Joja - Sensuri Si Valori Regasite

5/14/2018 Joja - Sensuri Si Valori Regasite - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/joja-sensuri-si-valori-regasite 1/173

Constantin Joja

SENSURI SIVALORI REGASITE

Prefa deţă PAUL PETRESCU1981

Editura EminescuBucureşti, Pia a Scînteii 1ţ



SENSURI SI VALORI REGASITE 5

PREFAŢĂ

Despre arhitectura româneasca „civila" din mediul urban, mai ales, s-a scris foarte pu in, locul ei înţ monografiile sau tratatele de istoria, artei sau aarhitecturii fiind redus, atunci cînd nu lipseşte cutotuL Excep ie s-ar p rea ca face arhitecturaţ ă „populara", evident, preponderent rurala, cuanume ecouri în oraşele noastre, dar şi aceasta afost tratata mai mult de pe pozi iile etnografiei sauţ a istoriei artei populare, foarte pu ini arhitec i ţ ţ aplecîndu-se asupra ei de-a lungul ultimei sute deani. Aşa se face c s-a acreditat, încetul cu încetul,ă ideea ca. de fapt nu avem o arhitectur .ă or şeneasc . Paradoxal, aceast situaă ă ă ie trebuieţ pusa, în primul rînd, pe seama arhitec ilor, care nici ţ ei nw pot fi socoti i pe deplin r spunz tori, datorit ţ ă ă ă faptului c decenii în şir la şcoala de arhitectur nuă ă s-a vorbit despre arhitectura urbana româneasc ,ă aten ia şi eforturile profesorilor de istoriaţ arhitecturii fiind total absorbite de str lucireaă

arhitecturii noastre medievale. Pu ina atenţ ieţ acordat arhitecturii urbane a fost şi aceeaă îndreptat doar c tre-oraşele transilv nene în careă ă ă profesorii şi studen ii reg seau cîte ceva din ceeaţ ă ce ştiau ei despre marile stiluri ale artei şi arhitecturii occidentale aşa cum erau înf işate înăţ numeroase şi vestite tratate. Despre oraşeleromâneşti de dincoace de Carpa i, din Moldova,ţ Muntenia, Dobro-gea, Oltenia, nu se afla nimic

scris, cunoaşterea acestei arhitecturi* de o mareoriginalitate şi de o frumuse e cu totul remarcabila,ţ implicînd cercet ri proprii, nem surat mai ă ă obositoare decîi lectura c r ilor gata.ă ţ




f cute. Dar, fireşte, nu cantitatea efortului aă fost determinanta în neglijarea arhitecturii urbanedin ara Româneasca şi Moldova, ci, aşa cum amŢ spus, prejudecata c despre aşa ceva nici nu seă poate vorbi. Iar atunci cmd arhitec i de mare talent ţ şi de mare ştiin , numele lui Ion Mincu trebuind sţă ă fie neap rat pomenit, au purces la „crearea** unui ă stil „românesc*, ei s-au îndreptat, în realizarea programului lor, mai ales decorativ, tot c treă izvoarele arhitecturii medievale religioase, cuoarecare preferin pentru epoca brîncoveneasc ,ţă ă lezultatele acestei orient ri prelungindu-se de-aă lungul secolului al XX-lea la vilele şi edificiile publice de stil zis „neo-românesc", variant ă na ional a lui „Nouveau Style" a anilor 1900.ţ ă

Preg tindu-m s scriu aceste rînduri despreă ă ă felul de a în elege arhitectura romaneasc al lui ţ ă Constantin Joja a trebuit s m îndrept c treă ă ă singurul ce scrisese, cu atîta talent şi str lucit ă orizont, tocmai despre impasul în care se g sea {înă 1936) arta de a construi a românilor din pricinaalegerii greşite a temei: „Tem ,veche, veşnică ă poate, dar în afar de nevoile noastre prezente,ă arhitectura religioas n-a dat civiliza iei româneşti ă ţ moderne teme valabile, ci ornamente uzate". Şi continua G. M. Cantacuzino, cu uimitor sim al ţ realit ii artistice dar şi al celei sociale: „Cred însăţ ă c cei care s-au dus s cear forme şi modeleă ă ă arhitecturii bisericeşti pentru a redeştepta, pentrua reînfiin a o arhitectur româneasc , n-au luat ţ ă ă

drumul cel mai sigur. Înv tura nu e sub boltaăţă pictat cu sfin i şi în aurul tîmplelor bogate**ă ţ (1939), şi termina pledoaria sa peste ani cu oîntrebare retoric : „Trebuie oare s r mînemă ă ă pentru veşnicie în cripta cu miros de t miie aă bizantinismului minor şi balcanizat ?** (1943). Alternativa este clar pentru G. M. Cană tacuzino : „...tema (arhitectura) popular propune celor ă



dornici s pri-veasca cu ochi noi o tematic aleă ă c rei consecin e ultime pot fi cel mai m reă ţ ă ţ monumentalism" (1936). La aproape o jum tate deă veac de la aşternerea acestor gînduri, Constantin

Joja, tovar ş al aceleiaşi idei penă tru o arhitectur ă româneasc cu adev rat modern propune nuă ă ă numai medita iei ci fi ac iunii o suit de splendideţ ţ ă modele ce ar fi îneîntat pe contemporanul s u doar ă cu zece ani mai vîrstnic. Combatant aproapesinguratic decenii de-a rîndul, Constantin Joja este,ca şi G. M. Cantacuzino, un „practician", este unarhitect ce a construit, cunoscînd




direct virtu ile materialului i in elegînd ţ ţ ţ arcanele meşteşugului, ca unul ce descinde din

nobila dinastie de meşteri-constructori aromâni,mul i din neamul Joja în l înd schele laţ ă ţ Constantinopol şi în alte centre ale acestei p r i deă ţ Europ . Amîndoi au cunoscut şi recunoscut virtu ileă ţ extraordinare con inute în acele neştiute şi deseori ţ pierdute case r ţă ăneşti de munte, de deal, decîmpie, de pe malul rîurilor, al lacurilor şi al M rii,ă f cute din p mint, din lemn, din piatr , dină ă ă c r mid , acoă ă ă perite cu paie, trestie, şindril , cuă olane, igla, cu tabl , cu lespezi de piatra,ţ ă construite sub nivelul de c lcare, la nivelul ă acestuia, în l ate pe partere de locuit sau pivni i,ă ţ ţ înso ite totdeauna de prispe şi de foi-şoare,ţ decorate m surat cu crest turi, sculpturi, traforuri ă ă şi stucaturi, case albe şi deschise, însorite şi umbrite, ra ionale şi func ionale. Amînţ ţ doi auumblat şi au c utat capodoperele geniului ă constructiv românesc în satele moşnenilor şi r zeşilor, în aşez rile cur ilor, conacelor şi culeă ă ţ lor boiereşti, în uli ele şi pie ele oraşelor şi tîrgurilor ţ ţ din ara RomâŢ neasc şi din Moldova. Au explorat şi ă au luminat, dîndu-i sens, o imens zestre strîns peă ă p mîntul românesc de milenii, conferindu-i vaă len eţ noi, moderne.

Textul şi ilustra ia lui Constantin Joja fac la unţ loc un lung şi conving tor eseu, multe din frazeleă c r ii fiind comentarii aplicate strict la deseneleă ţ realizate de-a lungul şi în urma unor ani şi ani destr ădanii. Nu este un „studiu" şi nu despre defini ii ţ şi clasific ri este vorba, ci despre sentimentul ă spa iului şi al decorului în arhitectura româneasc ,ţ ă aşa cum le-a sim it, intens, pasionat, Constantinţ Joja şi aşa cum încearc , prin intermediul mai alesă al desenului, s le prezinte altora. Un tumult de idei ă şi sentimente, din care r zbat, fireşte, unele noteă evident personale, care pot sau nu pot fi acceptate



de lectori aviza i, unele înfrîngînd vechi ţ prejudec i, altele pornind de la prejudec i ce-şi ăţ ăţ au originea în felul în care autorul în elege şi simteţ istoria arhitecturii româneşti în întregul ei sau în

dezvoltarea unuia sau altuia din elementele ei. Amaminti aici, dintre acestea, absolutizareageamlâcului ca element esen ial şi definitoriu al ţ arhitecturii urbane româneşti, sau imaginea iluzoriea liniei curbate spre poale a acoperişului tradi ional ţ românesc, aducînd cu evazarea acoperişurilor de pagode, ambele opinii inînd de un anumeţ romantism in interpretarea arhitecturii româneşti.




De asemenea, se trece peste cîteva realit i,ăţ cum ar fi aceea a apari iei relativ tîrzii a casei înalteţ

r neşti, fenomen dealtfel comun unei vaste arii ţă ă europene, dup cum planul vechi, generalizat peă întreg teritoriul rii nu este cel simetric cu sal ţă ă median şi dou înc peri, ci cel alc -tuit doar dină ă ă ă dou înc peri, „tinda" şi „casa", element iar şi ă ă ă comun întregi arhitecturi rurale vechi europene.Dar textul lui Constantin Joja, colorat de o pornire,am spune entuziast , deseori stâpînindu-şi exaltaă -rea, trebuie luat ca atare, în perspectiva întregii construc ii a c r ii, şi nu supus unei critici aplicateţ ă ţ la detaliu, aşa cum s-ar proceda în cazul, de pilda,al unui tratat sau al unei monografii. Daca, in ce priveşte pozi ia şi con inutul ideaticţ ţ , textul autorului s-ar apropia de cel al lui G. M. Cantacuzino, atitudineacombativ , tonul vehement, se dep r ă ă teaz deă reveria de care sînt impregnate Izvoarele şipopasurile. Tonalitatea diferit avîndu-şi temeiul ă probabil în diferen a de temperament, poate cţ ă este şi un reflex al st rii „moldave" de gîndire şi ă ac iune a lui O.ţ M. Cantacuzino, cu toat tr irea lui ă ă în mediul bucureştean, deosebit de evidentul ă „munienism", înc rcat şi de amintiri sud-dun rene,ă ă al lui Constantin Joja. Nic ieri în textul acestuia nuă vom g si pasaje înc rcate de lirismul izvorît dină ă sentimentul precis al trecerii timpului ca în aceaadmirabil definire a capitale}, moldoveneşti ă supus „alhi-miei subtile a farmecului ieşan...ă compus din lumina blînd care înv ă ăluie totul în

umbre, din praful s r ciei, din jalea uit rii, dină ă ă ecoul amintirilor, din miresmele aduse de vînt"(1934). La Joja ap rarea treă cutului arhitecturii vechi, preponderent munteneşti şi olteneşti,Moldova lipsind aproape cu totul, nu se face doar înspirit evocator. Şi poate < nu f r dreptate, avînd ă ă ă în vedere ravagiile provocate de trecerea vremii,desigur, dar, şi mai trist, de c tre oameni, ducînd laă



schimbarea fe i oraşelor noastre, r pindu-le uneori ţ ă personalitatea crescut de-a lună gul veacurilor şi constituind, ea, argumentul continuit ii şi m rturiaăţ ă civiliza iei citadine româneşti.ţ

Prin problemele puse, vizînd aspecteimportante ale devenirii nu numai arhitectoniceromâneşti, şi prin patosul imprimat dezbaterii car-tea de fa va i cu interes citit . Ea va stîrni ţă ţ ă acorduri sau dezacorduri, în orice caz nu va l saă indiferent pe nici un cititor, mai ales pe cei f cînd ă parte din aceeaşi tagm cu autorul, dar nu numai ă pe ei, ci şi pe cei interesa i de modul de a sim i şi aţ ţ gîndi al românilor, aşa cum




poate fi acesta sezisdt din „lectura"arhitecturii ca imagine materializat aă spiritului,'unele propozi ii inter esînd, probabil, i ţ ţ pe filozofii culturii româneşti. Lectura c r ii va să ţ ă fie f cut cu aten ie şi cu în elegere fa deă ă ţ ţ ţă pasiunea unui om care a_ practicat mai mult meşteşugul construirii decît al scrisului. De unextrem interes, teoretic şi practic, se vor dovedi desenele şi releveele de o clasic rigoare şi de oă emo ioţ nant expresivitate, deschizînd ferestre noi ă spre în elegerea şi acceptaţ rea unei arhitecturi româneşti foarte moderne, opusa tristei şt s racei ă arhitecturi cîteodat practicat azi în oraşeleă ă noastre şi, din p cate, şi "în satele noastre,ă contrazicînd nu numai tr s turile arhitecturii tradi ă ă -ionale, ci şi regulile arhitecturii moderne în careţ

calitatea, confortul şi func ionalitatea sînt ţ primordiale. Textul trebuie citit în permanent ă confruntare cu desenele autorului, unealt supremă ă şi argument decisiv, de îndeamn lumin , umbr şi ă ă ă reflex, cum sînt acestea puse în valoare dearhitectura „tradi ional " româneasc , care sînt ţ ă ă implica iile filozoţ fice ale volumelor şi propor iilor ţ casei rurale şi urbane din România, toate acesteanu pot fi în elese f r mijlocirea suveran aţ ă ă ă demonstra iilor de tuş pe calc. Trecîndu-le înţ revist , cititorul va avea imaginea vie a nesfîrşitei ă variet i a arhitecturii româneşti de veche tradi ie*ăţ ţ conducînd pe nesim ite la expresia celui mai ţ avansai modernism. Trecerea de la programul rural

la cel urban se face organic, fiind o lec ie nu numai ţ de unitate spiritual ci şi de for creatoare.ă ţă Analizele lui Constantin Joja aplicate la fa adeleţ româneşti se pot desf şura la infi ă nit, pretîndu-se lao tratare matematic prin intermediul ă calculatoarelor ce ar putea conduce la rezultate decel mai mare interes în încercarea de definire aspecificit ii acestei arhitecturi. Privit în contextul ăţ ă



sud-est european, arhitectura româneasc aă lemnului se apropie mai mult de construc iileţ constantinopolitane şi levantine, prin uşur tateaă aerian a structurilor, decît de cele ale interiorului ă

continental balcanic, marcate de o anumemasivitate determinat de împrejur rile istorice aleă ă unei existen e framîntate. Dar contactele şi rela iileţ ţ arhitecturii româneşti cu lumea balcanic sînt mult ă mai complexe şi mai greu de stabilit decît s-ar p rea. Mai sînt necesare, fireşte, investiga ii ă ţ suplimentare, de ordin comparatist, în aceast atît ă de complicat problematic , una din direcă ă iileţ fertile de cercetare fiind aceea propus deă

Constantin Joja cu pri -




vire la dominan a reflexului în arhitecturaţ urban şi a umbrei în arhi ă tectura ruralaromaneasc .ă

Constantin Joja a cercetat, a construit înspiritul concep iei sale şi a restaurat şi reconstruit ţ case vechi din mediul urban românesc. Viziunea sade reprofilator al construc iilor or şeneşti s-aţ ă concretizat în cîteva exemple memorabile, întrecare Hanul lui Manuc şi Hanul cu Tei vor ramînemodele pentru arhitec ii viitorului. A proţ iectat şi adus pîn la detalii imaginea vechilor Lipscani dină Bucureşti, din p cate nedus pîn la cap t de c treă ă ă ă ă constructori. Dup cum a remodelat în spiritul ă arhitecturii secolului al XVlll-lea vechi artere co-merciale din Craiova, Piteşti, Buz u, toate, cuă triste e o spunem, r mase în stadiu de proiect.ţ ă Aten ia sa a fost atras îndeosebi de acele mari ţ ă hanuri, expresie a unui anume mod de via , ceţă f cea farmecul vechilor oraşe romaneşti, de laă Craiova, Caracal, Rîmnicu Vîlcea, Piteşti, Cîm-. pulung'Muscel, Tîrgovişte, Ploieşti, Buz u, Focşani,ă Gala i, Br ila, pîn la Bîrlad, Iaşi, Botoşani, Piatraţ ă ă Neam , F lticeni, Suceava, spre a nu mai vorbi deţ ă tîrgurile mai m runte dar purtînd aceeaşi pecete aă unei originale sinteze între lumea apus a unui ă tîrziu Bizan orientalizat şi cea n scînda, în secoleleţ ă XVIII-lea şi al XlX-lea muntenesc şi moldovenesc, aunui Occident trecut prin filtrele complexe aleEuropei centrale şi r s ritene. în aceast plin deă ă ă ă neprev zut realitate arhitectural , expresie direct ă ă ă

a unei societ i plina de vitalitate cum a fost şi esteăţ cea româneasc , situat la o r spîntie cultural-ă ă ăistoric , în aceast reaă ă litate Constantin Joja aoperat sec iuni de studiu pline de ingeniozitate,ţ spre a extrage esen ele unei arhitecturi originale,ţ aici fiind locul s pomenim, de pild , ideea saă ă simpl dar atît de eficient pe planul deă ă monstra iei,ţ de „t iere" a acoperişului caselor vechi româneşti,ă



spre a le pune în lumin , nuda structur de ultim şi ă ă rafinat modernism, în care func ionalitatea nuţ omoar vivacitatea compozi ional .ă ţ ă

în viitoarea istorie a arhitecturii româneşti şi a

cercet rii acestei arhitecturi, se contureaz de peă ă acum o direc ie „nou ", început cam în deceniul al ţ ă ă patrulea, tinzînd la instaurarea unui „tradi ionalism" lucid, convertit de fapt înţ modernism, dar într-un modernism purtînd amprenta de neşters a spiritualit ii româneşti. înăţ planul ideilor, a ştiin ei, a culturii, gesta ia este deţ ţ lunga durat , aşa c aceast direc ie nou început ă ă ă ţ ă ă prin anii 1930 de G. M. Cantacuzino, Adrian Gheorghiu,




Constantin Joja, pare ca de-abia azi începe aavea o succesiune de oarecare amploare, cel pu inţ în domeniul cercet rii, numele unor arhi ă tec i caţ Tudor Oteteleşanu, sau mai inerii Eugeniaţ Greceanu, Mircea Possa, sau foarte tinerii cercet tori Mihai Ispir, Anca Bally, alaturin-du-se înă n zuin a de a redescoperi virtu ile, pentru mul i,ă ţ ţ ţ surprinz tor de moderne, ale unei arhitecturi ă crescute organic pe solul rodnic al civiliza iei ţ româneşti.

PAUL PETRESCU27 iunie 1980




NOTA AUTORULUI

Cercetarea arhitecturii româneşti, dinainte deinfluen a baroc şi neoclasic , prezentat în acestţ ă ă ă volum se refer numai la arhitecă tura civilă

r neasc şi urban , arhitectura bisericeasc fiindţă ă ă ă ă cunoscut şi studiat în am nun ime de cei maiă ă ă ţ valoroşi cercet tori români şi str ini.ă ă

Lucrarea de fa a fost elaborat în urmaţă ă studierii numai a exemplarelor de arhitectur civilă ă care existau, în anul 1936 şi mai exist înc , aşa că ă ă autorul s-a ferit pe cît posibil s fac ipoă ă teze asupra

elementelor de arhitectur şi de organizare spa ială ţ ă pe care nu le-a întîlnit, asupra vechimii şi evolu ieiţ în timp a acestora, asupra num rului statistic ală caselor cu sau f r pridă ă vor, cu un nivel sau dou ,ă munc ce revine arheologilor, etnograă filor şiistoricilor de arhitectur . Se poate presupune că ă arhitectura de lemn s-a prelungit în timp repetîndu-se, dar probe materiale la noi în ar nu exist .ţ ă ă

Nu am insistat asupra influen elor, asupraţ

întîiet ii foişoruăţ lui, pridvorului sau balustradei înarhitectura voievodal sau ră ţă ăneasc , problemaă fiind discutat cu argumente pro şi contra înă studiile de specialitate.

Preocuparea principal a fost analiza valoriloră plastice ale arhitecturii tradi ionale în starea în careţ o vedem ast zi, a semă nifica iei reale, a adev ruluiţ ă asupra potentelor ei plastice actuali-zabile într-oarhitectur modern specific româneasca.ă ă




încercarea de a g siă locul arhitecturii noastretradi ionale între valori universale necesit unţ ă studiu exhaustiv comparativ cu arhitectura arilorţ din jur, aşa încît cer sa mi se socoteasc exă presia,cînd va fi foitîlnita, drept referire Ia valoarea cert ,ă evident , valabil de-a lungul timpurilor.ă ă

In trucît arhitectura cu un singur nivel a fostcercetat şi"ă publicata de specialişti eminen i, analizaţ de fa se referaţă numai' la arhitectura cu dou niveleă sau mai multe, fie rezultînd din denivel rile de teren, fieă conceput astfel dintru început.ă

Pentru exemplarele prezentate exist fotografiiă şi relevee.

C.J.




Am încercat s în eleg m sura în care, printreă ţ ă arte, arhitectura a fost crea ia cea mai puternicţ impregnat de un.nesfârşit lirism, ac ionînd tainică ţ asupra oamenilor, formîndu-i şi informîndu-i defelul diferit în care frumuse ea se reveleaz fiec rui ţ ă ă neam în parte. Este greu de scris despre ceea cearhitectura exprim în mii de feluri cu otitaă conciziune, spiritualitatea afectiv şi ra ional ţ structurat a oric rei comunit i, nuă ă ăţ an ele poeticeţ infinite pe care fiecare cas şi fiecare monument le-ăau încorporat şi le-au diversificat de-a lungul ti mpului.

întotdeauna a fost bine primit afirma ia că ţ ă numai înc rc tura poetic ridic o construc ie laă ă ă ă ţ rangul de arhitectur şi c func iunea principal aă ă ţ ă acesteia este, al turi de a da un habitat, una liric .ă ă Cine nu este poet sau filozof nu poate s aib alteă ă r spunsuri decît cele pe care i le sugerează ă arhitectura îns şi. Ca arhitec i putem şti cît de clar ă ţ ă sau difuz este poezia arhitecturii romaneşti, ceă semnifica ie ofer volumul, ritmul, valoarea umbrei ţ ă şi luminii, liniatura de detaliu, de ce este apît deaerian structura casei romaneşti; apoi ce valoareă de semn contrapus naturii d românul casei sale,ă cît de activ este magia cu care o încarc şi cu citeă ă sensuri monumentale o face s iradieze.ă

Ca s probezi autenticitatea şi originalitateaă arhitecturii româneşti trebuie s te referi la rileă ţă din jur, la ideea generatoare a arhitecturii balcanice, a celei nord-est slave sau austro-ungar .ă

Sînt lumi atît de diferite, cu grade de rafinament atît de pu in comparabile, înţ cît totul devine uşor inteligi bil.




Concep ia dominant a arhitecturii noastreţ ă r neşti nu a avut nevoie de mari eforturi pentru aţă ă

trece în. arhitectura urbana: o simpl extensiune înă orizontal şi vertical precum şi închiderea cugeamuri a registrului de umbr al pridvorului,ă prezent şi la sat şi la oraş, a asigurat continuitateastilistic .ă

Armoniile generatoare de poezie difer ă întrucâtva de la sat la oraş, dar intensitateaexpresiv nu a sc zut niciodat .ă ă ă

Smt ani întreg i de cînd interoghez arhitectura,c utînd potentele ei expresive esen iale,ă ţ semnifica iile ei, elementele puterii ei magice*ţ poezia de care este impregnat în detaliu şi înă ansamble, la orice dimensiune, spa iul interior şi ţ exterior care ac ioneaz asupra noastr , conţ ă ă ştient sau inconştient. Am z bovit îndelung pîn să ă ă în eleg semnificaţ iile ei reale, privind şi reprivind,ţ desenînd şi redesenînd case din arhitectura noastr ă

r neasc şi urban , c utînd s -i surprind esen aţă ă ă ă ă ă ţ intima-prin mijlocul acestei proiec ii grafice cu totul ţ obiective. Nu am putut ocoli tenta ia ele a cercetaţ grafic şi arhitectura rilor vecine ; şi ast ţă fel,oarecum dezrobit de prejudec i am putut ajunge laăţ valorile p'as-tice pe care arhitectura noastr le-aă încorporat. Mi-a fost aşa de greu s m smulgă ă seduc iei care m cuprindea ori de cîte ori ţ ă contemplam oii numai parcurgeam arhitectura, dinsate şi oraşe, încît nu am ajuns-decit foarte tîrziu, prea tîrziu, s -i cuprind valorile ei absolute.ă

Nu scriu un testament, dar îndemn arhit ec ii s nu piard ţ ă ă gîndi-rea, plastica tradi ional , s p strezeţ ă ă ă r d cinile autentice, chiar sau tocă ă mai în curentul universalist de plastic modern . Sînt atîteaă ă potente plastice actualizabile în tradi iaţ arhitectural romaneasc civil , încît oriceă ă ă încerc ri, neizbutite chiar, nu vor fi de prisos înă efortul de a purta pe mai departe prestigiul



civiliza iei noastre care nu s-a n scut în bordeie,ţ ă într-o ar f r oraşe, absent la rafinamenteleţ ă ă ă ă expresive ale arhitecturii, izgonit din mareaă arhitectur civil monumental a Europei medievaleă ă ă

şi contemporane.Ca şi poezia, arhitectura împr ştie o aur ă ă asupra tuturor clipelor zilei, cucerindu-ne f r voiaă ă noastr şi înv luindu-ne în armonii cu sonorit i ă ă ăţ asem n toare celei ale muzicii. Po i s fii ostil, sauă ă ţ ă indiferent arhitecturii, dar nu te po i sustrageţ magiei ei, subtil ca un parfum difuz în tot spa iul ă ţ înconjur tor. Intensitatea şi varietatea luminii con-ă




fer noi valori arhitecturii, care o faceă glorioas în plin lumin soă ă ă lar , trist sub ploaie,ă ă melancolic la lumina lunii, tandr sub cerul ă ă acoperit de nori. Construc ia care nu a încorporat ţ idei, sentimente, poezie, nu poate s fieă arhitectur ; ea devine un mediu distrug tor deă ă speran e, de aspira ii c tre frumos, un obstacol înţ ţ ă calea armoniilor permise oamenilor. H*^

Nu exist arhitectur modest : cînd a trecut ă ă ă pragul simplei func ionalit i practice, cînd a fost ţ ăţ gîndit şi realizat ca spa iu liric, arhi ă ă ţ tectura dedimensiune mic sau mare, bogat sau s rac laă ă ă ă ultima expresie, exprimîndu-se prin detalii rafinatesau prin structura goal de orice ornament,ă r spindeşte prin formele ei cu aceeaşi for ă ţă sensurile spirituale ale comunit ii.ăţ

Arhitectura poate fi expresia unei încînt ri deă via , tot aşa cum poate fi şi a unei nes fir siteţă plictiseli; a unei dragoste ne rmurite penţă truoameni, dar şi a unei temeri permanente de ei şi denatur ; poate fi expresie a bravurii, a generozit ii ă ăţ dar şi a avari iei. Dar dincolo de toate acesteaţ transpare aspira ia creatorilor et c tre frumuse eaţ ă ţ absolut , în m sura în care noi, oamenii, sîntemă ă capabili s o cuprindem. De aici, şi paradoxul ă acestei arte. Ceea ce este îns extraordinar, eă modul cum se nasc coresponden ele între dou sauţ ă mai multe edificii completînd şi amplificînd mediul expresiv creat în jurul lor, o adev rat viaă ă ţă armonizata simfonic, în care chiar striden ele îşi auţ

rolul lor. Astfel, atît satul cit şi oraşul devin spa ii ţ unitare, în care şi construc iile reprezentînd stilisticţ evolu ia în timp a aceleiaşi gindiri arhi ţ tecturale seintegreaz în armonia general . Oraşul şi satul ă ă r mîn or ă ganisme vii, activante, medii propice,stimulatoare crea iei, atîta vreme cît construc ii noi ţ ţ ignorînd r d cinile tradi ionale ale alfabetului ă ă ţ expresiv şi sensurile arhitecturale ale comunit ii ăţ



nu vin s sufoce, în numele unei universalit i ă ăţ plastice, armoniile şi poezia pe care neamul le arein sînge şi le-a rafinat de-a lungul atîtor secole.

Nu poate fi vorba de urî enia unei arhitecturi,ţ

aşa cum poate fi atunci cînd ne referim la oconstruc ie lipsit de orice inten ii plasţ ă ţ tice. Dar sînt arhitecturi în care orice principiu de unitate, dcordine, de ra iune constructiv este înc lcat, înţ ă ă care în acelaşi ansamblu sînt întrebuin ate multipleţ sisteme expresive, mai multe scriituri decorative*efecte volumetrice stridente, excesive înc rc turi ă ă decorative sau sensuri plastice contradictorii. Acestea pot da efecte pitoreşti, un lirism de-




bordant, dar turbura echilibrul poetic pe carearhitectura, încorporînd spiritualitatea ceînnobileaz expresia, îl imprima spa iului interior şi ă ţ exterior. La monumentalitate poate ajunge oricearhitectura care nu vizeaz exclusiv pitorescul,ă surpriza, efectele, prin culoare, prin dezordine, prinmultitudinea şi varia ia elementelor constructive şi ţ decorative, prin senzualitatea material şi ă sentimental .ă

Lipsit cum a fost întotdeauna de acesteă tenta ii, arhitectura roţ mâneasc tradi ional s-aă ţ ă p strat într-o monumentalitate elocvent , la oriceă ă dimensiune, în sat şi oraş. Abia contactul cuarhitectura occidentala, în secolul al XlX-lea, a putut s modifice în elegerea clasic a traă ţ ă di iei ţ noastre arhitecturale, începînd cu şcoalaneoromâneasc . Aceasta s-a întimplat numai ă arhitec ilor, nu şi meşterilor, care au continuat sţ ă dezvolte* valorile plastice autentice, pîn la primul ă r zboi mondial.ă

Pentru a beneficia de monumentalitate,arhitectura noastr , r ă ţă ăneasc şi urbana, nu a avut ă nevoie s fie sculptural , toate posibilit ă ă ă ile ei ţ expresive, toat bog ia de armonii valorificîndu-seă ăţ prin generoase compozi ii de registre umbrite sauţ luminoase.

Înc rc tura ei poetic este liric , fa deă ă ă ă ţă arhitectura occidentala, predominant epic , sau ceaă oriental , de rafinat senzualitate. Arhitecă ă turaromâneasc este echilibrat , f r asprimi şi noduri,ă ă ă ă

f r contraste r sun toare. Chiar opozi ia umbr -ă ă ă ă ţ ăreflex-lumin este întotdeauna armoă nizat , incitînd ă la medita ie, senin tate şi linişte, cu rafinamentul ţ ă unei expresi i plastice îndelung experimentate.

C ci nici o arhitectur nu e un dar instinctiv, ci ă ă o c utare asidu de-a lungul secolelor; o şlefuireă ă neîncetat .ă

Nu vreau s fiu şi nu sînt apologet lipsit deă



luciditate al arhitec-turilor vechi civile saubisericeşti. Ins am încercai din prima tinere e să ţ ă în eleg care este firul conduc tor al semnifica iilor ţ ă ţ încorporate în aceast arhitectur , ce valori ă ă

plastice perene înglobeaz , cîte au fost epuizate şi ă cîte au r mas pline de via şi de în eles, gata să ţă ţ ă revin în act ă ualitate.

Ca orice tînar absolvent în deceniul al IV-lea al secolului nostru, am iubit arhitectura modern şi nuă visam decît s -i pot descifra idealurile. C r ile lui ă ă ţ Wright, Corbusier, lucr rile lui Mies, Gropius, Aalto,ă Neutra, erau singurele pe care le puteam în elege.ţ Dar nu ad-




miteam c arhitectura trebuie s fieă ă interna ional , s uniformizeze geniul creator al ţ ă ă atîtor popoare care au dat omenirii tezaure de art .ă Originalitatea, specificitatea în arhitectur nuă putea fi înlocuit cu un cadru stilistic imuabil, cu ună singur modul valabil pentru toate expresiile princare arhitectura era obligat s ilustrezeă ă personalitatea fiec rei comunit i pe care oă ăţ exprima.

