Istoria si spiritualitatea Bizantului. -curs-

An I,Sem II

Bibliografie

-John H. Rosser- Historical Dictionary of Byzance

- A.A. Vasiliev, Istoria imperiului bizantin

- Pr.Prof. Dr. E. Babus, Bizantul istorie si spiritualitate

- Lect. Dr. Marius Telea, Bizantinologie

-Ramureanu- Istoria Bisericeasca Universala

-Charles Diehl, Teodora, imparateasa Bizantului

-Informatiile oferite la cursuri

- Imaginile au fost luate de pe wikipedia si byzantium1200

I.Introducere.

Perioada 518-867.

Este o perioada cu transformari majore in lumea Bizantina si in lumea europeana

in general. Sunt momente de importanta vitala pentru istorie, cu aceasta dinastie

iustiniana care incheie un ciclu al imperiului roman de origine latina si face

trecerea spre lumea greaca, urmand ca imperiul romano-bizantin sa se grecizeze.

Cu toate acestea inca se mai vorbeste latina, cum ar fi in cazul lui Grigore cel

amre, reprezentant (nuntiu apostolic) al papei la Copol. El nu a reusit sa invete

limba greaca, insa a dus cu el melosul oriental- ceea ce va fi muzica gregoriana.

In timpul imparatului Heraclius, avem de-a face cu un imparat grecizat cu care

incepe o lume noua si se sfarseste o alta. Daca cu Justinian se termina

antichitatea tarzie si apar primele elemente de ev mediu, cu Heraclius se incheie

un razboi de mai bine de 1000 de ani cu persii, disputa pe care imparatii romani

o mostenesc de la greci.

In 629-630 se pune capat acestei dispute, imparatul persan fiind infrant definitiv

de cel roman, insa golul este umplut de islam, ceea ce poate fi categorisit ca cea

mai mare provocare pentru imperiul romano-bizantin.

Intre 620-634 insa imperiul are parte de o perioada de pace, perioada careia ii

urmeaza o suita de pierderi si reconfigurarea imperiului care se va consolida in

perioada iconoclasta care are si partea ei pozitiva, in sensul in care imparatii au

fost foarte buni generali.

I-am putea considera a fi cei mai importanti imparati iconoclasti pe Carol Martel

si pe Constantin V Copronimul.

In ceea ce priveste aspectul pozitiv al perioadei in raport cu Biserica, ar fi

intarirea invataturii cu privire la icoane.

Ultima perioada posticonoclasta este dominata de dispute interne, in general

bisericesti care nasc personalitati cum ar fi Patr. Fotie care a avut un rol deosebit

in configurarea lumii actuale, fiind cel datorita caruia s-au afirmat Chiril si

Metodie.

Demografic

Spre sfarsitul domniei lui Justinian apar slavii, populatie migratoare dar nu atat

de agresiva in sine, cat impinsa de avari.

Apoi isi fac aparitia bulgarii, populatie de origine turcica cu o organizare statala

puternica, se vor aseza pe teritoriul imperiului bizantin.

Avarii erau o populatie amestecata, insa bine organizata militar care a creat din

slavi un tampon intre ei si imperiul bizantin care pierde mult din Balcani.

Apoi, isi fac aparitia arabii care in secolul al VII lea vin in numele unui profet si

care nu erau inexistenti pana la acel moment, fiind prezenti prin gasanizii si

lahmizii care asigurau granitele din Siria si Palestina, fiind un tampon intre

imperiu si Pen Arabica.

Bisericesc

In timpul lui Justinian si dupa, se mentine problema monofizitismului care ia

forme diferite cum ar fi monoenergismul (o singura lucrare a lui Hristos, doua

firi) si monotelism (o singura vointa) despre care se va vorbi la insistentele papei

Honorius.

Sinodul VI Ecumenic (681-682) nu se termina decat cu incheierea problemelor

iconoclaste care, hristologic vorbind, este o forma de monofizitism.

Sub Justinian, se incearca dialogul cu monofizitii, avand loc in 553 Sinodul

numit ecumenic de la Copol si primul sinodu unionist care dorea impacarea

celor doua ramuri, calcedoniana si monofizita.

In timpul acesta, Biserica monofizita ia chip complet, organizandu-se juridic si

ierarhic si impartindu-se in siro-iacobiti si copti.

Iconoclasmul a avut originea spre deosebire de alte erezii, in casa imperiala, a

lui Constantin V Copronimul, care a fost teologul de baza al ereziei. In partea

opusa erau : Sf. Ioan Damaschinul de la lavra Sf. Sava, fost cancelar la curtea

califului, Nichifor Marturisitorul, Teodor Studitul, si altii.

Cu aceasta perioada, monahismul capata din ce in ce mai multa putere, mai ales

cel chinovial, organizandu-se si devenind foarte puternic. Tot din acest moment

devine regula cascaunele episcopale sa fie ocupate de monahi.

Sub Fotie, se pun bazele schismei celei mari, stabilita la 16 iulie 1054, astfel ea

nu este o chestiune de moment, ci are loc dupa o perioada indelungata de

neintelegeri. Biserica Apuseana nu a fost de acord cu hotararile imparatului

Leon III Isaurul, de a impune iconoclasmul, si astfel el a privat Roma de

teritoriile canonice, impunand ierarhi iconoclasti in S Italiei, Iliricum si N

Greciei. Luand aceste teritorii, s-au creat neintelegeri intre Roma si Copol,

neintelegeri care vor persista si dupa sfarsitul iconoclasmului, patriarhii de dupa

Fotie refuzand sa pledeze pe langa imparat, retrocedarea scaunelor.

Avem de-a face de asemenea cu probleme dogmatice. Prin misionarii franci din

bulgaria, P. Fotie observa problema azimelor, care insa nu era o practica

oficiala, caci acesti franci creau probleme institutiei papale, si actionau

independent de vointa papei. De asemenea, atunci cand papa a primit

intronistica (scrisoarea de intronizare trimisa de patriarh celorlalti ierarhi cu care

se afla in comuniune si in care scrie marturisirea de credinta) si a acceptat-o,

desi nu continea filioque.

De asemenea, imparatii neglijeaza occidentul- cu exceptia lui Justinian- incat pe

teritoriul imperiului se formeaza state noi, puternice, care devin atractive pentru

Roma, scaun lasat si el oarecum de izbeliste. Astfel, in aceasta perioada, se

pregateste istoria pentru cel de-al doilea mileniu.

II.Dinastia Justiniana 518-610

Numita oarecum impropriu dinastie, deoarece acestea se vor impamanteni incepand

abia cu perioada iconoclasta, incepe cu Justin, unchiul lui Justinian cel Mare.

Justin I (518-527)

Se pare ca domnia sa este una de culise a lui Justinian. Acest imparat este unul din

exemplele tipice de oameni care reusese in viata sa urce de la cea mai de jostreapta

ala cel mai inalt nivel pamantesc posibil. Totdata este de mentionat faptul ca el,

pana la sfarsitul vietii sale a fost analfabet.

Este o dinastie de origine traca, ei fiind traci romanizati. Justinian provine din

Tauresium1 iar Justin din Bederiana2. In general, aceste populatii traco-romanizate

preferau sa emigreze la Roma si nu in Copol, deoarece acesta era un oras

cosmopolit unde se vorbeau toate limbile pamantului cunoscut - οἰκοσμένη –spre

deosebire de Roma.

Justin alege Copolul deoarece se ivise ocazia, caci Leon Makeles (457-474)

infiintase un corp de armata, al excubitilor, alcatuit din soldati de origine romana

deoarece dorea sa isi asigure protectia si sa indeparteze rapid pericolul germanic de

la curte care incepuse sa se contureze deja sub domnia lui Teodosie cel Mare (379-

395).

Aceasta unitate recruta barbati zdraveni si din zonele romanizate. Astfel, Justin

pleaca impreuna cu alti doi si sub Zenon (474-491) ajunge la Copol si intra in

armata urcand pana la treapta de comes excubitorum.

In 491 il intalnim mentionat intr-o batalie in timpul careia se pare ca a intrat in

conflict cu generalul Ioan Ghebosul care il arunca in temnita pentru ca apoi

izvoarele sa nu ne mai ofere nici o informatie despre el. El va apare din nou la

alegerea unui nou imparat, caci singurul copil al lui Anastasie, Leon II murise iar el

nu lasase drept mostenitori pe nici unul din nepotii sai3. In aceasta perioada, cele

mai importante figuri si influente erau Celerius sau Keller, seful cancelariei

1 Gradište, archaeological site in Macedonia, located approximately 20 km south-east of the

capital Skopje 2 Bederiana, near Naissus (Niš,Serbia)

3 Hipatius, Procus, Rompeius.

imperiale4 si Amantius5 deoarece primul detinea parghiile juridice pentru alegerea

noului imparat iar cel de-al doileaera cel care avea in pastrare insemnele imperiale/

In orice caz, la 8 iulie, Anastasie moare iar in ziua urmatoare, Celerius care avea in

subordine o trupa militara a candidatilor6, se pune de acord cu Amantius pentru a

impune ca imparat-marioneta pe Teocrit. In acest sens, Amantius a dat bani lui

Justin sa plateasca soldatii pentru ca sa il sustina pe Teocrit. Justin se supune si

plateste soldatii, insa, o face pentru numele sau propriu.

Cand scolarii7 afla de Teocrit, se rascoala si vin la randul lor cu un candidat care

este batut cu pietre de catre excubiti care si ei aduc pe un anume Ioan, si el batut de

catre scolari.

Intervine Justinian si mediaza acest conflict, motiv pentru care in 518 este propus

ca imparat, insa refuza, probabil stiind ca senatul il prefera pe Justin 8 care nu va

uita gestul sau si face asociat la domnie in data de 1 aprilie 527, cand starea sa de

sanatate incepe sa se inrautateasca.

Flavius Vitalianus, general roman din Dobrogea, care dispunea de o armata, de

fiecare data cand se ivise ocazia luptase impotriva Copolului ca aparator al

calcedonului.In 513 s-a rasculat impotriva lui Anastasie, si a castigat parti mari din

Tracia, insa in urma ofensivei succesiva, a fost invins. Revolta insa a continuat

pana in 515 cand a fost infranta definitiv. Dupa aceasta s-a ascuns pana la moartea

imparatului, cand a fost iertat de Justin si s-a angajat in participarea la negociatiile

cu Papa pentru a pune capat schismei acachiene (484-519)9,lucru care se si

intampla.

El nu fusese propus ca succesor deoarece atacase capitala, se impotrivise

imparatului de drept si avea o armata eterogena de barbari, astfel constituia un

potential pericol pentru imperiu. Justin rezolva problema pe cale diplomatica; prin

emisari, ii propune lui Vitalian sa se impace, fiind ambii calcedonieni. Stabilesc sa

se intalneasca in biserica Sfanta Eufemia. El accepta impacarea deoarece avea in

fata un batran care nu putea sta mult la putere si din cauza pozitiei influente pe care

o dobandise, mai intai de patricius si apoi, in 520, de consulatus10, functie impartita

cu Rusticus.

In urma unei dispute, chiar in acelasi an in care fusese numit consul, dintre verzi si

albastri, se organizeaza o cina prin care acestia sa se impace. La aceasta cina sau

dupa terminarea ei, isi vor gasi sfarsitul Vitalian, secretarul sau Paulus si

domesticul Celerianus. Astfel reuseste Justin sa isi consolideze pozitia.

Este de mentionat faptul ca, in afara granitelor imperiului el se purta ca si un

imparat crestin, astfel, il sprijina pe regele abisinian monofizit al Axiumului

impotriva regelui Yemenului, protector al iudaismului. Astfel a pus bine piciorul in

Yemen, stabilind cartierul general in partea de sud-vest a Arabiei, dincolo de

stramtoarea Bab el Mandeb si a restaurat crestinismul in aceasta tara.

4 Magister oficiorium.

5 Prepositus sacri cubiculii.

6 Trupa militara de parada.

7 Trupele de aparare ale Copolului.

8 Se spune ca Justin, un calcedonian era dorit si deoarece senatul dorea sa schimbe politica religioasa.

9 Schisma provocată de publicarea Henoticonului.

10 Cel care detinea forta intregii armate pentru un an de zile.

1.Flavius Petrus Sabbatius Iustinianus Augustus (527-565)

-Justinian cel Mare-

11

Nepotul lui Justin, Petru Sabatius, intra in scena in 518. El isi schimba numele in

Justinian atunci cand este infiat de Justin. Acesta a fost sprijinit de unchiul sau sa

studieze la Copol , ne avand niciodata veleitati militare. Probabil a studiat dreptul,

lucru ce reiese din faptul ca a restructurat faclutatea de drept si a analizat dreptul

roman. La fel ca unchiul sau, a intrat in unitatea candidatilor. In 521 obtine

consulatul pe baza unei minime experiente militare si este pana in 524 favoritul

imparatului, pentru ca apoi, din cauza caderii fizice si psihice a acestuia reuseste sa

conduca din umbra imperiul. Ambitia sa mai fusese stimulata si de Teodora cu care

nu se putea casatori deoarece era interzis femeilor provenite din meserii infame sa

11

Meister von San Vitale, Ravenna

se marite cu oameni de rang inalt. Totusi, matusa lui Justinian, care il adora, fusese

o sclava, si totusi a reusit sa se casatoreasca cu Justin care ii cosmetizeaza trecutul.

Aceasta moare prin 523.

Justinian ii va cere unchiului sau sa dea o lege prin care aceste femei provenite din

meserii infame sa se poata pocai, si astfel, reuseste sa se casatoreasca cu Teodora,

aceasta actrita, numita pe drept imparateasa, care l-a impulsionat si l-a sustinut,

facand impreuna cu sotul ei o epoca.

Urcat pe tron in 527m Justinian, are de luat cateva masuri, cum ar fi reorganizarea

imperiului care pierduse in ultimul timp multe teritorii in fata vizigotilor care in

410 pradeaza Roma, vandalilor care in 455 si ei pradeaza Roma si se indreapta

ulterior spre nordul Africii,regiune care aproviziona fosta capitala cu cereale si

ostrogotilor lui Odoacru si Teodoric (care moare in 526) care aveau un regat pe

9care il conduceau de la Ravena. Jumatatea de V a imperiului se afla in maini

straine. Cand a urcat pe tron, imperiul de la Grecia si pana spre Spania se afla sub

ocupatie straina. Scopul lui, ca al oricarui imparat roman era de a reda stralucirea

de odinioara a imperiului. Astfel, acesta trebuia consolidat din interior si armata

trebuia sa fie reorganizata. Avantajul in aceasta intreprindere era acela ca

predecesorul sau, Anastasie (491-518), era un imparat zgarcit care nu a cheltuit

mult din vistierie.

1.1.Politica externa. In aceasta perioada, imperiul avea la toate granitele, ca in nici o alta perioada,

inamici. In Orient era deja celebrul conflict cu persii. In Apus, popoarele

germanice constituiau cea mai spinoasa problema deoarece erau ca niste

excrescente pe suprafata teritoriului imperiului, lucru de nesuportat pentru

bizantini, si cu care aveau conflicte mult mai dese decat cu persii. Justinian va

profita de situatia incerta din interiorul fiecarui regat. Numeroasele razboaie au fost

in parte ofensive si in parte defensive.

Incepe cu vandalii, care aveau dispute de putere interioare si exterioare, cu

maurii12. In 533 trimite o flota condusa de gen. Belizarie care reuseste sa

cucereasca in 534 regatul vandal condus de Gelimar. Teritoriile revin bizantinilor,

fiind organizate intr-o prefectura care cuprindea 6 provincii si Sardinia. Dupa

cucerire, pleaca si lasa in locul lui pe gen. Solomon care intra in conflict cu vandalii

care se regrupeaza,purtand un razboi de gherila, in infrang si ucid pe acest general.

Abia in 548, gen. Ioan Troglita (guvernatorul unei theme) va recuceri regatul,

infrangandu-i pe bastinasii mauri, asigurand linistea pentru aproximativ 14 ani.

Faptele sale au fost povestite de poetul african Corippus, in lucrarea Iohannis.

Ostrogotii se aflau in permanent conflict cu vandalii, cu francii ortodocsi si de

asemenea, in 526 moare Teodoric. Astfel, in 535, trimite o armata care incepe

cucerirea Dalmatiei si, de asemenea, trimite cu o flota in S (din Cartagina) pe gen.

Belizarie, care va urca aproape de Ravena, cucerind in 536 Regio, Neapole si Roma

care cade in urma unui lunga asediu (536-541) organizat de ostrogotii condusi de

Vitiges si in 540, Ravena. El este chemat la Copol si la foarte scurt timp, ostrogotii

se aliaza cu persii si pornesc un razboi impotriva bizantinilor, pe doua fronturi.

12

Nu sunt arabi sau spanioli, ci o populatie nomada, negroida, care ii ataca pe vandali.

Persii reusesc sa cucereasca Antiohia, pentru ca apoi sa stabileasca si cel de-al

doilea picior, Lazica (Georgia). Bataliile finale vor fi date de Narses in 552, care

cucereste Ravena si reuseste sa il infranga pe Totila, noul conducator al

ostrogotilor, la Busta Galorum, urmand ca la Ravena sa existe un exarhat condus

de Narses. Hainele patate de sange si coiful impodobit cu pietre pretioase ale lui

Totila sunt aduse lui Narses, care le trimite la Copol unde sunt asezate la picioarele

imparatului, ca dovada incontestabila ca dusmanul care ii sfidase puterea, nu mai

era. In 554, Justinian da o lege numita Pragmatica sanctio, prin care restabileste

autoritatea Bizantului asupra Italiei.

Intre 550-554, trimite trupe pe mare, impotriva vizigotilor,profitand de razboiul

civil dintre diferitii pretendenti la tronul vizigot, reusesc sa cucereasca sud-estul

tarii, inclusiv Cartagina Noua, Malaga si Cordoba. In urma victoriei, Spania va

ramanie in stapanirea imperiului pana in 620.

Provincia galică, nu doar ca a rams total independenta de imperiu, ci, intr-o

oarecare masura, chiar a triumfat asupra lui, caci Iustinian a fost silit sa cedeze

Provence, regelui francilor.

In urma razboiului din 532 cu persii, incheie pace cu Chosroes I Anuşarvan13 (531-

579), o „pace eterna‟ pentru care Bizantul se obliga sa plateasca cca 11000 livre de

aur in schimbul apararii de catre persi a Caucazului.

In 540, Chosroes, incalca tratatul si invadeaza Siria, distruge Antiohia, cucerind

mai multe orase. In nord, invadeaza Armenia, Iberia si ocupa Lazica. Pentru

rezolvarea situatiei, Justinian accepta marirea tributului, obtinand un armistitiu de 5

ani, armistitiu prelungit inca de doua ori, dar nu reuseste sa il transforme intr-un

tratat de pace, decat dupa 561/562 cand are loc un alt razboi, incheiat cu pacea de

50 de ani. Bizantul, chiar daca iese din acest razboi tributar14, are un castig foarte

mare, deoarece persii se retrag din Antiohia si Lazica15 si se angajeaza sa apere

Caucazul impotriva barbarilor din nord. Plata este facuta in avans pe 7 ani, iar in al

8 lea, plata trebuia facuta in avans pe 3 ani. De asemenea,regele persan promite sa

garanteze toleranta religioasa pentru crestini, cu conditia stricta, ca acestia sa se

abtina de la prozeltitism si comerciantii, trebuiau sa faca negot doar in anumite

locuri prestabilite.

La Dunarea de Jos, a avut de infruntat incursiunile slavilor si bulgarilor amestecati

cu trupe de huni. In 528 are loc prima incursiune la Dunare, la care participa

Baudarius si Iustinus. Armata bizantina este infranta iar Iustinus moare pe campul

de lupta. In 529, cete de sclavini16 in alianta cu bulgarii, patrund in imperiu dar

sunt respinsi de armata comandata de gepidul Mundus, numit in acelasi an magister

militium per Illyricum. In 530, Chilbudios, ofiter de origine slava numit magister

militium per Thraciam, este pus sa pazeasca Istrul, lucru pe care il reuseste vreme

de 3 ani, alungandu-i pe huno-bulgarii si sclavinii din Tracia. Cu prilejul acestui

temut strateg, sunt recucerite mai multe puncte din Oltenia, Muntenia si Banat cum

ar fi Drobeta, Sucidava, Turris (T. Magurele), si extinde dominatia bizantina pe o

13

Cel cu sufletul nemuritor. Fiul lui Iezdiger. 14

30‟000 de solidi 15

Lazii vor deveni aliatii permanenti ai Bizantului, chiar si d.p.v bisericesc. 16

Populatie indo-europeana al carei habitat initial era situat intre Nipru si Vistula. Ei se vor instala in Balcani,

formand principate independentesau sclavinii.

buna parte din teritoriul fostei provincii Dacia. Moarte brutala a lui in 533, in urma

unei lupte, permite incursiuni ale barbarilor dincolo de Dunare. Prin diferite

metode, Justinian mentine dominatia in acea zona.

In P. Balcanica, perioadele de pace alterneaza cu cele de razboi. Ultimele invazii de

mari proportii in aceasta zona, din perioada lui Justinian , sunt cele ale

kutrigurilor17, ramura a hunilor, condusi de Zabergan si infranti cu mare greutate

de gen. Belizarie chiar sub zidurile Copolului.

Zelul misionar al imparatului nu aocolit popoarele africane care traiau pe Nilul

Superior, intre Egipt si Absinia, pe blemizi si pe nobazi sau nubieni, vecinii lor de

la S. Gratie energiei si abilitatii Teodorei, nobazii impreuna cu regele lor, Silko, se

convertesc la crestinismul monofizit, iarregele se alatura generalului bizantin pentru

a-i obliga pe blemizi sa imbratiseze aceasta credinta.

In decretele sale, Justinian se numea pe sine Caesar Flavius Iustinian,

Alamannicus, Gothicus, Francicus, Germanicus, Anticus, Alanicus, Vandalicus,

Africanus, insa acest succes a fost obtinut cu un pret scump pentru imperiu.

1.2.Opera juridica.

Codex Theodosianum, Digeste/Pandecte18, Institutiones19 si Novelele (Νεαραί) de

rigoare alcatuiesc Corpus Juriis Civilis20.

In epoca Imperiului roman pagan, cand puterea legislativa se afla total in mainile

imparatului, singura forma de legislatie era publicarea constitutiilor imperiale,

numite legi sau reglementari legislative – leges. Toate legile create de legislatia

anterioara si dezvoltate de juristii perioadei clasice erau numite jus vetus sau jus

antiquum. Incepand cu mijlocul secolului al III lea d.Hr, publicatiile se limitau doar

la compilatii destinate sa-i ajute pe acei judecatori incapabili sa studieze intreaga

literatura juridica, oferindu-le colectii de extrese din constitutiile imperiale si opere

ale juristilor vechi, universal cunoscuti. Crescand in cantitate an de an, imprastiate

in diverse arhive, ele nu puteau fi folosite cu usurinta in practica,mai ales cand

edicte noi anulau sau modificau foarte adesea altele vechi. Pentru a inlesni folosirea

literaturii clasice, in timpul lui Teodosie II (408-450) si al contemporanului

apusean, Valentinian III (425-455), s-a dat un decret care acorda autoritate suprema

doar operelor a cinci juristi, cei mai celebri.Ceilalti, puteau fi trecuti cu vederea.

