+ All Categories
Home > Documents > istoric BOR

istoric BOR

Date post: 06-Jun-2015
Category:
Upload: cipry1984
View: 1,289 times
Download: 9 times
Share this document with a friend
35
I. Inceputurile vietii crestine pe teritoriul tarii noastre (Crestinismul daco- roman) II. Biserica Romaneasca in secolele VII-XI III. Biserica din Tara Romaneasca si Moldova in Evul Mediu (mijlocul secolului al XIV-lea - 1821) III. Biserica Romaneasca din Transilvania in secolele XIV-XVIII IV. Biserica Ortodoxa Romana intre anii 1821- 1919 (perioada "moderna") V. Biserica Ortodoxa Romana dupa 1918 (perioada "contemporana"): A. Anii 1918-1944. B. Biserica Ortodoxa Romana in perioada 1944- 1989 . Realizari si perspective dupa 1989 English version Site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Române Patriarhul Sfântul Sinod Evenimente BIBLIA Catedrala Organizarea BOR Bioetica Publicaţii Reşedinţa Departamente Simboluri Editura Palatul Istoric Învăţătura Contact Vă puteţi abona la serviciul nostru de informare prin e- mail! Puteţi primi mesaje şi ştiri despre evenimentele şi activităţile Bisericii Ortodoxe Române. Click aici Noutăţi, ştiri • 27 martie 2006, la Palatul Patriarhiei, are loc Seminarul Internaţional „Împreună împotriva traficului de fiinţe umane” • 25 martie 2006 - Instalarea IPS Arhiepiscop Bartolomeu ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului • Petiţie electronică pentru Gojdu 125 de ani de la proclamarea Regatului României si a Catedralei Neamului Românesc • Biserica în societate - Opera socio-caritativă a Bisericii Ortodoxe Române • Pelerinaje organizate de Patriarhia Română în lunile următoare Evenimente viitoare Ştiri din lumea creştină Toate ştirile Departamente: • Cancelaria Sfântului Sinod • Sectorul Economic • Institutul Biblic şi de Misiune • Biroul de Presă • Catedrala Mântuirii Neamului • Comunităţi Externe • Patrimoniul Cultural- Istoric SCURT ISTORIC AL BISERICII ORTODOXE ROMANE I. Inceputurile vietii crestine pe teritoriul tarii noastre ( Crestinismul daco-roman) www.patriarh.ro Site dedicat Patriarhilor României Vizitaţi acest site Calendar Martie - Mărţişor 27 L Sf. Muceniţă Matroana din Tesalonic; Sf. Prooroc Anania; Sf. Mucenici Filit şi Lidia 28 M Cuv. Ilarion cel Nou şi Cuv. Ştefan, făcătorul de minuni 29 M Cuv. Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor; Sf. Mucenic Chiril diaconul 30 J Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Prooroc Ioad; Sf. Euvula, mama Sf. Pantelimon 31 V Sf. Sfinţit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei; Sf. Acachie Mărturisitorul, Episcopul Melitinei şi Sf. Mucenic Veniamin diaconul Aprilie - Prier 1 S Cuv. Maria Egipteanca; Cuv. Macarie Mărturisitorul. ( Pomenirea morţilor )
Transcript
Page 1: istoric BOR

I. Inceputurile vietiicrestine pe teritoriul tariinoastre (Crestinismul daco-roman) II. Biserica Romaneascain secolele VII-XI III. Biserica din TaraRomaneasca si Moldova inEvul Mediu (mijloculsecolului al XIV-lea - 1821) III. Biserica Romaneascadin Transilvania insecolele XIV-XVIII IV. Biserica OrtodoxaRomana intre anii 1821-1919 (perioada "moderna") V. Biserica OrtodoxaRomana dupa 1918(perioada "contemporana"): A. Anii 1918-1944. B. Biserica OrtodoxaRomana in perioada 1944-1989. Realizari si perspectivedupa 1989

English version Site-ul oficial al

Bisericii OrtodoxeRomâne

Patriarhul Sfântul Sinod Evenimente BIBLIA Catedrala Organizarea BOR Bioetica Publicaţii Reşedinţa Departamente Simboluri Editura Palatul Istoric Învăţătura ContactVă puteţi abona la serviciul nostru de informare prin e-

mail! Puteţi primi mesaje şi ştiri despre evenimentele şiactivităţile Bisericii Ortodoxe Române. Click aici

Noutăţi, ştiri• 27 martie 2006, laPalatul Patriarhiei, areloc SeminarulInternaţional „Împreunăîmpotriva traficului defiinţe umane”

• 25 martie 2006 -Instalarea IPSArhiepiscop Bartolomeuca Mitropolit alClujului, Albei, Crişaneişi Maramureşului

• Petiţie electronicăpentru Gojdu

• 125 de ani de laproclamarea RegatuluiRomâniei si a CatedraleiNeamului Românesc

• Biserica în societate -Opera socio-caritativă aBisericii OrtodoxeRomâne

• Pelerinaje organizatede Patriarhia Română înlunile următoare

Evenimente viitoareŞtiri din lumea creştină

Toate ştirile Departamente:• Cancelaria SfântuluiSinod• Sectorul Economic• Institutul Biblic şi deMisiune• Biroul de Presă• Catedrala MântuiriiNeamului• Comunităţi Externe• Patrimoniul Cultural-

Istoric

SCURT ISTORIC AL BISERICII ORTODOXEROMANE

I. Inceputurile vietii crestine pe teritoriul tarii noastre

(Crestinismul daco-roman)

www.patriarh.ro

Site dedicatPatriarhilor României

Vizitaţi acest site

CalendarMartie - Mărţişor

27 L Sf. MuceniţăMatroana din Tesalonic;Sf. Prooroc Anania; Sf.Mucenici Filit şi Lidia

28 M Cuv. Ilarion celNou şi Cuv. Ştefan,făcătorul de minuni

29 M Cuv. MucenicMarcu, EpiscopulAretuselor; Sf. MucenicChiril diaconul

30 J Cuv. IoanScărarul; Sf. ProorocIoad; Sf. Euvula, mamaSf. Pantelimon

31 V Sf. SfinţitMucenic Ipatie,Episcopul Gangrei; Sf.Acachie Mărturisitorul,Episcopul Melitinei şiSf. Mucenic Veniamindiaconul

Aprilie - Prier

1 S Cuv. MariaEgipteanca; Cuv.Macarie Mărturisitorul.(Pomenirea morţilor)

Page 2: istoric BOR

Naţional• Biroul de Pelerinaje• Relaţii ExterneBisericeşti• Învăţământ Teologic• Biserica şi Societatea

Toate departamentele Linkuri UtileEparhii OrtodoxeRomâneMânăstiriParohii OrtodoxeRomâneBiserici Ortodoxe suroriPagini Ortodoxe

Toate linkurile

(Crestinismul daco-roman)

Intemeierea Bisericii noastre, a avut loc la Cincizecime,atunci cand Duhul Sfant - in chipul unor limbi ca de foc -S-a pogorat asupra Sfintilor Apostoli, aflati in Ierusalim. Aufost botezati atunci ca la trei mii de suflete, constituindu-seastfel prima comunitate sau obste de credinciosi (cf. F. Ap.,cap. II). Noua invatatura s-a propovaduit in Ierusalim, apoiin alte orase ale Tarii Sfinte, la inceput printre iudei. Dindeceniul al cincilea al veacului intai, Sfintii Apostoli si-auinceput lucrarea misionara si in "lumea pagana", potrivitporuncii pe care le-a dat-o Mantuitorul insusi inainte deinaltarea Sa la cer, de a invata si a boteza "toate neamurile"(Mat. 28, 19). Avem stiri doar despre lucrarea misionara aSfintilor Apostoli Petru si Ioan, dar mai ales a SfantuluiPavel, din cartea "Faptele Apostolilor" (cu relatareadetaliata a celor trei "calatorii misionare" ale SfantuluiPavel) sau din Epistolele pe care le-au scris ei insisi.Trebuie sa retinem ca Sfantul Apostol Pavel si unii dintreucenicii sai L-au propovaduit pe Hristos si in PeninsulaBalcanica, deci in teritorii invecinate cu Dacia, unde traiape atunci si o populatie traco-getica romanizata.

Sfantul Andrei, Apostolul geto-dacilor ("scitilor").

Lucrarea misionara a celorlalti apostoli ai Mantuitoruluiprintre "neamurile pagane" este cunoscuta numai dintraditie, fixata in scris mult mai tarziu. Pe noi, ca romani, neintereseaza activitatea Sfantului Andrei, care a predicat interitoriul dintre Dunare si Marea Neagra, Dobrogea de maitarziu, cunoscut in izvoarele antice sub numele de "Scitia".In anul 46 al erei crestine teritoriul respectiv a fost cuceritde romani si anexat la provincia Moesia Inferior, iar in anul297, in timpul lui Diocletian, a devenit o provincie aparte,numita "Scythia Minor". Traditia privitoare la aceastapredica "apostolica" in Scitia este intalnita in lucrareaDespre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in cursulpersecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolul IVapare in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu deCezareea Palestinei, care a preluat-o dupa o lucrare amarelui teolog, Origen din Alexandria (+254). In sprijinulevanghelizarii acestui teritoriu de catre Sfantul Andrei, sepot invoca si cateva "marturii indirecte". Exista, de pilda,cateva colinde si creatii folclorice dobrogene si din stangaPrutului, care amintesc de trecerea apostolului prin acestelocuri. Cateva toponimice confirma acelasi lucru: "ParaiasulSfantului Andrei", "Apa Sfantului" sau "Pestera SfantuluiAndrei" (aceasta se vede si azi in hotarul comunei IonCorvin, in apropierea granitei romano-bulgare). DinEpistola Sfantului Apostol Pavel catre coloseni reiese ca si"scitii" au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu (3, 11).

Fara indoiala ca Sfantul Apostol Andrei nu s-a limitatnumai la predicarea Evangheliei si la botezul celor pe carei-a adus la Hristos dintre geto-dacii si grecii din coloniileintemeiate pe tarmul Marii Negre (Pontul Euxin), inca dinsecolele VII-VI i. Hr. El va fi hirotonit pe unii din cei venitila Hristos ca episcopi si preoti, asa cum a facut si Sfantul

(Pomenirea morţilor)

2 D Cuv. Tit, făcătorulde minuni; Sf. MuceniciAmfian şi Edesie

Duminica a 4-a dinPost (a Sfântului IoanScărarul); Ap. Evrei 6,13-20; al Sfântului:Efeseni 5, 8-19; Ev.Marcu 9, 17-32; aSfântului: Matei 4, 25;5, 1-12; glas 8, voscr. 8Calendarul pe anul 2006Calendarul pe anul 2005

Rânduieli bisericeştiDetalii siteRecomandări:Rezoluţie video:1024*768Internet Explorer v6.0

Pentru probleme şisugestii referitoare laacest site contactaţiWebmaster

Site realizat şiadministrat de GloriaGrup

© 2005. BisericaOrtodoxă Română

Page 3: istoric BOR

Apostol Pavel in calatoriile sale. Numai asa se explicafaptul ca cele mai vechi stiri privind organizareabisericeasca sunt din Scytia Minor. De altfel, tot dupatraditie, Sfantul Andrei a hirotonit ca episcop de Odyssos(azi Varna, in Bulgaria, in apropierea granitei) pe uceniculsau Ampliat, pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste la 31octombrie. Episcopul (sau episcopii) peste care "si-a pusmainile" Sfantul Andrei au hirotonit, la randul lor, altiepiscopi, preoti sau diaconi pentru teritoriul dintre Dunaresi Mare si cel din stanga Dunarii, pentru a se asigura"succesiunea neintrerupta" a preotiei si care au devenit apoipropovaduitorii noii credinte - prin predica si botez - inrandul autohtonilor geto-daci, iar mai tarziu daco-romani.Se poate afirma, deci, ca invatatura crestina a fostpropovaduita pe o parte din teritoriul Romaniei de azi chiarde un Apostol al Mantuitorului, de Andrei "cel intaichemat", incat, pe buna dreptate, crestinismul romanesctrebuie sa fie considerat "de origine apostolica".

Crestinismul in Dacia.

In anul 106, imparatul Traian a cucerit o parte din teritoriulfostului stat al geto-dacilor, condus de regele Decebal, carea fost transformat in provincie romana (Transilvania,Banatul, Oltenia si o parte din Muntenia de mai tarziu). Inurma acestor schimbari de ordin politic-teritorial, s-au creatconditii favorabile pentru propagarea noii invataturi si innordul Dunarii. Se poate vorbi de anumiti "misionarineoficiali" recrutati dintre colonisti, soldati din armataromana, negustori sau sclavi, care imbratisasera credintacrestina inainte de a veni in Dacia. In secolul al III-leanumarul acestor misionari "laici" a sporit prin anumiticaptivi crestini - pe care gotii - stabiliti atunci in teritoriilenord-dunarene - ii aduceau aici din Asia Mica, undecrestinismul era cunoscut din "veacul apostolic". Din randullor, unii erau hirotoniti ca episcopi, horepiscopi, preoti sidiaconi.

Trebuie mentionat ca predicarea Evangheliei incuprinsul imperiului roman a intampinat multe greutati,datorita faptului ca pana in anul 313 - cand imparatulConstantin cel Mare (306-337) i-a acordat libertate, princunoscutul "Edict de la Mediolanum" (azi Milano) - eraconsiderata ca "religio illicita" (neadmisa). Dar duparetragerea administratiei si a legiunilor romane dinprovincia Dacia, prin anii 271/275, s-au creat premisefavorabile pentru raspandirea crestinismului in spatiulcarpato-dunarean. La aceasta a contribuit si faptul ca intimpul lui Constantin cel Mare Campia munteana a reintratin stapanirea imperiului, deci legaturile permanente alelocuitorilor de aceeasi limba de pe ambele maluri aleDunarii au contribuit la raspandirea masiva a invataturiicrestine.

Marturii arheologice paleocrestine.

Page 4: istoric BOR

Acest lucru este confirmat si de un numar apreciabil depiese arheologice paleocrestine, descoperite in peste o sutade asezari daco-romane (in numar mult mai mare s-audescoperit in Scythia Minor). Intre cele mai semnificativeretinem: "gema de la Potaissa" (azi Turda) cu o serie dereprezentari simbolice, intre care si Bunul Pastor; o tablitavotiva (donarium) de la Biertan, langa Medias, cu inscriptia"Ego Zenovius votum posul" si un disc cu monograma luiHristos (XP); un fragment ceramic descoperit la Porolissum(azi Moigrad, jud. Salaj); mai multe opaite (lampi) de bronzsau de lut ars, decorate cu semnul crucii sau cu monogramalui Hristos, descoperite mai ales in centrele urbane ale fosteiprovincii. Alte obiecte paleocrestine s-au descoperit inBanat si in Oltenia (de pilda, parti dintr-un candelabru debronz, descoperit la Racari-Dolj, folosit desigur intr-unlacas de cult. Majoritatea acestora sunt din secolul al IV-lea,dar unele par sa fie si mai vechi. S-au descoperit si catevaobiecte paleocrestine la Barbosi-Galati, important cap depod roman la confluenta Siretului cu Dunarea, care, dupaaprecierea arheologilor apartin secolului al III-lea.

