Weiss conduse pe 6spetii sei in cancelarie, unde erau aşteptaţi de senatorulu Jonu Chrestels.
„Binevoiţi a siedeâ josu," dîse judetiulu Bra-siovului catra soli, aratâudu-le d6ue scaune, care pareâu anume asiediate colea in drept'a mesei s'ale de scrisu.
Elu se puse pe scauuulu de dinaintea mesei, apoi se int6rse catra senatorulu Chrestels, care se sculase la venirea loru si remase in petiore.
„Jupâne senatoru" i dîse elu „âta-ne gat'a se-ti dâmu ascultare!"
„Pi'6 circumspecţi si iutielepti domni," începu senatorulu, „n'am se ve raportezu multe. Cetatienii noştri au esîtu din catedrala strigându: „mdrte tiraniloru si peire,"
David Weirauch se făcuse galbenu la audîrea acestoru cuvinte.
„Care va se dîca?" esclamâ elu muşcâudu-si buzele.
„Va se dîca," respunse Weiss incetu, cum-petatu si serbatoresce, „câ liberulu orasiu Brasiovu staruiesce iu hotarîrea s'a, nu voiesce se recu-u6sca de stapenu pe Gavrilu Bathori!"
„Est'a-i respunsulu, pe care avemu se-lu ducemu dietei?" iutrebâ Weirauch cu tonu apesatu.
„Da!" replica Weiss pe scurtu. „V'ati luatu bine sema jupâne judetie si ju
pâne senatore," continua Weirauch vorbindu din ce in ce totu mai iufocatu, „si sciţi câ veţi ave" se daţi sema dinaintea dmeuiloru si a lui Dom-
J&agW* Plăceri.
reste case stralucesce Sorele primaverosu, --Neu'a alba se topesce, In sîroie cadiendu josu;
Nu mai suntu sloiuri de ghiatia, Ci6rele au amutitu, — Aeru prospetu ne resfatia, Ern'a pare c'-a peritu.
Ici colea-i verde pamentulu, Ceriulu e intinsu vioru, Prin vezduhu resuna ventulu Cântulu ciocarlieloru. . . .
Plăceri vii simtiescu in mine, Pre câmpia intâlnindu Fete cu corfitie pline — Si cu gurile horindu.
Din pădurea mohocîta S'audu pasiuri, eu Iresaru — Cu suflare retienuta Vedu esîndu de prin smidaru :
Copilaşi a seraciei Pe obrazi cu bujorei - -Ei saru sprinteni si-mi imbie „Melci, si-ântaii cârligei ! . . .
uedieu de acestu respuusu fdrte neprecugetatu, ce mi-lu daţi — pe ce temeiuj? Ore pe temeiulu uuei mature sfatairi cu iutieleptii dintre cetatieuii voştri ? Nu, ci iu urm'a strigariloru la cari singuri a-ti atîtiatu pe poporulu nepriceputu, adunatu t^tu de voi!"
„Staruesci pre circumspecte si iiitielepte se eonvocamu seuatulu si se-i supuuemu soli'a d.-v6stre spre hotarire?" 'si permise a iutrebâ senatorulu Chiest'ds.
„Negresîtu câ vomu supune cestiuuea hota-rîrei senatului," i tâiâ Weiss cuventulu. „Acestu respunsu 'Iu vomu dâ iu scrisu sî-lu vomu trimite dietei prin unu anume curierii. Domnii soii si-au impliuitu misiunea dloru, ni-au espusu noua si iu-tregei populatiuni a orasiului nostru hotaririle dietei, uoi i-amu ascultetu si le-amu respuusu; daca voiescu se aştepte si respunsulu in scrisu, i vedu cu plăcere câ ospeti in cas'a mea. Cu trebile am ispravitu inse pentru astadi."
„'Ti multieiniiuu de bunătatea dt'ale, jupâue frate," se grăbi a dîce Weiraucb," dar' ne place mai bine se ue iutorcemu numai decâtu, anuntiându câ defiuitivulu dv. respunsu la soli'a ndstra va veni in scrisu."
„Ve repetu inca odată pre circumspecţi si prudenţi," câ eu cu cea mai mare plăcere ve poftescu se staţi la mine, dara si eu dîcu: mai ântâiu afacerile apoi plăcerea, deci. . .
„Deci te rogu," i curma Weiraucb cuventulu, adresandu-se catra senatorulu Frank, „te rogu iu-bituiu meu socju, pregatesce tdte de plecare, până ce voiu puue la cale cu pre circumspectulu si pr6 intieleptulu judetiu alu Brasiovului o treba, care nu sufere martori, bine iutielesu ddea va voi ds'a se-mi dea ascultare."
Pronuntiandu aceste din urma cuvinte, aruncase o privire patrundietdre asupr'a lui Weiss.
Acest'a, fara se se fi uitatu la elu, resimţi poterea misteridsa a acestei priviri, câ-ci i trecu câ unu fioru prin vine si paria a pregeta unu mo-meutu, se primesca seu nu intrevorbirea secreta ce-i cerea judetiulu Cohalmului.
Dar' nu stete decâtu unu singuru momeutu la cumpene, câ-ci in celu urmatoriu deja se grabl a dîce: „jupâne Chrestels vei binevoi a dâ mâna de ajutoriu jupanului senatorii intru pregătirile plecarei dloru, câ-ci vedu cu părere de reu, câ nu mai potu câ se-i retieuu."
Cei doi senatori vediendu-se ast'feliu cou-gediati esîra, lasându singuri pe cei doi judeti.
Weiraucb aştepta pana nu se mai audîra paşii celoru esîti, apoi tragundu-si scauuulu aprdpe de acel'a a lui Weiss, ineepu cu touu staruitoriu:
„Jupâue frate," dîse elu, ,,'mi pare forte reu de hotarîrea ce a-ti luatu astadi. . . ."
„Ciedu, credu," făcu Weiss câm nerabdatoriu. „Me ierta," urma Weirauch, „se nu credi
care cuinv'a, câ voiescu a-mi iucercâ poterea elo-cintiei mele asupr'a d.-t'ale, pentru a te iuduplicâ de a-ti schimba hotarîrea. Sciu câ tote câte le faci, cu chibzuela le faci si câ nimeni nu te pdte
intdrce cu uu'a, cu doue, de la o hotarîre luata. Cu tote astea suutu silitu a-ti repeta, câ-mi pare reu de respuusulu ce mi l'ai datu nu numai cu privire la Brasioveni dar' mai cu seina peutru person'a domuitale."
„Ce am eu mai niultu de câtu altulu?" iutrebâ Weiss cu glasu nesigurii.
Weiss c-rasi făcu uuu gestu de nerăbdare. „Dar' apoi stapeuulu nostru Mari'a s'a
Gavriilu. . . . " „Stapeuulu d.-t'ale, inse uu si alu meu!" „Fia dar', relua Weirauch, „stapeuulu meu
iuainte de a pleca cu soli'a inspre aici, mi-a vorbiţii iu taiua?"
„Cu privire la mine?" „Da, cu privire la d.-t'a, jupâue. Mi-a spusu
câ odată cu capulu, voieşte se între iu Brasiovu." „Numai se pdta . . . dar' acest'a a s'a vointia
o scie tota lumea, uu este deci ueci o taiua." „lntrâudu in Brasiovu," urmă Weirauch cu
mai multa apesare, „voiesce se sieda aici in casele d.-t'ale!"
„Asia, ti-a spusu si ast'a? Mare ciuste peutru mine!"
„Dîce câ unu magneţii poternicu 'Iu trage..." „Catra mine," făcu Weiss cu unu ziuibetu
sarbedu. „Ba nu, ci catra casele d.-t'ale, ori mai bine
dîsu catra unuinaguetu ce ar'fi incasele d.-t'ale. Weirauch făcu o pausa. — Weiss se pali. „Cunoscundu Mari'a s'a," relua Weirauch,
„ur'a Brasioveniloru iu contr'a lui, a prevediutu lucrurile, adecă s'a asteptatu la indaratuici'a ce i-ati aretatu."
„Ce omu prevedietoriu!" esclamâ WTeiss zini-bindu a sila.
„Nu te puue cu elu, jupâne frate," replica Weirauch, „si uu lua lucrulu iu gluma, câ-ci este seriosu. Mâri'a-s'a m'a insarciuatu a-ti spune intre patru ochi, câ de buna sem.̂ se-i trimiţi maguetulu, câ de uude uu veţi peri cu toţii, nu numai d.-t'a, ci intregulu orasiu cu dt'a împreuna."
Privirile scânteitdre ce aruncase Weiss asupr'a lui Weirauch in decursulu ultimeloru s'ale cuviute, deuuntiâu foculu unei patimi adenci, care-i sdruncinâ sufletulu.
„Nu ti-a spusu uimicu mai aprdpe despre lucrulu pe care l'a numitu magnetu si despre care eu n'am nici o cuuoscintia?" iutrebâ Weiss cu o privire pâuditdre.
„Nu." „Nimicii, uimicu?" „Nici unu cuveutu niacaru. Dar' trebue se-ti
maiturisescu, câ Vodă eră forte eraot ouatu, cându 'mi vorbi de ast'a er' acesta emotiune nu-i venii de la politica ci . . . din inima "
Dîcundu astea istetiulu judetiu clinti diu ochi, ce'a ce voia se dîca, câ scie pre bi e ce felin de magnetu 'Iu trageâ pe Bathori aici.
Eră patîtu jupâuulu Weirauch, câ-ci sta-penulu seu se indurase odini6ra a trata amoru si cu . . . fii'a-s'a. Weiss se prefăcu ca si cându n'ar' fi observaţii fisiouoini'a lui Weirauch si dîse pe scurtu tai ulii tota vorb'a.
„Spune-i lui Bathori cele ce ai aflatu aici, spune-i ca nici poporulu, nici judetiulu Brasiovuiui nu se temu de urgi'a lui Er' câtu pentru soli'a ce ai avutu-o catra mine personalii, spuue-i, câ n'am potutu intielege. . . ."
„Ori câ n'ai vru tu !" 'Iu întrerupse Weirauch. „Spune-i câ n'am potutu intielege," continuă
Weiss neclatitu, „nici vorbele dt'ale, nici inten-tiuuea lui. Spune 1, câ me voiu opinti din t<3te poterile mele câ se-lu oprescu de-a mai calcâ vr'o-data iu casele mele."