17

Acestia ataca pe trei fronturi: Grecia, Chersinesul Tracic si o unitate de cavalerie condusa de Zabergan se

indreaptaspre Constantinopol. 18

Jurisprudenta. 19

Forma prescurtata, un fel de manual. 20

Realizata de juristii unversitatii din Bologna, in sec. XII. Astfel devine opera lui Justinian,baza dreptului

european.

’Un imparat nu trebuie sa se glorifice doar prin arme ci trebuie sa

fie inarmat cu legi, ca sa fie in stare sa guverneze in timp de

razboi, ca si in timp de pace ; trebuie sa fie puternicul protector al

legii, precum si biruitor asupra inamicului’

In 528, Justinian se hotaraste sa recodifice dreptul roman intrucat administratia era

venala si corupta. Justitia, din cauza obscuritatii legilor, era arbitrara si partinitoare.

Construirea acestui nou codex, a durat mult mai putin decat sub Teodosie, si

anume, un an si doua luni, lucrandu-se in colaborare cu celelalte universitati, cum

ar fi cea din Beirut.

Prima editie a codexului21 (feb 528- apr 529). Responsabili sunt Tribonian -

quaestor sacri palatii22 - un om erudit dar urat de popor. El va colabora cu Teofil.

Alaturi de acestia vor mai lucra doi avocati si doi functionari.

Ei au in vedere revizuirea celor trei coduri anterioae, eliminarea elementelor

caduce, sistematizarea constitutiilor aparute dupa Codex Theodosianus.

Editia aIIa, Codex repetitiae praelectionis (529-530, intra in uz in 534). Aceasta

este o editie revizuita si adaugita a primului codex.

Este alcatuita din 12 carti care trateaza chestiuni de drept :

- bisericesc (I)

- procedural (II)

- privat (III-VIII)

- penal (IX)

- administrativ (IX-XII).

Aceasta editie sta la baza dreptului canonic bisericesc, in care se reglementeaza

problemele de ordin administrativ si moral, parte neglijate de sinoadele de atunci.

Intre 530-533 are loc revizuirea operelor juristilor clasici. Responsabili sunt

Tribonian, Teofil, Dorotei (Beirut), 11 avocati si doi profesori, unul de la Copol si

celalalt de la Beirut.

Scopul a fost :

a) Scoaterea de extrase din operele juristilor.

b) Eliminarea elementelor caduce din ele.

c) Ordonarea tematica a materialului.

In acest sens au fost citite 2000 de carti continand 3.000.000 de randuri . Aceasta

colectie a fost ordonata in 50 de carti, colectie numita Pandecte (πανδέκηαι) –

atotcuprinzator, sau Digeste (digesta) –expunerea ordonata.

Institutiones, au fost realizate in 553 de Teofil si Dorotei si reprezinta o

sistematizare a Codexului si a Digestelor impartita in patru carti. Acesta era un

manual pentru uzul studentilor.

Novellae leges, reprezinta colectia de legi date dupa 534 redactate in mare parte in

limba greaca.Acest lucru a reprezentat o concesie importanta facuta noilor cerinte

ale realitatii cotidiene din partea unui imparat ancorat in traditia romana.

Novela aXIa ne vorbeste despre arhiepiscopia Justiniana Prima care aveain

subordine doua episcopii din Banat.

1.3.Reorganizarea invatamantului. Invatamantul era organizat pe 4 ani, iar cel de-al cincilea era facultativ. Este fixata

programa scolara in felul urmator: 21

Aceasta prima editie nu s-a pastrat. 22

Ministru al Justitiei.

I. Institutiones si primele patru Digeste.

II- IV. Digestele.

V. Codex Justinianus.

El practic a fost redus la simpla cunoastere a textelor predate si la interpretarile

bazate pe aceste texte. Verificarea sau reinterpretarea textului prin citarea operelor

originale ale juristilor clasici erau interzise. Studentilor le era permis sa faca doar

traduceri literale si sa compuna scurte parafraze si rezumate.

Studentii din anul I se numeau dupondi (de doi bani), dar odata cu Justinian, se vor

chema Justiniani novi, astfel, nu mai puteau fi badjocoriti, deoarece, insultandu-i ar

fi facut lesmajestate.

Invatamantul juridic a fost redus la trei scoli : Roma,Constantinopol si Beirut, scoli

care nu puteau fi decat de stat. Din pacate, universitatea din Beirut avea sa intre in

declin inevitabil in urma unui cutremur din 551. Ea se va muta la Sidon, dar nu isi

va mai recapata stralucirea. Si scoala de la Copol va suferi, urmand sa fie

reorganizata in sec. X, de Ctin IX Monomahul.

1.4.1.Politica bisericeasca. Simfonia nu este o chestiune de muzica, ci este un concept care tine de politica

bizantina; concept definit de Justinian dar care nu a devenit niciodata o constitutie.

Politica de amestec al puterii seculare in chestiuni religioase si bisericesti,

patrunzand in cele mai adanci regiuni ale convingerilor religioase personale ale

indibizilor, este cunoscuta in istorie sub numele de cezaropapism.

Pana la el nu mai intalnim un astfel de termen pentru a defini relatia dintre stat si

biserica. Se vorbeste insa despre omonimia, un consens intre cele doua.

Pentru bizantini, atat imparatul cat si biserica erau forme de manifestare ale lui

Dumnezeu. Imparatul este locotenentul lui Dumnezeu pe pamant in treburile

politice, iar biserica este lucrarea lui Dumnezeu in directia spirituala. Imparatul

bizantin este unic, la fel ca biserica, la fel cum este un singur Dumnezeu. Dar

niciodata nu s-a vorbit de o coagulare a statului cu biserica, cum vedem in islam-un

stat religie.

In teorie, imparatul nu mai avea functie sacerdotala, insa, in practica, el incearca sa

legifereze probleme bisericesti care nu au fost luate in considerare de sinoade. In

novela VI gasim pentru prima oara temenul de symfonie :

«Cele mai mari daruri pe care Dumnezeu, in nemasurata sa iubire de oameni le-a dat oamenilor, sunt sacerdotiumul si imperiumul; primul [dar] slujeste lucrurilor dumnezeiesti [in timp ce] al doilea celor omenesti [dar] ambele au unul si acelasi principiu si impodobesc viata omului. Niciunei alte demnitati nu ar trebui ca imparatul sa arate o atentie mai mare decat celei a preotilor, de vreme ce ei se roaga neincetat lui Dumnezeu; chiar si in numele lui. Daca primul [dar] orientat spre Dumnezeu este in orice privinta impecabil iar celalalt impodobeste corect si potrivit imperiul [atunci] exista o

splendida armonie (συμφωνια) care va oferi oamenilor binele

general. De aceea noi ne ingrijim de adevaratele invataturi revelate

de Dumnezeu si de integritatea preotimii. » Aceasta conceptie apartinea in general bisericii si era propusa de aceasta, nu de

institutia imperiala. Politica aceasta bisericeasca acoperea apusul drag al lui

Justinian si rasaritul care era monofizit. Marea problema a imparatului era sa obtina

unitatea cu apusul23 si cu rasaritul. Justin cheama la Copol legati ai papei

Hornisdas, un papa filogot, care ii prezinta regula fidei Hornisdae (519) prin

care se condamna:

- Henoticonul

- orice document care condamna Sinodul de la Calcedon (451)

- Tomus Leonis

-Patr. Eufemie, Macedonie

- Imp. Zenon si Anastasie.

In 519 apare o noua problema : In Copol se gaseau legatii romani dar si calugarii

din Dobrogea, sustinuti de Vitalian. Ei venisera la Copol pentru a propune un

compromis – formula teopashita24. Se vor lovi insa de calugarii achimiti25 care

sustin ca aceasta formula este monofizita. Astfel calugarii sciti, in frunte cu Ioan

Maxentiu, pleaca la Roma. Atatat de calugarii achimit, Justinian trimite o scrisoare

papei in care ii spune sa nu ii primeasca pe acesti sciti. Dupa ce va fi cercetat

scrierile lui Dionisie Exiguus si Fulgentiu de Ruste, scrie o alta scrisoare in care ii

spune sa nu bage in seama pe prima. In orice caz, Hornizdas, probabil un teolog nu

prea stralucit, ii alunga pe calugari. Papa va muri si Ioan, noul papa, va fi trimis de

Teodoric in 526 la Copol pentru a reglementa problema bisericilor luate de la

arienii goti. Ioan nu reuseste sa rezolve problema dar reuseste sa consoliteze relatia

Copolului cu Roma. Se intareste unirea din 519 si Roma intra in sfera de influenta a

Copolului. La intoarcere, papa este arestat si isi va gasi sfarsitul in inchisoare. De

acum, Justinian va avea grija ca alegerea papei sa fie confirmata de el.

Pe de alta parta, intre 518-531 are o politica dura fata de monofizitism. Patr. Sever

de Antiohia este depus si se doreste arestarea lui, insa reuseste sa fuga si ajunge in

Alexandria, la Timotei care ii permite sa tina cuvantari. Teodora ajunge in aceasta

perioada in Alexandria si asculta predicile care se adresau in special acestui tip de

femei. Justinian incearca multe depuneri dar realizeaza ca nu mai merge cu lupta,

si, de altfel, monofizitismul se scindase :

- cel oficial al lui Sever de Antiohia si

- aftartodochetismul26 lui Iulian de Halikarnasus.

Justinian, din 531 isi schimba optica, intelegand ca popoarele orientale incep sa

capete un caracter national si ca metoda lui de represiune nu da rezultate, cheama

23

Schisma acachiana nu incetase si nu avea cum sa inceteze de vreme ce Anastasie nu era interesat de

Roma. 24

Unus de Trinitate passus in carne/ Unus de Trinitate crucifixus est. Prin aceasta se arata ca jertfa este

teandrica incat Iisus nu are numai o fire ci este Dumnezeu si om. 25

Akoimeti, neadormiti. Calugari care tineau slujbe in mod continuu si care erau mai rigoristi decat

toti ceilati. 26

Aftarsia- nepatimire. Erezia era o forma de dochetism provenita din monofizitism. Sustinea ca trupul

Mantuitorului a fost nepatimitor astfel jertfa a fost aparente si actul de rascumparare este exterior,

dictatorial; deci, se pune intreabarea folosului/utilitatii mantuirii.

din exil calugarii si episcopii monofiziti. Incepand cu acest an, deschide la Copol

un dialog Collatio cum Severianos :

- monofizitii recunosc ca Eutihie este eretic27

- nu recunosc formula calcedoniana –in doua firi si nici reabilitarea de la Calcedon

a lui Teodoret de Cir si Ibas de Edesa, cel care il inlocuieste pe Rabula, ucenicul

direct al lui Efrem Sirul.

Aceste dialoguri, sunt insa de fatada, lucru dovedit de reactia monofizitilor atunci

cand are loc un cutremur si ei dau vina pe calcedonieni, incingand starea de spirit.

In 535 patriarhul moare si la influentele lui Justinian este ales Antim 9care se va

dovedi a fi omul Teodorei). Cand Agapet, noul papa de castigarea pozitiei

monofizitilor, pleaca in 536 la Copol si reuseste sa il depuna pe Antim si pe

Teodosie al Alexandriei, urmasul lui Timotei. Antim dispare pentru ca sa fie gasit

abia dupa 12 ani, la moartea Teodorei, in gineceul ei. In locul lui este ales ierom.

Nina, hirotonit de papa.

Teodora nu a acceptat cu bucurie depunerea si vazand importanta scaunului papal,

decide sa ia fraiele, observand pe labilul consilier al papei,diac. Vigilius dar care

tinea la Tomus Leonius il va dori sa il puna pe scaunul din Roma, insa, intre timp,

nepotul lui Teodoric, il intronizeaza pe Silverius, fiul lui Hornisdas, prieten al

gotilor. Desi Silverius era iubit de romani, cand Belizarie cucereste Ravena, il

aresteaza si il trimite in Patara. Episcopul de aici pleaca la Copol cerand reabilitarea

papei. Justinian organizeaza un proces care este insa manevrat de Teodora, astfel,

papa Silverius este exilat si moare in scurt timp. Vigilius va pastori intre 536-545.

Realizarea unei unitati bisericesti intre Rasarit si Apus era imposibila. Carmuirea lui Justinian, spunea un istoric, era in politica ei bisericeasca un Ianus cu doua feţe: una intoarsa spre Apus, intreband de Roma, in timp ce cealalta, privind spre Rasarit, cauta adevarul la calugarii sirieni si egipteni. Scopul principal era

stabilirea de relatii stranse cu Roma, de aceea i se adresa episcopului Romei cu

apelativul « papa » si intr-una din epistole ii spune « cap al tuturor Bisericilor

sfinte » si hotaraste intr-una din novelele sale ca preafericitul scaun al argiepiscopului de Constantinopol, Noua Roma, ocupa locul al doilea dupa sfantul scaun apostolic al Vechii Rome.

1.4.2. Controversa origenista.

Origen a avut o influenta extraordinar de mare asupra bisericii de dupa el. Ceea ce

se petrece in timpul lui Justinian ar fi a treia controversa origenista care nu vine din

Palestina, ci din Edesa (Mesopotamia) si care nu era nestoriana (nestorienii

plecasera la Nissibis), ci monofizita.

27

Lucru valabil si astazi in bisericile vechi orientale.

Este vorba de Stefan bar Soudhaili (monah din Edesa), dominat de neoplatonicism,

interpreteaza intr-o maniera extrema conceptiile lui Origen, mai ales cea a

apocatastazei28, undeva la anul 500.

Origenismul isi gasea usor loc in manastiri deoarece avea o dimensiune ascetica,

astfel controversa migreaza si ajunge la lavra Sf. Sava unde, izbucneste o disputa

care ii determina latura intelectuala a calugarilor sa plece si sa intemeieze o noua

lavra in apropiere de Betleem.

In aceasta perioada se remarca Teodosie si Sava pe care l-am mai intalnit la Copol

in timpul domniei lui Anastasie pe care il anunta de criza creata de Sever de

Antiohia.

Origenismul era un fel de neoplatonism necrestinat, unii spun ca Origen fusese

chiar ucenic al lui Antonius Saccas.

Marile probleme ale origenismului sunt :

1. Apocatastaza

2. Conceptia despre trup provenita dinspre platonism care repudia materia ca

fiind rea in sine

3. Pacatuirea sufletelor.

Formele extreme de ascetism la care ducea origenismul erau :

- vagabondajul

-asceza dura

-negarea conceptului ca omul e trup si suflet

-infometare

-autoflagelare.

In 532 origenismul isi gaseste loc in marea lavra a Sf. Teodosie, pe timpul cand

Ghelasie era staret. Se organizeaza un sinod in Palestina care condamna practica,

insa din cauza unui Eusebius, din cauza presiunilor sale politice, se stabileste

alungarea origenistilor si a beligerantilor.

In Copol, origenisti erau Teodor Askitas din Cezareea si Domitian de Ancira iar

antiorigenisti erau Mina de Copol si diac. Pelagius. Imparatul va fi atras de acestia

doi din urma.

Intre timp, Sf. Sava si Leontiu ajung in Copol si intra in audienta la Teodora care ii

arata un mare respect si ii cere binecuvantarea pentru a naste un fiu. Sf. Sava, insa

nu ii va da binecuvantarea spunand ca ea va naste un mare ereziarh. Leontiu, viitor

Leontiu de Bizant este foarte important pentru teoria enipostazelor29.

28

Aceasta conceptie spune ca la sfarsit, Dzeu ii va ierta pe toti oamenii, buni sau rai, pornindu-se de la

ideea ca un pacat facut in timp nu poate fi pedepsit vesnic.

29 Problema in aceasta disputa a fost cum ipostaziezi firea Dumnezeiasca sau omeneasca. Leontiu

explica statutul firii umane care nu este nici ipostatica (nestorianism) nici anipostatica (nu poate

exista) ci este enipostatica (in persoana logosului intrupat).

In fine, Justinian da doua decrete impotriva lui Origen, in 543, 10 anatematisme si

in 553, 15 anatematisme. Se reproseaza ereziei despre :

-subordonatianism

-preexistenta sufletelor

-preexistentianism

-apocatastaza

-consecintele teologice ale acestora.

Cele cinci patriarhii au fost de acord cu politica antiorigenista a lui Justinian.

1.4.3. Disputa celor trei capitole care a dus la Sinodul V ecumenic.

Este primul sinod unionist care s-a convocat pe baza problemei celor trei persoane

(Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cir si Ibas de Edesa) si operelor lor

dogmatice.

La Sinodul IV ecumenic, intr-o sedinta suplimentara, Teodoret si Ibas, banuiti de

nestorianism, au fost chemati, cercetati si s-a hotarat ca sunt ortodocsi, dar partea

monofizita nu a fost de acord deoarece prin reabilitarea celor doi condamnati la

sinodul anterior, se reabilita nestorianismul.

Teodor Aschiles (origenist), aduce la cunostinta aceasta problema imparatului,

pentru a nu se ajunge la condamnarea lui. Justinian, ii convine. Daca ii condamna

pe cei trei, nu se supara nimeni din Copol. Dupa 543 isi face din aceasta problema

un fel tel, de a ajunge la un consens cu monofizitii prin condamnarea celor trei.

Ibas, insa, care statea pe scaunul Sf. Efrem si intrase sub influenta lui Teodor de

Mopsuestia, intr-o scrisoare catre Mitr. Maris din Ardaşir (Persia), ii da cateva

povete prin care intelege ca era nestorian. Justinian va incerca insa, sa ascunda

numele lui, spunand ca este scrisoarea unui anonim catre mitr. Maris, dar

identitatea lui va fi descoperita ulterior.

In 545, Belizarie il ridica pe Vigiliu din timpul Sf. Liturghii si il trimite spre

Copol, insa, pe drum se intalneste cu episcopii occidentali care il roaga sa nu

semneze indicatumul. In 553 prin presiunea lui Justinian se ajunge la intrunirea

unui sinod la care papa nu vrea sa participe, si fuge. Justinian trimite dupa el

militia, si astfel Vigilius consimte ca va fi de acord cu organizarea sinodului si va fi

inchis la domiciliu.

In mai-iunie 553 are loc sinodul care a dat 14 anatematisme si la care

participa doar 12 episcopi occidentali.

1.4.4. Inchiderea scolii atheniene (529)

Una din ideile majore care l-au manat pe Justinian a fost aceea de unitate.

Ideea religiei de stat exclude orice alta religie decat cea crestina, cu toate acestea

sunt tolerate religii cum ar fi iudaismul.

Prin aceasta atitudine de amestecare in problemele religioase :

-interzice textul masoretic al evreilor

-impune textul septuagintei

-intervine in problemele samaritenilor.

Vorbind la modul general, Atena era receptata ca o scoala in sine unde mergeau fiii

oamenilor bogati din imperiu. Ea a fost un simbol cultural care urma sa-si piarda

importanta. Inchiderea ei vine in continuarea masurilor teodosiene care intemeiaza

universitatea din Copol.

Se pare totusi ca Justinian a actionat necrestineste, caci nu exista o lege care

sa se refere direct la scoala ateniana, ci doua legi asemanatoare cu cele date de

Iulian Apostatul (361-363).

1.4.5 Legile de invatamant ale lui Justinian.

Cei care urmeaza Bisericii catolice si apostolice si credintei ortodoxe nu pot sluji si nici nu pot primi demnitati, nici nu au voie ca sub acoperirea oricarei forme de invatamant sa atraga la erorile lor sufletele simple, curate. Codex Just. I,5 Nici un tip de invatamant sa nu fie oferit de cei care sunt bolnavi de nebunia sacrilegiului elinilor. Codex Just. I,11

Asadar, nu exista o lege care sa declare desfiintarea scolii ateniene desi, politica o

viza in mod expres.

Sursele acestei intamplari sunt cronica lui Ioan Malaias si istoria lui Agathias de

Myrina.

Malaias ne spune ca sub consulatul lui Flavius Decius Junia (529), imparatul

da o ordonanta pe care o trimite la Atena si prin care interzicea orcui sa predea

filosofia si sa explice dreptul in acel oras, insa aceasta legislatie se pare ca nu

exista.

Agathias spune ca florile filosofiei timpului : Damascius Sirianul, Priscian

Lidianul, Eneas, Eulamins Frigianul, Simplicus din Cilicia, Diogene din Fenicia si

Isidor din Gaza au plecat in Persia. Insa, se pare ca numarul este doar simbolic, iar

dintre cei mentionati cei mai importanti ar fi Damascius si Simplicius care ar fi

deschis o scoala de matematica in imperiul Persan.

In orice caz, acestia au fost uimiti de fastul de la curtea lui Chosroes I

Anuşarvan insa, din diferite cauze, au fost determinati sa se intoarca, riscand sa fie

persecutati. Se pare totusi, ca o clauza a tratului dintre Persia si Bizant, stipula ca ei

sa nu fie persecutati la intoarcere.

Odata cu aceasta inchidere, se poate vorbi de finalul filosofiei platonice,

pana in secolul XV cand Cosme de Médicis va pune bazele unei academii30 - in

sensul larg- la Florenta.

1.5. Politica interna.

Este conturata atat de rascoala Nika31, cat mai ales de reforma administrativ-

edilitara. In ianuarie 532, Copolul era foarte tulburat, agitatia factiunilor devenise

mai primejdioasa ca niciodata. Teodora le lasase albastrilor toata lubertatea de a

comite excese, Justinian sfarsind, in ciuda deselor suparari, sa se cedeze vointei

sotiei. Mergeau pana intr-acolo incat asasinau in plina zi si chiar sub ochii

imparatului, la portile palatului. Pe de alta parta, militia, nu cuteza sa ii

pedepseasca, sau cand interveneau, oamenii factiuii opuneau rezistenta. Verzii,

suparati de partialitatea Curtii si atasati familiei vechiului imparat, Anastasie (491-

518) ai carui nepoti, Hypaios si Pompeios, locuiau in capitala, motiv pentru care, se

aratau ostili noii dinastii. Guvernul mentinea cu greu ordinea. Pe deasupra, hotiile

celor doi ministri : Tribonian si Ioan de Capadocia, intretineau o stare de

nemultumire generala. Cu toate ca erau detestati, aveau mare trecere la imparat care

le cunostea devotamentul si le pretuia serviciile.

La 11 februarie 532, duminica, in Hipodrom, aveau loc, ca de obicei, curse la

care era de fata si imparatul. Din tribunele ocupate de verzi, se auzeau mereu

huiduieli si strigate furioase, atat de puternice, incat Justinian porunci crainicului sa

intrebe poporul ce vrea. Pe parcursul discutiei verzii se vor infuria si il vor numi pe

Calopodios drept calau al lor, vor arunca in fata imparatului crimele comise de

albastri si apoi urmeaza sa ii aduca majestatii imparatului cea mai mare ofensa,

parasind Hipodromul. Or, acum se intampla ca pentru prima data in istorie, verzii si

albastri sa coabiteze, pentru ca, Eudemon, prefectul orasului, face o prostie,

anume : aresteaza un numar oarecare de razvratiti si fara sa se intereseze din ce

partid faceau parte, condamna pe cinci dintre ei la spanzuratoare si doi la

decapitare. Calaul insa nu isi facu treaba bine si de trei ori funia s-a rupt sub

greutatea condamnatilor, moment in care poporul cere iertarea lor. In final, sunt

eliberati, si intre timp se afla ca unul dintre ei era verde iar celalalt albastru. Cele

doua factiuni, vor cere de comun acord imparatului sa ii ierte pe vinovati, lucru pe

care Justinian nu a vrut sa il auda. Napustindu-se in strada, dandu-si drept cuvant

de ordine strigatul Nika (νικαφ-a invinge, a birui), se raspandesc in oras. Dau foc

palatului, forteaza inchisorile, elibereaza prizonieri si masacreaza soldati. A doua

zi, apar la portile palatului cerand destituirea lui Calopodios, Eudemon, Tribonian

si Ioan de Capadocia, lucru care se si intampla. Prin aceasta actiune, Justinian nu

face decat sa incurajeze multimea furioasa care isi da seama de puterea ei.

