eAsistent.ro Iunie 2016 · domeniul medical. În fiecare lună, vă propunem să vă alăturați...

eAsistent.ro Revista oficială a Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România - filiala Municipiului București

Iunie 2016

Februarie 2019

Revista eAsistent

2 eAsistent Februarie 2019

Revista eAsistent și-a propus să ofere membrilor un spațiu de exprimare, să fie vocea și legătura cu întreaga profesie, cu realitățile lumii medicale.Prin revista eAsistent vom pune în valoare și vom cultiva o legătură permanentă între profesioniștii din domeniul medical.În fiecare lună, vă propunem să vă alăturați colectivului de redacție sau grupului nostru de cititori activi.Aveți o poveste frumoasă pe care vreți să o împărtășiți? Aveți un coleg care a realizat ceva special și vreți să vorbiți despre asta? Sărbătoriți ceva cu totul deosebit la locul de muncă și nu știți nici un jurnalist care să vrea să scrie despre asta? Contactați-ne și vă vom asculta povestea.Sunteți mândră de profesia pe care o aveți? Ne-ați citit, ați căutat anumite informații și vreți să știți mai multe despre anumite subiecte? Spuneți-ne ce ați dori să găsiți în paginile revistei și vom ține cont de sugestiile dumneavoastră.Când sunteți alături de noi, ne ajutați să fim mai buni. La fel ca și revista care vă aparține.

Cu drag,Colectivul de redacție

Cuvânt înainte

3

Cuprins

eAsistent Februarie 2019

EDITORIALLuna februarie stă sub semnul luptei împotriva cancerului 4

EDUCAȚIE MEDICALĂVaccinarea anti-gripală în Uniunea Europeană 7

EVENIMENTZiua Mondială a Cancerului - 4 februarie 12

INTERVIU

Interviu cu medicul tău 18

ISTORIEIstoria oncologiei 24

LUMEA MEDICALĂ“Comunicarea poate fi benignă sau malignă, întocmai precum tumorile” - Universul emoţiilor profesioniştilor din sănătate şi comunicarea cu pacienţii 32

Metodologia de Elaborare a Procedurilor Operaţionale de Practică Medicală pentru Asistenţi Medicali Generaliști, Moașe și Asistenţi Medicali 38

CĂRȚI MEDICALEMecanismele imune în reumatologie 46

Boala Parkinson: Aspecte clinico-terapeutice 47

Osteoporoza din perspectivă multidisciplinară 48

ECHIPA 49

Editorial


Luna februarie stă sub semnul luptei împotriva cancerului

Ziua mondială de luptă contra cancerului simbolizează mobi-lizarea pentru creșterea conștientizării cu privire la această temă. În acest sens, am dorit să vă prezentăm în numărul de

faţă al revistei un instrument util de documentare și sprijin despre cum să abordezi comunicarea pe un subiect atât de complex, ghi-dul ”Cum să vorbim despre cancer” (How to talk about cancer). Îl recomandăm tuturor celor care nu știu cum să procedeze și cum să răspundă la multiplele necunoscute aduse de acest subiect, ce-

5eAsistent Februarie 2019

Editorial

lor interesaţi să afle mai multe despre cancer, persoanei diagnosti-cate cu cancer sau celor din reţeaua ei de sprijin.

Având în vedere evenimentul marcant al lunii februarie, la sec-ţiunea Istorie vă propunem o trecere în revistă a modului în care omenirea s-a raportat la cancer din cele mai îndepărtate timpuri și până în prezent, precum și a progreselor remarcabile făcute în ultimele două decenii în înţelegerea cancerului, descoperiri care aduc speranţe pentru găsirea unor tratamente mai eficace.

Cum v-am obișnuit până acum, revista vă aduce și de data aceas-ta noutăţi din Lumea medicală prin articolul – Universul emoțiilor profesioniștilor din sănătate și comunicarea cu pacienții. Modul în care suntem trataţi de către personalul medical poate determina viitoarele noastre decizii și comportamente legate de sănătate. In-formaţia pe care o primim –cum o primim și de la cine – va influen-ţa dacă vom căuta servicii de îngrijire și vom respecta tratamentul. Nu ar trebui să subestimăm influenţa pe care o are un profesionist din sănătate care îl face pe pacient să se simtă comfortabil, îl in-formează periodic despre evoluţia stării lui de sănătate, păstrează confidenţialitatea informaţiilor, ascultă fără să judece, execută cu mână sigură procedurile medicale adecvate sau explică cu răbdare beneficiile aderenţei la tratament.

De mare interes este și articolul Vaccinarea anti-gripală în Uniunea Europeană, propus luna aceasta pentru secţiunea Educaţie Medi-cală. Din acest articol aflăm că rata vaccinării în randul populaţiei la risc a scăzut în întreaga regiune europeană în ultimii 7 ani, iar jumătate dintre ţări raportează o scădere a numărului de vaccinuri disponibile, conform unui studiu desfășurat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolii și Regiunea Europeană a Organiza-ţiei Mondiale a Sănătăţii. Acesta este unul dintre motivele pentru care, într-un efort desfășurat pe parcursul a 10 ani, UE a adop-tat câteva iniţiative importante în domeniul vaccinării. Astfel, ca exemplu, Consiliul UE a adoptat în 2009 o recomandare care în-curajează statele membre să dezvolte și implementeze strategii de vaccinare anti-gripală a populaţiei la risc, cu obiectivul de a obţine

Editorial


o acoperire de cel puţin 75%.

La secţiunea Interviu, vă provocăm să vă gândiţi la ce putem face fiecare dintre noi diferit, atunci când suntem pacienţi. Și aceasta, în primul rând, pentru că o relaţie se construiește pe baze de în-credere de ambele părţi, iar noi, pacienţii, putem să facem ceva concret, ca de exemplu să ne ”facem temele” și să ne alegem cu mai mare atenţie medicul de familie, pentru a-l găsi pe acela care este cel mai potrivit pentru noi și care ne poate ghida mai bine prin întregul sistem de sănătate, pentru că acesta este, până la urmă, rolul său. În acest sens, vă prezentăm câteva modele de întrebări pe care, în sistemul de medicină primară american, pacienţii sunt sfătuiţi să le pună viitorilor lor medici de familie, pentru a-l alege pe cel mai potrivit, cu care poate construi o relaţie bazată pe încre-dere și comunicare adecvată.

Din revistă nu lipsesc nici luna aceasta recomandările noastre edito-riale - Mecanismele imune în reumatologie de Andra-Rodica Bălă-nescu, Boala Parkinson: Aspecte clinico-terapeutice de Szasz Jozsef Attila, Osteoporoza din perspectivă multidisciplinară de Violeta Cla-udia Bojincă, lecturi deosebit de utile pentru toţi profesioniștii din sistemul de sănătate.

Sperăm să vă bucuraţi și de acest număr bogat în teme de actua-litate și noutăţi din lumea medicală. De asemenea, vă așteptăm să ne împărtășiţi ideile, sugestiile și, de ce nu, să alegeţi să publicaţi articolele dumneavoastră în revista care vă aparţine.

Doina Carmen Mazilu, Președinte OAMGMAMR - filiala București

eAsistent Februarie 2019 7

Educație Medicală

Vaccinarea anti-gripală în Uniunea Europeană

Gripa de sezon nu este considerată de către toată lumea drept o boală gravă. Și totuși ea ucide aproape 650 000 de persoane în fiecare an, la nivel global, iar Organizaţia Mon-

dială a Sănătăţii și partenerii săi estimează că 44 000 dintre aceștia provin din Europa.

Tocmai de aceea vaccinarea împotriva gripei este atât de impor-tantă, în special pentru a-i proteja pe copii, persoanele în vârstă, femeile gravide sau persoanele cu sistemul imunitar slăbit pe fon-dul unor afecţiuni cronice, grupuri pentru care efectele gripei pot fi mult mai serioase decât pentru restul populaţiei.