Un lucru care trebuie subliniat in chip deosebit esteacela ca - pentru secolul IV - avem primele dovezi literaresi arheologice privind existenta unor lacasuri de cult interitoriile daco-romane nord-dunarene. Astfel de bisericipaleocrestine s-au construit peste ruinele castrului roman dela Slaveni (jud. Olt); iar la Porolissum (azi Moigrad, jud.Salaj) un fost templu pagan a fost transformat in lacas decult crestin. In alte doua centre s-au descoperit fundatiileunor bazilici si anume la Sucidava (azi Celei-Corabia, jud.Olt), cu o serie de inscriptii crestine in limba greaca si laMorisena (azi Cenad, jud. Timis). Se pare ca si actualalucrare din Densus (jud. Hunedoara) este un fost monumentfunerar roman transformat in lacas de cult crestin prinsecolul al IV-lea. In actul martiric al Sfantului Sava, caresi-a dat viata pentru Hristos undeva in partile Buzaului, la12 aprilie 372, se relata ca el "canta psalmi in biserica".Fireste, toate aceste lacasuri de cult presupun existenta unorpreoti si ierarhi, cum vom constata in paginile urmatoare.

Marturii lingvistice.

Un argument convingator asupra vechimii crestinismuluiromanesc ne ofera numeroasele cuvinte cu sens religios dinfondul principal lexical al limbii romane, folosite dinsecolele III-IV pana azi. O parte din termeni au fost preluatidin latina populara vorbita de stramosii nostri daco-romanisi "increstinati", iar altii creati pe loc de noii marturisitori aicredintei crestine. Notam cuvintele biserica (din basilica),credinta, lege, Inviere, Inaltare, Boboteaza, Treime, Tata,Fecioara, inger, altar, cruce, rugaciune, toaca, tampla, pacat,parinte, pagan, a boteza, a cununa, a cumineca, a seinchina, a se ruga s.a.

Cateva sarbatori crestine au preluat numirile unorvechi sarbatori pagane apropiate ca data de ale noastre,primind, insa, un inteles nou, crestin (Calatio-calationem -Craciun, Florilia - Florii, Rosalia - Rusalii, dies

Page 5: istoric BOR

conservatoria -sarbatoare). Un amanunt semnificativ esteacela ca in rugaciunea "Tatal nostru", ca si in Simbolul decredinta, alcatuit la primele doua Sinoade ecumenice (325 si381) peste 90% din cuvinte sunt de origine latina (exceptiefac, in Tatal nostru, greseala, ispita si mantuieste), ceea cearata ca ele au fost cunoscute de stramosii romanilor incadin perioada de formare a lor ca popor.

Martiri crestini . Se cunosc mai multe nume de crestini careau suferit moarte martirica in timpul persecutiilor pornite degoti, cum a fost acel Sava pe care l-am pomenit mai sus, inpartile Buzaului, in anul 372, un sfant Nichita si altii.

In provincia Scythia Minor si in imediata apropiere,numarul crestinilor martirizati in cursul persecutiei luiDiocletian, in jurul anului 300, este foarte ridicat.Consemnam intre ei pe Zoticos, Atalos, Kamasis si Filipos,toti la Noviodunum (azi Isaccea), ale caror moaste s-audescoperit intr-o cripta de la Niculitel, jud. Tulcea (azidepuse in biserica manastirii Cocos), pe Chiril, Chindeas siTasius la Axiopolis (azi Cernavoda), preotul Epictet siconvertitul sau Astion la Halmyris (azi Dunavat), Macrobiu,Gordian, Heli, Lucian, Zotic si Valerian, fratii Argeu,Narcis si Marcelin, toti la Tomis (azi Constanta). In orasulDurostorum (azi Silistra), la granita dintre provinciileScythia Minor si Moesia Inferior, consemnam numelesoldatilor martiri Pasicrat, Valentin, Marcian si Nicandru,iar mai tarziu pe soldatul Emilian; in satul Ozobia, langaDurostorum, au patimi martirii Quintilian, Maxim citetul siDadas.

Ierarhia bisericeasca.

Toate informatiile de mai sus duc la constatarea ca trebuiasa existe si o organizare bisericeasca in teritoriile carpato-dunarene. Izvoarele istorice au dovedit ca inca de lainceputul secolului al IV-lea, deci indata dupa promulgareaedictului de la Mediolanum din 313, sunt atestatedocumentar aproximativ 15 scaune episcopale in diferitecetati de pe malul drept al Dunarii, in provinciile romanePannonia Inferior, Dacia Ripensis si Moesia Inferior (azi inIugoslavia si mai ales Bulgaria) - la Sirmium, Singidunum,Viminacium, Oescus, Bononia, Marcianopolis, Novae,Appiaria, Abbvitus, Durostorum, ai caror titulari auparticipat la lucrarile unor Sinoade ecumenice sau locale.Presupunem ca acestea erau si mai vechi, pentru ca in jurulanului 300, in cursul persecutiei lui Diocletian, in cetatilerespective au suferit moarte martirica un numar apreciabilde preoti.

In nordul Dunarii se cunoaste un singur episcop sianume Teofil "al Gothiei", participant la lucrarile primuluiSinod ecumenic de la Niceea din anul 325; titulatura lui seexplica prin aceea ca la data respectiva teritoriile nord-dunarene erau sub stapanirea gotilor. In anul 336 a fosthirotonit la Constantinopol un ucenic al lui Teofil, Ulfila,unul din marii misionari din tinuturile nord-dunarene (unuldin parinti era grec, altul got). Potrivit relatarilor unui

Page 6: istoric BOR

istoric de atunci, Filostorgiu, el "a fost hirotonit episcoppentru toti crestinii din tara getica", deci dintr-o tara ai careilocuitori erau considerati ca "geti" (acum daco-romani).Reintors in nordul Dunarii, el a predicat in limbile gotica,latina si greaca (pentru descendentii grecilor luati incaptivitate de goti). La inceput a fost ortodox, dar mai tarziua devenit arian sau semiarian. In chip deosebit trebuie aratatca acum a inceput traducerea Bibliei in limba gotica,folosind si un alfabet nou, creat de el. Prin anul 348 a fostnevoit sa se refugieze - cu multi credinciosi - in sudulDunarii, din cauza persecutiilor indreptate impotrivacrestinilor de conducatorii gotilor, continuandu-si acoloactivitatea pana la moarte (c. 381-383). Pe langa acestia, auputut activa in nordul Dunarii si alti episcopi, dar si asanumitii "horepiscopi", adica episcopi de sat, atestati inBiserica veche intre secolele III-XI, care locuiau in sate siactivau numai din incredintarea unor episcopi cu eparhiesau episcopi "perihoreti" (misionari).

Organizarea bisericeasca din Schythia Minor.

Mentionam la inceput ca Sfantul Andrei a trebuit sahirotoneasca episcopi, preoti si diaconi in cetatile de laPontul Euxin in care a predicat pe Hristos. La randul lor,primii episcopi au hirotonit pe altii, chiar in conditiile incare credinta crestina nu era inca recunoscuta legal. Numaiasa se poate explica faptul ca in cetatea Tomis, metropolaprovinciei, sunt atestati documentar mai multi episcopi.Actele martirice amintesc pe episcopii Evangelicus , Efremsi Tit la inceputul secolului al IV-lea. Un episcop de Tomiscu numele Marcu a participat la lucrarile primului Sinodecumenic de la Niceea. In anul 369 era atestat documentarepiscopul Betranion , aparator al Ortodoxiei in fata erezieiariene; urmasul sau Gherontie a participat la Sinodul IIecumenic de la Constantinopol din 381. In secolul al V-leasunt cunoscuti episcopii Teotim I , Timotei , care a luat partela Sinodul III ecumenic din 431, de la Efes, Ioan ,Alexandru , Teotim II , iar in secolul urmator Paternus siValentinian . Toti erau oameni de mare cultura, autori descrieri teologice, care au luat parte la controverseledogmatice ale timpului.

In secolul al VI-lea Scythia Minor era o " provinciemitropolitana ", iar titularul ei devenise mitropolit, avand 14episcopii sufragane, in principalele orase ale provinciei.Toate aceste scaune episcopale - inclusiv Tomisul - erau inlegatura directa cu Patriarhia din Constantinopol, nouacapitala a imperiului, principiu consfintit printr-o hotarare aSinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Decierau legati de Roma prin limba, iar de Constantinopol princredinta.

Din aceeasi provincie erau originari si cativa teologi deprestigiu, din care vom mentiona doar doi: Sfantul IoanCasian (c. 360-435), intemeietorul a doua manastiri inMarsilia (azi Marseille - Franta), autorul unor lucrariteologice (Convorbiri cu Parintii, Despre asezamintelemanastiresti cu viata de obste, Despre intruparea Domnului

Page 7: istoric BOR

s. a.) si Dionisie Exiguul (sau "cel smerit", c. 460-545),traducatorul unor carti teologice si canonice din greceste,cel care a pus bazele actualului sistem cronologic, cunumararea anilor de la nasterea lui Hristos ("eracrestina").

Raspandirea masiva a crestinismului in teritoriuldintre Dunare si Mare este confirmata si de celeaproximativ 35 de bazilici din secolele IV-VI descoperite inprincipalele centre urbane ale provinciei, la Tomis, Callatis(azi Mangalia), Tropaeum Traiani (Adamclisi), Histria(Istria), Axiopolis (Cernavoda), Troesmis (Iglitia),Dinogetica (Garvan) etc., la care se adauga peste o suta deinscriptii de obiecte cu caracter din secolele IV-VI.

Din toate acestea, se poate desprinde constatarea canu poate fi vorba de o increstinare a stramosilor nostri la oanumita data, de o convertire a lor in masa, din ordinulconducatorilor politici sau in urma activitatii unor misionarioficiali, cum este cazul altor popoare din jur. La daco-romani procesul de increstinare are o nota specifica, insensul ca a durat cateva secole, fiind rezultatul contactuluidirect al populatiei autohtone si al colonistilor cupropovaduitorii noii credinte religioase. Limba latina sicredinta crestina au fost factorii care au contribuit laconsolidarea procesului de unificare etnica, lingvistica sispirituala a autohtonilor cu noii veniti in Dacia, de neamurisi credinte diferite. Romanizarea si crestinarea au fost douaprocese paralele, incat se poate spune ca la incheierea lora aparut in istorie un popor nou, cel roman, cu o credintanoua, cea crestina, cu alte cuvinte poporul roman s-anascut crestin .

Cuprins

II. Biserica Romaneasca in secolele VII-XI

In jurul anului 600, intreaga organizare bisericeascade la Dunarea de Jos s-a prabusit sub presiunea triburiloravaro-slave. Prin asezarea slavilor in Peninsula Balcanica,legaturile daco-romanilor din nordul Dunarii cu populatiileromanizate din sudul ei au slabit. Dar procesul deromanizare si increstinare fiind incheiat, stramosii nostri auputut sa asimileze unele grupuri de popoare cu care au fostnevoiti sa convietuiasca. Iar credinta crestina - ca formasuperioara de manifestare spirituala - au reusit s-o impunasi popoarelor migratoare asezate la noi, ea devenind astfelun factor de cultura si de civilizatie in randul acestora. Inschimb, slavii au reusit sa impuna limba slava in cultulBisericii noastre - incepand cu secolul al X-lea - care s-amentinut pana in secolul al XVII-lea.

Stirile privitoare la viata bisericeasca a romanilor,dupa anul 600, sunt destul de lacunare. Continuitatea uneivieti crestine este atestata insa de descoperirile arheologice:

Page 8: istoric BOR

sase bisericute rupestre intr-un masiv calcaros la Basarabi -jud. Constanta, desigur o asezare manastireasca (secoleleIX-XI, dupa unii istorici chiar din secolele IV-XII),fundatiile a doua biserici in nordul Dobrogei, una laNiculitel (secolele X-XII), alta la Garvan (fosta Dinogetia)din aceeasi perioada. In jurul celei din urma s-au descoperitresturi de pictura, la care se adauga numeroase obiecte decult crestine intre care si bucati dintr-un clopot, cel maivechi cunoscut la noi in tara. O serie de cruci-relicvar sichiar matrite pentru confectionarea crucilor s-au descoperitin diferite parti ale tarii, inclusiv dincolo de Prut. Fundatiilede biserici s-au descoperit la Dabaca, la c. 30 km. NV deCluj-Napoca (secolele X-XI), altele sub bisericile catolicede mai tarziu din Alba Iulia si Prejmer, jud. Brasov si altele.

Aceste descoperiri sunt nu numai probe incontestabileasupra continuitatii romanilor ortodocsi pe acestemeleaguri, ci constituie si indicii sigure pentru exigentaunor episcopi romani. Probabil, in locul vechiului scaunepiscopal de la Tomis, distrus de avari si slavi, va fi luatfiinta altul, in nordul Dobrogei, poate la Dinogetia -Garvan, unde s-au descoperit biserica si atatea obiecte defactura crestina. Nu este lipsit de interes sa mentionam ca insecolele XI-XIV exista o "episcopie a vlahilor" in sudulDunarii - pe teritorii apartinatoare azi Bulgariei siIugoslaviei - iar dupa 1185/86 a luat nastere oArhiepiscopie vlaho-bulgara la Tarnovo, in cadrul statului"vlaho-bulgar" de la Tarnovo, creat atunci.

*

In teritoriile intracarpatice, din secolele IX-X, poatechiar mai de mult - odata cu cristalizarea primelorformatiuni politice cunoscute (Gelu in Transilvania propriu-zisa, se pare cu centrul la Dabaca, Menumorut in Bihor siArad, Glad in Banat, altul in jurul orasului Alba-Iulia),locul horepiscopilor si al episcopilor misionari a fost luat deepiscopii propriu-zisi (eparhioti). Cu alte cuvinte, in nouasituatie politica, cu conducatori care isi aveau resedinta intr-o cetate, institutia horepiscopilor s-a doveditnecorespunzatoare, intrucat fiecare conducator politic voiasa aiba in "cetatea" sa un episcop, care sa-si intindacarmuirea peste preotii si credinciosii din formatiuneapolitica respectiva. Astfel de episcopii ortodoxe romanestiau putut existala Dabaca , centrul stapanirii lui GeluRomanul, la Alba-Iulia, pe langa conducatorul politic deacolo, la Biharea , centrul stapanirii lui Menumorut, laMorisena , pe langa ducele Glad. Intr-o diploma aimparatului Vasile II Bulgaroctonul al Bizantului (976-1025) din anul 1020, era mentionat un "castru episcopal" laDibiscos, probabil vechiul Tibiscum din timpul romanilor(Jupa - Caransebes, dupa altii Timisoara de azi).