Admiram pe atunci marii creatori ai arhitecturii moderne, care ei înşişi infirmau posibilitatea unui singur fel de a gindi aceast arhitecă tur . Tineri cumă eram, nu am fi ieşit cu nimic din breviarul ei şi ceeace lucram era pe un singur calapod. Dar ast zi,ă dup 40 de ani de evolu ie a arhitecturii moderne,ă ţ cînd s-au f cut atîtea cuceriri peste tot în lume, neă bucur m c a fost spart cercul care anula specificul,ă ă autenticul. Un suflu nou anim în deceniul al VIH-ălea arhitectura mondial şi ne apropiem de fazaă glorioas a arhitecturii, în toat plenitudi ă ă nea ei expresiv , creatoare de medii interioare şi ă exterioare exacte, pline de semnifica ii tonice prinţ poezia lor, adev rate medii magice capabile să ă libereze puterile creatoare ale omului.

R mîn şi ast zi credincios sensurilor şi ă ă posibilit ilor de plastic perfect a arhitecturii ăţ ă ă moderne şi cred în viitorul ei; r mîn refractar ă oric rui „revival". Dar caut, cum am c utat de tîn r,ă ă ă s aflu potentele plastice neexploatate care seă g sesc în r d cinile arhitecturii româă ă ă neşti şi ale

oric rei arhitecturi, acele valori care s garantezeă ă autenticitatea şi viabilitatea realiz rilor ă arhitecturale de azi şi de mîine.

Desenînd arhitectura tradi ional f r acoperiş,ţ ă ă ă am c utat s preă ă zint mai clar sensurile plastice carese ascundeau sub acesta, s eliberez imagina iaă ţ creatoare de orice urm de pitoresc pe careă acoperişul ar fi putut s -l sugereze.ă



Se nasc astfel posibilit i nenum rate deăţ ă varia ie a propor iilor marcate de distan a întreţ ţ ţ stîlpi, de contrastele dintre suprafe ele de lumina şi ţ cele de umbra, de f râmi area sau deplasareaă ţ

plinurilor luminoase, de marcarea puternic sauă estompat a sc rii monumentale sau discrete, toateă ă în cea, mai curat în elegere plastic modern .ă ţ ă ă Dezbr cate de ornamente, arhitectura tradi ional ă ţ ă romaneasc şi cea modern se g sesc pe drumul ă ă ă purit ii cristaline a plasticii moderne în orice art .ăţ ă Nu am izbutit în suficient m sur sa punem înă ă ă construc ii noi valorile tradi iei româneşti, pentruţ ţ c nu au putut fi înc învinse prejudec ile.ă ă ăţ




Dac nu ar fi decît cele de balcanism, deă pitoresc, de minor. Dar sînt şi prejudec i moderneăţ care împiedic apropierea de sensurile autenă tice şi anume necesitatea independen ei totale a fiec rei ţ ă crea ii şi a fiec rui creator; ruptura total de oriceţ ă ă ar putea aduce aminte de alte crea ii, chiar din anul ţ trecut. Efortul de perfec ionare al modului de aţ gîndi arhitectonic nu mai este nici cel al anticilor,nici al goticului, nici al barocului. Tr im sub alteă viteze.

T otuşi lumin , soare, aer, verdea nu sînt ă ţă numai cuceriri ale arhitecturii moderne, iar planul liber se poate îmbina perfect cu expresia fa adei deţ umbr dominant a arhitecturii, rezultat dină ă ă actualizarea arhitecturii tradi ionale.ţ

Nu sînt nic ieri, în nici o ar , piedici pentruă ţ ă actualizarea viziunii plastice funciare a fiec rui ă popor, pentru c nu sînt piedici de a ne exprima înă orice material, în orice fo.rme, ritmuri şi sistemevolumetrice. In arhitectur nu conteaz valoareaă ă materialului în sine, ci coresponden ele, ritmurile,ţ luminozit ile, acordurile realizate între eleăţ menteleconstruc iei, între plan, sec iune şi fa ad , acordul ţ ţ ţ ă cu evolu ia celorlalte arte, acordul cu gindireaţ ştiin ific şi filozofic , cu sensibili ţ ă ă tatea omului deazi. Num rul parametrilor condi ionînd crea iaă ţ ţ actual se micşoreaz substan ial dac vomă ă ţ ă cunoaşte potentele plastice ale tradi iei, sistemul ţ de gîndire al expresiei arhitecturale proprii neamului, ataşamentul tradi ional la echilibrul ţ

valorilor de umbr şi lumin , li ă ă bertatea de ritm înunitatea volumetric .ă

Toate acestea nu le poate descoperi decît cercetarea şi analiza personal a fiec rui arhitect ă ă care mai crede c arhitectura trebuie s r -mîna oă ă ă art şi nu inginerie pur , o art c reia trebuie s i ă ă ă ă ă se supun toate disciplinele care colaboreaz laă ă realizarea unui edificiu, o art care s r mîn bunul ă ă ă ă



de cultur indispensabil vie ii pe p mînt.ă ţ ăDeşi a ap rut mai tîrziu {pictura în peşteri şi ă

ceramica şi sculptura de 40 000 ani), arhitectura acreat spa iul interior şi exterior f r de care nici ţ ă ă

pictura, nici sculptura şi toate celelalte arte,ceramic , mobilier, vitralii, stucatura, boazeria nuă ar fi putut ajunge la dezvoltarea de acum 4 — SOOOde ani pîn azi. Arhitectura a creat mediul urbană prielnic cuget rii filozofice şi ştiin ifice şi aă ţ încorporat toat istoria şi spiritualitatea poporului,ă reprezentîndu-i cultura în totalitatea ei.




„ARHITECTURA E UN FAPT LIRIC"— (Le Corbusier)

Structurînd spa iul dup legi armonice şiţ ă poetice, încorporând spiritualitatea comunit ii,ăţ nuan at de personalitatea fiec rui meşter, arhitecţ ă ă -tura şi urbanistica creeaz cadrul uman în careă tr im şi gîndim, participînd la gîndurile şi felul înă care au tr it str moşii noştri în* spa iul pe care ni l-ă ă ţau l sat. Citim în ea istoria poporului nostru şiă ghicim viitorul lui, sim im limitele în care ne putemţ mişca în arta şi tehnic , în poezie şi muzic .ă ă

Reg sim în arhitectur demnitatea şi linişteaă ă pe care filozofia o d omului, axele gîndirii lui,ă r spunsuri la problemele şi rostul fiin eiă ţ noastre.

Cu ea intr m în lumea implacabil a numereloră ă f r sa fim mateă ă maticieni, în lumea clar aă geometriei poetizate, f r sa fim geometri. Spa iulă ă ţ impalpabil prin defini ie ne devine palpabil şiţ cap t forma, chiar cînd el înv luie formele ;ă ă ă pie ele, str zile devin forme tangibile tributareţ ă

vrajei pe care fiecare lucrare de arhitectur oă r spîndeşte.ă

Prin arhitectur putem p trunde în fireaă ă secreta a oric rei naă iuni, îi putem desluşi structuraţ sufleteasca şi ra ional , îi putem cunoaşte istoria,ţ ă literatura şi filozofia.

Prin arhitectur putem cunoaşte umanitatea înă toate chipurile ei.

F r a fi tr it la ar între rani, am în eles dină ă ă ţ ă ţă ţ

arhitectura structura lor sufleteasc , modalit ileă ăţ lor estetice, viziunea lor plastica, global .ă




Din toate timpurile, arhitectura a fostafirmarea, semnul unei prezen e omeneşti înţ natur , expresie a universului interior al omului,ă caracterizînd perfect individualitatea fiec reiă comunit i.ăţ

Func iunea ei principal era spirituala, înţ ă acelaşi timp ad post pentru zei şi pentru oameni.ă Dar acordul oare trebuia realizat între geometriaimplacabil a arhitecturii şi natura aparentă nest vilita an creşterea ei, între lumea s lbatic aă ă ă vegeta iei şi formele geologice, fermec toare înţ ă ordonarea lor f r ordine, pitoreşti la modulă ă suprem, nu putea sa vin decît din poetizareaă structurilor ra ionale în geomeţ tria lor. Valoareaplastica se cap t deci dintr-o mai mare sau maiă ă mic putere expresiv liric înglobat construc iei,ă ă ă ă ţ supus legilor ra ioă ţ nale ale rezisten ei materiale.ţ

Arhitectura modern în lupta împotrivaă academismului, n zuind spre o puritate totala, aă înl turat decorul sub orice form , ignorîrud nu oă ă dat rolul expresiv al elementelor de liniaturiă luminoase şi de umbre elocvente, ducînd adeseorila monotonie.

Uneori s-a ajuns la confuzia între opera deinginerie şi de arhitectur . Piramida, apeductele,ă podurile, halele industriale sînt opere de inginerie,construc ii ra ionale, ingenioase, nu chiar foarteţ ţ departe de orice expresie spiritual , însă ă arhitectur f r drepturi depline.ă ă ă

Fiind expresia unei spiritualit i, fie ea simplăţ ă

sau complicat , arhitectura creeaz un cîmp emotivă ă variat, concentrînd sensuri prin semnifica iileţ elementelor de structur şi de decor, o adev rată ă ă scriitur de mare putere emo ional .ă ţ ă

Din cea mai adînca antichitate omul a st ruit să ă adaoge naturii semnul geometric cel mai simplu şimai fecund, axul longitudinal, viind s aducă ă peisajului simetria, axul creator de ordine, de



ra iune, de monumentalitate, de armonie. Este înţ firea ranului român organizarea spa iuluiţă ţ construit pe dou axe perpendiculare, ceea ce faceă ca foarte rar s se iveasc cazuri de asimetrie.ă ă

Aproape în toate arhitecturale r neşti, ca şi laţă ă noi, nu exista o continuitate între spa iul interior şiţ cel exterior, între arhitectura interioar şi ceaă exterioara, datorita tocmai spa iului intermediar,ţ pridvorul, spa iu care d posibilitate chiar şi uneiţ ă singure camere s devin monumental şi să ă ă ă înglobeze întreaga expresie poetic necesara omuă -lui. Singurul element major de arhitectur înă interiorul casei r neşti este vatra, deschis sauţă ă ă

închisa, cu cuptor sofisticat sau simplu, intimi




tatea spa iului interior fiind realizat prin es turi,ţ ă ţ ă prin în l imea joas a camerei şi prin tavanul cuă ţ ă grinzi aparente.

în spa iul exterior îns , casa r neasc de laţ ă ţă ă ă noi, indiferent de dimensiune, realizeaz viziuneaă monumental despre arhitectur aă ă ţăranului român.Natura pare c îmbr işeaz arhitectura r neasca,ă ăţ ă ţă ă aceasta prezen geometric poetizat , sufletţă ă ă omenesc materializat în umbr şi lumina, avîndă comun cu spa iul înconjur tor doar lumina solar şiţ ă ă aerul care le înv luie deopotriv .ă ă

Prin ce mijloace s-ar fi putut strecura casar neasc în natur decît prin planul înclinat alţă ă ă ă

acoperişului ?Suprima i îns acoperişul şi ve i vedea cum seţ ă ţ

detaşeaz arhitecă tura de natur , detaşare care aă fost urm rita de arhitectura moderna şi nu f ră ă ă ra iune : actualitatea reclamând intensificareaţ sensurilor majore ale unei arhitecturi care s-a lipsitde limbajul decorativ. Dar, revenind la eliminareaacoperişului vom observa c ea desc tuşează ă ă expresia şi valoarea plastic a fiec reia dintreă ă multiplele variante ale casei româneşti, unitar atîtă în concep ia spa iului interior cît şi a celui exterior,ţ ţ unitara stilistic pe întreg teritoriul rii.ţă

Casa acoperit cu şindril g seşte nenum rateă ă ă ă armonii cu natura, p strîndu-şi îns cu grijă ă ă subtilit ile plastice. Magia ei expresiv seăţ ă amestec cu magia naturii înconjur toare şiă ă contemplarea ei ne scufund într-o nedefinită ă

încîntare. Nici arhitectura nici natura nu îşi maip streaz intacte, clare, valorile loră ă absolute.

Natura este vie dar amorf şi nu poate fiă structurat , decît prin interven ia omului, cuă ţ arhitectura lui domestic sau social monumental ,ă ă inginerie şi arhitectur peisagistic .ă ă

Natura vegetal şi geologic este obiectiv şiă ă ă nu poate atinge frumuse ea crea iilor omeneşti.ţ ţ



Frumuse ea coboar asupra ei pe drumul inimilor şiţ ă ra iunii omeneşti. Arhitectura nu se supuneţ anotimpurilor cum se supune vegeta ia cuţ schimb rile ei anuale, dar lumina îi d perioadeă ă

diferite de via , îi adaog noi virtu i plastice.ţă ă ţ Marile deschideri peisagistice m resc sauă micşoreaz poten ialul expresiv al arhitecă ţ turii deorice dimensiune, îl pot favoriza, îl pot pune învaloare.

Cînd arhitectura recurge la vegeta ie, arbori,ţ ieder , flori, pentru a-şi îmbog i expresiaă ăţ arhitectural , concep ia arhitecturii e deficitara.ă ţ Templul grec nu avea nevoie •de nici un adaos

vegetal pentru a da imaginea spiritului grecesc.




O arhitectur buna şi o urbanistic bun nu auă ă ă nevoie de pomi şi flori pentru a fi frumoase, de

exemplu toate oraşele evului mediu construite întreziduri, aproape f r vegeta ie.ă ă ţ

Dac arhitectura r neasc româneasc esteă ţă ă ă ă n p dit de vegeta ie, frumuse ea ei nu se maiă ă ă ţ ţ relev nici celui mai avizat cunosc tor. Nu este oă ă pledoarie pentru eliminarea vegeta iei ci pentruţ echilibrarea ei în ansamblul arhitectural.

O stare de echilibru sufletesc poate fi reg sită ă în orice oper de arhitectur , de la realiz rileă ă ă

minore ca dimensiuni pîn la cele monuă mentale, dela casa r neasc pîn la temple şi catedrale. Esteţă ă ă ă menirea arhitecturii sa realizeze armonii, treceri dinmediul natural în plin mediu spiritual materializat,s realizeze un echilibru sufletesc mode-lînd spa iulă ţ interior şi exterior, aducîndu-1 în situa ia de a deveniţ tonifiant, declanşator al puterilor creatoare. Şitoate acestea utilizînd propor ia, grupuri deţ propor ii, numere, accentuînd umbre saţ .i lumini,

concentrind sentimente, aspira ii.ţDar simpla construc ie ra ional nu poateţ ţ ă ajunge la arhitectur daca nu încorporeaz stareaă ă de poezie, f r de care r mîne un simplu ad post,ă ă ă ă fie ea locuin , bloc, administra ie, palat, cazarmţă ţ ă sau chiar biseric .ă

Ra ional a fost construc ia apeductului, aţ ă ţ podului, care şi-a g sit însa şi leg tura lui cuă ă peisajul, propor iile înscriind armonii în peisaj, deciţ

implicînd propriu-zis arhitectur .ăConstruc ia blocului de beton este ra ionalţ ţ ă prin scheletul ei, dar pentru a deveni arhitectură trebuie sa înglobeze elementele plastice alepropor iilor suprafe elor de umbr şi lumina, aleţ ţ ă liniaturilor de umbra şi lumin , ale dubleiă propor ionalit i — geometrice şi numerice.ţ ăţ

Ra ional este construc ia de lemn, de piatra,ţ ă ţ de c r mid şi dac actul de crea ie în spirit nu aă ă ă ă ţ



precedat realizarea in material, construc ia r mîneţ ă ad post lipsit de via , de spiritualitate, de poezie.ă ţă

Meşterii cei mai simpli, ranii, ştiau mai bineţă decît inginerii şi arhitec ii acest lucru. Dar ei auţ

putut pierde, ca şi unii dintre arhitec ii de ast zi,ţ ă sensurile construc iei vii.ţ




Poezia arhitecturii nu se limiteaz la arhitecturiă singulare, luate în parte, ci cuprinde tot atît de bine

ansamblurile, pie ele, oraşele. Un urbanism f rţ ă ă poezie pustieşte în timp sufletele oamenilor.

•Fe ele pe care ni le prezint arhitectura sînt totţ ă

atîtea ipostaze ale sensibilit ii artisticeăţ incorporate dintru început şi care se reveleaz cuă fiecare pas. Perspectivele nenum rate sînt totă atîtea tablouri, tot atîtea sonorit i luminoase, totăţ atîtea umbre misterioase. Starea de spirit în care

ne-am cufundat se amplific pe m sur ceă ă ă contempl m fa etele construc iei; volumul,ă ţ ţ schimb tor şi el, detaliile înseşi se valorifică ă str lucitor sau estompat, importante sau integrateă total în ansamblu, aureolate de poezia funciar sauă simple elemente constructive.

•Arhitectura î i permite s p trunzi înţ ă ă

intimitatea celui ce a construit cl direa, o intimitateă

consim it de acesta pentru ca s-a exprimat pe sineţ ă cu toat libertatea. Dar omul a construit pentru caă exteriorizîndu-se s g seasc în construc ie putereaă ă ă ţ de a-şi încerca for ele spirituale. în m sura îns înţ ă ă care se caut înfrumuse ri exagerate dincolo deă ţă tradi ie, se apas nişte puncte sensibile ale plasticiiţ ă arhitecturale care pot duce la experien eţ hibride.

• Arhitectura r neascţă ă ă româneasc esteă

departe de tot ce poate fi numit arhitectur rustică ă în accep ia curent a cuvântului: aspru, grosolan ;ţ ă gîndit şi regîndita timp de milenii în aceeaşiă concep ie stilistic , rafinat şi perfec ionat înţ ă ă ţ ă toate propor iile ei, globale şi de detaliu,ţ ■ exprimînd în totalitate expresiile plastice posibile,arhitectura r neasca este una „major ", careţă ă ă poate aduce arhitecturii moderne un sporincalculabil de valori plastice şi via a care îiţ



lipseşte. Acesta e darul arhitecturii trace,.Arhitectura trac , aşezata la p mînt cu prispeă ă

înconjur toare, a •dat tot ce putea s dea înă ă arhitectura majora, în sucl-estul european,




templul grec. Arhitectura noastr r neasc , ridicat de laă ţă ă ă ă p mînt pe un parter de piatr , va da arhitecturiiă ă

moderne româneşti sensuri majore pe care aceastale caut în aspira ia ei c tre o expresie atotcuprină ţ ă -z toare. Omul cîmpiei a dat culturii greceştiă imaginea absolutului în templul grec transpus dintemplul de lemn. Este constatarea unanimacceptat şi înscris în toate dic ionarele şiă ă ţ enciclopediile de arhitectur ; dealtfel oricine poateă constata ca întregul antablament al templului grecreprezint fidel construc ia tavanului caseiă ţ

r neşti : arhitrava — grinda legînd stîlpii —ţă ă triglifele — capetele grinzilor tavanului — cornişa,grinda de leg tur a acestor grinzi pe care seă ă reazem c priorii. Omul dealurilor şi mun iloră ă ţ carpatici poate da o alt imaă gine a frumosului:arhitectura valorificat prin umbr , un alt spa iu,ă ă ţ spa iu] intermediar, sensibil şi expresiv, ac ionîndţ ţ mai puternic decît orice suit de goluri şi plinuri, peă oricîte nivele ar fi ea. Poetic este orice arhitectur ,ă ă

dar sufJul liric al întregii comunit i a fost rareoriăţ atît de plenar exprimat ca în aceast arhitectur deă ă dubl suprapunere de registre de umbr şi registreă ă luminoase. Caden ele poeziei populare sîntţ caden ele ei.ţ

•în natur florile, frunzele, animalele, peştii,ă

p s rile sînt cu adeă ă v rat capodopere de construc ieă ţ organic şi artistic , structur geomeă ă ă tric ,ă

arhitectur . Un buchet de flori d o varia ieă ă ţ cromatic pl cut , care poate deveni artistică ă ă ă privit de ochiul unui pictor. Dar p durea nu areă ă arhitectur , nu este oper de artaă ă .

Floarea, frunzele, scheletul animalelor sînt axeconstruite dup o geometrie implacabil , într-oă ă fantezie şi perfec iune dincolo de limiteleţ posibilului. Dar arborele nu mai las s se vadă ă ă aceast construc ie minunat şi nici p durea.ă ţ ă ă



Natura tr deaz o m re ie amorf , îns dac eă ă ă ţ ă ă ă lucrat , ordonat ca în gr dinile secolului al XVlI-leaă ă ă francez, ea devine arhitectura, devine operaomului, este expresia structurii noastre spirituale,

dîndu-ne siguran a şi cheia problemelorţ existen iale, e poezia care d muzicaţ ă litate joculuimagnific al umbrelor şi luminilor pe volum, pedetaliile lui, pe planurile lui înclinate sauperpendiculare, pe materialul din care s-a construit.




Se poate şti de ce o arhitectur avînd şi oă func ie practic r spânţ ă ă deşte atîta lirism în untrul şiă

în afara ei ?Arhitec ii, ca si poe ii, pictorii, sculptorii,ţ ţ

muzicienii, trebuie s ştie ca s poat lucra; dar şiă ă ă ranul ştie aceste lucruri sau ie-a ştiut. Ei trebuieţă

s ştie deoarece, înainte de a începe crea ia, şiă ţ arhitectul şi orice artist îşi creeaz mediul magic ală ieşirii din cotidian. Trebuie s ştie, deoarece omulă este n scut cu puterea de a modela, pe sine şiă lucrurile, natura şi animalele, metalele şi vibra iileţ

sonore, culorile, de a modela mintea şi sufletul.F r ra iune critic , îns , nimic nu se poateă ă ţ ă ă

ordona, striden ele nu pot fi excluse, nu pot fiţ înl turate v lurile succesive care ascund claă ă ritateaoperei.

Vom încerca s p trundem aceste mecanismeă ă ale crea iei arhitecţ turale civile româneşti r neştiţă ă şi urbane.

O fiin sub ire şi înalt ca o trestie suscitţă ţ ă ă

gînduri poetice dintre «cele mai variate. F pturaă sub ire pîn la limita armoniei ne evoc metaforaţ ă ă îns şi a fiin ei omeneşti. O coloan , un stîlp scurt şiă ţ ă gros orioît de modelate ar fi nu sînt decît o imaginea teluricului, a stîn-g ciei, a durit ii.ă ăţ

A trebuit s treac o mie de ani pîn ce coloanaă ă ă doric s devin expresiv , acceptabil plastic, cuă ă ă ă ă deplin frumuse e în Parthenon şi anc ffnultă ţ ă ă vreme pîn ce coloana ionic şi corintic s ajungă ă ă ă ă

la elegan a lor ultim .ţ ăStâlpul casei noastre r neşti este replica înţă ă lemn a colonetei gotice ; •o form zvelt şiă ă elegant , fasonat timp de milenii : cu galb sauă ă f r , cu caneluri miniaturale sau f r , cu capitelă ă ă ă pronun at sau aproape vizibil, stîlpul casei noastreţ determin întreaga expresie poetic a pridă ă vorului,întreaga plastic a compozi iei arhitecturale, îiă ţ împrumut •elegan a şi rafinamentul care îi da atîtaă ţ



autenticitate şi originalitate, între toate realiz rileă arhitecturale ale fa adelor cu galerie deschisa sauţ închis .ă




Tendin a c tre marcarea orizontalit ii prinţ ă ăţ registrul superior de umbr total , pe întreagaă ă

fa ad , împrumut compozi iei senin tate, linişte,ţ ă ă ţ ă siguran , ponderea static a oric rui clasicism.ţă ă ă JLipsa de agita ie, liniştea, repaosul absolut îşi auţ coresponden a clar în orizontaliţ ă tatea necontrazisaa casei româneşti. Cînd apar tendin e dinamice înţ volumetria casei — foişorul — acesta urm reşteă întotdeauna linia neîntrerupt orizontal aă ă streaşinei, f r sa distrug unitatea volumului.ă ă ă

Astfel invita ia la contempla ie a compozi ieiţ ţ ţ

preponderent orizontal , axa unic in plan şiă ă fa ad , uşureaz şi prepar atmosfera creat deţ ă ă ă ă penumbra pridvorului cu structura data de stâlpiiînşişi, de spa iile dreptunghiulare determinate deţ stîlpi şi cu interac iunea proţ por iilor dintreţ intercolonamentele parterului şi etajului.

Ca materiale, lemnul şi piatra îşi aucoresponden a imediat în natura înconjur toare,ţ ă ă iar casa construit cu lemn sau piatr se inteă ă grează

uşor în natur , cu toat opozi ia compozi ieiă ă ţ ţ structurate ra ioţ nal. Albul varului precizeaz şi maiă mult aceast prezen a gîndirii umane, dar aşezată ţă fiind pe suprafe e cu contururi pu in t ioase, deseţ ţ ă -ori umbrit de pridvor, încorporeaz atîta lumin înă ă cas cît este neă ă cesar pentru a echilibra leg turaă ă materialului de construc ie, lemnul şi piatra, cuţ arborii şi verdea a, cu stîncile din planurileţ apropiate sau dep rtate.ă




ARHITECTURA CIVIL , ARHITECTURAĂ BISERICEASC , ARHITECTURA LEMNULUIĂ

Structuri diferite, spa ii diferite, destina iiţ ţ diferite, efecte diferite, separ arhitecturaă bisericeasc de arhitectura civil . Locuin aă ă ţ divinit ii era închinat aspira iei c treăţ ă ţ ă transcendent şi dep şea orice alta clă ădire a oraşuluiîn frumuse e şi grandoare. Tot ce putea fi oper deţ ă art se concentra în spa iul ei interior şi modelaă ţ structura îns şi în exterior pentru a-i imprimaă

aceeaşi stare propice rug ciunii. Era prezen a arhiă ţ -tectural cea mai activ dar şi cea maiă ă reprezentativ pentru comuniă tate, încorporîndîntreaga ei spiritualitate, evoluând odat cu evoluă -ia ei.ţ

Efortul plastic al omului s-a îndreptat întîi spre arhitecturatemplului. Pictura, sculptura, sensul pictural şisculptural au fost încorporate dintru începuttemplului şi catedralei. Armonii perfecte, propor iiţ

perfecte, o poezie epic înv luiau această ă ă arhitectur cu o aur mistic . Demnitatea umană ă ă ă trebuia s -şi g seasc aici expresia cea mai clar .ă ă ă ă Elementele esen iale ale cl dirii, coloana şi grinda,ţ ă trebuiau sa-şi g seasc aici perfec iunea.ă ă ţ Semnifica iile esen iale ale vie ii, rela iile om-ţ ţ ţ ţnatur , om-cosmos aci trebuiau s fie concretizate,ă ă în aceast arhiă tectur — poart şi scar c treă ă ă ă transcendent.

Arhitectura civil , urm rind cu totul alteă ă scopuri, trebuie s fie total diferit şi ca structură ă ă spa ial şi ca structur constructiv ; este expresie aţ ă ă ă spa iului intim impregnat de c ldura vie ii, deţ ă ţ luminozitatea gradata care s ne odihneasc şi saă ă ne separe de natur , îng duin-du-ne s ne reg sim,ă ă ă ă s ne cercet m, s ne cufund m în gîndurile noasă ă ă ă




irc. Dac arhitectura bisericeasca era un imnă închinat divinit ii, arhiăţ tectura locuin ei a fostţ

întotdeauna un imn închinat omului. Aici se despartşi semnifica iile existen iale, şi sensurile frumuse ii.ţ ţ ţ Dup ce a p r sit în preistorie construc ia-adapostă ă ă ţ simpl , f r preten ia de a incorpora idei şiă ă ă ţ sentimente, omul a început s -şi gîndeasc locuin aă ă ţ arhitectural: trebuia s se exprime în spa iulă ţ exterior cu toat demă nitatea şi frumuse ea fiin ei;ţ ţ în spa iul interior — cu toat aspira ia lui spre unţ ă ţ mediu estetic.

Eforturile majore ale omenirii au fost mult vremeă îndreptate spre crea ia arhitecturii religioase: ei i s-ţau închinat fonduri imense, toate mijloacele tehnicecunoscute, artiştii cei mai înzestra i, astfel c adeseaţ ă templele, catedralele, bisericile, moscheiele sîntveritabile opere de art .ă

Dar cît sensibilitate a fost încorporat înă ă arhitectura civil , oît rafinament s-a desf şurat, ceă ă fantezie şi libertate de crea ie au fost investite înţ

miliardele de locuin e ale ranilor şi or şenilor deţ ţă ă atîtea mii de ani, n-o ştim bine de obicei. Cumaterialul cel mai la îndemîn , dar şi cel mai ales,ă mai maleabil şi oarecum viu, lemnul, s-au realizatnenum rate exemplare de opere de arhitectură ă des vîrşit , pretutină ă deni pe p mânt şi în toateă timpurile dar sortite pieirii, asemeni lemnuluipieritor, şi neştiute, cum mai sînt înc şi ast zi.ă ă

Dac au încorporat spiritualitatea comunit ii,ă ăţ

dac au exprimat cu. mai mult putere. îns înă ă ă simplitate şi modestie, structura sufleteasc şiă intelectual a neamului, aceste construc ii r neştiă ţ ţă ă şi urbane au putut deschide drumurile sprefrumuse e în aceeaşi m sur ca şi maţ ă ă rile construc iiţ religioase, fiind opere de art major în aceeaşiă ă m sura şi poate mai departe duse, cu toat lipsaă ă fiorului transcendent.

Dar despre frumuse ea arhitecturii r neşti,ţ ţă ă



ca art „monumenă tal ", la noi s-a vorbit prea pu in.ă ţPrestigiul de care se bucur construc ia deă ţ

piatr ast zi nu a fost acelaşi în toate timpurile,ă ă piatra fiind acceptat doar ca element ce garantaă

durata. Conştien i de superioritatea plastic aţ ă lemnului, de c ldura acestui material, care d deaă ă via a construc iilor, oamenii l-au întrebuin at cuţ ţ ţ prec dere, din antichitate pîn în Renaştere, înă ă roman, romanic şi gotic, în toate oraşele lumii, iarîn satele şi oraşele noastre pîn la începutulă secolului al XX-lea.




în lemn s-au realizat toate modenaturile,profîlaturile şi decorul care au alc tuit alfabeteleă

atît de diferite, în care s-au înscris arhitecturi şistiluri diferite în lemn s-au putut realiza spa iileţ celei mai cuprinz toare intimit i. în lemn s-a putută ăţ crea aceast arhitectur aerian româneasc , înă ă ă ă care gravita ia este veşnic învins , cu spa iulţ ă ţ intermediar misterios, viu şi schimb tor la fiecareă ceas şi în care propor iile nu sînt supuse decît legiiţ sentimentelor pe care le exprim . Lemă nulîmb trînea sau ardea, dar satele şi oraşeleă

ren şteau din cenuşa lor întotdeauna mai frumoaseă urbanistic şi arhitectural, lemnul vechi din interiordînd întotdeauna satisfac ia frumuse iiţ ţ lui coloristice.

