Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018 246 Section: Social Sciences DISCRIMINATION IN CONTEMPORARY SOCIETY. REALITY OR APPEARANCE? Viorica-Cristina Cormoș Lecturer, PhD, ”Ștefan cel Mare” University of Suceava Abstract:Discrimination, generally defined as a differential treatment applied to a person on the grounds of his or her real or assumed membership of a particular social group, is a phenomenon still present in contemporary society, and so common that it is considered normal by many members of society. The discrimination issue has been debated in various contexts, in government programs, conferences and scientific communications, social programs and projects. The focus is generally on preventing and combating discrimination, however, the collective mentality and attitudes of individuals and social groups in certain contexts hamper a reduction or remediation of this phenomenon. This paper depicts the phenomenon of discrimination and the directions of social action based on the defining elements of this phenomenon. The principles of non-discrimination and social ethics are highlighted and the typologies of discrimination for individual / social categories are analyzed. The aim of this paper is to draw attention on the discrimination issues, since humanity is hard to change from an individual and group perspective, especially when perceptions and mentalities formed over time remain unchanged. To fight this phenomenon, first it is necessary to accept that discrimination is part of reality and then to realize that change comes with generations, and any change in this respect emerges from within the family and educational system. Keywords: discrimination, contemporary society, the collective mentality, reality, appearance Articolul Introducere Societatea actuală încă se confruntă cu problema discriminării, începând le la discriminări pe criterii de etnie, religie, pe criterii de gen, vârstă, dizabilități, orientare sexuală până la discriminarea în câmpul muncii, în școli, spitale, în relația cu autoritățile etc. Discriminarea reprezintă, înainte de toate, interzicerea şi restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Actele normative internaţionale marchează principiile generale pe care statele semnatare s-au angajat să le respecte şi să le promoveze prin legislaţia naţională, prin diferite politici şi practici. Discriminarea este interzisă prin lege şi nimănui nu îi este permis să pună pe cineva într-o situaţie inferioară doar pentru că este femeie sau bărbat sau pentru oricare alt motiv. Discriminarea reprezintă un comportament de excludere sau de reducere a accesului unor indivizi la anumite resurse, fiind considerată conform legislației specifice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. În prezenta lucrare voi descrie discriminarea ca fenomen psiho-social, cu dilemele pe care le aduce în atenție acest fenomen, respectiv formele discriminării și consecințele pe plan psihologic. Pentru a evidenția mai bine impactul pe care îl are discriminarea la nivelul unor categorii sociale
DISCRIMINATION IN CONTEMPORARY SOCIETY. REALITY OR APPEARANCE?
Viorica-Cristina Cormoș
Lecturer, PhD, ”Ștefan cel Mare” University of Suceava
Abstract:Discrimination, generally defined as a differential treatment applied to a person on the grounds of his or her real or assumed membership of a particular social group, is a phenomenon still present in contemporary society, and so common that it is considered normal by many members of society. The discrimination issue has been debated in various contexts, in government programs, conferences and scientific communications, social programs and projects. The focus is generally on preventing and combating discrimination, however, the collective mentality and attitudes of individuals and social groups in certain contexts hamper a reduction or remediation of this phenomenon. This paper depicts the phenomenon of discrimination and the directions of social action based on the defining elements of this phenomenon. The principles of non-discrimination and social ethics are highlighted and the typologies of discrimination for individual / social categories are analyzed. The aim of this paper is to draw attention on the discrimination issues, since humanity is hard to change from an individual and group perspective, especially when perceptions and mentalities formed over time remain unchanged. To fight this phenomenon, first it is necessary to accept that discrimination is part of reality and then to realize that change comes with generations, and any change in this respect emerges from within the family and educational system.
Keywords: discrimination, contemporary society, the collective mentality, reality, appearance
Articolul Introducere Societatea actuală încă se confruntă cu problema discriminării, începând le la discriminări pe
criterii de etnie, religie, pe criterii de gen, vârstă, dizabilități, orientare sexuală până la discriminarea în câmpul muncii, în școli, spitale, în relația cu autoritățile etc. Discriminarea reprezintă, înainte de toate, interzicerea şi restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Actele normative internaţionale marchează principiile generale pe care statele semnatare s-au angajat să le respecte şi să le promoveze prin legislaţia naţională, prin diferite politici şi practici. Discriminarea este interzisă prin lege şi nimănui nu îi este permis să pună pe cineva într-o situaţie inferioară doar pentru că este femeie sau bărbat sau pentru oricare alt motiv.
