Trupele abisiniene (jos) aş­teaptă eroice războiul deşi pregătirea lor m ilitară este aproape nulă. Din urmă le va menţine însă formidabila flotă^ a englezilor adunată toată în Mediterană.(C itiţi reportagiile din corpul revistei).

JUL IX No. 4 5 4

OCTOMBRIE f9 3 5

C O N FE S O R U LÎM P Ă R ĂTE SE I

Este în a c e la ş t im p şi î n g r i j i t o r u l m au­s o l e u l u i M e n e lik . P re o tu l, un e u r^ ic , es te to td e a u n a în c o m p a n ia îm p ă ră ­te s e i şi o în o fe ş te in c ă lă t o r i i .

î m p ă r a t u l s i îm p ă r ă t e a s a d u p ă u nBANCHET D IPLO M ATIC .

In stânga îm părătesei, doamna H e rte l, prima doamnă de onoare. In spatele îm păratului domnul Schusser, reprezentantu l biroului ger­man de in form aţiuni, şezănd, ministrul Kir- chholtes, trim isul Germ aniei şi fost a taşa t de legaţie la Bucureşti. îm păratu lu i îi place v ia ţa de societate şi organizează deseori, la curte, banchete după modelul european. Bu­c ă tă ria p alatu lu i este condusă de un şef-bu- c ă ta r e lveţian . Desigur că la aceste serbări, fracu l este o b ligatoriu .

ACESTA ESTE A D D IS -A B E B A , (FLOAREA N O U Ă ), C A PITA LA A B IS IN IE I.

Din pric ina lipsei de apă, bătrânul îm p ărat Menelik a m utat reşedinţa im peria lă depe muntele Entoto, zece k ilom etri mai jos, la poalele muntelui, 2400 2900 m etri deasu­pra nivelului m ării. Pentru asigurarea te ra - samentului şi prim enirea aerului, s'a p lan ta t o pădure de eucalip ţi pe un diam etru de circa 10 k ilom etri. Oraşul are o suprafaţă egală aproape cu aceea a Parisului, dar nu are decât c irca 100.000 locuitori, fo r ­mând astfe l un oraş-grădină, care nu este un teren prea proprice pentru a tacu ri ae­riene. In planul în tâ i, în luminiş, b iserica creştino-coptă.

M IC U L S A L O N A Ş FR A N C EZ A L ÎM ­

PĂ R A TU LU I

UN VALET CERE O LEG ĂTU R Ă TELE­

F O N IC Ă PENTRU ÎM P Ă R A T

In p a la tu l im p e r ia l , c a m e re le sun t le ­g a te în t re e le p r in a p a ra te te le fo n ic e m o de rn e . D e a ltm in - te r i to a te o ra şe le m a ri d in p ro v in c ie sun t le g a te te le fo ­n ie de c a p ita lă ;

In d reap ta , doamna H e rte l. Douăsprezece serv itori, eu­nuci şi serv itoare înconjoară pe p rin ţ şi sunt răspun­zători pentru v ia ţa lui. Extras din notiţe le lui R ik li: „M ânu". în vârstă de patru ani. adică „băeţaşu l" se aşeză pe genunchii mei, cântând pe nem ţeşte : „Kannst du pfeifen, Johanna“ . Apoi sare jos, in trând în grădină, se urcă în micul autom obil cu b ate rie e lec trică , condu- cându-l prin m area alee de eucalip ţi.

PRINŢUL SAHLA SELLASSIE, CEL M A I T Â N Ă R FIU AL ÎM PĂ R A TU LU I, JUCÂNDU-SE IN G R Ă D IN A PALATULUI

No. 454 —

— Pag. 3

O SCENĂ TIPICĂ DE STRADĂ LA ADDIS ABEBA

„Schumi" (demnitari) trec cu servitorii lor prin piaţa „A ra t Kilo" (patru kilometri) spre vechiul Menelik-Gibi, spre a se ¡prezenta in audienţă la împărat. Un bărbat fără purtător de armă nu este bine văzut. Purtătorii de arme, cu îmbrăcămintea albă nu sunt soldaţi, ci servitori, ale căror puşti sunt în majo­ritatea cazurilor, ruginite. In dreapta o coloană ridicată cu îcazia încoronării împăratului Haile Selassie I.

VÂNĂTOARE DEPE PLATFORMA UNUI TREN

INVITAŢII LA O VĂNĂTOARE SE ÎNTORC SPRE TRENULIMPERIAL

In stânga, cu casca colonială, micul prinţ Mokonnen. Dacă ia şi îm ­păratul parte la vânătoare, atunci prima împuşcătură îi este rezervată. El este un ochitor de seamă, şi a câştigat multe premii, luându-se la întrecere cu eropeni şi înalţi demnitari.

LA STAŢIUNEA DE RADIO DIN HARRAR

In principalele oraşe abisiniene sunt prevăzute cu staţiuni mo­derne de radio. Aci se pregătesc ordinele de mobilizare. Abi- sinianul se obicinuieşte foarte curând cu uzul oricărui aparat tecbnic, oricât ar f i el de complicat.

A to Belatschon, un director de cale ferată, împuşcă, cu precizie, o gazelă. Abisinienii sunt mari amatori de vânătoare, mândria lor constă în a poseda o puşcă modernă. In legătură cu pregătirile de război, împăratul a ordonat supuşilor să poarte haine kaki.

ADDIS ABEBA, LOCALITATE DE BĂI

In vale, în imediata apropiere a gării, se găsesc isvoarele thermale, bogate în fier, pucioasă şi radîum. Ele sunt foarte eficece pentru boale de piele şi reumatism. Hotelul european, condus de un german, este prevăzut cu insta­laţie de băi, o sală de concert şi un bar. In stânga se află baia împăratului, în dreapta hotelului, baia oficială a indigenilor, unde vin mai ales leproşii să-şi aline suferinţele.

STĂPÂNIREA C O M U N IC Ă

Bătăi surde de tobă cheamă populaţia în piaţa principală, spre a face comunicări oficiale. In stânga şi dreapta steagul Abisiniei. Oraşele mai importante sunt în legătură telefonică cu capitala.

t.

DANSURILE PREOŢI­LOR IN D U M IN IC A

FLORIILOR

După obiceiurile ve­chi, preoţii, cari pot f i recunoscuţi după legaturile albe depe c a p şi bastoanele înalte, primesc şi a ii prin dansuri ritmice şi domoale, sărbăto­rile religioase.

PR EO ŢII SE ÎN C L I­N Ă IN FA T A ÎM ­

P ĂR A TU LU I

D a n s u rile p r e o ţ i lo r au lo c în b is e r ic ă sau de s ă r b ă to r i f o a r t e m a r i, în c u r t e a b is e r ic e i. D a n s u rile sun t a- c o m p a n ia te de to b e şi s u r le .

ABUNA KIRYLLOS, PAPĂ AL BISERICEI COPTO - CREŞTIN Ă IN AB IS IN IA . C IT IN D SFÂNTA SCRIPTURĂ

După o veche tro d ifie , Abuna este de 340 ani încoace, egiptean, totuş urmaşul său de acum va fi un abisinian. Abuna al Abisiniei n 'are nici un fe l de legătură cu Papa dela Roma.

i ^ m y A

A F R l GR j F l t A I W - j f c " v

\ tO «1 1 nrl / C O N O o i /uGHiiDfiv/ J ţ m m t - \ 1

SUNT Şl CERCETAŞI IN AB IS IN IA !

Urmând dorinţa împăratului, a tâ t la Addis-Abeba cât şi în celelalte oraşe de provincie există vaste organizaţi' de cercetaşi. Cercetaşii locuiesc în internate. Ei primesc o educaţie m i­litară şi se conduc după regulamentele cercetaşilor elveţieni.

ÎMPLETITOARE de c o ş u r i d in HARRAR

Harrar din răsăritul ţă rii a fost încă în secolul al XlX-lea o pro­vincie egipteană. Prin amestecul de i rase, a apărut rasa Harrar, care se aseamănă perfect cu populaţia din sudul Sudanului.

O F A T Ă „G A L L A “ D IN A D D IS

O tre im e d in p o p u la ţ ia E t io p ie i s u n t G a lla , a d ic ă H a m iţ i cu un a m e s te c d e sâ n g e n e g ru . T o f i G a l la s u n t p ă s to r i .

S A T DE IN D IG E N I LA H A R R A R

In fu n d e u c a l ip ţ i , a c ă r o r p a t r ie e s te în A u s t ra l ia , şl c a re au f o s t in t r o d u ş i în A b is in a , a b ia de c ă 'r e îm p ă ra tu l M e n e lik . Lo - c u in ţe le in d ig e n i lo r G a la şi a le s o m a li lo r s u n t c o n s t ru i te d in p ă m â n t şi a c o p e r i te cu p a ie .

UN p r im a r de tr e is p r e ze c e a n i

Acest tânăr abisinian, care după concepţiile europene este încă un copil, a fost numit primar al oraşului Dagahabur, care numără 5000 locuitori. La alegerea lui a contribuit faptu l că este cel mai in te ligent locuitor al oraşului şi că vorbeşte şase limbi. El a reprezentat oraşul său în faţa îm­păratului Haile Selassie, care l-a prim it cu onorurile obici­nuite primarilor.

acute şi cronice de :

ReumatismGută * Sciatică

Nevralgii» Gripă Dureri de capV in d e c ă g a ra n ta t l

La Farmacii fi Oroguerii. Produs elveţian.

Victimelor unei rele dîgestiuni

REZERVOR P O R TA B IL DE LA G A R M IL IT A R FE M U N - A P À . D IN C IM E N T ŢH ERITREEI

A p ro v iz io n a re a cu a p ă a t r u p e lo r i ta l ie n e se fa c e fo a r te g r ţu . F ie c a re d in ­t r e a c e s te re z e rv o a re es te p ă z it de o s e n tin e lă , pe n - t r u c a p re ţ io s u l l ic h id sâ nu f ie o t r ă v i t sau fu r a t .

A c e s te b a ră c i ţ i c o r tu r i , se rve sc d e o c a m d a tă ca a d ă p o s t t r u p e lo r i ta l ie n e .

LA STAŢIA DE CALE FERATĂ INTRE MASSAUA Şl ASMARA

Ultima staţiune de cale ferată, Asmara în munţii Eritreei, se află la o înălţime de 1500 metri. In timp ce la şes domneşte o căldură insuportabilă, clima din aceste înălţimi abia poate fi suportată de europeni.

A S K A R II D IN ERITREEA LA E XE R C IŢ II

P u te re a m i l i ta r ă a I t a l ie i se ba zează , in c o lo n i i , pe

tru p e n e g re , c a re d u p o c re d in ţa I t a l ie i p o t f i în ­t r e b u in ţa te şi Sn lu p te m a i s e r io a s e .

A V IO A N E D E SC A R C ATE IN PO RTUL M A S S A U A

In c a zu l u n u i ră s b o i cu A b is in ia , I t a l i a pune m a re ba ză pe in f lu e n ţa a v io a n e lo r şi t a n c u r i lo r sa le . Până la g r a n i ţa c o lo n i i lo r , h a n g a re le de a v io n s u n t t r a n ­s p o r ta te pe r o ţ i .

E X E R C IŢ II DE A P A R A R E C O N T R A G A Z E LO R LA M O G A D IS C H U . PO RTUL S O M A L IE I IT A L IE N E

E x e rc iţ i i le cu m ă ş tile de gaze in a c e a c ă ld u ră in s u p o r ta b i lă , d in a p ro p ie re a e q u a to ru lu i, p r e ­z in tă g r e u tă ţ i d e o s e b ite p e n tru t r u p e le i ta l ie n e .

C O LO N II DE LUCRĂTORI DAU ZOR LA NIVELAREA ŞOSELELOR

Şoselele nu pot fi construite cu material indigen. Stratul de ciment este adus cu vapoarele.

95-160 de metri, adâncimea fiind de 10 metri. Societatea întreţine nu meroase staţiuni de supraveghere — o întreagă flotă de remorchere — şi conduce vapoarele pe canal cu âju+orul bărciior ei proprii.Primele cheltueli prevăzute la 200 de milioane de franci s'au dublat în cele din urmă şi au trebu it să fie acoperite printr'o emisiune ulterioară de acţiuni. Astăxi, valoarea canalului figurează în registrele de contabilitate cu valoarea de I miliard de franci.La 16 Noembrie 1869 s'a făcut inaugurarea cu un fast deosebit. In fruntea asistenţei între care figurau cei mai de seamă oaspeţi europeni era împărăteasa Eugenia, sosită pe yachtul ei personal „A ig le ", prin caual. Numai Anglia s'a abţinut dela solemnitate. Vice-regele Egiptului comandase compozitorului italian Verdi, pentru sărbătoarea inaugurării, opera „A id a " cu subiect din viaţa Egiptului şi a Etiopiei. Cheltuelile festiv ită ţilo r s'au rid icat la 10 milioane de franci. Deşi, graţie realizării canalului, drumul pe mare, spre Asia orientală scurtase cu 8000 de km., iar durata călătoriei cu o lună de zile, afluxul de aur, pe care-l aşteptau acţionarii, nu s'au produs imediat.Traficul vapoarelor era destul de redus, din care cauză acţiunile societăţii canalului de Suez au căzut mult sub valoarea lor de emisiune.