Weirauch la acesta necondiţionata declarare a lui Weiss dete din umeri si se congediâ de la elu, cu cuvintele.
„'Mi pare reu, jupâne frate, trebue se ti-o repetezu, 'mi pare reu mai cu se"ma de d.-t'a si de cas'a d,-t'ale. Nu te juca cu foculu. Mai gân-deste-te, dar' d6ca totuşi 'ti vei mai luâ sema."
— Nu mi-ain luatu eu sema până ce-mi traiâ inca soci'a si i âna ce eram legatul Acum in mo-meutulu libertăţii se slobodu porumbiti'a pe ghia-rele vulturului, in locu s'o tienu pentru mine. De asi sci câ moriu, de a-si vede" câ se prapa-desce lumea, u'asi face un'a câ ast'a. -
Astea fura cuvintele lui Weiss, după depărtarea judetiului Weirauch, cuvinte care ne făcu a intrevede o intriga de amoru; in acestu vecu alu sângelui.
Ce felin de porumbitia va fi fostu ace'a pentru care se luptau doi omeni crunţi, unu Weiss si unu Bathori ?
(Va u r m a . )
T E O C H A R A L L E X I .
Dorulu mieu.
Totu asceptu d6r' va veni Baditi'a de unde-a fi, Se me stringa 'n senulu lui Se me duca dorului. . . .
Uite lun'a-i la sfintîtu Si baditi'a n'a venitu, — P6te mi l'au farmecatu Si din drumu l'au înturnatu. . , .
Se stîngu stelele pre ceriu Cadu pre gânduri si doreri, Si în senu cu-unu doru desceptu Totu asceptu si er' asceptu. —
Mei baditia-i chiar' pecatu Se-'nserezi in cel'a satu. . . Vină, draga ! de-i veni, Câ nu te mai potu dori !
Firuti 'a B. Muntenescu.
DIN MISERIILE SOCIALE. — Novela. —
( U r m a r e j
După ce multu tempu me dedei dorerei, tocmai târdîu observai 6re care schimbare in manierile si atitudinea sociului meu catra mine: ce e dreptu me ingrigiâ multu. dar' de tema de a nu fi prea brusca, prea imprudenta in reprosiurile mele, pre care nimicu seriosu DU le poteâ justifica, taciii lasându tâmpului se continue peripeţiile neferi-cirei mele.
Iu ast'feliu de stare indoi6sa plina de sincera iubire si de confientia catra elu, avusei tre-buintia de o alta anima care cu ace'a-si pornire se impartasiesca animei mele dorerile si cugetările s'ale precum simtiâm eu nevoe. Ast'feliu 'mi adusei aminte de câtev'a din cunosciiutiele mele de pen-sionu, cari se aflau măritate chiar' aci iu localitate, si intr'o dî me dusei se le făcu o vizita spre a reunoi vechi'a nostra cunoscintia. Asie me pre-sentâi la Elisa D Olga R si altele. Aceste dame cari de si nu cunosceâu p6te positiuuea mea actuala, cu tote acestea pentru respectulu din trecutu primiră pre vechi'a loru camarada un'a mai pi'ostu că alt'a. — Dela venirea mea la [*%* dusesem o vietia forte solitara, data numai dorerei uitasemi cu totulu câ făcu parte din lumea ce me iucungiura si câ, câ se-i impui, câ se-i ai adora-tiunile trebue se-i pari intr'o perpetua serbatorire, indiferenţii de totu numai de plăceri nu. Aceste dame odioiora camaradele mele de pens'onu pre cari le privisemi cu unu dreptu de superioritate meritatu in tote privintiele... o resimtiăm acest'a, si acum inse totu ce e:â uobilu si maretiu in sentimentele mele eră privitu cu indefereutia si alungaţii de aceste fiintie îmbuibate numai de prejudicii, crescute intr'unu elementu viciosu de morala si de religiune controversate. Eram născuta din părinţi oneşti, onesta si inteligenta precum eram, nu aduceam nici o pata falsei loru măriri . . . Numai printr'o iusolentia ueiertata si din caus'a slabitiunei unei ignorente societăţi le făcuse a-si insusi o preponderautia insultat6re si ridicula. Aceste dame dîcu primiră pre vechi'a loru camarada intr'unu modu nedemnii! . . .
Ele se credeau nobile, peutru-câ printr'o im-pregiurare seu alt'a midiulocele le permitea a in-tretiene lucsulu si serbatoiirea de totu feliulu in casele loru unde se adună . . . cine se adună. . .? Acei ce iubescu disordiuea si linguşirea, toţi acei'a ce voru se-si consume inteligeuti'a si tfimpulu in vauitati pagubitore. Aceste dame se credeau nobile deşi nimicu nu le autorisase a portă acestu titlu si cari alt'feliu nu erau de câtu nisce parvenite. Raugulu nobletiei 'Iu stimezu in sine, e o tr6pta onorabila la care nu potu ajunge de câtu numai acei'a ce au dreptulu de a-lu sustiene' la demnitatea s'a, fia elu dobânditu prin uascere sâu prin merite.
Asiadar^eu Sylvi'a, fiic'a unui patriotu demuu si inteligeutu, uu potui se gasescu după trept'a după care se impuneau de dulc6ti'a si nobleti'a care este născuta intr'o femeia de anima si cu buna educatiuue precum le credeam eu. — M'am intorsu mai trista si mai desilusionata.
Incetulu cu incetulu iucepui a-mi mari cer-culu cunoscintieloru iu acelu orasielu unde ue stabiliserau si aprope uitasemi de nedemn'a portare a fosteloru mele camarade. In rarnevalulu ce
Viciulu orgoliului era prea mare, prea profundn in anim'a acestoru femei din caus'a falsei Ioni educatiuni. . . .
După o asceptare iudelungata de cându me anuntiasemi la dens'a foite deslusitu abia se decise a apare in fine iu salonu intr'unu neglige de catifea lucratu si mai lucsuosu. Voia se rae umi-lesca prin lucsulu ei... Pusese atât'a lene in mersu, câ me revoltai Dupn-cp facil câtiv'a paşi abia se
Pontificele romanii Leone XIII
urma fuserâmu rogate de mai multe pers6ue notabile câtev'a dame se luamu initiativ'a pentru unu baiu filantropicu. Nu me mai gândii câtu-si de puţinu la cele l'alte cunoscintie despre cari menţionai deja, dar' 'mi dîsei câ Olimpia N*^* nu va fi si ea câ celealalte. Sciâm câ fusese o feta seraca si care ajunsese sogi'a unui omu avutu numai prin carmenii ei. Uela acest'a avuta si influenta dama speram multu se me ajute in sco-pulu meu, deci me presentâi la dâus'a. Ce credi? . .
induplicâ a respuude la salutulu meu si ticsandu-me cu unu aeru de superioritate uedescriptibilu.
— Cu ce ve potu servi d6mna, 'mi dîse ea câ sî cu ore-care sila . ,
'Mi veni iu minte peutru momentu se-i amin-tescu trecutulu neruşinatei s'ale familii spre a o umili, dar' me stapenii sî-i dîsei animandu-me:
— Din grati'a ceriului aflaţi dua fiindu-câ vedu ca uu ve mai amintiţi nimicu diu trecutu, aflaţi câ am indestula avere spre a nu fi silita
de a solicita dela dv. vre-o favdre personala, dar' am venitu in numele unui comitetu de a ve rogâ se participaţi depuuendu midil6cele si activitatea dv. pentru bun'a reusîta a unui bal;: filantropicii.
— "Unu baiu filantropicu, dîse ea aruncandu-se cu negligentia pe unu fotoliu si lasându buz'a de josu spre a accentua si mai multu refusulu seu... .
'Mi ceru o lista, — i o presentâi. Nu avii nici politeti'a de a me invita se
siedu, cu tdte acestea eu siediui si asceptâi. După ce percurâ foi'a fara a lasâ se se vâdia
celu mai micu interesu, dîse intiepat'a. — Deca este unu baiu filantropicu nu pdte
fi unu baiu boerescu, unu baiu nobilii dna. . . . Me făcui câ nu intielegu. — Dincontra dna este unu baiu nobilii pentru
ca numai nesce anime nobile au dreptulu de a participa. . . . Si începui a-i iusirâ câtev'a familii avute, familii incarcate de merite, cari oferise obululu loru si promisese a încununa, cu presenti'a loru dându impulsiune sentimentului umanitariu.
Ea remase nestrămutata. Nu sciu de ce dar' aceste cuvinte pe care
le audiam pentru prim'a data din gur'a unei pedante ca acâst'a 'mi făcu ren. Intielesei atunci câ anim'a acestei descreerate eră pervertita de eleraentulu in care mai multu seu mai puşinu traiâ si care nu me indoiescu influeutiase asia de multu asupr'a-i. După 6re care desbatere ve-diendu câ nu ajungu la unu sfersîtu favorabilii o salutai si coborîndu scările me aruncai in trasur'a mea ce asceptâ. . .
D6mne! gândiâm eu rîdiendu, bărbaţii unoru asemene femei trebue se fia prea nefericiţi numai deca priucipiulu educatiunei nu ar' fi acel'asi... In adeveru mai târdîu am cunoscutu câ nu m'am iusielatu in supositiile mele.
Din nefericire acestea contribuise a-mi sdrobi frumdsele mele ilusiuni despre vieti'a sociala,vieli'a de orasiu
Dintre t6te cunoscintiele ce facusemi la %* voiu cita pe dn'a V %* soci'a directorelui dela %* o amabila si adorabila femei'a Avea idei frumose si cunoscintie adunate cu multa staruintia din cetirea unoru cârti interesante si instructive, anima nobila, sentimente demne adaogâ la tdte acestea unu spiritu picantu si o veselie delicata. Ori de-câte-ori o vedeam, ce'a ce se intemplâ forte desu, câ-ci casele nostns erau vecine, me simtiâm renascfiudu. Ea prin manier'a, argumentele si sănătoşele s'ale idei 'mi goniâ urîtulu si me îndemnă se filosofezu puciou asupr'a miseriiloru de t<5ta dîu'a. Ea erâ stăpâna pe sine, nici o vanitate nu potuse se atingă auim'a s'a.