Discriminarea reprezintă un comportament de excludere sau de reducere a accesului unor indivizi la anumite resurse, fiind considerată conform legislației specifice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
În prezenta lucrare voi descrie discriminarea ca fenomen psiho-social, cu dilemele pe care le aduce în atenție acest fenomen, respectiv formele discriminării și consecințele pe plan psihologic. Pentru a evidenția mai bine impactul pe care îl are discriminarea la nivelul unor categorii sociale
vulnerabile, am realizat o anchetă pe bază de chestionar cu tema ”Atitudinea în fața discriminării”. Obiectivele specifice ale prezentei anchete sunt: identificarea legăturilor dintre discriminare şi principiile etice fundamentale; surprinderea principalelor tipuri de discriminări care apar, precum şi a efectelor produse de discriminare; identificarea formelor şi comportamentelor de hărţuire în anumite contexte sociale; identificarea consecinţelor discriminării la nivelul eșantionului stabilit şi efectele acesteia; analiza măsurilor de combatere a discriminării în societatea contemporană. Chestionarul a fost aplicat pe eșantion de 100 persoane aflate în situații deosebite ce determină în anumite contexte un comportament discriminatoriu, de pe raza orașului Suceava.
1. Discriminarea ca fenomen psiho-social Discriminarea, un fenomen des întâlnit în societatea contemporană, înseamnă a face
distincţie între anumite obiecte, a stabili între ele o separaţie, o diferenţiere plecând de la trăsăturile lor distinctive. Astăzi, cuvântul discriminare se încarcă cu o conotaţie negativă. A discrimina, în limbajul obişnuit, nu mai înseamnă pur şi simplu a separa, ci a separa ierarhizând, tratând mai rău tocmai pe cei ce vor fi identificaţi drept victime ale discriminării. Astfel, discriminarea se defineşte printr-o diferenţă sau distincţie interzisă, fiind nelegitimă, arbitrară. Ea reprezintă tratamentul diferenţiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenţei, reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social. Discriminarea se face atât de prezentă în societatea contemporană, încât este considerată normală de către foarte mulţi români.
Etichetarea unor categorii și grupuri sociale, sentimentele de antipatie faţă de membrii acestora, prejudecăţile nu sunt altceva decât consecinţa acestor trăiri și sentimente negative. În cele mai multe cazuri, persoanele care sunt ţinta prejudecăţilor ajung victimele discriminării sociale şi economice. Situaţiile cotidiene arată că oamenii nu acţionează întotdeauna conform sentimentelor şi atitudinilor lor. Anumite constrângeri sociale pot împiedica ca o persoană să se comporte discriminativ, în timp ce în unele culturi sau societăţi gesturile discriminative sunt atât de puternic înrădăcinate, încât este posibil ca unii dintre indivizi să nu fie conştienți de ele.
Conceptului „discriminare” i-au fost acordate mai multe semnificaţii de către diverşi autori. Astfel, pentru Malcom Payne (1997) discriminarea înseamnă ”să identifici indivizi şi grupuri cu anumite caracteristici şi să-i tratezi mai puţin bine decât oamenii sau grupurile cu caracteristici convenţional evaluate.”(p.245) Gerald A. Cole (1993) defineşte discriminarea ca fiind „practică ilegală de a trata mai puţin favorabil pe unii indivizi în comparaţie cu alţii din cauză că sunt diferiţi ca sex, rasă, religie, etc.”(p.129) La Septimiu Chelcea (1998) aspectul legal sau practica nu apar atât de necesare în definirea discriminării care se prezintă mai degrabă ca „tratament diferenţiat favorabil sau nefavorabil al indivizilor care au aceleaşi calităţi, dar aparţin anumitor grupuri sociale, etnice sau religioase.”(p.8)
Alți autori sunt de părere că termenul „discriminare” devine mai pe înțeles atunci când i se ataşează termeni specifici cum ar fi sexul, rasa, religia, astfel încât se percepe ca fiind aplicat un tratament diferenţiat pe temeiul sexului, religiei, originii etnice etc. ”Cel mai bine este ca discriminarea să fie definită obiectiv, ca tratament diferenţiat şi să se cerceteze separat dacă ea este ilegală sau morală.”(Banton, Michael 1998, p.134) Discriminarea poate fi considerată, de asemenea, şi o acţiune greşită, deoarece „a face un lucru greşit înseamnă a opta pentru o modalitate de acţiune care produce în lume mai mult rău sau mai puţin bine decât ar fi trebuit.” (Singer, Peter; Mason, Jim, 2006, p.240)
Problematica discriminării a fost introdusă în legislaţia românească ca urmare a aderării, semnării sau ratificării de către România a actelor normative internaţionale referitoare la drepturile omului care constituie fundamentul legislaţiei anti-discriminare: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale; Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei; Convenţia europeană a drepturilor omului.