Orice arhitectur de piatr sau de c r midă ă ă ă ă este greoaie, legat de p mînt, supus , f r nici oă ă ă ă ă posibilitate de sc pare legii gravita iei : o singură ţ ă dat , în arhitectura gotic , materia a fost înfrînt şiă ă ă spa iul interior s-a ar tat în toat eviden a lui,ţ ă ă ţ ritmul în toat consisten a lui, lumina an toată ţ ă

materialitatea ei., Chiar arcul şi arcada ajunsedeseori la deschideri generoase poart în ele cevaă din teluricul materialului, din robuste ea şiţ greutatea lui. Arhitectura de piatr , f cut pentru aă ă ă închide definitiv spa ii interioare, pretinde s fieţ ă îns şi defiă nitiv , las ruine frumoase chiar dac nuă ă ă a fost frumoas .ă

în spa iul exterior arhitectura de piatrţ ă instaleaz r ceal , demă ă ă nitatea omului puternic şi

avut, aproape o arogan , elegan ostentaţă ţă tiv ,ă p strînd într-un fel estompat toat vraja pe care oă ă ă prinde şi o eman continuu arhitectura de lemn, cuă o putere c reia nu i te po i sustrage, fa de care nuă ţ ţă po i trece indiferent, aşa cum se întîmpl de atîteaţ ă ori în fa a arhitecturii de piatr , la care vibreziţ ă numai cînd ai dispozi ia interioar preg tit s intreţ ă ă ă ă în consonan .ţă

Arhitectura nu avea nevoie nici de arbori nici



de flori ca sa încarce spa iul oraşului cu armonii, s -ţ ăi dea nuan ele care s îl fac viu, tonifiant, creator,ţ ă ă imagine activ a spiritualit ii comunit ii.ă ăţ ăţ

De mii de ani omenirea se str duieşte saă

cucereasc pas cu pas fruă muse ea prin arhitecturţ ă şi reia mereu neobosit eforturile, cînd constat că ă ă nu a ajuns decît la o frumuse e relativ . Daca nuţ ă credem c arhiă tectura este şi un fapt liric, nu numaiunul func ional, daca nu vom st rui s c ut m în eaţ ă ă ă ă expresia sufletului nostru şi al cadrului vie iiţ noastre într-un mediu de poezie şi calm, nu vomajunge decît la cenuşiul invadator al construc iilorţ cu func iuţ ni exclusiv habitatorii.




Niciodat pentru om şi nic ieri pe p mântă ă ă arhitectura nu a avut numai func ia prozaicţ ă

habitatorie, ad post pentru zi, pentru noapte,ă pentru ploaie, pentru frig, ci a fost expresie aaspira iilor noastre cele mai profunde, caţ şi aistoriei comunit ii.ăţ

Manualele şi studiile clasice de istoria arhitecturiicînd expun arhitectura civil se refer în special laă ă arhitectura palatelor sau a castelelor, ignorândmarea majoritate a construc iilor civile, de la caseleţ

r neştiţă ă pîna la locuin ele, hanurile şi hotelurile dinţ

oraşe. Varietatea şi fantezia acestora sînt infinitmai mari decît ale palatelor, puterea lor de expresiee dus la limitele extreme; valen ele arhitecturiiă ţ adev rate aici sînt de c utat.ă ă

Nimic din arhitectura religioas nu a influen ată ţ arhitectura civil a satelor şi oraşelor, nimic dină oboseala repet rii elementelor plastice religioaseă nu apare în aceast arhitectur de mai miciă ă dimensiuni. Evident, nici aspira ii c tre ordineaţ ă

suprem sau chiar ordinea statal nu sînt de g sită ă ă aici. Ordinea suprem este una, ca şi ordineaă statal , dar personalit ile umane sînt infinite, deă ăţ aceea şi arhitectura civil arc rezolv ri infinite,ă ă chiar cînd r mîne în acelaşi duh stilistic. O alt poeă ă -zie decît cea a catedralelor şi decît cea a palatelorînv luie aceste case, iar oraşul rezulta din fuziuneaă acestor dou moduri de a privi arhitectura:ă armoniile urbane se ob in cît vreme ele p streazţ ă ă ă

scara tradi ional uman . Studiul oric rei arte nu seţ ă ă ă poate lipsi de studiul arhitecturii civile, care ainclus şi va include statornic toate artele, toată spiritualitatea, toate armoniile şi poezia plasticei.

•Arhitectura de lemn, printr-o inexplicabilă

neîn elegere, a fost conţ siderat întotdeauna ca maiă pu in capabila de monumentalitate, de expresie, deţ suport al mesajului na ional, de perfec iune plasticţ ţ ă



maxim şi de precizie stilistic decît arhitectura deă ă piatra şi c r mid . Prin plasticitatea materialului,ă ă ă printr-o mai îndelungat rafinare stiă listica, printr-oincomparabila „întindere" a cl dirilor în toateă

timpurile şi în toate climatele, arhitectura de lemn ac p tat în realitateă ă




într-un anumit fel, o suprema ie plastic asupraţ ă arhitecturii de piatra sau c r mid .ă ă ă

O educa ie estetic unilateral , ini iat deţ ă ă ţ ă Renaşterea italian şi. continuat pîn ast zi, faceă ă ă ă ca s nu mai fie vizibil multitudinea mijă ă loacelorplastice ale arhitecturii de lemn, posibilit ile saleăţ nelimitate de expresie, c ldura acestui material viu,ă discursul s u clar, niciodat , grandilocvent.ă ă

Prejudecata aceasta avea s frîneze crea iaă ţ arhitectural timp de-cîteva secole. Superioritateaă arhitecturii de piatr asupra arhitecturii, de lemnă

poate privi materialul, dar nu plastica ansamblului,soliditatea şi durata cl dirii, dar nu frumuse eaă ţ propor iilor şi armoniilor ci. Nu judecam o sculpturţ ă numai dup materialul în care e realizat , o pictură ă ă numai dup tehnica şi culoarea întrebuin at ;ă ţ ă totuşi arhitectura • s-a judecat dup valoareaă materialului. începînd cu Renaşterea italian , careă influen eaz întreaga Europ , arhitectura de piatrţ ă ă ă înl tura frumuse ea şi str lucirea arhitecturii deă ţ ă

lemn, care îşi opreşte, în Nord,, evolu ia Ia perioadaţ gotic , urmînd s tr iasc doar sub forma arhiă ă ă ă -tecturii romantice a castelelor din Germania şiElve ia, şi mai ales în arhitectura r neasc .ţ ţă ă ă

Aprecierea şi dragostea pe care bizantinii audat-o arhitecturit de c r mid şi de piatr n-aă ă ă ă eclipsat niciodat în elegerea arhitecturii de lemn.ă ţ Revenirea la idealul grecesc al monumentaluluirealizat la scara, uman , dup ultima cl dire uriaş ,ă ă ă ă

Sfînta Sofia, a men inut în arhiţ tectura bizantin şiă postbizantin echilibrul exact în judecata plastic .ă ă Arhitectura modern a întârziat cu cel pu in ună ţ secol, din cauz c . arhitectura de lemn ieşise dină ă aten ia arhitec ilor şi a întregii socieţ ţ t i ;ăţ arhitectura oraşelor a luat alta înf işare, ajungîrrdăţ la adev rate deserturi de piatr , deoareceă ă arhitectura de lemn a fost expulzata. Reluareaarhitecturii antice în Renaştere, cu prelungirile ei în



baroc şî neoclasic, constituind de fapt o oprire aevolu iei naturale a goticului, c ruia trebuia s -iţ ă ă urmeze altceva decît un rev'voal, a avut consecin eţ incalculabile pentru arhitectur .ă

La dizgra ia arhitecturii de lemn a contribuitţ evident şi faptul ca lemnul fiind un material uşorinflamabil se puteau pierde valori imense şi puteaus ard oraşe întregit Acesta nu era îns un criteriuă ă ă de judecata plastic .ă




îndr znind s punem al turi şi s comparam opereă ă ă ă de arhitectur în lemn cu cele de arhitectură ă în

piatr , avem conştiin a c restituim aten iei omuluiă ţ ă ţ de azi valori pe care estetica timpurilor moderne Ie-a înl turat, valori pe care istoria artelor le-aă neglijat, subtilit i şi rafiăţ namente arhitecturale pecare deseori arhitectura în piatr nu putea s leă ă realizeze.

Arhitectura în lemn a dat valori urbanistice cu mult superioarecelei în c r mid şi piatr , pentru c a fost mult maiă ă ă ă ă uşor s se reaă lizeze armonii stradale, raporturi

armonice de la construc ie la conţ struc ie, rapdrturiţ coloristiqe superioare celor de tencuial , o inută ţ ă artistica mai ferm decît cea a arhitecturii de zid.ă

Faptul c ast zi s-a p r sit tehnica şi plasticaă ă ă ă arhitecturii de piatr , concep ia spa ial şi atrac iaă ţ ţ ă ţ spre calit ile gravita ionale ale acesăţ ţ teia, arat ună paralelism între rafinamentul arhitecturii de lemn şicel al arhitecturii moderne.

Viziuni plastice diferite, datorate tendin ei spre eternţ

generat de o anumit filozofie, sau preferin eiă ă ţ pentru materialul viu cu via limiţă tat cum eă lemnul, au dus în mod inevitabil la expresiiarhitecturale diferite, chiar cînd aceleaşi elementede decora ie erau utilizate şi înţ tr-o arhitectur şi înă alta. Astfel, ancadramentele ferestrelor, frontoa-nele mici triunghiulara sau pe arc ac cerc alebarocului roman, pilaştrii canela i, au fost cuţ siguran întrebuin a i concomitent în arhitecturaţă ţ ţ

de lemn şi cea de piatr , f r s se poat afirma cuă ă ă ă ă precizie îns în care au fost prima oar utiliza i.ă ă ţCe semnifica ie poate s aib faptul c nici unţ ă ă ă

tratat de specialitate nu pomeneşte desprearhitectura de lemn ? Vitruvius, Alberti, Pal-ladio,Serlio nu sînt preocupa i decît de arhitectura deţ piatr şi c ră ă ămid . S-ar zice c arhitectura de lemnă ă nu era construit de artişti, nu era considerat art ,ă ă ă s-ar putea crede c în afar de temple şi palate,ă ă



circuri şi bazilici, teatre şi terme, lumea tr ia înă bar ci şi bordeie. Dar ştim c la Roma erau case deă ă lemn cu şase etaje, c oraşele ardeau uşor, că ă templul lui Solomon avea coloane din lemn de

cedru, c în Constan-tinopol majoritatea caseloră erau de lemn, cu cîte 3 şi 4 etaje. Şi nimefli nupoate nega c Ur, Babilon, Ninive, Teba, Atena şiă toate oraşele romane şi greceşti nu erau construiteîn majoritate din lemn, peste parterul de c r mida.ă ă Dac etajele ar fi fost construite în totalitateă




din piatr şi c r mid , ruinele lor s-ar fi p strat celă ă ă ă ă pu in aşa cum s-au p strat cele din Herculanum sauţ ă

Pompei.Pentru c se construia mai uşor şi mai repedeă

în lemn, mai ieftin şi mai înalt, arhitectura în acestmaterial trebuie s fi fost mai deză voltat înă antichitate şi evul mediu decît credem.

Pe arii întregi de pe continent s-a construit demilenii mai mult in lemn, pîn ,în secolul al XlX-lea,ă aceast arhitectur putînd sa ajung astfel laă ă ă subtilit i plastice.ăţ

Pîn în secolele XI—XII construc iile în lemnă ţ dominau chiar şi •la edificiile religioase. Arhitecturacivil nu putea s r mîn inactiv nici chiar înă ă ă ă ă secolele rev rs rii barbarilor asupra Occidentuluiă ă sau Orientului. Circumstan ele nu puteau fi maiţ favorabile arhitecturii religioase decît celei civile.

Repetarea în arhitectura civil nu e anchilozare, ci,ă dimpotriv , condi ie a rafin rii; ea suplineşteă ţ ă exaltarea şi fantezia considerate indispensabile

artiştilor.Nu trebuie s consider m construc iile maiă ă ţ simple, mai s race ca fiind cele mai vechi.ă Programul arhitecturii civile pleac de la un miă -nimum habitabil la locuin a dezvoltat pîn la palat,ţ ă ă dar marea majoritate o formeaz apartamentul cu 2ă şi 3 camere, în antichitate ca şi acum.

Secole de-a rîndul monumentele de piatr aleă antichit ii au conăţ stituit modele pentru arhitectura

civil şi religioas . Construc iile de lemn aleă ă ţ antichit ii r mîneau şi ele în memoria colectivit ii,ăţ ă ăţ pentru c se ref ceau' periodic dup aceleaşiă ă ă modele, cu aceeaşi structur , cu aceeaşiă modenatur , cu aceeaşi în elegere spa ial şiă ţ ţ ă volumetric . Arhiă tectura de lemn de azi nu a inovatfa de cea veche, diferen ele de tratare sînt infimeţă ţ şi putem spune c astfel cunoaştem arhitectura oraă -şelor vechi mai bine decît dac le-am fi avută



fotografiate şi relevate de arhitec i.ţîn evul mediu, meşterul dulgher era tot atît de

important ca cel pietrar, dac nu mai 'mult.ă Şabloanele, bol ile, şarpantele, plafoanele lucrateţ

sînt tot atîtea opere de art ca şi zid ria de piatr .ă ă ă Pîn la sfîrşitul Renaşterii, înc din antichitateaă ă asiro-babiloniana, podoaba în lemn a construc iei,ţ fie c era la plafon, la pere i sau pardoseli, a cuă ţ -noscut toat str lucirea plastic posibil . Nu există ă ă ă ă element de decora ie în piatr care s nu fi fostţ ă ă f cut mai întîi în lemn, statuie careă




sa nu fi fost f cuta in lemn cel pu in la fel deă ţ expresivă ca cea de piatr .ă

De obicei nu se judeca cu obiectivitaterealiz rile arhitecturii de lemn fa de ce!e deă ţă piatr , densitatea materialului, duritatea lui fiindă factorul care împiedica judecata lucid . Dac n-ar fiă ă decît s amintim greutatea cu care arhitecturaă modern , arhitectura aerian de reflex, detaşat deă ă ă sol,, f r s recurg la prestigiul pietrei, a putut s -ă ă ă ă ăşi capete drept de cetate, ne d m seama cît este deă greu sa revenim asupra calific rii piatr -lemn. Ast ziă ă ă

criteriile de valorizare ale arhitecturii sîntschimbate : frumosul întruchipat în arhitectura depiatr ca rezultant a for ei gravita ionale maiă ă ţ ţ fusese o dat pulverizată în arhitectura gotic .ă

Dup ce ai contemplat arhitectura de lemn dină ai începi s priţ ă ă veşti arhitectura de piatr cu al iă ţ

ochi; siguran , dar şi r ceal , opaţă ă ă citate,masivitate, sentiment al duratei, sînt atributelecasei de zid şi de piatra.

Fa de arhitectura de lemn a rilor nordice,ţă ţă arhitectura de lemn din Istanbul, acoperindstructura de rezisten cu scînduri cap t o suple eţă ă ă ţ în expresie pe care arhitectura nordic , cu scheletulă aparent şi umplutura de zid rie tencuit , nu o■ ă ă poate avea.

Casele nordice cu pignon (Gibelh user) sîntă construite cu fa ade în re ea rigid şi continu ,ţ ţ ă ă orizontalele balustradelor sînt marcate, dar golul

domin . Mul imea montan ilor organizeaz fa ada înă ţ ţ ă ţ vertical. Decorul baroc îmbrac montan ii şiă ţ pignonul, reflexul domin fa ada, care este de faptă ţ un pan de verre.

Liniatura vertical şi orizontal e mai puternică ă marcat în nord, mai vizibil decît în orice altaă ă arhitectur ; ea face limbajul simplu dar expresiv,ă monoton dar puternic. Raporturile între plin şi golnu se mai citesc decît în registrele orizontale, golul



fiind dominant.Vibra ia uşoar a montan ilor decora i cuţ ă ţ ţ

cariatide sub iri accenţ tueaz liniatura vertical .ă ă Balustradele reduse la limita, nedecorate, fac o

umplutur de scînduri.ăAsist m deci, în Nord, la perfectarea în secolulă al XVI-lea a adev ratei arhitecturi înă pan de verre, careva deveni în secolul al XX-lea expresie universală arhitectural , aproape singura expresie posibil azi,ă ă cu tot organicismul în continu ascensiune.ă




î n arhitectura nordica, re elele armonice sîntţ simple, raporturile numerice stabile, limitate la una-

dou valori. Ca nici o alt arhitectur , arhitecturaă ă ă de lemn nordic suport f r nici o inflexiuneă ă ă ă limbajul Renaşterii, al barocului şi neoclasicului,r mînînd aceeaşi sub toate înfloriturile stilistice,ă fiind mai mult decît un stil, construc ia îns şi,ţ ă construc ie care-şi creeaz propriul ei limbajţ ă plastic, atingînd simplitatea perfec iei.ţ

Arhitectura de lemn nordic îşi arat structuraă ă în toate articula iile care constituie, de fapt,ţ

limbajul plastic. Arhitectura de lemn din Istan-bulîşi acoper structura, limbajul ei plastic fiind joculă de volume şi liniaturi ale îmbr c mintei. F r să ă ă ă ă sufere de rigiditatea arhitecturii de lemn nordic ,ă arhitectura postbizantin dep şeşte geometrismulă ă atot-st pînitor al arhitecturii amintite şi intr înă ă domeniul arhitecturii care se realizeaz în plină ă abstrac ie, dincolo de material şi structur , în careţ ă poezia geometric împlinit de poeticaă ă

sentimentului devine subtil , cap t gra ie şi sensă ă ă ţ chiar f r ajutorul decora iei structurale sau deă ă ţ -senate.

în Balcani, ca şi în Istanbul, barocul intervine înarhitectura civil modifieînd în elegereaă ţ volumetric şi decora ia într-o m sur incomă ţ ă ă parabilmai mic decît în celelalte ri europene. Nu seă ţă poate spune c barocul e unanim acceptat, c înă ă secolele XVIII şi XIX toate casele se construiesc în

stil baroc. Dimpotriv , tradi ia e înc puternic iară ţ ă ă majoritatea construc iilor civile continu s fie înţ ă ă spiritul ei.

în arhitectura de lemn din Istanbul barocul nu sev deşte printr-o-fr mîntare a volumului maiă ă accentuat decît cea tradi ional .ă ţ ă

în rile româneşti arhitectura civil a fost oţă ă arhitectur a lemă nului dintotdeauna : chiar cîndstructura de lemn a fost tencuit , fa ada principal ,ă ţ ă



pridvorul, deschis sau închis, nu şi-a schimbatcaracterul ei opus arhitecturii de piatr sau deă zid rie.ă




LUMINA ROMÂNIEI

Lumina, care este via a îns şi, principiul activţ ă al oric ror plante, aniă male şi forme, nu e aceeaşi înorice ar , în orice col de ar , la munte, la mare, înţ ă ţ ţ ă oîmpie.

Ea îns şi nu este niciodat aceeaşi în orice ora,ă ă roşiatic .la r să ă ărit, din noapte spre zi, ia amiazaalb-r sun toare, din mijlocul ceruă ă lui spre p mânt,ă seara în amurg f cînd loc uşor unui întuneric, interă -mezzo luminos, roş-galben, apoi cenuşiu pîn laă

argintiul luminii de lun .ăNici un peisaj, nici o arhitectur , nici un om nuă r mîn în afara acestui dans al coloraturii luminoase,ă schimb toare în fiecare zi, în fiecare anotimp, înă fiecare clip .ă

Nuan ele luminii sînt infinite şi infinite sîntţ nuan ele peisajului, ale arhitecturii, picturii şiţ sculpturii. Aşa se face c orice arhitectur ,ă ă glorioas ,ă modesta, suculent sau desc rnat nuă ă ă

înceteaz s ne împ ră ă ă t şeasc bog iile sufleteşti şiă ă ăţ spirituale acumulate.In timpul cît te roteşti în jurul unui monument,

unei case rţă ăneşti, lumina s-a şi schimbat; pîn ceă ai înconjurat-o, alte adîncimi, alte umbre, altecontrac iuni propor ionale desf şoar alteţ ţ ă ă perspective asupra preaplinului de via , aţă structurii afective şi voli ionale încorţ porat dintruă început construc iei.ţ

Sub lumina stridenta a amiezii, monumentul,casa, îşi amplifica uneori expresia monumental sauă durit ile, detaliile devin t ioase şi par s pretindăţ ă ă ă la independen plastic , detaşîndu-se deţă ă ansamblul din care lumina de r s rit şi de amurg leă ă izgoneşte.




înv luind arhitectura în cursul rota iei soarelui de laă ţ r s rit la apus, lumina eviden iaz detaliile rînd peă ă ţ ă

rînd pentru ca apoi s le atenueze în aceeaşi ordine,ă orchestreaz toate expresiile, toat multiă ă plicitateasensurilor încorporate. Rînd pe rînd, fiecareelement, fiecare decor este chemat s -şi joace rolul,ă s -şi cînte melodia. Arhitectura tră ăieşte, ca şi noi.Lumina de* cer înnorat, vara, de ploaie, toamna, decer plumburiu, iarna, de cer senin, prim vara,ă estompeaz sau accentueaz arhitectura, o pune înă ă surdin sau îi d amplitudine şi claritate.ă ă

Sidefie, vaporoas , umed , brumoas în nord,ă ă ă lumina a dat arhitecturii acestor locuri patina şisetea de culoare pe care i-o cunoaştem, volumetria jucat şi puternic ornamentat , formele gotice atîtă ă de subtile. Puternic , aproape agresiv înă ă Mediteran , a silit arhitectura de aici la simplit iă ăţ clarificatoare, la sonorit i, obligînd liniatura lumiăţ -noas la contraste subtile de umbr a c roră ă ă reprezentare suprem ră ămîne Partenonul. Pe

continent, lumina se tempereaz şi arhitectura ră ă-mîne între limitele din nord şi sud.La noi îns , în jurul arcului carpatic, lumina seă

materializeaz f cînd necesare contrasteleă ă puternice inegale îns deasupra şi în josulă Carpa ilor. Urm rind arhitectura Olteniei,ţ ă impregnat de o seme ie care nu va fi atinsa înă ţ Moldova, sub lumina ei blinda, în Transilvania culumina şi cerul lui t ios şi nici în Muntenia cu luminaă

ei sofisticat şi plurivalent , ne d m seama cumă ă ă zecimi de latitudine şi longitudine pot da alte valoriarhitecturii şi sigur peisajului. Evident, omul a creatarhitectura dup chipul şi asem narea lui, aşa cumă ă s-a voit exprimat, dar şi omul este modelat,influen at de lumina în care tr ieşte, parti-cipînd laţ ă via a pe care aceasta i-o d arhitecturii clip deţ ă ă clip . Raza de soare transformînd fiecare obiect,ă fiecare element arhitectural în material pre ios, neţ



face s ne sim im, într-o cas , într-un mediu bogată ţ ă şi pre ios, ne satisface setea de posesiune aţ valorilor înn scut în noi.ă ă

Lumina Olteniei impune arhitecturii ei

ornamenta ia milimetric şi înc numai pe stâlpi şiţ ă ă grinzi.Nu vom g si aici nici stucaturi pe fa ade, niciă ţ

traforari în cornişe sau balustrade şi nici c pi eleă ţ din scinduri traforate, arhitectura valori-ficîndu-seprin contraste de umbr şi lumin , f r artificii deă ă ă ă decor. Argeşul fiind tot un inut apropiat al Oltului aţ urmat aceast semeă ie, aceast sobrietate.ţ ă




VALOAREA UMBREI ÎN ARHITECTURACIVIL ROMÂNEASCĂ Ă

In istoria arhitecturii universale se disting cuclaritate, în afar de orice considera ie stilistic ,ă ţ ă dou concep ii arhitectonice, oricare ar fi epoca sauă ţ stilul: a) arhitectura cu fa adele închise, în careţ plinul domin , deci lumina modeleaz , pune înă ă valoare materialul oricare ar fi el, colorat sau nu,pre ios sau vulgar ; liniaturile modenaturii,ţ modenatura îns şi fiind alfabetul în care se scriuă

semnifica iile operei şi b) arhiţ tectura cu structuraaparent pe stîlpi şi grinzi cu fa adele deschise înă ţ care golul, umbra, sînt elementele principale. Primaeste în genere, concep ia fundamental aţ ă arhitecturii europene nordice, dar şi arhitecturiiarabe ca exterior, arhitecturii babiloniene,arhitecturii egiptene şi celei mexicane. Inarhitectura templelor greceşti îns , în arhitecturaă roman , chinez , japonez , în arhitectura populară ă ă ă

de pe litoralul M rii Negre, *n India, în Siria, seă realizeaz dominarea umbrei asupra p r ilor deă ă ţ construc ie luminate. »ţ

Raportul dintre umbr şi lumin pe fa ade vaă ă ţ determina caracterele arhitecturii, sensurile pe carele cap t expresia plastic , întregă ă ă limbajul arhitectural.

Deci în afar de valoarea practic a porticelor,ă ă pridvoarelor, care fac posibil utilizarea unui spa iuă ţ exterior ad postit aproape tot timpul anului,ă

trebuie s admitem o în elegere particular aă ţ ă comuniunii omului cu natura şi a expresiei plasticeprin umbra dominant asupra luminii, restrîns laă ă coloane, antablament şi balustrade. în arhitecturileistorice coloanele au o robuste e suficienta pentru aţ realiza aproape un echili




bru înire lumina şi umbra, dar în arhitecturapopular echilibrul e complet rupt şi umbra domină ă

total p r ile luminoase ale structurii.ă ţCeea ce diferen iaz arhitectura civilţ ă ă

româneasc de arhitectura i rilor balcanice esteă ţă tocmai aceast ruptur total a echilibrului lu-ă ă ă•min -umbr . Arhitectura româneasc nu e numaiă ă ă volum şi spa iu, ci •expresie necondi ionat deţ ţ ă material, în principal lupt între lumin şi umbr .ă ă ă F r s fie o viziune pictural a spa iului, e un joc ală ă ă ă ţ structurii în umbr , în loc s fie al luminii peă ă

material şi structur , ca în arhi-tecturile istorice.ă Arhitectura româneasc nu e joc compozi ional deă ţ elemente arhitectonice sub himin , ci suflul uneiă unit i expresive inteăţ gral puse sub -semnul umbrei.

Vorbind despre o arhitectur , trebuie s ne referim laă ă exemplarele «ci semnificative, numai la cele caredep şesc stadiul de simpla construcă ie utilitar , laţ ă exemplarele înscrise în unitatea stilistică recunoscut poporului de-a lungul veacurilor.ă

Compozi ia arhitecturii r neşti nu e o sumţ ţă ă ă de acorduri de umbre separate, ci o suprafaţă unitar , un registru unitar, un spa iu umbrit unitar,ă ţ sfîşiat ritmic de linia tur a de lumin ce cade peă stâlpi. Umbra nu mai e golul dintre elementele dearhitectur , ci arhitectura îns şi. Umbra nu mai eă ă absen a de lumina, ci un element nou, spa iu înţ ţ penumbr , spa iu umbrit cu consisten a luiă ţ ţ deosebit de consisten a mateă ţ rialului, imaterialul

f cut vizibil, aproape palpabil.ă în afar de orice mecanicism, f r o valoare deă ă ă accent, figur geoă metric unic , unificînd toată ă ă construc ia, dantelat doar pe balustrad , umbra înţ ă ă arhitectura româneasc devine ra iunea de a fi aă ţ modului de expresie arhitectural . în ea ritmurile îşiă pierd din intensitatea şi muzicalitatea obişnuit înă alte arhitecturi.

Valorile arhitecturale se g sesc astfelă



inversate, întreg limbajul arhitectural e schimbat,ca şi semnele alfabetice. Din aceast cauz e greuă ă de în eles mesajul ei pentru cei cu educa ie esteticţ ţ ă constituit în afara în elegerii tradi ionale a arteiă ţ ţ

româneşti.Dar apropierea de artele cu specificitateabsolut , deşi a fost grea pentru europeni, n-aă constituit o barier pentru recunoaşterea valorii loră universale.

Acordul secret între umbr şi propor ie nu seă ţ pierde în umbr ; registrul total, departe * de aă şterge propor ii, se ritmeaz şi vibreazţ ă ă




prin stîlpii sub iri ca nişte coarde care fac s suneţ ă umbra, reflexul, împrumutând arhitecturii

româneşti sonorit i surde, în contrast cu sono-•ăţ ritatea luminoas a arhitecturilor istorice.ă

Predilec ia pentru o surdina a efectelor (oţ întîlnim şi în arhitectura modern ), face caă arhitectura româneasc sa se lipseasc deă ă decora ie sau sa o m run easc la stîlpi şiţ ă ţ ă balustrad în aşa fel, încît's i se simt numaiă ă ă vibra ia, dar nu s se vad . Propor iile între goluriţ ă ă ţ şi plinuri, atît de importante în arhitectura clasic ,ă

se reduc în arhitectura româneasc la propor iaă ţ între un singur gol şi un singur plin ; uneoridisparînd plinul cînd umbra st pâneşte integrală compozi ia arhitecturala, propor ia se aplic asupraţ ţ ă unei liniaturi fine, asupra a dou registre de umbră ă desp r ite de o balustrad şi ea de culoarea umbrei,ă ţ ă lemnul fiind singurul material care are culoareaumbrei.

Nu e o enormitate s se vorbeasc despreă ă

culoarea umbrei, umbra casei româneştineînsemnînd o lips integral de lumin , ci oă ă ă penumbra a c rei intensitate şi culoare variaz înă ă cursul orelor, de la puternic în cursul zilei,ă estompat diminea a şi seara.ă ţ

în reflexul pridvoarelor caselor din oraş, fundalul nu semai vede, pe cînd la casele r neşti fundalulţă ă pridvorului devine vizibil la anumite ore. înarhitectura r neasc româneasc fundalulţă ă ă ă

pridvorului e numai un suport,.nu un fapt revelatorartistic, de aceea e neglijat. Revelator e acordulîntre umbr şi liniatura stîlpilor şi a balustradei,ă între culoarea împrumutat materialului şi umbr ,ă ă între lemnul patinat gri şi albul spoielii de var. ;<...*'-.

în orice stil arhitectonic tr ieşte, pulseaz via aă ă ţ în varia ia ceas de ceas, minut de minut a luminii. înţ arhitectura româneasc fenomeă nul se petrece înnegativ, conturînd puteri tainice, pulsa ii ritmice cuţ



alte intensit i decît cele luminoase; nii mai e unăţ spectacol total vizual, abstract, ci unul abstras dinlumea real , spre a se proiecta cu toată ă plenitudinea într-una estetic .ă

Arhitectura urban româneasc e un fluxă ă continuu de reflex. Arhitectura r neascţă ă ă româneasc e un reflex continuu de umbr , un efectă ă vizual poetic într-o lume dotata cu o nouă dimensiune, a imponderabilului. Limbajului normalal arhitecturii i se opune unul mai pu in sonor şiţ colorat, dar mai înc rcat de semnifica ii şi poezie.ă ţ




Arhiitecturile istorice sînt sensibile, arhitectura româneascaeste, ca şi cea modern , o arhitectur cerebral ,ă ă ă

dar care n-a renun at la poezie, o arhitecturţ ă apreciind raporturi matematice dar sensibilizîndmate-îmatica.

Arhitecturile istorice sînt volume a c roră materialitate evidenta domin toat expresia■ ă ă arhitectural , volume care creeaz şi delimitează ă ă spa ii interioare şi exterioare în mod definitiv.ţ

în spa iul exterior lumina e biruitoare şi el seţ întinde în jur, for-•mulat de dinamica spa ial aţ ă

arhitecturii. în spa iul interior al arhitec-turilorţ istorice lumina modeleaz forme, accentuează ă culori şi, vibrînd pe aceleaşi elemente constructivepe care le-am întîlnit în exterior, formuleaz spa iulă ţ interior limitat. Aci la interior umbra este valorată la maximum şi lumina filtrat e pus în slujba ei.ă ă

în arhitectura tradi ional civil româneascţ ă ă ă umbra este în exterior, devine suport al drameiarhitecturale şi element principal de expresie, iar la

oraş locul umbrei îl ia reflexul pridvorului închis cugeamuri. Reflexul constituind intermediul dintrelumin şi umbr inauguă ă reaz o nou modalitateă ă estetic care va fi valorizat din plin abia la sfîrşitulă ă secolului al XlX-lea.