Am spusu deja schimbarea lui Emanuel, ei bine ea se continua mereu si intre mine si elu amorului de alta-data lua locu indiferentia! Elu petrecea mereu aventându-se cu incetulu in totu feliulu de. usiurintie s i la tdte observatiunile mele respundeâ cu câte unu nou gradu de iudiferentia. Asia mai bine tăcui si me devotai sudiului precum faceâ ndu'a mea amica dn'a V***.
Erâ abia vre-o câtiv'a ani dela casatori'a mea. Tocmai iutrasemi in carnevalu. Dn'a Olimpia N *„.* 'si reîncepea balurile cari erau forte recunoscute. Ne iuteluiseinu de câtev'a ori prin lume. ea păstrase aroganti'a, 6r' eu indifereuti'a. De o data inse primescu invitatiunea pentru unu baiu si deşi nu voiam Emanuel insista intr'atâtu incâtu cedâiu. Aniic'a mea dn'a V *„* veni si ea.
— Scli 'mi dîse ea, noi ne vomu constitui câ observatdre.
— De ce? De câti-v'a ani am renuntiatu la dansu, câ
se potu mai bine studia. . . . — Ce. . . . — Vei vede. Nici-odata nu fusesemi la unu baiu mare.
Petrecerile ndstre in familia la tiera diferiâ de ce'a ce se presintâ ochiloru mei acum.
Ajunseramu la baiu fdrte târdîu, se dantiâ deja. Eu care eram indestulu de avuta si tieneâm o casa eleganta, me mirâiu totusiu de lucsulu si' prodigalitatile ce se făceau aci la dn'a N *%*.
Spusei acest'a dnei V*.,.*,ea surise si-mi respunse: — Venitulu ce au aceşti omeni este uein-
semnatu iu comparatiune cu tdte aceste risipe, inse dn'a si dlu N *** au facutu din sanctuariulu conjugalii o casa de jocu aici se speculâza si se fura toţi acei ce au bani si nu tienu la e i . . . si chiar' in alte conditiuni. . . .
Avusei o amintire ciudata si dîsei dnei V%*. — Anetto, am o bauuiala . . . o frica. . . . — Care? . . . — Emanuel este in relatiuni de aprdpe cu
aceşti dmeni. — De unde scli. , .? — Elu mi-a spusu in totu-de-a-un'a si am
avutu chiar' si câte o cdrta in privinti'a Olimpiei pe care nu potu s'o suferii dela impregiurarea ce ti-am descrişii. . . .
Ochii dnei V *** rataceâ prin sala, petrundeâ grupurile si cu findti'a desceptatiuuei si a pe-trunderei s'ale 'mi comunica observatiunile ei.
— Eta, 'mi dîse dens'a, vedi pe aedsta grdsa dama ce ne fiesdza c-'o mufra asia de ingâmfata? Privesce acelea suntu ddue din fiicele s'ale.
Ele sburâu inedee si iucolo fugendu de cele de o potriva cu ele si după imboldirile ce primiâ cu nun evantaliu dela mam'a loru cu scopulu de a merge se caute societatea unoru persdne ce trecea de unu rangu mai mare câ a loru. Aoeste fete instruite ast'feliu avea pentru fie-care unu compli-mentu prin care deveniâu ridicole, unu cuventu lingusîtoriu, prin acesta portare puţinii demna voiau a se impune! Nu potu figura prin siue-le intr'o adunare de câtu atârnate la bragiulu altor'a! Aceasta vanitate nebuna câte animi n'a odrobitu cu veninulu ei! . . . câte compromiteri! . . •
Tovărăşiei mele nu-i scapâ nimicu nevediutu si negâcitu. Ea petrecea de minune comeutându si ridiculisându
Aci la dn'a N*** in ddue saldne se dantiâ 6r' in celu de-alu treilea erau mai multe mese
de jocu, unde presidâ stapâu'a si stapânulu casei si-o societate de dame, si acestea totu asia de nobile câ Olimpi'a.
Aci se petrecea de minune după idei'a loru, câ-ci se dantiă multu si se furau la cârti unii pe alţii. . . .
Cându sosiâ câte unu invitaţii uovitiu in acestu nou soiu de politetie de gasda, cu mare anevointia poteâu găsi pe stapen'a casei . . . trebuiau se merga se o salute tocmai la ines'a de cârti ce'a ce inoportună multu. Asia ace'a ce pareâ curioşii la unii, alţii erau forte obicinuiţi cu acesta maniera de gasda si ajunsese se li-se para d6mna de civilisati'a moderna ! . . .
Eu pe câtu poteâm, spionăm pe Emanuelu, ce erâ la o mesa de cârti incungiuratu de unu cercu de dame intre care si Olimpi'a. In acelu momentu femei'a numai erâ femeia . . . deca unu poetu ar' fi vediutu acelu tablou nu si-ar' mai fi facutu din ea unu idealu. . . .
Intre acestea o dama trecea la braciulu unui domuu ce ne lornetâ si care abia saluta pe da'a V***.
— Cine suutu acesta pareclm? intrebâi eu. — Ea a fostu soşi'a unui racliieru. — O cuuosci . .? — Da. . . . — Ce felin, nu te-a salutaţii! . . . — Nu. Suntu unele femei care cându suntu
intr'o sala de baiu e u t u r a t e . . . uita câ a ddu'a dî nu pretiuescu decâtu după valorea adeverata si câ ac6sta ou6re a loru nu tiene decâtu o sâra de baiu. . . .
— Domne! ce vorbesci . . . . acest'a nu este o dama de condiţie. . . . ? Ce aeru! . . . Ce pre-tentiune!
— A fostu măritata si acum traesce la voi'a întâmplării . . . . din nenorocire ea este mum'a a doua copile dintre care un'a este indestulu de mare Te mai miri tu Sylvio, cum de nu ne-a mai salutatu ea?
— Dar' acelu dom nu ce o iusotiâ. . . . — E fiiulu unui meseriasiu... Acestu domnu
este unu cartoforii celebru care ataca sub roasc'a unei cuviintie pung'a altor'a lingusîtoriu si umilu cu acei ce-i potu oferi unu prâudiu.. . seu o favore . . , impertinentu cu acei'a dela care nu pote spera nimicii . . . . e"ta cine este moralmente dnu Scarlatu Falescu, materialicesce are o funcţiune de hataru care-i aduce 300 franci lunari.
— Dar' acâsta parechia ce conversează mereu ? intrebâiu eu, pe cându de-alaturea utistra se redicâ unu domnu dâudu braciulu uuei tinere fete elegantu iinbracata.
Dîcundu acestea î-i aretâi din ochi câ ei se depărtau.
— Eta Sylvia, ast'a mi-se pare o istoria strania.
— Fiindu câ se plimba, danseza si eou-verseza
— Aş, nu. . . .
— Ce dar' î — Inchipuesceti câ acestu omu 'mi este
suspectu: este unu straiuu, se pretinde voiagioru, fiiulu unei mari familii,dar' nu e cinstitu de locu.. . sub tote riportele. . . . Mai alesu aceste haine ce p6rta nu suntu ale s'ale. Suntu luate dela dnu G*** amiculu nostru ce-'lu cuu6sce de aprdpe In poterea acelei pretinse amiciţii, fara scirea servi-toriloru, chiar' iu absenti'a acelui'a acest'a a profitaţi! de garderob'a s'a. . . .
— Ce neruşinare! . . . . — Vedi tu amic'a mea ac6sta lume ce ne
iucuugiura e atâtu de absurda, de rătăcita, atâtu de zadarnica si necircumspecta! I-a fostu indestulu se se presinte loru cu unu nume sforaitoriu, se se arete galantomu si risipitorii! cu banii altor'a si ei se le deschidă cas'a, se le incredintieze totu, pana si anim'a, oaorea chiar' a copileloru loru. T6te fetele se credu onorate de a fi la braciulu acestui vagabundu care n'are nici unu meritu. Acesta doinnisitfra, ce se iucânta mereu de declara-tiunile -\mor6se ale unui mintiuuosu, a refusatu înân'a lui Titu Rubinescu, unu lealii si demuu barbatu
— Ce imprudentia! . . . — Reflectăm cu anim'a strînsa de dorere
si deveuisemi ore-cum curidsa — incepui a me interesa multu de acesta adunare.
— Cine e te rogu acelu domnu ce. are alături pe ace'a dama si pentru-ce suutu asia de abătuţi. . . . ?
— Care?. . . unde ? . . . . — Privesce colo la ferestr'a din fundu. Cându privirile s'ale se ficsara la loculu in-
dicatu, de-odata scose unu hohotii de rîsu. O privii curiosa. — Ce tablou! esclamâ ea privindu mereu si
. . . Scli, 'mi dîse ea, suntu câtiv'a ani de cându aceşti străini s'au stabilitu aici. La iuceputu nimeni nu se interesa de ei. De-odata patim'a grandomaniei i cuprinde si pre densii si iucepura a duce o viâtia f6rte batatdre la ochi.. . . Lumea atunci i privi mai de aprdpe.. . cautâ prietesiugulu loru . . . nu pentru densii, dar' pautru mesele, seratele si petrecerile de totu feliulu ce dâ in cas'a loru. De odată afacerile mergu reu, numai potu corespunde capriciiloru numerosiloru loru amici, asia câ de-odata tota asta cdta de curtezani se
: retrage si devine in mare rece la facja de densii. Eta pentru-ce aceşti omeui se gasescu isolati iu acesta neplăcuta atitudine. . . .
Câte si mai câte 'mi îusîrâ amic'a mea despre toţi si despre tdte. La iuceputu descrierea s'a 'mi pârii plina de coniecture mai târdîu inse m'ain convinsu prin mine ins'a-mi câ aceste obe«rvatiuui erau in faptu, se petreceau pe fie-care dî cu probe palpabile de adeverii. Numai poteâm se mai as-cultu descrierea miseriiloru uuei societăţi atâtu de
corupte... Aceste anomalii 'mi facura reu.. . Me gâii-diâm ca eu câ f6ta sperasemi se realisezu aci in societate si in familie cele mai frumdse illusmni ale mele: amorulu, amiciti'a,. onorea, dreptatea si t6te vertutîle la care aspira uuu sufletu ardentu si nobilu, — dar' atunci 'mi amintii de versurile nu sciu cărui poetu:
Partea mea este dorere, Dreptulu e pentru cei laşi. . . .