Discriminarea reprezintă, înainte de toate, interzicerea şi restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Actele normative internaţionale marchează principiile generale pe care statele semnatare s-au angajat să le respecte şi să le promoveze prin legislaţia naţională, prin diferite politici şi practici. Mai precis, discriminarea este interzisă prin lege şi nimănui nu îi este permis să pună pe cineva într-o situaţie inferioară doar pentru că este femeie sau bărbat sau pentru oricare alt motiv. Aleatoriu facem referire la dreptul la muncă, care este înscris în Declaraţia Drepturilor Omului, dar şi în Carta Europeană a Drepturilor Omului, fiind considerat a fi unul dintre drepturile fundamentale ale fiinţelor umane. El este derivat direct din alte drepturi fundamentale ale omului: în primul rând, din dreptul la viaţă, întrucât munca oferă, în mod obişnuit, bazele necesare subzistenţei; în al doilea rând, din dreptul la respect, ştiut fiind faptul că abilitatea de a crea bunuri prin muncă reprezintă o sursă majoră a respectului de sine al fiecărui individ.
În conţinutul tratamentului discriminatoriu intră deosebirile, excluderile, restricţiile sau preferinţele care au ca scop sau efect afectarea egalităţii de drepturi, dar şi orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, faţă de alte persoane sau comunităţi. Astfel, discriminarea este considerată ca fiind concretizată într-un comportament de excludere sau de reducere a accesului unor indivizi la anumite resurse. În Legea nr. 324/2006discriminarea este definită ca fiind: ”orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.”
Ştiinţele sociale au oferit o serie de explicaţii alternative pentru practicarea discriminării. Teoriile care pun accentul pe stratificarea socială arată că discriminarea este produsul stratificării sociale bazată pe distribuţia inegală a puterii, statusului şi bogăţiei între grupuri, rezultatul separării pe clase a societăţii şi care se bazează pe distribuţia inegală a puterii. Grupurile dominante încearcă să îşi menţină poziţia apelând la practici de discriminare. Cercetările de psihologie socială au relevat faptul că membrii grupurilor cu status superior au tendinţa să discrimineze mai mult decât cei din grupurile subordonate. Prin teoria conflictelor este susţinută ideea că discriminarea apare în condiţiile competiţiei pentru resurse limitate care există între două grupuri. În asemenea situaţii, indivizii au tendinţa să favorizeze membrii propriului grup. O altă teorie care explică fenomenul de discriminare este teoria identităţii sociale care arată că indivizii au tendinţa să discrimineze în favoarea grupului din care fac parte pentru ca acest grup să obţină o poziţie superioară altor grupuri. ”Identitatea socială este în mare măsură relaţională şi comparativă: individul este perceput similar sau diferit, este mai bun sau mai rău în raport cu alte grupuri.” (Nastas, Dorin, 2005, p. 56) Teoria interacţiunii comportamentale arată că discriminarea în favoarea propriului grup este un lucru pur raţional, instrumental şi economic. Indivizii au tendinţa să îi favorizeze pe membrii propriului grup în detrimentul defavorizării membrilor altor grupuri, pentru a-şi maximiza câştigul personal.