Deși circa 34 000 (peste 75%) dintre cele 44 000 de decese cauza-te de gripa sezonală în Europa sunt în rândul populaţiei cu vârsta de 65 de ani, vaccinarea în cadrul acestui grup rămâne scăzută.

Jumătate dintre ţările din Regiunea Europeană a OMS vaccinează mai puţin de 1 din 3 persoane în vârstă.

Din păcate, România are una dintre cele mai scăzute rate ale vac-cinării din Uniunea Europeană și în rândul acestei sub-populaţii.

Educație Medicală


De exemplu, în 2016, rata vaccinării persoanelor de peste 65 ani a fost de 8% în România (cu Estonia și Letonia la 3-4%), în timp ce în Marea Britanie s-a situat la 71%, Spania la 56% și Irlanda la 55%. Aceste cifre scăzute ale vaccinării realizate vin în ciuda angajamen-tului ţărilor din UE de a atinge un nivel de 75% în rândul populaţiei în vârstă.

În ceea ce privește celelalte grupuri la risc, vaccinarea este, de ase-menea, scăzută – de exemplu, în cazul celor cu boli cronice, rata vaccinării a fost de sub 40% în majoritatea ţărilor. Majoritatea ţă-rilor recomandă vaccinarea anti-gripală în cazul lucrătorilor din sis-temul medical, dar vaccinarea a fost de doar 40%. 90% dintre ţări recomandă vaccinarea în cazul femeilor gravide, dar vaccinarea în jumătate dintre ţări este de sub 10%.

Numai 8 din 29 de ţări (printre cele 8 numărându-se Finlanda, Ma-rea Britanie și Polonia) recomandă vaccinarea anti-gripală sezonală pentru copii și adolescenţi, în primul rând deoarece studii de im-pact al vaccinării în cazul copiilor s-au desfășurat în doar câteva ţări. Marea Britanie are o rată de acoperire a vaccinării la copii de 50-60%, în timp ce Finlanda de 50%.

Rata vaccinării în rândul populaţiei la risc a scăzut în întreaga regi-une europeană în ultimii 7 ani și jumătate dintre ţări raportează o scădere a numărului de vaccinuri disponibile, conform unui studiu desfășurat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolii și Regiunea Europeană a OMS.


Educație Medicală

Acesta este unul dintre motivele pentru care, într-un efort desfășu-rat pe parcursul a 10 ani, UE a adoptat câteva iniţiative importante în domeniul vaccinării. În 2009, Consiliul UE a adoptat o recoman-dare care încurajează statele membre să dezvolte și implementeze strategii de vaccinare anti-gripală a populaţiei la risc, cu obiectivul de a obţine o acoperire de cel puţin 75%.

Printre factorii cheie care afectează major nivelul vaccinării se re-găsesc legislaţia care reglementează vaccinarea și accesibilitatea și disponibilitatea serviciilor de vaccinare. În acest context, în 2018, Comisia Europeană a propus o recomandare a Consiliului UE cu privire la îmbunătăţirea accesibilităţii serviciilor de vaccinare, care sprijină următoarele măsuri:

1. Facilitarea accesului la servicii naţionale și regionale de vacci-nare prin simplificarea și extinderea oportunităţilor de vaccinare datorită folosirii unor furnizori din comunitate precum farmacii-le, asistenţii medicali și serviciile medicale școlare și de la locul de muncă.

O poveste de succes în această privinţă este Portugalia. Acolo, Aso-ciaţia Naţională a Farmaciștilor din Portugalia a dezvoltat un pro-gram de training pe tema imunizării la care au participat 2000 de farmaciști din 1273 farmacii. 1 din 4 persoane care au fost vaccinate antigripal în acel sezon – 14-15 – au primit vaccinul într-o farma-cie. Aceasta a reprezentat o contribuţie majoră de sănătate publică, Portugalia atingând atunci o rată de 60% a vaccinării în rândul po-pulaţiei în vârstă.

2. Dezvoltarea programelor de educaţie medicală continuă pentru a promova, în rândul tuturor profesioniștilor din sistemul medical, training-ul pe tema vaccinologiei și imunizării, inclusiv pe tema fur-nizării de servicii de vaccinare prin intermediul farmaciilor.

3. Dezvoltarea de sisteme informatice de colectare a datelor pri-vind administrarea vaccinurilor de către farmaciști și alţi potenţiali furnizori (asistenţi medicali, sistemul de medicină școlară).

Centrul European de Prevenire și Control al Boliilor continuă să sub-

Educație Medicală


linieze că toate persoanele cărora li se recomandă vaccinarea an-ti-gripală ar trebui să se vaccineze, deoarece aceasta este metoda cea mai eficace de prevenire a îmbolnăvirii.

Numai așa putem începe să reducem costurile sociale și economi-ce în creștere pe care gripa le provoacă în fiecare an.

În plus de vaccinare, considerată cea mai eficientă metodă de pre-venire, medicii afirmă că gripa poate fi ţinută la distanţă și dacă fie-care dintre noi respectăm o serie de reguli de limitare a răspândirii acesteia. Printre alte recomandări se numără spălatul pe mâini cu apă și săpun în mod corect și regulat, acoperirea gurii și a nasului cu un șerveţel, în caz de strănut, care apoi este aruncat. O altă recomandare importantă pentru pacienţii sau cunoscuţii noștri este consumul ridicat de lichide cum sunt ceaiurile cu lămâie și alimentaţia bogată în legume și fructe.

Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent


Educație Medicală

Surse de documentare

https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20181213-1?inheritRedirect=true&redirect=%2Feurostat%2 Fweb%2Fmain%3Fticket%3DST-6951351-TUHXIlAi1sM2w0PilbZ-n67i3wSlZeDdEuUsqaWznzrb9F3xZnyE1SRcmas0kZhSaixL1Lzvz zurW94zomjYKsPYW-PHslUMVSXYCvqGAXLsYZza-Me-5XP0nmTUHGNEhr0yVoMNjCsRJW3GsN3Mk1cWw9i58

https://ecdc.europa.eu/en/news-events/low-uptake-seasonal-in-fluenza-vaccination-europe-may-jeopardise-capacity-protect-pe-ople

https://ec.europa.eu/health/vaccination/overview_en

https://www.who.int/influenza/spotlight

https://www.vaccineseurope.eu/wp-content/uploads/2018/06/VE-Flu-Vaccination-Access-Pharmacies-0506018-FIN-FIN.pdf

https://www.mdedge.com/infectiousdisease/article/170978/vac-cines/european-experts-envy-us-pediatric-flu-vaccination

https://www.vaccineseurope.eu/wp-content/uploads/2018/06/VE-Flu-Vaccination-Access-Pharmacies-0506018-FIN-FIN.pdf

https://adevarul.ro/news/societate/simptome-gripa-ministrul-sa-natatii-avertizeaza-perioada-varf-e-asteptata-februarie-patru-de-cese-cauzate-virusul-gripal-1_5c35a36cdf52022f7567783e/index.html

sursa foto 1: https://www.who.int/influenza/spotlight

sursa foto 2: https://www.msnews.ro/tag/epidemie-de-gri-pa-2019/

sursa foto 3: http://www.interferente.ro/spalarea-corecta-a-mai-nilor.html

Eveniment


Ziua Mondială a Cancerului - 4 februarie

Ziua mondială de luptă contra cancerului simbolizează mobi-lizarea pentru creșterea conștientizării cu privire la această temă și îndemnul de a o transforma într-o prioritate globală

în domeniul sănătăţii.

