Date post: | 03-Jun-2018 |
Category: |
Documents |
Upload: | diana-dandel |
View: | 282 times |
Download: | 4 times |
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 1/365
1
Corvin LUPU Graţian LUPU
IISSTTOORRIIAA RREELLAAŢŢIIIILLOORR IINNTTEERRNNAAŢŢIIOONNAALLEE
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 2/365
2
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 3/365
3
Corvin LUPU Graţian LUPU
II SS TT OO RR II AA RR EE LL AA ŢŢ II II LL OO RR II NN TT EE RR NN AA ŢŢ II OO NN AA LL EE
–– EE uu r r oo pp aa î î nn pp ee r r ii oo aa dd aa aa nn ii ll oo r r 11 99 11 99 -- 11 99 44 77 ––
EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I“
BUCUREŞTI, 2013
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 4/365
4
Coperta: Liliana Ilie
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţioanale a RomânieiLUPU, CORVIN
Istoria relaţiilor internaţionale : Europa în perioadaanilor 1919-1947 / Corvin LUPU, Graţian LUPU. - Bucureşti :Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I“, 2013
Bibliogr.ISBN 978-606-660-053-8
I. Lupu, Graţian
327(4)"1919/1947"94(4)"1919/1947"
Copyright © 2013Toate drepturile şi responsabilitatea pentru conţinutul prezentei
ediţii revin în totalitate autorilor.
Reproducerea integrală sau parţială a textului sau a ilustraţiilor dinaceastă carte este posibilă numai cu acordul prealabil scris alautorilor.
ISBN 978-606-660-053-8
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 5/365
5
Cuprins
Prefaţă............................................................................................ 7
Cuvânt înainte ............................................................................. 11
Cadrul general al relaţiilor internaţionale
după Primul Război Mondial ...................................................... 15
Politica securităţii colective ....................................................... 68
Mica Antantă....................................................................... 72
Probleme ale coloniilor în deceniul al III-lea ............................. 76
Evoluţia mişcării comuniste internaţionale. Rolul decisiv
al evreilor ..................................................................................... 77
Marea criză economică mondială (1929 – 1933) ....................... 89
Relaţiile internaţionale în deceniul al IV-lea .............................. 93
Germania în timpul lui Adolf Hitler şi impactulasupra relaţiilor internaţionale............................................. 96
Înţelegerea Balcanică ....................................................... 102
Evenimentele interne şi internaţionale din România
în anul 1940 ............................................................................... 132
Situaţia social-politică a României şi impactul
asupra relaţiilor internaţionale, în anul 1940.Influenţa Mişcării Legionare .............................................. 132
Dezmembrarea României Mari ......................................... 140
Politica de neutralitate diferenţiată a României................. 142
Ascensiunea la putere a generalului Ion Antonescu ......... 177
Finalizarea procesului de reorientare politică
a României. Politica regimului Ion Antonescu................... 179
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 6/365
6
Originile marilor conflicte şi cauzele care au dusla al Doilea Război Mondial ...................................................... 218
Diplomaţia României în timpul războiului ............................... 225România alături de Germania şi negociind cu Aliaţii ......... 232
Relaţiile internaţionale la sfârşitul celui de-al Doilea RăzboiMondial. Conferinţele interaliate. Sferele de influenţă ........... 269
Casablanca....................................................................... 270
Teheran ............................................................................ 273
Dumbarton Oaks............................................................... 279Yalta.................................................................................. 280
San Francisco (25 aprilie – 26 iunie 1945)
şi crearea O.N.U. .............................................................. 292
Potsdam (17 iunie – 4 august 1945) ................................. 296
Lovitura de stat din România de la 23 august 1944 ............... 306
Procesul de la Nürnberg (1946) ............................................... 315Tratatul de Pace de la Paris. Prevederile privitoarela România (29 iulie 1946 – 10 februarie 1947) ....................... 320
În loc de încheiere ..................................................................... 323
Bibliografie ................................................................................ 331
Lista abrevierilor ....................................................................... 340
Indice de nume .......................................................................... 341
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 7/365
7
PREFAŢĂ
arcurgerea Istoriei relaţiilor internaţionale. Europa în perioada anilor 1919-1947 , datorată prof. univ. dr. CorvinLupu şi tânărului lector univ. dr. Graţian Lupu, îmi
prilejuieşte o serie de idei şi reflecţii.Nu este pentru prima oară când citesc sau când prefaţez un studiu
al reputatului coleg Corvin Lupu, de data aceasta Domnia Sa avându-l
alături, în calitate de coautor, şi pe tânărul său fiu, din a treia generaţie deistorici dintr-o familie remarcabilă. El poate fi o garanţie a viitoruluicercetării istorice, ca nepot al regretatului Profesor Nicolae Lupu, fostdirector al Muzeului Brukenthal din Sibiu, fondator şi primul director alInstitutului de cercetări al Academiei Române din Sibiu, fondator şi primuldecan al Facultăţii de Istorie-Filologie din Sibiu, în jurul căreia s-a ridicat
întreaga Universitate din Sibiu, denumită astăzi Universitatea „LucianBlaga” şi ca fiu al Profesorului Corvin Lupu, fondatorul Facultăţii de Ştiinţe
Politice a Universităţii „Lucian Blaga” şi creatorul primelor programe destudiu la nivel naţional de Relaţii internaţionale şi de Studii de securitate,ca şi al primelor programe masterale civile de Studii de securitate dinRomânia, performanţe remarcabile, într-o perioadă în care învăţământulsuperior românesc mai mult regresează. Profesorul Corvin Lupu a fost şigreu egalabil ca redactor-şef al secularei reviste „Transilvania”, pe care areadus-o la statutul de purtătoare a spiritului naţional românesc, adeseoripierdut prin meandrele istoriei, în paginile căreia a demontat multe dintrenedreptăţile şi neadevărurile care au fost proiectate forţat în istoriaRomâniei, după evenimentele din decembrie 1989. Amintesc cititoriloracestei interesante şi profunde cărţi că Profesorul Corvin Lupu a avutneplăcuta „şansă istorică” de a se confrunta în Justiţie cu MuzeulMemorial al Holocaustului din S.U.A. şi cu Federaţia ComunităţilorEvreieşti din România, pentru că a avut curajul să ateste cu mijloaceştiinţifice, cu documente şi prin interpretări juste, că suferinţa evreilorromâni din al Doilea Război Mondial nu trebuie exagerată, nu trebuiedeformată, nu trebuie folosită ca mijloc de presiune şi de învinovăţire a
unui întreg popor, că şi alte popoare au suferit etc. Cu curaj, cu
PP
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 8/365
8
demnitate, cu argumente istorice şi cu argumente juridice, ProfesorulCorvin Lupu a avut câştig irevocabil de cauză în justiţie, ceea ce aderanjat vizibil pe mai marii atotputernicilor inchizitori ai lumii evreieşti,
cea care ne conduce astăzi, şi care îl vroiau pe Profesorul Corvin Lupu întemniţă, alături de valoroşii cercetători David Irving şi Roger Garaudy.Dumnezeu nu le-a făcut pe plac. Profesorul Corvin Lupu şi-a asumat oadversitate aparent copleşitoare, cu bună ştiinţă, cu demnitate, dinrespect pentru profesia aleasă, pentru Adevăr şi pentru DreptateaRomânilor. Pentru aceasta, la timpul potrivit, mi-am exprimat respectulprofund şi definitiv. Exact în acest spirit s-a format şi tânărul GraţianLupu, iar în acest spirit este abordată şi tratată Istoria relaţiilorinternaţionale. Europa în perioada anilor 1919-1947 .
Prezentul volum este conceput de pe poziţii echidistante şi, dupăcum afirmă chiar autorii, respectând principiul audiatur omnia pars.Analizând evenimentele, fenomenele şi personalităţile istorice „la rece”,autorii sunt preocupaţi să privească în spatele aparenţelor, în spatelevoalului ţesut cu grijă de marii conspiratori mondiali, cei care au croit înistorie destinele popoarelor şi au decis multe din marile nenorociri aleLumii. Lucrarea nu porneşte de la idei preconcepute, de la teze pe careunii autori le prezintă ca şi axiome. Învingătorii în Primul Război Mondial,
majoritar învestiţi într-un mare număr de lucrări cu calitatea de deţinătoriai dreptăţii absolute, sunt şi ei examinaţi fără menajamente, iar învinşiisunt învestiţi cu partea lor de dreptate. Cum toate marile conflicteinternaţionale sunt abordate în istoriografie majoritar de pe poziţiile
învingătorilor, cei care impun tratatele de pace şi regulile sistemuluiinternaţional, prezenta sinteză are meritul să echilibreze analizaraporturilor internaţionale şi să privească faptele şi fenomenele, dar şipersonalităţile din unghiuri de vedere, cel mai adesea diferite şi, uneori,
inedite.Autorii semnalează rolul adeseori copleşitor jucat de evreimeainternaţională în marile decizii din perioada 1919-1939, atât pe plangeneral, cât şi în România. Rolul evreilor este abordat şi privitor lacontribuţia lor decisivă în instaurarea şi dezvoltarea regimului bolşevic înRusia, la răspândirea ideologiei comuniste în Europa şi la reacţiile,adesea fireşti, împotriva politicii de promovare internaţională a intereselorevreieşti. Autorii nu ocolesc zone dureroase din istoria Europei şi, implicit,din istoria României, zone pe care – din nefericire – mulţi cercetători le
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 9/365
9
ocolesc deliberat pentru a nu intra în coliziune cu vajnicii vânători aiscrierilor ce contravin liniilor politice globaliste.
O temă abordată cu profesionalism în prezenta şi documentata
Istorie… este şi aceea a relaţiilor statornicite între România şi RusiaSovietică, relaţii al căror eşec a marcat istoria României din 1917 şi pânăastăzi. Autorii dezvăluie că, în adevăr, o parte din vina eşecului acestorrelaţii a reprezentat-o şi unele erori politico-diplomatice româneşti, uneledintre ele fiind făcute la solicitarea Aliaţilor Occidentali ai României. Deasemenea, este evidenţiată unilateralitatea orientării politicii externeromâneşti către Franţa, Marea Britanie şi statele mici şi mijlocii dinCentrul şi Sud-Estul Europei, cu neglijarea ponderei raporturilor Românieicu Germania şi Rusia, state rănite grav la sfârşitul Primului RăzboiMondial, dar care, după ce şi-au închis rănile războiului, au devenit celemai mari puteri ale Europei şi au provocat prăbuşirea României Mari,
împingând-o într-o situaţie foarte grea la sfârşitul celui de-al DoileaRăzboi Mondial, în 1945.
Analizând diverse momente istorice fără menajamente, autoriidemonstrează că minorităţile naţionale au reprezentat, constant şi fărăexagerare, un factor de risc pentru securitatea şi afirmarea României Maridupă 1918.
Interesante şi argumentate sunt şi paginile dedicate marii crizeeconomice internaţionale din anii 1929-1933, modului în care a fostdeclanşată criza prin crahul controlat al Bursei din New York, roluluifoarte mare jucat de N.K.V.D. şi de Iosif Stalin în preluarea preşedinţieiS.U.A. de către F. D. Roosevelt şi impactului acestui moment istoricasupra relaţiilor internaţionale. Autorii probează o excelentă viziune deansamblu asupra sistemului internaţional din 1919-1939, ceea cesporeşte valoarea şi autenticitatea Istoriei… pe care se impune să le
evidenţiez.Istoria… stăruie şi asupra celor mai importante probleme alerelaţiilor internaţionale europene din deceniul al IV-lea: creşterea puteriiGermaniei, aspiraţiile ei şi repunerea pe rol a problematicii reîmpărţiriiinfluenţei Marilor Puteri în Europa şi pe Glob şi ascensiunea UniuniiSovietice în timpul lui Stalin. Abordând eşecul sistemului securităţiicolective în Europa, autorii integrează corect situaţia României,evidenţiind schimbarea orientării politice a României în anul 1940,ascensiunea generalului Ion Antonescu la putere şi modul în care acesta
a reuşit să catalizeze renaşterea fiinţei naţionale româneşti şi cristalizarea
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 10/365
10
unui ideal naţional, care lipsea conştiinţei publice. Sunt abordate şi uneleprobleme legate de activitatea Mişcării Legionare, căreia îi suntrecunoscute rolul şi locul, evidenţiindu-se modul în care a fost eliminată,
prin decizie politică arbitrară, din lupta electorală democratică, cel puţinformal, luptă electorală prin care Legiunea îşi propusese să ajungă laputere. Problematica relaţiilor internaţionale în epoca celui de-al DoileaRăzboi Mondial este una în care profesorul Corvin Lupu a valorificat deja,bazat în mare parte pe arhivele diplomatice ale S.U.A., monografii dereferinţă, precum, îndeosebi, România, Axa şi Aliaţii (2002) sau Eforturile politico-diplomatice româneşti de ieşire din al Doilea Război Mondial înlumina arhivei diplomatice a S.U.A. (2003) În prezentul volum, aceastăproblematică cuprinde şi o interesantă analiză a originilor conflictelorinternaţionale în serie care au generat declanşarea celui de-al DoileaRăzboi Mondial, la 1 septembrie 1939.