F r s fie lumin sau umbr integral , deciă ă ă ă ă ă f r s se înscrie în elementele expresive aleă ă ă arhitecturilor istorice, reflexul a dominat arhi-tectura urban româneasc în secolul al XlX-lea,ă ă

cum ast zi domin arhitectura modern .ă ă ăUmbra a fost valorificat în moduri variate înă epoci stilistice diferite, în -spa iul interior a avutţ ponderea maxim în toat antichitatea pîn înă ă ă bizantin şi gotic. Dar în spa iul exterior este limitatţ ă de lumin de la egipteni pîn la neoclasici. în oriceă ă arhitectur istoric luă ă mina pune în valoare cuviolen elementele constructive prin ajutorulţă -degradeurilor sau prin opozi ia direct cu umbra.ţ ă



Lumina delimiteaz -cu precizie matematic oriceă ă volum în spa iu, îl dimensioneaz , îi d valoriţ ă ă monumentale sau îl minimalizeaz . Umbraă estompeaz elemenă tele constructive şi şterge astfel

no iunea de dimensiune, f cînd dintr-oţ ă •construc ie, de foarte mici dimensiuni oţ arhitectur monumental .ă ă

E ceea ce au în eles ranii români, p trunşi deţ ţă ă poezie şi monumentalitate, în comuniune constantă cu natura. Aceast comuniune a fost realizat prină ă spa iul intermediar între interior şi exterior,ţ pridvorul total, element dominam :de umbr , care aă împrumutat arhitecturii arţ ă




neşti româneşti incertitudinea dimensional , deciă aptitudinea spre monumentalitate ca spa iuţ

extensibil mental. Intermediu între material şiimaterial, între materialitatea şi imaterialitateaarhitecturii, umbra pridvorului românesc domina şidetermin întreaga compozi ie arhitecturală ţ ă în casa

r neasc , împrumutîndu-i o originalitate absolutţă ă ă ă în istoria arhitecturii.

Pentru a exprima inefabilul poeziei populareromâneşti nici un alt mijloc n-ar fi fost mai bundecît umbra. O puternic poezie impregă nează

arhitectura gotic tocmai prin insisten a puternic aă ţ ă umbrei pe fa ade şi în interior. Poezia e prezent şiţ ă în arhitectura romanic , o poezie naiv a uneiă ă culturi care se naşte, dar e absent în arhitecturaă Renaşterii, care înlocuieşte poezia cugrandilocven , umilitatea prinţă mîndrie, vibra iaţ lucrului viu prin preciziunea mecanica a lucruluiperfect contrapus imperfec iunilor naturale.ţ

S-ar p rea c , înlocuind umbra cu reflexul înă ă

arhitectura veche urban româneasc , poeziaă ă pierde terenul pe care îl st pînea în arhiă tecturar neasc . Evident, o poezie citadina înlocuieşte,ţă ă ă

în reflexul arhitecturii urbane, poezia populara dacă au acelaşi izvor de inspira ie, acelaşi ritm, aceleaşiţ metafore pentru vivificarea fa adelor şi comuniuţ neacu natura. Aceast metamorfoz a poeziei dină ă arhitectura rţă ăneasc în poetica rece, oarecumă distant , a arhitecturii urbane, f ră ă ă ba dea muta iiţ

stilistice, a adus în arhitectura româneasc , cu ună secol înainte, modalit ile de valorificare aăţ reflexului, care face ast zi esen a arhitecturiiă ţ moderne.

Ferestre continue longitudinale sînt obişnuiteînc din secolul al XVI-lea, în rile riverane m riiă ţă ă Nordului; puternicul aer gotic îns ie-a f cut să ă ă treac neobservate, deşi sînt nem rturisitul izvor ală ă arhitecturii moderne ; rolul puternic pe care



decora ia o juca în aceast arhitectur urbanţ ă ă ă gotic nu r spundea nevoii de puritate aă ă arhitecturii moderne. Nuditatea arhitecturală caracterizeaz arhitectura urbana roă mâneasc ca şiă

pe cea r neasc , indiciu al unei îndelungi rafin riţă ă ă ă plastice a arhitecturii româneşti, moştenitoare şicontinuatoare a arhitecturii trace.

Orice arhitectur structural utilizeaz umbraă ă ă pentru a face structura suport al expresiei ,* oricearhitectur masiv liniaz cu ajutorul modenaturii şiă ă ă decora iei fa a luminat spre a face posibil mesajulţ ţ ă arhi




lectural. Dar arhitectura popular româneasc , reducîndă ă structura la simple vectoare ale for elor mecanice şiţ

modenatura la simple orizontale, face din umbră materialul expresiv cel mai sugestiv, cel maipermeabil gîndirii arhitecturale.

Dac decora ia nu este atît de discret încît să ţ ă ă devin o simpl vibra ie luminoas , s se confundeă ă ţ ă ă cu vibra ia luminoas a materialuţ ă lui, ea începe să acopere arhitectura cu v luri care fac greoaieă perceperea mesajului, întunec structura psihic aă ă comunit ii care a dat naştere arhitecturii.ăţ

Intensitatea diferit a umbrei, în cursul oreloră zilei, face din fiecare cas r neasc un spectacolă ţă ă ă arhitectural neîntrerupt ; aspectele neb nuite peă care le cap t aceeaşi cas în cursul zilei nu se potă ă ă împlini în arhitectura generat de lumin , undeă ă numai culoarea dimine ii şi a înser rii aduce varia iiţ ă ţ în peisajul urban.

Inciden a luminii asupra planului vertical alţ arhitecturii joac un rol minim în arhitecturileă

istorice, pe cînd în arhitectura popular roă mânească are un rol covîrşitor. Planul din fund al pridvoruluieste vizibil, sau dispare, dup cum soarele se înală ţă sau apune. Intensitatea expresiei e maxim cîndă intensitatea umbrei e maxim şi anume la amiaz ,ă ă cînd soarele cade vertical. Atunci, stîlpii de lemn,ferestrele şi uşile se topesc într-un fundal neutru,volumul se contureaz perfect şi opozi ia registruă ţ de umbr -registru de lumin îşi cap t valorileă ă ă ă

maxime. Uneori, ca în regiunea Muscel, registrulcontinuu de umbr e aşezat pe un registru continuuă de lumin , deseori egal ca valoare cu registrul deă umbr . Definitorie pentru arhitectura românească ă este domina ia absolut a umbrei, de la casa parterţ ă şi casa r neasc cu doua nivele pîn la casaţă ă ă ă urban cu patru nivele, aceasta din urm cu echiă ă -valentul ei, reflexul.

Valoarea ritmului în aceast masa de umbr sauă ă



reflex scade sensibil, pentru ca stîlpii sub iri,ţ neverosimili de sub iri, se topesc în uniţ tateaabsolut instaurat de umbr . Unificatoare,ă ă ă creatoare a unui volum impalpabil, umbra, specifică

arhitecturii româneşti, îi d acesteia un caracter cuă totul neobişnuit.Lupta între lumin şi umbr , între masiv şiă ă

imponderabil, s-a dat în arhitectura românească între arhitectura civil şi arhitectura biseriă ceasc ,ă între arhitectura r neasc şi arhitecturaţă ă ă boiereasc , între arhiă




tectura urbana si arhitectura boiereasc , la fel cum seă d ast zi în- arhiă ă tectura moderna, zbuciumat deă

toate c ut rile ei plastice.ă ăArhitectura antichit iiăţ clasice şi goticul

reprezint echilibrul stabili între umbr şi lumin ,ă ă ă arhitectura neoclasic , barocul şi Renaşterea, vică -toria luminii asupra umbrei. Arhitectura moderna,statornicind triumful reflexului asupra luminii,scoate arhitectura din f gaşul stilurilor istorice şi oă angreneaz î ă ntr-o lume plastic în careă densitateamaterialului şi gravitatea sînt învinse cu alte mijloace

decît cele gotice. Goticul pulveriza masele de piatră dirijîndu-le spre în l imi neverosimile ; ascunzîndă ţ structura sub o suprafa total de reflex,ţă ă arhitectura modern ignoreaz materia, oă ă desfiin eaz ca senza ie.ţ ă ţ

Presentimentul acestui nou univers plasticarhitectura româneasca. 1-a avut de mult. El nu s-arealizat decît în arhitectura r neasc şi. urban ,ţă ă ă ă arhitectura bisericeasc reflectîndu-se ca un reversă

luminos al. tradi iei arhitecturale.ţDe ce umbra şi nu lumina a fost aleasa camijloc principal de expresie poate fi explicat doarprin în elegerea ca un tot indestructiţ bil al binomuluivia -natur .ţă ă

De ce n-a fost cunoscut şi recunoscut laă ă valoarea ei pîn acum arhitectura românească ă autentic este un fapt cu totul natural. Arhiă tecturatradi ional contrasta cu tot ce era cunoscut ca stilţ ă

istoric în. omenire în secolul al XlX-lea iar româniicrescu i la şcolile Occidenţ tului nu mai aveauposibilitatea s în eleag nici sensurile plastice, niciă ţ ă mesajul arhitecturii româneşti.

Arhitectura r neasc , cu vectoarele ei discretţă ă ă ritmate, se liniaza vertical şi orizontal îngeamlîcurile arhitecturii urbane, introducînd o notă de intimitate acolo unde arhitectura r neascţă ă ă excela prin monumentalitatea creat de unitatea,ă



neturburat de nimic, a pridvorului desă chis.Ascunsa în cur i pe m sur ce oraşul s-aţ ă ă occidentalizat, arhitectura oraşului românesc, atîtde departe" de oraşul occidental ca şi de cel

oriental, r mîne invizibil vizitatorilor obişnui i cuă ă ţ aceste dou arhiă tecturi. Pentru a fi cunoscut , vor fiă necesare înc eforturi îndelună gate de cercetare, derestaurare şi de explicare a sensurilor ei plastice.

Lumina transfigureaz , metamorfozeaz fiecareă ă particul de mateă rial şi arhitectura generat deă lumin exprim cu atît mai tare sufletul poporuluiă ă care a creat-o, cu cit fa adele sînt mai liniate, maiţ contrastate cu umbra.




Umbra care genereaz arhitectura româneasc ,ă ă estompînd materialul, pune o surdin puternic dară ă

încarc arhitectura cu o putere emoă ionalţ ă deosebit şi, independent de material, realizează ă abstrac ia absoţ lut a arhitecturii. Lumina divizeaz ,ă ă subliniaz , pune în relief fiecare element, dă ă culoare ansamblului şi un tonus ridicat arhitecturii.Prin contrast, arhitectura generata de umbr eă lenifiant şi invit la poezie.ă ă

E o deosebire total între umbra aruncat peă ă un zid şi umbra golului pridvorului : prima e mai

mult o pat uniform ; umbra golului pridvorului areă ă nenum rate nuan e, subtilit i de penumbr şiă ţ ăţ ă tonuri de gri nenum rate.ă

Arcada întrerupe continuitatea registrului deumbr , nu poate exista compara ie între unitateaă ţ registrului de umbr construit pe grinzi şi stîlpi şiă orice suit de arcade. Pe cînd arcada singularizează ă orice gol, orice umbr ca form geometric , grindaă ă ă orizontal unific întreaga structur , constituind că ă ă

umbr unitar .ă ăOp iunea pentru arc sau grind e determinatţ ă ă de structuri psihice fundamental opuse, astfel :grecii şi bizantinii. Poliven i sînt doar roţ manii şiurmaşii lor italienii. Romanicul impune tuturorarcul, goticul îl frînge, Renaşterea reia polivalen aţ roman , barocul revine la lintou iar neoclasiculă r mîne în ambiguitate.ă

Marile curente stilistice influen eaz doarţ ă

arhitectura cult , în timp ce arhitectura populară ă■ rezist ; cele dedicate lintoului sfîrşesc cu lină tou,cele dedicate arcului cu arc.

Trecerea de la lintou Ia arc se face uneori prin muierea'lintoului, îndulcirea lui de capete, apoi trecerea înarcuri polilobate şi trilobate, fenomen care* s-aîntîmplat şi la noi în secolul al XlX-lea. Dar înlocui-rea lintoului cu arc înseamn pierderea specificit iiă ăţ unei arhitecturi cînd •Schimbarea se face în mas .ă



Op iunea pentru arc a arhitecturii boiereştiţ româneşti, datorit materialului şi dorin ei deă ţ soliditate, o face greoaie.

Umbra în natur nu are nici o formă ă

geometrica. Geometrizarea umbrei se face doar înarhitectur , arhitectura îns şi generînd umbra, fieă ă ca e proiectat pe p mînt, fie c liniaz , sfîşie,ă ă ă ă puncteaz sau învă ăluie întreaga fa ada. Vibrînd,ţ Iiniînd, punctînd sau acoperind întreaga fa ad ,ţ ă umbra creeaz modalit i diferite ale expresiei,ă ăţ arhitecturi care nu sînt vîrste diferite alearhitecturii, ci expresii ale diferitelor structurisufleteşti.




Umbra e rafinamentul arhitecturii; cu cît ajunge maiputernica, cu atît vdarik Petice se definesc mai clar, acuzmd forme

geometrice., fortul în« f orm Şi umbr nu e acela, dintreă ă forma st umina ; lumina pune în valoare formele,umbra pune in valoare vohimele. Cînd se aplică asupra unui singur volum, resursele umbrei sintinfinite iar coloratur , tonalit i, accente, disocieriă ăţ şi unific ri posibile diferen iaz . ,'ntr-atîtă ţ ă arhitecturile, încît se poate vorbi de universuriplastice diferite. w . .

în arhitectura româneasc umbra şi reflexulă

realizeaz simplificaă rea şi unificarea maximă posibil într-o arhitectur evoluat , cîştigînd prină ă ă aceasta o monumentalitate greu realizabil înă arhitecturile care variaz mijloacele de expresie,ă elementele arhitecturale, materialele-E o realizaredincolo de clasicism, deşi cu mijloaceleclasicismului, dincolo de arhitectura major , deşiă realizînd valori majore, dincolo de dimensiuni, reahVîndmonumentalul în ciuda dimensiunilor mici.




VALOAREA REFLEXULUI

De şase decenii tr im sub semnul reflexului înă arhitectura modern . De şaisprezece deceniiă românii tr iesc sub semnul reflexului în arhitecturaă tradi ional urban . Umbrei totale a pridvoruluiţ ă ă superior din arhitectura mai veche, în oraş i sesubstituie reflexul total al planurilor superioare. Undublu imperativ, estetic şi practic, a dat naştereacestui registru total de reflexe, ca şi nevoia de oluminozitate maxim în interiorul locuin ei. Acesteiă ţ

nevoi, resim ite de unele popoare mai deţ vreme, dealtele mai tîrziu, era.firesc s i se caute posibilit iă ăţ de expresie plastic care s fac din luciul uniformă ă ă al registrului de reflexe un-element capabil să înglobeze semnifica ii şi sensuri poetice, s deaţ ă unei func iuni lirismul necesar, s fac dinţ ă ă construc ie arhitectur . Pentru a poetiza reflexul,ţ ă arhitectura româneasc a liniat registrul de ferestreă cu multiple şi complicate forme geometrice. O re eaţ în care reflexul norilor, al vegeta iei, al caselorţ înconjur toare se supune unui control numerică capabil s singularizeze şi s f rîrni eze imaginileă ă ă ţ venite din exterior. Arhitectura modern de reflex,ă pentru a prinde în întregime natura exterioar înă reflexul ei, caut s uniformizeze şi s unifice într-ă ă ăatît structura peretelui de sticl , încît întregulă peisaj natural sau arhitectural s fie reflectat în elă ca în fe ele netede ale unui cristal.ţ

Pîn în 1856 arhitectura mondial era pus înă ă ă valoare de jocul luminii pe volumele mate şirugoase de piatr . Scriitura decorativ îns şi nu eraă ă ă decît liniatura variat a umbrei pe suprafe eă ţ luminate. Cu apari ia Cristal Palasului se realizeazţ ă în omenire visul castelului




de Jumin , al volumeloră luminoase, mitul castelului din basme,castelul misterios translucid, de culoarea cerului, radiind lumin ,ă

mirific înă trupare a puterii, a ging şiei, a fantezi ă ei, apurit ii. Un secol au duratăţ apropierile şi dep rt rileă ă succesive de arhitectura cristalina si cristalizata;întîi reminiscen ele academismului, apoi Artţ nouveau, Sec-eesion, cubismul, constructivismul,organicismul, structuri toare pline decoresponden e înţ celelalte arte, au fost rînd pe rîndobstacole. Cinci decenii palatul de cleştar disparedin cursul istoriei arhitecturii, .ca s apar sporadică ă

în America c tre sfîrşitul veacului al XlX-lea în arhiă -tectura de font şi în ferestrele ei longitudină ale; în1912 reapare timid, în Germania, moştenitoare aarhitecturii oraşelor hanseatice, re ea armonioasţ ă de fier şi sticl . Sfîşiat de structura de beton, deă ă fîşiile ritmice ale parapetelor, de balcoanele jucateîn toate sensurile, de stîlpii groşi verticali,arhitectura modern nu a ajuns la noi la cetateaă cristalelor singulare, opuse unele altora într-un joc

dezordonat de volume şi m rimi, ca peste ocean.ă f***»Arhitectura urban tradi ional româneasc areă ţ ă ă

de cele mai multe ori un registru de reflex la etaj,suprapus pe registrul de umbr al parterului, deşiă sînt frecvente şi dou sau trei etaje peste parterulă deschis. Raportul între registrul de reflexe şi umbratotal sau pară iala a parterului mijloceşte amesteculţ ideal de vis şi realitate, substan a îns şi a poezieiţ ă

pus la îndemîna constructorului pentru a exă primacaden e sufleteşti şi armonii între poezie şi ra iune,ţ ţ ad post împotriva naturii dar şi a comuniunii cu ea,ă fragmente din frumuse ea gindirii şi sim iriiţ ţ româneşti.

Se nasc pe acelaşi volum nuan e luminoase,ţ nuan e de umbr , de reflex, la limita culorilor,ţ ă variate într-o armonie pe care geometriaornamenta iei iilor şi es turilor o cunoştea dinţ ţ ă



str buni. Sticla priă meşte culorile cerului, estompateca şi culoarea lemnului vechi sau a varului înumbr , Cînd fragmente de zid rie la parter sauă ă stîlpii tencui i primesc lumina r sun toare pe albulţ ă ă

de var, pare c şi umbra şi reflexul se anim de oă ă via a debordant , afirmîndu-şi atît noble eaţ ă ţ concep iei arhitecturale cît şi subtilit ileţ ăţ decorative. Este plusul dc noble e pe care ranul şiţ ţă oraşanul îl etaleaz peste greoaia compoă zi ie aţ casei boiereşti al turi şi în contrast cu solidaă arhitectur biseă riceasca.




Ca în arhitectura greac , intercolonamentele nuă sînt întotdeauna egale, ceea ce confer compozi ieiă ţ

mişcarea care este esen a vie ii. Cînd aparţ ţ balustrade de zid rie la parter, acestea sînt accenteă de lumina puternic în toat compozi ia. Echilibrată ă ţ şi calibrat cum este, decorul de lemn al pere ilor deţ sticl şi lemn constituie noua scriere, care seă suprapune zonei t cute de mister a penumbreiă parterului şi modeleaz expresia global aă ă ansamblului, ca un continuu muzical peste varia iaţ intensit ii luminoase pe sticla fenestra iei totale.ăţ ţ

Se naşte astfel o orchestra ie de expresii aţ diferitelor sentimente şi atitudini mentale care auprezidat la conceperea acestei arhitecturiimpregnate de lirismul poporului.

Ferit de usc ciunea oric rei arhitecturi cl diteă ă ă ă sub semnul veşniciei, arhitectura urban cu fa a deă ţ lemn şi-a putut permite s fie poezie cîntat , orgă ă ă de lumini, creatoare de spa iu cu via proprie,ţ ţă deosebit de cea a arhitecturii de piatr sau deă ă

c r mid aparenta, de cea tencuit şi v ruit sauă ă ă ă ă ă de cea de bîrne.




ORIGINALITATEA ARHITECTURII ROMÂNEŞTI

Afîrmînd originalitatea arhitecturii româneşti,în mijlocul celorlalte arhitecturi cu aceleaşi sistemeconstructive şi expresii arhitecturale în care umbradomin p r ile luminate, trebuieă ă ţ sa analizam valorileplastice încorporate, poezia şi mesajul prin carearhitectura româneasc se distan eaz de celelalteă ţ ă arhitecturi, mai apropiate sau mai dep rtate de noi.ă

Arhitectura rilor balcanice nu este lipsit deţă ă pridvoare deschise, ca şi cea a saşilor, ungurilor şi

polonezilor, este lipsit îns de amploareaă ă pridvoareior noastre şi toate lipsite de pridvoareînchise cu geam, de geamlîcuri de mari propor ii.ţ

Nic ieri ca la noi pridvorul nu este tratat caă fa ada principal în exclusivitate ; în toate acesteţ ă

ri pridvorul este acceptat ca simplţă ă func ionalitate, acces la camerele înşirate. Peste totţ în jurul nostru fa;ada la strad este privit caă ă expresie principal arhitectural şi primeşte toateă ă

eforturile de plastic . Este demonstrativ exemplulă pridvoareior multora dintre casele construite înTransilvania, constituind fa adele din curteaţ interioar , r mase inexpresive din lipsa de interesă ă acordat de constructor. Sînt culoare înguste deă parter şi balcoane la etaj, cur i interioare f r nici oţ ă ă posibilitate plastic . Fa adele la strada au fostă ţ simple construc ii, înainte de a ajunge la repertoriulţ baroc şi neoclasic. Pentru a anima peisajul urban,

aceste case au trebuit s accepte culoarea ca falsă element de plastic arhitectural , dar care aă ă înlocuit uneori cu succes lipsa valorilor dearhitectur . în acesteă




cazuri varia ia mare a în l imilor şi prezen a masivţ ă ţ ţ ă a acoperişurilor şi pignoanelor au asigurat un pitoresc

evident.Pentru ranul român întotdeauna fa ada lungţă ţ ă

cu pridvor din curte este. fa ada principal , fa adaţ ă ţ la strad este neglijat , aproape nu are nici oă ă inten ie de arhitectur . în alte inuturi din Balcaniţ ă ţ fa ada la strad primeşte toat grija constructiv ,ţ ă ă ă realizat uneori cu materiale scumpe, piatr , lemn,ă ă culoare în tencuial .ă

Nici o c utare plastic în arhitecturaă ă

pridvoarelor, afar de anuă mite mici regiuni dinrile balcanice, poate cu etnii str vechi, în careţă ă

pridvorul din curte caut s aduc sensibilitate şiă ă ă intimitate arhitectural . Astfel, satele din Peninsulaă Kalchidic din jurul muntelui Athos şi cîteva risipiteă în Bulgaria pîn la Dun re utilizeaz pridvorul cuă ă ă scar monumental de tip oltenesc, r m şiă ă ă ă ţă str veche a uă nui tip trac.

Pentru ranul român, ca şi pentru or şean,ţă ă

pridvorul deschis sau închis este elementulmonumental 'al arhitecturii sale, pentru balcanicipridvorul este elementul intim, pentru saşi şimaghiari — elementul func ional; ritm, propor ie,ţ ţ unitate de registru, de umbr sau lumin , raporturiă ă între registrul panerului şi etajului, sînt c utate cuă o grija excesiv de ranul român. Fiecare pridvoră ţă românesc este înc rcat cu atîta monumentalitate,ă cu atîta poezie şi mesaj, încît analizat şi obiectiv

privit nu se poate s nu i se recunoasc valoriă ă plastice universale. Apoi varia ia infinit a acestorţ ă pridvoare româneşti, c utate în decură sul atîtorsecole, fantezia cu care expresia este rafinat deă simplitate, în ciuda prezen ei sau lipsei decorului,ţ nenum ratele rezolv ri ale sc rii monumentale înă ă ă fa ad , participarea foişorului la expresia moţ ă -numental a fa adei, situeaz arhitecturaă ţ ă româneasc în plin via a efervescentă ă ţ ă



arhitectural .ăEfecte pitoreşti în Balcani, pl cute şiă

numeroase, se întîlnesc la tot pasul, determinate desim ul urbanistic şi plastic deosebit al acesţ tor

popoare. Urbanistica româneasc difer şi de cea aă ă popoarelor din Balcani şi de cea a Austriei, R. P.Ungariei şi R. P. Poloniei: în general, la noi caselesînt armonii arhitecturale independente în' verdelesatului, sau înşirate de-a lungul v ii, în vreme ce laă vecinii din Sud şi cjin Nord ele sînt grupate în jurulbisericii din pia a mic . Satele noastre nu auţ ă no iunea de pia a, biserica dominînd satul din afaraţ ţ lui sau de pe deal.




Pentru c nu au urm rit monumentalul înă ă arhitectura la orice dimensiune, aşa cum f ceauă

grecii antici, ci au cultivat efecte pitoreşti — de■ cea mai bun plastic arhitectural , este drepă ă ă t — bul-garii, sîrbu, grecii, turcii, s-au oprit la valoriarhitecturale înghe ate sensurilor arhitecturaleţ moderne. Spun înghe ate pentru c trecereaţ ă specificului lor tradi ional se va .face în arhitecturaţ modern doar aluziv, pe cînd la noi deschis, f ră ă ă reticen e. G sim în arhitectura noastr r neascaţ ă ă ţă ă toat sensibilitatea pentru simplitate şi unitate aă

arhitecturii moderne, acelaşi duh almonumentalului, în eles îns în plenitudinea lui.ţ ă Arhitectura noastr r neasc a cultivat oă ţă ă ă indiferen fa de maţă ţă terial, materialul şi structurafiind supuse nevoilor expresive prin umbr şiă lumina, prin ritm şi unitate; a tencuit şi spoitstructura de lemn a pere ilor, l sînd lemnul aparentţ ă doar în stîlpi şi balustrada, p strînd cu toateă acestea integrale sensurile arhitecturii de lemn.

Pe cînd în arhitectura veche româneasc auă fost puse în valoare toate avantajele plastice alearhitecturii de lemn, în arhitectura de zid rie şiă piatra a celorlalte popoare acestea au fostestompate.

Balcanii apar in din plin culturii lemnului, darţ arhitectura lor civil s-a dezvoltat dup criteriileă ă plastice bizantine, pe cînd cea româneasc a rafinată continuu ceea ce primise din arhitectura străveche

a rii lor. Arhitectura româneasc a p stratţă ă ă libertatea creatoare pe care numai arhitecturalemnului o d .ă

Purt m pe umeri tradi ia unor milenii deă ţ rafinare a unei aceeaşi concep ii constructive şiţ arhitecturale, şi orice .încercare de rupere cutradi ia ne duce într-o imposibilitate de crea ieţ ţ original .ă

Pentru a putea pretinde o originalitate absolut ,ă



cercetarea ar trebui împins pe tot p mîntul undeă ă arhitectura a utilizat structura de lemn. Paradoxal,

rile mai îndep rtate sînt mai apropiate deţă ă inten iile plastice ale arhitecturii noastre.ţ

Arhitectura chineza şi japonez are aceeaşiă compozi ie de registre de umbr suprapus ,ţ ă ă urm rite îns în jurul întregii construc ii f ră ă ţ ă ă peretele opac de fund obişnuit al casei noastre.Balustrada şi stîlpii sînt trata i într-o plastic cuţ ă totul diferit de a noastr . Rafinamentul lor e ală ă altui univers plastic dus aproape la limite, ca şi alnostru. Sînt similitudini certe între rolul jucat deumbr în pridvoarele româneşti şi în cele chinezeştiă

şi japoneze, înc rcate cu tot atîta poezie, dar altă ă poezie, o alt punereă




în valoare a propor iilor şi opozi iei între umbra şiţ ţ lumin . Rafinate sînt ambele arhitecturi de umbr ,ă ă

dar accentuînd modalit i diferite, din care cauzăţ ă nu se poate face confuzie între una şi alta. Sînt spi-ritualit i- diferite, puternic conturate şi de aceeaăţ expresia lor plastic distoneaz ; pus cu putere laă ă ă noi, discret , subtil , rafinat în Oriă ă ă entul dep rtat.ă

în Orient ornamentul precizeaz expresia casei,ă parc sfidînd ansamblul structural; la noi, modest,ă ştergîndu-se în fa a expresiei globale, ornamentulţ deseori se subordoneaz ansamblului pîn la aniă ă -

hilare. Casa româneasc nu are rafinamentele deă execu ie ale casei extrem orientale, ba chiarţ utilizeaz neregularit i voite, rusticizeaz întreagaă ăţ ă compozi ie, pentru a o vivifica. Ap sat de olaneleţ ă ă greoaie, casa japonez pierde aerul aerian al caseiă româneşti învelit cu şindril întins ca o piele .ă ă ă sub ire ; chiar tîrziu, în secolul al XlX-lea, arhiţ -tectura noastr traforata în exces, iubind decorul,ă nu ajunge la valorile plastice ale decorului casei

japoneze sau chineze, diferen iindu-se tot at»ît deţ mult ca în epoca de puritate plastic .ă. Spiritul de simplificare, de modul, de re eaţ

armonic , e la fel de puternic şi aici şi acolo, dară filozofia care naşte acest spirit e alta, revelează altfel extazul plastic. Perfec iunea execu iei, aţ ţ ritmurilor, dragostea pentru perfec iunea detaliuluiţ sînt altele acolo decît la noi, unde efecte deunificare a compozi iei sînt trase tocmai dinţ

neregularit i de ritm, de intercolonament, deăţ imperfec iuni ivite în execu ie.ţ ţMagia pe care o împr ştie arhitectura lor eă

subtil , parfumat , t ioas pîn la violentare.ă ă ă ă ă Magia casei noastre r neşti e cald , aproţă ă ă piat ,ă simpl , liniştitoare, binef c toare si poezia eiă ă ă evident , sonora, clar . Este posibil trecereaă ă ă direct din oricare din ele în actualitatea plasticeiă moderne, cu rezultate total diferite, dar atestînd



vigoarea şi bog ia potentelor plastice şi ale uneiaăţ şi ale celeilalte. Japonezii au şi luat conducerearealiz rilor de mare plastic modern ; de cîte oriă ă ă nu am fi putut fi şi noi la fel dac ne-am fi în eles şiă ţ

pre uit arhiţ tectura tradi ional !.ţ ă în Europa, cele care au practicat întotdeaunaarhitectura de lemn sînt popoarele germanice. To iţ nordicii, foarte pu in tenta i de valoţ ţ rile zonelor deumbr ale pridvoarelor au construit în structurileă Fachwerk şi Blockbau, structuri care se reg sescă dealtfel si la noi şi la ruşi. Ideea de a fi totaldesp r i i de natur , de a exclude spa iulă ţ ţ ă ţ




intermediar al galeriilor, a dus la rafinareadecorativa a structurii vizibile. Ia umplutura de

zid rieă şi tencuial între stîlpi, grinzi şiă contravînturi tratate decorativ, încît ne afl m înă fa a unei arhitecturi care pre uieşte efecteleţ ţ luminoase şi coloristice tot atît de mult ca şiarhitectura de piatr sau zid rie. Fanteziaă ă decorativ a lemnului în fa ade şi contrastul cuă ţ zid riaă de umplutur a dus Ia realiz ri încîn-t toare,ă ă ă dar total diferite de în elegerea arhitecturalţ ă româneasc . Nimic de împrumutat dintr-una în alta.ă

Originalitate absolut , şi aici şi acolo, deşi sîntă cuprinse amîndou în sfera culturii lemnului. Arhiă -tectura nord ic , oprit ă ă în zona plasticei gotice, vaajunge poate, dar pe alte c i decît noi, la reintrareaă în arhitectura moderna, cu for a cu careţ antichitatea greco-roman a reintrat în Renaştere.ă

Mediteranienii, italieni, francezi, spanioli şiarabi, au utilizat spa iul umbrit al galeriilor dinţ interior sau exterior, foarte rar în lemn, în genere în

piatr şi zid rie. Materialul nu schimb cu nimică ă ă voin a de expresie a constructorului, aceast voinţ ă ţă era îns alta decît a noastr şi transvaz ri dintr-oă ă ă parte în alta erau de neconceput, cum deneconceput este posibilitatea relu rii plasticeiă mediteranee in arhitectura modern azi, de tipulă celei nordice, în care sîntem înscrişi şi noi. Darrealiz ri modeme de v dit specificitate în zonaă ă ă mediteranean au fost realizate şi vor fi mereuă

prezente între valorile arhitecturale universalemoderne.Orientul Apropiat este lipsit de lemn, iar

arhitectura lui cu totul specific , diferit de cea aă ă rmurilor M rii Negre, este pretutindeni oţă ă

arhitectur cu pridvoare deschise, care uneoriă repet casa româă neasc cu parter şi etaj şi scaraă marcat în fa ad . Sînt probabil urmele vechiiă ţ ă arhitecturi a rilor care stapîneau întreg conturulţă



M rii Negre şi parte din Peninsula Balcanic . Urmeă ă înghe ate dar dep rtate de extraordinara evolu ieţ ă ţ pe care a avut-o arhitectura r neasc în rileţă ă ă ţă româneşti, de varia ia infinit a tipurilor la noi.ţ ă

Arhitectura ruseasc nu a ar tat niciodată ă ă predilec ie pentru spaţ iul intermediar al pridvorului,ţ cu toate ca a f cut parte tot din cultura lemnului. Şiă f r spa iu intermediar nu poate fi nici o aproă ă ţ pierede plastica noastr arhitecturala, nici o influenă ţă dintr-o parte în alta, nici de compozi ie, nici deţ detaliu. Ne desparte şi ideea de volum, de ritm, derol al acoperişului şi al culorii. Lumina este altfel la noi,ochiul românului a fost favorabil contrastelor puternice de




alb şi gri închis, nu a iubit decorul extravagant şiculoarea roşie, decorul colorat şi nici structurile

masive greoaie. Stabilit în zona arhi-tecturiiaeriene, pe care nu ştim s o fi v zut în alte p r iă ă ă ţ decît ca r m şi e trace, românul a beneficiat de oă ă ţ libertate total în tratarea întregii compozi ii, f ră ţ ă ă s renun e la unitatea volumetric , ritmic şiă ţ ă ă coloristic . De aceea realiz rile lui nu vor fiă ă niciodat desuete, ci izvor de inspira ie pentru oă ţ arhitectur actual , oricum va evolua gustul şiă ă concep ia plastic arhitectural în viitor, oricare arţ ă ă

fi atrac ia pentru arhitectura de piatr , arhitecturţ ă ă a veşniciei.