Unul dintre domeniile în care este prezentă adesea discriminarea este sfera serviciilor sociale publice, cum ar fi serviciile de asistenţa socială, serviciile de sănătate, serviciile educaţionale, institutiile destinate sa mentină ordinea publică. Unii cercetători au identificat diverse situaţii în care pot să apară tratamente diferenţiate la adresa unor beneficiari care în anumite circumstanţe sunt potential favorizaţi sau dimpotrivă defavorizați. Tratamentul diferentiat apare mai ales atunci când există multi solicitanţi pentru resursele respective şi nu există un control pentru felul în care au fost distribuite acestea, precum şi în situatia în care responsabilii pe acele servicii trebuie sa decidă dacă
unii beneficiari răspund mai bine la motodele de soluţionare a problemelor sociale aplicate decât altii.
2. Formele discriminării și consecințe în plan psihologic Conform Ordonanței nr. 137/2000 privind prevenirea şi combaterea discriminării,
discriminarea poate îmbrăca diverse forme. Printre acestea menţionăm discriminarea directă, discriminarea indirectă, hărţuirea, victimizarea, atingerea adusă demnităţii persoanei.
Discriminarea directă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la beneficiul unui anumit drept datorită unei caracteristici a acelei persoane sau categorii de persoane și ”presupune că persoanele, indiferent de vârstă, etnie, credinţă religioasă, etc. într-o situaţie specifică sunt tratate similar.” (Mocanu, Cristina (coord.), 2008, p.123) În legislaţia românească discriminarea directă este definită în mai multe acte normative. Astfel potrivit O.G. nr. 137/2000 discriminarea directă reprezintă: ”Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute prin lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”. Potrivit Legii nr. 202/2002 prin discriminare directă se înţelege "diferenţa de tratament a unei persoane în defavoarea acesteia, datorită apartenenţei sale la un anumit sex sau datorită gravidităţii, naşterii, maternităţii ori acordării concediului paternal.”
Discriminarea indirectă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la beneficiul unui anumit drept prin folosirea unor criterii aparent neutre, altfel spus ”dacă o măsură aparent neutră conduce la consecinţe diferite pentru persoane cu caracteristici sociale şi/sau biologice diferite, dezavantajându-i în mod constant pe unii în favoarea altora (cu excepţia cazului în care respectiva măsură este legitimă), atunci avem de-a face cu discriminare indirectă.” (Mocanu, Cristina (coord.), 2008, p.123) Potrivit O.G. nr. 137/2000 (Republicată)discriminarea indirectă reprezintă "orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale." Potrivit Legii nr. 202/2002 prin discriminare indirectă se înţelege ”aplicarea de prevederi, criterii sau practici, în aparenţă neutre, care, prin efectele pe care le generează, afectează persoanele de un anumit sex, exceptând situaţia în care aplicarea acestor prevederi, criterii sau practici poate fi justificată prin factori obiectivi, fără legătură cu sexul."
Harţuireaconstă în crearea unui cadru intimidant, ostil sau degradant îndreptat împotriva unei persoane sau categorii de persoane datorită unei caracteristici a acelei persoane sau grup de persoane. Conform O.G. nr. 137/2000 (Republicată)”constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.”
Victimizarea reprezintă un tratament advers venit ca o reacţie la o iniţiativă a persoanei de a-şi valorifica pe cale legală dreptul de a nu fi supus discriminării. Conform O.G. nr. 137/2000 (Republicată)”constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional conform prezentei ordonanţe orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.”
Atingerea adusă demnităţii persoanei. Ficare persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Este interzisă atingerea adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia, astfel încât ”orice manifestare publică ce are ca rezultat atingerea demnităţii persoanei şi care este motivată de apartenenţa acelei persoane la o anumită categorie constituie discriminare.” (http://dpus.usv.ro)
O persoană care se simte discriminată poate să se închidă în sine sau uneori să se simtă vinovată pentru ceea ce i se întâmplă şi acest fapt poate duce la autoizolare, scăderea stimei de sine şi implicit scăderea performanţelor. Astfel sunt identificate o serie de consecințe în plan psihologic, cum ar fi:
Frustrare – ce declanşează reacţii şi comportamente mai mult sau mai puţin nuanţate sau intense;
Timiditate – persoana devine retrasă, închisă şi aproape mereu gata să se apere. Izolare, marginalizare – considerarea lor ca fiind incompetenţi sau neînsemnaţi,
respingerea lor de către grup; Teamă de a nu fi minimalizaţi, „striviţi” - atunci intervine competiţia, rivalitatea;
dorinţa de a se ridica este uneori prea mult legată de dominare, învingere şi mai puţin de progres, ca atare.
