jandarmeria naţională argentiniană

JANDARMERIA ROMÂNĂJJJJJJANDARMERIA ANDARMERIA ANDARMERIA ANDARMERIA RRRRRRRRRRRRROMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂOMÂNĂAnul IX / Numărul 31

CONSILIUL EDITORIAL

Preşedinte:general maior dr. Mircea OLARU

Coordonator executiv:colonel dr. Robert VÎŢĂ

Membri:general de brigadă dr. Ovidiu VASILICĂ

general de brigadă Petrică GEARÎPgeneral de brigadă dr. Eugen POP

general de brigadă dr. Constantin FLOREAgeneral maior (rtg) dr. Ilie GORJAN

locotenent colonel dr. Ilie NUŢUmaior Teodor CERNAT

Senior editor:

prof.univ. dr. Nicolae ROTARU

REDACŢIAmr. Sorin DESPINA

lt. Casandra ILIElt. Gheorghe ENE

plt.adj. Florian GRIGOREplt.adj.şef Cristian DUMITRU

plt.adj. Nicoleta SANDU

Publicaţie ilustrată de analiză, cultură,opinie şi informare, editată de

Inspectoratul General al Jandarmeriei Române- fondată la 15 decembrie 1922, sub titlul

“Revista Jandarmeriei“ -

Inspectoratul General al Jandarmeriei RomâneRevista “Jandarmeria Română”

ISSN-L 1843 - 388XAdresa: Strada Jandarmeriei nr. 9-11,

Sector 1, BucureştiTelefon: 021 409.65.01

Fax: 021 319.80.52E-mail: [email protected]

Responsabilitatea asupra opiniilor exprimateîn revistă revine în totalitate autorilor.

Data închiderii ediţiei : 26 iunie 2015 Membră a reţeleiELEMENT

JANDARMERIAROMÂNĂ

JJANDARMERIAANDARMERIARROMÂNĂOMÂNĂ

Consiliul Director al Asociaţiei F.S.P. Grigore Alexandru Ghica adresează cele mai calde mulţumiri pentru sponsorizările făcute cu

prilejul sărbătoririi Zilei Jandarmeriei Române şi a realizării de către Jandarmeria Română a activităţilor reprezentative şi sarcinilor ce îi revin în asigurarea preşedinţiei Comitetului

Interministerial de Nivel Înalt (CIMIN) al Forţei de Jandarmerie Europeană, astfel:

Pentru sărbătorirea Zilei Jandarmeriei Române:

ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN “ROMATSA”;

RENAULT COMMERCIAL ROUMANIE S.R.L.;APA NOVA BUCUREŞTI S.A.;

DRAGONUL ROŞU S.A.;CONPET S.A.;

ANGST RO S.R.L.

Pentru asigurarea preşedinţiei F.J.E.:

LA FÂNTÂNA S.R.L.;S.C. ROM STAR S.R.L.

Preşedintele asociaţiei,gl.bg. (r) Marian TUDOSE

Inovaţie aplicatăcol. Robert MATEI18

Comportamentul prosocial - progres sau regres?elev Mihai MAFTEI28

Lecţii învăţateGermanwings A320 CRUSH

cpt. Cristina POTAMIAN4

Inamicul a fost capturat!Rousofex 2015 - un succes

mr. Sorin DESPINA20

suma

r

Euro 2016cpt. Adrian DINCĂ22

O perspectivă psihologicăasupra profilului comandantului

lt.col. dr. Corneliu Ştefan LIŢĂ10

42 Dan Dungaciu este profesor universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă

Socială a Universităţii din Bucureşti, Directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI) şi este coordonatorul Masterului de Studii de Securitate şi Analiza Informaţiilor al Universităţii din Bucureşti. A studiat sau a lucrat ca cercetător asociat în diverse instituţii occidentale: Fernand Braudel Institute (Binghamton, SUA), Max Weber Centre for Advanced Cultural and Social Study (Erfurt, Germania), Polytechnic University (Cambridge, Marea Britanie), Max Planck Institute for Social Anthropology (Halle, Germania), Triangle Research Centre (North Carolina, USA) etc. De asemenea, este membru al mai multor asociaţii internaţionale şi naţionale de profil, laureat al premiului “Dimitrie Gusti” pentru sociologie al Academiei Române (1995) şi al Premiului Internaţional pentru Sociologie al Universităţii din Istambul (2001). În anul 2010 a deţinut funcţia de consilier prezidenţial pentru integrare europeană al preşedintelui Republicii Moldova şi a primit distincţia de stat “Meritul de Onoare” al Republicii Moldova (2009).

interviu

J DE LA JANDARMI - Prietenii amicilor Legiigl.bg. (rtg.) prof.univ. dr. ing. Nicolae ROTARU13

Copilul orfan al antrenamentului…este pregătirea mentală

mr. Teodor CERNAT14

Contenciosul administrativ - mijloc de garantare a drepturilor omului

gl.mr. (rtg.) conf.univ. dr. Ilie GORJAN24

Conservare şi Biodiversitate în Munţii Carpaţi

slt. Lucian STOICHIŢOIU26

editorial

sumar

FJE - Working Group IImr. Dorin LUŢĂ31

Jandarm român în misiunea EUROGENDFOR din MaliCursul Superior Internaţional a primit recunoaşterea oficială a ONU

lt. Casandra ILIE34

Noi membri FIEPlt.col. Cătălin STEGĂROIU36

Jandarmeria Naţională Argentinianămr. Sorin DESPINA40

Jandarmeria în cel de-al Doilea Război Mondiallt.col. dr. Ilie NUŢU72

Caleidoscop creştinPreot militar Liviu TUDOR76

Plăcerea de a citilt. Casandra ILIE78

Din evenimentele lunii ....în istoria Jandarmerieilt.col. dr. Ilie NUŢU80

Nevoia de modele este profund impregnată în natura umană. Cele mai importante achiziţii în plan lingvistic şi comportamental a celor mici se fac prin imitarea celor mari, a adulţilor. Similar „celor 7 ani de acasă”, când părinţii ne servesc drept modele, am putea vorbi de „primii 7 ani la locul de muncă”, când colegii seniori, dar mai ales şefii, ar trebui să reprezinte noile modele de profesionalism: maturitate, onestitate, profunzime, echilibru.

Probabil că modelele au jucat un rol important în alegerea carierei, mai ales pentru angajaţii din domeniul securităţii naţionale. Încă din copilărie, viitorii militari, poliţişti sau pompieri au fost influenţaţi de personaje fictive sau de un model real din preajma familiei. De cele mai multe ori, modelul întruchipa valori esenţiale (curaj, cinste, disciplină, perseverenţă, modestie, sacrificiu). Conduşi de acest imbold interior, şi-au ales cariera încercând să semene cât mai mult cu acel ideal, sau chiar să-şi depăşească modelul.

Cu timpul, însă, unii şi-au dat seama că aşa numitul „model Hollywoodian” este mult diferit de realităţile noastre sociale. Confruntarea cu problemele şi grijile cotidiene i-au făcut pe alţii să-şi piardă din idealism. Mai mult, noile modele promovate de mass-media au schimbat perspectiva asupra acelor valori fundamentale, vehiculând falsa credinţă că există tot felul de scurtături pentru a avea succes. Ultimii ani ne-au bulversat şi mai mult, văzând cum lideri importanţi au deviat de la statutul de model, de luptător pentru dreptate sau slujitor al comunităţii. Nu este de mirare că o parte considerabilă a cetăţenilor a început să creadă că minciuna, înşelătoria, aranjamentul, manipularea reprezintă un mijloc de obţinere a succesului.

Am ajuns, astfel, în situaţia de a discuta tot mai mult despre o lipsă a modelelor sau de o criză a valorilor

IDENTITATE(!)

General maior dr. Mircea OLARUInspectorul general al Jandarmeriei Române

52

60

57I.J.J. Botoşani - Nu doar idei

lt. Casandra ILIE

Tradiţie şi continuitate a învăţământului militar la Drăgăşanicol. Dumitru CÎRJAN

Pelerinaj la Şumuleu-Ciuclt. Gheorghe ENE

64Primul Drapel de Luptă al unei unităţi a Jandarmeriei decorat după Revoluţia din 1989

col. Mihai ŢOANŢĂ

68Campioni la înălţime - Echipa de oină a Jandarmeriei a câştigat Cupa Regelui

mr. Sorin DESPINA

71Un om şi un general, ambii la superlativ

lt. Casandra ILIE63

69

52

41

în societatea noastră. Deşi nici Jandarmeria Română nu a fost ocolită de această realitate, ultimii ani ne-au poziţionat în fruntea instituţiilor care mai pot servi drept model. Şi aceasta pentru că Arma noastră se poate mândri cu oameni care şi-au îndeplinit atribuţiile cu tenacitate şi înţelepciune, care şi-au purtat cu onoare, cinste şi demnitate gradul, fără să cedeze în faţa multiplelor ispite ale societăţii moderne.

Ar trebui să privim cu atenţie la cei din jurul nostru (indiferent că sunt colegi, şefi sau subordonaţi), care lucrează cu dăruire, fără să se mândrească cu eforturile depuse sau cu realizările obţinute. Dacă vom face efortul de a ne dezmorţi capacitatea de a discerne, vom realiza care sunt modelele de urmat şi care sunt valorile autentice ale identităţii noastre.

54

JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂJANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ

JANDARMERIA ROMÂNĂ - IUNIE 2015 IUNIE 2015 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

Lecţii învăţateGermanwings A320 CRUSH

Traducere şi adaptare,cpt. Cristina POTAMIAN

RJ: Care este motivul pentru care aţi organizat o activitate de pregătire în domeniul gestionării crizei?

Maior Patrick Castaing, consilierul inspectorului general: Misiunea mea principală este de a oferi consilierea care să răspundă noilor nevoi ale instituţiei. Toată lumea îşi aminteşte cele două accidente aeriene soldate cu morţi, accidente care au avut loc în România în cursul anului trecut şi emoţia pe care au stârnit-o. În plus, analizele ulterioare au subliniat dificultatea coordonării intervenţiei şi gestionarea acestui tip de criză.

Având în vedere că Franţa şi, în special, Jandarmeria au fost implicate în gestionarea prăbuşirii unui Airbus A 320 aparţinând Germanwings în luna martie 2015, am propus organizarea unui schimb de experienţă, pentru a împărtăşi experienţa franceză, şi mai cu seamă implicarea Jandarmeriei, care a fost lider în conducerea operaţiunii, prin intermediul Centrului de Planificare şi Gestionare a Crizelor (CPGC).

În final, aş dori să subliniez excelenta participare a ofiţerilor români prezenţi, care prin pertinenţa întrebărilor adresate au arătat interesul suscitat de activităţile şi prelegerile efectuate.

RJ: Intenţionaţi să mai desfăşuraţi astfel de activităţi şi în viitor?

Mr. P.C.: Serviciul de Securitate Internă al Ambasadei Franţei, care se află permanent în legătură cu Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, are în vedere reiterarea acestui tip de cooperare. Ideea principală este de a promova, în cadrul statelor majore ale Jandarmeriei, noţiunea de proiectare a manevrei şi de planificare.

Pentru numeroşi ofiţeri, aceasta este o ştiinţă rezervată unui cerc redus de iniţiaţi şi ale cărei beneficii nu sunt întotdeauna bine înţelese. Într-adevăr, acest exerciţiu de gimnastică intelectuală poate fi considerat obositor, mai cu seamă în cadrul misiunilor cotidiene, dar este întotdeauna sinonimul economiei. În fapt, o misiune bine pregătită permite angrenarea unui număr

corect de forţe şi aduce un răspuns global crizei. În concluzie, dispunând de o pepinieră de ofiţeri de Stat Major obişnuiţi cu exerciţiul de proiectare a manevrei şi de planificare, Jandarmeria va putea să se situeze ca un actor important în acest domeniu, în cadrul forţelor de securitate internă din cadrul ministerului.

RJ: Domnule locotenent colonel, cum aţi pregătit intervenţia în beneficiul Jandarmeriei?

Locotenent-colonel Thibaut Lucazeau, şef planificare CPGC: Prăbuşirea unui avion cu 150 de victime având 16 naţionalităţi diferite este o catastrofă la nivel internaţional, care se poate întâmpla în orice ţară: toată lumea este implicată! Prin urmare, este normal să acceptăm să venim aici pentru a împărtăşi din experienţa noastră.

Din punct de vedere pedagogic, pentru a putea explica de ce şi cum a angrenat Jandarmeria mai mult de 550 de jandarmi şi mijloace speciale, timp de mai multe săptămâni, am decis să organizăm seminarul pe jumătăţi de zi, tematice, chiar dacă în realitate trebuie ca totul să se desfăşoare în acelaşi timp!

De comun acord, ne-am imaginat prăbuşirea avionului în Munţii Piatra Craiului. Diferitele componente şi faze de acţiune au fost explicate şi ilustrate cu hărţi şi reportaje realizate la locul catastrofei aeriene.

S-a muncit în special pe fazele de analiză (teren, forţe, timp, misiune), organizarea postului de comandă, dispozitivul de securitate, imaginea operaţiunii, aceste teme rezultând din proiectarea manevrei. Acestea din urmă permit celor implicaţi să facă faţă cu eficacitate crizelor.

Prăbuşirea A320: Mobilizare totală(articol preluat din Gend Info, nr. 376, aprilie 2015)

Marţi, 24 martie 2015, ora 10:41, un A320 aparţinând Germanwings, cu 144 de pasageri la bord şi 6 membri ai echipajului, s-a prăbuşit în comuna Prads-Haute-Bleon. Imediat, Jandarmeria Franceză a dislocat un dispozitiv global format împreună cu alte componente ale Ministerului de Interne, precum şi cu sprijin din partea Ministerului Apărării. În operaţiunile de căutare, localizare şi securizarea zonei de impact se succed imediat: fazele de anchetă, identificarea victimelor, sosirea jurnaliştilor, familiile victimelor, precum şi organizarea continuă a sprijinului operaţional.

În Franţa, ca şi în străinătate, în toiul anchetei, chiar sub ochii presei, s-au aflat cei 550 de jandarmi care în condiţii dificile, împreună cu ceilalţi participanţi, s-au străduit să găsească şi să identifice cele 150 de victime ale acestei teribile catastrofe aeriene.

După prăbuşirea intenţionată a aeronavei Germanwings, am urmărit cu toţii ştirile despre eforturile autorităţilor franceze şi germane de a stabili condiţiile în care a putut avea loc această tragedie. Jandarmeria Română a avut oportunitatea de a învăţa din lecţiile acestui accident, chiar de la unul din actorii implicaţi în gestionarea acestuia - Jandarmeria Franceză. Astfel, timp de o săptămână, la Centrul de pregătire Ochiuri, au fost împărtăşite experienţele după operaţiunea de identificare a victimelor şi de cercetare a zonei impactului.

76



DGGN, coordonează misiunile aflate în sarcina Jandarmeriei, desemnată ca forţă coordonatoare, pentru această operaţiune inter-servicii:

• Prim-ajutor şi cercetare: la faţa locului au fost trimise 20 de persoane din cadrul posturilor montane din regiune, sprijinite de 16 genişti – pompieri montani;

• Poliţie judiciară: 8 persoane conduc ancheta, cercetează cauzele accidentului şi determină responsabilii. În ziua când au venit familiile victimelor, 45 de militari din cadrul S.C. PACA au avut ca sarcină procedurile legate de prelevarea ADN-ului;

• Poliţia tehnică şi ştiinţifică: cei 22 tehnicieni criminalişti (TC) din regiune, sprijiniţi de 10 experţi din cadrul poliţiei naţionale, sunt însoţiţi de 26 de experţi ai IRCGN în misiunile de prelevare de elemente biologice;

• Coordonare 3D: cei 16 piloţi şi mecanici efectuează survolări în continuu cu aproximativ 5 elicoptere, pentru a-i transporta pe cei care intervin la faţa locului, materialele necesare, recuperarea sacilor mortuari etc.;

• Ordine publică: 4 escadroane mobile de jandarmi asigură securitatea zonei şi a împrejurimilor;

• Gestionarea fluxului: 60 de jandarmi gestionează sosirea la faţa locului a jurnaliştilor şi a publicului, apoi a înaltelor personalităţi şi, în final, primirea familiilor victimelor;

• Sprijin logistic: (cazarea şi aprovizionarea tuturor jandarmilor la faţa locului, aprovizionarea cu materiale: 5.000 de kit-uri de prelevare a ADN-ului au fost trimise foarte rapid etc.). Militarii responsabili de sistemul informatic şi de comunicaţii au instalat mijloacele informatice cu scopul de a asigura fluxul informaţional, pentru transmisia în direct a imaginilor din elicopter către CIC şi DGGN;

• Însoţirea şi comunicarea cu personalul: 3 psihologi şi 2 asistenţi sociali au fost însărcinaţi să-i însoţească pe jandarmi la faţa locului.

Întregul dispozitiv a fost coordonat prin intermediul postului de comandă înfiinţat ad-hoc, în cadrul unui adăpost adaptat pentru această situaţie, cu 11 militari din cadrul Centrului de Planificare şi Gestionare a Crizei.

Pentru a putea lucra în deplină siguranţă în acest mediu dificil, personalul s-a organizat în echipe. Un specialist în domeniul montan asigură securitatea colegului anchetator din cadrul Jandarmeriei Transporturilor Aeriene (GTA) sau identificarea victimelor (IRCGN şi TIC). Asigurate, înarmate cu târnăcoape şi saci, echipele caută în sol elemente corporale, precum şi lucruri personale ce ar putea permite identificarea victimelor.

Retrospectiva primelor trei zileale acestei operaţiuni

Din momentul anunţării dispariţiei avionului, un elicopter aparţinând SAG (Serviciului Aerian al Jandarmeriei) din Digne-les-Bains decolează, avându-l la bord pe adjutantul Fabrice Rouve şi sergentul Jean-Sebastien Beaud, din cadrul Postului Montan Jausiers. Aceşti militari reperează avionul câteva momente mai târziu „datorită fumului” şi, la 11:07, coboară din elicoper la faţa locului. Este vorba despre o vale adâncă, unde se disting două zone: una joasă, practicabilă şi una înaltă, abruptă, care îi va pune la încercare pe cei care intervin la faţa locului. Mii de resturi sunt proiectate pe o suprafaţă de 300 de metri lăţime şi 400 de metri de denivelări de înălţime. „Am făcut turul zonei aşteptând întăriri, căutând eventualii supravieţuitori... dar în zadar.”, mărturiseşte cu reţinere sergentul Beaud. În mijlocul acestui spectacol sinistru, a ieşit la suprafaţă primul element determinant al anchetei. „În jurul orei 11:30, am reperat una din cele două cutii negre”. La ora 13.00, procurorul Republicii Marseille şi generalul aflat la comanda Jandarmeriei Regionale PACA survolează zona la bordul unui elicopter. Sesizarea directorului general al Jandarmeriei Naţionale este confirmată, conducerea operaţiunii fiind dată în sarcina Secţiunii de Cercetare (S.C.) din cadrul Jandarmeriei Transporturilor Aeriene (JTA).

Cercetări dificile în zone periculoase

În ziua de 25 martie se lansează operaţiunea de prelevare de elemente biologice. Aceasta necesită coordonarea între mai multe unităţi ale căror tehnici se completează şi permit derularea cercetării într-un mediu în care riscul alunecărilor de teren constituie un pericol permanent.

La locul accidentului, pantele şi şanţurile sunt pline cu mii de resturi. Printre copacii rupţi, arşi, bucăţile de stâncă explodate din cauza violenţei impactului, sute de indicatoare utilizate în cazurile de avalanşă indică prezenţa elementelor biologice, care vor trebui recuperate.

Organizare inter-instituţionalăpentru catastrofă

„Acest tip de catastrofă presupune organizarea rapidă a unui dispozitiv global” explică generalul de armată David Galtier, comandantul regiunii PACA şi al Jandarmeriei pentru zona de sud, care coordonează operaţiunile. „Având în vedere amploarea situaţiei este nevoie să ne organizăm rapid pentru a răspunde nevoilor imediate legate de acordarea primului ajutor, de cercetarea la faţa locului, de măsurile de ordine publică şi derularea anchetei, dar şi de a ne încadra în timp. Sprijinul şi susţinerea operaţională ocupă un loc important.” În legătură permanentă cu prefectul zonei, Centrul Interministerial de Criză (CIC) şi

98



În zona joasă, în vecinătatea locului unde a fost găsită cutia neagră, un expert coordonează căutarea celei de-a doua. Locotenent-colonelul Thierry Laforet, rezervist operaţional al JTA, consilier tehnic al S.R. JTA şi comandant de bord al unui A320: „Este absolut necesar să găsim această cutie căci ea conţine toţi parametrii de zbor (viteză, cap, altitudine) şi acţiunile pe mâner. Procedăm metodic, în linie, pentru a curăţa terenul în căutarea celor mai mici indicii.”

Investigaţii ritmatede dus-întorsul elicopterelor

În ziua de 26 martie, ora 07.00, locotenet-colonelul Le Goff, şef de Stat Major în comandamentul Forţelor Aeriene ale Jandarmeriei (FAG) organizează survolarea zonei: „Am stabilit o rută şi suntem în legătură radio permanentă.” Două elicoptere pentru zona joasă şi unul pentru zona înaltă. „Survolările vor fi foarte frecvente astăzi. Trebuie să avansăm cu recuperarea victimelor şi să profităm de timpul favorabil”.

Tractarea echipelor, materialelor,recuperarea sacilor mortuari

Unul câte unul, sacii mortuari sunt tractaţi apoi transportaţi până la zona destinată criminalisticii post mortem. Departe de ochii publicului, experţii UGIVC (Unitatea de Jandarmerie de Identificare a Victimelor Catastrofelor constituită din experţi ai IRCGN) se ocupă de sortarea elementelor biologice. După o primă examinare, fiecare din elemente este codificat, fotografiat şi descris de către un medic legist. Apoi, un expert în amprente genetice efectuează prelevarea în profunzime, „căci poate fi poluat cu kerosen la suprafaţă”, explică locotenent-colonelul Jean-Marc Paris, şeful Diviziei Criminalistice de Identificare Umană. „Avem de asemenea, specialişti în odontologie şi amprente digitale.” Laboratorul mobil al UNIC (Unitatea Naţională de Investigaţii Criminale) este detaşat în zonă şi permite efectuarea unei analize a ADN-ului în

timp real. „Nu este vorba acolo de o identificare formală, ci pur şi simplu de o informaţie pentru a distinge diferitele profile”. Paralel, celula ante mortem, rămasă la Rosny-sous-Bois, colectează de la familii datele care, comparate cu elementele obţinute în cadrul operaţiunilor post-mortem, vor permite identificarea formală a victimelor. „Prelevările de ADN efectuate în zonă sunt trimise la Rosny. Apoi, va trebui să adunăm toate sigiliile şi toate lucrurile personale care corespund unui profil pentru identificarea formală”, explică colonelul Patrick Touron, adjunct al directorului IRCGN. Obiectivul principal al experţilor este acela de a ajuta familiile să-şi plângă morţii.

O anchetă internaţională

„Este pentru prima dată în 48 de ore când, după o catastrofă aeriană de amploare, ajungem la ideea precisă a ceea ce s-a întâmplat”, afirmă colonelul Francis Hubert, comandantul JTA. S.R. GTA tratează în timp real cu autorităţile germane şi spaniole. Transparenţa este totală. Citirea primei cutii negre orientează investigaţiile în Germania. JTA trimite rapid o echipă la faţa locului pentru a aduna elementele obţinute în urma percheziţiilor şi audiţiilor, în prezenţa directorului adjunct al Poliţiei Judiciare a Jandarmeriei. Anchetatorii se vor deplasa şi la Barcelona, locul de plecare al avionului, pentru a reconstitui faptele, etapă cu etapă.

Atât anchetatorii germani, cât şi cei spanioli, participă la investigaţii, în zona accidentului, în lanţul medico-legal şi în celula ante-mortem.

Deplasarea Preşedintelui Republicii,apoi a directorului general

la locul accidentului

A320 transporta, în special, cetăţeni germani şi spanioli. Ziua următoare după accident, Preşedintele Republicii, domnul Francois Hollande, s-a deplasat în Seyen-les-Alpes. A fost însoţit de cancelarul german, doamna Angela Merkel şi de şeful guvernului spaniol, domnul Mariano Rajoy, care au dorit să se întâlnească cu jandarmii care au deschis ancheta victimelor, i-au identificat, au securizat zona şi au făcut lumină în acest caz. Preşedintele a felicitat îndelung tot personalul angrenat pentru „excelenta muncă desfăşurată” şi i-a asigurat de sprijinul său în continuarea investigaţiilor.

27 martie 2015, generalul de armată Denis Favier s-a deplasat la rândul său la locul accidentului unde i-a fost prezentată activitatea personalului angrenat imediat după producerea accidentului în dispozitivul de ordine publică şi anchetă judiciară. După ce a fost transportat la faţa locului, directorul general a intrat în contact cu anchetatorii şi experţii Jandarmeriei. I-a felicitat pentru „munca remarcabilă efectuată” şi i-a asigurat de spriinul său.

În final, punând în prim-plan cooperarea inter-servicii, inter-Arme, dar şi cea internaţională cu prezenţa anchetatorilor şi a mijloacelor germane şi spaniole, generalul Favier a amintit „necesitatea de a fi uniţi în aceste momente dificile.”

JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ

1110



comandantului

„În urmă cu mulţi ani tot ce trebuia să faci pentru a conduce oamenii era să-i înlănţui de locurile lor de muncă şi să-i mâni din spate folosindu-te de temerile lor. Ei ştiau că, dacă nu-şi îndeplinesc norma şi nu realizează un anumit număr de sarcini, vor fi înlocuiţi de un lucrător mai supus, care nu se va dezlipi de la locul său.

Apoi au venit anii 1990 şi cei ai

noului mileniu. Angajaţii din ziua de azi sunt mult mai educaţi – citesc cărţi despre cum să ai impact mai mare asupra celor din jur, cum să-i tratezi pe supraveghetorii obsedaţi de control, cum să-ţi stabileşti un scop în viaţă, cum să-ţi eliberezi spiritul. Aceşti oameni vor să muncească în condiţiile dictate de ei, să-şi satisfacă propriile nevoi, să lucreze un număr prestabilit de ore şi să se simtă recompensaţi, atât din punct de vedere financiar, cât şi emoţional. Ei vor să-şi trăiască viaţa!

A fi lider a însemnat evoluţia de la a-i împinge de la spate pe alţii către a-i trage după tine pe ceilalţi. În prezent, liderii trebuie să aibă o viziune şi să-i înroleze pe ceilalţi la viziunea lor aprinzându-le inima, mintea şi sufletul. Ei trebuie să combine viziunea cu integritatea şi cu capacitatea de a comunica la nivel emoţional. Capacitatea de a fi lider devine astfel mai puţin un instinct natural şi mai mult o competenţă dobândită.”

Acestea erau cuvintele folosite de Roxanne Emmerich pentru a sublinia schimbarea de mentalitate care s-a produs în domeniul conducerii oamenilor. În mod firesc ne putem întreba „Cum ar trebui să arate un comandant pentru a impune respectul subordonaţilor?”

Pentru a răspunde acestei întrebări, vom prezenta un model dezvoltat de armata SUA pentru selecţionarea şi pregătirea personalului de conducere care include trei dimensiuni importante: caracteristicile individuale, deprinderile esenţiale şi activităţile principale.

A. Caracteristicile se referă la acele calităţi fundamentale pe care le posedă comandanţii sau la predispoziţiile personale. Acestea sunt de trei tipuri: fizice, mentale şi emoţionale.

• Caracteristicile fizice presupun faptul că un comandant trebuie să îşi menţină un nivel adecvat de pregătire fizică şi să aibă o ţinută profesională;

• Caracteristicile mentale presupun faptul că un comandant trebuie să demonstreze un nivel înalt de voinţă, autodisciplină, iniţiativă, stimă de sine, capacitate de judecare şi sensibilitate culturală;

• Caracteristicile emoţionale presupun faptul că un comandant trebuie să manifeste o bună capacitate de autocontrol, echilibru emoţional şi stabilitate, putând rămâne calm în situaţii stresante.

B. Deprinderile se referă la acele abilităţi pe care comandanţii le utilizează şi dezvoltă în interacţiunea cu alţi oameni, în înţelegerea ideilor şi în mânuirea lucrurilor/echipamentelor. Dobândirea unei deprinderi reprezintă o condiţie pentru manifestarea competenţei. Deprinderile sunt grupate în patru domenii: interpersonale, conceptuale, tehnice şi tactice.

• Deprinderile interpersonale se referă la capacitatea de a lucra cu oamenii şi include abilitatea de a-i învăţa, consilia, motiva şi entuziasma pe ceilalţi. Abilitatea de a lucra în mod eficient cu ceilalţi şi a-i ajuta să se dezvolte este critică, deoarece comandanţii trebuie să se bazeze pe suportul celorlalţi în atingerea scopurilor;

• Deprinderile conceptuale se referă la capacitatea de a lucra cu idei şi include abilitatea de a judeca în mod corespunzător şi a da dovadă de gândire critică, raţionament moral şi creativitate. Dezvoltarea acestei abilităţi permite unui comandant să-şi ajusteze deciziile în funcţie de noile informaţii primite, să considere un număr mare de posibilităţi atunci când rezolvă probleme,

lt.col. dr. Corneliu Ştefan LIŢĂ

O perspectivă psihologică

asupra profi lului

Vara nu e anotimpul eroismului, fie el şi all season, cum e al jandarmilor!

Vara e sezonul relantiurilor, al vacanţelor, al reîncărcării bateriilor, al lenei estivale. Cum ar veni, cireşar-cuptor-gustarul este trimestrul investiţiei de linişte. Nici ordinea publică (furnizoarea tihnei sociale) nu este, teoretic şi de obicei, tulburată în stare de normalitate, căci în situaţii de tristă amintire precum mineriadele, vara poate deveni fierbinte, clocotitore, efervescentă.

E şi motivul principal pentru care oamenii de arme (gestionarii acelor

stări anormale, limită, conflictuale!) nu pot vorbi despre deconectare. Motoarele oamenilor-maşină ai instituţiei stărilor de alertă sunt tot timpul pornite. Combustia şi energiile necesare luptelor cu secundele sunt gata să asigure cel mai rapid start. Nu sunt ei ca nişte avioane de luptă sofisticate evoluând la limita legilor fizicii pe port-avioane strategice, dar nişte individualităţi „coviviale” militar-tehnică acţionând eficient şi urgent pentru repunerea pe făgaş de normalitate a espandărilor liberului arbitru, sunt. Nu prea par belicoşi (iar discreţia şi, după caz, silenţiozitatea cu care acţionează contribuie din plin!), dar ei sunt, îndrituiţi de lege, managerii violenţei licite. „Partenerii” din câmpul de operaţiuni militare ai jandarmilor sunt excepţiile

comportamentului uman, practicanţii behaviorismului anomic, refractarii şi inadaptabilii, teribiliştii şi atipicii, provocatorii şi nonconformiştii, care, cum spuneam, vara, la fel ca şi lighioanele care caută umbră, sunt mai puţin vocali, mai puţin vizibili, mai puţin incomozi. Mai puţin şi mai puţini, fiindcă grosul făcătorilor de valuri se alătură celor cinstiţi şi muncitori pentru a se odihni!