Istoria… constituie, fără îndoială, un minunat ghid pentrupoliticienii zilelor noastre, oferind pilde de care cu greu se mai poate faceabstracţie şi prezentând situaţii pe care roata istoriei le-a readus şi le vamai readuce în actualitate, în necontenita ei desfăşurare, ce generează,incontestabil, o veşnică reîntoarcere.
Pentru mine reprezintă o profundă şi mare plăcere să recomand
această Istorie…, să-i felicit pe autori şi, nu mai puţin, să felicitprestigioasa Editură a Universităţii Naţionale de Apărare pentru tipărireaacestui volum, de care CITITORUL are atâta nevoie.
Cele mai alese felicitări, aşadar, în speranţa unor noi reîntâlniri cuasemenea CĂRŢI ALE ADEVĂRULUI !
Gheorghe Buzatu
Iaşi, 7 martie 2013
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 11/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 12/365
12
monumentale despre epoca interbelică, sub presiune politică,interpretarea evenimentelor continuă să fie încărcată de partizanate careafectează posibilitatea adoptării unor percepţii neutre din partea opiniei
publice sau a specialiştilor aflaţi la începutul carierei. Istoria continuă sărămână o prizonieră a factorilor politici. Eliberarea ei ar lipsi clasa politicăa tuturor regimurilor politice, care se perindă necontenit, de un instrumentde argumentare şi manipulare de care nu se poate dispensa. Acestprizonierat se realizează nu numai cu ajutorul unor impostori, dar,paradoxal, şi cu concursul unor cercetători valoroşi care acceptă
înregimentarea politică până la nivelul de a aservi ştiinţa intereselor
politice. Cei valoroşi sunt cei care, adeseori, dau gir unor teze care devinmesaje pentru generaţii întregi şi care sunt lipsite de abordările din toatepunctele de vedere. Din această cauză, autorul acestor rânduri îşipropune dificila misiune ca, pe parcursul unei lucrări de dimensiunimodeste, să prezinte adeseori şi celelalte feţe ale fenomenelor şievenimentelor, adoptând deviza audiatur omnia pars.
În cadrul istoriei recente, lucrările care au explicat fenomene
politice prezentând şi aspecte care au fost ascunse opiniei publice,diversiuni, acţiuni acoperite ale serviciilor de informaţii, acţiuni proiectate în urma unor înţelegeri secrete etc., au fost adeseori încadrate încategoria numită, cu evidente nuanţe peiorative, „teoria conspiraţiei”. Ori,
înţelegeri ascunse opiniei publice au loc permanent. Unele dintre ele sunt îndreptate vădit împotriva unor terţi. Acestea sunt realmente conspiraţii.Teoria lor, a conspiraţiilor, este una cât se poate de reală. Combatereaexistenţei acestor conspiraţii din lumea politică internaţională este unatentat la inteligenţa opiniei publice. Uneori, nuanţele peiorative sunttransformate în luarea în derâdere a unor susţinători ai tezei existenţei
înţelegerilor secrete internaţionale şi a deciziilor luate de grupările deputere supranaţionale. Toate acestea au scopul evident de a menţineascunse acţiunile politice şi intenţiile de diferite feluri, un timp cât mai
îndelungat. Dacă adevărul iese totuşi la lumină, regizorii politicii mondialepreferă ca acest lucru să aibă loc cât mai târziu posibil. Lumea nu este
cea frumoasă pe care ne-o prezintă mai marii timpurilor. Există mai multe
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 13/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 14/365
14
superioare în domeniu, fapt care ne-a determinat să inserăm unele note,sau precizări, cu caracter didactic, care nu sunt necesare specialiştilor.
Ne dorim ca această lucrare să alimenteze şi ea farul care să
arunce lumină către umbra care asigură supremaţia prin menţinereamaselor în ignoranţă, în lumea în care valorile umane autentice sunt dince în ce mai des puse la zid, într-un sistem care se crede infailibil, pentrusimplul motiv că se autointitulează „democratic”.
Autorii
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 15/365
15
CADRUL GENERALAL RELAŢIILOR INTERNAŢIONALEDUPĂ PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
rganizarea relaţiilor internaţionale după Primul RăzboiMondial s-a întemeiat pe tratatele de pace încheiate şi pe
Pactul Societăţii Naţiunilor, organizaţie înfiinţată cu scopul de asigurare arespectării acestor tratate şi a păcii în lume. Ele au consemnat rezolvarea
în interesul puterilor învingătoare şi aliaţilor acestora în război acontradicţiilor internaţionale care au condus la izbucnirea conflagraţiei.De la intrarea lor în vigoare, a fost evident că ele nu răspundeau decâtunei mici părţi din nevoile uriaşe de interese pe care statele le aveau depromovat. Unele state au fost ignorate de tratatele de pace sau, prin
prevederile impuse, au fost aduse în imposibilitatea de a-şi promovainteresele. Astfel, noul edificiu al dreptului internaţional a fost fragil, de la început. Speranţele din primii ani postbelici în capacitatea Ligii Naţiunilorde a gestiona crizele internaţionale s-au bazat pe o situaţie de scurtădurată, rezultat al efectelor războiului, care a eliminat Germania de laposibilitatea de a-şi formula orice fel de drepturi, fie ele fireşti, sauexagerate, fixarea frontierei între acestea fiind făcută cu multsubiectivism. În acelaşi timp, cealaltă mare putere europeană (sau, în
mare parte europeană), Rusia Sovietică (din anul 1922, UniuneaRepublicilor Sovietice Socialiste), după şapte ani de război mondial,război civil, embargo şi intervenţie militară străină a celor mai mari puteriale lumii, S.U.A., Japonia, Marea Britanie şi Franţa, la care s-a alăturat şiPolonia, a intrat într-o etapă de clarificare ideologică şi consolidareinternă, care a împiedicat-o să-şi impună voinţa pe arena internaţională.
În aceste condiţii, echilibrul european era incomplet configurat şi nupermitea decât proiecţii pe termen scurt ale sistemului internaţional.Marea Britanie şi Franţa, ca şi aliatele lor de putere medie şi mică,
OO
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 16/365
16
inclusiv România, au dorit să realizeze o construcţie europeană şiextraeuropeană făcând abstracţie de interesele Germaniei şi RusieiSovietice. De asemenea, au fost neglijate în mare parte interesele
fostelor state aliate ale Germaniei în război, respectiv Austria, Ungaria,Bulgaria şi Turcia.
La plecarea către Conferinţa de Pace de la Paris, preşedinteleS.U.A., Woodrow Wilson, a formulat aspiraţii excepţionale. El a promispoporului american că va semna un tratat trainic între învingători şi
învinşi, care vor fi poziţionaţi în mod egal la masa tratativelor, unde vor filuate în calcul interesele tuturor. Acest proiect ideal nu a fost agreat de
învingătorii europeni, britanici şi francezi. Aceştia doreau doar pedepsireaGermaniei şi aliaţilor ei şi o piramidă europeană în cadrul căreia celedouă puteri occidentale să deţină permanent vârful, Germania să fiepoziţionată cât mai jos şi să fie exclusă din sistemul colonial, iar Rusia săfie ţinută în izolare şi embargo total. Pe lângă acestea, în primii câţiva anidupă lovitura de stat bolşevică de la Sankt Petersburg, au avut loc
încercări ale lumii occidentale de a răsturna regimul bolşevic, prin oricemijloace, cu deosebire prin agresiune armată.
Idealistul Woodrow Wilson1 (1865-1924), preşedintele S.U.A.care a dorit să încheie o pace în condiţii de deplinăegalitate între învingători şi învinşi
Tratatele au fost percepute de clasa politică şiopinia publică din statele învinse în război cafiind dictate nedrepte şi opinia majoritară eraaceea că era strict necesar a fi revizuite.
Revizuirea acestor tratate de pace a devenitaxa centrală a politicii lor. De altfel, delegaţiaGermaniei a refuzat iniţial să semneze Tratatulde la Versailles. Abia după ce mareşalulFerdinand Foch, comandantul şef al armatei
franceze şi comandantul suprem interaliat, a primit ordin să se îndreptecu armatele franceze către Rin, spre entuziasmul trupei, care a pornit să
1 http://www.thesoundsofhistory.com/wilson.html, 23.10.2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 17/365
17
mărşăluiască în acordurile Marseillaise-i, delegaţia germană a revenit lamasa Conferinţei de Pace şi a semnat „cu ochii închişi”, ştiind că ţara lornu era în posibilitate de a se apăra. Congresul S.U.A. a respins prin vot
Tratatul de Pace cu Germania,considerându-l nedrept faţă de această ţarăşi a imputat preşedintelui acest lucru. Dealtfel, după acest moment, Wodroow Wilsona intrat într-un evident declin politic, a suferitun atac cerebral şi şi-a încheiat mandatul,ieşind din politică „pe uşa din dos”. Curentulpolitic care promova izolaţionismul S.U.A. înraporturile politico-militare cu Europa atriumfat pentru o perioadă.
David Lloyd George2 (1863-1945), premierul judeu alMarii Britanii care a blocat aplicarea principiilor idealistewilsoniene şi a mărit puterea evreiască.
George Clemenceau3 (1841-1929), premierul francez
care a pedepsit cel mai mult Germania la Verssailes şia sprijinit cauza naţională românească
A fost momentul în care principiile înălţătoare de etică a relaţiilorinternaţionale promovate de WodroowWilson, începând cu publicarea „Celor 14
puncte”, au fost învinse de intereselepolitice punctuale ale Marii Britanii şiFranţei, strălucit reprezentate în cadrultratativelor de către prim-miniştrii DavidLloyd George şi George Clemenceau.
2 http://www.art.com/products/p14055168-sa-i2844408/portrait-of-georges-clemenceau-and-major-contributor-to-the-allied-victory-in-world-war-i.htm?aff=conf&ctid=1730284693
&rfid=443135&tkid=15047706, pe 24.10.2012.3 Idem.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 18/365
18
Ungaria a primit Tratatul de la Trianon ca pe cea mai maretragedie din istoria ei. L-a semnat, dar, din prima clipă, întreaga clasăpolitică maghiară, poporul de rând, ca şi emigraţia, au fost decişi să lupte
împotriva tratatului, proiectul anulării consecinţelor sale rămânând, până în ziua de astăzi, cel mai important obiectiv politic naţional maghiar.Bulgaria, înfrântă şi în al doilea război balcanic (1913) şi în Primul RăzboiMondial, a rămas la fel de nemulţumită, pentru că nu a reuşit să-şi iarevanşa faţă de vecini, respectiv faţă de Turcia (de la care ţintea parteaeuropeană şi influenţă la strâmtori), faţă de România (de la care ţinteaDobrogea), faţă de Grecia şi de Iugoslavia (de la aceste ultime două stateţintind părţi din Macedonia). Austria considera că avea temeiuri serioasede nemulţumire, fiind redusă la dimensiunea unei părţi a fostelorposesiuni ereditare ale Casei de Habsburg şi trecuse din rândurile marilorputeri, direct în rândul statelor mici ale Europei. Austria şi-a căutat oidentitate proprie pe parcursul întregii perioade interbelice, căutare
încheiată prin unificarea cu Germania (Anschluss), din anul 1938. Turcia,fusese mult redusă teritorial în Asia, iar în Europa, a fost exclusă dinrândul statelor cu acces la decizie, cum fusese timp de sute de ani.
