Jocul_Zeilor

8/17/2019 Jocul_Zeilor

1/30

Adrian Vlad Vicenţiu

JOCUL ZEILOR

I. Un oftat de uşurare aproape imperceptibil ieşi din pieptul că pitanuluiBirmaq în timp ce acesta se a şeză mai comod în bra ţ ele primitoare ale unuia

dintre fotoliile aflate în încă pere. Niciunul dintre cei prezenţ i acolo nu-i acordă vreo clipă de atenţ ie după cum nu pă reau să fie prea interesa ţ i nici de lucrurilecu care se îndeletniceau. Greutatea care a dispă rut dintre ei poate fi observat ă şi cu ochiul liber. Arat ă ca nişte copii care tocmai au terminat şcoala şi sepregă tesc să meargă acasă , gâ ndi că pitanul. Umbra zâ mbetului ce îi r ă să ripentru o clipă pe buze era cea a drumeţ ului care îşi îndeamnă picioarele truditeatunci câ nd descoper ă pe nea şteptate, după o curbă , capă tul unui drumîndelungat la care a purces. Pâ nă acum ne-am încadrat bine în program înciuda pesimismului lui Darius. Mai avem doar un ultim hop dar ce era maigreu a trecut, îşi mai spuse el lă sâ nd loc din nou zâ mbetului ascuns. Câ teva clipe mai t â rziu, ca de fiecare dat ă câ nd ajungea în acest momental că lă toriei, senza ţ ii binecunoscute îl asaltar ă . Gonind parcă stresul, sâ ngeleîncepu să -şi facă simţ it ă prezenţ a, croindu-şi drum prin degetele vlă guite detrecerea timpului, încleştate pâ nă atunci de jilţ . Migrena sâ câ itoare, ecoudureros al oboselii acumulate, se disipă rapid pâ nă aproape de dispariţ ie întimp ce mii de furnică turi mă runte începur ă să -i mă r şă luiască prin tot corpul.Un alt oftat, dar nu de uşurare, luă locul celui dint â i - spectrul bă tr â neţ iiîncepuse să devină tot mai ameninţă tor. Cu toate acestea se simţ ea relaxat. Mai mult chiar, odat ă cu revenirea lao viteză de croazier ă , normală , încercă să -şi lase gâ ndurile să cutreiere libere,departe de orice probleme. Şi reuşi. Atmosfera de vacanţă prezent ă printre

oamenii să i puse st ă pâ nire şi pe el. Furat de amintiri observ ă numai într-unt â rziu prezenţ a pasagerului din fa ţ a sa. Cu ochii mijiţ i, îi aruncă o privire furişă şi iscoditoare, pe jumă tate intrigat ă , pe jumă tate amuzat ă . Un sentiment nelă murit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbredin trecut, îl deta şa de realitate ori de câ te ori se înt â mpla să se gă sească înapropierea lui Angir. Evadă rile de acest gen erau însă ca nişte capsule tonice,energizante care îi umpleau ochii de luminiţ e tainice ce îi iradiau pe fa ţ aprematur bă tut ă în riduri adâ nci. Sursa acestor st ă ri fortifiante, neştiutoare,


2/30

alterna pa şii mă sura ţ i ai unui dute-vino ca de metronom, cu pauzeleîngâ ndurate petrecute în fa ţ a ecranului panoramic al navei, av â nd privireapierdut ă , a ţ intit ă în spa ţ iu asupra unui punct numai de el cunoscut. Nu putea să -şi dea seama de ce se simţ ea at â t de legat de el. De fapt, ştia prea bine dar încă refuza cu încă păţâ nare să -şi accepte sentimentele. Ar fi fost

o contradicţ ie flagrant ă cu perceptele în mijlocul că rora crescuse. Îi mair ă sunau parcă şi acum în urechi primele cuvinte cu care i se adresasementorul să u, atunci câ nd fusese acceptat la o v â rst ă fragedă în r â ndulIndependenţ ilor: „Profitul este cheia existenţ ei noastre. Tot ceea ce avem mai

bun în noi trebuie pus f ă r ă cumpă nire în atingerea acestui scop. Gâ ndurile,sentimentele, visele tale sunt corecte în mă sura în care converg cu ideea deprofit. Mai înţ eles?” Îşi sacrificase întreaga via ţă pentru aceasta. Dar nu reuşiser ă să -lschimbe într-un mod definitiv. Nu ar fi trebuit să aibă aceste „sentimentedeviante”, cum le numeau ei. Dar niciodat ă în sinea lui nu se considerase unîndoctrinat, indiferent despre ce ar fi fost vorba, şi tot ceea ce se str ă duiser ă cuat â ta zel să formeze în el nu fusese decâ t o pojghiţă care înghiţ ise temporar eulsă u lă untric. Cert era că pe mă sur ă ce înaintase în v â rst ă îi era tot mai clar că nu devenise unul de-al lor. Dincolo de toate acestea, ceea ce îi atr ă sese de la bun început atenţ iacă pitanului, aducâ ndu-i aminte de propria-i tinereţ e, era privirea direct ă şit ă ioasă a t â nă rului, energia care deborda la fiecare mişcare a acestuia. Altfel,înalt şi slă buţ , cu o claie de pă r roşcat şi sâ rmos ce nu asculta deloc de nici unfel de piapt ă ne, Angir nu pă rea să se evidenţ ieze prea mult fa ţă de alţ i tineri de

v â rsta lui. — La urma urmei nu-i treaba mea şi n-ar trebui. mormă i el destul de

tare, că ut â ndu-şi pipa şi punga de tutun prin buzunare, oprindu-se însă brusccâ nd observ ă mina întrebă toare cu care îl privea secundul. În ultima vreme i se înt â mpla din ce în ce mai des să vorbească de unulsingur f ă r ă să -şi dea seama. Alt semn al v â rstei. Oamenii se uit ă la mine din ceîn ce mai îngrijora ţ i. Oare a venit vremea să renunţ definitiv? Oft ă din nou. Nu mai avea energia de odinioar ă dar experienţ a şi autoritatea sa înr â ndul oamenilor erau încă de neînlocuit. Era obligat să continue. Zumzetul şoaptelor ce plutea leneş pe puntea principală se sparse brusc,tulbur â nd gâ ndurile că pitanului, câ nd secundul anunţă : — Ne apropiem de sistemul solar destina ţ ie, că pitane. Ar trebui să încetinim viteza pentru a nu avea nici un fel de probleme cu Gardienii deSistem, îl avertiză el cu vocea celui care ştie că intervine într-un momentinoportun. — Ce fel de probleme pot să ne pună ? Nu e doar un control de rutină ? Îlchestionă mirat Angir pe că pitan. T â nă rul se întoarse contrariat spre Birmaq dar acesta nu dă du nici unsemn că ar fi auzit intervenţ ia secundului sau întrebă rile lui Angir. În locul r ă spunsului a şteptat, întrebă ri.


3/30

— Ai mai f ă cut vreodat ă o astfel de că lă torie? Nu-şi putu înfr â ngecuriozitatea secundul. — Nu, recunoscu simplu Angir. — Şi niciodat ă nu ţ i-ai dorit? N-ai vrut să vezi cum e acolo, afar ă ? N-aimai fost în nici un alt loc în afar ă de Sagius II? Îl bombardă secundul f ă r ă să

r ă sufle. — E un interogatoriu cumva? Se r ă sti Angir că tre secund. Că pitanul interveni pentru prima dat ă , împă ciuitor, f ă câ ndu-i semnsecundului să -şi vadă de treaba lui: — Nici pe departe. Este doar curios. Nu ni se înt â mplă prea des să avempasageri, îi explică el. Tu eşti o excepţ ie notabilă , la fel ca şi curiozitatea lui deadineaori, se scuză el, încrunt â ndu-se apoi uşor înspre secund. — Excepţ ie notabilă ? Întrebă Angir cu o mină amuzat ă . Mi se parenormal de vreme ce mă aflu pe o nav ă comercială şi nu una de pasageri. — Nu e totul at â t de normal pe câ t îţ i închipui. Teoretic, oricine poatecă lă tori prin spa ţ iu dacă doreşte, însă practic, doar cei ce îndeplinesc anumitecondiţ ii nescrise, reuşesc acest lucru. Poţ i să vrei să pleci, a şa, pur şi simplu,dar tot a şa de simplu ai fi refuzat sau şi mai r ă u poţ i fi luat în observa ţ ie, îir ă spunse cu o tonalitate sumbr ă Birmaq. Inclusiv dacă alegi să că lă toreşti cu onav ă de pasageri, zâ mbi el amar. — Vrei să spui că pâ nă acum am tr ă it într-un fel de închisoare mai maref ă r ă să -mi dau seama de lucrul ă sta? Îl tachină Angir în continuare pe că pitan. — Eşti pe aproape. At â ta timp câ t nu vrei să pleci nică ieri şi nu teinteresează problema poţ i să -ţ i petreci întreaga via ţă fericit, acolo unde aiînceput-o. Neştiutor dar fericit. Ca un deţ inut care nu-şi cunoa şte condiţ ia.Prizonierul dintr-o închisoare ştie că e reţ inut acolo şi că nu poate pleca. E

pă zit de gardieni, are în fa ţă gratiile celulei. Şi mai presus de toate e vinovat deceva. Tu probabil nu ai avut acest sentiment, nu? Angir clă tină din cap r ă spunzâ nd negativ la întrebare. Amuzamentul încă i se mai citea în priviri dar după r ă spunsul dat de Birmaq îşi dă du seama că acesta vorbeşte câ t se poate de serios. Discuţ ia promitea să îi dezv ă luie câ tevanecunoscute cu care se luptase de la începutul acestei ciudate că lă torii. Cuat â t mai bine. Totuşi nu reuşise încă să se dumirească unde vrea să ajungă bă tr â nul.

Acesta continuă să se explice: — Închipuieţ i o colivie mai mare cu nişte ză brele invizibile. Pasă readină untru nu conştientizează că e închisă . Şi chiar dacă se loveşte de gratii decele mai multe ori nu-şi dă seama de rostul lor. — Cum e posibil a şa ceva? Întrebă contrariat t â nă rul. Să fie oare at â t de ignorant pe câ t pare? Sau e doar un joc de-al lui?Birmaq nu dă du curs niciuneia dintre întrebă rile nerostite, pregă tindu-se doarsă -i ofere o explica ţ ie exact ă şi succint ă a modului în care decurgeau lucrurile: — Ai auzit de Compania de Transporturi şi Comunica ţ ii presupun, nu?Reluă el.