Nu, oamenii de arme nu sunt supra-oameni! Nici nu vor să capete un

asemenea statut. Şi ei au dreptul şi jinduiesc la binemeritata odihnă, vacanţă, refacere. Ei sunt tot componenţi ai cetăţii, prieteni ai amicilor legii, vecini şi participanţi la viaţa de obşte, atâta timp cât nu intervine aritmia, anomalia, discordia, dihonia, discrepanţa, încordarea, criza! Pentru acele circumstanţe de excepţie, ei, oştenii jurământului solemn şi ai patriotismului profesionist, pun pe plan secund relaxarea şi renunţă la orice dolce far niente, indiferent cât de îmbietoare poate fi vara şi cât de stânjenitoare canicula pentru un echipat de luptă. Jandarmii se consideră ceea ce sunt: sine qua non-ul statalităţii, pilonii de stabilitate ai statului de drept, scutieri ai anotimpurilor normalităţii.

Prietenii amicilor Legii

J DE LA JANDARMI

gl.b

g. (r

tg.)

prof

.uni

v. d

r. in

g. N

icola

e RO

TARU


1312



să dezvolte diferite tipuri de soluţii şi să le aleagă pe cele mai eficiente;

• Deprinderile tehnice se referă la capacitatea de a folosi lucrurile şi include abilitatea de a utiliza resursele, echipamentul, armele şi sistemele;

• Deprinderile tactice se referă la capacitatea de a combina şi integra în activitatea curentă oamenii, ideile şi lucrurile, dovedind o abilitate ridicată, atât în plan interpersonal şi conceptual, cât şi în cel tehnic.

C. Activităţile se referă la comportamentele pe care trebuie să le manifeste un comandant pentru a avea un profund impact asupra echipei, a unităţii sau organizaţiei. Aceste comportamente sunt grupate în trei categorii de activităţi: influenţarea oamenilor, realizarea misiunilor, optimizarea activităţilor.

a) Eficienţa în influenţare necesită utilizarea corespunzătoare a abilităţilor interpersonale şi a metodelor de ghidare a persoanelor (subordonaţi, colegi, superiori) sau grupurilor, spre îndeplinirea sarcinilor sau soluţionarea disputelor. Activitatea de influenţare a altora depinde de modul în care comandantul comunică, motivează şi ia decizii.

• Comunicarea implică abilitatea de a te exprima eficient în situaţii individuale sau de grup şi depinde de vocabularul utilizat şi gesturile exprimate, precum şi de coerenţa şi consistenţa acestora. Comunicarea eficientă asigură un schimb de informaţii clare şi

ajută la dezvoltarea încrederii reciproce;

• Motivarea necesită capacitatea de a înţelege nevoile şi dorinţele celorlalţi şi depinde de tipul recompenselor utilizate atunci când indivizii sau grupurile lucrează eficient pentru îndeplinirea sarcinilor şi soluţionarea disputelor. Motivarea implică încurajarea subordonaţilor să atingă scopurile stabilite şi mai ales recompensarea corespunzătoare a eforturilor depuse;

• Decizia presupune abilitatea de a ajunge la concluzii logice şi robuste pe baza analizei informaţiilor deţinute, precum şi disponibilitatea de a întreprinde acţiunile necesare ce decurg din acele concluzii.

b) Eficienţa operaţională implică centrarea pe acţiune pentru rezolvarea situaţiilor ce se apropie (având un orizont de timp situat între minute şi luni), situaţii care presupun proceduri standard, structurarea activităţilor şi rezultate măsurabile. Eficienţa depinde de trei comportamente specifice: planificare, execuţie şi evaluare.

• Planificarea stabileşte cursul acţiunilor în scopul atingerii scopurilor, prin ierarhizarea priorităţilor şi alocarea de timp şi resurse;

• Executarea implică capacitatea de a finaliza sarcinile alocate conform standardelor specificate anterior şi ţinând cont de termele limită;

• Evaluarea se referă la utilizarea eficientă şi adecvată a instrumentelor de apreciere şi a debriefing-ului după acţiune în scopul de a facilita îmbunătăţirea practicilor.

c) Optimizarea continuă implică centrarea pe susţinerea dezvoltării şi reînnoirii personalului şi instituţiei (având un orizont de timp situat între luni şi decade) şi presupune o nevoie puternică de experimentare şi inovare. Activitatea depinde de trei comportamente specifice: dezvoltare, consolidare, învăţare.

• Dezvoltarea se referă la pregătirea continuă a personalului şi se evidenţiază prin stagii de formare, coaching şi consiliere a subordonaţilor, în scopul perfecţionării cunoştinţelor, deprinderilor şi creşterii încrederii;

• Consolidarea vizează susţinerea şi reînnoirea instituţiei şi implică acţiuni care arată angajamentul de a realiza scopurile grupului sau organizaţiei, complianţa faţă de regulile şi politicile instituţiei, descărcarea periodică de obligaţiile şi îndatoririle slujbei, promovarea lucrului în echipă şi a coeziunii de grup;

• Învăţarea implică un progres semnificativ al minţii şi cuprinde acţiuni precum, adaptarea, schimbarea, mutarea, regândirea fundamentală şi reorganizarea radicală a proceselor organizaţionale.

Sintetizând profilul unui comandant ideal, putem spune că marii lideri au caracter şi valori puternice, lucrează împreună cu ceilalţi şi îşi asumă responsabilitatea, ştiu să rezolve probleme şi să ia decizii, nu se tem să delege şi să împuternicească, înţeleg rolul motivaţiei şi ştiu să mulţumească, învaţă mereu şi uneori reuşesc să creeze momente magice.

Copilul orfan al antrenamentului…este pregătirea mentală


1514



mr. Teodor CERNAT

Îmi face o deosebită plăcere să vă împărtăşesc câteva rânduri cuprinse într-una dintre cărţile pe care le-am citit în ultima perioadă, cărţi care m-au deschis către nou, către o altă abordare, către alte domenii încă nedezvoltate suficient în pregătirea noastră profesională. Este recurent gândul iniţierii unui domeniu nedigerat suficient şi căruia încă nu i se acordă atenţia şi importanţa care i se cuvin. Este vorba de domeniul pregătirii psihologice, cel care este primordial pentru formarea identităţii colective a instituţiei noastre, pentru formarea convingerilor şi comportamentelor celor mai adecvate pentru meseria de jandarm.

Pentru a vă deschide apetitul pentru lectura acestui material psihologic, mi-am propus să redau în rândurile de mai jos o traducere cât mai adaptată şi cât mai fidelă a părţii iniţiale a primului capitol din cartea „Programarea psihologică a luptătorului. Tăria mentală şi deprinderile psihologice ale apărătorilor naţiunii”, o carte interesantă dedicată profesioniştilor, scrisă de autorii americani Dave Grossman şi Loren W. Christensen. Rândurile sunt inspirate din studiile celor doi autori, primul, locotenent-colonel în armata americană, iar cel de-al doilea, psiholog şi fost poliţist. Studiile lor se axează pe analiza celor mai importanţi factori în păstrarea clarităţii mentale pe timpul situaţiilor stresante, prin raportare permanentă la propria experienţă şi la eşantioane de militari şi poliţişti americani, selecţionate din diverse unităţi.

Dar să începem…

„Mintea nu este un vas ce trebuie umplut, ci un foc ce trebuie temperat”

Plutarh

Există probabil tot atâtea definiţii ale leadership-ului câţi lideri sunt. Există lideri civili, politici, religioşi şi academici. Există lideri numiţi în urma realizărilor, alţii numiţi sau ajunşi în anumite poziţii dintr-o necesitate de moment. Anumiţi conducători sunt numiţi oficial, alţii îşi fac apariţia spontan. Unii conduc prin prisma reputaţiei, unii prin acţiune, alţii prin amândouă. Unii conduc în mod public, alţii în privat. Există cel puţin zece teorii diferite ale leadership-ului şi sute de cărţi care prezintă metode şi tactici în acest domeniu.

În ciuda acestei complexităţi a caracteristicilor leadership-ului, sau mai precis a celui eficient, există o realitate indisputabilă, o cerinţă comună a tuturor celor care conduc acţiuni de succes. Aceştia au abilitatea de a gestiona criza, deoarece posedă deprinderile necesare pentru a rămâne calmi şi funcţionali, când alţii devin confuzi şi depăşiţi de circumstanţele dificile.

Rudyard Kipling, în poemul său „If”, descrie ce înseamnă să fii un adult matur şi eficient:

„Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd

Şi fiindcă-o ai te-apasă sub vorbe care dor,Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai credŞi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor.”Acest poem faimos, scris în anul 1909, a fost

inspirat de un moment în care Kipling a observat acţiunile unui lider militar din timpul războiului din Boer (Africa de Sud).

Dintre toate oportunităţile pentru leadership, nicăieri nu este mai necesară, crucială şi onorabilă excelenţa în acest domeniu decât în situaţiile de apărare a ţării şi a ordinii de drept. Dintre toate situaţiile, oportunitatea demonstrării abilităţilor de lider va apărea în circumstanţe periculoase ivite cu ocazia conflictelor militare şi a operaţiunilor poliţieneşti. Niciodată mizele nu vor fi aşa de mari pentru lider şi pentru forţele din subordinea sa decât în serviciul militar şi în cel poliţienesc.

Cei care conduc forţe militare sau poliţieneşti trebuie să posede nu numai deprinderile concrete ale leadership-ului, dar şi abilitatea de a le folosi în momente de provocare maximă. Să luăm în considerare următoarea întrebare: Ce procent de succes într-o misiune de tip militar sau poliţienesc este datorat deprinderilor fizice şi ce procent celor psihologice? În mod surprinzător, experienţa arată că 90 la sută din succesul unei acţiuni este atribuit deprinderilor psihologice. Acest procent reiese din discuţiile avute cu personalul militar, poliţienesc sau din alte structuri de intervenţie, angajat în situaţii periculoase pentru viaţă.

Cu mult timp în urmă, lucrând în strânsă coordonare cu ofiţeri de poliţie americani, Remsberg (1986) a abordat această problematică într-o manieră oarecum diferită, dar terminând cu aceleaşi concluzii. Când luăm în considerare factorii care au decis finalitatea unei situaţii critice, factori care au decis „destinul” ofiţerului, Remsberg a sugerat următoarele: la ofiţerul nepregătit din punct de vedere mental, factorul fizic a contat 5 la sută, cel psihologic 5 la sută, deprinderile din domeniul tragerii 15 la sută şi norocul 75 la sută. La cei pregătiţi psihologic, factorul psihlogic a contat 75 la sută, norocul 5 la sută, iar ceilalţi factori au rămas la fel ca aceia de mai sus.

Judy McDonald (2006) a efectuat un studiu extins asupra folosirii tehnicilor de performanţă psihologică de către poliţia canadiană. Când au fost întrebaţi despre importanţa factorilor excelenţei poliţieneşti, ofiţerii au indicat un procent de 28 la sută pentru factorul fizic, 32 pentru cel tehnic şi 40 pentru cel psihologic. Ofiţerii au mai fost solicitaţi să compare contribuiţia acestor factori în situaţii opuse, care au dus la performanţe de succes sau viceversa, dezamăgitoare. În urma comparării, nu a reieşit nicio diferenţă în privinţa factorului fizic, dar a fost subliniată o descreştere a capacităţilor tehnice cu aproximativ 10 la sută şi mai ales a celor psihologice, care au scăzut cu cel puţin 24 la sută, fiind subliniată încă o dată importanţa factorului psihologic în munca de poliţie.

Beckett (2008), citând din scrierile lui Marcus Wynne, dă câteva indicaţii cu privire la antrenamentul în domeniul tragerii:

„Antrenează-te cu credinţa că, din totalul orelor de dominare cu armă a adversarului, trebuie să acorzi 75 la sută fizicului şi 25 la sută mentalului; totuşi într-o confruntare reală, procentele se inversează”.

La o privire mai atentă, poate că aceste estimări nu par atât de surprinzătoare. Importanţa deprinderilor psihologice în alte arii ale performanţei umane este bine recunoscută. Un exemplu evident sunt competiţiile sportive. Yogi Berra spunea că „Baseball-ul reprezintă 90 la sută psihic, iar cealaltă jumătate fizic!”. Mai bun jucător şi manager decât matematician, el a încercat în permanenţă să scoată în evidenţă importanţa „jocului mental”. Mulţi atleţi sau alţi sportivi de înaltă performanţă din diverse domenii îi împărtăşesc opinia. Marele antrenor de baseball, Boby Knight spunea că „Puterea mentală este pentru fizic cum este 4 pentru 1”.


1716



Generalul maior F.M. Richardson (1978), aduce un mic dubiu asupra originalităţii ideii antrenorului Knight, dar subliniază importanţa deprinderilor psihologice, spunând că dictonul i-a aparţinut lui Napoleon Bonaparte şi că expresia originală prezenta balanţa între mental şi fizic ca fiind de 3 la 1. Richardson sugerează în continuare că expresia lui Napoleon a fost „în mod constant incantată ca o mantră magică în rândurile militarilor”.

Importante sunt şi observaţiile acelor profesionişti care antrenează personalul militar şi poliţienesc. Wess Doss (1994) scrie: „Ce găsesc extraordinar este că cel mai dur obstacol văzut la persoana din faţa mea se găseşte chiar în capul meu!” (citat din cartea autorului Doss „Antrenament pentru a câştiga”).

Cole şi Seaman (2009) scriu despre obligaţia impusă în timpul cursurilor de la Academia Navală a SUA, de a memora poemul „All in the state of mind”, în traducere „Totul în starea minţii”. Unul dintre versuri întăreşte în particular şi ghidează către importanţa setării mentale a viitorilor luptători:

„Dacă te gândeşti că vei pierde, eşti pierdut,

Pentru că în lumea din afară vei găsi că

Succesul începe din propria voinţă

Şi că totul se află în starea minţii.”

John Giduck, expert în lupta împotriva terorismului şi autor al cărţii „Teroare la Beslan: o tragedie rusească ca lecţie pentru şcolile din America”, a scris (2008) următoarele, despre elita luptei apropiate CQB: „Restul este doar tehnică. Dacă cineva are o tehnică grozavă, dar nu deţine armele mentale esenţiale, va fi învins de un luptător fără deprinderi, care are atitudinea mentală potrivită. Ăsta este motivul pentru care mulţi, cu centura neagră, şi-au încasat-o de la golanii de pe stradă”.

John Maxwell (2001), în cartea sa „Legile indisputabile ale muncii de echipă” a scris despre Navy SEALS: „Cheia succesului lor este antrenamentul – în care principiul nu este neapărat învăţarea tehnicilor, dar mai ales întărirea mentală a personalului...” .

Comentariul lui Maxwell este întărit de comandantul unei echipe SEAL care spunea: „Când am intrat în rândul SEAL, misiunile noastre erau cu mult mai simple decât cele de astăzi. De la barca mare, la barca mică, de la cea mică pe ţărm, recunoaştere sau acţiune directă, înapoi pe barca cea mică, via barca cea mare. Astăzi, principala noastră armă este mintea propriilor oameni. Vrei să excelezi în domeniul fizic, dar fizicul este decât o premisă care te ajută la intrarea în rândul SEAL. Slăbiciunea mentală este cea care te dă afară”.

În manualul Instrucţiei de front al armatei americane 3-05.70 sunt prevăzute unele reguli cu privire la supravieţuire: „Un element cheie în orice situaţie de supravieţuire este atitudinea mentală a celor implicaţi”.

Nu există niciun dubiu că tehnologia militară actuală a devenit din ce în ce mai performantă; totuşi, luptătorii, analizaţi individual, reprezintă elementul cheie al oricărei iniţiative. Scopul tehnologiei este echiparea personalului. Nu trebuie să cădem în capcana ideii că tehnologia poate reduce operaţiunile de război sau poliţieneşti la simpla manipulare a echipamentului.

Co-autorul Dave Grossman caracterizează importanţa pregătirii mentale astfel: „La urma urmei, nu este vorba de „hardware”, ci de „software”. Amatorii vorbesc despre hardware sau echipament, profesioniştii despre software sau antrenamentul şi pregătirea mentală”.

Moin Rahman, psiholog specializat în factori comportamentali este promotorul ingineriei High Velocity Human Factors, domeniu care studiază în general omul-maşină şi tehnologia care asigură interfaţa între om şi maşinărie, şi în special performanţa în situaţii de stres crescut. În urma studiilor efectuate, a afirmat: „Am învăţat foarte multe... despre limitările tehnologiei şi despre lipsa de limite a ingenuităţii umane”.

Faptul că deprinderile psihologice devin mai dificile şi esenţiale în situaţii de stres crescut nu ar trebui să fie surprinzător. Ofiţerul de protecţie apropiată Gavin DeBecker (2008) a scris: „Luptătorii pot experimenta deficienţe de vedere, judecată sau auz sau se pot confrunta cu reducerea mobilităţii corporale – şi cu siguranţă vor experimeta toate acestea în timpul situaţiilor violente”.

Poate că mai surprinzător, pe lângă importanţa atribuită deprinderilor psihologice în performanţa efectivă, este lipsa sau inconsistenţa antrenamentului pentru formarea deprinderilor psihologice care să ajute la maximizarea performanţei. Cu toate că se acordă timp suficient pentru explicarea cazurilor de stres post-traumatic, de violenţă domestică sau a celor de depresie, este evident că nu se acordă o importanţă mai mare şi antrenamentului luptătorilor în mărirea performanţelor necesare rezistenţei la stres. Remsberg (1986) a notat: „...copilul orfan al antrenamentului de supravieţuire este pregătirea mentală”. Doss adaugă: „Fără niciun dubiu, una dintre ariile de antrenament cele mai trecute cu vederea, care nu duce lipsă de mari limitări, este dezvoltarea setării mentale pentru atitudinea de învingător”.

Ken Murray, expert şi susţinător al antrenamentelor bazate pe scenarii reale, scrie în cartea „Antrenament la viteza vieţii” (2004), o observaţie despre antrenamentul condus de locotenentul James Como din cadrul departamentului de poliţie din Ocoee (Florida): „Spre deosebire de practicanţii artelor marţiale sau de luptătorii din trupele de elită, poliţistul obişnuit petrece prea puţin timp pentru dezvoltarea deprinderilor fizice dobândite, şi chiar mai puţin pentru condiţionarea emoţională şi psihologică”.

Locotenentul-colonel Eduardo Jany deţine o experienţă extinsă în operaţiunile speciale militare la care a luat parte ca ofiţer al Marinei SUA. Fiind actualmente sergent de poliţie în Washington, coordonator al echipei SWAT, afirmă că: „Ani de zile, foarte mulţi dintre noi, cei implicaţi în antrenamentul pentru aplicarea legii, am optat pentru partea mai vizibilă a deprinderilor noastre tactice, dar rareori, dacă nu chiar niciodată, pentru partea mentală şi pentru importanţa acesteia în succesul profesional”.

Chiar dacă importanţa deprinderilor psihologice este recunoscută, este adesea adevărat că antrenamentul psihologic cu privire la reuşită nu este transmis în mod consistent. Din păcate, acest fapt vine de cele mai multe ori în detrimentul maximizării deprinderilor fizice necesare profesionistului. Lipsa antrenamentului psihologic poate fi asimilată „efectului de tunel” care încetineşte

dezvoltarea stării de pregătire fizică şi mentală (tărie mentală) a multor profesionişti aflaţi în serviciul legii……

Interesant, nu-i aşa? Informaţiile pe care această carte le conţine se dovedesc a fi foarte utile pentru orice militar sau poliţist. Odată stăpânite, împărtăşiţi-le cu colegii sau cu cei aflaţi sub comanda voastră, cu cei pe care-i puteţi influenţa şi cu cei pe care-i inspiraţi!

Pentru a avea o idee de ansamblu asupra cuprinsului, vă mai pot spune că autorii abordează mai multe subiecte de interes pentru orice lider sau luptător, capitolele cărţii fiind aşezate într-o manieră logică, pornind de la prezentarea procedurilor de testare psihologică a militarilor şi poliţiştilor şi trecând prin tehnicile de condiţionare fizică şi mentală, până la prezentarea nivelurilor de alertă şi tensiune psihologică, a efectelor stresului şi a fricii. Autorii dau şi repere importante cu privire la controlul tactic al stresului indus, la antrenarea nivelului de concentrare, la vizualizarea tactică a situaţiilor stresante, la monologul tactic şi oprirea gândurilor negative, dar şi la atitudine şi afirmarea propriei poziţii în faţa unei situaţii critice. Totodată, în cele două anexe de la sfârşitul cărţii, autorii vorbesc despre procedeele de relaxare a musculaturii şi prezintă câteva exerciţii de concentrare mentală.

În speranţa că v-am suscitat interesul pentru lectura psihologică, vă recomand cu drag această carte, care fără traducere se intitulează „Warrior Mindset. Mintal toughness skills for a Nation’s Peacekeepers”, scrisă de Dave Grossman şi Loren W. Christensen şi coordonată de Michael J. Asken.

1918 JANDARMERIA ROMÂNĂ - IUNIE 2015 IUNIE 2015 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ

INOVAŢIEAPLICATĂ

col. Robert MATEI

Oferirea unui serviciu public eficient presupune, printre altele, adaptarea continuă a procedurilor şi echipamentelor la noile realităţi sociale. Dacă de cele mai multe ori am abordat domeniul pregătirii profesionale, acum dorim să prezentăm şi paşii înainte făcuţi în domeniul logisticii.

Experienţa ultimilor ani a scos în evidenţă nevoia unor noi mijloace tehnice de blocare a căilor de comunicaţie, cu prilejul manifestările de protest. Clasicele garduri nu oferă îndeajuns de multă protecţie jandarmilor şi nici nu reprezintă o metodă eficace de blocare a zonei unde are loc o demonstraţie.

Astfel, Jandarmeria Română a demarat un proiect de cercetare ştiinţifică, al cărui rezultat să fie crearea unui Complet de blocare căi de acces.

Cercetarea, proiectarea şi realizarea produsului prototip a fost executată, în anul 2014, de către Jandarmeria Română în cooperare cu Institutul Naţional de Optoelectronică I.N.O.E.2000 - filiala Institutului de Cercetări pentru Hidraulică şi Pneumatică Bucureşti.

DESTINAŢIA PRODUSULUI

Produsul rezultat în urma cercetării este destinat blocării unei căi de acces – drum public cu câte o bandă pe sens şi zonele pietonale adiacente acestora, delimitării unui spaţiu interzis accesului public, precum şi protecţiei efectivelor proprii dislocate în câmp operaţional. El reprezintă un produs de tehnică nouă complex, deosebit de util, care va constitui un obstacol fizic pentru grupurile de persoane care încearcă forţarea căii/zonei interzise.

Modul de instalare a elementelor completului permite trecerea dintr-o parte în cealaltă a persoanelor în mod individual. În aceste condiţii, completul acţionează ca un filtru de trecere, ce permite controlul fiecărei persoane ce depăşeşte zona delimitată, facilitând astfel operaţiuni de recunoaştere, percheziţionare, reţinere, etc.

Trebuie spus că este destinat, în principal, pentru executarea misiunilor cu caracter

defensiv, fiind un mijloc complementar care se integrează în manevrele forţelor mobile de intervenţie. Principalele avantaje operaţionale vizează impactul psihologic asupra adversarului, protecţia personalului propriu, o economie semnificativă de personal în executarea misiunilor statice, modularitatea utilizării, în funcţie de configuraţia căii de acces, flexibilitate şi rapiditate pentru acces de urgenţă sau deplasarea forţelor proprii.

DATE TEHNICE

Completul de blocare este montat pe un autocamion suport şi conţine un panou central culisant şi patru panouri suprapuse panoului central. Acestea sunt manevrate cu ajutorul unor elemente modulare cu rigiditate ridicată, iar descărcarea / încărcarea pachetului de panouri se realizează cu ajutorul unui sistem hidraulic.

Panourile au o înălţime de 2,5 metri, fiind formate dintr-o ramă exterioară şi o zonă de mijloc din plasă metalică, care permite folosirea pulverizatorului de capacitate mărită şi împiedică escaladarea.

Partea inferioară a panoului este confecţionată din bandă de cauciuc stratificat, care protejează personalul împotriva obiectelor contondente şi permite flexarea în funcţie de denivelările suprafeţei pe care se montează.

De asemenea, sunt prevăzute şi două porţi de acces, amplasate pe panourile rabatabile. Acestea asigură accesul personalului propriu dintr-o parte în alta a completului de blocare şi au rolul de filtru de trecere.

PERFORMANŢE

Acest produs sigură blocarea completă a unei căi de acces cu lăţimea maximă de 10 m, iar în cazul folosirii unui număr mai mare, se asigură blocarea unei zone bine delimitate, precum şi realizarea de filtre de trecere prin porţile de acces.

Montarea-demontarea completului se realizează de un echipaj format din trei operatori, într-un interval de timp de maxim 5 minute şi poate fi instalat pe orice mijloc purtător tip autocamion cu sarcina utilă mai mare de 3 tone.

În prezent, prototipul se află în exploatare la Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, pe o perioadă de un an, pentru a-i testa eficienţa şi fiabilitatea în misiunile zilnice.

2120



Inamicul a fost capturat!Rousofex 2015 - un succes

mr. Sorin DESPINA

Ştiam că Albacora era o ţară destabilizată în urma agresiunii hibride a Redlandiei, pentru a controla o zonă în care are interes strategic, dar nu am realizat dimensiunea acestei agresiuni decât în momentul când am ajuns în capitala Albacorei - Constanţa. Simţeai tensiunea la fiecare pas, elicoptere militare survolau permanent oraşul, radiourile anunţau ultimele acţiuni ale insurgenţilor… Forţele pentru operaţiuni speciale ale coaliţiei internaţionale erau implicate în numeroase acţiuni de anihilare a grupurilor de rebeli care puneau la încercare capacitatea instituţiilor statului de a oferi siguranţă cetăţenilor.

Urma să mă întâlnesc, la sediul comandamentului forţelor internaţionale, cu şeful contingentului Jandarmeriei Române dislocate în acest teatru, colonelul Liviu Uzlău, dar în ultimul moment acesta mi-a transmis că trebuie să conducă o misiune şi nu ne mai putem vedea. ”Dacă vrei, vino la Primărie, să vezi live intervenţia şi discutăm aici” mi-a spus.

Era invitaţia de nerefuzat pentru un jurnalist, aşa că am schimbat imediat direcţia de mers (dar nu ca în filmele cu poliţişti americani ) şi am ajuns în zona Primăriei Constanţa. Am fost preluat de o echipă de jandarmerie şi am ajuns la locul acţiunii.

Am trecut repede peste formalităţi, iar colonelul Uzlău mi-a prezentat situaţia: un grup de insurgenţi din Redlandia a intrat în sediul Primăriei a luat ostatici mai mulţi localnici şi s-a refugiat într-o anexă dezafectată. Sunt prezenţi luptători din cadrul Batalionului Antiterorist al Brigăzii Speciale de Intervenţie, din Gruparea de Jandarmi Mobilă Constanţa şi din Detaşamentul Special de Protecţie şi Intervenţie al MApN. Trebuie să eliberăm ostaticii şi să capturăm infractorii (care nu sunt consideraţi terorişti, n.r.).

Luptătorii se echipează, urmează şedinţa tactică în care sunt prezentate ultimele informaţii şi sunt stabilite detaliile intervenţiei: ”sunt două clădiri. Clădirea unu, Brigada intră la parter, Gruparea Constanţa etaj, iar DSPI ia clădirea doi. Aveţi planul clădirilor, raportaţi după fiecare încăpere ”curată”. Nu vă grăbiţi şi urmăriţi să vă sincronizaţi mişcările cu ceilalţi colegi.”

Se dă semnalul de începere. Echipele intră. ”11 liber!”, ”21 liber”, se aude în staţii. ”Contact, contact la 14” urmat de focuri de armă. Urmează o perioadă de linişte, care pare uriaşă pentru cei din punctul de comandă. ”Un Tango capturat, trei Oscar eliberaţi” se aude izbăvitor. ”Continuaţi cu grijă” este răspunsul. Liniştea traficului radio este spartă din nou de focuri de armă. Apoi linişte.

Ce se întâmplă? Întrebaţi! îi spun din priviri colonelului Uzlău, dar acesta mă temperează. Răbdarea este importantă în aceste situaţii şi nevoia de informaţii nu este prioritară. Prioritară este concentrarea şi atenţia echipelor de intervenţie.

”Clădirea unu este sigură, un Tango capturat, Trei tango eliminaţi, cinci Oscar eliberaţi”. Urmează vreo două minute care mi s-au părut foarte lungi. ”Clădirea doi este sigură, trei Tango capuraţi, doi eliminaţi, trei Oscar eliberaţi” vine şi informaţia care lipsea.

”Trecem la evacuare, asiguraţi perimetrul!” Ultima fază a intervenţiei se execută rapid şi totul se termină cu bine!

O situaţie creată în cadrul exerciţiului internaţional ROUSOFEX 15 a fost rezolvată. Evaluatorii, în acest caz sunt ofiţeri din cadrul forţelor speciale americane, notează ultimele impresii, iar după un prim schimb de opinii, arată că sunt mulţumiţi de ceea ce au văzut! Concluziile detaliate, la debriefing.

Vizita mea în Albacora luase sfârşit, dar ”luptele” au continuat încă trei zile. La încheierea acestora, a fost organizată o conferinţă de presă, în care generalul-locotenent Nicolae Ciucă, Şeful Statului Major General, a declarat: „ROUSOFEX 15 a fost un exerciţiu al forţelor pentru operaţii speciale la care au participat atât ţări membre NATO, cât şi ţări partenere. Un exerciţiu complex, cu un număr foarte mare de participanţi, care a permis verificarea elementelor de comandă şi control pentru astfel de operaţii, precum şi verificarea procedurilor de coordonare a tuturor misiunilor forţelor speciale, în 17 locaţii în care s-au desfăşurat acţiuni. Un exerciţiu intens, pregătit cu mult timp în urmă, scenariul exerciţiului fiind elaborat în anul 2013. Prima etapă a fost executată anul trecut, când s-a pregătit, condus şi finalizat faza de instruire prin simulare, iar anul acesta

s-a desfăşurat partea practică a exerciţului. Felicitări tuturor participanţilor pentru profesionalismul de care au dat dovadă în planificarea, organizarea şi

executarea acestui exerciţiu”.