În întreaga lume, au fost organizate festivaluri, seminarii, campanii de informare publică și alte evenimente. Dincolo de scopul de a crește gradul de conștientizare, ele au urmărit să educe oamenii cu privire la modul în care pot combate cancerul, prin screening și de-tectarea timpurie, printr-o alimentaţie sănătoasă și prin activitate fizică, prin renunţarea la fumat, dar și cum pot motiva oficialităţile să transforme problema cancerului într-o prioritate.

Uniunea pentru Controlul Internaţional al Cancerului, care orga-nizează Ziua Mondială a Cancerului, a lansat anul acesta o nouă campanie de 3 ani pe tema: „Eu sunt și voi fi” prin care solicită un angajament personal de a contribui la reducerea poverii globale a cancerului.

Printre alte instrumente propuse regăsim și ghidul ”Cum să vorbim


Eveniment

despre cancer” (How to talk about cancer), care are rolul de a răs-punde la mulţimea de bariere și întrebări despre cum să abordezi acest subiect atât de complex.

Pentru că în unele modele culturale cancerul este încă un subiect tabu, greu de abordat, pentru mulţi dintre noi rămâne o temă cu care nu ne simţim confortabil. Totuși, a vorbi în mod deschis și res-ponsabil despre cancer ajută să înţelegem mai bine ce se întâmplă, îmbunătăţește rezultatele tratamentelor și, în final, poate ajuta la salvarea vieţilor.

Ghidul ne spune, în primul rând, că nu există reguli referitoare la modul ideal de a vorbi despre cancer, tot așa cum nu există o „cale corectă” sau „o cale greșită” pentru o persoană, familia și prietenii săi de a face faţă cancerului. El propune însă o abordare care poa-te ajuta la identificarea celui mai bun mod pe care cineva îl poate găsi pentru a vorbi despre acest subiect.

În cazul unei persoane diagnosticată cu cancer, prietenii, familia și colegii pot juca un rol major în asigurarea suportului emoţional, social și practic.

Modul în care purtaţi discuţia este diferit de la persoană la per-soană, deoarece fiecare abordează propriul diagnostic de cancer

Eveniment


și parcursul de după acesta în mod diferit. Mai ales atunci când nu sunteţi sigur cum să gestionaţi subiectul, este mai bine să discutaţi decât să evitaţi conversaţia cu totul.

Ghidul dă câteva sugestii care pot ajuta când abordaţi discuţia, ast-fel încât să vă simţiţi mai bine pregătit.

Primul pas pe care acesta îl recomandă este pregătirea. Ea implică:

• Să încerci să-ţi analizezi propriile sentimente legate de aceas-


Eveniment

tă situaţie

• Să fii conștient că experienţele proprii îţi pot afecta modul în care reacţionezi

• Să încerci să afli despre diagnostic prin intermediul unor sur-se credibile și sigure, astfel încât să fii cât mai corect informat.

În etapa următoare este recomandat:

• Să abordezi deschis subiectul

• Să petreci timp cu persoana diagnosticată cu cancer

• Să o întrebi dacă dorește să vorbească despre experienţa ei

• Să o lași să decidă ce și cât dorește să împărtășească

• Să fii dispus (ă) să vorbești despre propria experienţă și să îi lași pe celălalt să-și împărtășească temerile

• Să fii disponibil (ă) să vorbești despre acest subiect oricât de des dorește persoana diagnosticată cu cancer să o facă și să te re-tragi dacă persoana preferă acest lucru

• Să vorbești despre alte subiecte ca să normalizezi situaţia.

Oferă-ţi ajutorul:

• Poţi contribui cu diverse mici servicii (de genul să faci cumpă-rături sau să plimbi câinele)

• Oricum, întreabă mai întâi dacă ar dori ajutor

• Dacă vrei să ajuţi, respectă angajamentul și oferă sprijin con-cret.

Ghidul recomandă și să:

• Eviţi compararea situaţiei prezente cu cea a altor persoane pe care le cunoști și care au un diagnostic similar, mai ales să po-vestești lucruri care sperie

• Eviţi cu totul să discutaţi despre șansele de recuperare sau de supravieţuire sau să minimizezi importanţa situaţiei

Eveniment


• Nu arăţi un optimism exagerat sau o falsă speranţă

• Eviţi folosirea unui limbaj care ar putea-o face pe persoana diagnosticată cu cancer să se simtă vinovată (de exemplu „Trebuie să luptaţi”, „Nu renunţa la luptă”)

• Eviţi întrebări dificile precum „Cât timp v-a dat medicul?”

• Eviţi să recomanzi remedii alternative despre care ai citit

• Eviţi să propui soluţii bazate pe religie sau credinţe

• Respecţi intimitatea persoanei diagnosticate cu cacer și să îi lași dreptul de comunica ea însăși cu alte persoane despre situaţia sa

• Eviţi să centrezi conversaţia pe tine și propriile sentimente

• Ceri scuze fără să fii defensiv (ă), dacă simţi că ai spus ceva greșit

• Respecţi alegerile persoanei diagnosticate cu cancer și să eviţi impunerea propriilor păreri despre ceea ce crezi că ai face dacă ar trebui să decizi cu privire la tratament și îngrijire într-o situaţie si-milară

• Îi asculţi dacă sunt supăraţi mai degrabă decât să le ceri să depășească momentul.

Când nu ești foarte sigur ce să spui, ghidul îţi recomandă să folo-sești abordări de genul:

• „Nu sunt sigur ce să spun, dar dacă pot face ceva pentru a vă ajuta, sunt aici pentru dvs.”

• „Îmi pare foarte rău să aud că treceţi prin aceasta”

• „Dacă vreţi să vorbim, sunt gata să vă ascult.”

• ”Dacă pot ajuta cu ceva, vă rog să-mi spuneţi”.

Pentru cineva care nu știe cum să procedeze și cum să răspundă la multiplele necunoscute aduse de acest subiect, pentru cine-va interesat să afle mai multe despre cancer sau pentru persoana


Eveniment

diagnosticată cu cancer ori din reţeaua acestuia de sprijin, ghidul poate fi un instrument util de documentare și sprijin despre cum să abordezi comunicarea pe un subiect dificil pentru ambele părţi.



https://www.worldcancerday.org/about/2019-2021-world-cancer- day-campaign

https://www.cancer.org/latest-news/world-cancer-day-2019.html

Sursa foto 1: https://doxologia.ro/sanatate/documentar/ziua-mon-diala-de-lupta-impotriva-cancerului-4-februarie

Sursa foto 2: https://www.worldcancerday.org/sites/default/files /2018-09/WCD19_How%20To%20Guide_Talk%20about%20can-cer_FA_ENG.pdf

Interviu


Interviu cu medicul tău

Pentru cei mai mulţi dintre noi modelele sistemelor vestice de sănătate par opţiunea ideală. Totuși, dincolo de diferitele lu-cruri la care ne uităm cu invidie și, de ce nu, cu speranţa că

vor fi mult mai accesibile și în România, cum ar fi spitalele extrem de bine dotate sau personalul medical zâmbitor și plin de solici-tudine, poate n-ar strica să ne gândim și la ce putem face fiecare dintre noi diferit, atunci când suntem pacienţi.

Și, aceasta, în primul rând pentru că o relaţie se construiește pe baze de încredere de ambele părţi, iar noi, pacienţii, putem să facem ceva concret, ca de exemplu să ne ”facem temele” și să ne alegem cu mai mare atenţie medicul de familie, pentru a-l găsi pe acela care este cel mai potrivit pentru noi și care ne poate ghida mai bine prin întregul sistem de sănătate, pentru că acesta este până la urmă rolul său.

Vă prezentăm în cele ce urmeză câteva modele de întrebări pe care, în sistemul de medicină primară american, pacienţii sunt sfătuiţi să le pună viitorilor lor medici de familie, pentru a-l alege pe cel mai potrivit.