Pe de altă parte, alături de marile puteri învingătoare în război,mulţumite şi „răcorite” de prevederile tratatelor de pace, se aflau şi statemici şi mijlocii care şi-au întregit teritoriile, ca România, sau reapărute peharta Europei, ca Polonia, sau nou apărute, precum Iugoslavia şiCehoslovacia. Ele erau rodul principiului autodeterminării popoarelor ,iniţiat de preşedintele S.U.A. şi adoptat de către aliaţii învingători ladorinţa explicită a acestuia. Acest principiu a putut fi pus parţial înaplicare ca urmare a prăbuşirii imperiilor multiseculare rus, german şiaustro-ungar. Rolul statelor independente mici şi mijlocii, care s-au
înmulţit, a crescut mult în perioada la care ne referim. În acelaşi timp,masoneria nu a frânat aceste principii, nefiind, la ora aceea, înscrisă pelinia slăbirii statelor naţionale, interesele ei fiind promovate în interiorulstatelor naţionale. Mai trebuie menţionat că puterile învingătoare în războiau promovat şi interesul de a crea state mai puternice în vecinătateaGermaniei şi Rusiei, care să le frâneze acestora tendinţele expansioniste.
Din această cauză, cele două state menţionate au privit cu suspiciune,
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 19/365
19
nemulţumire şi adversitate consolidarea statelor naţionale Polonia,Cehoslovacia, România Mare şi Iugoslavia, toate patru fiind creaţii aleacestor tratate de pace.
Imediat după încheierea războiului, pe lângă vechile contradicţii între cele două tabere, au apărut şi alte contradicţii, dintre caremenţionăm pe cele între puterile mari şi statele mici şi mijlocii, întremetropole şi colonii, sau contradicţiile ideologice, între apărătorii regimuluipolitic occidental de centru, aflat la putere şi comunişti, pe de o parte şidreapta europeană în ascensiune, pe de altă parte.
Toate statele mulţumite de prevederile tratatelor de pace de dupărăzboi au acţionat cu dorinţa şi speranţa de a menţine relaţiileinternaţionale la nivelul stabilit de tratatele de pace. Majoritatea acestorstate au dorit un statu quo infailibil. Ulterior, Marea Britanie şi Franţa auacceptat să facă unele concesii Germaniei, mai ales când aceasta aredevenit o mare putere, dar concesiile erau făcute numai pe seamastatelor mici şi mijlocii, inclusiv pe seama foştilor aliaţi. Dorinţa statelor
învinse în război de a se debarasa de prevederile tratatelor de pace, pecare le considerau oneroase, a condus la promovarea politicii
revizioniste, de revanşă. Statele învingătoare au apreciat că dezvoltareastatelor revizioniste şi formularea de către acestea a unor pretenţii deacces la sistemul mondial colonial, la pieţe de desfacere şi la surse dematerii prime, pe care învingătorii le aveau din belşug, se datora „unorfisuri ale tratatelor de pace”. Această opinie, care s-a menţinut şi după alDoilea Război Mondial, denotă o realitate a relaţiilor internaţionale:
învingătorii în războaie organizează tratate de pace postbelice în modinegal, arogându-şi avantaje la care învinşii nu au acces. În acelaşi timp,au pretenţia ca aceste normative nedrepte să fie recunoscute ca parte adreptului internaţional şi „bătute în cuie”. Din acest punct de vedere, înultimii două mii de ani, progresele de etică a tratatelor internaţionale nuau fost făcute nici pe departe în ritmul în care s-a civilizat şi a progresatsocietatea, din alte puncte de vedere, cum ar fi dezvoltarea tehnico-ştiinţifică. Dincolo de aceste constatări, validate în timp, este o realitatefaptul că sistemul internaţional, cu deosebire Liga Naţiunilor, nu au creat
instrumentele de contracarare a agresiunilor, de aplanare a conflictelor
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 20/365
20
locale şi globale, de garantare a păcii şi securităţii internaţionale. Este desubliniat că, în această perioadă, secătuite de război, puterile europeneşi-au pierdut mult din influenţa în relaţiile internaţionale, în timp ce rolul
S.U.A. a sporit considerabil, iar Uniunea Sovietică, sub biciul lui Stalin, aprogresat într-un ritm care avea să-i confere, în scurt timp, o putere multmai mare decât chiar a Europei întregi, până la nivelul mileniului al treilea,când, din punct de vedere militar şi spaţial, Europa a rămas un pigmeu înfaţa Rusiei.
Liga Naţiunilor s-a născut dintr-o idee generoasă a preşedinteluiWilson, ajungând, pe parcursul perioadei interbelice, un organism folositde învingătorii în război pentru a menţine forţat statu-quo-ul. Acestobiectiv al învingătorilor nu a fost posibil de realizat, întrucât LigaNaţiunilor nu a fost prevăzută prin actul de înfiinţare cu mijloace de apreveni războaiele sau de a le curma. Pentru a compensa această fisurămajoră a tratatelor internaţionale, unele state mici şi mijlocii din tabăra
învingătorilor în război, cu sprijinul Franţei şi Marii Britanii, au fostpreocupate să realizeze sisteme de alianţe, bazate pe tratate ferme, caresă le confere mai multă securitate. Toate aceste alianţe au constituit
sistemul politic al securităţii colective.Eforturile politice internaţionale ale celor două tabere, în direcţia
statu-quo-ului şi a revizionismului, de-a lungul întregii perioadeinterbelice, au făcut ca această perioadă să fie una de continuă tensiunediplomatică. Pe acest fond, relaţiile internaţionale au fost marcate decontinuarea unor fenomene politice declanşate încă înaintea războiuluimondial. Dintre acestea, continuarea declinului general al Marii Britanii şiFranţei, în ciuda victoriei în război a taberei din care au făcut parte, ainfluenţat cel mai mult raporturile politico-militare, la sfârşitul perioadeiinterbelice, când ele erau deja depăşite, atât de S.U.A., cât şi de Japonia,U.R.S.S. şi Germania.
Pe parcursul perioadei interbelice, s-a stabilit un anumit echilibru între tabere, la care a contribuit foarte mult faptul că S.U.A. şi Italia s-audesolidarizat de foştii aliaţi alături de care au câştigat războiul. Opiniapublică americană, în acele timpuri mult mai influentă decât astăzi, după
părerea noastră, prin intermediul Congresului, a reproşat fostului
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 21/365
21
preşedinte Wilson şi executivului implicarea în Primul Război Mondial. Înţară s-a acreditat ideea că războiul mondial a fost unul civil european şiS.U.A. n-ar fi trebuit să se implice. Ca urmare, S.U.A. au declanşat o
politică externă izolaţionistă, catalizată de lipsa de ameninţări la adresasecurităţii ei şi a zonei ei de influenţă, configurată de Doctrina Monroe4.Desigur, către sfârşitul perioadei interbelice, când Germania, Japonia şiU.R.S.S. au devenit puteri remarcabile, executivul american a căutatsoluţiile ieşirii din aliniamentul politicii izolaţioniste. Pe de altă parte, laretragerea sprijinului american şi italian pentru politica anglo-franceză acontribuit mult şi politica Londrei şi Parisului de a controla Europa, linie
care a fost agreată doar de unii aliaţi mici şi mijlocii, trezind reacţiinegative, inclusiv la Washington şi la Roma.
James Monroe5 (1758-1931), preşedintele SUA care aconsacrat emisfera americană drept zonă de influenţăexclusivă a ţării sale
Primul deceniu postbelic a fost în maremăsură marcat de principiul reparaţiilor *, o
mare parte a energiilor diplomatice fiindalocată discuţiilor privitoare la despăgubirilepe care trebuiau să le plătească învinşii.
Tratatele de pace de după PrimulRăzboi Mondial au creat nemulţumiri şi înrândul unei părţi din opinia publică
internaţională, ca urmare a promovării prioritare a intereselor evreieşti.Iniţial, pentru coordonarea lucrărilor Conferinţei de pace, a fost instituit,ca autoritate supremă, un Consiliu al celor Zece, compus din prim-miniştri
4 Vezi Corvin Lupu, Istoria relaţiilor internaţionale, vol. I, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2003,p. 49 şi urm.5 http://mdatoz.com/prez5/, pe 24.10.2012.* În 4 noiembrie 1918, Aliaţii au declarat că acceptă să încheie pacea cu Germania, pebaza prevederilor celor „14 puncte” ale preşedintelui W. Wilson, dacă Germania vacompensa pagubele cauzate prin agresiunile declanşate pe uscat, pe apă şi prin aer,asupra naţiunilor aliate, asupra populaţiei civile şi asupra proprietăţilor ei. În final, însă,
această declaraţie a fost încălcată prin lărgirea sferei obligaţiilor germane,adăugândându-se şi pensii militare.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 22/365
22
şi miniştri de Externe ai S.U.A., Marii Britanii, Franţei, Japoniei şi Italiei.La sfârşitul lui martie 1919, a apărut un Consiliu Suprem, denumitConsiliul celor Patru, format din Woodrow Wilson (preşedintele S.U.A.),
David Lloyd George (prim-ministru al Marii Britanii), Georges Clemenceau(prim-ministru al Franţei) şi Emanuele Orlando (prim-ministru al Italiei).Toţi cei patru erau masoni cu grade înalte în masoneriile ţărilor lor.Imediat după crearea Consiliului celor Patru, s-a văzut de fapt că deciziilele luau doar Woodrow Wilson, David Lloyd George şi GeorgesClemenceau. Aceştia erau consiliaţi în felul următor: W. Wilson îl aveaconsilier pe colonelul Edward Mandel House. Acesta lansase în 1912
teza răsturnării guvernelor şi înlocuirii lor cu regimuri socialiste. ColonelulHouse, evreu, era reprezentantul intereselor organizaţiilor masonice dinS.U.A. El se afla în strânse legături cu grupul Rothschild şi era influenţatdecisiv de un grup evreiesc condus de rabinul Stephen Wise. Al doileaconsilier al preşedintelui Wilson a fost bancherul evreu Bernard Baruch,care condusese departamentul industriei de război, în perioadaconflictului mondial şi care fusese finanţatorul campaniilor electorale alepreşedintelui, în anii 1912 şi 1916. Consilierul premierului britanic era Sir
Philip Sassoon, descendent în linie directă din Amschel Rothschild, întemeietorul binecunoscutei familii de bancheri evrei. Premierul David
Lloyd Georges era el însuşi evreu. Sir PhilipSassoon purta titlul de secretar particular alprimului ministru şi, în această calitate, participala toate şedinţele secrete ale marilor lideri aistatelor învingătoare. Georges Clemenceau era
consiliat de bancherul evreu JeroboamRothschild, care îşi luase numele de GeorgesMandel.
Colonelul Edward Mandell House6 (1858-1938), evreul care afondat Council on Foreign Relations, principalul propagator al„Noii Ordini Mondiale”
6 http://www.corporate-aliens.com/quotes/getquote.php?Edward-Mandell-House"eid=1231, pe 24 octombrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 23/365
23
În timpul Conferinţei de Pace, a fost prevăzut şi un moment încare a apărut o delegaţie de 117 evrei, condusă de Bernard Baruch, carea făcut publică Declaraţia Balfour * , prin care se cerea promisiunea fermă
a guvernului Marii Britanii că Palestina va fi dată evreilor.