ROUSOFEX 15 este un exerciţiu multinational, care s-a desfăşurat în perioada 16-26 iunie, în garnizoanele Bacău, Brăila, Buzău şi Constanţa, poligoanele de la Babadag şi Capu Midia, aerodromurile din Bacău, Boboc, Ianca şi Mihail Kogălniceanu. A fost un exerciţiu cu trupe în teren al Forţelor pentru Operaţii Speciale (FOS), la care au participat aproximativ 1.500 de militari, cu peste 100 de mijloace de luptă, din Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, Polonia, România, Statele Unite ale Americii şi Turcia, în cooperare cu structuri ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale companiei OMV PETROM.

că am schimbat imediat direcţia de mers (dar nu ca că am schimbat imediat direcţia de mers (dar nu ca

2322


EURO 2016cpt. Adrian DINCĂ


În contextul găzduirii de către Franţa a Campionatului European de Fotbal EURO 2016, o comisie desemnată de către Consiliul Europei a efectuat o vizită de consiliere, cu scopul de a verifica respectarea de către acest stat a Convenţiei europene privind violenţa şi ieşirile necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestărilor sportive, în special la meciurile de fotbal (T-RV).

Alături de experţi din Spania, Ucraina, Marea Britanie, Germania şi de doi reprezentanţi ai secretariatului Convenţiei T-RV, din această comisie a făcut parte şi cpt. Adrian Dincă, ofiţer specialist în cadrul Serviciului Punct Naţional Informare Manifestări Sportive din IGJR şi membru al corpului de experţi ai Consiliului Europei.

Pe întreaga durată a vizitei, din partea ţării gazdă, comisia a fost însoţită de domnii Luc Presson şi Gilles Johannet, ambii din cadrul Comisiei interministeriale pentru evenimente sportive majore (DIGES) şi de domnul comisar Antoine Boutonnet, şeful Diviziei Naţionale de Luptă împotriva Huliganismului (DNLH).

Programul a cuprins întâlniri cu principalii responsabili francezi în organizarea Campionatului European (inspectorul general al Poliţiei Naţionale şi coordonator al Ministerului de Interne pentru evenimente sportive majore, consilierul ministrului de interne francez, reprezentantul pentru justiţie penală generală din cadrul Direcţiei de Afaceri Criminale, prefectul poliţiei din Paris şi principalii colaboratori ai acestuia, reprezentanţi ai Serviciului de Reglementare şi Gestionare a Securităţii Evenimentelor Sportive din cadrul Federaţiei Franceze de Fotbal, directorul general al Ligii Profesioniste de Fotbal Franceze etc.), iar discuţiile au abordat exhaustiv problema asigurării securităţii spectatorilor şi a oficialilor.

Principalele constatări ale acestei comisii surprind faptul că, în ceea ce priveşte evenimentele sportive, există o comandă unică a forţelor de ordine, cea a prefectului de poliţie; responsabilităţile sunt clar delimitate, în interiorul stadionului, organizatorului revenindu-i sarcinile de gestionare a ordinii, iar în exteriorul arenei sportive, forţelor de ordine publică (poliţie naţională/locală, jandarmerie, pompieri etc.). La fiecare partidă din cadrul EURO 2016, în punctul de comandă va fi prezent un procuror, pentru a sprijini forţele de ordine în adoptarea unor măsuri rapide de sancţionare a faptelor antisociale comise de suporteri.

La solicitarea Ligii Profesioniste de Fotbal Franceză de înăsprire a sancţiunilor pentru comportamentul antisocial al suporterilor, au fost adoptate 3 modificări legislative, care permit inclusiv interzicerea deplasării grupurilor de suporteri, iar sancţiunile pentru încălcarea acestor prevederi sunt unele foarte drastice.

Se remarcă însă lipsa unui dialog cu grupurile de suporteri, ca urmare a politicii de „toleranţă 0” faţă de faptele cu caracter huliganic. Această atitudine se reflectă printr-o tendinţă ridicată de producere de incidente violente între poliţie şi fani. Suporterii sunt percepuţi de către autorităţi ca un partener de discuţie lipsit de legitimitate, ca urmare a comportamentului antisocial al acestora şi a neconstituirii acestora în formaţiuni asociative cu răspundere juridică.

În antiteză cu poziţia inflexibilă şi de forţă adoptată de către forţele ministerului de interne francez, se află reprezentanţii ministerului sportului din acest stat, care au demarat şi susţinut mai multe programe de îmbunătăţire a dialogului cu suporterii.

Pe timpul EURO 2016, în fiecare oraş gazdă al meciurilor va funcţiona şi un fan-zone (cu o capacitate variind între 20.000 şi 120.000 de persoane; se estimează un total de 7 milioane de spectatori în fan zones, pe întreaga durată a turneului), care va oferi facilităţi pentru suporterii echipelor implicate.

În interiorul stadioanelor măsurile de ordine vor fi asigurate de către organizator (societatea EURO 2016 SAS - deţinută în proporţie de 95% de UEFA şi 5% de Federaţia Franceză de Fotbal), pentru fiecare partidă din cadrul EURO 2016 fiind nevoie de aproximativ 1.100 de oameni: 800 de stewarzi, 200 de voluntari şi 100 personal medical.

Una dintre problemele cu care se confruntă este lipsa stewarzilor autorizaţi pentru desfăşurarea unor astfel de misiuni, în special femei. Legislaţia franceză nu permite utilizarea de voluntari pentru îndeplinirea funcţiei de steward, astfel că misiunea de control corporal preventiv poate fi preluată parţial sau total de către forţele de ordine (poliţie, jandarmerie).

Referitor la schimbul de date şi informaţii cu alte state pentru EURO 2016, la nivelul Ministerului de Interne francez va funcţiona Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, augmentat cu ofiţeri de legătură din cadrul structurilor de tip PNIF din toate statele participante. Toate informaţiile obţinute vor face obiectul unor analize de risc în cadrul comitetelor de organizare locale, cu impact în plan operaţional.

Una din instituţiile implicate activ în organizarea acestui eveniment este Jandarmeria Franceză, care va răspunde de: escortarea a 12 dintre delegaţiile participante, măsuri de ordine publică în zona cantonamentelor echipelor participante, monitorizarea deplasării grupurilor de suporteri în zona de competenţă, cartografierea aeriană a celor 10 zone pentru fani.

Desfăşurarea în aceeaşi perioadă a anului 2016 a altor evenimente importante, precum Turul Franţei, ceremoniile comemorative pentru Primul Război Mondial şi Sărbătorile muzicii, presupune un efort considerabil din partea Jandarmeriei, care va folosi structuri mobile, escadroane de cai, patrule canine, mijloace aeriene etc. şi va mobiliza 5000 de rezervişti pentru a putea îndeplini misiunile ce îi revin. De asemenea, va fi adoptat un dispozitiv preventiv antiterorist în toate zonele de interes operativ pentru EURO 2016.

În cazul misiunii de escortare a delegaţiilor oficiale ale echipelor participante vor fi selecţionaţi jandarmi vorbitori ai limbilor respective, luându-se în considerare inclusiv solicitarea de sprijin din partea Forţei de Jandarmerie Europene în acest sens.

Vizita a avut şi o parte practică, o zi fiind dedicată observării modului de organizare a partidei de fotbal dintre echipele LOSC Lille şi Girondines Bordeaux (comisia a asistat la şedinţa tehnică cu observatorul delegat, precum şi la şedinţa de instruire a şefilor de dispozitiv de către responsabilul de ordine şi siguranţă al clubului LOSC Lille).

La terminarea vizitei, şefa delegaţiei a solicitat reprezentantului României redactarea raportului final (după primirea contribuţiilor membrilor) şi prezentarea acestuia la proxima reuniune a Comitetului reprezentanţilor permanenţi pentru Convenţia europeană privind violenţa si ieşirile necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestărilor sportive, în special la meciurile de fotbal din cadrul Consiliului Europei.

Biletele de acces pentru

această competiţie vor fi personalizate, urmând a fi vândute

toate on-line; 30% din tichetele alocate pentru fiecare meci vor fi rezervate

celor două federaţii naţionale implicate.EUROcpt. Adrian DINCĂ

În contextul găzduirii de către Franţa a Programul a cuprins întâlniri cu principalii responsabili Programul a cuprins întâlniri cu principalii responsabili francezi în organizarea Campionatului European (inspectorul francezi în organizarea Campionatului European (inspectorul


2524



Contenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativContenciosul administrativ - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc - mijloc de garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantarede garantare a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor

de garantare a drepturilor

de garantarede garantarede garantare a drepturilor



de garantarede garantarede garantare a drepturilor

de garantare a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor a drepturilor

Consolidarea continuă a aparatului statal în decursul istoriei a pus

pregnant în evidenţă disproporţia dintre poziţia statului, ca subiect de drept cotat cu puteri aproape discreţionare, pe de-o parte şi poziţia dezavantajoasă a particularului, silit să sufere îngrădiri ale drepturilor sale pe cale administrativă, pe de altă parte. Autorităţile administraţiei publice (inclusiv Jandarmeria), acţionând pentru organizarea executării atribuţiilor pe care le au, pot încălca drepturi ce aparţin persoanelor fizice sau juridice şi prin aceasta se creează litigii ce trebuie soluţionate pe calea activităţii jurisdicţionale (Ioan Alexandru şi colectiv, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pag.552).

Afirmarea ideilor generoase ale respectării drepturilor omului şi cetăţeanului a făcut ca ideologia acestei mişcări să caute o cale de a putea stopa arbitrariul în activitatea autorităţilor în raport cu cetăţeanul. Soluţia găsită în urmă cu două secole a fost instituirea unei posibilităţi pentru particular de a acţiona statul în judecată pentru a fi anulat un act vătămător. Treptat, această posibilitate s-a transformat într-un drept fundamental înscris în majoritatea constituţiilor, precum şi în convenţiile şi pactele internaţionale cu privire la drepturile omului.

gl.mr. (rtg.) conf.univ. dr. Ilie GORJAN

Constituţia României prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei (Constituţia României, art.52, alin.1). Toate acestea se pot obţine pe calea contenciosului administrativ, care constituie un mijloc important de garantare a respectării drepturilor omului, alături de controlul constituţionalităţii legilor, de activitatea justiţiei, Avocatul Poporului, acţiunea politică şi recursul la organismele internaţionale.

Instituţia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul normelor juridice, care reglementează soluţionarea litigiilor dintre particulari, pe de o parte, şi autorităţi, pe de altă parte, când drepturile şi interesele legitime ale particularilor sunt încălcate prin acte administrative ilegale sau, după caz, prin refuzul autorităţilor publice de a răspunde particularului în termenul prevăzut de lege. Astfel înţeleasă, instituţia contenciosului administrativ a reprezentat şi reprezintă o garanţie judiciară a cetăţeanului în faţa abuzurilor autorităţilor publice, un senzor foarte important al democraţiei (Antonie Iorgovan „Noua lege a contenciosului administrativ-geneză şi explicaţii”, Editura Roata, Bucureşti, 2004, pag.25.).

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în art.2, alin.1, lit.e defineşte contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente conform legii a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este şi autoritate publică, iar conflictul s-a născut, fie din admiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ în sensul legii, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Se deosebesc două categorii de contencios administrativ: de anulare şi de jurisdicţie. Cel de anulare este acela în care instanţa de contencios administrativ este competentă să anuleze sau să modifice un act administrativ de autoritate, adoptat sau emis cu nerespectarea legii, sau să oblige serviciul

public-administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. În cadrul acestui tip de contencios administrativ, instanţa nu este competentă să rezolve şi problema reparării daunelor, acestea rezolvându-se în cadrul unui litigiu separat, de către instanţele de drept comun (I.Alexandru, op.cit., pag.553-554 ).

Contenciosul administrativ de plină jurisdicţie este acela în care instanţa

de contencios este competentă, potrivit legii, să anuleze ori să modifice actul administrativ de autoritate atacat, să oblige serviciul public administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde daunele cauzate de serviciul public administrativ (persoană fizică ori juridică), prin actul administrativ de autoritate adoptat (emis), ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Cererea pentru despăgubiri se poate formula, fie în cadrul acţiunii iniţiate, fie separat, după cum la data introducerii acţiunii îi era sau nu cunoscută paguba sau întinderea ei.

Legea nr. 554/2004 prevede în art. 18 că instanţa, soluţionând cererea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă, sau orice alt înscris şi să se pronunţe asupra despăgubirilor.

În legătură cu subiectele de sesizare a instanţei de contencios administrativ, Legea nr.554/2004 prevede dreptul de a introduce acţiuni şi de către grupurile de persoane interesate, care nu au personalitate juridică, precum şi dreptul Avocatului Poporului şi al Ministerului Public de a introduce acţiunea, caz în care petiţionarul dobândeşte, de drept, calitatea de reclamant. De asemenea, legea defineşte şi clarifică noţiunile de bază utilizate, precum: persoana vătămată, interes public, interes legitim etc., lărgind sfera actelor administrative ce pot fi atacate şi la contractele administrative (A. Iorgovan, op.cit., pag. 27).

Pe lângă dreptul prefectului reglementat şi de Constituţie, legea reglementează şi dreptul Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de a introduce

acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ. Cu privire la excepţia de ilegalitate, legea prevede suspendarea dosarului din instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia până se pronunţă instanţa de contencios administrativ competentă.

În legătură cu actele administrative exceptate de la controlul instanţelor de contencios administrativ, legea preia situaţiile prevăzute în Constituţie, incluzând în sfera actelor de comandament cu caracter militar, pe lângă aspectele clasice cunoscute, legate de comanda trupei pe teritoriul României şi actele care vizează întrebuinţarea forţelor armate ale ţării noastre la acţiuni de menţinere a securităţii internaţionale şi de apărare colectivă, în sisteme de alianţă militară, precum şi în acţiunile de menţinere sau de restabilire a păcii.

În cazul acţiunilor împotriva ordonanţelor, legea arată că cererea de chemare în judecată a Guvernului, ca autor al ordonanţei, va fi însoţită şi de excepţia de neconstituţionalitate, soluţionarea acţiunii în contenciosul administrativ depinzând de soluţia instanţei de contencios constituţional (Curtea Constituţională) .

Legea introduce şi soluţia unui regim al recursului în situaţii deosebite, cum ar fi îndeplinirea termenului până la care petentul îşi poate valorifica dreptul pretins, precum şi soluţia publicării hotărârilor judecătoreşti irevocabile, prin care au fost anulate acte administrative normative (A.Iorgovan, op.cit., pag.28).

În concluzie, se poate aprecia că Legea nr.554/2004, care reglementează

instituţia contenciosului administrativ, oferă tuturor cetăţenilor români vătămaţi în drepturile sau interesele lor legitime, posibilitatea de a-şi apăra aceste drepturi în faţa instanţelor de contencios administrativ competente potrivit legii.


2726



Conservare şi Biodiversitate în Munţii Carpaţi

LIFE Connect Carpathians (LCC) este un proiect unic în România şi în

Europa. A fost iniţiat de „Fauna & Flora International” (organizaţie cu activitate

mondială cu sediul în Marea Britanie) şi „Asociaţia Zarand”, în parteneriat cu

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (n.r. Ministerul Mediului şi Schimbărilor

Climatice, la data lansării proiectului) şi Inspectoratul General al Jandarmeriei

Române. Proiectul se derulează în perioada 01.09.2013 – 28.02.2019 şi este

finanţat de către Comisia Europeană prin Programul LIFE+ Nature.

LIFE Connect Carpathians este parte integrantă a unei iniţiative pe termen

lung de a crea o reţea ecologică regională funcţională, într-unul din cele mai

importante coridoare ecologice din Europa – coridorul dintre Munţii Apuseni

şi Carpaţii Meridionali. Iniţiativa îşi propune să-i reunească laolaltă pe toţi cei implicaţi în gestionarea terenurilor

în această regiune, cu scopul de a elabora şi implementa măsuri de conservare la

scară regională, care să îmbunătăţească biodiversitatea şi să aducă beneficii

factorilor locali interesaţi. Vizând ursul şi lupul ca specii cheie, proiectul LCC

utilizează o serie de bune practici testate în proiecte LIFE asemănătoare, adaptează

abordările şi elaborează activităţi demonstrative pentru a îmbunătăţi

starea de conservare a urşilor şi lupilor, a speciilor de pradă şi a habitatelor acestora.

Coridorul este un peisaj viu şi este esenţial ca orice măsuri întreprinse pentru menţinerea conectivităţii şi conservarea speciilor să fie integrate, luând în considerare şi nevoile şi valorile locuitorilor care trăiesc şi muncesc în această zonă. De aceea sunt implicaţi localnici şi alţi factori interesaţi la nivel local, regional şi naţional totul pentru a obţine sprijinul lor în această iniţiativă, dar şi de a demonstra avantajele sociale legate de conservare. Scopul este de a realiza intervenţii sociale care întăresc şi diversifică fluxurile de venituri şi reduc în acest fel vulnerabilităţile şi motivează comunitatea, în acelaşi timp contribuind la conservarea biodiversităţii.

În anul 2014, I n s p e c t o r a t u l General al J a n d a r m e r i e i Române, partener de încredere şi beneficiar asociat în cadrul acestui proiect, a înfiinţat un post montan la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „Decebal” Hunedoara, în localitatea Vaţa de Jos, structură care acţionează pentru realizarea obiectivelor asumate de către instituţie în cadrul proiectului.

Dotarea efectivelor de jandarmerie s-a realizat din bugetul proiectului, fiind achiziţionate mijloace de comunicaţii şi GPS-uri, IT, ţinută şi echipament special de protecţie, binocluri şi aparate de vedere pe timp de noapte, un snowmobil şi o remorcă. De asemenea, sunt în derulare demersurile de achiziţie a unor construcţii de tip modular unde îşi vor desfăşura activitatea jandarmii şi vor fi adăpostite cele două autovehicule de teren.

Misiunile structurii sunt executate pe 17 zone de interes ale proiectului, în cele 8 judeţe care se suprapun pe siturile Natura 2000, de importanţă comunitară, aşa cum au fost stabilite prin ordin al ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, astfel: ROSCI0002 Apuseni, ROSCI0042 Codru Moma, ROSCI0324 Munţii Bihor, ROSCI0291 Coridorul Munţii Bihorului - Codru Moma, ROSCI0289 Coridorul Drocea - Codru Moma, ROSCI0298 Defileul Crişului Alb, ROSCI0407 Zarandul de Vest, ROSCI0070 Drocea, ROSCI0406 Zarandul de Est, ROSCI0325 Munţii Metaliferi, ROSCI0064 Defileul Mureşului, ROSCI0355 Podişul Lipovei - Poiana Ruscă, ROSCI0250 Ţinutul Pădurenilor, ROSCI0219 Rusca Montană, ROSCI0292 Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, ROSCI0126 Ţarcu, ROSCI0217 Retezat.

Jandarmii hunedoreni împreună cu reprezentanţii instituţiilor implicate în cadrul proiectului, dar şi împreună cu alte entităţi cu atribuţii în domeniu, conform angajamentelor asumate, asigură în cursul fiecărei luni calendaristice sectoare de patrulare pe întregul areal al proiectului.

Aceste acţiuni vizează supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei şi conservării fondului cinegetic şi piscicol natural, a fondului silvic şi a mediului înconjurător.

Efectivele de jandarmerie execută această misiune prin dispozitive specifice (filtre, pânde,

controale, patrulări pedestre sau auto etc.) pe teritoriul ariilor naturale protejate, în zonele şi

locurile cunoscute ca având un potenţial ridicat în ceea ce priveşte comiterea de fapte antisociale în domeniul de referinţă, acţionând prompt împotriva celor care încalcă prevederile legale în aceste zone.

De asemenea, în cadrul acestui proiect, jandarmii desfăşoară şi activităţi de informare, prevenire şi educare în cadrul şcolilor prin prezentarea de teme cu specific de protecţie a mediului în zonele montane, precum şi acordarea de sprijin autorităţilor în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi specifice la nivel local. Se are în vedere sensibilizarea opiniei publice prin mediatizarea unor acţiuni cu impact în domeniul protecţiei mediului, prevenirii şi combaterii încălcării reglementărilor specifice zonei montane, dar şi a prevenirii producerii accidentelor în zona de competenţă.

proiect, a înfiinţat un proiect, a înfiinţat un post montan la nivelul post montan la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „Decebal” Hunedoara, Judeţean „Decebal” Hunedoara, în localitatea Vaţa de Jos, structură care acţionează în localitatea Vaţa de Jos, structură care acţionează

fondului cinegetic şi piscicol natural, a fondului cinegetic şi piscicol natural, a fondului silvic şi a mediului înconjurător. fondului silvic şi a mediului înconjurător.

Efectivele de jandarmerie execută această Efectivele de jandarmerie execută această misiune prin dispozitive specifice (filtre, pânde, misiune prin dispozitive specifice (filtre, pânde,

controale, patrulări pedestre sau auto etc.) pe controale, patrulări pedestre sau auto etc.) pe teritoriul ariilor naturale protejate, în zonele şi teritoriul ariilor naturale protejate, în zonele şi

locurile cunoscute ca având un potenţial ridicat locurile cunoscute ca având un potenţial ridicat

slt. Lucian STOICHIŢOIU

2928



Aflăm zilnic din ziare, de la radio şi TV că oamenii se ajută, salvează vieţi, donează sume de bani pentru sinistraţi, oferă adăpost, oferă locuri de muncă.

Aflăm de asemenea şi despre violenţele care au loc în societate, despre sărăcie, umilinţă, răutate. Realitatea în care trăim ne arată că toate acestea există cu adevărat, dar comportamentul social se manifestă doar la unele persoane, el fiind un comportament orientat spre conservarea şi promovarea valorilor sociale.

Dar ce este de fapt acest comportament prosocial? El reprezintă suma acelor comportamente care arată că unui individ îi pasă de bunăstarea şi drepturile celorlalţi, că manifestă grijă faţă de cei din jurul său, demonstrând empatie şi acţionând în moduri care sunt benefice semenilor săi. Fiind îndreptat către promovarea bunei stări a altei persoane, comportamentul prosocial include acţiuni de ajutor, de voluntariat, de contribuţie, împreună cu o atitudine empatică şi o conştiinţă socială.

În spatele comportamentului prosocial stă moralitatea. Moralitatea sau etica este caracterizată ca unul din standardele generale care fac diferenţa dintre bine şi rău. Trăsături precum onestitatea, obiectivitatea şi responsabilitatea pentru propriile acţiuni cad sub auspiciul moralităţii. Mai mult, credinţele personale se resfrâng asupra mediului social, dictând comportamentul şi modul de acţiune în diferite situaţii.

Cele mai pure forme de comportament prosocial sunt motivele de altruism. Întăresc această idee prin cuvintele lui Serge Moscovici care spunea că: „Altruismul este problema unei culturi a cărei regulă este egoismul”.

Pe de altă parte, în toate timpurile a existat tendinţa oamenilor de a se opune legilor impuse de politeţe, bun simţ şi respect, deoarece la prima vedere par restrictive şi inutile. Ele îngrădesc libertatea individului şi-l fac să se manifeste antisocial. Dar după o scurtă experienţă de viaţă, fiecare om este nevoit să accepte că acest comportament prosocial nu este deloc inutil, el contribuie la formarea noastră ca „oameni”, la bucuria de a trăi într-o societate civilizată. Marele înţelept chinez Confucius spunea că: „Virtutea nu reprezintă nimic dacă nu se naşte din curtoazie, adică din inimă”. În plus, Geo Bogza sublinia într-o carte că una dintre condiţiile fundamentale este şi buna creştere.

elev Mihai MAFTEI, S.M.S.J. „Petru Rareş” Fălticeni

Comportamentul prosocial - progres sau regres?

Comportamentul prosocial se învaţă prin conservarea şi imitarea unor modele (de cele mai multe ori oferite de familie). Astfel s-a observat că persoanele ai căror părinţi primeau numeroase vizite sunt mai înclinate în a oferi ajutor străinilor comparativ cu cei care nu primeau.

În continuare vom face o distincţie între cele două tipuri de comportamente, prosocial şi antisocial. Primul dintre ele este format din empatie şi altruism iar cel de - al doilea prezintă două forme: agresivitate şi criminalitate. Este necesar să menţionăm că agresivitatea nu trebuie confundată în totalitate cu comportamentul antisocial întrucât, spre exemplu, conduita unui sportiv poate fi cu atât mai bună cu cât este mai agresivă. Există şi unele infracţiuni care nu implică agresivitate, cum ar fi frauda economică.

Următoarea idee pe care vreau să o subliniez poate fi rezumată în afirmaţia lui Jean Pinatel: „Este inutil a separa oamenii în buni sau răi şi că orice om în circumstanţe excepţionale poate deveni infractor”. Ne aflăm în secolul XXI şi ni se pare că se aproprie sfârşitul lumii... De altfel, trăim într-o lume nebună, un loc unde contează mai mult partea materială şi nu cea care ţine de sănătate, de suflet. Asistăm îngroziţi la imaginile cumplite din aşa numitele zone conflictuale, zone care se ivesc în cele mai neaşteptate locuri de pe glob şi se înmulţesc îngrijorător. În al doilea rând suntem martorii unei explozii puternice a bolilor şi virusurilor care par a fi imposibil de oprit.

Totuşi comportamentul prosocial trebuie educat, chiar putem spunem obligat, prin intermediul mass-mediei, a instituţiilor de învăţământ, a instituţiilor specializate (poliţie, ONG-uri etc.), campaniilor

care tratează anumite subiecte specifice acestui tip de comportament şi nu în ultimul rând, cu ajutorul familiei.

Consider că existenţa unui singur tip de comportament în societate ar fi o utopie, dar un mediu echilibrat ar fi acela în care comportamentul prosocial îl domină pe cel antisocial. Din acest motiv societatea trebuie să ofere modele pozitive, persoane care excelează în ceea ce fac: sportivi, artişti, profesori. Generaţia care vine din urmă nu cunoaşte importanţa valorilor morale şi acest lucru duce la formarea unor idei greşite care tind spre negativism, răutate, invidie şi alte stări opuse comportamentului prosocial.

Joseph Joubert făcea următoarea afirmaţie: „Copiii au mai multă nevoie de modele decât de critici”. Continui prin a evidenţia o problemă importantă în societatea de astăzi fondată pe economie de piaţă, pe concurenţă, aceea că: acţiunile orientate spre binele altora, pentru susţinerea unor idealuri, apar în ochii multora ca având motivaţii egoiste,

ascunse. Noţiunea de „comportament prosocial” este sinonimă cu termenii de binefacere, respect reciproc, ajutorare, sprijin, protejare. Filozoful Seneca afirma: „Întâi de toate, să dăruim ceea ce este necesar, apoi ce este de folos, apoi ce este plăcut – întotdeauna lucruri ce durează”. Efortul susţinut pentru realizarea acestui scop, acela de promovare şi popularizare a termenului de comportament prosocial, depinde de condiţia umană şi de dorinţa de a avea o atitudine modernă, nouă, care va schimba, sperăm, mentalităţi

şi prejudecăţi. Acesta poate reprezenta un punct de plecare şi-n acelaşi timp un progres important în soluţionarea acestei situaţii.

În continuare vom aborda modul în care funcţionează acest tip de comportament, precum şi piedicile cu care se confruntă el. Prima şi cea mai importantă dintre aceste piedici o reprezintă factorii situaţionali. Unul dintre cei mai comuni factori situaţionali este reprezentat de ceea ce sociologia americană descrie ca „the bystander effect”- „sindromul trecătorului” unde prin trecător ne referim la toţi oamenii pe care îi întâlnim pe stradă sau într-un loc public. Acest sindrom sau instinct

3130



relevă faptul că, într-o situaţie ce pune probleme unui individ, posibilitatea ca acesta să primească ajutor din exterior scade invers proporţional cu numărul trecătorilor. De exemplu dacă o persoană scapă un teanc de hârtii pe o stradă aglomerată, este mai probabil ca majoritatea trecătorilor să îşi continue drumul decât să o ajute.

Analizând fenomenul prezentat s-a ajuns la concluzia că individul, înainte de a lua decizia definitivă da a acorda ajutor, trece prin faze introspective pe baza cărora se va decide. În primul rând s-a constatat modul în care fiecare persoană interpretează situaţia sau scenariul ce i se desfăşoară înainte. Este acela un scenariu problematic? Cum îl afectează pe el, persoana în cauză necesită într-adevăr ajutor sau nu? Toate aceste întrebări şi altele, în funcţie de persoana care şi le adresează, compun prima fază a procesului decizional. În al doilea rând individul îşi pune problema dacă situaţia necesită sau nu intervenţia lui, iar în ultimă fază, problema luată în calcul se rezumă la a fi sau nu responsabilitatea lui de a interveni, iar în acest caz, cum ar putea să o facă. Cu alte cuvinte, în ce poate consta ajutorul oferit şi dacă acesta posedă capacitatea necesară de a ajuta. Concluziile rezultate din studiu conduc către un model care pune în discuţie ce alte elemente motivează o persoană să ajute sau nu, deoarece, printre problemele reale ale societăţii, din toate timpurile, se numără prejudecata şi neîncrederea, nu doar în propriile puteri ci şi în ale altora. Din nefericire, unul dintre motivele pentru care mulţi dintre noi nu oferim o mână de ajutor unui necunoscut, nu se rezumă la a nu fi capabili de a o face, sau de a fi peste puterile noastre, ci un motiv mult mai jenant, anume teama socială. Această teamă socială se referă la faptul că, aflaţi în public într-o situaţie ce necesită ajutorul nostru, printre primele lucruri la care ne gândim nu este nevoia persoanei aflate la ananghie ci părerea celorlalţi despre ceea ce vom face. Regretabil este faptul că ne pasă mai mult despre ceea ce cred, aparent, nişte necunoscuţi pe care nu îi vom mai întâlni probabil vreodată în viaţă, decât de nevoia reală a unei persoane. Noi, cei care ne pregătim să îmbrăcăm haina responsabilităţii sociale şi publice trebuie mai întâi să ne dezbrăcam de zdrenţele prejudecăţilor şi ale ignoranţei, căci acestea sunt fapte la fel sau mult mai grave decât nimicurile ilegale ale unor cerşetori.