La 15 ianuarie trimite asupra insurgentilor pe soldatii barbari sub comanda

lui Belizarie care vor fi infranti. Dupa trei zile, un sfert din oras a fost preschimbat

30

Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influență asupra dezvoltării literaturii, picturii și

arhitecturii din epoca Renașterii. 31

In ciuda faptului ca rascoala a avut aspecte clare negative, a avut repercusiuni pozitive asupra lui

Justinian care va fi determinat sa reformeze.

in cenusa; batalia continua, hotia si focul faceau ravagii, oamenii fugeau de cealalta

parte a Bosforului. Imparatul nu mai avea altceva de facut decat sa se retraga.

Poporul care cu fiecare il aclama pe Hypatios, il va ridica din resedinta sa, il

va duce in Forumul lui Ctin si il vor aseza pe scut, punandu-i colierul de aur al unui

soldat, i se adu insemnele imperilui si hlamida. Apoi il duc in Hipodrom si il pun in

catisma. Sefii rascoalei pun acum problema celei mai bune modalitati de a lua cu

asalt palatul.

In graba, Justinian pregati cateva vase si isi facea socoteala sa fuga. Intr-un

consiliu suprem, basileul delibereaza cu ultimii credinciosi: Belizarie, Mundus,

Constantiolus, Bazilide si cativa samberlani. Teodora astista. In final ia cuvantul :

Chiar cand nu va mai ramane alta scapare decat fuga, tot n-am sa vreau sa fug. Cei care au purtat coroana nu trebuie sa mai supravietuiasca dupa pierderea ei. Nu vreau sa traiesc ziua in care lumea va inceta sa ma mai salute cu« Domina ». Daca vrei sa fugi, foarte bine ; eu raman. Mi-e draga aceasta veche maxima cum ca purpura este cel mai frumos giulgiu pentru un imparat.

In ziua aceea, Teodora a salvat tronul lui Justinian. In acest timp, Narses, unul din

oamenii imparatesei se straduia sa ii rupa pe albastri de revolta cu pretul aurului.

Belizarie si Mundus pregateau asaltul Hipodromului. Belizarie reusi sa isi croiasca

trecere si sa patrunda in arena unde ii ataca cu furie pe rasculati. Mundus, la

zgomotul bataliei, navaleste la randul sau prin extremitatea opusa. In plus, din

inaltul culoarelor imperiale, trupele faceau sa ploua asupra multimii o grindina de

sageti. Rasculatii erau inconjurati din toate partile. Noaptea, undeva intre 30.000 si

50.000 de cadavre erau presarate pe pamantul Hipodromului. Hypatios si

Pompeios, din ordinul lui Justinian au fost executati si aruncati in Bosfor. Astfel,

dupa o perioada de prigoane si teroare, Justinian putea sa anunte ca ii invinsese pe

uzurpatori.

Dupa rascoala, Copolul era o ruina, incat la putine zile, Justinian se hotaraste

sa reconstruiasca. Politica interna este insasi guvernata de rascoala.

Unii ajunsesera sa se imbogateasca enorm si sa creeze pseudostate in interiorul

imperiului inca de pe timpul lui Anastasie, lucru care afecta si situatia economica,

caci darile catre trezorerie erau date dupa bunul plac al acestor pseudo-conducatori.

In novela 30(44) 5 catre guvernatorul provinciei Capadocia32 spune :

Averea statului a ajuns aproape in totalitate in proprietate privata

Astfel Justinian trece la masuri neortodoxe, probabil inspirate de Teodora. Ii obliga

pe marii proprietari sa faca donatii catre imparat si chiar cancelaria imperiala

incepe sa emita acte in care se stipuleaza ca averile unora sa fie lasate mostenire

32

Zona vestita pentru hergheliile sale de cai, fiind o zina pietroasa unde intalnim multi proprietari de

pamanturi foarte bogati. Era o zona refractara imperiului.

imperiului. De asemenea, confisca averile pentru marturie mincinoasa sau prin

instigarea unor procese religioase cu scopul de a deposeda Biserica de pamanturile

ei. Uneori se folosea de mijloace interzise de decretele sale. Vindea functii pentru

sume mari de bani si in ciuda promisiunilor, introducea noi taxe, desi novelele

aratau faptul ca era pe deplin constient de incapacitatea populatiei de a le face fata.

La toate acestea s-au adaugat perioade de foamete, epidemii si cutremure

care au ruinat populatia si au inmultit cererile de ajutor din partea statului. Printre

aceste calamitati trebuie mentionata si ciuma devastatoare din 542. Ea a inceput in

apropiere de Pelusium. Din Egipt s-a raspandit inspre nord, in Palestina si Siria.

Anul urmator a ajuns la Copol unde a durat patru luni. Moartalitatea a fost enorma.

Inteaga activitate a curtii a fost data peste cap. Imparatul insusi era atins de ciuma,

chiar daca lovitura nu s-a dovedit a-i fi fatala.

1.5.1. Actiuni impotriva coruptiei.

-Obligativitatea platirii taxelor in intregime si la timp.

-Colectorii de taxe raspundeau cu averea proprie pentru indeplinirea

datoriilor si depuneau un juramant ca vor colecta in mod cinstit taxele.

-Episcopii trebuiau sa supravegheze comportamentul functionarilor.

-Micsoreaza efectivul militar dar amana si plata soldatilor lucru ce a avut

drept consecinta revoltele, devastarile de orase si lasarea nesupravegheata a

granitelor.

1.6. Comertul

Se facea mai ales cu Orientul, in special cu China si India, Persia fiind

intermediarul. Chinezii si indienii aduceau marfurile pe I. Taprobane (Ceylon/Sri

Lanka) de unde plecau pe O. Indian si G. Persic, pana la gurile Tigrului si

Eufratului de unde urcau spre punctele vamale cu Imp. Bizantin- Certusium.

Este de mentionat faptul ca nu exista libera circulatie si cei care intrau in

Persia erau in cele mai bune cazuri arestati.

Marfurile importate erau produse de lux : matasuri, mirodenii, parfumuri,

pietre pretioase si bumbac. La punctele de granita se incarcau caravanele care

mergeau la Antiohia si apoi porneau spre Copol si Alexandria. Niciodata nu se

naviga pe mijlocul marii ci pe coasta (cabotaj) deoarece navele nu erau indeajuns

de puternice.

Justinian a incercat sa caute o alta ruta pentru a scapa de persi ca

intermediari. El s-a gandit sa coboare pe M. Rosie, unde se gasea regatul crestin si

prieten, Axum (axumit). In O. Indian se intra prin G. Adem din M.Rosie; la N-E ei

si se gasea cetatea Aila, unde Justinian dorea sa faca un nod comercial. Insa M.

Rosie avea un dezavantaj total deoarece nu se bucura de interes naval asa ca s-a

gandit sa ii motiveze pe axumiti sa intreprinda aceasta. Motivele nu ne sunt

cunoscute planul nu a fost materializat. In schimb, unul din produsele cele mai

ravnite in Bizant a reusit sa fie produs in imperiu: matasea. In aceasta perioada,

unul dintre putinii negustori bizantini care se aventurau sa ajunga in China a furat

viermi de matase si i-a adus in Copol lucru pe care il aflam de la Sopater33.

1.7. Ctitoriile din timpul lui Justinian

Se spune despre Justinian ca a ridicat 33 de biserici. Cu toate acestea, cele cu

adevarat pornite din initiativa sa au fost putine, majoritare fiind cele reconstruite,

insa ce a reconstruit, a reconstruit de la zero.

La cateva zile de la rascoala, au inceput lucrarile la Sf. Sofia care fusese o

simpla biserica. Catedrala pana la Teodosie II era Sf. Irina.

1.7.1 Sfanta Sofia- Intelepciunea lui Dumnezeu

Pe amplasamentul ei ai mai existat doua biserici anterioare, astfel vorbim de trei

etape de dezvoltare.

I. Biserica a fost probabil conceputa de Constantin cel Mare si a fost terminata

in timpul lui Constantius II care a inaugurat-o pe 15 feb 363 fiind sfintita

de episcopul arian Eudoxius al Antiohiei si primind denumirea de

Μεγάλη ΄Εκκληζια (Marea Biserica). Forma nu i-o cunoastem, dar

aceasta biserica avea sa fie distrusa 44 de ani mai tarziu, in timpul

rascoalei ioanitilor34 care au dat foc orasului.

II. In 404, ctitoria a ars si a fost ridicata din nou pentru 117 ani de catre

Teodosie II. Inaugurarea a avut loc pe 10 oct 415. Arhitect a fost Rufinus

si biserica avea forma bazilical-longitudinala.

III. In 532 este distrusa din nou, insa de data aceasta de rascoala Nika. Justinian

reconstruieste biserica pe acelasi loc care va fi sfintit de Epifanie al

Copolului. Dorinta lui Justinian35 era sa construiasca o biserica ce nu existase vreodata de la Adam incoace si nici nu va mai exista vreodata,

lucru care de altfel s-a si petrecut pana la caderea imperiului. Lucrarea a

dat-o in grija a doi savanti : Isidor din Milet (matematician) si Antim din

Trales (arhitect). In 557/8 a fost terminata. Se spune ca cifra aproximativa

a muncitorilor era de 10.000 si ca Justinian inspecta zilnic santierul. Ioan

Lydus ne spune ca banii curgeau rauri iar Procopiu ne relateaza faptul ca,

corabiile nu puteau intra in port, stand la coada pentru descarcarea

materialelor. Aceste relatari i-a facut pe unii sa spuna ca Justinian a secat

vistieria cu ridicarea acestei biserici, lucru care nu poate fi mai

fals.Potrivit lui G. Tate, bugetul imperiului pe un an de zile era de 11

33

Cosmas Indicopleustes ne-a lasat cartea “Topografie crestina“ sau “Cosmografia“ . Scopul

fundamental al lucrarii era acela de a demonstra crestinilor ca, in ciuda sistemului lui Ptolemeu,

pamantul nu are forma unei sfere, ci mai degraba a Chivotului Legii sau Tabernacolului lui Moise.

34 Adeptii Sfantului Ioan Chrysostom.

35 Dupa spusele lui Ioan Zonaras.

miliarde de nomsima36 din care a cheltuit 361 de milioane in 5 ani, cat a

durat ridicareabisericii, deci 3,2% din bugetul pe un an. Insa daca nu i se

poate reprosa ca a cheltuit mult doar pe Sf. Sofia, a cheltuit mult pe

constructii edilitare si razboaie. Pe 27 dec 537 a fost sfintita de Patriarhul

Mina.

In sec alXIIlea Al-Jazari spunea ca pe peretii celei mai mari si mai minunate

constructii din cate pot fi vazute sunt reprezentate toate orasele si toate meseriile

(tehnicile) din lume, incat daca cineva doreste sa aleaga o meserie pentru fiul

sau, il ia cu sine in biserica si i le arata.

Traditia relateaza ca, Justinian fascinat de propria-i realizare a spus :

Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace.

Te-am invins Solomane !

Cupola a fost de la bun inceput o mare problema in arhitectura. Ea nu avea ciment

in compozitie desi era un liant foarte intrebuintat, drept pentru care, din motive de

proiectare, in 553, latura de N-V din prima cupola a cazut pentru ca ulterior, in 558

sa cada toata cupola in urma unui cutremur. Ea a fost refacuta de Isidor cel Tanar,

nepotul lui Isidor din Milet. El a inaltat cupola si a construit coloanele de sustinere

si 40 de geamuri care nu permiteau noii cupole sa se fisureze.

Cupola, de fapt, reprezenta Imparatia lui Dumnzeu care domina pe cea a

oamenilor. In timpul diverselor ceremonii ce vor avea loc pana in 1453, imparatul

va ocupa spatiul de sub cupola, tocmai pentru a aminti asistentei legatura sa cu

Dumnezeu.

36

Νομισμα, avea 4,5 grame si o puritate de 93%

1.7.2 Biserica Sf. Irina- Biserica Sf. Paci

A fost construita initial de Constantin cel Mare. Peste aceasta s-a ridicat in secolul

IV o alta biserica, care a ars in 532 si apoi reconstruita. Forma actuala dateaza de la

recladirea de dupa cutremurul din 740. Ea a format un complex impreuna cu Sf.

Sofia si Spitalul lui Samson. Desi ea a fost una din cele mai mari biserici din

Constantinopol (cea mai mare pana la Justinian) este rar mentionata in izvoare mai

tarzii. In perioada otomana a devenit armurarie si ulterior muzeu militar.

1.7.3 Senatul- Magnaura

Senatul a fost construit dupa 360 si a fost apoi reconstruit de Justinian. Este cel mai

probabil identic cu sala imperiala de receptie care a fost in uz pana in secolul X. O

descriere din Cartea Ceremoniilor a receptiei unei delegatii arabe din 946 sugereaza

ca Magnaura nu avea forma basilicala, dupa cum se crede in mod uzual, ci mai de

graba o cruce inscrisa in patrat cu un dom, probabil rezultatul reconstructiei lui

Justinian.

Este cel caruia se datoreaza aparitia bisericilor vechi orientale. Al-Harit este

conducatorul tribului gassanid (banugasan) care se gasea la granita cu Persia. El era

influentat de monofizitism si a apelat la Teodora care in gineceul ei avea o armata

de calugari monofiziti si in special episcopi. Ea a cerut lui Teodosie sa hirotoneasca

doi episcopi dar acesta se impotriveste deoarece la Edesa exista deja un episcop. In

final, prin metode proprii va reusi sa il convinga si astfel sunt hirotoniti Teodor de

Hirta si Iacob Baradeu, intemeietorul bisericii siro-iacobite care isi are centrul in

Turabdin. Este numit si arhitectul bisericii copte, spunandu-se ca a hirotonit ca la

30 de episcopi si mii de preoti, reusind sa construiasca o structura bisericeasca

aparte. El nu isi va lua locul in Edesa, ci va deveni un episcop itinerant sau

vagabond.

Hirta nu poate fi localizat pe harta deoarece este un fel de cartier general al

gasanizilor care se aflau pe granita cu imperiul persan, cu peninsula Arabica. Ei

aparau granita imperiului bizantin fiind crestini monofiziti.

La putin timp de la hirotoniri, deoarece nu a intemeiat o structura stabila ca cea

calcedoniana, Iacob Baradeu nu putea controla conceptiile teologice si in acest

mod, doi preoti ajung sa cada in erezie antitrinitara, adepti ai triteismului. Ei se vor

imparti in :

-Actişti (aktistos)- aftartodochetismul-conceptie monofizita conform careia trupul

lui Hristos a fost necreat/

-Agnoeţi (agnostos)- negau ca Hristos a fost pe pamant atotstiutor si Dumnezeu

desavarsit.

Dialogul cu biserica monofizita se va purta numai cu ramura clasica, si nu cu cea a

lui Iacob.

Teodora (500 – 548)

Teodora este una dintre cele mai interesante si mai capabile femei din epoca

bizantina. Aceasta era fiica lui Acachie/Acacius, paznic la usile hipodromului,

provenea dintr-o familie foarte saraca. Mama ei, dupa moartea sotului, a incercat sa

faca rost pentru concubinul ei de aceeasi slujba pe care o avusese sotul, insa verzii

(parsenoi/parsini), ale carui usi le pazea, nu au vrut sa o ajute. Astfel, mama le-a

imbracat pe fete si le-a trimis in hipodrom sa implore multimea. Albastrii

(venetoi/venetii), facandu-li-se mila,ofera postul. Acesta este si motivul pentru care

viitoarea imparateasa a tinut mereu cu albastrii.

Ea devine mim in spectacolele surorii mai mari, Comita si ulterior, dama de

companie. Era o femeie foarte frumoasa despre care nu se poate spune ca era de cea

mai joasa speta, deoarece ajunge amanta unui inalt functionar, viitor guvernator al

Cirenei. Acestia se despart, ea revine la vechile moravuri, insa ajunge in Egipt,

unde intra in contact cu monahismul si se pocaieste.

Procopius spune ca oamenii care o intalneau pe strada se dadeau indarat din fata ei,

de frica sa nu-si murdareasca hainele, desi cei mai multi dintre ei, probabil, in seara

de dinainte o vizitasera. Dar acest detaliu trebuie privit cu scepticism, deoarece vine

de la defaimatorul cuplului imperial.

Cand Justinian a cunoscut-o, nu mai persoana de dinainte ci ducea o viata

singuratica, consacrandu-si din timp impletitului lanii si aratand un mare interes

pentru chestiunile religioase. Frumusetea ei l-a impresionat si luand-o la curte, a

ridicat-o la rangul de patriciana pentru ca apoi sa se casatoreasca cu ea, dovedindu-

se a fi potrivita pentru noul si nobilul sau rol.

In timpul rascoalei din 532 ea a jucat un rol foarte important. Cu sange rece si cu o

energie extraordinara, a salvat probabil imperiul de viitoare convulsii. In ceea ce

priveste preferintele religioase, i-a preferat in mod deschis pe monofiziti si s-a

situat la polul opus fata de sotul ei indecis. Ea moare de cancer in 548, cu mult

inainte de Justinian, fiind inmorantata in Biserica Sf. Apostoli.

III. Succesorii lui Justinian

2. Iustin II-565-578 Φλάβιος Ἰοσστίνος ὁ νεότερος

Justinian a murit in noaptea dintre 14-15 noe 565. El nu s-a gandit la un

succesor dar avea doi posibili urmasi:

-un nepot dupa sora sa Vigilantia, Iustin care avea functia de curopalat si

era casatorit cu nepoata Teodorei, Sofia;

-un altul din partea varului sau Germanos, Iustin.

Desi Justinian nu numise pe nimeni, al sau prepositus sacri cubiculi, Callinicus

a confirmat ca pe patul de moarte, l-a numit pe fiul surorii sale. Aceasta avea si

sustinerea lui Ioan Scolasticul, patriarhul Copolului si pe fostul patriarh,

Eutihie. Ambii au afirmat ca prevazusera ascensiunea la tron a lui Iustin. In

plus, era sustinut si de seful excubitilor, Tiberiu. Desi promisese ca atunci cand

unul din ei va ajunge la tron, il va face pe celalalt secund, Iustin II nu s-a tinut

de promisiune si il va exila pe varul sau in Alexandria unde va fi asasinat in

somn, probabil din ordinele Sofiei.

2.2. Politica externa Justinian asigurase imperiul printr-o pace de 50 de ani cu persii, astfel

principalele probleme se iveau in Europa. Bataliile duse de Iustin II au fost

majoritar infrangeri.

Batalia pentru Sirmium va duce la pierderi masive pentru imperiu in

soldati si bani. Bizantinii sunt nevoiti sa plateasca avarilor incepand cu 574 o

suma anuala de 60.000 de solidi de aur. In Sirmium, conducatorul Baian al

avarilor isi va instala noua resedinta de unde vor pustii teritoriile de nord ale

imperiului.

2.3. Italia Longobarzii,care si-au facut aparitia la putin timp dupa distrugerea

regatului ostrogot, in alianta cu avarii distrug regatul tribului barbar al gepizilor

de la Dunarea Mijlocie. Mai tarziu, inainteaza din Panonia in Italia condusi de

regele (konung) Alboin. In 568 patrund in N Italiei, reusind sa cucereasca

aproape toata partea nordica a Peninsulei care de acum va fi cunoscuta sub

numele de Longobardia (Lombardia). Au ajuns pana aproape de Roma,

inconjurand-o din trei parti si izoland-o, astfel incat nu putea spera la nici un

ajutor. Conducatorul lor insa este ucis in urma unei lovituri de stat esuate,

conduse de sotia sa, Rosamunda. Aceasta a dus la faramitarea longobarzilor in

30 de ducate dintre care cele mai cunoscute sunt Spoleto si Benevento. In

ciuda acestei situatii oarecum favorabile, contraofensiva bizantina din 576

condusa de Baduarius a esuat.

Cucerirea Italiei a aratat clar esecul politicii externe a lui Justinian in

Apus, unde imperiul nu a dispus de mijloace suficiente pentru a pastra regatul

ostrogot cucerit. Astfel s-au pus bazele indepartarii treptate a Italiei si slabirii

autoritatii politicii imperiale in Italia.

2.4. Orientul Justinian incheiase in 562 cu persii pacea de 50 de ani in urma careia le platea

persilor un tribut care era mai mare decat cheltuielile de razboi. Iustin,

gandindu-se ca este dezonorant sa continue sa plateasca tribut, in 572 refuza sa

il mai plateasca.

Ostilitatea fata de Persia a dus la dezvoltarea unor relatii interesante cu turcii

care cu putin timp inainte isi facusera aparitia in vestul Asiei si de-a lungul

litoralului M. Caspice si care au vazut in persi inamicul lor principal.

Ambasada turca a facut propunerea de a mijloci comertul cu matase, evitand

imixtiunea Persiei. Negocierile insa nu au dus la formarea unei aliante reale

deoarece

imperiul era preocupat in acel moment mai de graba de chestiunile

apusene

Iustin considera fortele militare turcesti ca fiind insuficiente.

In plus, rezultatul prieteniei de scurta durata turco-bizantina a fost acutizarea

tensiunii dintre Bizant si Persia.

Desi razboiul va incepe bine, se va termina dezastruos. Marcian, nepot al

lui Justinian reuseste sa ajunga la Nisibis si sa o asedieze. Inlocuirea de imparat

din cauza prelungirii asediului, a determinat armata sa se rascoale si astfel sa

ridice asediul.

O alta miscare proasta a lui Iustin a fost incercarea de a-l ucide pe Al-

Mundhir (capetenie gassanida). El afla si fuge in desert impreuna cu tot tribul,

privand astfel Bizantul de un ajutor militar esential urmand sa se intoarca abia

in 575. Aceasta actiune a atras dupa sine raiduri repetate si violente ale

lakhmizilor in Siria.

In 573/4 Chosroes I, drept represalii la atitudinea imparatului, invadeaza

Siria si cucereste cetatea Dara iar imparatul face un atac de panica si devine

irecuperabil mental. Ioan de Efes aminteste de vorbele basilissei Sofia despre

sotul dement :

Imparatia i-a venit prin mine si s-a intors la mine; in ceea ce-l priveste pe el, a fost pedepsit si a cazut din cauza ca nu m-a pretuit suficient.

In 574 este asociat la tron Tiberius care pentru a continua luptele cu persii,

plateste avarilor 80.000 solidi pentru a pazi Dunarea timp de un an. Doar in

acest mod reuseste sa transfere armata in Orient, caci Italia nu ii mai dadea

batai de cap pentru un moment, caci se afla in lupte intestine. Intre timp, Sofia

reuseste sa obtina un armistitiu cu persii, trimitand o scrisoare lui Chosroes in

576. Acesta din urma se va arata generos si va reinnoi armistitiul de cateva ori.

Fiind eliberat pentru o perioada si de aceasta povara, dupa cum am mentionat

anterior, il trimite pe Bauduarius in Italia in 576.