Arthur James Balfour 7 (1848-1930), prim-ministru şi ministrude Externe al Marii Britanii, care a contribuit mult laobţinerea promisiunii Conferinţei de Pace de la Paris căPalestina va fi dată evreilor
În legătură cu dezbaterea privitoare larolul evreilor în marea decizie mondială, la ora
încheierii sistemului de tratate de la Versailles,care au stabilit ordinea internaţională pentrumultă vreme, inserăm un citat dintr-un discursal lui Woodrow Wilson, rostit în campaniaelectorală din anul 1911: „Nu vreau să arătsimpatie pentru concetăţenii noştri evrei, ci
vreau să demonstrez sentimentul identităţii noastre cu ei. Nu este cauza
lor: este cauza Americii”8. De altfel, doi ani mai târziu, Woodrow Wilson afăcut publică o destăinuire deosebit de importantă, inclusiv pentru ceicare, atunci sau mai târziu, s-au îndoit şi se mai îndoiesc încă deexistenţa ocultei evreieşti şi tratează această problematică prinincluderea ei în aşa numita „teorie a conspiraţiei”, căreia i se dă o nuanţăevident peiorativă, până la formularea de acuze de „proşti”, pentru ceicare o sesizează, o abordează şi îi probează semnificaţia reală. Astfel, înanul 1913, preşedintele S.U.A. declara: „De când am intrat în politică,mulţi oameni mi-au încredinţat opiniile lor. Unii dintre cei mai importanţioameni din Statele Unite ale Americii se tem de ceva sau de cineva. Ei
* Arthur James Balfour (1848-1930) a fost prim-ministru al Marii Britanii (1902-1905) şiministru de Externe (1916-1919). În 1917, a conceput Declaraţia prin care Marea Britanieafirma sprijinul său pentru crearea unei „patrii” a poporului evreu, în Palestina.7 http://www.universitystory.gla.ac.uk/biography/?id=WH1040&type=P, pe 24 octombrie2012.8 Walter Brewitz, Familia Rothschild. De la Marea Finanţă la crearea Israelului.Rothschildzii şi era globalizării , Editura Carpathia, Bucureşti, p. 243.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 24/365
24
ştiu că există undeva o putere atât de organizată, atât de solidă, deatentă, de concretă, universală, încât preferă să vorbească în şoaptăatunci când îşi exprimă dezaprobarea”9. Este o mărturie evidentă a
faptului că, la nivelul primelor două decenii ale secolului al XX-lea,controlul organizaţiilor masonice evreieşti asupra S.U.A. era deja decisiv.Aceste organizaţii se dovedesc şi astăzi a fi marii regizori ai istorieiuniversale. În timpul Primului Război Mondial, comunităţile mondialeevreieşti erau potrivnice regimului ţarist din Rusia. Ţarii nu au permisaccesul evreilor la conducerea uriaşei şi bogatei Rusii. Ţarii au condusRusia înconjuraţi de aprox. 3.000 de familii de boieri, din rândul cărora s-a ridicat şi micul grup al marilor industriaşi, în a doua jumătate a sec. alXIX-lea. Evreii nu au fost acceptaţi la conducerea Rusiei. Din aceastăcauză, în primii ani de război, bancherii evrei din S.U.A. nu au fost deacord să finanţeze operaţiunile militare ale Angliei şi Franţei, aliateleRusiei. Ei acţionau pentru prăbuşirea Rusiei ţariste. Ei i-au sprijinit peevreii social-democraţi şi bolşevici, mai ales pe Kerenski* şi pe Troţki**,
9 Cornel-Dan Niculae, Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii , Editura Carpathia,Bucureşti, ediţia a III-a revăzută, 2007, p. 59.* Alexander Fiodorovici Kerenski (1881-1970) a fost membru al Dumei de stat din 1912,din partea social-democraţilor. A fost avocat şi orator talentat. Între februarie 1917 şi mai1917 a fost preşedinte al sovietului din Petrograd şi ministru de Justiţie, între mai 1917 şiiulie 1917 a fost ministru de Război, în guvernul provizoriu condus de prinţul Lvov. În iulie1917 a devenit preşedinte al Consiliului de Miniştri. A fost răsturnat de la putere delovitura bolşevică de stat din 7 noiembrie 1917. A reuşit să fugă din Rusia, sub protecţiaAmbasadei S.U.A., iar ultimii 30 de ani din viaţă i-a petrecut la New York.** Leon Davidovici Troţki, pe numele adevărat Leiba Bronstein (n. 1879 la Janowska-Ucraina- m. 1940 Coyoacan-Mexic) s-a lansat ca adept al social-democraţilor. A fost exilat
şi s-a refugiat în vestul Europei. Din anul 1903 s-a aflat în opoziţie cu Lenin, aparent petema construcţiei de partid, situându-se între menşevici şi bolşevici. În timpul revoluţiei din1905-1907, a fost preşedintele sovietului din Sankt-Petersburg. A fost din nou exilat,adăpostindu-se la Comunitatea evreiască din S.U.A., care l-a finanţat. Cu ocazia revoluţieidin februarie 1917, a revenit în Rusia, a trecut la bolşevici şi a redevenit preşedintelesovietului din Petrograd. Între anii 1917 şi 1927 a fost membru al C.C. al P.C.U.S., iar între anii 1919-1926 a fost şi membru al Biroului Politic al Partidului Comunist. Între anii1917 şi 1918 a fost comisar al poporului pentru Afaceri externe, calitate în care a negociatPacea de la Brest-Litovsk , cu Germania, scoţând Rusia din Primul Război Mondial. Întreanii 1918 şi 1925 a fost comisar al poporului pentru Apărare, calitate în care a organizat
Armata Roşie, reuşind să o transforme într-o armată performantă. După moartea lui Lenin(1924), a intrat în luptă pentru putere cu Stalin. Începând cu anul 1925, a început să
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 25/365
25
sperând ca aceştia să-l răstoarne pe ţar, lucru care avea să se întâmple înfebruarie 1917. Imediat după prăbuşirea ţarismului, S.U.A. au intrat în război(martie 1917), dezechilibrând raportul de forţe, care devenise favorabil
Germaniei şi aliaţilor ei. În toamna aceluiaşi an, bolşevicii, în marea majoritateevrei, au preluat puterea în Rusia şi au trecut la reprimarea extraordinar dedură a naţionaliştilor ruşi, cărora le-au oferit lagărele Siberiei. Evreii aumenţinut o influenţă foarte mare în Uniunea Sovietică, până când, dupăescaladarea Războiului Rece, relaţiile Moscovei cu S.U.A. s-au deteriorat.
Kerenski10 (1881-1970, fotografia din stânga) şi Trotski (1879-1940, fotografia din dreapta), cei doi revoluţionari evrei din
Rusia, finanţaţi de comunităţile evreieşti din SUA, pentru a-lrăsturna pe ţarul Rusiei.
Este de menţionatcă în Statele Unitenu a existat ocampanie de presă
împotriva abuzurilor
iudeo-bolşevice împotriva ruşilor şi altor popoare din Rusia,care nu agreau comunismul. Din contră,presa din S.U.A., începând cu „New YorkWorld”, sprijinea bolşevicii şi revoluţia lor.Nu trebuie neglijat nici adevărul că bolşevicii reuşiseră să-şi atragămajoritatea claselor sociale de la baza societăţii din Rusia, iar elitele
antibolşevice au fost nimicite sau nevoite să emigreze.România s-a confruntat şi ea cu presiunea intereselor evreieştipromovate de liderii Conferinţei Păcii de la Paris. Cele mai mari dificultăţipe care le-a întâmpinat delegaţia română au fost create de Statutul
piardă funcţiile pe care le-a deţinut, iar în anul 1927 a fost dat afară din partid. În 1928 aplecat în Kazahstan, iar în 1929, a emigrat în Mexic. În exil şi-a fundamentat doctrina(Troţkismul) şi a publicat-o în tiraje foarte mari. În anul 1938 a întemeiat Internaţionala a
IV-a. A fost asasinat de un agent sovietic al N.K.V.D.10 http://www.marxists.org/reference/archive/kerensky/index.htm, pe 24 octombrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 26/365
26
Minorităţilor , care a fost impus guvernului de la Bucureşti. La 12 februarie1919, I.I.C. Brătianu scria de la Paris că: „Evreii de aici, sub influenţaevreilor din România, consideră decretul nostru de naturalizare ca
neîndestulător *... Chestiunea evreiască, problemă internaţională prindefiniţie, cu multiplele şi variatele ei legături, care îngreunase atât de multsituaţia României Mici la Congresul de la Berlin (1878), se aşază acum încalea noastră la Conferinţa de Pace”11. În perioada în care au fostformulate pretenţiile faţă de România, privitoare la evrei, cei trei mari lideriai conferinţei nu mai erau dispuşi să recunoască apartenenţa Banatului şiBasarabiei la România**. Cele mai mari probleme le crea revenireaevreimii internaţionale la pretenţia de a se încetăţeni toţi evreii pătrunşiilegal în ţară, situaţie în care evreii şi-ar fi putut legaliza şi asigura averiledobândite. O mare parte a opiniei publice din România era de părere căaceste averi au fost dobândite prin camătă şi speculă, în cel mai fericitcaz, prin negoţ cu producţia altora, respectiv a românilor, care, pentru a orealiza, au câştigat doar cât să supravieţuiască. Majoritatea românilorerau de părere că ei nu sunt vinovaţi de suferinţele evreilor depretutindeni, pentru a li se cere să rezolve situaţia unor mase întregi de
evrei alungaţi de o serie de state sau refugiaţi din cauza oprimării.Constantin Kiriţescu, autorul Istoriei războiului pentru întregirea
României 1916-1919, scrie: „Culoarele Conferinţei de Pace erau pline deoameni de afaceri care adulmecau în România o pradă bogată şi uşor deapucat, dacă se exploatau greutăţile politice în care se zbătea. Ei eraususţinuţi în prima linie de Hoover, dictatorul alimentaţiei, care nu se sfia
* Pe parcursul anilor, câteva sute de mii de evrei (cea mai vehiculată cifră a fost de
300.000) au pătruns fraudulos în România, fără acte de identitate, sub presiunea unornenorociri care s-au abătut asupra lor în alte părţi ale Europei. Guvernul regal a promis căva acorda cetăţenia română tuturor evreilor îndreptăţiţi, în mod individual, în timp cecomunităţile internaţionale evreieşti cereau acordarea cetăţeniei tuturor, fără interdicţii, cuignorarea modului fraudulos de intrare a lor în ţară.11 Cornel-Dan Niculae, op. cit., p. 65. ** O excepţie de la poziţia politică generală faţă de România a evreilor şi masonerieiinternaţionale a constituit-o poziţia lui Jean Pangal, unul dintre masonii evrei cei maiinfluenţi în România. Acesta se pronunţa pentru susţinerea cauzei naţionale româneşti,afirmând chiar, la un convent din anul 1924, că Marea Lojă Naţională din România ar
trebui să se pună necondiţionat în serviciul ţării şi să aibă un singur scop, acela de aconsolida statul naţional unitar român.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 27/365
27
să ameninţe făţiş cu suprimarea ajutorului alimentar pe care S.U.A. îlacordă României, ca, de altfel, şi altor state aflate în suferinţă, dacăaceasta manifestă intransigenţă la propunerile oamenilor de afaceri
americani. În special, petrolul românesc excita, în primul rând, interesulbusinessmenilor americani, în cap cu influenta societate Standard Oil. Înculisele Conferinţei pluteşte un pronunţat miros de emanaţii de petrol”12.
Germania. Prin Tratatul de la Versailles, puterile victorioase audorit să se asigure împotriva unei resurecţii a puterii Germaniei. În acestscop s-au prevăzut măsuri de dezarmare a Germaniei şi de interzicere a
producţiei ei de armament, cu excepţia celei produse de fabrici autorizatede Aliaţi. De asemenea, s-a prevăzut demilitarizarea provinciei Renania şiocupaţia ei militară pentru 15 ani. S-a stabilit ca până la 1 mai 1921,Germania să achite uriaşa sumă de 20 de miliarde de mărci-aur, înnumerar sau în produse. Alte sume uriaşe urmau a fi plătite ulterior.