(Va urmă.) Pau l i na C. Z. Rov ina ru .
Snb pantofn ori snb papncn. Care dintre noi n'a audîtu adese-ori vorbin-
du-se, câ cutare barbatu stă „sub pautofulu ori sub papuculu" nevestei s'ale, cu alte cuvinte câ nevast'a e stăpâna in ca^a, ea porta pantalonii, er' elu jdca după cum i fluera ea, ori câ barbatulu e stapânu iu casa cându lipsesce nevast'a de acasă?
Cei mai mulţi se voru fi intrebâudu: de unde 'si trage originea eşpresiune sub pantofu ori snb pajtucu", spvt , aretâ caşurile iu care nevast'a dâ ton iu in t<5 i supusu capricielo ;i on ueloi
însemn. . pantofului câ seninu alu domina*?' uei o gasunti inca in anricitate si e remarc"' du .,oord-' in cele mai diferite popore.
• li'îui, caiidu unu principe 'si depunea , tefrea in manile altui'a, i trimetea sandalele*)
ÎL seninu de supunere. Indianulu 'si punea pecio-riilu pe cerbicea iuini'cului iuviusu. Fecidr'a indiana 'si grava pe peptu semnulu sandalei iubitului ei.
La Israeliti veduv'a, pe care refusâ a o luâ de socia fratele repausatului ei barbatu, i scotea acelui'a pautofulu in semnu câ elu si-a pierdutu domiuatiuuea asupr'a ei.
Femei'a greaca mânuâ pantofulu cu tota se-riositatea. La Aristofane, o femeia ameuintia pe barbatu-seu câ-lu lovesce peste falei.
O fabula greca instorisesce despre o frumdsa feciora, care s'a scăldaţii in Ilebrus. Unu vulturii i luâ unu pantofu in ciocu, sburâ cu elu, lasâu-du-lu apoi se cada in pol'a regelui din Memiis. Regele nu se putii odiclmi, decâtu cându fu aflata frumos'a greca. Acest'a deveni socj'a lui si totu-odata stăpâna pres.e elu, adecă 'Iu pusese „s^b papucii", căci la ordinulu ei trebui regele se pună a se zidi piramid'a cea mare.
lutr'unulu din clasicii români, se amiutesce de unu tablou, care represinta pe Amoru cu unu pantofii in mân'a stânga si care pdrta inscriptiuuea: Jus meuin alteri trado (dreptulu meu 'Iu predau altui'a).
La vechii Slavi ruşi erâ datin'a, ca tiner'a nevesta trebuia se tragă bărbatului ei pautofii, in semuu câ elu e stapânu in casa.
Beduiuulu arabu, câudu se desparte de ne-vasta-s'a, dîce câ si-a aruncatu la o parte pautofulu.
*) Incaltiamintea din vechime, constatatoria din tâlpi de lemnu, pole etc. si legate de piciore cu curele.
Dupa vechiulu obiceiu germânu, se intre-buintiâ papuculu câ sinibolu, câ prin logodire a trecutu fat'a sub epitropi'a altui'a, a ginerelui. Acest'a i ducea miresei pantofi si din momentulu m care ea, i incaltiâ, erâ considerata câ supusa ginerelui.
înainte vreme se amestecă, in unele locuri, chiar' autoritatea acolo, unde barbatulu stă „sub papuculu" nevestei. Asia d. e. in Llankenburg aparii in 1&94 o lege orasieuesca, care dispunea câ barbatulu, care se lasă a fi batutu de nevesta-s'a, se fie pecie; situ cu inchisore in temnitia.
Intr'o cronica orasieuesca se isturisesce, câ in satulu Brumbi lângă Saale, s'au obligaţii i4 de tierani se tiena unu porcu, pe care se-lu dea acelui'a din satu, care va fi stapânu absolutu in cas'a s'a. Unu tieranu u'avu alt'cev'a de lucru, decâtu se se laude câ elu guverneza iu casa. Tieranii i detera porculu. Der' pe câudu 'Iu mână acasă,
I porculu stropi lăudărosului tieranu cioraj icu uo-: roiu. Fric'a de uevesta-sa fu asia de mare, iucâtu
dete drumulu guitiatdrei lighidne, că se se intdrea era-si de unde o primire, remauându se dovedesca cu alta ocasiune câ elu e stapânu in cas'a s'a."
Câ ihistratiune a dominatiuuei femeiei iu casa, se istorisesce urmatoiiulu casu. Unu predicatorii! se află in di:'a de ; asci pe tribuna in be-serica Trebuia se se cânte „Christosu a inviatu". Predicatoriulu se adresa catra bărbaţi: „Acel'a dintre voi, care este stapînu in cas'a s'a, se in-cepa a cântă." Bărbaţii tacura că mormeutulu. Atunci dîse predicatoriulu: ce bărbaţi suuteti voi?
j Nici uuulu dintre voi nu guverneza in casa?" Apoi adresându-se catra femei, dîse: „Atunci se incepa
j dintre voi un'a, care doinineza in casa " Si indata j incepura t6te femeile se cânte, nevoiudu nici un'a I se fia cea din urma.
In Angli'a e inca si adi obiceiulu in unele locuri, câ in momentulu, in care tiner'a parechia parasesce cas'a unde s'a serbatu uunt'a, spre a se duce in propri'a-i locuintia, tâuer'a soşia, dar' mai alesu rudeniile ei, arunca cu pantofi in palari'a tenerului barbatu, de-6re-ce esista credinti'a câ, deca isbutescu se-i dea palari'a josu, atunci barbatulu ajunge a stă „sub pautofulu ori sub papuculu" nevestei s'ale.
La Români e datin'a in unele parti, câ ser'a dupa nunta mires'a invita pe mire se-i descaltie pantofii ori papucii. Deca mirele se indupleca la acest'a, atunci se dîce câ va ajunge sub papucu, er' nevfeta-s'a va fi stăpâna iu casa. De ace'a se si dîce despre acelu barbatu, care jdea cum i cânta uevest'a, câ a trasu pantofii ori papucii nevestei s'ale la nunta Totu asia se dîce câ „pantofulu stapâuesce", câudu se pare câ barbatulu a incal-tiatu pantofii nevestei s'ale, adecă câ-lu j6ca nevast'a câ pe ursulu ori câ-lu pdrta de nasu.
Cu esplicarea espresiuuei: „stă sub pantofu ori sub papucu", amu pote merge si mai departe in des-voltarea ei, dar' ne oprimu aci, fiindu de ajuusu cele citate spre a aretâ originea ei. S. B.
Totu Tenipescii era iu fierbere, si cu dreptu cuveutu. De cândîL se iutemeiâse acestu bulevardu alu crestiuatatiei in coutr'a Turciloru si a Tata-riloru, nu se mai pomenise asemenea lucru pe acolo. Uuulu din cei mai fruntaşi cetatieni asasinaţii, eV bănuiţi de acestu asasinii si arestaţi trei persoue de-odata.
De primulu, care era servitoriuIu Ionii, nu se prea mira lumea, si majoritatea locuitoriloru ar' fi jurafu că elu este asasinulu. Câtu despre Tra-ianu Mistrelu, alu doilea bauuitu, in opiniunea publica erau mulţi, cari nu se indoiau de vin'a lui, de 6re-ce mulţi 'Iu invirliâu pentru ; ositiuuea s'a dela banca. Er' alţii care sciâu despre numirea s'a la postulu de dirigentu alu succursalei ce „Patri'a" avea se infiintieze iu Tânipesci, pe cându elu inca nici nu esîse din funcţiunile băncii, 'Iu iuviuovatiâu inca si mai multu, dîciîndu câ uuu omu că elu, care nu cunosceâ nici o considera-tiune facia de acelu institutu ce i-a datu o fru-mosa pane, este in stare a omorî pe unu omu, cu atâtu mai vertosu pe preşedinte e băncii, pe care voia se o concureze acurnu pâua la cutîtu.
Dar' apr6pe nimeni nu intielegeâ cumu in-drasnise judele Arnicu se retiâna in arestu pre-ventivu pe Avramii Laib, care trecea de omu forte bogatu si eră totu-odata vice-presiedintele băncii, ocupă deci o funcţiune de mare încredere.
Numai insusi judele- instructorii si ici colea câte unu scepticii, ori unu antisemitu incarnaţii nu se indoiă de vin'a lui Laib, pe cându cassa-riulu Lusticu si ajutoriulu seu Smaltiu uu mai sciău ce se crâdia.
Niculitia Barda, cu t6te câ depusese iu fa-vorulu lui Traianu, nu intârdîase de a depesiâ la bauc'a „Patri'a" din Rîulacu, comuuicându nu numai depunerea in arestu preventivu a amicului seu, ci si acus'a redicata contr'a lui.
Cocon'a Zamfir'a, mam'a Coraliei, i venise si ei, firesce vestea despre invinovatîrea si arestarea lui Traianu. Câ creştina ar' fi trebuitu se-lu com-patimâsca, cu atâtu mai vârtosu, fiindu-câ i impli-nise cea mai fierbinte dorintia abdîcftndu de Co-rali'a: că mama inse trebuia se se bucure, câ-ci aceasta nenorocire a tenerului o punea la adapos-tulu unei probabile schimbări a decisiunei s'ale luata intr'unu momentu de esaltare. Traianu in-chisu, nu mai avea ocasiune a int6rce pe flia-s'a dela cuventulu ce, amarîta cum eră, 'Iu dase lui Furculici.
Niculiti'a informase exactu pe Traianu cându i comunicase, câ Corali'a se va cunună Domineca cu Furculici.
Mosîerulu care cam sâmtîse si elu cum stăteau trebile se invoise cu cocfju'a Zamfir'a că se nu amâne cunuui'a pâua după serbatorile Pasci-loru, ci se o serbeze inaintea postului, care avea se se incepa chiar' in septemân'a viitore. Eta pentru ce aleseră uuu terminu asia de scurtu.
Dara Corali'a? dermau'a eră câ si tâmpită de lovitur'a cu
care renuntiarea lui Traianu o isbise dreptu in inim'a ei cea iubitore.