Lipsa încrederii în sine – persoanele nu mai au încredere în forţele proprii, nu mai au convingerea că pot realiza ceva bun. Sentimente de incompetenţă sau ineficienţă – acestea duc la apariţia unei stări depresive;
Apariţia pasivităţii excesive – ce conduce la dezinteres, comoditate, precum şi la neimplicarea în diferite situaţii.
Lipsa de autenticitate – fiind constrânşi, oamenii acţionează altfel decât ar dori, astfel încât, între atitudinile lor, pe de o parte, şi cele pe care le afişează, pe de altă parte, există o discordanţă. (Iacob, Luminiţa Mihaela; Sălăvăstru, Dorina, 2003)
Evitarea unor astfel de urmări se poate face în primul rând prin sensibilizarea oamenilor, prin a le aduce la cunoştinţă modul în care se manifestă discriminarea asupra unor persoane, prin crearea unei motivaţii de schimbare socială şi totodată se cunoaște faptul că persoanele cu o stimă de sine foarte ridicată sunt mai imuni la fenomenul de a fi discriminați.
3. ”Atitudine în fața discriminarii”. Anchetă prin chestionar Ancheta prin chestionar cu tema ”Atitudine în fața discriminării” a avut loc la nivelul
orașului Suceava, pe eșantion de 100 persoane aflate în situații deosebite ce determină în anumite contexte comportament discriminatoriu. Scopul anchetei a fost acela de a analiza percepția și atitudinea în fața discriminării, care se manifestă în toate domeniile şi sub diferite forme, ce cuprind atât viaţa socială, cât şi cea profesională, afectând negativ minorităţi etnice şi religioase, bolnavi cronici, persoane cu dizabilități, în general femei şi bărbaţi care în anumite contexte nu se bucură de șanse egale.
Obiectivele specifice cercetării au avut în atenție identificarea legăturilor dintre discriminare şi principiile etice fundamentale; surprinderea principalelor tipuri de discriminări care apar, precum şi a efectelor produse de discriminare; identificarea formelor şi comportamentelor de hărţuire în anumite contexte sociale; identificarea consecinţelor discriminării la nivelul eșantionului stabilit şi efectele acesteia; analiza măsurilor de combatere a discriminării în societatea contemporană.
Cercetarea a pornit de la ipoteza că persoanele aflate în situații de dificultate, incapacitate sau dizabilitate sunt supuse formelor de discriminare în condițiile în care acestea doresc să se manifeste ca persoane normale și capabile în societate.
Chestionarul aplicat cuprinde 12 întrebări ce au fost notate cu indicii Q1- Q12 şi fac referire la: ce înseamnă discriminarea pentru cei chestionați (Q1), dacă personale care au răspuns la
Iulian Boldea, Dumitru
MEDIATING GLOBAL
Section: Social Sciences
chestionar s-au simţit vreodată în situadespre discriminare (Q3), criteriul de discriminare cel mai frecvent întâlnit (Q4), care este plor despre egalitatea de şanse între feme(Q6), care e părerea respondenţilor c(Q7), dacă ar fi deschiși față de o posibilcategoriile cele mai des discriminate (Q8), posbilitatea elimin(Q9), factorii ce trebuie identificadiscriminatorii (Q10), cunoaşterea msesiza astfel de fapte unor institu(Q12).
Interpretarea chestionaruluiCu privire la cunoașterea fenimenului de discriminare, 65% dintre cei chestiona
că este un „tratament diferenţiat ilegal sau nonetic faactivităţi” (30%), „un fenomen, absolut normal” (5%). (graficul nr.4.1)
Graficul nr. 4.1
La întrebarea dacă au avut vreodatau răspuns că au avut măcar o datsentimentul de discriminare, iar 24% au r
1Au fost selectate răspunsurile cele mai elocvente de discriminare.”