Singurul succes inregistrat va fin in 578 sub comanda lui Mauriciu care

recucereste Aphumanul si Sinfora.

2.5. Politica religioasa Iustin II, dupa modelul lui Zenon emite in 571 o Programma numita al doilea

Henoticon care, desi este ortodox in structura, nu mentioneaza Calcedonul.

Acesta oferea multe avantaje monofizitilor. La o conferinta in Callinicum, a

fost prezentata Programma. Se pare ca Iacob Baradeul inclina sa il accepte, insa

a fost impiedicat de calugarii fanatici monofiziti.

Atatat de Ioan Scolasticul, Iustin porneste o persecutie impotriva

monofizitilor, persecutie care a durat pana in 573/4. Cel care i-a pus capat a fost

Tiberiu.

Lui Iustin i se mai atribuie introducerea Crezului in Liturghie.

3. Tiberiu I (II) Constantin-578-582 Flavius Tiberius Constantinus Augustus

In 578 a redus impozitele si taxele pentru patru ani cu 25%. Intra in conflict cu

Sofia care nu-i permisese pana sa aduca pe sotia sa, Ina (Anastasia) la palat cu

atat mai mult cu cat se gandea la o casatorie cu Tiberiu.

El incearca incheierea unei paci cu persii, dar pentru aceasta este nevoie de

intarirea fortelor armate, care sa-i dea prestigiul necesar pentru a trata cu persii.

In vederea intaririi fortelor militare, Tiberiu, avea nevoie de un armistitiu pe

care il obtine doar in Mesopotamia, nu si in Armenia. In 578 il numeste pe

Mauriciu in functia de magister militium per Orientem care a repurtat unele

victorii care i-au permis imparatului sa negocieze cu Chosroes. Conditiile erau

generoase: in schimbul cetatii Dara, urma ca persii sa primeasca unele teritorii

pierdute ca Armenia. Din nefericire, Chosroes moare in 579 iar succesorul sau,

Hormisdas IV rupe negocierile incepand astfel ostilitatile care vor dura pana la

moartea lui Tiberiu.

In 580 are loc cea mai mare invazie avaro-slava in Balcani.

Bizantul se concentreaza pe Orient si pierde Sirmium in 582. Pentru

evacuarea orasului plateste 240.000 de solidi avarilor.

Imbolnavindu-se, desemneaza co-cezari pe cei doi gineri ai sai,

Mauricius si Germanos, dar incoroneaza ca imparat doar pe Mauricius, la

recomandarea Sofiei.

4. Mauriciu-582-602 Φλάβιος Μασρίκιος Τιβέριος Αὔγοσστος

Acum imperiul era amenintat din patru parti: Spania, Italia, Persia si zona

Balcanilor. In 589 pierde ultima posesiune bizantina din Spania, Cordoba.

Pentru a proteja teritoriile apusene, infiinteaza exarhatele de Ravena si

Cartagina37.

In Italia, in 584, capetenia longobarda isi ia titul de rege al Italiei.

Avarii si slavii ajung in 586 la portile Tesalonicului iar anul urmator la

cele ale Adrianopolului. Din acest moment se poate vorbi de stabilirea

permanenta a slavilor in aceste teritorii.

Hormisdas IV este asasinat in 590 de satrapul Varanes Media iar

Chosroes II,fiul fostului rege, cere ajutorul lui Mauriciu. Dupa ce se casatoreste

cu fiica imparatului, Maria, reuseste sa se urce pe tron in anul urmator si in

schimbul favorului cedeaza cetatile Martyropolis, Dara si intreaga Armenie.

Dupa avansarea avarilor in teritoriile bizantine, interventia sa militara

realizata prin razboaie de rutina duce la nemultumiri interne. Apoi, in 602, da

ordinul care a testat prea mult loialitatea soldatilor, anume iernarea in Balcani .

In consecinta, armata a l-a proclamat pe Focas imparat pe campul de lupta. In

capitala, demele il recunosc pe noul imparat si il dau jos pe Mauriciu, lucru pe

care il vor regreta.

4.1. Politica religioasa

4.1.1 Roma Incearca sa potenteze scaunul de Copol dand titlul de patriarh ecumenic lui

Ioan Postitorul motiv pentru care Papa Grigorie cel Mare (590-604) protesteaza

37

Exarhatul de Cartagina se infiinteaza din cauza amenintarii maurilor africani/maurusilor/ berberilor

care se rasculau in mod frecvent impotriva trupelor bizantine si ocupau tara. Exarhatul a fost intemeiat

pe aceleasi principii ca si cel al Ravenei, exarhul fiind inzestrat cu puteri nelimitate.

- de alfel, papa a reprezentat factorul de rezistenta impotriva longobarzilor. Ca

raspuns, Mauriciu da o lege prin care interzice functionarilior imperiali sa intre

in manastire inainte de pensionare38.

Il plus, papa avea o autoritate mai mare decat exarhatul de Ravenna si

dadea chiar decrete in numele imparatului. In relatiile cu longobarzii adopta o

atitudine de independenta si in ciuda opozitiei imparatului si exarhului

Romanus, papa are contacte cu regele Agilulf prin intermediul sotiei acestiua,

Teodelinda care era ortodoxa. Desi aceasta politica va fi condamnata, ea va da

roade sub exarhii Calinicus (598-602/3)39 si Smaraldus40 (585-589,603-611)

cand se va incheia pacea cu longobarzii. Pe deasupra, Adaloald, fiul regelui

longobard este botezat in 603 in credinta ortodoxa.

4.1.2 Orientul Ca orice Capadocian, Mauriciu, era calcedonian convins, motiv pentru care ii

persecuta pe monofiziti. Daca este sa dam crezare celor scrise de Ioan de Efes

in Istoria sa Bisericeasca, aflam despre executia a 400 de calugari in Edesa

deoarece nu au vrut sa accepte Calcedonul.

De asemenea, dupa ce au reusit sa cucereasca Sirmium, avarii avanseaza

acum si cuceresc patru avanposturi bizantine importante: Viminacium, Naisus,

Sardica si Sigidunum.

4.1.2 Biserica Asiriana Mauriciu organizeaza o intalnire in iarna 586-587 cu catolicosul bisericii

asiriene, Isho‟yahb I al Arzunului impreuna cu care se si impartaseste si ramane

ulterior in comuniune epistolara cu succesorul sau, Sabrisho I (Sabr-Ishu, 596-

604).

4.1.3 Armenii si georgienii Ca urmare a tratatului de pace incheiat cu persii, bizantinii primesc inapoi

Armenia care era monofizita. In sinodul de la Dvin din 506, catolicosul armean

Babgen, catolicosul georgian Gabriel si 65 de episcopi adopta Henoticonul iar

nestorianismul si sinodul de la Calcedon sunt condamnate. Ulterior, sub

catolicosul Kyrion (585-610), georgienii se vor rupe teologic de armeni si se

vor alatura bisericii bizantine. 38

Aceasta il viza pe Grigorie deoarece el fusese functionar imperial. 39

In jurul anului 601, Callinicus a profitat de o rebeliune a ducilor de Trident si Forum Julii si a rupt

pacea rapind-o pe fiica lui Agilulf si pe sotul ei din Parma. Drept raspuns, regele a invadat exarhatul, a

distrus Padua, a jefuit Istria si l-a infrant pe Callinicus in afara zidurilor Ravennei. 40

O reusita notabila este aceea de a fi recucerit portul Classis al Ravennei de la longobarzi in 588.

Violenta sa fata de adeptii episcopilor schismatici din timpul celor Trei Capitole si presupusele crize

de nebunie i-au adus inlaturarea in 589. In 603 este repus de imp. Focas, astfel mostenind problema

lasata de Callinicus. El refuza sa dea inapoi pe cei doi ostateci motiv pentru care regele longobard, cu

ajutorul avarilor captureaza in 605 Cremona, Mantua si Vulturina. In aprilie Smaraldus este nevoit sa

dea drumul ostatecilor pentru a pune capat ostilitatilor. Pacea a durat tot restul exarhatului sau.

5.Focas- 602-610 Flavius Phocas Augustus

Tiberiu si Teodosiu cei doi fii ai lui Mauriciu au fost ucisi in fata tatalui

lor iar fostul imparat la randul lui a fost omorat in fata lui Focas. Prin uciderea

acestora poporul si Senatul au inceput sa il vada cu alti ochi pe noul

conducator. Singurul care l-a felicitat a fost papa Grigorie cel Mare, aceasta din

cauza masurilor luate anterior de Mauriciu si de nemultumirea fata de noul

patriarh de Copol.

Ceea ce i se vor intampla pe viitor lui Focas vor fi exclusiv

repercusiunile actiunilor sale, caci demareaza o campanie de inlaturare a

multora, inclusiv a celor care l-au sustinut. Verzii care cu putin inainte i-au

tinut partea, ii sunt acum potrivnici; insa isi va gasi ajutorul in factiunea

albastrilor. Situatia se agraveaza atunci cand Chosroes II, considera ca este

necesar sa il razbune pe Mauriciu cucerind Edesa si inaintand pana la Cezareea

Capadociei.

Din exarhatul de Cartagina, Heraclius cel Batran il trimite pe fiul sau la

Copol sa il detroneze pe Focas, actiune care nu a intampinat nici un fel de

opozitie. Portile capitalei ii sunt deschise, ajunge sa il ia pe imparat impreuna

cu familia si sa ii macelareasca in mod asemanator in piata.

IV.Epoca heraclida 610-711

Odata cu Heraclius se incheie istoria antichitatii tarzii deoarece imperiul se

grecizeaza, institutiile se schimba, unele cutume orientale devin legi si se naste

imperiul arabo-musulman.

6. Heraclius- 610-641 Φλάβιος Ἡράκλειος

Heraclius41 a avut doua sotii: Evdochia si Martina (nepoata lui). Fiul sau din a

doua casatorie, Heracleon va domni cateva luni dupa care va urma Constans II,

Constantin IV Pogonatul si ultimul din aceasta dinastie, Justinian II

Rhinotmetos42. In afara dinastiei mai sunt Leontiu (695-698) si Tiberiu III

Apsimar (698-705).

Principalele probleme ale lui Heraclius sunt:

-stabilirea slavilor in P. Balcanica43

-pericolul persan clasic

-aparitia lui Mahomed.

41

Ia oficial pentru prima oara titlul de basileus dupa rezultatul plin de succes al razboiului din 629.

Acest titlu exista in Orient de secole iar odata cu secolul IV a devenit obisnuit si in partile grecesti ale

Imperiului dar inainte de Heraclius nu este cunoscut ca fiind oficial. 42

Cel cu nasul taiat. 43

Dupa ce cuceresc in 582 Sigidunum/Belgradul, pana in 586 ajung sa ocupe:

Viminacium/Kostolac, Naissus/Nis, Sardica/Serdica/Sofia.

In ceea ce priveste Persia, Chosroes continua sa atace imperiul si dupa moartea

lui Focas, folosindu-se de situatia de ruina in care se gasea imperiul. Intr-un

timp foarte scurt cuceresc teritorii importante pe care bizantinii nu erau capabili

sa le protejeze : Siria, Palestina,Egipt. In 611 cucereste Cezareea Capadociei

care undeva reprezenta un simbol pentru Chosroes pentru ca el acolo se

nascuse. Intre 611-622 imperiul bizantin este paralizat, nu are capacitatea sa

reactioneze deloc.

6.1. Primul razboi persan

Tot in 611 o armata bizantina recucereste Cezareea dar doi ani mai tarziu

bizantinii sunt infranti la Antiohia si persii cuceresc acest oras de coasta de

unde armata se imparte :

-unii se indreapta spre Cilicia, Tarsul de S;

-altii se indreapta spre Damas si Ierusalim unde ajung in 614.

Intre 619-620 cuceresc Alexandria si Egiptul.

6.1.1 Cucerirea Ierusalimului

In 614 persii asediaza Ierusalimul, patriarh fiind Zaharia si ca de obicei, evreii

cochetau cu adversarii. Este o situatie tragica deoarece in urma atacului mor

ca la 60.000 de crestini, situatie la care nu s-ar fi ajuns daca nu ar fi fost niste

exaltati.

Persii, fireste, incepusera negocierile cu crestinii, doar ca separat,

populatia evreieasca intrase in negocieri personale. In plus, unii dintre verzi si

albastri s-au gandit sa spele onoarea crestinilor ucigand cateva garzi persane.

Asediantii, enervati, intra in oras si ucid totul in cale, evident, ghidati de unii

din locuitorii orasului. Pustiesc biserica Sf. Mormant si torturand pe custode si

pe patriarh, obtin cheile de la relicve sfinte, cum ar fi: lancea, buretele, Crucea

etc. pe care le duc la Ctesiphon, capitala regatului persan; gest cam prea

exagerat. Probabil ca daca Ierusalimul nu ar fi distrus in asa fel, nici Heraclius

si Biserica nu ar fi fost determinati sa reactioneze cu asa putere.

Patr. Serghie a fost cel care a avut simt politic in aceasta situatie. Din

cauza situatiei atat de grave in care se afla imperiul, ofera toate vasele sfinte

pentru a fi topite; astfel acest razboi devine unul sfant.

6.2.Reorganizare

Pentru o perioada lunga de timp, termenul grecesc ηο θέμα a insemnat o unitate

militara stationata intr-o provincie si doar mai tarziu, probabil din secolul VIII

incepe sa fie desemnata si pentru provincia in care aceasta era stationata.

Principalul izvor bizantin cu privire la chestiunea themelor este Despre

theme scrisa de Constantin Porfirogenetul, imparat din secolul al X lea, datand

deci intr-o perioada mult ulterioara dinastiei heraclide.Precursoarele acestui

sistem sunt exarhatele de Ravena si Cartagina formate la sfarsitul secolului al

VI lea.

Heraclius a conceput sistemul temelor44 conduse de un general strateg

care avea in subordine si administratia civila. In prima instanta, strategul este

strict conducatorul militar al temei si doar supravegheaza administratia civila.

Este o combinatie intre sistemul limitanelor45 romane si al exahatelor.

Imparatul construieste un sistem in care un soldat primeste o bucata de

pamant pe care o munceste si pe care se stabileste cu familia. Plateste o taxa

militara dar are obligatia de a participa la oaste si de a-si procura singur

echipamentul. El ramanea soldat pe generatie, incat economic proprietatea mica

si mijlocie incepe sa se multiplice in detrimentul marilor proprietari de pamant.

In acest mod, statul culege atat impozite cat si soldati care sunt atat romei cat

interesati sa isi apere proprietatea.

In prima instanta, sistemul a fost limitat la Asia Mica, de aceea, arabii nu

au reusit sa o ocupe46.

Temele erau :

-Armeniakon (N-E imperiului)

-Anatolikon (αναηολή rasarit)

-Opsikion (centru, ουίκιον)

-Karabisianion/Kybirrhaiotai (tema maritima in S-V unde era stabilita

flota).

44

Unitate militara care devine responsabila pentru organizarea interna si externa a teritoriului pe care

este incartiruita. 45

Soldati in districte de frontiera. Erau infanteristi care aveau rolul de asigura granitele indepartate ale

imp. Roman.

46 Abia mai tarziu, gazii vor reusi, putin cate putin sa o ocupe.

Intre organizarea acestor theme si militarizarea Imperiului persan al sasanizilor

sub regii Kawadh si Chosroes Anușirvan, in secolul VI, exista o asemanare

izbitoare. Si in Persia a fost impartit intreg teritoriul in patru comandamente

militare.

Cu putine exceptii, themele erau guvernate de strategi (strategoi).

Conducatorul themei kibyrhaiotilor era numit drungarius (viceamiral) iar

guvernatorul themei Opsikion purta titlul de comes.

6.2. Contraofensiva bizantina

Pe perioada contraofenzivei, regenta este transferata in mainile patr. Serghie

(care conduce imperiul timp de 6 ani) si patriciului Bonos.

Pentru a putea muta armatele spre Orient, incheie in 619 pace cu hanul

avar.

Heraclius pleaca pe 5 apr 622, a doua zi de Pasti spre Asia. Venind cu o

experienta in armata, va initia ceea ce ulterior va primi numele de blitzkrieg,

deoarece pune accentul pe cavalerie si nu orice cavalerie ci pe arcasii calari,

astfel dorea ca totul sa se desfasoare rapid. Aceasta tactica o exerseaza toata

primavara si vara si recruteaza soldati din orient.

Primul atac va avea loc in toamna, impotriva generalului persan

Sahrbaraz (mistretul persan). In 622 se va intoarce pentru scurt timp in Copol

pentru a trimite un tribut marit hanului si drept garantie, rude apropiate. In 623

reia contraofensiva prin Capadocia si propune pacea insa Chosroes refuza. Se

indreapta spre Ganzak, orasul lui Artaşir, orasul religios al zoroastrienilor si

plateste cu aceeasi masura pentru Ierusalim. In 625 recruteaza soldati dintre

crestinii lazici din Georgia, absagi/abhazi si iberi din E M. Negre. Fireste

Chosroes II Parvez a aplicat o tactica utilizata anterior de bunicul lui, Chosroes

Anusarvan, anume, planuieste impreuna cu avarii un atac concentrat. Trimit

armate spre Calcedon conduse de gen. Şahim.

Copolul se va vedea incercuit de armata avaro-slavo-persana in 626.

Atunci au avut loc procesiuni pe strazile capitalei si pe zidurile inconjuratoare

cu icoana Maicii Domnului si cu acoperamantul /mantia Ei. Flota care nu putea

fi intrecuta de nimeni si care avea in dotare si focul grecesc (pir elinikos),

respinge atacurile. Şahim se retrage spre Siria.

Heraclius isi mareste efectivul militar si da o lovitura decisiva in 627 la

Ninive, ii infrange pe persi si ii obliga sa accepte conditionat pacea.

Un lucru mai este important: alianta cu cazarii, popor turcic care

reprezenta un pericol pe Volga si care in sec IX aveau sa se iudaizeze pentru ca

in secolul urmator sa dispara. Initial plecasera cu cazarii impotriva persilor dar

acestia s-au retras deoarece nu au suportat zona de munte.

Chosroes a fost detronat si ucis iar fiul sau,Kovrad-Șiroe incheie pace cu

Heraclius si astfel devine vasalul bizantinilor. Heraclius a promis sa protejeze

pe Kovrad dar si acesta este detronat si ucis la randul lui de catre Șar-Baraz

care cocheta cu crestinismul si chiar un fiu de-al sau va lupta mai tarziu de

partea bizantinilor. Persia se va confrunta incepand cu 628/9 pana in 650 cu

anarhie si lupte pentru putere.

Bizantinii s-au bucurat de victorie insa vor trebui sa faca fata unei alte

forte care nu va mai respecta tratatele deoarece era motivata de altceva, anume

de religie. Astfel, cu noul adversar razboaiele nu vor mai fi numai de granita

deoarece razboinicii nu vor mai lupta in numele lor ci in numele lui Allah.

Sfanta Cruce a fost readusa in 630 la Ierusalim, teritoriile sunt returnate

si dupa cum povesteste Sebos, lumea plangea de bucurie care insa va fi de

scurta durata deoarece la auzul noului pericol, crucea va fi dusa la Copol pentru

ca in 636/7, Ierusalimul sa fie cucerit din nou.

O traditie necomfirmata de sorginte islamica spune ca bizantinii ar fi

primit o scrisoare din desert prin care ar fi fost somati sa se supuna si sa devina

credinciosi si sa se inchine lui Allah. Tot aceasta traditie ne spune ca

neascultarea a fost spre raul bizantinilor, caci, daca Bizantul si Persia n-ar fi

fost intr-un astfel de conflict, am fi auzit de islam ca de o religie minora, stinsa

de atacurile colaborate ale lui Heraclius si Chosores, insa campania celor doi a

epuizat cele doua imperii incat nimeni nu-si putea imagina ca din desertul in

care refuzau sa intre atat bizantinii cat si persii, va veni o lume dura care va

infricosa si va duce Bizantul de la castig la defensiva. Ei de fapt nu stiau ce se

petrecea in desert deoarece regatul axumit se retrasese, iar inaintarea lor era

blocata de gassanizi si ei la randul lor de lahmizi.

6.3. Mohamed Ibn `Abd Allāh Ibn `Abd al-Muttalib

ن محمد هللا ب بد ن ع بد ب المطلب ع

La Mecca (Macoraba) exista o dinastie comerciala a curaiștilor. Dintre ei, cei

mai saraci erau hașemitii care dominau orasul, ei faceau parte din categoria

arabilor sedentari, alaturi de cei nomazi si semi-nomazi. Ceea ce toate aceste

categorii aveau in comun erau un set de norme pe care le respectau cu sfintenie:

- sa nu distruga oazele

- sa nu ucida femei si copii

Este o lume care nu cunoaste filosofia ca atare, ci mai de graba magia. Religia

este una animista, insasicentrul cultului actual este de origine preislamica si

Kaaba se afla de mult in centrul Meccai, centru cosmopolit. S-a intamplat ca

unul dintre ei sa vorbeasca de una din zeitati, Allah, si sa spuna ca este un

singur Dumnezeu. Conceptiile lor religioase erau primitve. Triburile aveau

zeitati proprii si obiecte lor sacre cum ar fi pietre, copaci si izvoare prin

intermediul carora nazuiau sa ghiceasca viitorul. Credeau in existenta fortelor

bune si, mai frecvent, in a celor rele, pe care le numeau djinn. Rugaciunea ca

forma de cult se pare ca le era necunoscuta, invocarile lor fiind de cele mai

multe ori cereri de ajutor pentru razbunare

Nepotul lui Abu-Talib,din tribul Banu Hașim, Mahomed crescuse impreuna cu

varul sau Ali deoarece parintii sau, Abdullah si Amina mor la putin timp dupa

nasterea fiului lor. Mai tarziu avea sa munceasca in casa unei vaduve sarace,

Khadidja cu care se va casatori si va umbla peste tot si va vedea toate religiile.

El maiavea un unchi, care dupa ce peregrinase, se calugarise la crestinism si de

la el va afla informatii despre aceasta religie. El avea o fiica, pe Fatima din care

se trag arabii fatimizi.

Mahomed avea o religie mesianica care impunea unitatea lui Dumnezeu

si astfel el a avut de luptat cu arabii tribali cat si cu cei din oras purtand razboi

cu ei pentru a-i aduce la islam. Trasatura specifica a invataturii sale o constituie

realizarea unei dependente totale a omului de Dumnezeu si o supunere oarba

fata de vointa Lui. Religia si-a luat numele de Islam care inseamna „ a te

abandona” sau „a fi supus lui Dumnezeu”. Interzice consumarea sangelui, a

vinului, a carnii de porc si a carnii animalelor care au avut o moarte naturala

sau care au fost folosite pentru sacrificii. Ceea ce a facut el a fost ceva

extraordinar, le ofera arabilor o morala, si desi este o religie poligama nu este si

o religie absurda intrucat cel care doreste sa aiba o noua sotie trebuie sa ii ofere

si conditiile necesare. Aceasta practica este preluata din cutume semite vechi.

Totodata el le-a dat arabilor o conceptie religioasa monoteista, le-a oferit o

noua metafizica, un univers teologic la care nu se puteau gandi, adica a

contribuit la ceea ce se poate numi emanciparea arabilir care nu s-ar fi putut uni

niciodata intre ei.

Islamul nu ar fi luat amploare daca nu s-ar fi impus politic si militar.

Mahomed a incalcat toate principiile arabilor preislamici si astfel a reusit sa ii

aduca la credinta. El nu a mai permis poetilor sa se lupte in pamflete poetice si

abordeaza o tactica militara, aceea a razboiului in miscare.