Interviu

În timpul unui dialog iniţial cu un potenţial nou medic de familie, este deosebit de important să aflaţi cât de multe lucruri despre experienţa și competenţele sale sau despre stilul său de comuni-care, pentru a putea evalua dacă ar fi un medic de familie potrivit pentru dumneavoastră.

Iată câteva dintre întrebările pe care specialiştii americani le-au considerat importante în această privinţă:

1. Care sunt calificările și experienţa dumneavoastră ca medic de familie?

În plus de educaţia medicală formală, calificările, experienţa și do-meniile de interes ale unui medic de familie pot spune multe des-pre competenţele sale, spune Dr. Lawrence Schlitt, un specialist în medicina de familie de la Clinica Scripps din San Diego, SUA.

De exemplu, dacă pe dumneavoastă, ca pacient, vă interesează în mod deosebit sănătatea femeii, este recomandat să cautaţi un medic de familie care împărtășește același interes.

Ca pacient, puteţi încerca să aflaţi mai multe despre facultatea pe care a absolvit-o potenţialul nou medic de familie, despre perioada rezidenţiatului și alte calificări sau specializări pe care le-a obţinut.

De exemplu, un medic de familie poate fi interesat de terapiile

Interviu


complementare, precum acupunctura, și poate avea calificări în acest domeniu, în același fel în care un ginecolog se poate specia-liza în menopauză sau tratarea infertilităţii.

Important este, de asemenea, și dacă medicul de familie predă la școli postliceale sanitare sau alte școli de medicină sau dacă este lector în cadrul unor programe de educaţie medicală continuă. Pu-teţi întreba, de asemenea, și dacă medicul participă la cercetări medicale sau studii clinice.

2. Care sunt spitalele la care medicul respectiv își trimite pacienţii?

Aceasta este o întrebare relevantă pentru situaţiile în care aţi avea, eventual, nevoie de spitalizare sau intervenţii chirurgicale. În ase-menea situaţii, este important să aveţi încredere și în personalul spitalului, la fel de mult cât aveţi și în medicul dumneavoastră de familie. Astfel, este important ca spitalul respectiv să aibă certi-ficări recente ale standardelor de calitate și siguranţă în privinţa actului medical.

3. Care este stilul de comunicare cu pacienţii pe care îl practică medicul?

Modul în care un medic comunică cu pacienţii poate face diferenţa dintre o relaţie reușită și una frustrantă. O relaţie reușită se bazează pe încredere și comunicare în ambele sensuri. Astfel, este impor-tant să puneţi întrebări care vă ajută să evaluaţi gradul în care me-dicul respectiv dă în mod consecvent dovadă de răbdare, inteligenţă emoţională și comunicare eficace.

Fiţi precauţi în a vă alege un medic de familie care nu demonstrea-ză aceste calităţi în timpul interacţiunilor directe cu voi sau alţi pacienţi sau care nu are abilităţi de ascultare la nivelul dorit de dumneavoastră.

Medicii de familie cu care puteţi să construiţi o relaţie de succes sunt experţi în a stabili legături solide cu pacienţii lor. Ei dau dova-dă nu numai de compasiune, dar și de empatie, pentru a înţelege și alte puncte de vedere în afară de cel propriu, mai ales în situaţiile


Interviu

dificile ale interacţiunii cu pacienţi anxioși, supuși unui nivel ridicat de stres emoţional. Medicii sunt chemaţi să îi calmeze pe aceștia și să le ofere asigurarea, confortul psihologic că vor fi bine îngrijiţi.

Unii dintre medici îi spun pacientului exact ce tratament să urme-ze, nelăsându-le spaţiu de alegere între mai multe opţiuni. Această abordare este binevenită pentru unii pacienţi, care vor ca medicul lor să ia toate deciziile în ceea ce privește procesul terapeutic.

Alţi medici le prezintă pacienţilor câteva opţiuni și le fac o reco-mandare, prezentându-le o listă de avantaje și dezavantaje, alege-rea aparţinându-le totuși pacienţilor.

Stilul cel mai potrivit depinde aici de ce își dorește pacientul – cât de implicat vrea și poate să fie în acest proces.

Fiecare medic de familie este diferit în abordare – unii pun accent pe prevenţie, alţii se concentrează pe tratarea problemelor de să-nătate existente în momentul respectiv. În mod ideal, cele două ar trebui să se completeze. Tocmai de aceea vă recomandăm să aveţi cu medicul respectiv o conversaţie despre filozofia lor în privinţa prevenţiei și tratării.

Legat de comunicarea medic-pacient, un alt aspect important este disponibilitatea medicului de a răspunde la telefon. De asemenea,

Interviu


încercaţi să aflaţi și cine preia apelurile în timpul programului de consultaţii – sunt acestea preluate de asistenţii medicului de fami-lie, care apoi îl informează cine a sunat și acesta revine cu un tele-fon către pacient? Unii dintre medici au început să preia întrebări și pe email, ceea ce poate reprezenta un lucru bun pentru pacienţii fluenţi în comunicarea digitală.

Ce se întâmplă dacă pacientul are nevoie de îngrijire după pro-gramul de consultaţii al medicului? Sunt programările de urgen-ţă disponibile, dacă pacientul are nevoie de consultaţie în regim de urgenţă? Cât de repede poate fi făcută o astfel de programare de urgenţă? În unele cazuri, medicii au asistenţi disponibili în ase-menea situaţii, aceștia preluând consultaţia de urgenţă, în limitele competenţei lor profesionale.

Toate acestea sunt aspecte care trebuie cunoscute de pacienţi – a ști la ce să te aștepţi este un element de bază al construirii unei relaţii bune cu medicul, care să dea satisfacţii ambelor părţi.

Cel mai bun mod pentru a afla toate aceste lucruri este programa-rea unui interviu cu potenţialul nou medic de familie, chiar dacă această abordare pare intimidantă, la început, pentru pacient.

În caz că programaţi acest interviu până la urmă, este cel mai bine ca interviul să se desfășoare la cabinetul medicului de familie, lu-cru care vă va permite și să vedeţi cum arată facilitatea medicală (ce standarde de calitate și siguranţă respectă, dacă are amenajări pentru persoanele cu dizabilităţi, cât de stresat pare personalul medical al cabinetului, etc.) și cât de confortabil vă simţiţi acolo.

Dacă medicul reacţionează rezervat la ideea de a avea un aseme-nea interviu și de a vă răspunde întrebărilor, acest lucru trebuie să reprezinte pentru dumneavoastră un semn de întrebare, caz în care specialiștii americani recomandă pacienţilor lor să continue căutarile până-l găsesc pe acel medic dispus să demonstreze că este medicul de familie potrivit pentru ei.



Interviu


https://www.scripps.org/news_items/4897-5-questions-to-ask - when -looking-for-a-new-doctor

https://www.thealternativedaily.com/interview-your-doctor/

https://www.betterteam.com/family-doctor-interview-questions

sursa foto 1: https://www.scripps.org - Dr. Lawrence Schlitt, Family Medicine, Scripps Clinic

sursa foto 2: https://www.thealternativedaily.com/interview-your-doctor/

Istorie


Istoria oncologiei

În lume, după bolile cardiovasculare, cancerul este a doua cauză principală de deces. De exemplu, jumătate dintre bărbaţi și o treime dintre femeile din Statele Unite vor dezvolta cancer în

timpul vieţii lor.

Totuși, milioane de oameni cu cancer își prelungesc viaţa datorită identificării și tratamentului precoce.

Cancerul nu este o boală nouă, de-a lungul timpului el afectând un număr semnificativ de oameni din întreaga lume. Termenul ”can-cer” provine din cuvântul grecesc karkinos și descrie tumorile (car-cinoame), așa cum au fost ele denumite de medicul Hippocrates (460-370 î.Hr), dar el nu a fost primul care a descoperit această boală.