4/30

— Cred că am auzit de ei. — Ă sta-i numele cel mai frecvent folosit. De obicei poart ă denumiridiferite în locuri diferite. Tocmai pentru a nu trezi bă nuieli. Dar de fapt toatereprezint ă una şi aceea şi afacere sau cum vrei tu s-o numeşti. Şi f ă r ă nici unechivoc, continuă el, modul în care cei de la CTC înţ eleg să -şi gestioneze

treburile în domeniu miroase de la depă rtare a putere discreţ ionar ă . Deţ inmonopolul absolut în domeniu şi controlează cu stricteţ e spa ţ iul, dar pâ nă la asancţ iona drastic orice fel de abatere a şa cum înţ eleg ei s-o facă . cam a şa staulucrurile. Angir nu spuse nimic începâ nd să perceapă gravitatea spuselorcă pitanului. — Întreaga Federa ţ ie nu e altceva decâ t o blestemat ă de închisoare,izbucni brusc bă tr â nul, atr ă gâ nd atenţ ia tuturor. Înfrunt ă r â nd pe r â nd privirile aruncate asupra lui continuâ nd apoi mailiniştit: — Înţ elegi acum că o să trebuiască să le dă m o explica ţ ie pentru omul înplus, adică pentru tine, dacă o să te observe la bord. Şi nu ar fi bine pentrunimeni. „Explica ţ ie” e un surogat pentru metodele lor de chestionare, încheie elcu un aer mohor â t. Asta era deci problema. Toat ă t ă cerea asta din jurul meu începe să prindă contur în sf â r şit. — Dar am înţ eles că formalit ăţ ile mele trebuiau să fie gata pâ nă laplecarea navei, altfel n-a ş mai fi fost acum aici. Mi s-a spus că nu exist ă nimicmai simplu decâ t asta, încercă el o explica ţ ie liniştitoare. Mă car Poha m-aavertizat că voi fi pe picioarele mele foarte cur â nd. Birmaq îşi întoarse privirea că tre secund, f ă r ă a-i mai r ă spunde

t â nă rului, şi îi spuse agasat: — Eu o să -l duc de aici pe Angir pentru a-l feri de privirea şi întrebă rileinopinante ale Gardienilor. Preia comanda şi pregă teşte-te pentru formalit ăţ ilede control. — Am înţ eles, că pitane. Ridicâ ndu-se greoi din fotoliu se întoarse că tre Angir care privea încontinuare întrebă tor la el: — Vino cu mine. Vei sta ascuns în compartimentul meu de dormit pâ nă după plecarea lor. Ajunge doar o simplă bă nuială din partea Gardienilor pentrua ni se refuza trecerea mai departe iar eu exact de asta nu am nevoie. Nici nu ieşiser ă bine din sala de comandă şi Angir deschise subiectulcare-l fr ă mâ ntase de fapt pâ nă atunci: — Cum e că pitane? Poţ i să -mi spui mai multe lucruri despre ea? Spuse elîncetinindu-şi pa şii. — Despre. ea? Nu înţ eleg la ce te referi! Veni r ă spunsul după o pauză scurt ă , r ă stimp în care Birmaq se opri dea binelea uit â ndu-se foarte mirat lainterlocutorul să u.


5/30

— Despre Terra! Nu într-acolo ne îndrept ă m? Reluă discuţ ia Angirînsufleţ indu-se brusc. Am auzit că nu ai fi la prima că lă torie spre Pă mâ nt şisperam să aflu câ te ceva de la tine că ci pe Sagius II nimeni nu ştie nimic. Pâ nă şi Baza Centrală de Date a Federa ţ iei nu are decâ t câ teva informa ţ iinesemnificative cu privire la ea.

Un noian de gâ nduri şi întrebă ri se abă tu asupra că pitanului odat ă cuultimele cuvinte ale lui Angir. Accesul în Baza Centrală de Date nu putea fif ă cut de oricine. Cum a ajuns puştiul acolo? Ce fel de informa ţ ii că uta? Cucâ teva momente în urmă spuse-se că nu pă r ă sise niciodat ă Sagius II. Şi chiardacă primise informa ţ iile de la altcineva tot apă ruser ă destule semne deîntrebare care să -l facă circumspect. Cu toate asigur ă rile date de Poha, câ tevalucruri simple trebuiau puse cap la cap şi lă murite înainte de a mai oferi oricefel de informa ţ ii acestuia. Se putea ca t â nă rul să nu fie nimic mai mult decâ t ceea ce pretinse-se că este. Sau dimpotriv ă . Se putea ca sub aparenţ e să se ascundă şi altceva.Naivitatea afişat ă , falsul interes, manifestat at â t câ t trebuia, fa ţă de securitateatuturor în ceea ce priveşte Gardienii sau acum Terra, puteau fi doar manevremenite să -i distragă atenţ ia. Nici acum nu ştia sigur ce hram poart ă Angir. Selinişti însă puţ in la gâ ndul că în ciuda simţă mintelor pe care t â nă rul i le crea,atenţ ia şi judecata nu îi erau afectate prea mult de acestea. Sau poate deveniseel paranoic. Nu mai era sigur de nimic. — De ce crezi că nu a ş fi la prima că lă torie spre Terra? Îl întrebă el. — Oamenii t ă i mi-au spus că faci curse regulate pe aici. Şi cred că şipreaonorabilul Poha a menţ ionat ceva. Nu am vrut să par indiscret dar câ nd le-am cerut să -mi spună câ te ceva despre Terra mi-au spus că tu eşti cel mai înmă sur ă să -mi r ă spunzi, deoarece cunoşti cele mai multe lucruri. Şi eşti cel mai

vechi pe ruta asta. Au procedat aproape corect. Nu trebuiau să ofere informa ţ ii mai multdecâ t era necesar, unuia despre care nu ştiu mai nimic. Am să le atrag atenţ iape viitor asupra acestui lucru. Nu-i nici o problemă , continuă el zâ mbind. Ce felde informa ţ ii ai vrea să ştii despre ea? Mai adă ugă , hot ă r â ndu-se să i le oferedoar pe acelea seci, f ă r ă valoare, care nu l-ar fi condus pe Angir prea aproapede activitatea lor în zonă . Din fericire acesta veni în înt â mpinarea gâ ndurilorlui. — Nimic extraordinar. Ceea ce vroiam să aflu sunt doar câ teva informa ţ iigenerale, de genul celor care le-ai gă si într-un ghid planetar obişnuit, dacă exist ă a şa ceva despre Pă mâ nt. — Hmm. Nu ştiu câ t va conta pentru tine şi nu vreau nici să tedescurajez sau să te dezamă gesc dar nu cred că Terra este o alegere preafericit ă pentru un voiaj. Chiar dacă eşti un că ut ă tor de artefacte, a şa cumsusţ ii, gâ ndi el. Pentru mine nu este decâ t un loc unde nu mi-ar place să ză bovesc prea mult. Poate ţ ie îţ i va plă cea, la fel ca unora dintre oamenii mei,dar mă tem că la timpul petrecut de ei aici au observat numai partea exotică alucrurilor. În orice caz, primele impresii pe care o să ţ i le formezi la fa ţ a locului


6/30

o să te edifice îndeajuns. O să vezi, îi r ă spunse câ t se poate de evaziv că pitanul,reluâ ndu-şi mersul. — Sunt de acord cu tine, zise t â nă rul ală tur â ndu-i-se. Am înv ăţ at să -iascult pe alţ ii dar niciodat ă să nu privesc lucrurile prin ochii lor decâ t atuncicâ nd nu am încotro sau câ nd vreau să -i cunosc mai bine, spuse el mir â ndu-se

de uşurinţ a cu care îşi dezv ă luia gâ ndurile în fa ţ a că pitanului. Birmaq continuă să meargă , tr ă gâ nd din câ nd în câ nd din pipă , r ă stimpîn care Angir a ştept ă r ă bdă tor. În cele din urmă reluă : — Nu sunt prea multe de spus. Mai mult de jumă tate din uscatulplanetei este nelocuit sau nelocuibil. Băştina şii sunt risipiţ i pe restul Terrei darnu formează aglomera ţ ii umane foarte mari. Cea mai r ă să rit ă comunitatepă mâ nteană nu depăşeşte în numă r popula ţ ia unui habitus mediu de peSagius II. Terra nu mai e ast ă zi decâ t o planet ă în că dere liber ă . Istoria acestorlocuri spune însă că în trecutul îndepă rtat ar fi fost o civiliza ţ ie înfloritoare, bachiar mai mult, că de aici ar fi pornit Marea Aventur ă a Spa ţ iului. — Da, desigur, îl întrerupse zeflemitor Angir. Nu cred că este cazul să mă confunzi cu cine ştie ce turist dornic de informa ţ ii senza ţ ionale, că pitane. Ştiucă fiecare planet ă are istoria ei, mai mult sau mai puţ in întreţ esut ă cu legende,dar încă nu am auzit de vreuna care să susţ ină că a fost la originea Marii

Aventuri. M-am interesat mai îndeaproape de aceast ă problemă . Câ t despreistoria Pă mâ ntului, probabil sunt numai nişte bazaconii istorice bune de spus

vizitatorilor creduli, care chiar vor să creadă sidera ţ iile astea. — Istoria este mai mult decâ t vrei tu să crezi, spuse că pitanul. Poatepentru tine nu reprezint ă decâ t nişte evenimente demult trecute, care şi-aupierdut importanţ a ast ă zi, dar care r ă mâ n în memoria tuturor, accentuă Birmaq, sau nişte obiecte pr ă fuite uitate printr-un muzeu, dar într-un fel, f ă r ă

ea, existenţ a noastr ă s-ar abrutiza în neant. În timp, am uita unii de alţ ii, ne-am închide în noi, şi în locul Federa ţ iei de ast ă zi am avea probabil doar omulţ ime de lumi atomizate, necunoscute una alteia, f ă r ă viitor şi f ă r ă trecut.Cu toate că şi acum ar exista loc pentru mai bine… — Modul acesta de a vedea lucrurile mi se pare puţ in cam exagerat şipesimist, replică Angir de data aceasta cu toat ă seriozitatea. — Da, dar ai înţ eles ceea ce am vrut să -ţ i spun. Nu toate lucrurile suntapreciate la adev ă rata lor valoare. — Uiţ i că pitane că am o pregă tire în domeniu… Birmaq se opri scoţâ nd dintr-un buzunar o cutiuţă plat ă pe care oscutur ă lă sâ nd să se audă un zgomot înfundat: — Ce vezi? — O cutie roşie. — Iar eu una albastr ă , replică el întorcâ nd cutiuţ a pe cealalt ă parte. Vezi,fiecare poate să vadă doar o anumit ă parte, niciodat ă întregul chiar dacă pretinde acest lucru. A şa e şi istoria. O cunoa ştem doar par ţ ial şi subiectiv.Suntem subiectivi pâ nă în cele mai mă runte afirma ţ ii. Chiar şi cei care o maistudiază , spun ei la modul obiectiv, sunt asemenea nouă . Istoria însă este