Germania a opus rezistenţă la aplicarea Tratatului , bazându-se peputerea ei economică, doar parţial afectată de război, în condiţiile în careţara nu cunoscuse invazia străină.
Destrămarea Austro-Ungariei a modificat complet harta centruluiEuropei. Frontierele italo-austriacă şi italo-iugoslavă, cu dureroaselecedări austriece ale Trentinului, Tirolului meridional şi ale Veneţiei iuliane,inclusiv portul Trieste şi chestiunea Dalmaţiei, au creat cele mai multeprobleme. Austria a rămas total nemulţumită, dar şi italienii, careluptaseră alături de învingători, erau nemulţumiţi de faptul că unele dintreteritoriile revendicate de ei au ajuns posesiuni iugoslave. Italia îşi legase
speranţele de Tratatul secret de la Londra, din 26 aprilie 1915, care aprecedat intrarea Italiei în război alături de Aliaţi, semnat în ciudavechiului ei tratat cu Puterile Centrale. După multe frământări, în anul1920, Italia şi Iugoslavia au negociat Tratatul de la Rapallo, care
12 Cornel-Dan Niculae, op. cit., p. 66. În continuare, autorul îl citează şi pe profesorul R.W.Seton Watson, care, referindu-se la „tendinţele încă nelămurite ale Conferinţei de laParis”, arată că avea loc o „încercare de a smulge României concesiuni industriale foarte
însemnate în folosul unui grup de financiari evrei americani, sub ameninţarea de a pierdesprijinul Americii la Conferinţă”.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 28/365
28
dezmembra Slovenia. După o serie de acţiuni militare italiene, Trieste aintrat în componenţa Italiei, spre nemulţumirea Iugoslaviei.
La estul Austro-Ungariei, partea de nord a Moldovei, Bucovina*, a
fost cedată României, iar Galiţia adusă sub controlul puterilor aliate, care îşi creau astfel o enclavă în partea de est a centrului Europei, necesarăproiectelor de dominaţie în această regiune şi posibilă rampă de lansarea unor acţiuni antibolşevice. Acest fapt a nemulţumit Polonia. Ea a făcuteforturi şi a intrat în posesia Galiţiei, în anul 1923. La nord, Austria apierdut Boemia, în favoarea noului stat cehoslovac. Boemia cuprindea şiregiunea Teschen, cu populaţie preponderent poloneză şi avea3 milioane de germanofoni. În decembrie 1918, minorităţile germane
încercaseră să proclame Boemia drept provincie germană şi să oalipească Germaniei. Această dorinţă germană şi lipsa de ataşament aminorităţii germane faţă de statul cehoslovac vor influenţa permanentpolitica internă şi externă a Cehoslovaciei, ca şi presiunile la care a fostpermanent supusă această ţară, inclusiv după 1990, când a fostdezmembrată, fără referendum, deşi era subiect de drept internaţional.
În urma cesiunilor teritoriale, Austria a rămas o ţară mică, de
84.000 kmp şi 6,5 milioane de locuitori, dintre care un sfert locuiau înViena, iar armata se limita la 30.000 militari. Noua ei situaţie a determinatcristalizarea proiectelor de fuzionare cu Germania, din motivaţii multiple,etnice, culturale, sentimentale şi economice. Exista o compatibilitate destandarde de toate felurile. Majoritatea populaţiei era favorabilă acesteifuziuni. În două provincii, Tirol şi Salzburg, s-au organizat plebiscite şi99% din populaţie a cerut alipirea la Germania. În 12 noiembrie 1918 afost proclamată Republica Austria, „făcând parte din Reichul german”.Aliaţii s-au opus unei soluţii care mărea Germania învinsă, luând măsuripolitice şi economice de separare a Germaniei de Austria.
* Denumirea de Bucovina a nordului Moldovei a fost dată după încorporarea acestuia decătre Imperiul Habsburgic, în anul 1775. Austriecii au numit nordul Moldovei anexatBuchenwald („Ţara fagilor”). Noua denumire a fost folosită în timpul ocupaţiei acesteia decătre austrieci, sovietici şi ucrainieni, acreditându-se ideea distincţiei acestei provincii faţăde restul Moldovei. Distincţia provine doar din influenţele diferitelor ocupaţii străine, de-a
lungul istoriei medievale, regiunea fiind parte componentă a Moldovei, locuită majoritar deromâni.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 29/365
29
Germania a fost nemulţumită profund, la nivelul tuturor categoriilorsociale, de prevederile Tratatului de la Versailles. Primul eşec al acestuitratat a venit de la Washington, unde Congresul l-a respins. Tratatul
respins includea şi Pactul Societăţii Naţiunilor . Absenţa S.U.A. din LigaNaţiunilor va reprezenta un mare handicap pentru tabăra europeană a
învingătorilor în război şi a noilor state create prin sistemul de laVersailles. Ca urmare a acestei situaţii, S.U.A. au trebuit să încheietratate separate cu Germania, Austria şi Ungaria (august 1921).
Ungaria Mare, stat rezultat al unor cuceriri care au durat sute deani, a cunoscut o evoluţie istorică glorioasă timp de opt secole. Ca urmarea cesiunilor către România, Cehoslovacia şi Iugoslavia, Ungaria s-arestrâns la o suprafaţă de 92.000 kmp, opt milioane de locuitori şi 35.000de militari. Principala formă de manifestare a nemulţumirii Ungariei, încă dela începutul perioadei interbelice, a fost opoziţia insistentă faţă de Tratatulde la Trianon. Ungaria s-a aruncat în braţele bolşevicilor, duşmani aiRegatului României şi a devenit republică „a sfaturilor”, care erau, de fapt,soviete, organizate după modelul din Rusia Sovietică. După înfrângerea
revoluţiei comuniste a lui Bela Kun, în 1919, armata română a sprijinitdreapta maghiară să preia puterea în ţară. O parte a clasei politice dinUngaria dorea revenirea Habsburgilor, iar altă parte dorea o politică deindependenţă, în alianţă cu Germania. Toate facţiunile politice maghiareaveau ca obiectiv refacerea Ungariei Mari. Conducerea ţării a fost preluatăde amiralul Miklos Horthy, care a fost proclamat regent. În februarie 1920,Aliaţii au atenţionat Ungaria în legătură cu opoziţia lor faţă de restaurareaHabsburgilor. Franţa a căutat să profite, politic şi economic de situaţia grea
în care se afla Ungaria. În martie 1920, s-a creat la Paris un curent politicfavorabil revizuirii frontierelor Ungariei, avându-i în frunte pe AlexandreMillerand şi Maurice Paléologue*. Aceştia au declanşat negocieri cu unguriisolicitând avantaje economice, în schimbul recuperării unor teritorii „purungureşti”. Astfel, francezii cereau Ungariei să cesioneze controlul asupra
* Maurice Paléologue avea origine română. Tatăl său, boierul Alexandru Paleologu, a
încercat să-l asasineze pe domnitorul muntean Gheorghe Bibescu, cu ocazia revoluţiei dela 1848, după care s-a refugiat la Paris.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 30/365
30
căilor ferate şi a Băncii de Credit General a Ungariei. În paralel, amiralulHorthy a intrat în negocieri secrete cu Germania, în vederea semnării uneialianţe. Horthy i-a cerut lui Ludendorff * să dea Ungariei asigurări împotriva
Austriei şi Cehoslovaciei. Când francezii au aflat despre negocierile secretecu Germania, au renunţat la proiectele lor. Iniţiativele diplomatice maghiare
îndreptate împotriva unor vecini au îngrijorat guvernele de la Praga,Belgrad şi Bucureşti. Ele se vor alia, formând Mica Antantă (1921), menităsă le protejeze de orice pericole venite din partea Ungariei, Austriei, aproiectelor de restaurare a unei monarhii habsburgice sau a oricăreiconfederaţii incompatibile cu statutul lor de independenţă şi suveranitatenaţională. După constituirea Micii Antante, Franţa s-a reorientat cătreaceastă alianţă, încercând să-şi promoveze interesele şi influenţa în centrulEuropei şi în Balcani prin intermediul celor trei state componente.
Bela Kun13 (1886-1938), conducătorul evreu alrevoluţiei bolşevice din Ungaria şi al RepubliciiSovietice a Sfaturilor
Fostul împărat austro-ungar Carol
de Habsburg**, refugiat în Elveţia, nu arenunţat la tron. În martie 1921, încurajatde noul guvern francez condus de AristideBriand***, Carol a sosit în Ungaria, cugândul să preia coroana ţării. Horthy nul-a sprijinit şi el a fost nevoit săpărăsească ţara. A doua încercare de
preluare a puterii de către Carol de Habsburg a avut loc în octombrie* Erich Ludendorff (1865-1937) a fost general german. În Primul Război Mondial, între anii1916-1918, a fost adjunct al şefului Marelui Cartier General german. L-a sprijinit pe Hitler,mai ales în perioada anilor ’20.13 http://www.erbzine.com/mag14/1458.html, 24 octombrie 2012.** Carol de Habsburg (1887-1922) a fost ultimul împărat al Austriei şi rege al Ungariei(1916-1918).*** Aristide Briand (1862-1932) a fost om politic şi diplomat francez, mare orator al epocii.Prim-ministru al Franţei în 1909-1911, 1913, 1915-1917, 1921-1922, 1925-1926 şi 1929.
A fost unul dintre iniţiatorii Conferinţei de la Locarno (1925), al Pactului Briand-Kellogg (1928) şi al proiectului de creare al blocului Pan-Europa.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 31/365
31
1921, de data aceasta acţiunea fiind îndreptată chiar împotriva lui Horthy.Amiralul regent a trimis armata împotriva lui Carol, l-a luat prizonier şi l-a
îmbarcat spre Madera, unde va şi muri, după numai 5 luni de zile.
Carol de Habsburg14 (1887-1922), ultimul împărat de Habsburg, care a încercat de douăori să preia tronul Ungariei, după PrimulRăzboi Mondial
În toată perioada interbelicăUngaria a fost sprijinită politic şieconomic de Germania şi Italia. Înanul 1925, s-a semnat un tratat
italo-maghiar de prietenie. Cu toate că nu era un tratat de alianţă,guvernul de la Budapesta a declarat public că Ungaria a intrat în „sferade interese a Italiei”*. Prin Tratatul de la Neuilly , Bulgaria a cedatRomâniei partea de sud a Dobrogei, judeţele Caliacra şi Durostor, iarIugoslaviei districtele de la Strumiţa, care aparţinuseră de Macedonia,precum şi regiunile Ţaribrod, Timoc şi Bosilegrad. La acestea se adaugă
Tracia orientală, anexată de Grecia. Bulgaria pierdea astfel orice fel deieşire la Marea Egee. Dintre toate pierderile teritoriale ale Bulgariei, ceamai dureroasă a fost pierderea Macedoniei, prin Pacea de la Bucureşti ,după al doilea război balcanic (1913). Majoritatea pierderilor Bulgariei s-au făcut în folosul Iugoslaviei. Ulterior, numeroşi bulgari originari dinMacedonia s-au refugiat în Bulgaria şi au creat şi întreţinut o stare denemulţumire faţă de această situaţie, în paralel cu reluarea acţiuniirevoluţionare a organizaţiei naţionaliste macedonene ORIM. De-a lungulperioadei interbelice, tensiunea între bulgari şi iugoslavi a persistat şi auavut loc lupte de gherilă.
14 http://www.habsburger.net/de/themen/habsburg-im-exil-die-dynastie-nach-1918, pe 25octombrie 2012.* Într-un discurs ţinut în 5 iunie 1928, conducătorul statului italian, Benito Mussolini, avorbit despre efemeritatea tratatelor, arătând că permanentizarea lor ar însemna„mumificarea” omenirii. El previziona că între anii 1935-1940 vor avea loc evenimente
importante, inclusiv revizuirea Tratatului de la Versailles. Printre altele, Mussolini s-adeclarat adept al unei revizuiri în favoarea Ungariei.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 32/365
32
La 22 octombrie 1925, a izbucnit un conflict militar de frontieră între bulgari şi greci. Armata Greciei a înaintat pe teritoriul Bulgariei. Laintervenţia Societăţii Naţiunilor, armata Greciei a evacuat teritoriul bulgar.