Dupa cotropirea Transilvaniei de catre regatul catolicmaghiar (secolele XI-XIII), in locul vechilor formatiunipolitice romanesti s-au creat asa-numitele "comitate"(Bihor, Alba, Hunedoara etc.). Acelasi lucru s-a intamplat sicu institutiile bisericesti ale romanilor, adica in loculepiscopiilor ortodoxe de aici au luat nastere episcopii

Page 9: istoric BOR

catolice maghiare. Deci, o data cu crearea comitatuluiBihor, cu resedinta in Biharea, in locul episcopiei ortodoxes-a creat o episcopie latina, mutata in curand la Oradea,unde a ramas pana aproape de zilele noastre, faptrecunoscut si de unii istorici maghiari. Tot asa, sediulcomitatului Alba a fost stabilit in Alba-Iulia, unde s-a creatsi o episcopie romano-catolica, existenta pana azi, in loculcelei ortodoxe. Episcopia catolica de Morisena (Cenad) afost creata de regele Stefan cel Sfant, probabil al Ungariei,in anul 1038, dupa ce a cucerit cetatea de la principeleOhtum sau Ahtum (tot aici a adus si calugari latini inmanastirea ortodoxa Sfantul Ioan Botezatorul ). Deci,episcopiile catolice din Transilvania au luat fiinta pe loculvechilor scaune episcopale - sau horepiscopale - ortodoxede la Biharea (Oradea), Alba-Iulia si Morisena - Cenad.Fenomenul inlocuirii unor biserici si manastiri ortodoxe cualtele, catolice, poate fi urmarit si in alte parti aleTransilvaniei.

In ciuda acestor schimbari si a politicii de catolicizarea romanilor dusa de regii Ungariei, de multe ori instigati depapa, organizarea bisericeasca a romanilor ortodocsi asupravietuit. De pilda, intr-o scrisoare a papei Inocentiu IIIcatre arhiepiscopul de Calocea, din 1205, era mentionata oepiscopie ortodoxa "pe mosiile fiilor cneazului Balea".Episcopia respectiva putea fi ori in partile Bihorului ori aleHunedoarei, unde existau cneji cu acest nume, unii din eictitori de biserici.

O organizatie bisericeasca superioara la romaniitransilvaneni este sugerata de insasi existenta unor manastiriortodoxe din secolele XI-XIV, unele disparute, dar multe infiinta pana azi. In afara de bisericile de la Dabaca, suntatestate documentar manastirile de la Morisena, la inceputulsecolului al XI-lea, de la Meseseni, in satul Moigrad-Salaj,de la Hodos - jud. Arad, cateva biserici rupestre in partileSilajului si la Cheile Cibuui, in jud. Alba etc. In 1204 regeleEmeric al Ungariei informa pe papa Inocentiu III, ca unelebiserici "ale calugarilor greci", adica ortodocsi, din regatulsau, se ruineaza "din lipsa de grija a episcopilor diecezani sidin pricina acelor greci insisi". Inseamna ca in Transilvaniafiintau - inca din secolul al XII-lea - puternice nuclee deviata monahala ortodoxa, care presupun si existenta unorierarhi, care sa indrume intreaga activitate bisericeasca.

In afara de acestea, in toata Transilvania existaunumeroase biserici romanesti de piatra, din care uneledainuiesc pana astazi, cele mai multe in judetul Hunedoara,ctitorii ale cnejilor romani din acele locuri: Densus(mentionata mai sus, refacuta in secolul al XIII-lea),Streisangeorgiu (secolul al XII-lea) - cu fresce din 1313-1314 si cu o inscriptie in care sunt mentionati preotul Nanessi zugravul Teofil, refacuta in 1408-1409 de cneazulCandres si sotia sa Nistora -, Strei, Santamaria Orlea,Cetatea Coltului, Gurasada (toate din secolul al XIII-lea),Ostrov, Sanpetru, Nucsoara, Pesteana, Lesnic, Criscior,Ribita, manastirea Prislop (toate din secolul al XIV-lea), iarin alte parti ale Transilvaniei: manastirea Rameti - jud. Alba(secolul al XIV-lea), cu o inscriptie din 1377 care consemna

Page 10: istoric BOR

numele arhiepiscopului Ghelasie si al zugravului Mihu,Zlatna si Lupsa, in judetul Alba, biserica Sfantul Nicolaedin Scheii Brasovului (secolul al XV-lea, pe locul uneia maivechi), Vad si Feleac, in judetul Cluj (secolul al XV-lea) simulte altele. Acelasi lucru se poate spune despre manastiriledin Banat: Bezdin, Partos, Lipova, Semlac, Sangeorge,Sredistea Mica, Varadia, Mesici, Voilovita, Cubin, Zlatita,Cusici, Bazias, Ciclova, Ogradena Veche, toate din secoleleXIV-XV. In Bihor, cnejii romani au ridicat manastirea de laVoievozi (secolele XII-XIV), bisericile din Seghiste,Remetea, Tileagd (secolele XIV-XV) s.a. In Maramuresconsemnam manastirea Sfantul Mihai din Peri, pusa subjurisdictia Patriarhiei din Constantinopol in 1391, bisericiledin Cuhea, Ieud, Biserica Alba, Apsa de Mijloc, Sarasau,Barsana etc., toate din secolele XIV-XV. In actelemedievale sunt mentionati - incepand cu a doua jumatate asecolului XIV - numerosi protopopi, preoti si egumeni, careslujeau in bisericile si manastirile respective.

Existand atatea biserici si manastiri, precum siegumeni, preoti si calugari, in mod firesc trebuie saadmitem ca au existat si episcopi care sa sfinteascabisericile si manastirile respective, sa hirotoneasca preoti, sanumeasca protopopi si egumeni. Pentru existenta unorepiscopi romani din Transilvania pledeaza si numeroaselemasuri de asuprire luate de papi sau de regii maghiari(indeosebi de Ludovic cel Mare in 1366 si Sigismund deLuxemburg in 1428) impotriva Bisericii ortodoxe romanestide aici. Asemenea masuri nu erau necesare decat impotrivaunei Biserici bine organizate si nicidecum impotriva unorcrestini izolati si fara carmuitori bisericesti care ar fi putut ficonvertiti usor la catolicism. Toate acestea constituiemarturii sigure asupra continuitatii elementului romanescortodox in teritoriile intracarpatice.

Pentru secolele XIII-XIV avem o serie de stiri sidespre viata bisericeasca a romanilor de la sud si est deCarpati. Astfel, este atestata documentar o Mitropolie curesedinta la Vicina , localitate identificata de cei mai multicercetatori cu orasul Isaccea de azi, vechiul Noviodunum,pe malul drept al Dunarii, in apropierea Deltei. N-ar fiexclus ca ea sa fi fost o continuare a episcopiei pe care ampresupus-o, in secolele IX-XII, tot in partile de nord aleDobrogei, la Dinogetia - Garvan. Ierarhii de la Vicina(Teodor, Luca, Macarie, Chiril, Iachint) erau greci de neam,aflati sub jurisdictia directa a Patriarhiei din Constantinopol.In prima jumatate a secolului al XIV-lea, insemnatateaVicinei a inceput sa scada, datorita deselor incursiuni aletatarilor din nordul Marii Negre. Orasul a ajuns apoi instapanirea lui Basarab I, domnul Tarii Romanesti. Ultimulmitropolit de Vicina, Iachint, va fi mutat de domnitorulNicolae Alexandru Basarab in scaunul de mitropolit alUngrovlahiei, act recunoscut de Patriarhia Ecumenica in1359.

O scrisoare a papei Grigorie IX, din 14 noiembrie1234, facea amintire de niste "pseudoepiscopi de ritulgrecilor", in regiunile de curbura ale Carpatilor, in apropierede Episcopia catolica a cumanilor, infiintata cu cativa ani

Page 11: istoric BOR

inainte. Acestia erau episcopi ortodocsi romani, deoarececancelaria papala medievala numea pe toti episcopii -ierarhi "pseudoepiscopi" si "greci", indiferent de originealor etnica. Tot asa, din diploma data de regele Bela al IV-lea al Ungariei cavalerilor ioaniti, la 2 iunie 1247, in careerau mentionate formatiunile politice conduse de voievoziiLitovoi pe Jiu, in Oltenia, si Seneslau pe Arges si cnejiiIoan si Farcas, ambele in dreapta Oltului, aflam de existentaunor "arhiepiscopi si episcopi", fireste tot de neam roman.Inseamna ca pe langa fiecare formatiune politica exista cateun conducator bisericesc.

In Moldova vor fi existat ierarhi ortodocsi in "tarabolohovenilor", a "berladnicilor" si a "brodnicilor", amintitein izvoarele medievale. In 1353, un episcop cu numele deChiril Romanul era amintit la Przemysl, in Polonia, dupacum in secolele XI-XIV existase "episcopia vlahilor" dinPeninsula Balcanica.

Cuprins

III. Biserica din Tara Romaneasca si Moldova in EvulMediu (mijlocul secolului al XIV-lea - 1821)

In prima jumatate a secolului al XIV-lea a avut locprocesul de unificare statala a formatiunilor politiceexistente atunci la sud si est de Carpati, sub un singurconducator. Dar odata cu unificarea cnezatelor sivoievodatelor romanesti de la sud de Carpati intr-un singurstat independent, Tara Romaneasca , precum si dupaformarea celui de al doilea stat, Moldova , la rasarit deCarpati, a avut loc si unificarea bisericeasca din cele douastate romanesti independente. Deci, in locul mai multorierarhi, existenti pe langa fiecare voievod, a fost ales unulsingur, purtand titlul de mitropolit. Cu alte cuvinte, procesulde unificare politica a fost urmat, in chip firesc, deunificarea bisericeasca, asa cum s-a intamplat si in cazulstatelor slave invecinate si cum era in traditia ortodoxa, caorganizarea bisericeasca sa se adapteze celei politice.

La scurt timp dupa aceasta, domnii celor doua tari aucerut Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol - cea maiinalta autoritate bisericeasca in Rasaritul ortodox - sarecunoasca oficial sau canonic cele doua Mitropoliiromanesti, care urmau sa stea sub dependenta aceleia. In1359, Patriarhia a recunoscut oficial MitropoliaUngrovlahiei sau Tarii Romanesti , cu scaunul la Arges sipe unicul ei titular Iachint , pana atunci mitropolit la Vicina,in nordul Dobrogei. In 1517, scaunul mitropolitan a fostmutat la Targoviste, iar in 1668 la Bucuresti, unde a ramaspana astazi. Intre anii 1370-c. 1401, in Tara Romaneasca afunctionat o noua Mitropolie, a Severinului , pentrutinuturile din dreapta Oltului. La inceputul secolului alXVI-lea s-au creat Episcopiile Ramnicului si Buzaului ,care functioneaza pana azi. Intre anii 1793-1949 a

Page 12: istoric BOR

functionat o Episcopie la Arges, reactivata in 1990.

Mitropolia Moldovei este mentionata pentru prima data inanul 1386. Recunoasterea ei a intampinat greutati din parteaPatriarhiei Ecumenice, care intentiona sa impuna un ierarhgrec, pe cand tara voia un roman. Abia la 26 iulie 1401 afost recunoscut ca mitropolit moldoveanul Iosif - hirotonitla Halici - inrudit cu domnul tarii. Resedinta Mitropoliei erala Suceava, iar in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, afost mutata la Iasi.

Exista un scaun vladicesc la Radauti , pe langabiserica Sfantul Nicolae , se pare inca din timpul lui Bogdanintemeietorul (1359-c. 1365). Episcopia de Radauti afunctionat timp de cateva secole, iar in 1781 a fost mutata laCernauti, ca urmare a anexarii Moldovei de nord laimperiul austriac (1775). In timpul lui Alexandru cel Bun s-a creat o noua eparhie, la Roman , care exista pana azi, iarin 1598 a luat fiinta a treia eparhie la Husi , care a existatpana in 1949, cand s-a contopit cu cea a Romanului (a fostreactivata in 1976).

Este necesar sa subliniem ca in secolele XIV-XVIIIBiserica din Tara Romaneasca si Moldova trebuie privita cao Biserica de stat, oficiala - mostenire din Bizant, - eadetinand un rol important in viata politica a tarii siindrumand intreaga activitate culturala si de asistentasociala-umanitara. Detinand un astfel de rol, intremitropolitii Ungrovlahiei s-au remarcat o seama depersonalitati, din care vom mentiona doar cateva nume. Inprima jumatate a secolului al XVI-lea au pastoritmitropolitii Maxim Brancovici (c. 1505-1508), retras lamanastirea Crusedol, din Serbia, ctitoria sa (+1516, trecutde Biserica sarba in randul sfintilor); Macarie (c. 1512-c.1521), fost tipograf, care a imprimat primele carti slavonepe pamant romanesc (Liturghierul 1508, Octoihul 1510 siTetraevanghelul 1512); iar la sfarsitul secolului Eftimie(1594-1602), omul de incredere al lui Mihai Viteazul, carel-a trimis in cateva misiuni diplomatice. La inceputulsecolului al XVII-lea a pastorit mitropolitul Luca din Cipru(1602-1629), fost episcop de Buzau (1583-1602), untalentat copist-miniaturist, care a fost trimis in misiunidiplomatice de Mihai Viteazul la principele Transilvaniei sila tarul Rusiei. In timpul lui Matei Basarab au pastorit doimitropoliti carturari, Teofil (1636-1648), sub care s-auinfiintat tipografiile de la Campulung, Govora, Dealul siTargoviste, imprimandu-se mai multe carti in slavoneste siromaneste ( Pravila de la Govora, 1640, Cazania de laGovora-Dealu, 1642-1644) si Stefan (1648-1653 si 1655-1668), care a tiparit primele carti de slujba cu tipicul inromaneste. In a doua jumatate a secolului consemnam pemitropolitii Varlaam (1672-1679), care a infiintat o nouatipografie la Bucuresti, ctitorul a trei schituri si Teodosie(1668-1672 si 1679-1708), sprijinitor al activitatii cultural-artistice sub domnitorii Serban Cantacuzino si ConstantinBrancoveanu ( Biblia de la Bucuresti din 1688 s. a.). Un locaparte in istoria Bisericii si a culturii romanesti ocupamitropolitul Antim Ivireanul (1708-1716), originar dinIviria sau Gruzia (canonizat in 1992), unul din marii ierarhi

Page 13: istoric BOR

carturari, indrumatorul tipografiilor din Bucuresti, Snagov,Ramnic si Targoviste, in care s-au imprimat peste 60 decarti, in limbile romana, greaca, slava si araba, cel care adesavarsit procesul de romanizare al slujbelor bisericesti,autorul cunoscutelor "didahii", ctitorul manastirii "TotiSfintii" din Bucuresti. In secolul al XVIII-lea, consemnampe mitropolitii Daniil (1719-1731), Neofit Cretanul (1738-1753), originar din insula Creta, Grigorie II (1760-1787),Dositei Filitti (1793-1810), indrumatori ai activitatiicultural-tipografice si altii.