7/30

dincolo de subiectivism sau obiectivism, ea pur şi simplu este. La urma urmeiea este cea care ne studiază pe noi. Mi-ar place să pot inversa rolurile. Şi,scutur ă el cutiuţ a lă sâ nd să se audă din nou zgomotul înfundat, oricum suntpuţ ini aceia care reuşesc să arunce o privire înă untru. Angir pă ru să mediteze la cele spuse de că pitan vru să spună ceva dar se

r ă zgâ ndi. Acum o detest ă iar după câ teva momente îi ia apă rarea. Planeta astadevine, cu câ t ne apropiem din ce în ce mai ciudat ă . După câ teva minute se oprir ă în fa ţ a unei uşi care se deschise silenţ ioasă în fa ţ a lor. Intr ă înă untru, iscodind cu ochi curioşi întreaga încă pere. Nimicdeosebit. Dimpotriv ă putea spune că ocupantul ei ducea o via ţă auster ă . — Am ajuns, spuse că pitanul. R ă mâ i aici pâ nă voi trimite pe cineva caresă te anunţ e că totul este în regulă . Dă du să plece, apoi se întoarse cu o fa ţă gâ nditoare că tre t â nă r care încă mai st ă tea în cadrul uşii: — Era să uit cel mai important lucru. De ceea ce trebuie să ţ ii seama înprimul r â nd pe Terra este rolul extraordinar pe care-l joacă religia. O să -ţ i daiseama de asta în momentul în care-i vei cunoa şte pe Slujitori, preoţ ii ce oficiază în templele locale. Îşi aprinse pipa şi cu capul înv ă luit de unduirile fantomatice ale unuinorişor de fum aromat plecă agale că tre punte. Discuţ ia cu Angir îi reamintiîmprejur ă rile ciudate în care îşi f ă cuse apariţ ia că lă torul să u. În tot r ă stimpul în care hoină rise prin cele mai negâ ndite colţ uri alespa ţ iului, cum îi plă cea să spună , era pentru prima oar ă câ nd i se cerea unastfel de riscant şi neobişnuit serviciu. Neobişnuit deoarece venea din parteaunuia dintre cei mai importanţ i clienţ i ai să i, o persoană influent ă , cu multerela ţ ii, care şi-ar fi putut rezolva mult mai uşor problema f ă r ă să apeleze la

serviciile lui. Riscant, fiindcă obişnuia să câ nt ă rească bine lucrurile înainte dea lua o decizie iar acum intrase legat la ochi în toat ă povestea asta. Era a doua oar ă câ nd o decizie luat ă în pripă avea să -i schimbe via ţ a. Înt â ia oar ă , ezitase fr ă mâ ntat de nelinişti, între a continua caIndependent şi a lă sa locul altuia. Era unul dintre cei care avuseser ă noroculsau ghinionul, nu putea să -şi dea seama bine de asta, de a se numă ra printreIndependenţ i. Iniţ ial avuse-se de gâ nd să se retragă undeva - nici el nu ştiaprea bine unde - undeva unde să nu mai simt ă la fel de acut trecerea timpuluicare începuse să se insinueze în trupul alt ă dat ă puternic, apă sâ ndu-l cugreutatea anilor. Ar fi vrut să ducă o via ţă tihnit ă , at â t câ t îi mai r ă mă sese, dari se oferise oportunitatea de a face contrabandă cu tutun. Şansa de a purta oultimă bă t ă lie cu timpul, cum o considerase el. Şi acceptase f ă r ă a se gâ ndiprea mult la urmă ri. „Contrabanda” nu era decâ t un nume pompos, pe care-l luase înder â dere, pentru o acţ iune lipsit ă de orice fel de primejdii. Era, într-adev ă r otreabă facilă , care se dovedise de cele mai multe ori plictisitoare, deşiexploatarea şi comercializarea tutunului erau interzise din timpuri imemoriale.Unii spuneau că înainte chiar de plecarea primilor oameni în Marea Aventur ă a


8/30

Spa ţ iului. Dar ca dintotdeauna, existaser ă indivizi care îşi f ă cuser ă un mod de via ţă cu astfel de ocupa ţ ii interzise. Lui i se pă rea o slujbă nici mai bună nicimai rea decâ t altele. Şi cine să ţ ină cont de o lege arhaică ? Oricum din câ te ştia el şi din câ te îi spuseser ă Slujitorii, tutunul eraaproape cu desă v â r şire necunoscut cu câ teva excepţ ii minore: cele câ teva

planete, cu care f ă cea contrabandă , izolate unele de altele. Dacă mai punea lasocoteală că doar el şi alţ i câţ iva se ocupau cu a şa ceva, chiar nu avea de ce să -şi facă griji prea mari. Riscul era mic însă exista. A doua oar ă era acum. Ar fi refuzat cu siguranţă , bă nuind că exist ă cevaîn neregulă cu aceast ă solicitare dacă nu ar fi simţ it undeva în inconştient, la

vederea necunoscutului, că existau anumite legă turi, fire ale destinului careinvariabil aveau să le unească drumurile şi asta nu înt â mplă tor. Dar, îşispunea mai apoi oft â nd, acestea probabil nu erau decâ t dorinţ ele unui bă tr â nce visa cu ochii deschişi o întruchipare a unui fiu dorit, pe care l-ar fi pututavea. Tot ceea ce realizase într-o via ţă tumultoasă nu putea înlocui lipsa unuifiu, lipsă devenit ă în ultima vreme o povar ă din ce în ce mai greu de purtat. Nepot al că pitanului - acesta era hramul cu care era investit cel mai des

Angir. Apariţ ia lui avuse-se darul să scoat ă echipajul din amor ţ eala obişnuit ă .Cele mai fanteziste idei cu privire la identitatea şi scopul pentru care t â nă rul

venise la bord circulau cu iuţ eală pe culoarele navei. Ba că era un nepot alcă pitanului venit să înveţ e rosturile naviga ţ iei pentru a prelua la retragereaacestuia cargoboatul, ba că era un individ certat cu legea, care plă tise o sumă considerabilă pentru a se îmbarca şi a-şi face pierdut ă urma, astfel că nimeninu mai ştia nimic sigur cine era cu adev ă rat misteriosul pasager. Nici mă car el,care-l adusese la bord nu ştia prea multe deşi încerca să ascundă acest lucru. Gâ ndurile îi fur ă întrerupte neplă cut pentru a doua oar ă în ultima

jumă tate de or ă câ nd unul dintre difuzoarele încastrate undeva în perete pâ r â isec: — Avem probleme pe punte cu Gardienii, recunoscu el vocea ofiţ erului deserviciu. II. Locotenent-gardianul Kaan păşea arogant şi plin de importanţă în urmacelor patru membri ai echipajului de pe „R â ndunica” care-l conduceau că trepuntea principală de comandă . Cei cinci câ rnă ciori ai mâ inii drepte, care-iserveau drept degete, pipă ir ă cu o oarecare înfrigurare insigna micuţă de metalpreţ ios, simbol al autorit ăţ ii sale, agăţ at ă de piept, în timp ce ochiii îneca ţ i îngr ă sime se oprir ă fugar pe chipurile celor doi subordona ţ i care-l urmau pestetot. Îşi lă să un scurt r ă gaz să se bucure de prezenţ a lor aici, deşi ştia că deocamdat ă nu exist ă nici un motiv să se teamă de ceva. Simplul fapt de a-iavea lâ ngă el însă , ca într-o hait ă , îi sporea încrederea în sine şi agresivitatea. Subalternii, sau mai degrabă valeţ ii lui personali, în care avea toat ă încrederea, întruchipau idealul în domeniu: o masă impresionant ă de muşchicare poseda o inteligenţă invers propor ţ ională . Erau două creiere la fel deimobile ca o ma şină rie r ă masă f ă r ă combustibil. Cei drept, matahalele reuşeau


9/30

totuşi să se hr ă nească şi să se îmbrace f ă r ă ajutor. Singurul lucru pentru carecontau era obedienţ a totală de care dă deau dovadă în fa ţ a lui. Prelungiri alepropriei voinţ e. Cine vroia să ştie în ce ape se scaldă Kaan, trebuia să -i observecu atenţ ie gorilele. Erau oglinda lui personală . Iar acum, acestea erau agitate. De câ nd îi veniser ă ordinele de rigoare precum şi informa ţ iile adiacente

de la Comandamentul General al For ţ elor Militare Federate, în a că ruisubordine direct ă se afla, Kaan st ă tuse ca pe jar. R ă sucise problema pe toatepă r ţ ile, f ă câ nd planuri peste planuri şi chibzuind cum să procedeze pentru atrage foloase maxime, f ă r ă ca nimeni să afle ceva vreodat ă . Era o oportunitaterar ă , chiar unică , dacă st ă tea să se gâ ndească la ce periferie nenorocit ă aFedera ţ iei se afla. Dacă sunt bă iat deştept, şi pe pulberea mea stelar ă că sunt,nu pot să stau şi să închid ochii câ nd a şa ceva îmi trece pe sub nas. Amicilorde sus, mai mult ca sigur că o să le placă discreţ ia şi modul operativ în care amrezolvat problema. Cine ştie, poate asta-i ocazia mea de a pleca din cloaca asta,îşi spunea adeseori în nopţ ile albe. De cele mai multe ori, de aici, viitorul lui devenea fantasmagoria unei

vieţ i opulente în care se împleteau ascensiunea lui fulger ă toare, femei cupicioarele pâ nă la gâ t, mult ă mâ ncare şi mai ales viciul lui creator, cum îiplă cea să numească fumatul unui f ă uritor de vise. Îi f ă cea plă cere încă de pe acum jocul de-a şoarecele şi pisica la care avea să ia parte. Dincolo de toate, adică dacă nimic nu i-ar fi ieşit a şa cum o dorea,toat ă afacerea era o distracţ ie pe care nu avea de gâ nd să o piardă în plictiseala cenuşie care gravita pe lâ ngă el de câ nd sosise aici. Tot a şa, între fumatul unui f ă uritor de vise şi o masă copioasă cumnumai el reuşea să îngurgiteze îşi dete seama că obţ inerea de avantaje maximepresupunea şi „apelarea” la creditele viitoarelor victime. Oricum, ştia că dacă

nu ar lua creditele pe care le-ar gă si la bordul „R â ndunicii”, acestea s-ar pierdeodat ă cu distrugerea navei. În aceast ă privinţă ordinele erau clare: trebuia să -lreţ ină pe pasagerul clandestin, apoi, după ce nava intra în categoria prafuluistelar, urma să -şi transporte prizonierul pe Terra şi să -l predea Slujitorilor.Restul nu-l mai interesa. Ar fi trebuit să se preocupe mai mult de treaba astadeoarece era sectorul lui dar pur şi simplu ceva îi spunea că aici nu trebuie să -şi bage nasul. Simţ ea pe şira spină rii frisoane numai la gâ ndul că avea să deaochi cu Slujitorii. Renumele lor îi precedase cu mult în zonă . Nu reuşise să se dumirească pâ nă acum de ce erau a şa interesa ţ i cei dela Comandamentul General al For ţ elor Militare Confederate de acest individ. N-au folosit nici un cod de prioritate pentru el şi totuşi mi s-a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea de jurisdicţ ie. În propria meaarie de jurisdicţ ie! Pufni pe nas, înfuriat de propria-i neputinţă , ceea ce îi f ă cu pe cei doisubalterni să se încrunte şi ei. Însă numaidecâ t consolarea îşi f ă cu apariţ ia înmintea lui: dar dacă ultimele zvonuri pe care le-am auzit nu sunt numai niştesimple zvonuri atunci problemele mele sunt ca şi rezolvate. Dacă Federa ţ ia se

va angaja împotriva Independenţ ilor atunci lucrurile devin clare. Pentru că


10/30

Birmaq este un Independent. Încă viu. Dar nu pentru mult timp. Iar eu am fost ales să declanşez totul. Hmmm… A şa s-ar justifica şi ordinele primite… Înainte de a intra pe puntea principală de comandă , se îmbă rbă t ă pentruultima oar ă , ca şi cum ar fi fost pus în fa ţ a unei dileme morale în care era dificilsă alegi. Câ teva credite în plus oricum nu strică nimă nui, aprecie cu cinism în

timp ce procesiunea care-l aduse se opri iar el îşi f ă cu intrarea. Secundul Darius, t â nă r, scund şi cu o piele neagr ă ca abanosul, înaint ă cu mâ na la piept, în semn de salut, îndat ă ce Kaan, cu un zâ mbet unsuros pe