Cându muma-s'a i spunea de pregătirile de nunta, i se pareâ câ-si-eându i-ar' vorbi de-o afa-
1 cere, care nu o priviâ pe dens'a. Primi tote cu | nepăsare si nu se opuse la nimicii. In fuudulu i inimei s'ale, licuriâ inse sub cenusi'a desperarei J dulcea radia a sperantiei, câ pâua domineca Tra
ianu 'si va luă sâm'a si câ t6te se vom intorce spre bine.
Desî nu tradâ prin nici unu cuveutu, prin nici o mişcare, acest'a a ei sperantia, muma-s'a totuşi sciâ seu celu pucinu presupunea esistîutr'a ei si eta pentru-ce, cu o ingrigîre scrupu!6sa nu permise de a i-se spune despre grozav'a banuela in care cadiuse Traianu si nici câ eră arestatu.
Câ-ci Corali'a, chiar' deca nu ar' mai fi nutriţii nici o sperantia fâşia cu Traianu, nu ar' fi consâmtîtu a se legă cu altuia pe vecie, pâua cându acel'a pe care 'Iu iubiâ, lâugediă in aerulu inchis6rei, si gemea sub grozav'a sarcina a ba-nuelei de asasinii.
Cocân'a Zamfira isbutf a dispune tote după voiuti'a s'a si spre binele Coraliei, cum dîceâ dens'a. Domineca se celebra cunuui'a si totu in ace'asi dî, tener'a parechia, impreuua cu mam'a respective socr'a, paraşi orasiulu.
Nici-odata nu fusese o siedintia asia de fur-tunosa in consiliulu de administratiuiie la institu-tulu „Patri'a" din Rîulacu, câ si ace'a care se convocase in urra'a sciriloru ce sosiseră despre urmărirea si arestarea lui Traianu câ asasinii.
Presiedintele Urduga eră numai o apa, scăldaţii in sudori, atâtu de multu se opintise eser-citâudu funcţiunile s'ale, câ-ci eră silita cându se sune minute iutregi clopotielulu, câ se impună linisce, cându se strige câ uau hamalu câ se aducă la raţiune pe vorbitori.
Dintru ântâiu se scolase spectabilulu domnu Grigorie Coteiu, consiliariu de administratiuue si vechiu bogasier, frate de cruce cu vestitulu Hagi Petcu care 'si luase unu printiu de ginere.
Acestu negustoru ruginit u incepu se strige de-ti luâ audiulu si dîse câm urmatdrele: Ce avan-ghia sâu necesitate cum dîceti d-v. amu avutu, câ se ne câutamu noi insîue belea. Me rogu d-v., au nu este belea se ne gasimu tam nisam in legătura cu unu hotiu si ucigasiu, dar' ce dîcu legătura ? Este prea puginu dîsu de 6re-ce ne-amu datu orbisiu pe mâu'a lui. Poftimu plăcinta, dle Direc-toru, in frumosa treba ne-ai bagatu. Norocu numai, câ n'amu deschişii inca cancelari'a din Tâni-pesci, si nu ne-amu belitu obrazulu cu totului to-tulu in faci'a lumei. De-lu voru spândiurâ, se-i fia
de biue, amu scapatu cu atâtu mai curendu de o lichia, er' de nu-lu voru speudiurâ — pe-acl ti-a fostu drumulu . . ."
„Câ nu-i asia,'' se scula consiliariulu si ad-vocittulu Rutu, „deca nu va ti condamnaţii, trebue se-lu tienemu, ori deca nu se-i uumeramu cinci mii de fiorini, dupa-cum detori suntemu!"
„Detori " strigă Coteiu, „asiu vre se sciu, cine ne pote sili la asemenea... cum se dîcu . . . neghiobie."
„Contractul u ce amu incheiatu cu densulu," replică Rutu.
„Ce t'eliu V" răcni Coteiu, ,.asiâ suna con-tractulu, atunci pecatu că ai datu atâţia bani pe invetiatur'a d-t'ale de advocatu !"
„Domnule!" strigă Rutu, cu tonu ameuin-tiatoriu.
„Me rogu," ripostă bogasieriulu, „mai multa evghenie fayia de unu barbatu câ mine."
Se sculară si alţii câ se aducă la raţiune pe cei doi învrăjbiţi si strigară care de care mai asurdîtoriu. Presiedintele suuâ clopotielulu de credeai că are de gâudu se-lu spargă, si cu t6te astea numai după ce se ragusîra cei mai incarnaţi racnitori, se facil puţina tăcere de care se profită Tal io un, câ se linisc6sca după potintia spiritele.
Desî era infrâutu de suferintia, câ-ci pe densulu 'Iu dorea acestu evenimentu indoitu, odată câ directoru, apoi câ tata de familia, totuşi isbuti a mai împacă pe domnii cousiliari cu nealterabil'a stare a lucruriloru, punendu in vedere tresiedin-telui o apropiata avansare a fiiului seu, advocatului unu nou si încurcaţii procesu, lui chiru Grigorie Coteiu o cavalerie dela imperatu pentru meritele s'ale la desfacerea de atâti mari de coti de panglica, stamba, postav.i si ale mărfuri totu atâtu de utile si trebuinciose, si adunarea fu încheiata spre multiamirea tuturoru, numai bietulu Taliouu se duse mâhuitu acasă.
Fiia-s'a Ulpi'a, eâudu audîse de grozav'a in-vinovatîre ce se ridicase in contr'a lui Traianu, cădi ase in lesînu, din care se trezi numai dupa-ce a fostu frecată la temple si pe frunte cu ape aromatice si dupa-ce respirase tempu mai iudeluu-gatu săruri vivificatdre. Dar' desî se scolase, nu-si mai venise in firea e i ; lâugediâ... se ofiliâ câ o fldre lovita in splendorea primaverei de o bruma nemil6sa.
Ce ii'ar' fi datu aeumu Taliouu, deca ar' ti potutu desface, ce'a-ce făcuse cu atât'a usiorintia.
Si lui i eră grdza, câ Traianu va fi achitatu si câ Ulpi'a s'a nu va vot se-lu lase, ce'a-ce ar' fi fostu o mare rusîue la cas'a s'a, câ-ci aliantia cu unu omu urmaritu pentru omoru, nu se cadeâ se fia pentru unu directoru de banca. De ace'a, Talionu erâ decisu, câ in casulu extremii se sfa-tuâsca pe consiliari a jertfi mai bine cinci mii de florini, decâtu a-i increde postulu de dirigeutu.
Cu ce draga inima s'ar' fi repedîtu pana la Teuipesci, c.s se se orienteze mai bine; dar' 'si reservâ caletori'a pentru momentulu cându va fi
mai de lipsa, după condamnarea seu după achitarea lui Traiauu.
Intru ace'a nefericitulu nostru amicu siedeâ in arestu, unde, dela ultimulu interogatoriu la care fusese supusu, începuse a se ocupa mai de-aprdpe de starea s'a si a se întrebă, câ dre acu-satiunea redicata in contr'a lui nu Far1 pote pierde V
Nu tieneâ uimieu la vietia, ar' fi primiţii bu-curosu iu fie-care niomeutu mdrtea, dar' o morte onesta, nu ace'a morte rusîndsa ce-ti prepara mân'a călăului.
Ar' fi asceptatu chiar' si acestu tristu sfer-sîtu alu vietiei s'ale, daca i s'ar' fi imputatu vre-unu omoru sevârsîtu din unu sentimentu condam-nabilu, dar' neiujositoriu, câ de esemplu, furia, gelosîa, inse erâ acusatu de unu asasinu vilii, co-misu pentru a delaturâ pe unu martorii alu unei pretinse defraudatiuni.
In contr'a acestei nevinovatîri erâ detoriu a se lupta până la ultim'a s'a resuflare.
Traianu erâ convinsu câ uimieu altulu decâtu ovreulu Laib nu poteâ fi ucigasiulu bietului Pucle, dar' nu-si taiuui totu-odata, câ existau nisce momente, care constituiau o însemnata aparintia de culpa in contr'a densului.
Chiar' de va scapâ de sub acus'a de omoru, cum se va pote elu vre-odata spalâ de rusîntis'a învinovăţire, câ ar' fi defraudatu o suma considerabila vendiendu nisce hârtii de stătu, ce Laib pretindea câ Pucle ar' fi adusu in locuia politie-loru pe care le declară de false. Pucle erâ inortu, elu nu mai poteâ dâ nici o mărturie in acesta afacere, si chiar' d6ca ar' fi traitu, cine scie deca n'ar' n negaţii si elu subscrierile s'ale?
Cu lumea din afara nu-i erâ permisii se comunice, firesce, câ-ci erâ in cercetare, in arestu preveutivu.
Din cându in cându i se trimitea câte unu uumeru alu jurnalului seu, in care se luă iu ape-pare, desî nu pe facia si de-adreptulu, ci in inodu finu, indirecţii, cum se pricepu a scrie redactorii exerceati.
Până acumu considerase participarea s'a la redactiunea foii numai câ unu divertisemeutn, câ o petrecere recreatdre si numai cu iniin'a îndoita concepuse idei'a de a-si câutâ in viitoriu pâuea s'a de tdte dîlele cu colaborarea la jurnalu, după cum spusese si lui Niculitia. De-abiâ iu aceste dîle de restrişte recunoscu imeus'a potere a unui organu de publicitate. Acum cându intrebâ mai raultu decâtu ^ri-si-câudu mai 'nainte de vorbele Uimei, mesura depliu'a valdre ce pdte ave" in-fluinti'a presei asupr'a opiniunei publice, care formez,, si distruge state, ridica naţiuni, retribuesce si pedepsesce.
In aceste momente 'si promise, câ deca ceri ulu va voi câ se scape vre-odata din arestu, se va iusarcinâ cu martiriulu unui publiciştii românii, câ-ci sciâ, câ este unulu din cele mai mari martiriuri ale timpului modernii. 'Si promisese, câ se va lupta pentru înaintarea omenimei, pentru
binele si propăşirea uatiunei s'ale asuprite, ca-ci acumu câ nici-odata seiutiâ câtu de biue cade până si cea mai mica mângâiere sufletului unui bietu asupritu.
