JULIA MARIA CRISTEA

„TIMP“ ªI „SÃRBÃTOARE“Obiceiuri ºi tradiþii calendaristice

la Români

Postfaþã: Povestea „Zeului Întruchipat“

de Artur Silvestri

P R E S S

C A R PAT H I A P R E S S , 2 0 0 6CA

RPATHIA

CARPATHIA PRESS, 2006str. ªcoala Herãstrãu nr. 62, sector 1

Bucureºti, România, cod 014146E-mail: carpathia.press@gmail.com

Tel/fax: 004-021-317.01.14ISBN: 973-7609-10-7

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

„Timp“ ºi „Sãrbãtoare“ este o carte care a fost întâi unciclu de articole publicate, cele mai multe dintre ele, înrevista de culturã AGERO, de la Stuttgart. Cel ce a intuit,încã din primul moment, valoarea ºi noutatea acestor eseurice combinã memorie, erudiþie ºi un fel straniu de a gândiîn „timp prelung“, a fost Dl. Lucian Hetco, „pãstorul“ aces-tei importante publicaþii româneºti. Prin stãruinþa lui, ceeace a fost la început, poate, o „încercare de a evoca“ a de-venit, cu vremea, o colecþie de contribuþii literare aproapecu neputinþã de clasificat de unde, însã, reiese cu o vigoarece uimeºte puterea Tradiþiei ºi perpetuitatea ei. Ediþia pre-zentã se întemeiazã pe aceste eseuri, completate prea puþinºi adãugite acolo unde era nevoie; ea constituie, proba-bil, doar schiþa — ori nucleul redus la esenþial — din ceeace va putea fi, într-un viitor indefinit, Cartea de Poveºti mi-tice, închipuitã de autoare.

Ediþie alcãtuitã ºi îngrijitã de Artur SilvestriCoperta: Emanuel Ciurumelea

Tehnoredactare: Gabriela ChirceaTipar: Tipogrup Press S.A. – România

DE CE AM SCRIS ACEASTÃ CARTE

Tatãlui meu, cãruia îi datorez tot ceea ceînsemn, structura mea sufleteascã, cre-dinþa ºi mai ales felul de a privi ºi a înþe-lege oamenii ºi viaþa.

Publicarea acestei cãrþi m-a bucurat enorm dar m-a ºi spe-riat puþin, deoarece mi-a stârnit un noian de intrebãri la care nupot sã rãspund.

Oare summum-ul acestor articole publicate într-un ziar vir-tual, al românilor de pretutindeni reprezintã un tot unitar? Am reuºitsa conturez cât de cât, sumar chiar, uriaºele resurse de sensibi-litate, cãldurä ºi poezie a sufletului poporului nostru? Suntem poatesingura naþie care pentru fiecare moment al vieþii — trist sau feri-cit, are infinit de multe cântece, versuri ºi muzicã nãscute din preaplinul trãirilor.

De la tatãl meu am auzit atât de multe. Cânta minunat ºi debucurie ºi de jale. Doinele lui îþi rupeau sufletul ºi deºi eram copilplângeam de emoþie, cãci pe atunci nu ºtiam ce însemna tristeþea.Nimeni ca el nu trãia atât de intenspricesnele, cântate în bisericaCasa Domnului-din Blaj, unde ºi acum existã lângã altar, strana pecare e pusã o plãcuþã de alamã cu numele familiei — Dr. Av. Cons-tantin Dinu Olteanu.

Au trecut zeci de ani de atunci si tot îmi amintesc cuvintelecelei mai frumoase Pricesne, care mi-a rãmas pe retina sufletuluica un adevãrat îndreptar de viaþã. O redau aici, deoarece nu credcã existã un ardelean, care sã nu fi auzit aceastã adevãratã odã,înãlþatã Domnului:

„Spune-mi mie Doamne, ce este omul / Pe faþa pãmân-tului / Praf ºi pulbere / Care-l bat vânturile/ Iarã sufletul /Este numai o scântea / Doamne, Doamne, înaintea ta.“

La fiecare articol mã gândeam: tãticu’ va fi fericit cã scriudespre ceea ce a iubit ºi respectat cu sfinþenie ºi credinþã o viaþãîntreagã. El a avut un adevãrat cult al pãmântului, al naturii careera inceputul ºi sfârºitul, pãrinþii virtuali, lumea intreagã. Ne spunea:când vã simþiþi rãu, mergeþi cu picioarele goale pe pãmânt, îm-brãþiºaþi pomii ºi impãrtãºiþi-vã din energia datã lor de Dumnezeu.

3

Sunt tradiþii pe care le-am cunoscut, ori vãzute ºi trãite, oripovestite de tatãl meu, cu tristeþe ºi nostalgie cã „vremurile s-auschimbat“ ºi s-au uitat datinile strãbune care ne definesc ca na-þiune. „Ne pierdem rãdãcinile — spunea el, ºi un popor fãrã rãdã-cini, ajunge sã fie aºa precum ciulinii, duºi de vânturi pe coclauri“.

Aºa cum s-a ºi întâmplat, ne-am rãspândit ca cenuºa orbu-lui în lume...ºi desfid pe cel care poate sã spunã cu mâna pe inimãcã nu are nostalgia adevãratei lui identitãþi, pe cel care spune cãa ºters cu buretele TOT ce a reprezentat viaþa petrecutã „în þarasa“, cãreia îi aparþine ca formaþie spiritualã, de care l-au legat minu-naþii ani ai copilãriei ºi adolescenþei, prima dragoste, prietenii desuflet, visurile, dorurile, speranþele ºi în ultima instanþã mormintelepãrinþilor la care nu se mai poate duce decât arar, pentru a le puneo lumânare ºi o floare — ºi întorcând iremediabil pagina existenþeia luat-o de la inceput fiind cu totul ºi cu totul un alt om.

Am început sã scriu aceste articole din cumplitã nostalgie.Era o reîntoarcere în anii copilãriei când eram fascinatã de acelesãrbãtori pe care le aºteptam cu emoþia ºi nerãbdarea unui basmtrãit real. N-am sã pot uita corul teologilor, al studenþilor ºi apoial þãranilor din Blaj, ce ne colindau în noaptea de Crãciun; nici felulîn care în dimineaþa de Paºte veneau bãieþii cu „udatul“ spunând:„am auzit cã aveþi o floare frumoasã, am venit s-o ud sã nu seveºtejeascã“ ºi ne stropeau cu colonie; nici cununa de Sânzienearuncatã pe vârful casei ºi roþile de foc rostogolite de pe deal; nicidansul Paparudelor ce veneau din casã în casã în timpul secetei;nici culesul viilor de la Spãtac cu slujba fãcutã de preoþi cu maresmerenie, ca sã mulþumeascã pentru rodul pãmântului; nici peleri-najul de la Cãrbunari de Sfânta Maria Micã (8 sept.) ºi multe, multealtele pe care cu tristeþe ºi nostalgie mi le relata tatãl meu, ca unfel de Remember sau cel puþin ca sã ºtiu sã povestesc la rându-micopiilor mei, ca pe ceva de suflet, al nostru, care nu ni se poatelua, la care e o impietate sã renunþi.

Dupã ani, am avut norocul sã lucrez alãturi de soþul meu înechipa de cercetare a Academiei Române, în diverse zone ale þãrii,alãturi de mari somitãþi: Academician Prof. Dr. ªtefan Milcu, Prof.Dr. Horia Dumitrescu, vestitul etnograf — Prof. Romulus Vulcãnescuºi pasionata ºi uluitoarea cercetãtoare de folclor — doamna Prof.Florica Comiºel, care ulterior mi-a fost profesoarã la Conservatorul

4

de Muzicã. Am revãzut, retrãit ºi în parte am cunoscut o bunãparte dintre aceste tradiþii, la locul lor de baºtinã. Am fost fasci-natã de Nedeile din Vãgiuleºti, de ºezãtorile din Drãguº, de nunþileºi sãrbãtorile din ªovarna ºi altele care, erau atât de asemãnã-toare cu cele cunoscute din Ardeal.

Am început sã scriu aceste articole pentru a retrãi, din amin-tiri, bucuriile de odinioarã.

Este sentimentul avut de eroul basmului „Tinereþe fãrã bã-trâneþe ºi viaþã fãrã de moarte”ce trãind in lumea mirificã dinÎmpãrãþia zânelor, unde totul era sub semnul luminii ºi bucurieiveºnice, totuºi i-a fost DOR. Un dor cumplit, de tot ce a însem-nat viaþa lui de odinioarã...

Dar nimeni nu se poate intoarce in trecut ºi chiar dacã amputea face asta, noi nu mai suntem cei de odinioarã...

Doar când pierzi ceva drag realizezi golul enorm lãsat în urmã,care cu nimic nu se poate umple; doar cei plecaþi pe drumurilepribegiei, mai devreme sau mai târziu, ºtiu ce inseamnã asta...

Am scris aceste articole ca o datorie sau o profesiune decredinþã. Cât am ºtiut ºi cât m-am priceput. Cei ce trãiesc printoate colþurile lumii TREBUIE sã ºtie cã pãrinþii ºi bunicii, moºii ºistrãmoºii noºtrii au trãit în respect ºi cucernicie faþã de tot ceeace a fost creat de cãtre Spiritul Divin al Universului ºi faþã de pãmân-tul strãbun. Datinile ºi tradiþiile sunt o formã a acestui respect —chiar dacã au caracter mitologic, iar varietatea lor reprezintã infiniteleresurse ale spiritualitãþii neamului nostru, cu care nu putem decâtsã ne mândrim.

Respectând datinile noastre, respectãm credinþa pãrinþilorºi strãbunilor noºtri, chiar dacã într-un fel i-am trãdat — plecând.Am dorit ca cei plecaþi, aºa ca mine ºi mulþi, mulþi alþii nãscuþi pealte tãrâmuri dar rãmaºi de formaþie românã, sã ºtie, sã le cu-noascã. ªi tare m-am bucurat când am primit un mesaj din Ger-mania în care mi s-a confirmat cã strãdania mea prinde roade.Citez: „Cu atât mai mult e important ceea ce faci, pentru a leda românilor un pic de „Selbstbewußtsein“ ºi mai ales nu läsasä moarä ceea ce þine de coloana noasträ vertebralä culturalä“.

În lumea întreagã fiecare etapã a lucrului pãmântului estebinecuvântatã de cãtre preoþii religiei þãrii respective. E doar unexemplu. La noi s-a uitat ºi piosul obicei de a binecuvânta pâinea

5

noastrã cea de toate zilele, fãcându-se o cruce pe ea, inainte dea o tãia.

Contemporaneitatea urbanã refuzã ideea cã datorãm respecttradiþiilor înaintaºilor noºtri, le ignoreazã pur si simplu parcã s-arruºina de ele. Ba chiar am auzit: asta þine de lumea satului, eu nusunt þãran, am trãit la oraº. Dar dacã nu ar exista aceastã lumea satului, care se strãduieºte sa facã pãmântul sã rodeascã, oareintelectualii oraºelor ce ar mânca? O simplã întrebare retoricã. Sunttare multe de spus…

Aº vrea spre analogie sã dau doar un singur exemplu, careeste mai mult decât relevant. În Thailanda, prima brazdã de primã-varã a plugului este serbatã la Bangkok în mod festiv, într-o cere-monie complexã, ritualã ºi mai ales religioasã, la care participã alã-turi de þãrani, nu numai preoþii budiºti ci însuºi regele þãrii. Estedoar un singur exemplu de tradiþie respectatã cu sfinþenie, dinnenumãratele descrise în cartea mea «În Þara Surâsului — Thai-landa»,tocmai pentru a arãta ce componentã importantã repre-zintã ele în viaþa unui popor.

Nu ºtiu dacã am reuºit sã transmit ceea ce simt de fiecaredatã când scriu despre tradiþii. Dar sunt convinsã cã de aici ceicare citesc vor invãþa cel puþin cã suntem un popor care nu avemniciun motiv sã ne ruºinãm in faþa altor popoare. Vor învãþa cã avemmitologia noastrã, atât de savuroasã. Vor învãþa semnificaþia nenu-mãratelor sãrbãtori. Vor învãþa cu cât respect priveau strãbuniinoºtrii pãmântul, întreaga naturã ºi pe Creatorul ei.

Suntem tributari a tot ce importãm — o formã prost înþeleasãa democraþiei sau libertãþii — dar ignorãm ce avem ºi e mare pãcat.

Ne pierdem identitatea, rãdãcinile care ne asigurã hrana spi-ritualã. ªi exemplul de viaþã decentã, corectã ºi cu frica de Spiri-tul Divin, care þine cumpana vieþii ºi a morþii.

Aºa m-a învãþat pãrintele meu cãruia i-am dedicat sufleteºtefiecare articol scris sub influenþa timpurilor de odinioarã ºi poves-tirilor lui, de fapt fiind într-un fel autorul lor moral, pentru aceas-ta îi mulþumesc ºi îi dedic aceastã carte.

Nãscutã din nostalgie, din dor ºi mai ales din convingereacã substanþa spiritualã a miilor de generaþii dinaintea noastrã, tre-buie pãstratã ºi transmisã mai departe, celor ce vin dupã noi, cao nepreþuitã zestre culturalã, ca o profesiune de credinþã.

Julia Maria CRISTEA

6

TRADIÞII ªI SUPERSTIÞII LARÃSCRUCEA DINTRE ANI

Absolut la toate popoarele existã credinþa: „Cum începe NoulAn, aºa va decurge întregul an“.

Poate cã nici o altã perioadã a anului nu este atât de plinãde superstiþii.

Masa bogatã de revelion, cu multã mâncare ºi bãuturã, sedatoreazã tot unei superstiþii care spune: „cine începe anul avândmasa încãrcatã, va avea un an îmbelºugat“. ªi nu orice fel de mân-care ci unele specifice pentru noaptea Anului Nou, având fiecareanumite semnificaþii.

Ce este curios — fiecare popor are altã reprezentare a alimen-telor „de bun augur“, ce trebuiesc consumate în cantitãþi panta-gruelice la rãscrucea dintre ani.

În general pe masã trebuie sã fie 12 feluri diferite de mân-care — aceasta reprezentând cele 12 luni ale anului.

În þãrile nordice, de pe masa de revelion nu poate sã lipseascãcrapul. Care este semnificaþia lui? Aºa cum crapul înoatã împotri-va curentului, tot aºa cei ce se ospãteazã din el trebuie sã învingãîn noul an toate curentele potrivnice ce-i stau în cale. Mai mult chiar,capul familiei trebuie sã-ºi punã sub farfurie un solz de crap, pecare apoi îl va purta întregul an în portmoneu — pentru ca acestasã fie tot anul plin cu bani.

În nici un caz nu se mãnâncã carne de pasãre — deoareceastfel în tot anul norocul va zbura departe.

În unele þãri se mãnâncã supã de linte sau mazãre, pentru cabanii mãrunþi sã nu lipseascã niciodatã din buzunare. În þãrile bal-canice, locul acestora este luat de varza acrã, de aici tradiþionalelesarmale, în care sunt incluse ingrediente aducãtoare de noroc —carne de porc ºi orez — simbol al fertilitãþii.

La greci se mãnâncã pâine cu busuioc, în care se pune omonedã. Busuiocul este talisman împotriva duhurilor rele, iar cineva gãsi moneda, va avea noroc tot anul.

Este similar cu obiceiul plãcintelor cu rãvaºe obiºnuite ºi lanoi, doar cã acestea sunt infinit mai amuzante.

7

Pâinea de Anul Nou — de fapt un fel de cozonac tare sã-þirupi dinþii, fãcut cu multe fructe confiate, nuci ºi alune — în careexistã o singurã monedã purtãtoare de noroc, este un obicei adop-tat de multe popoare, în special cele germanice.

În Europa centralã se mãnâncã preparate din carne de porcºi cãpãþânã de porc, deoarece se crede cã porcul este aducãtorde noroc. În întreaga zona a bazinului mediteranian ºi în sud-estulEuropei, el era considerat simbolul virilitãþii ºi prolificitãþii, precumºi reprezentarea zoomorfã a „spiritului grâului“. Porcul era ofran-da fãcutã zeilor, în ritualurile de regenerare a anului. În sãrbãto-rile romane — Saturnaliile, care stau la baza sãrbãtorilor noastrede iarnã, porcul era ofranda adusã zeului Saturn

În þãrile germanice se mãnâncã ca desert mici purcei dinmarþipan — tot cu aceeaºi semnificaþie. În sens similar, existã lanoi obiceiul „de a se umbla cu Vasilca“ — o cãpãþânã de porc împo-dobitã cu cercei, panglici colorate ºi flori de hârtie, cu care þiganiilãutari mergeau din casã în casã în ziua de Sf. Vasile — un fel decolind, prin care se ureazã gospodarilor, sãnãtate ºi prosperitateîn noul an.

În Anglia se fac niºte turtiþe triunghiulare umplute cu carnetocatã. Tradiþia cere sã se meargã cu acestea la vecini, pentru ale mânca împreunã — astfel se vor menþine relaþiile bune întregul an.

În Spania, la miezul nopþii, la fiecare loviturã a ceasului semãnâncã o boabã de strugure ºi se spune o dorinþã, iar la a 12bãtaie a orologiului, oamenii se îmbãþiºeazã, îºi fac urãri de bineºi se sãrutã. Cine n-a reuºit sã mãnânce la timp toate cele 12 boabe,va avea ghinion tot anul.

În Scoþia, mâncarea tradiþionalã este Black Bun — o prãji-turã specialã cu mac care simbolizeazã belºugul — aºa precum cap-sula de mac este plinã de seminþe, aºa sã fie ºi buzunarele plinecu bani tot anul. Tradiþia este ca dupã miezul nopþii vecinii sã seviziteze, aducând cadou o sticlã de Whisky, o pâine specialã cu stafideºi un cãrbune stins, considerate purtãtoare de noroc.

În Israel, tradiþional se mãnâncã mere muiate în miere, sauprãjituri foarte dulci fãcute cu miere — pentru ca noul an sã fie totaºa de dulce. Tradiþionalul „Guter Rutsch“ folosit în þãrile germa-nice vine de la urarea ebreicã „Rosh Hashana“ , în traducere liberãînsemnând „noroc în noul an“.

8

În Rusia se mãnâncã borº ºi Kitya — o fierturã similarã cuPorridge-ul englezesc, fãcutã din boabe de grâu ºi alte cereale,seminþe de mac ºi miere — cu semnificaþia succesului, bogãþiei ºiunei vieþi „dulci“ în noul an.

Japonezii au ca mâncare tradiþionalã Soga — un fel de maca-roane superdimensionate, care semnificã viaþã lungã, iar ca desertprãjituri speciale fãcute din fãinã de orez.(cerealã ce simbolizeazãnoroc ºi bogãþie). O altã mâncare este Mochi, un fel de gãluºtimari din orez. Cât de multe mãnânci, atât de bine-þi va merge (separe cã efectul este invers, în aceastã noapte se întâmplã cele maimulte accidente mortale cauzate prin înecare cu Mochi, care fiindfoarte cleioase se îngit greu ºi rãmân în gât.)

Ca bãuturã, cea mai festivã ºi tradiþionalã este ºampaniaurmatã de vinul spumos. Pocnetele dopurilor la cumpãna dintreani are menirea sã alunge spiritele rele, iar revãrsarea ºampanieisau vinului spumos semnificã — aºa sã se reverse norocul tot tim-pul anului.

În Scoþia, oamenii ciocnesc cu o bãuturã specialã pentruaceastã noapte — Hot Pint — un amestec de bere foarte tare, whiskyºi ouã.

În Elveþia fix la ora 12 trebuie sã se bea 12 pahare de bere.Ce se întâmplã pe urmã vã puteþi imagina ºi singuri...

Superstiþii ºi tradiþii din lumea întreagãÎn þãrile germanice, în sãptãmâna premergãtoare Anului Nou

se vând mici amulete aducãtoare de noroc — similare cu mãrþiºoarelecunoscute la noi, dar cu tematicã fixã: trifoi cu 4 foi, purcei, bubu-ruze, monezi pe care scrie urarea de Anul Nou, potcoave — ºi evi-dent coºari. Tot aºa se vând pentru a fi puse pe masa de revelioncoºuleþe cu trifoi (natural) în care sunt puºi purceluºi sau coºari.Aceasta pentru a purta noroc ºi a proteja pe oameni împotriva duhu-rilor necurate care bântuie în aceastã noapte prin lume.

Tot în acelaºi scop existã o serie de restricþii ºi superstiþii,care se pãstreazã mai ales în lumea satului.

Este interzis femeilor sã întindã rufele afarã la uscat, ba chiarºi sã spele în perioada dintre 25 decembrie ºi 6 ianuarie (denu-mitã cele 12 nopþi) aceasta deoarece se crede cã în rufele atârnate

9

afarã vor intra toate duhurile rele care umblã în aceste nopþi hai-hui prin lume ºi asta va aduce tot anul ghinion.

Pe cât posibil în aceastã perioadã se vor evita muncile inutile,altfel vei avea foarte mult de muncit tot anul care urmeazã.

Se crede cã în noaptea de Anul Nou, animalele vorbesc întreele, iar oamenii le înþeleg. Dar cine le aude vorbind, va muri în anulcare vine (credinþã atestatã ºi în Transilvania).

Visele avute în noaptea de Anul Nou se împlinesc cu sigu-ranþã. (de bunã seamã, este noaptea când de fapt nu dormi, deci...)

Ai ghinion tot anul dacã în dimineaþa de anul nou, primul omîntâlnit este un bãtrân sau un postaº (poate pentru asta este zide sãrbãtoare pretutindeni...).

Din contrã, dacã întâlneºti o fatã frumoasã vei fi binedispustot anul. Explicabil, nu ?

Cel mai bine este sã întâlneºti un coºar (deºi e zi liberã eicirculã ºi în ajun ºi în prima zi a anului...ºi credeþi-mã cã nu degea-ba) — atunci norocul te va urmãri tot anul. ªi aici procedeul nu estesimplu. Dacã vrei sã-þi poarte noroc, trebuie sã încruciºezi dege-tul mare ºi mijlociu de la mâna stângã ºi sã le pui pe un nasturede la haina ta, în timp ce cu mâna dreaptã atingi coºarul — apoi îidai obolul cuvenit. Dacã n-ai ºanse sã-l gãseºti, e bine sã porþi omicã amuletã — gen mãrþiºor, reprezentând un coºar — el fiind consi-derat cel care luptã permanent cu demonii ºi-i învinge, iar funingineape care o lasã în urma lui te apãrã de boli.

Dacã primul om întâlnit este un cerºetor, vei avea mare noroc.Aceºtia se considerã cã au forþe supranaturale, deci trebuiescomeniþi cu pomeni, care se spune cã se vor întoarce însutit.(sin-gura întrebare — Când?, dar ce conteazã...)

În Chile, Italia ºi Spania, femeile poartã de Revelion precumºi prima zi a anului lenjerie roºie, culoarea vitalitãþii ºi a dragostei.

În Argentina, pe 31 decembrie se taie cu perforatorul toatehârtiile pãstrate inutil de-a lungul anului, iar dupã amiazã, mulþimeade confetti astfel realizatã este lãsatã de pe ferestre sã cadã cao adevãratã ninsoare. Spectacolul este fascinant, mai ales în preaj-ma blocurilor înalte.

În Bali, prima zi a anului trebuie serbatã într-o liniºte deplinã.Nu se aprinde seara lumina, nu se face foc la bucãtãrie, nu estepermis sã meargã radioul sau televizorul, oamenii nu au voie sã

10

iasã din case, sã cânte, sã vorbeascã tare. Întreaga insulã pluteºteîn liniºte ºi întuneric o zi ºi o noapte întreagã. Pentru ce acesterigori care sunt impuse ºi turiºtilor strãini? Credinþa este cã acumduhurile rele miºunã peste tot ºi vãzând cã este liniºte ºi întune-ric, cred cã insula nu este locuitã ºi pleacã pe pustii, lãsând locuitoriisã fie liniºtiþi ºi fericiþi tot restul anului. Se pare cã tradiþia nu afost respectatã, aºa se explicã atentatele avute într-o þarã cu locuitoriatât de paºnici ºi credincioºi....

În China, ºi în toate cartierele chinezeºti din lumea întreagã,cele trei zile — una înaintea ºi douã dupã anul nou, nu se lucreazã.Pregãtirea începe cu zile înainte, fãcându-se curãþenie generalã încasã, mâncarea specificã ºi cumpãrându-se haine noi — urmatã deatârnarea lampioanelor ºi a lungilor hârtii roºii pe care sunt pic-tate cu cifre aurii inscripþii magice — toate pentru a alunga spiritelerele. În ultima dimineaþã a vechiului an, întreaga familie îºi cinsteºtestrãmoºii ºi pe Zeul Bun al casei, cãrora li se oferã în curþile tem-plelor, sau pe terenurile virane, festinuri suculente alcãtuite dinmâncãrurile cele mai bune, ca: raþe, peºti prãjiþi, legume deosebite,fructe, orez, dulciuri, ce se ard toate într-un foc cât mai viu, pen-tru ca, odatã cu fumul, sã fie dusã ºi ofranda cãtre cer, în lumeastrãmoºilor ºi a zeilor. Se întâmplã cel mai ades ca cei care facofranda, sã nu-ºi poatã permite sã aibã pe mesele lor nici de AnulNou o asemenea abundenþã. Punctul culminant al serii este, capretutindeni în lume, momentul de cumpãnã dintre ani, care esteserbat cu violente ºi spectaculoase focuri de artificii ºi mai alesenorm de multe pocnitori, pentru alungarea tuturor forþelor maleficeºi purificare — tradiþie preluatã în lumea întreagã.

Prima zi — aºa cum cere înþelepciunea bãtrânilor, trebuie sãse desfãºoare sub semnul armoniei perfecte, copiii nu trebuie cer-taþi, adulþii trebuie sã râdã permanent, nu se vorbeºte rãstit, nuse spun vorbe urâte, se petrece, se cântã, se spun poezii ºi secitesc lucruri cu caracter educativ. Aceastã zi este deosebit de impor-tantã cãci, aºa cum se desfãºoarã ea, aºa este întregul an, iardacã sãrbãtoarea decurge în condiþii perfecte, anul care vine va fibogat în realizãri, bucurii, sãnãtate, afaceri bune ºi — evident, bani.Urarea care se face este „Kong hee fatt choy“ — adicã — Multã pros-peritate ºi noroc.

11

A doua zi dragonii uriaºi din hârtie, purtaþi de 5-6 persoane,acompaniaþi de o gãlãgioasã formaþie de instrumente de percuþiespecifice, merg pe strãzi intrând din magazin în magazin ºi din casãîn casã — pentru a alunga demonii ºi a aduce astfel prosperitateîn noul an...ceva similar cu colindul cu capra balcanic.

Am inserat aici ºi câteva dintre obiceiurile asiatice, deºi AnulNou este celebrat la o altã datã, stabilitã dupã alte criterii ºi dupãciclul lunii, nu al soarelui.

Ca o curiozitate, nu numai datele de sãrbãtorire a noului andiferã ci ºi perioada istoricã. Astfel China, Vietnamul. Korea ºi Sin-gapur serbeazã Anul Nou 2006 pe 8 februarie. O zi mai târziu,pe 9 februarie Tibetanii serbeazã Noul An — 2113. Pe 10 februa-rie, începe anul 1427 pentru moslemi. Indienii Sikhs serbeazã pe14 martie, începutul anului 538. Pe 13 aprilie Kambodgia, Laos,ºi Thailanda serbeazã anul nou budist.Pe 3 octombrie începe la evreianul 5767. Am dat doar câteva dintre numeroasele exemple...

Superstiþiile ºi tradiþiile românilorÎn lumea satului perioada dintre Crãciun ºi Boboteazã poartã

denumirea de Hârþa. — adicã se mãnâncã „de dulce“, deci dupãpofta inimii, fãrã restricþii.

În tot acest timp femeile nu au voie: — sã spele cãmãºi, sãfacã leºie — cãci acum apele sunt sfinþite, sã toarcã ºi sã cârpeascã— atunci fetele lor nu se vor mai mãrita un an întreg, sau vitele rã-mân sterpe.

Dar, furca trebuie sã aibã caierul pe ea, iar dacã nu-l are,gospodina o va lega cu un fir de aþã, pentru ca sã nu se opreascã„firul vieþii“.

În jud. Muscel în aceastã perioadã de timp nu se lucreazã„pentru a nu face gâlci, friguri ºi lingoare“.

Macedoromânii vorbesc acum încet, deoarece între Crãciunºi Boboteazã sunt stãpâni dracii numiþi Caracandzali — care le poatelua vocea.

Gunoiul care se strânge în zilele Crãciunului, se aruncã dupãBoboteazã peste straturi — ca sã nu le mãnânce viermii.

Spre Anul Nou uºile trebuiesc lãsate deschise, pentru a intranorocul în casã. Tot astfel sã nu stingi lumina ºi focul, nici lumânarea,ca norocul sã nu creadã cã nu eºti acasã ºi sã plece la alþii.

12

Pânã în seara de Anul Nou toate datoriile trebuiesc plãtite,altfel vei rãmâne tot anul viitor dator.

În noaptea de Anul Nou trebuie sã ai bani în buzunar, astaînseamnã cã vei avea un an îmbelºugat ºi noroc la bani. Supers-tiþia este valabilã ºi de fiecare datã în prima noapte cu lunã nouãcând se pune mâna pe buzunarul cu bani ºi se spune: „Lunã nouã,lunã nouã, cu bani m-ai gãsit, cu bani sã mã laºi“.

Fetele de mãritat pun seara un fir de busuioc pe ghizdul fân-tânii. Dacã dimineaþa este plin de promoroacã, se vor mãrita încãîn iarna aceea. Tot aºa, când se culcã îºi pun sub pernã busuiocstropit cu apã sfinþitã, ca sã-ºi viseze ursitul.

Pentru a alunga duhurile rele care acum, la rãscrucea anilor,bântuie prin lume, femeile închinã tocurile uºilor ºi ale feretrelorde la casã, de la grajduri ºi coteþe, fãcând o cruce cu un amestecde usturoi pisat, tãmâie ºi unturã, þinând în mânã ºi o lumânareaprinsã (I. Þoca)

Înainte, în Bucureºti, fiecare tânãr necãsãtorit îºi punea subpernã o unealtã a meseriei sale (croitorul — un ac; cizmarul — calapo-dul; funcþionarul — creion etc.) Astfel se credea cã-ºi vor visa ursi-ta. Fetele îºi puneau un lucru fãcut de ele sub cãpãtâi, în acelaºiscop (P. Ispirescu)

În aceastã searã totul trebuie sã fie prospãt primenite — aºter-nuturi, perdele, feþe de masã, paiele puse animalelor în grajdurietc. pentru ca în noul an sã ai spor ºi bogãþie.

Se aruncã boabe de cânepã în foc, pentru ca sã creascãcoada fetelor. (Muºlea-Bârlea)

Pomii care nu dau roade sunt fiecare înconjuraþi de trei oriºi ameninþaþi cu toporul sau fierãstrãul cã vor fi tãiaþi, într-un ade-vãrat ritual-executat de întreaga familie, în zgomote de zurgãlãi sauoale lovite.

Previziuni meteorologiceDacã în noaptea de Sân-Vasii (Sf. Vasile) cerul va fi senin, anul

întreg va fi secetos. Dacã va fi înnorat, va fi un an ploios (T. Gherman)Dacã spre Anul Nou noaptea nu va bate vânt, se va face pâi-

nea. Dacã la Anul Nou e lunã plinã, sã se semene pâinea la loc nou,iar dacã e lunã veche, sã se semene la loc vechi (Muºlea-Bârlea)

13

Dacã e lunã plinã în seara de Sf. Vasile atunci anul urmãtorva fi mãnos; când nu e lunã plinã, va fi sec, neroditor. (S. Fl. Marian)

În ajunul Anului Nou se rupe o crenguþã de mãr ºi se puneîntr-un vas cu apã rece ºi cu acela la fereastrã, dinlãuntru se þinepânã la Boboteazã; dacã pânã atunci înfloreºte, e semn de primã-varã bunã, la din contrã — vai ºi amar. (Pop Reteganul)

Ghicitul viitorului Deºi suntem în secolul XXI, aceastã superstiþie sau tradiþie

a rãmas la fel de practicatã, sub forme diferite, în mediul rural ºiurban, existând diferite procedee:

Turnarea plumbului — este un ritual foarte iubit, cunoscutîncã din antichitatea greacã ºi rãmas la fel de actual nu numai lanoi ci ºi în foarte multe þãri. Interesant de ºtiut este cã figurinelecare se formeazã turnând plumbul topit în apã, nu se interpreteazãca atare, ci, în genul „jocului umbrelor“: într-o camerã întunecoasãse pun în faþa unei lumânãri aprinse ºi umbra rãsfrântã pe pereteeste ilustrarea destinului în noul an. Obiceiul este atât de împãmân-tãnit încât în multe þãri existã cãrþi de interpretare a figurilor dinplumb (asemãnãtoare cu înterpretarea viselor). Astfel: stea înseam-nã bucurie ºi noroc; cruce — suferinþã; siluetã de femeie — pierderede bani; formã de sac — bogãþie. ªi imaginaþia lucreazã, lucreazã,lucreazã...

Turnatul oului — cine nu are plumb, poate sã foloseascã ºioul. Cum adicã? Simplu. Se sparge un ou deasupra unei oale cu apãclocotitã. Dupã forma pe care a luat-o oul în apã, se ghiceºte viitorul.Bunãoarã, dacã oul nu se împrãºtie — înseamnã noroc ºi belºug. Dacãse disperseazã ºi ia diferite forme, fiecare dintre acestea sunt inter-pretate dupã imaginaþia ºi evident dorinþele celui care a executat ri-tualul. Fantezie ºi optimism sã fie, cã interpetãrile abundã...

Calendarul de ceapã — este un procedeu-oracol pentru aafla cum va fi vremea în anul urmãtor. Se iau 12 foi de ceapã egale,se aºeazã la rând — fiecare reprezentând o lunã a anului, se pre-sarã cu sare (egal la fiecare) ºi se lasã pânã a doua zi. Foile încare s-a format apã multã, atestã cã lunile respective vor fi ploioase,cele fãrã apã vor fi luni secetoase.

14

Aflarea norocului familieiLa fel ca ºi pentru calendarul de ceapã se procedeazã pentru

a afla norocul familiei. Se pune pentru fiecare membru al familiei ofelie de ceapã cu sare ºi se lasã toatã noaptea. Pentru cel a cãruifelie este plinã de apã, anul nou va aduce necazuri, boalã sau chiarmoarte. (I. Þoacã) Pãrerile diferã — din contrã dacã felia este uscatã,e semn de ghinion ºi necaz pentru posesor (Muºlea — Bârlea)

Similar se ghiceºte cu pahare pline cu apã, pe fiecare fiindscris prenumele unui membru al familiei. Paharul din care s-a evapo-rat mai multã apã, indicã pe acela care va avea probleme neplã-cute în noul an.

În alte pãrþi se foloseºte oracolul cu linguri. Seara se reazãmãde perete sau fereastrã linguri (semnate) pentru fiecare membrual familiei. Dacã dimineaþa toate sunt gãsite la fel, este semn cãîn noul an nimeni nu va avea probleme. Lingura celui care a cãzutindicã necazuri ºi supãrãri pentru posesor. Pentru tatã ºi mamãse pun polonice. Cel care cade înseamnã moarte (Niculiþa — Voronca)

Calendarul cerealelor — în ajunul Anului Nou se pune pe vatrãcâte un cãrbune aprins, fiecare reprezentând o cerealã — grâu,orz, porumb, secarã etc. Dupã cum ºi cât a ars cãrbunele trans-formându-se în cenuºã, recolta cerealei respective va fi mai bunãsau mai rea în anul urmãtor ºi în funcþie de asta þãranii vor decidece vor semãna mai mult.

Ritualuri de anul nouPluguºorul — Este cea mai cunoscutã formã de colindã de

Anul Nou, specific autohtonã, care nu existã decât pe teritoriilefostei Dacii. El este „descins din calenda Anului Nou al romanilor“(Vasile Alecsandri). Este o urare colectivã „ce-ºi are originea în sãr-bãtorile romane numite Opalia“. (G.Dem.Theodorescu), „un descân-tec construit pe un rit de separaþiune ºi de agregare, pentruexpulzarea iernii ºi rechemarea verii“ (Th.Speranþia). „O importan-tã sintezã folcloricã româneascã ºi o mãrturie elocventã a vechimiiºi ponderii ce a avut-o agricultura în viaþa noastrã etnicã“ (DumitruPop). Se poate þine o prelegere foarte lungã despre diversele ipotezeemise de etnologi, în legãturã cu vechimea acestui ritual, timpul deexecuþie, semnificaþia exactã etc. Dar nu cred cã este necesar.

15

Ce e important, este bucuria pe care þi-o aduce venirea ceteicu Pluguºorul. Fiind obicei legat de agriculturã, nu este cunoscut deorãºeni, decât sub o formã absolut lipsitã de autenticitate ci nu caun adevãrat spectacol, aºa cum se desfãºoarã în lumea satului.

Existã Plugureþul sau Plugurelul, executat de copii, în carelocul plugului este luat de o ramurã bifurcatã de mãr, ca simbolfilomorf al acestuia.

Pluguºorul autentic, tradiþional, spectaculos, are ca recuzitãun plug adevãrat tras de doi sau patru boi sau cai ºi este execu-tat de cete de flãcãi, adulþi ºi bãtrâni, sau chiar grupuri mixte. Caîntr-o piesã de teatru, fiecare îºi are rolul sãu: plugarul — care þinecoarnele plugului, mânãtorul — care þine traista pentru covrigi, colaci,mere, pere, nuci — astãzi se dau mai multbani, ºi urãtorii — carerecitã poezia (ce poate ajunge pânã la 400 de versuri). Ca recuzi-tã sunt folosite obiecte pentru producerea zgomotelor menite sãalunge duhurile malefice ºi sã purifice spaþiul — cãldãri sparte, puº-coace, pârâitoare, clopote, tãlãngi. buhae precum ºiinstrumenteca fluiere, vioarã, acordeon, cobzã, triºcã, flaut.

Urarea declamatã este acompaniatã de o adevãratã pan-tomimã, care ilustreazã muncile agricole, sincronizate cu recitareaversurilor.Tematica reflectã ritmul muncilor agrare — de la pregãti-rea uneltelor, aratul, semãnatul, seceratul, treiratul, mãcinatul ºiprepararea pâinii ºi evident urãri de noroc ºi prosperitate fãcutegazdelor. Se face apoi cu plugul o brazdã în curtea gospodarului,iar femeile presarã în ea grâu. În unele regiuni existã superstiþiacã dacã nu au venit colindãtorii cu pluguºorul, tot anul îþi va mergerãu. Mai actual, textele au cãpãtat o tentã distractivã, comicã, pealocuri folosindu-se cuvinte deochiate.

Periniþa — Este un dans al sãrutului specific românesc ºi dupãunii cercetãtori o formã a supravieþuirii practicilor orgiastice dinsãrbãtorile romane de iarnã, dupã alþii ºi-ar avea originea în jocurilede priveghi. Dar, ce importanþã are, ea e un prilej de mare veselieºi este nelipsitã la fiecare revelion.

Jocurile cu mãºti — Cele fãcute în noaptea de Anul Nou —în special în ajun nu au întotdeauna legãturã cu Moºii ºi Strãmoºii(ca în jocurile rituale de fertilitate) ci sunt o modalitate de a spunece gândeºti, un fel de refulare a tot ceea ce ai acumulat în timpulanului. Ele îºi au tradiþia din timpul romanilor, a serbãrilor „Lenee

16

din Calendele lui Ianuarie“ Astfel este Turca, care moare simbo-lic în ziua Anului Nou.

La sate, ca într-o noapte de carnaval, tinerii îºi pun mãºti dejudecãtori, poliþiºti, cârciumar etc. ºi cu acest prilej se fac adevã-rate dialoguri satirice la adresa diferitelor persoane care nu suntfoarte iubite.

Strigarea peste sat — Este oarecum similarã jocurilor cumãºti.Dupã cum spune Romulus Vulcãnescu „este o instanþã judecã-toreascã“ formatã din tinerii necãsãtoriþi. În momentul de rãscruceal anilor, tinerii cocoþaþi pe dealuri, în copacii înalþi, pe acoperiºurilecaselor etc. apãraþi de întuneric, poartã între ei un dialog satiric,în care sunt „judecaþi“ cei din sat, spunându-li-se evident pe nume— fiecare cu „hibele“ lui. Acest dialog este ascultat de voie, de nevoie,de tot satul, stârnind râsul sau — de multe ori, la fetele nemãri-tate vizate astfel — plânsul.

Sorcova — Este tradiþia structuratã dupã modelul colinzilor,în care copiii, invocând divinitatea vegetaþiei (reprezentatã de sor-covã) ureazã în dimineaþa zilei de Anul Nou, belºug ºi noroc celorpe care-i sorcovesc, atingându-i cu acest obiect. Textul este cla-sic aº putea spune, deoarece a rãmas neschimbat de-a lungul anilor.

Sorcova poate sã fie alcãtuitã din rãmurelele de pomi fruc-tiferi puse în apã la Sf. Andrei, pentru a înmuguri la Anul Nou, saudin crengi strânse buchet, împodobite cu hârtie coloratã, flori dinhârtie, lânã coloratã, tricolorul, busuioc uscat. De fapt ea sim-bolizeazã fertilitatea, sãnãtatea ºi puritatea ºi pentru aceasta înunele zone ale þãrii (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Moldova) ea estepãstratã tot restul anului lângã icoanã. (Ion Ghinoiu — Obiceiuri popu-lare de peste an)

Am amintit doar câteva dintre tradiþiile româneºti din lumeasatului, în parte ºi a oraºului — cele mai cunoscute. Nu sunt sin-gurele, se pot spune atât de multe despre ele, mitologia româneascãeste poate mai bogatã ºi mai plinã de farmec decât cea greco-romanã sau scandinavã deoarece aproape fiecare eveniment impor-tant este însoþit de sensibilele ºi savuroasele poezii populare ºi nunumai pentru aceasta.

17

ANUL NOU VITICOL

În calendarul popular, prima zi a lunii februarie corespundecu Anul Nou Viticol, de fapt începutul unui nou sezon de lucru pen-tru cei care cultivã cea mai îndrãgitã plantã, din fructele cãreia serevarsã nectar ºi ambrozie, bucurie ºi uitare…

Legendele spun cã prima plantã sãditã de cãtre Noe, pepãmântul uscat de ape, ar fi fost viþa de vie. Dar pentru cã primiistruguri erau acri, el a jertfit patru animale: un miel, un leu, o mai-muþã ºi un porc, care au îndulcit bobul de strugure dar au ºi impri-mat caracterul lor vinului. O legendã moldoveneascã identicã spunecã atunci când Noe a dorit sã sãdeascã viþa de vie, Diavolul a cerutvoie sã-l ajute. El a adus aceleaºi animale, pe care le-a sacrificatºi cu sângele lor a udat planta sãditã. Puterea lor s-a transferatviþei de vie,astfel vinul are calitatea de a-l schimba pe om, dupãmãsura ºi numãrul paharelor... Întâi îl face blând ca un miel, apoicurajos ca un leu, penibil ºi caraghios ca o maimuþã ºi în final îltransformã în porc. În alte legende, Noe este considerat a fi românºi „tatãl vinului“ ºi al viþei de vie. Existã ºi un cântec de petrecerecare atestã acest lucru: „Tata Noe cel bãtrân / Fost-a fost pui deromân / El a sãdit la noi via / ªi ne-a lãsat bucuria./“

Se pare cã bucuria a fost prea mare, aºa cã datoritã abu-zurilor care se fãceau, mai ales în timpul marilor sãrbãtori, Bure-bista — prin intermediul preotului sãu Deceneu, a dorit sã stârpeascãviþa de vie.