De-a lungul întregii perioade interbelice, Bulgaria s-a înscris pelinia promovării politicii revizioniste, formulând pretenţii teritoriale faţă detoţi vecinii. Speranţele ei economice, politice şi militare au fost legate decreşterea puterii Germaniei şi Italiei. Cele două state au sprijinit-oconstant.
Albania a fost creată în anul 1913, ca urmare a războaielorbalcanice. Prin Tratatul de la Londra (1915), Albania a fost de acord capartea ei nordică să treacă la Muntenegru şi la Serbia, iar partea de sudla Grecia. Restul ţării urma să intre sub protectorat italian. În acest fel,guvernul de la Roma dorea să se asigure că va împiedica apariţia unuistat puternic la estul Mării Adriatice. Ingerinţele italiene în Albania aucreat nemulţumiri şi reacţii ostile. După o serie de frământări, italienii aufost nevoiţi să renunţe la protectoratul asupra Albaniei şi în anul 1920 s-asemnat un tratat de prietenie între Italia şi Albania. La propunerea Italiei,
în decembrie 1920, Albania a fost primită în Liga Naţiunilor.Albania s-a aflat sub influenţă externă atât din partea Italiei, cât şi
din partea Iugoslaviei. Prin Tratatul de la Roma, din 27 ianuarie 1924,semnat de Italia şi de Iugoslavia, cele două ţări se angajau să nu seamestece în treburile interne ale Albaniei. Amândouă statele şi-au
încălcat angajamentele. Fiecare a sprijinit diverse forţe politice, mereuopuse, să ajungă să ia puterea la Tirana. În anul 1926, Albania a semnatun Tratat de prietenie şi securitate cu Italia, sperând că va puteabeneficia de forţa acestei ţări, aflată în plină ascensiune.
Albania s-a aflat într-un intens litigiu de frontieră cu Grecia. Italia asusţinut Albania. Generalul italian Tellini, membru al Comisiei dedelimitare a frontierei greco-albaneze, a fost însă asasinat de greci. Carepresalii, italienii au bombardat insula Corfu, iar la 31 august 1923 auocupat-o, eliberând-o numai după intervenţia Consiliului SocietăţiiNaţiunilor şi plătind şi despăgubiri în valoare de 50 de milioane de lire,
pentru distrugerile produse.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 33/365
33
România a suferit pierderi foarte mari în Primul Război Mondial.La intrarea în război, avea aproximativ 8 milioane de locuitori. În războiau murit 339.117 oameni recunoscuţi, 200.000 de oameni au fost grav
răniţi, iar 116.000 de oameni au fost luaţi prizonieri sau au dispărut.Astfel, România a pierdut peste 800.000 de oameni, deci 10% dinpopulaţia ţării, mai ales bărbaţi în putere. În cele 23 de luni cât s-a aflatsub ocupaţia militară a Puterilor Centrale, a avut loc un jaf sistematic. Aufost scoase din ţară 1.140.809 tone de petrol, benzină şi alte produsepetroliere, 2.161.905 tone de cereale şi furaje, 550.545 de cai, 641.017bovine, aproximativ 3.750.000 de oi şi capre, 560.812 porci şi alte multesute de mii de tone de lemn, sare, alcool, produse chimice etc.
Întreţinerea armatelor de ocupaţie, totalizând aproximativ 480.000 demilitari, a necesitat eforturi mari, printre altele, sacrificarea a peste800.000 de cornute mari şi a peste 3.500.000 de oi. Pagubele totaleestimate s-au ridicat la peste 33 de miliarde lei aur, la care se adaugăpierderea tezaurului românesc dus în Rusia şi confiscat de bolşevici, acărui valoare a fost estimată la peste 8 miliarde de lei aur 15.
Prin tratatele de pace semnate, România a încorporat Dobrogea
de Sud (de la Bulgaria), Moldova de Nord, respectiv Bucovina (de laAustria), Basarabia (independentă la ora unirii cu România) şi cea maimare parte a Transilvaniei (de la Ungaria). România era nemulţumităpentru că prin Tratatul secret cu Antanta, din august 1916, i se promiseseTransilvania până la cursul râului Tisa, iar prin Tratatul de la Trianon graniţa s-a trasat cu 30 de km mai la est. După un început de conflictarmat al românilor cu sârbii, Banatul oriental a revenit României, iar celvestic, Iugoslaviei. Românii au renunţat la Banatul „sârbesc” (vestic), pebaza tezei lui Take Ionescu, diplomatul care arăta că România arediferende teritoriale cu toţi ceilalţi vecini, cu Ucraina, cu Rusia Sovietică,cu Ungaria şi cu Bulgaria. Revendicarea prin acţiuni diplomatice saumilitare şi a Banatului „sârbesc”, ne-ar aduce un nou vecin duşman, ceeace ar conduce la încercuirea totală a României cu inamici, fapt caredevenea o sursă de insecuritate insurmontabilă. Basarabia a fost
15 Privitor la pierderile României în Primul Război Mondial, vezi şi Ancu Damian, Subspectrul lui Decembrie, în Revista „Valahia”, Nr. 13, noiembrie 2005, pp. 11-12.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 34/365
34
încorporată României în urma unei succesiuni de evenimente: Decretul lui Lenin asupra popoarelor, independenţa Basarabiei, hotărârea SfatuluiŢării de unire cu România, toate în condiţiile în care exista şi o prezenţă
militară română în provincie.România, a devenit, dintre toate statele „succesoare” ale fostelor
monarhii destrămate, ţara cu cele mai multe minorităţi naţionale. Dupărăzboi, conform statisticilor oficiale, românii reprezentau 74%, secuii şiungurii 8,4%, evreii 5%, germanii 4,3%, ruşii şi ucrainenii 3,3%, iarbulgarii, turcii şi sârbii 5%. În 1927 se aflau 12,5 milioane de români, 1,3milioane de unguri, 780.000 de evrei*, 723.000 de germani, 448.000 deucraineni, 358.000 de bulgari, 308.000 de ruşi, 57.000 de sârbi. Tratatulde la Saint Germain prevedea pentru aceste minorităţi o serie de drepturispeciale, asemănătoare celor practicate în perioada postcomunistă prindiscriminare pozitivă. Guvernul României şi primul ei ministru, IonelBrătianu, au refuzat să accepte aceste clauze, care aduceau atingeresuveranităţii naţionale. Cu deosebire articolul 5 din Tratatul de la SaintGermain afecta suveranitatea României. Minorităţile naţionale deveniserăcea mai dificilă problemă politică internaţională a guvernanţilor de la
Bucureşti. În chestiunea evreiască, Ionel Brătianu i-a remis preşedinteluiS.U.A. două memorii. În primul memoriu şi anexele sale, se făcea unistoric al problematicii evreieşti din România, începând cu jumătatea sec.al XIX-lea, prezentând şi Decretul - Lege nr. 2285 din 22 mai 1919. Încomentariul său, Ionel Brătianu arăta că: „Această chestiune (evreiască)nu mai există în România. A o dezgropa sub orice formă n-ar fi în folosul
* Sute de mii de evrei, care au pătruns fraudulos pe teritoriul României, mai ales caurmare a evoluţiilor războiului, nefavorabile evreilor, sau ca urmare a unor persecuţii pecare le-au suferit în alte părţi, nu figurează în acest recensământ. Ei vor constitui, peparcursul întregii perioade interbelice şi a celui de-al Doilea Război Mondial, o sursă detensiuni între statul român şi evrei, care va avea urmări istorice nefavorabile României.Tensiunile istorice româno-evreieşti, alimentate şi de aceste sute de mii de evrei fără unstatut legal în România, au escaladat, la începutul mileniului al III-lea cu acuze grave laadresa poporului român, inclusiv aceea de genocid. În anul 2002, sub presiuneinternaţională, aceste acuze au devenit obligatorii a fi însuşite de către români, ca urmarea unei legislaţii (Ordonanţa 31/2002, transformată în lege, în 2006) care prevede pedepse
de până la 5 ani de închisoare, în caz de contestare a unui presupus holocaust al evreilor în România.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 35/365
35
nimănui şi ar otrăvi atmosfera ţării în paguba tuturora”. În al doilea memoriuse arăta clar că prin dispoziţiile privitoare la protejarea minorităţilor (art. 5,paragraful 5), „pur şi simplu, întreaga politică economică şi de transport a
României se pune sub controlul marilor puteri”16. România era gata săaccepte dispoziţiile pe care toate statele din Liga Naţiunilor le-ar admite pepropriile lor teritorii, dar nu admitea ca guverne străine să intervină înRomânia în cazul aplicării legilor ei interne. Chiar şi presa internaţională,inclusiv cea americană, a sesizat că României i se cerea să semneze untratat care conţinea clauze incompatibile cu calitatea sa de stat independentşi cu principiile afirmate de învingătorii în război, mai ales de cătrepreşedintele S.U.A.
Iată cum şi în acele timpuri, ca şi după „revoluţiile de catifea” de lasfârşitul Războiului Rece, din Europa Centrală şi de Est şi a loviturii de statdin România, din decembrie 1989, în spatele politicii marilor puteri deprotecţie a minorităţilor, se aflau şi se află şi interese care submineazăsuveranitatea naţională, în detrimentul statelor în cauză. Minorităţile naţionaleau fost şi sunt un permanent motiv de presiune internaţională a marilor puteriasupra statelor. Minorităţile naţionale sunt folosite ca „material inflamabil”, cu
deosebire în momentele istorice în care respectivele state nu se supun înmăsura dorită de marile puteri. Delegaţia României s-a opus cu demnitate,formulând o poziţie categorică. Brătianu a spus cu tărie că în relaţiile statuluicu proprii ei cetăţeni nu se poate interpune niciun alt stat. România nuaccepta ideea discriminării pozitive, formulată cu această expresie mai târziu,mai ales în era postcomunistă. România dorea să ofere tuturor cetăţenilor eidrepturi egale, fără prevederi speciale pentru minorităţi*. Poziţia lui Brătianu airitat Consiliul Suprem Aliat, iar preşedintele Wilson şi prim-ministrulClemenceau17 au declarat că România îşi datora existenţa statală marilor
16 Aurel Preda-Mătăsaru, Tratat de relaţii internaţionale moderne şi contemporane (1648-1947), Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 199. După părerea noastră, comentariul primuluiministru român este valabil şi pentru perioada zilelor noastre.* De altfel, ideea potrivit căreia discriminarea pozitivă ar avea un caracter democratic îşigăseşte greu argumente logice şi ştiinţifice. În acelaşi timp, cei care combat discriminarea pozitivă ca şi fenomen democratic, au argumente greu de contracarat.17 Vezi Corvin Lupu, Istoria relaţiilor internaţionale, vol. I, Editura Alma Mater, Sibiu, 2003,p. 106.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 36/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 37/365
37
suma de aproximativ 31 de miliarde lei aur ca pierderi totale în război.Ţara fusese ocupată aproape în întregime şi jefuită peste trei ani de zile.Comisia a decis ca România să primească 1% din reparaţiile germane şi
ceva peste 10% din reparaţiile orientale (Austria, Ungaria, Bulgaria şiTurcia). Delegaţia română, condusă de Nicolae Titulescu, nu a fostadmisă la lucrările conferinţei. Ca urmare, la Bucureşti, nemulţumirile aufost foarte mari, punându-se chiar întrebarea dacă România este tratatăca aparţinând taberei învinşilor sau învingătorilor. Totuşi, satisfacţianaţională a realizării României Mari crea o emulaţie patriotică naţionalăcare compensa nemulţumirile politice şi chiar lipsurile materiale alepopulaţiei.