La Ramnic consemnam pe episcopii Damaschin Dascalul(1708-1725), Climent (1737-1748), ctitorul catorva schiturisi biserici de mir, Grigorie Socoteanu (1748-1764),Chesarie (1774-1780) si Filaret (1780-1792), care aucontinuat actiunea de traducere si tiparire de carti in limbaromana. La Buzau s-au remarcat episcopii Serafim (1648-1668), Grigorie (1668-1691), ctitorul schitului Golesti,moldoveanul Mitrofan (1691-1702), care a pus bazeletiparnitei de acolo, Cosma Popescu (1763-1787), ajuns apoimitropolit, Constandie Filitti (1793-1819), iar la Argesprimul episcop Iosif (1793-1820), alt mare carturar si ctitorde lacasuri sfinte.

Intre mitropolitii moldoveni s-au impus Teoctist I(1453-1478) si Gheorghe (1478-1508), amandoi pastorindin timpul lui Stefan cel Mare, Teoctist II (1508-1528),ierarh carturar, Teofan I (1530) si Grigorie Rosca (1546-1551, +1570), care au contribuit la impodobireaVoronetului cu picturi in interior si exterior, GheorgheMovila (1588-1591 si 1595-1605), ctitorul ManastiriiSucevita, Anastasie Cruimca (1608-1617 si 1619-1629),ultimul mare miniaturist moldovean, ctitorul ManastiriiDragomirna si fondatorul unui spital la Suceava. In timpullui Vasile Lupu a pastorit marele mitropolit Varlaam (1632-1653, +1657), cunoscutul carturar care a tiparit Cartearomaneasca de invatatura sau Cazania din 1643 si altelucrari. In a doua jumatate a secolului, retinem numelemitropolitului Dosofte (1671-1674 si 1675-1686), primulmare poet roman ( Psaltirea in versuri , 1673), primul mareprozator ( Viata si petrecerea sfintilor , 4 vol. 1682-1686),primul traducator din dramaturgia universala (drama Erofili, ramasa in manuscris) si cel care a tiparit pentru prima oarain Moldova carti de slujba in romaneste ( Liturghierul in1679 si 1683, Molitvelnicul in 1681). In secolul al XVIII-lea s-au impus - prin activitatea lor - mitropolitii IacobPutneanul (1750-1760), om de cultura, sprijinitor alaspiratiilor sociale ale poporului, Gavriil Calimachi (1760-1786), care, desi roman, a fost mitropolit al Salonicului,Leon Gheuca (1786-1788) si Iacob Stamati (1792-1803),toti indrumatori ai activitatii cultural-tipografice.

La Roman consemnam pe episcopii Macarie(15311548 si 1551-1558), autorul unei Cronici in limbaslavona, ctitorul Manastirii Rasca, Pahomie (1707-1713),ucenic al Sfantului Dimitrie, mitropolitul Rostovului,ctitorul Schitului Pocrov, Ghedeon (1734-1743), ctitroulManastirii Sihastria etc.

Page 14: istoric BOR

La Radauti au pastorit, intre altii, Ioanichie (1472-1504), in timpul lui Stefan cel Mare, Eftimie (1558-c.1561), autorul unei Cronici in limba slavona, Isaia (c. 1564-1577), carturar, trimis in misiuni diplomatice, TeodosieBarbovschi (1598-1605), devenit, pentru scurt timpmitropolit, Efrem (1608-1613 si 1616-1623), copist demanuscrise in limba slavona, Dosoftei Herescu (1750-1789), cu o pastorire indelungata, sub care scaunulepiscopal s-a mutat la Cernauti. La Husi, consemnam peprimul episcop Ioan (1598-1605) si pe Inochentie (1652-1782) care a condus o delegatie moldoveana la tarinaEcaterina a II-a a Rusiei.

Mentionam aici si faptul ca teritoriile romanestiocupate de turci si transformate in raiale (Giurgiu, Turnu,Tighina, Braila), au fost scoase de sub conducerea ierarhilormunteni si moldoveni si organizate intr-o unitatebisericeasca aparte, sub numele de Mitropolia Proilaviei(Brailei), cu sediul la Braila (uneori in alte parti), in fruntecu ierarhi greci, sub jurisdictia directa a PatriarhieiEcumenice. A functionat de la sfarsitul secolului al XV-leapana in 1828. Credinciosii ortodocsi romani din Dobrogeaau ajuns sub carmuirea mitropolitilor greci de la Braila,pana in 1828, si de la Dristra (Silistra) pana in 1878.

*

Paralel cu aceste institutii bisericesti superioare, s-adezvoltat si viata monahala . Stiri despre existenta acesteiaavem inca din secolele IV-VI (Sfantul Ioan Casian, Cuv.Dionisie Exiguul, "calugarii sciti", bisericutele de laMurfatlar), continuand cu manastirea de la Morisena, lainceputul secolului al-XI-lea, cu asezarile monahalerupestre de la Cheile Cibinului (jud. Alba) si din partileSalajului (Moigrad, Jac, Creaca, Brebi). Din a douajumatate a secolului al XIV-lea, odata cu organizareastatelor romanesti independente si a mitropoliilor lor,domnii tarii, unii dintre marii boieri si dintre ierarhi auridicat numeroase biserici, schituri si manastiri. Unele dinele exista pana azi, altele au disparut. Un rol insemnat inreorganizarea vietii monahale de la noi a avut SfantulNicodim (+1406), un aroman din Prilep (Serbia), calugarit laMuntele Athos, care a ridicat Manastirile Vodita (langaTurnu Severin) si Tismana (jud. Gorj), cu ajutorul materialal domnitorilor de atunci. In acelasi timp, Mircea cel Batrana ctitorit Manastirile Cozia pe Valea Oltului si Cotmeana ,in partile Argesului. In primele decenii ale secolului al XV-lea, s-au ridicat Manastirile Nucei, Snagov, Glavacioc,Comana, si altele. Dintre bisericile de mir, notam pe cea cuhramul Sfantul Nicolae sau "domneasca" de la Curtea deArges, pe la mijlocul secolului al XIV-lea.

In Moldova, consemnam Manastirea Neamt , in adoua jumatate a secolului al XIV-lea, pe locul uneia maivechi, iar la inceputul secolului urmator Bistrita , ctitoria luiAlexandru cel Bun, Itcani, Horodnic, Bohotin , apoiVarzaresti si Capriana , dincolo de Prut etc. In a douajumatate a secolului, notam ctitoriile lui Stefan cel Mare(1457-1504): Manastirile Putna, Voronet, Dobrovat,

Page 15: istoric BOR

Tazlau, Sfantul Ilie , precum si bisericile din Borzesti,Vaslui, Razboieni, Piatra Neamt, Husi, Botosani, Dorohoi,Harlau, Reuseni si altele, existente pana azi.

Secolul al XVI-lea cunoaste un alt sir lung de ctitoriidomnesti si boieresti in Tara Romaneasca: Dealu si Govoraale lui Radu cel Mare, Arges a lui Neagoe Basarab,Viforata, Sfanta Troita (Radu Voda) din Bucuresti, apoictitoriile boieresti: Brancoveni, Strehaia, Caluiu, GuraMotrului, Stanesti, Bucovat (Cosuna), Cernica , ctitoriilevladicesti de la Izvorani si Olteni etc. In Moldova au fostridicate acum ctitoriile voievodale de la Probota, Rasca,Moldovita, catedrala episcopala din Roman si catevabiserici de mir, toate ale lui Petru Rares, Slatina siPangarati ale lui Alexandru Lapusneanu, Agapia, Galata siHlincea ale lui Petru Voda Schiopul, Sucevita familieiMovilestilor, apoi ctitoriile boieresti de la Humor, Cosula,Golia (in Iasi) si altele.

Secolul al XVII-lea este cel mai bogat sub raportulctitoriilor. S-au ridicat acum numeroase manastiri si bisericide catre domnii celor doua tari, de mitropoliti si episcopi,de mari dregatori, de calugari si preoti de m ir, de locuitoriai targurilor si credinciosi tarani. Intre marile ctitorii deacum trebuie sa fie consemnate manastirile: Arnota,Sadova, Caldarusani, Maxineni, Plataresti, Strehaia,Plumbuita, Slobozia si cateva biserici de mir, toate ctitoritede Matei Basarab, apoi Hurezi, Sfantul Gheorghe Nou dinBucuresti si un numar de biserici noi la manastirile maivechi ( Brancoveni, Mamul s. a. ), cat si unele biserici demir, ctitorite de Constantin Brancoveanu. Tot in acest secols-au ridicat si ctitoriile brancovenesti de la Dintr-un lemn,Margineni, Bradu, Polovragi, Jitianu, Cornet, Aninoasa ,apoi ctitoriile familiei Cantacuzinilor: Adormirea dinRamnicu Sarat, Zlatari si Coltea din Bucuresti, Sinaia siPoiana , ca si ctitoriile vladicesti: Trivale de langa Pitesti,Turnu , pe Valea Oltului si Antim din Bucuresti.

In Moldova, numarul ctitoriilor a fost mai redus, darmai valoroase sub raport arhitectonic-artistic: Secu , ctitoriaparintilor cronicarului Grigorie Ureche, Dragomirnamitropolitului Anastasie Crimca, Barnova din Iasi siBuhalnita ale lui Miron Barnovschi, Sfintii Trei Ierarhi siGolia din Iasi si cateva biserici de mir, ale lui Vasile VodaLupu, Cetatuia din Iasi a lui Gheorghe Duca, precum sicateva ctitorii boieresti.

In secolul al XVIII-lea, deci in timpul regimului"fanariot" (1711/1515-1821), s-au ridicat putine ctitoriidomnesti: Vacaresti a lui Nicolae Mavrocordat (demolata in1986), Sfantul Pantelimon (demolata tot atunci), SfantulSpiridon Nou , toate in Bucuresti, Precista si ProoroculSamuil din Focsani. In schimb, numarul bisericilor de mir sial manastirilor ctitorite de boieri a fost in crestere.

Altele au fost ctitorite de ierarhi, preoti de mir,calugari si calugarite ca Pocrov, Sihastria, Horecea,Varatec in Moldova, Harbovat, Harjauca, Saharna,Cindruta, Curciri, Japca, Surnceni, Dobrusa, dincolo dePrut: manastirile Stavropoleos (in Bucuresti), Lainici,

Page 16: istoric BOR

Pasarea, Ghighiu in Tara Romaneasca; unele erau zidite decalugarii ardeleni, ca Suzana, Pedeal, Cheia, Stanisoara , inTara Romaneasca, Cocos in Dobrogea.

In toate aceste manastiri s-a desfasurat o intensaactivitate cultural-artistica. Sunt cunoscute "scolile decopisti" din secolul al XV-lea de la manastirile Neamt (cuGavriil Uric si Teodor Maresescu) si Putna, iar la inceputulsecolului al XVI-lea "scoala" de la Dragomirna, indrumatade Mitropolitul Anastasie Crimca. In incinta manastirilor sia centrelor eparhiale au fost scrise primele letopisete sicronici de la noi: Pomelnicul de la Bistrita Moldovei(secolul al XV-lea), Letopisetul de la Putna (prima jumatatea secolului al XVI-lea), Cronicile episcopilor Macarie alRomanului si Eftimie al Radautilor si a calugarului Azarie(secolul al XVI-lea), toate in limba slavona, apoi Cronicauniversala a calugarului Mihai Moxa din Tara Romaneasca(prima jumatate a secolului al XVII-lea) in romaneste.

Primele tipografii de la noi (Dealu, Targoviste,Colentina-Bucuresti, Govora, Campulung, Iasi, apoi laBucuresti, Buzau, Snagov, Ramnic, Manastirea Neamt) aulucrat in incinta unor manastiri sau la centrele eparhiale, iarprimii mesteri tipografi au facut parte din cler: ieromonahulMacarie, diaconul Coresi din Targoviste, stabilit in Brasov,ieromonahul Mitrofan, viitor episcop la Husi si la Buzau,Antim Ivireanul, viitorul mitropolit si altii.

Primele scoli slavone si romanesti au luat fiinta inincinta manastirilor, apoi a bisericilor de mir, pregatinddieci pentru cancelariile domnesti sau copisti demanuscrise; la fel si primele scoli medii (Colegiul de laManastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi) si superioare(Academia de la Sfantul Sava din Bucuresti). In secolul alXVIII-lea au luat fiinta scoli noi, la toate centrele eparhiale,dar si pe langa manastiri si biserici: Coltea, SfantulGheorghe Vechi, Antim si Domnita Balasa din Pitesti,Barnovschi, Sfanta Vineri si Sfantul Nicolae din Iasi. Incateva manastiri s-au infiintat scoli speciale pentrupregatirea clerului, la Putna, Obedeanu din Craiova, Antimdin Bucuresti, iar in 1803 s-a infiintat Seminarul de laSocola-Iasi.

In toate manastirile mari s-au desfasurat si insemnateactivitati artistice, concretizate in confectionarea devesminte si vase liturgice, broderii, sculpturi in lemn,icoane, chiar in pictarea unor biserici si trapeze de catrecalugari etc.

Multe manastiri au indeplinit un insemnat rol social-umanitar. Inca din secolul al XV-lea, manastirile maridispuneau de "bolnite", in care erau ingrijiti calugariibatrani si bolnavi, dar si unii credinciosi: Putna (secolul alXV-lea), Arges, Bistrita din Oltenia, Cozia (secolul al XVI-lea), Dragomirna, Sadova, Hurezi (secolul al XVII-lea),Coltea si Antim din Bucuresti, Sfantul Pantelimon, langaBucuresti, Sfantul Spiridon din Iasi, Proorocul Samuil dinFocsani, Precista Mare din Roman, Neamt, Cernica (secolulal XVIII-lea) si altele. Toate au desfasurat o frumoasaactivitate filantropica.