ă în situaţia de fi discriminaţi (Q2), nivelul cunoşdespre discriminare (Q3), criteriul de discriminare cel mai frecvent întâlnit (Q4), care este p
anse între femei şi bărbaţi (Q5), existenţa și atitudinea faţilor că ar fi principalii vinovaţi de comportamentele discriminatorii
ă de o posibilă relație de prietenie cu una dintre persoanele din categoriile cele mai des discriminate (Q8), posbilitatea eliminării unui comportament discriminator
trebuie identificaţi pentru prevenirea sau eliminarea comportamentelor şterea măsurilor de combatere a discriminării Q(11), posibilitatea de a
sesiza astfel de fapte unor instituții abilitate în cazul unei posibile discrimin
Interpretarea chestionarului.1 terea fenimenului de discriminare, 65% dintre cei chestiona
ţiat ilegal sau nonetic faţă de alte persoane”, „excluderea de la anumite i” (30%), „un fenomen, absolut normal” (5%). (graficul nr.4.1) – Q1
Graficul nr. 4.1
au avut vreodată sentimentul că sunt discriminaţi, 46% dintre respondencar o dată sentimentul că sunt discriminaţi, 30% nu au avut niciodat
sentimentul de discriminare, iar 24% au răspuns că nu ştiu. (graficul nr.4.2) - Q2
spunsurile cele mai elocvente și care vin cu o doză de noutate în ce prive
Ce inseamna pentru dvs. discriminarea?
tratament diferenneetic faţă de alte persoane
excluderea de la anunite activit
Un fenomen, comportament normal
65%
30%
5%
Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors)
IZATION: Identities in Dialogue
251
i (Q2), nivelul cunoştinţelor pe care îl au despre discriminare (Q3), criteriul de discriminare cel mai frecvent întâlnit (Q4), care este părerea
i atitudinea față de hărțuire i de comportamentele discriminatorii
ie de prietenie cu una dintre persoanele din rii unui comportament discriminator
i pentru prevenirea sau eliminarea comportamentelor rii Q(11), posibilitatea de a
ii abilitate în cazul unei posibile discriminări a respondenților
terea fenimenului de discriminare, 65% dintre cei chestionaţi au răspuns de alte persoane”, „excluderea de la anumite
ţi, 46% dintre respondenţi i, 30% nu au avut niciodată
Q2
de noutate în ce privește tema ”Atitudinea față
tratament diferenţiat ilegal sau de alte persoane
excluderea de la anunite activităţi
Un fenomen, comportament normal
Iulian Boldea, Dumitru
MEDIATING GLOBAL
Section: Social Sciences
Graficul nr.4.2 Pentru 22% dintre cei chestiona
acela legat de starea de sănătate/dizabilitate, pentru 21% dintre respondendiscriminare este care are legătura cu rasa, etnia, 18% concriteriu de discriminare, 14% sunt de pcel mai des întâlnită, religia reprezintconsideră că vârsta este criteriul de discriminare cel mai des întâlnit în părere că alte criterii ar fi mai frecvent întâlnite. (graficul nr.4.3)
Graficul nr.4.3 Pentru 52% dintre cei chestiona
drepturi egale”, 26% consideră căegale”. (graficul nr.4.4) – Q5
0%
10%
20%
30%
40%
50%
Aţi avut vreodat
11%
21%
Care este criteriul de discriminare cel mai frecvent în România?
Graficul nr.4.2 Pentru 22% dintre cei chestionaţi criteriul cel mai frecvent de discriminare în România este
tate/dizabilitate, pentru 21% dintre respondenţi criteriul cel mai des de ătura cu rasa, etnia, 18% consideră că sexul este cel mai frecvent
criteriu de discriminare, 14% sunt de părere că discriminarea cu privire la orientarea sexual, religia reprezintă pentru 11% un motiv de discriminare frecvent, 10%
criteriul de discriminare cel mai des întâlnit în ţara noastr alte criterii ar fi mai frecvent întâlnite. (graficul nr.4.3) – Q4
Pentru 52% dintre cei chestionaţi egalitatea de şanse între femei şi bărbaă că „luarea deciziilor în comun”, 22% „a avea obliga
i avut vreodată sentimentul că sunteţi discriminat/ă?