Pentru România, o problemă de cea mai mare importanţă a fostrecunoaşterea alipirii provinciei Basarabia şi apartenenţa ei la statulnaţional unitar român. Basarabia s-a separat de Rusia în zilele care auurmat loviturii bolşevice de stat. Două treimi din populaţie era de limbăromână, dar nu toţi aceştia erau favorabili alipirii la România. În aceaperioadă, ca şi în etapele istorice ulterioare, până în zilele noastre, auexistat importante nuclee, mai ales în rândul intelectualităţii, dar nu
numai, care au susţinut românismul şi ideea apartenenţei naţionale aBasarabiei la România. După câteva luni de frământări, la 27 martie1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România. La 8 aprilie1919, Consiliul Suprem Aliat a decis să restituie Basarabia României. La28 octombrie 1920, la Paris, s-a semnat un proiect de Convenţie întreFranţa, Marea Britanie, Italia, Japonia şi România, prin care semnatariirecunoşteau reîncorporarea Basarabiei la România, invitând în acelaşitimp Rusia să se alăture acestei decizii, cu precizarea „de îndată ce vaexista un guvern rus recunoscut” de către semnatarele tratatului.Guvernul sovietic a protestat şi a cerut un plebiscit. Guvernul de laBucureşti s-a opus constant unui plebiscit, ceea ce a trezit mereu îndoieliprivitor la existenţa unei voinţe majoritare a populaţiei provinciei de a trăi
în România. Convenţia de la Paris privitoare la Basarabia a fost ratificatăde Parlamentul francez abia pe 11 martie 1924. Protocolul a mai fostratificat şi de Marea Britanie, dar Japonia şi Italia nu l-au ratificat. În 10
iunie 1926, România a semnat un tratat de alianţă cu Franţa, prin care
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 38/365
38
aceasta recunoştea frontierele României de la acea dată. La 2 octombrie1926, Uniunea Sovietică a protestat faţă de acest tratat, manifestându-secontra anexării Basarabiei la România. La 6 octombrie 1926, sovieticii au
adresat o notă asemănătoare Italiei, care a recunoscut şi ea formaldrepturile României asupra Basarabiei*. Sovieticii nu au recunoscutapartenenţa Basarabiei la România, frontiera româno-rusă a rămassingura frontieră a Rusiei care nu a fost stabilită în urma unui acord libersemnat, iar Kremlinul a socotit teritoriul dintre Prut şi Nistru ca fiind„pământ anexat cu forţa” şi toate acestea vor produce efecte negative deamploare în relaţiile româno-ruse.
Trebuie menţionat că şi în condiţiile în care statul sovietic nu erarecunoscut de puterile cu cel mai mare rol în deciziile Conferinţei păcii,totuşi unirea Basarabiei cu România nu a fost recunoscută de S.U.A. şiaceastă nerecunoaştere a produs şi ea efecte negative pentru România,
în perioada următoare. Ne referim la faptul că tratatele de pace dinsistemul de la Versailles nu au fost recunoscute de Congresul S.U.A. şinu au devenit lege în această ţară. Ca urmare, U.R.S.S. a fost încurajatăsă nu recunoască nicio clipă actul unirii Basarabiei cu România. Situaţia
nu s-a schimbat nici în deceniile care au urmat. În anul 1940, opiniapublică şi clasa politică americană nu s-au opus desprinderii Basarabiei şinordului Bucovinei de România şi alipirii lor la U.R.S.S., în anul 1947, încadrul Conferinţei de Pace de la Paris, S.U.A. au recunoscut apartenenţaBasarabiei la U.R.S.S., în anul 1975, S.U.A. au semnat alături decelelalte state participante la Conferinţa O.S.C.E., Actul final careconsfinţea frontierele existente în Europa la acea dată, iar în anul 1992,S.U.A. au recunoscut Republica Moldova ca stat suveran şi independent.
Raporturile dintre România şi Rusia Sovietică s-au compromis dela începutul existenţei statului comunist rus. A fost un start ratat, care amarcat pentru multă vreme, până astăzi, comunicarea politică dintre celedouă ţări. Clasa politică românească, formată exclusiv din reprezentanţiai proprietarilor, profund anticomunistă, nu accepta colaborarea cubolşevicii şi nu credea în posibilitatea menţinerii lor la putere. Lipsei
* Recunoaşterea formală a unor drepturi româneşti asupra Basarabiei nu este sinonim, dinpunct de vedere juridic, cu recunoaşterea alipirii Basarabiei la România.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 39/365
39
voinţei românilor de cooperare cu bolşevicii, i se adăugau abuzurileruşilor şi necesităţile lor din perioada războiului, când luptau pe teritoriuldintre Carpaţi şi Prut alături de români. Aproape un milion de ruşi au
pătruns în Moldova în lunile dezastrului din a doua jumătate a lui 1916 şidin prima jumătate a lui 1917. Comportarea armatei ruse a fost unabrutală, primitivă, tipică armatelor imperiilor autocrate din Asia. Spreexemplificare, în Delta Dunării, locul strategic dorit o întreagă istorie deRusia, Polonia, Ungaria, Austria, Franţa şi de alte ţări, autorităţile româneau fost desfiinţate, jandarmii arestaţi, iar populaţia românească alungată.Doar lipovenii şi alţi minoritari au mai avut voie să rămână pe loc. În Iaşi,ofiţerii ruşi cumpărau case, sau le închiriau pe mai mulţi ani, semn căaveau gândul de a rămâne în România şi după război. Ruşii trebuiau binehrăniţi şi îngrijiţi. La cele mai mici nemulţumiri, militarii ruşi ameninţau cupărăsirea frontului şi retragerea la est de Prut19. Această situaţie aagravat criza alimentară din România şi a consolidat sentimenteleantiruseşti, care au ajuns să depăşească raţiunea necesităţii întreţineriiunor raporturi foarte bune cu această mare putere. Opinia publică şipolitică din România a minimalizat faptul că avea în Rusia mari interese.
Pentru aceste interese era nevoie să se facă sacrificii, de care clasapolitică românească şi elitele nu erau dispuse. Acest lucru va fi plătitscump. Deci, ajutorul militar rusesc, mult aşteptat, a adus cu sine nunumai şansa salvării ţării, ci şi o sumă de nemulţumiri faţă de ruşi şi
încordări bilaterale. Contribuţia Rusiei la menţinerea existenţei statuluiromân, în 1917, a fost recunoscută doar parţial de români şi aceasta cu„jumătate de gură”.
În noiembrie şi decembrie 1917, după lovitura de palat bolşevică, în toată Moldova a început un proces de descompunere a forţelor armateruseşti. Generalul Dimitri Grigorovici Scerbacev, comandantul armateiruse din Moldova, confruntat cu plecarea soldaţilor bolşevici din unităţilesale şi constituirea de gărzi „roşii”, adverse, a cerut ajutor guvernului
19 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. II,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, pp. 7-14. Este de menţionat că în
timpul Primului Război Mondial, România a împrumutat Rusiei ţariste 100.000 de vagoanede provizii, care n-au mai fost nici restituite, nici achitate.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 40/365
40
român. În prima fază, Ionel I.C. Brătianu a refuzat să se implice în lupteledintre ruşii „roşii” şi cei „albi”. Situaţia a degenerat şi unităţile ruseşti,lipsite de aprovizionare, au început să jefuiască localităţile Moldovei, să
comită jafuri, violuri şi tâlhării. În finalul Primului Război Mondial, în plinrăzboi civil în Rusia, ca urmare a unei Hotărâri a Consiliului de Miniştri alRomâniei, refugiat la Iaşi, armata română a primit ordine în sensulacţionării, în întreaga Moldovă, împotriva Gărzilor Roşii, alături de GărzileAlbe. Răspunsul sovieticilor nu a întârziat. La îndemnul lui Leon Troţki,elemente bolşevice conduse de internaţionalistul comunist francezSimion Grigorovici Rochal, cunoscut pentru masacrele comise în cetateaKronstadt (lângă Petrograd), au organizat o lovitură de stat împotrivaregimului regal român, care prevedea şi asasinarea regelui Ferdinand I.Roschal a adus cu sine un comando de 80 de bolşevici, care s-au instalat
în clădirile Gării Socola, lângă Iaşi, unde funcţiona un centru tehnic alarmatei Rusiei şi un depozit de muniţie. În fruntea României erapreconizat a fi instalat un guvern condus de bolşevicul internaţionalistbulgar Cristian Racovski, guvern din care mai urmau să facă parte MihailGheorghiu Bujor, Alecu Constantinescu şi Ion Dissescu. Rochal a fost
arestat de autorităţile militare române şi executat, împreună cu unii dintrecomplicii săi. Soldaţii ruşi răsculaţi împotriva generalului Scerbacev aufost alungaţi peste Prut de militarii români comandaţi de locotenent-colonelul Ion Antonescu, şeful Statului Major al armatei generaluluiPrezan. Ulterior, autorităţile române au afirmat că Rochal ar fi fostasasinat de agenţi francezi din cadrul Misiunii Militare a Franţei, condusăde generalul Henri Berthelot. Pentru cele întâmplate la Iaşi, Troţki aordonat represalii în Basarabia şi confiscarea tezaurului României aflat în
grija guvernului Rusiei. Abuzurile bolşevicilor săvârşite pe teritoriulBasarabiei au determinat Sfatul Ţării de la Chişinău să ceară ajutor militardin România.
Cu toată obiectivitatea unora dintre măsurile politice şi militareromâneşti, este greu de înţeles lipsa unor măsuri sporite de prevederepolitico-diplomatică ale guvernanţilor români, pentru eventualitatea căbolşevicii vor câştiga războiul civil şi se vor menţine la putere. România
avea interesul ca Rusia să recunoască alipirea Basarabiei şi Bucovinei laRomânia şi, de asemenea, interesul de a recupera tezaurul naţional,
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 41/365
41
transportat la Moscova, la sfârşitul anului 1916 şi în prima jumătate a lui1917. În ciuda acestor interese foarte mari, istorice, clasa politicăromânească a acţionat orbeşte, pe alocuri cu fanatism, împotriva
guvernului bolşevic rus, excluzând orice perspectivă de colaborare. Dealtfel, în istoria României, au existat şi alte momente în care diplomaţiaromână a dat dovadă de amatorism şi a acţionat în conformitate cusentimente, simpatii, antipatii, interese de grup ale liderilor sau ale unorforţe politice şi financiare din străinătate, care au sprijinit uneori diverseleregimuri politice din România. La această poziţie antisovietică, guvernulde la Bucureşti a fost mult încurajat, în toată perioada interbelică, deFranţa şi de Marea Britanie.