Un v a p o r trecă sd p rin ca n a lu l d e Suez

Cine a fost Lesseps? Nu un technician E ş ire a d in ca n a lu lspecialist, aşa cum am f i isp itiţi s'o ere- d e Suez în a p ro p i-dem, ci un diplomat. Era consulul Franţei ere d e oraşu . r . x i i- i . m' - L a tarm sta d e stra jain Egipt. In aceasta calitate, a reuşit sa 0 gtatue a leu lu iîntreţie legături foarte strânse cu vice- b r ita n ic . regele Egiptului, înlocuitorul Sultanului, reiaţiuni pe care le-a exploatat apoi cu mult succes. In plus, — lucru nu mai puţin important — era vărul împărătesei fran­ceze Eugenia, soţia lui Napoleon al lll-lea.Graţie acestor reiaţiuni, a reuşit .în anul 1856 să obţie pe numele său dela vice­regele Egiptului o concesiune pe 99 ani, pe care a transmis-o apoi societăţii ce-a întemeiat-o.Numai sub presîunea lui Napoleon al lll-lea, la care Lesseps făcu apel pentru arbitraj, vice-regele şi Sultanul aprobară forma societăţii. Succesorii lui Negrelii au introdus însă o contestaţie, în 1903, susţinând că transmisiunea concesiei a- cordate lui Lesseps, asupra unei societăţi,nu e legală. ______Poincare, marele bărbat de stat francez,— pe atunci avocatul fam iliei Negrelii, — a afirmat că societatea canalului de Suez ar avea o „existenţă practică", nu însă şi una „jurid ică"'. Această afirmare se bazează pe faptul că vice-regele Egiptului nu era îndrep tă ţit să acorde concesiunea, iar Sultanul s'ar fi găsit astfel în faţa unui fap t îndeplinit, pe care l-a recunoscut numai sub presiune diplomatică.Până acum n'a intervenit o hotărîre în această interesantă desbatere. Chestiunea va deveni acută abia în anul... 1957, când expiră concesiunea.Interesant e faptul că la constituirea societăţii au subscris acţiuni toate statele europene, afară da.... Anglia, actuala stăpână a Canalului.Dela început, această ţară s'a manifestat ca o adversară înverşunată a planului construirii canalului de Suez, deoarece se temea ca nu cumva controlul străin asupra Suezului să provoace o întrerupere a legăturii cu India. Ministrul lordul Palmerston, în camera Comunelor, a numit planul „o aventură nebunească" şi „cea mai form idabilă şarlatanie care a fost vreodată propusă naivităţii anglo-saxonilor". Stephenson, fiu l inventatorului locomotivei, susţinea că proectul este nerealizabil, din punct de vedere technic. Anglia a pus atunci în mişcare la Constantinopole, toate resorturile, pentru a provoca o opoziţie a Sultanului. In toamna anului 1859 apăru chiar o fregată turcească în faţa Alexandriei, cu ordinul de a interzice imediat lucrările începute. Din fericire, intervenţia n'a avut nici un rezultat. Abia după războiul Crimeei, Anglia a to lerat lucrările, din complezenţă pentru ajutorul lui Napoleon împotriva ruşilor şi şi-a dat asentimentul pentru concesia liniei ferate Cairo-Alexandria şi Banca Egiptului.Lesseps, omul cu mâna de fie r nu s'a descurajat de d ificu ltă ţi. La 25 A prilie 1859, a fost dată prima lovitură de târnăcop. Construţia a durat zece ani. 40.000 de felahi au muncit cu sudoarea frunţii, pentru a face săpăturile în deşert. Apa de băut trebuia procurată de departe, cu ajutorul a 1600 de cămile. Şi totuş, această construcţie nu reprezenta propriu zis o problemă technică, aşa cum a fost cazul de pildă, cu jumătate veac mai târziu, în canalul de Panama, care necesita perforări anevoioase de munţi şi bararea unor înălţimi considerabile cu stăvilare costisitoare.Fără stăvilare, prev/Siut numai cu zece lărgiri de comunicaţie, canalul de Suez se întinde pe o lungime de 169 de km. dela Port-Said la Marea Mediterană şi trecând prin arşiţa pustiului nisipos ajunge la Suez, la Marea Roşie. Un canal de apă dulce, lung de 240 de km., caro asigură aprovizionarea cu apă potabilă, formează legătura cu Nilul. In mai multe rânduri, lăţimea şi adancimea drumului navigabil au fost adaptate dimensiunilor din ce in ce mai mari ale vapoarelor.Astăzi, canalul are în fund o lăţime de 60 de metri, iar la suprafaţă

Vice-regele — Kedivul Egiptului — care şi înainte avea datorii mari pe piaţă, se găsea în pragul falimentului. Nemai putând aştepta vremuri mai bune, se grăbi să ofere în pagubă guvernului francez, pachetul său de acţiuni în valoare de 4 milioane lire sterline.In tim p ce francezii începură tratative le şi pierdeau timpul cu tocmelile, apărură deodată englezii, care-şi schimbară brusc atitudinea de până atunci.Intuiţia şi abilitatea marelui om de stat britanic Disraeli, reuşi să repare greşala dela început.Englezii depuseră imediat pe masă cele 4 milioane de lire sterline cerute de Kedivul Egiptului.Acum, când canalul era gata şi în funcţiune, acest popor de marinari a înţeles form idabila lui importanţă pentru imperiul lor colonial.Faptul s'a petrecut în anul 1875.Când, după 7 ani, o rebeliune antieuropeană i-a dat prilejul să-şi întindă stă­pânirea asupra întregului Egipt, marea Britanie a devenit de fapt stăpâna canalului.După această glorie, constructorului Lesseps i-a fost dat să trăiască o penibilă mizerie. Succesul său la Suez îl încurajase să încerce şi realizarea canalului Panama. Sarcina technică era însă aci incomparabil mai mare. Lucrarea uriaşă a avut de luptat cu flagelul materiei, cu complicaţiile financiare şi mijloacele technice insuficiente. In faţa acestor greutăţi a sucombat. Abia mai târziu con­strucţia a fost terminată de americani. Pentru Lesseps şi compatrioţii săi, eşecul s'a tradus printr'o adevărată catastrofă. Lesseps, ta tă l şi fiu l au fost implicaţi în marele scandal şi constructorul canalului de Suez a fost nevoit să apară, Îa

vârsta de 88 de agi, în faţa justiţiei. A fost condamnat la cinci ani închisoare, sub acuzaţie de conrupţie. N'a ajuns însă să-şi execute osânda, căci a murit în anul următor, într'o stare de eclipsă mintală, însemnătatea strategică a a canalului de Suez, ca o cheie între Europa. A frica şi Asia, însemnătate atât de viu discutată în timpul din urmă, a fost încercată în cursul războiului mondial.Italienii, care trebue să-şi treacă acum trupele spre Africa orientală prin canalul de Suez, au to t interesul că această importantă trecătoare internaţională să rămâîe deschisă.O sinistră ironie a istoriei, face ca o realizare concepută de un tech­nician italian şi sabotată de englezi, să fie folosită azi ca o armă englezească împotriva italienilor.

N'AM DESCOPERIT AMERICA!

ORE IN MEXICA M plecat din Los Angeles la cinci seara, la ora când va-

/ 1 porii de gudron ce se înalţă depe şosele, se amestecă in ^ ceafa marină. Am plecat după moda locală, într'un autobuz

opt cilindri — o mie dolari, lansat pe piaţă de un regizor din Hollywood, ca să aibe şi a ltfe l de venituri.Stau pe o banchetă din spate, lângă o femeie micuţă încântătoare, vioaie, subţire ; ciorapii i se opresc într'un loc de unde nu începe încă rochia. Nici n'ar f i fost de lic ios!Ca să nu ne plictisim, două sticle de gin. S'a păstrat trad iţia depe vremea când alcoolul era interzis. Chiar ţ i buzunarul secret de odi­nioară, unde dispar sticlele în caz de pericol. Insul nu poate renunţa la emoţii IDin când în când cineva spune :— M i-e se te !Şi atunci se bea. Toată lumea bea. Gest simplu, după care mureau Americanii pe vremea p ro h ib iţ ie i; din care cauză l-au păstrat. Işi

Observi instantaneu ca s'a schimbat civilizaţia. Câini pe stradă, cerşetori lângă uşi, balcoane sub ferestre, femei însărcinate stând la taifas. Trecătorii se agită şi vorbesc tare. Pantalonii de catifea ai lucrătorilor. Statei« Unite n'au aceste distracţii IBetty — vecina mea vaporoasă se numeşte evident Betty — scoate limba roză din guriţă ţi pare serios preocupată.— Să încep cu un whisky ori cu un cocktail ? se întreabă ea, cu tonul unei eroine ale lui Corneille în clipa în care trebue să opteze pentru datorie sau pentru pasiune.Tia Juana. Monumentul principal al oraşului, adevărata lui raţiune de a fi, o construcţie vastă, ca un hambar de elegantă. Clubul s tră in ilo r. Pentru Americani e paradisul: găseau odinioară, găsesc şi acuma, alcol şi jocuri de noroc. Pentru mine e pur şi simplu un cazinou.A ic i dejunăm. Restaurantul îşi confundă aproape sala cu cea de joc. Tineri bruni, mutre de bandiţi, ne servesc cu o graţie latină, antricoate indiene. O sticlă de Pouilly cu vin rof, regele epocii lor fanariote, prohibiţioniste adică.Betty, din prudenţă, înghite la şir cinci cocktailuri vaste. Aşa e obişnuită de câţiva ani ţi moare altfel.In prima sală de joc, mică, mulţimea urlă în jurul mesei verzi. Doi crupierî, cu vizieră pe frunte, învârtesc o roată uriaşă, multicoloră, ca la bâlciu. Mulţimea joacă, pierde şî ţipă. Aici joacă cei cu mai puţine parale.Sala a doua e mai mare. E împodobită cu un bar enorm. Dacă nu credeţi că e enorm, aflaţi că e lung de cincizeci de metri. Patru barmani bat şi mestecă necontenit, parc'ar fi atinşi de vreo boală nervoasă. Două sute de persoane beau în acelaşi tim p amestecuri d»whisky, gin, bere, martini, şampanie şi coniac. _Americanii proaspăt sosiţi, arată o sticlă, la întâmplare— Dă-mi din asta I M işca rea p e s trăz ile d in Mexico.

Un m ana

imaginează, ca şi atunci că trec prin pericole extraor­dinare, dacă beau. Toţi au, mai mult sau mai puţin, suflet de Don Quichotte.Soarele naufragîază în Pacific, maşina aleargă, noi bem gin, Americanii se tem, femeea micuţă face ochi mari şi îi învârteşte necontenit, mirată şi naivă; to ţi tăcem. La dreapta, to t lungul oceanului, palmieri uriaşi ne dau onorul. Deasupra începe să ardă o lună mare. Minunat peisaj de cartă poştală ilustrată!Vecina mea, la ore asta când toate femeile sunt sen­timentale, îmi spune su b it:— Mă doare stomacul ICeeace, la noi, ar f i fost înlocuit cu :— Adm irabil I Sublim I U im itor I...Panouri-reclame Palm olive, sate mereu mai multe. Ne apropiem de San Diego, oraşul-frontieră al Mexicului. In America, un sat înseamnă : o bancă, o biserică, un dug store care ar f i farmacie, dacă to t acolo n'ai lua şi masa şi n‘ai cumpăra mărci poştale.Şi când s'au construit undeva, în orice pustiu, dar în America, aceste tre i instituţii, satul. e g a ta : în câteva săptămâni vin consumatori de umplu locul cu case. La zece suntem la Son Diego. San Diego doarme. Petrecem noaptea într'un hotel plin de oameni cari, ca şi noi, vin să bea în străinătate. Dacă s'a desfiinţat prohibiţia, nu maî are nici un rost să bei în Statele Unite. Fericirea e aşa de aproape! In zori, to t ho­telul emigrează în Mexic. Păcat că nu l-au făcut pe roate IŞoseaua e mai plină de automobile ca la New-York. Insfârşit o baracă de lemn. Firul de maşini trece încet prin faţa câtorva soldaţi cu mustaţă şi carabină, amân­două cam de aceeaşi mărime. Frontiera.

p ă lă r ii la M exico

áerbarea regimentului de rda Minai Vit

A ta ş a ţ i i m i l i t a r i s t r ă in i ţ i d-a ii g e n e ra l C o n d e e s c ii ţ i c o lo n e l Ni- cu le scn - C o c iu , c o m a n d a n tu l re- m e n tu lu i. p r im e s c d e f i la re a . U n ifo rm e le re g im e n tu lu i la d ife r ite e p o c i.O -n ii g e n e ra l C o n d e ie s c n ţ i co lo ­ne l N ic u le s c u - C o c in , co m anda n tu l re g im e n tu lu i, in t im p u l s e rb ă r ii. ( In n u m ă ra l v i i t o r vom p u b lic a un r e p o r t a j m a i a m p lu a s u p ra aces to r s e r b ă r i . )

rŞi înghit fără să întrebe ce li s'a servit.Betty a băut până acum zece cocktailuri. Trece suc­cesiv pe ia toate culorile de alcool, le combină la în­tâmplare ţ i înghite d in tr'odată. Aruncă priviri langu­roase unui crupier cu nas striv it ţ i d in fi negri. Cru- pierul, fără haină, cu mânecile suflecate, mestecând veşnicul său chewing gum, anunfă fără încetare eveni­mentele ruletei, cu o voce răguţită ţ i indiferentă. La intervale regulate, cu o precizie uim itoare, scuipă într'un vas mic de to t, care nu se află mai aproape de cinci metri de el.Se joacă la „douăzeci ţ i unu", joc american asemă­nător cu baccara : în spate sunt mesele ruletei. M in i­mum 25 centime, zero ţ i dublu zero. O mulfime la fel de mare în jurul ruletei ca ţ i în jurul celorlalte mese. Certuri la fiecare cinci minute. Un gentleman cu un trabuc spăimântător, pretinde că a jucat pe numărul ieşit.Dacă liniştea nu se restabileţte repede, într'un co lţ al plafonului se arată subit o deschizătură gălăgioasă, pe unde se iveţte ţeava unei pu ţti misterioase. Puţca asta se pare că se descarcă destul de r a r ; dar când se descarcă, ucide. Numai simpla ei apariţie ajunge deobicei să potolească poporul.Betty e beată ţ i câţtigă mereu. Eu pierd într'una. Indigenii, ten măsliniu, mustaţă albastră, pălărie mare ţi moale, privesc holbaţi teancurile de dolari care cresc în faţa fem eiuţtei vaporoase.Pun ultima monedă pe dublu zero... bula sare prin toate căsuţele... se aud strigăte spaniole...„Dublu zero"Sunt sgomotos entuziasmat ţ i întind repede mână în faţa baghetei crupierului care trebue să-mi aducă o avere. Când deoda tă :— Stop IMă întorc, to ţi se întorc ca ţ i mine. La spatele meu, doi soldaţi imenţi chiar pentru unul mai puţin mărunt ca mine :— Urmaţi-ne IMi se pare caraghios. Betty insultă soldaţii ţi-m i ţipă in urechi sfaturi.— Să nu răspunzi nimic, orice s'ar întâmpla 1 Soldaţii mă .apucă zdravăm, fiecare de un braţ.Ce-am făcut ? începe să-mi fîe teamă. Se pare că în Mexic e foarte simplu să fie împuţcat un om. Mă împing într'un ascensor, sub privirea amuzantă a mul­ţimii. Inutil să mai pun în tre b ă ri; la protestele mele mi se răspunde lacon ic:— Aţa am prim it ordin I Mă gândesc ta erorile judiciare, la care şi-au p ierdut cei treizeci de ani viaţă în celulele umede înainte de a rioasă ţ i tardivă reabilitare.Mă ţi văd în faţa închisorii, grea, mă împing într'o curte cu ziduri mari cenuţii...Nu, e un birou elegant unde un havană.— Vorbiţi spaniola ? mă întreabă el în englezeţte.— Nul

— Vorbiţi englezeţte ? mă întreabă în spaniolă.— Nu I— Atunci ce vorb iţi ?— Româneşte I am răspuns, pentru a-mi arăta cetăţenia.— Bun i răspunde el, in rom âneşte. V'am chemat să vă plătesc câţtigul.— Şi pentru asta m 'aţi arestat ?— V'am crezut american I Americanii pretind emoţii când viu la noi. Nu mai ţtim ce să mai inventăm... Dacă ţi-ar f i cerut scuze, v'aş fi spus. Dar n'a făcut-o. M i-ar f i părut chiar caraghios. Mă adaptasem I...