Page 17: istoric BOR

*

In Evul Mediu, Biserica Ortodoxa Romana a sustinutsi alte Biserici crestine, mai ales pe cele din tarile cazutesub dominatie otomana, prin tiparirea de carti in limbilegreaca, araba si gruzina, dar mai cu seama prin numeroaseleajutoare materiale acordate aproape o jumatate de mileniubisericilor, scolilor si asezamintelor de asistenta sociala dinBalcani si Orientul Apropiat. In Tara Romaneasca siMoldova au functionat cateva tipografii grecesti sprijinite dedomnii si ierarhii romani, la Cetatuia, Bucuresti, Snagov,Ramnic, Targoviste si Iasi. Antim Ivireanul a imprimatdoua carti greco-arabe pentru arabii ortodocsi din PatriarhiaAntiohiei, ca apoi tiparnita cu caractere arabe sa fie daruitade Constantin Brancoveanu patriarhului Atanasie Dabas,care a instalat-o la Alep, in Siria. Alte carti arabe s-autiparit la Iasi si Bucuresti, in secolul al XVIII-lea. Unul dinucenicii lui Antim Ivireanul, Mihail Stefan, a fost trimis laTbilisi, unde a tiparit carti in limba georgiana. In 1806 s-atiparit la Ramnic prima carte in limba bulgara, in 1828prima editie a Tetraevanghelului in limba bulgara, laBucuresti, cu ajutorul mitropolitului Grigorie Dascalul, iarin 1824 primul Abecedar bulgar la Brasov. Tipariturileslavone ale lui Macarie, Filip Moldoveanul, diaconul Coresisi ale mesterilor tipografi din veacul al XVII-lea aucunoscut o larga difuzare in tarile slave sud-dunarene, undenu existau tipografii. Tineri greci si de alte neamuri auinvatat in Academiile grecesti din Iasi si Bucuresti, multibeneficiind de burse acordate de domnii romani. Zeci descoli grecesti - din Constantinopol, Athos, Ianina, Seres,Trapezunt, Smirna, din insule, din Alexandria - au fostsubventionate de domnii celor doua tari romanesti, mai alesin secolul al XVIII-lea.

Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIV-lea,actele timpului ne ofera stiri pretioase despre contributiaTarii Romanesti si a Moldovei precum si a Bisericiiromanesti la sustinerea celor 20 de manastiri mari si amultor schituri din Muntele Athos (Cutlumus, numita si"marea lavra a Tarii Romanesti", Zhografu, Dionisiu,Dohiariu, Hilandar, Ivison, Pantocrator s. a.). Cu ajutorromanesc s-au zidit aici biserici noi, paraclise, turnuri deveghe, la care se adauga daniile in bani, manuscrise, carti,icoane, vesminte si vase liturgice, din care multe se gasescpana ai in bibliotecile si muzeele Athosului. Domnii romanile-au acordat numeroase mosii, paduri, vii, balti cu peste,mori, pravalii, venituri la vama, mai ales incepand dinsecolul al XVI-lea, de cand s-au facut primele "inchinari"de manastiri si schituri romanesti catre manastirile de laAthos. De aceleasi beneficii s-au bucurat Manastirea SfantaEcaterina din Muntele Sinai, ctitoria imparatului Justinian,manastirile de pe stancile Meteore in Grecia Centrala,cateva biserici din Ianina, Sfanta Lavra din Peloponez,Sfantul Ioan Botezatorul din Sozopole (ctitoria lui AronVoda al Moldovei), Mega Spileon din Ahaia, catevamanastiri din insulele Cipru, Patmos, Rhodos, Paros,Halchi, Patriarhiile din Constantinopol, Alexandria,Antiohia si Ierusalim (se cunosc zeci de patriarhi si

Page 18: istoric BOR

nenumarati alti ierarhi greci veniti in tarile noastre dupa"milostenie"). Aceste danii romanesti au continuat pana lasecularizarea averilor manastiresti din anul 1863, in timpuldomniei lui Alexandru Ioan Cuza, contribuind lasupravietuirea Ortodoxiei sub dominatia otomana, lapromovarea culturii grecesti si la cultivarea spirituluinational elen, care a dus la marele razboi de eliberarenationala a grecilor din anii 1821-1828.

Tarile Romane au ajutat si cateva asezamintebisericesti din Serbia (manastirile Crusedol, Lopusnia,Deciani, Sopociani, Hopovo, Milesevo, Lipovina), dinBulgaria: Manastirea Kremikovski, zidita de domnitorulmuntean Radu cel Mare, bisericile din Svistov si Vidin,ridicate de domnitoul Matei Basarab, Manastirea Rila.

Alte lacasuri de inchinare s-au zidit in Ucraina:biserica "moldoveneasca" din Lvov, zidita de AlexandruLapusneanu, domnul Moldovei, refacuta de familiaMovilestilor, Schitul Mare s. a. In prima jumatate asecolului al XVII-lea, intreaga viata culturala si bisericeascaa ucrainienilor ortodocsi, aflati pe atunci in regatul poloncatolic, a fost dominata de personalitatea romanului PetruMovila, mitropolitul Kievului (1633-1646), fiu de domnmoldovean, care a intemeiat un colegiu umanist la Kiev, aindrumat activitatea tipografiilor si a scolilor ucrainiene dinKiev, Lutk, Ostrog, a intocmit lucrarea MarturisireaOrtodoxa , aprobata de un sinod convocat la Iasi in 1642.

Ajutoarele si daniile romanesti consemnate aici auavut un rol pozitiv in istorie, caci ocrotind Bisericilenationale din tarile aflate sub stapaniri politice straine, erasprijinita insasi lupta acestor popoare pentru cultura propriesi independenta nationala.

Cuprins

III Biserica Romaneasca din Transilvania in secoleleXIV-XVIII

In Transilvania - organizata ca "voievodat" pana in 1541 -avem dovezi sigure despre existenta unor arhiepiscopi simitropoliti ortodocsi inca in ultimul sfert al veacului alXIV-lea. Astfel, nu de mult s-a descoperit in bisericaManastirii Ramet (jud. Alba) o inscriptie care consemneazanumele arhiepiscopului Ghelasie si anul 1377. De altfel, in1360 era atestat documentar cel mai vechi protopop romancunoscut cu numele. In anii urmatori sunt intalniti indocumente multi alti preoti si protopopi, in toate zoneleintracarpatice. Am consemnat in paginile anterioare catevadin numeroasele biserici romanesti din Transilvania, dinsecolele XIII-XV. Inscriptia de la Ramet, ca si celelalteconstatari, duc la concluzia ca si romanii transilvaneniaveau o organizare bisericeasca asemanatoare cu aromanilor de la sud si est de Carpati, in frunte cu un

Page 19: istoric BOR

arhiepiscop, sau mitropolit. Ei nu aveau insa un sediu stabil,ci erau nevoiti sa stea acolo unde le permiteau carmuitoriipolitici ai Transilvaniei de atunci. Asa de pilda, un ierarh cunumele Ioan se stabilise in Hunedoara , dar in 1456 a fostarestat si inchis de un inchizitor papal. In l479 era atestat unmitropolit cu numele Ioanichie , probabil cu sediul tot injurul Hunedoarei. Inainte de 1488, pentru vreo saptedecenii, patru mitropoliti ai Transilvaniei au stat in satulFeleac , langa Cluj: Daniil, Marcu, Danciu (Stefan?) siPetru . Un mitropolit Ioan , originar din satul Pesteana, separe ca si-a avut sediul in Manastirea Prislop (1533). Intreanii 1557-1570, trei mitropoliti si-au avut resedinta inmanastirea de la Geoagiu, nu departe de fostul scaunvladicesc de la Ramet.

Dupa ce Alba-Iulia a devenit capitala principatului autonomal Transilvaniei - creat in 1541, cand Ungaria a fosttransformata in pasalac turcesc - sediul MitropolieiTransilvaniei s-a stabilit in acest oras (se pare din 1572),unde a ramas pana la inceputul secolului al XVIII-lea. Aiciau pastorit mitropolitii Ghenadie I (1579-1585), sprijinitoral diaconului tipograf Coresi din Brasov, Ioan de la Prislop(1585-c. 1605), in timpul caruia Mihai Viteazul a ridicat onoua catedrala si o resedinta mitropolitana in Alba-Iulia(1597), Teoctist (c. 1605-d. 1622), Ghenadie II (1627-1640), Ilie Iorest (1640-1643, +1678), aparator alOrtodoxiei, Simion Stefan (1643-1656), sub care s-a tiparitNoul Testament de la Alba-Iulia din 1648, prima editie inlimba romana, Sava Brancovici (1656-1680, +1683),luptator impotriva incercarilor de calvinizare a romanilor sialtii. Pentru lupta lor energica de aparare a Ortodoxiei,potrivit unei hotarari sinodale, mitropolitii Ilie Iorest si SavaBrancovici au fost canonizati in anul 1955.

Dar in teritoriile intracarpatice au mai existat episcopiiromanesti la Vad (secolele XVI-XVII), intemeiata probabilde Stefan cel Mare pentru teritoriile stapanite inTransilvania de domnii Moldovei, ai carei titulari erauhirotoniti in Moldova, si in Maramures (sfarsitul secoluluial XVI-lea - inceputul secolului al XVIII), fara un sediustabil.

In Banat exista un scaun mitropolitan la Timisoara ,inca de la inceputul secolului al XVII-lea (devenit cu timpulepiscopie), unde a pastorit Iosif cel Nou , zis de la Partos (c.1650-1653, +1655/56), trecut in randul sfintilor in 1956.Alte episcopii existau la Varset - Caransebes (secoleleXVI-XIX) si la Ineu - Lipova (secolul XVI), mutata in 1706la Arad , unde a ramas pana azi. Unii episcopi romani auactivat si in partile Bihorului (secolul al XVII-lea -inceputul secolului al XVIII-lea).

Biserica Ortodoxa Romana din Transilvania a avutpermanente legaturi cu domnitorii si ierarhii din TaraRomaneasca si Moldova. De pilda, mitropolitii Ungrovlahieiaveau si calitatea de "exarhi ai Plaiurilor", adica dereprezentanti ai Patriarhiei Ecumenice din Transilvania("Plaiuri"), locuita de romani ortodocsi, unde Patriarhia nu-si putea impune direct autoritatea sa. Numerosi domnitori

Page 20: istoric BOR

munteni si moldoveni au ridicat biserici si manastiri inTransilvania: Prislop, Lancram, biserica Sfantul Nicolae dinScheii Brasovului, Vad, Feleac, Toplita, Catedralamitropolitana din Alba Iulia, ridicata de Mihai Viteazul,biserica din Turnu Rosu-jud. Sibiu de Matei Basarab,bisericile din Ocna Sibiului si Fagaras sau manastirea de laSambata de Sus, toate ctitorite de Constantin Brancoveanus. a. In schimb, un numar de manastiri si biserici de mir dinTara Romaneasca si Moldova erau ctitorii aletransilvanenilor.

Trebuie consemnat si faptul ca Biserica OrtodoxaRomaneasca din Transilvania nu era o religie de stat,oficiala, ci dimpotriva, o religie "tolerata", spre deosebire decelelalte patru confesiuni care aveau statutul de "recepte".Se stie ca pe la mijlocul secolului al XVI-lea sasiitransilvaneni - pana atunci catolici - au trecut la luteranism,iar o buna parte din unguri si secui - pana atunci tot catolici- au trecut la calvinism si unitarianism. Din a doua jumatatea secolului al XVI-lea si pe tot parcursul celui de al XVII-lea, conducatorii confesiunii calvine - de regula ajutati deprincipii maghiari ai Transilvaniei, din Alba Iulia - audesfasurat o puternica actiune prozelitista printre romani,prin cativa asa-numiti "episcopi romano-calvini" -, printiparituri cu caracter calvin, prin impunerea unor restrictiiierarhilor, protopopilor si preotilor ortodocsi, toate urmarindconvertirea romanilor la calvinism si, in final,maghiarizarea lor. Doi dintre ierarhii ardeleni - Ilie Iorest siSava Brancovici - au fost inlaturati din scaun si intemnitati,pentru ca s-au opus acestei actiuni prozelitiste. In pofidaacestor actiuni, prozelitismul calvin n-a dus la rezultateledorite, pentru ca marea masa a romanilor au ramasstatornici in credinta ortodoxa, salvand astfel insasi fiintaetnica romaneasca.

Dupa ce Transilvania a ajuns sub stapanireaHabsburgilor (1688-1918), o parte infima a clerului, sicredinciosilor romani au fost siliti, prin presiuni si amagiri,sa accepte "unirea" cu Biserica Romei (1698-1701), intimpul mitropolitului Atanasie Anghel. S-a ajuns astfel la o"dezbinare" a Bisericii romanesti, desi pur formala, caci inafara de recunoasterea primatului papal, intreaga doctrina,cultul si organizarea noii Biserici unite au ramasneschimbate. Intru apararea Ortodoxiei stramosesti s-auridicat o serie de calugari, preoti de mir si credinciosi, intrecare consemnam pe ieromonahul Visarion Sarai (1744),care si-a sfarsit viata in inchisoare de la Kufstein inAustria, ieromonahul Sofronie de la Cioara, conducatorulunei rascoale taranesti in anii 1759-1761, credinciosul taranOprea Miclaus din Salistea Sibiului, care a facut treicalatorii la Viena cu memorii ale romanilor ortodocsi, mortla Kufstein, preotii Moise Macinic din Sibiel si Ioan dinGales, care si-au sfarsit viata in aceeasi inchisoare,ieromonahul Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomirsi preotul Ioan din Aciliu, care au calatorit pana laPetersburg, spre a solicita sprijinul tarinei ElisabetaPetrovna pentru romanii transilvaneni prigoniti pentrucredinta lor, protopopul Ioan Piuariu din Sadu, preotul Standin Glamboaca, credinciosul Ioan Oancea din Fagaras,

Page 21: istoric BOR

credinciosul Tanase Todoran din Bichigiu, in partileNasaudului, frant cu roata si sute de alti preoti si credinciosiintemnitati, maltratati sau alungati din satele lor. Pentrulupta lor darza de aparare a Ortodoxiei, Sfantul Sinod alBisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca ieromonahiiVisarion si Sofronie, precum si credinciosul Oprea Miclaussa fie cinstiti in Biserica noastra ca marturisitori ai drepteicredinte. In 1992 au fost trecuti intre sfinti preotii MoiseMacinic din Sibiel si Ioan din Gales. Toti cinci suntpraznuiti la 21 octombrie.

In 1701, Curtea din Viena a desfiintat vecheaMitropolie ortodoxa a Transilvaniei cu sediul la Alba Iulia,iar in locul ei s-a creat o Episcopie unita, supusaarhiepiscopului romano-catolic maghiar din Esztergom;sediul ei a fost mutat apoi la Fagaras (1723) si Blaj (17379.Ulterior a fost ridicata de papa la rangul de Mitropolie(1853), cu trei dieceze sufragane: Oradea (infiintata in 1777si subordonata initial tot Eszterogomului), Gherla si Lugoj,infiintate in 1853. Romanii ortodocsi au ramas fara unconducator duhovnicesc din 1701 pana in 1761, cand Curteadin Viena - constransa de miscarea condusa de calugarulSofronie de la Cioara - a numit un episcop ortodox sarb,Dionisie Novacovici , cu sediul in Rasinari, urmat de altitrei, care si-au stabilit resedinta in Sibiu: SofronieChirilovici, Ghedeon Nichitici si Gherasim Adamovici .Abia in 1810 au obtinut dreptul de a-si alege un episcop deneam roman - Vasile Moga - stabilit tot in Sibiu (1811-1845). Acesta s-a interesat - in pofida restrictiilor ce i-aufost impuse - de scolile romanesti din eparhie, de pregatireapreotilor, de tiparituri, dar a militat si pentru emancipareapolitico-sociala a neamului sau.