Unele dintre cele mai timpurii dovezi referitoare la cancerul osos la om au fost descoperite la mumiile din Egiptul antic și în manuscri-sele antice care datează din jurul anului 1600 î. Hr.

Cel mai vechi caz înregistrat de cancer de sân din lume provine tot din Egiptul antic din 1500 î.Hr, consemnându-se atunci și că nu


Istorie

există nicio metodă de vindecare pentru cancer, doar tratament paliativ. Conform inscripţiilor, tumorile de suprafaţă au fost înde-părtate chirurgical într-o manieră similară cu cea care este folosită și astăzi.

Începând cu secolul al XV-lea, oamenii de știinţă au dezvoltat o înţelegere mai bună a corpului uman. În anul 1761, Giovanni Mor-gagni din Padova a fost primul care a început să facă un lucru care a devenit rutină astăzi – și anume autopsii pentru a valida cauza morţii și pentru a face constatări patologice după moarte. Aceasta a pus bazele oncologiei știinţifice și studiului cancerului.

În aceeași perioadă, chirurgul scoţian John Hunter (1728-1793) a su-gerat că unele tipuri de cancer ar putea fi vindecate prin intervenţie chirurgicală. El a descris și modul în care chirurgul ar putea decide care tipuri de cancer pot fi astfel îndepărtate.

Un secol mai târziu, dezvoltarea anesteziei a permis chirurgiei să câștige teren și s-au dezvoltat operaţii clasice de cancer cum ar fi mastectomia radicală.

Odată cu secolul al XIX-lea, ca efect al folosirii microscopului mo-dern, s-a ajuns la studierea ţesuturilor bolnave, ceea ce a însem-

Istorie


nat și nașterea oncologiei știinţifice. Rudolf Virchow, denumit ade-sea și fondatorul patologiei celulare, este cel care a furnizat baza știinţifică pentru studiul patologic modern al cancerului. La fel cum Morgagni a legat constatările autopsiei observate cu ochiul liber cu evoluţia clinică a bolii, Virchow va corela patologia microscopică cu boala.

Această metodă permitea o mai bună înţelegere a distrugerilor provocate de cancer și a contribuit la dezvoltarea unor intervenţii chirurgicale mai eficiente. Țesuturile corporale îndepărtate de că-tre chirurg puteau fi acum examinate și se putea da un diagnostic precis. Patologul putea, de asemenea, să spună chirurgului dacă operaţia îndepărtase complet cancerul.

Până la mijlocul secolului al XX-lea, oamenii de știinţă au început să rezolve problemele complexe legate de cancer din domeniul chi-miei și biologiei. Pentru descoperirea structurii elicoidale a ADN-ului, Watson și Crick aveau să primească premiul Nobel în anul 1962. Ulterior, oamenii de știinţă vor afla cum s-au dezvoltat gene-le și cum puteau fi ele afectate de mutaţii. Astfel, cancerul poate fi cauzat de substanţe chimice (carcinogene), radiaţii, virusuri și, de asemenea, poate fi moștenit.

Majoritatea substanţelor cancerigene afectează ADN-ul, ceea ce duce la o creștere anormală a celulelor. Celulele canceroase cu ADN de-teriorat nu mor, în timp ce celulele normale cu ADN deteriorat mor.

În perioada anilor 1970, oamenii de știinţă au descoperit două familii importante de gene: 1/ oncogene - sunt gene care fac ca celulele normale să crească necontrolat, devenind celule canceroase. Aces-tea se formează prin mutaţiile anumitor gene normale ale celulei numite proto-oncogene (genele care controlează în mod normal cât de des se divide o celulă și gradul în care ea se diferenţiază) și 2/ genele supresoare ale tumorilor - sunt gene normale care con-trolează diviziunea celulară, repară ADN-ul și informează celulele când trebuie să moară. Atunci când o gena tumorală supresoare nu funcţionează corect, dezvoltarea celulelor poate scăpa de sub control, ceea ce poate duce la cancer. Oamenii de știinţă au iden-


Istorie

tificat gene oncogene și gene supresoare tumorale care sunt afec-tate de substanţe chimice sau radiaţii. De exemplu, au fost desco-perite genele cancerului mamar BRCA1 și BRCA2, dar și alte gene care sunt asociate cu cancerele moștenite, cum ar fi cancerele de tiroidă, pancreas, rect, colon, rinichi, ovare și cancerele de piele.

Pe măsură ce lumea medicală a recunoscut importanţa schimbă-rilor genetice aduse de cancer, au început să fie dezvoltate terapii (medicamente sau substanţe care interferează cu molecule spe-cifice) pentru a depăși efectele acestor modificări asupra genelor supresoare tumorale și oncogene.

Katsusaburo Yamagiwa și Koichi Ichikawa de la Universitatea din Tokyo au indus pentru prima dată în 1915 cancerul la animale de laborator prin aplicarea gudronului de cărbune pe pielea iepurelui. Cu mai bine de 150 de ani în urmă, clinicianul John Hill din Londra avea să indice că tutunul este cancerigen. Au trecut însă mulţi ani până când tutunul avea să fie „redescoperit” ca fiind cea mai dis-trugătoare sursă de substanţe cancerigene cunoscute.

Astăzi cunoaștem și suntem îndemnaţi să evităm multe substanţe care cauzează cancer: gudroane de cărbune și derivaţii lor (cum ar fi benzenul), azbest, unele hidrocarburi, anilină (o substanţă folosi-tă pentru fabricarea coloranţilor) și multe altele. Radiaţiile ionizan-

Istorie


te provenite de la o varietate de surse, inclusiv de la soare, sunt și ele cunoscute ca prezentând risc de a provoca cancer.

În anul 1911, Peyton Rous de la Institutul Rockefeller din New York a descris un tip de cancer (sarcom) la găini provocat de ceea ce va deveni cunoscut sub numele de virusul sarcomului Rous. Pentru acestă descoperire, el a primit Premiul Nobel în 1968.

Mai multe virusuri sunt acum legate de cancerul la oameni, ca de exemplu:

• Infecţia de lungă durată cu virusurile hepatitei B sau C poate duce la cancer de ficat.

• Persoanele cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) au un risc crescut de apariţie a mai multor cancere, în special a sarcomului Kaposi și a limfomului non-Hodgkin.

• Unul dintre virusurile herpetice, virusul Epstein-Barr, provoacă mononucleoză infecţioasă și a fost legat de limfoame non-Hodgkin și de cancer nazofaringian.

• Virușii papilloma umani (HPV) au fost legaţi de multe tipuri de cancer, în special de cele ale colului uterin, vulvei, vaginului, anusu-lui și penisului. Unele tipuri de cancer de cap și gât (mai ales limba


Istorie

și amigdalele) sunt legate de tipurile de HPV cu grad ridicat de risc.

Acum, la începutul secolului XXI, proliferarea cunoștinţelor privind biologia cancerului a dus la progrese remarcabile în prevenirea, depistarea precoce și tratamentul acestuia. Oamenii de știinţă au învăţat mai multe despre cancer în ultimele două decenii, decât au învăţat de-a lungul tuturor secolele anterioare.

Începând din anul 2014, Agenţia Internaţională pentru Cercetare a Cancerului a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a identificat mai mult de 100 de agenţi cancerigeni chimici, fizici și biologici. Multe dintre aceste asociaţii au fost recunoscute cu mult înainte ca oa-menii de știinţă să înţeleagă modul în care se dezvoltă cancerul.

În zilele noastre, cercetarea descoperă noi substanţe cancerigene, explicând cum ele provoacă cancerul și oferind o perspectivă asu-pra modalităţilor de prevenire.

Progresele înregistrate sunt diferite, ca de exemplu:

Terapii mai bine orientate: Pe măsură ce biologia moleculară a can-cerului progresează, cercetătorii vor avea mai multe ţinte pentru noile lor medicamente.