Din ce merge spiritulu lui Traianu se li-nisceâ si prin ast'a se iimpediâ mai multu. 'Lu părăsise acea apathia mortala ce-lu apucase dintru ântâiu. Se impacase cu ide'a, câ Corali'a i e>â pierduta si amoiulu seu iumorinentatu pentru vecie.
Catincuti'a, pentru câ se mai vorbimu si de ea, erâ logodita cu Niculitia Barda, dar' nu-i ticniâ acesta logodna.
Erâ forte multu contrariata din mai multe cause. Antâiu si ântâiu, nu potuse, cum ar' fi dorita din tota inim'a, se sufle nici unu cuveutu Coraliei, despre arestarea Iui Traiauu, câ-ci ma-tusia-s'a nu-i permise a vorbi cu dens'a. Apoi nu luase parte la cunuui'a Coraliei, care se serbase desu-de-deininetia cându nu eră im a nimeni sco-latu din patu, si in presenti'a numai a preotului, a coc6uei ZamhYa, care iinpreuua cu unu betrânu amicu surdu si de jumetate orbu, funcţionase câ nuni. Fratt-seu Costi-.a ascultase cu nepăsare propunerea lui Niculitia, care 'lu provocase se m6rga la Rîulacu si se iâ inipreuna cu fet'a Directorului postulu de dirigeutu la succursal'a Patriei; pe-catosulu de elu sub pretextu, câ n'ar' mai pote se-si vedia de viia, deca se va msurâ si mai alesu deca se va face funcţionarul nu numai câ ascultase cu nepăsare la ace'a propunere pretiosa, dar' refusase netu de °-si incercâ noroculn. Si alte, si alte necasuri mai mici si mai mari se grămădiseră pe capulu bietei Catiucutia.
(Va urmâ.)
TECCHAR ALEXI.
Ce este poesi'a ? — Aageru venitu din ceriuri, in forma de femee, Cu senulu de zăpada, cu braşiele de f6e, Cu buzele de faguri, cu ochii de lumina, Cu hainele de fulgeru si inima sublima . . . . . . Amestecu sfântu din radie — din ângeri din femei Din ceriuri seninate — din flori d'albe de tei — Tablouri voluptose — ce raiuri-ti areta Si gânduri fara nume in suflete descepta. Menirea ei e sfânta, câ sfânt'a ei fiintia, — Ea versa 'n peptu tăria si 'n inima credintia; Ea legâna pe braoie de flori o lume 'ntrega, A ceriului misterii de noi cu dragu le 16ga; Si susu din inaltîmea in car' ne-a redicatu, Ne-areta fericirea din raiulu desfatatu . . . Cu buzele-i de faguri, ea vieti'a indulcesce Si deschidiendu o lume 'naintea t'a graesce: Poete inainte ! . . viseza si traesce! . . .
G. SIMD.
CALETORI'A INPREG1URULU PAMENTULUI m optu-dieci de dile.
De A. d'Ennsry si Jules Verne.
PARTEA IV.
Tabloulu 12. „Capitajiu Fogg."
(Podulu corăbiei cu puntea comandantului, care lâga cele doue mantale (imbracaminti câ se nu stropâscaj ale rote-loru un'a cu alfa. Cat.irguri si funiile intinse. Pe podu masîn'a, după sistemu americanu, vidîbila publicului si in plina activitate; tievi ventilatore si cosiulu, mai departe indereptu partea de susu a caldarei de vaporu. Luntrea de scăpare aterna la loculu de veghiare. Indereptu de totu pe podu coverfa corăbiei, o inaltîme cam de cinci petiore la care ducu de amendoue părţile scări (trepte) si care in fundulu scenei, Dorta rot'a de cârmitu. La midiloculu covertei usi'a de intrare in salonu. Corabi'a porta stegulu
americamu.)
Scen'a I. Fogg, Archibald, Passepartout, Aond'a, Nemea, Margareta, Veslasi si Cârmaci, Marinari, Masmistulu,
mai târdîu Cromarty. (La redicarea cortinei sta Fogg pe punte, celu dintâiu cârmaciu lângă elu, alu doilea cârmaciu la rot'a de cârma.)
F o g g (ordonându): Redicati seinnalulu Marte in susu! Iute, presiunea vaporului se fia mărita!
C â r m a c i u l u : Facemu apr6pe unsprediece noduri pe 6ra!
F o g g : Vomu face dâuesprediece pe 6ra! (catra cârmaciu): Cârmesce r6t'a spre nordu-ostu!
C â r m a c i u l u (merge la rot'a de cârma): F6l'te biue, căpitane!
Ar eh. (vine in fa^ia): Esci mariuariu iii tCta form'a, Fogg. Se vede câ te-ai ocupatu deja mai uainte cu afacerea ast'a ?
F o g g : Puejnu, dar' nu asia seriosu câ adi! (se scobora de pe podu).
A r c h : Unde suntemu acum? F o g g : 4 — 5 ore departe de Liverpool, —
corabi'a merge miserabilu, alt'feliu ar' trebui se vedemu deja portulu.
A r c h . : Hm! Si adi e ultim'a dî! F o g g : Ultim'a, trebue prin urmare se so-
sescu inainte de 6rele 4 iu Liverpool, peutru-câ se folosescu treuulu expresu ce merge la Londr'a.
A r c h : Dar' la dracu! nu se mai p6te iutetî pucinu afurisit'a ast'a de corabia?
F o g g : Am facutu t6tu posibilulu, cuptorulu e indopatu cu cărbuni si tdte vântreiele suutu redicate. (Câtramasînistu): Masînistule, mai dâ-i focu, infierbenta-o!
M a s î n i s t u l u : Căpitane, nu potemu! F o g g : Pentru-ce nu? P a s s e p.: Fiindu-câ — marinarii nu voiescu
se-ti spună, stăpâne, de 8 dîle dâu bacsîsiuri focariloru, pentru-câ se sustiena foculu in cea mai mare activitate; 6menii au facutu totu ce au po-tutu, dar' de adi deminetia s'a sfersîtu provisiunea de cărbuni.
F o g g : Cum ? P a s s e p . : Fâra se intrebu, am pusu sub
răspunderea mea se bage in soba totu ce s'a po-tutu. Iu spaţiulu de josu alu corăbiei erau asie-diate vre-o doue mii de siunci, — dar' acum nu voru mai pote fi gustate, câ-ci suntu arse.
F o g g : Bine, si apoi ? P a s s e p . : Apoi am trecu tu la mobile, —
mese, scaune, banei, cufere si ladi, — tote au trebuiţii se fia băgate in focu! •- Acum uu mai avemu nimicu !
F o g g (grabnicii): Hei, d-le capitanu, ce vom incepe acumu ? Ha?
F o g g (dându ordinu): Toţi dmeuii pe podu ! (Neraea, Aond'a, Margaret'a esu pe d'indereptu din coverta, marinarii alerga pe podu si se grupeza impregiurulu ca
targului celui mare.) F o g g : Amicilor»J Suntemu inca 40 miluii
de mare departe de Liverpool, — deca nu voinu sosi acolo iuainte de drele 4, suntu pierdutul Sunteţi gafa se esecutati fâra opunere ordinile mele !
T o t-i m a r i n a r i i : Da, da! F o g g : Si d-vdstra, dcminebru, consemtîti
se incercamu unu ultimu mijlocu, mijlocu de desperare, chiar' deca vi s'ar' pune vieţi a iu peri col u ?
A o n d a : Mai poţi intrebâ inca ? Ne in e a : Ascultamu orbesce de ordiuulu
d.-fale! F o g g (câtra marinari): Hei bine, topdrele in
mâna ! C r o 111. (în parte): Ce vre se facă ? F o g g : Sfarîmati cabinele, eaiut'a, podulu,
catargurile, paretele corăbiei deca trebue, derî-mati totu pâua in temelia!
A r c b . : Pravissimo! In focu cu niardalele si infundati cuptoriulu pana iu gura ! Nu-i asia ca-pitaue?
F o g g : Asia sun; ordinulu meu, amiciloru ! M a r i n a r i i : Urra ! fApuca toporele si incepu
a sfarîmâ corabi'a.) C r o m . : Nebuniloru! Vreţi se-mi ardeţi co-
rabi'a ? F o g g : Corabi'a e a mea! C r o ni.: Adecă ce-mi pasa mie ! Distrugeţi
cum ve place! (ia o parte): Omulu âst'a are pe dracu iu elu, nu-i vorba e englezii, dar' cu-tezatoriu cit unu americanii! (Se amesteca prin inbul-zal'a mariuariloru. Toţi suntu ocupaţi cu derîmarea. Ca-targulu principalu cade, numai catargulu dela partea de d'indereptu a corăbiei mai sta in petiore ; incepe a inmurgl. Passepartout si Margaret'a cară focariloru lemne.)
P a s s e p . : Asia vedi, Margaret'o, fii silit6re numai, lucrulu se va resplati.
F o g g (câtra masînistu).: Hei, ce dîci? M a ş i n i s t u l u: IutieTa mersului s'a maritu
cu a sies'a parte. F o g g : Forte bine. M a s î n i s t u Iu: Dar' tocmai celu mai bunu
vaporii se strecura prin ventile. F o g g : Atunci pune cev'a greu pe ele.
M a ş i n i s t u Iu : Ast'a-i periculoşii, căldarea s'ar' pole sparge.
A r c h . : Lasa-o se se spargă, betrânule! (dându ordinu): îna in te! (Mai mulţi marinari se suie pe căldarea de vaporu, punu pe ventile butuci grei, cari li se dâ in mâna de ceialalti. Masîn'a lucreza, o vede pu-bliculu, cu o iutiela cumplita. După câtev'a secunde re-suna o detunare, căldarea se sparge, unu snopu de focu iesa afara improscându. Sfarîmaturi sbora in tote părţile, cosiulu se derîma. unu infocatu noru de fumu 'Iu inlocu-cuesce. Masîn'a stâ nemişcata, o parte a podului e aruncata in aeru, mai mulţi marinari jacu morţi la pamentu.)
S t r i g a ţ i i g e n e r a l u : Ap'a intra iu corabia?
Crom.: Nu e nici unu moinentu de pierduţii! (lui Fogg): Ia-ti banii indereptu si lasa-me se or-douu eu!