DIN R O M ÂN IA mai putea vedea altceva la

to ţi nevinovaţii mai frumoşi din

ajunge la o glo-

Se deschide o poartă mică, pătrată, sinistră,

pântecos muşcă o

O M EXICANA Cunosc cazinoul. Ce-aşTia Juana ? Baruri şi iar baruri, unul mai' mare ţi mai lung decât celalt. Toată America defilează pe aici. Public foarte amestecat, bărbaţi fără guler, nebărbie- riţi, femei necoafate cu un copilaţ în braţe ţ i altui pe spate, alături de miliardari.Betty mă roagă s’o conduc într'unul din aceste baruri. Intrăm într'o baracă de lemn, unde to t personalul de serviciu e compus din zece femei. Zugrăvite la dispe­rare. fără pălărie, mirosind a alte vremuri. Rochii co­lante care se lărgesc de cum scapă de genunchi. Con­sumatorii le ciupesc, dansează cu ele, şi dispar cu ele.— Nostimă casă I exclam eu, pentru mine.— Eşti român, tu ? răspunde o voce, lângă mine.Sub ochii a iuriţi ai lui Betty, o femee m'apucă de braţ. Destul de drăguţă, deşi poartă o jupă din şaten albastru, ciorapi negri şi corsaj cu broderie de pe vremea bunicii.— Eşti din Bucureşti ? Faci cinste cu un pahar ? Mulţu­mesc, George I Şampanie! comandă ea, fără ca eu să f i scos to t timpul o vorbă şi continuă :— Nu-ţi închipui ce plăcere să vezi un om din Bucureşti I— Dar ce faci aici 7— O poveste întreagă. Ca la toate. Sunt din Bran, după cât mi-amintesc. Fată de la ţară I într'o zi, aveam şapte ani. m'a trimis tata să-i aduc vite le dela câmp. M 'am întors după vreo două ceasuri. Se întunecase bine :— Nu le găsesc, tată I— Să nu vii fără ele IŞi n'am mai venit I La 16 ani eram în Bucureşti, domnişoară.— Dar părinţii nu te-au căutat ?— Nu I Au găsit singuri vitele I... Un american mic ca tine m'a adus la New-York, după război ţ i a murit după tre i lunî. Eram singură, fără un franc. Am lucrat într'o uzină de parfumuri. M'an surprins în flagrant cu contramaistrul. M'au expediat... Un tip care locuia la acelaşi hotel, mi-a spus că e de lucru în Mexic. Şi e de lucru aici în Mexic Iînghite d in tr'o sorbitură şampania comandată, se şterge pe gura cărnoasă cu mâneca.Am venit apoi la Betty care mă primeşte surâzătoare; pretinde că ea cunoaşte viaţa. Dovadă că a go lit o -sticlă întreagă în lipsa mea.La şase suntem din nou în drum spre San Diego I Acelaş apus de soare, dar la stânga de astădată...

IN CHILI: TARA CARE ÎNGRAŞĂ LUMEA■ ■

...Pământul devine prea mic... nici chir turiştii nu mai au ce să descopere... Aşa cel puţin cred ei... C o ra co fe s , prima staţie din secţiunea chiliană a Transanzianului. Am ieşit dintr'un tunel lung, ca să venim pe un podiş îngust zdrobit de toate părţile de munţi colţuroţi. Gheţarii vin ca valurile Rivierei, să sperie linia ferată. Linia ferată nu se sperie : trenul le râde în nas, strănută un val de aburi ţ i le tope ţte puterea, trage entuziast un chiot ţ i munţii i i răspund ia fel, pe urmă o ia domol înainte. încet, încet, ajungi departe...E trenul cu cele mai repezi locomotive ţ i are o medie de douăzec i de km. pe oră. Asta înseamnă că mşrge ţ i mult mai încet... Urcă ţ i ţerpueşte I

VĂ PREZINT S A N TIAG O !

Deodată, surpriza pentru care mă pregătisem, dar pe care realitatea o transformă în minune ; vasta câmpie unde se înalţă cele o sută de turnuri şi c lopotniţe din Santiago, comoară de farmec şi frumuseţe, în jurul căreia, ca batalioanele unei fo rtăreţe necuceribile, gigantele ziduri ale Anzilor. Un contrast care depă­şeşte imaginaţia : o perlă într'un scrin de granit ! Capitala asta de jumătate milion de oameni, locueşte pe o câmpie întinsă pe care cresc multe coline conice. Una, Santa-Lucia, e în centrul oraşului chiar. înainte, Santa Lucia, cu falezele ei verticale şi goale, părea o fortăreaţă naturală. Şi era chiar, înainte de a veni Spaniolii.Azi colina e un „parc suspendat", cu terase, partere de flo ri rare, boschete de arbori eleganţi, pavilioane de restaurante cu cele mai delicioase sandias din lume şi cu gustoasa cazuela, mâncarea naţională din Chili. Şi dancinguri, unde dansurile negre n'au detronat încă boston-ul. De sus, privirea îmbrăţişează imensul oraş, plin cu grădini, privirea umblă până la masa întunecată a Cordelierei, unde se loveşte şi cade... La picioarele acestei coline incomparabile, altă mi­nune : Avenido de las Delicios, pe scurt A iam eda. Largă de 100 m., lungă de 7 km., măreţul bulevard e Pantheonul unde se află monumentele şi statuile eroilor naţionali, conquistadores.Nu departe, despărţită de cartierul afacerilor, Piaza de Arm as, înainte sediul social al oraşului: un fel de Forum unde se întâlneşte to t Santiago elegant — gente — unde bellades, frumuseţile, vin să se plimbe după masă.

Ţ A R A U N IC Ă . . .

Chili e o ţară unică în lume. de câteva ori unică.,. Mi-amintesc de discursul ce mi l-a ţinut un gazetar local, înainte de a părăsi Chili. După ce mi-a expus pe larg minunăţiile ţ i averea ţă rii, mi-a rezumat inven­tarul, scurt, insistent, ca să mi-l insinueze pentru veşnicie.

...„A ur, argint, aramă, cobalt, manganez, fer, cărbune, borax, sare, sulf. Guano ţi N itra t de sodiu, cu care îngrâşâm to a tă lum ea. O sută de mii de hec­tare, cu două milioane ţ i jumă­ta te chintale metrice de n itra t : d in rămăţiţele lui se scoate 80 % din iodul lumii......„Căpţunele din lume sunt toate originare din sudul ţării........Toate ţcolile primare se ţinîn aer liber, în cât mai mult con­tact cu natura. Pentrucă natura e principala noastră bogăţie. Ca p rive liţte ţ i ca daruri, materii prime........Avem cel mult 10% analfa­beţi... avem nouăzeci ţ i două de cotidiane, 160 hebdomadare, un to ta l de peste 400 publicaţii... Chili e o ţară unică ! (Asta e to t concluzia gazetarului meu I).

I. M arius M ircu

Urmează : Incaş ca şi Incaşii

D O A M N E L O R !V o p u tn i p â rii« , în c a l* mai fra . o o 4M cu lori na tu ra l* precum ţ i • » - M a | i H l p a r ia a n a u tc . ««acută ¡ra- p ro ţa b il C o a fa ra l F r w ţ o l» . Strada

Qţimat, 7. Tiltfofl 3-01 -2î

/ STORiA nu cunoaşte destin mai trag ic decât al negrilor, această rasă harnică, puternică, prolifică, înzestrată cu cele mai alese însuşiri omeneşti — dacă socotim muzica şi dansul ca încoronarea facultă­

ţilo r creatoare. S’ar părea că alte rase au suferit mai mult, bunăoară pieile roşii din care se trag aztecii, creatorii din Mexic ai acelei stră­lucitoare' civilizafii procolumbiene. atât de înrudită cu a egiptenilor din antichitate. Dar aztecii au p ierit în veacul al XVI-lea asasinafi de spanioli îndată după descoperirea Americiî de către Colurrtb — şi moartea, se ştie, este capătul tuturor suferinţelor. Pieile roşii din America de Nord deşi au dus lupte destul de grele cu primii colonişti anglo> saxoni, azise g ă s e s c în tr’o situaţie p riv ileg ia tă— întrucâtva în situaţia jaguarilordomesticiti între zăbrele şi cărora li se aduce hrana în fiecare dim i­neaţă, de către îm blânzitori: Pieile roşii primesc subvenţii anuale din partea Statelor nord americane şi uneori în anîî de secetă, ajutoare n natură, hrană şi îmbrăcăminte.

C m to tu l alta a fost şi este soarta negrilor. Nu trebue să ne facem prea marî iluzii şi să credem că negrii din ţările civilizate ale Am ericii sau cei de sub protectoratul ţă rilor europene din Africa, se bucură de o situaţie bună, numai pentrucă unii negri pot f i văzuţi dansând în cabaretele de lux din metropola lumii, cântând în bandele de jazz, sau semnând romane p re m ia te le jurii de intelectuali albi. M aran , autorul romanului negru „Batula" sau Josephina Backer, graţioasa vedetă a dansurilor de tropice sunt numai excepţii. Tot ca excepţii trebue socotiţi negrii savanţi sau negrii bogătaşi din New-York. In realitate milioanele de negri — cei din Asia, din A frica şi din America — au fost şi au rămas hamalii continentelor, o bună parte din ei fiind încă vânduţi şi cumpăraţi ca sclavi, cu toată interdicţia Ligii Naţiunilor.Cseace este mai cumplit — negrii alcătuesc rasa pe care prejudecata- generală o pune pe ultima treaptă a prestigiului. Căci e to lerat ames­tecul de sânge dintre engleji şi indieni bunăoară, dintre olandeji şi

M a s c a unu i do nsa to rt

locuitorii din Siam, din dezi şi Lotentoţi, dinşi harnicul neam al bti însă căsătoriile cu nt amestec e lovit de la Ziarele cel puţin odată negru din oraşele nori p riv it cu dragoste chip a cărei cauză trebue o poftele exotice ale fes Situaţia negrilor din h mai deprimantă, cu cit au invadat noul conţii* America, fără voia loij Un veac şi jumătate (J transportul sclavilor nei Nord. Acest fel de iili interzicerea sclavajului? n'a încetat. La 15 Apr mai transportat la Nai european cu o aseme» fac clandestin.Negrii sunt probabili» acestui fap t se datore

t

N e g ru l v ă c s u ito r de g h e te .

Tip de negru b ă trân din Katango.

■

F a m ilie de in d ig e n i tn K a ta n g o .

Un m in u n a t d e c o r d in A lg e r .

¡¡japonezi, ba chiar d intre olan- tc a ieşit puternicul, inteligentul rica de Sud. Nu sunt îngăduite i negrese — şi un asemenea dispreţul şi ură generală, lină vestesc linşarea câte unui pe simpla învinuire de a fi ni albe — împrejurare tragică, toarte multe ori în simţirea şi

Nord e cu atât mai intolerabilă, |ubine că e nedreaptă : Nu ei |it au fost aduşi din A frica în Islnic.ni întregi au fost ocupate cu

Africei în America de atât de bănos, încât şi după

ijii solemne, traficu l de negri vapor francez, V ig ilan te , a sclavi — a fost ultimul vapor urcătură. Azi transporturile se

blajină a pământului şi numai vânzării, transportului şi cum-

O fe m e e m a sg a i, d in t r ib u l K a jia d a d in A f r ic a .

părăsii lor, atâta vreme de la un continent la altul, de-a curme­zişul unui ocean. Şefii triburilor africane îşi vindeau supuşii, cu uşurinţa cu care se vând azi cârdurile de gâşte sau de oi — desigur cu preţ mult mai scăzut decât aceste animale şi uneori numai pe câte un şir de mărgele. Sute şi mii de sclavi, bărbaţi şi femei, erau vârîţi în fundul vaselor, ca dobitoacele, unde erau ţirtuţi numai cu apă şi pâine uscată. C op iii din pântecele mamelor nu mai erau trecuţi la numărătoare în ziua încărcării, iar la des­cărcare, comandantul avea un „excedent" l-a numărul sclavilor, a cărui valoare intra în punga lui. Din pricina mizeriei şi a spaimei au fost câteva revolte şi negrii au masacrat echipajul; de-atunci negrii au fost îmbarcaţi cu lanţuri la mâini şi picioare, asemenea unor criminali osândiţi la muncă silnică. Turme uriaşe de sclavi puteau f i astfel stăpânite de echipajul puţin numeros al vaselor, alcătuit de cele mai multe ori de un comandant cu înfăţişare de pirat, şi de şapfe opt oameni cu chipuri bărboase de gorile.Se cifrează la câteva milioane numărul negrilor care trăesc azî în Noul C on tinen t; dar nu se va şti niciodată adevăratul număr al negrilor transportaţi din Africa, de oarece o bună parte din ei— poate m ajoritatea— au p ie rit pe drum sau de'ndată ce au fost debarcaţi, unii de foame, a lţii de boale molipsitoare.Soarta care-i aştepta pe solul virgin al Americei nu era mai blajină. Puşi la muncile grele de desţelenire a pământului care nu mai fusese cultivat niciodată, ei sunt adevăraţii creatori ai plan-

D a n s a to u re a ra b e .

ta ţîiio r de trestie de zahăr şi de tutunuri, pe care le admiră încă turiştii din zilele noastre. Generaţii după generaţii, aceşti copii ai A trice i cu sufletul cântător şi pueril au muncit solul patriei lor celei nouă, având drept răsplată gârbaciul supraveghetorului, şi uneori gloanţele din revolverul patronului alb. Ceî care au putut scăpa din acest infern, s'au refugiat în statele de miază-noapte ale Americii, unde începuse să se în firipe o viaţă industrială şi unde braţele erau plătite.La 1860 a izbucnit din această pricină între statele Am ericii d e Nord acel război civil, nim icitor şi crud, numit războiul de Sece­siune, în aparenţă pentru eliberarea din sclavie a negrilor din sud, în realitate pentru a pune capăt concurenţei întreprindelor cari lucrau cu braţe neplătite. După patru ani de masacru între albi, negrii au fost eliberaţi —- şi au căzut de-atunci în infernul şi mai amarnic, al muncii industriale,:cu salarii pururi de mizerie şi cu o muncă impusă to t atât de nemilos, din zorii zilei până târziu în noapte.O bună parte din negrii s'au deşteptat azi la o conştiinţă mai dreaptă a valorii şi destinului lor. M ulţi şi-au asimilat cultura albilor. M ulţi sunt admirabili tehnicieni. Toţi sunt artişti. Şi la vestea că ultima ţară liberă a negrilor, Abisinia, e în pericol de a f i cotropită aviatorii negri din America s'au declarat gata să se pue în se.-viciul Negusului.'

A.

E ce s'a rid icat Anglia atât de târziu împo- m M triva Italiei, care de mai bine de şase luni

1 trim ite trupe în A frica Orientală, toate con­tro la te şi aproape numărate de serviciile de spionaj dep£ lângă biurourile Canalului de Suez ? De ce a intervenit cu toată forţa ei maritimă, concentrată în Marea Mediterană şî Marea Roşie, abea după ce Italia adunase în Somalia aproape un sfert de milion de oameni ?...Procedeul Angliei nu este „p e rf id " — cum s'a spus de-^tâtea ori despre această vastă şi străveche putere— ci el a fost d ic ta t de natura intereselor Angliei în Abisinia.Nu erau oare aceste interese vădite din primul moment, înainte ca Italia să f i făcut uriaşele cheltueli cu tr i­m iteri de trupe şi mobilizări de corpuri de armată de rezervă ? Căci dacă Anglia de la începot ar f i de­clarat cu toată botărîrea că nu va îngădui nimănui o cotropire a Abisiniei — că pentru Anglia, Abisinia are aceeaşi valoare ca Belgia în Europa întru asigurarea intereselor ei, politica italiană n‘ar f i fost atât de -activă şi ofensivă, şi s'ar f i putut ajunge mai uşor la o în ţe legere: Lumea n'ar f i acum, ca în 1914, la doi paşi de o conflagraţie generată !..