Imunoterapie: Sunt dezvoltate medicamente care urmăresc anu-mite puncte imune de control pentru a ajuta sistemul imunitar să distrugă mai bine celulele canceroase.

Progrese ale geneticii cancerului: cercetătorii caută mutaţii geneti-ce care fac ca unii pacienţi să răspundă mai bine la anumite medi-camente.

Nanotehnologia: Această tehnologie promite rezultate de imagis-tică foarte promiţătoare, care pot arăta cu precizie localizarea tu-morilor. De asemenea, contribuie la dezvoltarea unor medicamen-te mai specifice și eficiente împotriva celulelor canceroase.

Robotica chirurgicală: Pe măsură ce tehnologia mecanică și infor-matică progresează, se așteaptă ca sistemele viitorului să poată eli-mina chirurgical tumorile mult mai complet și mai puţin traumatic.

Istorie


Realizarea profilurilor și proteomica: Cunoscând ce proteine sunt prezente în celule, oamenii de știinţă pot afla mai multe despre modul în care se comportă celulele. În cazul cancerului, aceasta poate ajuta la distingerea formelor de cancer agresive de cele mai puţin agresive și poate ajuta la indicarea medicamentelor la care este posibil să răspundă tumora.

Metodele protemice sunt testate și pentru depistarea cancerului. În cazul celor mai multe tipuri de cancer, măsurarea cantităţii unei anumite proteine din sânge nu este foarte eficientă în determina-rea timpurie a acestuia.

Totuși, cercetătorii speră că prin compararea cantităţii relative a mai multor proteine, rezultatele ar putea fi mai folositoare și că găsirea unor cantităţi mari de anumite proteine, în timp ce altele sunt de-ficitare, poate furniza informaţii precise și utile despre tratamen-tul cancerului și despre efectele sale. Proteinele (și alte tipuri de molecule) se găsesc chiar și în aerul expirat, care este acum testat pentru a vedea dacă prezintă semnele timpurii ale cancerului pul-monar. Rezultatele studiilor privind cancerul pulmonar și colorec-tal au fost promiţătoare, iar aceasta reprezintă o zonă interesantă de cercetare care poate face istorie.



https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2927383/

http://www.ascopost.com/issues/november-1-2014/a-history-of-medical-oncology/

https://www.cancer.org/cancer/cancer-basics/history-of-cancer.html

Sursa foto 1: https://adevarul.ro/tech/stiinta/doctorul-mumiilor-


Istorie

cele-mai-vechi-boli-1_5118d14b4b62ed5875fcb6b2/index.html

Sursa foto 2: https://www.livescience.com/59551-brca-genes-can-cer-risk.html

Sursa foto 3: https://www.huffpostmaghreb.com/entry/cancer- en-afrique-loms-plaide-pour-une-couverture-sanitaire-universelle_mg_5c583c9ae4b00187b552f57f


Lumea Medicală

“Comunicarea poate fi benignă sau malignă, în-tocmai precum tumorile” - Universul emoţiilor profesioniştilor din sănătate şi comunicarea cu pacienţii

După cum afirmă majoritatea cercetătorilor în comunicarea medicală, interacţiunile dintre pacienţi anxioși și personal medical tensionat duc adesea la conflict și lipsa de aderenţă

la tratament.

Există o corelaţie clară dintre o relaţie bună dintre pacient și per-sonalul medical și îmbunătăţirea stării de sănătate a pacientului, eficacitatea actului medical și scăderea folosirii unităţilor medica-le, precum și scăderea duratei internării în spital.

Modul în care suntem trataţi de către personalul medical poate determina viitoarele noastre decizii și comportamente legate de sănătate.

Informaţia pe care o primim – cum o primim și de la cine – va in-fluenţa dacă vom căuta servicii de îngrijire și vom respecta trata-mentul.

Nu ar trebui să subestimăm influenţa pe care o are un profesionist din sănătate care îl face pe pacient să se simtă confortabil, îl in-formează periodic despre evoluţia stării lui de sănătate, păstrează


Lumea Medicală

confidenţialitatea informaţiilor, ascultă fără să judece, execută cu mână sigură procedurile medicale adecvate sau explică cu răbdare beneficiile aderenţei la tratament.

Pentru a valida aceste recomandări și a îi pregăti pe profesioniș-tii din sistemul de sănătate pentru a-și îmbunătăţi înţelegerea si-tuaţiei pacienţilor și comunicarea cu aceștia, USAID și PEPFAR au finanţat un proiect global numit “Legături” (“Linkages”). În cadrul acestuia, organizaţia Intrahealth International a creat un ghid de pregătire pentru profesioniștii din sănătate numit “Sănătate pen-tru toţi: Ghid de pregătire pentru profesioniștii din sistemul de să-nătate pentru furnizarea de servicii de calitate în îngrijirea pacien-ţilor HIV-SIDA, fără stigmatizare”.

Obiectivele specifice au fost să îi ajute pe participanţii în proiect să devină mai empatici și să-și dezvolte aptitudinile clinice și interper-sonale. Un element important care a fost subliniat în proiect a fost că emoţiile personalului medical, precum și alţi factori (normele sociale și credinţele personale ale acestuia) influenţează compor-tamentele și calitatea serviciilor oferite acestor grupuri vulnerabile ale persoanelor purtătoare de HIV.

Acesta a fost doar unul dintre proiectele și cercetările recente care


Lumea Medicală

au studiat importanţa emoţiilor profesioniștilor din sistemul de să-nătate în mediul profesional, modul în care aceștia își gestionează emoţiile și rolul și impactul acestora în administrarea actului me-dical.

De exemplu, un studiu recent care a implicat o unitate de tera-pie intensivă și o unitate de îngrijiri paliative, ambele din Brazilia, a relevat câteva concluzii deosebit de interesante care ilustrează aspectele legate de managementul emoţiilor în context clinic. Deși ambele unităţi gestionează cazuri extreme, la limita dintre viaţă și moarte, ele cer două forme extrem de diferite de atenţie profesio-nală, management al emoţiilor și interacţiune cu pacienţii.

Unitatea de terapie intensivă a fost creată cu scopul de a combi-na trei componente critice: pacienţi în situaţii critice, echipament sofisticat și personal cu experienţă și competenţele de a gestiona acești pacienţi și echipamentul din unitate. Observatorii activităţii profesioniștilor de acolo au subliniat că nu au surprins nicio expre-sie a emoţiei din partea profesioniștilor din unitate, a pacienţilor și a aparţinătorilor. Rutinele profesionale erau organizate în așa fel încât eficienţa tehnico-medicală să primeze. Într-un asemenea

Unitatea de îngrijiri paliative - Spitalul general din Montreal, Canada


Lumea Medicală

mediu, apropierea unui profesionist de un pacient și suferinţa lui este percepută, dincolo de o anumită limită, drept o posibilă ame-ninţare la adresa eficacităţii tehnico-medicale.

Sensibilizarea profesioniștilor nu este văzută cu ochi buni de restul echipei medicale, pentru ca limitele profesionale să nu devină ne-clare. Echipa se poziţionează la o distanţă “adecvată” de pacient și suferinţa lui, ceea ce reprezintă un anumit mod de management emoţional. Monitorizarea funcţiilor vitale, diversele manevre și proceduri tehnice și terapeutice sunt mai bine valorizate de perso-nal decât contactul cu propriile emoţii, această medicalizare extre-mă fiind un fel distinct de control al emoţiilor.

Pe de altă parte, unitatea de îngrijiri paliative urmărește să îl spriji-ne și aline pe pacient până la sfârșitul vieţii, diminuându-i durerea și oferind sprijin emoţional și spiritual și pacientului și aparţinăto-rilor acestuia. Este responsabilitatea profesionistului din îngrijirile paliative de a administra expresia emoţiilor tuturor celor implicaţi în procesul morţii: pacienţi, aparţinători și personal medical. În acest mediu, moartea devine obiectul unei noi abordări, în care emoţiile tuturor celor prezenţi sunt valorizate și trebuie exprimate.