buze, apă ru în cadrul unuia dintre cele trei culoare de acces spre puntea navei.Se opri însă brusc cu sentimentul ciudat că avea în fa ţă un necunoscut. Nu seconsidera o fiinţă paranoică dar parcă se produsese o metamorfoză alocotenentului-gardian Kaan, fa ţă de persoana pe care o cunoscuse pâ nă atunci. Îl ştia pe acesta limitat la lă comia lui iar acum îi citi pe fa ţă cu surpriză ,şiretenie, ur ă şi încă ceva, ceva ce îl trimitea cu gâ ndul la o sentinţă irevocabilă . Nu desconsiderase pâ nă atunci Gardienii de Sistem dar nici nu segâ ndise că ar putea avea probleme chiar din partea unora de genul lui Kaan.Dă du la o parte îndoielile punâ ndu-le pe seama oboselii şi a prezenţ ei lui Angirla bordul navei şi se pregă ti să rostească cuvintele oficiale ale salutului, câ ndKaan i-o luă înainte: ¾ Cum merge negoţ ul cu Terra? Ies ceva credite? Abordă el subiectul,sigur de sine şi f ă r ă nici un pic de diploma ţ ie. Preţ de câ teva clipe ochişorii luimici şi porcini se plimbar ă jur-împrejurul să lii iscodind după rebel. Numaifiguri cunoscute. Nici nu se a şteptase să -l gă sească în comitetul de primire. — Treaba merge destul de bine, r ă spunse evaziv secundul, acum fiindferm convins că ceva s-a înt â mplat. Kaan nu avea deloc aptitudini cameleonice. — Chiar exist ă cineva care să fie interesat de obiectele ă stea de artizanat

pe care tot spuneţ i că le că ra ţ i de aici?! Se mir ă Kaan cu o nuanţă aproape batjocoritoare urmă rind atent figura secundului. — Exist ă şi amatori şi colecţ ionari pasiona ţ i care vor să aibă artefacteleaduse de noi de pe Terra, locotenente. Niciodat ă nu v ă zuse vreun Gardian care să omit ă protocolul. Iar modulde exprimare al lui Kaan era mai mult decâ t suficient ca să -l pună în gardă .Observ ă oricum cu mulţ umire cum unul din oameni dispă ruse din sală ,undeva în spatele Gardienilor. Că pitanul avea să fie avertizat. Singurul lucrucare îi mai r ă mă sese de f ă cut era să -i ţ ină de vorbă pâ nă ce sosea acesta. Cu oasemenea încă rcă tur ă la bord nu-şi putea permite să fie el cel care să declanşeze un scandal între Confedera ţ ie şi Independenţ i. Spera ca Birmaq să facă fa ţă situa ţ iei. — Ştii, odat ă că pitanul Birmaq mi-a ar ă tat o chestie de genul ă sta, reluă Gardianul. Pe pulberea mea stelar ă , era îngrozitoare. Era o statuet ă , un individmascat ciudat cu un cuţ it într-o mâ nă şi cu nişte organe în cealalt ă . Mi s-af ă cut un r ă u atunci de n-am putut mai bine de o să pt ă mâ nă să mă nâ nc pipot ă .

Vrei să spui că şi pentru a şa ceva aveţ i cumpă r ă tori? Îl şicană Kaan.


11/30

Cuvintele aruncate de locotenent-gardian aduser ă o tresă rire nervoasă pefa ţ a secundului. Kaan însă nu observ ă efectul celor spuse de el, iar replica venidestul de prompt: — Dacă nu ni s-ar cere, nu am mai duce a şa ceva, spuse Darius. Fiecarecu propriile lui ciudăţ enii. At â t timp câ t monstruleţ ii de care vorbeai sau mai

ştiu eu ce, îmi aduc credite, pe mine nu mă interesează la ce-i folosesc sau dece unii sunt pasiona ţ i de a şa ceva, conchise el. — Desigur, nici eu nu am habar şi sincer, nici nu mă interesează preamult. Numai că nu am putut să nu observ că de la o vreme sunteţ i aproapesingurii care mai treceţ i pe aici, a şa că mă miram şi eu că planeta asta mai e

bună la ceva. Mie mi se pare a fi doar o ascunză toare perfect ă , adă ugă elzâ mbind maliţ ios. R ă spunsul pe care secundul se pregă ti să -l dea îi muri pe buze câ ndcă pitanul Birmaq tr ă gâ nd după el cea ţ a v ă luroasă care ieşea din pipă intr ă pepunte. Se întoarse că tre el şi cu un gest discret, un semn de avertizare asupralocotenent-gardianului, pe care că pitanul dă du de înţ eles că -l recepţ ionase, seîntoarse la locul lui. Kaan urmă ri cu un zâ mbet subţ ire reflexele argintii ale lucşilor carescă ldau într-o lumină caldă ţ easta pleşuv ă a că pitanului. Privindu-l cum seapropie avu senza ţ ia unei plă cute moleşeli scurgâ ndu-i-se prin oase ba chiar ise pă ru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbr ăţ işare. Fir-a ş pe toţ i demonii stelari, bă tr â nul fumează un f ă uritor de vise! Se

blestemă în gâ nd Kaan. Îi trebuir ă câ teva clipe de reculegere, pâ nă să -şi revină din uluiala care-l ţ intui-se locului, după care o activitate febrilă îi cuprinsemintea. Dacă cumva că pitanul mai are pe nav ă stocuri de f ă uritor de vise? Cumaflu lucrul ă sta? Şi dacă exist ă stocuri, cum să pun mâ na pe ele şi în acela şi

timp să distrug şi nava? Blestemele la adresa întregii Confedera ţ ii şi pentru toţ isuperiorii lui care-i puser ă în subordine doar nave de lupt ă şi nici mă car celmai hodorogit transportor spa ţ ial se învolburau în el, să lbatice dar mute,r ă scolindu-l. Apoi, tot a şa cum apă ruse, furtuna se linişti deodat ă , brusc.Gă sise. Cu o grimasă r ă ut ă cioasă pe chip murmur ă : şi acum să ne facemdatoria… Birmaq recept ă , destul de nedumerit, al doilea avertisment pe care i-ltrimise secundul. Îi f ă cu semn să se liniştească , după care îşi întoarse privireaspre Kaan. Astfel putu să observe în decurs de câ teva momente, destul de binereliefat în mimica feţ ei, toate st ă rile prin care acesta trecu. Doar ochii luihipnotiza ţ i r ă mă seser ă lipiţ i de. privirea că pitanului începu să coboare într-unmod comic undeva înspre v â rful propriului nas unde-şi gă si fumegâ nd uşorpipa. Dacă st ă tea să se gâ ndească bine, cu excepţ ia echipajului, erau puţ ini ceicare îl v ă zuser ă fumâ nd pipă . Dintotdeauna considerase interzicerea tutunuluişi a tot ceea ce ţ inea de el drept o lege caducă . Şi ca în mai toate cazurile deacest fel, în care legi de demult supravieţ uiser ă , nimeni nu ştia cum, eledeveniser ă în timp doar nişte reglement ă ri relicv ă , de cele mai multe ori


12/30

absurde sau cel mult amuzante, ce ar fi trebuit să dispar ă . Poate că atuncicâ nd ele apă ruser ă , se înt â mplase din cauza unor necesit ăţ i generale sau poatefolosiser ă doar celor care o elaboraser ă , acest lucru nu avea cum să -l afle, totceea ce ştia era că ele nu-şi mai aveau rostul peste veacuri. Nimeni nu puteasă -i argumenteze că f ă cea parte din genul acela de legi pe care un câ rmuitor

înţ elept le ia pentru binele poporului să u şi care-şi pă strează în timp, nealterat,scopul nobil pentru care apă ruser ă . Iar aceast ă lege nu era singura, mai eraumulte altele ca ea. Se întrebase şi el de exemplu, de ce trebuia ca CTC-ul să aibă monopolul comunica ţ iilor şi transporturilor? Sau de ce doar cei ce aumatricola Breslei Negustorilor şi Comercianţ ilor au dreptul legal să facă comer ţ cu orice şi oriunde pe întinsul Confedera ţ iei? Era cum nu se poate maiadev ă rat că aceste monopoluri existau de foarte mult ă vreme sau cel puţ in elnu gă sise pe cineva care să -i poat ă vorbi despre na şterea lor care precedase,spuneau unii, chiar şi apariţ ia Confedera ţ iei. În afara celor câ teva organiza ţ ii degenul CTC-ului care practic controlau întreaga via ţă a Confedera ţ iei, doarIndependenţ ii puteau să se mişte câ t de câ t mai liber, dar şi ei între anumitelimite. La început luase lucrurile a şa cum erau deoarece i se spusese că a şa e

bine şi că a şa şi trebuie să fie. Câ nd vezi lucruri şi fapte de la distanţă -percepute ca nişte imagini atrofiate sau ca nişte idei opace - de propriile-ţ isimţ uri sau de ra ţ iunea neinteresat ă , nu le acorzi nici cea mai mică importanţă . Vin, trec iar apoi sunt uitate cu repeziciune, sau în cel mai buncaz, înmagazinate într-un colţ inaccesibil al memoriei. Dar mai t â rziu îşidă duse seama că era o lege care favoriza doar CTC-ul şi că el îşi putuse daseama de lucrul acesta datorit ă faptului că încă se mai numă ra printreIndependenţ i. Pentru cineva care nu avuse-se pâ nă atunci de-a face în mod

direct cu ei probabil că era un lucru absolut normal, altfel nu-şi putea explicalucrurile. Iar acum sta în fa ţ a lui Kaan, unul din reprezentanţ ii, chiar dacă nudirecţ i, ai CTC-ului, incapabil să scoat ă o vorbă , ca un v â nat hipnotizat deprivirea pr ă dă torului, ştiind că a fost prins că lcâ nd pe bec din cauza uneit â mpenii. Era o greşeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem careavea în grijă singura planet ă unde creştea aceast ă plant ă , habar n-avea deexistenţ a legii tutunului, că nu ştia că îl prinsese pe că pitan în flagrant, ca şicum ar fi picat atunci de niciunde la bordul navei, chiar dacă la urma urmei nuera vorba decâ t de o mare prostie at â t din partea lui câ t şi din partea celor carenu avuseser ă grijă ca legea să dispar ă atunci câ nd ar fi trebuit. Gâ ndurile care-i traversau vertiginos prin minte, se lichefiar ă apoi brusc,transformâ ndu-i-se în broboane mari de sudoare care începur ă să -i alunececopios pe t â mple şi pe frunte. Încercă să se împotrivească sentimentului denesiguranţă care îi urca odat ă cu sâ ngele prin vene amestecâ ndu-se chinuit.Inutil. Era sf â r şitul. Şi-l închipuise în multe forme dar niciodat ă a şa. Simţ i că nu mai poate acţ iona în nici un fel. Era ca şi cum se pregă tea să capitulaze