** *

Toate aceste întârzieri, în aparenţă atât de absurde, sunt însă parfect logice dacă ţinem seamă de ade­vărata valoare a Abisiniei, cu toate secretele ei şi mai cu seamă de ritmul cugetărei politice engleze. In amândouă cazurile sunt foarte rău informaţi mai to ţ i c itito rii de ziare, pentrucă nu sunt mai bine do­cumentaţi uneori nici scriitorii de ziare.

Astfel s‘a afirmat că toată lupta se dă pentru cuce­rirea petrolului care ar f i existând în Abisinia — şi câteva zile s'a şi pus în circulaţie numele unui agent internaţional care ar f i cumpărat în taînă drepturile asupra avuţiilor subterane din ţara Negusului. Pentru un petrol ipo te tic — căci petrolul din Abisinia este încă pielea ursului din pădure I — nu s'ar face un război mondial, când nici terenurile petrolifere exis­tente nu sunt exploatate în întregime, când producţia depăşeşte cu mult consumaţia şi când societăţile de petrol spre a nu da faliment sunt silite să cadă la învoeli pentru restrângerea şi mai acută a producţiei de petrol, pe toată suprafaţa globului l..Şi poate afirma cu siguranţă cineva că Abisinia e o mină de petrol, măcar cât Venezuela (Venezuela pe care societăţile de petrol o lasă în părăsire I..)Italiei i s'a acordat de curând, spre a renunţa la război două mari provincii din Abisinia răsăriteană, în continuarea directă a Eritreei şi Somaliei italiene, Dar dacă petrolul se găseşte tocm ai în aceste două provincii ?..Oricum am privi chestiunea, petrolul ca motiv de război colonial şi mai cu seamă de război în Abisinia, trebue lăsat deoparte. El nu corespunde realităţii.

** *

Realitatea e cu totu l alta — şi mult mai simplă. De partea de Apus a Abisiniei, c ari n'a fost cedată de nimeni încă Ita lie i, se leagă interesele Egiptului care se ştie că e de zece mii de ani o creaţie a Nilului. Doi mari afluenţi ai Nilului, care purced din lacuri abisiniene, sunt sub stăpânirea Negusului, cari le lasă în pace. E sigur că le-ar lăsa în pace şi Italia

dacă ar f i stăpână în Abisinia ?.. Prin această domi­nare asupra debitului de apă al Nilului, se poate institui o dominaţie indirectă dar tiranică asupra Egip­tului — şi iată deci cum din Abisinia o mare putere europeană ar putea ameninţa, ataca şi sdruncina în­tregul sistem colonial englez : Egiptul interesează Anglia în primul rând ca ţară mărginaşă a canalului de Suez, drumul cel mai scurt spre India, la rândul ei colonia cea mai preţioasă a Anglie i. In ziua în care Italia, din Abisinia, ar aţâţa triburile din sudul Egiptului şi pe Egipteni, ar deţine o armă formidabilă împotriva puterii engleze. Şi cum Anglia deţine în stăpânirea ei efec­tivă toată Marea Mediterană, ita lienii ar f i oricând dispuşi să năruiască dominaţia stăpânului din jurul coastelor ei.E un raţionament cam lung, ştim bine şi acest raţio­nament nu s'a făcut prea repede şi prea uşor, — ba unii Engleji cari au fost împotriva concentrării flotei britanice în Mediterana, n'au făcut încă nici până acum raţionamentul de mai sus I — ceeace explică întârzierea apariţie i Marei Britanii în conflictul italo- abisinian, pe primul plan al discuţiilor.După ce oamenii politic i răspunzători ai Angliei au făcut raţionamentul, problema s'a s im p lifica t: flota en­gleză a întregului imperiu s'a iv it din toate mările şi s'a concentrat pentru apărarea şi garantarea siguranţei în viitor a imperiului, la gura canalului de Suez I Războiul poate f i socotit înlăturat — afară numai dacă Italia nu va voi să se sinucidă. Tratativele diplomatice vor stabili doar de-aci înainte, până unde, pe teritoriu l abisinian, Italia se va putea extinde fără acapararea Nilului şi Egiptului, adică fără pericol pentru imperiul colonial englez.

F. A.

jjf E multe ori, cercetăto- m W rul într'un domeniu are

' mai mult interes — în sensul că obţine rezultate mai bune — să abandoneze conclu­ziile următoare unor vederi mai generale, pentru a determina -fenomenul în actualitatea preo- cupării lui dintr'un fapt, fie el izolat, fie doar un inel d in tr'o serie întreagă de fapte.Vrem să spunem, cu alte cuvinte ţ i trecând la speţa noastră, că în Duminica aceasta cel care a r vrea să-şi facă o idee sau să-şi confirme anumite consta­tă ri, relative la footballul româ­nesc o poate face mai cu uşu­rinţă analizând nu întreg pro­gramul zilei, ci un singur match. Juventus — C . A . O .

** *

Căci aşa cum a decurs partida d e pe arena O . N. E. F., ea a fost reprezentativă şi a unei stări de fapte şi a unei menta­lită ţi.Dar să precizăm materialul.C . A . O . — „leaderM-ul catego­rie i — era marele favorit. învin­gător recent al Venusului — şi mai recent învingător repetat al Ripensiei — cu o echipă de valoare care urma să puie în «videnţă to t farmecul şi eficaci­ta tea celebrului joc maghiar, Arădenii trebuiau să facă aproxi­m ativ două îmbucături din echipa

bună de scos la reformă a bucu- reştenilor.Pe teren, lucrurile însă nu s'au petrecut exact aşa.In primul rând — spre marea disperare a susţinătorilor clubu­lui din Oradia (este cazul să spunem că ambele înţelesuri ale cuvântului „c lub ” sunt valabile) —- C . A . O. nu a învins. Trist, bizar, surprinzător, cum vreţi să-i spuneţi, dar adevărat. De învins, e învins Juventus. Şi nu aşa, la îngrămădeală, pe furate. Nu. A fost masă în toată regula, cu fa rfurii adânci şi de desert, cu tacâmuri şi furculiţe de peşte, cu vin, discursuri şi taifas la cafeluţe. Dovadă că, în afară de cele tre i puncte marcate — scorul a fost 3-2 — roş-albaştri -au mai avut un goal pe care arbitrul nu l-a văzut, un „ I I " m. pe care Dragomirescu l-a pier­dut şi a lte numeroase ocazii curat „m ilim etrice" 1...In al doilea rând, C. A . O . n'a prea jucat în.maestru. Dacă jocul orădenilor a avut vreun farmec oarecare, publicul nu s'a îm­părtăşit din el. C ât despre efica­citate... să nu mai vorbim I In al treilea rând, Juventus n'a fost chiar a tâ t de inexistent pe cât se temeau duşmanii şi cre­deau prietenii. Nu că ar f i făcut o partidă care să merite a fi cinematografiată d rept docu­ment posterită ţii sau care să determine a lt respectabil cetă­

K o ro n y în c e a rc ă t â m a rc h e z e c a c a p u l.

ţean să se apuce o diferenţă atât dela ultima ieşire încât spectatorii, îngheţaţi de un cu d in ţir au fost vaţi de facultăţile zgomotoasă.

de sport. Dar de flagrantă bucureşteană, pe jumătate

soare special complect pri- de reacţiune

** *

C e concluzii se pot trage ? Prima — şi o repetăm pentru a nu mai ştiu câtea oară— vechea supremaţie a echipelor ardelene este, de ‘mult, o legendă. S'au dus zilele feric ite— pentru ele ne­greşit — când orice adunătură de cismari, sau dulgheri de peste munţi sosea în Bucureşti cu 11 tricouri şi o mingie şi pleca în­cărcată de bani, goaluri şi in­

v ita ţii de revenire.Azi, o echipă se pregăteşte, se îmbracă, îşi ia antrenor, îşi face club — cu ruletă încă I — vine în „wagon-lits" ca să nu se sur­meneze şi pleacă cu rezultate cari, dacă sunt excelente într'o analiză a lichidului cefalo-rachi- dian, nu contribuie cu nimic la renumele unei echipe de foot- ball.A doua — în directă legătură cu precendenta — este că echi­pele noastre n'au niciun stil de joc. Se comportă pe teren cum le vine în ziua aceea. Şi dacă cutare planetă e în conjucţie cu Saturn sau cu Venus şi faptul

. convine vreunuia d intre jucători, -apoi victoria trece de partea celor fe ric iţi astrologiceşte. Dacă cumva, există vro influenţă as­trală potrivnică, orice-ar dori

conducătorii şi orice-ar spune „calculu l hârtie i“ , to tu l e inutil. Matchul se pierde mai uşor decât un dosar din procesul vreunor fraude cu devize.Din care — dacă Inteligenţi — conducătorii Juventus - ului ar putea trage o concluzie din concluzii. Şi anume ar studia ce fo rţe oculte au fost în acţiune Duminică, pentru a se putea conduce în consecinţă, pentru v iitor.

** *In restul ţă rii şi zilei, C . F. R. a învins România cu 4— I , Cri- şana pe Unirea-Tricolor cu 3— 2, Ripensia pe Universitatea cu 2— 0. Au făcut matchurî nule G loria cu Amefa (2— 2), Venus şi Chinezul ( l — I).A avut loc şi obişnuitul scandal cu bătaie. Victime : jucătorii Venusului şi arbitrul, la Timi- mişoara.

** *

In Ţara Românească, în afară de football, se pare că se va încerca, săptămâna aceasta, şi practicarea unui alt sport.E vorba de tenis.Campionatele naţionale ale Ro­mâniei vor începe în ziua de2 Octom brie.

** *

Peste hotare, Joe Louis l-a ne­norocit — la propriu şi figurat— pe Max Baer.Da povestea e prea veche pentru a o spune prea pe scurt...

G k. Ţari

Doua scene d in H en rii Ttiilnil N ational.

„ \ o ' ' c 0 ' ,„Ae 1 e r t ° . . , * e 9 t e » ' r '

% » ''V*»»0'

M AREA stagiune se pare c ’a început-o cu derptul. Două d intre spectacolele care ţin a fi­

şele teatrelor, a tât din punctul de vedere al calităţii textelor, câ t ţ i ca prezentare, ie; cu to tu l din comunul spectacolelor cu care, din nefericire, ne-au obişnuit în ultimul tim p teatre le noastre.Mă gândesc la „Tessa", care se repre­zintă la Teatrul Regina Maria şi la „Re­gele Henric al IV-lea", ultima premieră a Teatrului Naţional. Amândouă aceste piese, cum se spune în limbajul teatral, au „prins", ceea ce dovedeşte că publi­cul nostru, cu gusturi atât de eclectice

» i

! I ■hl t m

nu îndrăgeşte exclusiv spectacolul „uşor", bun şi el aşa ca desertul după masă; desertul servit însă singur e greu de mistuit.„Tessa" este o piesă extrasă dint'un roman de scriitorul Giraudoux. Modul cum s’a făcut această „extracţie " desminte regulă că o lucrare de teatru adaptată după un roman este inferioară modelului. Adaptarea aceasta pentru scenă trebuie însă făcută de un abil sciitor de teatru, cum e cazul, şi nu de însuşi romancierul care, lucru lesne de ‘nţeles, va renunţa cu greu la o sumă de amănunte — carne din carnea lui — cari nu vor forma, aduse pe scenă, decât un stufiş distru­gător atât pentru piesă, cât şi pentru . . . spectatori.„Tessa" e un crâmpeiu de viaţă antentică, cu mici şi mari drame, aşa cum este viaţa — „o infam ie", spun unii fi lo ­zofi pesimişti. Ea înfăţişază destinul trag ic al unei familii nu­meroase de oameni înzestrati, dar urmărite de fa ta lita te . Toţi se aseamănă cu tatăl, dar în special „Tessa" şi acea­sta — paradoxal — mai mult prin contraste.Pe această Tessă o înfăţişează cu mijloace de mare come- diană, d-ra Leny Caler. Creaţia domniei sale, constituie o culme pentru cariera sa, şî aşa biruitoare, ea surprinzând doar o parte a numeroşilor săi adm iratori; — pe cei cari au uitat că nu de mult interpreta dactilografei Suzi Sachs — - care a făcut „gen" în teatrul românesc — a jucat, şi încă admirabil, roluri în care râsul se îmbină cu lacrima. > Talentul, adevărat ta lent al actorului nu poate fi însă mono­cord. Diversitatea rolurilor pe care le interpretează acea­sta consacră pe marea artistă. Şi d-ra Caler a dovedit, cu

prisosinţă, că e o mare actriţă, o desăvârşită fermecătoare de suflete. Consacrată, sunt sigur însă, că nu şi-a dat încă mă­sura talentului său.Demn partener— cum se spune în limbaj consacrat, i-a fost d. Tony Bulandra. Pentru desăvâşirea ansamblului, al cărui rost a început, pare. să fie înţeles, d-nii V. Maximilian, G . Storin, d-na Lucia Sturdza - Bulandra au jucat roluri mai mici, dar din care au făcut şi mici creaţii.S'ar putea spune însă că întreaga interpretare a fost la nivelul textului, a cărui ascultare — o repet — constituie o adevărată încântare.

** *

Sânt jaloane cari marchează evoluţia unei instituţii, aproape centenare. Reprezentarea „Regelui Henric al IV-lea" rămân» ca una dintre cele mai isbutite sforţări ale Teatrului Naţional. Numai Teatrul Naţional, prin mijloacele care-i stau la dispoziţie poate să ne dea asemenea spectacole, cari onorează o direcţia de teatru.Părerea mea, umilă, e că Teatrul Naţional, prin rosturile sale, nu trebuie să ne dea decât asemenea spectacole.Dispreţuind regulile „clasice" ale teatrului — el clasicul prin excelenţa — Skahespeare a scris o piesă uluitoare, extremistă, în înţeles dramatic. In asemenea condiţiuni, nu-ţi este permis să faci „disecţie pe cadavru", analizând opera unui geniu, aşa cum procedezi când e vorba de un simplu autor mai mult sau mai puţin talentat.Expresiile „ ta r i" din piesă au făcut desigur deliciul spectatorilor Teatrului „G lo b e " din Londra, frecventat, în epoca Elisabet- hană, în special de pătura de jos a oraşului. Istoria timpului, ne spune, că atunci când vre-un nobil se aventura ia acest teatru pentru a nu se compromite, venea cu mască. O, tempora I Astăzi, nici cei mai moralişti d intre moralişti, n'ar îndrăzni să spuie că Skahespeare e imoral...Piesa are tre i eroi : Prinţul de Galles, Falstaff şî Regele. Inter­pretaţi de d-nii G . Vraca, R. Bulfinsky şi Ion Manolescu, . ei constituiesc pivotul piesei.In ultimul tablou al piesei, este adus pe scenă, un cal — calul lui Henric al IV-lea — care oricât de puţin nărăvaş ar fi, to t se sperie puţin, ca un actor debutant, o rb it de luminile ram pe i: Lucrul acesta aminteşte o întâmplare, de pe vremea când la Teatrul Naţional juca opera italiană. La o reprezentaţie a o- perei, fiind adus pe scenă — mi se pare în „Ebreea" — un cal, acesta s'a speriat şi a sărit în orhestră, luând-o razna prin sală. La Teatrul Naţional însă, asemenea accident este exclus. Calul este ţinut bine de doi soldaţi — „roş io ri" de-ai noştri — îmbrăcaţi de circumstanţe, în zale de-ale soldaţilor lui Henric al IV-lea.Fericitul regisor al ambelor piese este d. Soare Z. Soare.

loan M assoff

D-ra Tantzi C o cea a c ă r e i ana- ,, , , . ,, ,. . . .r iţ ie p e sc en a T eatru lu i Co- Mişu h o t in o c a r e o b ţ in e unm ed ia a fo s i m ult ap lau d ată . şu^ces s tră lu cit p e s c e n a 7 ea

H iru lu i C o m ed ia m ..F racu l“

D-ra L en y C a ler c a r e a r e o c r e ­aţie im p res io n a n tă în „T essa“ pe scen a T eatru lu i R eg in a M aria

Ş t i i i u , m u z x i s i ă M ic ia î n d o i a l ă :

Nici un fel de »Cremă de lux«, »Cremă minune«, sau vreo contrafacere, nu pot înlocui C rem a-N ivea. In toaiă lumea nu există o altă cremă de piele care să conţină »Eucenta«. sub­stanţă neîntrecută pentru întreţinerea pielei şi pe care se ba­zează efectul atât de binefăcător Acesta este tot secretul — şi costă numai câţiva Lei!