Spre deosebire de Tara Romaneasca si Moldova, inTransilvania n-au existat manastiri mari din cauza ca nu eranici o clasa conducatoare cu stare materialacorespunzatoare, care sa contribuie la ridicarea lor. Aicitraia numai un popor de tarani, indrumat de putinii lorierarhi si de preoti. Cu putinele resurse materiale de caredispuneau acesti credinciosi au ridicat un numar apreciabilde schituri si manastiri ortodoxe, care au sprijinit si anumiteactiuni cu caracter cultural. Primele manuscrise cunoscute inlimba romana, din secolele XV-XVI ( Codicele Voronetean,Psaltirea Voroneteana, Psaltirea Scheiana, PsaltireaHurmuzaki ), cuprind texte din Sfanta Scriptura, copiateundeva in centrul sau sudul Transilvaniei, de catre preoti sicalugari romani, datorita dorintei acestora si a credinciosilorde a citi si asculta cuvantul Sfintei Scripturi in propria lorlimba. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea a activat laBrasov unul din cei mai vechi tipografi din vechea culturaromaneasca, diaconul Coresi , originar din Targoviste. El atiparit peste 25 de carti, in slavoneste si romaneste. Intrecele din urma notam Liturghierul si Psaltirea cu invataturasau Cazania din 1581. In secolul urmator s-a infiintat onoua tipografie, la Alba Iulia, in care a fost reeditataaceasta Cazanie (1640-1641), si in care a aparut apoi NoulTestament din 1648 si Chiriacodromionul din 1699 (oreeditare a Cazaniei lui Varlaam de la Iasi).

Page 22: istoric BOR

Tot in secolul al XVII-lea, protopopul Vasile de labiserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului a scris oCronica a acestei biserici, continuata in secolul urmator, decatre preotul Radu Tempea II (+1742), sub forma uneiIstorii a acestei biserici. Tot in secolul al XVIII-lea,ieromonahul Efrem de la Manastirea Prislop, a alcatuit ocronica in versuri intitulata "Plangerea sfintei manastiri aPrislopului", un preot de mir, Sava Popovici din Rasinari, acopiat felurite manuscrise cu caracter teologic si istoric.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celuiurmator au activat marii carturari uniti Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816) si Petru Maior (1756-1821), autorii unor remarcabile lucrari istorice si lingvistice,prin care cautau sa dovedeasca originea romana a poporuluiroman si a limbii sale, precum si continuitatea elementuluiroman in Dacia. Ieromonahul Samuil Micu a tiparit si onoua editie a Bibliei la Blaj (1795), a scris diferite lucraride istorie bisericeasca si de teologie, a tradus din literaturapatristica greaca. Protopopul Petru Maior a tiparit primaIstorie bisericeasca a romanilor (1813), precum si catevavolume de predici.

Ca si dincolo de Carpati, in incinta unor manastiri sischituri din Transilvania si Banat functionau scoli pentrucopiii din satele invecinate. O scoala romaneasca cu vechitraditii era cea din incinta bisericii Sfantul Nicolae dinScheii Brasovului; cei mai multi din dascalii ei au ajunspreoti la biserica respectiva. Datorita lipsurilor materialeprin care treceau, manastirile de aici n-au ajuns niciodata sapoata desfasura o activitate culturala si filantropica lanivelul celor de peste munti. De altfel, prin anii 1761-1762,majoritatea manastirilor si schiturilor existente atunci inTransilvania (peste 150) au fost distruse cu tunurile sauincendiate, din ordinul generalului Nicolaei Adolf Bukow,trimisul imparatesei Austriei, Maria Tereza. Practic, dupaaceasta data, in Ardeal a incetat orice urma de viatamonahala.

Cuprins

IV. Biserica Ortodoxa Romana intre anii 1821-1919(perioada "moderna")

Revolutia cu caracter national-social din 1821, care adus la crearea statului roman modern, a deschis o epocanoua si pentru Biserica Ortodoxa Romana. RegulamenteleOrganice au pregatit, intr-o prima faza, unificareaorganizatiei Bisericii din Tara Romaneasca si Moldova. Inianuarie 1859 a avut loc o prima etapa a procesului deunificare politica romaneasca, prin unirea Moldovei cu TaraRomaneasca, sub conducerea unui singur domn, AlexandruIoan Cuza (1859-1866). La 3 decembrie 1864, printr-undecret semnat de acesta, s-a proclamat "autocefalia" sau"independenta" Bisericii din noul stat si constituirea unui

Page 23: istoric BOR

Sinod general al acestei Biserici, masura absolut necesarapentru realizarea unificarii bisericesti. In acelasi scop, la 11ianuarie 1865 s-a acordat mitropolitului Nifon alUngrovlahiei titlul de "mitropolit primat".

In timpul lui Alexandru Ioan Cuza s-au luat o serie demasuri care au dus la schimbari profunde in viatabisericeasca, cerute de insasi transformarile petrecute inviata statului (de pilda, secularizarea averilor manastiresti in1863). Cativa ani mai tarziu, in 1872, s-a elaborat LegeaOrganica , prin care s-a constituit Sfantul Sinod, cea maiinalta autoritate in Biserica Ortodoxa Romana. Era alcatuitdin mitropolitul primat ca presedinte, din mitropolitulMoldovei, cu sufraganii lor, episcopii de Ramnic, Buzau,Arges si respectiv Roman, Husi si Dunarea de Jos (Galati) -infiintata in 1864 - si cate un arhiereu-vicar la fiecareeparhie.

Dupa proclamarea independentei de stat a Romaniei(9 mai 1877), au urmat noi tratative cu Patriarhia, invederea recunoasterii autocefaliei, care era un act purformal, caci Biserica romaneasca s-a bucurat si pana atuncide o situatie speciala, in comparatie cu alte Bisericiortodoxe, de o autocefalie relativa fata de PatriarhiaEcumenica. Abia la 25 aprilie 1885, patriarhul ecumenicIoachim IV a dat obisnuitul "tomos", pentru recunoastereaautocefaliei Bisericii Ortodoxe din Romania.

Biserica romaneasca din Bucovina (Episcopia deCernauti) a fost ridicata la treapta de Mitropolie, in 1873,autoritatile habsburgice impiedicand orice legatura ale ei cucelelalte eparhii romanesti. Cel mai de seama mitropolit afost Silvestru Moraru Andrevici (1880-1895). Biserica dinMoldova de dincolo de Prut ( Basarabia , trecuta instapanirea ruseasca in 1812), s-a constituit intr-oArhiepiscopie, cu sediul la Chisinau, dependenta de SfantulSinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Petersburg. Primul ecarmuitor a fost romanul Gavriil Banulescu Bodini (1812-1821) (fost o vreme mitropolit al Poltavei, apoi al Kievului),sub care s-a infiintat un Seminar teologic la Chisinau si s-atiparit o noua editie romaneasca a Bibliei la Petersburg; el aorganizat eparhia in forme tipic rusesti. Urmasii sai au fosttoti rusi, numiti de Sinodul Bisericii Ruse, pana in 1918.

Multi ierarhi din aceasta perioada, au contribuit lapromovarea invatamantului si culturii romanesti. Astfel, lastaruintele mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei(1803-1808 si 1912-1842, +1846), s-au infiintat: seminarulde la Socola (1803), scoala elementara, scoala normala sigimnaiul de la Trei Ierarhi , cursul de inginerie condus deGheorghe Asachi, Academia Mihaileana, scoala "de arte simestesuguri", toate in Iasi, si cateva scoli elementare"tinutale" in marile orase ale Moldovei. A tradus un numarinsemnat de lucrari teologice din limba greaca si a indrumattiparirea a peste 130 de carti. O activitate asemanatoare adesfasurat contemporanul sau din Tara Romaneasca,mitropolitul Grigorie IV Dascalul (1823-1834) - un alttraducator de seama din literatura patristica.

In a doua jumatate a secolului consemnam pe

Page 24: istoric BOR

mitropolitii primati Nifon (1850-1875), sprijinitor al UniriiPrincipatelor, intemeietorul unui Seminar in Bucuresti,care-i va purta numele, intretinut din fonduri lasate de el,Calinic Miclescu (1875-1886), sub care s-a recunoscutoficial autocefalia Bisericii noastre si s-a infiintat Facultateade Teologie din Bucuresti (1881), Iosif Gheorghian (1886-1893 si 1896-1908), Atanasie Mironescu (1909-1911),Canon Aramescu (1912-1918), sub care s-a tiparit primaeditie "sinodala" a Bibliei romanesti, in 1914.

La Iasi consemnam pe mitropolitii Sofronie Miclescu(1851-1860), sprijinitor al Unirii, Calinic Miclescu (1875-1902), sub care s-a ridicat monumentala catedralamitropolitana.

O seama de episcopi din aceasta perioada si-auinscris numele cu vrednicie in randul marilor carturari aipoporului roman. Mentionam la Buzau pe Chesarie (1825-1846), care infiinteaza seminarul de acolo (1836) si o scoalade zugravi-iconari, tipareste aproximativ 60 de carti, Filotei(1850-1850), care i-a continuat activitatea, tiparind Biblia,in 5 volume, in 1851-1856, Dionisie Romano (1859-1873),un transilvanean, sprijinitor al invatamantului si altipariturilor; el insusi a tiparit o serie de carti, a fostprofesor "national", director de seminar si a infiintat catevascoli in eparhie. La Ramnic s-au remarcat episcopii Caliniccel Sfant (1850-1868), fost staret la Cernica timp de 32 deani, unul din reprezentantii de frunte ai spiritualitatiiromanesti, canonizat in 1955, Grigorie Ramniceanu (1823-1828), un ales carturar, Gherasim Timus (1893-1911), fostprofesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti, traducatordin literatura teologica rusa si autor de lucrari teologiceoriginale.

In Moldova ne retine atentia episcopul MelchisedecStefanescu al Dunarii de Jos (1864-1879), apoi alRomanului 1879-1892), autor a numeroase manuscrisedidactice si mai ales lucrari de istorie, pe baza carora a fostales membru activ al Academiei Romane: la Husi SilvestruBalanescu (1886-1900), fost profesor de teologie,traducator de lucrari teologice din ruseste.

*

Biserica Ortodoxa din Transilvania a fost carmuita, inaceasta perioada, de marele ierarh Andrei Saguna , unaroman (vicar in 1846, episcop in 1848, mitropolit intre1864-1873). El a reusit sa restaureze vechea Mitropolie aTransilvaniei, in 1864, de data aceasta, cu sediul la Sibiu,avand doua eparhii sufragane: la Arad si Caransebes (ultimainfiintata in 1865). Saguna a dat o noua organizaremitropoliei, prin cunoscutul Statut Organic din 1868, dupacare s-a condus Biserica din Transilvania pana dupa 1918 siale carui principii au stat si la baza legiuirilor bisericestiulterioare din intreaga Biserica Ortodoxa din Romaniaintregita. Doua sunt principiile de baza ale acestui Statut:autonomia (fata de stat) si sinodalitatea, adica participarealaicilor (in proportie de 2/3 alaturi de mireni(1/3) laconducerea vietii bisericesti la toate nivelele ei: Adunareaparohiala si Consiliul parohial, Adunarea si Consiliul

Page 25: istoric BOR

eparhial si Congresul National Bisericesc (pentru intreagaMitropolie). A acordat o atentie deosebita invatamantuluiromanesc: Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (infiintatin 1811, dar reorganizat de el, cu doua sectii, de teologie -cu 3 ani, cu absolventi de liceu - si pedagogie - cu 1, 3, apoi4 ani, cu absolventi de patru clase medii), gimnaziul ortodoxroman din Brasov (infiintat in 1850), ramas sub indrumareaBisericii pana in 1948 si aproape 800 de scoli elementare"confesionale", numai in Arhiepiscopia Sibiului (in toataTransilvania si in Banat existau peste 2700 de astfel descoli). Tot Saguna a infiintat o tipografie eparhiala la Sibiu(1850), existenta si azi, in care a tiparit aproape toate cartilede slujba, manuale didactice, lucrari istorice si de alt gen,precum ziarul Telegraful Roman , care apare faraintrerupere din 1853 pana azi. In 1861 s-a numarat printrecei care au infiintat Asociatia transilvana pentru cultura siliteratura poporului roman din Transilvania (Astra), fiindprimul ei presedinte.

Urmasii sai, Miron Romanul (1874-1898) si IoanMetianu (l899-1919), s-au straduit sa-i continue stradaniile,sub cel din urma ridicandu-se si actuala catedralamitropolitana din Sibiu.

La Arad consemnam pe episcopii: Gherasim Rat(1835-1850), Procopie Ivascovici (l853-1873), IoanMetianu (1875-1898) si Ioan Papp (1903-1925), iar laCaransebes pe Ioan Popasu (1865-1889), organizatoruleparhiei, Nicolae Popea (1889-1908), fostul vicar al luiSaguna, autor de lucrari istorice, pe baza carora a fost alesmembru activ al Academiei Romane si Miron Cristea(1910-1919), viitorul patriarh al Romaniei intregite.

Pe taram cultural, in afara de ierarhii mentionati aci, oserie de preoti de mir si calugari au lucrat pentru luminareaneamului lor. Astfel, la inceputul secolului numerosi preotitransilvaneni si banateni au publicat diferite lucrari literare:fabulistul Dimitrie Tichindeal, Ioan Teodorovici, preot laBudapesta, Nicolae Horga-Popovici din Seleus-Arad,protopopul Nicolae Stoica din Mehadia, cu lucrari istoricein limbile germana, sarba si romana, protopopul IoanTomici din Caransebes, cu lucrari de popularizare acunostintelor agricole.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au activatmarii invatati de la Blaj: Timotei Cipariu (1805-1885),istoric, filolog, teolog, pedagog, orientalist si om politic,Ioan Micu Moldovan (1838-1915), autor de manualedidactice si lucrari istorice-filologice, Augustin Bunea(1857-1909), cu diferite studii istorice, episcopul NicolaePopea al Caransebesului (1826-1909), autor de monografiiistorice, arhimandritul bihorean Vasile Mangra (1850-1918), pentru scurt timp mitropolit al Ardealului, cu studiiistorice, toti membri activi ai Academiei Romane; preotulrasinarean Sava Popovici-Barcianu, cu numeroase manualedidactice si dictionare, profesorii de teologie Zaharia Boiu,cu manuale didactice si volume de predici si Ioan Popescu,cu valoroase studii de pedagogie, toti trei membricorespondenti ai Academiei Romane, arhimandritul sibian

Page 26: istoric BOR

Ilarion Puscariu, spre sfarsitul vietii arhiereu, cu lucrariistorice, preotul Grigorie Silasi, cu lucrari istorice-filologice, amandoi membri onorari ai aceleiasi Academii;banateanul Ioan Sarbu, preot in Rudaria, cu lucraritemeinice despre Matei Basarab (in limba germana) siprotopopul Gheorghe Popovici din Lugoj, cu alte lucrari deistorie, Ioan Lupas, ales membru titular al Academiei in1916, pe cand era protopop in Saliste si multi altii.