O veche legendã din Bucovina, spune cã „De mult, prin toatepâraiele ºi toate fântânile era vin, nu apã. Dar oamenii au fost rãi.Dumnezeu s-a mâniat pe ei ºi le-a luat vinul; a lãsat atâta vin ºiatâta pâine cât sã aibã cu ce sluji preotul la liturghie” (Ion Ghinoiu— Sãrbãtori ºi obiceiuri româneºti)

Iatã câteva cugetãri legate de vin:„La buciumul viþei trei vlãstari cresc, unul al sãnãtãþii, unul

al bucuriei ºi unul al turbãrii“ — Anton Pan „Arama este oglinda înfãþiºãrii, iar vinul oglinda sufletului“ — Eschil„Vinul bun este o fiinþã apropiatã, dacã ºtii sã te porþi cu el“.

Dar în acelaºi timp, aºa cum spune Cassio în Othelo: „O, tu spiritnevãzut al vinului, dacã încã nu ai un nume, cel care te cunoaºtete poate numi Diavol“ — W. Shakespeare.

18

„In vino veritas“ spunea poetul Alceu, cu mai bine de ºasesecole î.e.n. Pe vremea lui, pentru a se afla adevãrul, celor bãnuiþide fapte antisociale li se da sã beie vin foarte tare, iar la beþie,spuneau tot...un adevãrat detector natural de minciuni...Ca un con-trapunct la aceastã maximã, poetul german Friedrich Rückert, adat — peste secole, o replicã satiricã: „Die Wahreit ist im Wein; /Das heißt: In unsern Tagen, / Muß einer betrunken sein, / Umlust zu haben, die Wahreit zu sagen“...(Adevãrul e în vin; / Astaînseamnã cã în zilele noastre, / Trebuie sã fie cineva beat, / Casã aibã chef sã spunã adevãrul...)...lucru se pare valabil în toatetimpurile...

Prima culturã a viþei de vie dateazã cu 3000 de ani î.e.n. înAsia Micã ºi Egipt unde era consideratã reîncarnarea lui Osiris. Întradiþia paleo-orientalã ea a fost identificatã cu „Pomul vieþii“, la sume-rieni semnul pentru „viaþã“ era o frunzã de viþã“ iar zeiþa ei eraGeschtinanna consideratã“ viþa cerului“.Grecii ºi romanii i-au investitca zei ai viþei de vie pe Dionysos ºi Bachus. Cultul lor a devenit unsimbol a unirii extatice cu Zeul Suprem.

Dupã fuga din Egipt ºi trecerea Mãrii Roºii, prima plantãdescoperitã de israeliþi a fost viþa de vie. Acesta a fost consideratun semn divin care atesta cã au ajuns pe „Pãmântul Fãgãduinþei“.În vechiul testament viþa de vie reprezintã poporul israelian — Iahweeste considerat „crescãtor de vie iar Israelul este via sa“. ªi Isusspunea: „eu sunt viþa de vie cea adevãratã ºi Tatãl Meu este lucrã-torul“ (Ev. dupã Ioan).

Viþa de vie este simbolul imortalitãþii, de aceea este un motivdes întâlnit în iconografia popoarelor. La poporul român apare caun motiv sacru, în patru ipostaze: 1. Ca arbore genealogic a luiEnisei — ex. iconostasul de deasupra uºilor împãrãteºtide la mãnã-stirea Golia ºi Horezu. 2. Ca o coardã de viþã de vie cu struguripe ea, care iese din corpul lui Isus, face un cerc peste capul lui,lãsându-l sã stoarcã strugurii — subiect des abordat în iconografianaivã pe sticlã de la Nicula ºi Scheii Braºovului; 3. ca un struguremare dus de doi oameni pe umeri — în pictura muralã a unor bis-erici de lemn din Maramureº ºi 4.ca un teasc de tainã — zugrãvittot într-o bisericã de lemn din Maramureº (Romulus Vulcãnescu —Mitologie Românã).

Legendele româneºti asociazã viþa de vie cu sângele curs dinrana lui Isus, rãstignit pe cruce: „În coastã l-au înþepat, / Din

19

coastã i-au curs / Sânge ºi apã. / Din sânge ºi apã / Viþã devie, — poamã; / Din poamã — vin. / Sângele Domnului pentrucreºtini...“ (T. Pamfile — Sãrbãtorile de toamnã). Este revelatoareSfânta tainã a împãrtãºaniei:“ ...beþi dintr-acesta toþi, acesta estesângele meu care pentru voi se scurge întru iertarea pãcatelor“...

Încã din moºi-strãmoºi, poporul român a considerat cultivareaviþei de vie ca pe un act sacral. Dupã cum relevã Elena Voroncaîn cartea sa „Datinile poporului român“, în Moldova se spune cã:„trebuie sã munceºti via 7 ani, ºi sã nu te superi, nici sã înjuri,chiar dacã te-ai zgâria sau tãia. Atunci Dumnezeu îþi iartã pãcatele,te duci drept în cer“. La români, patronul viticulturii a fost investitSânvasile. De sãrbãtoarea lui — în noaptea de revellion, superstiþiasau credinþa este cã se deschide cerul ºi apa se transformã în vin.

Vechile documente atestã aspectele magico-mitice-religioaselegate de sãditul viei. El se face cum se desprimãvereazã ºi pãmân-tul — chiar plin de zloatã, este bun de sãpat. Înainte era un ade-vãrat ritual. Întâi se fãcea o slujbã sau sfeºtanie de cãtre preot,se închina vin, se turna vin pe pãmânt. Apoi, bãrbaþii sãpau gropile,femeile puneau rãsadul ºi muºuroiau pãmântul, în timp ce lãutariicântau. La sfârºitul lucrului jucau cu toþii „hora viei“. (Romulus Vul-cãnescu — Mitologie românã).

În calendarul popular, viþei de vie îi sunt închinate câteva sãr-bãtori: Sfântul Trif (1 februarie care este considerat Anul Nou Viti-col, când se taie butucii de vie); Armindeanul (1 mai, când suntdestupate butoaiele cu pelinul de mai); Sânzienele (24 iunie — cândse merge cu bãuturã ºi mâncare în dealul viilor) ºi Cristovul viilor(14 septembrie — când începe culesul).

De fiecare datã, ºi acum, viticultorii aduc ºi preotul pentrua face sfeºtanie — în vederea rodirii ºi apãrãrii de vãtãmãtori ºi vremeneprielnicã. (A. Gorovei — Credinþi ºi superstiþii).

La noi în Ardeal, pe dealurile din jurul Blajului, culesul viei sefãcea cu mare respect, ca o sãrbãtoare, mai întâi preoþii îmbrã-caþi cu patrafire fãceau slujbã binecuvântând rodul pãmântului ºimulþumind Domnului pentru cele date, iar noi copiii, care nu preaînþelegeam mare lucru, de abia struniþi de cãtre pãrinþi, aºteptamcu nerãbdare sã fim lãsaþi printre butucii viei, sã mâncãm pe sãtu-rate, iar cei mai mari sã primeascã cosorul cu care sã participeºi ei la cules.

20

Nu sunt uitate nici practicile magico-mistice preluate de lastrãmoºi cum ar fi punerea în vie a unor obiecte apotropaice, genamulete, care sã alunge duhurile rele (cãpãþâni de animale, sperie-tori de pãsãri, pãsãri mitice, fire de lânã roºie, etc.), depunereaunor ofrande rituale lângã butucul viþei (o bucatã de bundãrete,turnarea vinului), nelucrarea într-o sãrbãtoare anume, cum esteSf. Ana — Foca (1 iulie) zi de mare arºiþã, când se credea cã: „cinelucra la vie, i se usca via“ (A. Gorovei — idem)

Trif NebunulEste un personaj al mitologiei române, nãscut în credinþa popu-

larã din „contopirea cultului sfântului creºtin Trifon — serbat la 1februarie ºi al unei divinitãþi autohtone a naturii“ (Ivan Evseev —Dicþionar de magie, demonologie ºi mitologie româneascã). Esteaceeaºi sintezã suferitã de Sânmedru, Sânvasii, Sângeorg, etc. —unde peste personajul mitic popular, creºtinismul a suprapus figu-ra unui sfânt. Trif, sau Trif-Nebunul, sau Trifonul viermilor ºi al lã-custelor, este în credinþa popularã patronul tuturor dãunãtorilor caredistrug pomii fructiferi ºi viile. În Muscel ziua lui Trif mai poartã denu-mirea de Viermãritul ºi se serbeazã „pentru ca viermii ºi lãcustelesã nu strice semãnãturile“ (T. Pamfilie — Agricultura).

Acest personaj mitic existã ºi la bulgari sub numele de Tri-fon Zarezan (Trifon cel tãiat). Legenda spune cã era atât de nebunîncât ºi-a tãiat nasul — probabil într-un extaz bachic.... De fapt existão sumedenie de legende controversate, care vor sã explice motivulpentru care a fost investit în mitologia popularã cu titlul de Patronal viilor. Pe lângã aceastã, unii români îi atribuie rolul de pãstor allupilor ºi îl serbeazã pentru ca lupii sã nu le mãnânce vitele.Pen-tru viticultori serbarea zilei lui Trif-Nebunul este un adevãrat ritu-al, denumit:

Arezanul viilorEste un ceremonial magico-mitic, cu caracter bahic din lumea

viticultorilor, datând din vremea tracilor, care are ca scop influenþarearecoltei strugurilor. El are loc la 1 februarie -rãscrucea dintre ani,în ziua când Anul Vechi Viticol moare ºi renaºte Noul An Viticol.Totodatã este o manifestare colectivã ca tot ce este legat de lumeasatului. Proprietarii viilor, în sãnii sau cãruþe, cu caii, cingãtorile,pieptarele ºi frunþile împodobite cu coarde de viþã de vie, strânse

21

special încã de la culesul strugurilor, plecau din sat strigând“ haisã mergem la Gurbanu“. Ajunºi fiecare în via lui, dezgropau sticlacu vinul ultimei recolte, îngropatã toamna, apoi mergeau la petre-cerea colectivã care avea loc pe o culme, unde se aprindea focultradiþional în care se puneau coardele uscate de vie, se bea, semânca, se cânta, se juca, se sãrea peste focul stropit cu vin. Coarde-le arse ºi vinul aruncat în foc, erau jertfa oferitã pentru ca via sãfie în noul an rodnicã. De fapt sunt simbolul arderii vechiului an viti-col ºi renaºterii anului nou.Când se întuneca toþi participanþii seîntorceau acasã cu fãclii aprinse în mâni ºi petrecerea continua încadrul familiei. Chemarea „hai sã mergem la Gurbanu“ atestã fap-tul cã înainte, în cadrul jertfei era sacrificat un animal. CuvântulGurban vine de la tradiþia turceascã cu acest nume ce însemna sac-rificiul unei ovine, care apoi era mâncatã de întreaga comunitate.

Ziua omizilorZiua de 1 februarie este consideratã în mediul sãtesc Anul

Nou Pomicol, când se face prima ceremonie a anului, legatã depomiculturã. În strânsã legãturã cu Trifon Nebunul, este ziua dedi-catã tuturor dãunãtoarelor (omizi, lãcuste, viermi, gândaci, manapomilor, rugina pomilor ºi viei etc.) care distrug vara recolta. Pomiifructiferi sunt stropiþi cu apã sfinþitã la boboteazã sau în ziua respec-tivã, în unele zone preotul face chiar sfeºtanie, pentru ca sã fieapãraþi ºi sã dea astfel rod bogat. (Banat)

Târcolitul viilorEste un scenariu mitic ritual executat în scopul fertilitãþii viþei

de vie, la 2 februarie — stãvechiul început al Anului Nou Viticol. Aºaprecum toate ritualurile cu caracter mistico-religios, cel care îl înde-plineºte trebuie sã fie ºi de data asta „curat“ sufleteºte ºi trupeºte.Aºadar, capul familiei, în zorii zilei merge la vie, cu un cosor, o sti-clã sau o ploscã cu ultimul vin, funingine de pe vatra casei ameste-catã cu unturã ºi un bundãrete. Ce este bundãretele? Un alimentritual, un fel de „Tobã“,fãcut mai ales în Muntenia ºi Oltenia, prinumplerea cecumului porcului (denumit moºul) cu carne, slãninã ºiviscere(ficat, inimã, splinã) — toate fierte. El este preparat la sacri-ficiul porcului — între Crãciun ºi Boboteazãºi se mãnâncã sacra-mental la Anul Nou Viticol, la „Târcolitul viilor“, uneori la Boboteazãsau la Anul Nou Agrar. Porcul reprezintã în mitologia popularã

22

spiitul grâului, iar bundãretele — fãcut din organele sale vitale, estesimbolul prosperitãþii ºi abundenþei.

Deci, ºeful familiei, ajuns la vie, îndeplineºte urmãtorul ritualde fertilitate pentru noul an. El înconjoarã de trei ori o viþã, apoioprindu-se în colþul viei, taie o bucatã de bundãrete pe care o punealãturi de butucul viþei, taie un vlãstar din viþã ºi unge tãietura cufuninginea ºi grãsimea adusã, mãnâncã ºi el o bucatã die bundãrete,toarnã vin peste viþã ºi bea ºi el puþin vin — un fel de ritual de frater-nizare — cei ce mãnâncã ºi beau la aceeaºi masã, devin prieteni…celpuþin aºa se spune. ªi un ritual de ofrandã. Urmeazã apoi incan-taþia magicã fãcutã sub forma unui presupus monolog-dialog„Doamne sã-mi faci struguri cât bunderetele! / Cum este bundã-retele de mare, aºa sã se facã strugurii de mari! / — Bunã dimineaþavie! /— Mulþumesc Ilie /— Faci vin sau te tai? / Fac ! ./

Lãstarele tãiate se pun cruciº pe piept ºi rotunjite în formãde cununã pe cãciuli, apoi dupã ce-ºi beau sticla de vin pânã laultimul strop, întorºi cu mare veselie acasã, podgorenii le planteazãîn grãdinã pentru a deveni „norocul viþei“.

StretenieÎn calendarul creºtin ziua de 2 februarie este sãrbãtoarea

„Întâmpinarea Domnului” — la ortodocºi ºi „Curãþirea Sfintei Marii“la catolici. De fapt, semnificã intrarea Mariei ºi a pruncului Isus la40 de zile dupã naºterea lui, în templul din Ierusalim, pentru curãþireaei. Cuvântul stretenie este preluat din textele liturgice slavone ºisemnificã „întâmpinare“ ºi „întâlnire“. Aceastã sãrbãtoare a fost intro-dusã în creºtinismul oriental în penultimul an al domniei împãratu-lui Iustin I. Serbarea a fost generalizatã în mediul creºtinescrãsãritean în sec. VI, aproximativ anul 534, de cãtre împãratul Ius-tinian, în speranþa cã va scãpa Constantinopolul de cutremurelefrecvente ºi epidemii. La Roma, sãrbãtoareaa fost introdusã în anul494 de cãtre papa Gelasie, pentru a înlocui tradiþionala sãrbãtoarepãgânã — Lupercaliile, care avea loc la începutul lui februarie, cândse fãceau procesiuni cu fãclii aprinse în jurul oraºului — în onoareazeului Pan, denumit ºi Lupercus — adicã distrugãtorul lupilor. Fã-cliile au fost înlocuite cu lumânãri, de aceea sãrbãtoarea se maichema ºi Sãrbãtoarea luminilor (Ioan Þoca — Sãrbãtori religioase,datini ºi credinþe populare)

23

În popor aceastã sãrbãtoare se numeºte Stretenie, numecare simbolizeazã o divinitate miticã popularã, asemãnãtoare cubaba Dochia, care, dupã capriciile ºi firea ei schimbãtoare, con-tradictorie (specifice începutului de februar), stabileºte caracterulvremii. Þãranii fac adevãrate prognoze asupra mersului timpului,în funcþie de felul în care este vremea la Stretenie, deoarece eiconsiderã cã„e ziua când se întâlneºte iarna cu primãvara“.

Dacã în aceastã zi este senin, cald ºi frumos, atunci vara vafi caldã ºi îmbelºugatã.

Dacã este frig, posomorât, ninsoare sau chiar viscol, varava fi rãcoroasã ºi neroditoare.

Dacã streºinile picurã, deci sunt desgheþate, albinelor le va mergerãu peste an ºi mierea va fi acrã. Aici pãrerile sunt contradictorii.

„Unii cred cã dacã trece Stretenia peste apã ºi apa este des-gheþatã, atunci se mânie ºi-ºi face pod ca sã treacã, adicã dã vis-col ºi îngheþ“ (S.Fl.Marian — Sãrbãtorile)

Ziua UrsuluiPoate unii s-au întrebat de unde derivã expresia „Vin — pute-

rea ursului“? O veche poveste româneascã s-ar putea sã fie legatã de

aceastã expresie. Se spune cã atunci când un mare împãrat a vãzutcâtã dihonie, zarvã ºi pricinã aduce mult prea multa bãuturã a vinu-lui, a dat ordin sã fie distrusã planta blestematã — adicã viþa devie. Au trecut zeci de ani ºi împãratului i-au luat locul alþi ºi alþi îm-pãraþi, care nici nu cunoºteau licoarea fermecatã. Într-o zi, unuldintre aceºtia s-a dus în codru la vânãtoare, unde a întâlnit un urscât o namilã, pe care a încercat sã-l rãpunã.Ursul a fugit ºi împãra-tul urmãrindu-l s-a trezit în inima muntelui, la un schit unde locuiaun sihastru singuratic, bãtrân ca vremea ºi slab de i se vedeauoasele prin piele. Auzind bãtrânul lãtrãturi de câini, a ieºit sã vadãce se întâmplã ºi dãdu piept cu ditamai dihania. ªi ce credeþi cãs-a întâmplat? Minune mare, fãrã sã-i pese de namila ce se ridi-ca ameninþãtoare în faþa lui, sihastrul îºi suflecã mânecile anteriu-lui ºi apucã ursul de urechi zgâlþâindu-l de-irosnirã dinþii. Înspãimân-tat, ursul începu sã tremure ca o piftie ºi cum reuºi sã scape dinmânile bãtrânului o tuli la fugã. Mirat de o aºa întâmplare nemaiîn-tâlnitã ºi absolut înfricoºãtoare, împãratul l-a întrebat pe sihastrude unde-i vine o aºa putere, la care acesta i-a spus cã de la bãutura

24

fermecatã scoasã dintr-o plantã miraculoasã, îndemnându-l ºi peel s-o încerce. Atunci împãratul a dat ordin sã fie sãditã viþa în toatãþara, dar oamenii sã bea din licoarea fermecatã doar cât sã fieatât de puternici sã tragã ursul de urechi. Povestea este mai lungã,minunat redatã în cartea „Enciclopedia de etnobotanicã româneascã“— de Valeriu Buturã

În mitologia popularã, Stretenia (2 februarie), când se fac prac-ticile rituale ale viilor,este ºi Ziua Ursului, sau Martinul cel Mare,fiind la mijlocul celor trei zile succesive ale Martinilor de iarnã, sauSân-Martinii, deoarece în mitologia popularã se crede cã în aceastãzi, ursul iese din hibernare ºi pãrãseºte bârlogul. Aceastã tradiþieritualã are motivaþia ei — apãrarea gospodãriilor de agresiunea urºilor.De ziua lui, ursul primeºte ofrandã o bucatã mare de carne ºi esteamintit cu respect dându-i-se alte nume de tipul: Moº Martin, Moº,Ãl bãtrân.

Este interesant cã, dupã comportamentul urºilor — consideraþiadevãrate barometre sau prevestitori, þãranii ºtiu cum va fi vremea.

„În Banat se spune cã în aceastã zi iese ursul din peºterãafarã ºi joacã ca în arie jur-împrejur ºi, dacã este soare ºi-ºi vedeumbra, atunci iarãºi se bagã în peºterã ºi nu iese, ci mai doarmeîncã ºase sãptãmâni, cãci atât mai þine iarna; iar dacã nu-ºi vedeumbra, atunci rãmâne afarã ºi iarna se întrerupe“ (S. Mangiuca —Cãlindariu).

Prin modul sãu de viaþã deosebit de al altor animale sãlbati-ce — cum ar fi faptul cã fatã puii iarna, ursul este vãzut încã dincele mai vechi timpuri, drept o „întruchipare a divinitãþii naturii, caremoare ºi renaºte în fiecare an“. El a intrat în mitologia popoarelorîncã din paleolitic ºi ºi-a câºtigat o adevãratã veneraþie, datoritãrelativei asemãnãri cu omul — posibilitatea staþionãrii bipede, chiarpentru o scurtã duratã.

Ursul simbolizeazã curajul ºi puterea, pentru aceasta el a fostales ca herald al Rusiei ºi al oraºului Berna. Berne — zeiþa lunii lacelþi era reprezentatã de un urs.

În diferite culturi siberiene, ursul era considerat strãmoºulºi cãlãuza ºamanilor. El este asimilat cu Luna deoarece dispare odatãcu iarna ºi apare primãvara.

La diferite triburi din nordul Africii existã un adevãrat cult alurºilor, pentru a le îmbuna sufletele, sã nu se întoarcã ºi sã serãzbune pe oameni, dupã ce sunt vânaþi.

25

La vechii greci, ursul era în legãturã cu zeiþa Artemis, divini-tate a lunii ºi vegetaþiei. Preotesele ei erau îmbrãcate în blãnuride urºi. Nimfa Calisto ºi fiul ei au fost transformaþi de Hera înconstelaþiile ursului — Ursa Mare ºi Ursa Micã.

La celþi, ursul era simbolul ºi emblema clasei rãzboinicilor ºidenumirea ei — celta comuna Artos — este regãsitã în numele suvera-nului mitic — Arthur.

În Japonia se considerã cã ursul este strãmoºul celei maivechi populaþii nipone — Ainu, din insula Hokkaido ºi pentru aceas-ta i s-au acordat douã sãrbãtori pe an: Yomante — serbarea ursu-lului (pentru cinstirea celui mai onorat dintre spiritele Kamui), ºiKim Um Kamui — divinitatea munþilor înalþi, reprezentatã de urs.

Mieszko — primul cneaz considerat intemeietorul dinastiei cne-jilor polonezi — era asemuit cu un urs, numele sãu fiind denumireaeufemisticã a ursului — Mieszko.

Istoricii considerã cã însãºi numele lui Zalmoxis ar deriva dincuvântul Zalmos — care înseamnã „piele de urs“, deoarece atuncicând s-a nãscut a fost învelit cu blana acestui animal.

În multe tradiþii este considerat strãmoº totemic, interme-diar între lumea adâncurilor ºi om. Chiar în folclorul românesc existãcredinþa cã ursul a fost om, pedepsit de Dumnezeu sã se trans-forme în fiarã sãlbaticã. „El e din om, a greºit nu ºtiu de ce ºi Dum-nezeu l-a trimis în pãdure sã fie urs. (E.N. Voronca — Datinile poporu-lui român)

Pe teritoriul României cultul ursuluia existat încã din paleolitic,dovadã marile depozite de cranii de urs, cu diverite incrustaþii geo-metrice, gãsite în peºterile þãrii, precum ºi figurinele din lut ceînfãþiºau urºi(în neolitic), care presupun existenþa unor adevãrateritualuri închinate acestui animal considerat sacral, un adevãrat cultmagico-religios, din care s-a pãstrat pânã la noi reminiscenþe fol-clorice, materializate în zilele de sãrbãtoare închinate ursului (Mar-tinii, Stretenia, Macoveiul etc), jocurile rituale de iarnã sau primã-varã, cu mãºti de urs, precum ºi numeroase superstiþii.

— În medicina magicã, ursul condus de „þiganii ursari“, aredarul de a purifica spaþiul ºi de a alunga duhurile rele (A. Gorovei— Credinþi ºi superstiþii).

— În lumea satelor existã ºi acum credinþa cã cei care au du-reri de mijloc se vindecã dacã se lasã cãlcaþi de ursul þiganilor ursari.

26

— Mulþimea numelor, precum Ursea, Ursu, Ursan, Ursules-cu, Ursei, sau a localitãþilor — Urseni, Ursaþi, Ursoaia, denotã cre-dinþa cã prin abordarea lor, puterea ursului se transferã asupraomului sau localitãþii respective. (R. Vulcãnescu).

— În zona munþilor Apuseni, la naºterea copilului i se dãdeao linguriþã cu unturã de urs, ca sã-i dea putere. (Frâncu-Cândrea— Românii din Munþii Apuseni).

— În regiunea Haþeg, la naºtere copilul era uns cu unturã deurs „ca sã fie om tare“ (O.Densuºeanu — Graiul din Þara Haþegului).

— Oamenilor fricoºi li se recomandã folosirea pãrului de urs:„Dacã þi-e fricã de ceva, ia pãr de urs ºi te afumã, cã-þi vine bine:uiþi frica (A Gorovei).

Bogatã ºi plinã de farmec este mitologia poporului nostru.Vorbind despre ea cãrturarul român Alecu Russo spunea: „mi-arface cinste, dacã aº fi poet ºi mai ales poet mitologic, aº editamai întâi mitologia românã, care-i frumoasã ºi purtatã ca o rufãlepãdatã, ºi aºa ar fi înþeleasã de tot omul ce ºtie numai româneºte“(Studie Moldovana).

Am încercat ºi de data aceasta sã evoc — cel puþin tangen-þial, fascinanta mitologie a poporului nostru, în contextul universal.Ea este expresia spiritualitãþii, un document social cultural cu unbogat conþinut epic ºi mesaj umanist care nu poate decât sã nefacã cinste.

Ne putem mândri. Nu multe popoare se pot lãuda cu o aseme-nea zestre spiritualã care, aºa cum afirmã strãlucitul etnolog Romu-lus Vulcãnescu „este prin însãºi dãinuirea ei în timp ºi spaþiu, uncertificat autentic de autohtonitate, continuitate ºi originalitate,emanat din mediul ºi viaþa întregului popor român ºi a ramurilorlui istorice, un atestat istoric de creativitate culturalã ºi originali-tate creatoare“.

Aº dori în încheiere sã citez cuvintele cãrturarului francezAnatole de Monzie: „un peuple qui n’aurait pas de mythes seraitun peuple mort. Les pays sans légendes sont condamnés à mourirde froid“…

27

SF. VALENTIN ªI DRAGOBETELENOSTRU STRÃBUN

De câþiva ani buni, luna februarie este marcatã comercialde o nouã sãrbãtoare, intens mediatizatã, ce tinde sã fie încorona-tã ca fiind cea mai sensibilã, cea mai romanticã, cea mai delicatãdin toate cele cunoscute pânã acum — Valentin´s Day — sãrbãtoareadragostei ºi a florilor. Aºadar, de 14 februarie când e ziua Sfântu-lui Valentin, s-a iniþiat frumoasa tradiþie ca fiecare bãrbat sau chiarbãiat sã ofere flori fetelor ºi femeilor — surorilor, iubitelor, prietenelor,logodnicelor, mamelor. O tradiþie foarte recentã, adoptatã nu atâtdatoritã romantismului ei cât mai ales datoritã intensei mediatizãri.

Cred cã este bine sã avem cât mai multe sãrbãtori. E binesã avem cât mai multe prilejuri de bucurie. E bine sã ne colorãmintens existenþa care de multe ori poate fi mult prea ternã, preamonotonã sau pur ºi simplu gri în gri. Nu este rãu sã importãmºi sã împãmântãnim sãrbãtori ale altor popoare — ba chiar poatefi o notã de exotism — trecând peste caracterul lor pur comercial.

DAR este pãcat sã nu ne cunoaºtem tradiþiile noastre, celecare ne definesc spiritual, serbãrile bunilor ºi strãbunilor noºtri,care, nu pot fi depãºite nici de mersul timpurilor, nici de evoluþiatehnicii secolului XXI, din simplu motiv cã ele au izvorât din strân-sa legãtura a omului cu natura, care îºi va pãstra întotdeauna rit-mul sãu neschimbat.

Este pãcat cã a intrat de mult în uitare Dragobete zis ºiDragomir, Iova, Iovan Dragobete, Cap de Primãvarã — tânãrulzeu al dragostei din panteonul mitologiei milenare româneºti, uncorespondent similar divinitãþilor antice ale dragostei ºi naturii, pre-cum Adonis, Eros, Telepinus, Osiris, Cupidon, Kupalo etc. (I. Evseev)

Legendele spun cã ar fi bãiatul Babei Dochia (dar opusul eipozitiv) ºi cumnatul lui Lãzãricã — un strãvechi zeu al vegetaþiei ºicã ar fi un tânãr voinic, frumos, iubãreþ ºi bun, care inspira dragostecuratã fetelor (spre deosebire de Zburãtorul — o semidivinitateeroticã, un demon malefic care reprezenta sexualitatea trupeascã)

Dragobetele era similar cu Nãvalnicu — un personaj similardin folclorul românesc, un tânãr focos, înflãcãrat, care nãucea minþilefetelor ºi nevestelor tinere ºi pentru aceea Maica Domnului l-a pedep-sit transformându-l într-o plantã ce-i poartã numele, folositã la vrãjile

28

de dragoste. (I.Ghinoiu)

Celebrarea sãrbãtoririi lui se fãcea la sate în perioade diferite,de la zonã la zonã — în funcþie de ritmul împrimãveririi — 24 ºi 28februarie sau 1 ºi 25 martie (24 februarie — sãrbãtoarea religioasãortodoxã — Aflarea capului lui Sf. Ioan Botezãtorul de aici se credecã vine ºi denumirea de Iovan; „25 martie — Buna Vestire ºi ZiuaCucului). Preambulul acestei sãrbãtori era ziua Sfântului mucenicVlasie — 11 februarie, considerat protectorul pãsãrilor ºi femeilorgravide. În credinþa popularã se crede cã de ziua lui se întorcpãsãrile migratoare ºi încep sã cânte. (I. Ghinoiu — Sãrbãtori ºiobiceiuri româneºti)

Observând îndelungat natura, ciclurile anotimpurilor, fenome-nele naturale, viaþa plantelor ºi animalelor (dupã care ºi-a deter-minat propriile calendare — ale muncilor agricole, pomi-viticole, pas-torale, a strângerii plantelor tãmãduitoare etc.) þãranul român adedus cã majoritatea animalelor sãlbatice sau domestice îºi au pe-rioada de înmulþire primãvara, în cadrul renaºtererii întregii naturi.Astfel multã vreme ziua de 3 martie a fost consideratã o sãrbã-toare tradiþionalã — începutul primãverii sau Capul de primãvarã.Este perioada de rut când pãsãrile cerului se strâng în stoluri, seîmperecheazã ºi încep sã-ºi facã cuiburile, consideratã Logodna pã-sãrilor (atât sãlbatice cât ºi domestice).

În lumea satelor, aceastã presupusã logodnã a pãsãrilor afost adoptatã simbolic de cãtre oameni ca o serbare a erotismu-lui uman. În aceastã zi se fac înfrãþirile între tineri de acelaºi sex,se fac logodne fictive ce pot genera cãsãtorii reale — ceremonii careau loc în cadrul unei frumoase sãrbãtori tradiþionale, consideratede unii cercetãtori etnografi ca „o rãmãºiþã a totemismului avimorf,a cultului strãmoºilor-pãsãri — în vechime comportamentul zburã-toarelor era un model de conduitã umanã, învestit cu prestigiu sa-cral“. (I. Evseev — Dicþionar de magie, demonologie ºi mitologie ro-mâneascã). Pãsãrile erau considerate mesagere ale zeilor, în acestsens este semnificativ faptul cã în limba greacã cuvântul pasãreînseamnã „mesaj al cerului“. Se credea cã „pãsãrile neîmperecheateîn aceastã zi rãmâneau stinghere pânã la Dragobetele din anul viitor“(I.Ghinoiu) — ceea ce era valabil ºi în lumea oamenilor.

Ziua lui Dragobete — zeul dragostei, era sãrbãtoritã în moddeosebit, în primul rând nu se þesea, nu se cârpea, nu se lucra lacâmp sau în ateliere deoarece: „cel ce lucreazã atunci, circicãie

29

ca pãsãrile toatã viaþa“. (A. Fochi — Datini ºi eresuri). În schimb, sefãcea mare curãþenie în casã pentru a întâmpina cu bunã-cuviinþãpe Zeul Iubirii — Dragobete, care venea însoþit de zânele Dragostele,aducând sporul ºi belºugul dar ºi bucuria în case. O altã credinþã:“Dragobetele e flãcãu iubãreþ ºi umblã prin pãduri dupã fetele ºifemeile care au lucrat de ziua lui“ (I. Evseev).

Gospodinele trebuiau sã hrãneascã pãsãrile curþii cu hranãspecialã, iar celor sãlbatice le aruncau boabe de grâu, mei sau orzpe acoperiºurile caselor. În aceastã zi nu era voie sã se taie pãsãridomestice ºi nici nu se vânau sau blestemau cele sãlbatice. Stareapsihologicã euforo-eroticã a oamenilor, generatã într-o oarecare mã-surã de împerechierea pãsãrilor, dar mai ales de primele semneale primãverii, este semnalatã de cãtre N.Densuºeanu: „o femeiespune: cã numai mâna s-o puie pe un bãrbat strãin în aceastã ziºi va fi drãgostoasã bãrbaþilor în tot cursul anului“. Fetele ºi nevesteletinere strângeau zãpada netopitã ºi-ºi fãceau rezerve de apã cucare se spãlau în anumite zile ale anului, ca sã-ºi pãstreze frumuse-þea (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania) Ion Ghinoiu — Obi-ceiuri populare de peste an. Tot legat de aceastã zi se fãceau preve-deri meteorologice sau existau superstiþii. Dacã auzeai pupãza atuncieraiharnic ºi spornic tot anul. Dacã ploua, se împrimãvãra mai de-vreme ºi vremea urma sã fie frumoasã.

Adevãrata sãrbãtoare era însã pentru fetele ºi flãcãii careaºteptau prilejul sã-ºi arate în faþa întregii colectivitãþi alesul saualeasa inimii. Tinerii trebuiau sã serbeze împreunã, cãci cine stãteasingur ºi n-avea pereche de Dragobete, risca sã rãmânã tot sin-gur un an întreg, pânã la urmãtoarea sãrbãtorire a Dragobetului.

Dacã era vreme frumoasã, de dimineaþã, frumos îmbrãcaþica la o mare sãrbãtoare, fetele ºi bãieþii se adunau pe grupe devârste ºi porneau hãulind ºi chiuind de rãsuna satul, strigând: „Drago-betele sãrutã fetele“, înspre dealurile din preajmã sau înspre pãdure,pentru a culege primele flori de primãvarã — ghiocei ºi brânduºe.În timp ce fetele cãutau flori, bãieþii strângeau uscãturi pentru aaprinde apoi un mare foc, în jurul cãruia se adunau, pe grupe devârste, vorbeau, spuneau glume cu caracter erotic — dar nu cusubstrat indecent — mai mult legate de simpatiile þinute ascunse.

Înspre nãmiazã, când focurile se stingeau, fetele porneau îngoanã înspre sat, fiecare urmatã de bãiatul care o îndrãgea. Dacã

30

acesta reuºea s-o prindã (ºi evident cã ea se lãsa prinsã) aveadreptul s-o sãrute în vãzul tuturor ºi erau pentru un an de zile, pânãla urmãtorul Dragobete, consideraþi logodnici.

Aceastã goanã a bãieþilor dupã fete se numea în jud. Mehe-dinþi „zburãtorire”(ºi pãsãrile se zburãtoresc) iar obiceiul declarãriipublice a dragostei între urmãritã ºi urmãritor s-a pãstrat ca uncult erogen pânã în sec. XIX (R. Vulcãnescu).

Mulþi dintre pãrinþi de abia acum aflau simpatiile tinerilor, uniierau mulþumiþi, alþii nu, dar logodna virtualã era respectatã, chiardacã nu se încheia cu o cãsãtorie. De multe ori ele prevesteaununþile care aveau loc în toamnã.

În aceastã zi era obiceiul sã se facã „însurãþirile între fete ºiînfrãþirile între bãieþi” — un ritual cu rãdãcini strãvechi întâlnit la traciinord-dunãreni (dacii) cât ºi la tracii sud-dunãreni (moesii ºi odrisii)precum ºi la iliri. (Romulus Vulcãnescu). Se fãcea un gen de frater-nitate ritualã — fraþi de cruce ºi surori de cruce, care rãmâneautoatã viaþa ca rude cosangvine, se ajutau, se sfãtuiau,pânã la moar-tea unuia dintre ei când la mormântul decedatului se fãcea un ri-tual de „dezlegare“, de „desfrãþire“. Ceremonialul ritual era fãcutpe grupe de vârstã ºi sex, tinerii îºi zgâriau pe braþul stâng sem-nul crucii solare, îþi suprapuneau braþele sângerânde ºi-ºi sugeausângele, considerându-se astfel de acelaºi sânge. Urma apoi unmare ospãþ cu alimente rituale — colaci ºi grâu fiert. Aºa cum re-lateazã Petru Caraman, acest legãmânt era destul de riguros, înunele regiuni el se reînnoia în fiecare an, pânã când tinerii aveauvârsta pentru a „intra în horã“.

Cei legaþi prin acest ceremonial îºi spuneau veri, vãruþe, fâr-tate, ºoalã (veriºoarã), surate ºi dupã ce se cãsãtoreau (nu cu sorasau fratele suratei sau fârtatului) se întâlneau la fiecare sãrbãtoarede Rusalii (Ion Ghinoiu — Obiceiuri de peste an). În felul acesta fami-lia era virtual mãritã ºi oamenii trãiau într-o strânsã comunitate,cunoscând prea puþin cumplitul „demon“ al lumii contemporane —„Singurãtatea“...

Din punct de vedere fizic „fluviul timpului“ curge neîntrerupt,în acelaºi ritm imperturbabil — el nu cunoaºte cascade, vârtejuri,sau stagnãri de ape. Doar evenimentele importante între care intrãºi sãrbãtorile tradiþionale, amplificã, coloreazã aceastã scurgeremonotonã a timpului. Ele marcheazã ciclurile naturii, momentelecheie, definitorii, ale vieþii ºi istoriei unui popor.

31

Aceste sãrbãtori tradiþionale sunt în cele din urmã forma deexprimare a condiþiilor determinante din punct de vedere istoric,etnic, geografic, social ºi cultural, caracteristice pentru fiecare poporîn parte. Ele îºi au rãdãcina adânc înfiptã în contextul social ºi reli-gios al omenirii, sunt urme ale „subconºtientului colectiv“ (C. G. Jung)ºi sunt studiate de o întreagã serie de ramuri ale ºtiinþei interesa-te de acest specific, cum sunt: Etnografia, Folclorul, Antropologia,Sociologia, Psihologia ºi Teologia.

E frumos cã am adoptat o sãrbãtoare a îndrãgostiþilor, darar fi ºi mai frumos sã ne-o amintim pe a noastrã, serbatã de moºiiºi strãmoºii noºtrii — nu ca de un eveniment din mediul rural ci cao expresie a enormelor resurse spirituale ale neamului nostru.

E frumos sã dãruieºti flori, indiferent de ocazie, sau mai binezis sã cauþi orice prilej de a dãrui flori. Nu existã un mesager maidelicat, mai sensibil, care sã poatã sã spunã fãrã cuvinte, atât demulte...

Putem serba Valentinul dragostei la 14 februarie — cãci esteprea mediatizat ºi e „cool“ sã ne occidentalizãm, uite aºa, în ritmrapid…

Dar este o datorie de suflet sã ne reamintim sãrbãtorile noas-tre — vitregite ºi intrate în uitare prin îngheþul afectiv datorat multprea lungii ierni comuniste.Ele ne reprezintã, sunt zestrea noas-trã culturalã, au farmecul lor inedit, care ne afirmã ºi ne diferen-þiazã de alte popoare.

Deci daþi-i ºi lui Dragobetele cel frumos ºi iubitor ceea ce ise cuvine din moºi-strãmoºi -ziua lui pe 24 februarie care sã fiecunoscutã de toþi românii, ca o „Sãrbãtoare a dragostei“ ce ne apar-þine ºi ne leagã sufleteºte.

O zi a dragostei, neaoº româneascã. Credeþi cã este preamult? Eu zic cã nu.

Iubirea ar trebui sã fie sãrbãtoritã nu la date fixe, nu în fiecarezi ci în fiecare moment al vieþii noastre, cãci ea este aceea cegenereazã viaþa ºi „fãrã de iubire se-usucã timpu-n noi ca floareafãrã apã“...

32

POSTUL PAªTELUI

Denumit ºi „Postul Mare“ sau „Al patruzecimii“ (Quadrage-sima) Postul Paºtelui este cel mai sever ºi mai lung din calendarulcreºtin-ortodox ºi dureazã ºapte sãptãmâni (48 de zile), începândanul acesta pe 14 martie(2005) ºi terminându-se în Noaptea Învierii,pe 1 mai, având douã zile când este permis a se mânca peºte —de Buna Vestire (25 martie) ºi la Intrarea Domnului în Ierusalim —adicã de Florii(24 aprilie).

Cele 40 de zile de post sunt calculate simbolic prin analogiecu relatãrile Bibliei.

Astfel Potopul Biblic a durat 40 de zile, timp de 40 de aniau cãlãtorit israeliþii prin deºert; Moise a aºteptat pe muntele Sinai„Tablele Legii“ — adicã Cele 10 Porunci, timp de 40 de zile în postºi rugãciuni; tot acelaºi interval de timp l-a petrecut profetul Elias(870 î.e.n. — considerat în Vechiul Testament drept precursor alui Messia) în drumul sãu spre Horeb ºi, în sfârºit, tot 40 de zilea petrecut Iisus în deºert pentru a primi mesajul divin.

Iniþial postul avea justificãri sociale, spunându-se cã acela careeconomiseºte postind, va putea sã dea de pomanã sãracilor. PrinConciliul din Niceea (325 e.n.) s-a stabilit ca timp de 40 de zileînaintea sãrbãtorii Paºtelui, sã se mãnânce numai seara, fiindinterzisã complet carnea ºi vinul în toatã aceastã perioadã. În uneleþãri, pe lista alimentelor interzise erau incluse ºi ouãle — consider-ate drept „carne lichidã“, precum ºi toate derivatele din lapte.Creºtinii din Evul Mediu cunoºteau 100 de sãrbãtori pe an dar ºi160 de zile de post (deci alimentaþie fãrã carne).

Cel mai sever era ºi a rãmas postul din timpul SãptãmâniiMari adicã Duminica Floriilor — Duminica Pascalã, de fapt Sãptãmâ-na Patimilor Mântuitorului când de regulã se þinea ºi se mai þinepost negru, adicã se bea doar apã.

În prezent, Biserica a stabilit cum trebuie sã posteascã unbun creºtin, astfel: luni ºi marþi din prima sãptãmânã a postului,toatã Sãptãmâna Patimilor ºi în mod special Vinerea Mare se þinepost negru, iar în rest este interzisã alimentaþia cu orice proteineanimale. Evident, fac abstracþie de la aceastã tradiþie copiii, femeilegravide, batrânii, bolnavii ºi militarii în termen.

33

Postul ca manifestare religioasã În toate timpurile ºi în toate religiile este cunoscut postul ºi

ascetismul ca mijloc de purificare a sufletului ºi organismului. Astfel în Grecia anticã era considerat ascetism antrenamen-

tul sever fãcut de cãtre sportivi ºi soldaþi. Mai târziu prin ascetismse înþelegea renunþarea la alimentaþie, sex, avere ºi comunicarecu semenii, adicã ceea ce fãceau pustnicii sau sihaºtrii care seretrãgeau în peºteri pentru ca prin sigurãtate ºi meditaþii sã sepoatã întâlni cu propriul EU ºi sã înþeleagã problemele vieþii.

Pãrintele Medicinei — Hyppokrat (460-375 î.e.n.) a enunþatteoria cã postitul ºi renunþarea la anumite alimente întreþin sãnã-tatea organismului ºi þin departe bolile. Prin aceasta se curãþã ºidezintoxicã organismul. Dictonul sãu: „niciodatã sã nu te scoli sãtulde la masã“ este valabil pânã în zilele noastre.