F o g g (refusându): Corabi'a e a mea, impar-tîmu pericolulu si comand'a
C r o m . (î-i întinde mân'a): Fia si asia! (Marinarii au facutu se plutesca luntrea, vaporulu incepe
se se cufunde incetu.) Ar cb . (striga): Fogg, luntrea e gafa! Crom. : Iute inaiute, câ-ci corabi'a incepe se
se cufunde! F o g g : Mai âutâiu femeile! C rom. : Apoi omenii echipagiului! A r c h : Si voi ? F o g g : Noi suntemu cei din urma! Crom. (î-i pune mân'a pe umeru): Cei din urma!
(Corabi'a s'a cufundatu asia de adeucu, incâtu de pe podu potu intră in luntre Aonda Nemea, Margaret'a, Archi-
bald intra in luntre.) F o g g (aretându spre dame): Archibaldu, 'ti in-
credintiezu vieti'a loru tîe! A r c h . : Pe Domnedieu! Le protegiezu!
(In acestu momentu valurile restârna /estulu podului. Corabi'a se cufunda. Strigatu generalu. O negura dăsa aco
pere marea.)
Sch i m b a r e. (trecUndu-se de-adreptulu la tabloulu urmatoriu fâra a se
lasâ josu cortiu'a.)
Tabloulu 13. O revedere ncasceptata.
(Negur'a se retrage spre fundulu scenei, se vede puyinu câte puyinu in senr-intunerecu marea libera,)
Scen'a I. Fix, Fogg, apoi Passepartout.
F o g g (purtatu de valuri pe o derîmatura a corăbiei ce innota pe apa): Unu omu! Unu omu! Aci! (Scote pe Fix din apa pe sfarîmatur'a corăbiei.)
F i x : T i înultiamescu, nobile mântuitoriu alu vietiei mele, 'ti înultiamescu de o miia de ori! — Ce vedu? — Mr. Fogg! — Ce iuteinplare uorocdsa! 'Ti suntu forte indetoratu !
F o g g : N'ai de ce, domuulu meu! F i x : Unde suntemu ore? F o g g : Celu multu o jumetate de dra de
parte de Liverpool. F i x : Asiadara in apele engleze ? F o g g : Negresîtu!
P a s s e p . : Deca trebue! F o g g (scote o scrisore): Scrisorea ast'a tieue
unu eecu câtra fraţii Barring si impoternicesce pe uuu colegu alu meu din „Clubulu Exceutricu" se redice sum'a remasiagului câscigatu.
P a s s e p . : Oh, 'mi vine se turbu'. F o g g : Mergi fâra iutârdîare si recomanda
scrisdiea. Adi e Luni. vreu ca inainte de a insera, se sosesca scrisorea in Londr'a, pentru câ termi-nulu de plata se se tiena acuraţii, — 24 de 6re după tâmpulu de scadintia, precum se obicînuesce.
P a s s e p . : Oh, buuulu meu stapenu! F o g g : Grabesce prietinulu meu! — Ah,—
voiam se-ti mai spuuu, câ am fostu torte mul-tiamitu cu purtarea t'a, — esci unu bravu si fi-delu servitoriu, — nici-odata uu voiu uita acest'a! — Acum dute, Passepartout, mergi!
P a s s e p . : O dîci acest'a cu unu tonu, câ-si-cum ai vre se me coucedtezi pentru totu-de-a-un'a.
F o g g : Suntu ruinatu si uegresîtu am acesta inteutiuue.
P a s s e p . : Si eu declam câ am intentiunea se remânu la d.-t'a câtu voiu trai si nu me lasu se fiu isgouitu cu un'a cu dcjue! Basta! — Acum me ducu la poşta! (ese.):
F i x : Atunci esci prinsouieriulu meu! F o g g : Esci nebunii? F i x : Te arestezu in numele reginei! P a s s e p . (inotându in mare, ajunge in acestu
momentu sfarîmatur'a corăbiei, sare susu si apuca pe Fix de guleru): Si eu te inecu in numele regelui! — Josu CU tine, câne! ('Iu imbrâncesce in mare, dar' e si elu terîtu de Fix, asia câ amendoi cadu in apa.)
F i x (striga): Ha! Fogg : Passepartout, unde esci? Passepartout! P a s s e p (reapare la suprafacia): Ai Slinatu,
stapene ? F o g g (ajuta lui Passep. se se suie pe sfarîmatura
Negur"a dispare, in fundu apare portulu dela Liverpool. Farulu imprascie lumin'a s'a radiâsa, casele suntu toie luminate.)
(Cortin'a cade.)
PARTEA V.
Tabloulu 14. Unu criminalu voluntariu.
(Salonu in hetelnlu „Adelphi" la Liverpool. Usi in stâng'a si in fundu. In dr^pt'a o ferăstra. Mese, fotoliuri etc.)
Scena I. Passepartout, apoi Fogg.
P a s s e p . (se plimba ÎD susu si in josu frecân-du-si manile): Afurisit'a ast'a de esplosiuue a stricaţii totu! Abia atinse tiermulu portului luntrea, care ne-a pescuita din mare, si plecaramu rapede la gara. — Erâ prea târdîu, — trenulu plecase. — A pune iu mişcare unu trenu separata erâ oste-nela zadarnica, numai tempo de trei 6re mai aveamu si cehi mai iute trena are trebuiutia de cinci ore (se aai&lia) Ah, sermanulu meu stapenu, ce nopte va ti petrecuţii elu!
F o g g (intra): Passepartout! P as s ep . : Stapene ! F o g g : Cum se afla daniele? P a s s e p . : Ren, stapene! — Suntu neuiâii-
gaiate! F o g g : Sennauele! In ce periclu le-am aruu-
catu prin nechibzuinti'a mea, cu care ani voiitu se fortiezu iutiel'a corăbiei!
P a s s e p . (ia o parte): Ah. ce! la istori'a ast'a nici se nu te mai gândesci!
F o g g : Si nebuuulu âst'a care voia se me aresteze in midiloculu mării. — Speru cu tote astea câ a scapatu !
Pa s s e p.: Liuiscesce-te, ticalosulu a fostu pescuitu — impreuna cu bravulu nostru căpitanii.
F o g g : De ieri Doniiueca, 9 ore ser'a, a espiratu fatalulu terminu de 80 dîle.
P a s s e p . : Si pentru d<3ue pecat6se de ore iutârdîare s'a pierduţii o avere.
F o g g : Dar' nu si oubrea ! M'am luptatu cu sortea plinu de on6re si cu onore voiu respunde si sum'a ce detorescu. — Esci cuuoscutu tu aci in Liverpool, Passepartout?
P a s s e p . : Nu, stapene, n'am nici o dorintia. se cunoscu orasiulu!
F o g g : Cu t6te astea vr6u se te rogu câ se mergi la poşta!
Scena 2
Fogg (singuru).
F o g g (cade pe gânduri): Hotarîrea mea e luata! — Din norocire sortea me lovesce numai pe mine in prapasti'a, ce me inghite. Mortea pune eapetu tuturora grigîloru, — nici uuu sufletu nu me va jeli; ba, da, Aonda, - r ea va plânge, — va versâ câtev'a lacrime la mornientulu meu, — si apoi — me va uita! Oh, inima egoista a omului! — E trista, câudu nu lasă iu urma-i nici machnire nici desperare ! (S'a asiediatu josu.)
Scena 3. Aonda, Fogg.
A o n d a (pasiesec spre Fogg): Amiculu meu! F o g g (surprinsu): Aonda, d.-t'a?! Asiu fi do-
ritu se nu te mai vedu ! A o n d a (pentru sine).- Asiadara iugrigirea mea
erâ intemeiata! (tare): Se nu me mai vedi? Ce ai de gâudu se faci ?
F o g g : Voiu pleca. A o n d a (necrediSndu) : Nu ! F o g g : Da da, Aonda! Eu suntu ruinatu!
Miliouulu ce-mi remase iu Londr'a, e sum'a remasiagului meu perdutu, am si avisatu-o deja unui'a dintre colegii mei.
A o u d a : Asiadara nu mai posiedi uimic'a ? F o g g : Nimicii, decâtu 50,000 franci, pe
cari te rogu Aondo se-i primesci dela mine. (Sc6te unu pachetu sigilatu.): Se fia zestrea d.-t'ale, d6ca vei dâ mân'a unui bravu si demuu barbatu! Sum'a e mica, aveam intentiunea se-ti oferu indiecitu, — dar' in nebuui'a mea am pierdutu totu; — nici nu trebue inse se mai gândesca omulu la acâst'a!
— Iâ-i, iâ-i, barbatulu pe care tî-lu vei alege, va gasi in iubirea d.-t'ale, potere si curagiu de-a mari acestu micu capitalu, — facâ-te fericita precum meriţi!
A o n d a : Si ce-ti remâne d.-t'ale, amiculu meu ?
F o g g : Cum? Nu mai am trebuintia de nimicii! Me ducu in cerculu unei mari familii si inceteza ori-ce grigia pentru mine!
A o n d a (mişcata).- Bine, bine! F o g g : Asiâdara cousemti? A o n d a : Consemtu iudata ce-mi vei promite,
câ-mi implinesci o ultima rugăminte a mea! F o g g : O rugăminte? Ce pole . . . A o n d a (cn viociune): Nu te teme de nimica,
nu te voiu face se renunţi la caletori'a d.-t'ale, nu, --dar' te insotiescu si eu! Ob, nu me respinge, de ddue ori mi-ai scapatu vieti'a. nimicu nu me mai 16ga de acesta tiera, suntu cu totulu singura, ori unde vei merge, 'ti urmezi!!
F o g g (mişcatu): Aonda! A o n d a : Te urmezu jiâna la mdrte! Dar'
ea e inca departe! D.-t'a me daruesci cu celu din urma restu alu averii d.-t'ale ca zestre pentru bravulu barbatu, cârui'a vreu se-i aparţinu vreodată, care se afle curagiu si potere in iubirea mea, de-a mari acestu capitalii, — hei, fia! d.-t'a esci acestu barbatu, — te iubescu si vr6u se te făcu asia de fericitu precum meriţi!
F o gg (o imbraeisieza): Aonda, scumpa Aonda! (In antecamera ce audu diferite voci, usi'a din midî-
locu se deschide,) (Va urmă.)