Aşa da*: £ua(i numai Cuma*7lu>ea, nimic altceva!

CREMANIVEA : in cutii cu Lei 16'—, 34‘— fi 72*—*'*! tuburi Lei 30'— fi 45'—

No. 454 —

A S I A 1 9 3 5

LA BURSADIN OSAKAUn mare magazin la Tokio.— In vizita la inventatorul per­

lelor artificiale.

N o u l p a la t a l bu r­se i d in O sa ka ,

O ş e d in ţă a n im a tă la b u rs a d in O sa ka .

D. M ilei m o to Inve n ­t a t o r u l p e r le lo r de c u ltu ră .

B ■% A C Ă vreţi să vedeţi una din priveliştile cele mai m M ciudate ale Japoniei moderne, una din cele mai

opuse imaginei pe care şi-o fac încă astăzi despre Japonia, acei cari în tinereţe au c itît pe Lotî, îmi spune un American care locueşte în Osaka, Chicago-ul japonez, duceţi-vă să vedeţi noua Bursă, care a fost inaugurată săptămâna trecută.Vizităm în plin centrul oraşului această clădire în beton

armat pe din afară şi marmoră pe dinăuntru. Construcţia această acum terminată, a costat mai mult de 20 milioane de yeni.Parterul e ocupat de bursa propriu zisă şi ve­dem mulţimea bursierilor mîşcându-se într'un hali imens şi minunat, din tavanul căruia atârnă încă ghirlande în tonuri vii din enorme flori de hârtie colorată, rămase aci încă dela ser­bările de inaugurare. Este singura notă orien­tală în acest decor ultra-american.Căci toate afişele de cursuri, toate operaţiile de vânzări şi cumpărări se fac acum în linişte, cu ajutorul tablourilor electrice folosite de cei interesaţi aşezaţi în cele 700 de fo to lii, ca şi

T r ia re a d u p ă m ă rim e a p e r le lo r p e n tru c u l tu r ă .

deputaţii în parlament, care sunt puse în mişcare apăsând după dorinţă pe un buton depe placa ce o are la îndemână, dacă nu preferă să se servească de telefonul ce-l are deasemeni lângă el. Comparat cu tămbălăul şi dezordinea urlătoa- rei dela Bursa din Paris, spectacolul acestei săli în care sgomotele sunt înăbuşite de pereţii anume construiţi, unde aerul este filtra t şi climatizat, este cu adevărat impresionant şi dă mult de gândit asupra rap id ită ţii cu care Japonezii ştiu nu numai să egaleze dar să şî perfecţioneze ins­titu ţiile pe cari le-au împrumutat din Occident. In etajele superioare, numeroase saloane, foarte luxos mobilate în cel mai modern stil european, sunt puse la dispoziţia consiliilor de administraţie ale principatelor întreprinderi. Restaurante şi ba­ruri perm it bursierilor să prânzească în imobil, putând astfel la nevoe, să ia hotărîri grabnice.

ÎNGRIJORĂRI FINANCIARE

Dar splendoarea Bursei din Osaka nu poate face pe Japo ■ nezi să uite starea precară în care se găsesc finanţele lor naţionale.Fără îndoială, că faţă de ceeace se petrece în Europa, fi­nanţele particulare sunt mai prospere, graţie înfloritoarei activ ită ţi a comerţului şi industriei.Finanţele publice, al căror buget trădează situaţia grea, sunt într'o situaţie mult mai încurcată. Cu toată prosperitatea economică, Japonia are ca şi majoritatea marilor naţiuni ale lumei, un buget cu grave defic ite .Bugetul se ridică la 2 miliarde yeni aproximativ, în timp ce în Franţa şi Anglia este rnult mai ridicat, Această diferenţa se datorează, mai întâiu faptului că Japonia nu are datorii

de război, nici pensii de război, apoi e ftln ită ţil v ieţii, de care beneficiază în primul rând statul. Totuşi din aceste 2 miliarde yeni, mai mult de I miliard e din impozite. Restul provine din împrumuturi, cari, după cum am arătat într'un articol trecut sunt foarte uşor acoperite.Deficitul provine din cheltuelile militare şi navale, imensa lărgire a liniilor de frontieră care trebuesc apărate în Mandciuria, au transformat situaţia, până acum peninsulară a Japoniei (Coreea nefiind greu de apărat), într'una a unei naţiuni te rito ria le . Situaţia financiară a Japoniei poate părea la prima vedere mult mai favorabilă decât situaţia Franţei sau a altor state, dar nici bogăţiile acumulate nici standardul de viaţă al acestor două ţări nu se poate compara. Cu toate acestea, Japonia, fiind in proporţie mult mai puţin îndatorată decât celelalte ţări occidentale, se găseşte într'o precară stare financiară. Se ştie că, o excelentă situaţie comercială şi industrială nu denotă o situaţie financiară solidă şi că invers, o proastă situaţie finan­ciară nu implică marasmul comerţului şi industriei.

UN MARE M A G A ZIN LA TOKIO

şi începea prin a schimba cu ea, câteva formule de po­liteţă şi de apropiere... Convorbirile erau cam astfel : „..M 'am sculat azi dimineaţă pe un timp foarte frumos. Am admirat florile de cireşi din parcul oraşului. Soţul meu a plecat destul de devreme... m'a sfătuit să am mare grije de copii... în acel moment mi-am amintit că cel mai mic şi-a rupt pălăria... M'am gândit că poate aş găsi la D-voastră una care să se potrivească cu ochii lui albaştri".„Vânzătoarea răspundea în acelaşi stil în flo riţ în tim p ce celelalte cliente îşi aşteptau cu răbdare rândul.Astăzi femeea japoneză cumpără mult mai repede, dar totuşi îi trebue un timp mai îndelungat pentru a-şi exprima dorinţele, decât unei cliente europene.„Cu multă greutate am desobişnuit clientele noastre să se descalţe înainte de a intra în magazin păstrându-şi „g e ta " . Astăzi, în.că, multe nu se resemnează, dar puţin câte puţin scade numărul funcţionarelor dela vestiarul special care, acum câţiva ani era de 140, pentru primirea şi numerotarea „ge ta"-u rilo r împrumutând în schimb o pereche de papuci.„Magazinul nostru, a fost, după cum indică numele, fondat de Mitsui (care întreprindere în Japonia nu aparţine unuia din aceste mari trusturi ?). Astăzi, contează printre primele cinci din lume, cu 3500 funcţionari şi o cifră de afaceri anuală de 100 milioane yeni, asupra căreia plătim numai I % impozit, ceeace înseamnă pentru genul nostru de întreprindere, cuantumul cel mai scăzut din lume. „Preţurile articolelor noastre, după ce a scăzut cu 15% de acum şase ani, se menţin şi au o uşoară tendinţă de urcare".— Nu vă temeţi de concurenţa magazinelor cu preţ unic ?— Aceste magazine au apărut în Japonia acum vre-o cinci ani, dar au vrut să vândă cu preţuri mult prea

eftine şi majoritatea au realizat afaceri proaste. Multe au şi dis­părut.— Cari sunt orele de prezenţă şi salar'ile personalului D-voastră?— Funcţionarii noştri muncesc dela 8 1/2 dimineaţa până la 6 seara cu o jumătate de oră întrerupere pentru lunch, care este luat în prăvălie. Salariul este mult mai rid icat decât în alte industrii, dar funcţionarul trebue să aibă instruire mult mai îngrijită. Fetele tinere câş­tigă 4,75 fr. pe zi, bărbaţii 8,50 fr. Un şef de raion este p lătit cu 150 yeni lunar (650 fr.) Nu au decât tre i zile de repaus pe lună, la 8, la 18 şi la 28. Graţie acestui sistem, magazinele noa­stre sunt deschise şi Duminica, zi de repaus general, aşa încât funcţionarii şi lucrătorii îşi pot face în voe cumpărăturile. In fine personalul nostru are un club sportiv, pe care îl subven­ţionăm cu 2 milioane de yeni anual precum şi casă de odihnă la marginea mărei. Fiecare func­ţionar are dreptul la două săp-

Toltio numără vreo zece magazine cu aspect şi dimensiuni asemănătoare celor din Paris, dar în stil mai mult german. Influenţa germană este atât de mare în materie de arhitectură încât niciun oraş din lume nu seamănă atât de bine cu Berlinul ca Tokio.Japonezii ar f i dorit să-şi construiască, pentru marile lor imobile comerciale, zgârie-nori. Amorul propriu le-ar f i fost foarte Sa­

tisfăcut, dar ameninţările eventualelor cutremure P e s c u ito a re le dn p e r lede pământ se opun. De aceea cele mai mari _imobile din Tokio nu pot depăşi mai mult de R a io n u l c io r a p i lo r d e m ă ta s e la un m a re m a g a z in

treizeci de metri pentru clădirea principală. Ja- din Tol<io-ponezii se consolează îm podobindu-le CU turnuri P e a c o p e r i ţ u l u n u i m a r e m a g a z i n d i n T o k i o .

cari ating câteodată aceeaşi ........ ....... . ............... ' ......................... ... |;înălţime.Mitsukoshi, pe care-l vom vizita, şi-a făcut experienţa în această privinţă. A fost distrus în în tre­gime de marele cutremur de pământ din 1923, care a făcut după :um ştim 100.000 de vic­time I ] Tokio § f Yokohama ; în mai pufcj.n de şa se , săptămâni, după catastrofa, 3C magazin iţi relua afacerile in tV 'u fi loca l provizoriu.Străbatem diferite le etaje şi a- ¡ungem în biroul d irecţie i. Nimic mai vesel, mai vioi ca mulţimea micilor japoneze în kimono şi în .geta" târînd de mână unul sau mai mulţi copii— câte unele purtând sugacii în spate — în- dreptându-se spre d ife rite ra­ioane.- Marea greutate a fost— îmi explică directorul magazinului— să obişnuim femeea japoneză să-şi facă cumpărăturile ca occi­dentalii.„Până acum treizeci de ani, la începutul sistemului actual, cli­enta se aşeza în faţa vânzătoarei

EXCURSIE LA HUSCIUCAsociaţi ) sportivă ţi culturală a funcţionarilor Primăriei Sect. I Galben in excursia arganizaiă Duminică 22 Septefnbrie la Rusciuc.

Linia, sv e ltâO OHMţâ raţională'com bina .frumosul cu sănătatea.

Grăsimea, desa van ta jea/ă, uratcştc, îmbătrâneşte ţi îmbolnăveşte

B E Ţ I C E A IU L

Or. Ernst RichterCom pus d in 10 p la n te n a tu ra le , fă ră T re-o compoziţie v ătăm ătoare organism ului, slăb eşte in mod absolut hl-

¿ ie n lc , in flu en ţează c ircu la ţia sângelu i i i dă vigoare. C eaiul p e n tru slă b it D r. ER N ST R tC U TER

L a fa rm a cii ş i droguerii

Dibaciul ei Truc

La 35 ani, Liliana Dor- val îşi puse în cap cu tot

dinadinsul să răpească unei blondine de 19 ani iubirea logodnicu­lui ei, bogat industriaş. Fiind deşteaptă ţ i şi- rea tă, ea reuşi făcân-

du-se aşa de tânără şi de atrăgătoare ca şi rivala

sa. Citise ce se spunea prin ziare de descoperirea

lăcută la Viena a unui element natural contfnut in piele, nu­mit Biocel, care redă oricărei epider­me tinereţea şi frumuseţea. Cănd află e a că atest element este astăzi unul din ingredientele Cremei Tokalon Bio­cel, aliment pentru piele, ea o intre- buiută in fiecare zi. — In timp de* o lună, sbârciturile au dispărut cu desăvârşire şi pielea i se făcu aşa de fragedă şi limpede ca a unei fete tinere.Când pielea Îşi pierde Biocelul na­tural, muşchii obrazului slăbesc şi se formează sbârciturile şi liniile urâte; cănd i se redă Biocelul, sbârciturile dispar. Profesoral Dr. K ari Stejska! de la Universitatea din Viena a reuşit a obţine această preţioasă substanţă din pielea unor animale tinere alese cu îngrijire. întrebuinţând în fiecare

seară, înainte de culcare. Crema To kalon, aliment pentru piele, celebra Cremă de P aris, orice femeie poate să se scape repede şi uşor de stârci' turi; să reintinerească o piele imbi< trânită şi ofilită şi să arate cu 10—20 de ani mai tânără. Se garantează eu« lente rezultate, altfel banii se reatitue. De vânzare la toate farmaciile, dr* gheriiie şi parfumeriile din tară. Noi preturi reduse: Crema Tokalon, culoa­rea albă, la Lei 50.—, Crema Tokalon aliment, culoarea ro*ă la Lei 60.-.

tămâni de vacanţă plătite.In timpul acelei jumătăţi de oră de repaus zilnic, -funcţionarii pot lua mesele in restaurantul maga­zinului, unde felul socotit de mâncare, cu orez la bază le este socotit cu 0,85 fr. porţia.Cum suntem în preajma lui 5 Mai, zi în care se sărbătoresc băeţii, vizităm raionul „cârpelor", unde se înghesue o mulţime de părinţi. Aceste „cârpe" sunt un soi de baloane de pânză, des­tinate a f i arborate deasupra caselor japoneze ; fam iliile având mai m ulţi băeţi, dăruesc câte un astfel de baton fiecărui băiat. Această jucărie reprezintă curajul, căci stă în bătaia vânturilor fără să se descurajeze niciodată.