Bazele teoretice, principiul acestei autorenunþãri a fost fun-damentat de cãtre filozoful grec Platon (427-347 î.e.n.) care a spuscã alimentele în exces dãuneazã sufletului ºi trupului.

Vrãjitorul tribului înaintea executãrii unui ritual religios postea,aceasta pentru a putea acumula puteri magice.

Guatama Siddarta Buddha (566-486 î.e.n.) — întemeietorulreligiei ºi filozofiei budhiste a postit îndelung sub un mãslin pânãcând a avut „Iluminarea“.

Religia creºtinã a preluat acest concept ºi l-a dezvoltat-o maideparte. Aºa precum cele 10 porunci, sub o formã sau alta existãîn toate religiile — fiind de fapt reguli sociale ce trebuiesc respectatepentru a exista o bunã convieþuire între oameni, ºi principiul redu-cerii alimentaþiei prin post are un fundament ºtiinþific, chiar dacã iniþialjustificarea era exclusiv mistico-religioasã — aºa cum a preconizat scrii-torul bisericesc latin Quintus Septimus Tertullian (160-220 e.n): „uncorp slab poate pãtrunde mai uºor prin porþile cerului“.

ªi întemeietorul religiei islamice — Mahomed a preluat ºi apli-cat principiul postului. Ramadamul este perioada de 30 de zile încare pânã la apusul soarelui nu ai voie nici cel puþin sã te clãteºticu apã în gurã.

Au existat ºi excese. Astfel în religia romano-catolicã sfântaCatherina din Siena a fost beatificatã datoritã faptului cã a muritprin înfometare — ca manifestare a credinþei. Astãzi, o asemenea

34

„credinþã“ se numeºte anorexie ºi este încadratã în capitolul bolilorpsihice greu de tratat.

Postul ca manifestare politicã ºi din motive speculativeIstoria consemneazã postul din motive politice ca formã de

protest, aºa-numita grevã a foamei întâlnitã în toate timpurile. În Irlanda Evului Mediu exista obiceiul ca sã fie pedepsiþi dator-

nicii prin înfometare, dupã care li se iertau datoriile. În 1933 un emigrant rus din America a postit timp de 40

de zile pentru a determina autoritãþile sã-i dea dreptul de ºedereîn þarã. În acest timp, zilnic fugea 16km. pentru a realiza o maispectaculoasã scãdere în greutate. În final ºi-a atins însã scopul.

A rãmas în istorie „marºul foamei“ al lui Mahatma Gandhicare în anii 30 a protestat vehement în acest fel faþã de ascen-siunea englezilor în India.

Ce este interesant, fanaticii politici precum Robespierre, Lenin,Che Guevara, au fost adepþii posturilor indelungate pentru a-ºi întãriputerea psihicã. Faþa osoasã, descãrnatã, ochii arzãtori, structurafiravã nu denotau întransigenþã revoluþionarã ci înfometare — aºacum au dedus psihologii ºi medicii.

Existã posturi din motive speculative. Astfel, în 1880 docto-rul american Henry Tanner, timp de 40 de zile nu a pus nimic îngurã decât apã, dar în urma acestui „maraton al foamei“ a câºtigat100.000 $ din biletele de intrare vândute celor care doreau sãintre sã vadã comedia.

În 1905 la München, în timpul Serbãrilor Recoltei din octom-brie, un adept al postului negru, închis într-o cuºcã de plexiglas, i-aenervat într-o aºa mãsurã pe iubitorii de veselie, de mâncare ºipetrecere încât au spart cutia transparentã ºi l-au îndopat cu prãji-turi cu asemenea furie pe ascetul improvizat, încât erau cât pe cesã-l înãbuºe.

În 2003 artistul londonez David Blaine, a stat timp de 44 dezile atârnat într-o cuºcã de plexiglas, deasupra lui Tower Bridge, timpîn care nu a bãut decât apã. S-a apreciat cã ciudãþenia a fost admi-ratã de peste 250.000 de spectatori, care zilnic au aruncat în elcu zarzavaturi diferite ºi mingi de golf ºi pentru a-i face viaþa imposi-bilã, cât era ziua de lungã fãceau o gãlãgie infernalã, cu tobe, capacede gunoi lovite, trompete ºi orice posibilitate de a produce zgomot.

35

Vechea concepþie — A fi gras înseamnã a fi puternicÎnainte se credea cã a fi puternic însemna sã fi masiv, gras,

sã ai corp ºi forþã de taur. Prin grãsime ºi masivitate se vedea cãpersoana respectivã aparþine unei anume pãturi sociale elitare,obiºnuitã sã trãiascã în opulenþã, aºa cã mult timp puterea de oricenaturã era asimilatã cu dimensiunile corpului.

Rubens adora femeile cu forme revãrsate, spunând cã aces-ta este idealul frumuseþii feminine pe care l-a imortalizat în toatetablourile sale. Astãzi, asemenea femei sunt considerate suprapon-derale, obeze ºi predispuse la grave boli cardiovasculare ºi hor-monale (diabet)

Strãmoºii noºtrii de pe toate meridianele considerau cã mân-catul este, alãturi de sex, cea mai mare plãcere a vieþii.

Astfel istoria relateazã cã în sec. II î.e.n. la curtea Împãra-tului Chinei, în mod normal existau 2000 de oameni care trebuiausã se ocupe zilnic doar de mâncare ºi bãuturã pentru împãrat ºiharemul sãu. Existau ca feluri de mâncare în jur de 342 de spe-cialitãþi de peºte, 64 de vânat, 24 de broascã þestoasã ºi scoici.Împãrãteasa Chinei — Cixi (1835-1908)avea pretenþia de a-i fi fãcutezilnic 600 de feluri de mâncare. Bucãtarul ei, neputând sã gãteascãpânã în prânz atât de multe feluri, a lãsat sã se execute din porþe-lan, bucate deosebit de apetisante, care erau puse doar ca sã fiemasa plinã. Într-o zi, întâmplarea a fãcut ca împãrãteasa sã pof-teascã tocmai o asemenea mâncare. Vãzând cã este doar orna-ment, deci a fost înºelatã, ea a dat ordin ca bucãtarului sã i setaie capul.

Domnitorul aztec — Montezuma II (1502-1520) obiºnuia sãaibã la masa sa nici mai mult, nici mai puþin de 300 de feluri demâncare.

Împãratul Leopold I al Austriei (1658-1705) prin decret de stata stabilit numãrul felurilor de mâncare admis a se servi zilnic, în funcþiede rangul social. Astfel, la masa imperialã se fãceau 16 feluri, lanobili 8 feluri, descrescând la funcþionarii de stat, comercianþi 4 feluri.Populaþia de rând nu era inclusã în aceastã legiuire cãci dacã reuºeasã-ºi asigure pâinea cea de toate zilele era suficient.

Cel mai mâncãcios rege european a fost Ludowic XVI (1774-1792). El înfuleca la aceeaºi masã carne de porc, pui, oaie, vânat,ouã...astea doar ca aperitiv înainte de mâncarea de bazã.

36

Cancelarul Germaniei prinþul Otto Bismark (1815-1898) con-suma la micul dejun 16 ouã. Ei, chiar dacã la bãtrâneþe a avutgutã, totuºi longevitatea sa vine în contratimp cu teoria excesuluide colesterol provocat de ouã...

Ce este interesant, tocmai propagatorii multiplelor posturireligioase, erau cei care „pãcãtuiau“ cel mai îndârjit, astfel cã însec. XVI chiar biserica a dat un edict prin care se îngrãdea numãrulfelurilor de mâncare servite obiºnuit la mesele episcopale — „numai“6 mâncãruri cu carne ºi 4 garnituri însoþitoare. Nu e de mirarecã ºi atunci, ca ºi acum, majoritatea slujitorilor lui Dumnezeu suntmult prea „împliniþi“. Dar, sã nu fiu maliþioasã...

Aspectele medicale pro ºi contra legate de postExistã o vorbã: „de la sublim la ridicol e un singur pas“.Deci, atenþie, postul nu este un lucru de joacã.Din punct de vedere medical, postul trebuie tratat dupã prin-

cipiul clasic din medicinã: „nu existã boalã ci bolnav“. Deci, regimulalimentar implicat de post nu poate fi aplicat unitar ci diferenþiatîn funcþie de vârstã, efortul depus, metabolismului personal, me-diul de viaþã, factorii de stres al mediului înconjurãtor, afecþiuni pre-existente...iatã doar câteva prerogative care impun necesitatea con-sultãrii doctorului.

În general, abordarea unei alimentaþii lacto-vegetariene în lunilede primãvarã este beneficã, se ºtie cã un regim bogat în grãsimiºi proteine animale, aduce un aport crescut de colesterol — unuldintre factorii determinanþi ai bolilor cardio-vasculare, deci o epura-re a organismului reduce nu numai aportul acestui factor încrimi-nat ci ºi implicaþiile legate de acesta. Consumarea fibrelor vege-tale asigurã o mai bunã funcþie a aparatului digestiv.

Pentru aceasta, în general este indicat ca sã schimbãm sis-temul de alimentaþie dezintoxicând astfel organismul cel puþin deposturile importante (Crãciun ºi Paºte).

Deci, aspectele pro ºi contra trebuie sã fie bine analizate decei care, dorind sã fie buni creºtini, respectã fidel prescripþiile reli-gioase. Mai ales bãtrânii care, datoritã vârstei înaintate, pot aveareale probleme prin înfometare ºi însetare. În primul rând frustareaorganismului de apã (în mod normal sunt necesari 2,5-3 lt pe zi,când doctorul nu are alte contraindicaþii) poate avea consecinþe

37

catastrofale. De aceea orice post, mai ales „cel negru“, nu poatefi fãcut fãrã asentimentul doctorului. De altfel cei peste 58 de anisunt scutiþi de post.

Orice fel de post este interzis persoanelor care suferã dediabet, boli metabolice, boli ale ficatului, bulimie sau anorexie.

Superstiþii ºi tradiþii legate de postÎncã din timpurile strãvechi a existat credinþa cã în alimente,

mai ales în carne, existã forþe rele, malefice. Pentru aceasta existasuperstiþia ca pãrinþii sã posteascã înaintea naºterii copilului, miriiînaintea nunþii, la fel ºi rudele în perioada doliului — asta pentru aîmpiedica ca prin alimente sufletul pribeag al rãposatului sã intreîn corpul celor rãmaºi pe pãmânt.

„Lunea curatã“ este prima luni din Postul Paºtelui. Potrivittradiþiei se spalã temeinic cu leºie vasele în care s-a mâncat „dedulce“, apoi se duc în pod. În Banat aceastã zi se mai numeºteSpolocanie. Bãrbaþii merg la cârciuma satului ºi se „spalã cu bãu-turã” pentru mâncarea „de dulce“ de pânã acum. Tot în prima zi depost este tradiþia Cucilor, un ceremonial de fertilizare ºi purificarea spaþiului ºi timpului, prin practica „Bãtutului ritual“. Bãrbaþi ºi flãcãi,cu o glugã lungã ºi fuste, având pe cap mãºti ce reprezintã diferiteanimale, cu coarne lungi suprapuse ca o scarã, cu un clopot înspate ºi un bãþ lung în mânã, aleargã de dimineaþã prin sat ca sãatingã femeile, bãrbaþii ºi copiii cu bãþul. Cei care nu erau atinºise credea cã în acel an vor fi tot bolnavi. Dupã amiazã, Cucii sestrângeau pe la curþile oamenilor unde jucau hora. Cucul alungaspiritele rele cu ajutorul clopotului, prin atingere cu bâþul feritilizafemeile, iar prin arderea fulgilor din glugã alunga bolile. Acest obi-cei se mai practicã în satul Brãneºti — jud. Calafat.

„Marþea vaselor“ este prima zi de marþi din Postul Paºtelorºi începutul Sãptãmânii Caii lui Sântoader. În Banat, se spalã la felvasele de dulce, denumite „slãstuite“ în care apoi se afumã viteleºi stupii pentru a avea rod bogat. Tot atunci se fãcea apã din neauanetopitã, cu care se mãtura podeaua casei. Este ziua când se facvrãji ºi farmece.

Joimãriþa sau Joimãrica este un personaj întâlnit doar în mi-tologia româneascã. Numele ei derivã din Joi-Mari — ultima zi dejoi din postul Paºtelui. Este consideratã zeiþã a morþii în Panteonul

38

românesc, care supravegheazã focurile de Joimari fãcute în onoareastrãmoºilor, dar ºi hãrnicia oamenilor. Este întruchipatã sub formaunei vrãjitoare hidoase ºi rea,puternicã, „cu gura cât grapa ºi dinþiicât lopata“ ºi poartã cu ea o serie de instrumente (o gãleatã cujãratic, un cleºte, un ciocan, un cuþit, un vãtrai, un sac cu cenuºãetc.) menite sã pedepseascã femeile leneºe care nu ºi-au terminattorsul ºi þesutul pânã în Joia Mare. Joimãriþa este temutã ºi de bãr-baþii leneºi care nu ºi-au mãturat curtea, n-au reparat gardul etc.

Simbolic este întruchipatã de o femeie urâtã ºi puternicã sauchiar un bãrbat, care de Joia Mare umblã din casã în casã sã cer-ceteze hãrnicia oamenilor din satele Transilvaniei. Pentru a scãpade pedeapsã, cei în culpã îi dau ouã.

Tot Joia Mare este ziua de cinstire a memoriei strãmoºilor.Credinþa este cã atunci morþii se întorc pe la casele lor. Oameniidin sat aprind focuri mari în curþile caselor denumite „focurile mor-þilor“, atunci se coc colacii ºi se vopsesc ouãle, iar în curþi se aºeazãscaune pe care sã vinã ºi sã hodineascã sufletele strãmoºilor.

Vinerea Sântoaderului, prima zi de vineri dupã Lãsatul Secu-lui de Paºte, este dedicatã calului lui Sântoader. Înainte de rãsãrit-ul soarelui fetele de mãritat scot din pãmânt rãdãcina de Omag(plantã ierbacee otrãvitoare folositã în cosmeticã ºi medicina popu-larã) pentru a face vrãji ºi descântece de dragoste.

Vinerea seacã — ultima vineri din Postul Paºtelui — VinereaMare. Se þine post negru pentru „secarea“ guºii ºi bolilor de piele(Bucovina, Moldova, Transilvania) Interdicþie severã de lucru pen-tru femei. Nu ai voie sã coºi, sã þeºi, sã speli rufe, sã torci. Sefac bãi purificatoare în vederea întâmpinãrii Sâmbetei Învierii. Tradiþiaeste pãstratã ºi acum în toatã þara.

Când suntem în Postul Paºtelui, sã ne curãþim nu numai trupulprin renunþarea la excese ºi o alimentaþie mai raþionalã dar ºi sufle-tul prin renunþarea la permanentele conflicte interioare, care ducla neînþelegeri ºi vrãºmãºie cu semenii noºtrii.

Cu ajutorul credinþei sã cãutãm lumina din sufletul nostru,pentru a putea pãºi senini sã primim Marea Luminã Pascalã, sem-nul Nemãsuratei Iubiri a celui care, din dragoste pentru noi, s-a jert-fit pe Golgota ºi s-a întors din moarte pentru a ne spune:

„Crede, ºi vei fi mântuit“.

39

TRADIÞII ªI OBICEIURI DE PAªTE

Tradiþia ouãlor vopsite ºi simbolul ancestral al ouluiÎncã din sec.XIII existã tradiþia ouãlor vopsite. Cum s-a ajuns

la aceasta? Încercând sã pãtrundem mai adânc semnificaþia ouãlorcolorate, aflãm însã cã oul vopsit a fost prezent în ritualul fertil-itãþii din Orientul antic, încã înaintea creºtinismului.

Astfel, din izvoare istorice ºi arheologice se ºtie cã vechii perºiîºi dãruiau ouã de diferite culori cu ocazia sãrbãtorilor sezoniereimportante de înnoire a anotimpului — cum ar fi Anul Nou, care defapt reprezenta o serbare a fertilitãþii ºi a primãverii, oul fiind simbo-lul eternitãþii vieþii, al germenului care rodeºte, al totalitãþii lumii,fiind comparat cu întregul Univers. ªi astãzi în Iran existã tradiþiaca de Anul Nou — sãrbãtoare care are loc întotdeuna la echinoc-þiul de primãvarã — 21 martie ºi þine 13 zile, oamenii sã-ºi facãcadou ouã roºii, pe care le ciocnesc cap în cap în ultima zi, celcare sparge oul având dreptul sã-l ia; deci identic ca la Paºtele Creº-tin. La fel, ouãle colorate sunt împodobite cu desene precum ºi di-ferite scrieri. Prin acest ceremonial ritual de spargere a ouãlor prinlovire, vechii perºi considerau cã natura, timpul ºi spaþiul moareºi renaºte anual împreunã cu zeitãþile adorate, concepþie preluatãde-a lungul timpurilor de numeroase popoare.

În Roma anticã, tinerii îºi dãruiau ouã roºii ºi diferite cadourila sãrbãtorirea zeului Ianus — pãzitorul porþilor oraºului ºi caselor,dupã numele cãruia s-a dat denumirea lunii Ianuarie. Aºa cum uºapriveºte înspre casã ºi spre afarã, aºa ºi Ianus a fost conceput cudouã feþe — devenind astfel un motiv tradiþional în artã precum ºio comparaþie pentru oamenii falºi “ care au douã feþe precum Ianus“.

Oul a fost considerat dintotdeauna simbol arhetipal al genezei,al începutului, al vieþii, regenerãrii ºi nemuririi, iar colorarea lui înroºu — simbolul vieþii, îi conferea proprietãþi magice.

Chinezii aveau credinþa cã Cerul ºi Pãmântul sunt un ou enormal unei gãini magice nãscute din haos, cerul învelind pãmântul aºaprecum coaja oului înveleºte gãlbenuºul.

Multe culturi precum cea greacã, fenicianã, vietnamezã, japo-nezã, polinezianã — ºi lista nu se încheie aici — au considerat naºtereaUniversului din „Oul Lumii“.

40

Cultura indianã considerã cã, la începutul genezei, zeul supremBrahma ar fi scos din Apele Primordiale — Lotusul Lumii, care aieºit din germenele strãlucitor al pãmântului — Oul de Aur ances-tral ( Hiranya-garbha); aºa se explicã ºi faptul cã aurul este con-siderat sfânt — de aici speculaþiile afirmã ºi legãtura indestructibilãcu alchimia...ºi dragostea indienilor pentru aurul dãtãtor de pute-re ºi viaþã.

La egipteni mitologia spune cã din Oceanul Primordial — Nun,ar fi ieºit o movilã pe care a apãrut Oul Primordial, din care s-a nãs-cut primul zeu Hnum — zeul Haosului, iar din acest haos a izvorât întrea-ga viaþã — asta explicã faptul cã denumesc ºi acum sarcofagele „Ou“.

Mitologia tibetanã considerã cã din cele cinci elemente pri-mordiale (aerul, apa, focul, pãmântul ºi lemnul) ar fi apãrut oul ances-tral; din el ar fi ieºit un lac mare, alb, apoi alte ouã — cele cincisimþuri ºi în cele din urmã oamenii ºi restul lumii.

În mitologia greacã eroi ca Polux ºi Castor au ieºit din oulzeiþei Leda — ce avea întruchiparea unei lebede pe care zeul suprem,Zeus, ar fi iubit-o.

Numele zeiþei Primãverii la vechii germani, Ostara justificãºi denumirea sãrbãtorii Paºtelui — „Oster“. Deoarece ea aducea dinnou soarele arzãtor pe cer ceea ce fãcea ca întreaga naturã sãse trezeascã la viaþã, în cinstea ei se fãceau la începutul primãveriiserbãri spectaculoase, iar tradiþia de a se dãrui ouã colorate s-apãstrat pânã în zilele noastre.

Acelaºi ritual exista ºi în Anglia unde aceeaºi zeiþã a primãveriise chema Eostra de aici denumirea Paºtelui — „Easter“.

Sculptura „Începutul lumii“ a lui Constantin Brâncuºi reflec-tã esenþializarea formei primare a cosmosului sub forma Oului cos-mic, care reflectã nu numai începuturile genuine ale oricãrei creaþiidar ºi faptul cã marele sculptor când a creat forma ovoidului per-fect, a fost familiarizat cu miturile cosmogonice care explicã geneza.

O legendã arhetipalã din Bucovina, relatatã de Elena Niculiþã-Voronca în cartea sa „Datinile ºi credinþele poporului român“ apãrutãîn 1903 la Cernãuþi, consemneazã mitul naºterii soarelui dintr-un ou.

Germenele oului dãtãtor de viaþã a fost întotdeauna consi-derat Energia Vieþii, pentru aceasta oul a fost folosit dintotdeuna

41

în ritualurile magice, în farmece, în cultul ferilitãþii precum ºi in cãlã-toria spre altã lume.

Descoperirile arheologice au atestat existenþa unor ouã delut în mormintele strãvechi din Suedia ºi Rusia interpretate ca sim-boluri ale nemuririi ºi învierii.

În Grecia s-au gãsit statui ale lui Dionysos þinând în mânã unou, deci nãdejdea reîntoarcerii la viaþã.

Oul este considerat simbol al prosperitãþii. Astfel în Laos existãsuperstiþia cã dacã visezi o gãinã care face multe ouã e semn sigurcã te vei îmbogãþi.

Ca simbol al fertilitãþii oul este folosit în diferite ritualuri. Ast-fel în Finlanda plugarul când merge la arat ºi semãnat poartã cuel un ou în buzunar. În Estonia, în timpul muncilor agricole þãraniimãnâncã doar ouã, iar la noi, þãranii þineau coji de ouã în sacul cuseminþele ce trebuiau semãnate, le îngropau în brazdã sau le arun-cau înaintea boilor care trãgeau plugul.

În ceremonialul nupþial românesc exista tradiþia ca mirii, dupãcelebrarea cununiei religioase, la masa nupþialã sã mãnânce întâiun ou, simbolul fertilitãþii raportat nu numai la copii ci ºi la o viaþãîmbelºugatã. (S.Fl. Marian — Nunta)

ªi exemplele pot continua, întrucât oului i s-au acordat dincele mai vechi timpuri semnificaþia permanenþei vieþii.

Aceste credinþe ºi tradiþii considerate pãgâne au fost atâtde înrãdãcinate, încât Biserica a fost nevoitã sã accepte acest sim-bol ancestral dându-i evident interpretãri legate de credinþa creºtinã,dupã ce mult timp l-a combãtut fãrã ºanse de succes.

Dacã la poporul evreu care a serbat Paºtele — Pesah (în tra-ducere — a sãri peste, a trece peste, a cruþa) încã din jurul anu-lui 1445 î.e.n. — ca „o lege veºnicã“ ce aminteºte de fuga din Egiptºi eliberarea din robie, oul de Paºte reprezenta simbolul Creaþiu-nii Universului, la creºtini tradiþia este preluatã cu semnificaþie oare-cum similarã — el reprezentând noua creaþiune a lumii care a începutîn momentul când fiul lui Dumnezeu — Isus Christos a fãcut jertfasupremã pe Golgota ºi s-a reîntors din moarte.

În acest sens, coaja oului întruchipeazã piatra de mormântcare s-a spart atunci când Mântuitorul a înviat ºi s-a întors la viaþã,asemenea cojii oului care se sparge când puiul nãscut în gãoaceiese la luminã.

42

Încondeierea sau vopsirea ouãlorIniþial, ouãle au fost vopsite cu roºu — culoarea vieþii ºi a soare-

lui la asfinþit, ºi cu galben — culoarea soarelui când rãsare. Ulteriorculoarea roºie a fost atribuitã sângelui Mântuitorului (V. Aga — Sim-bolica biblicã ºi creºtinã).

Tradiþia româneascã considerã oul roºu simbol al nemuririiºi prosperitãþii. La sate existã obiceiul de a te spãla pe faþã în primazi de Paºti cu apã în care s-a pus busuioc, câþiva bãnuþi ºi un ouroºu — „ca sã fii rumen ºi frumos“, ( E.N.Voronca — Datinile). Aceastãtradiþie a vopsirii ouãlor este un ritual ce trebuie pãstrat cu sfinþe-nie, deoarece — aºa cum relateazã folcloristul ºi etnologul S. Fl.Marian, credinþa popularã este: „când oamenii n-ar mai înroºi ouãde Paºti, lumea se va potopi“.

Ceremonialul nu este întâmplãtor. Tradiþia spune cã pentru„a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru“ se folosescdoar cele ouate la mijlocul Pãresemilor ( Postul Mare), doar cele„fãrã bãnuþ“ adicã fãrã rod — nefecundate, iar vopsirea lor se facedoar miercurea din Sãptãmâna Mare, pentru ca apoi sã fie simbo-lic ucise prin lovire violentã ºi mâncate sacramental în zilele de Paºti.

De-a lungul secolelor, procedeul vopsirii ouãlor pascale s-adezvoltat deosebit. În tradiþia noastrã popularã existã numeroaseprocedee ce necesitã multã rãbdare ºi îndemânare artisticã: ouãpictate, ouã sãpate — tehnicã în care se folosesc ornamente dincearã în relief, ouã scrise, ouã împietrite, ouã împistrite sau încon-deiate cu frunze de plante, ouã cu mãrgele, ouã picurate. În uneleregiuni ale þãrii ele mai sunt denumite „ouã muncite“ sau „ouãnecãjite“ aceasta referindu-se la faptul cã sunt atât de laboriosfãcute, ca apoi sã sfârºeascã violent.

Tematica ornamentãrii ouãlor este luatã din simbolurile ances-trale ale fertilitãþii ºi perpetuãrii vieþii — simboluri vegetale, animaleºi astrale. Existã astfel peste 70 de desene diferite, folosite în anumitezone ale þãrii, ceea ce este interesant cã fiecare dintre ele are odenumire proprie ºi mai ales o semnificaþie precisã. Evident, nuvoi putea aminti decât câteva dintre ele.

„Ciobanul cu oile“ reprezintã constelaþia Lira — mijloc de orien-tare a þãranilor în timpul nopþilor de varã, ciobanul fiind reprezentat

43

de steaua Vega, iar oile — de celelalte patru stele. Motiv întâlnit înregiunea Braºovului.

„Creasta Cocoºului“ ºi „Cocoºul“, pasãre consideratã încã dinantichitate ca având origine divinã, datoritã faptului cã vesteºte princântecul sãu timpul exact: primul cântat — la miezul nopþii, al doileacântat — la trei ore înainte de ziuã ºi al treilea cântat — la venireazorilor. În Evul Mediu schimbarea gãrzilor de noapte a cetãþilor sefãcea dupã criteriul cântecului cocoºului. Datoritã faptului cã anunþãexact miezul nopþii este considerat paznic nocturn; dupã primul cân-tat lumea maleficã a spiritelor, demonilor, vrãjitoarelor îºi pierdeputerea. ªi astãzi þãranii se orienteazã dupã cântecul cocoºului.Motiv ornamental folosit în Oltenia.

„Furca“ reprezintã unealta uzualã cu care torc lâna femeilorla þarã. Motiv folosit în Moldova.

„Clopoþelul“ simbol cu implicaþii precise, reprezentând clopo-tele care anunþã Învierea — prin analogie deºteptarea la viaþã a întregiifiri. Transilvania — jud. Arad.

„Creasta Gãinii“ simbolizeazã constelaþia Cloºca cu Pui, dupãcare se orienteazã noaptea þãranii ºi ciobanii. Motiv din Muntenia.

„Cucul“, principalul vestitor al primãverii care vesteºte cu primulcântat echinocþiul de primãvarã ( Ziua Cucului — asimilatã în poporcu sãrbãtoarea Bunavestire) — ziua pornirii plugurilor ºi prin ultimulsãu cântat — solstiþiul de varã. Este pasãrea cea mai des întâlnitãîn folclorul românesc, în cultul strãmoºilor, în ritualurile agrare defertilitate, practici magice, în lirica popularã de dragoste, în legen-de, proverbe, superstiþii. Ornament folosit în Transilvania — jud. Braºov.

„Floarea“ — folosit în Muntenia, Moldova, Transilvania.Am enumerat doar câteva desene tradiþionale, dar, vã daþi

seama cã pânã la 70 lista rãmâne deschisã.Ouãle se ciocnesc dupã ritual: prima zi — cap în cap, a doua

zi — cap în dos ºi a treia zi — dos în dos.Tradiþii ºi superstiþii de Paºte— Existã credinþa cã între Paºte ºi Rusalii cerurile sunt des-

chise. Cine moare în acest timp ajunge direct în rai. Cine se naºteatunci va avea o viaþã frumoasã ºi îmbelºugatã.

— Cine nu poate merge la slujba învierii trebuie sã-ºi ia de laneamuri ramuri sfinþite de mãr, salcie sau brad, copaci consideraþi

44

cu forþe magice, sã le punã la icoanã pentru ca tot anul sã fie fer-iþi de necazuri.

— Fetele nemãritate, când spune preotul prima oarã „Cris-tos a înviat“ tebuie sã rãspundã repede „eu sã joc prima“, astfelexistã speranþa sã fie luate la joc ºi sã se mãrite.

— De obicei se aprind focuri mari în jurul bisericii pentru alumina drumul sufletelor morþilor care în aceastã noapte se întorcpe pãmânt.

— Deoarece se crede cã ºi demonii se pot întoarce, flãcãiiiau toaca de la bisericã ºi o bat toatã noapte în cimitir, pentrua-i alunga.

— Cei care fãrã de motiv nu merg la bisericã în noaptea învierii,vor fi tot anul bolnavi ºi vor avea pagube.

— Lumânãrile aprinse cu care te întorci acasã dupã slujbadin noaptea Învierii, trebuiesc pãstrate cu mare sfinþenie, deoarecesunt bune în momentele grele, se aprind în caz de mare furtunã,de grindinã, de boalã, necaz, se folosesc la farmece ºi descântece.

— Alimentele ºi plantele sfinþite în noaptea de Paºte se pãs-treazã ca leacuri ºi talismane. Sarea este folositã la sfinþirea fân-tânilor, slãninã ca leac pentru boli ale vitelor, busuiocul pentru vin-decarea durerilor de gât ºi farmece, tãmâia se pune pe jar cândsunt furtuni violente, salcia este tãmãduitoare, cine înghite trei mu-guri de salcie scapã de temperaturã. Cine bea zilnic apã în carea pus coajã pisatã de salcie uscatã, scapã de durerile reumatismale.Interesant cât de mult adevãr existã în aceastã superstiþie. În 1897din Salix — numele botanic al salciei, s-a descoperit acidul acetil-salicilic adicã aspirina.

— De Paºte trebuie sã te îmbraci cu veºmânt nou — semn alînnoirii.

— Pentru pasca de Paºte care se face în joia mare de o femeie„curatã“, se foloseºte fãinã cernutã prin sitã finã, se pune în cuptordoar cu mâna dreaptã ºi în tãvi cu soþ (altfel îi moare femeii bãrbatul)

— Anafura ºi pasca sfinþitã în noaptea de înviere sau ziua dePaºte, nu trebuie mâncatã în întregime. Ea e bunã împotriva frigu-rilor, de dat la gãini când sunt bolnave ºi la vacã pentru a faceviþeluºe, nu viþei. (Botoºani)

— Tot aºa, fãrãmiturile care rãmân pe masã nu se aruncã.Ele se îngroapã în pãmânt, iar în locul acesta va creºte o plantã

45

numitã Mãruncã, ºi cine va bea ceai fãcut din ea, va avea mulþicopii. (Moldova)

— Trebuie avut grijã ca ºoarecii sã nu apuce la pascã, deoarecedacã mãnâncã se transformã în lilieci. (Moldova )

— Cine nu doarme în ziua Paºtelui, va fi tot anul foarte activºi-i va merge bine. (Com.Mihalcea)

— Cine doarme în ziua de paºte, îi va ploua ºi i se va stricafânul în polog. (Siret)

— Nu e voie sã iei sare cu mâna la Paºte, deoarece tot anulvei transpira la mâni (Botoºani)

— Mama cãruia i-au murit copiii, deci nu are noroc de urmaºi,în ziua de Paºte sã vândã copilul care-i mai trãieºte la o mamã cumulþi copii ºi apoi sã-l cumpere înapoi. Atunci va trãi ºi el, cãci înziua Paºtelui ºi Christos a înviat din morþi.( Com.Mihalcea)

— Trei zile cât þine sãrbãtoarea Paºtelui se stã cu masa întin-sã, pregãtitã pentru oaspeþi ºi cine vine e poftit sã mãnânce. Astaaduce prosperitate ºi belºug anul întreg.

— În Scheia, obiceiul este ca toatã ziua de Paºte sã se tragãclopotele, asta face ca sã creascã cânepa.

— La sate, oamenii îngroapã ciolanele purcelului sfinþit înpãmânt ºi cred cã din el va rãsãri un liliac.( A. Gorovei — Credinþiºi superstiþii)

— Cei care mãnâncã miel, n-au voie sã dea oasele la câini citrebuie sã le îngroape sub un mãr, pentru a fi pânã la Paºtele urmã-tor frumoºi ºi sãnãtoºi ca mãrul.

— Cojile de ouã se dau pe apã, ca sã le dai de ºtire ºi bla-jinilor cã soseºte Paºtele ( A. Fochi —Datini ºi eresuri) — Blajinii suntpersonaje mitologice româneºti, denumite ºi Rohmani, Rocmanisau Rucmani, fiii lui Set — cel de al treilea fiu al lui Adam ºi Eva.Se considerã cã trãiesc sub pãmânt, dincolo de Apa Sâmbetei, undesusþin stâlpii Pãmântului. Sãrbãtoarea lor este o datã pe an, laPaºtele Blajinilor, care este prima sâmbãtã dupã Paºte sau a douazi dupã Înviere. Cine nu þine sãrbãtoarea lor, ploaia îi va distrugetoatã recolta.

— La Paºte, cine merge la bisericã sã-ºi punã un ou roºu însân, ca tot anul sã fie roºu ºi frumos, iar fetele sã aibã peþitori.(A. Fochi — Datini ºi eresuri).

46

— În noaptea de Paºte (la fel de Sânzâiene, Crãciun, Anul nou,Sãngiorz) se credea cã se poate vedea focul comorilor ascunse.În speranþa cã se vor îmbogãþi oamenii privegheau dupã primul cân-tat al cocoºului, pentru a vedea „flãcãrile albastre fãrã cãldurã“carese crede cã joacã pe comori.

— În prima zi de Paºte în Ardeal este obiceiul udatului. Bãieþiivin la casele fetelor ºi spun: „am auzit cã aveþi o floare frumoasã,am venit s-o ud sã nu se veºtejeascã“, apoi le stropesc cu colonie.

— Tot în prima zi de Paºte era obiceiul ca flãcãii ºi fetele, înaintede al treilea cântec al cocoºului sã se scalde pe ascuns, într-o apãcurgãtoare, pentru a fi tot anul sprinteni, sãnãtoºi, harnici ºi voioºi.

— În Transilvania înainte era obiºnuitã datina Bricelatului,Alegerii Craiului sau Vergelului. Tradiþa era sã se aleagã drept Craipe cel mai harnic flãcãu din sat ( cel care a ieºit primul la arat)care judeca pe cei ce au greºit în Postul Mare, bãtându-i simbo-lic la tãlpile picioarelor cu vergeaua numitã ºi bricelã sau bãtãlãu.Totul era un prilej de petrecere.

— În Moldova între Paºte ºi Rusalii erau montate scrâncioburiîn care oamenii se dãdeau pentru ca pânã la urmãtorul Paºte s-oþinã doar într-o bucurie.

— În ultimul rând, dar nu cel mai lipsit de importanþã estetradiþia iepuraºului, care aduce ouã ºi cadouri copiilor. Ce legãturãpoate exista între ouã ºi iepuri? Simplu, ambele sunt simbolul fer-tilitãþii deci al înnoirii ºi perpetuãrii vieþii.

Toate aceste datini, tradiþii ºi superstiþii, unele uitate, alteleîncã practicate, se datoreazã încorporãrii în sãrbãtoarea Paºteluia tradiþiilor precreºtine legate de venirea primãverii ºi renaºtereanaturii, a datinilor strãvechi de celebrare a cultului: strãmoºilor, aunor divinitãþi din naturã, a unor fenomene naturale, sau practicimagice legate de fertilitatea pãmântului ºi fecunditatea oamenilor.

Sã încercãm, deci, sã avem seninãtatea, liniºtea ºi de ce nu?— inocenþa strãbunilor noºtri ºi mai ales aceeaºi bucurie a preapli-nului sufletesc, de Sfintele sãrbãtori ale Paºtelui.

Christos a înviat!

47

TRADIÞIA SÃRBATORIISOLSTIÞIULUI DE VARÃ

Din cele mai vechi timpuri, solstiþiu de varã a constituit unmare prilej de bucurie ºi sãrbãtoare, fiind legat de momentul strân-gerii recoltei. La început serbarea coincidea cu data solstiþiului, adicã21 iunie dar mai târziu ceremonialul fiind considerat de cãtre bise-ricã drept pãgân, a fost mutat pe 24 iunie ziua dedicatã SfântuluiJohann adicã Sfântul Ioan Botezãtorul.

Tradiþia ºi superstiþiile au rãdãcini strãvechi, fiindcã cea mailungã zi a anului a fost consideratã punct de balanþã, de rãscruce,de schimbare al anului, când existã un anume moment in care toatestihiile stau in cumpãnã, o zi a absolutului înscrisã sub semnul focu-lui care este simbolul soarelui.

Pentru aceasta în cinstea ei se aprindeau focuri uriaºe — repli-ca terestrã a soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea cã cine vatrece prin foc sau va sãri peste el în aceastã noapte, se va purifi-ca ºi întregul an care urmeazã va fi apãrat de duhurile rele, deboli, de molime ºi va fi fericit. Tradiþia aceasta care existã ºi acumîn þãrile Europei Centrale ºi de Nord dateazã de secole, cu multînaintea creºtinismului.

Vechii celþi serbau de la 20 la 23 iunie solstiþiul, aducândîn acest fel mulþumiri zeiþei Litha care asigura fertilitate, bogãþie,putere ºi ordine.

Vechii germani, aprindeau focuri pe munte ºi rostogoleaula vale roþi aprinse care simbolizau soarele ºi pe zeul lor Wotan,în acelaºi timp ele având rolul sã punã pe fugã spiritele rele.

In vechea Irlandã, sãrbãtoarea solstiþiului de varã era dedi-catã reginei zânelor din South Munster — Aina, consideratã cea maimare zeiþã din mitologia þãrii. Se credea cã ea bântuia pe colineleKnockainy Hill, din sud-vestul insulei sub forma unei fantome cereprezenta o iapã roºie, numitã Lair Derg. In cinstea ei þãranii fãceaufãclii din împletituri de paie ºi într-un ritual asemãnãtor retrageriicu torþe, înconjurau colinele Knockainy, pentru ca astfel vitele ºiholdele sã fie apãrate de duhurile rele ºi zeiþa sã asigure protecþieºi fertilitate.Unele scrieri atestã cã zeiþa Aina mai poartã denumirea

48

ºi de Anu ºi, în cinstea ei, douã culmi de munte (asemãnãtoarecu sânii unei femei) din Killarney — în vestul Irlandei — au fost botezateColinele lui Anu.

O altã zeiþã irlandezã Ebhlinne a fost pânã la începutul seco-lului XX serbatã de cãtre populaþia din comitatul Tipperary. Cre-dinþa popularã atestã cã patria ei era în regiunea Twelve Moun-tains din Ebhlenn. Cel mai înalt dintre aceºtia este denumit „MunteleMamã“. La solstiþiul de varã, în cinstea lui Ebhlinne se aprindeaufocuri pe culmi, ea fiind consideratã zeiþa Muntelui Mamã.

La populaþia Samen din zona Arcticã existã credinþa cã, atuncicând zeiþa soarelui Beiwe, împreunã cu fiica ei Neida, iese la plim-bare pe bolta cerului într-o sanie trasã de reni albi, ea goneºte iarnaºi aduce din nou vegetaþia primãverii. In cinstea ei, la solstiþiu devarã, pentru ca sã-i mulþumeascã ºi s-o facã sã mai revinã ºi înanul urmãtor, populaþia împleteºte din ierburi diferite, coroane denu-mite „inelele soarelui”pe care le atârnã de uºi ºi ferestre ºi aprindfocuri pe culmi.

Kupalo era zeiþa rusã a solstiþiului de varã ºi este reprezen-tatã printr-o pãpuºã din paie îmbrãcatã în haine de femeie.În cinsteaei se fãceau mari focuri, pentru ca ea sã fie darnicã ºi binevoitoare.

In Balcani, aceeaºi pãpuºã Kupalo era alcãtuitã dintr-unmesteacãn, cãruia i se tãiau toate crãcile de jos, lãsându-se doarcoroana cu frunze care reprezenta capul. Kupalo lua parte în fiecarean la ritualul focului. Femei ºi bãrbaþi, fete ºi bãieþi sãreau pesteun mare foc „al prieteniei“ trãgând fiecare în urma lor aceastãpãpuºã ce reprezenta zeiþa solstiþiului. A doua zi urma ritualul spãlãriila care participau toþi locuitorii din satul respectiv. Cu mare alai,pãpuºa era dusã pânã la malul unui râu ºi lãsatã sã fie purtatã deape, credinþa fiind cã o datã cu ea vor pleca toate lucrurile rele,boli, necazuri, secetã, neînþelegeri, iar anul care va urma va fiîmbelºugat ºi fericit.

La popoarele baltice cea mai reprezentativã zeitate era Ma-Emma, consideratã creatoarea a tot ce existã pe pãmânt. Ea eraveneratã pretutindeni acolo unde se afla un copac singuratic într-oîntindere pustie, nemãrginitã, sau ruinele fundaþiei unei case dis-truse de incendiu. In credinþa popularã oamenii erau convinºi cãzeiþa îºi împarte hrana cu muritorii, deci datoritã ei au ce mânca,

de aceea îi purtau recunoºtinþã ºi în diferite serbãri îi aduceau caofrandã o micã parte din hrana pe care au primit-o.Se spune cãcea mai îndrãgitã serbare a zeiþei era aceea a solstiþiului de varã,când în cinstea fertilitãþii ei se ridicau focuri uriaºe, în jurul cãro-ra se adunau nu numai oamenii dar erau aduse ºi toate animalele,pentru ca fumul ce se rãspândea sã le binecuvânteze, asigurân-du-le astfel sãnãtate ºi fertilitate pentru anul urmãtor.Copiii treceauprin fumul focului plante, ierburi ºi flori, apoi le dãdeau vitelor ºianimalelor sã le mãnânce. Seara se termina cu o mare procesiunecu torþe condusã de cãtre cele mai respectate femei din sat. Apoi,într-o adevãratã festivitate era gãtitã mâncare specialã pentru zeiþãºi dedicatã acesteia împreunã cu mulþumirile: „mamã, tu îmi daimie, acum îþi dau ºi eu þie. Ia de la mine ceea ce am luat ºi eu dela tine“.

In Viena serbarea avea loc anual în Piaþa Dominicanilor, pânãîn timpul Mariei Thereza, când sub presiunea clerului, cu toatã opo-ziþia populaþiei, „manifestãrile pãgâne“ au fost interzise de cãtreautoritãþile publice.

Interdicþia nu a putut sã dureze mult timp. In romanticul secolal XIX-lea,„tradiþiile focului“ au fost reluate la sate cu ºi mai multãamploare.

În Germania, cea mai întunecatã perioadã legatã de aceastãtradiþie popularã este cea dintre anii 1933-1944 când NaþionalSocialiºtii au fãcut din aceste ritualuri cu subterfugii mistice, o partecomponentã a grandioaselor serbãri naziste.