6.3.1 Hegira- primul an al erei arabo- musulmane47

-16 iulie 622

In 622 predica lui va fi disperat pe toata lumea si conationalii sai se hotarasc sa

scape de el, ucigandu-l. La N de Mecca exista un oras negustoresc in care

locuiau evrei si arabi se numea Yathrib. Cei din acest oras l-au primit pe

Mohamed si din acest motiv orasul va incepe sa se numeasca Medinat al

Nabim.

47

Anul migratiei sau anul fugii, hidjra in araba, deformat de europeni in hegira.

Mahomed moare in 632 si multi apostaziaza. Noul si de fapt, primul

calif, Abu Bakr, se va lupta cu acesti apostati.

6.3.2 Mostenirea lui Mohamed

Din nefericire, el nu a reusit sa lase un succesor pe linie masculina, lucru care i-

ar fi permis sa intemeieze o dinastie profetica. Avand o familie atat de mare, a

lasat drept vicar (calif) un unchi. Izvoarele nu ne vorbesc de o succesiune

directa, o numire.

Aisha bint Abu Bakr, in bratele careia Mahomed a murit era insotita in

incaperea profetului de catre generalul ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb (Omar ibd al

Quitab). Atunci cand au intrat apropiatii in cortul defuctului, Aisha a spus ca pe

tatal ei l-a desemnat calif, insa Abu Bakr sustine ca pe Umar l-ar fi vazut calif,

lucru care de altfel se va intampla. Intre 632-634 a avut califatul Abu Bakr,

perioada in care s-a ocupat de apostati. Dupa moartea lui, calif a devenit Umar.

Perioada aceasta origa/riga?, de lupta cu apostatii a trezit interesul pentru

teritoriile de la N si pentru prima oara arabii isi fac aparitia in perioada

Craciunului in Palestina iar in 634 avem prima veste despre ei de la Sofronie,

ep. Ierusalimului din una din predicile sale.

In mai 634, Khalid ibn al Walid cucereste Bostra iar la 23 august califul

Abu Bakr se va stinge din viata. In anul urmator cuceresc Emesa. Damascul

este predat in mod pasnic, actiune din care se poate intelege ca locuitorii

orasului se simteau mai apropiati de arabi datorita limbii comune si a atitudinii

autoritare a Copolului. In 636 arabii sunt nevoiti sa evacueze aceste doua orase

proaspat ocupate deoarece bizantinii pornesc contraofensiva insa una relaxata,

insasi imparatul va lua atitudinea unui observator si nu va participa la niciuna

din lupte. Tot in 636 cuceresc teritoriile interne ale Siriei si Libanului iar in

iulie primele de la Jabiya.

6.3.3 Yarmuk

Intre 15-20 august are loc batalia cea mai importanta, de la raul

Yarmuk, batalie care a pus pecetea pe istoria omenirii. Fara aceasta victorie a

arabilor ei nu ar fi avut acelasi parcurs istoric. Ea a creat in randul arabilor

increderea in fortele proprii si a creat neincredere si deziluzie in randul

bizantinilor. Daca Heraclius nu s-ar fi comportat atat de lamentabil, situatia ar

fi fost alta. Ei isi stabilesc cartierul general la Antiohia si coboara spre Damasc

si Ierusalim unde sunt infranti, desi au avut o armata net superioara numeric.

Heraclius s-a multumit sa conduca trupele din Antiohia fie pentru ca

adunase o armata foarte numeroasa si era increzator in fortele ei, fie pentru ca a

simtit ca e timpul sa se retraga deoarece starea de sanatate i se inrautatea.

Armata a cerut ajutor de la Al Manzur (bunicul Sf. Ioan Damaschin) din

Damasc, insa le este refuzata cererea din variate motive unul dintre ele fiind

acela ca arabii se aratau mai blanzi cel putin din punct de vedere economic

comparativ cu bizantinii. Arabii il cheama pe Khalid ibn al Walid care avea o

armata eterogena cu soldati de varste si de sexe diferite. Despre aceasta armata

se mai spune ca existau biblioteci vii ale coranului (al carui canon va fi

organizat ulterior sub Osman; probabil de aici a fost influentat Luther).

Armatele, erau aproximativ de 80.000 de bizantini si 20.000 de arabi.

Marea problema a fost ca bizantinii erau dezavantajati din punct de

vedere tactic. Un alt dezavantaj a fost eterogenitatea trupelor recrutate din

diferite zone care nu aveau nici un liant, care nu erau marcate de ideea de

razboi sfant. Pe de alta parte arabilor li se oferea posibilitatea dea a trai intr-o

zona fertila, ei aveau credinta si ideal, aveau dorinta de a se imbogati, si

convingerea ca au jucat un rol esential. (Dezordinea bizantina se va revedea in

Egipt unde armata va fi condusa de cinci generali.)

Un alt dezavantaj al bizantinilor a fost acela ca gasanizii/banughassanii

condusi de Al Giabala trebuiau sa joace un rol important in acest atac, insa din

motive neclare nu vor reactiona asa cum s-a stabilit.

Terenul de la rau Yarmuk era deluros iar perioada anului era una uscata.

Bizantinii stateau cu fata spre desert de unde batea un vant care aducea tot

praful, pe cand arabii stateau cu spatele catre desert. In batalia decisiva s-a

intamplat ca acest vant sa bata. Pe de alta parte a intervenit si o ruptura de

comunicatii cu gassanizii care asigurau cavaleria si Omar a reusit sa ii infranga

atat de dur pe bizantini incat Heraclius intra in depresie, este dezorientat si unii

cercetatori sunt de parere ca acum a dobandit si talasofobia. El s-a intors pe

uscat pana la Hieria unde va ramane o perioada buna de timp pana cand se va

incumeta sa treaca Bosforul, de altfe, trecerea s-a facut cel putin intr-un mod

bizar, deoarece oamenii imparatului au fost nevoiti sa umple corabia cu nisip si

vegetatie pentru ca basileul sa se simta ca pe uscat.

Arabii recuceresc Damascul la fel de pasnic si apoi trec la ocuparea

imprejurimilor. In aug 637 cuceresc Gaza si in sept, Ierusalimul care accepta

predarea doar in mainile lui Omar al Katab, fapt care se petrece efectiv in ian

638. In decembrie anul urmator, arabii condusi de Amr Ibn al Ab invadeaza

Egiptul. In 640 reusesc sa cucereasca zona de litoral a Siriei si Palestinei pentru

ca pe data de 11 februarie 640 Heraclius sa moara.

6.3.4 Ierusalimul

Dorinta de a ocupa Ierusalimul se trage din summa sau sunna (traditie) unde se

spune ca Mohamed a avut un vis in care un inger ii spune sa mearga si sa il

intalneasca pe Allah. El este dus de un magar pe care il chema Al

Barak/Ebarac/Eborac pana la al treilea cer unde se intalneste cu Moise si apoi

cu Allah care arata ca o sfera rece, si discuta despre rugaciuni. Ei ajung la cinci

rugaciuni, cei cinci stalpi ai islamului numiti arkān-al-Islām rezumate in

cunoscutul Hadith al lui Gabriel48 si acestea sunt shahada (crezul), rugaciunea 48 One day while the Prophet was sitting in the company of some people, (The angel) Gabriel came

and asked, "What is faith?" Allah's Apostle replied, 'Faith is to believe in Allah, His angels, (the)

meeting with Him, His Apostles, and to believe in Resurrection." Then he further asked, "What is

zilnica (salat), milostenia (zakāt), postul in timpul Ramadanului (sawm), si

pelerinajul la Mecca cel putin o data in viata (hajj). Oricum, ceea ce este

aproape cert este faptul ca nu aveau aceasta idee in momentul in care au cucerit

Ierusalimul.

Sofronie rezistase aproape doi ani asediului si a avut o intuitie

extraordinara cerand sa predea orasul numai lui Osman care era imbracat ca un

pustnic crestin din desert. La vederea lui, Sofronie a ramas uimit; de fapt,

modul lui de trai era si ceea ce ii aducea faima. Se spune ca atunci cand si-a

vazut generalii, i-a certat pentru ca deja au luat prada.

Definitiv, Ierusalimul se preda in 638, Sofronie fiind cel care a inmanat

„cheile” si i-a facut lui Osman turul orasului. Traditia spune ca in turnul cel mai

inalt Sofronie a rostit: „Uraciunea pustiei la loc inalt”. Intrand in Biserica Sf

Mormant si venind timpul de rugaciune, Osman a refuzat sa se roage in

biserica ci se va ruga in nartex, deoarece imamii urmau sa transforme biserica

in moschee daca acesta s-ar fi rugat in ea.

6.3.5 Egipt

Se mai intampla ca in armata araba ca generalul Amr ibn al As sa se rupa din

armata dupa cucerirea Ierusalimului cu 6000 de soldati si sa se indrepte spre

Egipt, campanie care nu a fost ceruta de calif. El a ajuns pana in Alexandria.

Campania incepe in 639 si se termina in 649. In acea perioada, patriarhul Cirus

al Alexandriei care detinea si puterea seculara a creat o stare de spirit ostila

Bizantului. El era monotelit si persecutase dur pe monofiziti. In secret fata de

populatia orasului pe care o indemna la rezistanta fata de arabi insa cu acordul

Martinei a dus negocieri cu Amr.

6.4. Succesorii lui Heraclius

De altfel, Alexandria reprezenta o problema secundara fiind surclasata de

incalceala de la tron creata de faptul ca Heraclius a lasat doi urmasi, pe

Heraklios Neos Konstantines (Constantin III) si pe Heracleonas, fiul Martinei

Islam?" Allah's Apostle replied, "To worship Allah Alone and none else, to offer prayers perfectly to

pay the compulsory charity (Zakat) and to observe fasts during the month of Ramadan." Then he

further asked, "What is Ihsan (perfection)?" Allah's Apostle replied, "To worship Allah as if you see

Him, and if you cannot achieve this state of devotion then you must consider that He is looking at

you." Then he further asked, "When will the Hour be established?" Allah's Apostle replied, "The

answerer has no better knowledge than the questioner. But I will inform you about its portents.

1. When a slave (lady) gives birth to her master.

2. When the shepherds of black camels start boasting and competing with others in the

construction of tall buildings. And the Hour is one of five things which nobody knows except

Allah.

The Prophet then recited: "Verily, with Allah (Alone) is the knowledge of the Hour--." (31. 34) Then

that angel (Gabriel) left and the Prophet asked his companions to call him back, but they could not see

him. Then the Prophet said, "That was Gabriel who came to teach the people their religion." Abu

'Abdullah said: He (the Prophet) considered all that as a part of faith.

care moare de tuberculoza in martie. Cu toate acestea, poporul il impune pe fiul

lui Constantin III, pe Heraclius Constantin IV (Constans II) prin Senat care

capata deodata importanta deoarece reprezinta singura autoritate care poate

impune un conducator. Tot cu aceasta ocazie, avem prima mutilare in istoria

Bizantului, caci Martinei si lui Herakleonas li se taie limba si mainile, moment

in care oamenii ei cum ar fi Cirus al Alexandriei vor cadea in dizgratie.

In 642, Amr, nu este vinovat de distrugerea Bibliotecii din Alexandria

caci oricum nu mai fusese ce era, ci devenise doar o umbra a umbrei care

devenise astfel in 391. In 644, moare califul Omar si in locul lui este pus Otman

care nu stim din ce motive, il destituie pe Amr creandu-se astfel un gol de

putere si neincredere in randul arabilor si de incredere al bizantinilor care trimit

pe Manuel sa cucereasca Alexandria pe care o vor tine doi ani cand Otman isi

va da seama de greseala facuta si il va repune pe Amr care v-a recuceri

Alexandria.

Coptii, in frunte cu patr. Veniamin incheie un tratat cu noua oranduire

aratand astfel ca o prefera celei de la Copol. Era un tratat prin care un non

musulman sau un credincios al cartii poate trai in tara islamului. Ei erau un fel

de contractuali care trebuiau sa respecte un set de reguli. Acesti „chiriasi” erau

organizati in functie de liderul lor religios. Prin acest tratat ei aveau drept sa

detina doar un magar si isi pierd dreptul de a avea arme. Plateau de asemenea

capitatia si harașul (taxa agricola) dar aceste taxe arabe erau mai mici decat cele

bizantine. Tratatul, dupa cum am spus este incheiat de siro-iacobiti si de multi

ortodocsi. Gruparea avea un etnarh care raspunde in fata autoritatii arabe cu

capul, de aceea situatia patriarhilor dupa caderea imperiului devine critica.

In 646, deci, cuceresc Alexandria punand astfel bine piciorul in Africa.

Ulterior cuceresc Cartagina al carei exarh se rasculase impotriva imparatului si

dorea sa ii ia locul, astfel aceasta initiativa este taiata de la radacina cu ajutorul

arabilor. In partea Siriei, un general foarte important a fost Muawija care,

ajungand la mare, recunoaste importanta flotei. El este ajutat de matelotii greci

monofiziti care il invata printre altele si cum sa faca focul grecesc.

Incepe in 642/3 campania terestra inspre N atacand teritoriul armean si

avand drept destinatie Copolul care reprezenta un fel de ideal eshatlogic. In 647

intra in Capadocia cucerind Cezareea dar isi dau seama ca teritoriul muntilor

Taurus si Antitaurus este nefavorabil unor oameni ai desertului si astfel se

retrag si ataca pe mare Ciprul iar dupa aceea cuceresc Rhodosul pe care il

pustiesc, moment in care este distrus si colosul care oricum de prin 225 era la

pamant. Acesta a fost vandut unui negustor evreu din Edesa care l-a incarcat pe

900 de camile. Urmatoarea insula atacata este Creta pe care o pustiesc. In 654

are loc o batalie pe litoralul lician al M. Mediterane. Constans II se afla in

fruntea armatei care este infranta, el insusi abia scapand cu viata. Doi ani mai

tarziu este asasinat Otman, asasinat pus pe seama lui Ali, casatorit cu fiica

varului sau, Mahomed, Fatima si care s-a autoproclamat calif, motiv pentru

care a si fost suspectat de asasinat. Sustinatorii sai sunt ceea ce mai tarziu vor

primi numele de șiiti. Asasinatul il determina pe Muawia sa incheie tratat cu

bizantinii. El se va confrunta cu aceasta problema a lui Ali, sustinut fiind de

Aisha il infrange pe Ali si impune astfel o noua dinastie, care va dura pana in

750/1, dinastia Umayadd-a. De altfel, califatul lui Muawia era legitim deoarece

era cumnat cu mahomed, casatorindu-se cu Ramlah, sora lui. Sustinatorii lui

sunt ceea ce vor primi numele mai tarziu suniții.

Constantinopolul va fi asediat abia in 670-677 dinspre Licaonia.

6.4 Mutarea capitalei

Cucerirea de catre arabi a provinciilor estice si sud-estice, atacurile frecvente in

Asia Mica, expediciile flotei arabe in Marea Mediterana, aparitia regatului

bulgar, inaintarea slavilor au creat conditii noi de viata pentru Copol care acum

nu se mai simtea in siguranta. In aceste conditii, Constans II a dorit sa mute

capitala in vechea Roma sau undeva in Italia deoarece nu se mai simtea in

siguranta in Copol. El a pornit spre Italia trecand prin Atena, Roma, Neapolis

ca sa se stabileasca in Siracusa unde a petrecut ultimii cinci ani ai domniei fara

sa duca la bun sfarsit planurile sale. Imparatul a fost asasinat intr-un mod

vrednic de mila in baia din resedinta sa si astfel, odata cu moartea sa, planurile

de mutare a capitalei s-au stins.

6.5 Politica religioasa

In 638, Heraclius promulga Ekthesis-ul („΄Εκθεζις Πιζηεφς-Expunerea

credintei). El a inteles din experienta militara ca nu poti face abstractie de

credinta locala, monofizita. Serghie, patr. Copolului incearca o formula de

copromis, monoenergista, in care spune ca exista doua firi in Hristos dar o

singura lucrare. Formula a creat confuzie, caci calugarul Sofronie era inclinat sa

o accepte pana cand devine primul care o denunta.

Papa Honorius, vorbeste despre o singura lucrare si o singura vointa

(temilma), astfel produce erezia monotelita.

Ektesisul a declarat erezia monotelita ca fiind ortodoxa dar nu a avut

succes. Dupa moartea lui Heraclius, Constans II, pe acest fond de neliniste a

incercat sa impace imperiul dand o regula de credinta numita Typos,un fel de

Henoticon redivivus si in plus, da jos Ektesisul din Sf. Sofia. Imediat dupa

impunerea lui, papa Martin nici macar nu ceruse recunoasterea si nu trimisese o

intronistica si mai mult, tine un conciliu in palatul de la Lateran unde participa

150 de episcopi, atasati teologiei calcedonului, resping typosul dar evita sa

condamne persoana si documentul ca atare ci condamna doar invataturile.

Constans trimite pe exarhul Olimpus sa il aresteze pe papa in 652/3 dar cand a

vazut ca starea era in favoarea papei, s-a gandit sa profite de situatie si sa se

autoproclame imparat. Constans trimite un nou exarh care pune ordine in

treburi si il ia pe papa Martin ducandu-l in fata Senatului din Copol unde este

invinuit de complot, caci acel Olimpus ramasese in Roma, deci i se face un

proces politic. Initial este condamnat la moarte, dar i se comuta pedeapsa in

exil insa este supus la umilire publica si abia apoi dus in Cherson (Ucraina), un

avanpost bizantin unde moare de foame. Imediat dupa el este arestat si prietenul

sau, Maxim, un calugar care nu a aceptat teologia Typosului si care in plus se

nimerise ca in 647 sa fie in Cartagina si sa fi asociat cu acel Grigorios facandu-

i-se un proces politic. Dupa acesta a fost mutilat, taindu-se limba si mana

dreapta ca sa nu mai poata scrie si este exilat in Tracia si apoi in Lazica unde

moare pe 13 aug 662.

6.6 Sinodul VI Ecumenic/ I Trulan

Ctin IV, dorind sa instaureze pacea in imperiu a convocat in anul 680 la Copol

cel de-al saselea sinod ecumenic care a condamnat monotelismul si a

recunoscut doua firi in Hristos manifestate intr-un singur ipostas si doua vointe si lucrari ale firilor [energii] coexistand armonios pentru mantuirea umanitatii. Patriarhiile Alexandriei, Ierusalimului si Antiohiei, smulse

imperiului, au luat totusi parte la sinod prin trimiterea de reprezentanti.

Patriarhul Macarie al Antiohiei a aparat interesele monotelismului si din

aceasta pricina a fost depus si excomunicat. Hotararile au dovedit Siriei,

Palestinei si Egiptului ca dorinta de a gasi o cale de impacare cu provinciile

care nu mai faceau parte din imperiu a fost abandonata. Pacea cu Roma a fost

obtinuta prin indepartarea de populatiile monotelite si monofizite ale

provinciilor orientale fapt care a contribuit foarte mult la intarirea puterii arabe

in aceste provincii.

Sinodul s-a tinut intre 7 noe 680 si 16 sept 681 la Copol, in Sala Boltita.

Au participat 174 de episcopi iar imparatul a participat la primele sase sedinte

precum si la ultima. Lucrarule celor 18 sedinte au fost foarte critice. In sedinta

18 din 15 sept 681 s-a publicat marturisirea de credinta care invata ca:

In Hristos sunt doua vointe si doua lucrari sau energii, corespunzatoare celor doua firi, neamestecate si neschimbate, neimpartite si nedespartite, precum si neopuse una alteia, cea omeneasca urmand intru totul vointei si lucrarii celei divine.

Macarie al Ierusalimului si ucenicul sau, Stefan au fost anatematizati la fel si

Teodor de Faran, patriarhii Serghie, Cir, Pir, Paul II, Petru si papa Honoriu

6.7 Quinisextum/ II Trulan

Dornic sa duca la bun sfarsit misiunea sinoadelor V si VI Ecumenic, Iustinian

II a convocat in 691 un sinod la Constantinopol care a fost tinut in Sala Boltita

(ό ηρούλλοζ-bolta,cupola) si care a primit numele de Trulan sau Quinisext

deoarece incheia misiunea celor doua sinoade anterioare. Papa Sergiu a refuzat

sa semneze actele sinodului din cauza anumitor clauze cum ar fi interzicerea

postului sambata si permiterea casatoriei preotilor.

Cele 102 canoane ale sinodului au cautat sa reglementeze diferite

intregiri ale disciplinei si ritului bisericesc, nazuindu-se mai ales sa se ridice

morala crestina in randuielile clerului si ale poporului. S-a recunoscut din nou

egalitatea scaunelor din Roma si Copol si s-a oprit pictarea Mantuitorului in

chip de miel, s-a condamnat practica apuseana de a manca branza, lapte si oua

in Postul Mare.

7. Philippikos Bardanes (711-713)

Justinian II Rhinotmetos, basileul razbunator este ucis in 711 si inlocuit cu

Philippikos Bardanes. Se spune ca el venea din Armenia si era simpatizant al

,ului. El facuse presiuni la tron inca de pe vremea primei rascoale impotriva lui

Justinian II care il exilase in Cherson.

In mod inconstient, pune bazele iconoclasmului viitor prin inlaturarea

imaginii Sinodului VI Ecumenic zugravite in Marele Palat. Din aceasta cauza,

papa Constantin I, refuza orice colaborare cu Philippikos respingand scrisoarea

sa de intronizare si tine si un sinod local in care condamna atitudinea. In plus,

monteaza in basilica St. Pietro imaginle celor sase sinoade.

Din cauza faptului ca era concentrat pe problemele interne, hanul bulgar,

Tervel considera ca este momentul oportun sa atace imperiul ca razbunare a lui

Justinian II. In plus, armata se revolta in thema Opsikion si il detroneaza pe

Philippikos la 3 iunie 713, orbindu-l.

8. Anastasie alIIlea

(711-713)

Armata va pune pe tron un civil, pe Protoaskesisul Artemios, pe care il vor

incorona cu numele de Anastasie II. Acest om ia niste masuri care duc la

revitalizarea imperiului bizantin care este inca dezechilibrat. El este cel care

aduce imperiul in stare verticala si pregateste atacurile dinastiei isauriene. El,

ortodox fiind, a inlocuit teologia monotelita cu cea ortodoxa, readucand in

Marele Palat tabloul reprezentand Sinodul VI Ecumenic. Se pregateste pentru

un cotraatac impotriva arabilor sabilindu-si cartierul general in Insula Rhodos si

cel mai important, inlocuieste toti generalii armatei bizantine cu unii

competenti, ceea ce ar putea fi considerata ca cea mai buna masura intreprinsa.

Datorita aceastui imparat va ajunge strateg Leon III isaurul.

9. Teodosie III (715-717)

Problema a fost ca opsikienii il detroneaza pe Anastasie si il obliga sa se

calugareasca, si il forteaza pe Teodosie III care efectiv fuge de aceasta

responsabilitate realizand in ce situatie problematica se afla.

De aceasta data izbucneste o alta revolta, care provine insa din themele

Anatolikon si Armeniakon conduse de Leon si Artabasdes care se aliaza si il

detroneaza pe Teodosie cu usurinta. Fostul basileu negociaza salvarea vietii fiului

sau si apoi se calugareste intr-o manastire din Efes unde si moare49. Artabases

primeste functia de curopalates, un fel de vicerege, paravan pentru imparat.