13/30

înainte de începerea luptei. Iar Kaan câştigase dreptul la prima mutare înacest ă bă t ă lie f ă r ă să mişte un deget. Acesta, în loc să declanşeze un atac direct, a şa după cum se a şteptacă pitanul, începu să -şi hă r ţ uiască victima sigur pe el: — Ce se înt â mplă cu tine că pitane? Cumva îţ i este r ă u? Îi suger ă Kaan cu

un r â njet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schiţ eze un zâ mbet neglijent dar tot ceea ce reuşi să afişeze fu o grimasă îngheţ at ă , ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să -şicontinue tirada: — Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar a şa de mult te bucuri să mă revezi? V ă zâ nd că Birmaq este încă în stare de şoc şi nu are nici o reacţ ieKaan str ă bă tu din câţ iva pa şi distanţ a care-l separa de că pitan, îi luă pipa dingur ă şi începu să o studieze cu o mirare perfect simulat ă : — Ciudat obiect. este un artefact pă mâ ntean, nu? Chiar vorbeam despreasta cu secundul t ă u. La ce îţ i foloseşte? Întrebă el. Lasă -mă să ghicesc dar nuacum. Să rezolv prima dat ă principala problemă pentru care sunt aici şi apoi osă v ă d câ t de bun negustor eşti că pitane câ nd o să -ţ i negociezi propria via ţă .Dacă totul o să meargă la fel de uşor ca şi pâ nă acum, cu siguranţă că nu o să mai am parte de nici o distracţ ie. Sper să mişti ceva pentru că altfel nu mai arenici un rost să t ă r ă gă nez lucrurile. Mi-ar place să spun că este doar controlulde rutină pe care trebuie să -l efectuez, conform îndatoririlor pe care le am, peorice nav ă care trece prin zonă , indiferent că este un vechi client ca tine saudimpotriv ă cineva care este pentru prima dat ă în zonă , zise el adopt â nd un tonsemioficial în timp ce degetele-i mâ ngâ iau febril contururile pipei, însă cred că ştii şi tu la fel de bine că lucrurile nu stau chiar a şa. — Nu am nici o idee la ce te referi, reuşi să articuleze primele cuvinte

că pitanul. Nu am încă lcat nici o lege a Confedera ţ iei şi nu avem de gâ nd să sfidă m în vreun fel Confedera ţ ia, mai spuse el. — Nici nu cred că vei reuşi vreodat ă lucrul ă sta. Nu aveţ i for ţ a necesar ă pentru a şa ceva. Sf â r şitul Independenţ ilor se apropie, îi replică Kaan. Adev ă rata ordine îşi va relua în sf â r şit locul în Confedera ţ ie. Toţ i cei ca tine vor dispă reaodat ă pentru totdeauna. Iar noi vom putea acţ iona a şa cum vom crede decuviinţă . Da, poate că aici în ceea ce fac eu va fi începutul sf â r şituluiIndependenţ ilor. Iar eu voi şti să culeg laurii care mi se cuvin, îşi frecă el îngâ nd palmele de bucurie. Că pitane, să nu ne mai ascundem după degete.

Aduce-ţ i rebelul pe care-l ascundeţ i şi poate nu am să îndeplinesc în totalitateceea ce-mi cere regulamentul în asemenea situa ţ ii. Secundul Darius interveni pentru a mai câştiga timp şi pentru a-i dar ă gaz că pitanului să -şi revină : — Nobile locotenet-gardian Kaan, folosi el tradiţ ionala formulă deadresare, ne cunoşti de prea mult timp pentru a susţ ine asemenea lucruri. Ştiţ idoar că noi nu ne ocupă m de asemenea treburi. Câştigă m bine de pe urmacomer ţ ului şi nu ar avea rost să ne riscă m pielea doar de dragul aventurii.Corecta ţ i-mă dacă greşesc că pitane, îşi îndrept ă el privirea că tre Birmaq.


14/30

Ultima replică a lui Kaan avu efectul unui duş rece pentru că pitan. Nuajungea că locotenent-gardianul îl prinsese încă lcâ nd legea dar mai ştia şi deexistenţ a lui Angir pe nav ă . Dacă Angir fusese etichetat rebel ştia ce va urmapentru acesta. Iar cu moartea lui nu era de acord şi se pregă ti să lupte pentru

via ţ a acestuia în primul r â nd iar apoi pentru sine, pentru nava şi echipajul lui.

St ă tu-se pâ nă atunci imobilizat av â nd impresia că el şi toţ i din împrejurul să use aflau într-o cutie de sticlă iar de undeva de sus ochi nev ă zuţ i urmă reau totulcu deta şare. Ca nişte pă puşi vii care se mişcau după voinţ a unui pă puşar f ă r ă a fi nevoie de nici un fel de sfoar ă : — Nu exist ă nici un intrus pe nav ă . Despre rebeli nu poate fi vorba niciat â t. Îmi cunosc bine oamenii, eu i-am ales, şi niciunul dintre ei nu a nutrit

vreodat ă gâ nduri ascunse împotriva Confedera ţ iei. Am ajuns să mă gâ ndesc lael ca la fiul meu. Chiar am o problemă . Dacă scap cu fa ţ a curat ă de aici mă voiretrage. Asta e prima şi ultima promisiune pe care mi-o fac şi pe care am degâ nd să o ţ in. — Aparatele de la bordul sta ţ iei de control nu mă mint niciodat ă ,că pitane. Şi ele au detectat o persoană în plus fa ţă de lista de plecare primit ă .Ştiai sau nu de lucrul acesta? Dacă neagă în continuare o să -mi facă plă ceresă -i v ă d fa ţ a câ nd o să scot asul din mâ necă . — Asta era problema Kaan? O ma şină rie a detectat o prezenţă în plusfa ţă de lista oficială pe „R â ndunica” şi tu ai impresia că ai de-a face cu cine ştiece rebel important ascuns aici? Ma şinile mai pot să şi greşească , locotenente.Sau poate unul din oamenii t ă i ţ i-a transcris greşit datele. La asta nu te-aigâ ndit, nu? Îţ i admir spiritul cu care îţ i faci datoria dar pe nava asta nu-i loc denici o neregulă . Poate reuşesc să -l duc de nas. La un control de rutină Angir nu

va fi descoperit. La urma urmei nu-i un lucru imposibil. Datele despre numă rul

echipajului au fost recepţ ionate de cei de pe sta ţ ie a şa cum trebuiau. Bine că nu ştie că „R â ndunica” este imună împotriva aparatelor lui. Dacă a ş şti cusiguranţă de unde a primit el informa ţ ia asta. — Că pitane, îl cunoşti pe preonorabilul Poha, nu? Chiar tu mi-ai spus că e unul dintre clienţ ii t ă i. — Sigur că -l cunosc. — Şi din câ te arat ă actele de drum, ultimul transport de artefacturi lui ile-ai livrat nu-i a şa? — Da. — Iar de acolo nu ai mai f ă cut nici un fel de opriri pâ nă aici. Corect? — Corect. Dar nu v ă d rostul interogatoriului ă sta. — Nu e vorba de nici un interogatoriu. Dar ai că zut în propria-ţ i plasă .Din câ te scrie aici, spuse el scoţâ nd din buzunar o micuţă placă -misiv ă ,preaonorabilul Poha a declarat autorit ăţ ilor, că te-a rugat să -i faci acest michat â r. Nu a fost prea cooperant, la început, dar pâ nă la urmă a fost convins să -şi mă rturisească pă catele. Deci nu mai are nici un rost să mai minţ i, conchiseel. Acum să te v ă d ce-şi poate pielea, că pitane. O să -mi rezerv bilet de plecareimediat ce termin cu tine.


15/30

Birmaq ştiu că nu poate verifica cele spuse de locotenet-gardian at â tatimp câ t placa-misiv ă nu-i era adresat ă lui. Dar nu asta era important. Acumaflase de unde vin informa ţ iile lui Kaan. Preaonorabilul Poha. Povestea asta cuPoha e cusut ă cu a ţă albă . Puteau să gă sească ceva mai inteligent. Poha e preaputernic pentru ca cineva să -i poat ă face probleme. Şi oricum ceva nu se leagă .

Ori Angir este un rebel a şa cum zice Kaan şi atunci şi preonorabilul Poha esteimplicat în luptele de pe Sagius II ori pur şi simplu Kaan nu este decâ t o rotiţă într-un angrenaj mai mare şi el habar n-are de lucrul ă sta. Ultima explica ţ ieeste cea mai plauzibilă . Iar eu sunt aidoma lui Kaan, o alt ă rotiţă care nu-şicunoa şte utilitatea. Sau care nu şi-a cunoscut-o. Pentru că acum îmi suntdestul de clare anumite lucruri. Eu trebuia să -l transport pe Angir la locul dedestina ţ ie… Iar acum sunt pe punctul de a fi îndepă rtat… Maurul şi-a f ă cutdatoria, maurul poate să plece. Sau mai degrabă să moar ă . O să mai încerc oultimă carte. Dacă nu, va trebui să -l omor pe Kaan, iar apoi Spa ţ iul cu mila. — Exist ă o persoană în plus fa ţă de lista de plecare, admise Birmaq încele din urmă , un puşti, dar nu ştiu de unde ai scos povestea asta cu rebelul.Puştiul este cel mai nevinovat dintre toţ i, încercă el să -l înduplece pe Kaan. Nupoate fi considerat nici mă car un pasager clandestin. Preaonorabilul Poha mi-aspus că este o rudă de-a lui care este prea t â nă r ă pentru a se înscrie înr â ndurile Flotei Confederate şi de aceea m-a rugat să -l iniţ iez în ale navigatului,iar eu nu aveam de ce să -l refuz. Asta fiindcă preaonorabilul m-a asigurat că va rezolva în cel mai scurt timp actele de drum ale puştiului. Numai timpul nu ne-a permis să mai a ştept ă m rezolvarea acestei chestiuni. — Ai încercat să verifici cele spuse de individul ă sta, Poha? Îl chestionă Kaan. Doar nu eşti at â t de naiv să crezi tot ce ţ i se spune, nu? Sunt sigur că elţ i-a ascuns adev ă rul. Angir este cu siguranţă un rebel.

— Sau poate modul în care a fost ajutat să coopereze cu autorit ăţ iile l-af ă cut să mă rturisească lucrurile acestea, îi r ă spunse Birmaq extrem de t ă ios.Nu poţ i ştii niciodat ă care este adev ă rul. — Oricare ar fi adev ă rul eu am nişte ordine de îndeplinit, îl luă gura pedinainte pe Gardian. Aduce-ţ i-l pe rebel. Pe pulberea mea stelar ă , sunt undobitoc de bună voie şi nesilit de nimeni, se înjur ă el de unul singur. — Sunt sigur că vom gă si o cale de rezolvare care să ne mulţ umească peamâ ndoi, spuse pe acela şi ton că pitanul. Trebuie să -l momesc cu ceva. Dacă enevoie cu propria lui moarte. Ameninţ area poate fi la fel de valabilă ca ispita.De ce oare înt â rzie at â t oamenii mei? — În privinţ a r ă zvr ă titului nu poate fi vorba de nici o negociere, îir ă spunse Kaan. Ordinele primite sunt foarte stricte, recunoscu el. Dar în ceeace te priveşte pe tine, că pitane am putea purta o mică discuţ ie… L ă comia i se lă f ă ia în priviri dar asta nu-l mai interesa acum. Îi avea petoţ i la mâ nă şi nici o piedică nu-l mai putea opri. Era aproape de reuşit ă .

Trebuia doar să întindă mâ na şi visul va deveni realitate.