Pe lângă situaţia prezentată anterior, întâlnim şi motivul numărului celor prezenţi. Sociologic vorbind, acest fenomen poate fi catalogat drept „răspândire a responsabilităţii”. Pe scurt, în cazul în care o persoană are nevoie de ajutor, responsabilitatea asistenţei se divide la numărul de trecători prezenţi în acel loc, fiecare dintre ei considerând că este responsabilitatea altcuiva să ajute. Nimeni nu este scutit sau mai îndreptăţit să ajute. Oricare dintre noi trebuie să ne oferim ajutorul cât de bine putem şi împreună. Răspândirea responsabilităţii este un exemplu pentru modul greşit de a interpreta o situaţie. Asemenea ei, inversând puţin raţionamentul, există un alt mod nefiresc şi greşit, dar din păcate, acceptat şi folosit de mulţi dintre noi în a analiza o situaţie critică. Acesta

vine sub numele de „ignoranţă pluralistică”. Asistând la nevoia unei persoane, refuzăm să acţionăm, căci, într-adevăr, este un refuz conştient, deşi nu recunoscut, aşteptând ca altcineva să o facă în locul nostru. Cel mai bun moment este prezentul, iar noi suntem capabili să ajutăm.

Într-o lume în care schimbarea este vitală, fiecare dintre noi trebuie să se implice şi să muncească. Este de datoria noastră să ne impunem şi să susţinem acest tip de comportament. Totul depinde de noi şi de direcţia pe care o vom urma. În concluzie, societatea în care trăim evoluează într-un ritm alarmant, iar posibilitatea de asociere şi de a crea echipe reprezintă un avantaj. Individual este greu, chiar imposibil să găsim soluţii, deoarece suntem înfrânţi de sistem, de majoritate. Nesiguranţa, greutăţile vieţii, temerea vagă de eşecuri neprevăzute îi îndeamnă pe oameni să se apropie tot mai mult între ei, să se aşeze umăr la umăr, ca astfel să fie mai tari şi mai pregătiţi în lupta pentru existenţă. Şi nimic nu ne strânge la bine laolaltă, nimic nu ne face mai prieteni şi mai solidari ca ameninţarea unui vrăjmaş comun, la loviturile căruia suntem expuşi deopotrivă.

FJE - Working Group II

mr.

Dor

in L

UŢĂ 6 mai 2015.

La sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, s-a desfăşurat cea de-a doua reuniune a grupului de lucru sub Preşedinţia Română a Comitetului Interministerial de

Nivel Înalt (CIMIN) al Forţei de Jandarmerie Europeană (EUROGENDFOR), activitate la care au participat reprezentanţii tuturor statelor membre, partenere şi observatoare ale EUROGENDFOR, dar şi reprezentanţi ai Comandamentului Permanent de la Vicenza (PHQ). Grupul de lucru a avut ca principal scop discutarea aspectelor de interes general la nivelul EUROGENDFOR şi formularea unor recomandări tehnice în privinţa poziţionării ulterioare a CIMIN faţă de aceste probleme.

Astfel, s-au purtat discuţii referitoare la cooperarea FJE cu Uniunea Europeană şi ONU având ca principal subiect implicarea operaţională a Forţei în cadrul operaţiunilor de gestionare a crizelor internaţionale.

Un alt punct important l-a constituit îmbunătăţirea vizibilităţii EUROGENDFOR în plan internaţional şi promovarea cooperării cu structuri similare de poliţie cu statut militar din ţări precum Republica Federală Germania, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Republica Moldova.

Pe linia implicării operaţionale în teatrele de operaţii internaţionale, FJE acţionează în Republica Mali (misiunea Uniunii Europene - EUCAP SAHEL), în Republica Centrafricană

(misiunea Uniunii Europene - EUMAM RCA) şi în Republica Islamică Afganistan (misiunea NATO – RSM). Cu această ocazie, statele membre şi-au arătat, încă o dată, angajamentul faţă de asigurarea unui climat normal de funcţionare a instituţiilor şi oferirea unor condiţii de siguranţă pentru cetăţenii din zonele unde EUROGENDFOR acţionează.

A fost dezvoltată propunerea Preşedinţiei Române a CIMIN privind lansarea unui proiect comun, în urma căruia să existe o abordare unitară, plecând de la standardele UE, ONU, NATO şi OSCE, în privinţa pregătirii în centrele specializate ale ţărilor membre a reprezentanţilor forţelor de poliţie cu statut militar din ţările unde EUROGENDFOR execută misiuni.

3332

AGENDA INTERNAŢIONALĂAGENDA INTERNAŢIONALĂ

În ziua de 26 iunie, la Vicenza în Italia, a avut loc ceremonia de predare a comenzii Forţei de Jandarmerie Europeană. Aceasta a fost prezidată de general-maior dr. Mircea Olaru, în calitate de reprezentant al preşedinţiei Comitetului Interministerial de Nivel Înalt al EUROGENDFOR, România deţinând Preşedinţia CIMIN în acest an.


În ziua de 26 iunie, la Vicenza în Italia, a avut loc ceremonia de predare

Totodată, au fost luate decizii importante, între care nominalizarea viitorului comandant al EGF, în persoana col. Philippe Rio (Jandarmeria Naţională Franceză) şi a viitorului preşedinte al Comisiei Financiare a EUROGENDFOR, în persoana lt. Mihaela Crişan (Jandarmeria Română).

Pentru a atinge obiective stabilite pentru perioada preşedinţiei, Ministerul Afacerilor Interne român a detaşat un ofiţer ( locotenent-colonelul Bogdan Ştir, ofiţer specialist în cadrul Direcţiei Ordine şi Siguranţă Publică – I.G.J.R.) ca ataşat de interne în cadrul Misiunii Permanente a României la New York – ONU. Obiectivele acestei misiuni sunt acelea de intensificare a cooperării multilaterale la nivel instituţional şi valorificarea tuturor oportunităţilor de promovare a parteneriatului dintre Ministerul Afacerilor Interne român şi ONU, inclusiv din perspectiva Forţei de Jandarmerie Europeană.

În cursul anului 2015, pe timpul Preşedinţiei Române a CIMIN, locotenent-colonelul Bogdan Ştir va asigura şi:

• cooperarea dintre Preşedinţia română a CIMIN şi structurile ONU cu responsabilităţi de planificare a operaţiunilor de menţinere a păcii;

• cooperarea dintre reprezentantul României din cadrul Comandamentului Permanent al FJE din

Vicenza, Italia şi DPKO ONU, pentru facilitarea procesului de planificare, dislocare şi coordonare a efectivelor FJE ce vor fi angajate în misiuni sub egida ONU;

• promovarea contribuţiei României în cadrul FJE sub egida ONU, ca instrument destinat misiunilor de poliţie în contextul operaţiunilor de management al crizelor,

• promovarea intereselor României, ca Preşedinţie a CIMIN, conform obiectivelor stabilite şi aprobate în CSAT;

• informarea reprezentantului român din cadrul Comandamentului Permanent al FJE despre teatrele de operaţii ce prezintă interes pentru ONU şi evoluţia situaţiei din acestea;

• informarea factorilor şi structurilor responsabile ale ONU despre activitatea României sub egida FJE din teatrele de operaţii în care se desfăşoară misiuni ONU.

EUROGENDFOR are un nou comandant

În prezenţa delegaţiilor oficiale ale celor şapte state membre cu drepturi depline ale EUROGENDFOR (Franţa, Italia, Olanda, Spania, Portugalia şi Polonia) şi a reprezentanţilor Lituaniei - membru partener şi Turciei - membru observator, precum şi a unor oficialităţi locale (primarul oraşului Vicenza, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor statului din zonă şi diplomaţi străini care îşi desfăşoară activitatea la Veneţia sau Milano), funcţia de comandant al EUROGENDFOR a fost predată de colonelul Francisco Esteban Perez (Garda Civilă Spaniolă) colonelului Philippe Rio (Jandarmeria Franceză).

Schimbarea a avut loc conform calendarului de rotaţie a funcţiilor cheie, care se efectuează din doi în doi ani (Jandarmeria Română a predat funcţia de adjunct al comandantului, iar până la următoarea rotaţie va deţine funcţia de adjunct al şefului de stat major pentru operaţii).

În cadrul ceremoniei au fost conferite patru medalii ale EUROGENDFOR, pentru jandarmii care s-au remarcat în mod excepţional în misiunile forţei: trei medalii de aur au fost conferite post-mortem personalului decedat în misiunea desfăşurată în Afganistan şi o medalie de argint pentru un reprezentant al Serviciului European de Acţiune Externă.

În discursul susţinut cu acest prilej, gl.mr. dr. Mircea Olaru a mulţumit col. Francisco Esteban Perez pentru activitatea desfăşurată în ultimii 2 ani, în special pentru coordonarea misiunilor EGF din Afganistan, Mali şi Republica Centrafricană. De asemenea, a subliniat că, datorită proiectelor din aceşti ultimi doi ani „EUROGENDFOR este astăzi inclusă în documentele strategice ale Uniunii Europene şi ale Naţiunilor Unite, ca un instrument poliţienesc, capabil să susţină eforturile comunităţii internaţionale în domeniul managementului crizelor.” Reprezentantul preşedinţiei CIMIN, gl.mr. dr. Mircea Olaru,

înmânează Drapelul FJE noului comandant, col. Philippe Rio

Col. Francisco Esteban Perez predăDrapelul FJE, la încheierea mandatului de comandant

3534


Pagini realizate de lt. Casandra ILIE

Departamentul de Operaţiuni de Menţinere a Păcii al ONU a certificat Cursul Superior Internaţional (CSI) organizat de Jandarmeria Română la Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri „Mihai Viteazul”.

Această certificare, care este rezultatul unui proces îndelungat şi a activităţii depuse de toate părţile implicate, este o recunoaştere a calităţii pregătirii oferite pe o perioadă de 14 săptămâni în cadrul CSI şi este o dovadă a faptului că aceasta este în conformitate cu standardele de formare pre-dislocare din cadrul misiunilor ONU, garantându-i credibilitatea şi atractivitatea.

Jandarm român în misiunea EUROGENDFOR din Mali

Primul jandarm care participă la misiunea U.E - EUROGENDFOR din Republica Mali (Africa)

şi-a început activitatea în luna mai. Acesta este maiorul Gabriel Fotescu, instructor în cadrul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri, colegul nostru fiind selecţionat să participe la această misiune în urma promovării unui examen susţinut în faţa unei comisii formate din şase experţi din cadrul Uniunii Europene.

În cadrul acestei noi misiuni, cu durata de un an de zile, ofiţerul Jandarmeriei Române va fi instructor de ordine publică şi intervenţie profesională pentru efective de Jandarmerie, Poliţie şi Garda Naţională ale statului Mali, cu atribuţii în domeniul instruirii, reformării şi monitorizării sistemului naţional de poliţie din Republica Mali. „Pe timpul acestei misiuni îi voi învăţa, dacă se poate spune aşa, ordine publică, acest lucru însemnând executarea misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice, dar şi tehnici şi procedee de intervenţie profesională. Fiind o misiune nouă va trebui să identificăm nevoile de pregătire ale publicului ţintă şi eventual să dezvoltăm câteva programe. Am ales să plec în această misiune deoarece sunt atras de tot ceea ce înseamnă nou, inedit şi mai ales pentru că atribuţiile mele de la unitate coincid cu acelea trecute în fişa postului pe care urmează să îl ocup. Consider că pot să îmi îmbunătăţesc cunoştinţele şi în

acelaşi timp să împărtăşesc din cunoştinţele mele trupelor din Mali”, spunea ofiţerul înainte de plecarea în misiune.

Informaţii suplimentare:

În data de 15 aprilie 2014, Consiliul European a luat decizia începerii unei misiuni civile, conform Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC), pentru a sprijini Forţele Interne de Securitate din Mali (denumirea oficială a misiunii este EUCAP Sahel Mali).

Misiunea sprijină statul malian în asigurarea ordinii constituţionale şi democratice, condiţiile necesare unei păci durabile, precum şi menţinerea autorităţii sale pe întregul teritoriu. Misiunea internaţională la care participă Jandarmeria Română - EUCAP Sahel Mali, asigură consilierea la nivel strategic şi pregătirea celor trei forţe interne de securitate (Jandarmeria, Poliţia Naţională şi Garda Naţională).


Curs

ul S

uper

ior I

nter

naţio

nal

a pr

imit

recu

noaş

tere

a of

icia

lă

a

ON

U

Procesul de acreditare a cursului a început în anul 2013, s-a intensificat în 2014 şi, după parcurgerea mai multor etape, la sfârşitul lunii octombrie a anului trecut, Serviciul Integrat de Pregătire din cadrul Departamentului pentru Operaţiuni de Menţinere a Păcii al ONU şi-a manifestat d i s p o n i b i l i t a t e a de a trimite un expert pentru a evalua, la faţa locului, activitatea de pregătire şi a certifica elementele esenţiale ale c o n f o r m i t ă ţ i i sale cu normele de pregătire ale ONU. „Unul din lucrurile urmărite de expertul ONU a fost respectarea programei de învăţământ recomandată de această organizaţie. Din cele 21 de teme recomandate de ONU pentru pregătirea înaintea dislocării, în programă noi aveam 18, şi ni s-a recomandat să le introducem şi pe celelalte trei, lucru pe care l-am făcut ulterior. De asemenea, a urmărit modul de organizare şi desfăşurare a cursului, baza materială la dispoziţie, a vorbit cu stagiarii, cu instructorii şi a fost foarte mulţumit de ceea ce a găsit aici”, ne-a spus colonelul Vasile Foltuţ, locţiitor al comandantului Şcolii de Aplicaţie.

Evaluarea a scos în evidenţă calitatea acestui curs şi s-a finalizat prin semnarea, de către subsecretarul general pentru operaţiunile de menţinere a păcii, domnul Herve Ladsous, la 1 aprilie 2015, a certificatului de recunoaştere oficială a CSI.

„Era necesară o astfel de recunoaştere. Este un lucru benefic, atât pentru noi ca şcoală, cât şi pentru Jandarmeria Română, dar şi pentru România. Cursul a fost creat în 2003 pentru Europa de Est şi treptat, treptat, ne-am extins şi am început să cucerim lumea astfel încât am avut până acum stagiari din Europa, din Asia şi din Africa. Şi ce ambasadori mai buni ne-am putea găsi, decât viitorii ofiţeri cu funcţii de răspundere în ţările lor de origine, formaţi aici la noi, la Bucureşti şi care ajung să ne cunoască şi să-şi schimbe ideile preconcepute despre România. Din punctul meu de vedere aveam nevoie de această recunoaştere pentru că altfel eşti văzut în momentul în care arăţi acest document ce atestă calitatea pregătirii oferită în cadrul acestui curs”, a încheiat colonelul Vasile Foltuţ.

3736


Prima vizităa fost în Palestina,

iar programul vizitei a inclus o întrevedere la nivelul conducerii instituţiei palestiniene, întâlniri şi discuţii cu diferiţi şefi de departamente, guvernatori, primari, şeful departamentului juridic, precum şi vizitarea mai multor unităţi şi centre de pregătire.

Instituţia Forţelor de Securitate Naţională (FSN) a fost creată în anul 1995, ca o forţă de poliţie independentă, cu statut şi structură militare, în cadrul Sistemului Poliţienesc şi de Securitate Palestinian, destinată menţinerii securităţii şi stabilităţii în Teritoriile Palestiniene, în conformitate cu Acordul Interimar Israelo-Palestinian privitor la Cisiordania (West Bank) şi Fâşia Gaza, cunoscut ca Acordul de la Oslo II din 1995, prin care Autoritatea Palestiniană are

dreptul de a-şi crea structuri de securitate internă, dar nu o forţă militară (armată).

Având 12.400 de cadre, Forţele de Securitate Naţională reprezintă cea mai mare structură din cadrul Sistemului Poliţienesc şi de Securitate Palestinian, cu competenţe pe întreg teritoriul West Bank, în benefi ciul unei populaţii de 2,8 milioane de persoane. Din cauza situaţiei politico-militare existente, acţiunea FSN se exercită doar în „Zona Militară A”, care presupune 20% din teritoriul West Bank şi 55% din populaţie, „Zonele Militare B şi C” fi ind sub responsabilitatea Armatei Israeliene. Există de asemenea un număr de 3.400 de cadre FSN staţionate în Fâşia Gaza, dar acestea nu îşi pot exercita atribuţiile de serviciu din cauza situaţiei politice existente în această regiune.

Forţele de Securitate Naţională acţionează pe două niveluri:

• Nivelul Naţional, primind instrucţiuni şi directive de la Preşedintele Autorităţii Palestiniene (Comandantul Suprem), care subordonează nemijlocit această instituţie, în timp ce Forţele de Securitate Internă (Poliţia Civilă, Apărarea Civilă, Securitatea Preventivă) se subordonează ministrului de interne;

•Nivelul Regional, primind instrucţiuni şi directive de la Guvernatori, ca reprezentanţi ai Preşedintelui Autorităţii Palestiniene la nivel regional.

lt.col. Cătălin STEGĂROIU

Pe parcursul lunilor martie şi aprilie, locotenent-colonelul Ionel-Cătălin Stegăroiu, şef Serviciu Afaceri Europene, Relaţii şi Misiuni Internaţionale – I.G.J.R., a făcut parte din comisia multinaţională a Asociaţiei Forţelor de Jandarmerie şi Poliţie cu Statut Militar Europene şi Mediteraneene (FIEP), care a efectuat misiuni de evaluare a Gărzii Naţionale Tunisiene şi Forţelor de Securitate Naţională din Palestinina (FSN) în vederea admiterii în cadrul Asociaţiei FIEP.

Misiunea de evaluare a avut drept obiectiv verificarea în teren a criteriilor/condiţiilor de aderare la FIEP a celor două instituţii, iar comisiile au fost formate din reprezentanţi ai Preşedinţiei actuale (Jandarmeria Naţională Franceză), Preşedinţiei viitoare (Jandarmeria Română), ai unor instituţii fondatoare (Italia şi Spania), dar şi ai altor instituţii membre din Olanda, Turcia, Iordania şi Maroc.

Noi membri FIEP

În situaţii normale, FSN asigură suportul altor servicii de securitate pentru exercitarea atribuţiilor specifi ce, cum ar fi Poliţia sau celelalte agenţii de securitate, precum şi pentru administraţiile publice locale. În situaţii excepţionale sau de dezordine, această instituţie devine principala forţă de răspuns, asigurând conducerea operaţiunilor desfăşurate.

FSN este responsabilă pentru coordonarea operaţională zilnică a tuturor forţelor de securitate internă, precum şi pentru planifi carea şi conducerea operaţiunilor/acţiunilor comune. Acest rol se exercită prin Centrul Operaţional Integrat existent la nivel naţional şi regional, care funcţionează sub coordonarea FSN în spaţii ale acestei instituţii, integrând reprezentanţi din cadrul tuturor structurilor de securitate palestiniene, inclusiv Serviciul de Informaţii.

Personalul FSN nu exercită atribuţii de poliţie judiciară sau de trafi c rutier. În ceea ce priveşte domeniul ordinii publice, personalul acestei instituţii execută misiuni de patrulare în comun cu poliţia (patrule mixte), în special pe timpul nopţii, neavând patrule independente de ordine publică, acestea revenind în sarcina Poliţiei.

FSN cuprinde şi ramura de Informaţii Militare, care este responsabilă şi cu investigaţiile preliminare în cazul în care un cadru al FSN este victima sau autorul unei infracţiuni în legătură cu serviciul. În aceste cazuri, anchetatorii structurii de Informaţii Militare acţionează sub autoritatea procurorului militar căruia îi prezintă documentele. Aceiaşi anchetatori acţionează în comun cu poliţia atunci când un membru al FSN este victima unei infracţiuni comise de un civil, caz în care se subordonează procurorului civil.

În baza codului etic, FSN este instituţie angajată în procesul de apărare a drepturilor omului, în demersul de câştigare a încrederii populaţiei. Există o preocupare serioasă pentru o bună reprezentare a femeilor în cadrul instituţiei, fi ind creat un departament special dedicat acestei linii, condus de o femeie cu gradul de general de brigadă.


Concluzii

În urma celor constatate în teren, instituţia din Palestina nu prezintă, la acest moment, caracteristicile unei adevărate forţe de poliţie cu statut militar. Cu toate acestea, luând în considerare că FSN îndeplineşte totuşi un nivel minim de cerinţe pentru admiterea în FIEP, atât din punct de vedere al atribuţiilor legale, cât şi al statutului şi organizării sale militare, în unanimitate, comisia de evaluare a propus Consiliului General al directorilor şi comandanţilor din FIEP, să aprobe acordarea statutului de membru observator Forţelor de Securitate Naţională din Palestina.

Această propunere urmăreşte de altfel să sprijine această instituţie în parcursul său către o forţă de poliţie cu statut militar, după modelul FIEP, prin

dezvoltarea FSN putând contribui la crearea unui mediu de securitate crescut în Palestina, condiţie esenţială pentru dezvoltarea ulterioară a unor relaţii de cooperare pe domenii comune de interes.

În ceea ce priveşte instituţia din Tunisia, având în vedere că organizarea, funcţionarea, structura şi cultura Gărzii Naţionale Tunisiene sunt aproape identice cu modelul forţelor de jandarmerie din FIEP, comisia de evaluare a propus Consiliului General al directorilor şi comandanţilor din FIEP, să aprobe acordarea statutului de membru observator pentru Garda Naţională Tunisiană, cu posibilitatea ca după o perioadă de un an (perioadă obligatorie), la cererea expresă a instituţiei tunisiene, aceasta să dobândească statutul de membru cu drepturi depline.

3938


Vizita în Tunisiaa început cu prezentarea, de către colonelul major

Mounir KSIKSI, director general al Gărzii Naţionale Tunisiene, a istoricului instituţiei tunisiene, a atribuţiilor de poliţie judiciară, procedurilor legale în domeniul ordinii publice şi modalităţilor de respectare a drepturilor omului în Tunisia, prezentările fi ind urmate de diverse întrebări ale membrilor comisiei de evaluare, menite să clarifi ce unele aspecte de interes.

De aceeaşi manieră s-a procedat şi pe timpul vizitelor în districtul Tunis (similar unui IJJ), la Academia Gărzii Naţionale (similară Şcolii de Aplicaţie pentru Ofi ţeri „Mihai Viteazul” în ceea ce priveşte perfecţionarea ofi ţerilor şi similară unei şcoli de subofi ţeri de jandarmi), la unitatea specială de intervenţie (similară BSIJ), la postul de ordine publică Manarat al Hammamet (structură similară unui post de jandarmi/post de poliţie) şi la sectorul Mnihla (similar unei secţii de jandarmerie/poliţie).

Garda Naţională Tunisiană (GNT) a fost creată la 6 septembrie 1956, statutul celor 28.000 de cadre fi ind militar. Tunisia se afl ă în aria mediteraneană şi într-o zonă strategică din punct de vedere al problemelor de securitate regională (terorism, migraţie ilegală, trafi c de fi inţe umane şi de droguri etc).

Instituţia se subordonează Ministerului de Interne, alături de Poliţia Naţională şi Serviciul de Pompieri. Garda Naţională Tunisiană este responsabilă pe 80% din teritoriul naţional şi pentru aproximativ 50% din populaţie.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale legale, GNT este organizată pe districte (similar inspectoratelor) regionale şi maritime, care sunt subordonate Comandamentului Naţional situat în Tunis. Aceste districte cuprind unităţi speciale, unităţi de intervenţie, unităţi de ordine publică şi de poliţie judiciară, unităţi maritime şi de protecţie a frontierelor terestre, respectiv unităţi de intervenţie contra-teroristă.

Principalele atribuţii îndeplinite sunt: menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice, protecţia populaţiei şi a bunurilor acestora, controlul şi

FSN se bucură de respectul populaţiei din următoarele considerente: abilitatea de a soluţiona situaţiile de criză prin folosirea unui nivel minim de violenţă, programele sociale derulate de această instituţie în benefi ciul societăţii civile, cu accent pe renovarea spitalelor, a locuinţelor distruse, ajutoarele de medicamente acordate populaţiei, participarea la evenimentele locale tradiţionale, precum şi datorită faptului că FSN este privită ca un simbol al Autorităţii Palestiniene.

Instituţia se confruntă cu probleme de dotare pe linia echipamentelor şi materialelor specifi ce îndeplinirii responsabilităţilor legale, datorate difi cultăţilor economice şi limitărilor de import, situaţie care i-a determinat să dezvolte o cooperare cu o structură logistică de securitate din SUA, angajată de altfel în susţinerea fi nanciară şi tehnică a Autorităţii Palestiniene în general.

Sub un alt aspect, Forţele de Securitate Naţională au reuşit să iniţieze şi să dezvolte unele relaţii de cooperare cu instituţii de tip jandarmerie din străinătate, în special cu Arma Carabinierilor Italieni, Jandarmeria Naţională Franceză şi Jandarmeria Iordaniană, instituţii alături de care s-au desfăşurat mai multe activităţi având ca obiect pregătirea personalului pentru munca de poliţie şi implementarea unui management performant al resurselor umane.

Privitor la deschiderea faţă de FIEP, comandantul Forţelor de Securitate Naţională a subliniat dorinţa sa puternică de a face parte din această Asociaţie, cu scopul de a putea dezvolta o cooperare cu forţe de poliţie de tip jandarmerie, experimentate, de la care să preia şi să implementeze cele mai bune practici. În opinia sa, Asociaţia FIEP va ajuta instituţia sa să îşi dezvolte capacităţile unei adevărate forţe de poliţie care să poată răspunde cu profesionalism unor provocări de violenţă ridicată. De asemenea, acesta a subliniat că FSN poate oferi FIEP expertiza sa pe linia prevenirii şi managementului acţiunilor de extremism şi terorism.

supravegherea frontierelor terestre şi maritime, contra-terorism, securitate rutieră, investigaţii criminale în conformitate cu procedurile legale, punerea în executare a deciziilor judiciare şi administrative, culegerea de informaţii, securitatea turiştilor, protecţia mediului înconjurător, controlul produselor speciale şi explozive, investigarea cazurilor de criminalitate cibernetică, intervenţia în situaţii de urgenţă şi în caz de dezastre alături de Armată şi Serviciul de Pompieri.

De asemenea, are câteva responsabilităţi comune cu Armata, cum ar fi protecţia frontierelor terestre şi maritime, respectiv operaţiunile contra-

teroriste şi îndeplineşte atribuţii de poliţie judiciară sub supravegherea Procurorului General şi sub controlul magistraţilor, respectiv sarcini administrative sub coordonarea Guvernatorului de District. Dotarea instituţiei tunisiene este cea specifi că forţelor de poliţie, deşi există anumite lipsuri din cauza procesului de tranziţie către democraţie prin care trece în prezent societatea şi statul tunisian.

Garda Naţională Tunisiană a fost şi este implicată în numeroare misiuni de menţinere a păcii sub egida ONU, în special pe continentul african şi a reuşit iniţierea unor relaţii de cooperare

internaţională imediat după încheierea revoluţiei tunisiene, cu instituţiile similare din Franţa, Italia şi Turcia.

Din raţiuni istorice şi politice, termenul de „statut militar” nu se regăseşte expres în legislaţia care reglementează activitatea instituţiei, însă există probe sufi ciente care dovedesc statutul militar al Gărzii Naţionale Tunisiene.

Ca o concluzie, se poate observa că organizarea, funcţionarea, structura şi cultura Gărzii Naţionale Tunisiene sunt aproape identice cu modelul forţelor de jandarmerie din FIEP, instituţia tunisiană îndeplinind astfel toate criteriile şi cerinţele de admitere în FIEP.


4140


DEFINIŢIEJandarmeria Naţională a fost creată de Congresul Naţional, în 1938, ca o forţă de aplicare a legii cu statut militar. Misiunile şi funcţionarea sa sunt legate atât de securitatea internă, cât şi de apărarea naţională. Jandarmeria Naţională îşi îndeplineşte activităţile operative pe baza a trei piloni: Legile naţionale, tratatele şi acordurile internaţionale şi regulile interne.

Serv

iciul

de R

elaţ

ii Pu

blice

al J

anda

rmer

iei A

rgen

tinie

neTr

aduc

ere m

aior

Sor

in D

ESPI

NA

JANDARMERIA NAŢIONALĂ ARGENTINIANĂ

SUBORDONAREJandarmeria Naţională este subordonată Ministerului Securităţii şi menţine o relaţie funcţională cu Ministerul Apărării, ca parte, atât a Sistemului Naţional de Apărare, cât şi a Sistemului de Securitate Internă.

DEVIZA„Energie şi Corectitudine” a fost deviza instituţională iniţială, dar astăzi este „Santinela Patriei”.

ORGANIZAREComanda la nivel central este formată din: Directorul Naţional – din 2014, director naţional este general-maior Enrique Alberto Zach, Adjunctul Directorului Naţional – general-maior Carlos Jose Pereyra, precum şi personalul Comandamentului Naţional al Jandarmeriei.

Comandanţii actuali: de la dreapta la stânga – Directorul Naţional, „Decanul” foştilor directori naţionali şi Adjunctul Directorului Naţional

PERSONALJandarmeria Naţională Argentiniană numără 34.954 de persoane, din care 5.463 sunt femei. Sunt 4474 ofiţeri şi 30.380 sunt subofiţeri şi jandarmi. În plus, în cadrul personalului civil (760 de persoane) sunt profesori, personal administrativ şi preoţi.

DISPUNEREPentru a acoperi întreg teritoriul naţional, (suprafaţă continentală 2.791.810 km2, graniţă terestră 9.376 km, incluzând 22.443 km de autostrăzi şi şosele de graniţă), Jandarmeria Naţională este dispusă astfel: Comandamentul Naţional, 7 comandamente regionale, 23 grupări de frontieră şi securitate, 1 grupare de aviaţie, 104 escadroane (îndeplinind diferite atribuţii), 6 unităţi mobile, 52 unităţi speciale (judiciar, de cercetare, de aviaţie şi transport), 580 structuri de o tărie redusă (cu diferite atribuţii), 62 centre (pentru traficul de persoane, de informare, operaţii şi cercetare, salvare montană) şi 5 centre de pregătire.

MISIUNI ÎN AFARA GRANIŢELORLa nivel internaţional, Jandarmeria menţine relaţii de prietenie şi colaborare cu un mare număr de forţe de poliţie, inclusiv în cadrul procedurilor judiciare şi de investigaţie, pentru a destructura reţelele de crimă organizată transnaţionale, în temeiul tratatelor şi acordurilor internaţionale. În prezent, există şi un program internaţional de schimb de experienţă, implementat cu personal din diferite ţări.

De asemenea, se asigură securitatea personalului diplomatic şi se acordă asistenţă misiunii Argentiniene la ONU în probleme de securitate şi al controlului frontierelor. Din anul 1992, personalul Jandarmeriei Naţionale a participat la misiuni de menţinere a păcii, instituţia fiind membru în organizaţii internaţionale precum FIEP (2006) şi AMERIPOL.

MISIUNISecuritateinternă

Implică operaţiuni de sprijin a ministerului federal de justiţie, ordine publică şi toate misiunile relative la serviciul de poliţie.

Apărarenaţională

Controlul şi supravegherea graniţei, asigurarea securităţii obiectivelor de importanţă strategică (ex. fabricile nucleare).