Singurătăţi Singurătăţi fara de capetu — De câte ori m'ati mângaiatu, Yoindu se puneţi vietiei mele Unu pragu neajunsu si necalcatu.
De bun'a vostra moscenire M'am indragitu de-atâtea dâti, Si credintiosu v'am fostu intr'un'a Iubiteloru singurătăţi.
Cându resariâu pre ceriuri stele Si lun'a 'n lacuri se bateâ, Unu sflnxu din lumi necunoscute A vostra dragoste 'mi pareâ.
Dar' adi si voi ve luaţi mersulu, Lasându iu sufletu-mi unu golu, Si amintiriloru neşterse Nici potu se le mai făcu ocolu.
Cându se ivescu pe lacuri spume Si pre sub tei frundiele cadu, 'Mi pare ca ve semtiu atunci'a' Trecundu prin rariştea de bradu. Cându trecu prin inima-mi si creeri A vostre d'albe amintiri, Singurătăţi multu iubitore, Prin lume trecu fâra semtîri.
T ra i anu H. Popu.
C r o n i c a . — Concertulu impreunatu cu Baiu arangiatu in Clusiu in estu anu au reesîtu multu mai bene decâtu in anii precedenţi. La re-dicarea concertului mai multu au contribuiţii dom-uisi6rele surori Aria si Sidonfa Popu din locu, dr'a lrina Antal din Beiusiu si dlu artistu si com-positoru uiusicalu Jacobu Muresianu din Biasiu. Balulu a fostu multu mai bene cercetaţii decâtu se pot6 spera in unu tâmpii asia de nefavoritoriu cum a fostu acel'a diu dîiele premergaîorie acelui'a, care au facutu de s'a intreruptu comunicatiunea iu mai multe locuri. — Dintre străini abia au fostu patru magn,,ti si câtiv'a offiţieri, cari mai multu veniseră pentru de-a vede jocurile: Romanulu, Batut'a si Calusieriulu, cari li-au jocatu cu tuta precisiuuea in decursulu pausei celei mare 13 tineri îmbrăcaţi tieranesce. Petrecerea in deplina veselia a duratu până in dîori de dî, — abia pe la cinci 6re au inceputu a se îndepărta celea de ântâie parechi multiemite de truditdri'a vesslia a noptiei. — Venitulu in calculu mediu crede mu a se fi urcatu la 500 fl.
Ministrulu României. In Români'a a avuta locu o crisa ministeriala, care inse curendu a'au compusu formam! u-se noulu ministeriu prin dis-tinsulu barbatu de stătu dlu Ioauu C. Brateauu, presiedinte alu consiliului de miniştri acum de 12 ani trecuţi. Noulu ministeriu s'a formaţii ast'feliu: I. C. B r a t e a u u presiedinte si ad interim la res-belu. C. Na cu ministru de culte si instruct. publ. si ad interim la interne, D. S t u r d z a ministru de finangie, D. G iau ni ministru de justiţie, M. P h e r e k y d e ministru de esterne, P. S. Aurel i a u u ministru lucrariloru publice si N. Gane ministru de agricultura, industria, comerciu si alu domeniiloru coronei.
Imperatoriulu Germaniei si Regele Prusiei Wilhelm 1. a muritu in 9 1. c. in etate de 91 ani. In locu-i a urmatu principele-e:editariu su numirea de Fridericu 111, care inse patimesce greu de gâtu acumu de unu anii si nu este sperantia de a se potâ re'nsanetosiâ cânduv'a ca se-si pota realisâ inaltele si salutariele idei, de care este petruusu.
Bancele romane in dîiele acestea si-au tie-nutu adunările generale, in cari s'au datu sema de operaţiunile din anulu trecutu si s'au luatu hotarfri asupr'a impartîrei profitului obtienutu; si constatamu cu multa bucuria câ amu esperiatu din partea publicului românu unu viu interesu fâşia de aceste institute de inavutîre naţionala. Asie" la t6te adunările geuerale au luatu parte unu numeru chiar' de 3—4 ori mai mare de acţionari decâtu se prescrie prin statute (afara de unu singurii casu), sî in vederea consolidarei institute-loru pretutindenea s'au votatu sume f<5rte insem-
nate pentru sporirea fouduriloru de r e s e r v si de asigurare. —. Înainte mimai cu Domnedieu !
Bugetulu Ungariei pe anulu curente stabi-lesce: venitele la 332,647,731 fioreni, er' cheltu-elile la 345,0!)0,&47 floreni, priu urinare resulta unu deficitu de 12,440,116 floreni v. a.
Pretiu redusu de caletoria. Cu i 1. c. s'a introdusa unu felin de mărci de valdre a câiloru ferate ungare, care se elibereza in cărticele con-tienendu jnarci a 1 ii. â 50 cr. si a 10 cr. cu o valdre totala de 11. 65 v. a. Aceste cărticele se vându numai cu 50 11. si oferă prin urmare, in comparatiune cu biletele ordinare de caletoria, o reducere de 30%. Bilete de caletoria cumperate pe bas'a unei astfeliu de cărticele cu mărci, oferă avantagiulu de a pote ave 25 klgr. bagagiu seutitu de plata etc.
Notitia. Producerea mirosului de bradu. Turnamu intr 'unu vasu o l i tra de apa fierbinte, picamu iu ea o linguritia de oleiu de terpent inu si odai'a se va umple de cehi mai frumosu mi-rosu de bradu. — Acest'a procedura se p6te repeta de 2 3 ori pe dî si purifica multu aerulu. Efectulu e favorabilii pentru cei bolnavi de pluraâni; si apoi mijloculu e ftirte eftinu.
Diuaristicu. — Macedoni'a se uu-mesce o revista noua, care a aparutu la Bucuresci si e destinata pentru Românii din Peninsul'a Balcanica. Redactorii ei suntu mai mulţi Români din Macedoni'a, cari ne spunu in precuvântarea revistei acestei'a: — „Limb'a nbstra de o formaţiune puru romanica, a remasu aprope străina de studiile ce s'au consacratu t runchiului ueo-latinu, pentruca mai nimeni nu o cunosceâ. Noi credemu, câ vomu aduce QUU folosu realu sciiutiei, dtîca vomu in-cercâ studii asupr 'a dialectului macedo-roiuânu; dreptu ace'a, ne vomu silf a da la lumina specimene, atâtu din l i tera tur 'a nostra poporala, câtu si din cea de formaţiune noua, punendu la iudeman'a ome-niloru competenţi, prin modulu acest 'a, unu materialii bogatu si interesautu, câ forme si cuvinte, pentru studiulu dialectului. Amu vediutu scriitori de o autor i ta te europena, cari induşi uegresîtu in erore, prin infor-matiuui reuvoitbre si interesate, reducea nuniei'ulu nostru la o cifra ridicola! . . . Noi vomu proba prin acte indiscutabile, câ acestu numeru este iudestulu de mare, pentru câ se ne iudreptatiesca a pretinde unu rolu de căpetenie in evenimentele ce ar ' pote se survina iu peninsula si cari ar ' t inde se transforme starea actuala de lucruri. Priu afirmări neadeverate nu se micsioreza unu poporu: se marescu inse dificultăţile candu intervine unu factoru nou. Intr 'unu cuveutu a lucra pentru afirmarea naţionalităţii Româniloru din Pen-insul'a-Balcanica si pentru respectarea
drepturi loru loru stramosiesci, pe de o parte, er de a l f a a desgro;iâ t recutulu li terariu alu acestei naţionalităţi , precum si a cultiva cu staruint ia dia-lectulu ce vorbesce, eta iu scurta indoit'a t ienta ce urmarimu.
B ă r b a t u l u. — Intru adeveru . . . frumosa . . . prea frumosa . . . si pentru cene o ai gatitu ?
F e m e i ' a . — Si nu gâcesci ca e o surprindere pentru dîu'a-ti onomastica.
B ă r b a t u l u. — O scump'a mea. Si prin ce am meritaţii eu o surprindere atâtu de preliosa ?
F e m e i ' a . — Prin o haina de serbatoria cu care vei se me surprindi la pasci.
V i r t u t e a . — T a t a 1 u câtra fiulu seu (care siede intinsu pe canapea): Nu intielegu Ghitia, cum poţi siedeâ tola-nitu pe unu tempu asia de frumosu, cându e o plăcere se muncesca cinev'a !
G h i t i a . — Nu scii, tata, câ e o virtute se-si stapenesca cinev'a plăcerile !
I n m e n a g i u . — Stapen'a câtra servitore: Bine, Anico! e o rusîne se stai unu ciasu până se aduci o jumetate chila de cafea din băcănie.
A n i c'a : Se me ierţi, coconitia, câ am adusu o chila intrega !
L a ns i ' a r a i u l u i . — Santulu Petru inainte de-a lasâ se între in raiu pe doi creştini le dîse:
— Ai fostu in purgatoriu ? — Nu, inse am fostu insuratu. — Atunci intra ! Dar' tu ? — Eu am fostu insuratu de doue ori ] — Du-te de te plimba băiete. Raiulu
nu-i facutu pentru prosti!
L a t r i l m n a l u . - Judecatoriulu câtra prevenitu: Esci achitatu de asta data, dar' se te feresci de-a mai ajunge intr'o societate asia de stricata |
Prevenitulu : — Fii siguru, domnule judecatoriu, câ nu me vei mai vede pe-aici I
P a c a l a si c e r s i t o r i u l u . — Pacal'a vede unu be-trânu cersitoriu, care-i intinde mân'a.
— De multu cersiesci î • - 'Iu intrebâ elu. — De patrudieci de ani! — respunse cersitoriulu. — Atunci trebue câ-ti merge bine meseri'a ! — dîs6
Pacal'a si 'si urma calea fâra a-i dă cev'a.
Dor ine . — Stane ! Dormi ! Stane ? Nu ! Ce vrei ?
— Dâ-mi [O floreni. — Lasa-me, câ dormu!
Jja ba iu . — Uite, vedi ? Domnu care stâ radiematu lângă pianu este logodniculu meu ! Cum 'Iu gasesci ?
![Bohumil Hrabal - O Singuratate Prea Zgomotoasa [ Book.dirlink.ro ]](https://static.documente.net/doc/80x56/557213f3497959fc0b936594/bohumil-hrabal-o-singuratate-prea-zgomotoasa-bookdirlinkro-.jpg)