da, măcar o dat
nu m-am simţdiscriminat/ă
nu ştiu
30%
24%
46%
18%
14%
10%
22%
4%
0
Care este criteriul de discriminare cel mai frecvent în România?
sex
orientare sexual
vârstă
stare de s
religie
rasă
altele
Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors)
IZATION: Identities in Dialogue
252
i criteriul cel mai frecvent de discriminare în România este ţi criteriul cel mai des de
sexul este cel mai frecvent discriminarea cu privire la orientarea sexuală este
pentru 11% un motiv de discriminare frecvent, 10% ara noastră, iar 4% sunt de
ărbaţi înseamnă „a avea „luarea deciziilor în comun”, 22% „a avea obligaţii familiale
car o dată
am simţit niciodată discriminat/ă
Care este criteriul de discriminare cel mai frecvent în România?
orientare sexuală
vârstă
stare de sănătate/handicap
religie
Iulian Boldea, Dumitru
MEDIATING GLOBAL
Section: Social Sciences
Graficul nr.4.4 În ceea ce priveşte prevenirea comportamentelor discriminatorii, 37% consider
„eliminarea prejudecăţilor, conştientizarea cred că „prin luarea unor măsuri mai aspre”, 24% prin „organizarea unor întruniri pe aceast11% prin „mediatizarea cazurilor rezolvate”. ( graficul nr.4.5)
Graficul nr.4.5Referitor la intenţia de a anun
discriminatorii în cazul în care persoana chestionat35% au răspuns că „probabil că da”, 27% „sigur că nu”. (graficul nr.4.12) –
te prevenirea comportamentelor discriminatorii, 37% considerştientizarea şi implicarea mai mare a oamenilor” este o solu
suri mai aspre”, 24% prin „organizarea unor întruniri pe aceast11% prin „mediatizarea cazurilor rezolvate”. ( graficul nr.4.5) – Q10
raficul nr.4.5 ia de a anunţa sau nu instituţii abilitate în vederea solu
discriminatorii în cazul în care persoana chestionată ar avea de suferit de pe urma unei discrimin „probabil că da”, 27% „sigur că da”, 16% „probabil că nu”, 13% nu
– Q12
52%
22%26%
0%
Ce înseamnă pentru dumneavoastră egalitatea de şanse între femei ş
a avea drepturi egale
a avea obliga
luarea deciziilor în comun
altele
15%
24%37%
11%
0%
Cum credeţi că se pot preveni sau elimina comportamentele discriminatorii?
prin luarea unor mmai aspre
organizarea unor întruniri pe aceast
eliminarea prejudeczarea mare a oamenilor
mediatizarea cazurilor rezolvate
Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors)
IZATION: Identities in Dialogue
253
te prevenirea comportamentelor discriminatorii, 37% consideră că i implicarea mai mare a oamenilor” este o soluţie, 28%
suri mai aspre”, 24% prin „organizarea unor întruniri pe această temă”,
ii abilitate în vederea soluționarii problemelor ar avea de suferit de pe urma unei discriminări,
ă nu”, 13% nu ştiu, 9%
anse între femei şi bărbaţi?
a avea drepturi egale
a avea obligaţii familiale egale
luarea deciziilor în comun
prin luarea unor măsuri mai aspre
organizarea unor întruniri pe această temă
eliminarea prejudecăţilor, conştienitzarea şi implicarea mai mare a oamenilor
mediatizarea cazurilor rezolvate
Iulian Boldea, Dumitru
MEDIATING GLOBAL
Section: Social Sciences
Graficul nr.4.6
În concluzie, problematica legatrespondenți ca fiind un tratament diferenexcluderea de la anumite activităţfenomen este cunoscut, resimțit șAcest aspect demonstrează faptul catitudinea este una tacită, însă cu posibilitatea de a fi evidencontexte sociale și politice. Cunoscut este faptul cindividualitate și grup în condițiile în care nu sunt schimbate perceptimp. Acest fenomen, pentru a fi combrealitate și să se conștientizeze căsens vine din interiorul sistemului familial instituțiile abilitate să se facă vizibile discriminării prin programe specifice perpetuare a acestui fenomen. BIBLIOGRAPHY
1. Banton Michael (1998), 2. Chelcea, Septimiu (
București. 3. Cole, Gerald A. (1993),
Publications, London. 4. Iacob Luminiţa Mihaela, S
Europă: In honorem Adrian Neculau5. Malcom, Payne (1997),
Published by Mac Millon Press Ltd.6. Mocanu Cristina (coord.) (2008),
Analize feministe – AnA, Institutul NaProtecţiei sociale – I.N.C.S.M.P.S. BucureSRL, București.