UN WEEK-END LA D. KO KICHI M IKIM OTO INVENTATORUL PERLELOR ARTIFICIALE

Printre marile întreprinderi japoneze, cari nu aparţin trusturilor, trebue citată în primul rând aceea a D-lui M. Mikimoto, creatorul perlelor a rtific ia le . Acesta esta un adevărat seif made man. Când era foarte tânăr, fabrica şi vindea macaroane pe străzi. Astăzi este în vârstă de 77 de ani, posedă vaste câmpii, dacă se poate spune aşa, de cultură maritimă de scoici de perle pe d ife rite coaste ale Japoniei, mai ales pe cele de sud.D-nul Mikimoto, pe vremea tinereţii sale, acum mai bine de patruzeci de ani, auzi că Chinezii introduceau în interiorul scoicilor de apă dulce, mici figurine înfăţişând pe Budha din argilă sau dm plumb şi că după o lună le scoteau învelite cu un strat subţire de sidef.Acest fa p t a fost pentru dânsul, edificator şi 4tmp de câţiva ani, după numeroase insuccese, -el îşi continuă cercetările care-i reuşesc numai în ajunul războiului şi-i perm it să creeze perle naturale, dar provocate în mod artificial.— Dealtfel — îmi spune D-nul Mikimoto, pe care m'am dus să-l vizitez la Tokio, înarmat cu o re- comandaţie a unui prieten din Paris, — veniţi să-mi vedeţi exploatările de perle din oraşul meu natal, la Toba, în sudul Japoniei. Este puţin cam departe, dar dacă aţi vrea să vă petreceţi Week- endul, aş f i foarte fe ric it să acceptaţi să f i ţ i oaspeţii mei.Câteva zile mai târziu, un automobil ne aştepta în gara din Toba de unde ne-a condus până la îmbarcader şi de aci cu o bargă cu motor până'n insula principală a exploatărilor de perle. D. M ikimoto cu pălărie tare şi cu kimono, înconjurat de câteva doamne din familie, ne aşteaptă pentru a ne ura bun venit.Ne îndreptăm spre colţul insulei unde sa găseşte laboratorul.A c i D. Mikimoto, ne dă fiecăruia, soţiei mele şi mi» câte un vas cu câteva stridii cari sunt des­chise în faţa noastră şi ne oferă în semn de bun-venit, perlele cari ies la iveală. Cleopatra îşi uimia oaspeţii, topind perle. D-nul Mikimoto, mai generos le face să se nască în faţa noastră. Ne ducem la marginea mărei, unde vedem tinere fe te mai toate de aceeaşi vârstă şi cu aceeaşi -fizonomie ca a celor întâlnite în fabricile japo­neze. îmbrăcate în alb, avântându-se se scufundă în mare, în căutarea strid iilor necultivate pe cari le asvârle, după fiecare scufundare într'un foarte mic vas flo tant, reţinut cu o sfoară de cingătoare. Aceste tinere fe te, îmi explică D-nul Kato, unul

dintre conducătorii întreprinderii, sunt în număr de patru sau cinci sute în timpul verei. Ele se scufundă de tre i ori pe zi, timp de o oră, având nasul şi ochii acoperiţi cu un soi de mască de sticlă. Ele câştigă mai puţin de un yen pe zi. Stridiile adunate, sunt aduse într'un laborator special, unde zeci de lucrătoare specializate le întredeschid şi introduc în interiorul corpului stridiei, o mică bilă de sidef, provenind de obi- ceiu to t din scoica, înconjurate de o bucăţică de ţesut special al unei stridii vii, care-i serveşte de înveliş. Este o operaţie foarte asemănătoare grefărei de glande pe care o practică Vo- ronoff.Această operaţi este atât de delicată încât, chiar efectuată de specialişti şi în cele mai bune con­d iţ ii de reuşită, nu permite formarea unei perle, decât în proporţia de 10% din stridiile tratate. S trid iile grefate sunt rânduite în dulăpioare de sârmă, cari adunate laolaltă, formează un adevă­rat podeţ la suprafaţa apei.Trei milioane de stridii, sunt astfel tratate în fiecare an.La finele unui an, ele sunt cercetate la razele X pentru a se vedea dacă grefa a reuşit. Acele care se găsesc sterile sunt aruncate din nou în mare. Pentru celelalte mai trebuesc aşteptat doi ani înainte de a avea o mică perlă, şase ani pen­tru o perlă mijlocie, nouă ani pentru una mare. O uzină specială serveşte la triarea perlelor după dimensiuni şi calităţi. In urmă sunt găurite la o maşină snecială pentru confecţionarea colierelor. După ce am vizitat parcurile, ni se serveşte un prânz rece în mici cutii de lac japonez, în care fiecare fel este despărţit de celălalt prin scân- durele. Masa ne este oferită într'una din clădirile depe insulă.După o plimbare prin împrejurimi, ne culcăm pen­tru prima oară într'o cameră japoneză în vila D-lui Mikimoto, care dominând panorama Tobei. Două saltele suprapuse sunt scoase dintr'un dulap din perete şi întise pe jos. A ltfe l, patul se face la fel ca în Europa. Odaia de bae are o cadă din lemn fin în forma unei lăzi în care nu te poţi lungi. Un cuier demontabil este aşezat sea­ra pentru a-ţi putea atârna hainele în timpul nopţii, şi dispare dimineaţa deodată cu paturile. Curăţenia acestor interioare japoneze este per­fectă, praful fiind uşor de învins, nici o mobilă neîmpiedicând ştersul.Este ciudată constatera că Japonezii atât de cura­ţ i în decorul lor, sunt atât de neglijenţi în păr­ţile europene ale interiorului sau în birourile in­stalante în stil occidental. Aci praful şi lipsa de curăţenie a tapetelor, a covoarelor, a mobilelor, este fap t curent. Probabil că în mijlocul atâtor obstacole se simnt stânjeniţi şi nu-şi pot pune în practică mijloacele lor obişnuite de curăţenie. Curăţenia interioarelor japoneze este cu atât mai mare, fiind supraveghiată de poliţie şi am văzut la Tokio şi aiurea acest ciudat spectacol: odată pe an, locuitorii oraşelor sunt obligaţi să scoată în stradă, to ţi deodată şi la dată fixă, to t ce conţine casa lor şi să facă o scuturătură serioasă. Ei nu pot pune lucrurile la loc decât după tre ­cerea controlorilor de higienă ai poliţiei.Ce rezultate minunate ar da şi la noi, dacă po­pulaţie ar accepta un astfel de sistem raţional.

Emile Schreiber

X rC O N G R tSs u r r x A o i t T iIN TER N ATIO N ALISTANBUL

înfăţişând „maternitatea11 respins ca fiind inadecuat pentru simbolizarea W femeii moderne.ÂNĂ acum, portrete le feminine n'au apărut în mărcile poştaledecât atunci când reprezentau regine, sfinte sau mari eroine naţionale. Această desconsiderare sau nedreptate va fi reme­

diată ţi in iţiativa a luat-o tocmai Turcia, ţara unde până mai acum câţiva ani, femeea a fost o sclavă cu faţa acoperită în haremul soţului său, o simplă jucărie care nu putea dispune de ea, care nu avea voie să apară în public ţ i era cu desăvârşire lipsită de orice drepturi.La Istambul, oraţ cunoscut pe vremuri Occidentului sub numele de Con- stantinopoi, recent a avut loc cel de al doisprezecelea congres internaţi­onal al miţcării feministe ţ i acest eveniment a fost sărbătorit printr'o , emisiune de mărci poţtale cu portretele tuturor acelora care s'au rele­vat în lupta pentru dobândirea libertă ţii şi drepturilor femeii.Guvernul turc a ales portretele celor şase femei care au dobândit premiul Nobel. Acestea sunt: Jane Addams, care a activat pentru casa Huli din Chicago; Madame Curie care a colaborat la descoperirea ra- diumului ; Grazia Deledda, scriitoarea italiană şi luptătoare de frunte în campania feministă; Baroneasa Bertha von Suttner, care a m ilitat in­tens pentru pace; Sigrid Undset autoarea „Kristinei Lavransdatter" şi a altor cărţi celebre şi Selma Lagerlof, romanciera suedeză care cu „Goesta Herling" a rid ica t conştiinţa lumii la o nouă concepţie de viaţă.Cea mai scumpă dintre toate aceste mărci este aceaa dedicată condu­cătoarei sufragetelor americane — Dna C a rr ie Chapman C a tt . ielecţiunea aceasta a fost făcută de către un comitet special. S'a-u propus şi câteva figuri fem i­nine turceşti dar cum urma să se comemoreze un grei internaţional, s'a

M U s M u b e jd e l N o r- n ik H ane m ..M is» T u rc ia . “

con- dat

întâietate femeilor de noto­rietate mondială. Una dintre alesele indigene a fost fa i­moasa Hadije Selma Ekrem, prima femee turcă care a abandonat vălul şi-a tăiată părul şi a adoptat pălăria.Fotografiile noastre dove­desc cât de complet a renun­ţat femeea turcă la vechea iradiţie a vălului, şi a veşt­mintelor ce-i ascundeau cu totul liniile trupului. Astăzi fac iport şi băi de soare în cos­tume tot atât de sumare ca şi ale semenelor lor din alte staţiuni balneare la modă.S'a propus comitetului şi o imagine simbolizând materni­tatea, dar a fost respinsă deoarece s'a al femeilor emancipate, maternitatea nu-şi special şi mai puţin de căpetenie.Ere de aşteptat cu L atife Hanum, fondatoarea feminismului în Turcia şi fosta soţie a lui Kemal Paşa să fie propusă pentru a figura intr'una din aceste mărci. Dar după o îndelungă discuţie s'a decis excluderea ei deoarece câteva persoane din comitet au fost de părerea că prin

socotit poate găsi

ca la un locul Un c o n c u rs de f r u ­

m u se ţe la Is ta n b u l.

M ărc ile com em orative emise cu ocazia ultim ului congres fe ­minist care a avut loc la îs- tanbul.

x n * c O N G D E S s u r r n a b i s t c I N T E R N A T tO M A L

IS T A N 8U I

ÎtS * ,

TUtklYf CUMflUftIYtTI POSTALARI

T Ü R K I Y KC U M H U W V mR O ftT A LA R I

RR* CO NG RÈS i u r r i u o i * T i

INTERNATIONAL

T U K IY I C U R ttU M Y in

PO ŞTALA#'

ÇLr T U R K I > E 3*1 CUMHURiytTI ok> P O S T A I A R I

TUBKIYt CUWNUBIYITI POSTA LARI

aceasta s‘ar f i putut aduce o ofensă lui Kemal care în genere priveşte cu simpatie mişcarea feministă în timp ce alţii au găsit că doamna a dat dovadă de o lipsă de abilitate prin faptul că a pierdut afec­ţiunea dictatorului.L atife Hanum s'a născut într'o vreme când scla­via haremului era încă în vigoare, dar când femeile începuseră a se revolta împotriva ei, ceeace avea adesea rezultate fatale. Ea fu una dintre aceste revoltate dar avu norocul să facă parte d intr'o fa ­milie bogată care-i procură mijloacele de a organi­za o intensă propagandă.Atunci când Latife devenise celebră ca şampioană în lupta ce se ducea pentru eliberarea femeii turce, Kemal era un om sărac un obscur reformator, ce se agita împotriva corupţiunei de sub regimul lui Enver Paşa. El o încredinţă pe Latife că era un pătimaş susţinător al drepturilor femeii în Turcia şi că cea mai nimerită cale pentru realizarea idealului său, era să se căsătorească cu el. Sedusă de acea­stă imagine a viitorului, Latife îi acceptă propune­rea. Averea ei dădu soţului posibilitatea de a-şi realiza toate ambiţiile sale politice ţ i de a deveni Dictatorul Turciei.Dar atunci când Kemal a ajuns pe culmea puterei, au început a se ivi neînţelegeri în căsnicia sa. Soţii aveau amândoi personalităţi prea puternice pentru a se putea acomoda. S'au spus multe despre acest divorţ, dar cauzele adevărate nu se cunosc. S'a svo- n it că, deşi un prieten al progresului în mai toate direcţiile, Kemal păstrase pentru căminul său câteva din învechitele idei ale paşalelor turceşti. Iar pe de altă parte, femeea emancipată înţelege să contro-

leze toate acţiunile bărbatului, mai cu teamă dacă este soţul ei. După unii, Latife se pare că ar f i voit să ştie unde şi cum îşi petrece Kemal serile, iar că el, ar f i fost silit să-i spuie să- i i vadă de treabă.Partea cea mai interesantă a neînţelegerilor lor a fost d ivorţul. Sub vechiul regim mahomedan un soţ divorţează uşor de soţia sa, fără să aibă nevoie să invoace vreun motiv, pe când noul regim presupune o egalitate a sexelor. Ei bine, Kemal a comu­nicat pur şi simplu lui Latife că era divorţată şi a dat-o afară din casă întocmai cum ar f i procedat şi un vechi paşă. Con­cluzia pare a f i că dictatorul de astăzi nu diferă mult de acela din zilele lui Mahomed.Kemal a continuat să sprijine drepturile femeilor dar le plasea­ză după propriile-i interese şi după acelea ale unei puternice armate pentru statui său. S'ar putea spune că, Kemal consideră drepturile femeilor doar dintr'un punct de vedere estetic. El e de părere că trebuesc lăsate să-şi exhibeze feţe le şi trupurile în public cât le va place, dar sub celelalte raporturi, soarta lor îl preocupă foarte puţin.Oricare ar f i însă adevărul în privinţa divorţului d intre Kemal şi Latife, trebue să recunoaştem că situaţia femeii în Turcia a suferit o radicală transformare odată cu ridicarea acestor doi oameni. înainte vreme femeile turce din clasele superioare, îşi petreceau viaţa tolănite pe divanurile haremurilor, mâncând dul­ciuri şi neavând decât o singură preocupare: să placă puterni­celor paşale pentru care nu erau decât nişte sclave.Uneori, trimeteau printre gra tiile haremurilor lor, ochiade lan­guroase unor tineri, care adesea îşi găseau un sfârşit prematur în Bosfor. Acum, toate acestea fac parte din trecut.Se spune că Turcia este astăzi mai avansată decât orice altă ţară în privinţa pro tecţie i legislative a drepturilor femeii şi că niciun alt stat nu ţine atât să le promoveze. In unele cazuri, cum e acela al votului, femeile sunt obligate să facă uz de drepturile lor.In vreme ce H itle r interzice femeilor profesiunile şi le trim ite înapoi la „cop ii, biserică şi bucătărie", în vreme ce Mussolini vociferează în urechile femeilor italiene că menirea lor este să aducă pe lume cât mai mulţi copii pentru ridicarea Italiei, Kemal insistă ca ele să intre în universităţi, să îmbrăţişeze d iferite cari­ere şi să voteze.Regimul acesta pune la grea încercare pe fiicele unor femei care şi-au petrecut viaţa închise în haremuri.Actuala femee turcă îşi face un punct de onoare din a-şi câş­tiga singură viaţa şi a nu depinde de un bărbat.Această prefacere este cu atât mai ciudată într'o ţară unde religia face un mare merit în ochii d iv in ită ţii mahomedane din întreţinerea unui cât mai mare număr de femei. In situaţia actuală, religie mahomedană şi-a pierdut sensul şi principiile ei nu mai pot f i predate în şcoală. Recentul congres a sărbătorit o remarca­bilă transformare în situaţia fem iei turce şi emisiunea mărcilor comemorative cu portrete le celor mai marcante figuri feminine, este considerată ca cea mai nimerită cale de a răspândi în întreaga lume, vestea marelui eveniment.Gravarea unui portre t pe o marcă, este pentru posesorul său, suprema proclamare a celebrităţii, deoarece acest minuscul pă­tra t de hârtie îi duce imaginea peste mări şi ţă ri iar cel care primeşte o scrisoare din străinătate se uită de obiceiu la marcă. Multe persoane fac fila te lie şi emisiunile speciale dobândesc o mare valoare ajungând a f i păstrate ca nişte comori de artă. Campioanele secolului nostru au fost multă vreme învăluite în obscuritate şi ignoranţă iar Turcia e mândră, că a putut fi prima care că remedieze această nedreptate.Se spune chiar că femeile turce sunt cu mult mai mândre şi mai încântate de libertăţile lor, decât acelea din alte ţări, care şi-au dobândit drepturile acum şase sau şapte decenii. O mare parte dintre femeile Occidentului găsesc astăzi că e cu mult mai plăcut să-l lase pe bărbat să le în treţie dar au constatat în acelaşi tim p că numărul candidaţilor la însurătoare este foa­rte restrâns şi că dintre puţinii dispuşi că facă asemenea pas, rari sunt aceia în stare a le oferi o existenţă îmbelşugată.Pe străzile Istanbulului unde altădată femeile nu se aventurau decât ermetic înfăşurate în vălurile lor şi însoţite de eunuci, mişună astăzi mici stenografe, studente şi to t felul de profesi­oniste, care nu numai că-şi arată feţe le încadrate de părul tă iat scurt sub pălărioare ştrengăreşti, dar caută să exhibeze şi să accentueze pe cât se poate, farmecele unei siluete tinere. Turcia glorifică în nouile sale mărci poştale şi câteva tipuri de profesioniste. S'a ales astfel o aviatoare, o femee care mun­ceşte pământul, o profesoară şi o dactilografă pntru a repre­zenta cele mai importante branşe ale ac tiv ită ţii feminine în această ţară. Două mărci vor f i consacrate reprezentării ideale a femeii exercitându-şi dreptul de vot, cel mai înalt privilegiu al unei femei libere. ___ _________