49

Imparatii erau calugariti deoarece calugaria presupunea o atitudine de penitenta care nu permitea

ocuparea unei pozitii de conducere, si era de altfel, o pedeapsa preferata executiei. In canonul unui

V.Dinastia isauriana

-iconoclasmul-

Teritoriile bizantine la inceputul acestei dinastii se rezuma la Asia Mica, S-E

Pen. Grecesti, S Italiei si insulele. Aceasta decadere are loc cu precadere in

ultima perioada a domniei heraclide, perioada maracata de ocuparea tronului de

catre imparati ocazionali.

Imparatii dinastiei:

Leon III 717-741

Constantin V Copronim 741-775, din casatoria lui Leon cu fiica hanului

cazar, Irina.

Leon IV Cazarul 775-780, casatorit cu Irina, o ateniana.

Irina si Constantin 780-797

Irina 797-802, "imparat al Bizantului"

10. Leon III isaurul 717-741

Prin victoria strategilor Leon si Artabasdes ajunge pe tron o dinastie

numita gresit isauriana, ea fiind de origine siriana. Confuzia de termeni pleaca

de la Teofan, calugarul cronicar din secolul IX care il numeste pe Leon ca

provenind din Germanicopolis, oras care ar fi in zona isauriana, dar el ar fi de

loc din Germaniceea, oras din N-V Siriei Mari. Acest isaurian de mic a fost

mutat in Grecia, de altfel acest fapt nu era neobisnuit deoarece transplantarile

erau obisnuite pentru acea perioada.

Leon avea de infruntat acea contraofensiva a arabilor, si va avea de-a

face cu cel de-al doilea si ultimul asediu al Copolului care va stopa avansarea

sinod se va stipula in ceea ce priveste episcopii, ca aceia care depun voturile monahal sa fie dati jos

din treapta.

arabilor urmand ca in 732, Carol Martel sa opreasca total inaintarea lor in

Europa.

10.1.Asediul Constantinopolului (aug 717- aug 718)

La numai cateva luni dupa intrarea lui Leon in Copol,in anul 717, arabii

plecand din Pergam, au inaintat spre nord, au cucerit Abydosul, in Helespont si

dupa ce au trecut pe tarmul european, s-au aflat curand sub zidurile capitalei.

In aceasta perioada, generalul Maslama, fratele califului Sulayman ibn Abd al-

Malik, ataca capitala bizantina cu o flota de aproximativ 1800 de ambarcatiuni

(potrivit cronicii lui Teofan), evident intre ele numarandu-se si vase comerciale

si de transport al armatelor si al aparatelor de razboi.

Acest asediu esueaza din cauza a trei elemente:

1. focul grecesc

2. iarna foarte grea

3. foametea.

Arabii au ales foarte prost momentul plecarii si bineinteles, bizantinii au

contraatacat cu acel foc grecesc. Peisajul care a rezultat din aceasta confruntare

era sinistru, pe mare pluteau in deriva ambarcatiuni pline de cadavre. Pe uscat,

lasand la o parte cauzele naturale, infrangerea este fortata si de interventia

bulgarilor cu care Leon se aliase. In 726, arabii reiau ofensiva insa de data

aceasta, pe uscat. Atacurile sunt anuale si mai ales pe granita dar imperiul este

acum ferm pe pozitie si aproape pregatit sa treaca la atac. In 740 are loc batalia

de la Akroinon, in Frigia cand bizantinii pun capat ofensivei arabe in Asia

Mica. Imperiul va fi ajutat de alianta cu cazarii, incheiata in 733 si pecetluita de

casatoria fiului lui Leon, Constantin, cu fiica hanului, viitoarea imparateasa

cazara, Irina.

10.2. Reorganizarea militara

Dupa ce a salvat imperiul de la disparitie, Leon a inceput sa isi consolideze

administratia care devenise dezorganizata. In 718 a innabusit o rebeliune in Sicilia,

a securizat frontierele prin transplantarea slavilor in zone depopulate si prin

reintarirea armatei. Cand califatul ummayad a reinitiat sirul de invazii in 726 si 739

ca parte a campaniei lui Hisham ibn Abd al-Malik, fortele arabe au fost infrante in

mod decisiv, in special la Akronion in 740. Eforturile sale militare au fost intarite

de aliantele cu cazarii si cu georgienii.

Leon a continuat de asemenea opera de organizare a themelor. A

reconsolidat sistemul prin divizarea themelor originale in unitati mai mici, deoarece

a invatat din propriul succes cat de usor este ca un strateg sa puna mana pe tron.

Din punct de vedere militar, reorganizeaza sistemul themelor. Acest

demers al sau va fi continuat de imparatii care i-au urmat deoarece au inteles

faptul ca pericolul de a-si pierde tronul era cu atat mai mare cu cat themele erau

mai mari. Micsorandu-le, strategii nu mai puteau strange armate suficiente si

imparatul putea interveni mai usor prin intermediul themelor invecinate.

Asadar, Leon, imparte thema Anatolikon in doua, partea vestica:

Thracesion (Asia, thema in general iconoclasta) si partea estica: Anatolikon.

Ofera Opsikionul, ginerelui sau, Artabasdes, fara sa imparta si aceasta thema,

greseala ce va fi indeptata de Constantin V care va impart thema in partea de

est: Bukellarion si partea de vest: Opsikion. Tot el va imparti si thema maritima

a Karabisianilor in doua unitati, thema Kibyrhaiota formata din S-V Asiei Mici

si insulele invecinate si drungariatul Aigaion Pelagos, format din insulele din

Marea Egee.

10.3.Reforma judiciara. Ecloga (extrase sau selectie)

Ideea este simpla. Codul lui Justinian era in latina si era stufos iar cu toate

conditiile stricte impuse de el, judecatorii nu puteau da decizii unitare. Aceasta

este o lege care are particularitatile ei, si care a fost emisa in 726 in numele

inteleptilor si piosilor imparati Leon si Constantin50. Este o selectie de texte

mai vechi din Corpus Juris Civilis. Intre principiile enuntate, amintim:

50

Care la acea vreme avea 6 ani.

Dreptatea trebuie facuta indiferent de originea sociala a celui judecat. Sa nu dispretuim pe cei saraci si sa-i lasati nepedepsiti pe cei bogati. Cel

putin teoretic, pana la Leon nu a existat egalitate intre penites si dinastes.

Functionarii sistemului juridic vot plati din trezoreria statului si se vor

abtine de la primirea darurilor, cu atat mai mult cu cat impusese masuro

ajutatoare care asigurau aceasta lege.

Se pune accent puternic pe familie, este un cod de legi progresist,

stipuland ca femeile si copiii dobandesc drepturi sporite (cum ar fi acela

ca femeia are drept de mostenire pana ce unul din baieti ajunge la

maturitate) si instituita casatoriei primeste un sprijin deosebit din partea

statului.

Sunt introduse in dreptul penal mutilarile ca pedepse curente: taierea

mainilor, a nasului, a limbii, orbirea, taierea parului si arderea lui publica

dar, cu toate acestea, acest cod de legi este din nou progresist deoarece

inlocuieste pedeapsa cu moartea si penalitatile in bani impuse de codul

lui Justinian. Acest cod a fost considerat de catre autorii sai ca dand

dovada de o mai mare iubire fata de oameni (filantropia). Infulente mari asupra acestui cod il au dreptul canonic si dreptul cutumiar

oriental, insa cutumele pagane cum ar fi concubinajul raman pana undeva in

secolul al IX lea cand este abolit.

In relatie cu numele lui Leon III mai sunt amintite trei documente

legislative:

Codul rural sau Legea agricultorului (νόμος γεφργικός)-a atras cel

mai mult atentia deoarece contine indicatii cu privire la diferite

fenomene noi: proprietate taraneasca privata, proprietate obstesca,

abolirea muncii obligatorii si introducerea libertatii de miscare.

Codul militar (νόμος ζηραηιοηικός)- este formata din extrasele si

parafrazele grecesti ale Digestelor si Codexului lui Justinian, din

Ecloga si multe alte izvoare care s-au adaugat legii in vremuri mai

tarzii. Consta in principal intr-o enumerare de pedepse aplicate

barbatilor din serviciul militar pentru infractiuni precum revolta,

insubordonarea, dezertarea, adulterul.

Legea maritima rodiana (νόμος ροδίον νασηικός)- este un statut

care reglementeaza navigatia comerciala.

10.4. Iconoclasmul.

Este o problema de natura politico-bisericeasca.Textual inseamna spargere de

icoane (clao-a sparge) si se mai numeste iconomahie care inseamna lupta

impotriva icoanelor. Cauzele aparitiei mu vor putea fi deslusite definitiv, si ,

din pacate, in functie de traditie se merge pe o anumita linie. Noi, ortodocsii

mergem pe o linie eroica de interpretare.

Ereziarhii iconoclasmului sunt mitropolitul Toma de Claudopolis si

Constantin al Nacoleei.

Atitudinea critica la adresa icoanelor nu a aparut din senin ci s-a dezvoltat

si exista de ceva vreme:

Sinodul de la Elvira a hotarat ca nu trebuie sa fie picturi (pictures) in

biserica, zidurile nu trebuie sa poarte icoane. Eusebiu de Cezareea ar fi mustrat-o pe sora lui Ctin, Constantia, pentru

faptul ca ar fi cerut o imagine a lui Hristos. Epifanie al Salaminei, ar fi sfasiat o bucata de tasatura (se crede ca era o

dvera) cu chipul lui Hristos, pentru ca pangarea biserica. Papa Grigorie cel Mare felicita pe episcopul de Marsilia pentru zelul sau

cu privire la icoanele din biserica, dar il mustra pentru distrugerea lor

caci utilitatea lor este aceea pedagogica51. Aceasta atitudine a papei

totusi, nu a permis intrarea iconoclasmului in Apus dar nici nu a permis

formarea unei teologii iconice.

Problema principala a fost abuzul in privinta icoanelor care deveneau chiar

si nasi la botez, abuz realizat dintr-o evlavie exagerata si probabil

profitabila. Leon a fost acuzat de influente arabe, deoarece, califul

Iazdigerd in 720 ia decizii asemanatoare cu privire la icoane. Insa, decretul

nu este dat impotriva crestinilor ci a musulmanilor. De altfel, cuvantarile Sf.

Ioan Damaschin ar fi trebuit sa se refere si la acest calif daca ar fi luat

masuri care ii priveau pe crestini, cu atat mai mult cu cat, el vietuia in zona

araba. In 726, Leon da un decret de interzicere a icoanelor si este numit in

urma acestui decret saracinofron, adica om care gandeste ca si arabii dar nu

in sensul in care au gandit istoricii, ca ar fi fost influentat de ei.

In 729/30 tine un Silentium la care participa atat laici cat si clerici.

Patriarhul Gherman, care inital nu da curs provocarii decretului, incercand

sa lase lucrurile sa se rezolve de la sin, la acest silentium, refuza vehement

legea drept pentru care in locul lui ajunge patriarh, aghiotantul sau,

Atanasie Sinchelos, un individ lipsit de personalitate si care va deveni o

marioneta a imparatilor.

In aceasta perioada, Italia era sub influenta longobardaiar Grigorie II,

care spera sa primeasca ajutor militar din partea basileului nu reactioneaza

direct. Grigorie III cel Mare, succesorul lui Grigorie II este episcopul care

ia o atitudine transanta. Practic, atitudinea este politica, cu aceasta ocazie

punandu-se si piatra de temelie a Marii Schisme. Leon vazand ca papa nu e

dispus sa accepte politica, anuleaza privilegiile petrine (Justinian II scazuse

mult impozitele italiene pentru ca acesti bani sa se indrepte spre Roma)

despre care papa creadea ca reprezinta un drept ancestral si mai anexeaza

Iliricul, Grecia si S Italiei, Copolului ca represalii fata de aceasta atitudine.

Pe de alta parte, aceste masuri ale lui Leon ii vor determina pe papii care

vor succede sa se reorienteze spre alte zari, mai ales odata cu profilarea

carolingienilor ca putere.

51

Ceea ce citim in cateheze, ca icoana reprezinta Biblia nestiutorilor de carte, este o idee eronata si de

origine Apuseana, in ordoxie ele avand mai de graba un caracter liturgic.

11. Constantin V Copronimul 52

718-775

Κφνζηανηίνος Ε΄

El a fost un general si un persecutor mai patimas decat tatal sau si a fost

privit oarecum ca un semizeu de catre soldati. Datorita calitatilor sale

militare extraodinare, a doia perioada iconoclasta izbucneste. El a fost cel

care a dat demnitate imperiului, ulterioara restaurare a cultului icoanelor ne

putandu-se realiza decat prin eludarea lui si a fiului sau.

A fost incoronat in 720 pe cand avea 2 ani. Cand a luat locul tatalui sau

era un barbat de 20-21 de ani care a avut de intampinat mai multe

probleme.

11.1 Politica interna.

11.1.1 Razboiul civil. 741-743 Artabasdes era co-imperator si la un an de la moartea imparatului a ridicat

pretentii asupra tronului dorind sa impuna ca si co-imperatori pe fiii sai. De

altfel se erijeaza in acest sens ca protector al politicii iconodule. Aceasta

situatie ar fi putut fi evitata daca thema Opsikion ar fi fost impartita.

In timpul unui mars impotriva arabilor in 742, Constantin este surprins

de trupele lui Artabasdes si invins. Uzurpatorul intra in negocieri cu o buna

parte din aparatul de stat care se alatura cauzei sale (senatul era iconofil),

inclusiv Teofan Monutes, cel caruia Constantin ii incredintase regenta. Noul

basileu intra in Copol triumfator si este incoronat de P. Anastasie care devine

acum iconodul. Fiii uzurpatorului ocupa cele mai importante pozitii din

imperiu, Nichifor este numit co-imperator iar Nichita, comandant suprem al

armatei. Cu toate acestea, Artabasdes nu e capabil sa si tina puterea.

Constantin V va gasi sprijin in orasul Amorien, vechiul centru de

comanda al themei Trakesion. In mai 743 are loc o batalie la Sardes care se

incheie cu victoria rasunatoare a fostului imparat iar in august, in batalia de la

Modrina, fiul lui Artabasdes este invins, urmand ca tatal, Nichifor si Nichita sa

fie supusi oprobiului public in hipdrom si apoi ucisi. Patriarhul este purtat de un

magar in hipodrom dar isi pastreaza scaunul.

11.1.2 Disputa iconoclasta. Domnia sa reprezinta o a doua etapa in aceasta disputa si, putem spune ca este

si apogeul ei, in ciuda revirimentului din 812-15 care nu a reusit sa il egaleze pe

Ctin in ceea ce priveste persecutiile.

Incepe cu o propaganda pentru iconoclasm de speta comunista,

organizand intalniri unde ii invita pe toti sa se exprime liber cu privire la

problema, dar cei care se exprimau ca fiind impotriva politicii sale, erau

arestati. Astfel reuseste sa scape de opozanti. Politica dura iconoclasta incepe in

52

Si-a primit porecla de la faptul ca s-a defecat in cristelnita.s

anii 50 ai secolului al 8 lea. Pentru a-si stabili dogma, organizeaza un sinod la

10 feb si deschide lucrarile sinodului la Hieria. Acest sinod se mai numeste si

akephal caci Atanasie murise in 753. La ultima sedinta, imparatul numeste

patriarh pe Constantin de Sylaion fara sa consulte sinodalii. Spre deosebire de

prima persecutie, aceasta capata un caracter antimonahal.

Una dintre cele mai importante personalitati iconofile este Stefan cel Tanar

sau Nou pe care Ctin a incercat sa il atraga de partea lui si care va fi ucis pe

strazile Copolului.

O buna parte a politicii de persecutie se datoreaza strategului

Thrakesionului, Mihail Lachanodrakon care:

-biciuie calugarii in public

-inchide manastiri

-obliga calugarii si caluaritele sa se casatoreasca

-obliga pe calugari sa mearga in hipodrom insotiti de prostituate.

Acestora se adauga multi demnitari bizantini iconoduli intre care se numara si

marele logofat al dromurilor, strategul Traciei, prostratonul lui Ctin si altii.

11.2 Politica externa.

11.2.1Razboaiele cu arabii. Situatia din timpul domniei sale era mult mai buna datorita victoriilor lui Leon

III impotriva arabilor si datorita disensiunilor din interiorul califatului, dinastia

ummayada fiind inlocuita de cea abassida in timpul careia a fost mutata capitala

de la Damasc la Bagdad si greaca isi pierde locul in cancelarii.

In 746, Ctin cucereste N Siriei inclusiv orasul natal al neamului sau,

Germanikeia si transplanteaza prizonieri mai ales spre zonele de granita cu

Bulgaria. Strategul Kibyrhaiotilor, amiralul flotei bizantine, repurteaza o

victorie in 747 impotriva unei armate venite din Alexandria iar in 752 cucereste

doua cetati importante: Theodosopolis si Melitene, fiind iarasi transplantati

locuitori la granita cu Bulgaria.

11.2.2 Pericolul bulgar. In afara acestor masuri, Contantin, pe linia granitei ridica sau consolideaza

cetati, fapt care ii obliga pe bulgari sa reactioneze in 756. Impotriva lor au fost

duse aproximativ noua campanii militare, razboaiele acestea au fost cele care i-

au adus faima si, de altfel, si sfarsitul, deoarece acesta se va stinge din viata in

775 in drum spre o batalie.

In 762 ajunge la putere in statul bulgar, hanul Teletz care este

reprezentantul boierilor aflati in opozitie fata de populatia majoritara slava din

care o mare parte emigreaza spre imperiul Bizantin unde sunt colonizati in

Bithynia.

Raspunsul militar al lui Ctin vine in 763 cand o flota care transporta

cavaleria bizantina urca pana la gurile Dunarii iar armata de infanterie urca pe

uscat prin Tracia, intalnindu-se la Anchialos (Pomoria) unde inregistreaza o

victorie decisiva. Teletz este ucis si urmeaza o perioada de relativa pace

caracterizata de schimbari succesive fata de bizantini, tonul fiind dat de

conducator,anume, daca acesta era de origine slava era pro-bizantin iar daca era

de origine turcica era anti-bizantin.

In 772 ajunge la conducere Telerig si astfel Bulgaria devine din nou anti-

bizantina. Se repeta cu acelasi succes istoria din 763, armata bizantina atacand

dupa aceeasi tactica armata bulgara. Acestia sunt obligati sa incheie un tratat

avantajos de pace pentru bizantini. Telerig va sfarsi ca fugar in Copol, de frica

unor conspiratori proveniti dintre boierimea bulgara.

11.2.3 Politica in Occident Papa Zaharia isi da seama de situatia precara a lui si de faptul ca Bizantul nu e

capabil sa il ajute, dar mai realizeaza ca exista un regat ortodox care il poate

ajuta, regatul franc, condus de majordomii regilor merovingieni, respectiv,

carolinginenii, anume, Pepin cel Scund.

Pepin trimite o scrisoare papei cu o intrebare simpla: este corect ca cel

care conduce sa nu fie conducator si cel care este conducator sa nu conduca?

Raspunsul este favorabil si acesta va declansa intrarea succesorului sau, Stefan

II in tratative cu Pepin, cu care se intalneste la Ponthion in 754 unde se

realizeaza transferul de autoritate, unde se legitimizeaza deoarece legea salica

nu le permitea sa conduca. Practic a fost pusa in practica vechea politica qui pro

quod sau do ut des.

Pepin ii infrange pe longobarzi si ofera teritoriile fostului exahat de

Ravena, transforma Roma in stat in baza donatio constantini, document fals de

secol VIII care stipuleaza ca basileul Ctin cel Mare, videcat fiind de papa

Silvestru ii da o buna parte din teritoriul Italiei, anume viitorul exarhat de

Ravena.

In acest fel, din cauza politicii iconoclaste, Roma se indeparteaza de

Copol, punctul culminant reprezentandu-l ziua de Craciun a anului 800 cand

imparatul germanic este incoronat de papa.

12. Irina "imparat al Bizantului"

797-802 Ειρήνη αρανηαπήταινα/η Αθηναία βαζιλεύς

Este a doua ateniana care ajunge pe tronul Bizantului si prima de care se leaga

intaia restaurare a icoanelor. Depasirea acestei crize a fost diferita, deoarece

acum imperiul nu are de-a face cu doua parti intre care trebuie sa se faca un

compromis, ci cu o politica de dictatura imperiala si bisericeasca.

Ea veanea din Atena (750/5), zona iconofila, si se tragea dintr-un neam

neimportant pentru politica: Sarantapechos.

Pe 1 noe 769 vin in Copol pentru a se casatori cu Leon IV Cazarul, fiul

lui Ctin V care a avut 3 sotii (Irina,Maria,Eudoxia) si 7 baieti (Leon, Nichifor,

Cristofor, Niketas,Eudokimos, Anthimos, Anthousa). Ea a asumat numele

soacrei si a fost a doua optiune pentru fiul lui Ctin, prima fiind Gisela, fiica lui

Pepin. Se pare ca intre cele doua case era dorita o alianta care insa nu se va mai

materializa.

Este incoronata ca imparateasa in decembrie 769 si jura ca nu va tolera

cultul icoanelor. Dupa aceasta urmeaza cununia religioasa in Biserica Sf. Stefan

din palatul Daphne. Imediat dupa urcarea pe tron (776), alege sa isi incoroneze

fiul care atunci era in varsta de 5 ani si care se va confrunta si el la randul lui cu

problema contestarii din partea celor cinci frati doarece ar fi trebuit incoronat in

locul sau Nichifor.

12.1 Politica iconoclasta a lui Leon IV (750-780).

Leon nu mai este atat de vehement si permite reintroducerea cultului Maicii

Domnului53 si s-a aratat nu foarte antimonahal. Totusi, in anul mortii sale

porneste o persecutie dura, soldata cu morti si din randul demnitarilor.

Kedrenos, scriitor din sec. IX relateaza ca Leon chiar ar fi gasit

imparatesei doua icoane intr-o perna, fapt care a dus la deteriorarea si ruperea

legaturii dintre ei.

12.2 Opozitia Irinei.

Imediat dupa moartea sotului, Irina preia regenta si reuseste chiar sa descopere

o lovitura de palat. Ea ordona tunderea lor in monahism si hirotonirea lor,

obligati fiind sa impartaseasca multimile in Sf. Sofia in ziua de Craciun a

anului 780, facandu-i pe oameni sa realizeze faptul ca nu mai sunt printi, ci

prelati.

Pentru consolidarea pozitiei incearca o casatorie cu fiica lu Carol cel

Mare, Rotrud/Erythro si chiar trimite un anume Elisei pentru a o introduce pe

53

La Hieria fusese interzis si cultul sfintilor in baza conceptiei platoniciene ca materia este rea in sine

si nu poate reprezenta pe Dumnezeu.

viitoarea consoarta in limba si cultura greaca, insa peste noapte logodna va fi

rupta, acesta casatorindu-se cu Maria de Amnia, nepoata magnatului Filaret din

thema Armeniakon.

Un alt fapt important pentru politica ei il constituie indepartarea

pericolului ocuparii tronului de catre generalii ei prin inlocuirea lor cu eunuci

care, desi nu erau iubiti de armata, au fost conducatori capabili. Cel mai

stralucit dintre ei este Saurakios/Stavrakios care a ajutat-o mult pe imparateasa

la pastrarea tronului.