16/30

— Totul este negociabil, chiar şi via ţ a ta, îl trezi vocea uscat ă acă pitanului. Ai venit aici pe o poziţ ie de for ţă , crezâ nd că vei avea totul dar te-aiînşelat. Acum discut ă m de pe poziţ ii egale, după cum poţ i să observi. Un zgomot surd, venind din spatele să u însoţ i ultimele cuvinte alecă pitanului. Kaan se întoarse la timp pentru a vedea cum cele două gorile se

pr ă buşesc la podea ca secerate. Coridorul pe care intrase adineaori era acum blocat de cei care-i neutralizaser ă paznicii. — Nu pot să cred că ameninţ i o oficialitate a Confedera ţ iei, îşi sumeţ icapul Kaan, cu un tremur de furie necontrolat. Este cea mai mare greşeală a taşi, cred eu şi ultima. — De fapt, din toat ă afacerea asta tu ai ieşit în pierdere, continuă Birmaq câ nd Locotenent-gardianul îşi întoarse privirea din nou spre el. Nu mă mir că aifost trimis aici şi nu în alt ă parte, aprecie ironic. Nu ştiu care din noi doi estemai ghinionist… Să geţ ile aruncate îşi atinser ă vizibil ţ inta. Descumpă nirea şi furia seciteau pe fa ţ a locotenentului. — Într-un joc ca acesta e nevoie de doi participanţ i, reluă Birmaq. Nicimă car nu te-ai gâ ndit cum am să reacţ ionez. Trebuia să -ţ i dai seama că , f ă r ă

Angir, în ochii Confedera ţ iei, nu valorez nici câ t un deşeu. O linişte încordat ă îşi gă si locul, preţ de câ teva momente, între privirilecelor doi. Timpul însuşi parcă se scurgea mai încet pentru a da tuturor unr ă gaz de evaluare a situa ţ iei. Cel care rupse t ă cerea fu tot că pitanul Birmaq: — În fine, cred că a venit timpul să ne a şeză m la masa negocierilor. E cea mai bună soluţ ie, crede-mă . Iar oferta pe care am să ţ i-o fac este avantajoasă pentru ambele pă r ţ i. Propunerea mea este ca tu să te întorci înapoi, şi să raportezi că încă nu am trecut prin zonă . Ca şi cum nimic nu s-ar fi înt â mplat.

Noi, te vom lă sa să pleci, în schimbul promisiunii tale de a ne putea urmadrumul. Ce zici? Avem o înţ elegere? Însoţ ind un scr âşnet furios din mă sele, f ă lcile Locotenent-gardianuluiîncepur ă să tremure ca o piftie. Cu un pocnet sec, pipa pe care o ţ inea în mâ nă se rupse în două . Nu fuse-se niciodat ă un om al ideilor, cu at â t mai puţ in alnegocierilor, acţ iunea îi venea ca o haină f ă cut ă la comandă . Acum avea partede acţ iune, a şa cum îşi dorise, numai că o ţ inu-se într-un lanţ de greşeli dinmomentul în care păşise pe nav ă . Niciodat ă nu se gâ ndise că cineva ar îndr ă znisă se atingă de un reprezentant al Confedera ţ iei. Trebuia să distrugă nava,lucru care îi era cum nu se poate mai la îndemâ nă , însă ar fi însemnat să dispar ă şi el odat ă cu ea. Şi cu rebelul. Nu că şi-ar mai face griji din aceast ă pricină sau de neîndeplinirea ordinelor din moment ce şi el ar fi dispă rut. Darplanurile lui… Şi visele lui… Toate începur ă să se destrame ca o ţ esă tur ă uzat ă de timp. Parcă ghicindu-i gâ ndurile că pitanul i se adresă înţ elegă tor: — Şi eu dacă a ş fi ajuns în situa ţ ia ta, primul lucru pe care l-a ş fi plă nuit ar fi fost cum să pă r ă sesc cotlonul ă sta de spa ţ iu uitat de toţ i. Dar un prea


17/30

mare entuziasm nu poate să compenseze decâ t par ţ ial greşelile f ă cute. Amîmbă tr â nit eu, poate, dar nu sunt o pradă uşor de digerat… — Oferta ta este… Este inacceptabilă , îi r ă spunse bâ lbâ it Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi şi sacadat ca un animal hă ituit. Fa ţ ai se înroşise din cauza nervilor, iar transpira ţ ia îi curgea în pâ r â ia şe pe fa ţ a

buhă it ă , de parcă tocmai terminase nişte exerciţ ii de gimnastică imposibil derealizat pentru cineva de gabaritul să u. — Cred că am intrat pe un f ă ga ş f ă r ă întoarcere, că pitane, continuă el.Prezenţ a ta aici este deja cunoscut ă . Eu trebuie să distrug nava, lucru careoricum se va înt â mpla dacă nu mă întorc într-un anumit interval de timp pesta ţ ie însoţ it de rebel. După cum vezi joc cu că r ţ ile pe fa ţă . Nu mai am nimic depierdut sau câştigat în momentul de fa ţă , decâ t via ţ a mea. Şi dacă o să fie să dispar, atunci mă car să fie într-un mod demn, la datorie. Nea şteptata criză de eroism a Locotenent-gardianului îl luă penepregă tite pe Birmaq care se abţ inu din greu să nu izbucnească în hohote der â s, deşi, în situa ţ ia în care se aflau, numai de a şa ceva nu îi ardea. Gardianulluase postura celui care nemaiav â nd alt ă ieşire, accept ă cu un fel de resemnarestoică , în acela şi timp brav â nd gratuit, un rol mai mare decâ t posibilit ăţ ile sale,pe care soarta i-l rezervase. — Cred totuşi, că nu este o situa ţ ie at â t de imposibilă pe câ t pare laprima vedere, se auzi o voce nouă . Surpriza intervenţ iei lui Angir, care intrase pe punte în timp ce toţ i ochiierau a ţ intiţ i asupra lui Kaan şi a că pitanului fu şi mai nea şteptat ă , lă sâ nd petoat ă lumea cu gura că scat ă , mai puţ in pe Gardian, care, nemaiput â ndu-sest ă pâ ni, se repezi ameninţă tor înspre el urlâ nd câ t îl ţ inea gura: — Nu se poate ca un puţ oi ca tine să -mi distrugă via ţ a! Te voi trage în jos

odat ă cu mine! Înainte ca cineva să intervină , cu o iuţ eală neşteptat ă pentru gabaritulsă u, Kaan se înfipse cu mâ inile în gâ tul t â nă rului, care se afla singur pe laturaopusă a punţ ii de comandă . Trei oameni reuşir ă cu greu să ridice tonajuldevastator al Gardianului de pe trupul uscăţ iv din fa ţ a sa. Încă mirat că seridicase de jos av â nd acelea şi dimensiuni, Angir se repet ă : — Situa ţ ia nu este at â t de imposibilă pe câ t pare. Voi pă r ă si navaîmpreună cu Kaan şi oamenii lui, iar dumneata, că pitane îţ i vei continuacă lă toria în siguranţă , se explică . Îi voi duce înapoi pe sta ţ ie, ar ă t ă el cuprivirea că tre reprezentanţ ii imobiliza ţ i ai Confedera ţ iei, într-un timp suficientca să -ţ i asigure o distanţă liniştitoare fa ţă de noi. Este singura soluţ ie care nepermite tuturor să r ă mâ nem în via ţă . — Şi cu tine ce se va înt â mpla? Eu am ajuns aproape de capă tuldrumului însă tu ai tot viitorul în fa ţă . Nu cred că sacrificiul acesta îţ i va fi defolos în vreun fel în fa ţ a Confedera ţ iei. Poate că ar fi cazul să la şi deoparteidealurile şi gesturile nobile şi să fii mai pragmatic. Eu nu zic să te debarasezicu totul de ele dar acum chiar nu este cazul pentru a şa ceva.


18/30

— Ai uitat că pitane că aici vorbim şi de nav ă şi de restul echipajului, câ tdespre idealuri, am renunţ at de ceva vreme să îmi mai fac iluzii. — Şi atunci la ce te mai a ştepţ i de la via ţă dacă nu ai idealuri şi nici nuîţ i pasă prea mult de ea, după cum observ? Încercă el să -l facă să ser ă zgâ ndească .

Dacă încerca să -l reţ ină cu for ţ a pe nav ă îngreuna şi mai mult situa ţ ia.Nu avea nici un rost să încerce să îl salveze cu for ţ a. Pe de alt ă parte îi admiraîn secret curajul, uit â ndu-se totodat ă compă timitor la el, ştiind câ t îl va costagestul lui tineresc. Confedera ţ ia nu se uita la v â rst ă câ nd era vorba de astfel deprobleme. — Am renunţ at să mă mai gâ ndesc la astfel de probleme. Dacă nu legă seşti r ă spunsurile, fie ele bune sau rele, câ t eşti t â nă r, cu trecerea timpuluinu vei mai fi în stare nici mă car să -ţ i mai pui astfel de întrebă ri. — Pă i tu încă eşti t â nă r. — Mai degrabă sunt obosit decâ t t â nă r. Este alegerea mea. — Şi atunci ce se va înt â mpla cu tine mai departe? Încercă o ultimă dat ă că pitanul să -l convingă . — Pot să te asigur că nu are rost să îţ i faci griji pentru mine. Mă voidescurca într-un fel sau altul, adă ugă el cu un zâ mbet misterios. Se pă rea că Angir gă sise soluţ ia convenabilă tuturor, dar nimeni de pe„R â ndunica” nu se gâ ndea la altceva decâ t dacă Angir putea să facă fa ţă cuadev ă rat situa ţ iei în care se aflau. Chiar şi Birmaq avea îndoielile lui. Încă îimai st ă ruia în cap că statutul t â nă rului era altul decâ t ceea ce pretindea el că este. Atunci problemele abia ar fi început pentru el şi restul echipajului. Aranjâ ndu-şi hainele care mai pă strau urmele impactului cu masivulLocotenent-Gardian, Angir cuprinse cu privirea pe toţ i cei prezenţ i pe punte,

insist â nd puţ in asupra că pitanului. Nu avea nimic personal cu niciunul dintreei, cu at â t mai puţ in cu Birmaq pe care începuse să -l îndr ă gească , şi într-unfel, îi pă rea r ă u pentru ceea ce urma să se înt â mple. Câ t despre Kaan, va aveagrijă să primească r ă splata pentru incapacitatea de care dă duse dovadă . Toateînsă la timpul lor. Abia acum înţ elese ce anume încercase să îi spună preaonorabilul Poha înainte de plecare. Principalul lucru pe care trebuia să -l facă acum era să pă r ă sească întregnava şi să ajungă la fel pe Terra. Îi salut ă scurt pe că pitan şi pe secund şi seîndrept ă că tre culoarul de acces din care îşi f ă cuser ă apariţ ia reprezentanţ iiConfedera ţ iei. Se uit ă doar o singur ă dat ă în urmă pentru a se asigura că aceştia îl urmează . Nu luă în seamă escorta care-i însoţ ea decâ t pentru a-i oprisă urce împreună cu ei în ecluza care f ă cea legă tura cu naveta Locotenent-Gardianului. Câ teva momente mai t â rziu, în navet ă , Angir se apucă să -i scoat ă că luşullui Kaan şi să -l dezlege: — F ă ceea ce ai de f ă cut, se adresă el sec Locotenent-Gardianului, care îlprivea cu o ner ţă rmurit ă uimire. Din pricina prostiei tale era să eşueze totul


19/30

chiar înainte de start. Mare noroc o să ai dacă r ă mâ i în via ţă câ nd se va afla ceai f ă cut. Nu-şi dă du seama dacă din pricina vocii autoritare şi a atitudinii de liderafişate de cel din fa ţ a sa ori din alte cauze, dar se adresă şi el la r â ndul să u maideparte:

— Pregă tiţ i-v ă să ataca ţ i „R â ndunica”! III. Întunericul se lă sa încet peste habitus îmbr ăţ işâ nd toate formele încontururi neclare. Pe str ă zile întortocheate şi înguste, înghesuite între ziduriînalte şi murdare, liniştea se înst ă pâ nea treptat, semn că se apropia ora la careintra în vigoare interdicţ ia de circula ţ ie. Se mai ză reau uneori umbre umanefurişate, ocolind gr ă bit noroaiele şi patrulele. Preaonorabilul Poha privi pentrucâ teva secunde, în apusul soarelui, dansul fantastic pe care câţ iva copaci îldesenau cu ramurile pe fereastra din fa ţ a sa. Cumva, aceştia reuşiser ă să supravieţ uiască în lupta lor cu nevoia de spa ţ iu a a şeză rii, devenit ă tot maiaglomerat ă o dat ă cu dezvoltarea zonei. Tonne era unul dintre cele mai aglomerate habitusuri ce apă ruser ă într-un mod oarecum normal în preajma celui mai mare starport de pe Sagius II.Înghesuit pe înă lţ ime, între munţ i, construit f ă r ă nici un plan bine stabilit,semă na mai mult cu un labirint, în care se înv â rteau zilnic câ teva zeci demilioane de oameni. Practic, a şezarea începuse să prindă contur, odat ă cusosirea celor câ teva sute de mii de muncitori, aduşi pentru construireastarportului. Amplasarea acestuia într-o zonă at â t de imposibilă fusese o idee aguvernanţ ilor care reuşiser ă să reducă at â t de mult procentajul şomajului încâ t umbla şi o vorbă pe seama lor: „Dacă vrei să r ă mâ i f ă r ă şomeri, apelează cuîncredere la guvernanţ ii de pe Sagius II”.