AUTENTICITATE ŞI MONUMENTALITATE ÎN ARHITECTURA URBAN ROMÂNEASCĂ Ă

Au fost şi sînt în ara noastr valori de art peţ ă ă care toat lumea le-a cunoscut şi apreciat:ă costumul, dansul, cîntecul au fost consacrate cavalori universale. Dar autenticitate şimonumentalitate a avut şi arta pe care ultimul secolnu a cunoscut-o' şi nu a recunoscut-o, arhitecturaurban . Cînd Iaă 1848 tinerele genera ii au avut deţ ales între valorile tradi ionale şi cele occidentale,ţ

ornamentul, piatra şi dimensiunile spa iale şi-auţ spus cuvîntul.D rîmate sau ascunse în cur ile laterale, caseleă ţ

autentice din oraşe s-au şters din imaginea str ziiă Sntr-atît, încît*de la 1888 arhitec ii au sim it nevoiaţ ţ reg sirii la oraş a unei arhitecturi inspirat din arhiă ă -tectura satelor, a culelor, a bisericilor. A fost uneroism mai presus de orice laud în lupta dus deă ă Mincu şi. şcoala neoromâneasc , cu reuă şite valabile

şi azi dup un secol. Dar arhitectura urbană ă autentic tot nu a fost îndeajuns în eleas şiă ţ ă analizat . Prejudec i prea puteră ăţ nice ap sau asupraă ei ca s poat fi reconsiderat : balcanism, mahaă ă ă -lagism, an minor , construc ie slab , lemn şiă ă ţ ă sticl , acoperiş de şină dril , geamlîc.ă

Pentru secolul al XlX-lea concep ia arhitecturiiţ tradi ionale şi plastica ei era de neîn eles, iarţ ţ pentru secolul al XX-lea biruitor, concep ia p straţ ă

un aer vetust. Numai cu greu se revine lasensibilitatea pentru arhitectura aerian , din fier şiă sticl , din lemn şi sticl .ă ă

Nu se poate spune c arhitec ii şi ceilal i oameniă ţ ţ de cultur roă mâni nu iubesc şi arhitectura de lemn ;dar nu o mai în eleg decît peţ




cea gotic , occidental , a oraşelor nordice, masiv ,ă ă ă decorat în exces, indiferent de desf şurarea înă ă

volum unitar sau foarte f râmi at şi jucat.ă ţîns culturile sud-estului european sînt celeă

care au realizat monumentalitatea la oricedimensiune, îndeosebi la dimensiuni care nudep şesc scara omului, într-o simplitate decorativă ă şi cu adev rul conă structiv al lemnului, chiar cîndconstruc ia a fost executat în piatra. Culturaţ ă greac , şi paralel cu ea cultura lemnuluiă româneasc , s-au men inut timp de milenii înă ţ

limitele clasicismului monumental. Lumea romană dusese în Occident coloana şi porticul grecesc,spa iul interţ mediar, dar acesta dispare odat cuă domina ia roman . Concep ia helenic a arhitecturiiţ ă ţ ă este înlocuit cu romanicul greoi şi apoi cu goticul,ă biruitor pîn tîrziu în Renaştere.ă

Sub influen a creştinismului, ideea de spa iuţ ţ destinat divinit ii se schimb total fa de templulăţ ă ţă antic. Dar arhitectura civil bizană tin de lemnă

r mîne în Istanbul aceeaşi din Bizan ul roman ală ţ secolului al IV-lea şi în acelaşi repertoriu clasicarhitectural. Decorul oric rei arhitecturi helenisticeă cunoscute s-a executat mai întîi în lemn şi apoi înpiatr , şi dovada cea mai elocventa este arhitecturaă civil de lemn din Istanbul, existent înc şi azi înă ă ă forma ei cea mai pur .ă

La noi, în trecut, s-a considerat valoare arhitectural doară arhitectura bisericeasc , care avea înă

monumentalitatea ei un ecou, o vaga interpretareoccidentalizanta a arhitecturii bizantine, mai ales înMoldova. Pentru c arhitectura noastr urban nuă ă ă era nici bizantin , nici occidental s-a f cută ă ă abstrac ie de ea şi a fost înlocuit treptat cu oţ ă arhitectur jperiferic-occidental .ă ă

Ceea ce este îns curios este faptul c nimeniă ă nu şi-a dat seama de caracterul autentic alarhitecturii tradi ionale urbane şi de legţ ătura ei



fireasc cu arhitectura r neasc , a c reiă ţă ă ă ă dezvoltare logic şiă estetica era.. Nu o cunoaştem binenici azi pentru c nu a fost releă vat , fotografiată ă sau pictat . Sensibilitatea arhitec ilor, fotografiloră ţ

şi a pictorilor nu mai era disponibil nici pentruă arhitectura ar -neasc , cu atît mai pu in pentruţ ă ă ţ cea urban . Lucrul era explicabil • pentru arhitec iiă ţ forma i aici şi în str in tate Ia şcoala esteticii apuţ ă ă -sene, totuşi inexplicabil pentru pictorii şi fotografiidup anul 1S6C. Arhitectura r neasc fuseseă ţă ă ă catalogat pitoreasc * deci f r virtu iă ă ă ă ţ




arhitecturale capabile s dea naştere uneiă arhitecturi urbane monumentale în actualitatea

timpului.Conştiin a plasticii autentice a arhitecturiiţ

româneşti, ranii, meşterii rani şi or şeni auţă ţă ă pâstrat-o pîn la începutul secolului al XX-iea şi totă ce au f cut ei pîn atunci poart pecetea originaliă ă ă -t ii noastre, în ciuda enormului num r deăţ ă construc iiţ ridicate de arhitec i ţ români şi str ini —ă care au dat, de fapt, caracterul oraşelor româneşti,aşa cum le-am cunoscut noi pîn în 1956, cîndă

asist m Ia cea de a treia înf işare a oraşeloră ăţ noastre în arhitectura şi urbanistica modern aă betonului armat.

Nu cunoaştem îns înf işarea oraşelor noastreă ăţ dinainte de 1600. dar avem suficiente documente pentrusecolul al XVIII-Iea. Majoritatea caselor din secolul al XVIU-lea fieau fost înregistrate în fotografiile lui Angerer din 1856, fie aur mas în picioare pîn azi şi sînt înf işate îflă ă ăţ releveele incluse în volum.

Ceea ce poate scandaliza în înf işarea atît deăţ pu in familial ast zi a arhitecturii vechi poate fiţ ă ă faptul c am desenat, cum f ceau alt dat arhitec iiă ă ă ă ţ mediteraneeni, fa adele f r acoperiş. Dar numaiţ ă ă aşa pot fi f cute vizibile potentele plastice aleă arhitecturii româneşti autentice, nu numai'urbanedar şi r neşti. Din cauza acoperişului nu s-a v zutţă ă ă casa, monumentalitatea expresiei arhitecturale desub ci. Este singura metod grafic posibil deă ă ă

analiz a oric rei arhitecă ă turi. Cercetarea acestuiplan vertical dezv luie toate rafinamentele sauă lipsurile plasticii arhitecturale ale oric rei cl diri, înă ă orice stil.

Dealtfel, la oraş avem exact aceast înf işareă ăţ f r acoperiş, din cauza îngustimii str zilor; cadeă ă ă deci orice specula ie ce s-ar putea face asupraţ acestei metode grafice. Ceea ce poate surprinde înaceste televee este dimensiunea mare a caselor



or şeneşti, 40—50 m. Contra-zicînd prejudecataă însc unat pretutindeni, arhitectura româneasc nuă ă ă este de mici dimensiuni.

Şi mai surprinz tor este apropierea clar deă ă

sensurile arhitecturii moderne. Gustul arhitecturiimoderne pentru simplitate, pentru renun are laţ ornamente, pentru ritmuri unitare, pentru volumunitar, este reg sit în arhitectura noastră ă tradi ional ca rezultat al unei rafin ri îndelungate,ţ ă ă cu mult înainte de precizarea acestor cuceriri aleplasticii moderne. Plastica arhitectural modernă ă şi-a reg sit monumentaliă tatea pierdut în neoclasică şi neogotic, revenind la clasicismul arhitec




tural care a st pînit lumea medlteraneean vremeă ă îndelungat . Prea mult frâmîntare a volumului,ă ă

prea multe elemente arhitecturale disparate, preamulte ritmuri jucate r piser monumentalitateaă ă arhitecturii secolului al XlX-lea, secol relevat doarde arhitectura de fier, izvor premerg tor ală arhitecturii secolului al XX-lea.

îns arhitectura cu structur din' fier imitaă ă arhitectura din lemn cu stîlpi şi grinzi, principiustatic al oric rei arhitecturi moderne.ă

Dac aceast arhitectur cu structur vizibilă ă ă ă ă

pe stîlpi şi grinzi ar fi existat în apropierea noastră înainte de 1800, am fi putut s ne îndoim deă autenticitatea arhitecturii româneşti. Dar nimicasem nă ător planşelor expuse nu poate fi g sită undeva în Europa, afar de îndep rtata Coruna dină ă Spania, ca rezultat al aceleiaşi nevoi, pe de o partede protec ie împotriva climei aspre, şi pe de altţ ă parte de comunicare cu natura prin spa iuţ intermediar închis sau deschis. Func ionalitatea aţ

venit întotdeauna în sprijinul expresiei arhitecturaleşi realiz rile plastice ale acestor pere i vitra iă ţ ţ româneşti sînt compozi ii remarcabile caţ rafinamente expresive, conferind monumentalitateprin simplitate şi unitate, autenticitate şioriginalitate arhitecturii acesteia, plecat dină arhitectura r neasc , .cum dealtfel a pleţă ă ă cat oricearhitectur urban de oriunde şi oricînd.ă ă Actualitatea arhitecturii tradi ionale româneşti nuţ

poate fi gîndit ca o'invita ie la copiere a acesteiă ţ arhitecturi, dar potentele plastice neexplorate încă în trecut pot aduce gîndirii actuale a arhitecturiimoderne româneşti solu ii plastice încţ ă neexprimate şi o specificitate neîndoielnic aă realiz rilor ce vor veni. Şi nu numai arhitecturii, ciă şi picturii şi sculpturii, care au fost întotdeaunaîncorporate, într-un mod sau altul, arhitecturii ;chiar cînd au fost total independente au modelat



spa iul arhitectural interior şi exterior, dîndu-iţ rafinament şi subtilitate, amplifieîndu-i armoniile şiputerea expresiv .ă

•

E în firea omului s nu vad decît ceea ce aă ă înv at din şcoal , s nu se poat elibera deăţ ă ă ă prejudec ile de mult înr d cinate şi s se ia dreptăţ ă ă ă adev ruri indiscutabile sentin ele magistrului.ă ţ «

De la mijlocul veacului trecut, st ruie în minteaă oamenilor de" cultur o sum de prejudec i. Aşa seă ă ăţ face c mult vreme să ă ^a crezut




c pîn în secolul ai XlX-Jea nu am avut oraşe, c nuă ă ă am avut o arhitectur urban şiă ă nici urbanism

propriu nou , c reprezentativ pentru culturaă ă ă româneasc este numai arhitectura civil neoclasică ă ă şi arhitectura veche bisericeasc , într-adev r multă ă apreciat .ă

De aceea nu exist nici o documenta ie asupraă ţ arhitecturii civile urbanei de tradi ie autentic , dinţ ă secolele XVI—XVII—XVIII (şi chiar XIX) care la 1880se g sea înc în întregime în picioare. Nici ună ă arhitect sau pictor nu a relevat-o, nu a desenat sau

fotografiat această arhitectura civila pe care toat lumeaă a considerat-o balcanic . Cei care proclamauă oraşele româneşti drept sate mari pîn la 1848 ar fiă trebuit sa trag concluzia c şi arhitectura oraşeloră ă era tot r neasc , deci româneasc , nuţă ă ă ă balcanica.Arhitectura urban a fost întotdeauna, şi oriundeă trecerea în major a arhitecturii r neşti, adaptareţă ă logica şi estetic la nevoile oraşului, atît înă dimensiuni cît şi ca expresie a unei voin e de formţ ă

şi cultur urban . Orice ochi lipsit de prejudec iă ă ăţ poate s mai vad înc în oraşele rilor româneştiă ă ă ţă aceast arhitectur civila major , unitar stilistic,ă ă ă ă din Turnu Severin pfîn la Botoşani.ă

Este r u s nu te po i dezb ra de prejudec i,ă ă ţ ă ăţ dar este regretabil s nu consemnezi cuă obiectivitate ceea ce este arhitectur tradi ional înă ţ ă jurul t u, chiar dac eşti lipsit de sensibilitateă ă pentru valorile ei plastice. Nu a r mas* nici o schi ,ă ţă

o descriere, o analiz asupra acestei arhitecturiă autentice, de o originalitate f r egal în jur, de ună ă rafinament plastic des vîrşit, vizibil' oricui oă priveşte cu un ochi proasp t. N-aş îndr zni s afirmă ă ă aceasta, dac nu ar fi r mas înc în oraşe zeci deă ă ă asemenea exemplare perfecte, pe care le-amfotografiat şi desenat de la 1930 pîn azi şi dintreă care un sfert mai pot fi v zute înc în picioare. Dară ă cît de multe erau la 1880 cînd îşi începe activitatea



Mincu şi şcoala neoromâneasc , care nici nuă pomeneşte de ele şi ce stilistic unitar mai aveauă ă înc atunci oraşele.ă

Str lucirea vechii arhitecturi bisericeşti,ă

dispre ul pentru construcţ ia de lemn, paiantaţ tencuit şi convingerea ca numai piatra şi c ră ă ămidapot da valoare şi monumentalitate arhitecturii,ignorarea rafinamentelor arhitecturii de lemn, deciincapabil de a fi preluat într-o arhitectur major ,ă ă ă ă au f cut posibil ca atîtea cl diri reprezentativeă ă pentru cultura noastr s nu fie nici m cară ă ă consemnate. Şi totuşi, meşterii rani şi or şeni auţă ă continuat sa construiasc dup vechile canoane aleă ă

arhitecturii autentice pîn în 1916, cu o m iestrieă ă impresionant .ă




R mîne îns o figura str lucitoare, Cristofiă ă ă Cerchez, cu merite totale pentru barocul românesc,

ostracizat tocmai pentru a fi proclamat existen a şiţ autenticitatea arhitecturii urbane a pierioadei barocromânesc şi a celei r neşti.ţă ă

•îmi permit s afirm, şi pot proba cu documente,ă

c Bucureştiul, departe de a fi în secolele XVI—XVIIă—XVIII şi XIX un oraş r u construit, a fost pă concentrare de armonii arhitecturale şi spa ii urbaţ -nistice la egalul oraşelor din Occident şi Orient.

C l torii str ini senă ă ă sibili la valorile pure îl apreciauca al doilea oraş dup Constantinopol în sud-estulă european. Pavat cu parchet mare de stejar, unitarstilistic şi de o autenticitate de nedesmin it pîn înţ ă secolul al XVIII-lea, oraşul construit din lemn şiacoperit cu şindril era, ca şi satele noastre pînă ă acum 40 de ani, un adev rat muzeu de arhitectur .ă ă

în lemn, nu poate fi vorba de r u construit, ci doară de pu in rezistent, şi chiar buna sau reauaţ

construc ie nu sînt cele care confer locuin elorţ ă ţ valori arhitecturale. Din templul de lemn grecesc s-a trecut f r nici o ezitare Ia cel de marmur , dină ă ă locuin a clasicismului antic de lemn şi-a luat toatţ ă modenatura şi decorul arhitectura de piatr aă Romei.

Casa r neasc de lemn a fost rafinat timpţă ă ă ă de milenii ca s ajung la formele şi propor iile deă ă ţ azi. O analiz oricît de sumar poate dovedi această ă ă

afirma ie. Iar locuin a urban româneasca înţ ţ ă cartierele comerciale sau reziden iale pîn înţ ă secolul al XlX-lea, nu a fost influen at de nimic dinţ ă construc iile neoclasice, neogotice, neo-româneştiţ sau neomodeme. In secolul al XlX-lea oraşul îşipierde unitatea lui stilistic . Eforturile pe careă genera ia eroic a arhitec ilor din ultimele deceniiţ ă ţ ale secolului al XlX-lea le f ceau pentru a reg siă ă autenticitatea arhitecturii bucureştene nu puteau



s dea roade f r cunoaşterea deplin a vechiiă ă ă ă arhitecturi urbane româneşti.

Mincu, educat şi format în Occident, crescut înestetica occidental , luase contact cu dimensiunileă

colosale ale arhitecturii Apusului şi cu bogatele şirafinatele detalii ale acestei arhitecturi. Nici detaliiextraordinare, nici dimensiuni colosale nu avea să întâlneasc el în ara in care rafinamentele şiă ţ expresivitatea arhitecturii sînt generate numai




de propor ii întreţ registrele de umbr şi ă lumin , deă ritmunitar în volume unitare, de simplitate şi originalitate

absoluta, de predominare a [umbrei asuprasuprafe elor luminoase,ţ deseori reduse la simple accente— stîlpii şi balustrada.

In Jocul arhitecturii de piatra şi c r mid ,ă ă ă care îi formaseochiul în Occident, avea sa întîlneasc aici arhitectura deă lemn, nerezistent dar rafinat , totuşi neinteligibilă ă ă pentru cine a pierdut leg tura la sensurile tradi ieiă ţ arhitecturale.

Armoniile arhitecturii tradi ionale i se p reauţ ă

striden e care treţ buiau îndulcite prin ornament,culoare şi smal uri, prin profile care trebuiauţ îngroşate, volume care trebuiau mişcate, goluricare trebuiau variate. Repertoriul arhitecturiibrîncoveneşti tenta, cum tenteaz şi azi pe oriceă arhitect. Voia s înving — cum se mai întîmplase înă ă Occident, în roman şi romanic, în gotic şi baroc —incompatibilitatea între arhitectura sacr şiă profan , ia noi posibil doar în stil brîncovenesc.ă ă

Arhitectura brîncoveneasc introdusese şi înă palatele ci arcade trilobate şi ornamente copiatedin repertoriul decorativ bisericesc pe volumulunitar şi ritmul arhitecturii civile tradi ionale.ţ

Arhitectura noastr civila, urban şi"ă ă r neasc , era lipsit de or-namentica bisericeascţă ă ă ă ă

din totdeauna. Cînd în secolul al XVIII-lea apareşcoala de stucatur româneasc în arhitecturaă ă civil , arhitectura biseă riceasc o va împrumuta laă

decorul tîmplelor de zid şi la brîul fa adelor. Nici oţ alt transvazare dintr-una în alta nu s-a întîmplat.ăMincu şi şcoala neoromâneasc nu v d posibilă ă ă

decît calea trasat de palatele brîncoveneşti sau deă culele olteneşti. R mînea îns deoparte arhitecturaă ă urban cea mai autentic şi mai plin de valoriă ă ă arhitecturale perene, arhitectura cu pridvor închissau deschis. •

Nu i se putea cere lui Mincu un efort de



anticipa ie atît de mare, încît sa vad în arhitecturaţ ă cu registre continui de umbr sau reflex presim ireaă ţ arhitecturii moderne şi s valorifice ceea ce eraă atunci predominant în oraşele noastre.

La 1886, cînd Mincu terminase studiile şi seîntorcea în Bucureşti, oraşul era strict limitat laşoseaua Mihai Bravu, Ştefan cel Mare, Pia aţ Victoriei, şoseaua Panduri şi strada Lîn riei, deciă f r cartierele insaă ă lubre dezvoltate dup 1900. Niciă construc iile vechi din paiant , din secolul al XVIII-ţ ălea, nu ajunseser în stare de degradare şi nici con-ăstmc iile noi neoclasice, atunci pu ine, nu izbuteauţ ţ s falsifice carac-ă




terul stilistic unitar al oraşului. Toate satele îşip straser nealterata frumuse ea şi puritatea loră ă ţ

stilistic .ăZ cea îns în Mincu amintirea unor armoniiă ă

plastice arhitecturale care avea sa-1 chinuiască toat via a şi s -i dea for a necesar s rup cuă ţ ă ţ ă ă ă canoanele esteticii occidentale, pentru a seconsacra redescoperirii autenticit ii româneşti.ăţ

Era deci necesar ca din fragmente s încerce să ă recompun arhiă tectura româneasc .ă

Poate fi criticat Mincu, şi uneori pe bună

dreptate ; nu plecase pe buna direc ie a actualiz riiţ ă arhitecturii româneşti. Dar afirmarea categoric aă existen ei unei arhitecturi româneşti, a posibilit iiţ ăţ unei arhitecturi civile româneşti majore, chiar dacă nu o vedea pe cea autentica existent în jurul lui, îlă poate readuce în actualitate pe acest revolu ionarţ al gîndirii arhitecturale în România. Mincu nu aîntrebuin at şabloanele arhitecturii moderne dinţ vremea lui, ci a exploatat pe cît se putea, atunci,

potentele plastice ale arhitecturii tradi ionale într-oţ încercare de actualizare. Exemplul lui trebuie să r mîn statornic ură ă mat de aci înainte.

•îmbibat de poezie cum era arhitecturaă

r neasca, în extensiunea ei la oraş ar fi putut s -ţă ă ăşi piard ritmul poetic care o însufle ea. Şi erauă ţ într-adev r multe piedici: perfec iunea execu ieiă ţ ţ care intervenea, ritmul care se multiplica dincolo de

ceea ce cuprindea într-o privire ochiul, dispari iaţ liniei urc toare a sc rii la etaj, tenta ia decorului şi,ă ă ţ în sfîrşit, schimbarea de mentalitate petrecut deă veacuri la or şean. Spa iul interior al casei r neştiă ţ ţă ă era armonizat la dimensiunea care trebuia s -i deaă intimitate şi un spor de linişte sufleteasca, sa mă-reasc dimensiunile spirituale ale ranului, înă ţă camera scund cu strucă tura aparent a tavanuluiă care ornamenta şi orchestra întreg spa iul cuţ



mobila joas şi pere ii acoperi i de simfoniileă ţ ţ coloristice ale covoa-relor şi ştergarelor, aleceramicii ag ate pe poli . Spa iul r nesc eraăţ ţă ţ ţă ă astfel extins imaginar la limite pe care or şeanul cuă

camerele lui mari şi înalte nu le ajungea.Ca sa ajung la aceast perfect suprapunereă ă ă de scop şi mijloace» or şeanul trebuie s caute noiă ă acorduri între cele trei dimensiuni ale




spa iului interior. El nu se mul umeşte cu spa iul ţ ţ ţ intim, ci urm reşte s dea solemnitateă ă spa iuluiţ

interior, pe care al doreşte impresionant pentrustr ini şi ă tensionam pentru el însuşi, capabil s -iă amplifice personalitatea. Astfel volumul fiec reiă camere se m reşte peste neceă sitate, spa iul cap tţ ă ă alt valoare decât Ia ran, din concentrat devineă ţă rarefiat, din posedat devine poscdant, cu toate consecin ele peţ care acest fapt le are asupra psihicului. Şi orgoliul se poatedesf şura nestîn-jenit, sus inut de un mobilieră ţ sofisticat, prestigios.

Vatra camerei r neşti, izvor al magieiţă ă îocului,monumentalul introdus In cas prin concentrareaă întregii arhitecturi într-uri obiect singular careraspîndea armonia necesar intimit ii, dispareă ăţ înlocuin aţ urban .ă

Sobele construite din tuburi de ceramică puteau da c ldur , dar nu şi vrajaă ă focului.Asamblate cîte dou , trei şi patru, aceste tuburiă înalte de org transformau vatra generoas înă ă

obiect integrat mobilierului, l sîad ă spa iul interior liberţ de orice constrângere arhitectural . Ca s -şi oîştigeă ă iar şi puterile lui magice prezente în casaă

r neasc , spa iul urban trebuia sa recurg laţă ă ă ţ ă ajutorul decora iei. Şi în adev r în secolele XVII şiţ ă XVIII arhitectura urban :ranspune stucatura de peă fa adele casei r neşti în ghirlande pe tavane şi peţ ţă ă pere i, cu o virtuozitateţ şi în elegereţ specific aă valorii decorului pe care numai meşterii persani o

aveau, dar în cu totul alte sensuri şi valori plastice,pe care nu le-am mai întîlnit nic ieri în afara rii.ă ţă Şcoala româneasc de stucatur a l sat numeroaseă ă ă capodopere, care mai pot fi întîlnite în caseleor şeneşti devenite muzee, în culele ce au maiă r mas şi în multe din tavanele caselor m n stireşti:ă ă ă casa mic Pârvulescu din Tîrgovişte, casa Prodan,ă casa Dobrescu din Ploieşti, cula din Almaju, M-reaAntim, Secu şi an numeroase tîmple de zid.



Scara intra la oraş în interior, pentrucomoditate dar şi pentru a da fast spa iului interior,ţ cu desf şur rile ei într-una sau dou rampe. Dar s-aă ă ă r pit astfel spa iului exterior elementul constructivă ţ

cel mai pre ios, care singur putea sa orchestrezeţ toate armoniile plastice ale fa adei, s deaţ ă monumentalitate şi expresie prin aranjamentul ei,prin punctele de plecare şi sosire ap rate de ploaieă şi de z pad , silind acoă ă perişul la inflexiuniarmonioase. Introducînd o not de mişcare înă volum, scara a dat în arhitectura românească rafinamente diferite în fiecare regiune. Era supremacochet rie a arhitecturii r neşti. Cuminte.ă ţă ă




t cut subă ă pridvor, devine foişor sau component aă foişorului, ajunge la individualitate şi

monumentalitate în ara Mo ilor. Cînd scara lipţ ţ seştedin fa ada casei r neşti, aceasta trebuie sţ ţă ă ă ajung la monumenă talitate prin sobrietate, prinimportan a dat parterului cu zidul plin» g urit doarţ ă ă de uşa care duce la scara ascuns .ă

Cu toate condi iile de concep ie şi de realizareţ ţ schimbate, arhitectura urban şi-a g sită ă posibilit ile de a nu pierde nimic din cuceăţ ririlearhitecturii r neşti, monumentalitatea, armoniileţă ă

ei numerice şi geometrice, poezia ei, puterile eiemo ionale, ac ionînd direct şi perţ ţ sistent, expresiea noii spiritualit i evoluate a or şeanului şi capaciăţ ă -tatea de a intra în rezonan cu cl dirile din jurţă ă pentru a crea acordurile urbane, ast zi pierdute înă vechile noastre oraşe. Arhitectura urban şi-aă p strat preferin r neasc pentru orientareaă ţă ţă ă ă efortului plastic în fa ada din curte, fa ada sud,ţ ţ tema principal fiind pridvorul r nesc cuă ţă ă

dimensiuni sporite. Fa ada la strad r mîne închis ,ţ ă ă ă fa ada secundar . în secolul al XVII-lea şi înţ ă aproape tot secolul al XVIII-lea nici un ornament peaceste fa ade, ambrazura ferestrelor în exterior şiţ brîul între parter şi etaj fiind socotite capabile să dea via acestor fa ade închise, bineîn elesţă ţ ţ supravegheate fiind de o atent şi rafinata ritmică ă şi propor ie. Deseori nu lipseşte str vecheaţ ă ornamenta ie rţ ţă ăneasc , rombul, mai mult ca semnă

magic aşezat deasupra sau dedesubtul ferestrei;acolo unde îns se desf şoar o adev rat simfonieă ă ă ă ă de umbre sau registru continuu de reflexe alperetelui de sticl este fa ada din curtea deschisă ţ ă sau închis a caselor şi hanurilor construite lipite deă calcanele vecinilor. Dozarea luminilor în parter, cares echilibreze golul continuu al etajului sus inut deă ţ stîlpii din parter, a dat naştere la o ştiin aţă armoniilor luminoase pe care meşterul constructor



a amplificat-o şi a variat-o de-a lungul a dou şiă poate cine ştie cîte secole. Reg sind la oraş acestă instrument incomparabil al armoniilor arhitecturale,capabil s concentreze poezia şi s dea puteriă ă

sporite interac iunii umbrei şi luminii, reflexului şiţ luminii diferite ale oraşului, meşterul constructor,or şean şi el, a dat culturii româneşti cea maiă cuprinz toare poezie plastic arhitectural , ună ă ă puternic efluviu line neasem n tor nici unuia dină ă jurul rii noastre.ţă




ILUZIA INFLUENTEI BALCANICE

Primul contact direct cu arhitectura satelor si oraselor bulgareeste derutant, chiar pentru un cercetator avizat, pentru ca tot ce vedein toate str zile indic un climat stilistic total diferiă ă de cei al satelor şi oraşelor româneşti. Ar fi îns oă greşeal s se catalogheze aceasta arhiă ă tectură drept oriental pentru c ne afl m de fapt în fa aă ă ă ţ unei arhitecturi bizantine pure, arhitectur pe careă toate popoarele din fostele provincii bizantine aumoştenit-o.