Dintre cele mai importante comploturi amintim:

o 761- cel al strategului Siciliei, Elpidios si dezertarea lui la arabi o cel al strategului Bukellarionului, Tatzatios si dezertarea lui la arabi care

va determina ruperea incercuirii bizantine a armatei arabe conduse de

Harun al Rashid, viitorul calif, Anatolia ramanand prada trupelor sale. In 782, Stavrakios reuseste sa ii infranga pe slavii din S Greciei, din

Peloponez si sa-i supuna, armatele izbutind sa urce pana la Philippopolis. Ca

urmare a acestei victorii, Beroia (Veria) este reconstruita si redenumita

Irinopolis.

12.3 Politica religioasa a Irinei. Dupa moartea lui Leon, conform lui Teofan, incepe o politica favorabila

iconoclastilor, permite oamenilor sa poata intra in cinul monahal (Teodor

Studitul, Teofan Marturisitorul/Cronicarul), reconstruieste un numar important

de biserici si reconstruieste altele.

12.3.1 Sinodul VII Ecumenic Niceea-Copol (787).

Ideea convocarii lui este pusa pe seama patriarhului Pavel care, de altfel, pentru

a se pocai pentru pacatul de a fi sustinut iconoclasmul, se retrage la manastire

in 784.

Tarasie era un functionar si va fi hirotonit arhiereu in decursul a trei zile

(25 dec 784), fapt care ii va atrage si critica. El a fost ales in urma unui consiliu

al senatorilor tinut in patul Magna Aura. In 785 ii trimite o scrisoare papei

Adrian I in care il roaga sa trimita legati in Copol pentru sinod, lucru care se va

si intampla, legatii fiind Petru, iconomul bisericii Sf. Petru si Petru, staretul

manastirii Sf. Sava din Roma.

La 1 august 786 incep lucrarile in Copol, in biserica Sf. Apostoli, numai

ca scolarii si excubitii intra in biserica si ameninta cu moartea pe cei care nu

parasesc sinodul deoarece ei vedeau in restaurarea cultului un atac la idolii lor.

Imparateasa dizolva sinodul si se foloseste de urmatoarea strategie: transfera

aceste trupe problematice in Asia Mica, motivand ca este nevoie de ajutorul lor

acolo, dar nu le trimite pur si simplu, ci, le dezarmeaza si le dizolva

regimentele, in locul lor adunand trupe din Tracia care erau iconofile si au

asigurat paza la sinod. De asemenea, infiinteaza o garda persoanala numita

"Straja", admitand in cadrul ei numai iconofili.

In 787 redeschide lucrarile in Niceea, atat pentru a preintampina

eventuale inverventii nedorite din partea soldatilor iconoclasti, cat si pentru a

da sinodului autoritate, amintind de cel din 325. Lucrarile finale si semnarea

Horosului au loc in Copol.

La sinod au participat 365 de episcopi care resping iconoclasmul si

condamna pe patriarhii iconoclasti dar care nu pedepsesc pe nimeni, avand in

vedere faptul ca exista deja o generatie crescuta in traditia iconoclasta.

Majoritatea se vor pocai, cu exceptia lui Ioan Gramaticul care se va opune

puternic deciziilor. Politica lui Tarasie a fost de a-i lasa in scaune pe

iconoclasti, dar avand grija ca la moartea acestora sa fie inlocuiti cu arhierei

iconoduli.

12.4 Pauza in domnie

Irina a avut o relatie dificila cu fiul ei pe care a avut grija sa il traga mereu in

umbra si a carui viata a controlat-o. Basilissa chiar a obligat armata sa jure ca

niciodata fiul ei nu va domni atata timp cat ea este in viata si sa nu aclame

numele lui inaintea numelui ei. Problemele au inceput sa apara atunci cand

trupele din Copol au depus juramantul, dar cele din themele armeniacilor, nu.

Desi Alexios Mousalon, capetenia Strajerilor este trimis sa innabuse

revolta armeniacilor, insa se creeaza o contramiscare deoarece acesta este numit

strateg. Totul se indreapta impotriva ei, iar in octombrie 790 pierde in fata

fiului ei si este obligata sa paraseasca palatul. Cu toate acestea, printr-un tertip,

ea va reveni in 792.

12.5 Constantin VI Constantin se dovedeste a fi un bun strateg in luptele cu bulgarii. Acum se

iveste vechea problema a celor cinci frati, avand loc o noua revolta in favoarea

lui Nichifor. El insa innabusa revolta, pe Nichifor il orbeste iar celorlalti patru

frati le taie limbile. In urma acestei revolte este orbit si Alexios, strategul

armeniacilor si ca urmare izbucneste o noua revolta, armeniacii devenind astfel

din prieteni devotati, dusmani si asa, Constantin ramane vulnerabil influentelor

mamei sale.

12.6 Disputa Miheana – impotriva adulterului (795)

Lui Ctin nu i-a placut de Maria de Amnia si drept urmare isi ia o metresa, pe

Teodota, se pare ca tot la indemnul mamei, care dorea sa o inlature pe Maria.

Concubina se pare ca era verosiara lui Teodor Studitul si nepoata lui Platon de

ma manastirea Sakkudion. Ctin o va alunga pe Maria si se va recasatori cu

Teodota, fapt care ii va scandaliza pe multi. Cubiculara Irinei va primi de

asemenea si titlul de augusta care nu i-a fost acordat si Mariei. Platon declara

aceasta relatie adultera (moichos) si deoarece patriarhul consfintise ca staretul

manastirii Kathara, Iosif, sa savarseasca Sf. Cununie, rupe comuniunea cu

Tarasie si il considera excomunicat.

In 797, Ctin, esuand in incercarile de aplanare a conflictului, ii aresteaza

pe Platon si pe ceilalti monahi sustinatori ai sai, inclusiv pe Teodor Studitul pe

care ii exileaza in Tesalonic. Lipsit de sustinere politica si religioasa, probabil

din ordinele Irinei, se intra in camera sa- camera de purpura- si este orbit,

moment in care Irina devine singura stapanitoare a Bizantului.

12.7 Carol cel Mare

In Apus, intotdeauna pentru scaunul Romei au existat familii care sa se lupte

pentru impunerea favoritului lor, astfel, in aceasta perioada Leon III era prins la

mijlocul acestor conflicte si este nevoit sa apeleze in 798 la Carol cel Mare care

vine la Roma, ii intareste episcopatul si face ordine in oras, pedepsind pe cei

care l-au batut anterior pe papa. Ca multumire, Leon il incoroneaza pe Carol in

ziua de Craciun a anului 800 ca imparat al Apusului. Cronicarul lui Carol ne

relateaza incoronarea in cadrul careia auzim pentru prima oara de ungerea

propriu-zisa a imparatului. Leon, de fapt a creat aceasta ceremonie, si ungerea a

constat in turnarea unei galeti de ulei pe capul noului imparat.

Imperiul Oriental a tratat aceasta incoronare conform cu ideile dominante

ale epocii. Evenimentul din anul 800 a fost privit ca una din numeroasele

tentative de rebeliune impotriva suveranului legitim si a existat teama ca noul

imparat s-ar putea indrepta spre Copol pentru a o detrona pe Irina si a ocupa

prin forta tronul.

El, pentru intarirea crestinismului si recunoasterea titlului a dorit o

alianta prin casatorie cu Irina faptul nu se mai poate implini deoarece basilissa

este detronata si exilata in Insula Principos unde moare in anul 802 iar in locul

ei urca pe tron un oarecare Nichifor, instaurandu-se o perioada de tranzitie pana

la dinastia amoriana. Abia in 812 la Aix-la-Chapelle (Aachen), legatii

imparatului Mihail I Rangabe l-au salutat pe Carol cu titlul de imparat. Cu toate

acestea, titlul imperial obtinut de Carol nu a avut o cariera prea lunga. In timpul

tulburarilor care au urmat, precedate de dezintegrarea monarhiei lui Carol, titlul

a trecut in mana unor detinatori ocazionali pentru ca sa dispara complet in

prima jumatate a secolului al X lea si sa reapara in a doua jumatate a aceluiasi

secol, de data aceasta, in forma sa mai putin istorica: Sfantul Imperiu roman de

natiune germana.

12.8 Perioada de tranzitie.

Nichifor I 802-811

Staurakios 811

Mihail I Rangabe 811-813 casatorit cu sora lui Staurakios

Leon V Armeanul 813-820

Revolutia din 802 a detronat-o pe Irina si l-a ridicat pe tron pe Nichifor I care

potrivit surselor orientale, era de origine araba. El era fostul ministru de finante

si a facut parte din complotul care a detronat-o pe Irina din considerente

financiare. El este intronat din cauza politicii dezastruase financiare a Irinei,

care avea nevoie de sprijin popular si, drept urmare a luat masuri de relaxare

fiscala si a improprietarit manastirile.

Nichifor a anulat politica ei si a reintrodus taxele, impozitele si

manastirile in sistemul de fiscalizare. El va avea mai multe dificultati pe plan

extern, cu bulgarii, decat pe plan intern. Aplica taxa kapnikon taranilor care

lucrau pe terenurile Bisericii, taxa care se pare ca a fost anulata de Irina.

Introduce de asemenea, o alta taxa care mai tarziu se va numi allelenyon si care

presupunea finantarea echipamentelor militare ale locuitorilor mai saraci de

catre sate. A inceput sa taxeze cumpararea sclavilor dincolo de granita de la

Abydos si a intarit taxarea mostenirii. Teofan Marturisitorul a condamnat

masurile imparatului alaturi de alte fete bisericesti si monahi oarecum incurajati

de sustinerea patriarhului si de relasarea disputei miheene. Cu toate acestea,

Nichifor a reusit sa reintregeasca randurile armatei si flotei si a pornit un

program de refortificare. A repopulat si reenelizat Grecia cu ajutorul unor orase

din Asia Mica si a reorganizat apararea Greciei prin intemeierea unor noi theme

inclusiv cea a Thesalonicului. In ciuda succesului administrarii interne,

Nichifor nu a reusit sa aiba parte de aceeasi reusita pe plan extern. O revolta a

lui Bardanes Tourkos in 803 a slabit apararea in Asia Mica permitand lui al-

Rashid sa captureze Tyana in 806. Nichifor a incercat sa obtina pacea si a si

reusit in 807 platind un tribut umilitor. Tot in 803 incheie un tratat numit Pax Nicephori cu Carol cel Mare dar refuza

sa ii recunoasca demnitatea imperiala. Relatiile s-au deteriorat si au dus la un razboi

pentru Venetia in 806-810. In acest proces, Nichifor a innabusit o rebeliune in Venetia

in 807 dar a suferit pierderi mari in fata francilor. Conflictul a fost rezolvat numai dupa

moartea basileului iar Venetia, Istria, coasta Dalmatica si S Italiei au fost desemnate

Estului in timp ce Roma, Ravenna si Pentapolis au fost incluse in regatul Vestic.

El a cazut in batalia cu bulgarii din 811 fiind primul imparat care a murit in batalie

in maini barbare de la batalia de la Adrianopole din 378, si tronul a trecut pentru

cateva luni fiului sau, Sauvrakios care fusese si el grav ranit il campania bulgara.

Saurakios a murit in acelasi an, dupa o asa zisa domnie de doua luni, dar chiar

inaintea mortii a fost detronat in favoarea kouropalatului Mihail I din familia

greceasca Rangabe, casatorit cu Procopia, sora lui Saurakios. Mihail I a intrat sub

influenta patriarhului Nichifor I si apoi, la finalul controversei miheene in 809, a lui

Teodor Studitul. Politica financiara a imparatului Nichifor a devenit un fapt al

trecutului deoarece Mihail a marit donatiile catre manastiri si biserici. Cea mai

importanta schimbare din timpul sau a fost aceea a relatiilor diplomatice cu Carol

cel Mare. Mihael a recunoscut titlul imperial de basileu al lui Charlemagne in 812

si a primit inapoi teritoriile de pe coasta Adriatica. Infrant de bulgari in 813, Mihail

a fost nevoit sa abdice in favoarea lui Leon V.

Leon V Armeanul a inceput a doua perioada iconoclasta in 815. Ioan

Gramaticul a pus bazele unui sinod in Copol care a reinstaurat politica iconoclasta

care a dus la persecutarea calugarilor iconofili cum ar fi Teodor Graptos. Patriarhul

Nichifor I a refuzat sa semneze actele sinodului si a fost depus. Thedotos I

Kassiteras a fost pus in locul sau. Experienta anterioara a lui Leon ca si strateg al

themei Anatolikon probabil a contribuit la numirea lui Toma Slavul, Manuel si

Mihail (II) ca si comandanti militari. Mihail l-a asasinat pe Leon in ziua de Craciun

a anului 820 in Sfanta Sofia, fapt care a patat reputatia noii dinastii.

Mihail II era originar din fortareata Amorion din Frigia; drept urmare,

dinastia sa este numita amoriana.

VI. Dinastia de Amorium

820-867

Mihail II Gangavul 820-829

Teofil 829-842

Mihail III 842-867

Mihail II era un provincial grobian si ignorant care isi petrecuse tineretea in Frigia

printre eretici, evrei si frigieni semielenizati. Un izvor sirian afirma chiar ca era

evreu prin nastere. Cand a murit, tronul a trecut fiului sau, Teofil care a fost

casatorit cu celebra restauratoare a Ortodoxiei, Teodora, originara din Paflagonia.

Teofil, spre deosebire de tatal sau, a fost iconoclast si, pentru ultima oara, a reinviat

iconoclasmul, probabil la initiativa lui Ioan VII Gramatikos. In ciuda exemplelor

proeminente ale iconodulilor care Teodor si Teofan Graptos si iconarul Lazar care

au suferit pedepse drastice, nu a putut sa o impiedice pe sotia sa, Teodora sa

venereze icoanele. In ciuda ajutorului generalilor Teofobos si Manuel, in 838,

Mutasim l-a infrant pe Teofil la Dazimon si a luat Ancyra si Amorionul. Pierderea

Amorionului, orasul mama a lui Teofil, a fost in special umilitoare.

Ultimul membru al acestei familii a fost fiul lor, depravatul si

incapabilul Mihail III care a ramas cunoscut cu supranumele de Betivul. Pe

timpul minoratului sau, mama sa, Teodora a fost suveranul oficial al Imperiului

timp de 14 ani. ea a incredintat toate problemele guvernamentale favoritului

sau, Bardas. Cu toate acestea, se pare ca nu era chiar omul incompetent descris

de istoricii loiali lui Vasile I care l-a si asasinat. Mama sa impreuna cu Teoctist

au restaurat venerearea icoanelor guvernand ca regenti pana in 856 cand s-a

lepadat de ei. Pana in 866, unchiul sau, Bardas va fi adevaratul conducator. El a

organizat universitatea la Magnaura si a lucrat cu patr. Fotie pentru a facilita

misiunea lui Chiril si Metodie. In timpul sau s-au inregesitrat succese impotriva

arabilor, inclusiv o victorie in 863 impotriva lui Umar, emirul de Melitene.

Ankyra a fost reconstruita si fortificatiile de la Niceea au fost refacute iar in

860 a avut loc primul atac rus impotriva Copolului.

In aceasta perioada, in califatul arab avem de-a face cu trei califi foarte

capabili:

Harun al-Rashid (786-809)

Al-Mamun (813-833)

Al-Mu'tasim (833-842)

13.1 Rascoala lui Toma Slavul (821-823)

Rascoala a avut loc in timpul lui Mihail II si a pornit din Rasarit, fiind

sustinuta de califul Al-Mamun care insista sa fie incoronat ca imparat al romeilor in

Antiohia de Patr. Iov. Califul trimite o armata care sa atace Copolul pe uscat si pe

apa. Regele bulgarilor insa l-a ajutat pe basileu si a infrant armatele terestre.

Michael II

Toma, comandant militar de origine slava din regiunea Pontului a ajuns sa fie

cunoscut in timpul imparatilor Mihail II si Leon V aflandu-se sub tutela generalului

(monostrategos) Bardanes Tourkos timp in care a ocupat functia de ofiter

(spatharios). Dupa ce in 803 rebeliunea lui Bardanes esueaza, Toma cade in

obscuritate pana cand Leon V urca pe tron cand este ridicat la grad militar inalt (a

primit comanda foederatilor si a tourmei-infanteriei). Dupa asasinarea lui Leon si

uzurparea lui Mihail, Toma s-a revoltat dorind sa ocupe tronul. Toma era sustinut

de majoritatea themelor si a incheiat o alianta cu califatul abbasid.

In ceea ce priveste cronologia, exista cateva controverse, data inceperii

revoltei sale in thema Anatolikon ne fiind stabilita cu exactitate. Este posibil ca el

sa isi fi inceput revolta imediat dupa asasinarea lui Leon sau chiar inaintea

uzurparii lui Mihail. Imperiul a fost divizat intr-o disputa care pare sa fie mai putin

o rebeliune si mai repede un concurs pentru tron intre concurenti egali. Mihail

detinea Copolul si provinciile Europene, controla birocratia imperiala si a fost

incoronat de Patriarh dar a ajuns sa detina tronul prin crima, in timp ce Toma a fost

sustinut in mod legitim in dorinta de a il razbuna pe Leon si a castigat suportul

themelor din asia si mai tarziu din Europa. Toma era cunoscut, popular, si respectat

in Asia Mica unde si Leon V gasea sustinere. Mihail, pe de alta parte, era aproape

necunoscut in afara capitalei; istoria sa militara era destul de neremarcabila, era

needucat si vulgar, iar faptul ca era balbait il facea sa fie badjocorit. De asemenea i

se imputa faptul ca era simpatizant al sectei eretice a athinganilor intemeiata de

Teodor Bancherul, secta monarhianista din Frigia de care apartinea si familia sa.

Cronicile bizantine spun ca Toma nu a cerut tronul in numele sau, ci si-a

asumat identitatea imparatului Constantin VI care a fost depus mama sa, Irina in

797 dar aceasta istorie s-ar putea sa se bazeze doar pe faptul ca Toma a dorit sa fie

incoronat cu numele de Constantin sau din cauza faptului ca era iconodul,

restaurarea icoanelor facandu-se sub Ctin VI. Dar faptul ca el a facut alianta cu

theme care erau iconoclaste face destul de dificila aceasta ipoteza si avand in

vedere stadiul in care se afla controversa, este posibil sa nici nu fi purtat un rol in

revolta lui Toma.

Pentru ca Teofan Continuatus a spus ca servitorul s-a ridicat impotriva

stapanului, soldatul impotriv ofiterului, captianul impotriva generalului, istoricii

considera ca revolta sa reprezinta exprimarea nemultumiri populatiei rurale care a

suferit mult in urma multelor taxe. Genesios si alti cronicari spun ca a castigat

suporl egiptenilor, asirienilor, iberienilor, hunilor, vandalilor, armenilor s.a.m.d fapt

care a dus la parerea ca rebeliunae sa a reprezentatm o revolta a grupurilor etnice

non-grecesti.

Ca si comandant al foederatilor, Toma avea cartierul general in Amorion, capitala

themei Anatolikon. Intreprinderea sa a fost bine primita in intreaga Asie Mica. La

scurt timp toate themele Asiatice il sprijineau pe Toma, cu exceptia Opsikionului

care era condus de patricianul Katkylas, nepotul lui Mihail II si themei Armeniakon

care era condusa de strategul Olbianos. Thema Thrakesion a stat intial in cumpana

intre cei doi rivali, pentru ca in cele din urma sa treaca de partea lui Toma. Asadar

Toma a fost sprijinit de mai mult de doua treimi din armata asiatica a imperiului in

timp ce oficialitatile il sprijineau financiar dupa ce au refuzat sa mai trimita bani

catre capitala. Raspunsul lui Mihail a fost de a comanda armata armeniacilor sa il

atace pe Toma. Acestia au fost infranti cu usurinta si Toma a inaintat prin partile

estice ale themei Armeniakon pentru a ocupa regiunea de frontiera a Chaldiei.

Cucerirea themei Armeniakon a fost lasata incompleta deoarece abbasizii, profitand

de razboiul civil, au inceput raiduri pe mare si pe uscat impotriva sudului Asiei

Mici, unde Toma a lasat in urma trupe. In loc sa se intoarca sa faca fata acestor

raiduri, Toma a inceput o invazie la scara mare impotriva abbasizilor in 821, fie in

Siria fie in teritoriile armene detinute de arabi. El a trimis un emisar la califul al-

Ma'mun care a fost impresionat de demonstratia de forta si a fost deschis

propunerilor sale in special in contextul problemelor intestine (rebeliunea

Khurramitilor- miscare politica si religioasa iraniana -condusi de Barak

Khorramdin). Toma si Ma'mun au incheiat un tratat de pace si alianta mutuala.

Califul a permis lui Toma sa recruteze oameni din teritoriile detinute de arabi si i-a

permis sa calatoreasca in Antiohia unde a fost incoronat imparat de patriarhul

iconofil, Iov. In schimb, Toma, se pare ca a promis sa cedeze teritorii si sa devina

vasal al Califului, desi termenii intelegerii sunt inca necunoscuti. In acelasi timp,

Toma a adoptat un tanar de origine obscura pe care l-a numit Constantius si l-a

desemnat ca fiind co-imperator. Intre timp, Mihail II a incercat sa castige

sustinerea intre iconofili numind o ruda a sa ca si Arhiepiscop al Efesului dar

planul a esuat cand acesta a refuzat sa fie hirotonit de catre patrarhul iconoclast

Antonie I Kassimates. Intr-un efort de a consolida puterea asupra celor doua theme

Asiatice care inca il sustineau, Mihail a anuntat o reducere a taxelor cu 25% intre

821-822.

Pana in vara lui 821, Toma si-a consolidat pozitia in est desi themele

Opsikion si Armeniakon nu erau de partea lui. Acum si-a orientat privirea spre

premiul ultim: Copolul, a carui posedare ii acorda legitimitate deplina ca imparat.

Toma a adunat armata, provizii si masini de razboi. Pentru a face fata puternicei

flote imperiale, a construit noi nave care sa se alature flotei care venea din themele

navale ale Kibirhayotilor si Marii Egee si probabil a adaugat nave si din thema

Hellas. Toma l-a desemnat pe Grigorie Pterotos- general si nepot al lui Leon V-

comandant al flotei. In octombrie, flotele loiale lui Toma erau deja adunate in

Lesbos si armata lui Toma a inceput marsul din thema Trakesion spre Abydos unde

intentiona sa treaca in Europa. In acest moment, Toma a suferit prima schimbare de

noroc, inainte de plecarea pentru Abydos, a trimis o armata condusa de fiul sau

adoptiv, impotriva armeniacilor. Constantius a fost prins intr-a ambuscada de catre

stratehul Olbianos si ucis, dar armata a reusit sa se retraga cu destul de putine

pierderi. Capul lui Constantius a fost trimis lui Mihail care l-a trimis la randul sau

lui Toma care insa nu s-a abatut de la plan. Pe Constantius a fost inlocuit cu un alt

individ obscur, un fost calugar, adoptat cu numele de Anastasie. Anticipand

miscarile lui Toma, Mihail a inceput intarirea garnizoanei themelor din Tracia si

Macedonia pentru a asigura loialitatea lor. Cand Toama a ajuns, locuitorii l-au

primit cu entuziasm asa ca Mihail a fost nevoit sa se retraga in capitala care era

pazida te tagmata imperiala reintarita cu trupe din Opsikion si Armeniakon. De

asemenea, Mihail a ordonat repararea zidurilor si inchiderea intrarii in Cornul de

Aur. Judecand dupa atitudinea destul de pasiva a lui Mihail, fortel sale trebuie sa fi

fost inferioare lui Toma. Se pare ca Toma avea o armata de 80.000 de soldati pe

cand Mihail, de 35.000.