Susţinerea politicii internaţionale a guvernului naţional

Operaţii de menţinere a păcii şi ajutor umanitar, asigurarea securităţii ambasadelor argentiniene şi a personalului diplomatic.


int erviuint erviuint erviu

4342

int erviuDan

Dungaciu

GÂNDURI ÎNSEMNATEGÂNDURI ÎNSEMNATE


Româniaare nevoie de o

Jandarmerie cât mai

puternică şi,

mai ales,de o instituţie

cât mai racordată

nu numai cu agenda

de securitate

a României,

ci şi cu instituţiile

europene cu

aceleaşi atribuţii.

"

Altă dată un apanaj al cancelariilor, geopolitica a devenit un subiect public de prim plan, care ocupă un spaţiu important în mass-media. S-au schimbat

principiile sau este doar o tactică a strategilor politici?

Termenul geopolitică a fost repudiat după cel de-al doilea război mondial, pentru că el a fost asociat cu Germania Nazistă. El a fost resuscitat prin anii 70, când nişte geopoliticieni francezi au publicat câteva cărţi în care au folosit, din nou, acest termen. Cum bine aţi spus, era o dezbatere care ţinea de cercurile decidenţilor. Înainte de 1989 lucrurile erau destul de bine aşezate din punct de vedere politic: era blocul vestic şi blocul estic, era NATO şi Pactul de la Varşovia, lucrurile erau stabile, o stabilitate destul de greu de suportat pentru cei din blocul estic, dar strategic vorbind, lumea era într-un echilibru. Războiul Rece, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, n-a fost propriu zis un război (după Coreea nu a mai existat un război între combatanţi), ci a fost o înţelegere cu acorduri prestabilite, în care războiul nuclear nu se va întâmpla şi în care actorii principali, SUA şi URSS, sau secundari nu vor intra în conflict. Au existat câteva confruntări, dar la marginea sistemului şi nici acelea asumate până la capăt – gen Afghanistan sau Vietnam. Deci era un echilibru.

Lucrurile s-au schimbat după 1989, lumea devine altfel, în acel moment trebuia regândită; care erau elementele care pot da un echilibru şi care este jocul actorilor de aici înainte? Un lucru era cert: singura putere rămasă era SUA. Încotro se îndrepta lumea? Prin anii 90, un scriitor american, Francis Fukuyama, a publicat o carte celebră: „Sfârşitul Istorie”, în care spunea că lumea se îndreaptă spre o civilizaţie capitalistă, marcată de liberal-democraţie şi că istoria se încheie pentru că nu mai există un sistem concurent şi că un sistem mai bun nu poate fi inventat. Să nu uităm că ideea centrală a guvernării Clinton a fost globalizarea, în care întreaga lume devine

occidentală, extinderea Uniunii Europene şi a NATO era de la sine înţeleasă. Atunci ideea de geopolitică, de mari puteri sfere de influenţă nu se mai practica, lumea intrase într-un cvasi-consens. După acest moment a urmat o altă carte celebră, scrisă de Hunttington: „Ciocnirea civilizaţiilor”, în care lumea nu era prezentată aşa simplist şi că va urma nu o ciocnire între blocuri, ci între civilizaţii.

De atunci până astăzi lucrurile s-au complicat, este clar că nu suntem la capătul istorie; nu toată lumea este de acord că civilizaţia occidentală e singura soluţie şi sunt voci din ce în ce mai puternice care trebuie luate în seamă: China, Orientul Mijlociu, în diverse forme Al Qaida, ISIS.

Suntem într-un moment de regândiri strategice. Cât se întinde occidentul? Ca să coborâm regional discuţia, este Rusia parte a occidentului sau nu? Pentru că Rusia este un stat cu memorie imperială şi aceste ţări sunt cele mai problematice. Memoria geopolitică nu dispare, ea este păstrată permanent şi resuscitată din când în când, iar statele cu astfel de memorie sunt Rusia şi Turcia, care vor pune probleme regiunii. Dar pentru că vorbim de Rusia, ea a dat un semnal în 2008 cu Georgia şi geopolitic a început să devină

mai importantă în relaţia cu europenii. Au reapărut ideile de sfere de influenţă, de interese strategice ale actorilor.

Ruşii n-au fost destul de puternici să oprească extinderea NATO, dar în 2007 acesta a ajuns, geografic, la ceea ce ruşii numesc străinătatea apropriată. Pentru ei, Ucraina, Belarus, Armenia, Georgia, Adzerbaidjan şi Republica Moldova într-un fel, pentru că acolo este o problemă, reprezintă statele care formează

străinătatea apropiată şi reprezintă zona lor strategică. Ori în 2008, în Georgia, Occidentul nu a intervenit, a fost ca o recunoaştere tacită. În schimb, în 2009, europenii au lansat aşa numita politică a parteneriatului estic, care cuprindea exact ţările pe care Rusia le considera zona ei strategică. Aici a intervenit coliziunea.

Chiar dacă nu a fost concepută ca o politică bazată pe sfere de influenţă, Rusia aşa a perceput-o şi a reacţionat. În realitate, confruntarea dintre spaţiul Euro-Atlantic şi Rusia s-a petrecut pe zona parteneriatului estic al europenilor, care a fost iniţiat de Polonia şi Suedia. Rusiei i s-a spus

4544

01interviu realizat de Sorin DESPINA

Memoria geopolitică nu dispare, ea Memoria geopolitică nu dispare, ea este păstrată permanent şi resuscitată este păstrată permanent şi resuscitată din când în când, iar statele cu astfel din când în când, iar statele cu astfel de memorie sunt Rusia şi Turcia, de memorie sunt Rusia şi Turcia, care vor pune probleme regiunii.care vor pune probleme regiunii.

este păstrată permanent şi resuscitată este păstrată permanent şi resuscitată "



că nu are drept de veto, ceea ce era corect, dar ea a reacţionat pentru că nu este o diferenţă între UE şi NATO, dacă se extinde Uniunea Europeană, se extinde şi NATO şi atunci frontiera Euro-Atlantică va fi la doi paşi de Moscova. A început bătălia, au căzut Belarusul, Armenia, Georgia, Adzerbaidjanul nu avea dorinţă de a se integra, în Ucraina vedem ce se întâmplă, iar Moldova nu a reuşit orientarea către vest. Marea greşeală a parteneriatului estic a fost că europenii nu au fost pregătiţi să meargă până la capăt. Au încercat să se extindă, Rusia a reacţionat şi a început disputa geopolitică. Dacă lucrurile vor continua în aceeaşi direcţie (problema Crimeei va fi lăsată aşa pentru câţiva zeci de ani), va fi o situaţie de recunoaştere a sferelor de influenţă: nu ne ducem mai mult decât în prezent, pentru că Rusia reacţionează. Singura discuţie este legată de Republica Moldova, pentru că ruşii percep Nistrul, nu Prutul, ca linie de război.

Obiectivul Rusiei este să oprească înaintarea euro-atlantică. În Moldova au reuşit acest lucru, iar în Ucraina este clar că s-a blocat extinderea. Şi-au îndeplinit obiectivele şi nu mai urmăresc alte teritorii, pentru că este scump, ca imagine, ca bani. La summitul de Riga nu s-a întâmplat nimic, obiectivele lor sunt atinse.

România se află între două zone în care conflictele au manifestări diferite: zona Orientului Mijlociu,

unde ”tradiţionalelor” actelor teroriste li s-au adăugat luptele de gherilă şi chiar războiul clasic – vezi Statul Islamic şi zona Ucrainei, unde un război, denumit de specialişti hibrid, aduce noi provocări pentru instituţiile menite să asigure securitatea internă. Dacă pentru primele există o experienţă de gestionare, pentru cazul Ucrainei ne aflăm într-o fază de pionierat. Care sunt caracteristicile acestui război?

Este o mare dilemă pentru europeni: care este principala ameninţare, Sudul sau Estul?

La NATO se vorbeşte întotdeauna la pachet, Sudul şi Estul. Statele sudice pun pe primul loc ameninţarea de la Sud, care înseamnă terorism şi migraţie, sărăcie, presiuni sociale. O altă zonă din NATO, care nu este, din păcate, la fel de influentă, spune că principala ameninţare este Estul. NATO nu a făcut o ierarhie explicită, dar părerea mea este că la nivelul unor decidenţi politici din UE, Estul nu este la fel de important ca Sudul, în sensul că Estul ce poate negocia cu Rusia, făcând anumite concesii, dar cu ISIS nu se poate negocia.

Ameninţarea războiului hibrid nu trebuie exagerată. Există o piesă celebră a lui Molliere, cu bolnavul închipuit, care suferă de toate bolile. Nici noi nu trebuie să considerăm că tot ce ni se întâmplă e război hibrid. Acest tip de război s-a petrecut în afara spaţiului de securitate euro-atlantic şi în state slabe. Până la urmă, Ucraina plăteşte 25 de ani de politică externă ghidată de proverbul „mielul deştept suge la două oi” şi acum suportă consecinţele. Preşedintele Kucima a scris o carte „Ucraina nu este Rusia”, dar nici nu ne-a spus ce este Ucraina. Acum Ucraina este occidentală, ar dori să se integreze mâine în NATO iar poimâine să se activeze articolul 5. Nu se poate! Dacă ai o politică greşită atât de mult timp, suporţi consecinţele! Cum să-şi trimită occidentalii copiii să moară pentru Crimeea?

02Ameninţarea războiului Ameninţarea războiului hibrid nu trebuie hibrid nu trebuie exagerată. Nici noi nu exagerată. Nici noi nu trebuie să considerăm trebuie să considerăm că tot ce ni se întâmplă e că tot ce ni se întâmplă e război hibrid. Acest tip de război hibrid. Acest tip de război s-a petrecut în afara război s-a petrecut în afara spaţiului de securitate spaţiului de securitate euro-atlantic şi în state euro-atlantic şi în state slabe.slabe.

hibrid nu trebuie hibrid nu trebuie "

4746



A doua observaţie: războiul hibrid apare în state slabe, care permit asta: corupţia, instituţii slabe – armata Ucrainei de 80.000 de oameni a căzut ca un joc de marocco în faţa unui batalion bine antrenat. Aţi auzit vreun comandant de navă să-şi scufunde nava în loc să o predea ruşilor? Ba chiar au predat navele fără împotrivire! Asta înseamnă un stat corupt, care permite asta.

Trei: războiul hibrid este consecinţa unor stări de fapt acceptate. De pildă, Putin finanţează partidul doamnei Le Pen în Franţa, dar cetăţenii francezi nu o votează pe doamna Le Pen pentru că a primit

bani din Rusia, ci Rusia plăteşte pentru că partidul a fost votat. Deci războiul hibrid se întâmplă pe o realitate care este speculată. Propaganda şi banii nu pot face orice. Partidele pro-ruse, televiziunile ruseşti există, nu sunt inventate pe moment. Societatea trebuie să aibă valori corecte, politicieni integri şi instituţii funcţionale (armată, servicii secrete, instituţii de ordine publică) ca războiul hibrid să nu fie posibil.

Statele baltice sunt predispuse unui astfel de război, prin comunităţile ruseşti aflate acolo, dar nu aş exagera cu această posibilitate. România nu are, pe dimensiunea etnică, o problemă, poate doar comunitatea maghiară, dar nu cred că Ungaria poate susţine un astfel de război.

Spuneaţi că acest tip de ameninţare hibridă poate fi pusă în practică într-un stat slab. Jandarmeria este una dintre instituţiile interne responsabile

cu gestionarea situaţiilor conflictuale folosite în cadrul acestei agresiuni hibride – revoltele sociale, manifestările de separatism pe criterii etnice etc. Are nevoie România de o Jandarmerie puternică, pentru cazul nedorit, al apariţiei unor astfel de manifestări?

România are nevoie de o Jandarmerie cât mai puternică şi, mai ales, de o instituţie cât mai racordată nu numai cu agenda de securitate a României, ci şi cu instituţiile europene cu aceleaşi atribuţii. Ştiu că există o Jandarmerie Europeană, în care România nu este membru cu drepturi depline. ....

Este, de anul acesta a fost ratificat tratatul de aderare (la Forţa de Jandarmerie Europeană, n.r.) şi suntem membru cu drepturi depline...

Este foarte important, pentru că acest statut îţi aduce un exerciţiu de bune practici, iar asocierea cu instituţiile europene similare îţi permite să transmiţi mesaje, să comunici direct. În plus, participarea la misiuni internaţionale îţi permite să comunici cu omologii tăi, iar aceştia transmit realitatea către superiorii lor din statele din care provin. Ancorarea unei instituţii cum e Jandarmeria în reţeaua instituţională euro-atlantică este foarte importantă, pentru că ameninţările de tip separatist, etnico-religios sau de orice alt tip, încep să devină o preocupare europeană. În astfel de cazuri trebuie să comunici rapid şi convingător, pentru că imediat începe bătălia propagandistică, de imagine, de mesaj. România a avut un astfel de episod, 7 martie 1990, la Târgu Mureş, lucrurile acestea trebuie privite la pachet şi de aceea este nevoie de instituţii racordate la cele europene.

03

Direcţiile de dezvoltare ale Direcţiile de dezvoltare ale Jandarmerieitrebuie să urmărească Jandarmerieitrebuie să urmărească principalele ameninţări pentru principalele ameninţări pentru România, aşa cum sunt ele definite în România, aşa cum sunt ele definite în Strategia Naţională de Securitate care Strategia Naţională de Securitate care va fi adoptată cât de curând: războaie va fi adoptată cât de curând: războaie hibride pe dimensiune etnică, hibride pe dimensiune etnică, ameninţarea teroristă, protestele anti-ameninţarea teroristă, protestele anti-stabilitate (gen occupy ş.a.).stabilitate (gen occupy ş.a.).

Jandarmerieitrebuie să urmărească Jandarmerieitrebuie să urmărească "Ancorarea unei instituţii Ancorarea unei instituţii

cum e Jandarmeria în cum e Jandarmeria în reţeaua instituţională reţeaua instituţională euro-atlantică este foarte euro-atlantică este foarte importantă, pentru că importantă, pentru că ameninţările de tip ameninţările de tip separatist, etnico-religios separatist, etnico-religios sau de orice alt tip, încep sau de orice alt tip, încep să devină o preocupare să devină o preocupare europeană.europeană.

cum e Jandarmeria în cum e Jandarmeria în "

4948



Aţi anticipat următoarea întrebare: care ar trebui să fie direcţiile de dezvoltare viitoare al Jandarmeriei?

Într-adevăr, direcţiile de dezvoltare trebuie să urmărească principalele ameninţări pentru România, aşa cum sunt ele definite în Strategia Naţională de Securitate care va fi adoptată cât de curând: războaie hibride pe dimensiune etnică, ameninţarea teroristă, protestele anti-stabilitate (gen occupy ş.a.). Toate aceste ameninţări trebuie să fie gestionate de instituţii care au obişnuinţa, uzanţa europeană. Modul în care te

raportezi la aceste mişcări trebuie să fie acceptat şi acceptabil de comunitatea europeană, pentru că altfel, dai avantaje adversarului pe care el le va fructifica. Orice tip de acţiune care transcede, care nu este conformă normelor europene, riscă să-i dea adversarului posibilitatea să se transforme într-o victimă. De aceea, toate aceste ameninţări trebuie să fie gestionate cu foarte multă seriozitate şi cu o ancorare în reţelele europene, internaţionale, pentru a rezolva probleme locale. Trebuie să gândiţi global şi să acţionaţi local, altfel, doar simpla dorinţă de a face bine şi patosul riscă să complice lucrurile şi oferă celui cu care te confrunţi avantaje pe care nu le-a sperat niciodată.

Jandarmeria îşi dezvoltă constant d i m e n s i u n e a internaţională,

prin participarea la FIEP, la Centrul de Excelenţă NATO pentru Operaţiuni de Stabilitate de la Vicenza, iar anul acesta România, prin Jandarmeria Română şi Ministerul de Externe, exercită preşedinţia Forţei de Jandarmerie Europene.

Trebuie fructificat cât mai mult acest lucru, şi la nivel de bune practici, şi la nivel de comunicare, de mesaje pe care le transmitem. Este foarte important ca pe lângă partea operativă să urmărim dimensiunea politică; discuţi cu omologii, transmiţi intenţiile şi angajamentul tău, ei trebuie să ştie ce se întâmplă, altfel ne trezim izolaţi cum am fost în martie 1990, când România a pierdut aproape toate confruntările – de imagine, politice etc.

Referitor la proteste, vedem că există o puternică polarizare a opiniilor pentru cazuri cu impact social – Roşia Montană, gaze de şist, mai nou situaţia

tăierilor ilegale de pădure şi o manifestare în spaţiul public a acestor convingeri, care de multe ori au ignorat prevederile legii privind adunările publice. Ca sociolog, credeţi că există o ruptură între dreptul la liberă exprimare şi constrângerile pentru manifestarea acestui drept?

Pot exista, dar nu înseamnă că există. Sunt două lucruri pe care un stat trebuie să le urmărească în acest caz, pentru că Jandarmeria vine în a doua fază, cea de confruntare pe teren. În primă fază, trebuie plecat de la faptul că libertatea de expresie este garantată de Constituţie şi ea trebuie să se desfăşoare într-un cadru firesc, legal.

Dar este important ca în cazul acestor confruntări, hai să le zicem locale, deşi eu cred că nu sunt strict locale, să urmărim cine sunt finanţatorii.

Se poate face acest lucru, ce televiziuni sunt implicate, cine finanţează un protest, de unde vin banii? S-ar putea să descoperim că finanţatorul nu doreşte neapărat rezolvarea problemei în sine, ci urmăreşte altceva. Ce poate face Jandarmeria în acest caz?

Să fie permanent racordată la modalitatea de acţiune unanim acceptată în Europa, este foarte important să fii capabil să acţionezi ca europenii, pentru a nu fi pus în situaţia să te justifici în faţa lor. Şi mai mult, să fii capabil să comunici ceea ce faci, prin intermediul organizaţiilor din care faci parte, dincolo de decidenţii politici.

Şi la NATO şi la UE se întâlnesc miniştrii, oficialii, dar, pe lângă aceştia, Jandarmeria trebuie să comunice direct cu omologii ei, pentru a se face mai bine înţeleasă. Trebuie să acţioneze şi să vorbească într-o „limbă” pe care o înţeleg şi partenerii. Buna intenţie nu ajută, dacă nu sunteţi capabili să comunicaţi într-o „limbă operaţională” înţeleasă de parteneri, nu puteţi deveni credibili.

În cazul acestor manifestări, cum ar trebui să convingem protestatarii că Jandarmeria nu este adversarul lor şi că nu

ea le poate satisface revendicările?

Problema aceasta nu poate fi rezolvată nici de legislaţie, nici de regulamente, ci doar de capacitatea de comunicare a Jandarmeriei. Exerciţii de comunicare şi de PR au fost făcute de toate instituţiile. Au fost instituţii cu o imagine mult mai proastă, Miliţia, Serviciile Secrete, au trecut printr-un oprobiu public. Jandarmeria nu, ea a fost desfiinţată după război şi înfiinţată după Revoluţie, dar toate aceste instituţii şi-au inventat o politică de PR, pentru că militarii nu le ştiu chiar pe toate. Când ai o problemă de percepţie publică, trebuie să-ţi dezvolţi un serviciu de comunicare profesionist.

Iar faptul că unii protestatari contestă Jandarmeria, nu înseamnă că sondajele care plasează Jandarmeria între cele mai de încredere instituţii sunt greşite, ci că protestatarii nu se încadrează în eşantionul cercetării sociologice. Ei nu sunt reprezentativi pentru România, conform regulilor sociologice.

inte

rviu

Trebuie să gândiţi

global şi să acţionaţi

local, altfel, doar

simpla dorinţă de a

face bine şi patosul

riscă să complice

lucrurile şi oferă celui

cu care te confrunţi

avantaje pe care nu

le-a sperat niciodată.

global şi să acţionaţi " 05

06 07

04

Faptul că unii protestatari contestă Faptul că unii protestatari contestă Jandarmeria, nu înseamnă că Jandarmeria, nu înseamnă că sondajele care plasează Jandarmeria sondajele care plasează Jandarmeria între cele mai de încredere instituţii între cele mai de încredere instituţii sunt greşite, ci că protestatarii nu se sunt greşite, ci că protestatarii nu se încadrează în eşantionul cercetării încadrează în eşantionul cercetării sociologice. Ei nu sunt reprezentativi sociologice. Ei nu sunt reprezentativi pentru România, conform regulilor pentru România, conform regulilor sociologice.sociologice.

Jandarmeria, nu înseamnă că Jandarmeria, nu înseamnă că "

5150



Aţi fost consilierul pe probleme de integrare europeană al preşedintelui Republicii Moldova. Referitor la eforturile acesteia de a se apropia de UE,

afirmaţi într-un interviu în 2013, că România nu a făcut destule eforturi şi nu a trimis experţi la Guvernul Republicii Moldova, la fiecare minister, care să ajute la implementarea reformelor. Situaţia s-a mai schimbat, un exemplu este că Ministerul Afacerilor Interne din România are un program consistent de asistenţă pentru Ministerul de Interne din Republica Moldova, inclusiv Jandarmeria Română oferind expertiză, în cadrul a două programe, carabinierilor moldoveni (peste 300 de ofiţeri şi subofiţeri au participat la sesiuni de antrenament, vizite de studiu, ateliere de lucru etc.). Este importantă această asistenţă pentru consolidarea capacităţii instituţionale?

Ar trebui să mă întrebaţi de ce se numesc carabinieri în Republica Moldova. A fost o mare problemă cu noţiunea de „jandarm” în Republica Moldova. Dacă există un cuvânt cu o conotaţie negativă, acesta este „jandarm”, pentru că toată lumea „ştie” că jandarmul român punea cascheta în vârful armei şi îi punea pe moldoveni să salute (în perioada interbelică, n.r.). Nu ştiu dacă aşa a fost, dar faptul că au fost construite trei aeroporturi în timpul României Mari în Moldova sigur nu este cunoscut. Propaganda rusească a avut o eficacitate fabuloasă. Legiunea de jandarmi din Basarabia a fost formată cu localnici, cei aduşi din România au fost doar câţiva.

Acum, simpatizanţii României sunt cei tineri şi cei bătrâni, cei pe care sistemul sovietic i-a „crescut” au această percepţie deformată.

De aceea se numesc carabinieri, deşi nu există nici o tradiţie a carabinierilor în Moldova şi este clar că avem o problemă de imagine.

În al doilea rând, eforturile acestea de mici dimensiuni, care ţin de un şef ce este mai sentimental, mai implicat, nu sunt eficiente sau au o eficienţă limitată. Dacă nu sunt parte a unui proces integrat şi depind de o persoană politică, pot dispărea mâine. Ar trebui să fie parte a unui proiect al statului român, iar Moldova să îl accepte. De ce ar face statul român acest efort? Ar trebui să aibă o idee clară, ce vrei să faci cu Republica Moldova? Mai întâi trebuie să fie proiectul, apoi instituţiile să îl susţină şi apoi oamenii. La noi începe totul cu oamenii.

În contextul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire, s-a lansat şi ideea reunificării cu Republica Moldova. Credeţi că este posibilă şi care ar fi, acum,

avantajele şi dezavantajele acestei uniri?

În acest moment, în Republica Moldova circulă trei idei cu privire la viitorul ţării. Prima este integrarea europeană, dar când te uiţi la situaţia economică, la summit-ul de la Riga din perspectiva europeană, nu prea este credibilă. La un moment dat, se vorbea de o integrare în cinci ani, în 2019, când România deţine preşedinţia UE, să fie un moment în care România să înmâneze cheia de integrare.

Au zis apoi 10-15 ani, iar după scandalul cu miliardul furat din bănci, ambasadorul Moldovei vorbea de o perspectivă de 30 de ani. E cam mult şi ideea de statalitate eficientă a Republicii Moldova intră în criză. Această situaţie se vede şi în sondajele de opinie, tot mai mulţi moldoveni se declară români şi vorbitori de limba română şi nu că au avut o revelaţie sau au devenit brusc români, ci pentru că nu mai au încredere că statul Republica Moldova este capabil de a oferi ceva.

Deci prima idee de integrare europeană este şubredă.

A doua idee este integrarea euro-asiatică. Această idee circulă, are aderenţi şi poate fi luată în discuţie. Dar este greu de pus în practică, rusofonii nu sunt îndeajuns de mulţi şi mai sunt pro-românii, pe care nu poţi să-i duci în uniunea euro-asiatică.

A treia idee este cea unionistă cu România, care începe să prindă contur. Nu este o idee asumată politic, dar dacă vorbeşti cu oamenii de la Chişinău, ideea antiunionistă este din ce în ce mai greu de apărat. Pentru că nu ne unim cu România, dar ce facem?

Nu prea ai cum să te opui!

Ideea va căpăta din ce în ce mai multă putere, dar nu din cauza puştilor care protestează, ci din cauza eşecului forţelor politice. Cetăţenii nu mai au încredere şi se gândesc că nu mai au altă alternativă. Unirea cu România nu va fi un proiect strict pozitiv, să ne unim pentru adevărul istoric, pentru Ştefan cel Mare, nu va fi un unionism al inimii, ci unul al minţii. Iar când cele două se vor uni, va putea fi gândit un proiect politic, iar sursa uniunii va fi eşecul clasei politice.

08 09 Referitor la partea a doua a întrebării, noi am făcut la Fundaţia Mării Negre un studiu al costurilor unirii, după metoda Germaniei. Costurile sunt mari, eu nu decid dacă e oportun sau nu, pentru că nu sunt politician, dar trebuie văzute costurile în tandem cu avantajele unirii. În cazul Germaniei, până la unificare, niciodată nu a dominat economic continentul, iar unii analişti au supraapreciat impactul costului unificării. După aceasta, Germania a devenit, incontestabil, liderul economic european. Costurile au avut rezultate şi acest lucru poate fi aplicabil şi în cazul României: o ţară cu 25 de milioane de locuitori are alt rating la investiţii, piaţa internă se măreşte, firmele româneşti au posibilitatea să se extindă, deci este o posibilitate de resetare a vieţii socio-economică.

Dezavantajul ar fi şi aducerea unei minorităţi ruse în România, dar trebuie să avem în vedere faptul că ruşii sunt, totuşi, doar 5,8% în R. Moldova. În al treilea rând, geostrategic, România închide graniţa pe Nistru, ceea ce îi oferă o poziţie mai importantă ca stat de frontieră euroatlantică.

Transnistria?

Cred că dacă se va pune vreodată problema reunificării, dacă tot vorbim în scenarii teoretice, aceasta va fi fără Transnistria. Războiul din 1992 a fost de teamă că Moldova se va uni cu România, Snegur era întrebat de fiecare dată când mergea în străinătate: când vă uniţi cu România? Moldova adoptase leul românesc, imnul, limba română, Podul de Flori, era clar că urma unirea. Ce să facă o provincie care nu a fost niciodată stat, a fost mereu parte a ceva, cum a definit-o foarte judicios Gerge Fridman de la Stratfor? În acel moment, ruşilor le-a fost frică că pierd Transnistria şi au declanşat războiul separatist. În acest moment, în Transnistria sunt tineri care nu au nicio legătură cu Moldova, sunt născuţi după 1990, gândesc în termenii Moscovei şi ai spaţiului eurasiatic. Moldova şi Transnistria sunt ca magnetul care s-a rupt şi nu mai poate fi lipit. Singura discuţie şi miză a extinderii spaţiului euroatlantic în est este dacă graniţa va rămâne pe Prut sau se va duce pe Nistru!

inte rviu

10

5352

JANDARMERIA LA ZIJANDARMERIA LA ZI


INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN

BOTOŞANI -

NU DOAR IDEI

• Aveţi un pachet de ţigări?

•La ce vârstă aţi tras primul fum?

•Ce ştiţi despre droguri?

•Cum se clasifică ele?

„Aveţi un pachet de ţigări?”. Răspunsul este prompt şi imediat apare un pachet. „La ce vârstă ai tras primul

fum?”. Răspunsurile sunt variate, 14, 15 ani, unii dau răspunsuri evazive, iar alţii neagă. „Ce informaţii ştiţi despre droguri? Cum se clasifică ele?”. Şi de această dată respondenţii sunt prompţi, furnizând informaţii incredibil de detaliate.

Poate că mulţi dintre noi, citind textul de mai sus, ar crede că este vorba despre un sondaj. Nu, nu este aşa. Este doar începutul unei conversaţii. Locul de desfăşurare al acestei discuţii: Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din municipiul Botoşani.

Scopul: activitate preventiv-educativă, organizată de către Jandarmerie şi Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Botoşani.

Dacă în numărul trecut al revistei făceam o prezentare a ceea ce înseamnă să fii jandarm montan, cu exemple din misiunile executate, de data aceasta am ales un judeţ nordic, de graniţă, un inspectorat cu misiuni din cele mai diverse, care se află într-un top al celor mai active unităţi teritoriale ale Jandarmeriei Române – Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani.

Şi cum articolul a debutat cu prezentarea unei situaţii, aş spune eu interesantă, vom continua în aceeaşi notă. Activitatea la care făceam referire, cea preventiv-educativă s-a dorit să fie una interactivă, cu întrebări şi răspunsuri simple, dar care să-i ajute pe copii să aleagă calea corectă atunci când vine vorba de sănătatea şi viaţa lor.

„Lecţia” a început uşor timid şi subiectele

referitoare la etnobotanice şi droguri, dar şi efectele acestora, au trezit repede interesul adolescenţilor, iar la final întrebările erau din ce în ce mai variate, creându-ţi impresia că acele 60 de minute alocate pentru această activitate au fost insuficiente.

„Vreau să ştiţi că riscaţi sancţiuni, indiferent că vorbim despre consum, comerţ şi chiar îndemn la folosirea unor astfel de substanţe. Mai nou am descoperit că se consumă astfel de substanţe interzise în locuri publice. Dacă până în urmă cu un an şi jumătate fenomenul acesta se dezvolta într-un teritoriu privat, acum se dezvoltă şi într-un spaţiu public”, spunea locotenent-colonelul Bogdan Enachi, şeful Serviciului Organizare Coordonare Misiuni din cadrul I.J.J. Botoşani.

La rândul său, Vlad Axinciuc, şeful Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Botoşani a adăugat: ”Sfatul meu este să vă ţineţi cât mai departe de etnobotanice sau cel puţin vreau să fiţi informaţi atunci când luaţi decizia să consumaţi etnobotanice. Sunt substanţe chimice, chiar dacă găsiţi în pliculeţe acea materie vegetală, ea este stropită cu substanţe chimice”.