Rafinamentele arhitecturii populare au ajuns tîrziula cunoştin a cercet torilor de art , datoritţ ă ă ă contrastului dintre expresia arhitectural religioasă ă şi arhitectura civil , dar şi pentru faptul ca nu toataă arhitectura civil îşi prezint fa adele principale laă ă ţ strad . Este cazul arhitecturii balcanice şi a unoraă orientale, care-şi rezerv deseori fanteă zia şi bog iaăţ arhitectural pentru fa adele laterale, sau pentruă ţ cele din curtea interioar .ă

Surprîza cea mare în cercetarea arhitecturii civile bulgare oconstituie tocmai prezen a uneori a unei arhitecturiţ cu pridvoare deschise în fatadeel opuse celor de la strada,pridvoare care, datorit formelor,ă amintind uneori pe celeromanesti dau nastere mai multor ipoteze asupra genezei lor, carevor fi examinate mai tîrziu.

Asezate in aceeasi straveche zona a culturii lemnului, eranatural ca anumite trasaturi comune sa existe intre arhitectura tariinoastre si a celorlalte riţă balcanice, şi ca evolu ia, înţ

cursul celor trei milenii,




s duc la diferen e notabile ; îns trebuie să ă ţ ă ă constat m dintru început c în toat Peninsulaă ă ă

Balcanic domneşte un duh stiă listic unitar.Oraşele şi satele balcanice prezint oă

arhitectur în întregime ten-cuit la etaje, cuă ă montan ii de lemn vizibili şi din piatr aparent laţ ă ă parter. Tendin a de a anima fa adele prin mişcareaţ ţ volumului în principal şi prin varia ia de materialeţ utilizabile — piatr , lemn, tencuial , olane — esteă ă caracteristic întregii arhitecturi balcanice,ă diferen iind-o de arhitectura româneasc , toat cuţ ă ă

volum liniştit, unitar, f r ieşituri şi necolorat .ă ă ăOraşele româneşti n-au pierdut total sensulculorii calde a lemnului, p strat şi amplificat înă geamlîcurile nelipsite din secolele XVIII şi XIX.Pridvorul deschis, cu balustrad , cu stîlpi de lemn,ă se amplific ca dimensiuni şi elemente decorative,ă cornişa Iui devenind un adev rat registru, cîndă pridvorul se închide cu geamuri. N-a fost o simplă închidere cu geamuri a pridvorului deschis, ci o

nou modaliă tate expres v , un accent puternic pusţ ă asupra unui registru. Pridvorul închis îmbog eşteăţ şi l rgeşte câmpul expresiv al arhitecturiiă româneşti. Lungimea pridvoarelor închise româneştinu are corespondent nic ieri în sud-estul european.ă Pridvoare închise nu exista în Balcani, nici cafunc ie, nici ca amploare, nici ca valoare expresivţ ă prin decora ie, nici ca modalitate arhitectonic . Seţ ă pot trage concluzii asupra pridvoarelor deschise la

noi şi în Balcani: func ie plastic pitoreasc înţ ă ă Balcani, monumental în România, alfabet sumară plastic în Balcani, dezvoltat şi rafinat la noi,element de organizare spa ial expresiv la noi.ţ ă ă Iubitori de culoare în Balcani, iubitori de alb şi gri lanoi, oamenii noştri se deosebesc de cei din Balcaniîntr-o m sur înc necercetat .ă ă ă ă

Arhitectura netencuit a putut evolua pîn laă ă ultimul rafinament în Istambul, iar în celelalte p r iă ţ



ale sud-estului european a ajuns la perfec iune pînţ ă în cele mai mici am nunte la crame, c m ri, po-ă ă ăvarne etc. Arhitectura tencuit din Vâlcea, Argeş,ă Muscel, Dîmbovi a, Prahova cap t , prin interven iaţ ă ă ţ

albului tencuielii, valori luminoase pe carearhitectura de lemn aparent nu putea s le aib ,ă ă posibilit i exăţ presive, doz ri de sentimente,ă nuan ri poetice, dar şi violent ri ale volumului,ţă ă diferen ieri puternice de umbr şi lumina.ţ ă Dimpotriv , ară hitectura de lemn aparent ramînetotdeauna unitar ca volum, ca expresie coloristică ă într-o valoare cald aurie, cu umbre atenuate dis-ă




cret, prezen conciliant ţă ă iară de arhitecturatencuita, exploziv . în albul ei ă

Deşi de la 1850 la noi a început declinul arhitecturii urbane autentice, locul fi ind cîştigat de arhitecturaneoclasica şi neogotica, apari ia geamlîcuiui înainteţ de 18Q0 a dat naştere unei expresii noi arhitecturale, care,

grefata pe arhitectura veche cu pridvor deschis, a dus la exemplare cuaceleaşi valori universale la care a ajuns arhitecturabalcanica după 1850, o / arta împlinit . Pentruă arhitectura comerciala, putem gjndf evolu iaţ ei în timp;oraşele au început prin a avea o arhitectură

comercial inspirata chiar din arhitecturaă r neasc , locuin aţă ă ă ţ parier-etaj, amenajat ia pă arter

pentru magazin şi ateliere, iar etajul locuit de proprietar, împ r ire care se poate urm ri chiară ţ ă şi la începutul secolului al XX-lea. Proprietarul îşi construiapridvorul închis sau deschis al etajului la strad ,ă modalitate rar întîlnit în arhitectura r neasc .ă ţă ă ă De aici încep s se dezvolte formele obişnuite aleă secolului al XlX-lea în arhitectura comercial , pridvorul laă

strad reducîndu-se Ia un balcon cu baluştri deă lemnla început, apoi cu baluştri de font şi în urm cu grilajeă ă de fier forjat.

Strada, care s-a format la noi şi în Balcani în cursulsecolelor, s-a modelat progresiv cu mult bun simţ pentru spa iu, volum şi detaliu. La fiecare pasţ descoperi noi perspective arhitecturale. Curba,traseul modulat, aparent neregulat, domină urbanistica noastr . Este aici, în organiza iaă ţ

spa iului urbanistic, complementul pitoresc alţ arhitecturii r neşti româneşti, cu sensuriţă ă monumentale; în Balcani monumentalul nu esteurm rit în construc ie, ci în ansamblul urbanistic.ă ţ Zidurile mari şi groase de piatr ale Balcaniloră unific satul, oraşul, dau caracter monumentală construc iilor, în ele însele pitoreşti, la fel cumţ streaşinile largi, exagerate, monumentale, facacelaşi lucru în fa adele în care ritmul, volumul,ţ



detaliul surprinde şi încânt dar ascunde sensuriă care, prezente în toat arhitectura rilor balcanice,ă ţă arat de fapt o unitate solistic realizata într-oă ă vecine ce nu poate fi precizat . Dac este foarteă ă

veche, ar fi trebuit s aib ecouri şi la noi; dar niciă ă urm de influen e balcanice în arhitectura ia stradă ţ ă a satelor româneşti.

Func ional şi corespunz tor climatului, planulţ ă balcanic a ajuns la o perfec iune care nu poate fiţ decît rezultatul unei rafin ri milenare.ă

Plastica arhitecturii balcanice este realizată prin mijloacele cele mai simple, volumul fund acelacare sufer inflexiuni şi fragment riă ă




menite s dea via fa adelor. Ritmul strîns ală ţă ţ ferestrelor este specific arhitecturii din Balcani şi

nu se întîlneşte în alte ri în expresia pe care o areţă aici, deşi este rezultant a construc iei de lemn,ă ţ deşi o apropiere s-ar putea face cu ritmulferestrelor arhitecturii de lemn gotice. Expresia atîtde diferit se datoreşte mesajului diferit pe care-1ă transmit, în elegerii plastice diferite, fonduluiţ emo ional diferit pe care-1 exprim .ţ ă

Pentru omul occidental expresia arhitecturală se înf ptuieşte cu mijloace mai complexe, maiă

unitare. Pentru omul mediteraneean simplificareaeste maxim , dar jocul de volume este şi el maxim.ă Pentru omul balcanic un echilibru al jocului devolume se stabilizeaz , f r s ajung laă ă ă ă ă unitatea.volumetric absolut care este aceea aă ă României.

în Balcani biruitoare a fost concep ia spa ialţ ţ ă bizantin , spa iul interior m rit, ca şi concep iaă ţ ă ţ plastic în fa ada la strad .ă ţ ă




SATUL ROMÂNESC

Sore deosebire de satele occidentale, micicita i strânse in jurul unei ieţ S satele româneşti sîntde mai multe tipuri determinate rLforma iaţ terenului pe care s-au aşezat Astfel sînt sateleînşiruite de-a lungul unei ape, satele adunate decîmpie, satele resfirate de munte. Sateleoccidentale sînt sate închise şi urbanistica lor estedictata de nevoia de ap rare. Satele româneşti sîntă deschise pentru^ ca numai codrul era singurul loc

sigur de ap rare împotriva atâtor zeci de n v litori.ă ă ăIn satul occidental urbanistica expresiv suplineaă c ut rile estetice din cadrul arhitecturii. Rela iaă ă ţ care se stabilea între cl diri şi mica pia cu fîntînă ţă ă şi biseric , deşi întâmpl toare, era totuşi suficientă ă ă sa dea caracter şi poezie acestor sate.

Pentru c satul românesc nu c uta cuă ă dinadinsul efecte urba-nistice,^tot efortul plastic seîndrepta asupra locuin ei şi ansambluluiţ

gospod resc. Cine urm reşte efectele urbanisticeă ă pitoreşti nu poate s vad realiz rile rafinate deă ă ă arhitectur , prezente pîn la începutul secolului ală ă XX-lea în mai toate satele româneşti.

Orice casa era afirmarea unei indelungi c ut ri plastice,ă ă realizare a unei concepţii arhitecturale deschisec treă natura ca si conceptia urbanistica a satului. Fiecare casa era o afirmare a

prezentei spiritualitatii omului in natura, a sensibilitatii lui, a tendintei naturale de a face

din orice obiect, din orice constructie secundara, hambar, pivnita, grajd, gard, o

oper de art .ă ăSe n şteau astfel intre aceste case nelegate unele deă altele, armonii pe care le realiza cu greu satul închis occidental.




Armonii n scute din varietatea fiec reiă ă gospod rii, a fiec rei case, suă ă plineau coeziunea

plastic a satelor din alte ri. Sate mizere,ă ţă adun tur de construc ii inexpresive, nu au ap rută ă ţ ă decît dup eliberarea robilor, sau acolo unde copiaă arhitecturii oraşelor a înlocuit arhitectura tra-di ional româneasc din secolul al XlX-lea.ţ ă ă

ranul român, ca şi or şeanul, au tr it pîn înŢă ă ă ă secolul al XVIII-lea în plina frumuse e arhitecturalţ ă şi urbanistic . Am apucat destule crîmpeie în sateleă de munte şi deal, pîn în jum tatea secolului al XX-ă ă

lea, construite într-un impecabil rafinamentarhitectural şi urbanistic. Ne-am înv at ast zi săţ ă ă vedem în sate casele cele mai mici ,şi cele mais race, considerîndu-le cele mai autentice, f r să ă ă ă vedem şi f r s ne d m seama c efortul ce seă ă ă ă ă f cuse în casa dezvoltat dusese la o culmeă ă în elegerea arhitectural funciar a ranuluiţ ă ă ţă român, a s teanului sau a meşterului. Biserica, maiă totdeauna retras într-o mară gine de deal, avea o

arhitectur cînd ostentativ ca în Maramureş, cîndă ă redus la posibilit ile satului, dar propor ionat şiă ăţ ţ ă împodobita eu o pictur de un rafinament neatinsă de pictura cult a secolului al XlX-lea. Nu e cazul să ă vorbim despre bisericile de sat construite în secolultrecut şi nici de arhitectura r neasc solid dinţă ă ă ă c r mid şi cu pridvoare cu arce rotunde sauă ă ă trilobate şi învelite cu igl sau tabl . Casele şiţ ă ă bisericile autentice, cu acoperişul lor de şindril ,ă

trestie sau paie, diferen iau spa iul românesc deţ ţ oricare alt spa iu european sau sud-est european.ţCasa româneasc se caracterizeaz prin :ă ă

m sur , monumentalitate, clasicism, prin trecereaă ă ornamenta iei pe planul doi. Caracteristicile caseiţ germane, balcanice şi celei italieneşti sînt: fantezie,pre uirea orţ namentului, varia ia spa ial , pitoresculţ ţ ă c utat.ă




ELEMENTE ALE ARHITECTURII

Pentru a ne pune în acord cu sensurile analizeiarhitecturii civile româneşti r neşti şi urbane îmiţă ă iau îng duin a s discut câteva din considerenteleă ţ ă generale asupra arhitecturii, curente ast zi în toată ă lumea : rolul şi locul arhitecturii în peisaj, coloana şiantropomorfismul ei, valoarea umbrei şi luminii,bolta şi tavanul drept, lintoul şi arcul cadeterminan i generali ai arhitecturii. Evident,ţ aceste considera iuni sînt f cute din perspectivaţ ă

în elegerii arhitecturale tradi ionale româţ ţ neşti şi caatare no iunile de monumental şi pitoresc pot diferiţ jae accep ia curent In Occident, dar nu sîntţ ă mai pu inţ adev rate din punct de vedere plastic. Confuziaă dimensional-monumental s-a produs la noi la şocularhitecturii occidentale, deşi nu putem spune c înă Occident nu se recunoaşte şi monumentalitatealucr rilor de art de mic dimenă ă ă siune. Dar trecereadin climatul nostru plastic în cel Occidental ar fi

putut sfîrşi cu pierderea oric rei în elegeri pentruă ţ arhitectura tradi ioţ nal , în elegere care ar fiă ţ pierdut pentru totdeauna, dac nu ar fi fost acesteă ă coinciden e de sensuri plastice în arhitecturaţ tradi ional şi cea modern . In numele acesteiţ ă ă coinciden e am c utat s pun în eviden felul înţ ă ă ţă care poezia plastic se manifest la noi şi acolo,ă ă felul în care legile clasicismului îşi g sescă interpretarea aici şi acolo şi aprecierea pentru

valorile luminoase cantitative şi calitative, la noi şiîn jurul nostru; totul ar p rea privit cu p rtinireă ă dac analizele grafice nu ar avea obiectivitateaă necesara.




Masivitatea şi sec iunea limita.ţ în arhitecturalemnului a stat întotdeauna la îndemîna arhitectului sau a

meşterului ran s -şi ob in sensurile expresiveţă ă ţ ă ale arhitecturii lor prin propor iile date elementelorţ componente ale structurii, oprindu-se la limitelerezisten ei, sau dimţ potriv sporind grosimileă stîlpilor, consolelor şi grinzilor pentru a accentua fieaspectul aerian, fie pe cel solid, pentru a c p taă ă posibilit ile de m rire şi rafinare a efectelor, prinăţ ă modelare accentuat şi sculpturarea elementeloră sus in toare.ţ ă

Posibilit ile pe care arhitectul le are pentruăţ modelarea spa iului prin în l ime diferen iat acuzţ ă ţ ţ ă ă direct potentele plastice poetice. Ce e plasticaarhitecturii decît poezie f cut palpabil , vizibila,ă ă ă m surabil , colorat , lumin dozat diferit, spa iuă ă ă ă ă ţ armonic sonor, structur elocă vent şi joc savant deă scriere luminoas . Varia ia dimensiunilor eleă ţ -mentelor sus in toare adaug toat gama major ,ţ ă ă ă ă sau minor , posibiă litatea de a ap sa forte, fortisimoă

sau piano asupra notelor plastice dîndu-lecoloratura poetic urm rit . Arhitecturaă ă ă româneasc a iubit întotdeauna dimensiunile miciă pîn la limita rezisten ei posibile a secă ţ iunilorţ stîlpilor, nu pentru c nu ar fi avut codrii imenşi laă dispozi ie, ci conştien i c trebuia s se men inţ ţ ă ă ţ ă continuu în zona arhitecturii aeriene, aproapeimateriale, aproape de imaterialitatea umbrei, care esteelementul ei plastic principal.

• Lintoul, arcul. Fiecare sistem constructiv îşi arepotentele lui lirice proprii, dar nuan ele fiec ruiţ ă sistem sînt infinite, cum infinite sînt nuan eleţ sentimentelor omeneşti. Grinda şi arcul modelează spa ii difeţ rite, incanta ii diferite, cu semnifica iiţ ţ concentrînd integritatea valorilor sufleteşti alefiec rui neam.ă

Exist popoare care nu au p r sit niciodată ă ă ă



sistemul lor constructiv, conştiente c era singurulă capabil s le exprime plenar.ă

Deşi cunoşteau toate sistemele constructive,grecii construiau în Grecia numai pe stîlpi şi grind ,ă

pe coloan degajat sau angajat şi lintou. Aceastaă ă ă înc rca cu anumite potente plastice şi lirice atîtă spa iul interior cît şi pe cel exterior.ţ




La Roma, arhitec iiţ greci puteau construi conformpreferin elor romanilor,ţ pe arc şi cupola, sau combinat pe arc

si pfJastru, exprimând structura imperial , rigid a latinilor.ă ă Spa iul închis de cupolţ ă şi perforat de arce are

întotdeauna tendin e dominatoare asupra omului. Bol ileţ ţ cilindrice dau spa iului ulterior mai pu in agresivitate,ţ ţ ă dar bol ile pe nervuri încrucişate sau t ioaseţ ă creează spa ii clar definite, drumţ determinat perfect.

în arhitectura lintoului, tavanul care închide spa iul esteţ orizontal sau cu două înclin ri simetrice.ă Spa iul astfelţ determinat este tot ce poate fi mai opus spânului boltit,

mai pu in sau deloc intim.ţBolta închide, apas , te sileşte sa teă

concentrezi, izoleaz , este spa iul în care poeziaă ţ sufletului se desf şoar f r s se piard .ă ă ă ă ă ă

Spa iul determinat de plafonul drept, lipsit deţ zonele misterioase de umbre ale spa iului boltit, seţ deschide c tre exterior chiar şi prin ferestre mici şiă rare. La orice propor ii este un spa iu intim,ţ ţ receptiv la sunet, la lumini, la umbre, la

desf şurarea tuturor sentimentelor omeneşti,ă receptacol pentru pictur , pentru decor mural şi deă plafon, de pardoseal şi de tîmplarie, cu o perfectă ă coresponden între armoţă niile arhitecturaleinterioare şi exterioare. în el oricine se simte liberatde transcendent, disponibil pentru muzic şi poezie,ă cufundat în plin frenezie a vie ii; dar este şi spa iuă ţ ţ pentru medita ie, pe cît este spa iul boltit aptţ ţ pentru contempla ie.ţ

Mai plin de poezie decît spa iul exterior,ţ interiorul casei, palatului, al camerei, mijloceştemai uşor decît spa iul exterior recep ionarea legilorţ ţ frumuse ii şi ale cugetului.ţ

Spa iul deschis, ordonat dup axe clareţ ă perpendiculare, este spa iul palatului, al arhitecturiiţ reprezentative, din toate timpurile. în aceste două axe perpendiculare s-a concentrat toat expresiaă clasei diriguitoare, reprezentare imuabil a statului,ă



autoritatea prezent în spa iu l sând un joc deă ţ ă mişcare prea mic poeziei. Este cazul arhitecturii depiatr .ă

Cînd axele cap t inflexiuni, oraşul, palatul,ă ă

casele devin vii, organice, suflul poetic le anim înă toate articula iile, semnifica iile se diversifica, unţ ţ suflu al libert ii creatoare d personalitate fiec reiăţ ă ă case, fiec rei pie e, fiec rui oraş, şi în arhitecturaă ţ ă pie ei nici nu mai este nevoie de capodopere deţ expresie arhitectural pentru ca spa iul oraşului să ţ ă devin viu şi captivant, ca de pilda în oraşeleă italiene mici.




Dar cînd aceasta libertate şi originalitateurbana se aplica arhitecturii lemnului, c lduraă

materialului impregneaz cu via , lumin , culoare,ă ţă ă frumos, orice realizare de arhitectur ; oriceă ansamblu este tratat ca tot atâtea capodoperereunite într-un colocviu inteligibil, posesiv,modelator.

Arhitectura lemnului era preponderent înă Occident în evul mediu, în oraşele noastre însecolele XIII—XIV şi în satele noastre din timpuristr vechi pîn ină ă 1940. Din fericire mai sînt încă

centre istorice în oraşele europene p strate cuă evlavie şi restaurate cu parfumul lor de poezie şi defrumuse e.ţ

Diferen a între Iintou şi arc este pentru noi deţ grad poten ial poetic. Construc ia simpl , uşoar ,ţ ţ ă ă împlîntat aproape aerian în spa iu, construc ia peă ţ ţ stîlp şi grind de piatr sau de lemn, de la simplaă ă celul la suita de intercolonamente ducînd laă monumental, arhitectura generat de Iintou areă

întotdeauna o înc rc tur aprecial de poezie.ă ă ă ăSuita de arce, pe un nivel sau dou , nu a atinsă valori plastice decît în apeductele romane ; a fostnevoie întotdeauna de coloane angajate saudegajate, de pilaştri, pentru a face s vorbească ă aceast arhitectur de arce. Coloana şi capitelul,ă ă pilastrul sau coloana angajat , puteau singure dozaă expresia poetic , pe care arcul cu intradosul şiă extradosul lui nu o putea împlini. Arhitectura pe

Iintou libereaz întreg lirismul ei la oriceă dimensiune, ca şi arhitectura constituit dintr-ună singur arc sau o suit de arce începînd de la oă dimensiune mai mare. Dimensiunea d arhitecturiiă desf şurat prin arce şi grandoare şi lirism, dară ă expresia ei se limiteaz la zonele sentimenteloră colective emfatice, impunătoare, în afara zoneiintime, a poeziei intime.

Din fericire sîntem în zona arhitecturii pe Iintou.



Materialele. C r mida, igla, olana, vopseaua nuă ă ţ sînt materiale naturale şi de aceea utilizarea loraccentueaz opozi ia casei fa a de natur ,ă ţ ţ ă îndep rteaz contactul poetic construc ie-natur .ă ă ţ ă

Satul românesc, acoperit cu şindril , paie sauă stuf, se valorifica altfel în peisaj decît satul s sesc,ă italian sau balcanic. Şindrila, stuful, paiele,mijlocesc la noi comuniunea cu natura aconstruc iei, vizibil mai mult decît oriunde înţ ă pridvoarele de lemn, în care stîlpii sînt reduşi lasimple for e vectoriale.ţ




C /dura vizibilaă şi tactil a lemnului,ă maleabiiitatea lui la orice modelare, culoarea lui

roşcata sau gri, au f cut dintotdeauna materialulă ideai pentru construc ie, superior şi azi oric ruiţ ă material sintetic.

Piatra, tot atît de supl Ia modelaj ca şi lemnul,ă dar cu alt textur , are o r ceala în culoare şi înă ă ă aspectul ei, care o fac apta pentru accente sobre.

Durabilitatea mică în timp a lemnului, rezisten aţ aproape nelimitat a pietrei, fac s fie foarteă ă deosebite aceste materiale şi c utate pentruă

expresii diferite, piatra a tendin ei spre eternitate,ţ lemnul, simbol al vie ii dar şi fibr cald , vie.ţ ă ă Desigur şi piatra îşi are via a ei, dar mai greuţ sesizabil fa de lemn,ă ţă îşi are frumuse ea ei, darţ înghe at fa de a lemnului.ţ ă ţă

Piatra primeşte lumina soarelui şi o red crud ,ă ă lemnul înc lzeşte, coloreaz şi îndulceşte lumina, seă ă înscrie în umbr cu aceeaşi c ldur caă ă ă şi în lumin .ă Piatra e mat , rugoas şi cîndă ă cap t ă ă luciu devine

ftrident ; lemnul e cald şi mat şi lucios, te apropie,ă nu te respinge, pl cut la pip it ca o blan deă ă ă animal, eman c ldur şi culoare, pară ă ă fum, este elînsuşi pre ios. Lemnul a fost materialul cel maiţ abundent, cel mai uşor de extras şi de lucrat, eradeci natural ca din primele timpuri arhitectura anlemn s se fi dezvoltat cu mult înaintea pietrei, caă formele plastice, decorul s fi fost inventate întîi înă lemn şi apoi copiate în piatr .ă

Românii au iubit întotdeauna lemnul pentrucalit ile lui, pentru intimitatea pe care o aducea înăţ cas şi în pridvor, pentru via a pe care o sim eauă ţ ţ palpitînd în el. Pe lemn şi-au cl dit întreagaă compozi ie arhitectural , şi-au modelat toata suitaţ ă de expresii d t toare de seam a aspira iilor şiă ă ă ţ omeniei lor, şi-au construit spa iul în care s seţ ă simt linişti i şi ferici i în continu comuniune cuă ţ ţ ă lumea. Legile de rezisten a ale lemnului au devenitţ



legile lui constructive, legile structurii lui audevenit legile compozi iei lui decorative. Nimic dinţ ceea ce ar fi putut s fie spre lauda lemnului nu aă fost l sat deoparte. Pentru zid ria de piatra i-auă ă

fost de ajuns bolovanii de rîu şi kca spar i.ţColoana — stilpul. Arhitectura a moştenit o serie deprejudec i milenare, printre care ideea canonuluiăţ corpului omenesc servind de




model coloanei este discutabil c ci nu corpulă ă omenesc, dimensiunile lui a declanşat puterea

creatoare a arhitectului, care nu s-a gîndit nici unmoment la el, ci sufletul omenesc, filozofia lui,structura lui pasional , posibilit ile lui poetice.ă ăţ Dintru început arhitectul şi-a dat seama de putereasa de a materializa ideile an construc iile sale, de aţ încorpora integral spiritualitatea unui poportransformînd în arhitectur , oper de artă ă ă expresiv , masele de piatr , de zid .şi de lemn rie.ă ă ă

N-avea nevoie de nici o referin la prezen aţă ţ

corporal omeneasc , ci de referin e laă ă ţ spiritualitatea lui. Şi-a dat seama c , variindă propor iile compozi iei, ale elementelor deţ ţ structur , ale structurii îns şi, ale decorului, aveaă ă în mîn un instrument cu care putea reprezentaă orice idee, orice credin , orice ambi ie, oricîtţă ţ ă poezie. Prejudec i litera-turizanre au împiedicatăţ în elegerea exact aţ ă arhitecturii.

Niciodat coloana nu a sugerat omul; cariatidaă

e nepotrivit , e o degradare a coloanei; în afar deă ă India, coloane zoomorfe nu s-au f cut. Dar stîlpulă votiv putea s fi dus la şirurile de stîlpi, divinit iă ăţ chemate s se prezinte omenirii cu puterile lor, şiă coloana putea s împlineasc aceast func ieă ă ă ţ magic pe care a împlinit-o nu numai în temple ci şiă în orice alt arhitectur . Coloana n-a avută ă propor iile corpului omenesc, nici în lemn, nici înţ piatr şi nici în preistorie, nici în antichitateaă

greac .ăArhitectura trebuie privit în acelaşi timp înă totalitatea ei, a concep iei generatoare şi înţ elementele cu care este realizata. Este o oper deă art cu mai mari puteri expresive decît oricare alta,ă decît muzica chiar, este expresia integral aă oric rei arte. Coloana îns şi este coarda care aă ă putut fi acordat la toate sentimentele, la toateă ideile, cu rezonan Ia toate spiritualit ile, la toateţă ăţ



sensibilit ile.ăţStîlpul r nesc, sculptat, fasonat doar înţă ă

Oltenia, Maramureş şi Bucovina, îşi are menirea luiproprie de rezonator al întregului ansamblu. Stîlpul

decorat orchestreaz cu aut ta discre ie armoniileă ţ ce se r spîn-desc din umbra pridvorului, încîtă t ieturile lui, canelurile lui fine, torsate, realizează ă semnul magic care d materie umbrei şi luminii. îlă cunoştea şi Brâncuşi, dar l-au cunoscut înaintea luimilioane de traci care împînzeau spa iul sud-estţ carpatic. Depozitari ai sensurilor lui integrale aufost oltenii şi le-au p strat cu dragoste şi r bdareă ă ca nimeni al ii.ţ




Cei ce s-au lipsit total de t ieturi şi decor,ă muntenii şi mo ii, auţ utilizat stupul simplu, p trat, caă divfzor de

spa ii, simple suprafe e acordateţ ţ la poeziageometriei care f cea re eauaă ţ armonica adaptata, pentruexpresiunea cea mai exacta a spiritualit ii ce se voiaăţ exprimata.

Pu ini şi-au pututţ închipui ca numai cu mijloace atît desimple : stîlpi — doi sau mai mul i ţ — o balustrad ,ă traforata sau opaci şi un acoperiş de şindril seă poate ajunge la expresia plastic perfect ă ă aarhitecturii.

De aceea au complicat mijloacele expresive, au fr mîntată volumul, au f cnt ritmul s cînte, urilfzînd valorileă ă materialelor diverse, realizînd armonii, darnepurînd desc tuşa decît efecte mai palide.ă

Nu trebuie oare considerat expresieă plastică perfect arhitectura, care f cînd abstrac ie deă ă ţ cantitatea şi de senzualitatea materiei, utilizînd unsingur ritm, un singur element, stîlpul, o singur ă orizontal timi3 ritmata, balustrada, izbuteşte să ă

desc tuşeze toate sentimentele nobile ale sufletuluiă omenesc, s scape de contradic ii, s fac vizibileă ţ ă ă aspira iile luiţ ?

Cînd a vrut s cînte cît mai tare şi cît mai sus,ă arhitectul a inventat goticul, spiritul pur; cîntecullui e ca o furtun sublima asupra oraşului. ranulă Ţă român îşi avea doina şi doinind, ceea ce a construits-a îmbibat de poezia discret a doinei. Ca s seă ă exprime trebuia s g seasc elementul capabil să ă ă ă

desc tuşeze magia liniştei cuprinz toare : acestaă ă era stîlpul. Cîte încerc ri vor fi fost necesare, cîteă sute de genera ii l-au c utat şi nu l-au g sit, pînţ ă ă ă când locuin a, tot ansamblul cur ii lui sa devinţ ţ ă mediul poetic activ, sensibil lui şi vecinilor, trecă-torilor, urmaşilor.