Pentru ca o unitate de îngrijiri paliative să își atingă obiectivele, profesioniștii de acolo au nevoie de pregătire axată pe dobândirea de cunoștinţe tehnice în mai multe domenii, în prim plan aflându-se și gestionarea emoţiilor celorlalţi și exprimarea emoţiilor proprii. Identitatea profesională a lucrătorilor din îngrijirile paliative este caracterizată, în principal, de dobândirea de cunoștinţe tehnice și dezvoltarea unor caracteristici personale de genul “ a fi atent”, “a fi rezonabil”, “a avea empatie”, “a ști când să asculţi” sau “a nu lua decizii precipitate”, după cum au declarat mulţi dintre acești profesioniști. Când are de a face cu moartea și emoţiile din jurul ei, profesionistul trebuie să fie “pregătit emoţional și spiritual” și să aibă “capacitatea de a explica cum moartea poate deveni parte din viaţă”.

Pregătirea profesioniștilor din îngrijirile paliative în privinţa pro-tocoalelor de comunicare este ceva specific acestei specializări.


Lumea Medicală

Comunicarea situaţiei pacientului este văzută ca piatră de temelie a construirii unei relaţii bune cu acesta, contribuind la atingerea obiectivului de a ajuta pacientul să aibă o moarte “bună”. După cum a spus unul dintre acești profesioniști “comunicarea poate fi benignă sau malignă, întocmai precum tumorile”. Obiectivul prin-cipal al comunicării este reducerea incertitudinii prin care trece pacientul, construirea unei relaţii bune cu acesta și necesitatea de a îi oferi o direcţie de acţiune pacientului și familiei.

Comunicarea veștilor despre situaţia pacientului către acesta și fa-milie este construită în același format prescris de formarea medi-cală: protocolul este prezentat în etape, la fel cum sunt prezentate, de exemplu, etapele tratamentului unui pacient obișnuit. Profesi-onistul trebuie să ia în calcul condiţia pacientului: dacă este capabil să accepte vestea, care sunt așteptările acestuia, măsura în care își dorește să afle adevărul și care este influenţa familiei asupra lui. După ce vestea este comunicată, profesionistul trebuie să ur-mărească cât de mult a asimilat pacientul din comunicarea despre condiţia sa și prognoza asociată. Parte din strategia folosită pentru comunicarea veștilor “proaste” este și sublinierea, în aceeași con-versaţie, a ce poate oferi medicina în privinţa controlului durerii și asigurării unei calităţi a vieţii cât mai bune.

Cele două tipuri de unităţi medicale din acest studiu brazilian - uni-tatea de terapie intensivă și unitatea de îngrijiri paliative – implică două moduri diferite de control al emoţiilor asociate cu proximi-tatea morţii. În unitatea de terapie intensivă profesioniștii tind să se concentreze exclusiv pe gestionarea parametrilor medicali și funcţiilor vitale ale pacientului, echipamentele mediind relaţia cu acesta. Această medicalizare extremă permite echipei medicale să-și păstreze obiectivitatea și să ia cele mai bune decizii medicale pentru condiţia pacientului, în unitatea de îngrijiri paliative, profe-sioniștii se concentrează pe pacient în totalitatea sa și îi încurajea-ză pe toţi cei implicaţi să-și exprime emoţiile.

Contextul fizic al unităţii de terapie intensivă reflectă modul în care echipa medicală dorește o detașare completă de emoţii și mediul


Lumea Medicală

exterior, inclusiv proximitatea morţii. Este un mediu care izolează pacientul de exterior, ferestrele sunt, de obicei, acoperite, neștiin-du-se dacă este zi sau noapte, soare sau înnorat afară.

Într-o unitate de îngrijiri paliative, mediul este luminos, colorat și cu multe ferestre, deoarece obiectivul este de a împleti moartea cu viaţa și natura și a-i accepta astfel mai ușor proximitatea.

În unitatea de terapie intensivă nu se vorbește despre emoţiile ca-uzate de proximitatea morţii, în timp ce în unitatea de îngrijiri pa-liative există o multitudine de discursuri și discuţii despre o moar-te “bună”. În mod paradoxal, poate, pentru unii, ambele abordări sunt determinate de modul specific de control al emoţiilor dat de funcţia esenţială a fiecărei dintre cele două unităţi.

Deși în ambele intervenţii obiectul profesioniștilor este același, pa-cientul ca individ, accentele se pun diferit datorită concepţiilor dis-tincte construite pe tema sănătăţii, bolii, suferinţei, vieţii, morţii și exprimării emoţiilor.



https://www.intrahealth.org/vital/let%E2%80%99s-talk-about-health-workers%E2%80%99-feelings


http://socialsciences.scielo.org/scielo.php?script=sci_arttext& pid=S1518-44712006000200005


sursa foto 1: https://www.verywellhealth.com/side-effects-of-in-effective-communication-2317356 -Dean Mitchell/Getty Images

sursa foto 2: Palliative Care Unit – Barin – en.barin.ca


Lumea Medicală

Metodologia de Elaborare a Procedurilor Operaționale de Practică Medicală pentru Asistenți Medicali Generalişti, Moaşe şi Asistenți Medicali

Din seria de lucrări prezentate în cadrul celei de-a XV-a ediții a Conferinței Naționale și a IV-a Conferință Internațională OAMGMAMR

Lansată public în cadrul celei de-a XV-a ediții a Conferinței Naționale și a IV-a Conferință Internațională OAMGMAMR, publicăm aici prezentarea lucrării ”Metodologia de Elaborare a Procedurilor Operaționale de Practică Medi-

cală pentru Asistenți Medicali Generaliști, Moașe și Asistenți Medicali”

CoordonatorMariana Zazu

As. Med. Princ. Master, Drd.

Ordinul Asistenţilor Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenţilor Medi-cali din România Filiala București, Departamentul Profesional Știinţific, de Cercetare și Dezvoltare a Profesiei

The Romanian Centre for Nursing Research. A Joanna Briggs Institu-te Centre of Excellence

Universitatea Ovidius din Constanţa, România


Lumea Medicală

Coautori Viorica Nedelcu

OAMGMAMR Filiala București

The Romanian Centre for Nursing Research. A Joanna Briggs Insti-tute Centre of Excellence

Carmen Mazilu

Președinte OAMGMAMR Filiala București


Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, Ro-mânia

Introducere

Activitatea de îngrijiri de sănătate reprezintă un proces complex care trebuie documentat etapă cu etapă, în baza legislaţiei speci-fice, a ghidurilor internaţionale de bune practici bazate pe dovezi,


Lumea Medicală

precum și a recomandărilor din standardele de calitate naţionale și internaţionale. Această activitate trebuie procedurată, astfel încât să reflecte practica reală de îngrijire, deoarece poate expune asis-tentul medical generalist, moașa și asistentul medical la numeroa-se vulnerabilităţi și riscuri profesionale.

Printre avantajele elaborării procedurilor operaţionale de practică medicală (POPM) pentru asistenţi medicali și moașe se pot enu-mera: minimizarea variabilităţii practicii medicale, reglementarea legislativă a activităţii, dezvoltarea propriilor instrumente de pre-venire a situaţiilor de răspundere juridică, documentarea activităţii profesionale, conștientizarea propriei identităţi profesionale.

Material și metodă

În ianuarie 2017, Ordinul Asistenţilor Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR) Filiala București a iniţiat Proiectul pilot „Revizuirea și actualizarea procedurilor operaţionale de practică medicală și elaborarea protocoalelor de practică medicală și a ghidurilor de bune practici bazate pe dovezi pentru asistenţii medicali generaliști, moașe și asistenţi medicali”.