În timp Noaptea de Sânziene — cum este denumitã în fol-clorul românesc, a devenit o serbare popularã, cu caracter tradiþio-nal, ce se desfãºoarã diferit în funcþie de þara respectivã ºi chiarde regiunea respectivã. Pentru þãrani aceastã zi este foarte impor-tantã pentru prognoza vremii.In credinþa popularã se crede cã dacãplouã de Sf. Johann — Sf. Ioan Botezãtorul sau dupã cum se spunela noi — Sânziene, este de prost augur deoarece urmãtoarele 40de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pãdureºi salatã va fi distrusã.

În unele localitãþi sunt aruncate în foc pãpuºi „vrãjitoarele sols-tiþiului“, alcãtuite din paie de cereale, aceasta simbolizând ofrandã

50

adusã pentru a preîntâmpina diferitele molimi la vite, grindina ºirecolta proastã.

Bãieþii aprind mãturi sau târnuri vechi ºi descriu cu ele maricercuri în aer. Pentru ce fac aceastã miºcare în formã de cerc?

Din timpuri strãvechii semnul cercului a fost considerat deo importanþã copleºitoare crezându-se cã el are forþe magice. Dupãunii cercetãtori, el reprezintã forma soarelui, considerat în toateculturile primul zeu al universului. Inelele, coroanele, brãþãrile, colie-rele, centurile, cununile, ghirlandele nu întâmplãtor au forma decerc, ci ca acest simbol magic sã apere pe purtãtorii lor de forþelerãului care nu pot sã treacã peste aceastã graniþã imaginarã carenu are nici sfârºit nici început, în filozofie el reprezentând nesfârºitul,infinitul. In diferite perioade ale anului se înconjoarã în cerc clãdirile,satele, câmpurile, pentru a le proteja de spiritele rele atât pe elecât ºi pe oameni..De ex. la creºtini: înconjorul de trei ori al bise-ricii în vinerea mare, înconjorul altarului cu sfintele daruri, cere-monialul de cãsãtorie Isaia dãnþuieºte.

Acest ritual al înconjurãrii monumentelor de cult existã în toatereligiile. In toate ritualurile strãvechi se practica aceastã miºcareîn formã de cerc ºi la toate popoarele lumii. Tradiþia dansurilor pop-ulare (existente în toatã Europa), în care oamenii se þin de mânãsau de dupã umeri, alcãtuind un cerc închis (de tipul horei) are totaceeaºi semnificaþie.

Pentru ce la acest ritual se foloseºte o mãturã sau un târn?Folosirea mãturilor este o reminiscenþã a unei vechi credinþe

populare existente în toate þãrile Europei. Ea a fost consideratã celmai reprezentativ obiect în magia vechilor vrãjitoare. În acest sensse crede cã mãtura este replica femininã a toiagului cu care Moisea vrãjit Marea Roºie, fãcând-o sã se despartã în douã pentru caevreii sã poatã fugi din Egipt. Este cunoscutã vechia credinþã popu-larã, rãmasã consemnatã în nenumãrate basme în care se spunecã vrãjitoarele se deplasau noaptea zburând pe mãturi Cea maiîndepãrtatã în timp dovadã a unei astfel de vrãjitoare dateazã dinsec.XV, respectiv în ilustrarea cãrþii „Le champion des Dames“ ascriitorului elveþian Martin Le Franc. Mãtura, sub forma ei cea maifrecvent folositã la sate — adicã de târn, era fãcutã din crãci destejar, pomul care era considerat în popor ca simbol al puterii vieþii.

51

In felul acesta în credinþa popularã, ea deþinea forþe magice ºi ast-fel putea apãra casa de duhurile rele ºi de orice influenþã negativã.

La vechii romani moaºele mãturau pragul caselor unde senãºteau copiii, pentru a-i apãra de duhurile rele.

Pânã nu de mult în Anglia, în Niedersachsen ºi Westfalen(state din Germania) femeile puneau mãtura presãratã cu sare înfaþa uºii atunci cînd plecau de acasã, pentru a pãzi casa de hoþiºi duhuri rele.

In Boemia se punea o mãturã în podul casei pentru a o feride fulgere, tunet ºi furtunã. În Þara Galilor, precum ºi la þigani, pen-tru ca o cãsnicie sã meargã bine, tinerii cãsãtoriþi, atunci când intrauîn noul lor cãmin, trebuiau sã sarã peste o coadã de mãturã. Înacelaºi timp mãtura era consideratã un element purificator prinfaptul cã ea strânge toatã murdãria din casã ºi se crede cã odatãcu ea va duce ºi toate necazurile, ghinioanele ºi supãrãrile.

ªi aruncarea mãturii se crede cã este de bun augur. În Elveþiaexistã astfel tradiþia ca atunci când cineva începe o acþiune impor-tantã, fãrã ca sã el sã observe, sã i se arunce în urmã o mãtura— aceasta va purta noroc. Tot aºa în cazul pescarilor, ei vor prindeastfel foarte mult peºte. Mãtura este folositã ºi în tratamentul ani-malelor bolnave, care sunt bãtute uºurel cu nuiele scoase din mãturãpentru a se alunga astfel rãul ºi boala. Procedeul s-a extins ºi laoameni. În Boemia, pentru a face sã dispare negii, ei sunt atinºicu o mãturicã cu care a fost curãþat cuptorul dupã facerea pâinii.

În noaptea de Sânzâiene se învelesc roþi de car sau cãruþã(deci — formã de cerc) în paie ºi apoi li se dã foc lãsîndu-le sã serostogoleascã pe deal în jos.

Tradiþia pãstratã pânã astãzi este cunoscutã din timpuri strã-vechi ºi în Anglia ºi Franþa. Astfel, cronicile relateazã cã în secolulXI o roatã aprinsã la o sãrbãtoare popularã ar fi provocat incen-diul castelului din localitatea Lorsch.

In Secolul XVI acest ritual considerat pãgân a fost interzis.In calendarul bisericesc din Mecklenburg din 1608 era consem-nat: „este interzis ca de ziua Sf. Johann (Sf.Ioan) sã se facã focuri,sã se aprindã fãclii ºi sã se rostogoleascã roþi aprinse“.

Semnificaþia acestui ritual este diferitã în fiecare regiune. Îngeneral este legatã de fecunditate iar roata semnificã la fel ca ºi

52

cercul — infinitul, fãrã început ºi fãrã de sfîrºit. Credinþa era cã pãmân-turile pe care se vor rostogoli aceste roþi vor da recoltã bogatã.În Anglia se crede cã astfel vor fi gonite duhurile care otrãvesc varafântânile. Peste tot însã semnificaþia este ca prin foc sã fie goniteduhurile rele care influenþeazã negativ totul, oamenii, recolta, anima-lele. Pentru ca acestea sã fie ºi mai speriate, se aruncã cioburide sticlã în aer, aceasta ºi dupã credinþa cã cioburile aduc noroc.

Focul are rol purificator ºi credinþa este cã cei care vor sãriprin foc vor fi feriþi de boli ºi nenorociri.

Sãritul peste focul purificator are ºi el ritualul sãu. În primulrând fiecare trebuie sã-ºi aducã obolul sãu, o bucatã de lemn, cãcialtfel ritualul magic nu va fi eficient. În majoritatea cazurilor sarpeste foc perechi, tatãl sau mama cu câte un copil de mânã, soþiisau îndrãgostiþii. Se spune cã dacã îndrãgostiþii nu-ºi dau drumulla mâini în timpul sãriturii, dragostea lor este trainicã ºi de duratãºi în anul care urmeazã se cãsãtoresc.

Cei care sar îºi pun un cordon (simbolul cercului) împletit dindiferite plante culese în ajunul solstiþiului, dintre care nu pot sãlipseascã peliniþa, verbina ºi bineînþeles — sânziana. Femeile poartãacest cordon pentru fertilitate. In general se crede cã cei care-lpoartã cãpãta forþele plantelor ºi sunt apãraþi împotriva duhurilorrele, necazurilor ºi mai ales a bolilor. Dupã aceea, cordonul estearuncat în foc, pentru a se arde astfel toate ghinioanele. Se spunecã este de foarte rãu augur dacã hainele se pârlesc sau, mai mult,iau foc. Atunci anul care urmeazã va fi plin doar de supãrãri.

Pe valea Dunãrii cel mai frumos se sãrbãtoreºte ºi acum întreBavaria ºi regiunea Niederösterreich. Pe lângã focurile tradiþionalede pe maluri, pe Dunãre sunt lãsate sã pluteascã mici ambarcaþiicu lumânãri.

In Austria între castelul de la Melk, Dürnstein, Spitz, Rossatzºi Krems, în noaptea dintre 23 ºi 24 iunie, Dunãrea este un ade-vãrat râu de focuri. De pe zeci de bãrci ºi vaporaºe iluminate fe-eric ºi de pe maluri izbucnesc spre cerul nopþii mii de focuri de ar-tificii. Pe valuri danseazã liliputanele ambarcaþii împrovizate, în caresunt fixate lumânãri.

53

DATINI, TRADIÞII SAU SUPERSTIÞIILEGATE DE SÂNZIENE SAU DRÃGAICE

Denumirea de Sânzâiene are mai multe semnificaþii. În primulrând este floarea respectivã (Gallium verum sau Gallium mollugo— dupã culoarea galbenã sau albã), frumos mirositoare, care în-floreºte în preajma solstiþiului de varã, în perioada pârguirii cerealelor,având numeroase întrebuinþãri în medicinã ºi cosmeticã, drept pen-tru care mitologia popularã i-a acordat anume proprietãþi mistice,fiind folositã în practicile magice efectuate în noaptea premergã-toarei zilei Sfântului Ioan Botezãtorul.

În mitologia folcloricã românã, Sânzâienele sau Drãgaicele suntpersonaje mitice nocturne, care apar în cete — deobicei în numãrimpar, cântã ºi danseazã pe câmpuri mai ales în noaptea premergã-toare zilei Sfântului Ioan Botezãtorul (23 spre 24 iunie). Legendaspune cã ele ar fi zâne sau fecioare minunat de frumoase, rãpitede zmei ºi þinute ascunse în palate fermecate, aflate în pãduri neum-blate de picior omenesc.

În mitologia românã sunt cunoscute ºi sub denumiri precumDânse, Drãgaice, Vâlve, Iezme, Irodiade, Rusalii, Nagode, Vântoase,Zâne, Domniþe, Mãiastre, Împãrãtesele Vãzduhului ºi încã multealtele în funcþie de regiune. Spre deosebire de alte personaje miticeca Ielele ºi Rusaliile, Sânzâienele (Drãgaicele) sunt binevoitoare omu-lui, fac sã rodeascã holdele, femeile cãsãtorite, pãsãrile ºi animalele,dau miros ºi puteri tainice florilor, tãmãduiesc bolile ºi suferinþeleoamenilor ºi apãrã lanurile de intemperiile naturii, dar dacã li senesocoteºte ziua se rãzbunã stârnind furtuni distrugãtoare, aducgrindinã ºi pedepsesc pe cei pãcãtoºi dându-le boala „luatul din Drã-gaicã“. (Ion Ghinoiu — Obiceiuri populare de peste ani)

Sub un nume sau altul aceste fãpturi mitice existã în folclorultuturor popoarelor, nu numai în Europa ci pe toate continentele.Folcloriºtii atestã cã în basmele române se pãstreazã douã numederivate din Sânzâiana: Iana Sânzâiana ºi Ileana Cosânzeana.Sânzianase crede cã ar fi o moºtenire latinã în legãturã cu numele zeiþeiDiana. (A. Densuºeanu).

Tot Sânziene sau Drãgaice este denumitã sãrbãtoare popu-larã închinatã zeiþei agrare cu aceste nume care ocroteºte recol-ta, una dintre cele mai populare ºi îndrãgite serbãri câmpeneºti

54

prilejuite de solstiþiul de varã, care marcheazã mijlocul verii agrare.La originea ei, serbarea avea loc exact la solstiþiu de varã, dar bise-rica creºtinã — care iniþial a combãtut-o considerând pãgâne ritua-lurile respective, precum ºi actele magice efectuate cu acest prilej,neputând s-o desfinþeze, a mutat-o la ziua Sfântului Ioan Botezã-torul adicã 24 iunie. Numele de Sânzâiana este folosit în Oltenia,Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureº ºi nordul Moldovei.

Drãgaica — similarã cu Sânzâiana, este numele unui perso-naj mitologic din acelaºi ritualul agrar practicat însã în Moldova desud ºi centralã, Muntenia ºi Dobrogea tot la aceastã datã. Numeleeste de originã slavã — Draga însemnând frumoasã, dragã. Primadescriere a credinþei populare legate de acest personaj ºi serbãrilordedicat acestuia i se datoreazã lui Dimitrie Cantemir (1673-1723)ºi cãrþii sale Descriptio Moldaviae. El o comparã cu Ceres — zeiþagrâului ºi recoltei în mitologia romanã, identificatã cu Demeter înmitologia greacã.

Serbarea Sânzâiene sau Dragaicele este denumitã în limbajpopular ºi Amuþitul Cucului. Interesant de ºtiut — cucul cântã doartrei luni pe an, de la echinocþiul de primãvarã (care coincide cu sãr-bãtoarea religioasã Buna Vestire, sau Blagoveºtenie), pânã la sols-tiþiul de varã — Sânzâiene (sãrbãtoarea Sfântului Ioan Botezãtorul— 24 iunie) . Când cucul înceteazã sã cânte înainte de Sânzâieneînseamnã cã vara va fi secetoasã.

Existã multe datini sau superstiþii legate de Sânziene. Celemai multe dintre ele se referã la fertilitate, sãnãtate ºi dragoste.

Din spicele de grâu ºi alte ºapte plante diferite cum ar fi:pelin, verbinã, busuioc, sunãtoare, ferigã, soc, cicoare, salcie ºineapãrat florile de Sânzianã fetele tinere împletesc cunune (sem-nul cercului). Purtate pe cap de o fecioarã, aceasta reprezenta zeiþaagrarã în dansul denumit Jocul Drãgaicei, care se executã ritualde cãtre fete tinere la aceastã serbare floralã, cu caracter câm-penesc. Pânã în anul urmãtor cununele sunt agãþate la uºa de intrarea casei, la fereastre, la stâlpii porþilor, la pietrele de hotar ºi pecrucile mormintelor, cu semnificaþia de a apãra oamenii, animaleleºi recolta de forþele nefaste, malefice, de stihiile naturii — grindinã,inundaþie, furtunã etc.

Credinþa cã fereastra este locul prin care circulã spiritele sausufletele, este înpãmântânitã în toatã Europa. Astfel, atunci cândmoare un om se deschide fereastra pentru a-i lãsa sufletul sã iasã.

55

Prin fereastrã pot intra duhurile rele, pentru aceasta în anumitezile ca de 11 noembrie — la Austrieci ziua Sf. Martin (care era con-sideratã înainte ziua de încheiere ºi de începere a unui nou an econo-mic), precum ºi în noaptea de Crãciun, se pun la ferestre lumânãriaprinse pentru a împiedica duhurile rele sã intre în casã.

Aceste cunune mai au rolul de a ghici viitorul, ursita. Ele suntaruncate pe casã sau ºurã ºi în funcþie de felul în care rãmân peacoperiº, atârnate de hornul casei sau cad jos, anul care va urmava fi bun sau rãu, tinerii se vor cãsãtorii cu omul iubit sau nu, recol-ta va fi bunã sau proastã, locuitorii casei — sãnãtoºi sau vor boli, voravea noroc sau ghinion, etc. În unele localitãþi coroana este fãcutãdoar din flori de Sânziene. Cununa mai are aceeaºi semnificaþiecu colacul de grâu pus pe capul miresei înainte de pornirea alaiu-lui nupþial spre bisericã, sau coroanelor împãrãteºti puse de preotpe capul mirilor în timpul nunþii religioase ºi anume fertilitate.

În seara de Sânzâiene în unele sate s-a mai pãstrat tradiþiaca fetele nemãritate ºi feciorii holtei sã se strângã seara în jurulrugurilor aprinse. Bãieþii aprind fãcliile din târnuri, pe care le în-vârtesc „în sensul miºcãrii soarelui spre apus“ ºi strigã versuride facturã popularã, cum ar fi cele culese de cãtre etnologul Romu-lus Vulcãnescu:

„Du-te soare, vino lunã, / Sânzâienele îmbunã, / Sã le creascãfloarea floare, / Galbenã, mirositoare, / Fetele sã o adune, / Sãle prindã în cunune, /Sã le prindã-n pãlãrie / Struþuri pentru cununie,/Boabele sã le rãsteascã, / Pânã-n toamnã sã nunteascã“.

Dacã cununile aruncate de flãcãi pe casele fetelor iubite aurãmas agãþate de horn, în dimineaþa zilei de Sf. Ioan (24 iunie)aceºtia cutreierã satul cu struþuri de Sânziene la pãlãrie, chiuindºi strigând versuri cum ar fi:

„Du-te lunã, vino soare, / Cã tragem la-nsurãtoare, / Cununileneursite, / Zac sub hornuri azvârlite, / Hai frumoaselor ce staþi,/Zâne vreþi sã rãmâneþi, / Cã venim dupã peþit, / Pânã nu v-aþirãzgândit.“ Sau: „Toate slutele-s grãbite, /Toate vor sã se mãrite,/Cu-alde unii dintre noi, / Feciori mândri, vai de noi, / Cã la nuntãºtim hori, /La praznice ºtim prânzi, / ªi la dragoºti ºi mai ºi...“(Romulus Vulcãnescu — Mitologie românã)

Floarea de Sânzâianã pe lângã certele proprietãþi farmaceu-tice are ºi nenumãrate proprietãþi magice, cel puþin aceasta estecredinþa popularã.

56

— Dacã o fatã tânãrã o pune sub pernã în noaptea premergã-toare Sânzâienelor, îºi va visa cu siguranþã ursitul. Pentru femeiacãsãtoritã, reþeta nu mai este valabilã, în schimb se recomandãsã se înfãºoare cu florile respective în jurul mijlocului pentru a nuavea dureri de mijloc la seceriº...Câtã descriminare...

— Dacã îºi pun în pãr sau în sân floarea cu pricina, atât fetelecât ºi femeile devin mai atrãgãtoare ºi mai drãgostoase. Dacã setãvãlesc la ivirea zorilor prin roua cãzutã pe Sânzâiene, sau se spalãîn apã curgãtoare devin mai frumoase.

— În acelaºi timp, floarea de Sânzâianã este un reper caledaris-tic agrar. Dacã înfloreºte înainte de Sf. Ioan, înseamnã cã vege-taþia plantelor este prea avansatã. Dupã ce înfloreºte Sânzâiana,se începe cositul.

— În medicina popularã Sânzâiana are numeroase întrebuinþãri,dar pentru a avea eficienþa scontatã trebuie culeasã dupã un anumeritual ºi anume: florile în zorii zilei de Sf. Ioan în timp ce tulpina ºiseminþele, cum este ºi firesc, toamna. Dacã sunt culese corespun-zãtor, proprietãþile lor sunt miraculoase. Astfel întãresc copiii debiliºi limfatici, dacã se pun în apa lor de scaldã; vindecã frigurile; puseîn rachiu vindecã vãtãmãturile; roua cãzutã pe flori în noaptea deSf. Ioan este leac sigur pentru bolile de ochi ºi piele.

ªi seria credinþelor sau superstiþiilor continuã:— Noaptea de Sânzâiene este magicã, atunci se deschid porþile

cerului ºi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pãmânteanã.Pentru aceasta se fac practici de pomenire a morþilor numite Moºiide Sânzâiene, când se dereticã mormintele, se pun flori, se aprindlumânãri ºi se dã de pomanã la cimitir.

— În aceastã noapte, ca ºi în noaptea de Crãciun, animalelestau la sfat cu grai omenesc. Dacã le pândeºti poþi afla multe taine,poþi descoperi comori ascunse.

— Tot în aceastã noapte rãsare floarea albã de ferigã careaduce noroc celui care o va culegeînfruntând curajos duhurile carea pãzesc, va putea citi gândurile oamenilor, va descoperi comoriascunse. Evident, nimeni nu a reuºit sã descopere floarea de ferigã,ea se înmulþeºte prin spori ºi nu înfloreºte — dar superstiþia estefrumoasã, de domeniul basmelor..

— Cu fãcliile aprinse în aceastã noapte se înconjoarã casa,câmpurile de cereale, fâneþele, grajdurile, aceasta pentru ca anulurmãtor sã fie mai bogat. În acelaºi timp, se fac puternice zgomote

57

nocturne, chiuituri, strigãturi, sunete de tulnice sau tãlãngi, poc-nitori, artificii, pentru a alunga duhurile rele.

— În Wogtland-Germania, dacã o fatã aruncã un buchet deflori de Sânziene prin uºa deschisã, sau îl dã prin fereastra, atunciîºi va gãsi în acest an ursitul. In Mecklenburg buchetul se punesub pernã, cãci se spune cã visele din aceastã noapte se împlinesc.

— Doar în aceastã noapte se culege Nebunariþa pentru a aveaeficienþa scontatã Ea era consideratã cea mai veche plantã folositãpentru vrãji în spaþiul indo-german — una dintre componentele ali-fiei cu care se dãdeau vrãjitoarele pentru a putea zbura. Se credecã eficienþa sa e sigurã în calmarea durerilor de dinþi, combatereaviermilor intestinali la porci ºi în ritualurile de invocare a ploii.

— Pentru a cuceri inima bãiatului iubit, o fatã trebuie ca înnoaptea de Sânziene sã rupã o tulpinã de urzicã, sã i-o fluture prinfaþa ochilor ºi gurii spunând un anumit descântec, apoi sã i-o punãpe prag. Când a doua zi „alesul“ va trece peste urzicã, inima lui vafi cuceritã.

— În întreaga Germanie era cunoscutã tradiþia bãii de solstiþiu,sau de ziua Sf. Ion Botezãtorul — Sf. Johannes. Aceasta se fãceadoar într-o apã curgãtoare ºi era consideratã cã spalã toate nenoro-cirile ºi supãrãrile anului trecut, precum ºi cã ajutã ca sã se împli-neascã toate dorinþele în urmãtorul an. O relatare interesantã înacest sens o face poetul ºi umanistul italian Francesco Petrarca(1304-1374) care, vizitând Kölnul în anul 1330, a vãzut pe malurileRinului zeci de femei care-ºi spãlau mânile în apã. Intrebând ce sem-nificaþie are aceastã ceremonie în masã, femeile i-au rãspuns: spã-lãm toate necazurile ºi le lãsãm sã meargã pe apã, pentru ca ast-fel anul care vine sã fie norocos ºi sã ni se împlineascã dorinþele.

— Dacã la miezul nopþii bei roua cãzutã pe floarea de Sânzâianã,aceasta purificã ºi este aducãtoare de noroc.

— În Silezia, se spune cã dacã faci în aceastã zi o baie încare ai turnat decoctul fãcut din nouã plante anumite — obligato-riu ºi Sânzâiana — tot anul vei fi sãnãtos ºi-þi va merge bine.

— Se ºtie din cele mai vechi timpuri cã verbina este o plan-tã deosebit de folositã în descântecele de dragoste ºi în medicinapopularã. Pentru ca sã aibã eficienþa scontatã verbina se culegedoar în noaptea de Sânziene, Inalþarea la cer ºi de Sf. Petre ºi Pavel.Aceastei plante i s-a dat o importanþã ºi onoare deosebitã încã dinantichitate:

58

Romanii îºi împodobeau cu ea templele. Se considera cã estesub influenþa planetei Venus de aceea era folositã în ritualurile pen-tru dragoste. Dacã se punea pe câmp, atunci aducea prosperi-tate ºi recoltã bogatã. Dacã se punea în pantof, îþi lua obosealape loc. Se spunea cã nu era voie sã o scoþi din pãmânt cu un obiectdin fier, ci doar de argint.Inainte de a o scoate însã se turna pepãmânt cearã ºi miere. Dupã ce era scoasã (în noaptea sãrbãto-rilor amintite) trebuia sã fie pusã uºor pe pãmânt ºi sã fie vegheatãpînã la rãsãritul zorilor. Bãrbatul care avea necazuri în dragostetrebuia sã împleteascã ºapte fire de verbinã cu ºapte fire scoasedin cãmaºa iubitei ºi sã i le punã sub pernã. In felul acesta dragosteaîi era împãrtãºitã.

In medicina popularã se mai spune cã dacã culegi aceastãplantã înainte de asfinþitul soarelui, tot anul urmãtor nu vei aveadureri de cap.

— Tradiþia sau superstiþia spune cã dacã în noaptea de Sân-ziene se pun bucãþi de pãmânt cu iarbã în faþa grajdurilor, vitelevor fi ferite de boli ºi necazuri deoarece spiritele rele curioase, înaintede a intra în grajd, vor numãra firele de iarbã ºi astfel vor fi toatãnoaptea ocupate.

— În Mecklenburg, la Solstiþiul de varã se atârnã crãci de arþarla uºi ºi ferestre, se pun pe câmpurile de cartofi ºi de in, pentrucã existã credinþa fermã cã în acest fel vor fi îndepãrtate vrãjitoareleºi toate forþele demonice. Frunzele de arþar culese în aceastã ziºi puse la uscat vindecã orice ranã ºi înlãtura durerea de cap.

— Dacã hainele, covoarele ºi aºternuturile sunt expuse în 24iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.

— Dacã în aceastã zi vezi o furnicã roºie aceasta este defoarte bun augur. Dacã gãseºti însã o furnicã în portmoneu, estesemnul cel mai indubitabil cã vei avea un an foarte bogat.

— În Silezia ºi în Bavaria este tradiþia ca în aceastã zi sã semãnânce turte din aluat cu flori de soc prãjite în unturã, în felulacesta întregul an care urmeazã vei fi sãnãtos. Crãcuþe de socsunt atârnate ºi la fereºti ºi uºi, pentru a apãra în felul acesta casade orice necazuri ºi boli ºi pentru a se asigura astfel bunãstareaîn tot anul urmãtor.

Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângã caseleoamenilor deoarece se credea cã în el sãlãºluieºte un duh, sau ozânã bunã care-i apãrã pe oameni de nenorociri.

59

— În Prusia era credinþa veche cã zeul pãmântului Puschaitislocuia sub un soc.

— În Danemarca acelaºi zeu, denumit Hyldemoer, avea ace-laºi domiciliu.

— În Germania ºi în toate þãrile nordice era considerat unsacrilegiu ca sã tai un soc, copacul despre care þãranii spun cã„în faþa lui trebuie sã-þi scoþi pãlãria“. Cel care fãcea asta, tãindu-l,era pedepsit cu focul ºi cu moartea, casa sa ardea ºi cineva din-tre membrii familiei murea. Despre aceastã credinþã vorbeºte ºiHans Christian Andersen într-unul dintre basmele sale.

— Se spune cã dacã culegi ºi mãnânci la miezul nopþi deSf.Johann — Sf. Ion Botezãtorul — petalele florii de grâu denumitãalbãstrica, tot anul vei avea noroc în toate.

Toate acestea sunã ca o poveste, credinþe sau superstiþiibizare, depãºite de timpurile pe care le trãim, ºi totuºi...rãmaseadânc înrãdãcinate în tradiþia noastrã popularã, ºi nu numai...M-am referit aici doar la credinþele existente în mitologia româneascã,austriacã ºi germanã, dar ele nu sunt singulare. Nu numai în Europaci pe toate continentele existã datini, ritualuri, credinþe ºi superstiþiideosebit de asemãnãtoare, legate de solstiþiul de varã, implicit defertilitate.

Ce ar mai fi de spus este cã perioada solstiþiului de varã estenu numai motiv de ample serbãri câmpeneºti, de ritualuri agrare,de petreceri, distracþii ci ºi prilej pentru organizarea târgurilor, bâlciu-rilor ºi iarmaroacelor, pentru întâlnirea tinerilor în vederea cãsã-toriei (Târgul de Fete).

Cele mai vestite Târguri de Drãgaice — Sânzâiene, erau laBuzãu, Focºani, Buda (Jud. Vrancea), Ipãteºti (Jud. Olt) Piteºti, Câm-pulung Muscel, Cãrbuneºti (Jud. Olt) Broºteni (Jud. Mehedinþi, Giur-geni (Jud. Ialomiþa), Colentina (Jud. Ilfov), Blaj, Asuajul de sus (Mara-mureº) ºi Muntele Gãina (Apuseni).

Multe dintre ele mai existã încã, dacã vreodatã aveþi ocazianu scãpaþi prilejul de a le vizita. Veþi trãi momente unice, de inten-sã bucurie. De neuitat.

60

SÂNTILIE — LEGENDE,TRADIÞII ªI SUPERSTIÞII

Suntem în iulie — luna lui Cuptor. Furtuni cu fulgere ºi tunete,ploi violente, pãduri incendiate, oameni ºi animale lovite de trãznet,prãpãdul lumii...Þãranii bãtrâni aprind lumânarea de Paºte ºi o punla icoane, sau afumã cu fum de tãmâie sfinþitã casa ºi acareturile,cã aºa-i tradiþia, ca sã-i fereascã de urgia Sfântului Ilie, care acum,în miezul verii, în zilele lui ºi ale ajutoarelor sale — între 13 ºi 27iulie, ca-n fiecare an cutreierã vãzduhul rãscolind norii a ploaie ºifurtuni, despicând cerul în lungi ºiraguri de foc, ce se prãvãlesc încumplite cascade sonore spre pãmânt.

— Sã ai grijã, sã nu-l superi pe Sfântul Ilie ºi ajutoarele lui,nerespectându-i zilele, cã mare prãpãd ºtiu sã facã — spun þãrãn-cile bãtrâne.

Superstiþie sau tradiþie, este miezul verii ºi natura, ca-n fiecarean, ne aratã cât de mici ºi neputincioºi suntem în faþa SpirituluiUniversului — cu toatã evoluþia ºtiinþei, cu toate descoperirile uluitoare,cu toate invenþiile de neimaginat.

În mitologia popularã românã, Sântilie este o divinitate în cares-a contopit într-un sincretism perfect cultul Zeului Focului ºi al Soare-lui — Gebeleizis al geto-dacilor (asemãnãtor cu Zeul Helios la vechiigreci) ºi Sfântul Proroc Ilie din Vechiul Testament — a cãrei zi a foststabilitã de biserica ortodoxã la 20 iulie.

Vorbind despre aceastã divinitate atmosfericã, Mircea Eliadeconstatã: „Faptul cã mitologia folcloricã a profetului Ilie conþine unmare numãr de elemente proprii unui zeu al furtunii, probeazã celpuþin cã Gebeleizis era încã activ în momentul creºtinizãrii Daciei,oricare ar fi fost numele lui la acea epocã.“ (Mircea Eliade — De laZalmoxis la Genghis-han).

Dupã alte pãreri, aceastã suprapunere a celor douã perso-naje a avut loc de abia prin influenþa slavilor, la care cultul zeuluiPerun a fost readaptat de creºtinism prorocului Iliá (V. Kernbach— Dicþionar de mitologie universalã). Acest zeu al Tunetelor ºi ful-gerelor mai purta denumirea de Perkons în Letonia ºi Percunasîn Lituania.

În mitologia geto-dacilor, Gebeleizis era zeul cerului, al soare-lui ºi intemperiilor, iar divinitatea antagonicã lui era Zalmoxis — zeu

61

al pãmântului, al morþii ºi al nemuririi, dar nu se ºtie exact dacãaceste douã personaje mitice nu sunt ipostazele aceleiaºi divinitãþi,sau dacã era vorba de o divinitate ºi de marele preot al acesteidivinitãþi. (Romulus Vulcãnescu — Mitologie Românã)

Fulgerul — considerat din cele mai vechi timpuri „focul ceresc“,trimis de forþe necunoscute pentru a ajuta sau pedepsi omenirea,a fost în toate culturile simbol al divinitãþii, al surpanaturalului — inex-plicabil ºi temut.

La Etrusci (populaþie care locuia în Etruria — vestul peninsuleiItalice, actuala Toscana, inclusã în sec. III î.e.n. în statul roman),fulgerele erau cele mai sigure oracole, semnificaþia fiind legatã delocul unde se produceau. Se credea cã fulgerele ºi tunetele suntvocea Stãpânului Divin ºi exista o ºtiinþã a interpetãrii mesajelor —Libri Fulguralis.

În România Evului Mediu erau deosebit de folosite cãrþile careprevesteau viitorul dupã fulger, denumite Molnialnice dupã cuvân-tul slav Molnija care însemna fulger.

La romani fulgerul era apanajul zeului suprem Jupiter (Zeusla vechii greci) În poza alãturatã este reprezentat aruncând fulgereasupra duºmanilor sãi — titanii. (V. Cartari — 1647)

El se plimbã pe bolta cerului într-un car de luptã tras dearmãsari puternici — exact modelul dupã care a fost fãcut mitul luiSântilie.

În hinduism fulgerul este arma zeului suprem Indra.La popoarele scandinave zeul fulgerelor, tunetelor, vânturilor

ºi furtunilor, era Thor (în traducere tunet) El arunca precis asupraþintei alese ciocanul sãu cu douã capete denumit Mjöllnir — caresimboliza tunetul ºi fulgerul ºi care, asemenea unui bumerang, seîntorcea întotdeauna la el. Carul sãu de foc era tras nu de armãsarici de þapi care întruchipau pe diavol.

Stãpânul tunetelor ºi fulgerelor la popoarele germane era zeulDonner. Se spune cã lui i se datoreazã denumirea germanã a zileide joi (Donnerstag).

La multe popoare se credea cã odatã cu fulgerul ºi trãzne-tul cãdea pe pãmânt ºi „piatra trãznetului“ care putea fi din fiersau piatrã ºi avea aspectul unui vârf de sãgeatã. Ea era conside-ratã o „sãmânþã cereascã“ cu proprietãþi fecundante ºi fertilizatoare,

62

mai mult chiar — era leac universal pentru vindecarea oricãrei boli.Înmulte mituri femeile atinse de fulger rãmâneau însãrcinate

Simbolul fertil al fulgerului în mitologia aborigenilor (Australia)este Omul Fulger „Wala — Undayana“, reprezentat ca un Phaluscosmic. În poza alãturatã este ilustrat într-o picturã fãcutã pe scoarþãde copac (Jack Tresidder — Symbole und ihre Bedeutung)

Fulgerul ca element al fertilitãþii îl gãsim ºi într-o legendã greacãîn care se spune cã Zeus ar fi fulgerat-o pe Semele ºi din acestfulger s-ar fi nãscut Dionisos.

Legendele legate de Sfântul Ilie — denumit popular Sântilie,abundã în mitologia românã.

Elena Niculiþã-Voronca în cartea sa „Datinile ºi tradiþiile poporu-lui român, adunate ºi aºezate în ordine mitologicã“ (1903) relateazãmai multe legende culese din diferite regiuni ale þãrii. Evident, subs-tanþa lor este de basm — miticã, aºa cum se va vedea în exemplulales: „Dracii ºi Sf. Ilie”

„Dracii în ceruri s-au apucat sã facã munþi, ziduri mari, sãajungã pânã la Dumnezeu ca sã-l rãstoarne. Dumnezeu dacã a vãzutaºa, a trimis pre Sf. Ilie ºi i-a zis:

— Ilie! Ia un cãluº (pãhar) de miere ºi o azimã de orz ºi mergicu tunul de trânteºte pe draci la pãmânt. Sf. Ilie când a tunat, toþiau cãzut la pãmânt, unii s-au fãcut dohot, alþii au fugit“.

În toate legendele el este reprezentat ca o divinitate solarãºi meteorologicã, care-ºi marcheazã ziua cu mari nenorociri: incendii,furtuni cu tunete ºi fulgere, grindinã ºi ploi violente ºi cine nu respec-tã aceastã zi este aspru pedepsit.

Se spune cã Ilie ar fi fost în viaþã un om obiºnuit — soldat saupãstor, agricultor sau negustor de vite (meseriile diferã), care fiindamãgit de diavol ºi-ar fi ucis pãrinþii, sau surorile, sau toatã fami-lia (versiunile diferã). Iar pentru aceste crime el a trebuit sãispãºeascã întreaga viaþã. Felul penitenþei este ºi el diferit în funcþiede regiune ºi efectiv imaginaþia povestitorului popular.

Astfel, dupã cum relateazã Ion Ghinoiu în cartea sa „Obiceiuripopulare de peste an“: „stã închis 40 de ani într-un beci sau bor-dei; carã apã cu gura mergând în genunchi, pentru a uda un lemnputred; adunã lemne din pãdure 9 ani pentru a clãdi un rug imensîn care se aruncã ºi arde de viu; pãzeºte o turmã de oi în vârf demunte“ etc

În cele din urmã, Dumnezeu s-a îndurat de suferinþele lui ºiconsiderând cã ºi-a ispãºit pãcatul crimei l-a adus în cer, unde i-a

63

dat un loc între sfinþi, o trãsurã de foc cu 2 sau 4 cai înaripaþi ºiun bici de foc cu care sã goneascã diavolii. Iar ura lui pe diavoliicare l-au îndemnat sã devinã ucigaº a rãmas atât de mare încâtel continuã ºi azi sã-i urmãreascã ºi sã-i loveascã cu biciul sãu defoc, oricunde s-ar afla.

Se spune cã „tunetul ar fi zgomotul fãcut dehuruitul trãsuriilui de foc, iar trãsnetul este biciul de foc cu care îi loveºte pe diavoliicare se ascund peste tot pe pãmânt, în turlele bisericilor, prin pomi,pe sub straºina caselor ºi în corpurile animalelor — în special câiniºi pisici“ (T. Pamfilie — Sãrbãtorile de varã )

Se mai spune cã: „pentru ca sã nu se distrugã lumea, Dum-nezeu sau Maica Domnului l-a lãsat ciung de mâna dreaptã, l-a olo-git de picioruldrept, l-a asurzit ºi i-a scos un ochi, ca sã-i mai dimi-nueze puterea“. (Ion Ghinoi — Obiceiuri populare de peste ani )

O altã legendã relateazã: „Când era sãnãtos, tuna de crã-pau munþii, se despica cerul ºi pãmântul, se stârpeau femeile ºianimalele, sau se miºca pânã ºi scaunul lui Dumnezeu. Acesta l-ablestemat: „Uscaþi-s-ar mâna“ ºi de atunci a paralizat“ (O. Bârlea— Mica Enciclopedie)

Întreaga întruchipare miticã a lui Sântilie îl defineºte ca unautentic zeu solar: trãsura cu roþile de foc, caii înaripaþi, biciul defoc — trãsnetul cu care lumineazã cerul ºi aprinde pãmântul, tunetele— elemente pe care le regãsim în parte ºi la celelalte întruchipãrimitologice ale zeilor solari ca Thor, Donner, Jupiter, Zeus, Perun etc.

În plus, în mitologia românã Sântilie are în subordine alte divini-tãþi — surori, fraþi sau simplii slujitori, care produc arºiþã ºi incendiiîn luna iulie — denumitã ºi Luna lui Cuptor.

Surorile lui sunt Pârliile, Panteliile ºi Pãliile. Aceste divinitãþisolare pãlesc ºi pârlesc vegetaþia — de aici ºi denumirile respective.

— Pârliile — sunt trei divinitãþi îngrozitoare, ce se rãzbunã cuincendii dacã nu li se respectã zilele lor: 20-22 iulie, prin interdicþiaca femeile sã facã anumite munci (Banat).

— Panteliile — reprezentãri meteorologice nãpraznice, ce auzilele de 13 ºi 27 iulie care la fel trebuiesc þinute cu sfinþenie.

— Pãliile — la 17 iulie, zi cu aceleaºi interdicþii pentru femei,altfel sunt pedepsite cu incendii(Þara Haþegului).

Sântilie are ca fraþi pe Ilie Pãlie ºi Pantelimon. — Ilie Pãlie este frate dar ºi vizitiu la trãsura lui Sântilie. Acest

personaj mitic din Panteonul românesc are ziua pe 21 iulie ºi se

64

considerã cã ar fi aducãtor de arºiþã. În Moldova ºi Bucovina secrede cã Ilie Pãlie ar face focul pe care un alt vizitiu a lui Sântilie— Foca, l-ar rãspândi. În mitologia româneascã Foca este o zeitatecumplitã, nãpraznicã, care aduce mari necazuri ºi incendii acelorcare nu-i respectã ziua — 23 iulie. În calendarul ortodox aceastã zieste a Sfântului Mucenic Foca, patronul corãbierilor, un martir carea murit în timpul împãratului Diocleþian.

— Pantelimon este o altã divinitate meteorologicã, care a pre-luat numele ºi data sãrbãtoririi Sfântului Mucenic Pantelimondincalendarul ortodox — 27 iulie. Se spune cã aduce grindinã ºi furtu-ni violente care stricã recolta. În Muntenia, Moldova ºi Banat, ziuaSf. Pantelimon este consideratã hotar al timpului calendaristic.

— Pintilie Cãlãtorul Face parte ºi el din suita personajelor.Are ºi el ziua pe 27 iulie, când Calendarul Popular considerã sfârºitulverii ºi începutul toamnei. Berzele se pregãtesc de plecare, cerbiiies din râuril anunþând astfel rãcirea apei, crugul cerului se întoarcespre toamnã. În Bucovina, în sâmbãta dinaintea lui 27 iulie, se fãceaupraznice pentru morþi, iar în Câmpulung Muscel se încheia Bâlciulde Sântilie cu Nunta Rudarilor.

Deci, aceste reprezentãri mitice, au zilele în perioada cea maitoridã a anului — între 13 ºi 27 iulie, când de regulã existã maritulburãri atmosferice, furtuni cu tunete, fulgere ºi trãznete, ploiviolente sau arºiþã cumplitã care produce incendii, precum ºi tai-funuri (în zona Pacificului de nord, cuvântul însemnând în chinezã,indonezianã ºi japonezã „vânt puternic”), tornade (în nordul Americii,dar ºi în Europa de mai micã intensitate, cuvântul însemnând înspaniolã „rãsucit”) ºi uragane (huricane — pe coastele Mexicului ºiAmericii Centrale, în Marea Caraibelor ºi insulele din vestul Indieicuvântul însemnând „un picior“ la indieni )

Tradiþii populare legate de SântilieMoºii de Sântilie — Ziua lui Sântilie este dedicatã ºi cultului

strãmoºilor — e vorba în special de copiii morþi. În aceastã zi, femeiledin anumite zone ale þãrii dãdeau copiilor mere, astfel sã se bucureºi cei în viaþã ºi cei morþi. Pomul din care se dãdea de pomanã„trebuia sã fie neatins pânã atunci, cã de l-ar fi scuturat, s-ar fi ju-cat cu merele sau ar fi mâncat înainte de sãrbãtoare, Sfântul Iliear fi dat grindinã“. (A. Gorovei — Credinþe ºi superstiþii). Se presupunecã aceastã tradiþie s-a format sub influenþa slavilor de est, cã existã

65

o apropiere semanticã între Pãlie ºi zeul sclav Pripekalo — patronal Dragostei, care avea ca simbol mãrul. Astfel Sântilie este consi-derat în folclorul românesc ºi patron al merelor timpurii (Ivan Evseev— Dicþionar de demonologie ºi mitologie româneascã)

Hora Sântiliei — Este o tradiþie prenupþialã, din mediul pas-toral. Ciobanii care la aceastã datã trebuiau sã coboare cu turmelede la stânã, le aduceau fetelor iubite o furcã de tors, cioplitã deei cu desene ºi un caº (Jud. Covasna) ºi le luau la joc în horã.Fetelenu puteau fi peþite, deci nu se puteau cãsãtorii dacã nu erau bãgatede flãcãi în aceastã horã ºi trebuiau sã mai aºtepte un an pânã laurmãtorul Sântilie. Sau poate chiar mai mulþi...