Cînd te gîndeşri c lucrul acesta se puteaă p stra, se putea sim i, c mediul tonifiant continuuă ţ ă al arhitecturii se poate pierde lipsindu-ne de fiorul



artei împr ştiat pretutindeni, în orice peisaj, înă orice pia , pe orice strad , te întrebi dac auţă ă ă dreptate cei care sus in c arhiţ ă tectura este cea maiabstract dintre arte.ă

• Pridvorul. Pe toate longitudinile şi între anumite

latitudini, pridvorul este prezent sub diferite forme,cu expresii plastice diferite dar cu aceeaşi func ie:ţ de a constitui un spa iu intermediar între interiorţ




şi exterior, un spa iu arhitectural independent,ţ capabil s utilizeze vaă ria iile luminii solare caţ

element vivificator al arhitecturii.Orice form elementar de pridvor este ună ă

spa iu al tuturor posiţ bilit ilor expresive ; doi stâlpiăţ şi o grind pot primi o infinitate de expresiiă arhitecturale prin simpla propor ionare a registruluiţ de umbra, prin ridicarea lui de la p mânt pe stîlpiă sau pe zid şi modelarea stil-pilor şi a grinzii. Estecea mai ra ional construc ie şi cea mai expreţ ă ţ siv .ă Stîlpii ca elemente singulare, sau o repetire de

elemente, pot alc tui compozi ii de sine st t toare.ă ţ ă ăMonumentalul este esen a plastic aţ ă pridvorului chiar limitat la o singur travee; aceastaă rezult din eviden a structural , din unitateaă ţ ă plastic a elementului de sus inere — stîlpul —ă ţ întruchipare a sensului verticalit ii.ăţ

Din lemn sau din piatr , stîlpul şi coloana auă dat întotdeauna noble e compozi iei arhitecturale,ţ ţ monumentalitate, indiferent de dimensiune, prin

intermediul jocurilor de propor ie; rigiditate,ţ subtilitate sau fine e, prin jocul grosimii sauţ sub irimii diametrului. Fiind ra iunea absolut aţ ţ ă sistemelor constructive, stîlpul şi coloana sîntprezente chiar şi în construc ia compact , detaşate,ţ ă angajate sau reduse la pilastru.

Stîlpul în arhitectura r neasc româneascţă ă ă ă exceleaz prin sub- ierea lui la limita rezisten eiă ţ ţ lemnului, determinând elegan structuţă ral aă

pridvorului şi în acelaşi timp un alfabet specificromânesc, care diferen iaz arhitectura noastr deţ ă ă orice alt arhitectur pe pridvor.ă ă

Modelat sau nu, stîlpul pridvorului nostru determina, prinsimpla amplasare la distan e mai mari sau mai mici,ţ propor ii ale spa iului intermediar, expresii aleţ ţ sentimentelor care au st pânit constructorul înă momentul edific rii casei; propor iile sînt la noiă ţ totdeauna altele decît ale num rului de aur prezentă



în tot Occidentul, din antichitate şi pîn azi.ă Libertatea total a propor iilor caracterizează ţ ă arhitectura româneasc atît la ar cît şi la oraş.ă ţ ă Arhitectura româneasca ajunsa la perfec iuneţ

plastic nu a fost niciodat şi nici nu poate fiă ă conceputa f r pridvor, f r spa iul intermediară ă ă ă ţ între interior şi exterior, f r opozi ia clar întreă ă ţ ă registrul de lumin la parter şi cel superior deă umbra, arhitectur aerian ; este antipodulă ă arhitecturii de zid sau de piatr .ă

Construc iile r neşti f r pridvor, cu toateţ ţă ă ă ă meritele lor nu ajung la o mare expresivitatearhitectural . Arhitectura româneasc , ara-ă ă ţ




ntască sau urbana, este definitorie întotdeauna în fa adaţ plasat spre sud, indiferent de orientareaă str ziiă

Mijloacele pentru valorificarea fa adei închise seţ reduc Ia ritmul şi propor iileţ golurilor, briul median saubalustrada, ornamente de stuc şi pilastratura canelata,romburi deasupra şi dedesubtul ferestrelor, din i si liniaiuriţ drepte sau fin ondulate.

Pentru a avea în fa a continuu grandiosul spectacol alţ naturii, pentru a participa la fantasticele crea ii ale luminiiţ veşnic schimb toare, pentru a se men ine mereu în stareaă ţ de poezie care îl face independent, care ii dă conştiin aţ

demnit iiăţ umane, ranul ca şi or şeanul au nevoie deţă ă pridvor, spa iul care nu apar ine nici naturiiţ ţ şi nici nu-1izoleaz de natur . Spa iului acesta miraculos, omul îi dă ă ţ ă puteri tainice ac ionînd dinl untru asupra naturii printr-oţ ă re ea armonic de dreptţ ă unghiuri, cadre transparente ceconstituie raporturi numerice, raporturi geometrice,

întreaga structur matematic mental care organizează ă ă ă instinctiv orice contact uman cu exteriorul. Astfel prins înă aceasta re ea, natura devine familiar , inteligibil ,ţ ă ă

apropiat , chiar cînd se dezl n uie duşm noas asupraă ă ţ ă ă omului. Nu mai eşti dominat de natur , ci p rtaş la ea.ă ă Spa iul pridvorului el însuşi devine un domeniu priviţ legiat,penumbr colorat mereu schimb toare. Cînd e în l at deă ă ă ă ţ la p mînt, îns şi perspectiva omului asupra naturii, asupraă ă vie ii cap t nuan e care deosebesc pe omul de munte deţ ă ă ţ cel de cîmpie, pe omul spa iilor ondulate de cel alţ orizonturilor infinite.

Arhitectura urban româneasca autentic esteă ă

produsul dezvolt rii logice şi estetice a arhitecturiiă r neşti cu prţă ă idvor.

Planul casei noastre r neşti frecvent ast zi (sala şiţă ă ă 2 sau camere) nu str luceşte prin elocin .ă ţă

într-un fel, detaliul este elocvent şi rezumativ pentruansamblu. Stîlpul iradiaz , prin vibra ia luminoas aă ţ ă crestaturilor lui, întreaga stare sufleteasca care a datnaştere compozi iei.ţ

Arhitectura trebuie v zut şi în eleas explorindă ă ţ ă



toate punctele de vedere posibile.




Prin succesiunea de spa ii şi forme v zute înţ ă mers se desf şoar un adev rat dialog între privitoră ă ă

şi epoca întreag în care s-a ridicat monumentul, seă face auzit întregul lui discurs, muzica şi poezia lui.

Monumentul nu trebuie privit ca o fotografie,privelişte înghe at , ci trebuie privit în desf şuiareaţ ă ă sa spa iala, din dep rtare, din aproţ ă piere, mişc$ndu-ne în jurul lui, urm rind raporturile între plinuri şiă goluri, valoarea de impact a detaliului asupraîntregului. Limbajul lui special trebuie înv at cumăţ se înva alfabetul spre a putea citi cursivţă

nenum ratele fa ete ale sufletului exprimat prină ţ realiz rile arhitecturale.ă

Trebuie s descifr m arhitectura l sîndu-ne înă ă ă acelaşi timp prad magiei ei. Ce sentimenteă trezeşte în noi un monument de arhitectur pe careă îl vedem prima oar ? Sim i iradierea puternica aă ţ unei personalit i înc neprecizate, a unei voin e deăţ ă ţ expresie nel murite. Impactul vizual eă deconcertant, dar pe m sur ce personalitateaă ă

monumentului se- eviden iaz , pe m sur ce seţ ă ă ă desf şoar jocul magnific al umbrei pe volum,ă ă detaliile încep s precizeze şi structura spirituală ă care a prezidat concep ia arhitectural şi mijloaceleţ ă ra ionale care au fost utilizate în structuraţ monumentului. Apoi dozajul de lumin şi umbr ,ă ă antagonismul dintre ele, clarific sentimentele şiă ideile care au fost încorporate în oper . Pentru aă putea auzi tot ce spune monumentul, trebuie

confruntate sensurile plastice ale fiec rei p r i cuă ă ţ celelalte, ale fiec rui punct de perspectiv cuă ă celelalte.

Arhitectura noastr r neasc nu are multeă ţă ă ă detalii. Se exprim îndelung prin ansamblul ei, prină originalitatea concep iei, prin accentul puternic pusţ pe umbr şi penumbr , prin delicate ea construc ieiă ă ţ ţ şi a structurii balustradei, prin planul înclinat alsc rii, element puternic expresiv în fa ad . Volumulă ţ ă



unitar al casei r neşti nu mijloceşte multe puncteţă ă de perspectiv , dar pregnante, punînd suficient înă eviden propor iile cadrelor de umbr dintre stîlpiiţă ţ ă celui care le-a organizat şi le-a învestit cu toată

poezia lui. ', •P limarul.ă Pentru a sublinia cu claritate

caracterul unei compozi ii arhitecturale, la noiţ orizontalitatea casei r neşti, elementul hot -rîtorţă ă ă îl formeaz p limarul, balustrada dintre parter şiă ă etaj. închis cu soînduri nelucrate, avînd rosturileă acoperite de şipci, cu scîndură




iraforat cu fantezie 'iau si ă mplu tencuit , balustradaă casei r neşti esteţă ă întotdeauna linia de echilibru a

compozi iei, propor ia ei creeaz raţ ţ ă portul între parterşi etaj, fine ea lucr turii ei d fine e întregiiţ ă ă ţ arhi-tecturi, sobrietatea ei d sobrietate concep ieiă ţ arhitecturale.

Este elementul care confer monumentalitate şiă plasticitate casei r neşti şi ţă ă urbane, devenind suprafa aţ luminoasă dominant , alb cînd este tencuit ,ă ă ă colorat roşeaă t-maroniu cînd este din lemn, dantel cînd ă lemnul este tare ajurat. Desp rpnd celeă dou registre deă

umbr supraă puse sau cel de umbr şi lumina,ă balustrada este elementul decorativ suficientîntregii compozi ii arhitecturale,ţ celelalte elementepot fi lipsite de orice vibra ie luminoasţ ă decorativ ,ă fie că sînt stîlpii, streaşin sau elementele deă zid rie ale parterului. Chiar cînd este redus la oă ă simpl banchet şi speteaz , f r s mai aibă ă ă ă ă ă ă nevoie de decora ie,ţ fiind simpl liniatura orizontal ,ă ă balustrada îşi p streaz importan a capital pentruă ă ţ ă

întreaga compozi ie. O compara ie cu formele ei de-ţ ţa lungul veacurilor, în ri cu totul diferite, aratţă ă în elegerea original a rolului decorativ, func ionalţ ă ţ şi compozi ional al balustradei la raţ ţă nul român.Fa de balustradele greoaie din piatr aleţă ă arhitecturii gotice, ale Renaşterii italiene, francezeşi germane, dantela din lemn a balustradei

r neşti da arhitecturii româneşti aspectul aerian,ţă ă diafan, neîntîlnit în nici o alt arhitectur . Fa deă ă ţă

arhitectura japonez de care ne apropie atîteaă coresponden e structurale şi plastice, balustradaţ româneasc nu are nimic din rigiditatea şi structuraă goal a celei japoă neze, împingînd diferen ierea întreţ aceste dou arhitecturi pe pridvor la limitele care leă fac independente una de alta.

în orchestrarea efectelor de poetic .plastică ă rolul balustradei este esen ial: ea poate daţ transparen a sau opacitate spa iului intermediar,ţ ţ



accentuînd sau sl bind intensitatea registrului deă penumbr , facînd din scara la etaj accidentul careă sa întrerup o continuitate unificatoare şi mai alesă creînd prin vibra ia ei' luminoas posibilitateaţ ă

pentru transformarea umbrelor în mediu poeticmagic. Echilibrul între lumin şi umbr , între umbră ă ă şi umbr , se datoreşte felului în care balustradaă este tratat , decorat sau ajurat , în raport cuă ă ă propor iile pe care voţ lumul şi registrele de umbră le-au primit dintru început. Luînd asupra ei sarcinade a vibra şi decora întreaga fa ad , balustradaţ ă

ranilor noştri a scutit arhitectura româneasc deţă ă profilaturile şi Hniaturile greoaie care f ceau întregă

alfabetul plastic al oricărei arhitecturi :




abstrac iile cu care lucreaz arhitectura, încorrjorindu-se,ţ ă s-au p strat aici în toat puritatea lor, f r s fie înc rcateă ă ă ă ă ă

de pre iozitatea mateţ rialelor. Un joc pur al umbrei şiluminii. Balustrada de lemn cu şipci pe rosturi, cu tablă sau traforat , este singurul element al arhitecturiiă româneşti care nu poate fi înlocuit cu un alt material,beton, sau plastic, f r ca întreaga compozi ie s aluneceă ă ţ ă

într-un spirit str in tradi iei.ă ţStîlpii, planşele, acoperişul de şindril pot fi înlocui iă ţ

de materialele moderne, chiar cu beneficiul actualiz riiă tradi iei, dar balustrada de lemn schimbat în materialeţ ă

sintetice ar duce la rigiditatea caracteristic a realiz riloră ă din deceniul al IV-Iea al secolului nostru. C ldura şi via aă ţ lemnului, vibra ia luminoas a structurii lui pot şi trebuieţ ă s dea arhitecturii moderne magia cu .care arhitectura deă lemn a fost înc rcat dintotdeauna.ă ă

Streaşin .ă Am citi mult mai uşor sensurilearhitecturale încorporate oric rei cl diri dac am ştiă ă ă cît de mult înseamn micile diferen e înă ţ centimetri ;şi milimetri în stabilirea exacta a

cuprinsului expresiv al fiec rui detaliu. Diferen a deă ţ centimetri în grosimea stîlpului, chiar unu sau doi,schimb întreaga atmosfer a casei olteneşti faă ă ţă de cea a casei argeşene ; alt viziune plastic , alteă ă preocup ri se imprim şi uneia şi alteia. M rimeaă ă ă ferestrelor, a balustradei, în l imea acoperiă ţ şului,dau caractere diferite caselor cu dimensiuni diferiteale acestor elemente.

Orice constructor ran a ştiut c posed unţă ă ă

instrument miraculos în varia ia dimensiunilor miciţ şi foarte mici, instrument care îi da posibilitatea saacorde construc ia la sensurile pe care le voia expriţ -mate. Dep rtarea de sensurile exacte aleă arhitecturii tradi ionale se vede cel mai bine <înţ prejudecata care ne st pâneşte şi azi: arhitecturaă româneasca ar avea streaşin larg , 1 m, 1ă ă 1/2 m>menit sa arunce apa de ploaie cît mai departe deă funda ie. Nu e singura prejudecata care ne-aţ



dep rtat de valorile arhitecturii tradi ionale.ă ţ Arhitectura româneasc are streaşin mic , înă ă ă medie 40 de cm. £ drept, impresia de streaşină larg e real , din cauz c este în continuareaă ă ă ă

tavanului pridvorului existent, iluzia aceastabinef c toare de adîncime şi valoareă ă




a spa iuluiţ intermediar, dar ne obliga să şi reducem rolul

acoperitului în unitatea volumetric a casei. Acoperişulă casei româneşti nu seam n cu cel al casei s seşti,ă ă ă sau al celei balcanice, nu are rigiditatea primului şi nici greutateacelui de ai doilea.

Streaşin casei balcanice e cu adev rat larga,ă ă nu spre a împr ştia apele, ci spre a umbri pereteleă vertical al fa adei şi spre a da noi expresii plasticeţ prin apari ia consolelor, deseori curbate,ţ ornamentale

prin ele înşile, î nscriind ritmuri şi armonii noi, pe careromânii nu le-au cunoscut niciodat .ă

In Balcani, aceeaşi streaşin larg la sat şi laă ă oraş, aceeaşi concentrare urbanistica a satului şioraşului şterge deosebirea, fundamentala la noi,-între sat şi oraş. Pentru ca acest detaliu, l rgimeaă streaşinei, care ar fi putut sa treac neobservată contemplatorului subjugat de vraja arhitecturii,este extrem de important, trebuie s insistamă asupra rolului în expresia arhitecturala a fiec ruiă detaliu an parte.

în arhitectura clasic , neoclasic şi baroc cornişaă ă ă este termina ia definitiv a acoperişului, nu suportaţ ă nici o streaşin : ei i se datoreşte integritatea,ă decorul şi monumentalitatea construc iei. Streaşinţ ă aduce intimitate şi rusticitate construc iei, dţ ă acoperişului importan şi aer protector pe m suraţă ă m rimii ei, dar şi un spor de poezie cînd casa eă lipsit de pridvor, mijlocitor prin excelen ală ţă efectelor poetice.

In arhitectura gotic , în care acoperişul joacă ă un rol hot rîtor, streaşin este înlocuit de aticul deă ă ă piatr , acoperişul fiind retras în spatele aticuluiă care ascunde jgheabul colector larg de piatr . Deă asemenea în arhitectura gotic civil streaşin nuă ă ă apare decît pe fa adele laterale, ceea ce da str zilorţ ă un caracter rece dar impun tor, punînd în valoareă sporita fiecare fa ad , fiecare pignon. Astfel, casaţ ă cap t o amploare la care nu s-ar fi putut aşteptaă ă



dac ar fi fost acoperit in patru ape, şi aceastaă ă amplitudine nu poate fi împlinit decît de pridvorulă continuu, de spa iul intermediar înlocuind spa iulţ ţ total definit, al fa adei închise. Este ceea ceţ

arhitectura româneasc a împlinit din plin, f r saă ă ă aib nevoie s recurg la ornament sau materialeă ă ă pre ioase. Streaşin mic a casei româneşti a dozatţ ă ă exact valorile de umbr ale spa iului intermediar,ă ţ f r s piard poezia încorporat dintru început. Caă ă ă ă ă în orice lucru perfect şi în ansamblu şi în detaliueste o singur dimensiune care d valoare şiă ă expresie unei compozi ii arhitecturale. Nici unţ centimentru în plus sau în minus nu sînt tolera iţ ,




chiar de un ochi neavizat. Şi compozi ia nu poate fiţ perfecta daca fiecare element, fiecare detaliu în

parte nu a ajuns la dimensiunea perfect . Cumă nimeni nu accept o greşeal , o disonan într-oă ă ţă melodie, într-o pies mare sau mic de muzic , aşaă ă ă nu sînt admise greşeli şi disonan e în arhitecturaţ mic sau mare, în casa urban sau casaă ă

r neasc ; casa r neasc româneasc a împlinitţă ă ă ţă ă ă ă de cele mai multe ori aceast perfec iune.ă ţ

Streaşin româneasc este de o varietateă ă surprinz toare: de la streaşin tencuit ană ă ă

continuare cu tavanul pridvorului, la streaşină închis cu seîndur f l uit , pîna la streaşină ă ă ţ ă ă decorativ din consolele grinzilor închise cu ună dulap lat de 30, 40 cm., particip la spa iul deschisă ţ al registrului de umbr completând efectul plastică al compozi iei. Col urile streaşinei, ca şi colturile cuţ ţ muchiile rotunjite ale acoperişului, sînt elemente deplastic rafinata, discrete, atît de discrete încîtă trebuie s ştii, ca s le po i vedea. I se pot acceptaă ă ţ

streaşinei r neşti accente, vibra ii şi ritmuriţă ă ţ pentru c simplitatea cadraturii la pridvorul întregiiă compozi ii cere un coronament care sţ ă îmbog easc plastica întregii compozi ii f r săţ ă ţ ă ă ă dep şeasc l imea verificat şi acceptat de-aă ă ăţ ă ă lungul secolelor, cea. 40 cm.

Cînd întîlnim în Suceava şi Neam case cuţ streaşini largi acoperind prispa f r stîlpi, sîniem înă ă fa a unor case ieşite din suflul stilistic al arhitecturiiţ

româneşti. Streaşin mic face parte integrant dină ă ă armonia total a compozi iei casei româneşti.ă ţ Elementele componente ale unei arhitecturi ajungabia dup multe -secole la propor iile care s ducă ţ ă ă la expresia perfect a sensurilor plastice a acesteiă arhitecturi. Aceasta nu înseamn îns c evolu ia s-ă ă ă ţa încheiat, c nu mai sînt posibile expresii noi sauă actualizarea celor vechi, ci c propor iile, ritmurile,ă ţ în elegerea volumetric tradi ional formeaz unţ ă ţ ă ă



cadru sigur de creştere, cu întreaga libertatecreatoare a noilor genera ii.ţ

Foişorul. Nu ştiu s fi existat în Europa spa iiă ţ festive în fa ada caselor asem n toare foişoarelorţ ă ă

noastre. Desigur în jurul rii noastre, în sud şi înţă nord, exist un num r mic de case cu foişor ca urmeă ă ale unei tradi ii trace ; c ci ce altceva ar putea fi, peţ ă lîng num rul co-vîrşitor de mare de case cu foişoră ă al rilor româneşti, şi cum s-arţă




putea t g dui arhitecturii noastre r neşti obsrşiaă ă ţă ă trac ? în jurul rii noastre casele cu foişor dispar ă ţă

în masa majoritar ă a caselor 'închise, foişorul însuşi nu a mai p strat caracterul monumental pe care îl ă are în arhitectura romaneasc , devenind ă un spa iuţ intim de odihn .ă

Prezent la noi în toate regiunile rii şi chiar şi ţă an casele boiereşti si palatele domneşti, 'foişorul casei cu

pridvor este tot atît de r spîndit caă şi casa cu pridvor f r ă ă foişor. Ap rut ca spa iuă ţ festiv, cu scara al turataă care urcă la etaj, sau numai ca foişor scar ,ă ad post al sc rii,ă ă

din care s-a dezvoltat în spa iuţ independent, loc de odihna, devisare, de primire, foişorul a împ r it volumul casei în treiă ţ p r i, uneori m -rindu-i alteori micşorîndu-iă ţ ă monumentalitatea. O singur dat foişorul irac a ap rut înă ă ă arhitectura greac , în logia cariatidelor din templulă Erechteion, bine plasat, bine echilibrat, f r s -i m rească ă ă ă ă monumentalitatea, bis cuă un evident spor de poezie. Poate că aceasta a fost şi scopul ranuluiţă roman and a utilizatfoişorul, s sporeasc intimitateaă ă spa iului intermediar.ţ

Casa r neasc cu pridvor continuu pe toat fa adaţă ă ă ă ţ realizeaz f r greş monumentalitatea cea mai accentuată ă ă ă pe care nu o putem reg si in nici una din arhitecturileă

r neşti din Europa, toate înclinate spreţă ă pitoresc. A fost o îndr zneala deosebit s se strice unitatea perfect aă ă ă ă pridvorului total prin ad ogarea foişorului cu scaraă al turat . Nici în arhitectura chino-japonez , indian şiă ă ă ă vest-european nu s-a încercat aceast rupere de ritm, deă ă unitate volumetric . Dar sporul de efecte plastice pe careă

putea s -1 aduc scara prezent în fa ad împreun cuă ă ă ţ ă ă foişorul a ispitit întotdeauna pe ranul român, care i-aţă g sit nenum rate expresii, o prospe ime, o savoare şi oă ă ţ amplitudine poetic în m sur s compenseze pierdereaă ă ă ă de monumentalitate pe care f râmi area volumului oă ţ aduce. Pîn la începutul secolului al XX-lea, streaşină ă foişorului se p stra în linia streaşinei generale, fapt care îlă inea oarecum în unitatea volumetric ini ial şi nu f ceaţ ă ţ ă ă

din foişor un element str in, ci o simpl ieşire plastic aă ă ă



fa adei. Foişorul era astfel impulsul dinamic pe care şi—1ţ permitea pridvorul, casa rţă ăneasca c p ta un dinamismă ă care nu era cel al artei baroce, ci al tradi iei noastreţ arhitecturale.

Dar în afar de func ia plastica, foişorul împlinea unaă ţ strict utilitara, m rirea spa iului ad postit, care aducea cuă ţ ă ea toate implica iile unei sporite comodit i sufleteşti şiţ ăţ utile. Deseori foişorul era salonul de var al ranului şi laă ţă fel al boierului, care s-a putut lipsi de




pridvorul total dar rareori de foişor. Construit dinlemn, foişorul avea în casa r neasc delicate ea şiţă ă ă ţ

rafinamentul întregii arhitecturi rţă ăneşti ; trecut înpiatr şi zid rie în casa boiereasc , îi conferă ă ă ă acesteia autenticitatea şi monumentalitatea pe caredealtfel o pierduse, prin trecerea de la construc iaţ de lemn la cea de zid. Foişorul casei rţă ăneşticap t în secolul al XX-Iea tendin a de a se în l aă ă ţ ă ţ peste streaşin general , devenind subiectulă ă principal al casei, şi aceast tendin se vaă ţă accentua pîn la împlinirea unui al doilea etaj,ă

îmbog it cu o decoăţ ra ie din scînduri traforate, cuţ realiz ri de valoare în Valea Prahovei şi Suceava. Cuă acoperişul «în trei ape sau cu fronton/ foişorul ar mas în tradi ia curat la linia streaşinei generale,ă ţ ă p strînd totuşi o not de agresivitate fa deă ă ţă compozi ia general .ţ ă

Ne putem întreba de ce foişorul nu a ap rută nici în Italia şi nici în Germania, ca dealtfel în toată Europa; este desigur pentru faptul c schimba totală

sensurile arhitecturale ale voin ei de expresie aţ atâtor neamuri care-şi g siser de-a lungulă ă secolelor afirmarea clar a f ptuirii lor spirituale.ă ă Astfel originalitatea acestei solu ii arhitecturaleţ poate sa duc crea ia arhitectural româneasc laă ţ ă ă valori universale.

Foişorul a fost abandonat în arhitecturacomercial şi a hanurilor în oraşe, dar a r mas înă ă locuin a dezvoltat , avînd un corespondent careţ ă

echilibra volumul, în sacnasiul de pe fa ada opusţ ă celei cu foişor. Acolo îns unde pridvorul devenindă foarte larg, de 3—4 metri, deci un adev rat salon deă primire, ca în casa Melic, foişorul dispare, locuin aţ cap t aspecte apropiate de cele ale hanurilor, f ră ă ă ă s piard nimic din valoarea arhitectural aă ă ă compozi iei. Arhitectura tradi ionala româneasc seţ ţ ă realizeaz astfel cu aceleaşi valori plastice atît cuă foişor cît şi f r .ă ă




OLTENIA

Nicaieri in tara noastra expresia arhitecturala a casei taranestinu a ajuns la o varietate si o perfectiune plastica atat de mare, larafinamente atat de sugestive, la o noblete a expresiei si omonumentalitate atat de clara, de impunatoare, la concentrari desensuri atat de diferite in numeroasele specii ale artei de a construi,ca in Oltenia.

Din Mehedin i în Gorj şi Vîlcea, fiecare vale a datţ naştere unui şir întreg de interpret ri ale arhitecturii cuă pridvor pe doua registre suprapuse, diferite de la izvor

pîn la v rsare, în Dun re. Cu scara ascuns , ca nişteă ă ă ă fort re e iluzorii, cu scara pe mijlocul fa adei, monuă ţ ţ -mental , ostentativ , formind punctul central ală ă compozi iei arhitectuţ rale la care participa şi acoperişul, cuscara lateral spre a l sa neatins ritmul strîns al stîlpilor,ă ă casa gorjan este expresia unei mîndrii nestă ăvilite aomului s rac dar conştient de personalitatea şi deă valoarea sa, inînd s exprime demnitatea sa umanţ ă ă dincolo de s r cia mijloacelor lui. Ca valoare plastic , casaă ă ă

lui trebuie s rivalizeze cu a oric rui boier şi reuşeşte s leă ă ă întreac , desf şurarea fanteziei în decora ie are m suraă ă ţ ă celui mai perfect bun-sim în acordarea efectului propriuţ fie-

carui element la cel general si in reflectarea armoniilor ansamblului

în elementul structural decorat, el însuşi decor arhitectural.

Casa olteneasca este sculpturală altfel inteleasa decat

sculpturalitatea Parthenonului si doar Brancusi a stiut sa traga din ea

sensurile abstracte înrudite ale arhitecturii si sculpturii. Este un templu

închinat




omului, un cîntec cîntat pe coardele rare sau dese, ritmurile largi sau

strinse ale stîlpilor cerdacului.

Acordul între poezie si ritm între proportie, lumini si umbre,intre culoare si lips de culoare, este posibilă in aceastaintinsa, neasemuitor de întins varietate expresivă ă arhitectural .ă

Nu deseori în lume, pe un teritoriu atat de mic a fost posibilaobtinerea unor nenumarate si variate opere de arta in careconcentrarea de sensuri, de via de poezie şi deţă rafinamente plastice care sa le dea monumentalitatea clasica amarilor opere de arta in ciuda diferentei de dimensiuni şi

mijloace.




MARAMUREŞ

înf iş rii aeriene a arhitecturii din sudul şiăţ ă rasaritul Carpatilor, cu stilpi subtiri, uneori incredibilide sub iri, cu palimare traforate, cu scara puternicţ marcat în fa ad şi cu foişoare monumentale,ă ţ ă arhitectura maramureşean îi opune o nou viziuneă ă arhitecturala Fara sa aiba niciodat tendin a de a seă ţ ridica de la p mînt mai mult de o jum tate deă ă metru, la antipodul casei olteneşti şi munteneşti dedeal şi munte întotdeauna cu dou nivele, casaă

maramureşean este legat de p mînt nu numaiă ă ă prin aşezarea ei ci şi prin soliditatea ei, prin stîlpiigroşi, fruntariile şi balustradele groase, prinacoperişul înalt învelit cu dra-ni a mare, totul f cutţ ă s dureze peste veacuri.ă

Deşi aşezat pe dealuri şi în munte,maramureşanul îşi construieşte casa pe teren plansau aplatizat de el, nu utilizeaz denivel rile penă ă trua cîştiga înc un cat, ca şi cum nu ar dori să ă

priveasc natura de la o inal ime mai mare. O altă ţ ă dispozi ie sufleteasc dţ ă ecît a munteanului din tarileromanesti, o legatura mai puternica cu p mîntul, o poezieă

frusta, neschimbata de-a lungul mileniilor, determina plasticalipsita de variatii, dar atat de expresiva a casei maramureşene.Fa de arhitec-ţă

tura traca de campie, cu stalpii subtiri, asezata si ea la pamant,casa maramureseana real izeaza, cu stalpi i ei grosi ca niste

coloane , r ep lica in lemn a templului grec în acelasi spirit

monumental, cu aceeasi expresie des vârşit , care nuă ă poate fidusa mai departe, plastica incheiata ca si pentru totdeauna.




Ceea ce apare inexplicabil în arhitecturamaramureşean este ataă şamentul la falsa arcada

descris de consolele puternice, care solidaă rizează stîlpul de fruntar prin îmbin ri savante şi plastică f r reproş, realizînd din casa de lemn un blocă ă monolit, cum de fapt şi este casa maramureşean .ă Arcade de lemn sau de piatra nu au existat în sud-es-tul european locuit de traci, tenta ia lor nu a fostţ resim it decît de maramureşeni. Dar registrulţ ă continuu de umbra al pridvorului, volumul şi ritmulunitar, acoperişul, sînt ale aceleiaşi concep iiţ

arhitecturale general româneşti.Puterea de a se singulariza într-atît cu expresia lor

arhitecturala a casei, de a fi construit monumentele cele mai perfectece se puteau imagina în lemn, adev rate simfonii deă volume lansate în spa iu, era dublat de o m estrieţ ă ă neîntîlnit în cioplirea şi încheierea lemnului, careă f cuse înainte de anul 1000 din maramureşeniă companii de dulgheri aprecia i în Occident.ţ încheietura unui stîlp cu consolele arcade au nu

numai tehnica perfecta ci şi o plasticitate careînlocuieşte perfect nevoia unui capitel cioplit,sculptat, arcada determinat astfel fiind ea singură ă ornament şi construc ie. Nu se va g si înţ ă Maramureş scîn-dura traforat , nici în balustrad ,ă ă nici în frontoane, balustrada îns şi lipsind în celeă mai multe cazuri, ceea ce îi confer casei şi maiă mult monumentalitate, cea a templului grec. De-aă lungul timpului, -în era noastr , monumentalul aă

c p tat caractere mereu mai îndep rtate deă ă ă no iunea îns şi. Au atras diverse confuzii:ţ ă monumental-dimensional, monumental-luxuriant,monumental-decora ie în exces, monumental-jocţ volumetric şi sculptural, monumental-dinamic pînă la abera ie, monu-mental-aglomerare de dimensiuniţ ale elementelor constructive şi ritmuri variate. Darconcentrarea de sensuri arhitecturale nu s-aexprimat niciodat mai bine decît în volum şi ritmă



unitar, la scara uman a temă plului grec, de carecasa maramureşean este atît de aproape.ă

Acoperişul înalt era necesar pentru a subliniamonumentalitatea casei, f r sa fie neap rat oă ă ă

necesitate func ional de scurgere rapid a apelor;ţ ă ă în Muntenia şi Moldova, inuturi cu aceeaşi clim caţ ă şi Maramureşul, acoperişul este pe jum tate înalt,ă pentru simple ra iuni plastice, nu func ionale. Deţ ţ aceea casa maramureşean va intra mai greu înă actualitatea arhitectural care reclama suprimareaă acoperişului, f r de care arhitecturaă ă maramureşean devine greoaie, departe de spiritulă aerian al arhitecturii moderne din fier şi sticl , ca şiă

de peretele pu-




ternic de beton şi pînzele sub iri. Dar ar fi oţ greşeal s nu se anaă ă lizeze şi s se verifice virtu iieă ţ

actualizabile ale acestei arhitecturi, ducînd poate lanoi expresii arhitecturale moderne. Urbanisticasatului maramureşean nu ar fi de în eles faraţ prezen a dominant a biseţ ă ricii de lemn, realizareacea mai temerar şi cea mai subtil a arhiă ă tecturiiromâneşti, despre care trebuie s se vorbească ă separat în capitolul arhitecturii bisericeşti.