Odat ă cu terminarea construcţ iei, care durase câţ iva zeci de ani buni, cea mai mare parte a muncitorilor se reprofilaser ă , devenind mici meşteşugari şicomercianţ i semiindependenţ i în cadrul Breslei Meşteşugarilor şiComercianţ ilor sau lucr â nd pentru Compania de Transporturi şi Comunica ţ ii.O alt ă parte r ă mă seser ă angaja ţ i în cadrul starportului, la întreţ inereaacestuia. Potrivit importanţ ei lui şi a debitului de mă rfuri, treptat, zonaprinsese un av â nt economic nesperat fa ţ a de situa ţ ia generală care domnea peSagius II, popula ţ ia începâ nd să crească propor ţ ional cu mirajul economicnumit Tonne. Amalgamul de pe Tonne era întregit de prezenţ a a numeroşi traficanţ i şicontrabandişti, cu cartierul general stabilit aici, şi care se ascundeau înadă posturile oferite generos de munţ ii din preajmă . Însă nu ei erau principalaproblemă a Confedera ţ iei în zonă . Practic ei erau lă sa ţ i în pace, formâ nd osupapă de siguranţă socială , a mâ inii de lucru, deşi erau ţ inuţ i sub o strict ă supraveghere, cunoscâ ndu-li-se fiecare mişcare. Pericolul real, ce dă dea dureri de cap autorit ăţ ilor, erau rebelii, afla ţ i şi eiîn munţ i. Aceştia apă ruser ă la puţ ină vreme de la începerea construcţ ieistarportului, milit â nd împotriva înlocuirii ma şinilor cu oameni în munca brut ă .


20/30

Avuseser ă un oarecare succes, at â ta vreme câ t construcţ ia era în plină desf ăşurare, înghiţ ind multe vieţ i omeneşti. Odat ă cu terminarea lucr ă rilor, îşipierduser ă obiectul muncii, ca şi cea mai mare parte din membrii. Totuşir ă mă sese un nucleu dur, ce nu fusese niciodat ă descoperit şi care prinexistenţ a lui era ca un spin în coaste, pentru autorit ăţ ile confederate. Câ t timp

existau ei, la fel de bine puteau să apar ă şi alţ ii, mult mai periculoşi, pe careConfedera ţ ia să nu-i poat ă controla. — Una peste alta, ideea construcţ iei a fost singura idee bine gâ ndit ă aguvernanţ ilor de aici. De fapt, nici mă car nu a fost a lor, şi-au însuşit-o cu for ţ a de la cineva prea naiv ca să -şi dea seama că nici mă car cu autorit ăţ ile nutrebuie să mergi pe o rela ţ ie bazat ă pe încredere, remarcă extrem de îngâ ndurat preaonorabilul Poha. — Tu ce crezi? Se întoarse el compunâ ndu-şi o mină încurajatoare că tret â nă rul care îşi freca nervos mâ inile. Oh. mâ inile. îţ i tr ă dează nervozitatea.înva ţă să te controlezi, îi aruncă . — Desigur, preaonorabile. Ce cred eu? Credeam că a ţ i citit deja raportulmeu referitor la situa ţ ia. — Sigur, sigur, nu la asta m-am gâ ndit, se scuză Poha. Îţ i place, aici, lamine? Ce zici? Angir îşi roti privirile împrejurul camerei în care îl primise preaonorabilul.Încă perea - cel mai probabil, biroul personal - afişa o opulenţă mascat ă prin

bun gust. Pereţ ii ca şi tavanul erau îmbr ă ca ţ i în esenţă de lemn tare, închis laculoare ce îţ i induceau o stare de relaxare, dublat ă de lumina difuză ce filtrasemiobscuritatea camerei. Îşi mut ă privirile la şemineul în care ardeau, trosnind şi şuier â nd, trei

butuci usca ţ i aruncâ nd din câ nd în câ nd o puzderie de scâ ntei ce se stingeau

undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregit ă de mobila de epocă - nu-şi dă deaseama însă câ t de veche era - complet â nd interiorul într-un mod cald, intim. De

jur-împrejurul să u, în toate obiectele din încă pere, simţ ea patina timpului,aleasă parcă intenţ ionat ca de un colecţ ionar. Lui Angir îi crea iluzia unui cuib,dar în mod ciudat el se simţ ea nesigur, nu vedea în preaonorabilul Pohaprotectorul să u, deşi toţ i prietenii lui îi spuseser ă asta. — Haide! Să închină m un pahar pentru cea mai important ă zi din via ţ ata, zâ mbi Poha. Se îndrept ă că tre o nişă din perete, de unde se întoarse cudouă boluri şi o sticlă . — Sunt sigur că te vei descurca. Eşti exact omul potrivit, la locul potrivit,zâ mbi el că tre t â nă r. — V ă mulţ umesc pentru încredere, preaonorabile, însă . —. vrei să ştii mai multe, nu? Îi luă vorba din gur ă Poha. — Dacă se poate. — Şi eu a ş fi vrut la fel, chicoti el, dar nu se poate. Este parte dinpregă tirea ta, să faci fa ţă neprev ă zutului. Tot ce pot să -ţ i spun este că vei plecaspre Terra. Rolul t ă u acolo îl vei afla după ce vei ajunge.


21/30

— Practic, tot ce pot face este să încep să str â ng informa ţ ii în timpul caremi-a mai r ă mas. — Exact pentru asta ţ i-am spus destina ţ ia, chicoti pentru a doua oar ă preaonorabilul. Ştii, eu cred că eşti un t â nă r deosebit. Mi-ar pă rea r ă u să neînt â lnim şi a doua oar ă , schimbă el tonul. Ar însemna că ai dat greş în

misiunea ta. Da. ar fi cu adev ă rat trist pentru că am discuta de pe alte poziţ ii.Dar să nu mai fim a şa negativişti, îşi concentr ă el brusc atenţ ia asupra boluluicristalin. — Însă … — Tot ce pot să -ţ i spun este că acum nu mai ai loc de întors. Sincer, nuştiu dacă o să mai vezi vreodat ă locurile astea, spuse el, descriind cu mâ inileun arc de cerc în care încerca parcă să cuprindă întreaga situa ţ ie. A doua

variant ă , nu este de acceptat pentru nimeni. Ar însemna că am greşit amâ ndoi,eu că te-am ales, iar tu… — Au mai fost şi alţ ii înaintea mea care au dat greş? Spuse cu un început de panică t â nă rul. — Chiar crezi că o să -ţ i spun? Adulmecă aroma lichidului Poha.Nesiguranţ a situa ţ iei face diferenţ a între caractere. — Da, da, ştiu. nesiguranţ a ar trebui să ascut ă simţ urile şi să trezească din lâ ncezeală ra ţ iunea. Câ teodat ă . Alt ă dat ă însă … Am înv ăţ at asta. — Distanţ a dintre teorie şi practică . de fapt, o să vezi şi singur. — Sper că nu o să mă dezamă gesc… — Să te dezamă geşti? — Tocmai am aflat la ce să mă a ştept dacă ne înt â lnim a doua oar ă .R ă mâ ne doar ca eu să consider că am f ă cut tot ce mi-a stat în putinţă calucrurile să meargă bine, scutur ă din cap Angir neconvins parcă de propriile

vorbe. Preaonorabilul Poha se apropie de t â nă r lă sâ ndu-şi mâ na pe umă rul lui,în semn de încurajare: — De ce vrei să ieşi din aceast ă clă dire cu sentimentul ireversibilit ăţ iisitua ţ iei? Nu acesta este spiritul pe care l-am întrev ă zut la tine. Nu pentru astaai fost ales. — De unde să ştiu, motivele reale pentru care am fost ales? Întrebă maimult pentru el Angir. Nimeni nu mi-a spus nimic. Am fost anunţ at în urmă cudouă zile că voi primi prima misiune şi at â t. Cum să mă comport? Să strig defericire? Şi după ce voi r ă guşi de at â ta fericire, ce să fac? — Nu poţ i porni la drum cu ideea eşecului, continuă Poha ca şi cum nu l-ar fi auzit. Eu am convingerea, că am ales pe cine trebuia. Haide, capul sus.Nici nu ai început şi deja te gâ ndeşti dacă nu cumva ne vom înt â lni şi a douaoar ă . Unul dintre panourile aflate în fa ţ a celor doi glisă cu un şuierat uşor careîi atrase atenţ ia preaonorabilului. Acesta se îndrept ă că tre el ieşind înînt â mpinarea umbrei care se întreză rea pe coridorul deschis.


22/30

— Că pitane Birmaq, fii binevenit. Tocmai mă gâ ndeam la tine, îşi drese eluşor glasul. Cum te mai simţ i? Întrebă el mai mult din politeţ e, încrunt â ndu-seînsă câ nd v ă zu urmele de noroi pe care încă lţă rile că pitanului le lă saser ă pepodea. — Mai bine de at â t nu se poate, veni r ă spunsul. Un zâ mbet r ă să ri în

mintea că pitanului câ nd v ă zu nemulţ umirea de pe fa ţ a lui Poha: acum, chiarmă simt bine. Zona unde stai este frumoasă , însă că ile de acces lasă de dorit.