Circovii de varã — Este o sãrbãtoare cunoscutã în satele dinOltenia, Muntenia ºi Moldova ºi are loc timp de trei zile între 15-17iulie, sau 16-18 iulie (în funcþie de regiune). De fapt, ea marcheazãîn Calendarul Popular mijlocul Verii Pastorale — care începe la Sân-giorz (Sf. Gheorghe — 23 aprilie) ºi se încheie la Sâmedru (Sf. Dumitru— 26 octombrie) ºi împreunã cu Circovii de Iarnã, adicã miezul IerniiPastorale (26 oct — 23 aprilie), împarte anul agrar ºi pastoral îndouã anotimpuri egale ca numãr de zile. Sãrbãtoarea Circovilor devarã este închinatã unor forþe demonice care aduce numai nenoro-ciri: boli ale oamenilor ºi vitelor, grindinã care distruge recoltele,lupi care mãnâncã vitele, incendii violente. Ea impune de fapt inter-dicþii severe de muncã, fiind admisã doar culegerea pelinului ºi pelin-iþei, cu care se fãceau leacuri ºi farmece, iar din tulpine — mãturi.

Miþuitul Mieilor — În stânele de pe latura sudicã a CarpaþilorMeridionali, ciobanilor le era interzis dupã urcarea turmelor lapãºunile montane sã coboare în sat sau sã fie vizitaþi de femei pânãla Sântilie (când turmele coborau la iernat) — deoarece „curãþenialor trupeascã“ era condiþia prosperitãþii turmei. Miþuitul Mieilor —de fapt tunderea mieilor, care avea loc la miezul verii pastorale —Sântilie, era prima întâlnire a ciobanilor cu soþiile sau logodnicele lor.

Retezatul Stupilor — similar cu Tunsul Stupilor — Sãrbã-toare prilejuitã de recoltatul stupilor, care în funcþie de altitudinearegiunii se fãceala Sântilie, Macavei (1 august, sãrbãtoare agrarãdedicatã unui mucenic creºtin, când se dau cu aghiazmã grãdinileºi livezile, se sfinþesc la bisericã spicele de grâu, se culeg stupii,se culeg anumite plante de leac), precum ºi la Probejenie (6 august— în calendarul creºtin Schimbarea la faþã, în Calendarul Popular— hotarul între varã ºi toamnã). Tradiþia este ca stupii sã fie culeºi

66

de o persoanã cu deplinã sãnãtate fizicã ºi psihicã, curatã sufleteºteºi trupeºte iar apoi sã fie o mare petrecere, cu mese întinse, cân-tece ºi jocuri, precum ºi practici magice, pentru a se preîntâmp-ina furtiºagul ºi îmbolnãvirea stupilor.

Sântilia, Nedeia, Poiana lui Sântilie, Nedeiu, Nedeuþa,Nedeiþele, Rugã, Goveie (denumiri diferite în funcþie de regiune)— Sunt sãrbãtori pastorale similare cu sãrbãtorile agrare Drãgaicasau Sânzienele — fãcute de ziua Sf. Ioan Botezãtorul (24 iunie) doarcã atunci soarele este în punctul maxim al ascensiunii sale, iar acumde Sântilie se aflã în declin, spre echinocþiul de toamnã.

Aceste serbãri ale munþilor sunt atestate în documente datândîncã din sec. XIV-lea. Iniþial erau sacrale, se oficia un adevãrat ri-tual religios pe platourile munþilor, fãcut de preoþi în prezenþa sãte-nilor strânºi din toate satele alãturate.

În timp, sãrbãtoarea s-a transformat într-un prilej de petre-cere ºi divertisment cu cântece ºi dansuri, în târguri de vânzaresau schimb de produse, bâlciuri sau Târguri de fete — unde veneautinerii sã se cunoascã în vederea cãsãtoriei, locurile fiind strãmu-tate de pe plaiurile munþilor în vatra fiecãrui sat (Þara Haþegului )sau în vãile unde se adunau locuitorii satelor din regiunea respec-tivã (Câmpulung Muscel).

Importanþa pe care o aveau aceste serbãri se vede ºi dinfaptul cã exista obiceiul ca pãstorii sã numere zilele începând dela Nedeie ºi nu de la Anul Nou. Cei care aºteptau cu nerãbdareaceste serbãri pastorale erau mai ales pãstorii, dornici sã-ºi revadãnevestele ºi iubitele. Obiceiul pastoral s-a mai pãstrat prin faptul cãºi acum pãstorii dãruiesc iubitelor furci frumos crestate ºi caºurifãcute în formã, precum ºi datoritã jocurilor munteneºti — în spe-cial Brâul, care se joacã aici, cu tot procesul de modernizare a satelor.

Am scris aceste rânduri din acest serial al tradiþiilor româneºti,pentru ca cei plecaþi pe meleagurile depãrtate sã nu uite, sã-ºi ream-inteascã sau poate sã cunoascã de abia acum, una dintre cele maipoetice ºi mai originale mitologii din Europa — cea a poporului nostru.

Vorbind despre tradiþii ºi superstiþii, reputatul istoric al reli-giilor — Mircea Eliade spune: „nu e vorba despre o formã care supra-vieþuieºte pur ºi simplu, ci de o idee sau de un ritual care rãmânedeasupra istoriei. Nu supravieþuieºte o generaþie sau douã, ci stãdeasupra timpului: ca o normã etern valabilã, ca un Principiu, caun Simbol“.

67

FOCUL — MITURI, TRADIÞIIªI SUPERSTIÞII ANCESTRALE

O noapte întreagã fulgere de foc s-au hârjonit pe bolta ceru-lui, zdrenþuind întunericul într-un sinistru foc de artificii al NaturiiMamã. La câteva secunde, cascadele de luminã erau însoþite derostogolirea apocalipticã a tunetelor, semn cã dezlãnþuirea foculuiceresc, ce se îndreaptã spre pãmânt cu pânã la 100.000 km pesecundã ºi o vâlvãtaie de aproximativ 30.000 grade Celsius (decca 6 ori mai mare decât temperatura exterioarã a soarelui) estefoarte aproape.

Oare cine va fi de data aceasta þinta capriciului ceresc?De circa 600.000 de ani oamenii au reuºit „sã domes-

ticeascã“ focul; aceasta a însemnat despãrþirea paleantroposuluide predecesorii lui sãlbatici ºi de condiþia animalã.

De atunci, aceastã stihie sãlbaticã sau blândã, rãzbunãtoaresau binevoitoare — unul dintre cele mai active, mai dinamice, maipolisemantice — cu multiple semnificaþii — dintre cele patru elemente(apa, focul, pãmântul ºi aerul), a fost temut ºi venerat ca un zeu.

Focul era considerat în acelaºi timp, atât prietenul cât ºipotenþialul duºman al omului. Despre funcþia sa tãmãduitoare Hipo-crat, pãrintele medicinii, spunea în sec.V (î.e.n): „Ceea ce leacurilenu tãmãduiesc — vindecã fierul. Ceeace fierul nu lecuieºte, vindecãfocul. Ceea ce însã nici focul nu poate vindeca, este fãrã putinþãde însãnãtoºire“.

În toate culturile, focul a fost stimat ca reprezentant pepãmânt al celei mai de seamã dintre divinitãþi — Zeul Soare. El afost personificat sub formã de zei sau de personaje fantaste. Voida doar câteva exemple

La azteci Huehuetotl era considerat „regele focului“. Ei îl sti-mau ca pe cel dintâi prieten al omului.

Lui Moloch — zeul focului la vechii Palestinieni i se aduceadrept ofrandã copii care erau arºi de vii.

În hinduism focul este reprezentat de cãtre zeul suprem Agni,coloanele sale de foc fiind considerate axele lumii. Agni este întot-deauna prezent acolo unde se aprinde un foc. Oamenii l-au con-siderat binevoitor deoarece a lãsat sã ardã imensele pãduri ale Indiei,fãcând astfel terenul arabil. El este ºi zeul cãsãtoriei (dragostea

68

fiind consideratã focul inimii ºi al simþurilor), astfel în India este tradiþiaca, la ceremonialul nupþial, mirele ºi mireasa sã înconjoare de ºapteori un foc mare, pentru ca în acest fel legãtura lor sã fie binecu-vântatã (tradiþie care s-a rãspândit ºi în Europa). In realizarea plas-ticã, Agni are douã feþe — alegoria focului ceresc ºi pãmântesc,ºapte braþe — simbol al celor ºapte continente ºi trei picioare — carereprezintã cele trei focuri importante din viaþa unui om: focul jert-fei, al nunþii ºi al încinerãrii.

La popoarele slave Svarog era atât zeu al soarelui cât ºi alfocului, iar în mitologia lor este citatã „Pasãrea de foc“ — Jar — Ptiþa

Australienii ca simbol al focului aveau Cerbul Ignifer.Mitul Salamandrei (acea specie de triton despre care anticii

credeau cã poate sã trãiascã în mijlocul flãcãrilor, devenind astfelun simbol al focului) a fost existent în iconografia medievalã ºi înalchimie. Salamandra a fost heraldul regelui Francis I al Franþei (casimbol a focului purificator) al cãrui motto era: Nutrisco et estin-guo — Nutresc(binele) ºi nãrui (rãul).

Personajul „Zburãtorul“ — din folclorul românesc ºi „Phoenixul“popoarelor mediteraniene sunt tot reprezentãri mitologice ale focu-lui. Zburãtorul este reprezentat ca un tãvãlug de foc care treceprin aer, peste pãduri ºi ape, apoi se transformã într-un balaur îna-ripat cu pene ºi solzi din aur ºi intrã în casele oamenilor pentru aseduce fetele naive ºi credule. Mitul Zburãtorului s-ar pãrea cã estede origine slavã — ca o confirmare este poemul rus „Demonul“ deMihail Lermontov (1814-1841).

Phoenix este denumirea greacã datã pãsãrii mitice egiptenedivinizatã în Heliopolis, ca reprezentantã a zeului soare Re (Ra) ºia zeului morþii Osiris. Prin faptul cã ea arde ºi renaºte din pro-pria ei cenuºã, este consideratã un simbol al nemuririi ºi reînvierii.

În budism, focul simbolizeazã inspiraþia, iluminarea ºi ºtiinþacare distruge ignoranþa. La popoarele africane, focul era consideratambigen, atât masculin cât ºi feminin, deoarece producerea lui prinfrecarea unui lemn tare pe un lemn de esenþã moale era asociatcu actul sexual dintre un bãrbat ºi o femeie. De fapt, aceastã sem-nificaþie sexualã a focului — derivatã din felul în care a fost obþinutde cãtre oameni — a fost unanim acceptatã în toatã lumea.

Se fac speculaþii diferite cã funcþia polivalentã a focului derivãdin felul natural în care s-a produs — venind din cer prin interme-

69

diul fulgerului, sau venind din pãmânt datoritã lavei incandescente.Datoritã acestei provenienþe i se atribuie puteri atât bune cât ºiduºmãnoase. În general, focul ceresc este considerat masculindeoarece este produs de fulger — simbol al falusului, în timp cefocul pãmântesc este feminin; datoritã acestei credinþe mulþi vul-cani au fost denumiþi de oamenii dupã zeiþele lor sau sunt lãcaºulunei zeitãþi feminine:

Astfel Etna (Aetna) este la romani zeiþa muntelui; Pele dinHawaii este fiica zeiþei naturii Haumea; Chuginadak din insuleleAleutine este consideratã cea mai importantã zeiþã a vulcanilor dinlume; Fuji este numele dat încã de cãtre Ainu (cea mai veche popu-laþie a Japoniei) zeiþei muntelui sfânt; Darago din Filipine se spuneacã este o zeiþã foarte rãzboinicã, care cerea anual jertfe; Masaya— este zeiþa vulcanilor ºi cutremurelor din Nicaragua, consideratãºi un adevãrat oracol.

Reprezentarea focului în simbolica religioasãFocul, ca reprezentant al soarelui, a fost asimilat de-alungul

timpului cu imaginea demiurgului divin, fiind des folosit ca simbolîn scrierile religioase. Exemplele în acest sens sunt nenumãrate:

Filozofii greci precum ºi Toltecii (populaþie amerindianã dinMexic, sec.VII-XII e.n.) vedeau renaºterea lumii printr-un foc sfântcare sã distrugã totul pentru a prilejui un nou început. Însuºi cuvân-tul foc Pyr (în greaca veche) este asociat cu Purus (pur) în latinã.În mitologia greacã Tartarus sau Tartaros — locul de pedeapsãdin lumea cealaltã — era înconjurat de un fluviu de foc.

Profetul ebraic Maleachi (450 î.e.n.) anunþa astfel venirealui Messia „El este ca focul unui bijutier. El va curãþa copiii lui Leviºi va lumina ca aurul ºi argintul“.Arhanghelul care i-a alungat peAdam ºi Eva din Paradis avea o sabie de foc. În Vechiul Testament,Dumnezeu i s-a arãtat lui Moise, pe muntele Sinai, într-un tufiº arzând.Sodoma ºi Gomora au fost pedepsite fiind acoperite de o ploaiede foc.Tot aºa, în Apocalipsa Sf. Ioan se spune cã, la sfârºitul lumii,o ploaie de foc va cãdea din cer, distrugând totul.

În Evul Mediu, în Creºtinism, simbolul iadului este un motivde inspiraþie pentru pictori ºi poeþi, aceasta mai ales dupã grandioasalucrare a lui Dante Aligheri — Divina Comedie. Simbolul creºtin alpurgatoriului ºi iadului prezintã focul ca purificator ºi ca pedeapsãdivinã..

70

Aceeaºi reprezentare miticã a iadului a fost preluatã mai târ-ziu de cãtre Islam — care ameninþa pedeapsa pãcatelor cu blestemulfocului veºnic.

În hinduism, încinerarea are semnificaþie purificatoare, prinarderea trupului sufletul se desprinde de materie ºi este liber sãse îndrepte spre cerurile sale.

Ades, focul simbolizeazã unirea cu Dumnezeirea ºi transcen-denþa naturii umane.

Câteva legende ºi mituri legate de focÎn vechile credinþe, focul aparþinea exclusiv zeilor dar el a fost

furat ºi astfel a intrat în posesia pãmântenilor. In mitologia greacã,Prometheu a fost pedepsit sã fie legat de o stâncã ºi un vultur sã-isfâºie permanent ficatul, pentru cã a furat din cer focul zeilor ºi l-adãruit pãmântenilor.

În mitologia Mãrilor Sudului, la polinezieni, eroul zeu Maui ºi-aînºelat bunica — regina Mahui-Iki sau Mahuea care domnea într-oîmpãrãþie a focului aflatã sub pãmânt ºi i-a furat focul, pe care l-aadus oamenilor.

În Noua Guinee ºi în Melanezia, legenda focului este legatãde zeitatea Goga, reprezentatã de o femeie bãtrânã cât universul,care cu propriul sãu corp hrãnea focul veºnic al adâncurilor. Sespune cã, într-o bunã zi, un bãeþandru, ducând-o cu vorba, a reuºitsã aprindã o nuia ºi sã fugã, furând astfel focul sacru pe care l-adat muritorilor. Dupã cum se vede, legendele sunt asemãnãtoaredatoritã migraþiei populaþiei din Mãrile Sudului.

La populaþia Kiwai din Papua Noua Guinee, se spune cãstrãbuna Goga, a omorât prima creaturã lumeascã — un cangur,din cadavrul cãruia s-au format primii oameni. Bãtrâna le-a dat foculºi i-a învãþat regulile vieþii omeneºti.

În mitologia populaþiei din Siberia, Poza-Mama era conside-ratã cea mai importantã zeiþã — a focului dar totodatã ºi a munþilor.Ea locuia în focul cãminului, ocrotindu-l, cãci fãrã ea viaþa nu ar fiputut exista, dar în acelaº timp era rãspunzãtoare ºi de armoniaºi integritatea familiei. Existã ºi acuma tradiþia ca prima îmbucã-turã, a fiecãrei mese, sã fie scuipatã în foc, aceasta ca ofrandãadusã zeiþei ºi pentru a purta noroc.

La diferitele populaþii din Siberia aceastã zeitate poartã de-numiri diferite: i se mai spune Tu-Njami, Bokoj, Locia Amai, Togo

71

Musun, „Mama cu treizeci de capete a focului“ sau „Mama focu-lui“ ce poartã mantie galbenã „sau „Fecioara-mamã“.

Legendele spun cã Mama Focului este o fatã tânãrã, com-plet dezbrãcatã, foarte slabã cãci astfel forþele ei trebuiau sã renascãpermanent. În toate cãminele ea era cinstitã mai ales de cãtre femei.

Ea era consideratã ºi zeiþa curãþeniei, deoarece prin foc totulse purificã, precum ºi cea care ajuta femeile sã treacã de momen-tul greu al naºterii, ea fiind o mamã deosebit de prolifã, deoarece— în credinþa poporului — fiecare flacãrã cât de micã era o proge-niturã a ei. Toate aceste reprezentãri ale zeiþei focului erau con-siderate a fi în strânsã legãturã cu toþi membrii familiei (identic cazeiþa Vesta la romani), nu numai cei vii dar ºi cei morþi, deoarecelumânarea muribundului era consideratã focul care cãlãuzea sufle-tul spre o altã lume.

Era interzis ca sã stingi focul vetrei fãrã un motiv anume, sãarunci gunoiul în foc, sã-þi baþi joc de el, sã-l blestemi sau sã juri pefoc. Aceste credinþe sau superstiþii existã ºi în folclorul român — pro-babil reminiscenþã a impactului cu folclorul slavilor. Focul era consi-derat o zeitate divinã, un intermediar între oameni ºi o altã lume.

Focul — simbol al divinitãþii, pãstrat ºi cinstit în templeFocul a fost dintotdeauna temut ca o zeitate sacrã cu puteri

nemãsurate, ocrotit în temple, îmbunat cu jertfe.De referinþã este cel mai vechi templu al omenirii — cel al lui

Zarathustra (întemeietorul Parsismului) aflat în Yazd(în Iranul cen-tral — între Isfahan ºi Shiraz), unde focul sacru arde neîncetat depeste 3500 de ani.

La vechii greci, zeiþa focului era Hestia. Templele ei erau maipuþine deoarece se credea cã ºi ea îºi are lãcaºul în focul cãmi-nului; pentru aceasta era consideratã apãrãtoarea integritãþii fa-miliei ºi a þãrii. Focul sfânt al Hestiei era pãzit de cãtre vãduve,stingerea lui era de rãu augur, ºi, în nici un caz nu se reaprindeade la alt foc ci prin frecarea lemnelor sau cu ajutorul unei oglinzicare polariza razele soarelui (procedeu identic folosit la aprindereafocului din Olimpia sau cu oglinda cu care Arhimede a fãcut sã iafoc flota duºmanilor).

Dupã o veche datinã greceascã se considera cã doar atuncis-a întemeiat un nou cãmin, o nouã cãsnicie, când femeia aduceafocul din soba mamei sale ºi aprindea focul în propria ei sobã. În

72

acest sens, colonizatorii greci, la cucerirea unui nou teritoriu, aprin-deau pe acesta focul adus din þara natalã: în felul acesta se cre-dea cã vor avea garanþia pãstrãrii lui.

La romani, zeiþa focului era Vesta. Despre ea, Virgiliu spuneacã e mai uºor sã-i simþi cãldura decât sã o descrii iar Ovidiu afir-ma cã nu este necesarã nici o întruchipare a ei deoarece Vestaînseamnã focul iar focul o reprezintã pe Vesta. Singura ei reprezen-tare a fost fãcutã mult mai târziu, pe monezi, sub forma unei fi-guri acoperitã cu un voal.

Vesta era consideratã zeitatea principalã a familiei romane,cãreia i se aduceau zilnic ofrande din mâncarea gãtitã ºi care îºiavea ºi ea sãlaºul în focul cãminului. Toate popoarele neolatine ºilatine când vorberau de foc nu spuneau niciodatã Ignis pentru cãacesta era nume sfânt ci Focus, adicã vatrã. Focul sacru, care oreprezenta pe Vesta, se pãstra în singurul templu rotund din Romaºi era pãzit ºi întreþinut de cãtre fecioarele vestale, denumiteAmatae. In fiecare an la 1 martie, ele stingeau focul pentru caapoi sã-l reaprindã.

La 9 iunie, începea la Roma sãrbãtoarea Vestalia — adicã sãr-bãtoarea focului iar ceremonialul dura mai multe zile. Femeile Romeimergeau desculþe la templu pentru a duce ca ofrandã mâncãrurigãtite în focul propriului cãmin, iar acolo li se împãrþea pâine coap-tã pe focul sacru din templu precum ºi sare (obicei pãstrat pânãîn zilele noastre). Dupã o sãptãmânã, Vestalele închideau templul,curãþau toate resturile de mâncare pe care le aruncau în Tibru,apoi îl redeschideau fiind astfel consideratcã este purificat ºi reînnoit.

Slujitoarele Vestei trebuiau sã fie fecioare deoarece focul eraconsiderat purificator, deci ºi pãzitoarele lui trebuiau sã fie neînti-nate.Vesta era cinstitã ca mamã ºi ca zeiþã a fertilitãþii ºi în acestsens, existã dovezi cã pânã în timpurile împãraþilor romani, în tem-plul ei exista un falus care de asemenea era cinstit. Prezenþa aces-tui falus, precum ºi faptul cã anual focul era stins, pentru ca apoisã fie reaprins prin frecare unui lemn tare pe un lemn moale —simbol al sexualitãþii — este interpretat ca o permanentã reînnoirea familiei precum ºi a Imperiului Roman. Tradiþia stingerii ºi rea-prinderii focului s-a pãstrat în formã asemãnãtoare ºi în riturile detranziþie ºi purificare prin foc, existente ºi în zilele noastre.

Stingerea accidentalã a focului sacru al Vestei era conside-rat de foarte rãu augur. Dacã exista vreo ameninþare de rãzboi,

73

marea stareþã a vestalelor era persoana ce mai indicatã pentru aîmpiedica aceasta ºi a duce mesajul de pace. Intrarea în templulVestei era interzisã bãrbaþilor iar vestalele care cãlcau aceastã legeseverã erau omorâte, fiind aruncate de pe stâncile Tarpeiene sauîngropate de vii. Asemãnãtoare lor erau fecioarele Templului de laInkaºi ºi cele de la populaþia Herero din sudul Africii iar ritualul aveaaceeaºi semnificaþie.

Tradiþii strãvechi legate de focLa indienii din zona fluviului Orinoco era tradiþia ca la eclipsã

de lunã sã se tragã cu sãgeþi aprinse în sus, astfel duhurile carevroiau sã mãnânce luna sã fie arse.

La vechii celþi — în Irlanda la 1 mai era sãrbãtoarea primãveriicând la Beltaine se aprindea Focul Frumosului.. Cu aceastã ocazie,unul dintre ritualuri efectuate de cãtre preoþii druizi, era trecereacirezilor de vite prin foc, ceremonial menit sã le apere împotrivafiarelor sãlbatice ºi a bolilor, dar ºi pentru fertilitate. Se pare cãtradiþia exista în toatã Europa, astfel Cezar, în cartea sa De belloGallico, descrie cum galii fãceau manechine mari din rãchitã în careînchideau oameni ºi animale apoi le dãdeau foc.

La fel se practica ritualul roþii de foc. Reminiscenþã a aces-tor tradiþii sunt ceremonialurile identice legate tot de simbolul purifi-cator al focului, practicate în Europa în noaptea de 24 iunie — noapteaSfîntului Ioan Botezãtorul sau în mitologia românã — noaptea deSânziene.

În luna octombrie hinduºii serbeazã Deepavali sau „Serbarealuminii“.Aceasta simbolizeazã victoria binelui asupra rãului, victo-ria luminii asupra întunericului, personificatã în mitologia hindusãprin victoria lui Krishna în lupta sa cu un domnitorul Naranka. Secrede cã la Deepavali, sufletele celor morþi vin pe pãmânt ca sãserbeze împreunã cu oamenii. In cinstea lor se aprind pretutindenimici lãmpi cu petrol iar casele ºi locuinþele sunt deosebit împodobite.

În Thailanda, Mianmar ºi Sri Lanka în luna noembrie are loc„Serbarea Luminii — Loy Krathong „când mici luminiþe, în vase fãcutedin frunze de palmier împletite, sunt lãsate sã pluteascã pe ape.În China aceiaºi ceremonie poartã denumirea de „Lãmpile florilorde lotus“. În Lituania existã ºi acum ritualul dedicat lui Matergabi-ae adicã zeiþa Cãminului. Pe fiecare pâine se fac cu degetul semneornamentale pentru ca sã se ºtie cã ele aparþin acestei zeiþe. Prima

74

pâine scoasã din cuptor este datã ca ofrandã zeiþei iar ultima pâineeste mâncatã de cãtre gospodinã, aceasta pentru a-ºi unifica înmod simbolic puterile ei cu cele ale zeiþei cãminului. Iatã doar câte-va exemple din nenumãratele care ar putea fi citate deoarece fiecarepopor are tradiþii ºi serbãri legate de foc.

În Europa cea mai rãspânditã tradiþie este aceea a roþii defoc. La sfârºitul iernii ºi începutul primãverii, pe culmea unui dealse dã foc unei roþi de car sau de cãruþã învelitã cu paie ºi astfel,arzând ea este lãsatã sã se rostogoleascã în vale, în credinþa cãastfel vor arde toate duhurile rele care bântuie pe dealuri ºi pe câm-puri. Dacã roata nu se opreºte pânã jos este semn cã recolta atâtde cereale, cât ºi de struguri va fi foarte bunã. Atât de împãmân-tenitã era aceastã credinþã încât în Germania, la Baden-Württem-berg, oficialitãþile mãreau din oficiu impozitul pe cereale dacã roataajungea în vale nestinsã, deci se preconiza o recoltã bogatã. Tradiþiaroþii de foc existã ºi la Solstiþiul de varã.

La crescãtorii de porci din Ungaria tradiþia roþii aprinse areaceeaºi semnificaþie, dar legatã de data aceasta de animale. Laºvabi se aprindea o cãruþã sau un car ºi se lãsa sã se coboare lavale. La români, tinerii fug dupã roata aprinsã strigând versuri defacturã popularã cum ar fi: „Pãzea cã vine roata de foc / cu bel-ºug ºi noroc / Pãzea cã vine soarele / ºi vã arde picioarele“.

Toate aceste tradiþii mistice sunt legate de simbolul purifica-tor al focului. La oraº, aceste tradiþii nu se mai pãstreazã. Tot cea mai rãmas, sunt retragerile cu torþe ce au loc cu ocazia diferitelorfestivitãþi, lumânãrile (cu semnificaþii multiple — în ultimul timp o anexãimportantã a lui Cupidon), focurile de artificii — mai ales în noapteade anul nou — tradiþe preluatã de la chinezi, cu aceeaºi semnifi-caþie de alungare a spiritelor rele.

Tradiþia focului în mitologia românãÎncã din cele mai vechi timpuri sunt pãstrate deosebit de va-

riatele tradiþiile populare legate de puterea magicã, purificatoarea focului dar ºi fertilitate.

Focul este conceput ca stihie cosmicã (focul ceresc ºi foculpãmântesc), ca putere sacrã ºi ca fãpturã miticã (Zburãtorul, Joimã-riþele, Caii soarelui).

75

Ca stihie cosmicã, focul ceresc este dat în folosinþã unor sfinþisau acoliþi (Sfântilie ºi ajutoarele lui). Ca putere sacrã, el este rezul-tatul luptei dintre cei doi demiurgi cosmocraþi Fãrtatul (Dumnezeu)ºi Nefãrtatul (Diavolul) pentru dominarea lumii. Iatã o legendã înacest sens, relatatã de etnograful Romulus Vulcãnescu în carteasa Mitologia românã:

„Dupã ce Fãrtatul a creat lumea, Nefãrtatul s-a gândit cums-o subjuge ºi a creat focul. Fãrtatul vãzându-l pâlpâind pe pãmânt,i-a plãcut, a luat o trestie ºi profitând de lipsa Nefãrtatului caremeºteºugea ceva pe pãmânt a furat focul, pe care l-a ascuns într-opiatrã. Nefãrtatul, care lãsase focul neacoperit, când a vãzut cãs-a stins a fugit îndatã la fãrtat. — Nu mi l-ai furat Fãrtate? — Eupot sã scot foc din piatrã. ªi a izbit douã pietre ºi a ieºit focul. Aºafocul stãpânit de Fãrtat a devenit sfânt.“

Focul subpãmântean este infernal, aparþine Nefãrtatului,demonilor ºi acoliþiilor lui ºi este reprezentat de flãcãrile comorilornecurate, focurile de sulf din mlaºtini care „miros a iad“.

Focul pãmântesc este considerat de asemenea sacru. Defapt este vorba de focul vetrei,care era þinut aprins permanent (subforma tãciunilor înveliþi în cenuºã) dar care, la anumite date fes-tive din calendarul popular, era stins ºi reaprins ritual, ca semn alînnoirii — similitudine cu focul Vestalelor.

El era aprins la naºtere, la nuntã ºi la moarte, prin ruguriclãdite în curtea casei sau bisericii. De Crãciun se aprindeau ruguri— uneori numai o buturugã numitã Crãciun. În noaptea de Anul Nou,se ocolea casa cu tãmâie pusã pe cãrbuni aprinºi pentru a se alun-ga spiritele rele.

Lumânarea de Paºte se pãstreazã ºi este reaprinsã în timpde furtunã ca sã apere casa de fulger. Lumânarea — reprezentan-tã a focului — este prezentã în general la toate riturile de trecere:naºtere, botez, nuntã ºi înmormântare. În zonele de munte, tradiþiaera ca la nuntã sã se aprindã rugul în curtea casei miresei, în jurulcãruia dansau nuntaºii. Reminiscenþã a acestei tradiþii este lumâ-narea de nuntã.

În unele ceremonii funerare, se aprindeau ruguri în curteafamiliei celui decedat. Aceastea aveau mai multe semnificaþii: sim-bol al fostului ritual geto-dacic al incinerãrii; simbol al luminii solaredin lumea în care intrã sufletul (tradiþie pãstratã prin lumânarea

76

care se pune la capul muribundului); simbol purificator — rugul aprinsîn afara curþii iar rudele care veneau de la cimitir sãreau peste focpentru ca astfel sã ardã duhurile funerare rãufãcãtoare.

Înafarã de cele amintite mai sus, în folclorul românesc cere-monialul ritual al rugurilor de foc este efectuat în mai multe ocazii,legate de sãrbãtorile religioase, agrare ºi pastorale, de fapt o sim-biozã a acestora pe fond profan. Astfel sunt:

Focurile de Mãcinici (la 9 martie — în calendarul Iulian fiindEchinocþiul de primãvarã ºi începutul Anului Agrar. Simbolizeazãarderea iernii ºi renaºterea primãverii); Focurile de Alexii (în searade 17 martie — Sf. Alexii — foc ritual pentru a ajuta soarele sã treacãde echinocþiul de primãvarã);

Focul viu (aprins la început de An Pastoral — Sângiorz, ziuade Sf. Gheorghe — 23 aprilie);

Focurile de Joimari (aprinse pentru morþi în Joia Mare — încurtea bisericii sau cimitir);

Focul Învierii (focul viu aprins de preot, precum ºi obiceiulaprinderii focului în curtea bisericii sau în cimitirul satului în noapteade Paºte cu semnificaþia încinerãrii simbolice a morþilor);

Focurile de Sânzâiene (24 iunie);Focul lui Sâmedru (legat de ceremonialul înoirii timpului calen-

daristic fãcut în ajunul zilei Sf. Dumitru — 25/26 octombrie), Focul lui Sântandrei (29 spre 30 noembrie — noaptea

strigoilor, când prin rugurile aprinse aceºtia erau puºi pe fugã).

În practica popularã, magia albã ºi neagrã se face cu aju-torul focului ceresc ºi pãmântesc. În practica Piromanciei, dupãfelul cum ardea focul, direcþia flãcãrilor, scânteilor, a fumului etc.se prevesteau evenimente sau întâmplãri. În Piromagia demonicãlumânãrile furate de la mort erau folosite de tâlharii care ocoleaucu ele casele celor pe care îi prãdau, în credinþa cã aceºtia voradormi adânc ºi astfel nu vor fi auziþi. Sau practica înþepãrii cu unfier înroºit în foc a unei pãpuºi care reprezenta o anumitã persoanã;descântecul de deochi fãcut prin stingerea cãrbunilor în apã neîn-ceputã;credinþa cã dacã o femeie gravidã mãnâncã mai mulþi cãr-buni stinºi va naºte uºor etc.

Un alt obicei strãvechi, care încã s-a mai pãstrat la români,este rugul fãcut pe mormântul simbolic pentru cel care a murit

77

fãrã lumânare în pãdure. Trecãtorii, de câte ori treceau pe lângãmormânt, aruncau fiecare un lemn sau o surcea pânã se ridicaun rug, care apoi era aprins simbolizând astfel lumânarea a cãreiflacãrã trebuia sã conducã sufletul spre lumina veºnicã.

Ca fãpturã miticã, focul trebuia respectat ºi temut. Tradiþiasau superstiþia spune cã el nu trebuie scuipat, urinat, luat în de-râdere, invocat în jurãmânt. Tot de superstiþii þine credinþa cã dacãcopiii se joacã cu focul fac pipi în pat, sau, dacã împuºti sau omoriberzele care îºi fac cuibul pe horn, casa îþi va lua foc. Seria supers-tiþiilor legate de foc este foarte bogat reprezentatã, ce este intere-sant este similitudinea lor la populaþii cu culturi diferite, de pe con-tinente diferite.

Toate aceste superstiþii, credinþe, datini ºi tradiþii reprezin-tã preluarea unor aspecte ale imemorialului cult al soarelui ºi trans-gresarea lor în cultul focului.

Nu pot sã închei fãrã sã amintesc de alte aspecte, deosebitde interesante. Astfel este focul creaþiei, focul pasiunii, focul urii.În acest sens focul neiertãtor este o pedeapsã trimisã de cer, pecare o putem abate asupra duºmanului prin invocarea unor blestemecutremurãtoare: „arde-te-ar focul iadului“, sau „batã-te focul sã tebatã“, sau „arde-te-ar focul Ghenei“ etc. Nu ºtiu dacã folclorul altorpopoare este atât de prolific în branºã...

Dar cel mai frumos simbol al focului va rãmâne dragostea.În toate culturile focul este identificat cu dragostea sufleteascã ºicu patima trupeascã. Am sã mã refer doar la folclorul românesc— domeniul este mult prea vast pentru a putea fi abordat.

„Dragoste, mã arzi ca focul / Scrum ºi parã mi-e norocul /Fãrã mândra ce-o iubesc / Ard de dor, mã prãpãdesc“

„Desfã puicã, ce-ai fãcut / ºi-mi dã drumul sã mã duc / c-am ajuns ca un nãuc /ºãz pe loc ºi arz în foc / n-am nici mintenici noroc.“

„Drept avut-a cine-a zis / Cã dragostea-i foc nestins / ªinimeni n-o poate stinge / Numai badea când mã strânge / ªi inimamea când plânge“.

78

SECERIªUL — RITUALURI,TRADIÞII ªI MITURI

Eram copilã când am vãzut pentru prima datã seceriºul grâu-lui. Din câte mi-aduc aminte, se fãcuserã mari pregãtiri, cu coºarcepline de pâini, bulzi de brânzã, ardei ºi roºii, sticle pântecoase derãchie ºi ce o mai fi fost acolo, frumos acoperite cu ºtergare — cala un mare ospãþ. Mult m-am mai rugat de tãticu sã mã ia cu el,sã vãd ºi eu petrecerea cãci, din ce auzisem de nenumãrate oriîn casã, „grâul era viaþã“ iar în mintea mea de copil de oraº atâteapregãtiri nu puteau însemna decât veselie, mese întinse ºi jocuri,de care auzisem doar din povestirile Mariei — fata în casã.

„— Nu-i pentru tine, eºti prea micã sã înghiþi atâta praf. ªi apoi,cine sã aibã grijã de tine? Acolo se munceºte, nu e joacã de copii.“ªi totuºi, pânã la urmã, m-a luat cu el la câmp, poate ca sã mãînveþe minte sã nu mai fiu atât de încãpãþânatã bãtând oamenii lacap pânã obþineam ce doream.

A fost o zi minunatã. Soare, lumina aurie a spicelor, zgomot,veselie, cântece, agitaþie, viaþã intensã. Secerãtoarea ce-ºi fãceadrum prin holde cu roata uriaºã ca niºte zbaturi de moarã, batozazgomotoasã ºi oamenii cocoþaþi în vârful ei cu furcile în mânã, râulde grãunþe ce se scurgea într-un nor de praf, pârtia din paiele lãsateîn urmã pe care alþii le strângeau în cãpiþe, masa întinsã pe pãmântsub un pom aflat în mijlocul ogorului, cununa împletitã din spice ºialbãstrele, pusã pe capul Mariei la drumul de întoarcere, scârþâi-tul carelor ºi cântul de abia fredonat al lucrãtorilor în care m-ampierdut luatã de obosealã, ca sã mã regãsesc de abia a doua ziîn patul meu, cu regretul cã nu am reuºit sã vãd totul pânã la sfârºit.

A doua oarã n-am mai apucat: la puþin timp ogoarele ºi-auschimbat stãpânul iar tatãl meu considerat moºier exploatator ºi-aschimbat pentru ani de zile domiciliul familiei cu „cel al statului“...

Dar a rãmas acea nostalgie a neîmplinirii — ca toate viselece capãtã în timp dimensiuni fantaste — pe care dupã ani ºi ani amreuºit sã mi-o ogoiesc, lucrând în echipa de cercetãri antropolo-gice ºi etnologice a Academiei Române. ªi acum mã fascineazã„acel fir roºu“ care uneºte culturile diferite dându-le acelaºi numi-tor comun, pe care însã mi-e greu sã-l definesc exact, dar îl intu-iesc ca o reacþie fireascã a omului în faþa atotputerniciei naturii ºimai ales al imprevizibilului, capriciosului destin.

79

Grâul este cel mai sacral aliment în spaþiul european, sim-bol al morþii ºi reînvierii, cinstit în ceremonii magice din cele maivechi timpuri (ex. Misterele Eleusine închinate Demetrei — zeiþa fer-tilitãþii la vechii greci, sau serbãrile Cerealia dedicate zeiþeii Ceres— corespondenta ei în mitologia romanã.

Dintotdeauna românii i-au atribuit grâului o origine divinã, dreptpentru care este prezent în toate ritualurile de trecere (naºtere,cununie, moarte). În prima scaldã a copilului se punea grâu; la ieºireamirilor din bisericã se aruncã asupra lor grâu — simbol al bogãþieiºi fertilitãþii; la moarte pomana tradiþionalã este coliva, fãcutã totdin grâu.

Se crede cã bobul de grâu este un simbol vegetal a lui Iisus.„Dupã credinþa þãranilor noºtri din unele regiuni, dacã te uiþi maiaproape la boabele de grâu bagi de seamã cã pe fiecare boabãde grâu e înfãþiºatã faþa lui Hristos“ (L. Blaga — Spaþiul mioritic).Spicul de grâu a devenit în creºtinism unul dintre simbolurile MaiciiDomnului care este frecvent reprezentatã în iconografie înveºmân-tatã în spice.

Ovidiu Papadima în cartea sa „O viziune româneascã a lumii“aratã rolul grâului în spiritualitatea românã ºi mentalitatea plugaru-lui român „grâul e ºi el o fiinþã care îºi are sufletul ei ºi chiar conºtiinþacã vine cu jertfa ei în lumea de legi a universului“.

Conform acestei credinþe, grâul cunoaºte un ciclu al vieþii (plan-ta) ºi al morþii(sãmânþa), din care renaºte, prin analogie fiind com-parat cu nemurirea spiritului uman. Speculativ, atât viaþa grâuluicât ºi a omului sunt „retezate“ de coasã — unealta atât a þãranu-lui cât ºi a morþii. Seceriºul apare astfel ca un ritual asemãnãtorcelui funebru, în cadrul cãruia sunt celebrate primul ºi ultimul snopcare au fost culese de pe câmp „considerate sacre deoarece repre-zintã concentraþia energiei ogorului ºi spiritul grâului“ (I. Evseev).

La fel ca ºi în datinile funerare, când anumite ritualuri aveauca semnificaþie sã se pãstreze „aici“ ce a avut mai bun cel plecatîntr-o altã lume „oamenii încercau sã se asigure ºi la moartea grâu-lui (seceratul) cã rodul nu se va pierde“ (Ion Ghinoiu — Obiceiuri popu-lare de peste ani).

Acesta se fãcea sub douã forme: în unele regiuni se lãsa laseceriº o micã porþiune de holdã netãiatã: „Când seceri la grâu,sã laºi un peticel numai cât cuprinzi cu braþul, în mijlocul lanului,cã aºa e bine“ (A. Gorovei — Credinþi ºi superstiþii) deoarece altfel:

80

„grâul se mânie, la anul nu va mai da roade, ci va zice: — Eu îþi dauatâta silã de rod ºi tu nu-mi laºi nici un fir, douã“ (O. Papadima).Tot el considerã cã aceastã datinã „nu e un animism elementar ciplasticizarea credinþei cã totul în lumea asta se naºte, creºte ºisuferã pentru ca sã-ºi îndeplineascã datele sfinte ale misiunii sale“.

În funcþie de regiune aceste mici porþiuni lãsate neseceratepoartã denumiri diferite: Barba lui Dumnezeu; Barba Ogorului;Barba Popii; Coada Popii sau Iepurele.

O altã modalitate este pãstrarea ultimul snop (împletit subdiferite forme), deoarece se crede cã aici se aflã spiritul bobuluicare „adunã în el mana pãmântului“ºi rãmâne în cerealã pânã înanul urmãtor. În Þara Oltului ºi Mãrginimea Sibiului ultimele spiceîmpletite poartã denumirea de Buzdugan. Forma lui este diferitãîn funcþie de regiune dar întotdeauna include crucea.

Acest snop de grâu, împletit sub diferite forme, era celebratla fel ca un decedat: cu sacrificii animale, mese întinse, petreceriºi jocuri. În sudul Carpaþilor ºi în Transilvania ultimul snop era împletitsub formã de cununã, iar întregul ritual purta denumirea de CununaGrâului.

Aceastã cununã în care se puneau ºi flori de câmp era îm-pletitã de femei „curate“ la locul seceriºului „precum cosiþele mire-sei“ ºi pentru a fi dusã în sat, ea era pusã pe capul unei fete caretrebuia sã îndeplineascã anumite condiþii: sã fie foarte frumoasã,fecioarã, harnicã, veselã, sã-i trãiascã ambii pãrinþi etc.

În momentul când ajungeau la gazda care a organizat clacaseceriºului, aceasta aºtepta în poartã cu gãleþi pline de apã ca sãude cununa la intrarea în curte (ritual de fertilitate). Alaiul secerã-torilor intra în casã ºi ocolea de trei ori masa pe care erau puseun colac de pâine ºi o sticlã de vin, apoi aºezau ºi cununa alãturi.

Cununa Grâului se folosea la practicile magice de fertilitatea pãmântului, oamenilor ºi vitelor, era pusã pe masa de Crãciunla loc de cinste, era atârnatã la steagul nuntaºilor iar spice din eaerau puse pe cununile mirilor — ca semn al fertilitãþii ºi bunãstãrii.

Aceste împletituri se agaþã de grinzile acoperiºului, în bucãtãriaþãranului unde rãmâne la loc de cinste pânã în primãvara urmã-toare. Atunci când începe semãnatul, þãranul punea acest obiectîn pãmânt sau îl ardea pe câmp ºi cenuºa lui este rãspânditã peogor alãturi de boabele de cereale. Se credea cã în felul acestaspiritul este eliberat din vechiul bob ºi-ºi poate lua în stãpânire noua

81

locuinþã, asigurând astfel o recoltã bogatã. Dacã însã obiectul împletitera pãstrat mai mult decât primãvara urmãtoare, asta aducea ghin-ion deoarece spiritul bobului rãmânea sechestrat ºi nu putea ajutanoua recoltã sã se dezvolte.