Nu se poate detecta în Maramureş nici o umbr deă influen e str ine în arhitectura şi urbanisticaţ ă

satului, dimpotriv , ea a influen at inuă ţ ţ turileînvecinate. La noi, în afar de cîmpia rii Mo ilor şiă ţă ţ mai pu in în inutul Sucevei, nu sînt reflexe aleţ ţ acestei arhitecturi ajunse la perfec iune. Nu seţ g seşte în Maramureş forma evoluat a hanuriloră ă atît de r spîndite şi caracteristice în Muntenia, iară în afar de dimensiuni m i mari sau mai mici,ă ă înafar deă prezen aţ sau lipsa balustradei, în foişorulscar , se poate vorbi de o circumscriere a caseiă

maramureşene în limite stilistice strînse.Despre o arhitectur m n stireasc derivată ă ă ă ă din cea r neasc dup str lucitoarele exemple dinţă ă ă ă ă Muntenia şi Moldova, nu poate fi vorba. Se poate să fim seduşi de libertatea compozi ional , deţ ă subtilit ile plastice şi de aspectul aerian alăţ arhitecturii munteneşti şi moldoveneşti, dar atîtainut , noble e şi monumentalitate cu greu se maiţ ă ţ

poate g si în alt parte decît în aceast nordică ă ă ă

expresie a arhitecturii româneşti. Şi, împreun cuă realiz rile r neşti din celelalte p r i, trebuie s iă ţă ă ă ţ ă se recunoasc acestei arhitecturi nu numai valoriă universale ci şi un loc deosebit în cadrularhitecturilor r neşti europene.ţă ă




INUTUL CÎMPULUNGULUIŢ

în inutul Cîmpulungului datina a fost s seţ ă construiasc case cu dou nivele, parterul dină ă zid rie de piatr de riu, cu mortar sau f r , cuă ă ă ă bolovanii încadra i cu c r mid , cum de secole seţ ă ă ă obişnuia în oraş. Etajul construit din lemn, cum seconstruia în toat antichitatea şi în evul mediu,ă trebuia s fie executat din stâlpi, grinzi şiă umplutur de c r mid sau din nuiele cu mortar deă ă ă ă p mînt. In pridvorul deschis, oricare ar fi fostă

inflexiunile de mod , nu se putea construi decît cuă stîlpi şi grinzi, în ritmuri mai mult sau mai pu inţ strînse, cu o balustrad de lemn sau de zid rie. Deciă ă pu ine şanse de a ieşi din cadrul stilistic ini ial, fieţ ţ chiar de-a lungul a unor milenii, şi ceea ce vedemast zi în inutul Cîmpulungului poate fi chiară ţ înf işarea exact a arhiăţ ă tecturii din primul mileniu.Putem urm ri formele diferite, expresiile posibileă pe care le-a luat arhitectura r neasc şi urban înţă ă ă ă

ultimele dou secole, pentru care avem exemplareă în picioare, şi putem şu ceea ce ele ar putea deveniîn viitor. ;

întreg inutul Argeşului, cu adev rata luiţ ă capitala Cimpulung, are ca prim expresieă arhitectural casa cu parterulă închis utilizat Pentrudepozite şi etajul cu pridvorul continuu, formindadev rata loă cuin . în oraşe îns parterul va fiţă ă locuit peretele primeşte deschiderile ferestrelor şi

arhitectura lui se uşureaz sim itor, ducinI la difeă ţ -ren e notabile fa de cea r neasc . Arhitecturaţ ţă ţă ă ă a r neasc < Muscel are aerul sever al caselor cuţ ă ă

parterul ^JT^ * f r ajutorul de mare plasticitate ală ă sc rn vizele m fa ada, ceeaă ţ




ce o deosebeşte în tatu] de arhitectura olteneasc . Deă asemenea, lipsa stîlpilor lucra i cuţ atîta fantezie în Oltenia,srîlpuJ în Argeş şi Muscel fund simplu, f r nici oă ă crest tur şi de grosime net superioar celuiă ă ă oltenesc. Apar în schimb stucaturile pe fa ad şi înţ ă interior, lucru ne-întîlnit în Oltenia şi decoruldreptunghiular intrat în tencuiala balustradelor, cura

şi rombul care va fi întîlnit des în arhitectura urban .ă Aceast ă sobrietate decorativ a f cut caă ă

inflexiunile decorative ale arcadelor polilobate dinpaiant , obişnuit*» V ii Prahovei în secolele XVIII şiă ă

XIX, s nu g seasc ecou în Argeş, Muscel şi nici înă ă ă Câmpulung şi Piteşti. Ceea ce cîştigase înmonumentalitate aici arhitectura r neasc , a fostţă ă ă p strat şi dezvoltat în arhitectura urban . Muzicaliă ă -tatea casei muscelene nu are inflexiunile doineiolteneşti şi poezia ei, subtilitatea şi rafinamentulcasei olteneşti. Fa de arhitectura V ii Dîmţă ă bovi ei,ţ diferen ele de inventivitate plastic sînt chiar maiţ ă importante decît cele fa de arhitecturaţă

olteneasc . La dragostea pentru valorifiă c ri globaleă aeriene a arhitecturii dîmbovi ene, pentru decorulţ trafo-rat al balustradei şi fruntariilor, arhitecturamuscelean nu r spunde decît cu fastuoasele şiă ă fermec toarele brise-solei-uri ale arhitecturii ură -bane din Cîmpulung şi Piteşti, care nu îşi vor g siă replici decît într-un singur han bucureştean, hanulAvram şi în alte cîtcva hanuri din inuţ tul Buz ului.ă

In Cîmpulung trecerea de la casa r neasc laţă ă ă

casa urban se face iritai cu ad ogarea camereloră ă atenanse, dotate invariabil cu pridvor pe parter şietaj, spre deosebire de nucleul principal, carer mîne cu pară terul închis şi cu pridvorul la etaj înfa ada din curte. Cu timpul, corpul atenanselorţ devine tot atît de important ca şi nucleul principal,şi arhitectura lui deschis va deveni şi a corpuluiă principal. Acum tot efortul plastic se va concentrape fa ada unitar din curte, adev rata fa adaţ ă ă ţ



principala. Parterul r mîne deschis, subliniat doară de o parte de balustrada de zid rie, iar pridvorulă etajului la aceeaşi corniş pe toat lungimeaă ă fa adei, se închide cu geamuri protejate de o re eaţ ţ

savant pe spro uri, menit s fac func ie de brise-ă ţ ă ă ţsoleil, s tempereze lumina soarelui în interiorulă pridvorului, devenit acum salon.

Inventivitatea constructorilor şi orgoliulproprietarilor este atît de mare, c nici un geamlîc,ă nici o cas nu seam n cu alta dup cum nici o casă ă ă ă ă din Cîmpulung nu seam n cu vreuna din Piteşti.ă ă Pîn şi arhiă tectura comerciala din oraşeleCîmpulung, Piteşti, Curtea de Argeş se




dezvolta urm rindă datele stilistice traditionale in toatabogatia lor de sensuri plastice. Hanul din Ruc r cuă pridvoare

deschise la parter si etaj, cu mare desfasurare de fatada, isi gaseste replicala Capulung intr-un centru comercial cu stalpii dublati, la capete, efecte

neantalnite in arhitectura locuin elor, darţ pastrand aceleasi

pridvoare deschise la parter si etaj si ritmul egal al casei taranesti. Ritmul

egal al stalpilor nu a fost obligatoriu decît în arhitectura urbana cu pridvorinchis cu geamuri, din necesitatea constructiv ; casaă

r neasc marinţă ă ă d succesiv intercolonamentul,m reşte ntmul, spre a ob ine efecte de perspectivă ţ ă avantajoasa care dau dimensiuni impresionante

casei. Fruntarul casei muscelene este de regulatencuit, prezentînd uşoare inflexiuni la racordareacu stilpu, care, departe de a da senza ia uneiţ arcaturi, închipu-lesc mai cunnd un capitel simplu laun stîlp simplu. De asemenea tencuit este şi tavanulpridvorului ca şi streaşin mic , deseori în contiă ă -nuare cu tavanul pridvorului, simplificînd lamaximum construc ia şi ob inîndu-se un efect deţ ţ plastic actual incontestabila.ă ă

Cu originalitatea solu iilor în arhitecturaţ urban tradi ional , iă ţ ă ţ nutul Argeşului şi Musceluluis-a definit în valori plastice armonioase îh oraşeleCîmpulung şi Piteşti, amplificînd ce ar putea fiarhitectur urban în orice parte a Europei. Pîn deă ă ă curînd Cîmpulungul şi Piteştii au fost adev rateă muzee de arhitectur româneasc . Aci mai sînt încă ă ă construc ii autentice şi salvarea lor ar p straţ ă culturii româneşti leag nul autohton de care areă

nevoie.




Nu am greşi repetînd mereu ce a însemnat ValeaPrahovei In cultura romaneasca la începutul secolului al XlX-lea, lucru

care s-a exprimat mai ales p r i na r h i t e c t ur a .

La începutul Breazei, cînd Prahova iese din mun i,ţ casa prahoveana avea felul ei de a se exprima direct, f ră ă decor, doar cu un anumit rafinament de a modela scara,care urca în foişorul ce constituia suprema ei cochet rie.ă

înc rcat că ă u atâta poezie cît poate aducemonumentalitatea arhitectural r neasc , invadate' deă ţă ă ă

natura gr dinii care o înconjoar , reă ă semnat la asaltul ei,ă al patinei cu care vremea i-a luat str lucirea şi culoareaă umbrei ,şi a varului alb, casa. b trîneasc avea cumin eniaă ă ţ p mîntului, care pune în surdin şi pasiunile şi puterileă ă tainice cu care fusese înzestrat de meşterul constructor,ă

în secolul al XlII-lea şi cine mai ştie de cînd.Poate din secolul al XVUI-lea, poate de la început,

casa rţă ăneasca ajunsese s acorde ritmurile ei, puterile ciă expresive la spiritualitatea ranului, pe ca* o cunoşteamţă

pîn mai ieri, la armoniile de care el avea nevoie ca aă accepte şi s domine natuă ra. Dar vremurile noi adaog noiă armonii, noi în elesuri, o nou c utarea amplific rii puteriiţ ă ă ă de expresie, o nou poezie arhitecturii înă casei eraubalustrada şi cornişa.

Iar elementele care puteau s amplifice cîntulă exprimat

vizual al casei erau balustrada si cornisa.




Sobrietatea expresiei arhitecturale care accentuamonumentalitatea casei b trîne era şi sobrietateaă

elementelor constructive, a balustradei şi astîlpului. Din opac cum era, subliniind cu culoareaă ei închis umbra pridvorului, balustrada devineă cîmpul unei vibra ii luminoase continue,ţ abstractizate hore sau geometrii repetitive, carem resc în surdin reă ă gistrul de umbr dominant ală casei. Apoi grinda de tavan devine din simpl linie,ă registru pe jum tate important cît balustrada,ă traforat şi el cu variate desene.

Prins între aceste dou registre de vibra ieă ă ţ luminoas , umbra pridvorului pierde misterul t cută ă pe care îl avea în simplitatea primar , dar cîştig înă ă intensitatea expresiv a poeziei încorporate oriă c reiă case r neşti; ale c rei armonii şi ritmuri auţă ă ă prezidat la concep ia şi realizarea casei dinţ începuturi imemorabile şi nu se vor schimba pîn laă dispari ia total a ei.ţ ă

Întotdeauna casa ranului român a fost oţă

expresie a sufletului, dar în Valea Prahoveiprioritatea acordat poeziei creşte continuu pîn laă ă 1880.

Ca orice arhitectur de munte, casaă prahoveana era construit ai dou nivele, ridicată ă ă pe pivni . Necesitatea practic , dar mai ales neţă ă -voia de a domina natura de la în l imea etajului, deă ţ a fi detaşat de ea şi totuşi în ea prin pridvorulnelipsit, era îns şi posibilitatea de a amplificaă

magia casei, şi a face cuprinz toare pîn la limită ă ă expresia spiritualit ii ranului.ăţ ţăVechea unitate volumetric şi ritmic a caseiă ă

r neşti, care fusese monumentalitatea ei maxim ,ţă ă ă cap t un nou spa iu menit s înt reasc registrulă ă ţ ă ă ă de umbr al pridvorului. Foişorul înscris în iiniaă streaşinei, în casa b trîn , cap t tendin e deă ă ă ă ţ în l are, pîn ajunge s fie el însuşi un al doileaă ţ ă ă etaj. Pentru a nu îngreuna ansamblul, partea



supraîn l at este traforat în exces, iar pentruă ţ ă ă recîştigarea echilibrului ini ial, stîlpii cap t unţ ă ă simili-capitel, de fapt dou aripioare traforate.ă

Acestor noi elemente li se adaog dublareaă

stîlpilor foişorului si a celor de margine. Astfelmonumentalitatea casei creşte, decorul vibreaz şiă cînt puternic, poezia casei cap t o elocină ă ă ţă savanta, cumin enia casei vechi se şterge spre aţ face loc unei intense vie i arhitecturale, mai plinţ ă îns de armonii şi vibra ii luminoase complice.ă ţ

Arhitectura v ii se urbanizeaz , valea îns şiă ă ă devine un şir de oraşe climaterice. Apar în această arhitectura tradi ional al doilea şi al treiţ ă




lea etaj, dar nu apare, decît foarte rar, închiderea cu geamuri a prid-vorului. Epoca 1860—1900 este epoca construirii oraşelor

balneare în toat ara, epoca trecerii arhitecturii,ă ţ r neşti, în construc ii cu multe etaje, rezolvareaţă ă ţ

fericit de trecere în urban, care nu a fost urm rită ă ă din cauza grandilocven ei arhitecturiiţ neoromâneşti.

Dup Breaza cu hanurile ei, importan aă ţ dezvolt rii posibilit ilor plastice a decorului ajurată ăţ pe structura tradi ional şi realizarea caseţ ă lor mici lastadiul de bijuterii arhitecturale, Comarnicul

reprezint efortul principal al împlinirii.ăSensurile arhitecturale româneşti, înperspectiva mişc rilor plastice care dospeauă arhitectura deceniilor unu şi doi ale secolului al XX-lea nu sufer nici o modificare. Ca o presim ire aă ţ acestor noi valori arhitecturale, hanurile dinComarnic exploreaz în mari dimensiuni toateă valen ele plastice actualizabile în viitor, cu oţ m sur şi un sim al monumentalului care seă ă ţ

verific şi ast zi la sfîrşitul secolului al XX-lea.ă ăSinaia, care a cunoscut dou epoci deă dezvoltare bine definite, este oraşul care poatepune în valoare, în pu inele exemplare care au maiţ r mas, caracterul original al arhitecturii româneşti,ă monumentalitatea şi evolu ia ei în secolul al XlX-ţlea.

Prima epoc dureaz pîn la sosirea arhitec iloră ă ă ţ germani şi meşterilor italieni din 1886. Este epoca

în care meşterii români construiau în stilul propriual V ii Prahovei, în cea mai autentic arhitectură ă ă româneasc r neasc şi urban . Mişcarea pentruă ţă ă ă ă arhitectura neoromâneasca a lui Mincu nu începuse.

Secolul al XTX-lea începe în Valea Prahovei cuapari ia gustului pentru vibra iile luminoase aleţ ţ traforurilor în balustrada şi grinda capela şi întriunghiul acoperind foişorul. Era nevoie de oîmbog ire a expresiei severe, dar profundăţ



monumental , a casei de str veche tradiă ă ie. Era înţ spiritul secolului al XlX-lea dragostea pentrudetaliul lucrat, iar fonta şi lemnul luau aspectulunei broderii ca şi spa iul interior înc rcat, lucrat,ţ ă

marun it, cu catifele în falduri şi mobile greoaie şiţ ancombrante.Dar de gustul înc rc turii occidentale, ranulă ă ţă

român fusese scutit, iar arhitectura sa îşi p strează ă unitatea şi pre iozitatea suflului aerianţ dintotdeauna, de-a lungul acestui secol pîn în celeă trei decenii ale secolului al XX-lea.




Odat cu balustrada traforata, apare tendin aă ţ de acuzare a foişorului, care se înal din ce în ceţă

pîn ajunge s devin un al treilea nivel. Volumulă ă ă unitar al casei tradi ionale nu se schimb îns înţ ă ă toate cl dirile din acest secol. Este tot atît deă pre uit cl direa cu volum unic, dezvoltat înţ ă ă orizontal pe dou şi trei nivele în mari dimensiuni,ă cum sînt hanurile din Comarnic şi unele casereprezentative din Sinaia, ob inîndu-se un spor deţ monumentalitate cum n-au cunoscut, în fa aţ dele lastrad / celelalte oraşe româneşti. Breaza, Comarnic,ă

Sinaia, Buşteni, Predeal nu şi-au ascuns în cur iţ fa adele principale, ci fa ada cu pridvor face front laţ ţ strad , fa adele închise fiind cele laterale şi cele dină ţ fund. Registrele de umbr şi de reflex fac totdeaunaă fa la btmd .ţă ă J»8J

Este dealtfel şi dovada ca oraşele româneşti şitîrgurile aveau în secolele XV—XVI—XVII fa adele cuţ pridvor la strad şi aspectul lor era cu totul altulă decît cel din secolul al XlX-lea. Cu cît se merge mai

în munte, cu atît mai multe case îşi închidpridvoarele cu geam, p strînd efectul unic în sud-ăestul european şi Occident, al registrelor continuicu reflex pe toat fa ada. Supram l area foişorului,ă ţ ă ţ necunoscut în Oltenia, în Argeş, în Buz u şiă ă Vrancea, a adus în mintea celor ' din secolul al XX-lea b nuiala c o influen str in ar fi modificată ă ţă ă ă expresia caselor din Valea Prahovei. F r , s gîndimă ă ă mai adînc, noi înşine împreun cu ceilal i arhitec iă ţ ţ

am crezut în influen a meşterilor castelului Peleş,ţ neluînd seama c datele înscrise pe case erauă dinainte de 1881, c traforul este în secolul al XlX-ălea un lucru comun în Dîmbovi a, Prahova şi Buz u.ţ ă

Dar, privind atent ansamblul castelului Peleş culocuin ele adiacente în stil pur german, ca şi vileleţ f cute în acelaşi stil în Sinaia, trebuie să ă recunoaştem diferen a enorm de concep ieţ ă ţ ^arhitectural a vechiului oraş Sinaia si cea aă



locuin elor posterioare anului 1890. Ansamblulţ contradictoriu despre care vom vorbi ilustreaz înă mod peremptoriu aceast , constatare.ă

în spatele vechiului hotel din parc, la intrarea

în strada care urc la Furnica, se afl suprapuse înă ă panta unui mal dou corpuri de clă ădire, care laprima vedere par a ii format un ansamblu. însă partea de jos cu trei nivele reprezint cea mai pură ă arhitectura urban româă neasc cu dou nivele cuă ă registre continui de ferestre, evidente pridvoareînchise cu geam, peste un parter zidit, azi sensibilmodificat şi




rencuit. Balustradele celor dou registre superioareă sînt din lemn tra-forat c ptuşite pe spate şi foişorulă

obişnuit, dar f r supraîn l are, este prezent şiă ă ă ţ închis şi el cu geamuri. în spatele acestei case, pepanta, sc înal o cl dire cu acelaşi gabarit ca ceaţă ă de jos, cu trei nivele construite în stilul pur germanîn Fachwerk. în ansamblu este o armonicgeneroas , lipsit de striden e şi plin de poezie.ă ă ţ ă

Fiecare din cele dou arhitecturi sînt expresiaă perfecta a unui mod de a gîndi arhitectural spa iulţ cu totul diferit, fiecare din ele sînt opere de arta

perfect închegate,, de aceea stau împreun f r să ă ă ă scrâşneasc .* Casa româneasca utilizeaz lemnulă ă într-o structur cartesian , f r s dea importană ă ă ă ă ţă decisiv ornamentului şi spiritului ornamental deă care este impregnat casa german din deal.ă ă Lemnul este utilizat jos într-un respect fa deţă textura *lui, deşi la dimensiuni foarte reduse, ceeace d un aspect fragil, aerian, dantelat şi vibrată acestei construc ii total inteţ grat in spiritulă

arhitecturii r neşti şi, urbane. Spa iul intermediarţă ă ţ funciar al casei româneşti nu a disp rut, fiind doară închis cu geamuri. Totul este feeric, poezie şimuzic f r sfîrşit, ritm şi propor ie de-s vîrşită ă ă ţ ă armonizate.

Casa german , închis , ap s toare, cu goluriă ă ă ă pu ine, nu izbuteşte s zdrobeasc casaţ ă ă româneasc pe care st , conferindu-i acesteia nuă ă numai recunoaşterea unei «plastici arhitecturale

actuale şi perene, dar şi rafinamentul fa de oriceţă alt arhitectur a lemnului, inclusiv cea a ei,ă ă Fachwerk de tradi ie gotic . Lemnul este încheiat înţ ă casa german cu grij pentru cea mai mareă ă soliditate, dar şi utilizat ca un material plastic carepoate s ia orice curbur în spa iile de umplutura.ă ă ţ Rolul ornamental al lemnului, în desenele variate peoare le realizeaz în spa iile tencuite, d caseiă ţ ă germane poezia şi o muzic rafinat a spiriă ă tului



german, exprimat -cu atîta fidelitate în gotic şi înFachwerk.

Pentru c sînt armonii total diferite dară perfecte în acest ansamblu, am putea avea

conştiin a c orice arhitectura bun poate s conţ ă ă ă -vie uiasc cu alta tot atît de bun , îns hotelurileţ ă ă ă moderne de beton al turate care puteau saă utilizeze cu un imens succes arhitectura acelei caseromâneşti, infirma calitatea lor sau posibilitatea caorice arhitectur s convie uiasc cu alta într-oă ă ţ ă indiferen totala.ţă




ÎNCHEIERE

Vorbind despre specificul arhitecturii româneşticontemporane, sîntem obliga i s definim specificulţ ă gîndirii arhitecturale româneşti din începuturile eide veacuri, sau poate de milenii, altminteri, oricîndputem s vorbim numai despre specificul cut ruiă ă sau cut rui arhitect.ă

Pîn acum nu am întâlnit o astfel de precizareă referitoare la structura, la plastica arhitecturiiromâneşti, la desf şurarea spa iilor în plan şi înă ţ

sec ie, la limitele decorativismului ei, laţ preponderen a umbrei asuţ pra luminii ca mod majorde expresie, Ia ritmurile şi propor iile ei, Ia sensulţ propriu al propor iei la români.ţ

Fiecare putem spune : m-am inspirat dinarhitectura veche româneasc , dar lucrul acestaă trebuie s apar clar, vizibil fiind oric ruiă ă ă contemplator al operei noastre. Fireşte şi autorul şicontemplatorul trebuie s cunoasc pan înă ă ă am nunt şi cu toat limpezimea specificulă ă arhitecturii noastre, îns lucrul nu e posibil f ră ă ă existen a unei docuţ menta ii însumând sute şi mii deţ exemple de arhitectur autentic ră ă ţă ăneasc şiă urban .ă

Putem spune : am sintetizat şi am sublimattoate aspectele arhitecturii autentice româneşti:dar cuvintele sînt prea vagi şi afirma ia preaţ preten ioas ca s fie adev rat . Meşterul, ranţ ă ă ă ă ţă sau or şean, a f cut-o cu mai mult simplitate şiă ă ă mai pu in pre iozitate, dar a izbutit.ţ ă ţ

Po i cere contemplatorului s simt „instinctiv"ţ ă ă raportul la autenticitatea gîndirii arhitecturaleromâneşti, dar nu creatorului, care nu se




poate încredin aţ instinctului decit doar dup cunoaştereaă adînc a sensuri/or acesteiă arhitecturi. Specificul românesc

este unul, nu se poate manifesta sub aspecte total diferite: aredesigur fa ete multiple, dar in unitatea unei singureţ cristaliz ri.ă \

Specificul unei arhitecturi na ionaleţ înseamnă şiunitate de gîn-dire, de sim ire, de concep ieţ ţ plastic , de mijloace de expresie, o viă ziune plasticaunitara, cu renun area la originalitatea de fiecareţ diminea a a fiec rui ţ ă arhitect.

Specificul nu e un corset de reguli academice sau

unionale, dar este înscrierea involuntara într-uncîmp determinat de sensibilitate, Care a fost şir mîne puternic încorporat fiin ei neamului,ă ă ţ aşadar comunit iăţ din care facem parte si noi, cei care am venitmai tîrziu.

Specificul r mîne perceptibil clar de-a lungulă tuturor metamorfozelor stilistice universale: treeînd prinbizantin, gotic, baroc, neoromâ-nesc, gîndirea specificaarhitectural româneasc a r mas vizibil , chiară ă ă ă

cînd construc ia era executat de meşteri str ini.ţ ă ă Nu e vorba bineîn eţ les de Casa de depuneri, Ateneusau transform rile lui ScMatter.ă

Este îns îndoielnic c se va putea realizaă ă vreodat o arhitectur contemporan specificaă ă ă româneasc f r o documentare complet aă ă ă ă arhitecturii vechi autentice româneşti şi o analiză atent a acesteia. Pîn ast zi, dup ştiin a noastr ,ă ă ă ă ţ ă nu s-a f cut o documentare exhausă tiv asupraă

arhitecturii r neşti şi urbane (în afar de studiileţă ă ă publicate de arhitec ii' Grigore Ionescu, Floreaţ St nculescu, Adrian Gheor-ghiu, Paul Petrescu, ş.a.)ă nu s-au întreprins analize stilistice, grafice şiestetice, nu s-au publicat decît studii fragmentare.în lipsa unei document ri cuprinz toare, cî iă ă ţ arhitec i sîntem, tot atîtea p reri sînt deţ ă sprespecificul gîndirii arhitecturale româneşti.

Trebuie să începem cu începutul: o definire exactă a



specificului arhitectural românesc, la care nu putem ajunge dac£arhitec ii nu vor dispune de aceeaşi documenta ieţ ţ exhaustiv . Odat asigurata leg tura real laă ă ă ă r d cinile sensurilor arhitecturale proprii neamuluiă ă

românesc, libertatea de crea ie şi individualitateaţ fiec rui arhitect nu se vor sim i stingherite pentruă ţ c necunoaşterea valorilor autentice poate frînaă crea ia.ţ

R mînînd îngloba i sensurilor arhitecturaleă ţ universale actuale, se poate crea o arhitectură contemporan specific româneasca doar ca oă




dezvoltare a sensurilor specifice comunit ii,ăţ integrate în viziunea plastic arhitecturală ă

modern .ăElemente structural decorative din vechea

arhitectur româneasca pot fi utilizate înă arhitectura nou , f r împrumuturi din es turi,ă ă ă ţ ă mobile sau unelte casnice. Materialele pot fi şi eleînlocuite cu materiale sintetice, aluminiu exolat,lemn bachelizat, f r ca aceasta s preă ă ă judiciezeautenticit i arhitecturii specifice.ăţ

S-a vorbit mult de trecerea arhitecturii

r neşti în arhitectura major ,, f r s se inţă ă ă ă ă ă ţ ă seam c aceast trecere se f cuse cu cîteva secoleă ă ă ă înainte, în arhitectura urban autentică ă româneasc . Trebuie s inem seama în egală ă ţ ă m sur de arhitectura autentic r neasc şiă ă ă ţă ă ă urban , de consonan ele ei plastice cu arhitecturaă ţ modern .ă

Nu ştim dac se g sesc în arhitecturaă ă neoclasic şi baroc rezonan e >la sensibilitateaă ţ

plastic modern , dar se g sesc cu siguran înă ă ă ţă gotic şi un reviriment al arhitecturii moderne poatefi aşteptat. Noi românii îns nu prea avem mareă lucru cu goticul, dar avem o neasemuit coă moar deă arhitectur r neasc , mai variat decît se crede şiă ţă ă ă ă mai bogat în sensuri plastice actuale decît se pare.ă Pe aceste sensuri plastice se poate închegaspecificitatea arhitecturii româneşti contemporane,în ciuda tuturor tenta iilor originalit ii.. Efortul deţ ăţ

precizare a unei arhitecturi specifice contemporanenu se poate face de unul singur, cum nici efortul dedocumentare şi analiz a arhitecturii autentice nuă se poate face de unul singur.

Sîntem datori s lucr m la strîngereaă ă documenta iei şi la analiza ei, cum se cuvine sţ ă lucr m la perfectarea şi cizelarea arhitecturii roă -mâneşti moderne specifice, pornind de la analizarealiz rilor actuale. Geniale sau greşite, toate la ună



loc au un sîmbure de adev r, pe care sîntemă obliga i s -1 punem în lumin , spre a fi valorificat.ţ ă ă



SUMAR

PREFA AŢ 5 NOTA AUTORULUI 13

CUV1NT ÎNAINTE 15„ARHITECTURA E UN FAPT LIRIC" 21ARHITECTURA CIVILA, ARHITECTURA BISERICEASCA,ARHITECTURA LEMNULUI 29LUMINA ROMÂNIEI 38VALOAREA UMBREI IN ARHITECTURA CIVILAROMANEASCA 40VALOAREA REFLEXULUI 49ORIGINALITATEA ARHITECTURII ROMÂNEŞTI 52

AUTENTICITATE ŞI MONUMENTALITATE INARHITECTURAURBANA ROMÂNEASCA 58ILUZIA INFLUENTEI BALCANICE 68SATUL ROMANESC 72ELEMENTE ALE ARHITECTURII 74OLTENIA 90MARAMUREŞ 92INUTUL CÎMPULUNGULUI 95Ţ

VALEA PRAHOVEI 98ÎNCHEIERE 103ARHITECTURA R NEASCAŢĂ Ă 107ARHITECTURA URBANA 129



lector : m ria cordoneanu • tehnoredactor : elena predaăap rut 1981. bun de tipar 28.11.1981. coli tipar 10.ătiparul executat sub cd. nr. ,1389 la Întreprinderea poligrafica „13 decembrie 1918' str. grigorealexandrescu nr. 89—97, bucureşti, republica socialista românia

Date post:	18-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	arx03
View:	228 times
Download:	4 times

Joja - Sensuri Si Valori Regasite

Documents