Lumea Medicală

În cadrul acestui proiect își desfășoară activitatea 25 membri ai grupului de lucru „Proceduri” care au dezvoltat instrumentele de elaborare și redactare a POPM: template, ghid de elaborare, opis POPM. Acest proces a fost interactiv, extrem de dinamic și de durată, iar în această primă etapă (2017-2018) au fost elaborate POPM care vor fi aplicate în toate tipurile de secţii, indiferent de specificul acestora: administrarea medicamentelor, monitorizarea funcţiilor vitale, alimentaţia pacientului, igiena și confortul pacien-tului etc.

Rezultate

Conform Ordinului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului con-trolului intern managerial al entităţilor publice cu modificările și completările ulterioare și a recomandărilor internaţionale de bune practici bazate pe dovezi, template-ul de POPM cuprinde urmă-toarele secţiuni: scop, domeniu de aplicare, definiţii, abrevieri, do-cumente de referinţă, responsabili de proces, resurse, descrierea procedurii, identificarea riscurilor operaţionale și stabilirea măsu-rilor de limitare a acestora, indicatori de monitorizare, bibliogra-


Lumea Medicală

fie, anexe. Identificarea riscurilor, măsurile de limitare a acestora, precum și lista indicatorilor de structură, de proces și de rezultat care constituie punctele tari și elementele de noutate ale POPM. Rezultatul secundar al acestui Proiect îl reprezintă elaborarea unui Manual de riscuri clinice de îngrijiri de sănătate și a unui Ghid de practică privind Auditul clinic al serviciilor de îngrijire.

Concluzii

Standardele practice ale activităţilor asistenţilor medicali și moașelor trebuie să cuprindă toate procesele operaţionale din instituţiile sa-nitare, să fie documentate corespunzător pentru a obţine servicii de calitate și performanţă în procesul de îngrijire al pacienţilor, dar și pentru a reprezenta un instrument de apărare în cazul eventua-lelor litigii.


Lumea Medicală

The Development Methodology of Medical Practice Oper-ating Procedures for General Medical Assistants, Midwives and Nurses

CoordinatorMariana Zazu

RN, MSc, PhD student

The Order of Nurses, Midwives and Medical Assistants of Roma-nia, Bucharest branch, Scientific Professional Research and Deve-lopment of Profession Department


The „Ovidius” University from Constanta, Romania

Co-authorsViorica Nedelcu

The Order of Nurses, Midwives and Medical Assistants in Romania, Bucharest Branch

The Romanian Centre for Evidence Based Nursing: a Joanna Briggs Centre of Excellence

Carmen Mazilu

President, The Order of Nurses, Midwives and Medical Assistants in Romania, Bucharest Branch


Lumea Medicală

The Romanian Centre for Evidence Based Nursing: a Joanna Briggs Centre of Excellence

The “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Introduction

The health care activity represents a complex process which must be recorded at every stage based on specific legislation, interna-tional evidence-based best practice guidelines and recommenda-tions of national and international quality standards. This activity must be performed so that it would reflect real nursing practice because it can expose medical assistants, nurses and midwives to many vulnerabilities and professional risks. Among the advantages of developing medical practice operating procedures (MPOP) for nurses and midwives, we can mention the following: reducing the medical practice variability, legislative regulation of the activity, developing their own prevention tools of legal liability situations, recording the professional activity, awareness of their own profes-sional identity.

Material and method In January 2017, The Order of Nurses Midwives and Medical Assis-tants in Romania (OAMGMAMR), Bucharest Branch, initiated the Pilot Project: Reviewing and Updating the Medical Practice Opera-ting Procedures and Developing Medical Practice Protocols and Evidence-based Best Practice Guidelines for General Medical As-sistants, Midwives and Nurses”. Within this project, there are 25 members of the “Procedures” working group who created MPOP tools: templates, developing guidelines, MPOP register. This pro-cess was interactive, extremely dynamic and long, and in this first stage (2017-1018) MPOPs were developed, which will be further applied in all types of hospital departments, regardless of their


Lumea Medicală

specialty: drug administration, vital signs monitoring, patient nu-trition, patient hygiene and comfort, etc.

Results

According to the Order no. 400/2015 for the approval of the ma-nagerial internal control code of the public entities with the ulteri-or changes and completions and to the international recommen-dations of evidence-based practice, the MPOP template contains the following sections: objective, applicability domain, definitions, abbreviations, reference documents, process responsible, resour-ces, procedure description, identifying the operating risks and de-termining the measures for limiting them, monitoring indicators, bibliography, appendixes. Identifying the risks, the measures for li-miting them and the list of structure, process and result indicators represent the strong-points and the novelty elements of MPOP. The secondary result of this project is represented by the develop-ment of a Manual of Clinical Risks in Health Care and of a Practice Guideline Regarding Clinical Audit of Health Care Services.

Conclusions

The practical standards of the nurses’ and midwives’ activities must encompass all the operating processes of medical institutions, they must be appropriately recorded in order to ensure performant health care services, but also to represent a defensive mechanism in case of litigation.

Link to presentation:http://www.easistent.ro/new/wp-content/uploads/documente/LucrareaPOPM.pdf


Publicații Medicale

Mecanismele imune în reumatologie

Lucrarea își propune să structureze varietatea aspectelor patogenice ale bolilor reumatice in-flamatorii, pentru o mai bună înţelegere a me-

canismelor imunologice de către practicienii din do-meniu.

Unul dintre plusurile volumului este și prezentarea unor agenţi terapeutici moderni cu scopul îmbună-tăţirii prognosticului pacienţilor cu afecţiuni reuma-tice.

Dintre temele abordate amintim:

Imunitatea înnăscută și dobândită - noţiuni funda-mentale; Autoinflamaţia. Inflamaţia din bolile reuma-tice mediate imun, ateroscleroza și riscul cardiovas-cular; Mecanisme imune în bolile autoinflamatorii.

Autor: Andra-Rodica Bălănescu,

Editura Medicală, 2018



Un ghid util pentru clinicienii din neurologie și asistenţii medicali care oferă îngrijiri pacien-ţilor pentru a gestiona provocările deosebite

ale bolii Parkinson.

Coordonator al unei echipei multidisciplinare (neu-rologie, gastro-enterologie, psihiatrie, anestezie și terapie intensivă), autorul a implementat, în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureș, terapia invazivă pentru pacienţii cu boala Parkinson avansată.

Folosindu-și remarcabila experienţă în domeniu, au-torul își ajută cititorii să înţeleagă complexitatea acestei afecţiuni și să se pună la curent cu noutăţile privind evaluarea și tratamentul bolii Parkinson.

Boala Parkinson: Aspecte clinico-terapeuticeAutor: Szasz Jozsef Attila,

Editura FARMA MEDIA, 2018



Osteoporoza din perspectivă multidisciplinară

Volumul prezintă o sinteză a patogeniei osteo-porozei și a implicaţiilor acesteia.

Astfel, osteoporoza este prezentată în con-textul bolilor reumatologice inflamatorii, a bolilor gastrointestinale, a bolilor hematologice sau în ca-zul pacienţilor dializaţi.

Autor: Violeta Claudia Bojincă,

Editura Etna, 2017

eAsistent.ro Revista oficială a Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor si Asistenților Medicali din România - filiala Municipiului București

Doina Carmen Mazilu – coordonator Mirela Mustață – redactor executiv Ana-Maria Roșu – secretarul redacției Cristian Oancea – designer editorial

Ne puteți scrie la email: [email protected] sau contacta direct la sediul OAMGMAMR filiala Municipiului București din strada Avrig nr. 12, sector 2, București.

Date post:	23-Jul-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

eAsistent.ro Iunie 2016 · domeniul medical. În fiecare lună, vă propunem să vă alăturați...

Documents