Seceratul grãului se fãcea dupã un anumit ceremonial ºi anu-me: primul secerat, cel magico-mitic, era parþial, doar într-un colþal holdei, noaptea pe lunã plinã, sub protecþia Lunei Sfinte, iar spicelede grâu ºi boabele cãzute erau folosite pentru descântece, farmece,legãri ºi dezlegãri etc.; seceratul propriu zis, pentru nevoile alimenta-re care se fãcea în dimineaþa urmãtoare, pe lumina zilei, sub pro-tecþia Sfântului Soare.

Aceste tradiþii de sãrbãtorire ºi cinstire a rodului pãmântu-lui s-au respectat la noi în þarã cu sfinþenie, pânã în momentul colec-tivizãrii agriculturii, iar acum s-au mai pãstrat parþial în Transilva-nia ºi Banat.

Deosebit de interesantã este similitudinea acestor tradiþii exis-tentenu numai pentru grâu sau secarã în Europa ci ºi în Asia —pentru orez ºi în þãrile Americii Latine — pentru cinstirea porumbu-lui — deci pentru alimentele de bazã.Toate constituie ritualuri legatede fertilitatea pãmîntului ºi de mulþumire adusã Naturii-Mamã.

La început se folosea la aceste ritualuri doar un snop din spicede grâu sau alte cereale, îndoite ºi legate sub forme simple — caºi cele arãtate mai sus. Cu timpul, însã, în locul snopului îndoit s-au fãcut din spice ºi paie de cereale împletituri savante ce reprez-intã pãpuºi, ghirlande împodobite cu flori ºi panglici colorate, diferiteanimale sau chiar un fel de piramide artistic realizate.

Cele mai frecvent întâlnite sunt Cununile ºi Pãpuºile din paiecare poartã denumiri diferite dupã þara unde existã acest ritual.

În Anglia ele poartã denumirea de Korn Dollies sau KernBabies (copilul bobului).

În Scoþia li se spune Maiden sau Carlin (femeia bãtrânã). Pe continentul european, în þãrile de limbã germanã sunt

numite Korn Mutter (mama bobului), Korn Mädchen (fetiþa bobu-lui), Strohpuppe (pãpuºã din paie), Getreide Wolf (lupul de cereale),Haferhengst (armãsar de ovãz), Rogensau (scroafã de secarã).Acestea sunt numele mai des întâlnite, dar existã încã multe altedenumiri în funcþie de þara respectivã ºi chiar de diferitele regiuniale aceleiaºi þãri.

82

În Lituania pãpuºa din paie este dedicatã zeiþei recoltei — RugiuBoba — supranumitã în popor „Bãtrâna secarei“ sau „MamaSecarei“. Aceastã pãpuºã fãcutã pe câmp din ultimele spice, tre-buie sã fie cât mai frumos alcãtuitã — dupã chipul ºi asemãnarezeiþei, fiind dusã într-un adevãrat ceremonial cu cântece ºi dansuriîn sat, unde capãtã un loc de cinste în casa þãranului, rãmânândpânã în anul urmãtor, când este îngropatã în brazdã pentru a influ-enþa fertilitatea pãmântului, iar la seceriº este înlocuitã cu o pãpuºãîmpletitã din paiele noii recolte.

În Scoþia, din ultimul snop recoltat se alcãtuieºte aceeaºipãpuºã din paie dedicatã lui Carlin, denumitã ºi „Bãtrâna“, ce repre-zintã spiritul nopþii de Hallomas, sau cum este mai frecvent denu-mit în spaþiul anglo-american, noaptea de Halloween. În noaptea de30 octombrie (înaintea sãrbãtorii tuturor Sfinþilor — 1 noembrie),se spune cã spiritele morþilor cutreierã prin lumea oamenilor, pen-tru ca sã anunþe venirea iernii. Pãpuºa are menirea sã apere pe þãraniºi familiile lor de influenþa maleficã a acestor forþe supranaturale.

La vechii slavi zeiþa Mati Syra Semlja (umeda mamã pãmânt)era divinitatea supremã, la fel ca la romani Terra Mater sau Te-llus Mater preluatã în mitologia daco-romanã prin Maica, MamaGaia sau Pãmântul Mumã. Zeiþa Mati nu se înºela niciodatã ºiþãranii ca sã ºtie cum va fi recolta, ascultau vocea pãmântului, adicãse fãcea o gaurã în pãmânt ºi se punea urechea pe ea. Dacã seauzea un zgomot uniform ca ºi alunecarea unei sãnii pe zãpadã,era semn cã recolta va fi bunã. Dacã nu se auzea nimic, recoltaera compromisã. Obiceiul confecþionãrii pãpuºii din ultimele spices-a pãstrat ºi acum. Ea este simbolul lui Mati, adicã a Pãmântu-lui-Mamã ºi pentru aceasta este purtatã cu alai ºi pusã la loc decinste în casa þãranului unde sta pânã în primãvarã când esteîngropatã odatã cu boabele semãnate.

În vechiul Peru era cinstitã ºi serbatã zeiþa Zaramama sauMamazara, denumitã ºi „Mama Porumbului“. Ea era reprezentatãprin ºtiuleþii de porumb care aveau o formã mai neobiºnuitã, maiciudatã, sau de ºtiuleþii crescuþi gemeni. Porumbul unde creºteauaceºti ºtiuleþi era îmbrãcat cu rochie ºi maramã ce se fixau cubrãþãri, catarame sau paftale din argint. In jurul acestui porumb,la strângerea recoltei se executau dansuri rituale, ca apoi el sã fiears ºi cenuºa rãspânditã pe pãmânt pentru a se asigura astfel înanul urmãtor o recoltã bogatã.

83

La populaþiile Kassena ºi Gurunsi din nordul Ghanei -Africa,înainte de începerea recoltãrii se fac serbãri — rituale ale recoltei.Cea mai importantã dintre acestea este cea intitulatã Fao ºi areloc în luna decembrie înainte de Sorghum — recoltare. Cum începcerealele sã înfloreascã pe câmp, locuitorii satului nu mai fac niciun fel de zgomot sau gãlãgie, cãci „soþia lui D-zeu este gravidã“ ºiea trebuie sã fie menajatã pentru a duce sarcina la bun sfârºit.Când începe sã se coacã spicul, fiul preotului pãmântului ia o tulpinãde cerealã ºi face din ea un fluier cu care merge cântând prin satanunþând începutul lui Fao. Pentru cinstirea evenimentului locuitoriisatului cântã ºi danseazã acompaniaþi de tobe, în timp ce merg înalai la cãpetenie cu diferite ofrande ca oi, gâºte, gãini, cocoºi, pen-tru a fi binecuvântate ºi apoi sacrificate ca jertfã de mulþumire pen-tru recolta bogatã.

Populaþia Fon din Benin-Africa sãrbãtoreºte ca ritual alrecoltei, Zangbeto, (Zang-noapte, Beto-persoanã, adicã „cel carevine noaptea“. Aceasta este o ceremonie anualã ce are loc în perioa-da secetoasã, pentru îmbunarea spiritelor ºi zeitãþilor naturii, pen-tru bunãstare ºi fertilitate precum ºi pentru reînnoire. Din rafie saucoajã de pom bãtutã pânã se desprinde în fâºii, se alcãtuiesc unfel de mantii similare cu o claie de fân, ce-i acoperã pe posesoridin cap pânã în picioare. Aceste costume ºi mãºti sunt vopsite înculori puternice, stridente, de roºu, galben, verde — culorile soare-lui ºi ale vegetaþiei, considerate izvoarele înþelepciuni ºi ale conti-nuitãþii. Prin miºcãri din ce în ce mai rapide de învârtire ale purtã-torilor, rafia se depãrteazã de corp, aºa încât costumele îºi mãrescde 2,3 ori volumul într-un chip spectaculos, depãºind cu mult dimen-siunea normalã a unui om.

Miºcarea de rotire se continuã într-un extaz sãlbatic care-iumplu de groazã pe spectatorii ce se ascund cu fricã deoareceaceastã costumaþie, împreunã cu dansul ritual, are semnificaþia dea alunga spiritele rele care libere pot sã-ºi gãseascã alt locaº, chiarºi în oameni. Costumaþia simbolizeazã puterea forþelor universu-lui, menitã sã aducã echilibru, dreptate ºi sã-i apere pe oameni,iar felul în care ea creºte ºi se mãreºte spectaculos ºi sãlbaticreprezintã natura care a ieºit din noapte, forþa ancestralã a uni-versului existentã încã înainte de apariþia omului. La încheiereadansurilor rituale, aceastã costumaþie este arsã într-un ceremo-nial pseudo-religios, iar cenuºa este aruncatã pe pãmânt pentruca acesta sã aibã anul urmãtor roade bogate.

84

În tot sudul Asiei, existã credinþa fermã cã între „puterea vieþii“aflatã în alimentul de bazã-orezul ºi puterea oamenilor existã o strân-sã interdependenþã. Credinþa popularã spune cã în fiecare câmpde cereale trãieºte un spirit. Spiritul bobului de cerealã se odihneºteatunci când cerealele stau drepte. Când spiritul se trezeºte, el începesã fugã prin tulpina cerealei de-a lungul ei sau transversal ºi atunciholda se miºcã ºi se unduieºte ca sub suflarea vântului. Acest spi-rit care pãzeºte cereala ºi o ajutã ca sã ajungã la maturitate, tre-buie îmblânzit ºi alintat prin ritualuri sacre, pentru ca sã revinã înfiecare an.

La hinduiºti, în vinerea dinaintea lunii pline din Sravan (sfârºitullui august, când soarele intrã în Zodia Fecioarei)este marea sãr-bãtoare Lakshmi-Vrata. Lakshmi — soþia lui Vishnu, cel de al doileazeu din trinitatea hinduistã (Brahma,Viºnu, Shiva) — este zeiþa bo-gãþiei, a norocului ºi a vegetaþiei. Cuvântul Vrata are semnificaþiade ofertã, de dãruire. Recoltatul orezului este însoþit de foarte multeceremonii dedicate lui Devi Sri — Zeiþa iubirii, ce întruchipeazã pute-rea nesfârºitã a dragostei deoarece nu ºi-a pãrãsit soþul nici dupãmoarte, urmându-l în toate cele zece Avataruri (renaºteri).

Ceremonialul este fãcut doar de cãtre femeile cãsãtorite. Aces-tea, dupã ce-ºi fac o baie amãnunþitã de purificare, îºi pun vest-minte noi, nemaipurtate pânã atunci, apoi deseneazã cu vopsearoºie pe podea o Mandala (un semn cu semnificaþii magice, alcã-tuit din cerc ºi pãtrat ce reprezintã cerul ºi pãmântul), în mijloculcãreia se pune un lotus (floarea reprezentativã a lui Lakshmi), onucã de cocos ºi un ºal. Apoi fiecare ia un ulcior nou, îl umple cuorez proaspãt recoltat ºi cu frunze de mango, apoi înconjoarãMandala mergând în ºir una dupã altã, presãrând orezul peste nufãr,cocos ºi ºal ºi chemând zeiþa sã fie la fel de bunã ºi darnicã ºi înanul urmãtor.

În sudul Indiei, Indoneziei ºi Thailandei,Lakshmi este cunos-cutã sub numele de Devi Sri, Trishnavati sau Mae Posop, cazeiþã mamã a orezului, care renaºte în fiecare an. Ceremonialuldedicat ei este foarte complex ºi de duratã, de la punerea rãsadurilorde orez în pãmânt ºi pânã la recoltare. Legenda spune cã zeiþa efoarte cochetã, de aceea îi place sã se admire în oglinda apelor.Dacã nu e suficientã apã pe câmpul de orez, zeiþa se supãrã ºirecolta va fi proastã. Când începe sã se formeze spicul, se spunecã zeiþa este gravidã ºi cum e tare ruºinoasã, nu-i place sã fie vãzutã

85

de bãrbaþi, deci numai femeile merg la câmp, aducându-i zilnic ofran-de pentru a o hrãni. Zeiþa este sperioasã, deci nu se face zgomot,nu e voie sã se vorbeascã despre moarte sau demoni. Când spiculeste copt, întâi i se cere iertare zeiþei cã trebuie s-o rãneascã ºide abia apoi se începe seceratul. Din ultimele spice, cea mai curatãfemeie alcãtuieºte o pãpuºã din paie, nu mai mare decât palmaei, apoi cheamã spiritul zeiþei sã sãlãºluiascã în corpul pãpuºii:

„O zeiþã a orezului! Vino în bobul de orez, nu pleca pe câmpca sã te muºte ºoarecii ºi pãsãrile. Vino la locul fericit ca sã-þi creºticopiii ºi nepoþii în prosperitate. Vino!

Apoi, împreunã cu orezul recoltat, duc pãpuºa în hambar pealtarul construit special, unde va rãmâne pânã la viitorul semãnat.

Sãrbãtoarea Pongal, provenitã din sudul Indiei, dar rãspân-ditã în toate þãrile locuite de hinduºi, are loc la mijlocul lui ianua-rie ºi este o serbare de mulþumire pentru recolta de orez. Dis dedimineaþã, în vase noi, nefolosite pânã atunci, se fierbe foarte bineorezul, pânã aproape se sfãrâmã bobul. Aceastã suprafierbere aremare semnificaþie, ea simbolizeazã fertilitatea. Apoi, într-o adevãratãceremonie, cu muzicã ºi dans, femeile ºi bãrbaþii îmbrãcaþi în hainenoi, merg cu vasele pline cu orez la templu ca sã ofere ºi zeilorde mâncare, drept mulþumire ºi pentru a-i face binevoitori ca ºiviitoarea recoltã sã fie la fel de îmbelºugatã.

Serbarea Pongal mai poartã denumirea ºi de Tiruchirapa-lli sau Madurai în regiunile Tamil Nadu ºi Andhra Pradesh, sauSankranti în regiunea Karnataka. Aici dureazã trei zile ºi este unadintre cele mai spectaculoase, mai vesele ºi mai colorate serbãridin aceastã regiune. In prima zi este sãrbãtorit soarele care trecedin zodia Cancerului în Zodia Capricornului.Toate fetiþele din sat,îmbrãcate în lungi saronguri galbene, împodobite cu eºarfe roºii,purtând coroane de flori galbene sau roºii pe cap — culorile soare-lui, alcãtuiesc o adevãratã procesiune de mulþumire adresatã soare-lui care a ajutat pãmântul sã rodeascã. A doua zi, în centrul cere-moniei de mulþumire stau animalele cu mare importanþã în viaþaþãranului ºi în religie — boii ºi vacile. Animalele sunt vopsite în culorivii, împodobite cu coroane de flori ºi li se dã de mâncare dulciurifãcute din orez ºi lujeri proaspeþi de orez de abia rãsãrit. Searaare loc marea procesiune a vitelor, ce sunt conduse în suneteleunor tobe autohtone specifice, pe drumurile satului. În mod obiºnuitau loc ºi un fel de lupte cu tauri, tinerii curajoºi încercând sã smulgã

86

panglici sau bacnote fixate în coarnele acestora. A treia zi are locserbarea de mulþumire închinatã orezului.

În luna a opta dupã calendarul Lunii (septembrie, octombrie),în seara când este Lunã plinã, chinezii de pretutindeni (nu numaidin China) serbeazã ºi acum „Serbarea lanternelor“ denumitã ºi„Serbarea prãjiturilor lunii“. Aceasta simbolizeazã încheierea perioa-dei recoltatului de toamnã ºi este o serbare de mulþumire fãcutãîn cinstea pãmântului-mamã. Chinezii considerã cã acum luna strãlu-ceºte cel mai puternic ºi este perfect rotundã, ceea ce simbolizeazãunitatea ºi bunãstarea familiei. Cu aceastã ocazie se coc niºte prãji-turele mici, rotunde (ce semnificã ciclul neîntrerupt al muncilor agri-cole) fãcute cu seminþe de lotus ºi umplute cu cremã — o pastãdulce de fasole roºie ºi gãlbenuº sãrat. Aceastã combinaþie nu esteîntâmplãtoare ci simbolicã: lotusul este considerat floare sfântã —semnificaþie religioasã, fasolea roºie aduce noroc, gãlbenuºul deou reprezintã nucleul vieþii iar sarea este nepreþuitã, cea care con-servã viaþa, sfântã ºi purificatoare precum pâinea. Toþi membrii fami-liei se strâng laolaltã pentru a sãrbãtori; toate locuinþele, caseleºi strãzile sunt împodobite festiv cu mii de lanterne roºii, precumºi cu lumânãri aprinse.

În insula Borneo, populaþia Dayak crede cã sufletele strãmo-ºilor din lumea de sub pãmânt se dezleagã din încãtuºare ºi se re-întorc la viaþã pe pãmânt, sub forma de orez. Acesta trebuie decicinstit în mod deosebit deoarece, dacã sufletele strãmoºilor sesupãrã, cei de pe pãmânt vor avea doar de pãtimit. Ritualurile deînsãmânþare ºi recoltare sunt deosebit de complexe.

Populaþia Iban aduce jertfe zeului pãmântului denumit PulangGana, pentru a lãsa orezul sã creascã. Legenda spune cã în tim-purile depãrtate, când locuitorii insulei au defriºat jungla pentru asãdi orezul, a doua zi copacii scoºi erau din nou înrãdãcinaþi înpãmânt. Repetând de trei ori încercarea, cu acelaºi rezultat, ei s-aupus noaptea de pazã ºi l-au vãzut pe zeu cum punea copacii înapoiîn pãmânt. Intrebându-l de ce face asta, zeul le-a rãspuns cã pãmân-tul îi aparþine, deci doar el este acela care decide ce sã creascãîn el. Pentru a le permite sã planteze orez, trebuie sã-i aducã caofrandã ulcioare, perle ºi scoici, astfel el va lãsa orezul sã creascã.Iar dacã vor sã se bucure de el, la fiecare recoltat sã-ºi aminteascãde înþelegerea fãcutã. Legendã sau superstiþie, ceremonialul ofran-dei se face la fiecare însãmânþare ºi recoltare a orezului.

87

În insula Bali în fiecare dimineaþã femeile duc ofrande la tem-plele aflate pe câmp, sub formã de piramide de fructe frumos alcã-tuite. Spiritele se hrãnesc doar cu esenþa vieþii din fructele careapoi sunt aduse acasã ºi mâncate de întreaga familie.Înainte deseceriºul orezului, þãranii alcãtuiesc douã pãpuºi din paie de orezcare sã reprezinte pe „Zeitatea orezului“. Este fãcutã astfel „Femeiaorezului“ — mai micã, din paie mai scurte ºi „Bãrbatul orezului“ —din paie mai lungi. Aceste figuri sunt legate de pomul ce se aflãîntotdeauna în mijlocul brazdei (semnificaþia lui este simbolicã), pen-tru a pãzi holda ºi a face ca recolta sã fie bogatã. Dupã seceriº,aceste pãpuºi sunt luate ºi duse la templul satului pentru a fi binecu-vântate, apoi sunt fixate pe un fel de tron din lemn, ce se pune înpãtul ca sã apere orezul recoltat. Cine a fãcut pãcate nu are voiesã intre în pãtul ºi de asemenea este strict interzis sã mânînceorez, deoarece energia aflatã în el se va întoarce împotriva lui.

Tot în Bali în trecut se alcãtuia o pãpuºã din monezi vechi,dar cu cap ºi mâini din paie de orez. Aceastã pãpuºã stãtea întemplu ºi doar la însãmânþare, plantare ºi seceriº era adusã pecâmp sã binecuvânteze orezul pentru ca recolta sã fie bogatã.

*Am fãcut o sumarã prezentare a câtorva ritualuri tradiþionale

legate de recoltã,existente peste tot în lumea aceasta, indiferentde religie, de culturã, de aºezarea geograficã sau de convingerilepolitice. De fapt toate acestea nu sunt determinante — dovadãasemãnarea uluitoare dintre tradiþiile ancestrale, în ultima instanþãesenþa este aceeaºi — Omul faþã în faþã cu Natura Mamã, cu Spi-ritul Universului — indiferent sub ce nume este cinstit ºi temut acesta.

Cu tot progresul, cu toatã evoluþia, datinile se respectã încea mai mare parte, aºa cum au fost lãsate din moºi-strãmoºi.Superstiþie, credinþã sau poate cumplita teamã de necunoscut?

Parafrazându-l pe Eminescu: „Unde voi gãsi cuvântul ce ex-primã adevãrul ?“ ªi pentru cã niciodatã nu vom ºtii, de fiecaredatã ne rugãm cu pioºenie ºi speranþã cã vom fi ascultaþi: „Pâineanoastrã cea de toate zilele, dã-ne-o nouã astãzi, ªi ne iartã nouãpãcatele noastre“…

88

FOCUL LUI SÂMEDRU —ZIUA SOROACELOR, ÎNCEPUT

DE IARNÃ PASTORALÃ

«Hai la focul lui Sâmedru, hai la focul lui Sâmedru» strigã flã-cãiandrii ºi copiii alergând în jurul focului. Flãcãrile rugului dãnþuievesele — explozie de vitalitate, de luminã ºi culoare în întunericulnopþii iar bradul înalt, aprins în mijlocul lor, pare o torþã uriaºã înãlþatãca o rugã spre cer…

Focul lui Sâmedru, «ceremonialul nocturn de înnoire a timpu-lui calendaristic »este un adevãrat Revelion sãtesc, cu multiple sem-nificaþii, ce are loc în noaptea de 25 spre 26 octombrie.

ªi acum, în timpurile noastre, pãstorii români — la fel ca toatepopoarele de origine celticã din nord-vestul Europei, serbeazã AnulNou pastoral la o lunã dupã echinocþiul de toamnã. Diferit de AnulNou Agrar care începe odatã cu germinarea seminþelor — adicãprimãvara, Anul Nou Pastoral este toamna. Fiind legat de ierna-tul, împerechiatul ºi gestatul oilor ºi caprelor ºi în funcþie de rit-mul vieþii acestor animale, Anul Pastoral este împãrþit în douã anotim-puri egale: o iarnã fertilã între 26 octombrie — 23 aprilie ºi o varãsterilã între 23 aprilie — 26 octombrie. (Ion Ghinoiu — Obiceiuri po-pulare de peste ani)

Ulterior creºtinismul a învestit ca patroni ai anotimpurilor pas-torale pe Sf. Gheorghe (serbat la 23 aprilie) denumit în popor Sân-giorz — despre care se spune cã încuie iarna ºi înfrunzeºte codrulºi Sf. Dumitru sau Dimitrie (26 octombrie) denumit Sâmedru, celcare încuie vara ºi desfrunzeºte codrul.Cei doi sfinþi — aºa, ca fraþiibuni, împart anul pastoral în douã anotimpuri egale: vara — de la23 aprilie pânã la 26 octombrie, având ca mijloc al timpului datade 20 iulie (Sântilie)ºi iarna, de la 26 octombrie la 23 aprilie, cumijloc la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnã). Acestea sunt puncte prin-cipale de reper ale pãstorilor, aºa cum alte date calendaristice fixeinvestite cu sãrbãtori religioase sau profane, sunt puncte de reperîn activitatea agricultorilor, pomi-viticultorilor sau apicultorilor.

Sâmedru este un zeu important al panteonului românesc, odivinitate agrarã, patron al pãstorilor ºi cel care garanteazã soroa-cele. Credinþe, datini ºi obiceiuri legate de divinitatea precreºtinã,

89

peste care s-a suprapus Sfântul creºtin Dimitrie (serbat la 26octombrie), existã peste tot în România, mai ales în zonele crescã-torilor de animale, unde „Sâmedru era moºtenit din tatã în fiu caantroponim ºi patron al casei“. (Ion Ghinoiu — Obiceiuri popularede peste ani). Sâmedru este asociat cu moartea naturii, cu sosireaiernii si a frigului.

„Argumentele care sprijinã ipoteza cã Sâmedru a funcþionatca început de anotimp þin nu numai de domeniul culturii populare,ci ºi de cel economic — sfârºitul vãratului ºi începutul iernatului,încheierea fermentaþiei vinului, ziua soroacelor — ºi biologic — începutulciclului de reproducþie a oilor ºi caprelor, desfrunzitul codrului“. (IonGhinoiu — Sãrbãtori ºi obiceiuri româneºti)

Este interesantã în acest sens creaþia popularã — credinþele,legendele, basmele existente în care Sâmedru este un om obiºnuit,într-o variantã fost pãstor care trãia singur cu turma la munte,într-alta un pãzitor de vaci. Cea mai interesantã însã este aceeacare circulã în judeþul Muscel, în care este reprezentat ca un bãr-bat frumos care peste zi are înfãþiºarea unui porc (simbolul zoomorfpentru spiritul grâului) — de fapt legenda care a inspirat „Povesteaporcului“ a lui Ion Creangã (Tudor Pamfilie — Sãrbãtorile la români).

Se spune cã Sângiorz si Sâmedru poartã chei cu care încuieºi descuie vara ºi iarna — anotimpurile ºederii oilor la munte sau în sat.

O veche zicalã româneascã spune: «La Sângeorz se încaierãcâinii, la Sâmedru se bat stãpânii» La Sângiorzse formeazã noiturme, cu pãstori noi, care duc oile pe munte la stânã. Iar câiniiturmelor reunite se bat între ei pânã ajung sã se cunoascã. LaSâmedru, turmele coboarã în sat la iernat, expirã vechile învoielifacute la Sângiorz ºi se fac altele noi, prilej de bucurie ºi adãlmaºsau — în caz de nerespectare a înþelegerilor — prilej de ceartã; deaici ºi proverbul respectiv. La oraºe, chiriaºii reînnoiau contractelecu proprietarii, daca nu se mutau, Sâmedru fiind termenul fix sti-pulat de obicei în contracte. În acest sens sunt interesante relatãrilebunicilor care au trãit aceste vremuri. În Bucureºti — pânã în perioa-da postbelicã, încã din luna septembrie ziarele erau pline de anunþurilegate de cei care cãutau sau ofereau camere sau locuinþe de închiri-at ºi a cãrãuºilor. Iar ziua de Sf. Dumitru era un adevãrat exod,strãzile (mai ales cele periferice) erau pline de „camioane“ (cumse spunea la cãruþele cu roþi adaptate de la maºini sau camioane)trase de cai costelivi, supraîncãrcate cu mobilã mizerã ºi «troace»

90

modeste din gospodãriile amãrâþilor care-ºi cãutau condiþii mai ie-ftine de locuit.

Iatã ce relateazã etnograful Prof. C. Brãiloiu, de felul cumtrebuia sã fie þinutã la sate sãrbãtoarea lui Sânmedru:

„Sãrbãtoreºte-l bine, nu lucra deloc; încheie socotelile cuciobanii care þi-au þinut oile peste vara, cinstindu-i dupa obiceiul Ras-colului. Sâmbata, fiind Ziua Soroacelor, lichideazã toate celelalteînvoieli si încheie altele, cu adãlmaºuri ºi veselie — arvuna te leagã,plata te scapã. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie, plãteºte de douãori“. Fiind „stâlp calendaristic de înnoire a timpului sezonal sau anual“,Sâmedru acumuleazã diferite practici, acte rituale (de purificare,de fertilitate, apotropaice), legate de cultul strãmoºilor — de pomenirea sufletelor morþilor, despre care se crede în popor cã acum — ºila anumite alte date importante ale anului — pãrãsesc morminteleºi se întorc sã viziteze lumea celor vii.

Tradiþia Moºilor — legatã de cultul ancestral al strã-moºilor

La 26 octombrie în Calendarul Popular se serbeazã Moºiilui Sâmedru, cunoscuþi ºi sub numele de Moºii de toamnã sau Moºiicei Mari, sâmbãta ce precede fiind cea mai mare Sâmbãtã a morþilorde peste an. De fapt ce înseamnã Moºii?

O datinã deosebit de importantã în lumea satului român eSãrbãtoarea Moºilor, sau simplu Moºii, provenitã din cultul arha-ic al strãmoºilor totemici, o temã frecventã în mitologia generalã.O gãsim astfel în India (Pitarah = pãrinþii rãposaþi), la romani (Manesºi Lares), la oseþii nord-caucazieni (Narþi), la polonezi (Dziady) labieloruºi ºi ucrainieni (Dedy) ºi exemplele pot continua. Moºii separe cã-ºi au originea încã din timpul geto-dacilor ºi reprezintã defapt o formã a cultului strãmoºilor. Obiºnuit, prin cuvântul Moº estereprezentat un om la o vârstã venerabilã, dar în acest contexttradiþional „el însumând conceptele de zeu, Mare Preot, Dumnezeu,de strãmoº totemic al tuturor strãmoºilor ºi de mare Sacerdot. (Cor-nel-Dan Niculae — Magia ºi fiinþele fantastice din arhaicul românesc).

În trecut — mã refer la perioada antebelicã ºi antecomunistã— se þineau de-a lungul anului 19 Moºi, la diferite date calendaris-tice ce prezentau importanþã deosebitã în calendarul popular. Aces-te sãrbãtori tradiþionale se mai numeau ºi Nedei, datoritã faptului

91

cã derivau din sãrbãtoarea prototipalã a daco-românilor din 24 iunie,care marca scurgerea anilor — denumitã Nedeia.

Originea celor mai mulþi „Moºi“ este de naturã arhaicã, fãrãinfluenþe creºtine, cum ar fi: Moºii de varã, Moºii de Rusalii, Moºiide Sânziene, Moºii de Rusitori, Moºii de Sâmedru, Moºii de floride mãrþiºor, alþii erau legaþi strict de sãrbãtorile religioase: Moºiide Arhangheli (8 noiembrie), Moºii de Crãciun, Moºii de Ispas, Moºiide Joimari, Moºii de Sânpetru, Moºii de Piftii, Moºii de ajun etc.

Cei mai importanþi atât prin vechime cât ºi prin varietatea prac-ticilor cu caracter de ritual sunt cei care corespund anotimpurilor:Moºii de primãvarã sau Mãcinici (sãrbãtoriþi la 10 martie — Ziuacelor 40 de Sfinþi); Moºii de varã (sâmbãta ce precede Rusaliile),Moºii de Toamnã (celebraþi fie la Ziua Crucii — 14 sept., la Sf. MariaMicã — 8 sept. sau de Sâmedru — 26 oct.) ºi Moºii de Iarnã (Moºiide Crãciun — sãrbãtoriþi sâmbãta înainte de postul Crãciunului).

Moºii sunt serbãrile dedicate strã-Moºilor, deci sufletelor mor-þilor ºi nu întâmplãtor ele au loc în zilele aºa-zise „de cumpãnã“ aleanotimpurilor cum ar fi solstiþii ºi echinocþii, ci datoritã credinþeiancestrale cã strãmoºii mitici controleazã ºi patroneazã atât ciclurilenaturii cât activitãþile sezoniere ale oamenilor. În aceste perioadede rãscruce ale anului se crede cã graniþa dintre lumea viilor ºicea a morþilor este foarte uºor de trecut, deci duhurile morþilorse întorc pe pãmânt în locurile de baºtinã ºi cum niciodatã nu sepoate ºti dacã sunt binevoitoare sau nu, se fac adevãrate ceremo-nii în care li se aduc ofrande pentru a îmbuna, a câºtiga bunãvoinþastrãmoºilor ºi pentru a asigura in anul urmator recolte bogate, obi-cei ce se pãstreazã în continuare ca o tradiþie.

Înainte amploarea lor era mult mai mare, acum în cele maimulte cazuri s-a pãstrat doar obiceiul de a se da de pomanã. Lamoºi se adunau oamenii din sat, sau chiar mai multe sate, se fãceauhore, se petrecea, se dãdeau anumite „bucate“ de pomanã ºi maiales se bea vin din ulcele noi de lut care erau trecute din mânã înmânã iar la sfârºitul zilei, la un anumit semn, erau trântite simul-tan de pãmânt ºi sparte „cãci aºa se cerea tradiþia locului“. Pânãla începutul sec. XX, Moºii se fãceau ºi în marile oraºe, inclusiv încapitalã.

Se presupune cã acest obicei dateazã din timpurile geto-dacilor, care se crede cã practicau diferite ritualuri religioase însoþitede banchete festive, unde în apropierea unor mari focuri se spãrgeau

92

vase din lut. În acest sens, cioburile gãsite în numeroasele gropirituale descoperite pe teritoriul României se crede cã ar fi fostofrande aduse Moºilor de sub pãmânt. Înaintând în tainele trecu-tului, astfel de gropi au fost gãsite ºi în spaþiile locuite de celþi, deciiatã cât de veche este aceastã tradiþie. (Cornel Dan Niculae — Magiaºi fiinþele fantastice din arhaicul românesc)

Focul lui Sâmedru Este o ceremonie ca un scenariu al morþii ºi renaºterii anuale

a divinitãþii pastorale, sugerat prin tãierea ºi arderea unui brad —arbore considerat sacru, prezent în toate ritualurile magice ºi detrecere la români.

Pregãtirile se încep cu 2-3 sãptãmâni înainte, deoarece Focullui Sâmedru este consideratã cea mai mare sãrbãtoare pastoralã,un fel de Revelion la care participã tot satul. Pomenirile, precumsi rugurile aprinse cu aceasta ocazie pe coamele dealurilor, la rãspân-tii, în mijlocul satului, lângã ape — deci „locurile propice adunãriispiritelor“, alãturi de veghea ritualã, þin de credinþa cã la Sâme-dru, morþii se fac moroi, vârcolaci, strigoi, muroni ºi ieºind dinmorminte încearcã sã-i chinuie pe cei vii (Mangiuca Simion — Cãlin-daru iulianu, gregorianu ºi poporalu român — 1883). Aici intervinetradiþia focului ca element purificator.

Copiii ºi tinerii strâng din timp cetinã de brad, crengi, cocenide cucuruz, spãldãrii de cânepã de la meliþã, gãteje ºi uscãturi ºiamenajeazã locurile unde se vor aprinde Focurile lui Sâmedru. Îndimineaþa zilei de 25 octombrie, câþiva flãcãi însoþiþi de copii mergîn pãdure pentru a tãia brazii rituali; îi taie, îi curãþã de crengi apoiîi aduc ºi îi fixeazã în locurile unde se vor aprinde rugurile funerare— în jur de 8-9 într-un singur sat — ridicând în jurul lor mai mult deun stat de om gãtejile, uscãturile ºi cetina strâsã cu sãptãmâniînainte. De multe ori înãlþimea acestui brad este cât turla bisericii,aceasta în caz cã se fixeazã orizontal în pãmânt. Existã ºi tradiþiaamenajãrii rugului în formã de caprã construitã din trei lemneînãlþate, sprijinite ºi legate la capete cu stinghii ºi îmbrãcate sãr-bãtoreºte în cetina de brad.

Când soarele apune ºi întunericul nopþii începe sã coboare,toatã suflarea satului se strânge în liniºte, ca pentru un ceremo-nial sacru, ritual. Copiii — deci cei mai curaþi sufleteºte — aprind cuemoþie focurile iar când flãcãrile încep sã se înalþe cuprinzând ºi

93

bradul ritual, atât ei cât ºi tinerii încep sã strige din rãsputeri: „Haila Focul lui Sâmedru, hai la Focul lui Sâmedru!“. Femeile, pregãtitecu coºniþe pline, împart ca la un ceremonial de înmormântare grâufiert cu unt sau unturã, colaci rituali ºi lumânãri, covrigi, pãine caldã,brânzã, lapte, nuci, mere, must ce a dat în fierbere etc. pomenidedicate sufletelor strãmoºilor.

În acest sens este edificatoare„incantaþia“ care se face cuaceastã ocazie în þinutul Almãjului: „Voi moºi strãmoºi / Sã-mi fiþitoþi voioºi / Sã-mi daþi spor în casã / Mult pe masã / Cu mult aju-tor / În câmpul cu flori.“ (Petrovici Emil — Folclor din valea Almãjului)

În jurul rugului sau rugurilor, pânã târziu în noapte, toþi locuitoriisatului mãnâncã, beau, spun snoave ºi glume, cântã, joacã ºi sebucurã ca la o mare serbare, chiar dacã cei mai mulþi dintre einu cunosc motivaþia ritualului — celebrarea tainei renaºterii zeuluiprin ritul funerar de încinerare. Când flãcãrile se mai domolesc,flãcãii ºi fetele nemãritate, perechile „aflate în vorbã“ sar peste focºi, de reuºesc, se spune cã rãmân împreunã ºi se cãsãtoresc.

Cel mai important moment al serbãrii este cel al prãbuºiriibradului încã arzând, direcþia în care cad cãrbunii aprinºi — con-sideraþi sacrii, indicã care dintre tinerii se vor cãsãtorii în noul an.Înspre dimineaþã, când rugul este aproape stins, oamenii pleacãla casele lor luând cu ei cenuºã ºi cãrbuni aprinºi pe care îi aruncãîn grãdini ºi livezi pentru ca anul care urmeazã sã aibã recolte bogate.

Focul lui Sâmedru a rãmas un obicei viu, pãstrat în multelocalitãþi din nordul judeþelor Argeº, Dâmboviþa,Vâlcea, în unele zonemontane ºi submontane din Muntenia, Oltenia ºi Moldova, chiardacã nu se mai cunoaºte semnificaþia iniþialã, ritualã — de fapt catoate focurile de peste an, ceremonii practicate în mediul rural.

Tradiþii ºi credinþe legate de ziua de SâmedruÎn Oltenia se crede cã cine va þine aceastã sãrbãtoare cu

sfinþenie, va fi ferit ca lupii sã-i mãnânce vitele. În jud. Muscel se fac prognoze asupra vremii. Cum e vre-

mea în ziua de Sâmedru, aºa va fi toatã iarna. (Gherman Traian —Meteorologie popularã, observãri, credinþe, obiceiuri)

Dacã la Sâmedru e vreme frumoasã, toamna va fi lungã (Gher-man — idem)

În noaptea de Sâmedru, este obiceiul ca ciobanul sã-ºi aºtear-nã cojocul pe jos, în mijlocul stânei. Dacã se aºeazã pe el o oaie

94

albã e semn cã iarna va fi geroasã ºi cu zãpezi grele, din contrãoaia neagrã vesteºte iarnã uºoarã. Tot aºa, luna este un bun indi-ciu. Dacã este lunã plinã cu cer senin, iarna va fi uºoarã. Luna pli-nã, cu cer înorat, anunþã o iarnã asprã cu zãpezi mari ºi ger cumplit.(V.Kernbach — Universul mitic al românilor)

Ultima oaie care iese prin strungã la muls, în ziua lui Sâme-dru, vesteºte cum va fi vremea: dacã e neagrã a doua zi plouã,cea albã aduce vreme însoritã.

Ciobanii pândesc spre dimineaþã cum se scoalã oile. Dacãprima sculatã este albã ºi dacã va pleca în jos — spre sud, iarnava fi grea. De va fi neagrã ºi va pleca spre nord, iarna va fi uºoarã.(Pamfile Tudor — Sãrbãtorile de toamnã ºi Postul Crãciunului)

În Bucovina usturoiul trebuie semãnat pânã la Sâmedru,dacã-l semeni dupã, poþi sã ai mari pagube. Dacã pui totuºi, câþi-va cãþei în pãmânt, amãgeºti spiritele ºi poþi sã semeni ºi dupãSâmedru (Niculiþa-Voronca — Datinile ºi credinþele poporului român)

În Moldova nu se seamãnã usturoi dupã Sâmedru, ca sã numoarã copiii (Ion Creangã)

În ziua de Sâmedru se tunde coama cailor tineri (pânã la treiani) — ca sã aibã pãr frumos.

De doua ori pe an, de Sf. Gheorghe si de Sâmedru, oameniise mutau, iºi schimbau locuinþele, semnând noi contracte de închiriere.

Tradiþia religioasãÎn afarã de aceste obiceiuri pastorale, creºtinii ortodocºi mai

sãrbãtoresc în aceastã perioadã doi sfinþi Dimitrie — Marele mucenicºi cel despre care, în unele zone ale þãrii, se spune cã ar fi fratelelui, deºi au trãit în timpuri ºi în þãri diferite.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (sãrbãtoritla 26 octombrie) a trãit pe vremea împãratului roman Diocleþian(CaiusAurelius Valerius Diocleþianus cca.112 e.n.) fiind prefect alTesalonicului. Datoritã faptului cã a ajutat un creºtin, a fost deca-pitat, ulterior fiind beatificat ca sfânt.

La 27 octombrie creºtinii ortodocºi sãrbãtoresc ziua Sfân-tului Dimitrie cel Nou, numit ºi Basarabov, dupã satul bulgar în cares-a nãscut în sec. XIII pãstorul convertit la viaþa monahalã, ulterior— prin sec. XVII beatificat ca sfânt, datoritã credinþei cã moaºtelesale sunt fãcãtoare de minuni. Timp de cinci secole, aceste moaºte

95

au fost pãstrate în biserica din satul Basarabov, construitã de undomn al Þãrii Româneºti.

În timpul rãzboiului ruso-turc (1768-1774) pentru a nu fi pro-fanate ºi distruse de hoardele turceºti, un general rus le-a luat, dorindsã le ducã þarului. Trecând el prin Bucureºti, ºi aflând despre ceeste vorba, Mitropolitul Þãrii Româneºti Grigore II, subvenþionat ºide Hagi Dimitrie — un negustor putred de bogat, în iunie 1774 acumpãrat moaºtele Sfântului de la acest general rus ºi le-a depusîn Catedrala Mitropolitanã din Bucureºti, unde se aflã ºi acum.

Sf. Mare Mucenic Dimitrie cel Nou este considerat patronal Bucureºtiului. În aceastã calitate, prin decretul domnitorului Alexan-dru Ioan Cuza — dat în decembrie 1864, precum ºi prin ultima actu-alizare din 1992,el figureazã pe toate însemnele heraldice ale capi-talei — începând cu stema municipiului, ca un oºtean in armura,cu lancea intr-o mânã si crucea in cealaltã. El este consideratpatronul spiritual al Armatei Române. În ziua de Sâmedru, credincioºiidin Þãrile Române ajung în pelerinaj la icoana Sfântului Dimitrie celNou, Basarabov ºi la racla cu moaºtele sale aflatã în CatedralaPatriarhalã din Bucureºti (Ioan Þoca — Sãrbãtori religiioase, datiniºi credinþe populare).

96

NOAPTEA STRIGOILOR —NOAPTEA SF. ANDREI

„Zgomot trist în câmp rãsunã / Vin strigoii, se adunã /Pãrãsind a lor sicrii / Voi, creºtinelor popoare / Faceþi cruci mân-tuitoare / Cãci e noapte îngrozitoare / Noaptea Sfântului Andrei…

Îmi amintesc ºi acum ce îngrozitã am fost ascultând versurilesinistre ºoptite de bunica mea la ceas de tainã, într-o anumitã searade toamnã — argument forte ca sã rãzbeascã cu noi — patru copiirebeli, sã ne culcãm.

„— Aþi auzit ? Astãzi este noaptea Sfântului Andrei, noapteastrigoilor, vârcolacilor, moroilor ºi lupilor, noaptea morþilor vii. Dacãvã gãseºte treji nu se ºtie niciodatã ce se poate întâmpla, dar dacãdormiþi totul va trece ca ºi când n-ar fi fost...“

Cu ani mai târziu, am regãsit poezia într-un volum a lui VasileAlecsandri ºi, citind-o, emoþia a fost parcã mai puternicã, nu teamade odinioarã ci nostalgia aducerii aminte, reîntoarcerea în acea lumea copilãriei, pe care, paradoxal, ca ºi copii dorim s-o parcurgemcât mai repede pentru a ajunge adulþi, iar adulþi fiind, ne-am doris-o retrãim, barem în amintiri, cu sentimentul paradisului pierdutsau al bucuriei — cã facem parte dintre aceia care putem totuºisã spunem: „et in Arcadia ego“...Se poate ºi altfel...