In aceasta perioada s-a dezvoltat si presabisericeasca: Telegraful Roman la Sibiu (1853 - pana azi),Biserica si Scoala la Arad (1877-1948), Foaia Diecezana laCaransebes (1886-1948), Biserica Ortodoxa Romana laBucuresti (1874 pana azi), Candela la Cernauti (1881-1946), Revista Teologica de la Sibiu (1907-1947); o seriede alte foi din Transilvania si Banat cu caracter politic,literar, scolar, economic erau redactate tot de preoti.

S-a dezvoltat invatamantul teologic, prin Seminariilede la Socola-Iasi (1803), Bucuresti, Buzau, Arges (l836),Ramnic (1837), Husi (l852), Roman (1858), Ismail-Galati(l864), prin Facultatile de Teologie din Iasi, cu o existentascurta (1860-1864), apoi prin cele din Cernauti (1875, inlocul vechiului Institut Teologic, infiintat in 1827) siBucuresti (1881). In Transilvania se infiinteaza Seminarii siInstitute teologice la Blaj (1754), Sibiu (1811), Arad (1822)si Caransebes (1865).

Aratam mai sus ca in Transilvania Biserica indruma siinvatamantul romanesc de toate gradele, infiintand gimnaziila Blaj, Beius (1828), Brasov (1850), scoli pedagogice, demeserii, de fete, apoi scoli elementare, aproape in fiecareparohie (de pilda in 1879 existau in Transilvania si Banat2773 de asemenea scoli romanesti, iar in 1915 erau 1672,cu un efectiv de zeci de mii de elevi). Scolile romanesti auindeplinit un rol insemnat in pastrarea constiintei nationaleromanesti si a limbii materne. Biserica din Ardeal si Banata pus bazele a peste o suta de fonduri si fundatiuni, din carese acordau burse si ajutoare elevilor, studentilor si tinerilormeseriasi saraci.

In aceeasi perioada, numerosi slujitori ai Bisericii ausprijinit toate luptele poporului roman pentru dreptatesociala, independenta nationala si unitate statala. Multipreoti si calugari au sprijinit pe Tudor Vladimirescu (1821)si revolutia din 1848 (preotul Radu Sapca, IeromonahulAmbrozie, numit popa Tun, arhimandritul IosafatSnagoveanu in Tara Romaneasca, preotii Simion Balint,Simion Groza, Simion Prodan etc., care au luptat in oastealui Avram Iancu. Andrei Saguna a fost considerat"diplomatul" revolutiei romanesti din Transilvania prinmisiunile ce i-au fost incredintate la Curtea imperiala dinViena. Mai multi ierarhi au fost membri in Divanurile Ad-Hoc si au sprijinit alegerea lui Aalexandru Ioan Cuza cadomn in ambele Principate Romane (fratii Neofit si FilaretScriban, arhimandritul Melchisedec Stefanescu, Filotei alBuzaului, Sfantul Calinic de la Ramnic). Multi calugari sicalugarite s-au angajat voluntar in serviciile sanitare incursul Razboiului de independenta (1877), o serie de preoti

Page 27: istoric BOR

- inclusiv din Transilvania - au organizat colecte pentrurazboi, cativa preoti si profesori de teologie s-au numaratintre memorandisti (1892), altii au insotit trupele pecampurile de lupta in primul razboi mondial ca "preotimilitari". Altii au contribuit la realizarea actului unirii de la1 Decembrie 1918 (Vasile Lucaciu, Miron Cristea, NicolaeBalan s. a.). Tot in Transilvania, o serie de profesori deteologie sau preoti parohi si-au adus contributia laindrumarea poporului in probleme economice-agricole saumestesugaresti, fie prin publicarea de lucrari de popularizarea cunostintelor agricole, asociatii de meseriasi, scoli demeserii s. a.

Din toate acestea, se desprinde constatarea caBiserica - prin slujitorii ei - si-a facut datoria fata de neamsi in perioada "moderna" a istoriei sale.

Cuprins

V. Biserica Ortodoxa Romana dupa 1918 (perioada"contemporana")

A. Anii 1918-1944.

Actul Unirii Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei, cuvechea Romanie in 1918 - prin care s-a creat statul romanunitar -, a dus si la o serie de prefaceri in viata Bisericii.Dupa 1918, statul a preluat - mai cu seama in Transilvania -multe din atributiile care reveneau pana atunci Bisericii (depilda, in domeniul invatamantului), rolul ei limitandu-se deacum inainte mai mult la probleme spirituale. Ierarhii dintinuturile alipite au intrat in componenta Sfantului Sinod dinBucuresti, iar la 18/31 decembrie 1919, in scaunul demitropolit primat a fost ales transilvaneanul Miron Cristea,pana atunci episcop de Caransebes, unul din marii luptatoripentru Unire. Indata dupa aceea, au inceput lucrarile deunificare bisericeasca, incheiate la 6 mai 1925, cand s-apromulgat Legea si Statutul de organizare a BisericiiOrtodoxe Romane , cu aplicarea principiilor StatutuluiOrganic Sagunian .

La 4 februarie 1925, Sfantul Sinod a hotarat sainfiinteze Patriarhia Ortodoxa Romana, iar mitropolitulprimat sa fie ridicat la treapta de patriarh. Legea pentruinfiintarea Patriarhiei a fost promulgata la 25 februarie1925 , iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc investitura siinscaunarea primului patriarh Miron Cristea (1925-1939).Urmasul sau a fost patriarhul Nicodim Munteanu (1939-1948), autor a numeroase lucrari teologice originale,traducator din literatura teologica rusa. Sub acesti doipatriarhi s-au infiintat cateva eparhii noi (Oradea, Cluj,Constanta, Maramures, Timisoara si o Episcopie misionarapentru romanii ortodocsi din America).

In ajunul celui de al doilea razboi mondial, Patriarhia

Page 28: istoric BOR

Romana avea urmatoarea organizare administrativ-teritoriala: I. Mitropolia Ungrovlahiei cu urmatoareleeparhii sufragane: Bucuresti, Ramnicul-Noul Severin,Buzau, Arges, Tomis (Constanta); II. Mitropolia Moldoveisi Sucevei, cu eparhiile Iasi, Roman, Husi, Dunarea de Jos(Galati); III. Mitropolia Ardealului, cu eparhiile Sibiu, Arad,Caransebes, Oradea, Cluj; IV. Mitropolia Bucovinei, cueparhiile Cernauti, Hotin (Balti), iar din 1938 si Maramures(Sighet); V. Mitropolia Basarabiei, cu eparhiile Chisinau siCetatea Alba (Ismail). Exista apoi o Episcopie a Armatei,din 1921 (cu sediul in Alba-Iulia) si Episcopia Misionarapentru romanii din America (cu sediul in Detroit) din 1934.

Dintre ierarhii acestei perioade consemnam peNicolae Balan , mitropolitul Ardealului (1920-1955), unuldin militantii de seama pentru realizarea statului nationalunitar, pentru organizarea unitara a Bisericii Romaneintregita, pentru promovarea ecumenismului crestin,reorganizatorul scolii teologice sibiene, ridicata la rang deAcademie. In Moldova, Irineu Mihalcescu (1939-1947),fost profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1904-1939), autor a sute de lucrari de teologie. In Bucovinamentionam pe mitropolitul Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), fost profesor la Facultatea de Teologie din Cernauti,participant la cateva congrese si intruniri ecumeniste, iar inBasarabia mitropolitul Gurie Grosu (1920-1937).

Dintre episcopii acestei perioade amintim pe RomanCiorogariu de la Oradea (1920-1936) si Nicolae Ivan de laCluj (1921-1936), amandoi militanti pentru emancipareapolitico-sociala a romanilor transilvaneni, Grigorie Comsade la Arad (1925-1935), incercat misionar, autor anumeroase volume de predici si brosuri de aparare aOrtodoxiei, Iacob Antonovici de la Galati (1923-1924) siHusi (1924-1931), autor de lucrari istorice, toti membri deonoare ai Academiei Romane.

S-a dezvoltat invatamantul teologic: Facultati deTeologie la Bucuresti (din 1881), Cernauti (1875) siChisinau (1927), Academii teologice in Sibiu, Arad,Caransebes, Cluj si Oradea si o serie de seminarii cu 8clase. Dintre profesorii acestor Facultati s-au remarcat oseama de teologi de prestigiu, ca Ioan Irineu Mihalcescu,Nichifor Crainic, Teodor Popescu, Niculae Popescu,Haralambie Roventa, Serban Ionescu, Petre Vintilescu,Grigorie Cristescu, Vasile Ispir la Bucuresti; VasileTarnavschi, Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos, VasileLoichita, Valerian Sesan, Simion Reli la Cernauti; GrigoriePisculescu (cu numele de scriitor Galaction), Vasile Radu,Iuliu Scriban, Ioan Savin, Toma Bulat, fratii Valeriu siCicerone Iordachescu la Chisinau; Nicolae Colan, DumitruStaniloae, Nicolae Terchila la Sibiu; Ilarion Felea la Arad,Liviu Galaction Munteanu la Cluj, Stefan Lupsa la Oradeaetc. Toti au publicat lucrari deosebit de valoroase inspecialitatea lor. O serie de preoti au fost prezenti in viataculturala a tarii: prozatorii Gala Galaction si IonAgarbiceanu, arheologul Constantin Matasa, intemeietorulMuzeului din Piatra Neamt, istoricii Gheorghe Ciuhandu,Candid Muslea, Constantin Bobulescu, Dumitru Furtuna s.

Page 29: istoric BOR

a., folcloristii Teodor Balasel din Valcea, GheorgheDumitrescu din Bistrita-Mehedinti, specialistul in muzicabizantina Ioan Petrescu de la biserica Visarion dinBucuresti etc.

Au aparut o serie de noi periodice bisericesti, pelanga cele vechi: Biserica Ortodoxa Romana si StudiiTeologice la Bucuresti, Candela la Cernauti, RevistaTeologica la Sibiu, Luminatorul si Misionarul la Chisinau,buletine eparhiale pentru fiecare eparhie.

S-a dezvoltat arta bisericeasca cu toate ramurile ei,indeosebi arhitectura si pictura, prin bisericile monumentaleridicate intr-o serie de orase ale tarii, mai ales inTransilvania (Catedralele Alba Iulia, Cluj, Timisoara,biserici in Targu Mures, Sighisoara, Turda, Resita, SatuMare, Zalau, Craiova, Buzau, Constanta, Galati, PiatraNeamt, Balti etc.); s-au refacut ori s-au ridicat din temeliecateva manastiri.

S-au intarit legaturile cu celelalte Biserici Ortodoxe sicu alte Biserici crestine. Astfel, Biserica Ortodoxa Romanasi-a trimis delegati la Conferintele panortodoxe de laConstantinopol (1923), Manastirea Vatoped din MunteleAthos (1930), la prima Conferinta a profesorilor de teologiedin Balcani, tinuta la Sinaia in Romania (1924), la primulCongres al profesorilor de teologie ortodoxa la Atena(1936). Patriarhul Miron a facut cateva vizite unor ierarhiortodocsi de peste hotare si a primit vizite la Bucuresti.Biserica Ortodoxa Romana a participat si la catevaCongrese ale celor trei mari ramuri ale miscarii ecumenicecare au activat in perioada interbelica: Crestinism practic(Stockholm 1925, Berna 1926), Credinta si organizare(Lausanne 1927) si Alianta Mondiala pentru infratireapopoarelor prin Biserica (Praga 1928, Faris Bad Larvik inNorvegia 1938). Cea din urma a tinut mai multe conferinteregionale, unele chiar in Romania (Sinaia 1924, Bucuresti1933, Ramnicu-Valcea 1936). S-au incheiat legaturi stransecu Biserica anglicana, mai ales dupa recomandareahirotoniilor anglicane de catre Sfantul Sinod din Bucuresti,in 1935.

Cuprins

B. Biserica Ortodoxa Romana in perioada 1944-1989.

Dupa 1944 Biserica a fost inlaturata treptat din viatastatului. In 1948 a fost eliminat invatamantul religios dinscoli, s-au interzis slujbele in spitale, azile si cazarmi, aufost suprimate periodicele bisericesti ale eparhiilor, au fostdesfiintate Facultatea de Teologie din Suceava (fosta laCernauti), patru Academii teologice din Ardeal si Banat,precum si seminariile teologice ale eparhiilor din Munteniasi Moldova, s-a oprit catehizarea tineretului. Curand dupa1944 peste o mie de preoti ortodocsi (la care se adauga si

Page 30: istoric BOR

cei romano-catolici, greco-catolici si protestanti) au fostarestati, aruncati in inchisori, trimisi sa lucreze la canalulDunare-Marea Neagra, unii deportati chiar in Siberia; uniiau murit acolo, iar cei mai multi au fost eliberati abia in1964. Intre cei aruncati in inchisori, se numarau si teologide mare prestigiu, ca Nichifor Crainic, Ioan Savin, DumitruStaniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V.Georgescu (deportat in Siberia) si multi altii; cativa preotiortodocsi au fost impuscati . Fostul mitropolit al Bucovinei,Visarion Puiu a fost condamnat la moarte, in contumacie(+1964, in Franta). In 1959 au fost desfiintate un numar deschituri si manastiri, sute de calugari si calugarite au fostscosi din ele in mod brutal si trimisi in familiile lor sau infabrici de catre organele de stat. In ultimii ani ai dictaturiicomuniste, au fost demolate peste 20 de lacasuri deinchinare din Bucuresti (manastirile Cotroceni, Vacaresti,Pantelimon, bisericile Sfanta Vineri Sfantul Spiridon Vechi,Alba-Postavari, Enei, Spirea Noua Izvor, Sfanta TreimeDudesti etc.). Autorizatiile pentru ridicarea sau reparareaunor biserici se obtineau cu multa greutate. Preotimeaortodoxa, in totalitatea ei, era supravegheata si controlata inpermanenta, prin asa-numitii "inspectori de culte" si ofiteride Securitate, prezenti mereu in toate institutiile bisericesti.