Într-o scurtă discuţie avută cu doamna lt.col. Gabriela Verenciuc psiholog în cadrul inspectoratului, aceasta a încercat să ne expună câteva din motivele care îi împing pe tinerii din ziua de astăzi să recurgă la aceste metode “cool” aşa cum le place lor să le spună: ”Datorită apetenţei pentru risc şi a influenţabilităţii specifice vârstei, tinerii reprezintă victimele perfecte pentru traficanţii de droguri, care speculează aceste caracteristici, dar şi problemele cu care unii tineri se confruntă pe fondul crizei actuale, nu doar a celei economice, ci şi a celei de valori a societăţii, oferindu-le alternative înşelătoare, de evadare într-o lume „de vis”, care, de fapt, nu face decât să le distrugă sănătatea şi adevăratele visuri de viitor”.

Ambiţie, anturaj, curiozitate, foloase materiale...

sunt doar câteva din motivele ce stau la baza acestor acţiuni, indiferent că ne referim la consum, sau la trafic de droguri. Iar pentru că în ultimele luni acest fenomen a început să ia amploare în judeţul Botoşani, a fost nevoie de un plan care să ducă pentru început la scăderea lui şi apoi la eradicare.

„Am făcut o analiză a datelor obţinute şi ne-am dat seama că foarte multe informaţii erau culese de oamenii din operativ, de cei care stau în stradă zilnic şi văd ce se întâmplă, adică jandarmii. După mai multe discuţii am ajuns la concluzia că pentru a documenta faptele unor persoane, cel mai bine ar fi să facem o cooperare directă cu jandarmii, cu omul din teren care toată ziua cutreieră străzile”, spunea într-o discuţie cms.şef. Iulian Anton, şeful Serviciului Judeţean de Combatere a Criminalităţii Organizate Botoşani.

lt. Casandra ILIElt. Casandra ILIE

5554



A fost încheiat un plan de cooperare, au fost făcute instructaje cu privire la partea de procedură, la actele ce se întocmesc în momentul depistării unei persoane, iar apoi s-a început munca în teren.

„În momentul de faţă, oamenii mei au învăţat să-i distingă pe cei ce consumă astfel de substanţe. Şi aici mă refer la modul lor de relaţionare cu alte persoane sau pur şi simplu după comportamentul pe care îl au.”, mai spunea locotenent-colonelul Enachi.

„Avem o colaborare foarte bună cu Serviciul de Combatere a Crimei Organizate de la nivelul judeţului nostru. Ei ne-au căutat şi acum lucrăm foarte bine pe linia etnobotanicelor. Ne-au instruit oamenii, i-au învăţat cum să deosebească un consumator de un om obişnuit şi o mulţime de alte lucruri. Ne confruntăm cu un fenomen foarte periculos, care se pare că este răspândit în toată ţara, nu numai la nivelul Botoşaniului”, a adăugat colonelul Constantin Moroşanu, inspectorul şef.

O parte din cei care consumă astfel de substanţe ajung inevitabil să aibă de-a face cu jandarmii. Mulţi recurg la gesturi extreme pentru a face rost de bani, pornind de la vânzarea diferitelor obiecte din propria casă sau a părinţilor şi până la furturi. Un astfel de caz este cel al unor tineri care, în noaptea de dinaintea sosirii noastre în Botoşani (25 mai), au intrat într-o maşină folosită pentru distribuţie şi au sustras gume de mestecat şi dropsuri în valoare de peste 14.000 de lei. „Ei au spart o maşină, au luat bunurile şi au plecat la vreo 100 de metri. În autoturismul respectiv exista şi un fel de servietă ce conţinea un kit, o imprimantă pentru facturi. Când au ajuns în poligon şi au constat că în interiorul acelei serviete nu se aflau bani, aşa cum credeau ei, i-au dat foc. Focul a fost observat de către noi, iar în momentul în care ne-au văzut, au fugit.

Unul dintre ei a fost prins, iar în clipa în care a fost întrebat despre motivul acestor acţiuni a răspuns că avea nevoie de bani pentru droguri”, afirma plutonierul-major Dumitru Stăncescu.

Referitor la acelaşi caz, locotenent-colonelul Enachi, povestea elevilor: „Motivaţia lor pentru acel furt a fost faptul că erau dependenţi de etnobotanice şi aveau nevoie de bani pentru a le procura. De ce au furat? Nu proveneau dintr-o familie dezorganizată, nu aveau probleme financiare deosebite acasă. Dar pentru a-şi satisface această dependenţă, s-au gândit să fure”.

„În situaţii critice

jandarmii au răspuns prezent”

I nspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani se confruntă cu misiuni din cele mai diverse. Pornind de la adunări publice de protest, manifestări cultural-

artistice, religioase, promoţionale sau manifestări sportive şi până la pază şi protecţie, acţiuni de restabilire a ordinii publice (intervenţii la solicitări 112 sau solicitări interne), dar şi acţiuni punctuale, inclusiv în cele trei puncte vamale: Rădăuţi-Prut - Lipcani, Stânca-Costeşti şi Racovăţ, toate aceste activităţi solicită zilnic capacitatea de a le organiza şi executa. „Oamenii sunt axaţi spre muncă şi îndrumaţi spre a-şi face meseria cu eficienţă. Colectivul nostru a înţeles că aceasta ne este meseria, iar pentru noi rezultatele obţinute în activitatea zilnică nu sunt nici forţări, nici exagerări, nici dorinţe de a ajunge pe primul loc. Relaţiile pe care am reuşit să le construim sunt axate pe încredere şi performanţă. Nu pot spune că există un clasament sau o ierarhie în ceea ce priveşte diferitele autorităţi şi instituţii publice botoşănene. Noi ne facem treaba şi acest lucru este tot ce contează. Ne cer sprijin, au căpătat încredere în noi, le-am arătat şi noi că putem.”, spunea colonelul Constantin Moroşanu.

Şi pentru că una din instituţiile care apelează frecvent la serviciul public oferit de colegii noştri este Prefectura, în scurta noastră vizită am trecut şi pe la domnul prefect Costică Macaleţi: „Eu sunt un tip mai milităros şi îmi place disciplina, ordinea şi datorită acestui fapt avem o relaţie foarte bună, iar în situaţii critice jandarmii au răspuns de fiecare dată prezent. Am apelat la profesionalismul lor tot timpul, indiferent de cât de dificile erau misiunile, iar ei le-au executat cu succes. Şi aici mă refer la acele perioade de iarnă cu zăpezi foarte mari, meciuri, mitinguri, inundaţii toate fiind situaţii grele, dar gestionate foarte bine de către jandarmi. Cârcotaşi o să găsim tot timpul, oameni care să spună despre un lucru că poate fi făcut mai bine. Aş vrea să îl văd pe cel care comentează, într-o astfel de situaţie, să fie acolo să simtă ce simt jandarmii, să facă ce fac jandarmii şi apoi mai discutăm”.

Dacă vorbim despre manifestările sportive şi în special în ceea ce priveşte partidele de fotbal, a existat din nou o foarte corectă abordare din partea Jandarmeriei Botoşănene. Şi acest lucru este demonstrat de numărul scăzut de evenimente petrecute în timpul acestor partide. „Am reuşit şi am mers la fiecare echipă atunci când avea meci pe teren propriu. Le-am dus diferite materiale, am făcut instructaje pe partea de organizare şi le-am citit din lege. Iniţial, mulţi dintre ei s-au speriat, şi mergeau spre ideea că mai bine nu mai organizează partide. Le-am spus:„Poţi organiza, dar ia-ţi şi tu nişte măsuri! Pune doi oameni care să aibă grijă… Am trecut pe la toţi şi activitatea a avut un caracter puternic de prevenţie, nu de ameninţare cu sancţiuni.”, completa colonelul Moroşanu.

„Oamenii sunt axaţi spre muncă şi îndrumaţi spre a-şi face meseria

cu eficienţă. Colectivul nostru

a înţeles că aceasta ne este

meseria, iar pentru noi rezultatele

obţinute în activitatea

zilnică nu sunt nici forţări, nici

exagerări, nici dorinţe de a ajunge

pe primul loc."

5756

JANDARMERIA LA ZI JANDARMERIA LA ZI


Acest lucru le-a dat încredere în jandarmi, şi de atunci au început să-i solicite când aveau probleme. „Bineînţeles că îi sprijineam în caz de incidente, dar apoi erau şi sancţionaţi pentru că acum nu mai vorbeam cu nişte oameni care nu ştiau despre ce era vorba, vorbeam cu un organizator căruia îi explicasem, care semnase un proces verbal. Aceasta este tot o muncă, ce nu se vede, dar în timp rezultatele apar. Cu această echipă de fotbal din Liga I, F.C. Botoşani, nu am avut niciun fel de problemă. Iar meciurile nu au avut mai puţin de 4.500 de spectatori de fiecare dată. Şi cu toate acestea nu au fost probleme. De ce? Pentru că începând de la ligile inferioare, acolo unde a fost echipa iniţial, noi ne-am desfăşurat misiunile ca şi cum ar fost în divizia A.”, a încheiat inspectorul şef.

Alertă la Parchet

Este miercuri, în jur de ora 16.00. Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani. Holurile sunt goale, şedinţele de judecată s-au încheiat. Deodată, zona din jurul clădirii este împânzită de jandarmi îmbrăcaţi şi echipaţi ca pentru o intervenţie antiteroristă. De fapt asta şi este. Jandarmul din post a descoperit la etajul doi, un pachet suspect ce poate conţine substanţe explozive. După executarea procedurii în ceea ce priveşte modul de anunţare a tuturor structurilor ce trebuie implicate, modalitate de acţiune pe care o cunoaşte foarte bine, în zonă apar jandarmi şi echipa pirotehnică din cadrul Serviciului Român de Informaţii. Fiecare intrare în clădire este blocată, accesul în interior fiind interzis. După mai bine de 30 de minute în care au fost executate toate procedurile specifice, pachetul suspect este adus la parter şi încărcat în maşina colegilor de la SRI. Maşina iese pe poarta Tribunalului fiind flancată de două autovehicule ce aparţin Jandarmeriei.

Este ora 17.00. Misiunea a fost dusă la bun sfârşit!

Nu vă temeţi! De fapt totul a fost un exerciţiu, cu un scenariu bine pus la punct pe care eu l-am redat pe scurt. A fost o activitate de pregătire pe care lt.col. Bogdan Enachi a încercat să o aducă foarte aproape de realitate, luând în considerare că sălile de judecată pot constitui riscuri în ceea ce priveşte lăsarea unor bagaje, unor pachete suspecte care este posibil să conţină materiale, substanţe explozive. Deşi am crede că astfel de scenarii nu pot avea nicicând un corespondent în realitate, au fost cazuri când colegii noştri au fost puşi în situaţii asemănătoare, dar care din fericire au fost doar alarme false.

Cele trei zile cât am alocat

pentru vizita de documentare

la Inspectoratul de Jandarmi

Judeţean Botoşani s-au scurs

repede. Cu siguranţă mai erau

multe lucruri de spus şi de văzut,

dar timpul a fost insuficient.

Am plecat spre Capitală, cu

promisiunea că într-o bună zi ne

vom întoarce…

col. Dumitru CÎRJAN

Tradiţie şi continuitatea învăţământului militar

la Drăgăşani

1938 Începuturile învăţământului militarla Drăgăşani

În anul 1938, Centrul de Instrucţie Jandarmi Drăgăşani se desfiinţează, dar pe baza unor studii privind pregătirea personalului şi a rezultatelor excelente obţinute de către acesta, Şcoala de Agenţi de Poliţie Focşani îşi mută reşedinţa în garnizoana Drăgăşani şi ia denumirea de Şcoala de Subofiţeri de Jandarmi.

Activitatea şi cursurile au început la data de 1 noiembrie 1938. Durata cursurilor era de un an, din care două luni erau destinate „stagiului la teritoriu”, absolvirea şcolii făcându-se la sfârşitul lunii septembrie, prin examen. La terminarea şcolii, elevii primeau gradul de sergent-major. Instrucţia se făcea după regulamentele germane.

Era o instrucţie dură, fără menajamente, realitate ce i-a determinat pe mulţi elevi să renunţe la cursuri. Elevii spuneau la intrarea în şcoală, Jurământul Militar, al cărui conţinut era stabilit de Marele Stat Major. Se intona Imnul de Stat, preoţii oficiau o slujbă religioasă, apoi, în

faţa tricolorului românesc, cu ochii la Drapelul de Luptă al Şcolii, cu mâna pe armă, elevii repetau după comandant:

„În numele lui Dumnezeu atotputernicul, eu ….Jur credinţă şi supunere conducătorului statului,

Jur să execut fără şovăire ordinele,Jur să lupt până la moarte pentru drepturile

Ţării Româneşti,Jur să fiu cinstit!

Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

În şcoală erau predate elevilor cunoştinţe din 16 domenii diferite: Drept constituţional şi administrativ, Drept penal, Procedură penală, Poliţie tehnică, Legi speciale, Medicină legală, Medicină veterinară, Administraţie şi contabilitate, Studiul jandarmeriilor străine, Educaţia fizică şi profesională, Apărarea contra gazelor, Istorie universală, Topografie, Igiena, Limba română, Aritmetică.

După marele bombardament anglo-american din 4 aprilie 1944 asupra Capitalei, întregul efectiv al şcolii, format din 5 companii cu 30 de ofiţeri, 14 subofiţeri, 956 de elevi sergenţi, viitori ofiţeri de poliţie judiciară, a fost dislocat în

Pe fondul Războaielor Balcanice între anii 1912-1913 şi a izbucnirii Primului Război Mondial ia fiinţă, la Râmnicu-Vâlcea, Regimentul 42 Infanterie. La 10 septembrie 1914, acesta este mutat în Drăgăşani pe terenul unde se află actualul amplasament al şcolii.

Construcţiile din cazarma Drăgăşani au început în 1915. Clădirea comandamentului s-a construit în anul 1928, iar pavilionul pentru cazarea militarilor în anul 1932.

În anul 1928, cazarma este predată de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerului de Interne pentru nevoile Jandarmeriei. În perioada 1928-1937, în cazarmă funcţionează Regimentul 1 Jandarmi, din Brigada 1 Jandarmi Bucureşti. În anul 1937 acesta este desfiinţat şi se înfiinţează Centrul de Instrucţie nr. 1 Jandarmi Drăgăşani. Acesta instruia tinerii jandarmi care urmau să fie încadraţi la posturile rurale de Jandarmerie.

5958



Bucureşti, fiind inclus în rezerva Inspectoratului General al Jandarmeriei şi ulterior trimis pentru a acţiona în cadrul Comandamentului Militar al Capitalei.

În această situaţie şi având în vedere că localul Şcolii de Subofiţeri Jandarmi Drăgăşani era liber, Şcoala de Ofiţeri Jandarmi Bucureşti, era pusă în marş pe jos pentru a fi mutată la Drăgăşani. În anul al II-lea se afla şi Eugen Barbu, renumitul scriitor de mai târziu care, în lucrarea sa „Jurnal”, descrie activitatea din şcoală şi practica desfăşurată la organele teritoriale ale Jandarmeriei din localităţile Suteşti, Piatra-Olt şi Caracal. Efectivele şcolii au participat la acţiuni de luptă şi misiuni pe teritoriul Capitalei, împreună cu alte unităţi de jandarmi, până la 31 august 1944. Bilanţul acestor lupte a fost de 22 de morţi şi 50 de răniţi. La 1 septembrie s-a plecat la Sighişoara cu o parte din forţe, în zona armatelor de operaţii. Aici s-a acţionat mai mult ca subunităţi de poliţie, în sprijinul marilor unităţi româneşti, timp de aproximativ două săptămâni. Acţiunea unitară a mai multor companii din Şcoala de Subofiţeri de Jandarmi Drăgăşani s-a încheiat la Sighişoara, la sfârşitul anului 1944. Bilanţul final al acţiunilor desfăşurate de personalul şcolii a fost de 32 de morţi şi 83 de răniţi. La începutul anului 1945, din cauza reducerilor masive ale efectivelor de jandarmi, s-au desfiinţat instituţiile de învăţământ ale acestei Arme, inclusive cea de la Drăgăşani.

1995 Înfiinţarea Şcolii Militarede Subofiţeri Jandarmi„Grigore Alexandru Ghica”

Primăvara anului 1995 aducea în inima jandarmilor o mare bucurie: prin Hotărârea Guvernului României nr. 317 din 9 mai 1995 se înfiinţa Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica”, cu sediul în oraşul Bumbeşti-Jiu, având misiunea de a forma subofiţeri de jandarmi. Primul comandant a fost locotenent-colonelul Vasile Niculae, care avea misiunea de a pune bazele învăţământului în instituţia nou creată.

Într-un timp relativ scurt de la înfiinţare s-a format colectivul de cadre necesar începerii anului şcolar 1995-1996, iar în perioada 18-27 septembrie 1995 s-a desfăşurat examenul de admitere. În urma acestui examen au fost admişi 100 de elevi, care s-au prezentat la şcoală în ziua de 1 octombrie.

Ziua mult aşteptată de către cadre şi elevi a sosit la data de 2 octombrie 1995 când, într-o atmosferă de sărbătoare, a avut loc deschiderea anului de învăţământ a primei promoţii de subofiţeri jandarmi, cu durata de un an. Alături de cei prezenţi nu s-a putut bucura şi cel care contribuise la înfiinţarea acestei instituţii precizând necesitatea ca trupele de jandarmi să aibă o şcoală proprie de formare a subofiţerilor (generalul de divizie (p.m.) Bunoaica Ion care îşi pierduse viaţa într-un tragic accident aviatic în ziua de 1 septembrie 1995, după ce înmânase Drapelul de Luptă Batalionului de Jandarmi Iaşi).

Anul 2000 Reluarea unei tradiţii

Prin Hotărârea Guvernului României, condus la acea dată de Mugur-Constantin Isărescu, nr. 54 din 24 ianuarie 2000, Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica”, revine în municipiul Drăgăşani, în locul Centrului de instrucţie, în cazarma în care funcţionase Şcoala în perioada 1938 – 1945.

Astfel, este reînnodată tradiţia, realizându-se o reparaţie morală şi istorică faţă de generaţiile de absolvenţi şi elevi ai instituţiei care s-au jertfit pentru gloria Armei şi pentru binele patriei.

Începând cu luna ianuarie 2000 unitatea a trecut printr-un amplu proces de transformare, de la centru de instrucţie la şcoală. Au fost efectuate lucrări de modernizare a spaţiilor de cazare şi pregătirea sălilor de clasă pentru nevoile unei şcoli. În paralel cu activităţile de modernizare a spaţiilor şcolii a fost selecţionat şi încadrat personalul didactic pentru cele 5 posturi la Catedra de Pregătire de Specialitate şi Juridică, 5 posturi la Catedra Pregătire Militară şi Fizică şi 4 posturi la Catedra de Ştiinţe Socio-Umane şi Limbi Străine.

Tot în luna septembrie s-a schimbat şi comandantul şcolii: lt.col. Ion Crînguş, şef de Stat Major la C.J.J. Vâlcea a fost numit în funcţia de comandant al Şcolii Militare de Subofiţeri de Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani. Din echipa managerială mai făceau parte lt.col.

Alexandru Giurgiu - şef de Stat Major şi col. Gheorghe Gogu - locţiitor pentru logistică. Comanda şcolii s-a completat la data de 15 decembrie 2000, cu numirea lt.col. Aurel Matei, din cadrul C.J.J Vâlcea, în funcţia de locţiitor al comandantului pentru învăţământ.

Festivitatea de inaugurare a noului sediu al şcolii a avut loc pe 7 octombrie 2000 (foto stânga-jos), în prezenţa unor înalte oficialităţi: primul-ministru al României, Mugur Constantin Isărescu, ministrul de interne Constantin-Dudu Ionescu, comandantul Jandarmeriei Române, general de divizie dr. Anghel Andreescu şi prefectul judeţului Vâlcea Nicolae Curcăreanu.

A urmat o perioadă de evoluţie şi adaptare, iar anul 2007 marchează o schimbare radicală în modul de organizare a învăţământului. A fost redactat Curriculumul centrat pe competenţe, pornind de la identificarea condiţiilor în care vor fi dezvoltate diferite roluri sociale şi profesionale ale viitorului absolvent. Acestea cuprind nevoia de comunicare în cel puţin o limbă străină, folosirea internetului în activitatea profesională şi în învăţare, dezvoltarea competenţelor interpersonale şi civice, cooperarea profesională pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional. Îndeplinirea atribuţiilor profesionale presupune şi aplicarea cunoştinţelor de specialitate, folosirea deprinderilor specifice, analiza şi luarea de decizii, lucrul cu alte persoane ca membru al unei echipe, comunicarea eficientă, adaptarea la mediul de muncă specific şi la situaţii neprevăzute, activitatea în context internaţional, ţinută morală, atitudini pozitive faţă de diversitate şi multiculturalitate, dorinţă de succes.

Astfel, acum, pregătirea subofiţerilor se face pe durata a doi ani, în limita a 30 de credite, un credit având 70 de ore, pe baza a două unităţi de competenţă: cheie şi specializate.

1940 OFIŢERI PROFESORI, ÎN FAŢA SĂLILOR DE CLASĂ

2015

6160


E dimineaţă, iar ziua de vineri pare că ne rezervă o nouă aventură. Sunt cu colegul meu şi ne îndreptăm către o destinaţie cunoscută din punct de vedere geografic, dar surprinzătoare, întrucât nu aparţinem locului respectiv, nu cunoaştem cutumele. Este o premieră, cel puţin pentru mine, participarea la un astfel de eveniment.

Am ajuns în jur de ora 12.00, ne-am întâlnit cu Gheorghe Suciu, un jandarm care cunoaşte foarte bine zona şi care urmează să ne fie ghid pe toată perioada şederii noastre aici.

Am pornit apoi către deal, să ne facem o idee asupra zonei şi să obţinem informaţii cu privire la modul în care se va desfăşura marele eveniment.

Este un drum lung şi anevoios până sus, dar iată-ne ajunşi! Totul este înconjurat de multă verdeaţă. E linişte, mult soare, o scenă mare amplasată central, câteva garduri despărţitoare, iar undeva mai sus îi vedem pe colegii noştri de la transmisiuni care pregăteau echipamentele pentru misiunea ce va avea loc a doua zi.

Cred că aţi ghicit. Suntem la Miercurea Ciuc. La marginea municipiului, într-un cadru natural deosebit, veghează, de câteva veacuri, Mănăstirea Franciscană de la Şumuleu Ciuc, care adăposteşte o statuie făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

De aproape 450 ani, în preajma Rusaliilor Catolice, acest loc devine centrul spiritual al credincioşilor, care vin să se roage la statuia Sfintei Fecioare în cel mai mare pelerinaj catolic din Europa Centrală şi de Est.

Ceremonialul religios este început în Catedrală, apoi continuat pe Dealul Şumuleul Mic. Pelerinii merg pe acelaşi drum pe care l-am parcurs şi noi astăzi, aşezându-se pe deal în mod organizat, în zonele amenajate.

Nu ne venea să credem diferenţa. Dacă în prima zi nu erau decât câteva persoane, străzile erau goale, iar pe deal se zăreau doar colegii noştri care făceau pregătirile pentru desfăşurarea misiunii, acum am întâmpinat restricţii de trafic încă de la prima oră a dimineţii. Străzile erau pline de oameni care se îndreptau către catedrală, iar traficul rutier era imposibil. Singurele direcţii de deplasare sunt rutele ocolitoare, multe drumuri fiind închise pentru a asigura circulaţia pietonală. Mai ceva decât în capitală la o oră de vârf. La absolut fiecare intersecţie este un jandarm cu câte un poliţist care dirijează circulaţia. “Dispozitivul adoptat a ţinut cont de evoluţia situaţiei operative şi de riscurile şi vulnerabilităţile circumscrise manifestărilor şi a asigurat desfăşurarea fără evenimente a acestora cu toate că a participat un număr foarte mare de persoane.” ne-a spus comandantul misiunii, domnul general de brigadă dr. Adrian Romanică.

Chiar şi pietonal, deplasarea se face destul de greu. Suntem pe strada Szek, îndreptându-ne spre Catedrală. La intersecţia cu fiecare stradă adiacentă se află jandarmi, iar în mulţime patrule de ordine publică şi structuri de cercetare-documentare. La un colţ de stradă, alţi colegi

jandarmi aplică sancţiuni unor tineri. De o parte şi de alta a străzii se comercializează diferite tipuri de produse artizanale.

În aer se îmbină mirosuri apetisante provenite de la terasele unde se pot servi o diversitate de mâncăruri tradiţionale. Toate acestea sunt amplasate în interiorul curţilor pentru a facilita deplasarea pe întreaga stradă. În trecere, aud de la un coleg că strada are o capacitate de 10.000 de oameni. Pentru buna desfăşurare a activităţii, au fost asigurate rezerve de intervenţie dispuse în puncte strategice capabile să intervină în cel mai scurt timp pentru rezolvarea diferitelor situaţii ce pot apărea inopinat. De altfel, au fost prezente şi echipaje ale ISUJ Harghita, SMURD şi Ambulanţă.

Pentru a ajunge la Catedrala Franciscană din

capătul străzii ne-au trebuit aproximativ trei ore. Şi de aici mai avem de urcat.

Este o imagine uimitoare să vezi atâţia oameni în acest cadru. Pelerinii ies din catedrală şi se îndreaptă către deal. În depărtare se văd numai oameni care mişună prin iarba verde ca furnicile. “Dispozitivul, în ansamblul său, a fost astfel conceput încât să asigure fluidizarea traficului rutier, atât inter-judeţean, cât şi local, în mun. Miercurea Ciuc şi afluirea manifestanţilor către locul de desfăşurare a manifestărilor”, relatează comandantul misiunii.

Curios este faptul că, deşi acest eveniment presupune o mare aglomerare de persoane, de-a lungul anilor nu au fost înregistrate evenimente de amploare.

“Fiind o manifestare religioasă, nu sunt întâlnite probleme cu participanţii la această activitate. Sunt de 23 de ani în Miercurea Ciuc şi nu am avut niciun incident major. Până acum, singurul incident, dacă aş putea să îi spun aşa, după slujbă, în jurul orei 15, începea o ploaie şi exista astfel riscul de accidentare la deplasare, dealul fiind abrupt. În rest, foarte puţine furturi. Se mai fură un portofel, mai sunt şi astfel de persoane. Se mai pierd copii, se mai pierd oameni în vârstă. Tocmai pentru a veni în sprijinul celor aflaţi în dificultate, avem şi un punct de informare, poziţionat la baza dealului, unde oamenii se pot adresa jandarmilor. Pot apărea diferite incidente la un astfel de eveniment. Important este să gestionăm situaţia cât mai bine.” spune domnul locotenent-colonel Dan Iamandi, inspectorul şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Harghita. “În fiecare an asigurăm măsurile de ordine publică pe trei zone. În zona imediată, respectiv Dealul Şumuleului şi strada Szek sunt instituite puncte fixe, patrule de ordine publică şi rezerve de intervenţie. În zona apropiată, adică în întregul oraş Miercurea Ciuc, sunt dispuse forţele de ordine în colaborare cu Poliţia pentru a fluidiza circulaţia.Vă daţi seama că într-un oraş de 30 000 de locuitori vin 120.000 de oameni, cum este anul acesta? Asta însemnând numai pelerinii. Zona îndepărtată presupune o acoperire teritorială a întregului judeţ, în special pe căile de acces unde se face afluirea sau defluirea participanţilor la eveniment. Au fost ani în care au fost şi peste 150.000 de pelerini. Anul acesta este un an în care, poate şi ca urmare a faptului că este vremea foarte bună, au venit mai mulţi decât anul trecut, când au fost 80.000 de oameni prezenţi aici, pe deal."

Rusaliile Catolice

A doua zi

lt. Gheorghe ENE

Pelerinaj la Şumuleu-Ciuc


6362

JANDARMERIA LA ZI

Jandarmii au o foarte bună relaţionare cu toate structurile angrenate în această activitate. Iar în privinţa relaţiei cu organizatorii nu este niciun fel de problemă.

La această misiune au fost prezenţi peste 130 de jandarmi de la Gruparea Mobilă “Regele Ferdinand I” Târgu-Mureş care au acţionat în sprijinul colegilor harghiteni în scopul asigurării unui climat propice desfăşurării manifestărilor prilejuite de acest.

Costurile pentru a desfăşura această misiune nu sunt foarte mari. Până la urmă, resursa umană este cea care contează şi care face diferenţa. Iar oamenii ştiu exact ce au de făcut.

Sunt şi alte misiuni care se suprapun cu această misiune. După acest eveniment, duminică, urmează să asigure meciul de handbal de la Odorheiu Secuiesc, finala Cupei Challenge. Cei care asigură astăzi această misiune vor pleca într-o nouă misiune. Termină misiunea duminică la ora 12.00 în Miercurea Ciuc, apoi pleacă la ora 17.00 în altă misiune. Dar fac faţă.

La câteva zile după desfăşurarea misiunii la Şumuleu Ciuc, jandarmii au primit numeroase scrisori de mulţumire ca o recunoaştere a aportului pe care aceştia l-au adus în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Astfel, Primăria municipiului Miercurea Ciuc şi-a exprimat “[...]mulţumirile pentru înalta calitate profesională a serviciilor şi excepţionala cooperare manifestată în asigurarea derulării fără probleme şi în bune condiţii a pelerinajului”.

Consulatul General al Ungariei din Miercurea Ciuc a fost “[...] profund impresionat de promptitudinea, conştiinciozitatea şi operativitatea de care a dat dovadă colectivul Jandarmeriei”, felicitând instituţia “pentru profesionalismul prezentat şi,

totodată, foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Inspectoratului expresia înaltei sale consideraţii.”

Totodată, reprezentanţii mass-media au adus mulţumiri pentru "[...] solicitudinea în furnizarea promptă a informaţiilor necesare realizării materialelor de presă, care, câteodată, ne permit să reflectăm în prea mică măsură dimensiunea activităţii jandarmilor harghiteni. [...] Felicitări şi să vă ţină Dumnezeu obiceiul!".

Duminică oraşul revenise la normal, străzile erau din nou goale, iar circulaţia rutieră a fost reluată. Însă, misiunea de asigurare a ordinii publice continua, jandarmii erau în stradă împreună cu poliţiştii şi dirijau circulaţia. Se pare că, deşi evenimentul se încheiase la Şumuleu, pelerinajul avea să continue în judeţul Bacău, la Ghimeş. Într-acolo se îndreaptă acum participanţii de la ceremonialul religios de ieri şi acolo ne îndreptăm şi noi…

Pe partea carosabilă erau dispuşi, pe o distanţă de câţiva kilometri, jandarmi şi poliţişti care asigurau împreună supravegherea şi îndrumarea traficului rutier şi pietonal pe D.N. 12A, de la limita judeţului Bacău cu judeţul Harghita, până la limita comunei Ghimeş-Făget cu localitatea Palanca, judeţul Bacău, pe timpul afluirii/defluirii participanţilor, precum şi în zonele de parcare ale mijloacelor auto.