ªi mare mi-a fost uimirea când tot aºa, am aflat cã „NoapteaSfântului Andrei“ nu era fantezia unui poet, nici povestea înfricoºãtoa-re a unei bunici agasatã de nepoþi neascultãtori, ci un evenimentde seamã al arhaicului românesc, populat de magii, vrãji, supersti-þii, ritualuri ºi fiinþe fantaste.

Sfântul AndreiEste primul dintre cei 12 apostoli care l-au urmat pe Isus ºi,

dupã rãstignirea acestuia, a fost rãstignit ºi el în jurul anului 70,pe o cruce în formã de X, care de atunci a rãmas cu numele de„Crucea Sfântului Andrei“. Se spune cã în timpul vieþii ar fi propovã-duit religia creºtinã în Tracia, Sciþia, Dobrogea pânã la Nipru undear fi ridicat o cruce indicând unde va fi viitorul centru al ortodoxiei.

97

Cu tot procesul de creºtinizare, fondul pãgân — moºtenireastrãmoºeascã pãstratã din generaþie în generaþie a vechilor cre-dinþe, datini ºi ritualuri — nu a putut fi complet eliminatã ci doarparþial transformatã ºi integratã tuturor sãrbãtorilor creºtine, dându-leastfel o deosebitã culoare. Unul dintre multele exemple este NoapteaSfântului Andrei, când se crede cã strigoii de toate felurile ies dinmorminte, se bat pe la rãscruci, fac hore prin aer, pe lângã turlelebisericilor, intrã prin case, furã laptele vacilor ºi multe, multe alteblestemãþii.

De fapt, calendaristic, 30 noiembrie — ziua Sfântului Andrei,consemneazã sfârºitul toamnei ºi începutul iernii, de aceea popu-lar i se mai spune Andrei-cap-de-iarnã, ori Indrea sau Undrea — numecare se mai folosc ºi pentru denumirea lunii decembrie.

Cum iarna este anotimpul lupilor, Sf. Andrei a devenit patronullor (poate ºi prin faptul cã fratele sãu, Sf. Petru, este ºi el „mai marepeste lupi“) iar ziua lui se mai numeºte în popor „Grãdineþul ªchiop“sau “ Ziua lupului“ ºi trebuie respectatã prin odihnã, cãci cine lucrã“ îi stricã lupii vitele ºi mai ales oile ºi caprele“. Se mai spune cã înaceastã zi „lupul îºi vede coada“, deci îºi poate suci gâtul care deobicei este þeapãn ºi este deci foarte agil la vânãtoare.

Ziua Sf. Andrei este la cumpãna anotimpurilor, când se credecã hotarul dintre lumea viilor ºi a morþilor este foarte penetrabil,iar strãmoºii mitici se reîntorc pe pãmânt sub forma diferiþilor strigoisau a unor animale totemice. De aceea ajunul acestei zile este denu-mit „Noaptea Strigoilor“, când vãzduhul ºi pãmântul este bântuitde fãpturi malefice îngrozitoare.

Agenþii SpaimeiStrigoii. Termenul de „strigoi“ derivã din cuvântul latin Stri-

ga care înseamnã bufniþã sau duh necurat. Dimitrie Cantemir afir-mã cã de fapt Striga este de originã greacã, însemnând vrãjitoarebãtrânã care omora copiii mici. Dupã alte versiuni cuvântul estede origine indo-europeanã, iar termenul de strigoi este întâlnit ladacoromâni ºi macedoromâni.

Din relatãrile lui Dimitrie Cantemir ca ºi în în presa zilnicã ºirevistele din Transilvania, Moldova ºi Muntenia secolului al XIX-lea unsubiect deosebit de fecund era cel care se referea la strigoi ºi strigo-ism, la metodele magice ºi administrative de apãrare împotriva lor.

98

Strigoii sunt fãpturi mitice care joacã un rol important îndemonologia românã. Dupã provenienþa lor, structura lor malignãºi posibilitatea de a face rãu oamenilor, în credinþa popularã suntmenþionaþi douã feluri de strigoi: „Strigoiul viu“ ºi „Strigoiul mort“.

Dupã cum relateazã Romulus Vulcãnescu, strigoiul viu are anu-mite caracteristici încã de la naºtere: provine din strigoi sau stri-goaice, se naºte cu „cãiþã pe cap pe care o mãnâncã îndatã“, poatesã aibã un picior cu copitã, ºira spinãrii e terminatã cu o coadãetc. În timpul vieþii se dezvoltã repede, este rãu, chinuie ºi omoarãanimalele, e maliþios, sadic, minte, jurã strâmb, e spân, are ca-nini proeminenþi. Strigoaicele sunt mult mai rele iar unele dintreele se transformã în vrãjitoare. Credinþa este cã oamenii-strigoi,duc în viaþã o existenþã dublã: astfel la primul cântat al cocoºilor,sufletul lor — în timp ce trupul doarme — iese sub forma unei umbreºi colindã pe coclauri încercând sã facã rãu muritorilor, pentru casã se întoarcã în trup la al treilea cântat. Se mai credea cã demulte ori, oamenii-strigoi se dau de trei ori peste cap ºi se trans-formã în oameni — fiare, oameni-lupi, oameni-cai, oameni-mistreþiºi umblã de nãuci pentru a face rãu. Mai ales în trei nopþi ale anu-lui — de Sântoader, de Sângeorge ºi de Sântandrei — ei fac ade-vãrate nopþi valpurgice, fiecare având caracteristici proprii.

Morþii strigoi sau cadavrele vii, provin din strigoii vii care lamoarte nu au fost deztrigoizaþi prin anumite practici cum ar fi ceacu þãruºul bãtut în inimã unui mort bãnuit de a fi fost „strigoi viu“,sau prin punerea unui cãþel de usturoi în gurã. Se crede cã morþiistrigoi sunt mult mai rãi decât strigoii vii, ei se transformã noapteaîn animale sãlbatice ºi fac numai rãu muritorilor, aduc molime pesteanimalele satelor, fac ca oamenii sã înnebuneascã de spaimã, îipocesc, schilodesc sau chiar îi omoarã, furã mana vacilor, rodullivezilor, al viilor ºi al câmpului, precum ºi armonia familiei. Se maispune cã noaptea se întrunesc ºi fac „hore aeriene sau sarabandeterestre“ iar în acele nopþi amintite puterea ºi dorinþa de distrugereeste extremã. Aºa, ca în noaptea Sf. Andrei.

Pentru a se apãra, oamenii folosesc aghiasmã, leuºtean,smirnã, tãmâie ºi mai ales usturoiul, care pun pe fugã toate fãp-turile malefice. Deºi poate sunt doar fãpturi mitice, teama, legen-da ºi tradiþia este transmisã din generaþie în generaþie ºi este respec-tatã cu stricteþe în lumea satului.

99

Semnificativã este poezia „Strigoii“ a lui George Coºbuc:„Creºtinii câþi nu dorm, cu spaimã cheamã / Pe maica lui Hristosºi-aprind grãbit / Tãmâie ºi-usturoi pe-un vas de-aramã / Ea sin-gurã-n cãscioarã, biata mamã / Stã chip înmãrmurit“…

Pricolicii. Folcloristul Tudor Pamfile apreciazã cã pricolicii sunt„o altã înfãþiºare a strigoilor“ sau „strigoi întrupaþi în animale“, adicãstrigoi zoomorfi, niºte „fantome de animale“, de obicei având înfãþiºãride „oameni-lupi“. Dimitrie Cantemir spune cã termenul de „prico-lici“ are aceeaºi semnificaþie ca cel de „Loup garou“ la francezi,care au credinþa fermã cã „oamenii se pot schimba în lupi ºi înalte fiare de pradã ºi îºi însuºesc atât de mult firea acestora, încâtse reped ºi sfâºie atât oamenii cât ºi dobitoacele“. Artur Goroveiconsiderã cã Pricoliciul este un om mort care iese din mormântîn chip de animal malefic infernal — lup, câine, hienã — pentru aface rãu oamenilor. El nu trebuie confundat cu Vârcolacul careeste tot o fãpturã demonicã, jumãtate om — jumãtate lup, fiind celcare în credinþa strãveche se urcã pe cer ºi muºcã luna sau soareleprovocând astfel eclipsele. Pricoliciul este imaginat, ori cã poartãcap de om pe trup de lup, ori cap de lup pe trup de om. El esteun demon al nopþii care de obicei se ascunde la rãspântii, în pãdurineumblate, în locurile pustii, la rãscrucea satelor ºi oamenii pen-tru ca sã se apere de influenþa lui distrugãtoare fac vrãji cu o anumeiarbã denumitã popular «Coada pricoliciului». În credinþa popularãse mai crede cã anumiþi oameni malefici sau lupi, dacã se dau detrei ori peste cap la ceasul de cumpãnã al nopþii, se transformãîn pricolici, dar dacã sunt dezdemonizaþi prin practici magice, potsã ducã o viaþã normalã ca om.

Tricolicii sau Triculicii. Sunt tot fãpturi demonice de facturãantropozoomorfã. Numele lor e de origine greacã ºi înseamnã „omcu pãr de lup pe el.“ În credinþa popularã, tricolicii se nasc ori dinîmpreunarea la ceas de noapte, în pãduri neumblate, a unor lupiinfernali cu femei posedate de coºmare senzuale, ori a unor bãr-baþi la fel de obsedaþi sexual — cu lupoaice fantaste sau infernale.(Romulus Vulcãnescu — Mitologia Românã). În nopþile cu lunã plinã,pricolicii sunt posedaþi de demonul distrugerii, dorind sã ucidã oricefiinþã întâlnesc — om sau animal. În mod deosebit atacã ºi mânâcãmânjii rãtãciþi de herghelii; în acest caz se transformã în mânji-lupiºi sub aceastã nouã înfãþiºare se amestecã în herghelie ºi o mãnâncã.

100

Spiriduºul. Este o fãpturã demonicã de tip antropomorf,câteodatã zoomorf, un demon mic domestic — gen drãcuºor, careare o fire destul de schimbãtoare; în general este binevoitor dacãare un tratament bun, dar poate fi ºi rãutãcios ºi rãzbunãtor. Esteun omuleþ miniatural obþinut printr-un procedeu magic de cãtre vrãji-tori, prin clocirea la subþioarã a unui ou pãrãsit de o puicã nea-grã, care a fost ouat înainte de Paºte cu 9 zile. (Romulus Vulcã-nescu — Mitologie românã)

Personajul existã în folclorul tuturor popoarelor, atât euro-pene cât ºi de pe celelalte continente, sub diferite denumiri dar îngeneral cu aceeaºi origine — aºa cum denotã ºi denumirea lui îngermanã Schrat, Schrate sau în limba teutonã veche Srat, careînseamnã „duh al vãilor ºi pãdurilor“. La polonezi se numeºte Spiry-tusek sau Skrzat, la slovaci Skriatok, la cehi Skrietek, la maghiariKisertek.

Moroii. Moroii sunt tot un fel de strigoi, fãcând parte dincategoria demonilor cunoscuþi la latini sub numele de Iucubi, înGrecia anticã se încadrau în familia spiritelor Ephialtes ºi Sateresiar la celþi Dussi. Ceea ce este deosebit de interesant, sub denu-miri oarecum asemãnãtoare aceste forme de demoni sunt cunoscuþiîn toatã Europa. Astfel, la romani se numeau Mors, la albanezi ºila slavi se numesc Mora (vis oribil), la ruºi Kikimora ºi Mora, lafrancezi Cauchemar, la englezi Marnt, în germana veche Mahriar cea actualã Mara, la lituanieni Maras, la cehi Murama.

Ei sunt creaturi malefice, infernale, de fapt sufletele copiilor careau murit în condiþii nefireºti ( la naºtere, înãbuºiþi în scutece, înecaþiîn copaie etc) înainte de a fi botezaþi. Se crede cã se întorc noapteala casele unde s-au nãscut ºi-ºi chinuie în somn mamele, aºezându-se pe piepturile lor, înãbuºindu-le, dându-le coºmare îngrozitoare.

Credinþa în puterea magicã a usturoiuluiSe ºtie cã vechii egipteni dãdeau zilnic muncitorilor care lucrau

la ridicarea piramidelor sã mãnânce usturoi — aceasta pentru a leda putere ºi a-i feri nu numai de boli ci ºi de forþele malefice.

În vestita sa carte „De Viribus Herba“ — tratamente cu plantemedicinale practicate în mãnãstirile de cãlugãri, apãrutã la Milanoin 1477, Macer Floridus recomandã sã se mãnânce usturoi pestomacul gol; astfel eºti ferit de farmece ºi nu ai probleme sã beiapã, când cãlãtoreºti în locuri necunoscute.

101

În insula Lesbos, vechia tradiþie elinã este ºi acum pãstratã— împotriva deochiului usturoiul este cel mai bun remediu. Legionariiromani aveau obiceiul sã ia cu ei nouã cãpãþâni de usturoi ºi nouãde mac, iar seara le înºirau în faþa lor pe masã când îºi fãceaurugãciunea. La slavii de sud, exista credinþa cã oamenii care numâncau niciodatã usturoi erau strigoi. Se pare cã superstiþia maiexistã ºi acum. Tot la ei, existã obiceiul ca atunci când plânge copilulnoaptea, sã se ungã picioarele ºi tãlpile leagãnului cu usturoi, casã apere copilul de vrãji sau influenþe malefice. În Serbia, copiii micipoartã la gât un cãþel de usturoi ca amuletã împotriva vrãjilor, fãcã-turilor ºi deochiului. În Sicilia, femeile care aºteaptã sã nascã punsub cearceaf un cãþel de usturoi. În Cuba se crede cã usturoiuleste cel mai indicat mijloc de a te feri de gãlbinare. ªi exemplelepot continua la nesfârºit ºi pe toate continentele.

Revenind la credinþa sau superstiþia poporului nostru, se credecã usturoiul este „antidotul“ cel mai sigur împotriva duhurilor necu-rate, împotriva strigoilor, a diferitelor fiinþe fantaste cum ar fi vam-pirii (vezi legenda lui Dracula) moroii, vârcolacii, împotriva deochi-ului, a „fãcãturilor“, pentru efectuarea anumitor vrãji — la descân-tecul de Izdat, de Brâncã, de Bubã, de Nãjit, de Muma Pãdurii,de apucate, pentru alungarea diferitelor boli etc. fantezia misticãpopularã este nelimitatã.

Astfel de Rusalii, la sate credinþa este cã trebuie sã porþineapãrat usturoi la brâu, la pãlãrie, ba chiar dupã ureche, iar înjud. Vâlcea se pune pe fereastrã — pentru „a nu te lua Rusaliile“.

În Schei, se crede cã primãvara umblã Ielele, de aceea co-piii sunt frecaþi cu usturoi pe frunte, pe barbã ºi pe spate, apoi lise bagã în buzunar ºi în cãciula pe care o ºi-o pun pe cap.

Femeilor sterpe li se face o bãuturã din rachiu în care sepun nouã fire de usturoi ºi dupã ce se lasã nouã zile li se bea.

De Sf. Gheorghe, Sf. Andrei, Sîmpietru, Sf. Haralambie, Dumi-nica Mare, la Armindeni ºi de Anul Nou se ung ferestrele ºi uºilecu usturoi ºi leuºtean, ca sã împiedice intrarea tuturor forþelor ma-lefice ºi fiecare trebuie sã poarte usturoi în buzunar (credinþã dinDorna — Bucovina).

Împotriva deochiului se pune „usturoi între ochi, ca sã nu mãdeochi“. O altã credinþã este cã atunci când þi se furã ceva, atin-gi cu usturoi locul de unde þi s-a luat ºi precis vei descoperi hoþul.

Pentru a feri vacile de vrãji ºi ca sã nu le fure strigoii laptele,sunt unse pe uger ºi pe coadã cu usturoi. Þãranii se freacã cu usturoi

102

pe tãlpi ºi la subsuori, mai ales în perioada sãrbãtorii Crãciunuluiºi în Cârnelegi. Dacã freci cu usturoi cosoarele cu care se taie viaºi pomii, îi fereºti de omizi ºi alte gângãnii dãunãtoare. De aseme-nea se crede cã dacã arzi vrejurile de usturoi în grãdinã nu se maifac omizi. Copiilor nebotezaþi li se pune sub limbã puþin usturoi pisatpentru a fi ferit de duhurile rele. Usturoiul nu ai voie sã-l calci înpicioare, nu ai voie sã-l furi deaorece „vei puþi pânã la moarte“, nuai voie sã-l semeni dupã Sâmedru cã vei muri. În Transilvania, mor-þilor bãnuiþi cã s-ar putea face strigoi li se pune usturoi în gurã.

Tradiþii de Sf. Andrei, farmece de dragoste, afla-rea ursitei ºi rodniciei viitorului an

„În Moldova dãinueºte credinþa cã strigoii morþi ies din mor-minte la Sf. Andrei, se întâlnesc la un loc cu strigoii vii, adicã custrigoii oameni ºi se bat cu cocioarbele pânã cântã cocoºii, ceidin urmã cunoscându-se a doua zi dupã zgârieturile ce la au pefaþã. Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a ieºi din casã pe horn,se ung pe tãlpi cu unturã.“ (Gr. Grigoriu-Rigo, Medicina I)

„La noi acasã, în Spãtãreºti, þinutul Sucevei, se crede cãstrigoii, cari-s tot oameni, însã cu coadã, nu pot suferi mirosul deusturoi. Înspre Sf. Andrei se strâng ori în þintirim, ori în anumelocuri de prin pãduri, prin case pustii ori pe ziduri ruinate ºi facsfat; pe urmã se împrãºtie dupã rele în lume. Adeseori între ei seîntâmplã bãtãlii ºi vin pe la case ºi iau limbile de la meliþuici, de sebat. Ca sã nu se întâmple în gospodãrii rãutãþi din pricina strigoilor,mama ungea cu usturoi clampa uºii, scara, stâlpii hornului, câh-neaþa, crucile de la fereºti, boii ºi vacile la coarne, meliþoiu ºi me-liþuica, cleºtele, cociorva, lada ºi toporul, iar noi cãsaºii mâncammujdei de usturoi...ºi ne ferea Dumnezeu de strigoi“ (Tudor Pam-filie — Sãrbãtorile la români)

„Prin jud. Râmnicul Sãrat împotriva strigoilor ºi strãgilor, careies de prin morminte ºi vin de pocesc pe oameni cu felurite boale,se ung lucrurile cu 9 fire de usturoi, mâncând în acelaºi timp fiecareom din casã câte un fir, cã vor scãpa de pocitura strigoilor, cãro-ra nu le place usturoiul ºi cari, pentru aceasta, nu se pot aproip-ia de casa unui om“. (D. Lupaºcu — Medicina babelor)

ªi seria credinþelor continuã. Astfel se spune cã atunci când strigoii nu se pot rãzboi între

ei, încearcã sã prindã un muritor ºi sã-i sugã sângele. Pentru aceas-

103

ta, în „Noaptea Strigoilor“, gospodinele au grijã ca toþi membrii fa-miliei sã mãnânce ºi sã se ungã pe frunte, pe piept, în spate ºi laîncheieturile trupului cu usturoi, precum ºi uºile, geamurile ºi hor-nul casi pe unde ar putea sã intre strigoii.

Dacã vitele mugesc în noaptea de Sf. Andrei este semn cãvin lupii. Pentru a le feri, în jud. Botoºani gospodarii fac o crucedin cearã ºi o lipesc la vite pe cornul drept. Pentru a se feri ogra-da de lupi ºi de strigoi, se ung cu usturoi parii gardului, drugii, cerce-velele, pragul uºilor, ghizdul fântânilor.

În Bucovina, înainte de Sf. Andrei cu câteva zile, femeile nutorc — „ca sã nu toarcã lupii în casã“, iar de Sf. Andrei nu mãturãºi nu scot gunoiul din casã, nu curãþã grajdurile, nu se piaptãnã(pieptenele reprezintã în basme un ºir de arbori, deci pãdurea încare se aflã lupii) pentru a nu aduce lupul prin apropiere.

Noaptea de ajun precum ºi ziua de Sf. Andrei se crede cãeste prielnicã anumitor practici ºi farmece de dragoste. Una din-tre acestea este Pãzitul usturoiului, un fel de serbare nocturnãcolectivã gen Revelion, cu mâncare ºi bãuturã abundentã, la carebãrbaþii neînsuraþi vin cu cãciulile pline cu cãpãþâni de usturoi. Înunele sate ºi fetele aduc câte trei cãpãþâni, toate se pun într-o co-vatã pe care o femeie bãtrânã trebuie s-o pãzeascã toatã noapteala lumina unei lumânãri, ca sã nu fie furatã de strigoi, în timp cetineretul petrece, bea, cânta ºi joacã. Dimineaþa, în curtea caseise încinge o horã, iar în mijlocul ei „este jucatã“ covata cu usturoide un flãcãu. Apoi usturoiul este împãrþit la toþi care au partici-pat ºi dus acasã cu mare grijã, pus la icoane, folosit ca leac împotri-va bolilor sau pentru descântece ºi vrãji. Astfel, în unele localitãþicând fetele sosesc acasã de la Pãzitul usturoiului, seamãnã un cãþelde usturoi priveghiat toatã noaptea, într-un cocoloº de aluat. Dupãfelul în care încolþeºte ºi creºte acest usturoi, se fac prognosti-curi de mãritiº. Acest ritual este deosebit de variat, în funcþie deregiunea unede se practicã.

În satele din Bucovina fetele ca sã-ºi vadã ursitul îºi puneauseara sub pernã 41 de fire de grâu, iar când se culcau spuneau:„Voi, 41 de fire de grâu / Eu voi adormi / ªi voi hodini / Dar eumã rog lui Dumnezeu / Sã-mi trimitã îngerul meu / Cel ce mi-edat de Dumnezeu“ (T. Pamfilie — Sãrbãtorile de toamnã ºi PostulCrãciunului)

Un alt obicei este ca fetele nemãritate sã meargã noapteala fântânã cu lumânarea de Paºte pe care o aprind ºi o afundã cu

104

ajutorul ciuturei spunând: „Sfinte Andrei / Scoate-i chipul în faþaapei / Ca în vis sã-l visez / Ca aievea sã-l vãz ! “ (Tudor Pamfile —Sãrbãtorile la români)

Prin alte pãrþi este obiceiul ca fetele de mãritat sã facã oturtã subþire ca o plãcintã din fãinã de grâu, foarte sãratã — de-numitã Turtuca de Andrei, pe care o mãnâncã la culcare. Bãiatulpe care-l viseazã cã le aduce apã ca sã le astâmpãre setea se credecã este viitorul lor soþ.

Prin alte pãrþi, fetele ghicesc ursitul cu ajutorul parilor de lagard, astfel, noaptea pe întuneric ating un par, de la care numãrãîn continuare pânã la al nouãlea par, pe care leagã o sfoarã saulânã roºie. A doua zi merg sã vadã cum le va fi alesul. Dacã paruleste drept ºi neted, viitorul soþ va fi tânãr ºi frumos, dar sãrac.Dacã parul va fi scurt ºi noduros, soþul va fi bãtrân ºi sãrac, iarde va avea coaja groasã, va fi bogat. Dacã parul este cu multecrãci, ursitul va fi vãduv cu mulþi copii.

Tot aºa de frecvent este ºi ghicitul la oglindã. Fata de mãri-tat se aºeazã pe un scaun, având în faþã ºi spate câte o oglindã,iar pe lateral patru lumânãri aprinse ºi, se spune cã, astfel, îºi vedeursitul.

Pentru ca sã se afle cât de rodnic va fi urmãtorul an se punboabe de grâu într-o strachinã cu apã. Cât de des va rãsãri grâul,atât de bogatã va fi recolta. Obiceiul se pãstreazã ºi acum.

În aceastã zi nu se dã de împrumut ori în dar cãci vei pãgubi.În unele sate din Oltenia copiii taie mlãdiþe din pomii roditori

( meri, peri, cireºi, viºini, pruni etc.) ºi le pun în apã, la cãldurã,pentru a înmuguri pânã la Sf. Vasile, când fac din ele sorcove, pen-tru a-ºi sorcovi pãrinþii ºi neamurile.

*Frumoase ºi pline de fantezie sunt tradiþiile, credinþele ºi ri-

tualurile poporului nostru.ªi nu pot sã închei fãrã sã citez din nou versurile înfricoºãtoare

ale lui Vasile Alecsandri: „Iatã-l, iatã Satan vine / Rãzbãtând prinverzi lumine, / Pe-un fulger strãlucitor. / Umbre, stãfii despletite,/ Cucuveici, Iele zburlite, / ªi Rusaliile pocite / Îl urmeazã ca unnor./ Voi cu suflete curate / Cu credinþi nestrãmutate, / Oamenibuni, femei, copii, / Voi creºtinelor popoare, / Faceþi cruci mân-tuitoare, / Cãci e noaptea-ngrozitoare, / Noaptea Sfântului Andrei“...

105

SÃRBÃTORILE LUPILOR

Sãrbãtorile de la sfârºitul lunii noiembrie ºi începutul luniidecembrie (Filipii de Toamnã, Filipul cel Mare, Ovidenia, Sântandrei,Noaptea Strigoilor, Zilele Bubatului, Moº Niculaie) formeazã un sce-nariu ritual de înnoire a timpului; se presupune cã este perioadacând se sãrbãtoarea Anul Nou Dacic, corespunzând cu DionisiaceleCâmpeneºti ºi fermentarea vinului la populaþia tracã precum ºi sãr-bãtoarea Brumalia la romani. (Ion Ghinoiu — Obiceiuri populare depeste an). Unele dintre ele sunt închinate lupului, poate cel maiferoce animal sãlbatic de pe meleagurile europene — din fericireacum aproape pe cale de dispariþie, în unele þãri (Austria) nu maiexistã de mult. Faptul cã, în trecut, la noi în þarã peste 35de sãr-bãtori populare (dintre care 18 cu datã fixã) erau dedicate lupului— dupã cum certificã etnologul I.A.Candrea în cartea sa „Iarbafiarelor“, relevã importanþa lui în tradiþia româneascã, generatã intrin-sec pe de o parte datoritã fricii faþã de acest animal sângeros careatacã în haite nu numai animalele dar ºi oamenii, pe de altã partedatoritã moºtenirii lãsate de strãbunii daci. Este interesant sã facemo scurtã trecere în revistã ale acestor serbãri din Calendarul Pop-ular, care, pentru cei mai mulþi dintre noi sunt necunoscute, atâtprin faptul cã þin de lumea satului, cât mai ales prin cei aproape50 de ani de comunism, în care religia, tradiþiile, datinile, miticulromân, totul a fost contestat ºi pe cât posibil — desfiinþat.

Filipii Este un lanþ de sãrbãtori ale femeilor cãsãtorite, dedicate

unor divinitãþi protectoare a lupilor. Ele pot sã aibã un numãr dife-rit de zile, se celebreazã în perioada formãrii haitelor ºi împerecheriilupilor, adicã între Lãsatul Secului de Crãciun — 14 noiembrie ºiNoaptea Strigoilor (Sf. Andrei) — 30 noiembrie. Fiecare fatã primeade la soacrã sau de la mamã ca moºtenire tradiþia de a sãrbãtoriîn fiecare an, la date fixe, un numãr de Filipi. Durata sãrbãtoririiera diferitã de la sat la sat, sau de la familie la familie — dupã numãrulde Filipi primiþi — un Filip însemna o zi sãrbãtoritã.

În ce constã þinerea Filipilor? În mistica popularã se credecã în aceastã perioadã lupoaicele calcã hotarul satelor ºi vin pelângã case, rãscolesc în gunoaie pentru a gãsi tãciuni aprinºi, pecare, mâncându-i, devin mai fertile. Deci, ca o contraofensivã naivã,

106

pentru a împiedica înmulþirea lupilor, femeile fac tot felul de prac-tici cu caracter apotropaic(cuvânt derivat de la grecescul „apotro-paios“, care înseamnã a roti, a întoarce, a þine departe).

Astfel: fiarele de care se atârna ceaunul deasupra focului,foarfecele, cleºtele trebuiau în aceste zile sã fie legate cu sfoarã(simbolic erau legate astfel gurile lupilor); toate crãpãturile vetreifocului ºi uºii sobei erau chituite cu lut (aceasta simbolizând lipireaochilor lupilor). Era interzis sã se scoatã din casã gunoiul — pen-tru a nu atrage pe lup sã scurme în el; de asemenea era interzisfemeilor pieptãnatul pãrului ca sã nu se îndeseascã pãdurile ºi sãse înmulþeascã lupii, tot aºa prelucrarea lânii ºi blãnurilor de ani-male — ca sã nu atragã lupul; se încleºtau dinþii de la pieptenii dara-cului (simbolic aºa trebuiau sã se încleºteze dinþii lupilor); nu sepronunþa cuvântul Lup (care era înlocuit cu Grãdineþ); în acestezile femeile trebuiau sã spele cãmãºile: „ca sã opãreºti gura gãva-tului“ (A. Gorovei, Credinþi ºi superstiþii)

Credinþele despre Filipi au fost atestate în zonele Oltenia,Muntenia, Dobrogea, Moldova, Bucovina) pânã la mijlocul sec. XX.

Cu semnificaþie identicã, dar în perioade calendaristice diferitesunt astfel: Filipii de Toamnã(mijlocul lunii noiembrie); Filipii de Iarnã(sfârºitul lunii ianuarie), Filipul cel Mare ºi Filipul cel ªchiop — ambiiserbaþi la Ovidenie (Intrarea în bisericã a Fecioarei Maria) — 21octombrie sau 30 noiembrie — Sf. Andrei.

Cel mai rãu, mai de temut ºi mai puternic din ceata Filipilor,este considerat Filipul cel ªchiop (antagonistul lui Sântoader celªchiop — divinitate cabalinã ºi conducãtorul cetei Sântoaderilor petimpul verii). În credinþa popularã, a doua zi dupã Lãsatul Seculuide Paºte — la „Tãrbacul Câinilor“ — avea loc lupta dintre divinitatealupilor (Filipul cel ªchiop) ºi cea a cailor (Sântoader cel ªchiop) —de fapt dintre spiritul iernii ºi spiritul verii. Aceste credinþe au fostatestate în Muntenia Centralã (Muscel, Prahova, Vlaºca, Teleor-man, Olt) ºi Transilvania sudicã (Sibiu, Haþeg).

În alte perioade ale anului, mai existã douã serbãri impor-tante ale lupului:la 16 ianuarie — Sf. Petru de iarnã, denumit ºi „Lanþullui Sf. Petru“ sau „Nedeea Lupilor“ ºi la 29 iunie — Sf. Petru devara — când patronul îi dezleaga si le da voie sa mânânce din vitelesi din oile oamenilor.

Tot ceremonii legate de lup sunt Lucinul ºi Tãrbacul Câinilor.

107

LucinulEste o sãrbãtoare pastoralã cu datã fixã — 18 octombrie,

perioada constituirii haitelor de lupi în vederea reproducerii. Speci-ficã regiunii Banat, ea era dedicatã unei divinitãþi care protejeazãlupii, dar scopul este de a preveni ca lupii sã distrugã turmele deoi sau bovine. La aceastã datã se fãceau diferite practici magiceprecum cele de la toþi Filipii.

Tãrbacul câinilorEste un procedeu efectiv barbar — cu semnificaþia unei prac-

tici magice, care are drept scop alungarea simbolicã a lupilor —patronii iernii. În prima zi dupã Lãsatul Secului de Paºte, bãrbaþiiprindeau toþi câinii din sat, apoi îi chinuiau violent cu diferite instru-mente de torturã, precum Rãvarul (cilindru din lemn cu zimþi sculp-taþi) sau Jujeul (beþe de 3-4 m. de care erau spânzuraþi câinii culaþuri care se ridicau ºi rãsuceau pânã aproape îºi pierdeau rãsu-flarea, ca apoi sã fie lãsaþi sã cadã pe pãmânt), practici folositefrecvent în Muntenia ºi Dobrogea. Când scãpau din mâna celorcare-i chinuiau, câinii fugeau înnebuniþila marginea satelor sau chiarîn pãdure, unde urlau de groazã la vederea oamenilor, ca apoi, dupãcâteva zile, sã se întoarcã spãºiþi pe la casele lor.

Care era semnificaþia acestui martiriu a celor mai fidele ani-male de pe lângã casa omului? Se ºtie cã lupul este înrudit cu câinele.Prin aceastã practicã se credea cã astfel este alungat lupul — odatãcu el ºi iarna pentru a se se face loc verii, patronatã de cal. Deci,a doua zi dupã Tãrbacul Câinilor, începe în Calendarul Poporului osãptãmânã dedicatã unei divinitãþi mitice cabaline, denumitã „Caiilui Sântoader“ (Ion Ghinoiu — Obiceiuri populare de peste an).

Reprezentarea mitologicã a lupului în folclorul popoarelorSimbolismul lupului în mitologia universalã are aspect atât po-

zitiv cât ºi negativ. Pe de o parte, prin faptul cã vede în întunerica fost fãcut simbol al luminii, al soarelui ºi al focului, pe de altãparte are caracter demonic, satanic, infernal.

Mitologia Chinezã atestã cã cel care a creat dinastiile chinezeºi mongole este Lupul albastru ceresc, care este Paznicul pala-tului ceresc — ambii identificaþi cu steaua Sirius ºi respectiv UrsaMare. Tradiþia lupului albastru este preluatã de mongoli, la care

108

lupul celest este considerat strãmoºul lui Gingis Han. Mergând maideparte pe aceastã linie, poporul turc — descendent al strãmoºuluimitic Gingis Han, l-a poreclit Lupul cenuºiu pe Mustafa Kemal —care s-a autointutulat Atatürk adicã — „Tatãl turcilor“, deoarece aluptat pentru recâºtigarea identitãþii naþionale, ameninþatã decãderea imperiului otoman.

În mitologia greacã lupul este una dintre întruchipãrile lui Zeus— Lykaios, un atribut a lui Apollo, „cãruia, pe vremea practicilormagice în agriculturã, i se aduceau drept sacrificii fiinþe omeneºti,cu scopul de a scãpa de secetã ºi a pune capãt catastrofelor na-turale de tot felul“. (Jean Chevalier— Alain Gheerbrant — Dictionnairedes symboles). Tot în mitologia greacã Hades — stãpânul infernu-lui, este reprezentat ca fiind îmbrãcat cu o blanã de lup. În mitolo-gia ºi iconografia hindusã el este un animal demonic, apropiat zei-tãþilor malefice, duºman ºi devorator al luminii. În mitologia egip-teanã Osiris — zeul tãrâmului morþii, soþul lui Isis, a înviat sub formaunui lup pentru a-ºi ajuta soþia ºi fiul sã-l învingã pe fratele sãu cel rãu.

În Europa Evului Mediu, se credea cã vrãjitorii se transfor-mã în lupi pentru a merge la Sabat, iar vrãjitoarele îºi punea jartieredin blanã de lup. Credinþa în licantropi sau vârcolaci a existat înEuropa încã din antichitate, aceºtia fiind consideraþi una dintreîntruchipãrile spiritelor pãdurii. Vergilius o atestã în scrierile sale.În Franþa aceastã credinþã a început sã-ºi piardã temeiul de abiape vremea lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715). (Hans Biederman— Knaurs Lexikon der Symbole). În mitologia scandinavã lupul esteînfãþiºat ca cel care devoreazã astrele, determinând eclipsele.

În antichitate lupul nu a fãcut parte niciodatã dintre animalelesacrificate zeilor. Indienii din preeria nord-americanã se consider-au urmaºi ai lupilor. Semnificativ este un cântec de luptã: „eu suntlupul singuratic, eu bântui prin multe locuri“ (Jean Chevalier — AlainGheerbrant — Dictionnaire des symboles)

Strãmoºii romanilor — fraþii gemeni Romulus ºi Remus, lãsaþiîntr-un coº sã pluteascã pe Tibru — consideraþi întemeietorii Romei,au fost crescuþi ºi alãptaþi de o lupoaicã. În amintirea legendei aces-tei lupoaice aveau loc la Roma serbãrile denumite Lupercalii, carese crede cã se þineau ºi pe teritoriul Daciei romane. Simbolul lupoai-cei era atât de preþuit de romani încât apariþia unui lup înainteaunei bãtãlii era semnul sigur al victoriei — iar zeul rãboiului — Marteera reprezentat de un lup.

109

În creºtinism, în Evul Mediu, lupul era simbolul Satanei, al pãca-tului, al rãului, iar turma de oi pãzitã de cãtre Iisus Christos repre-zenta credincioºii apãraþi de acesta.

Un lucru deosebit de interesant relevat pentru prima oarãde cãtre istoricul Whitney Smith de pe un document de epocã —Dragonul dac (cu cap de lup) folosit de celþi era colorat în roºu,galben ºi albastru. Legendarul rege Arthur a fost imortalizatridicând un astfel de stindard în onoarea tatãlui sãu. Cum s-a ajunsla aceasta? În anul 145, dacii din Cohors I Aclia Dacorum trimiºide cãtre Hadrian în sud-estul Bretaniei, au fost lãsaþi la vatrã, undeau fost împroprietãriþi cu pãmânt în jurul castrului Amboglana pecare-l apãraserã ca soldaþi, dar ºi acolo ei ºi-au pãstrat tradiþia ºiînsemnele din tatã în fiu. În jurul anului 500 regele Arthur i-a folositîn luptele împotriva saxonilor. Dacii (deveniþi acum celþi) purtau cuei stindardul lor de luptã — Dragonul dac, colorat. Însigna legiunilor„V Macedonia“ ºi „XII Gemina“ are aceleaºi culori — roºu, galben ºialbastru.În anul 555 împãratul bizantin Justinian înfiinþeazã douãcetãþi dunãrene — Recidava ºi Litterata. Stema provinciei locuitãde daci poartã aceleaºi culori — de la stânga la dreapta — roºu,galben, albastru.

Cronicarul grec Nichita Choniates afirmã cã flamurile din vâr-ful suliþelor armatei fraþilor Petru,Asan ºi Caloian (care în lupta îm-potriva bizantinilor au întemeiat un regat al valahilor ºi bulgarilor)erau tot la fel colorate. Începând din sec. XVII-lea cele trei culorireunite sunt tot mai frecvent în documentaþiile vremii, pentru caîn 1821 sã aparã pe stindardul lui Tudor Vladimirescuca steag tri-color, rãmas de atunci stindard al României pânã în zilele noastre.

„Aceastã ipotezã curajoasã este susþinutã ºi de J.F. Neige-bauer, la 1851, în lucrarea „Dacien aus der Übertesten des Klas-sichen Alterthums mit besonderer Rücksicht auf Siebenbürgen.Topografische Zusamengestellt“ care afirmã cã tricolorul românesceste o moºtenire din timpul Daciei Traiane.(Cornel Dan Niculae —Magia ºi fiinþele fantastice din arhaicul românesc).

Simbolismul lupului în mitologia românãLupul, datoritã cruzimii lui ºi a spaimei pe care o producea,

a fost un animal foarte respectat în sud-estul Europei. Strãmoºiinoºtrii, predaci, dacii ºi daco-romanii au fãcut din acest animal un

110

adevãrat cult „magico-mitologic“ din care ne-au rãmas pânã pe lamijlocul secolului trecut unele reminiscenþe etnografice ºi folclorice.

Se ºtie cã cea mai vie imagine pe care a avut-o antichitateadespre populaþia Daciei a fost strânsa legãtura între daci ºi lupi.Aceastã populaþie se numea Carpi — de aici rezultã ºi denumireamunþilor Carpaþi — pe versanþii cãrorora locuiau atât oamenii câtºi lupii (Cornel Dan Niculae — Magia ºi fiinþele fantastice din arhaiculromânesc).

Anticul Strabon (cca 63 î.e.n. — geograf ºi istoric grec, autoral celei mai importante opere geografice a antichitãþii — „Geografia“-17 volume, un izvor deosebit referitor la teritoriile locuite de strã-moºii noºtri) afirmã în lucrarea sa cã dacii s-au numit mai întâi Dáoi.

Ceva mai târziu în marele sãu Lexicon, Hesychius din Alexan-dria (sec V) aratã cã de fapt Dáos reprezintã numele frigian al lupu-lui, rãdãcina comunã acestor cuvinte fiind Dháu, care înseamnã„a strânge, a sugruma“ — de fapt modul de luptã a lupilor. Mai târ-ziu, din aceastã rãdãcinã derivã cuvintele: Kandaon — numele tracal zeului rãzboiului ºi Dhaunos — adicã lup.

Mircea Eliade menþioneazã cã termenul frigianáos: „a fost datunui zeu sau unui strãmoº mitic licomorf sau care s-a manifestatîn formã de lup, patronul unei confreeri secrete de luptãtori de tipulMännerbund-ului german. Membrii acestei confreeri rãzboinice pur-tau pe ei piei de lup ºi acþionau în genul carnasierilor, de aceeaerau consideraþi feroci ºi invincibili, posedaþi de furor heroicus“.

Stindardul dac — corpul de balaur cu cap de lup — era un motivde groazã pentru duºmani. El era alcãtuit din aramã — de aici ºiexpresia „lupii de aramã a dacilor“, capul lupului avea gura largdeschisã iar pe corp erau plasaþi solzi mobili din metal. Stegarulpurta ridicat acest stindard în goana calului ºi aerul care pãtrun-dea prin gura deschisã scotea sunete ºuerãtoare, însoþite de zgo-motul solzilor care se loveau între ei. În jurul stegarului, luptãtoriila rândul lor aveau pe faþã mãºti de lup sau urs ºi mormãitul lorînfricoºãtor, ca al unor adevãraþi carnasieri, înspãimânta pe duºmani.

Imaginea miticã a Lupului Alb — cãpetenia lupilor — era respec-tatã cu sfinþenie de cãtre strãmoºii noºtrii ca pe cel care a fostsalvatorul dacilor, din cetatea Sarmisegetuza asediatã de romaniºi în general cel care-i ajuta în orice moment de cumpãnã. Estesurprinzãtoare similitudinea între legenda Lupului alb ºi legenda zeu-lui Apollo. Acesta îºi avea templul pe insula Alba (Leuke), pe malul

111

Mãrii Negre (actuala Insulã a ªerpilor). În fiecare toamnã, Apollose retrãgea în „misterioasa þarã a hiperboreenilor, unde domeºteaprigul Boreas“ pentru a petrece iarna. El era conducãtorul aces-tor hiperboreeni ºi era denumit Lycantropul — adicã Lupul, în mitolo-gie rãmânând cu denumirea de „Lupul Luminos“.

Pentru a contracara credinþa în puterea magico-misticã a lupu-lui, creºtinismul primitiv l-a investit pe Sfântul Petru (Sâmedru) cuatributele de pãstor al lupilor — care sunt consideraþi câinii sãi, pre-cum ºi pe fratele sãu — Apostolul Andrei, care se spune cã a propovã-duit Evanghelia Mântuitorului în „teritoriile lupilor“, printre care ºiDobrogea. (Dumitru Manolache — Sfântul Apostol Andrei ºi proto-creºtinismul în spaþiul românesc. Lupii mielului)

„Se pot bãnui cel puþin douã izvoare ale acestei ipostaze depatron al lupilor: una poate dacogeticã — dacã locuitorii Daciei vorfi practicat într-adevãr Lycantropia (cuvânt grecesc însemnând trans-formarea unui om în animal. În Evul Mediu, Lycantropia era unadintre acuzaþiile pentru care erau arse pe rug vrãjitoarele. În psi-hiatrie este asimilatã cu dedublarea personalitãþii).

O altã ipostazã este în mod sigur alano-osetã, ºtiind cã alaniiau staþionat un rãstimp destul de lung pe teritoriul fostei Dacii ºicã urmaºii lor — oseþii din Caucazul de nord — au avut în epica lorprecreºtinã un cult al zeului Tutyr — venerat ca pãstor al lupilor.“(Victor Kernbach — Universul mitic al românilor).