CITITI „MAGAZINUL"i

revista publicului select, 150 pagini tipărite la heliogravurâ in culori şi diferite planşe. Lei 25

No. 454

1 Creme cari înfrumuseţează!

D-RA KETTY KARR

in te r p e ta m u lto r f i lm e so n o re , a p a ­re pe scena te a t r u lu i A lh a m b ra în fa s tu o a s a re v is tă „ O n u n tă la A l ­h a m b ra " , o b ţ in â n d un fru m o s su c ­ces. A p a r i ţ ia d - re i K a r r pe o s ce ­nă ro m â n e a s c ă e s te f o a r te m u lt a p la u d a tă de p u b lic .

T O A T Ă E L I T A ŢĂRIIciteşte excelenta publi­

caţie lunara■

„MAGAZINUL11mmmmmmwmmmmmmmmmmmmm

c a re pub lică cele m ai sen­

za ţio n a le re p o r ta g ii şi cele

m ai fru m o ase ilu s tra ţiu n i

i i„MAGAZINUL

publica in fiecare nu­măr un roman şi o piesa

de teatru

MAGAZINULI I«V

apare în 150 de pagini t i p ă r i t e în culori la

heliogravurâ.

Prea S tim aţi Dom ni!

De un şir în treg de ani sunt ch inu it de un lum bago fo a rte dureros. M e d ica ­m entele ce le-am în tre b u in ţa t până a- cum, m i-au a ju ta t foa rte pu ţin şi numai pentru tim p scurt. Acum 2 săptămâni mă apucaseră d in nou aceste du reri îng rozitoare . D octoru l mi-a prescris de da ta aceasta Togal-u l. Deja după prim ul pachet am observat o s im ţitoa re am e­lio ra re , A b ia am început pachetu l al do ilea , d u re rile îm i trecuseră cu to tu l. Im i face o mare bucurie că în sfârşit am d a t de un m ipoc excelent pe care-l recomand cu p lăcere o r ic u i.Braşov, 9 Dec, 1931

H . G o e rk

Institut medical cosmetic

Str. Brexoianif 3, Bucureşti III Telefon 4.59-22. Consult 11-1. 5-8 sub conducere* M a i m edic der­matolog şi uHei doctoriţe din

Berlin.Sfaturi s i în g rijiri date de că­tre specialişti ţA toate tărtmu- rile eosmetleei.înlăturarea radicală a perilor de prisos, prin diaternue, în­grijirea Îmmuseţei ţi a trupu-

SCWERK

Creme cari nutresc epiderma, întăresc ţesutul şi dau tenului un aspect delicat şi

îngrijit, acestea suni cremele Scherk. • Cgld Cream pentru noa(?te, din cearo

fină şi uleiuri alese, regenerează pielea, fortificotid’o. • Crema Trisena, de zi, uscată, acţionează în mod uniform făcând tenul mat. Este! totodată şi cea mai bună bază pentru pudră. • Cremele Scherk se vând în borcane ă Lei 93 şi Lei 12Q precum şi în tuburi ă Lei 47 şi Lei 67. • Cereţi mostră de Cold Cream con- tra Lei 12 mărci poştale: ..Parfex" Calea Moşilor 78, Bucureştii.

Nervoşiimor curând!

A|l observat la Dvs. din cSnd în «Snd unul dintre urm ătoarele senine al unal apropiate Istoviri a nervilor TIrascib ilitate, rea dispoziţie., trem urături, nelin iştet, bătăi de inim ă, am eţeală, frică, insomnie, vise urîte, amorţirea m em brelor, sperietori, prea m are irasc ib ilita te provocată de contraziceri, zgomote, m irosuri, dorinţă după stupe­fiante, de tutun, alcool, ceai, cafea, b ăta ia pleoapelor, nă dufuri, toane, lipsă de m em orie sau a graiului, dorintl sau fobii ciudate. Când unul sau mai m ulte din acest« sem ne de nervozitate se ivesc la d-vs., atunci nervii d-vs, sunt serios slăb iţi ş i au nev oie de intărire. Nu lăsaţi ca această stare să dăinuiască, căci 6’ar putea produce d eran jări serioase ale activ ită ţii m intale, ca aiu­reli sau acte necontrolate, ia r o îm bătrân ire prematură şi m oartea su nt consecinţele.Indiferent de unde provine slăb irea nervilor u-'vs., eu vă invit să-m i scrieţi. Sunt cu plăcere dispus dispus să vă

exp lic g ra tis şi fă r ă c h e ltu e li de p o rto o m eto d a fa a r te sim pla,care vă va provoca o surpriză plăcută. Aţi cheltu it poate deja m ulţi bani şi m ultă răbdare pentru diferite remedii şi în cel m ai bun caz a ţi obţinut num ai o uşurare trecă­toare. Eu vă pot asigura, că cunosc o m etodă excelentă, pentru a lupta Îm potriva slăb irii nerv ilo r d-vs.A ceastă m etodă provoacă" în acelaş tim p o îmbunătăţire a dispoziţiei, a p lăcerei de viaţă, a energiei şi a puterii de m uncă ba unii m i-au scris ch iar că se s im t ca nou născuţi după în trebuinţarea ei. Aceasta este atestat şi de către certificate m edicale. Vă costă num ai o carte poştală Vă trim it o carte foarte instructivă com plect gratis.

Dacă nu puteţi scrie Imediat, păstraţi acest anun|.Postsam m elstelle: ERNST PASTERNACK

Berlin 80 M ichaelkirchplats 13 Abt. 187.

PRIMUL INSTITUT COSMETIC MEDIC«BULEVARDUL C A R O L, 39 TELEFON 3.52-7!

D -N A Dr. M . RABINOVIC I dermatolog specializată la Paris f i Viana, tritu ii negi, pistrui, coşuri, etc. îngrijirea fe ţe i cu hormoni f i masage pneumatici D is tra g e re a d e f in i t iv ă şi fă r ă c ic a tr ic e a p â ru lu i de p riso s . Slăbim lo c a lă a c o rp u lu i p r in m asa je e le c tr ic e , c u r s d e g i m n a s t i c i

Consult. 10— 12 f i 3— 7 p. m. Consult, g ra tu ite M iercuri 11— 12 a. n

A APĂRUT IN EDITURA „ A D E V E R U L " :

C O N S T . G R A U R :

CU PRIVIRE LA FRANZ FERDINANDUN V O L U M DE 5 7 6 P A G I N I Cl

N U M E R O A S E F O T O T IP II Şl DESENUI

EXEMPLARUL LEI 100 — LA T O A T E LIBRĂRIILE

— Pag. 20

Un m u n te a u r i f e r .

V e d e re lu a tă d in v â r fu l unu i d e a l d in d o su l g ă r i i .

MAI uşor este să rosteşti cuvântul „aur" decât să posezi ceea ce el reprezintă. Şi to ţi am văzut obiecte de aur... dacă nu la cei îmbuibaţi de soartă, dar

măcar la vitrinele magazinelor de bijuterii, şi am auzit şi de lâcăminte aurifere, pe cari ni le închipuim sub formele cele mai simpliste, dar to t pe atât de ispititoare : ălbii întregi, in fundul cărora se aştern straturi compacte cu preţiosul şi străluci­torul metal, de unde e scos aşa curat şi viu cum îl cunoaştem. Ai nimerit peste o asemenea mină şi iei din ea cu burduful aur şi argint, ca dintr'o comoară îngropată în taină în epoci preistorice. Şi mergi astfel, cu lingourile gata pescuite, glonţ ia Banca Naţională, de unde ieşi cu saci ticsiţi de bancnote.

Cită depărtare însă dela v ierm e pân’ la astru !

Fantezia noastră ne trădează, căci, până să ajungă starea în care-l vedem, are de străbătut nenumărate ferind o sumă de operaţiuni din cele mai migăloase,

aurul in căi, su- căcî el

este niciodată extras pur, ci întotdeauna încărcat de diverse

CĂLĂTORIND PRIN ARDEAL

DEAIIRZ L ATN A

trimiţandu-şi aci minereul ce trebue să fie supus curăţirii.Aşezate în chiar valea din dreptul gării acestei localităţi „terminus" a liniei în­guste, Alba lulia-Zlatna, „Uzinele meta­lurgice şî metalo-chimice", cum sună firma oficială, au fost înfiinţate în preajma anului 1840 şi, cu reîntregirea neamului, au intrat în patrimoniul statului nostru. De atunci, funcţionarea lor n'a încetat nicio clipă, echipele de lucrători fiind îm părţite pe serii cari întreţin focul ziua şi noaptea, sub îndrumarea competenta a câtorva distinşi ingineri, dintre cari d-l Săvulescu s'a ostenit să ne iniţieze în tainele procedeurilor încâlcite datorită cărora se elimină, din minereurile scoase din galerii, produsele străine, izolând complet de acestea aurul şi argintul, spre a le obţine în starea de puritate în care le cunoaştem._ O parte din ele — ne lămureştedomnia-sa — se extrag d irect la mină, cu ajutorul mercurului, iar ceea ce re­zistă acestei metode se preschimbă la topitoare. Minereurile în chestiune, com­puse din sulfură de fer, aur, argint, etc., se aduc aci pentru uzinare : termen de specialitate, sinonim cu extragerea auru­lui şi argintului. Ca amănunt de preţ, vi-l dau pe acela, pe care-l plăteşte Banca Naţională : kilogramul de aur cu 140.000 de lei, preţ ce întrece pe cel mondial cu vreo-o 30.000 de lei, care

F lo r ia n , o c r o t i t o r u l aşe ­z ă m â n tu lu i d in Z la tn a ;

produse, de cari nu se poate libera decât în urma unor transformări radicale, cari reclamă o muncă susţinută, continuu supraveghiată şi legată de multă răspundere.Nu ne oprim asupra mijloacelor complicate de cari se servesc d iferite le societăţi sau simpli particulari pentru săparea terenurilor «nifere, căci ar f i să repetăm amănuntele «puse în câteva reportagii publicate de „Rea­litatea Ilustrată" tratând acest subiect. Rezu­mam doar, după un vraf de notiţe în cari d-l inginer Marinescu, directorul societăţii „P yrit", ne-a îngăduit să ne aruncăm o ochire, urmă­toarea introducere :Minereul extras din galerii este transportat la o instalaţie zisă de ştampare, unde, după ce a fost redus în stare de nisip destul de fin, este trecut, cu o cantitate, relativ mare, de apă peste nişte plăci de cupru amalgamate.

S lo b o z ire a m a te i.(F o to g ra fii B erm an).

Aci, o parte din conţinutul de -»ur şi argint este reţinut de aceste plăci, sub forma unui strat mai mult sau mai puţin gros (după bogăţia minereului) de amalgam (un ames­tec de aur, argint şi mercur, precum şi cantită ţi mici de cupru, telur, etc.) Nisipul, căruia i s'a scos partea cea mare de aur şi argint prin ajutorul plăcilor de amalga­mare, îşi continuă drumul, trecând fie peste aşa zise mese vibratorii, fie peste nişte mese cu petice de pânză, unde mai rămâne material cu o cantitate destul de aprecia­bilă de aur şi argint. Extracţia din el a acestor două metale se face fie prin cea- nuraţie, fie (cum se utilizează mai des la noi în ţară) pe cale termică, la top ito riile statului, dintre cari cele din Zlatna se bucură de o asiduă cercetare, majoritatea societă­ţilo r exploatatoare de zăcăminte aurifere

constitue o primă de producţie a institutului nostru de emisiune.Şi, apoi, parcurgând toate secţiunile, ce se în­tind pe o rază de aproape o mie de metri, ne face, pe cât cu putinţă pe înţelesul tuturor, o lecţiune atrăgătoare, relevându-ne excelente cali­tă ţi de profesor la Politehnică.— Să purcedem sistematic, — începe, ca de pe catedră, d-l inginer Săvulescu, care, la temei­nica dumisale cultură, uneşte şi însuşirea de amfi­trion bonom. Prima operaţie : mînereurile crude se prăjesc şi gazele produse se transformă în acid sulfuric. Cuptoarele de prăjire se numesc „Maletra-Boda". A doua opera ţie : materialul care a fost pră jit şi căruia-i zice „şlic" trece la cuptorul de aglomerare, unde se adaogă mine­reuri de plumb, şi suferă o topire la o mie două sute de grade, transformându-se într'un produs consistent, cu aspect de bolovani. In acest pro­dus se găseşte : fer, plumb, cupru, sub formă de silicaţi. Aurul şi argintul sunt dispersaţi, însă ca metale.Şi apoi :Aglomeratul de silicaţi, după adăogare de fon- danţi (calcar şi cuarţ) şi combustibil sub formă de cocs, se dă în cuptorul de topire Pilz, care are o înălţime de patru metri. Silicatul de plumb e transformat in plumb (metal), care curge ca o ploaîe, spălând restul materialului. Acest plumb dizolvă aurul şi argintul.Din cuptor ies tre i produse : plumb bogat, un element numit „m ată", care conţine cupru, şi sgura, ce cuprinde fer şi alt material. Am asistat chiar, cu plăcerea ce-o prezintă pentru novice lucrul nou, la ceea ce muncitorii din regiune nu­mesc, în limbajul lor pitoresc : „slobozirea" matei. Fumul se înălţa în virajuri dense, resfirându-se în şerpuituri pe uşile larg deschise, şi snopi de scântei se împroşcau la mari distanţe, ca ţâşni- turi de floricele, în muzică de plesnituri şi pârâi- turi. Mata se depunea într'un vas numit „cheglă", iar sgura curgea în firişoare de foc, prin nişte jgheaburi, înrr'o oală, în care se 'ncovoaie şi încârligă în figuri diverse, ce se cristalizează în- tr'o pastă ca de cozonac împletit.Fireşte însă că, apoi, se solidifică, căpătând as­pectul obişnuit, de un brun posomorit, ce con­trastează atâta cu forma-i iniţială, şi se leapădă ca un element netrebuincios, iar mata se reto­peşte pentru extragerea aramei, pe când din plumbul bogat se obţine, printr'un şir de operaţii, un aliaj de aur şi argint. Piumbul rămas constitue ceea ce se cheamă plumb sărac, care e dat în comerţ pentru ţevi, aliaje pentru cusineţi, alice, etc. El se întrebuinţează şi la facerea smalţului pentru olării, care nu e altceva decât oxidul de plumb. De asemenea, serveşte şi la prepararea minium-ului.