E de subliniat faptul că, în ceea ce priveşte

problematica ordinii şi siguranţei publice, jandarmii trebuie să manifeste fermitate constantă în orice situaţie în aplicarea legii, dar este necesară, totodată, şi o abordare diplomatică din partea acestora.

Cele mai frecvente speţe cu care se confruntă jandarmii aici sunt furturile din buzunare, de şi din autovehicule, de pe tarabe, prezenţa vânzătorilor ambulanţi neautorizaţi, precum şi alte manifestări antisociale ca urmare a consumului de alcool sau conflicte spontane între diferiţi cetăţeni.

Colegii sunt atenţi pentru depistarea persoanelor sau a grupurilor de persoane predispuse la a tulbura ordinea publică sau a săvârşi fapte antisociale. Ei filmează şi fotografiază aspectele şi momentele tensionate

care prezintă interes.Undeva, în dreapta drumului, doi jandarmi de

la punctul de informare îndrumă cetăţenii către locul unde se desfăşoară ceremonialul religios ori către locurile de parcare pentru autovehicule.

Aproape de punctul de comandă văd câteva echipaje de la structurile specializate ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Bacău. Ei sunt prezenţi pentru limitarea şi înlăturarea efectelor care pot apărea ca urmare a producerii unor situaţii de urgenţă civilă.

Am ajuns la punctul de comandă. Aici se află comandantul acţiunii împreună cu comandanţii tuturor structurilor aflate în misiune. Mă aflu în mijlocul unei echipe de profesionişti şi am prilejul să aflu lucruri noi. “Psihologia mulţimilor” reprezintă mai mult decât o simplă carte, reprezintă un reper în gestionarea situaţiilor

apărute pe fondul evenimentelor de o asemenea amploare. Apoi, este vorba de experienţa comandanţilor întruniţi aici pentru conducerea şi coordonarea misiunii şi cel mai important, ducerea la îndeplinire a acesteia în cele mai bune condiţii.

Aici sunt monitorizate în timp real informaţiile primite de la toate efectivele structurilor implicate în misiune. Este analizat modul de desfăşurare a misiunii, receptând imagini din unghiuri diferite. Acest lucru este facilitat de amplasarea în zonă a mai multor camere rotative care transmit semnal în timp real către punctul de comandă. Astfel, reacţia este imediată. Nu e loc de greşeli. Orice decizie pripită sau întârziere în luarea deciziei ar putea produce evenimente inimaginabile. Din fericire, nu au existat impedimente în executarea acestei misiuni.

De la Şumuleu la Ghimeş-Făget…

“Organizarea unui punct de comandă înaintat mobil a asigurat, în sistem integrat, activitatea de coordonare, monitorizare, centralizare şi informare a eşalonului superior cu datele de interes operativ referitoare la misiunile şi activităţile din competenţa structurilor M.A.I.

Fluxul informaţional intra şi interinstituţional s-a realizat în bune condiţii, fiind posibilă transmiterea de imagini video live de la locul de desfăşurare a manifestărilor şi folosirea sistemului tip video-conferinţă pentru realizarea “joint-ului” între structurile participante la misiune şi dispuse în

locaţii diferite. Coordonarea unitară a tuturor

acestor dispozitive a fost realizată prin Punctul de Comandă Înaintat Mobil, dispus pe Dealul Şumuleu.” ne-a relatat, cu amabilitate, domnul general de brigadă dr. Adrian Romanică.

JANDARMERIA LA ZI


6564

JANDARMERIA LA ZI

col.

Mih

ai Ţ

OA

NŢĂ

mr.

Sorin

DES

PIN

A


Primul Drapel de Luptă al unei unităţi a Jandarmeriei decoratdupă Revoluţia din 1989

JANDARMERIA LA ZI

În discursul său, generalul de brigadă dr. Ovidiu Vasilică a afirmat: „Sunt onorat că, alături de dumneavoastră, am avut astăzi ocazia, de a decora, pentru prima dată în istoria contemporană, Drapelul de Luptă al unei unităţi de jandarmerie. Ne aflăm în faţa unui moment de profundă semnificaţie din istoria Jandarmeriei Române şi a Unităţii Speciale 30, moment de recunoaştere a meritelor acestei unităţi de elită, sens în care doresc să mulţumesc foştilor comandanţi, echipelor manageriale şi personalului care a făcut parte din unitate, precum şi reprezentanţilor instituţiilor statului şi structurilor cu care se colaborează, fiind onoraţi să-i avem prezenţi aici de faţă.

Ţin în mod deosebit să apreciez că, la momentul actual, prin îndeplinirea performantă a atribuţiilor şi misiunilor ce-i revin, personalul Unităţii Speciale 30 are un aport considerabil la creşterea prestigiului şi nivelului de încredere în instituţia oamenilor de arme, drept pentru care vă adresez mulţumiri, în numele echipei de comandă a Jandarmeriei.”

Ceremonia a avut loc în contextul împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea, la 1 iunie 1975, a Unităţii Speciale de Luptă Împotriva Terorismului şi a constituit prilejul pentru recompensarea personalului care a obţinut rezultate deosebite, dar şi unul de comemorare a celor care au făcut parte din această unitate şi au devenit eroi, prin jertfa supremă în serviciul ţării.

Comandantul Unităţii Speciale 30, generalul de brigadă dr. Eugen Meran, a rememorat principalele etape în devenirea acestei unităţi şi a mulţumit celor care au făcut parte din această istorie:

„Decorarea Drapelului de Luptă este dovada supremă a recunoaşterii meritelor şi realizărilor, a aprecierii profesionalismului şi rezultatelor remarcabile a personalului unităţii, trecut şi prezent, dar şi motiv de încredere şi motivaţie pentru generaţia viitoare.

Acum, poate mai mult ca niciodată, se cuvine să ne gândim cu veneraţie şi recunoştinţă la faptele înaintaşilor noştri care au slujit sub faldurile Drapelului de Luptă al unităţii şi totodată să cinstim cum se cuvine contribuţia fiecăruia dintre ei la evoluţia şi modernizarea unităţii.

Sper ca noi, prezentul, să continuăm fundamentul pe care l-au construit înaintaşii noştri, iar împreună să contribuim la evoluţia şi consolidarea unităţii din care facem parte.

De asemenea îmi exprim convingerea că generaţia viitoare ne va surprinde cu strălucirea valorilor ei, întrucât studenţii de azi sunt generalii de mâine şi cu toţi suntem studenţii vieţii, oameni cu calităţi şi defecte, aşa cum este şi firesc şi trebuie să învăţăm din trecut pentru că, dacă nu îţi cunoşti originile, dacă nu ştii punctul de plecare, eşti dezorientat şi nu ştii unde trebuie să ajungi, iar cine nu învaţă din istorie, o repetă.”

2 iunie 2015. Pe platoul din cazarma Băneasa, s-a desfăşurat un ceremonial onorant: decorarea Drapelului de Luptă al Unităţii Speciale 30 Jandarmi Protecţie Instituţională „Obiective Diplomatice” Bucureşti.

În prezenţa a numeroşi invitaţi, a foştilor comandanţi şi a comenzilor unităţilor din Garnizoana Bucureşti, generalul de brigadă dr. Ovidiu Vasilică a pus pe Drapel panglica Ordinului Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, ordin acordat de preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, „în semn de apreciere a înaltului profesionalism şi a rezultatelor remarcabile obţinute de personalul unităţii în îndeplinirea misiunilor şi activităţilor specifice ce constau în asigurarea pazei, protecţiei, precum şi apărarea unor obiective de importanţă deosebită”.

6766

JANDARMERIA LA ZI JANDARMERIA LA ZI


În urma evenimentelor din perioada 1970-1975, care au culminat, la nivel mondial, dar şi în România, cu numeroase atentate la adresa ambasadelor şi diplomaţilor, factorii de decizie au hotărât în anul 1975, înfiinţarea unei unităţi independente, speciale, destinată asigurării protecţiei şi intervenţiei antiteroriste la reprezentanţele diplomatice.

Astfel, prin ordin al ministrului de interne, la 1 iunie 1975, ia fiinţă Unitatea Specială de Luptă Împotriva Terorismului, cu indicativul numeric UM 0640, în structura Comandamentului Trupelor de Securitate, care avea ca principală atribuţie asigurarea pazei, apărării, protecţiei şi intervenţiei antiteroriste la reprezentanţele diplomatice, comerciale sau de altă natură, a aeronavelor şi aeroporturilor.

Unitatea a funcţionat sub această titulatură, până la 15 decembrie 1977, când prin ordin al ministrului de interne, Unitatea Specială de Luptă Împotriva Terorismului se divide în două unităţi: Batalionul Special de Securitate - Intervenţie pentru paza obiectivelor diplomatice, în structura Comandamentului Trupelor de Securitate şi continuă îndeplinirea misiunilor de asigurare a pazei, apărării şi protecţiei antiteroriste a reprezentanţelor diplomatice şi Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, în structura Direcţiei Securităţii Statului, cu misiuni de coordonare a misiunilor antiteroriste şi de executare a intervenţiei antiteroriste.

Ulterior, la 1 august 1984, Batalionul Special de Securitate – Intervenţie se transformă în

Unitatea Specială 3 Securitate Bucureşti, pentru paza obiectivelor diplomatice.

În timpul manifestărilor din decembrie 1989, personalul unităţii, concomitent cu executarea misiunilor de bază, a participat la suplimentarea măsurilor de protecţie şi ordine publică în zonele fierbinţi ale Capitalei. Cu toate controversele legate de participarea la acţiunile din Capitală, unităţii i s-au făcut reparaţiile morale, atât prin intermediul presei scrise, cât şi prin alte lucrări de specialitate, care au evidenţiat locul şi rolul avut în aceea perioadă. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, trei militari în termen: sold. Anghel Marian, sold. Oşan Florin şi sold. Costache Ionel au decedat şi au fost înaintaţi post-mortem la gradul se sublocotenent.

Perioada 1990 – 2011 este caracterizată de o evoluţie permanentă, de adaptare a dispozitivelor la realităţile sociale în rapidă schimbare, unitatea trecând prin mai multe reorganizări şi schimbări ale denumirii, dar păstrând ca principală misiune asigurarea protecţiei sediilor misiunilor diplomatice.

Unul dintre reperele importante ale acestei perioade este preluarea în responsabilitatea de protecţie proprie, de la S.R.I., a unui număr de 152 obiective diplomatice, profesionalizând 66% din personalul de la acea dată.

Începând cu anul 2011 şi până în prezent, unitatea funcţionează sub denumirea Unitatea Specială 30 Jandarmi Protecţie Instituţională „Obiective Diplomatice” Bucureşti.

În perioada 1975 – 2015, au avut privilegiul de a se afla la conducerea unităţii unii dintre cei mai valoroşi ofiţeri din Jandarmeria Română, care au contribuit la dezvoltarea şi m,odernizarea unităţii. Este vorba, şi îi vom aminti cu gradele de la momentul respectiv, despre: col. Popescu Mircea, col. Filimon Ioan, col. Stângaciu Stan, col. Lupu Nicolae, col. Petraşu Ştefan-Bubu, col. Chiriac Lazăr, col. Daskălu Viorel şi gl.bg. dr. Meran Eugen.

În cei 40 de ani de existenţă, în unitate şi-au satisfăcut stagiul militar sau şi-au desăvârşit cariera militară peste 50.000 de jandarmi, fie ei militari în termen şi jandarmi angajaţi pe bază de contract, fie subofiţeri şi ofiţeri, majoritatea cu calităţi şi aptitudini profesionale deosebite, precum şi cu un nivel de pregătire performant, ceea ce a făcut ca unitatea să devină o adevărată pepinieră, în special de ofiţeri, pentru eşaloanele superioare sau alte unităţi şi structuri ale Sistemului de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, mulţi dintre aceştia ocupând ulterior funcţii de conducere, în cadrul acestora.

De-a lungul timpului, unitatea a fost considerată o adevărată şcoală de tradiţie în educaţia militară şi de specialitate a tinerilor subofiţeri şi ofiţeri jandarmi, cunoştinţele acumulate în procesul perfecţionării pregătirii şi modul de punere în aplicare a acestora constituind motive pentru numeroasele scrisori de mulţumire şi apreciere a profesionalismului, adresate unităţii de către şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti.

Unitatea Specială 30 Jandarmi Protecţie Instituţională „Obiective Diplomatice” Bucureşti

Arc peste timp 1975 - 2015Vicecampion mondial

Plutonierul major Chiş Dan, din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judetean Sălaj, a câştigat locul al doilea la Campionatul Mondial de Karate Shotokan desfăşurat în perioada 1-3 mai la Tbilisi – Georgia.

Competiţia organizată sub tutela forului mondial de shotokan karate, World Shotokan Karate Union W.S.K.U. a reunit peste 1.300 de sportivi din 32 de ţări.

Jandarmul sălăjean care a făcut parte din lotul naţional al României a avut o evoluţie foarte bună, concurând în proba de kata individual, probă la care a reuşit să se claseze pe locul al doilea adjudecându-şi medalia de argint şi titlul de

vicecampion mondial la karate Shotokan. Subofiţerul îşi desfăşoară activitatea în cadrul Jandarmeriei Sălăjene din

anul 2004, iar în timpul liber este practicant şi instructor de arte marţiale, stilul karate shotokan, având gradul 4 DAN.

IUNIE 2015 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

Campionatul de unifight al MAI – 2015Jandarmeria pe podium!

În cursul lunii aprilie, timp de trei zile, Sala Polivalentă din municipiul Oneşti, judeţul Bacău, a fost gazda ediţiei a X-a a Campionatului de UNIFIGHT - finala pe Ministerul Afacerilor Interne.

În urma susţinerii meciurilor, jandarmii s-au clasat pe diferite trepte ale podiumurilor aceştia obţinând 24 de medalii: 5 de aur, 6 de argint şi 13 de bronz.

Câştigător al locului I la categoria de

greutate 80 de kilograme-stilul light, plt.maj. Edward Paulescu a reuşit să se impună în faţa altor colegi prin cele şapte meciuri susţinute: patru la stilul light şi trei la stilul full.

„Ediţia de anul acesta a Campionatului de Unifight este a doua la care particip şi mi s-a părut a fi una destul de dificilă, făcând o comparaţie cu aceea de anul trecut. De ce a fost mai grea? Pentru că pregătirea participanţilor este din ce în ce mai bună, mulţi dintre ei fiind sportivi de valoare, majoritatea practicanţi de judo. Meciurile mele au fost grele, fiecare competitor dorindu-şi locul I. Din păcate, din cauza unui accident, a unei lovituri primite de la un concurent, nu am participat la finala de la stilul full, ocupând astfel doar locul al II-lea”, povestea colegul nostru, la câteva zile după competiţie.

lt.col. Marius ŢĂRANU

mr. Ilie MILICI

6968



Echipa de oină a Jandarmerieia câştigat Cupa Regelui

În data de 9 mai, începând cu ora 10.00, pe Stadionul Naţional de Rugby, ”Arcul de Triumf” din Bucureşti, Federaţia Română de Oină în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic Sportiv Român şi având ca partener oficial – Federaţia Română de Rugby, a organizat competiţia Cupa Regelui la Oină – Ediţia a III-a. Evenimentul sportiv a debutat cu un meci demonstrativ susţinut de două echipe ce au reprezentat două regiuni istorice, Moldova şi Muntenia, zone ce au dat ţării zeci de jucători ce au promovat cu cinste sportul naţional al românilor de pretutindeni.

Evenimentul a continuat. Corul Regal a intonat Imnul Naţional al României, urmat de Imnul Casei Regale, după care, Alteţa Sa Principele Radu al României, nelipsit de la această competiţie, a dat lovitura de începere, iar mult aşteptata înfruntare, între echipa Jandarmeriei A.C.S. Straja Bucureşti şi echipa A.C.S. Frontiera Tomis Constanţa a început, ambele formaţii având în palmaresul său câte un trofeu câştigat.

Competiţia s-a desfăşurat printr-un singur meci, între cele două echipe participante. După un meci spectaculos, cu faze de joc excepţionale, echipa Jandarmeriei A.C.S. Straja Bucureşti a ieşit învingătoare câştigând pentru a doua oară Cupa Regelui la Oină, cu scorul de 23-21.

Doritorii şi iubitorii sportului naţional au avut ocazia să participe la activităţi de iniţiere în jocul de oină, pe teren fiind amenajate de către staff-ul tehnic din cadrul federaţiei, centre de joc. Pentru a simţi ce înseamnă jocul de oină sau ce transmite şi ce dezvoltă acesta, iniţierea s-a făcut de către foşti şi actuali sportivi de marcă. Categoriile de persoane vizate pentru aceste activităţi au fost fără limită de vârstă, atât masculin cât şi feminin, copii, juniori, seniori, vârstnici, iar toţi participanţii au primit premii din partea Federaţiei Române de Oină. De asemenea, a existat şi o tombolă cu premii substanţiale oferite din partea sponsorilor.

Un alt moment inedit din această zi a fost şi meciul

de oină în care au fost implicate personalităţi care iubesc oina, aducând Sportul Naţional al României, pe treapta cea mai înaltă a societăţii.

Felicitări echipei Jandarmeriei pentru câştigarea Cupei Regelui 2015 şi succes în

meciurile viitoare!

Ei sunt campionii:

• plt.adj. Radu Jerlăianu, căpitan şi antrenor;• plt.adj. şef Adrian Iancu;• plt.maj. George Tatomir;• plt.maj. Petrică Basamac;• plt.maj. Ion Petcu;• plt.maj. Romulus Gheorghe;• plt.maj. Gheorghe Ghinescu;• plt.maj. Cristian Iosifovici;• plt.maj. Marius Dinu;• plt. Nicuşor Tatomir;• plt. Mădălin Curiman;• plt. Cătălin Gherasim;• Vasile Panait;• Andrei Avram;• Marius Coman;• Silviu Coman;• Viorel Dumitru;• Victoraş Turcu;• Cătălin Telebuş;• Iosif Murariu;• Marian Ghiţă.

CAMPIONI LA ÎNĂLŢIME

Mulţumim sponsoruluiAQUA QUEENpentru sprijinul constant!

7170



Devenită deja o tradiţie, ziua de 1

iunie a fost sărbătorită şi anul acesta la

sediul Ministerului Afacerilor Interne

prin organizarea de activităţi reunite sub

numele de Ziua Porţilor Deschise pentru

Copii. Reprezentanţi ai tuturor Armelor

din cadrul MAI, dar şi ai Aparatului

Central au dorit să le arate celor peste

2.500 de copii şi părinţi o parte din ceea ce

înseamnă munca lor.

Anul acesta, Jandarmeria a avut un

stand expoziţional unde instructorii

Centrului de Perfecţionare a Pregătirii

Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia le-

au explicat şi arătat copiilor cum se face

un nod, ce fel de obiecte sunt folosite la

salvarea persoanelor accidentate, dar şi

cum este dotat un jandarm montan pe

timpul iernii sau al verii. De asemenea,

au existat pliante informative despre

Jandarmeria Română, despre admiterea

în şcolile postliceale ale Armei, iar din

Muzeul Jandarmeriei Române au fost

aduse uniforme, drapele şi medalii din

perioada interbelică.

Pentru prima dată Jandarmeria a dorit

să facă o trecere scurtă prin istorie, iar

pe platoul din faţa ministerului au fost

amenajate două corturi: unul din perioada

interbelică, cu tot ceea ce însemna dotarea

acelor ani, inclusiv un jandarm echipat

corespunzător şi un alt cort în care micuţii

au putut vedea live, dacă se poate spune

aşa, cum este îmbrăcat şi dotat un jandarm

ce pleacă într-o misiune internaţională,

aici fiind vorba de Afganistan.

lt. Casandra ILIE

Ziua Porţilor Deschise

Moment emoţionant în ziua de 23 iunie: după 40 de ani de carieră, generalul de brigadă (r) dr. Eugen Pop, inspectorul şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Braşov, a trecut în rezervă.

Pentru rezultatele obţinute de-a lungul carierei, prin Ordin al Inspectorului General al Jandarmeriei Române, domnia sa a primit „Placheta de onoare” a Jandarmeriei Române.

De asemenea „la încheierea mandatului de onoare în Arma oamenilor de arme, pentru devotamentul, profesionalismul, constanţa şi loialitatea manifestate de-a lungul carierei” a primit şi o diplomă de excelenţă.

Vizibil emoţionat de cuvintele adresate, atât de colegii de la Braşov, cât şi de către cei din Hunedoara, Brăila, Cluj sau Arad, gl.bg. (r) dr. Eugen Pop, a afi rmat:

„(…)Stimaţi colegi, am lucrat în unităţi din Bucureşti din Cluj şi din Braşov. În perioada de început, alături de colegii mei, jandarmii bucureşteni, cred că, prin faptul că am prins o perioadă foarte grea, că am avut contact cu cele mai grele misiuni de ordine publică, că nu aveam dotarea şi nici acoperirea legală pe care o avem în acest moment, am fost într-adevăr deschizător de drumuri. Faptul că am avut colegi deosebiţi, faptul că ne-am îndeplinit bine misiunea, cred că aş putea să o argumentez în felul următor: am avut onoarea să fi u comandant al primei unităţi mobile din Jandarmeria Română şi, ulterior, şef al Direcţiei de Ordine şi Siguranţă Publică, iar dintre colegii mei, unul este la ora actuală comandantul Jandarmeriei Române, iar alţi doi conduc cele mai mari sau cele mai importante unităţi operative ale Jandarmeriei - Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române şi Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti. (…) Tuturor colegilor, din unităţile în care am lucrat şi din Jandarmerie le mulţumesc!”

„Când alegi să-ţi slujeşti ţara şi o faci pentru o viaţă, nu numai vremelnic, cu siguranţă pui alături de trudă şi sufl etul tău. Şi ce chezăşie mai mare puteau avea prietenii şi camarazii ce au fost alături

de un om şi un general, ambii la superlativ, decât sufl etul său! Un gând bun generalului care şi-a purtat cu onoare, cinste şi demnitate gradul, ca o plată binemeritată pentru datoria împlinită din convingere şi cu dragoste şi care mai bine ca oricine, şi-a pecetluit acţiunile cu sintagma „Nimic fără Dumnezeu!”, au fost cuvintele adresate de către gl.mr. dr. Mircea Olaru, inspectorul general al Jandarmeriei Române.

lt. Casandra ILIE

Un om şi un general,ambii la superlativ

Născut la data de 5 iulie 1955 în localitatea Gherla, judeţul Cluj, a absolvit cursurile Liceului „Ana Ipătescu” din aceeaşi localitate în anul 1974. Patru ani mai târziu, în anul 1978, a absolvit cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri, având gradul de locotenent şi a fost repartizat la Batalionul 1 Jandarmi Bucureşti, unde a fost numit în funcţia de comandant de pluton. În anul 1987 a fost promovat în funcţia de şef de Stat Major la Batalionul 23 Jandarmi Bucureşti, unde şi-a desfăşurat activitatea până în luna septembrie 1990, când a fost numit în funcţia de comandant al acestei unităţi, fiind primul comandant al unei unităţi mobile a Jandarmeriei Române. De-a lungul carierei sale, a fost comandant la Comandamentul de Jandarmi Teritorial Cluj-Napoca, iar din anul 2005 şi până la data trecerii sale în rezervă a fost inspector şef la I.J.J. Braşov.

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ

lt.col. dr. Ilie NUŢU

Jandarmeria în cel de-al Doilea Război Mondial

7372


Prin ordinul nr.1798 din anul 1941, s-a decretat mobilizarea întregii armate de uscat, aer şi marină, iar în noaptea de 21/22 iunie 1941, orele 24.00, armata română, alături de armata germană, a intrat în război împotriva U.R.S.S. pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. La acea dată, Jandarmeria îşi mobilizase deja întregul său efectiv, începând cu contingentul 1934, cu misiuni precizate atât prin lege, cât şi prin regulamente sau ordine circulare.

Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Jandarmeriei i s-a cerut să asigure atât serviciile pretorale, batalioanele operative, companiile şi plutoanele de poliţie, precum şi asigurarea ordinii în interiorul ţării prin toate metodele şi formele de acţiune specifice ei. În primele

zile ale războiului, respectiv în data de 24 iunie 1941, Jandarmeria a înregistrat, alături de forţele armate, primele pierderi. Sediul mult încercatei Legiuni de Jandarmi Constanţa a fost bombardat de aviaţia sovietică, iar în urma acestui raid au rezultat 26 de morţi şi 8 răniţi. În aceeaşi zi, tot în urma unui bombardament al aviaţiei sovietice, Legiunea de Jandarmi Botoşani a înregistrat un mort şi 12 răniţi. La numai o zi de la tragicul eveniment de la Constanţa, Inspectoratul General al

Jandarmeriei a înfiinţat primul lagăr de prizonieri ruşi din România, în cazarma Centrului de Instrucţie nr. 2 Jandarmi Găieşti.

În urma luptelor din zona oraşului Cernăuţi, trupele ruseşti au fost înfrânte şi s-au retras din oraş. Primii care au păşit în capitala Bucovinei au fost colonelul Mânecuţă Ioan, comandantul Inspectoratului Regional de Jandarmi Suceava, căpitanul Văcăreanu Ştefan şi 25 de subofiţeri jandarmi. Imediat după ce au intrat în Cernăuţi, aceştia au luat măsuri urgente de asigurare a ordinii, a pazei depozitelor de alimente şi materiale militare abandonate de armata sovietică. A doua zi,

colonelul Mânecuţă, în calitate de comandant al garnizoanei Cernăuţi,

a dat primul ordin către populaţia oraşului în care a dispus „(...) să se execute slujbe religioase în toate bisericile din Cernăuţi şi, în special, la Catedrala oraşului, de unde să se audă din nou clopotele creştinismului”.

În timp ce frontul înainta spre est şi armata româno - germană elibera teritoriile ocupate de sovietici, formaţiunile de jandarmi - legiuni, secţii şi posturi - s-au instalat în vechile circumscripţii teritoriale, pe care le abandonaseră în vara anului 1940. În acelaşi timp, companiile de jandarmi care executau serviciul de poliţie pe lângă marile unităţi operative le-au urmat pe front în toate fazele războiului, asigurând baraje de poliţie, posturi de control, filtre, patrule, sprijinirea instalării autorităţilor româneşti comunale, inventarierea şi paza depozitelor de materiale şi de armament capturate de la sovietici, asanarea câmpurilor de luptă, strângerea şi paza prizonierilor de război, prinderea sau nimicirea grupurilor de partizani lăsate de trupele sovietice în spatele frontului ş.a.

În afara acestor misiuni curente executate de jandarmi pe front, când situaţia operativă s-a impus, jandarmii au luptat alături de efectivele armatei în linia întâi. Spre exemplu, când Divizia a 8 – a Infanterie, în cooperare cu Divizia 21 Infanterie la nord şi Divizia 14 Infanterie la sud, a atacat poziţiile trupelor sovietice de pe malul stâng al Nistrului şi a fost respinsă, cei care au asigurat, împreună cu 9 care de luptă, retragerea şi regruparea diviziei, au fost jandarmii din compania de poliţie a respectivei divizii. Curajul şi spiritul organizatoric dovedit în timpul luptei de locotenenţii Zidăroiu, Dascălu Emanoil şi sublocotenentul Suciu, cât şi de 10 subofiţeri şi 40 de jandarmi din subordinea

lor, l-au determinat pe comandantul armatei să-i decoreze.

În perioada cuprinsă între 1941-1942, Jandarmeria nu şi-a schimbat structura organizatorică, susţinând în continuare întregul efort naţional pentru ducerea războiului din est.

Prin Legea pentru organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei nr.264 din 29 aprilie 1943, Jandarmeria a trecut în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilindu-se şi o ierarhizare a formaţiunilor teritoriale, posturi, secţii, sectoare, legiuni, inspectorate şi subinspectorate generale. Inspectorul General al Jandarmeriei, era numit prin decret de către Ministerul Apărării Naţionale, în acord cu Ministerul de Interne. Pe lângă inspectorate, când situaţia o impunea, se organizau şi formaţiuni mobile, care interveneau şi pe teritoriul urban, executând controale amănunţite ale persoanelor aflate în gări, pe drumuri şi în puncte importante de trecere

din comunele urbane/rurale în scopul descoperirii dezertorilor, dar şi pentru a verifica starea de spirit a tuturor militarilor aflaţi în concediu, permisie, trecuţi în rezervă sau aflaţi doar în trecere prin localităţi. Pentru Bucureşti s-a organizat un regiment de jandarmi care era la dispoziţia prefectului Poliţiei Capitalei.

De asemenea, se puteau crea şi alte formaţiuni speciale când era cazul, fixându-li-se în mod corespunzător şi atribuţiile.

Această lege a rămas în vigoare, cu unele modificări pe parcurs, până în anul 1949.

Intrarea Armatei române în Chişinău- Sursa: Serviciul Fotografic al Armatei -

Convoi de prizonieri sovietici păziţi de jandarmi, 1942- Sursa: Hubert Kuberski collection -


EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂEDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ

7574

În anul 1944, Inspectoratul General al Jandarmeriei dispunea, în afara formaţiunilor teritoriale, de un regiment de jandarmi pedeştri cu sediul în Bucureşti, 6 batalioane independente în Capitală şi în Constanţa, 4 centre de instrucţie, o legiune mobilă de jandarmi având valoarea operativă a unui regiment, un detaşament special de jandarmi pază în zona petrolieră, 4 şcoli militare, 34 de companii şi 6 plutoane de poliţie pe lângă marile unităţi operative de pe front sau din interior. Toate aceste unităţi şi subunităţi au fost subordonate din punct de vedere operativ, comandamentelor corpurilor teritoriale sau celor similare, care le-au fixat misiuni tactice corespunzătoare, participând activ la luptele pentru nimicirea trupelor germane din diferite zone ale ţării.

Angajarea efectivelor de jandarmi care se ridicau la aproximativ 12.000 de oameni numai în Bucureşti, s-a executat în baza ordinului dat în noaptea de 23/24 august 1944 de către inspectorul general al Jandarmeriei, generalul Constantin Anton (fostul şef de Stat Major al I.G.J. sub comanda generalului Constantin Z. Vasiliu n.n.). Conform acestui ordin, posturile de jandarmi, cu participarea trupelor române de orice fel, trebuiau „să intercepteze şi să dezarmeze orice element al armatei germane aflat în trecere sau în staţionare pe raza posturilor respective.”