„Pentru poporul român imaginea lupului persistã ca o domi-nantã miticã. În patru substraturi mitice se reia ºi se verificã ima-ginea sacrã a lupului: Substratul aborigen local — cel al lupului neolitic;substratul indo-european — cel al lupului dac ºi daco-celtic; substra-tul neo-indo-european — cel al lupului latin îngemãnat cu cel dac într-osintezã dacã-romanã; substratul iudeo-creºtin primitiv, care preiaºi rãstãlmãceºte aspectele zoomitologice ale lupului din celelaltetrei substraturi mitice anterioare într-o viziune de bestiar apocalip-tic” (Romulus Vulcãnescu — Mitologie Românã)

Reprezentãri ale lupului în artã Figura lupului inclusã în stindardul dac, respectiv un corp de

balaur cu cap de lup este consemnatã pe Columna lui Traian dinRoma. Capete de lup cu gura larg deschisã, dispuse în lucrãturãspiralatã, le întâlnim în brâul inferior de frize al monumentului „Tro-phaeum Traiani“ ridicat în timpul împãratului Traian (98-117) la

112

Adamclisi — jud. Constanþa. În arta popularã motivul lupului a fostfolosit în ceramicã, sculpturã în lemn ºi þesusutul scoarþelor. Ast-fel, el este frecvent folosit pentru ornamentarea ceramicii deCucuteni. El mai apare ºi în arhitectura lãcaºurilor de cult: prid-vorul Bisericii Colþea — în stil brâncovenesc ºi tâmpla Bisericii Albe— stil hibrid, ambele din Bucureºti. Ca iconografie, tema lupului aparepe pridvoarele pictate ale unor mãnãstiri, sub forma acelei gurienorme de balaur ce semnificã Gura Iadului care înghite pãcãtoºiice nu pot trece Vãmile Vâzduhului. Astfel sunt mãnãstirile din Olte-nia de Nord (Horezu) ºi Bucovina (Voroneþ, Vatra Moldoviþei, Suce-viþa, Gura Humorului), în care apare imaginea pictatã a lupului alã-turi de alte animale feroce (ursul, mistreþul, leul etc.) înghiþind unelepãrþi din corpul omenesc, îndeosebi mâini — însemnul tuturorpãcatelor omeneºti (cu mâna omul furã, jurã strâmb, se leapãdãde sine, gesticuleazã urât, comite crime), dar ºi a faptelor bune.„(Romulus Vulcãnescu — Mitologie Românã)

Superstiþii ºi credinþe legate de lup — Un pãr din coada lupului poate aduce iubirea oricãrei femei.

Despre acest atribut de demon sexual relateazã istoricul, filologulºi literatul roman Pliniu cel Bãtrân (Caius Plinius Secundus — 24-79 e.n.) în cartea sa „Istoria naturalã“, conceputã ca o enciclope-die a epocii. Interesant de aflat, aceastã superstiþie s-a pãstrat pânãîn zilele noastre în jocurile rituale din perioada solstiþiului de iarnãexecutate de tinerii care poartã mãºtile-costume ce simbolizeazãlupul. Se crede cã astfel de jocuri fãcute la casa femeilor sterpele fac fecunde ºi prolifice. Atunci când un flãcãu mascat în lup seapropie de femeia vizatã, ea smulge câteva fire de pãr din blanade lup pe care o poartã acesta — pentru a le folosi în vrãji ºi descân-tece „de dezlegat naºterea“.

— G. Coºbuc în eseul sãu intitulat „Gura lupului“, aratã cã:„prezenþa masivã a numelui Lupu, sau derivatele sale Lupaºcu,Lupan, Lupei, Lupuºor, Pascu, Pãºcan etc. în onomastica tradiþion-alã româneascã se explicã prin schimbarea numelui adevãrat (ca-lendaristic) al copilului cu cel al animalului care e spaima duhurilorrele ale întunericului — care umblã prin lume ca nori întunecoºi cuforme fantastice de stafii ºi zmei ºi câte arãtãri de spaimã“ (Ele-mente lit. poporale).

Aceastã schimbare de nume poartã denumirea de „botezulpãgân al copiilor“ ºi se face pentru a-l întãri pe noul nãscut ºi a-l

113

face puternic, precum lupul. Obiceiul se mai pãstrazã ºi în zilelenoastre. Astfel, în unele sate de munte, la naºterea unui copil vinîn faþa casei acestuia trei feciori — numiþi strigãtori sau chemãtori.Ei poartã brâie roºii (semnul vieþii) ºi la pãlãrie o ghearã de lup (semnal puterii ºi vitalitãþii). Fiecare dintre aceºtia trage câte un cerc cuaceastã ghearã de lup în jurul casei — de la est la vest, cercuriconcentrice, în care ultimul — cel mai mic, cuprinde ºi casa. Apoi,copilul este scos afarã ºi dat flãcãilor care îi pun un alt nume, apoi„îl joacã“ în interiorul cercurilor — acestea reprezentând bariere încalea rãului ºi totodatã mijloace purificatoare. Obiceiul simbolizeazãconfirmarea copilului „în planul existenþei umane — lupul reprezen-tat metaforic prin gheara sa, îndeplineºte rolul unui animal protec-tor ºi iniþiator, care vegheazã trecerea pruncului peste pragul ceseparã nonexistenþa de existenþã“. (M. Coman — Mitologie popularãromâneascã)

Diferitele denumiri derivate din cuvântul Lup, existente pe terito-riul României (ex. munþi, culmi, localitãþi, vãgãuni, peºteri, vãi, coline ºipãduri) consemneazã importanþa acestui animal în viaþa oamenilor.

— În medicina magicã româneascã, pentru tratarea diferitelorboli se folosesc anumite pãrþi din lup. Astfel: pãrul de lup este bunpentru afumat ºi vindecat cei cu incontinenþã de urinã; dinþii de lupsunt amulete purtãtoare de noroc; ficatul de lup este bun pentruterapia tuberculozei; gâtlejul de lup este folosit la descântatul fricii,urâtului, rãpciugii ºi pentru atragerea Necuratului la taina descân-tecului (acesta era strigat prin gâtlejul de lup).

— Mamele din satele de pe Platforma Luncanilor — jud. Hune-doara, care vor sã aibã copiii sãnãtoºi ºi puternici ca lupul, le dauprimul supt la sân printr-o gura de lup (un obiect fãcut dintr-o falcãºi piele de lup).

— În anumite zone de munte, sãtenii practicau obiceiul „legãriilupului“. În preajma sãrbãtorilor de iarnã, se fãcea din fãinã de grâuamestecatã cu fãinã obþinutã din oase de lup, o pâine, denumitã„Stolnic“. A treia zi de Crãciun, stãpânul casei o lega cu un lanþ,apoi o rupea bucãþi ºi dãdea tuturor membrilor familiei ºi animalelordin gospodãrie, câte un dumicat. Credinþa era cã cel care a mân-cat din Stolnic, nu va mai fi atacat niciodatã de lup. Tot aºa, copilulcare era îmbãiat în apa unde s-au scãldat lupii, era pãzit pentrutotdeauna de lupi.

— La vechea sãrbãtoare „Nedeea Lupilor“ se credea cã lupiiîºi cer partea lor. Legenda este cã atunci, pe gerul cumplit din

114

ianuarie, un cãlãreþ mergea în pãdure pentru a le duce lupilor ofrande— miei, oi, capre ºi cãprioare. Oamenii credeau cã astfel încheieun pact „de neagresiune“ cu lupii, în caz cã nu respectau obiceiul,întregul sat avea de suferit.

— În munþii Apuseni, moþii cred cã existã oameni-lupi dinnaºtere, care la o anumitã vârstã se transformã în lupi adevãraþi— dar aceºtia pot fi îmblânziþi ºi descântaþi sã rãmânã oameni, cuo bucatã de mãmãligã sau de pâine — ºtiindu-se cã lupul nu mãnâncãdecât carne.

— Nu poate fi omis rolul de personaj negativ deþinut de lupîn basmele ºi legendele româneºti. El este antipodul eroului pozi-tiv ºi este descris cã are „cap de oþel, frunte de aramã, este fiulzmeoaicei iar puterile zmeului sunt ascunse de obicei într-un lup. Înlegende, lupul a fost fãcut de „Nefârtat“ (diavol) ca replicã a câineluicreeat de cãtre „Fârtat“ (Dumnezeu)

ªi ca sã închei, nu pot sã nu amintesc simbolismul perfectal lupului, care este mereu prezent — atât în timpul vieþii, cât ºidupã, ca însoþitor al sufletului mortului, într-o lume mai bunã, undenu existã tristeþe ci doar înseninare. Semnificative sunt cuvintelebocetului cules de cãtre Constantin Brãiloiu:

„ªi-þi va mai ieºi / Lupul înainte / Ca sã te spãimânte / Sãnu te spãimânþi, / Frate, cum sã-l prinzi / Cã lupul mai ºtie / Seamacodrilor / ªi-a potecilor / ªi el te va scoate / La drumul de plai/ La-un fecior de crai“.

Dintre numeroasele lucrãri ale literaturii române închinatecrudului si totemicului animal superba poezie Lupul de Octavian Gogaeste poate cea mai reprezentativã:

„Te-am auzit cum hãuleai departe, / Înfiorând pãdurea-nzãpez-itã, / Bãtrâne lup, cu gura istovitã, / Etern pribeag al câmpurilormoarte / Te-am auzit cum hãuleai departe. /Te-am auzit, ºi-n cea-surile grele / Ce mã gonesc cu vifore turbate, /Am priceput che-marea ta de frate, / ªi-am priceput cã-n noaptea fãrã stele / Tueºti tovar㺠visurilor mele.../ Tu, numai tu, neîmblânzitã fiarã, /Ce-þi strigi pustiei patima flãmândã, /ªi-n prigonirea câinilor la pândã,/ Iþi plîngi prin codri ura solitarã /Tu înþelegi un suflet fãrã þarã...“

115

ADDENDA:

CIMITIRUL VESEL DE LA SÃPÂNÞA

Nu de mult, în urmã cu câteva sãptãmâni, mare mi-a fostsurpriza ºi bucuria când deschizând o revistã sãptãmânalã austria-cã „Die ganze Woche“am descoperit imaginile unui lãcaº de cultromânesc care, prin ineditul sãu a devenit unic în lume.

Am citit articolul elogios extins pe douã pagini, cu realã nos-talgie ºi cu senzaþia cã m-am reîntors în trecut, pe acele meleaguricare, cu tare mulþi ani în urmã, mi-au lãsat amintiri de neuitat.

Era în septembrie 1976. Drumeþi pasionaþi, în concediul acelane-am hotãrât sã facem din nou un tur al þãrii, de data asta nu cuautostopul ºi rucsacul în spinare, nu pe coamele munþilor Apuseni,Bucegi sau Fãgãraº ci — profitând de faptul cã ne-am luat maºinã— sã facem o trecere în revistã a celor mai reprezentative mãnã-stiri din þarã.

Aºa am ajuns — dupã un lung ocol prin nordul Moldovei — Mara-mureº, unde doream sã vedem vestita Bisericã dintr-un lemn a luiBogdan Vodã. Era tocmai ziua de 8 septembrie. În cimitirul ceînconjura ca un brâu de verdeaþã ºi cruci modeste, biserica ridi-catã ca o sãgeatã într-un zbor spre cer, bãtrânele satului serbautocmai cu mâncare de post hramul Adormirii Maicii Domnului, unsingur fel fiert într-un cazan uriaº pus pe pirostii, unde fiecare aadus de acasã ce i-a prisosit: cartofi, ceapã, usturoi, fasole verdesau uscatã, napi, bostani, roºii, ardei, seminþe de dovleac ºi floareasoarelui, fãinã de mãlai, ulei ºi o mulþime de mirodenii ºi verdeþuri,toate alcãtuind un fel de terci în care o babã uitatã de timp, meste-ca cu un coºcogea par noduros sã nu se ardã ºi sã se afume.

Pe lângã cazan se agitau cu indicaþii preþioase alt sobor debabe, toate încotoºmãnite în negru de nu li se vedea aproape deloc faþa ºi cum se învârteau prin jurul flãcãrilor ce se prelingeauîmbrãþiºând cazanul, ai fi jurat cã sunt niºte vrãjitoare ce pregãtesclicori fermecate pentru descântece, ca un preambul la NoapteaValpurgiei.

La o palmã de loc, mese lungi cu laviþe improvizate din scân-duri jeluite, erau parcã o invitaþie sã deguºti bucatele, doar cã elenu erau prea ademenitoare — din contra. Doar când au început sã

116

se ridice arome îmbietoare din cazanul cu fiertura ciudatã ce col-cãia aruncând stropi fierbinþi, brusc stomacurile noastre ºi-au adusaminte de lecþiile de biologie ºi câinele lui Pavlov, dând semne evi-dente de revoltã.

Vãzându-ne cã ne-am oprit ºi le privim cu deosebitã curio-zitate, mare le-a fost bucuria sã ne invite la masã, cu ospitalitateaspecificã þãranului român ce se bucurã sã stea „la un pahar devorbã“ ca sã afle ce mai este în lume. Am cam ezitat, dar cândne-au poftit sã vedem biserica în stranele cãreia se rãsfãþau movileîntregi de colaci ºi prescuri pânã la înãlþimea unui stat de om, cândne-au îndemnat sã ne luãm dupã pofta inimii ºi mai ales când aceºtiaºi-au trimis ca mesager mirosul de pâine caldã, coaptã în cuptorcu jar, orice îndoialã a dispãrut pur ºi simplu.

ªi nu exagerez dacã spun cã bucate la fel de gustoase cacele fãcute în acel cimitir de þarã, savurate în tovãrãºia unui întregsobor de bãtrâne, gureºe ca un stol de vrãbii, nu am mai mâncatniciodatã. Sau, cine ºtie, poate cã aºa am verificat autenticitateazicalei care spune: „foamea este cel mai bun bucãtar“.

Cu ani mai târziu, lãrgindu-mi sfera cunoºtinþelor culinare,mi-a trecut prin cap ideea cã italienii au fost ºi ei prin Maramureººi plãcându-le tare mult „fiertura“ babelor, ºi-au notat reþeta ºi ast-fel s-a nãscut vestitul lor Minestrone, fãcut din toate resturile rãmaseprin cãmarã.

Sã nu mai lungesc vorba, curioasele noastre interlocutoaredupã ce ne-au chestionat de unde venim, cine suntem, unde mergemºi evident dacã ne-a plãcut mâncarea de post fãcutã prin contribuþiaîntregului sat, aflând cã suntem pur ºi simplu în vacanþã, fãrã obiec-tive precise, ne-au sfãtuit în cor sã nu care-cumva sã plecãm dinMaramureº fãrã sã vizitãm pe Ion Stan Pãtraº ºi Cimitirul Veseldin Sãpânþa..

Aºa, printr-o simplã întâmplare, am ajuns sã vãd unul dintrecele mai originale lãcaºuri ale morþii, unic în lume în felul sãu, care,într-un mod amuzant m-a fãcut sã intuiesc cã moartea nu este odespãrþire definitivã ci numai temporarã.

L-am cunoscut ºi pe Ion Stan Pãtraº un bãrbat de mult tre-cut de pragul tinereþii dar nici bãtrân dupã felul hâtru în care-i plãceasã povesteascã, despre el, despre marea dragoste a vieþii lui —lemnul „care are suflet ca omul, simte când îl iubeºti ºi te lasã sã-idai înfãþiºare mãiastrã“. ªi mult trebuie sã-l fi iubit cãci tot ce era

117

în jurul sãu, era izvorât din aceastã dragoste încrustatã în carnealemnului.

Mi-a mers la inimã felul în care ne-a primit, ne-a chemat încasã ºi ne-a omenit, noi — niºte strãini curioºi, veniþi sã-i cercetãmviaþa — dar mai apoi, am înþeles cã nu suntem singurii: înainteanoastrã mulþi din þarã, sau de peste hotare s-au perindat pe la casameºterului, pentru a cunoaºte îndeaproape pe cel care a înfrun-tat cu dalta ºi ciocanul frica de moarte ºi a transformat tristeþeadespãrþirii într-un zâmbet, într-un loc al vieþii.

I-am vãzut ºi atelierul, un fel de magazie aflatã în fundul curþii.Am dorit sã cumpãrãm o troiþã dar încã nu era complet gata, mailipsea culoarea; vãduvitã de ea troiþa nu avea viaþã, lucru paradoxalpentru o miniaturã ce reprezenta o cruce destinatã sã vegheze unmormânt. Mi-a promis cã mi-o va trimite prin poºtã, de cum va figata, dar n-a mai ajuns la noi. Între timp, Marele Creator l-a chematsã se împãrtãºeascã din albastrul nemãrginit al zãrilor, pe care l-aiubit într-atâta încât a încercat sã-l rãsfrângã în fiecare cruce-troiþãsculptatã de el, ca semn al dãinuirii, dând astfel identitate culoriirãmasã sub numele de „albastru de Sãpânþa“.

În urma lui a rãmas sã ducã mai departe cele începute dinmarea dragoste faþã de frumuseþea ascunsã în trunchiul de copac,fostul lui elev — Dumitru Pop, care de la vârsta de 9 ani i-a statalãturi pentru a deprinde de la el tainele meseriei ºi a desluºi tainelesufletului lemnului.

Ion Stan Pãtraº n-a studiat prea multã carte, doar cele patruclase primare fãcute aºa cum se puteau face într-un sat, pierdutîn Maramureº, în inima Carpaþilor Orientali, la poalele munþilor Ignis.Nãscut în 1908, a rãmas orfan de tatãl ce s-a prãpãdit în primulrãzboi mondial, lãsându-i grija sã se descurce singur în viaþã, bachiar sã-ºi întreþinã mama ºi cei doi fraþi.

ªi pentru cã în micuþa comunã Sãpânþa — aflatã pe malul râu-lui Tisa — la graniþã cu Ucraina, singura posibilitate de câºtig erala un joagãr, Stan Pãtraº a început de timpuriu sã lucreze, sãcunoascã ºi sã iubeascã lemnul: „Mai întâi a fost lupta cu lemnul,cu care apoi m-am înþeles ºi m-am însoþit la drum, sprijinindu-neunul pe altul“.

Treptat sufletul sãu s-a identificat cu lemnul, trunchiurile co-pacilor fiind pentru el „fabuloºi pomi ai vieþii“.A lucrat stâlpi de pridvor

118

ºi cumpene de fântâni, a înfrumuseþat leagãnele copiilor ºi leoacacarelor, apoi porþile curþilor.

ªi uite-aºa, într-o zi o vecinã tare necãjitã i-a comandat sã-iciopleascã o cruce pentru soþul ce s-a stins, lãsând mare jale înurma lui. A luat el „o blanã“ lungã de peste doi metri ºi groasã câtun trunchi de copac, s-a gândit ce s-a gândit, apoi a cioplit-o înformã de troiþã ºi, ca sã mai ogoiascã jalea soþiei, a încrustat înea chipul ºi o micã poveste despre cel dus întru Domnul, sã ºtietoatã lumea care va privi-o ce om minunat a fost. Totul scris lapersoana întâia, ca ºi cum ar fi fost povestit de cel plecat într-oaltã lume, ca o confesiune — o spovedanie în faþa judecãtorului divin,sau ca o scrisoare de rãmas bun, lãsatã celor dragi.

A vopsit literele cu alb, fondul crucii ºi troiþei cu albastru —culoarea simbolicã a speranþei ºi libertãþii ºi ca s-o mai veseleascãa mai aºternut brâuri încrustate din figuri geometrice, flori, fructeºi pãsãri, aºa, ca pe fotele portului femeilor din sat, cu roºu, verde,galben ºi negru — simbolurile pasiunii, a vieþii, a soarelui ºi a morþii— un adevãrat spectacol de culoare ce infirmã tristeþea specificãunui astfel de loc.

ªi tare s-au mai minunat sãtenii ºi tare le-a mai plãcut cã înfelul acesta despãrþirea de cel drag nu era atât de dureroasã,amintirea lui dãinuind în timp prin versurile ºugubeþe care spuneauparcã tuturor: am plecat, dar ne-om mai revedea cândva...

Asta a fost prin 1934. De atunci, fiecare ºi-a dorit sã aibãpentru cel drag, dus spre alte tãrâmuri, o troiþã asemãnãtoare.Astfel de-a lungul timpurilor, el a reuºit sã alcãtuiascã o adevãratãcronicã ilustratã a satului, încrustând în lemn povestea vieþii fiecãruiom, reuºind o realizarea artisticã de excepþie, un adevãrat muzeuîn aer liber unic în lume, prilejuit de moarte dar totuºi dedicat vieþii.Nu este numai un obiectiv turistic ci un lãcaº de culturã intrat înpatrimoniul naþional. Aici ºi-au dat mâna sculptorul, pictorul ºi rap-sodul popular, dar în egalã mãsurã ºi observatorul sensibil, cu undeosebit talent de a învestiga psihicul omului.

Aceste epitafe naive ce au forma versurilor populare, în graimaramureºan cu nenumãrate arhaisme, conþin numele, ocupaþiamortului, date amuzante despre el ºi o mulþime de greºeli gramat-icale, care de fapt îi dau o anumitã savoare.

Sã citim împreunã câteva dintre sutele de epitafuri cioplitepe troiþele din Cimitirul Vesel:

119

Aci odihne Pop Axent / soþia lui George Titru /A trãit 40de ani/Cît pe lume am trãit /De gãini bine am grijit/ ªi mai multam odihnit. 1934

Aici eu mã hodinesc/Pop Marie mã numesc/Alui GeorgeDeacului/Din mijlocul satului/Aº fi vrut sã mai trãiesc/ªi sã maibãtrînesc/Dar moartea nu ma lãsat / ªin mormînt ma aºezat/Tumoarte cu urît nume/Tînãrã mai dus din lume/Viaþa o lãsai la 15ai. 1937

Aici eu mã odihnesc/ Stan Marie mã numesc /Pînam trãitpe pãmînt/ Cinci copii eu am avut Trei fete ºi doi feciori/ Frumoºica neºte flori/ ªi nu mult am bãtrînit / Cã moartea gre m-a gãsit/ ªi viaþa o pãrãsai la 34 de ai. M 1940

Cît în lume am trãit /Tite Grigore mam numit /Sã vã spunce santîmplat /Stînd în pat mo fulgerat /Mama rãu so supãrat/Unu fecior o avut /Tinerel so dus în lut /Moarte perioai ºi tu /Sã nu e alt fecioru /Rãmas bun iubitã mamã /Neom vedea la jude-catã /Cã viaþa o lãsai la 13 ai. M. 1943

Avionu mau adus / Dela spital dela Cluj / Eu aici mã odih-nesc / Stan Anuþa mã numesc / Cîte zile leam avut / Grea viaþa-mpetrecut / ªi grea boalã am avut / Doctori mult mau tratat / Înzadar au încercat / Cã moarte nu mau lãsat / Pînãn pãmînt maubãgat / Lavo patruzeci de ai /Viaþã o pãrãsai. Mr. 1960 (un avionºi o femeie lîngã un doctor)

Cît în lume am trãit / Turda Ion Bilta mam numit / Multeservice am avut / Pãdurar ºi agricultor / ªi am oltoit mulþi pomi/Cooperativa de consum / De preºedinte ma pus / Am fost ºi pri-mar la sat / La toþi nu lam fost pe plac / O zis cãs om rãu în sat/ Dorã am fãcut ºi bine/ La care o þinut cu mine / ªi trei copiiam avut / Unu de mic o murit / ªi sã vã mai spun cã cei / Amavut douã femei / Amin douã o fost Anuþa / ªio fost tare draguþã/ Pe amîndouã leam iubit / Da vã spun leam stilcit / Dar acumîmi cer ertare / De la mic ºi de la mare / Trait 66 ai. Mort la1979“.

Eu aici mã odihnesc / Stan Anuþã mã numesc / Lumea-mizicea Mogocioaie / Cã le vindeam caº de oaie / Pe lume cît am

120

trãit / Tot cu oi am gãzdãlit / Pe la mulsu mãsuri / Iubeam amãveseli / Dar ºi-a rîde ºi-a glumi / Pe la nunþi cu oameni / Toate asteale lãsai / La 84 de ai. Mr. 1973 (femeie care cîntãreºte caº)

Aici eu mã odihnesc / Holdiº Toader mã numesc / Eu chel-nãr la bar am fost / Pînã ce-am fost sãnãtos / Nu ºtiu soartame-a fost / Rea de-o fost grea viaþa /Mea mamã dragã ºi-ai meifraþi / Tare mult maþi ajutat / Cît am fost bolnav pe pat /La toþieu vã mulþumesc /Viaþã lungã vã doresc 1952-1999 (barman,cu cravata, vesta, în faþa tejghelei)

Lemnul, un organism viu cu adânci implicaþii în viaþaoamenilor

Cultura lemnului are rãdãcini adânci în civilizaþia materialã ºispiritualã românã, ea este reprezentarea elocventã a continuitãþiiºi permanenþei poporului nostru în bazinul carpato-dunãrean. Lem-nul este asociat cu focul sacru. Aspectul sacral al lemnului estereprezentat la daco-romani sub multiple aspecte, preferinþa pentruconstruirea caselor din lemn — aceasta mai ales în zonele montane,construcþia bisericilor — unele doar dintr-un singur arbore ºi fãrãnici un cui, folosirea lemnului la diferitele ritualuri calendaristice.

Se crede cã etimologia sãrbãtorii Crãciunului derivã din ri-tualul ceremonial pãgân al arderii buturugii de lemn sacru cu ocaziasolstiþiului de iarnã. Cultul acestei buturugi este continuat prin butu-cul — tãietor de lemne — unde se fãceau adevãrate ceremonii devenerare a strãmoºilor, cultul „grindei casei“ — consideratã o întru-chipare a strãmoºului mitic menit sã apere casa. De aceastã grindãse pun blidele, strãchinile, ulcelele, ºtergarele ºi aceasta nu întâm-plãtor ci totul cu semnificaþii anume.

Este cunoscutã dragostea maramureºanului pentru lemn,tendinþa de a-ºi înfrumuseþa viaþa cu infinitele ipostaze ale prelucrãriilui, începând de la obiectele casnice linguri, fus, rãzboi de þesut,obiecte de folosinþã precum leagãnul copiilor, scaunele, masa, plugul;obiecte de cult ca rama icoanele, iconostasele, crucifixurile ºi însfârºit obiecte de dimensiuni mari precum porþile caselor, cumpã-na fântânilor, cerdacurile, prispa casei. Cu aceasta, seria nu a fostîn totalitate epuizatã.

Nu au ales dãltuirea pietrei a cãrei rãcealã îþi aminteºte defrigul morþii. Lemnul aparþine vieþii, are cãldurã ºi personalitate, elînsoþeºte omul de la naºtere pânã la moarte.

121

Cine n-a auzit de vestita „Poartã maramureºeanã“ — arc detriumf solar, altar cioplit în eternitate cu dalta ºi cu sufletul? Sespune cã înainte exista tradiþia ca maramureºenii sã-ºi ciopleascãîntâi poarta — ca semn al consfinþirii proprietãþii, pe sub care erautrecute apoi lemnele din care urma sã fie ridicatã casa. În ea suntadânc încrustate semnele clasice ale mitologiei româneºti, precumarborele vieþii, aºtrii cereºti, funia infinitului, ºarpele primordial,cocoºul magic ºi roata solarã cu patru spiþe (simbol preluat de lacelþi) toate având o deosebitã semnificaþie în credinþa popularã ºiformând în ansamblu un adevãrat monument al culturii populare.

Poarta Maramureºeanã — la fel ca troiþele din Cimitirul Vesel— este cioplitã din stejar; aceasta nu numai datoritã esenþei puter-nice a lemnului ci mai ales a importanþei lui sacrale. Stejarul — cunos-cut în unele regiuni ºi sub denumirea de gorun, este, dupã brad,al doilea arbore cu importanþã deosebitã în mitologia românã.

Vechii daci puneau aºezãrile lor sub pavãza unui stejar, con-siderat un copac mitic. Credinþa care considerã stejarul un arboresacru este specificã tuturor popoarelor indo-europene, de la Gangepânã la Atlantic. Grecii antici considerau stejarul drept arborele luiZeus — a rãmas în istorie stejarul-oracol din Dodona, care prinfreamãtul frunzelor, prin gongurile de bronz puse pe crãcile lui pre-cum ºi prin fulgerele pe care le atrãgea vestea voinþa lui Zeus. ÎnRoma anticã stejarul a fost arborele lui Jupiter-Capitolinul. Romaniiofereau ghirlande din frunze de stejar eroilor întorºi din lupte, iarîn vechea Italie, viceregii erau încoronaþi cu coroane din frunze destejar. Din sec. XVIII el a devenit un simbol german al eroismului.La vechii slavi el era arborele lui Perun, la lituanieni al zeului Perku-nas, la celþi este asimilat cu Tanaris, la germani cu Donar sauThor( Scandinavia) — denumiri diferite date aceluiaºi zeu al tunetelorºi fulgerelor, la japonezi era cunoscut un zeu al stejarului — Kashima-no kami iar la chinezi este simbolul vieþii lungi. În comunitãþile Amishºi Mennonite aflate în sudul Pensilvaniei ghinda ºi frunzele de ste-jar sunt considerate cã formeazã „un semn circular de vrajã“.

Aceastã asociere nu este întâmplãtoare ci se datoreazã fap-tului cã stejarul este cel mai frecvent lovit de trãsnet. În antichi-tate, arborii loviþi de trãsnet erau consideraþi sacri, în jurul lor se ri-dicau altare iar preoþii druizi oficiau ceremonii de previziune a viitorului.

În aproape toate civilizaþiile, el este reprezentantul divinitãþiiºi masculinitãþii; existã însã ºi excepþii, cum ar fi unele vechi triburi

122

de indieni din America care-l asimilau cu Mama Pãmântului, iar înantichitate mai era dedicat ºi lui Hera( sora ºi soþia lui Zeus).

Calitãþile stejarului — esenþa durã a lemnului, dimensiunilemaiestuoase, longevitatea lui, felul în care înfruntã timpul, faptulcã nu-ºi pierde frunzele iarna, toate acestea l-au fãcut sã devinãsimbol al puterii fizice ºi psihice, a perenitãþii, o reprezentare ale-goricã a demnitãþii umane. La aceasta se referã ºi proverbul: „Ste-jarii mor în picioare“

Mãciuca lui Hercule ºi cârja preotului druid era fãcutã dintr-uncracã puternicã de stejar. Druizii — castã sacerdotalã a celþilor — con-siderau stejarul ºi vâscul care creºtea pe acesta, drept lucruri sfinte.La începutul solstiþiului de iarnã, vâscul era tãiat de pe stejar pen-tru a i se elibera energia, era învelit în pânze albe pentru a nu veniîn contact cu pãmântul ºi a-ºi pierde astfel puterea. Druizii credeaucã vâscul ( considerat ca simbol al feminitãþii ºi al vieþii), este nãs-cut datoritã unui fulger care a lovit stejarul ºi, pentru cã trãieºteîn simbiozã cu acesta, a cãpãtat aceleaºi proprietãþi magice.

Obiceiul de a se pune de Anul Nou o creangã de vâsc în case,este o reminiscenþã a credinþei celte.

În iudaism stejarul simbolizeazã prezenþa lui Dumnezeu ºi esteconsiderat arborele fãgãduinþei.

Stejarul este considerat un arbore axial ce uneºte cele treilumi: subpãmânteanã, terestrã ºi celestã, prin el omul comunicãcu eternitatea. Asemenea smochinului sub care Budha a gãsit ilu-minarea, sub un stejar biblicul Abraham a ascultat revelaþiile luiJahwe. Verticalitatea lui este un izvor de meditaþie. Un exempluelocvent — Tolstoi asociazã frãmântãrile lui Andrei Bolkonski (Rãzboiºi pace) cu un stejar, iar pentru Lucian Blaga, gorunul este un sim-bol al vieþii ºi al morþii.

Credinþa popularã îi mai acordã încã proprietãþi magice. Unmãnunchi din ramuri de stejar pus la ferestre alungã cu siguranþãduhurile rele sã pãtrundã în casã; se credea cã între ramurile luisãlãºluiau driadele binevoitoare omului; cenuºa de stejar pusã înpãtulul cu cereale împiedecã mucegaiul iar o ramurã pusã la loculde strângere a gunoiului goneºte ºerpii. ªi acum þãranii prevestescvremea dupã stejar, când face multe ghinde însemnã cã iarna vafi grea ºi cu multã zãpadã.

123

În mitologia românã el simbolizeazã continuitatea vieþii,întruchipeazã idealurile naþionale ale poporului român — amintescde stejarul legendar din Borzeºti sau Gorunul lui Horea de la Þebea

Ca semn de adâncã preþuire echipa naþionalã românã de rugbya ales ca simbol frunza de stejar, aºa precum canadienii o au pecea de arþar.

Am fãcut aceastã lungã divagaþie despre cultura lemnului ºisemnificaþia misticã a stejarului, pornind de la articolul din revistaaustriacã unde se vorbeºte elogios despre un monument culturalunic în lume, cioplit în întregime din lemnul de stejar.

ªi nu numai. Zilele acestea se discutã în cadrul PrimãrieiVienei, locul unde va fi amplasatã o autenticã Poartã Maramureºanã,dãruitã capitalei fostului imperiu de cãtre statul român.

Gândul mã duce la Gorunul lui Horea ºi cele cinci drumurizadarnice fãcute de Vasile Ursu Nicola (Horea) ºi Ion Oargã (Cloºca)la Viena, pentru a cere împãrãtesei Maria Theresia, apoi fiului sãuJosef al II-lea, sã punã capãt abuzurilor ºi sã reducã prestaþiile lacare erau supuºi þãranii. Apoi, mã întorc în timp, la numeroaseleprezenþe româneºti care ºi-au semnalat pregnant trecerea prinViena. Lista este prea lungã pentru a putea sã fac o evidenþã aici.

Iar acum, o Poartã Maramureºeanã — acel Arc de Triumfsolar al sufletului românesc, încrustat în carnea stejarului — arboreledãinuirii veºnice, va sãlãºlui pentru totdeauna în capitala fostuluiimperiu.

O veche vorba moroºanã spune: „cel care ne trece poartane va fi prieten pentru totdeauna ºi chiar dacã pleacã, se vaintoarce“.Asta spune multe.

ªi mã gândesc la poemul „Mureºan“ în care Mihai Emines-cu comparã poporul român cu un stejar, arborele puternic careatrage fulgerele dar nu piere în furtunã. Nu este o premoniþie cio certitudine.

„Iar stejarul poporului meu tare, ridicã ºi azi în vânturiÎntunecata-i frunte ºi proaspãta lui frunzã“.

124

POSTFAÞÃ:

POVESTEA „ZEULUI ÎNTRUCHIPAT“

Specializatã pânã astãzi într-un fel de „literaturã cu ocaziegeograficã“, de fapt un gen propriu care amestecã, adeseori pasio-nant, evocare, document ºi reportaj, Julia Maria Cristea nu-i, ladrept vorbind, un scriitor prolific deºi opera existã ºi a gãsit o for-mulã potrivitã în a se exprima. O „istorie sentimentalã a Vienei“,socotitã a fi încã nedefinitivatã, existã totuºi ºi se citeºte cu delicii,un reportaj despre Thailanda, având extensiune ºi „material“ exo-tic este conceput într-o manierã atrãgãtoare, de „povestire pre-lungitã“, unde observaþia directã ºi documentul se întâlnesc în mãsuriechilibrate ºi policrome — acestea sunt, la drept vorbind, creaþieîn marginea „realitãþii imediate“, unde, totuºi, straturi diferite, uneleprea puþin vizibile, se disting ori se bãnuiesc. Nimic nu ar pãreasã presimtã, de fapt, o altã perspectivã decât aceasta care, în oricecaz, alcãtuia „o formulã“ ºi asigurã o anumitã continuitate de „prozãde bel-canto“.

Dar pe la jumãtatea lui ianuarie, în acest an, recitindu-i câte-va din producþiile recente ce se publicau, cu o exactitate de cea-sornic traducând „ocazia calendaristicã“, mi-am dat seama cã aces-tea nãzuiau sã se alcãtuiascã într-un chip definit, formând o cartece existã ºi este constituitã. Modul însuºi de a se naºte mi s-a pãruttulburator. Ea cuprinde „tradiþiile re-trãite ºi reconstituite“ într-unfel ce nu aparþine etnologului ºi, deci, savantului (deºi se alcãtuieºtecu atenþie ºi se documenteazã) ci scriitorului care nãzuieºte nu doar„sã recupereze“ o viaþã tradiþionalã ce nu s-a stins ci ºi sã se explice,în straturile lui profunde ºi, poate, insondabile, arãtând „cine esteºi de unde vine“.

Aceasta este o atitudine mult mai rãspânditã decât ni se pareacum când privim totul mai degrabã din perspectiva „culturii de con-sum“ ºi a realitãþilor de societate superficialã curentã cãci, oricâtne-am închipui ca fiind moderni, noi avem încã viu ºi nedesluºit unîndemn misterios cãtre „originã“ ºi „rãdãcini“ care, la rândul lui areun grad de generalitate, deºi se observã puþin ºi se desfãºoarãtainic; însã acesta va rezista peste timp fiindcã ilustreazã „diferenþa“,diversitatea ºi, pânã la urmã, „arhipelagurile de specificuri“. Unii,

125

care nu înþeleg cã este cu neputinþã a se exprima „în afara seriei“dacã nu îºi gãsesc, pe lângã „dimensiunea individualã“ ºi „dimen-siunea colectivitãþii specifice“, îºi închipuie cã aceasta ar fi atitu-dine „paseistã“, consecinþã a „culturilor întârziate“ ºi „rãmase îniluzia nemodificãrilor“ ºi, deci, ostile „progresului“, care se fetiºi-zeazã, confundându-se schimbarea prin tehnologie cu valorile în ma-terie de spiritualitate. Aceºtia invocã, atunci când se pronunþã înaceastã tematicã, noþiuni ce nu pot explica altfel decât în felul unoretichete defãimãtoare ce se ºi întrebuinþeazã adeseori prin expre-sii neconþinutistice precum sunt „reacþionar“ ºi „sãmãnatorist“.Adicã, într-un plan subþire, cine scrie despre tradiþii ce trãiesc înmarile straturi tainice de colectivitãþi ar fi caduc ºi inerþial ºi, pânãla urmã, „depãºit“. În aceastã materie, însã, demonstraþia nu seface ºi, pânã la urmã, aceasta este ºi cu neputinþã de fãcut.

De bunã seamã cã nu aceasta este atitudinea ce a fãcut posi-bilã „literatura de restituþie“ ce ne-o dã, astfel, Julia Maria Cristea.Aici, în aceste eseuri care ascund efortul de a le alcãtui ºi,deopotrivã, de a le face sã existe, este de vãzut, întâi de toate,sentimentul tulburãtor al „pomenirii pãrinþilor“ fiindcã ori de câteori ascultãm aceste voci cu aparenþa indefinitã — ce ne vorbesc,însã, atât de lãmurit încât le înþelegem uneori chiar ºi fãrã cuvinte— suntem parte dintr-un ritual enigmatic ºi intrãm într-un spaþiu cenu mai aparþine contingentului, proiectat, aºa cum ºi este, într-unprezent continuu.

Aceastã carte m-am gândit sã o public ºi, dacã se poate,sã o public acum. Ca sã desluºesc dacã ea „existã“, adicã, de fapt,dacã are coerenþã ºi „stã“ în structura ei interioarã, am recitit totulºi am încercat sã o înþeleg. Era izbitor cã autoarea se gândise sãreconstituie „un calendar sacru“, adicã un altfel de repetiþie a tim-pului convenþional, care, de obicei, orânduieºte societãþile ºi le aºeazãîn condiþia lor ireductibilã, de „strângere la un loc de oameni“ înconcordanþã cu natura. Acest „calendar“ ar fi trebuit, fãrã de nicio îndoialã, sã se aºtearnã complet ºi îmi apãrea de netãgãduit cãgândul ce pornise sã se exprime avea în vedere o înfãptuire pre-lungitã, laborioasã ºi, poate, „sacrificialã“. Ea, când s-ar fi încheiat,ar fi dat „un document de viaþã istoricã“ uimitor de puternic ºi deconvingãtor, orânduidu-se între „cãrþile mari“ ce, fiind trebuitoare,era neîndoios cã se vor scrie cândva. Dar, de fapt, când ºi în cefel? Dacã, totuºi, aceastã carte ipoteticã nu ar fi fost încheiatã ºi

126

rostul ei nu ar fi întãrit, prin existenþã, conºtiinþele ce o aºteptau?ªi dacã, întârziatã fiind, nu ar mai fi adus, atunci când, poate cãtotuºi ar exista, efectul care, astãzi, se aºteaptã ºi îndemnarea,prin gest necontestat, cãtre a se urma astfel de faptã ºi semnifi-caþia ce o vehiculeaza?

Rezultã cã esenþial este cã aceastã carte sã existe acum,aºa cum este ea, ºi cã, dacã mâine întregul ei virtual se va întinde,se va completa ºi va avea desfãºurare de tablou, mãcar „ideea luide breviar“, ce se observã aici, a semãnat, precum Semãnãtorul,ieºit primãvara pe câmp, ca sã se fructifice altãdatã, mai târziu,în viitor. Iatã de ce am hotãrât sã fac posibilã, prin îngrijire ºi editare,aceastã carte care s-a scris parcã de la sine sau a fost „dictatã“de undeva chiar dacã ea constituie într-un fel doar schiþa — ori nu-cleul redus la esenþial — din ceea ce va putea fi, într-un viitor indefinit,Cartea de Poveºti mitice, închipuitã de autoare.

Însã existã ºi aici „o enigmã a facerii“ cãci ceea ce a fost laînceput, poate, o „încercare de a evoca“ a devenit, cu vremea, ocolecþie de contribuþii aproape cu neputinþã de clasificat de unde,însã, reiese cu o vigoare ce uimeºte puterea Tradiþiei ºi perpetui-tatea ei. Cãci, de fapt, „Timp“ ºi „Sãrbãtoare“ nu-i doar o arheo-logie în straturi de o vechime impresionantã ce nu se întrevãd deobicei dar se presimt întotdeauna pe cãi ce aparþin nevãzutului;aceasta este ºi un document de stãruinþã a unui impalpabil ce nedefineºte ºi, în cele din urmã, adaugã încã o contribuþie la direc-tiva interioarã ce ne ajutã sã fim noi înºine, arãtându-ne „specifi-cul“ ºi „diferenþialul“.

Cãci într-o lume unde „a fi specific“ este totuna cu a supravieþuiculturaliceºte, astfel de izvoare de arhaic, aproape fãrã vârstã, suntnu doar reazem de colectivitate ci totem ce trebuie privite cu ado-raþia ce se datoreazã „Zeului întruchipat“.

ARTUR SILVESTRI

127

SUMAR

De ce am scris aceastã carte ..................................... 3

Tradiþii ºi superstiþii la rãscrucea dintre ani ................. 7

Anul Nou viticol ............................................................ 18

Sf. Valentin ºi Dragobetele nostru strãbun ................... 28

Postul Paºtelui .......................................................... 33

Tradiþii ºi obiceiuri de Paºte ......................................... 40

Tradiþia sãrbãtorii Solstiþiului de varã ........................... 48

Datini, tradiþii sau superstiþii legate de Sânziene sau Drãgaice ................................................................. 54

Sântilie — Legende, tradiþii ºi superstiþii ........................ 61

Focul. Mituri, tradiþii ºi superstiþii ancestrale ............... 68

Seceriºul — ritualuri, tradiþii ºi mituri ............................ 79

Focul lui Sâmedru — Ziua Soroacelor, început de iarnã pastoralã ................................................................ 89

Noaptea Strigoilor — Noaptea Sf. Andrei ...................... 97

Sãrbãtorile lupilor .................................................... 106

Addenda: Cimitirul vesel de la Sãpânþa ......................... 116

Postfaþã: Povestea „Zeului Întruchipat“, de Artur Silvestri ................................................ 125

128