La 4 august 1948 s-a publicat Legea pentru regimulgeneral al Cultelor. Erau recunoscute 14 culte: ortodox,romano-catolic, armeano-gregorian, crestin de rit vechi(lipovean), reformat (calvin), evanghelic-luteran C.A.,sinodo-presbiterian, unitarian, mozaic, musulman, baptist,adventist de ziua a saptea, penticostal si crestin dupaEvanghelie, toate avand organizarea lor specifica si lacasuride cult. La 19-20 octombrie 1949, Sfantul Sinod a votatStatutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane ,aprobat apoi si de Ministerul Cultelor (are la bazaprincipiile Statutului Organic al lui Andrei Saguna). Potrivitacestuia, Biserica noastra avea un numar mai redus deeparhii, in comparatie cu perioada precedenta: I. MitropoliaUngrovlahiei, cu eparhiile: Arhiepiscopia Bucurestilor,Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos (cu sediul laGalati), Episcopia Buzaului; II. Mitropolia Moldovei siSucevei, cu Arhiepiscopia Iasilor, Episcopia Romanului siHusilor; III. Mitropolia Ardealului, cu ArhiepiscopiaSibiului, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului,Episcopia Alba-Iuliei (infiintata in 1975), EpiscopiaOradiei; IV. Mitropolia Olteniei, cu Arhiepiscopia Craioveisi Episcopia Ramnicului si Argesului; V. MitropoliaBanatului, cu Arhiepiscopia Timisoarei si Caransebesului siEpiscopia Aradului.

Se prevede si acum participarea laicilor la conducereaBisericii, in Adunarile si Consiliile parohiale, Adunarile siConsiliile eparhiale si Adunarea Nationala Bisericeasca(pentru intreaga Patriarhie), in proportia cunoscuta: 1/3clerici si 2/3 mireni.

Pentru credinciosii ortodocsi romani care traiau peste hotares-au organizat: Arhiepiscopia Misionara Ortodoxa Romanadin Statele Unite si Canada, cu sediul la Detroit siArhiepiscopia Misionara Ortodoxa Romana pentru Europa

Page 31: istoric BOR

Centrala si Occidentala, cu sediul la Paris. VecheaEpiscopie din America infiintata in 1934 (devenita, intretimp, Arhiepiscopie) n-a mai pastrat legaturile cu tara si cuPatriarhia.

Intre ierarhii din perioada de care ne ocupam,consemnam in primul rand pe patriarhul Justinian Marina(1948-1977), priceput organizator si indrumator al vietiibisericesti in conditiile create dupa al doilea razboi mondial.A fost urmat de Iustin Moisescu (1977-1986), fost profesorla Facultatile de teologie din Varsovia, Cernauti siBucuresti, apoi mitropolit al Ardealului (1956-1957) si alMoldovei (1957-1977). Din 1986 Biserica noastra estecondusa de patriarh Teoctist Arapasu , fost episcop-vicarpatriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei, apoial Moldovei. Dintre ceilalti ierarhi, mentionam pemitropolitii Ardealului Nicolae Colan (1957-1967), NicolaeMladin (1967-1981) si Antonie Plamadeala (din 1982, fostepiscop-vicar patriarhal, apoi episcop al Buzaului); apoiFirmilian Marin (1947-1972) si Nestor Vornicescu aiOlteniei (din 1978); Vasile Lazarescu (1934-1961) siNicolae Corneanu ai Banatului (din 1962), episcopii AndreiMagieru al Aradului (1936-1960), Chesarie Paunescu alConstantei, apoi al Dunarii de Jos (1944-1973), Iosif Gaftonal Ramnicului si Argesului (1944-1984), Antim Anghelescual Buzaului (1944-1979), Vasile Coman al Oradiei (1971-1992), cei mai multi autori de lucrari teologice si istorice,participanti la numeroase Congrese si intruniri peste hotare.

Intre faptele mai de seama din viata bisericeascatrebuie sa mai retinem revenirea la Ortodoxie a majoritatiicovarsitoare a clerului si credinciosilor uniti (greco-catolici)in 1948, precum si prima canonizare oficiala a unor sfinti simarturisitori de neam roman (1955).

Pentru pregatirea personalului de cult au functionatsase seminarii teologice cu durata de cinci ani (Bucuresti,Buzau, Manastirea Neamt, Cluj-Napoca, Craiova siCaransebes) si doua Institute Teologice de grad universitarcu durata de patru ani, la Bucuresti si Sibiu.

O serie de teologi romani s-au remarcat prin lucrarilelor sau prin activitatea ecumenica: Dumitru Staniloae, IoanComan, Liviu Stan, Nicolae Chitescu, Emilian Vasilescu,Orest Bucevschi, Nicolae Balca, Nicolae Nicolaescu, EneBraniste, Ioan Ramureanu, Vladimir Prelipceanu, MirceaChialda, Petru Rezus, Alexandru Ciurea, Nicolae Lungu,toti la Bucuresti; Nicolae Neaga, Nicolae Mladin, SofronVlad, Grigorie Marcu, Dumitru Belu, Iorgu Ivan, MilanSesan, Isidor Todoran, Stefan Lupsa, Teodor Bodogae,Corneliu Sarbu, Dumitru Calugar, Gheorghe Soima,Alexandru Moisiu, la Sibiu.

Patriarhia Romana edita cateva publicatii periodice:Biserica Ortodoxa Romana (apare din 1874), buletinuloficial al Patriarhiei Romane, Studii Teologice , revistaInstitutelor Teologice; Ortodoxia , revista Patriarhiei(fiecare cu un tiraj de 10.000 ex., cu 4-6 aparitii pe an).Toate cele cinci Mitropolit editau cate o revista, tot cu cate4-6 aparitii pe an: Glasul Bisericii (Mitropolia

Page 32: istoric BOR

Ungrovlahiei), Mitropolia Moldovei si Sucevei , MitropoliaArdealului , Mitropolia Banatului . La Sibiu apare foaiabisericeasca bilunara Telegraful Roman , cel mai vechiperiodic romanesc, cu aparitia neintrerupta din 1853.

In Editura si Tipografia Institutului Biblic si deMisiune Ortodoxa din Bucuresti s-au tiparit: Biblia (patrueditii, in 1968, 1975, 1982, 1988), carti de cult, manualepentru invatamantul teologic universitar si seminarial,lucrari teologice, carti pentru credinciosi, carti de rugaciuni,calendare s. a. Acelasi lucru l-au facut si tipografiileeparhiale de la Manastirea Neamt, Sibiu si Timisoara.

Dupa 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate prindaniile credinciosilor majoritatea celor peste 12.000 delacasuri de cult ortodox (biserici, manastiri, schituri,paraclise) de pe tot cuprinsul tarii. Au fost restaurate celemai multe din bisericile si manastirile monumente istorice.In acelasi timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, intot cuprinsul Patriarhiei, din care multe sunt adevaratemonumente de arta.

Biserica Ortodoxa Romana a intretinut legaturi deprietenie si colaborare cu toate celelalte Patriarhate siBiserici ortodoxe autocefale. Aceste relatii sunt marcateindeosebi de vizitele oficiale facute Bisericii OrtodoxeRomane de patriarhii Constantinopolului, Alexandriei,Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Bulgariei, precum sivizitele oficiale facute de reprezentantii Bisericii OrtodoxeRomane acestor Patriarhii, in ultimele decenii.

S-au stabilit relatii cu Bisericile vechi Orientale(Patriarhia Etiopiei, Patriarhia armeana din Etchimiadzin,Patriarhia copta din Egipt si Biserica siriana iacobita dinKerala-India), cu Biserica romano-catolica (mai ales dinAustria, Germania si Belgia), cu Biserica veche catolica, cuBiserica anglicana, cu o serie de Biserici protestante.

Biserica Ortodoxa Romana activeaza in ConsiliulMondial al Bisericilor din anul 1961. Si-a trimis delegati laAdunarile Generale de la New Delhi (1961), Uppsala(1968), Nairobi (1975), toate conduse de mitropolitul deatunci al Moldovei si Sucevei, Iustin Moisescu (fostmembru in Comitetul Central pana in 1977) si Vancouver(1983), condusa de mitropolitul Ardealului AntoniePlamadeala. Alti ierarhi si teologi ortodocsi romaniactiveaza in diferite Comisii ale Consiliului Ecumenic alBisericilor. Patriarhii Justinian si Iustin au facut vizite lasediul Consiliului Mondial de la Geneva (1966-1981). Larandul lor, numerosi conducatori ai acestei mari organizatiiintercrestine au facut vizite in Romania cu diferite ocazii,purtand discutii cu patriarhii romani, cu alti conducatori deculte, ierarhi si profesori de teologie. Biserica noastra si-aadus aportul si la promovarea dialogului intercrestin si incadrul Conferintei Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva(cateva sesiuni ale acestor doua mari organizatii s-au tinutin Romania)

Page 33: istoric BOR

Cuprins

Realizari si perspective dupa 1989

Evenimentele din Decembrie 1989 au adus o seama deschimbari nu numai in viata politica si sociala a tarii, ci si inafara vietii religioase. Indata dupa derularea acelorevenimente, Biserica noastra a fost pusa in fata unorprobleme noi, cu care va trebui sa se confrunte si in viitor sipentru care nu era pregatita. De pilda, inca din Decembrie1989 era recunoscuta existenta Bisericii catolice de rit grec(fosta greco-catolica sau unita); in martie 1990 Vaticanul anumit sase episcopi catolici de "rit latin" si alti cinci de "ritgrec" sau oriental (la Blaj, Oradea, Lugoj, Cluj-Napoca siBaia Mare), fara acordul prealabil al autoritatilor de statromanesti. In 1991, mitropolitul Blajului, Alexandru Todea,a fost ridicat de papa la demnitatea de cardinal. Acestiierarhi, ca si unii preoti nereveniti la Ortodoxie in 1948 saudin cei hirotoniti de atunci incoace, au inceput o intensaactiune prozelitista, in vederea atragerii unor preoti sicredinciosi ortodocsi la Biserica catolica de rit grec. Inpofida faptului ca au un numar infim de credinciosi(118.377), totusi si-au redeschis Academii teologice la Blaj,Cluj-Napoca, Baia Mare si Oradea. Incercarile ierarhieiortodoxe de-a angaja un dialog cu ierarhii acestei Bisericiau primit un refuz categoric, in mai multe randuri, incatBiserica noastra va mai fi confruntata cu actiunile lorprozelitiste.

In primele luni ale anului 1990 s-a recunoscutexistenta legala a mai multor culte neoprotestante (subnumele de "asociatii"). Toate aceste culte au inceput ointensa actiune prozelitista printre credinciosii ortodocsi,bucurandu-se de un sprijin material permanent din afarahotarelor tarii, la care se adauga numerosi "evanghelizatori"veniti la noi in tara sa-L vesteasca pe Hristos, ca si cumpoporul nu L-ar cunoaste de aproape doua milenii. Cu toateacestea, recensamantul din ianuarie 1992, prezintaurmatoarea configuratie confesionala a Romaniei: din22.760.449 locuitori, 86,8% sunt ortodocsi, 5% romano-catolici, 3,5% reformati, 1% catolici de rit grec ("uniti"),1% penticostali, 0,5% baptisti, restul cultelor avand sub0,5% (ateii reprezinta abia 0,2%).

In pofida dificultatilor de ordin economic cu care seconfrunta nu numai Biserica Ortodoxa, ci tara intreaga, sepot inregistra, totusi, o seama de fapte pozitive. In primulrand, mentionam reinfiintarea unor eparhii desfiintate in1948: Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Sucevei,Arhiepiscopia Targovistei, Episcopia Argesului, EpiscopiaMaramuresului si Satmarului, Episcopia Caransebesului,Episcopia Husilor. S-au infiintat eparhii noi: Slobozia,Harghita si Alexandria. S-au schimbat denumirile unoreparhii. In felul acesta, astazi, Biserica Ortodoxa Romanaare urmatoarea impartire administrativ-teritoriala, cuurmatorii titulari (multi alesi dupa 1990)

Page 34: istoric BOR

In sectorul vietii culturale, notam infiintarea de noiinstitutii de invatamant teologic, chiar peste nevoile realeale Bisericii: Facultati de teologie la Iasi, Cluj-Napoca sialtele de mai putina importanta, seminarii noi (pe langa celesase existente pana in 1989), la Galati, Ramnicu-Valcea,Alba-Iulia, Baia Mare, Suceava, Manastirea Agapia (pentrufete) s. a.; intregul invatamant teologic superior a fostincadrat in Universitatile din orasele respective, sireorganizat pe trei sectii: Teologie Pastorala, Teologie-Litere si Teologie-Asistenta Sociala; se reprimesc si fete intoate scolile teologice.

Au aparut o serie de publicatii periodice noi aproapela fiecare centru eparhial: Vestitorul ortodoxiei la Bucuresti,Candela Moldovei la Iasi, Invierea la Timisoara, Renastereala Cluj, Tomisul ortodox la Constanta, Credinta strabuna la

Alba-Iulia, Credinta romaneasca la Baia Mare, Legearomaneasca la Oradea, Biserica si Scoala la Arad, Foaie

diecezana la Caransebes, Calauza ortodoxa la Galati,Lumina lina la Arges.

In acelasi timp, au aparut o seama de lucrari noi deteologie si istorie bisericeasca la Bucuresti, Sibiu, Craiova,Timisoara si in alte parti.

S-au redeschis toate manastirile si schituriledesfiintate in mod abuziv in 1959 ori s-au deschis noiasezaminte monahale, mai ales in Ardeal. In acelasi timp -in pofida greutatilor financiare cu care se confrunta Biserica- s-au pus fundatiile a zeci de biserici mai ales in mediulurban si manastiri (Ramet, Recea, Mures, Sambata de Susetc.).

Biserica si-a reluat intr-o alta perspectiva activitateade ordin social umanitar, prin infiintarea unor asociatiicaritative in vederea ajutorarii orfanilor, a batranilor sihandicapatilor, prin asistenta religioasa in spitale, orfelinatesi azile de batrani.

Biserica isi continua si relatiile externe, prinparticiparea la activitatile desfasurate in cadrul ConsiliuluiMondial al Bisericilor (o delegatie a Bisericii noastre aparticipat la lucrarile celei de a saptea Adunari generalecare a avut loc, in ianuarie 1991 la Canberra, in Australia,condusa de mitropolitul Daniel Ciobotea), a ConferinteiBisericilor Europene, ale unor Comisii mixte de dialog cualte Biserici. In cateva randuri, ne-au vizitat delegatiibisericesti ortodoxe (patriarhul ecumenic Bartolomeu I ,patriarhul Partenie al Alexandriei, Pavel al Serbiei, Maximal Bulgariei si altii). La randul lor, delegatii sinodaleromane, conduse de Prea Fericitul Patriarh Teoctist , auvizitat alte Biserici Ortodoxe surori. Facultatile de Teologieau incheiat "parteneriate" cu Facultati din afara hotarelor,mai cu seama catolice si protestante.

In pofida dificultatilor prin care trecem, ierarhii,profesorii de teologie si preotii Bisericii Ortodoxe Romaneisi continua activitatea lor misionara, sociala si culturalapentru a fi vrednici de inaintasii lor, carora doresc sa lecinsteasca memoria printr-o activitate tot mai rodnica.

Page 35: istoric BOR

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

CuprinsRecomandă acest site


Recommended