Intai a ajuns flota in capitala. Neintampinand nici o opozitie din partea flotei

imperiale, rebelii au rupt lantul Cornului de Aur si au stationat la gurile raului

Barbysos unde au asteptat venirea armatelor. Toma a ajuns la inceputul lui

decembrie. Spre deosebire de provinciali, cei din Constantinopol erau sustinatori

loiali ai lui Mihail. Pentru a incuraja pe soldati, Mihail a pus pe fiul sau, Teofil sa

conduca o procesiune de-a lungul zidurilor purtand o parte din Sf. Cruce si

Acoperamantul Maicii Domnului.

Dupa ocuparea oraselor din jurul capitalei, Toma a atacat Copolul din trei

directii, probabil sperand ca asaltul sau va impresiona pe locuitori. Anastasius si

Pterotos urmau sa atace zidurile de pe uscat si pe mare in timp ce el ataca zidurile

dinspre Blaherne. Toate atacurile lui Toma au esuat, artileria lui Mihail s-a dovedit

a fi superioara in timp ce vanturile potrivnice dadeau de furca flotei. Decizand ca

operatiunile in mijlocul iernii erau sortite esecului, Toma a suspendat atacul pana in

primavara si s-a retras.

Cand Toma s-a intors, a decis sa concentreze atacul pe sectorul Blaherne.

Cand soldatii au inceput sa atace zidurile, cei din cetate au deschis portile si au

atacat si ei la randul lor. In acelasi timp, flota imperiala a invins pe cea a lui Toma a

carei echipaj a dezertat lucru care incepe sa se petreaca si pe uscat. Grigorie

Pterotos a carei familie se afla in mainile lui Mihail a dezertat, urmat fiind de un

grup de oameni loiali. Cand Toma a aflat, a trimis un detasament care l-a ajuns din

urma si l-a ucis.

Toma a cerut ajutor themelor Greciei de unde ar fi primit in scurt timp 350

de nave, reusind astfel sa reia in forta ofensiva pe mare, atacand capitala dinspre

Cornul de Aur cu flota principala si dinspre Marea Marmara cu flota greceasca care

insa a fost aproape in totalitate distrusa de Mihail care astfel asigura controlul pe

mare.

Pe uscat, armata lui Toma ramane superioara si continua blocada dar nu

reuseste sa castige un avantaj decisiv asa ca Mihail s-a orientat spre Bulgaria cu

care Leon incheiase un tratat de 30 de ani, de unde cere ajutor. In baza unei traditii

scrise ulterioare, se spune ca hanul Omurtag ar fi reactionat din proprie vointa si

impotriva vointei lui Mihail care nu dorea sa fie salvat de popoarele barbare.

In orice caz, in noiembrie 822 a inaintat spre Copol fortandu-l pe Toma sa

ridice asediul si sa se intalneasca la Heraclea/Kedouktos. Din cauza tacerii surselor

in privinta activitatilor bulgare dupa aceasta lupta, se crede ca Toma a invins.

Dupa aceasta, Toma nu a mai putut relua asediul deoarece, pe langa multele

pierderi suferite, flota se predase lui Mihail in timp ce el se lupta cu bulgarii. Toma

a iernat la Diabasis, la 40 de km de Copol. Desi o parte a soldatilor au dezertat,

majoritatea au ramas fideli. In final, la sfarsitul lui aprilie sau incepului lui mai,

823, Mihail a pornit impotriva lui Toma, insotit fiind de generalii Olbianos si

Katakylas care veneau cu intariri din Asia Mica. Toma a pornit si el spre ei, insa

planuia sa foloseasca o stratagema: oamenii sai, demoralizati, se vor preface ca fug

si atunci cand armata imperiala rupe formatia ca sa ii urmareasca, dezertorii se vor

intoarce impotriva lor. Cu toate acestea, multi s-au predat lui Mihail in timp ce altii

chiar au fugit in orase fortificate din apropiere. Toma insusi a cautat sa se refugieze

in Arcadiopolis de unde a plecat spre Heraclea. Mihail a blocat orasele de refugiu

ale lui Toma dar nu a organizat nici un asalt, tintind sa il captureze pasnic,

obosindu-i pe cei care il protejau, dorind sa promoveze o politica prin care sa

demonstreze ca el este milos, sa nu verse sange crestin, dupa cum Mihail insusi

scrie lui Ludovic cel Pios si pentru a nu le arata bulgarilor ca fortificatiile bizantine

sunt slabe. In Asia Mica, partizanii lui Toma sperau sa il determine pe Mihail sa

renunte permintand arabilor sa fara raiduri in provinciile Opsikion si Optimaton

care erau loiale imparatului. Mihail insa a continuat blocada si dupa cinci luni de

asediu, multi au inceput sa dezerteze pentru ca in fina, Arcadiopolisul sa predea

conducatorul in schimbul iertarii imperiale. Toma a fost adus in fata lui Mihail care

si-a pus piciorul pe gatul sau si a ordonat ca mainile si picioarele sa ii fie taiate iar

corpul, tras in teapa. Dupa aceasta a fost predat si Anastasius care a suferit aceeasi

soarta. Numai in Heraclea si Panium, oamenii lui Toma au rezistat pana la

cutremurul din februarie 824. In Asia Mica sustinatorii lui Toma au renuntat

pasnic, numai in thema Kibirhayota, strategul Ioan, pentru putin timp a incercat sa

se opuna. Cea mai puterinica opozitie o intalnim in Asia Mica centrala unde doi

strategoi inca se luptau si au refuzat orice intelegere. In cele din urma cei doi lideri

au fost prinsi in timp ce incercau sa fuga la arabi si au fost crucificati.

Infrangerea a insemnat si infrangerea califului Mamun care in 833 a murit si

a fost succedat de fratele sau, Mutasim. In primii ani ai califatului sau, ostilitatile au

fost suspendate. In 837, Teofil a reluat ofensiva si a fost incununat de succese. A

capturat si a incediat fortareata Zapetra si a invadat si alte localitati. Cu toate

acestea, in 838, Mutasim a echipat o armata numeroasa care a patruns adanc in Asia

Mica si, dupa un lung asediu a ocupat cetatea Amorion. Mutasim urma sa

marsaluiasca spre capitala, dar, primind vesti alarmante despre o conspiratie

militara in patrie, a fost obligat sa isi abandoneze proiectele si sa revina in Siria.

Teofil a pierdut orice speranta de a face fata atacurilor arabe cu forte proprii, si

temandu-se ca va pierde capitala, s-a intreptat catre statele occidentale pentru

ajutor. El va trimite ambasadori pana din Venetia si pana in Spania, ambasadori

care nu vor gasit nimic altceva decat prietenie si nici un ajutor efectiv. In ultimii ani

ai lui Teofil si in timpul lui Mihail III, luptele intestine din califat i-au impiedicat

pe arabii orientali sa reia campaniile serioase impotriva imperiului.

13.2 Primul atac rus asupra Copolului (860/1) Acesta a reprezentat singura expeditie militara majora a khaganatului rus consemnata

in surse bizantine si vest-europene. In data de 18 iunie 860, o flota de 200 de vase a

navigat in Bosfor si a inceput sa jefuiasca suburbiile Copolului. Atacatorii dadeau foc

locuintelor si inecau sau injunghiau pe locuitori. Incapabili sa reactioneze, patriarhul

Fotie le-a spus sa se roage Nascatoarei de Dumnezeu ca sa ii salveze. Dupa ce au

devastat suburbiile, rusii au trecut in Marea Marmara si au inceput sa atace Insulele

Printesei? unde era exilat fostul patriar al Copolului, Ignatie. Imparatul era plecat,

armata imperiala se lupta cu arabii in Asia Mica, flota era ocupata sa se lupte cu

arabii si normanzi in Marea Egee si Marea Mediterana. Cu toate acestea rusii au

fost infranti categoric si au pierdut multe ambarcatiuni. Despre acest atac aflam din

omilia patriarhului Fotie de la care aflam si pentru prima oara de rusi (Ρφς) care

inainte erau numiti taurosciti.

13.3 Conflictele cu arabii

Desi dinastia califatului este inlocuita cu cea abbasida, nu a reusit sa se impuna pe

tot teritoriul dinastiei ummayade. Asadar musulmanii persani/iranieni vor reusi sa

se impuna in aceasta perioada in teritoriile cucerite dupa 640-647, adica cele din N

Africii unde apare dinastia aglabidă. De asemenea se mai observa o alta scindare cu

teritoriile din Spania unde dinastia care se va impune va fi cea ummayadă.

Chiar in prima parte a secolului al IX lea, arabii africani i-au ajutat pe slavii

din Pelopones in isurectia lor si in asedierea orasului Patrae. In timpul domniei lui

Mihail II, imperiul a pierdut insula Creta, de o deosebita importanta strategica si

comerciala, care a fost ocupata de emigranti arabi din Spania care au cautat initial

refugiu in Egipt. Pierderea Siciliei a fost si mai importanta. Inca din secolele VII-

VIII aceasta a devenit tinta atacurilor arabe, desi ele nu au fost foarte serioase. In

timpul dinastiei amoriene, insa, conditiile s-au schimbat. La sfarsitul domniei lui

Mihail II, Euphemios a organizat o rebeliune impotriva imparatului iar mai tarziu s-

a proclamat suveran. Stiind ca fortele proprii erau insuficiente, a apelat la arabii

africani pentru ajutor. Acestia au debarcat in Sicilia, dar in loc sa il ajute pe

Euphemios, au inceput cucerirea insulei iar aceta a fost ucis de sustinatorii

imparatului. Arabii s-au stabilit in Palermo si au cucerit treptat Sicilia astfel ca pana

la sfarsitul dinastiei numai Siracusa a ramas in mainile crestinilor. Din Sicilia,

arabii au avansat in Italia.

13.4 Imperiul Bizantin si bulgarii

In 811, dupa mai multe ciocniri cu bulgarii, are loc expeditia ampla a lui Nichifor I

impotriva hanului Krum in cursul careia a fost atras cu armata sa intr-o ambuscada

si a suferit o grava infrangere. Insusi Nichifor a cazut in batalie, fiul sau Staurakios

a fost grav ranit iar armata aproape complet masacrata. Hanul a facut din craniul

imparatului o cupa si boierii bulgari au baut din ea. In 813, Krum il infrange si pe

Mihail I care inainta in directia sa in fruntea unei armate destul de puternice, incat

si trupele asiatice fusesera retrase de la frontiera orientala pentru a o intari.

Superioritatea numerica a trupelor bizantine a fost zadarnica; ele au fost infrante

decisiv si obligate sa se retraga pana sub zidurile Copolului. In acelasi an, la scurt

timp dupa urcarea pe tron a lui Leon V, Krum a condus ofensiva spre Copol,

asediind orasul insa inaintarea a fost s-a oprit. Krum a murit subit, oferind

Imperiului un ragaz temporar din partea amenintarii bulgare. Cu toate acestea, el a

reusit sa cucereasca Adrianopolul ai carui locuitori i-a transplantat in Bulgaria.

In timpul domniei lui Leon, succesorul lui Krum, Omurtag, incheie un acord

de pace pentru 30 de ani. In principal, acordul s-a ocupat de problema delimitarii

frontierelor dintre cele doua state in provincia Tracia. Leon a reconstruit cateva din

orasele ruinate ale Traciei si Macedoniei. De asemenea, a ridicat un zid nou, mai

puternic imprejurul capitalei, pentru o aparare mai sigura impotriva eventualelor

atacuri ale bulgarilor.

Relatiile bizantino-bulgare ulterioare nu ai fost marcate de alte evenimente

notabile pana la inceputul deceniului cinci al secolului IX cand tronul bulgar a

trecut in mainile lui Boris al carui nume este strans legat de istoria convertirii

bulgarilor la crestinism.

13.5 Convertirea Bulgarilor sub hanul Boris (852-889)

Credinta crestina patrunsese in Bulgaria cu mult inainte de 850, in principal prin

captivi bizantini luati de bulgari in infruntarile cu trupele imperiale.

Bulgaria, in care se aflau deja doua misiuni crestine, greaca si francă, dorea o

biserica independenta dar pozitia nu ii permitea sa si poata sa opteze pentru asa

ceva cum a fost posibil pentru cazari care s-au convertit la iudaism. Desi misionarii

bizantini sunt primii care vin in Bulgaria, hanul ii favorizeaza si pe franci. Pentru ca

hanul incepea sa oscileze spre Roma cu al carei episcop are si un schimb de scrisori

in care ii adreseaza aproximativ 100 de intrebari, Bizantul trimite o flota la gurile

Dunarii si astfel Boris este fortat sa adopte crestinismul impus de ei. El se va boteza

in 864 si va primi numele de Mihail. Cu timpul, bulgarii vor trece sub influenta

ucenicilor lui Chiril si Metodiu care vor incepe adevarata convertire a maselor.

13.6 Telegraful optic

Teofil reorganizeaza armata si dpv logistic. Daca pana atunci existau fortarete de

granita, el reuseste sa construiasca telegraful optic care doar la cateva minute de la

trecerea granitei de catre arabi anunta Copolul.

Erau doua orologii, unul la granita si altul la Copol care functionau pe baza

sistemului cu foc amplificat de lentile. Tot prin acest sistem erau si anuntate

anumite trupe sa atace.

Acest sistem a fost facut de Leon Matematicianul, nepotul lui Ioan

Gramaticul si cel al carui nume ajunsese pana la Al-Mamun. Istoria ne spune ca un

anume principe arab avea un sclav bizantin care i-a rezolvat problemele de

matematica. Sclavul il ajuta si pe Al-Mamun la problemele de geometrie si astfel

afla si de laudatul sau profesor, Leon care era iconoclast si se retrasese la scoala lui

de matematica. Califul i-a scris lui Teoctist, marele logofat al imparatului, cerand sa

il trimita pe Leon acolo. Basileul, pentru ca sa nu piarda aceasta minte luminata il

implica la reorganizarea Universitatii din Copol si il numeste seful scolii de

filosofie, contribuind la dezvoltarea acesteia.

13.7 A doua etapa a iconoclasmului-815-843. Restaurarea

Ortodoxiei

Politica imparatului Nichifor a fost una de toleranta religioasa combinata cu ideea

dominatiei puterii imperiale asupra Bisericii. Deisi el a recunoscut deciziile

Sinodului de la Niceea, si victoria partizanilor icoanelor, nu a fost un adept

entuziast al acestei miscari. Pentru adevaratii zeloti ai cultului icoanelor, politica

toleranta a imparatului a parut la fel de nefasta ca o erezie. Totusi, in vremea lui,

monahismul a trecut prin cateva momente de neliniste, in special atunci cand

patroarhul Tarasie a fost inlocuit cu Nichifor care a fost avansat la aceasta

demnitate direct dintre laici, prin vointa imparatului.

Mihail I s-a aflat sub influenta constanta a patriarhului si a monahilor. El a

fost un supus fiu al Bisericii si un aparator al intereselor acesteia. In timpul

domniei sale, Teodor si studitii au fost rechemati din exil.

Leon, imediat dupa ce si-a intarit domnia a inceput sa promovezemo politica

iconoclasta. Sub Leon V Armeanul, din cauza provenientei sale dintr-un teritoriu

iconoclast, din cauza esecurilor militare puse pe seama icoanelor si din cauza

constatarii ca imparatii iconoclasti au murit de moarte naturala spre deosebire de

iconodului, reia politica iconoclasta. Patr. Nichifor este depus in 815 pentru ca

protesteaza impotriva dorintelor imparatului si este inlocuit cu Teodot Melissemos

Kassiteras, fidel lui Leon. In acelasi an se organizeaza un sinod care restaureaza

deciziile de la Hieria.

Poti observa ca toti imparatii care au acceptat icoanele au murit fie in exil, fie in batalie. Numai cei care nu au venerat icoanele au murit de moarte naturala, pe cand inca purtau titlul imperial. Toti acesti imparati au fost asezati in mormintele imperiale cu cele mai mari onorurui si inmormantati in biserica Sfintilor Apostoli. Eu vreau sa le urmez exemplul si sa distrug icoanele, astefel incat, dupa ce se va fi savarsit viata mea indelungata si cea a fiului meu dinastia noastra sa continue pana la a patra si a cincea generatie. Masurile iconoclaste au fost contestate vehement de patriarhul Nichifor, care

ulterior a fost depus de imparat. Titlul de arhiepiscop al Constantinopolului a fost

acordat lui Tedor care era in deplin acord cu politica religioasa a lui Leon. In 815

un al doilea sinod iconoclast s-a intrunit in biserica Sfanta Sofia. Actele au fost

distruse dupa restaurarea cultului icoanelor, dar decretul a fost pastrat intr-una din

lucrarile apologetice ale patriarhului Nichifor, fiind astfel publicat.

Dupa ce am stabilit si confirmat invatatura dumnezeiasca primita prin Sfintii Parinti si in conformitate cu cu cele sase Sfinte Sinoade Ecumenice acest sinod a condamnat practica

zadarnica, neindreptatita de Traditie, a producerii si cinstirii icoanelor, preferand adorarea in duh si adevar.

Decretul a indicat mai departe ca, odata cu schimbarea guvernarii cu una feminina,

naivitatea muiereasca a restabilit cinstirea figurilor moarte si a icoanelor fara viata, practica aprinderii de lumanari si a arderii de tamaie. Sinodul a interzis

producerea ilegala a celor numite in mod fals icoane ale Bisericii universale, a

respins venerarea icoanelor confirmata de patriarhul Tarasie si a condamnat

aprinderea de lumanari si candele, precum si ofranda de tamaie inaintea icoanelor.

In esenta, decretul a fost o reproducere a principalelor idei ale sinodului iconoclast

din 754 ale carui acte le confirma. Deoarece a evitat sa numeasca icoanele, idoli,

acest sinod este considerat mai tolerant decat primul sinod iconoclast.

Spre deosebire de prima perioada, iconoclastii celei de-a doua au intampinat

o rezistenta mult mai mare deecat predecesorii lor. Confictul a devenit mai dificil.

Deosebit de puternica a fost rezistenta opusa de Teodor, staretul manastirii Soudios

si discipolii sai, studitii, apologeti ai cinstirii icoanelor care au exercitat o mare

inflenta asupra masei poporului. Si mai mult, Teodor a vorbit si a scris deschis

impotriva interventiei puterii imperiale in problemele bisericii si a aparat principiile

independentei Bisericii, idee destul de absurda. Iritat de activitatea lui Teodor,

imparatul l-a trimis in exil si i-a surghiunit pe discipolii sai. Mihai nu a initiat o alta

perioada de persecutie impotriva cinstitorilor icoanelor,desi, atunci cand Metodie,

care a devenit mai tarziu patriarh al Copolului, i-a remis imparatului scrisoarea

pontificala si l-a implorat sa restabileasca venerarea icoanelor, acesta a fost supus

unei flagelari nemiloase si inchis intr-un mormant.

Urmasul lui Mihai, Teofil a fost un om bine pregatit in problemele teologice

iar domnia sa a reprezentat cel mai aspru moment al celei de-a doua perioade a

miscarii. Principalul consilier al sau si liderul miscarii iconoclaste a fost Ioan

Gramaticul, mai tarziu, patriarh al Copolului, cel mai luminat om al acestei

perioade, care a fost acuzat de practicarea vrajitoriei si magiei. Monahii, dintre care

multi erau pictori de icoane, au fost supusi la pedepse severe. De exemplu, palmele

monahului Lazar, un mester iconar, au fost arse cu fier inrosit iar cei doi frati,

Teofan si Teodor au fost flagelati iar fruntile le-au fost acoperite cu tatuaje

calomnioase compuse de Teofil. Teodora, sotia sa, era o sustinatoare infocata a

cinstirii icoanelor si orientarile sale religioase ii erau cunoscute sotului ei. Atunci

cand Teofil a murit, in 842, Teodora a devenit suveranul oficial al imperiului

datorita minoratului fiului ei, Mihail. Prima sa problema a fost sa restabileasca

cinstirea icoanelor. Opozitia iconoclastilor nu a fost la fel de puternica precum in

vremea Irinei si de aceasta ne dam seama din faptul ca teodorei i-a luat putin peste

un an convocarea unui sinod care sa confirme orientarile sale religioase, spre

deosebire de Irina careia i-a luat sapte ani. Ioan Gramaticul a fost depus si scaunul a

fost ocupat de Metodie. Actele sinodului nu s-au pastrat, dar alte surse arata ca au

confirmat canoanele Sinodului de la Niceea si au restaurat cultul icoanelor. Atunci

cand sinodul si-a incheiat lucrarile, in serviciu solemn a fost oficiat in Biserica

Sfanta Sofia, in prima duminica a Postului Mare, pe 11 martie 843.

In Orientul Apropiat, a doua perioada iconoclasta a fost marcata de

oublicarea unei scrusori comune in favoarea icoanelor, sub numele celor trei

patriarhi orientali din secolul IX: Hristofor al Alexandriei, Iov al Antiohiei si Vasile

al Ierusalimului.

Informatii suplimentare din curs: Teodosie va muri in 847 si in locul sau va

fi numit Ignatie, fara consimtamantul Sinodului. El fusese calugar, era fiul lui

Mihail I si fusese castrat ca sa nu pretinda succesiunea la tron.

Bardas, cu care Teoctist intrase in conflict, nemultumit de influenta lui

Teoctist asupra basilissei, cauta sa ia puterea, asasinandu-l pe holurile palatului si

lasand-o pe Teodora fara sprijin si fortand pe Ignatie sa o calugareasca pe aceasta.

Patr. insa va refuza asa ca Bardas cauta sa il indeparteze si pe acesta. Convoaca

sinodul care a cautat sa numeasca un inlocuitor, pe inaltul functionar Fotie deoarece

venea dintr-o familie iconodula si chiar suferise in cea de-a doua persecutie.

Schisma nu ar fi trebuit sa apara deoarece la sinod, ignatienii au crezut ca

Fotie va fi marioneta lui Ignatie lucru care Fotie nu era. Ignatienii vor apela la papa

iar Bardas ii va persecuta in mod brutal pentru aceasta iar Fotie ameninta cu

demisia daca nu inceteaza. Bardas va fi asasinat de paraclinomenul Vasile, din

ordinul lui Mihail. Povestea spune ca Basile a ajuns la o manastire la a carei poarta

adoarme; staretul va visa ca la poarta doarme imparatul romeilor. Staretul il va

recomanda unui Teofilites care era renumit pentru grajdurile lui si era apropiat de

Bardas. Pe Vasile il va face seful grajdurilor.

La un moment dat, in timpul reunirii unei delegatii bulgare, aveau unul care

nu putea fi invins. Teofilites il aduce pe Vasile si il bate pana la moarte pe bulgar.

Vasile intra in gratiile lui Bardas. Mihail il va pune pe Vasile sa il asasineze pe

Bardas astfel Mihail ramane singur imparat. El s-a gandit ca sa nu dea de banuit, il

insoara pe Vasile cu amanta sa. Vasile organizeaza, insa asasinatul lui Mihail,

astfel, Vasile ajunge imparat al Bizantului si va da nastere celei mai mari dinastii

bizantine, dinastiei macedonene. In 867 depune pe Fotie si in 869 are loc un Sinod

la Copol care il condamna pe Fotie si stabileste ca episcopul poate fi numai cleric.

Draghici Bogdan