** *

de puternic, l-ar putea face sa fie confundat de profan cu bulgări de scrobeală. Poporul îi zice : „p iatră vânătă".

** *In legătură cu extragerea aurului şi argintului, funcţionează simultan, la top ito riile din Zlatna, şi o industrie chimică înrudită, şi anume : o in­stalaţie de acid sulfuric, trebuincios pentru pre­pararea sulfatului de cupru, etc. Afară de acea­sta, există încă o anexă, unde se fabrică sulfură de carbon : o substanţă lichidă, foarte inflama­bilă, care serveşte ca insecticid în agricultură şi la extragerea uleiurilor vegetale.Compozîţia-i este următoarea : sulf importat din Italia şi mangal de lemn, cari se prelucrează în nişte cuptoare ce ard la o temperatură de o mie de grade.In străinătate, are şi altă întrebuinţare : e folosit la prepararea mătăsei artificiale. La noi în ţară, însă, n'a luat încă fiinţă asemenea industrie.Este locul să accentuăm, ca o sintetizare, după cele expuse, că zăcămintele zise în mod generic aurifere nu conţin numai aur, ci sunt îmbibate şi de alte numeroase produse, toate cu proprie­tă ţile lor bine definite şi reprezentând vaiori ne­tăgăduite în bilanţul bogăţiilor ţării.

** *Ca o curiozitate, în strânsă conexiune cu misti­cismul ce trăeşte în subconştientul fiecăruia d in­tre noi, amintesc chipul cioplit, ce s a sculptat deasupra porţii halei cuptorului Pilz şi care în­făţişează pe patronul ocrotitor a! top itorie i, aşa cum l-am moştenit dela vechea dominaţie. El închipue un personaj legendar, care poartă nu­mele Florian, simplu, fără atributul de sfânt. Şi-e firesc aceasta, căci el este mai mult un războinic, care nu ocroteşte uzina cu acea putere ce le e hărăzită eclesiaştilor prin spirit divin, ci înfruntă, ostăşeşte, elementul focului, aşa după cum o tră ­dează şi vestmântul preferat, care ne aminteşte pe străbunii noştri romani : manta de consul, în purpură şi falduri, obişnuită în perioadele de luptă. Coiful falnic nu lipseşte nici el. Ca un comandant de legiune, care vrea să-şi îmbărbă­teze cohortele, porneşte el, cel dintâi, într'un avânt impetuos al piciorului drept şi arătând cu mana dreaptă înainte, înspre un inamic presupus, iar în cea stângă ţinând steagul cu care va pro­clama biruinţa.Despre acest erou mitic, circulă credinţa că a stins, doar cu o singură doniţă de apă, un in­cendiu iv it la topitoare şi, întru acreditarea ei şi mai întărită, pluteşte deasupra statuetei o zână, revărsând har dintr'o cană ce ar imagina doniţa miraculoasă.

** *

Cu aceasta, ar fi să se închee primul capitol. Aliajul de aur şi argint e trimis, spre afinare, la Baia-Mare, într'o instalaţie specială, unde aurul fin se separă de argintul fin. Ambele metale sunt predate Băncii Naţionale, singura în drept, după lege, de a cumpăra aur dela producători. Arama ce s'a dobândit, printr'o înlănţuire de lucrări, serveşte la fabricarea sulfatului de cupru, prin dizolvare în acid sulfuric şi cristalizarea solu­ţie i. Sulfatul de cupru e un articol de mare con­sumaţie, de extremă importanţă în viticultură, podgorenii stropind cu el viile, spre a le feri de mană. N'ar fi, poate, impropriu dacă l-am socoti ca un derivat al aurului, în sens figurat, prin tălmăcirea că el, contribuind la menţinerea sănătăţii viilor şi, deci, ajutand nu numai la o producţie bogată a strugurilor, ci şi la una de calitate superioară, constitue, ca să aplicăm o locuţiune uzuală, perfect potriv ită aci : „aur adevărat".Culoarea-i deosebită, rară, de un albastru izbitor

Dacă vă abonaţi la „REALITATEA ILUSTRATA" faceţi o economie de 120 le i anual şi primiţi la preţul normal t o a t e n u m e r e l e s p e c i a l e

IA VULTURUL DE MAPE CU PESTELE IN CUI ARE

tatorAtfflWituC!STR.BAZACÂ 1 •STR CAROL 76 -78 • 80 • 82 lSTO MAietOBÎ

In muncî ca acelea ce se îndeplinesc la aceste top ito rii de aur, trebue să se ţie neapărat seamă şi de condiţiuni de higienă, astfel ca sănătatea lucrătorilor să nu fie niciun moment periclitată, în asemenea mediu otrăvitor. Conducătorii uzine­lor din Zlatna n'au neglijat acest imperativ şi, ca măsură preventivă, muncitorii dela cuptorul Pilz şi de secţiunile unde se produc vapori de plumb primesc, în mod obligatoriu, la intrarea în atelier, câte o jumătate kilogram de lapte, care-î prezervă contra intoxicaţiilor cu plumb. Laptele neutralizează efectul nociv al vaporilor. Pe vremuri, în loc de lapte, li se da slănină rân­cedă, care, de asemenea, este un antidot.Pentru personalul de birou, exilat pe meleagurile acestea, văduve de orice distracţie, s'a amena jat un teren de tennis.Am găsit, în preajma uzinei, şi o serie de pietre cu inscripţii vechi, pe cari le semnalez cercetăto­rilor istorici.

A. NORA

V E R I T A B I L U L

Rouge H ITZE NUMAI CU M A R C A (m ţz j

im p r im a ta pe b a t o n in t u b

SI PE REZERVA

EXCLUSIVITATE: SAM LOBL i FIU. BD. MARIA 30

REALITATEA ILUSTRATD i r e c t o r : N I IC . C O N S T A N T I N

^pare săptămânal în ^ de pagini mari, cu un supt.

lent gratu it de 24 de pagini. P R E Ţ U L L E I IO.-'

P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I :

Pe un an . . . . . . . 400 LEI Pe şase l u n i 200 „ Pe tre i luni . . . 100 „

edacţia şi Ad-ţia : Bucureşti, S tr. Const. M iile 7. Telef. 3.8

R.l No. 454 — primata la f o t o - r o t o g r a v u r ă în a+elierele ,,A D E V E R U L " S. Jj

I \ 1 — Pac. 22...

1807 Jérôme Bonaparte, fratele lui Napoleon, este numit de către împărat, rege al W estfa lie i. 1839 * publicistul Thedor Burada (t 1923 ).1904 In prezenţa Regelui Carol I ÿ a Reginai Elisabeta, se sfin­ţeşte după restaurare, biserica „Trei Erarhi" din laşi, zidita de VasiIe Lupu.1929 f ministrul şi politicianul german Gustav Stresemann la Berlin (* 1878) (alăturat chipul).

1831 * politicianul Nicolae Burghele.1834 } compozitorul François Adrien Boieldieu, la Jarey (* 1775).1856 * juristul Petre Missir, mare om politic ( f 1929),1890 * poetul A lfred Moşoiu. 1914 f Dimitrie A. Sturdza |* 1833) (alăturat chipul).

C A L E N D A R •

Toata poşta pe cale aeriana fârâ suprataxa

începând dela I Aprilie, toate scrisorile care pleacă din Olanda, şi cari înainte erau transportate cu trenul, sunt trimise acum pe cale aeriană, fără suprataxă. Asta înseamnă că scrisorile din Olanda pot ajunge într'o zi în majoritatea oraşelor europene şi din nordul A frÎce i. Harta noastră indică oraşele care pot f i ajunse într'o zi, cu avionul care pleacă dimineaţa din Olanda. Probabil că exemplul Olandei va fi urmat cât de curând de Anglia.

T o a te s c r is o r i le s c ris e în O la n d a , su n t t ra n s p o r ta te ,^ în c e p â n d d e la 1 A p r i l ie , cu a v io n u l, f â r â a se p e rc e p e o s u p ra tu x â .

H a r t a n o a s trâ în fâ ţ iş e a z â to a te o ra ş e le în c a re p o ş ta o la n d e z â p o a te a ju n g e în t r 'o z i, p r in a v io n . & O ra ş e c a re p o t c â p â ta în a ce e a ş i zl s c r is o r i le t r im is e d in A m s te rd a m (R o t te rd a m ) .

1841 * M. Strajan, profesor şi publicist ( t 1917).1847 * preşedintele Paul von Hidenburg, la Posen ( f 1934). 1851 * mareşalul francez Fer-

w dinand Foch, la Tarbes ( f 1929).1854 * compozitorul C iprian

S Porumbescu ( f 1883).1869 * naţionalistul i n d i a n

Ps Mohandas Karamtschand Ma- $ hatma Gandhi, la Porbandar.

1875 f profesorul Petre Poenaru. membru al Academiei Române

\*-l* 1799J [a lă tura t^chipu l).

1669 f celebrul pictor Rem- ’ brandi Harmensz van Ryn, la Amsterdam (* 1606).1703 M iha i I Racoviţă ocupă

î tronul Moldovei.1802 Alexandru Moruzi ocupă

' tronul Moldovei.1873 f loan Străjescu, membru

: onorar al Academiei Române ! (alăturat ch ipu l).

J 1830 f Dinicu Golescu (* 1777) I (alăturat chipul).\ 1847 * publicistul Anghel De- I metrescu ( f 1903).I 1854 se urcă pe tronul Munte- | niei Barbu Stirbey.

W77 * Ştefan Petică ( f 1904). 1880 * romancierul M ihail Sa-

M doveanu.

I 1715 se urcă pe tronul Moldovei 8? Nicolae Mavrocordat.

1785 * compozitorul A lbert |j Methfessel ( f 1869).M 1910 f ziaristul Gheorghe Panu | (* 1848) (alăturat chipul).

1912 f August Beernaert, mem- I bru onorar al Academiei Române I I* 1829).| 1929 are loc congresul inter- M nafional de drept penal din § Bucureşti.

1749 Moldova este ocupată de ruşi.1831 f poetul Vasile Cîrlova (* 1809) (alăturat ch ipul).1842 se închee domnia lui Alexandru Ghica în Muntenia. 1842 * scriitorul german O tto Ernst la Ottensen ( f 1926).

A luat ”doza zilnică“ timp de 20 de ani

Pentru a evita reumatismul

Tributul de recunoştinţă al unei octogenare

La vârsta de 58 ani această doamnă s’a îmbolnăvit de reuma­tism. In căutarea unui remediu, ea a recurs la Sels Kruschen şi iată, sunt 20 de ani de atunci, ea mai continuă să ia zilnic o doză de Kruschen şi se simte perfect să­nătoasă, fără nici o urmă de reu­matism. — _

’’Sunt fericită de a vă spune , ne scrie ea, ”că am luat Sels Kru­schen mai bine de 20 de ani — mai intâiu în Anglia, apoi aci în această ţară, unde mă aflu de vreo şapte ani. Am început să iau Kruschen în Anglia — pentru reumatismul de care sufeream — şi văzând că-mi face bine am continuat să-l iau. De când mă aflu aci nu am avut o singură criză de reumatism. Sunt in vârstă de 78 de ani şi voiu con­tinua să iau Sels Kruschen tot res­tul vieţii mele, numai mica doză zilnică, conform prescripţiunilor.” (D-na 3. H.)

Origina reumatismului este „le- nevirea” intestinelor, fapt de care bolnavul îşi dă seama rareori. Este vorba de intoxicarea interioară, de acumularea materiilor nefolositoare, prin urmare de formarea excesivă a acidului uric. Dacă aţi putea ve­dea cristalele de acid uric, ascu­ţite oa acul, la microscop, aţi price­pe imediat de oe cauzează efe dureri atât de vii. Şi dacă aţi putea ve­dea cum micşorează Kruschen vâr­furile acestea ascuţite şi apoi cum dizolvă cristalele în întregime, aţi admite şi Dv. că/ tratamentul acesta ştiinţific trebuie să aducă a- linare durerilor reumatice.

Sels Kruschen se vând în mai mult de 100 ţări şi se pot obţine acum şi In România la toate far­maciile şi drogheriile ou preţul de 95 lei flaconul

■ i — ■— ^V E C H E A B L Ă N Ă R I E

Wilhelm S t e i i . n a r tCalea Moşilor 188, Telefon 2.56.1 5 U lt im e le n o u tă f l a le sezo nu lu i

A te lie r propriu

Operaţiuni de corectură şi plastică(fără cicatrice)

a n a su lu i şi u re c h ilo r , a fe ţe i , gu şe i şi p ie p tu lu i .

în d e p ă r t a r e a o p e r a t iv a a r id u ri lo rDr. RUDOLF HOFFMANN

| fost asistent la clinica univ. din Berlink B ucu reşti, B-dul Domnitei 30 bis. L f Te'.. 4.19.5«. — In form aţiun l g ratu i f

M ă ta se a d e ci| su l s l d e b u ton ie ră

G ( H e r m a n n

mar ca taûricô

Alegeţi o ţesătură bună, doriţi o confecţionare aleasă, insistaţi ca, neapărat cusăturile să fie din mătase naturală. Nu veţi trebui

nici o dată să le reiaceţi. Atenţie la m arca de fabrică.

Cititi :

„ M A G A Z IN U L "revista p ub licu lu i select

ASPECTE DIN MAGLAVIT

Publicăm in această pagină câteva im presionante aspecte din Ma- g la v i t :Un orb venit să-şi caute tăm ăduirea .Soborul de p reo ţi şi Petrache Lupu în tim pul unei slujbe religioase. Acasă la Petrache Lupu : ciobanul şi preotul A nta l de la biserica Bradu Boteanu din Bucureşti.în treg poporul, tin eri, b ă trân i, fem ei şi copii, ascultă în genunchi, cu m âinile îm preunate ca pentru rugăciune, cuvintele ciobanului.(Fotografii Berman)