Ar trebui f ă cut ceva în sensul ă sta… — Dacă a ş putea… Autorit ăţ ile mi-a ridicat din umeri de fiecare dat ă câ nd i-am cerut să facă ceva cu drumurile astea. Ori sunt pline de noroaie, oride praf. În fine, bei cu noi un energizant? — Sigur. A ş paria nava mea contra un pumn de ţă r â nă că autorit ăţ ilehabar n-au de ce vorbeşti tu acum. Pentru ce bem? — Trebuie să bem pentru ceva, neapă rat? Înclină din cap cu o mină denedumerire amestecat ă cu dispreţ preaonorabilul înmâ nâ ndu-i un bolcă pitanului. Nu prea respecta nici un fel de obiceiuri. Atunci să bem pentru…O Confedera ţ ie mai bună . — Pentru un viitor mai bun, fu de acord că pitanul. Angir ridică în t ă cere bolul, uit â ndu-se câ nd la unul câ nd la celă lalt. — Motivul pentru care te-am invitat aici, reluă preaonorabilul Poha, esteel, îl ar ă t ă cu privirea pe Angir. — Aha, dacă puteţ i fi mai precis, preaonorabile… — Angir, este unul din cei mai buni exper ţ i în istorie veche care exist ă lamomentul actual în cadrul Confedera ţ iei. T â nă rul că scă ochii mari de uimire câ nd auzi cu ce se ocupa mai nou.Fuse-se luat prin surprindere. Apoi, realiză rapid, câ nd prinse privirea

preaonorabilului, că de fapt intrase deja în joc şi nu mai avea cum să deaînapoi. Era primul lui test şi trebuia să -i demonstreze lui Poha că este aptpentru misiunea încredinţ at ă , oricare ar fi fost ea. Altfel ar fi putut să seînt â lnească şi a doua oar ă cu superiorul să u, lucru de care tocmai fuseseavertizat. — Trebuie că a intervenit ceva foarte important dacă a ţ i apelat laserviciile unui expert, spuse Birmaq înclinâ nd uşor capul că tre Angir care îir ă spunse în acela şi fel. — De fapt, t â nă rul de aici mi-a dat o idee colosală . De ce să aduc aicidoar artefactele terrane, câ nd le-a ş putea aduce cu tot cu ambalaj? — Despre ce ambalaj este vorba, dacă îmi permiteţ i? Întrebă Birmaq. — Angir o să -ţ i dea toate explica ţ iile necesare, că pitane. Poc! Al doilea şut în ouă primit din partea preaonorabilului în ultimelecinci minute. Nu mai glumea deloc mentorul să u. Ce pulberea stelar ă puteausă fie ambalajele despre care tot bolborosea boşorogul ă sta? Începuse să creadă , că nu va mai ieşi din încă pere tot în postura de favorit în care intrase. — Vedeţ i că pitane, preaonorabilul Poha este un împă timit al artefactelorde pe Terra, dar ca orice colecţ ionar amator face nişte greşeli de începă tor.


23/30

Era r â ndul că pitanului să ca şte ochii, mut de uimire la îndr ă znealat â nă rului. Probabil că Poha ţ inea mult la pă rerile lui dacă îi permitea astfel de

vorbe. Dar vorbele lui Angir îl surprinseser ă la fel de mult şi pe Poha. După unmoment scurt de t ă cere, t â nă rul reluă nelă sâ ndu-i timp acestuia să -şi revină :

— A şa că i-am explicat că cel mai bine pentru pă strarea artefactelor şipentru a reliefa mai bine valoarea lor ar fi să fie aduse aici împreună cu loca ţ iileunde au fost gă site: temple, palate, ruine. — Bun, şi care ar fi rolul meu aici? — Tu eşti omul meu care îmi vei aduce artefactele. Trebuie să -l iei cu tinela urmă toarul transport, ar ă t ă cu capul că tre Angir, iar el va face cercet ă rile luiacolo. Tu doar trebuie să -l duci. — Sunt onorat, dar nu înţ eleg de ce nu a ţ i ales o nav ă de pasageri?Întrebă Birmaq. — Din mai multe motive, dar nu este nici timpul nici locul ca să ţ i leînşirui, veni r ă spunsul. Trebuie doar să ştii că sunt foarte ner ă bdă tor cat â nă rul acesta să ajungă pe Terra, teaf ă r şi nev ă t ă mat. At â t de ner ă bdă tor încâ t nici actele pentru transport nu îi sunt pregă tite, înţ elegi că pitane? I se adresă preaonorabilul Poha, accentuâ nd cuvintele. — Mă tem că nu prea înţ eleg, tuşi încurcat că pitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comer ţ ului cu artefacte şi cutotul alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunţ ase la calitatea de Independent, deşi o posibilă ameninţ are asupra lor i se pă rea acum lipsit ă de orice importanţă . Acelea şi interese peste tot. Pfui,fornă i el cu nă duf, ce-mi era Confedera ţ ia şi ce-mi erau Independenţ ii. — Să înţ eleg că refuzi să mă ajuţ i, îi zâ mbi politicos preaonorabilul Poha

la auzul r ă bufnelii. Sub masca zâ mbetului, că pitanul însă ză ri mişcă rile spasmodice alemaxilarului. F ă cuse o greşeală câ nd îl refuzase la modul ă sta. O f ă cuseinconştient purtat de inamiciţ iile sale mai vechi. Trebuia cumva să -l facă să înţ eleagă că nu putea să rişte at â t de mult doar pentru un moft. — Preaonorabile, riscurile în cazul în care voi fi prins sunt mult preamari. Risc să -mi pierd nava şi echipajul, poate chiar via ţ a doar pentru atransporta un expert care nu are gata actele de că lă torie. Nu cred că vaîmbă tr â ni aici pâ nă îi vor fi gata actele, încercă el o glumă . Ce fel de expert înartefacte o fi? Containerele cu „artefacte” pe care i le aduc eu preaonorabiluluinumai antichit ăţ i nu sunt… — Ce investesc şi care va fi profitul… Trebuia să -mi dau seama, că pitane,că vei pune problema într-un mod tipic Independenţ ilor. Te asigur că acesttransport va fi recompensat cu mult mai mult decâ t te a ştepţ i. — Riscul nu este numai al meu, continuă Birmaq ca şi cum nu auzisenimic din ceea ce spusese Poha. Prin mine sau el, continuă Birmaqdesemnâ ndu-l cu un gest gr ă itor pe Angir, se poate ajunge uşor ladumneavoastr ă .


24/30

Ştia că supralicitase. Preaonorabilul nu putea fi atins prea uşor. Dar peel nu-l interesa recompensa. Str â nsese destule credite câ t să -i ajungă restul

vieţ ii pe cea mai luxoasă planet ă . Nu asta era problema. Trebuia să -i aratepreaonorabilului că nu poate dispune după pofta inimii, pentru orice fleac, deoricine.

— Ştii şi tu la fel de bine ca mine, că nu pot avea probleme a şa de uşorcă pitane. Ar fi mai bine să jucă m cu că r ţ ile pe fa ţă amâ ndoi, nu crezi? Ceva nu e în regulă cu solicitarea asta. O simt. Trebuie neapă rat să mă eschivez într-un fel sau altul. Ce că r ţ i joci oare, preaonorabile? Oare chiar eştimai mult decâ t un om onorabil? Sau e doar o titulatur ă ? Gâ ndi sarcasticBirmaq. — Ceea ce admir la tine, este caracterul t ă u, reluă Poha. Se îndrept ă spre

birou şi îşi umplu din nou bolul, urmă rind efectul vorbelor sale. I se pă ru că Birmaq fuse-se scuturat de un frison. Sper că efectul pe care-l provoc nu o să fie contrar celui pe care-l a ştept de la el. Eşti asemenea mie, că pitane, nu aicum să negi lucrul ă sta. Întotdeauna ai ştiut să cazi în picioare în oricesitua ţ ie, mă înţ elegi? — Preaonorabile, veni r ă spunsul mormă it, par ţ ial aveţ i dreptate. Adică ,partea cu „întotdeauna reuşesc să cad în picioare” e adev ă rat ă . Şi am de gâ ndsă o aplic şi acum, mai adă ugă el în timp ce se îndrept ă cu hot ă r â re că treieşire. Chiar nu am de gâ nd să -mi risc pielea pentru un fleac, aruncă el pesteumă r o ultimă explica ţ ie. — Dacă ai avea încredere… — Încredere e un cuv â nt care nu îşi are rostul aici, îl întrerupsecă pitanul. — Să mă asculţ i pâ nă la capă t, continuă netulburat Poha, poate îţ i vei

schimba atitudinea. Cu o mină uşor plictisit ă , de om care face o concesie în a-l asculta pe celcare-l plicitiseşte, Birmaq se întoarse că tre preaonorabil: — V ă ascult cu toat ă atenţ ia. — În momentul reîntoarcerii voastre, îţ i voi dest ă inui un mic secret carete priveşte în mod direct că pitane, îi r ă spunse cu aceea şi atitudine Poha. Nusuporta deloc să fie tratat cu condescendenţă . — Ştiţ i un secret? Despre mine? Birmaq aproape că pufni în r â s câ ndauzi cuvintele preaonorabilului. — Ţ i-am spus să dovedeşti puţ ină încredere, parcă . Ştiu cum ai ajuns tusă lucrezi pentru Independenţ i, aruncă sec el. Că pitanul se îndepă rt ă precaut câţ iva pa şi de locul unde se afla, de parcă Poha s-ar fi transformat subit într-un animal de pradă gata de atac. — De ce informa ţ ii dispui? Îngă imă el, lă sâ nd să se vadă faptul că eratotal luat prin suprindere. Era unul din momentele din via ţ a lui pe care nu vroia să şi leamintească . Evita mereu să că lă torească în acea parte a memoriei sale undeamintirile îi lă sau întotdeauna un gust amar.


25/30

— Ca o dovadă de bună credinţă , îţ i voi plă ti în avans toate cheltuielileplus prima pe care de obicei o primeai la încheierea transportului, licit ă încă odat ă Poha. Ultimele cuvinte ale preaonorabilului trecur ă pe lâ ngă urechilecă pitanului f ă r ă ca acesta să le fi auzit.

— De ce informa ţ ii dispui? Repet ă întrebarea Birmaq. — După cum am mai spus, toate informa ţ iile şi dovezile pe care le am, ţ ile voi pune la dispoziţ ie în momentul reîntoarcerii voastre. — Nu ştiu ce să zic, îmi trebuie ceva timp ca să analizez oferta. — În condiţ iile astea prev ă d că nu va dura prea mult, coment ă Pohasarcastic. Angir se hot ă ra să intervină . Preaonorabilul Poha risca să piardă avantajul obţ inut doar pentru a-şi satisface vanitatea. — Nimeni în afar ă de noi nu va şti că dumneavoastr ă transporta ţ i şialtceva în afar ă de mă rfuri, interveni el str â ngâ ndu-l uşor de bra ţ cu privireaa ţ intit ă în privirea lui parcă încercâ nd să -i spună ceva ce nu se putea exprimaîn cuvinte. Că pitanul tresă ri la atingerea lui Angir. Îşi frecă bra ţ ul inconştient înlocul unde fusese prins de t â nă r. După câ teva momente de t ă cere se îndrept ă greoi şi i se adresă ursuz preaonorabilului: — O voi face-o, dar numai din cauza lui, îşi înfipse bă rbia în aer că tre

Angir. Şi numai zei vor ştii de ce am f ă cut-o, pentru că eu unul nu pot să mă dumiresc ce m-a apucat. Blestematul ă sta de Poha. Birmaq se întoarse apoi că tre Angir încă ţ inâ ndu-se de mâ nă în loculunde îl prinse-se t â nă rul: — Mâ ine diminea ţă la prima or ă să te prezinţ i la mine, fiule. Nu e vina lui

Poha. Eu sunt cel care m-am lă sat dus de nas. El doar a profitat desentimentele mele. De unde oare o fi ştiut? Nu trebuie să mă conduceţ i, mă descurc şi singur, strecur ă el ultimele vorbe înainte ca uşa să gliseze în spatelelui. — Nu uita că te a ştept la întoarcere să -ţ i spun ceea ce ştiu, strigă el după că pitan. — A fost mai greu decâ t mi-am închipuit, se relax ă preaonorabilul cu unoftat lung, după ce ecoul pa şilor lui Birmaq se stinse. — De unde a ţ i ştiut că va accepta? Îşi permise să întrebe Angir. — Asta a fost o întrebare prostească tinere. Nu ştiam dacă va accepta saunu. Eram pregă tit să -mi asum at â t reuşita câ t şi riscul unui eşec. Că pitanul arfi ieşit de aici într-un sac cu direcţ ia expresă că tre incinerator. — Este membru în cadrul Independ

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	camelia-bianca
View:	217 times
Download:	0 times

Jocul_Zeilor

Documents