Ordinul a fost executat corespunzător de către jandarmi, dar aceştia erau nemulţumiţi de noua orientare politică a României. Acest aspect l-a determinat pe generalul Constantin Anton, retras cu comanda Inspectoratului de Jandarmi, la Drăgăşani, ca, printr-un ordin confidenţial, să-i îndemne pe ofiţerii, subofiţerii şi pe jandarmii în termen la continuarea serviciului:

„Nu trebuie să persistăm în mâhnire şi să ne lăsăm pradă gândurilor negre ajungând pe calea descurajării (...). Dacă am reuşit să ajungem teferi la situaţia de faţă, fiţi siguri că în curând ne vom reface ţara şi vom obţine o pace onorabilă cu rezultate fericite pentru noi toţi. (...) Ca jandarmi suntem stâlpi ai ordinei interne şi avem datoria să lăsăm totul deoparte pentru asigurarea liniştei ţării şi a concetăţenilor noştri”.

După eliberarea Transilvaniei, Inspectoratul General al Jandarmeriei a întocmit instrucţiuni pentru organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei în această provincie istorică românească, demarând, prin Biroul 2 Personal, un amplu program de angajări.

Bibliografie:• A.N.I.C., fondul I.G.J., nr. 1474, dosarele nr. 2/ 1893 – 1948, nr.

109/ 1942 şi nr. 26/ 1932 – 1946;• Idem, fondul I.R.J., nr. 2355, dosarele nr. 191/ 1940 – 1947 şi 32/

1940 – 1944;• Ilie Gorjan, Ioan P. Suciu, 65 de ani de la eroicele lupte ale

jandarmilor în Bătălia Bucureştilor” din august – septembrie 1944, Râmnicu-Vâlcea, Editura Petrescu, 2009;

• Dumitru Penciuc, Din Jurnalul Generalului Constantin Anton în „Repere Cultural-Educative. Jandarmeria Română”, Bucureşti, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2010;

• Mătăchescu Ion, Activitatea desfăşurată pe frontul de Vest de câteva unităţi de poliţie după 23 August 1944 în „Revista Jandarmeriei” (seria nouă), anul V, nr. 10 (83), 9 mai 1995.

Militari germani, de rang înalt, părăsind Capitalasub escorta Armatei Române, 1944

- Sursa: #muzeuldefotografie -

Prezenţa armatei sovietice pe teritoriul naţional a creat diverse probleme jandarmilor. Cu toate că, prin nenumărate ordine, comanda Jandarmeriei cerea jandarmilor din teritoriu o colaborare strânsă cu Comandamentul Sovietic pretinzând că şi partea rusă face acest lucru, militarii ruşi săvârşeau acte abuzive la adresa locuitorilor şi îi împiedicau pe jandarmi să-şi execute atribuţiile.

Protestele jandarmilor faţă de comportamentul militarilor ruşi a mers până la Preşedintele Comisiei Române pentru Aplicarea Convenţiei de Armistiţiu, dar fără rezultate notabile. Din acest motiv, în loc să fraternizeze cu militarii ruşi, mulţi jandarmi îi ignorau şi făceau uneori chiar propagandă contra armatei sovietice. Mai mult decât atât, au fost solidari în anumite cazuri cu ostaşii germani care se ascundeau pe la diferiţi localnici şi nu îi predau autorităţilor sovietice riscându-şi, conform art. 500 din Codul Justiţiei Militare, viaţa.

Prin urmare, în cel de-al Doilea Război Mondial, Jandarmeria a respectat în totalitate legile statului român, reglementările şi instrucţiunile militare, ordinele ministrului de Interne şi de Război. A executat misiunile încredinţate în strictă conformitate cu cerinţele disciplinei militare şi în sprijinul realizării intereselor generale ale ţării.

Gândurile noastre de acum se îndreaptă către cei care şi-au dat sacrificiul suprem pentru România indiferent unde aceasta i-a trimis, către toţi cei ştiuţi şi neştiuţi, care au crezut în valorile noastre tradiţionale şi au plătit cu ani grei de temniţă, către toţi cei care şi-au oferit ţării anii tinereţii pe câmpurile îndepărtate ale Rusiei sau prin munţii Cehiei, iar de multe ori patria nu le-a recunoscut în totalitate jertfa, către toţi jandarmii care au rămas fideli instituţiei, probând curaj, cinste, patriotism şi consecvenţă şi nu au acceptat compromisuri cu noul regim impus cu ajutorul tancurilor sovietice. Nouă, celor de acum, ne revine datoria să le păstrăm amintirea vie, şi indiferent cât de mari ar fi eforturile, ele nu vor egala niciodată sacrificiul şi dragostea de ţară a celor de dinaintea noastră.

Patrulă de jandarmi asigurând paza unui convoi militar, 1944- Sursa: Hubert Kuberski collection - Armament şi diferite materiale reţinute de la

paraşutiştii sovietici capturaţi de către jandarmi- Sursa: A.N.I.C., fond I.G.J. nr. 1474, dosarul nr. 109/1942, fila 66. -


în viaţă: să ajungem cât mai bogaţi, să lăsăm copiilor avere; aceia, iarăşi altora, iar aceia celor de după ei, ajungând nişte oameni care trec averile şi moşiile din mână în mână, dar nu stăpâni. Din pricina aceasta este atâta prostie în lume, din pricina aceasta socotim de mai puţin preţ pe copii noştri decât pe robi […]. Dacă ai un catâr, mare îţi este grija să găseşti un vizitiu bun şi priceput; să nu fie crud, hoţ sau beţiv şi să-şi cunoască meseria. Dar când e vorba să căutăm un pedagog pentru sufletul copilului nostru, îl luăm la întâmplare pe cel dintâi venit. Şi doar nu este o artă mai mare ca aceasta. Care artă poate fi egală cu arta de a educa sufletul copilului, de ai forma mintea tânărului”(4).

„Pune deci numaidecât copilului lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ţi calcă legea, pedepseşte-l, uneori printr-o căutătură aspră şi severă, alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori prin cuvinte de mustrare; deşteaptă-i uneori ambiţia prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alţii, alteori făgăduieşte-i răsplată pentru o purtare bună. Nu-l bate mereu şi fără socoteală, ca să nu-l obişnuieşti să fie crescut prin bătaie. Dacă se va obişnui să fie educat numai prin bătaie, va învăţa să dispreţuiască bătaia. Iar dacă a învăţat să dispreţuiască bătaia, ai stricat totul. Dimpotrivă, să se teamă de bătaie, dar să n-o primească. Să fie mişcat biciul, dar să nu cadă pe spatele copilului. Ameninţările să nu meargă până la faptă. Dar să nu creadă că se reduc numai la ameninţări cuvintele tale. Ameninţarea atunci este bună, când este crezut că se va traduce în faptă. Căci, dacă cel ce a greşit îţi află gândul, va dispreţui şi ameninţarea, şi bătaia. Dimpotrivă, să se aştepte să fie pedepsit, dar să nu-l pedepseşti, ca să nu se stingă teama de pedeapsă, ci teama să rămână ca un foc plin de putere ce arde de peste tot toţi spinii, sau ca o cazma ascuţită ce sapă până în adânc. Când vei vedea că teama are bune rezultate, fii blând. Firea omenească are nevoie şi de blândeţe”(5).

„Trândăvia noastră este de vină dacă ajung nişte răi copiii noştri; pentru că nu le sădim dintru început, din fragedă vârstă, credinţa în suflet. Ne străduim să înveţe toată ştiinţa profană, să slujească în armată; şi pentru aceasta cheltuim bani, ne rugăm de prieteni, ne rugăm la unul şi la altul; dar ca să ajungă slăvit în faţa Împăratului îngerilor, nu spunem cuvânt! Îl lăsăm să se ducă des la teatru dar nu-l silim niciodată să vină la biserică. De vine o dată sau

de două ori copilul la biserică, apoi vine aici de mântuială, la întâmplare şi în zadar, ca să se distreze. N-ar trebui să fie aşa. Ci, după cum le cerem socoteală de lecţii când îi trimitem la şcoală, tot aşa şi când îi trimitem la biserică, dar, mai bine zis, când îi ducem la biserică. N-ar trebui să punem pe alţii să-i ducă la biserică, ci noi înşine să-i luăm de mână şi să-i aducem aici şi să le cerem să ţină minte predica şi învăţătura ce o aud. Aşa, da, aşa ne va fi mai uşoară îndreptarea copiilor noştri. Că, dacă ar auzi în casă vorbindu-li-se mereu de credinţă, dacă i-am sfătui ce trebuie să facă, iar la acestea ar fi adăugate şi învăţăturile de aici, ar da repede roadă frumoasă aceste bune seminţe. Dar nimic din toate acestea nu facem! Socotim de mică însemnătate cele de neapărată trebuinţă. De le dăm aceste sfaturi, îi apucă îndată râsul. De aceea au ajuns toate cu susul în jos; şi pe copiii pe care nu-i învaţă părinţii, pe aceia îi învaţă legile”(6).

Seria Florilegii Hrisostomice 1,

Sfântul Ioan Gură de Aur - Despre Familia Creştină,

Editura Cuvântul Vieţii, Bucureşti 2015.

7776

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂEDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂpr

eot m

ilita

r Li

viu

TUD

OR

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2015 să fie declarat „An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”. De-a lungul vieţii sale, Sfântul Ioan Gură de Aur (c. 349 - †407) a îndrumat familiile creştine ale timpului său pentru a-şi păstra unitatea şi virtutea faţă de agresiunile care contorsionau, ca într-un foc de forjă, atât partenerii de viaţă, cât şi copiii. Lecturând cu interes opera hrisostomică vom descoperi cum trebuie să fie nunta, relaţia dintre soţi, creşterea copiilor, dar şi problematici de felul: divorţ, violenţă, adulter, moartea unui copil.

Sfântul Ioan Gură de Aur a observat că părinţii nu analizau cu maximă responsabilitate educaţia copiilor - temă de mare actualitate creştină a timpului nostru – şi, cu înţelepciune şi sfinţenie, slobozeşte izvorul de iubire şi intransigenţă, pe care, cu siguranţă, puţini dintre noi îl cunosc ca izvorâtor din înţelepciunea sfântului: „Despre creşterea copiilor”. După 1628 de ani de la publicarea „Omiliilor la statui”, este timpul să ne aplecăm privirea, cu atenţie, la câteva gânduri ale Sfântului Ioan Gură de Aur:

„Să nu ne străduim, dar, să adunăm bani, ca să-i lăsăm copiilor noştri, ci să-i învăţăm virtutea şi să chemăm peste ei binecuvântarea lui Dumnezeu. Aceasta e cea mai mare bogăţie, aceasta e bogăţia nespusă, cea necheltuită, care sporeşte în fiecare zi bogăţia noastră. Nimic nu-i egal cu virtutea, nimic nu-i mai puternic decât ea” (1).

„Să nu ne mândrim cu copiii noştri buni, dacă nu avem şi noi virtutea lor, nici cu părinţii noştri vrednici, dacă nu avem şi noi purtarea lor. Se poate să nu fie tată cel ce are copii şi să fie tată cel ce n-are copii. De aceea, Hristos, altădată, când o femeie i-a spus: „Fericit este pântecele care te-a purtat şi pieptul la care ai supt”(Luca 11,27), nu i-a spus: „Nu m-a purtat pântecele!”, nici: „Nu am supt la piept!”, ci: „Cu adevărat fericiţi sunt cei care fac voia Tatălui Meu!”(Luca 11,28). Vezi, dar, că Hristos, în toate împrejurările, nu tăgăduieşte înrudirea sa de sânge, dar mai adaugă şi înrudirea prin virtute”(2).

„Dacă tânărul are un tată darnic, ajunge şi mai robit de lux, că îi creşte această dorinţă nebună; iar dacă are un

tată zgârcit, e nevoit să săvârşească alte ticăloşii pentru a aduna aur pentru nişte cheltuieli ca acestea. Din pricina aceasta mulţi tineri şi-au vândut tinereţea lor, au ajuns paraziţii oamenilor bogaţi, au făcut şi alte servicii ruşinoase, cumpărând, prin aceste servicii, împlinirea unei astfel de pofte. Se vede, dar, din acestea că un tânăr ca acesta va fi zgârcit, josnic şi leneş şi va fi silit să facă şi multe alte păcate, va fi şi crud şi iubitor de slavă [...]. Părinţii cu judecată şi sănătoşi la suflet vor putea, împotriva voinţei copiilor lor, să-i facă să se îmbrace şi să se încalţe cum se cuvine. Să nu spună tatăl: ,,Nu-i nimic aceasta!” sau „Nu-i nimic aceea!” O astfel de judecată, da, o astfel de judecată a stricat totul. Ar trebui instruiţi copiii noştri şi în această privinţă! Să-i facem să fie, chiar în lucrurile mici, plini de cuviinţă, mari la suflet, să nu se uite la forma lucrurilor, ci la fondul lor; aşa vor fi vrednici şi de lucrurile mari. Ce este mai neînsemnat decât învăţarea literelor alfabetului? Şi totuşi cu ajutorul lor ajung oratori, învăţaţi, filozofi! Dacă nu vor cunoaşte literele, nu vor cunoaşte nici retorica, ştiinţa şi nici filozofia! Cuvintele acestea nu le adresez numai tinerilor, ci şi femeilor şi fetelor. Şi ele sunt supuse, ca şi tinerii, aceloraşi păcate; ba cu mai mult fetelor, cu cât unei fecioare îi stă bine buna-cuviinţă”(3).

„De vină sunt părinţii care silesc pe crescătorii de cai să crească cu multă grijă caii […], dar lasă pe copiii lor să umble de ici-colo fără frâu, să-şi piardă curăţenia lor trupească şi sufletească, să se facă de ruşine, umblând cu femei desfrânate, jucând zaruri […], când ar trebui ca, înainte de a cunoaşte tânărul desfrâul, să-l căsătorească cu o fată cuminte şi înţeleaptă; ea va scoate pe bărbatul ei de pe căile pline de păcate şi va fi pentru el ceea ce e frâul pentru mânz. Nu au altă pricină desfrânările şi adulterele decât aceea că tinerii sunt lăsaţi de capul lor. Dacă tânărul are însă o soţie pricepută, se va îngriji şi de casă, şi de slava sa, şi de bunul său nume […]. Sunteţi de vină că nici nu vreţi să vă îngrijiţi de curăţenia lor trupească şi sufletească, ci îi lăsaţi să se facă de ruşine, să se întineze, să ajungă nişte blestemaţi, neştiind care e câştigul căsătoriei; că ea păstrează sufletul curat; dacă n-ar avea această parte bună căsătoria n-ar fi de niciun folos. Voi însă faceţi cu totul dimpotrivă; când copiii s-au umplut de toate murdăriile, atunci îi căsătoriţi, în zadar şi fără de folos […]. Aici este pricina că nu ne îngrijim nici de mântuirea copiilor şi nici de mântuirea noastră. Avem numai un singur scop

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a LXVI-a la Facere”, IV, în Scrieri I, pp.329-330;2. Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a XLIV-a la Matei”, V, în Scrieri III, p.521;3. Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a XLIX-a la Matei”, V, în Scrieri III, pp.575-576;4. Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a LIX-a la Matei”, VII, în: Scrieri III, pp.694-695;5. Sfântul Ioan Gură de Aur, „Despre slava deşartă şi despre creşterea copiilor”, 30, în: Despre feciorie, pp.404-405;6. Sfântul Ioan Gură de Aur, (10), în: Despre schimbarea numelor, p.361.

CaleidoscopCreştin


7978

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ

Plăcerea de a citi

Redacţia

Dan LunguFetiţa care se juca de-a Dumnezeu

1 2

1

2

Pentru a-şi scoate familia din impas financiar, Letiţia hotărăşte să plece la muncă în străinătate pentru câteva luni. Prin intermediul unei cunoştinţe ajunge la Roma, în Italia, unde face menaj şi îngrijeşte de bătrâna familiei Bosse, Nona. Acasă, au rămas cele două fetiţe: Radita – sensibilă, introvertită – în grija bunicilor şi Mălina în cea a soţului Letiţiei. Aflată la început de şcoală şi puternic ataşată de mama sa, Rădiţa suferă în urma despărţirii aşa cum numai copiii pot să o facă, cu tot corpul şi toată imaginaţia. Cele câteva luni preconizate se tot lungesc, planurile de viitor suferă mereu schimbări, iar efectele secundare ale plecării se dovedesc imprevizibile. Ne aflăm în faţa unui roman tulburător, în care sunt îmbinate subtil o varietate de teme: copilăria, inocenţa, înstrăinarea, confruntarea mentalităţilor, relaţiile de cuplu sau reconfigurarea identităţii. Totul într-o construcţie plină de tensiune şi cu un limbaj proaspăt, efervescent.

„Adeseori dincolo de fotografia unui rege sau a unei regine din manuale nu pare să fie nimic. O figură sobră, încărcată de responsabilitatea care-i apasă pe umeri şi de imperativul unui destin pus în slujba Istoriei. Aşa stau lucrurile şi cu regina cea mai iubită a României – Regina Maria. Copiii mai mari sau mai mici vor avea prilejul şi plăcuta surpriză să descopere că-n spatele personalităţii politice de prim rang se afla o fetiţă care şi-a petrecut în linişte şi bucurie copilăria în Marea Britanie, o mamă iubitoare şi grijulie, o femeie devotată care s-a implicat direct pe front, încercând să aline suferinţa soldaţilor răniţi în luptă, un suflet generos şi blând. Regina Maria este şi acum un model de bunătate, înţelepciune şi cumpătare la care s-ar cuveni să ne întoarcem frecvent”.

Vasile Sebastian DâncuTriburile – o patologie a politicii româneşti

de la Revoluţie la generaţia Facebook„Triburile înseamnă a partaja emoţii. Noi astăzi nu mai partajăm foarte

mult idei, nu mai partajăm foarte mult programe, contracte sociale. Contractul social a dispărut, iar astăzi există foarte mult individualism. Una dintre cele mai periculoase idei pe care o auzim la televiziune este

aceea că societatea poate progresa numai prin competiţie. Eu consider că această competiţie dusă la extrem poate crea o violenţă în toate domeniile. Această violenţă printre noi distruge ţesutul social. Subiectivităţile noastre

trăiesc prin Facebook şi prin alte forme, de fapt, o adevărată închidere. Noi ne prefacem că avem 5.000 de prieteni pe Facebook, dar nu avem nici o

responsabilitate, le putem da “unfriend” fără nici o problemă, fără nici o obligaţie. A construi o reţea din propriile noastre subiectivităţi înseamnă

salvarea societăţii noastre”, a spus Vasile Dâncu.

Cum arată lumea pentru un sinucigaş cocoţat pe-un stâlp? Mai mică, mai uşor de înţeles, mai plină de umor decât atunci când te afli în mijlocul ei. Ce se întâmplă într-un teatru când regizorii şi actorii s-au săturat de lipsa de respect a spectatorilor? Răspunsul este destul de sumbru pentru cei din sală, însă spectacolul comic e asigurat. Şi, în fine, care este legătura dintre elefanţii roz, elefanţii galbeni şi oamenii cu care se întâlnesc pe „terenuri” imaginare? E una care ne lasă dezbrăcaţi în public, ridicoli şi totuşi veseli, în tristeţea noastră. Cele trei comedii cuprinse în volum deschid, cu mijloacele absurdului, trei perspective inedite, cuceritoare, asupra unei lumi care, chiar dacă pare imposibilă, este exact lumea noastră.

Lucian Dan TeodoroviciUnu+unu (+unu…)Nişte comedii

„În mod cert, interesele pentru controlul resurselor de energie sunt la fel de omniprezente cum este şi terorismul. Chiar să fie adevărate teoriile conspiraţiilor cu privire la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001? Să fie oare Statul Islamic un nou produs al SUA? O astfel de întrebare se impune cu atât mai mult cu cât Al Baghdadi a fost prizonier în Guantanamo, între 2004 şi 2009. A fost Al Baghdadi recrutat de CIA şi Mossad pentru a construi o armată capabilă să-l răstoarne pe preşedintele sirian Bashar al Assad? De ce îşi doresc americanii controlul în Siria? Să fie oare adevărat că atunci când nu există terorism, posibile forţe interesate îl fac să apară? Osama bin Laden nu mai există, dar organizaţia Al - Qaida a supravieţuit. Să fie întâmplător acest lucru? Cine îşi doreşte pacea cu adevărat? În condiţiile în care Islamul este joncţiunea dintre Dumnezeu ca atare şi om, cum a fost posibilă promovarea sintagmei <<terorism islamic>>”?!

General (r) prof.univ. dr. Anghel Andreescu,comisar şef prof.univ.dr. Nicolae RaduJihadul islamic – de la „înfrângerea terorii şi „războiul sfânt” la „speranţa libertăţii”

Această carte apărută la editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, are drept scop, după cum scria chiar autorul, să arate „specialiştilor, istoricilor şi marelui public stemele din emblemele matricelor sigilare care au aparţinut în perioada 1867-1947, domnului şi regilor României: Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea şi Mihai I. (…) Însoţită de un glosar şi de bibliografie, lucrarea îşi propune să trezească interesul general faţă de aceste vestigii care au aparţinut suveranilor României şi să repună heraldica şi sigilografia la locul ce li se cuvine în ansamblul disciplinelor istorice”.

„Cartea, scrisă într-un stil accesibil, suplineşte golurile bibliografiei româneşti de specialitate, având în vedere faptul că centralizează, analizează şi descrie stemele de pe piesele amintite, atât cele publicate, cât şi ele aflate în colecţia „Matrice sigilare” administrată de Arhivele Naţionale Istorice Centrale şi folosite ca izvoare documentare”, afirma chestor principal de poliţie, Gelaledin Nezir.

dr. Laurenţiu Ştefan SzemkovicsSteme din emblemele unor matrice sigilare care au aparţinut suveranilor României (1867-1947)

„Dacă oamenii, toţi oamenii, s-ar sătura într-o bună zi de poveşti, cred că sufletele s-ar usca, s-ar topi şi lumea ar arăta ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o să se întâmple însă prea curând, nici săptămâna viitoare, nici la toamnă, nici peste o mie de ani. Înaintea ei, cu siguranţă, o să se petreacă alte milioane şi milioane de fapte, şuvoiul vieţii o să curgă mai departe, cu furtuni şi îndrăgostiri, cu boli şi râsete de copii, cu războaie şi prietenii, cu crize financiare şi meri înfloriţi, cu alb, cu negru şi cu infinite nuanţe de gri. Iar faptele, întotdeauna, vor fi urmate de poveşti, de-o mare de poveşti, fiindcă fiecare faptă se vede cu ochi diferiţi, în fel şi chip. Sunt poveştile noastre, ale tuturor, fără de care am muri de sete, ne-am prăpădi. La sfârşitul sfârşitului, zic eu, o să existe un singur mare regret, că nu-l vom mai putea povesti.” (Filip Florian)

Filip FlorianToate bufniţele

Scriitorul bosniac Mesa Selimovic (1910-1982) este unul dintre cei mai valoroşi romancieri pe care i-a dat literatura fostei Yugoslavii în secolul al XX-lea. „Poate cineva depărtat şi necunoscut va citi însemnările mele neobişnuite, şi mă tem că nu va înţelege totul, căci pare-se există cu adevărat un fel anume de a gândi al dervişilor despre ei şi despre această lume, în care tot ce e al nostru atârnă de alţii.“

Dervişul şi moartea, celebrul roman încărcat de poezie al scriitorului bosniac Mesa Selimovic, capodopera care i-a adus autorului său notorietatea internaţională, rescrie povestea fascinantă a unui colţ de Balcani, unde etniile, religiile şi conflictele istoriei par să-şi fi împletit pentru totdeauna destinele.

Sfârşit de secol XVIII, în vechiul oraş Sarajevo, aflat sub stăpânire otomană. Cinstea, meditaţia şi întreaga credinţă a tânărului derviş Ahmed Nurudin sunt tulburate de torturarea şi moartea fratelui său nevinovat. Suferinţa este greu de îndurat şi cere răzbunare. Dar revolta pe care o pune la cale ascetul musulman îl va conduce pe un drum neaşteptat.


Mesa SelimovicDERVIŞUL ŞI MOARTEA

Adrian Cioroianu,Mihaela SiminaMaria a României – Regina care a iubit viaţa şi patria

Iulie

03.1940 - Ca şi consecinţă a acceptării ultimatumului sovietic, jandarmii cu domiciliul în Basarabia şi Bucovina de Nord au fost dezechipaţi, dezarmaţi şi trecuţi în teritoriile cedate sovieticilor. A fost una dintre cele mai grele decizii pe care a luat-o în acele momente comanda Jandarmeriei, dar impusă de sovietici. Din păcate, chiar până în zilele noastre foştii jandarmi basarabeni şi urmaşii acestora nu au uitat şi nici nu au iertat această controversată hotărâre;08.1941 - Pe raza comunelor Săpunari şi Lehliu din judeţul Ialomiţa, jandarmii au descoperit

pachete de bomboane otrăvite, aruncate din avioanele sovietice;12.1940 - Direcţiunea Generală a Poliţiei şi Siguranţei Statului, Corpul de Jandarmi şi

Prefectura Poliţiei Capitalei s-au contopit într-un singur organ sub denumirea „Direcţiunea generală a poliţiei şi siguranţei statului”;13.1929 - A fost adoptat în Parlament „Statutul Jandarmeriei Rurale”;18.1918 - Ministerul de Interne a cerut înfiinţarea unui detaşament de jandarmi la Chişinău cu

un efectiv de 60 de soldaţi;18.1931 - S-a aprobat ca Jandarmeria rurală să-i sărbătorească ca Patroni spirituali ai

Corpului, pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena;27.1941 - Jandarmeria a pierdut în lupta pentru eliberarea Basarabiei 2 ofiţeri, 7 subofiţeri

şi 26 trupă;30.1942 - Compania 37 Poliţie în zona Simferopol a distrus gruparea de partizani „Alunschnta”.

- Ca şi consecinţă a acceptării ultimatumului sovietic, jandarmii cu domiciliul în


80

Din evenimentele lunii ....în istoria Jandarmeriei

Selecţie realizată de lt.col. dr. Ilie NUŢU

August

02.1932 - Prin ordinul Inspectorului General al Jandarmeriei, s-a trecut la o nouă organizare a Jandarmeriei;05.1941 - Pe teritoriul comunei

Negreşti, jandarmii au capturat un paraşutist sovietic care reuşise să pună o dinamită pe calea ferată Buhăeşti - Roman;06.1936 - La iniţiativa

comandantului Jandarmeriei, 6 secţii şi 37 de posturi de jandarmi din ţară au primit numele ofiţerilor şi reangajaţilor care s-au distins la datorie prin fapte meritorii şi de bravură;08.1889 - A fost înfiinţată „Şcoala

Superioară de Război”;12.1863 - A luat fiinţă Jandarmeria

Bucureştilor, iar „Regimentul de jandarmi” din Moldova a fost transformat în „Legionul de jandarmi”;21.1941 - Compania 2 Jandarmi

operativă a capturat 5 paraşutişti sovietici în zona localităţii Vradiewka;25.1919 - Jandarmeria a concentrat

804 subofiţeri, gradaţi şi soldaţi în scopul de a sprijini marile unităţi din Ungaria;28.1944 - Plutonierul major Stoica

Mihai, şeful secţiei Săhăteni (Galaţi), a fost asasinat mişeleşte de trupele sovietice.

AugustSeptembrie

01.1937 - A fost publicată de către maiorul Sachelarie Vladimir, lucrarea „Călăuza Jandarmului C.F.R. Îndrumări şi directive de serviciu”;05.1936 - Jandarmii au evacuat şi închis

tabăra legionară de la Susai-Predeal;08.1877 - Soldatul jandarm Grigore Petrache

a prins în judeţul Covurlui 3 bandiţi. Pentru fapta sa a fost decorat, în anul următor, cu Medalia „Virtutea Militară” de argint;09.1936 - Corneliu Z. Codreanu a cerut public

„scoaterea imediată a întregii Jandarmerii din cadrele Armatei române”;12.1940 - A fost publicat Decretul-lege

nr. 2.370 privitor la contopirea Direcţiunii Generale a Poliţiei cu Corpul de Jandarmi şi Decretul-lege nr. 3.264 asupra organizării Jandarmeriei. S-a repus în vigoare Legea pentru organizarea Jandarmeriei din 29 martie 1929 şi Legea pentru statutul Jandarmeriei;14.1943 - În zona localităţii Toply (în

mijlocul Crimeii), 24 de ostaşi jandarmi au fost ucişi în lupta cu partizanii sovietici;15.1932 - La iniţiativa generalului de

brigadă Dimitrescu Constantin şi sub patronajul Regelui Carol al II-lea, a fost inaugurată la Bucureşti, Şcoala de Ofiţeri a Jandarmeriei;22.1918 - A fost înfiinţat în cadrul

Comandamentului Jandarmeriei, Serviciul de control şi informaţii.

Septembrie

Lecţie uitatăAm învăţat să fiu mai bun,Dar uneori uit…Am învăţat să iubesc,Dar nu îmi amintesc uneori că,lângă mine,am cea mai minunată persoană…Am învăţat să spun adevărul,dar uneori uit şi asta…Am învăţat că lucrurile nu sunt chiar atât de complicate,dar uneori le complic…Am învăţat că viaţa mea nu se deosebeştede a unui oarecare,dar că,lângă tine,este VIAŢA MEA;din păcate, există clipe când uit şi asta…Am învăţat că mai dureros decât să urli şi să plângieste să nu poţi face asta…Am învăţat că există persoane necunoscutecare te înţeleg mai bine decât te înţelegi tu,dar şi în cazul acesta,uneori,mă lasă memoria…Am învăţat că beţivii şi copiii spun mereu adevărul,că un trecător beţiv îţi poate da sfaturi de aur,iar zâmbetul unui copil este capabil să împaceo mie de oameni care se ceartă.Însă,uneori, nu mai comemorez aceste clipe…Am învăţat că din copilării izbucnesc certuri serioase,dar uneori uit că nu mai sunt copil…Am învăţat că soare poate fi în fiecare zidacă vrei tu, dar uit atâtea…aşa că o uit şi pe asta…

Am învăţat că între om şi mare nu e mare diferenţă,că amândoi fierb, undeva, în adâncuri;şi continui să uit uneori…Am învăţat că vorbele pot lovi mai tare decât un tren de mare viteză,dar de câte ori nu am uitat !?...Am învăţat să zâmbescşi, logic, faptele mele nu mai îmi dau voie azi…Pentru că am învăţat că arzi pe dinăuntrucând persoanele pe care le răneşti cel mai multsunt tocmai cele pe care le iubeşti cel mai mult…Şi am învăţat că nimic nu poate stinge foculdecât un simplu, sincer şi cald : “te iubesc!...”Am mai învăţat multe şi le-am uitat…Deci,nu sunt cu nimic mai bundecât omulcare eramînainte de aînvăţaceva?…

George ENE

Date post:	28-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	vuongdang
View:	238 times
Download:	0 times

jandarmeria naţională argentiniană

Documents