7. Nastas, Dorin (2005), grupuri, Editura Universităţii
0%
5%
10%
15%
20%
25%
30%
35%
Dacă aţi avea de suferit din cauza etniei, a faptului cbărbat, a bolii, a orient
problematica legată de fenomenul discriminării este oarecum perceputtratament diferenţiat, ilegal sau nonetic faţă de alte persoane, dar
excluderea de la anumite activităţi. Pornind de la aceste aspecte se observățit și chiar evaluat de cei cărora li l-a aplicat metoda de
faptul că conștientizarea la nivel comunitar șă cu posibilitatea de a fi evidențiată prin verbalizare în anumite
i politice. Cunoscut este faptul că umanitatea este greu de schimbat ca i grup în condițiile în care nu sunt schimbate percepțiile și mentalit
timp. Acest fenomen, pentru a fi combătut, este necesar într-o primă fază să fie acceptat că schimbarea vine odată cu generațiile, iar orice modificare în acest
sens vine din interiorul sistemului familial și educational. Plus de acest lucru, este important ca ă vizibile și să aducă un plus societății în care persist
rii prin programe specifice și politici sociale adaptate gradului de impregnare
Banton Michael (1998), Discriminarea, Editura Style, Bucureşti.Chelcea, Septimiu (1998), Cercetarea sociologică. Metode și tehnici, Editura Destin,
Cole, Gerald A. (1993), Personnel management: theory and practice
ţa Mihaela, Sălăvăstru Dorina (2003), Psihologia social: In honorem Adrian Neculau, Iaşi, Editura Polirom.
Malcom, Payne (1997), Modern Social Work Theory, Second Edition London, Published by Mac Millon Press Ltd.
Mocanu Cristina (coord.) (2008), Discriminarea multiplă în RomâniaAnA, Institutul Naţional de Cercetare știinţifică în domeniul Muncii I.N.C.S.M.P.S. Bucureşti, Centrul de sociologie urban
Nastas, Dorin (2005), Dinamica identităţii sociale în contextul relaăţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.
ă aţi avea de suferit din cauza etniei, a faptului că sunteţi femeie sau rbat, a bolii, a orientării sexuale etc. aţi contacta instituţia care se ocup
combaterea discriminării?35%
27%
16%13%
9%
Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors)
IZATION: Identities in Dialogue
254
rii este oarecum percepută de de alte persoane, dar și
i. Pornind de la aceste aspecte se observă faptul că prezentul a aplicat metoda de cercetare.
tientizarea la nivel comunitar și social există, dar prin verbalizare în anumite
umanitatea este greu de schimbat ca și mentalitățile formate în ă să fie acceptat că este o
iile, iar orice modificare în acest i educational. Plus de acest lucru, este important ca
ii în care persistă fenomenul i politici sociale adaptate gradului de impregnare și
, Editura Style, Bucureşti. și tehnici, Editura Destin,
Personnel management: theory and practice, 3rd edition, DP
Psihologia socială şi Noua
, Second Edition London,
în România, Societatea de ă în domeniul Muncii şi
ti, Centrul de sociologie urbană şi regională curs
8. Singer, Peter; Mason, Jim (2006) The Ethics of What We Eat: Why Our Food Choices Matter , Rodale, New York.
Declaratia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, Emitent:
Organizația Națiunilor Unite, publicată în Broșura din 10 decembrie 1948 Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi Legea nr. 324/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare Ordonanţă Nr. 137 din 31 august 2000 privind Prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare, republicată, Emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial Nr. 99 din 8 februarie 2007
http://dpus.usv.ro/docs/A6/A6.4_continut_discriminarea_si_strategii_antidicriminatorii-final.pdf, ”Discriminarea și strategii antidiscriminatorii”