În 8 noiembrie 1917, în faţa Congresului Sovietelor, Lenin s-aadresat popoarelor şi guvernelor ţărilor vecine, propunându-le pacea,buna vecinătate şi încheierea cu ele a unor tratate redactate cu toatăclaritatea, renunţându-se la diplomaţia confidenţială. El a mai spus căintenţionează să facă publice toate tratatele secrete semnate de către ţăricu diverse ţări. România nu a reacţionat în niciun fel la oferta sovietică,care-i privea pe toţi vecinii Rusiei. Cea care a răspuns imediat propunerii
sovietice a fost Finlanda. La sfârşitul lunii noiembrie 1917, IosifVisarionovici Stalin, numit comisar al naţionalităţilor din Rusia, s-adeplasat, pe calea aerului, la Helsinki. Finlanda fusese mare ducat rus,
începând din anul 1809. Stalin i-a anunţat pe finlandezi că Rusia le redăindependenţa, în schimbul recunoaşterii noului regim de la SanktPetersburg şi a lansat un apel pentru încheierea unei alianţe cinstite întrecele două ţări şi popoare. După tergiversări, datorate faptului că partideleburgheze finlandeze se temeau de contagiunea bolşevismului, tratatul s-asemnat, în octombrie 1920. Libertatea naţională a Finlandei a fostpăstrată până astăzi, în ciuda conflictelor pe care le-au cunoscut, încâteva rânduri, raporturile ruso-finlandeze. În acest timp, la 20 noiembrie1917, guvernul sovietic i-a informat pe aliaţii săi că intenţionează să
încheie pacea cu Germania, cu explicarea motivelor. România, ca şialiaţii ei, nu au răspuns acestei corespondenţe20. La 31 decembrie 1917,
20 Vezi Andre Fontaine, Istoria Războiului Rece, vol. I, Editura Militară, Bucureşti, 1992,pp. 34-38.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 42/365
42
Lenin a trimis personal un ultimatum guvernului român cerându-i să înceteze operaţiunile militare împotriva bolşevicilor, arătând că aşteaptărăspuns în 24 de ore, în caz contrar urmând să aibă loc „o nouă
ruptură…”. Guvernul român nu a răspuns nici de data aceasta. Ofensaera directă şi greu de iertat de către o putere ca Rusia. Dacă puterileoccidentale îşi puteau permite o asemenea poziţie ofensatoare, pentruRomânia, ţară mijlocie, vecină a Rusiei, gestul a produs efecte negativepe termen lung. Din ordinul guvernului bolşevic, ministrul român în Rusia,Constantin Diamandy, a fost arestat împreună cu toţi membrii legaţiei şi
închişi în fortăreaţa Petropavlovsk. Întregul corp diplomatic străin
acreditat în capitala Rusiei a cerut şi a obţinut o întrevedere cu Leninprotestând vehement pentru încălcarea normelor diplomaticeinternaţionale. După acest protest, diplomaţii români au fost eliberaţi încâteva ore. Ca urmare a tensiunii mari dintre România şi noul guvern alRusiei, relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost rupte, din iniţiativăsovietică. Indignarea ruşilor a crescut mult când s-a aflat de asasinarealui Rochal, în Moldova. Ura s-a îndreptat împotriva românilor, deşi sespunea că Rochal fusese asasinat de către Misiunea militară franceză din
România. Guvernul sovietic a trimis guvernului de la Iaşi o notă în care searăta că Rusia a „…sechestrat pentru oligarhia română depozitul de aural României păstrat la Moscova; puterea sovietică îşi ia răspundereapentru păstrarea acestui depozit şi se obligă să-l restituie în mâinilepoporului român...”, într-un moment în care acesta va deţine putereareală în România. Şocul a fost destul de mare la Bucureşti. Politicieniiromâni au realizat că vor mai avea de suportat represalii. România a
renunţat la acţiuni militare împotriva bolşevicilor şi, în ciuda solicitărilorFranţei şi Marii Britanii, nu a participat la intervenţia militară împotrivaRusiei. Totuşi, repoziţionarea României era tardivă. Pe măsură ce timpula trecut şi Rusia Sovietică a rezistat atacului celor mai mari puteri alelumii împotriva sa, guvernanţii români au început să conştientizeze faptulcă răsturnarea bolşevicilor este greu de realizat şi nu se poate faceabstracţie de Rusia Sovietică. Bucureştiul a căutat soluţii. După doi anipierduţi, guvernul român a schimbat strategia şi a decis să negocieze cu
guvernul sovietic. La începutul anului 1920, Alexandru Vaida-Voevod şi
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 43/365
43
comisarul rus pentru Afaceri externe, Gheorghi Cicerin*, au schimbatradiograme, convenind asupra iniţierii unor convorbiri. Apreciem că lanivelul anului 1920, când Rusia era încă în război civil şi invadată de
armate americane, britanice, japoneze, franceze şi polone, nu era preatârziu ca România să recunoască statul sovietic, să-i garantezeneagresiunea, să stabilească relaţii diplomatice, să negocieze un tratatbilateral, toate acestea în schimbul recunoaşterii apartenenţei Basarabieişi Bucovinei la România şi a restituirii tezaurului naţional. De data aceea,cea care s-a opus cu multă fermitate a fost Franţa. România nu şi-a pututdepăşi condiţia de vasal şi a refuzat orice alternativă diplomatică la
cererea franceză de respingere categorică a negocierii politice cubolşevicii. Şansa deschiderii unui dialog s-a pierdut încă o dată, „pealtarul” iluziilor occidentaliste ale clasei politice româneşti. În anul 1921,România a încercat din nou negocieri cu Rusia, dar nu s-a ajuns larezultate concrete. În martie 1924, la Viena, s-a organizat o conferinţăruso-română, eşuată, pentru că, la nivelul acestui an, comuniştii ruşi seconsolidaseră, câştigaseră războiul civil şi pe cel cu intervenţioniştii străinişi Uniunea Sovietică nu mai era dispusă să recunoască apartenenţa
Basarabiei la România21. Momentul istoric fusese ratat de guvernul de laBucureşti. Era prea târziu. Refuzul dialogului la momentul oportun pentruRomânia şi necesar pentru bolşevici, a catalizat apoi acţiunile sovieticede diversiune, spionaj, terorism de stat, infiltrare de agenturi şi sabotareprin orice mijloace a statului naţional român. Faţă de acestea, guvernulRomâniei a trebuit să ia măsuri, multe în forţă, în afara oricărui spiritdemocratic, ceea ce va produce efecte în timp, mai ales în momentul în
care comuniştii vor prelua puterea la Bucureşti şi va veni „ora socotelilor”.
* Gheorghi Vasilievici Cicerin (1872-1936) a fost om politic şi diplomat al ţarului Nicolae alII-lea şi al sovieticilor. Membru al Partidului Social Democrat (1905-1918) şi al PartiduluiBolşevic (1918-1936). Comisar al poporului pentru Afaceri externe (1918-1930). Adeclanşat demersurile sovietice de scoatere a ţării din izolarea politică internaţională.Reprezentant al U.R.S.S. la Conferinţele de la Geneva (1922) şi Lausanne (1922-1923).A semnat Tratatul de la Rapallo (1922).21 Vezi şi Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX , Editura Paideia,
Bucureşti, 1999, p. 12 şi urm. şi Petre Otu, Între baionetele iubiţilor noştri aliaţi , în„Dosarele istoriei”, An VI, nr. 11 (63), 2001, p. 17.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 44/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 45/365
45
diversionistă, în întreaga zonă centrală şi sud-est europeană, Româniafiind vizată în mod deosebit; 3) vulnerabilitatea sistemului de tratate de laVersailles; 4) politica de revanşă a Germaniei şi a altor state europene,
coroborată cu fragilitatea garanţiilor occidentale pentru România; 5)interesul deosebit al unor state, mai ales Germania, pentru principalelebogăţii ale României (petrol, gaze, cereale, carne, cherestea).
Dintre minorităţile naţionale din România, cea maghiară era ceamai numeroasă. În perioada 1918-1920, ea a adoptat tactica politică de„rezistenţă pasivă”. După Tratatul de la Trianon, minoritatea maghiară s-aorganizat pentru a se opune statului român, pe care îl recunoştea doar ca
pe o situaţie de fapt şi nu ca pe o situaţie de drept. Maghiarii nu s-auadaptat cu statutul de minoritate, căutând permanent revenirea la situaţiade a controla deciziile administrative, politice şi economice, în spaţiul pecare îl locuiau. În anul 1922, s-a înfiinţat Partidul Maghiar, a căruiconducere a preluat-o vechea aristocraţie ungurească. Documentele dinarhivele serviciilor româneşti de informaţii atestă că Partidul Maghiaroferea guvernului de la Budapesta toate informaţiile pe care reuşea să le
obţină de la nivelele de vârf ale României şi primea de la Budapestainstrucţiuni. Politica sa a fost aceea de a ţine minoritatea maghiară înstare de izolare faţă de societatea românească, care să-i permitămenţinerea mentalităţilor din perioada regalităţii Ungariei Mari. Acesteaerau dirijate împotriva românilor. Partidul Maghiar a depus un efortspecial pentru a stopa amestecul statului român în programele şcolilor,liceelor şi universităţii minorităţii maghiare, cerând guvernului de laBucureşti doar finanţarea acestora. Înfiinţarea de şcoli româneşti înzonele cu populaţie maghiară era considerată ca un atentat împotrivaetniei maghiare. Partidul Maghiar a declarat Legea pentru reformă agrară,din 1921, ca fiind îndreptată împotriva proprietarilor maghiari. PartidulMaghiar şi Ungaria au sprijinit proprietarii de terenuri să acţioneze statulromân în justiţie şi să recupereze terenuri care, conform reformei agrare,trebuiau expropriate. În acest fel, după anul 1921, prin câştigareaproceselor, cele mai mari moşii din România au aparţinut unor proprietari
unguri. Partidul Maghiar a reclamat statul român la organisme
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 46/365
46
internaţionale, inclusiv la Societatea Naţiunilor, denunţând „persecuţiile”la care pretindea că ar fi fost supusă minoritatea maghiară*.
Minoritatea germană s-a adaptat uşor şi repede noilor nevoi
generate de încorporarea ei la statul naţional român. Aceasta se datorafaptului că ea deţinea o foarte bună organizare comunitară, dispunea deexperienţă istorică în calitatea ei de minoritate etnică, statut pe care îldeţinuse şi anterior, spre deosebire de minoritatea maghiară. Înseptembrie 1921, s-a înfiinţat Uniunea Germanilor din România,reprezentată în viaţa politică de Partidul German. Germanii au fostpermanent presaţi de conducătorii Partidului Maghiar să se ralieze politiciide împotrivire faţă de statul român. Germanii au răspuns rareori la acesteprovocări, cu deosebire datorită amintirilor trecutului, respectiv a regimuluipolitic dualist, care a supravieţuit până în 1918, neagreat de majoritateagermanilor din România. Partidul German s-a găsit permanent subinfluenţa şi chiar sub controlul Germaniei. La începutul anilor ’30,minoritatea germană din România a îmbrăţişat curentul politic de dreaptaşi ideile naţional-socialiste, care impresionau prin reuşita modeluluipromovat în Germania. La sfârşitul perioadei interbelice, numărul
germanilor din România se situa în jur de un milion.Evreii reprezentau a treia minoritate ca număr, dar deţineau oinfluenţă (chiar control, în numeroase situaţii) asupra societăţii româneşti,care depăşea influenţa tuturor celorlalte minorităţi naţionale, rivalizândadeseori cu influenţa majorităţii româneşti. În anumite domenii importante(sănătate, justiţie, învăţământ superior **, bănci, industria şicomercializarea alcoolului, tutunului şi obiectelor de lux şi altele), evreii îidepăşeau pe români, uneori net.
* Există o continuitate a strategiilor maghiarimii din România şi de pretutindeni, de-a lungul întregii epoci contemporane şi recente.** Cristian Troncotă ne precizează că, în anul 1923, în Basarabia, întreprinzătorii industriali înmediul urban erau 36 de români şi 202 evrei. În Universitatea din Cernăuţi, una dintre cele maiputernice universităţi din România, existau următoarele cifre de studenţi: Facultatea de filosofie(174 români şi 574 de evrei), Facultatea de drept (237 de români şi 506 evrei), la Universitateadin Iaşi, la Facultatea de Medicină (546 de români şi 831 de evrei), la Facultatea de Farmacie(97 de români şi 299 evrei). Vezi Cristian Troncotă, România şi frontul secret , Editura Elion,
Bucureşti, 2008, p. 117. Multe oraşe mari aveau peste 50% din populaţie evrei (Chişinău,Cernăuţi, Iaşi, Dorohoi, Botoşani etc.).
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 47/365
47
Privitor la numărul evreilor din România interbelică23, arătăm că larecensământul din decembrie 1930, primul efectuat după 1 Decembrie1918, România avea 18.052.000 locuitori. Cetăţenii care s-au
autodeclarat evrei erau în număr de 750.000, reprezentând 4% dinpopulatia ţării24. Este cert că numărul evreilor era mult mai mare, dar uniievrei s-au declarat maghiari sau germani (Banat, Transilvania şiBucovina), români sau de alte naţionalităţi (Basarabia şi Vechiul Regat).Evreii care nu deţineau acte legale de evidenţă a populaţiei s-au sustrasrecensământului. Din aceste situaţii, a apărut şi diferenţa mare dintre cifraoficială şi cea comunicată, în ianuarie 1938, într-un raport al LegaţieiS.U.A. către Departamentul de Stat, în care se vorbea despre 1.500.000de evrei în România25. Cifra a fost totdeauna greu de precizat.Majoritatea evreilor deţineau poziţii „cheie” în societatea românească,asupra căreia exercitau, într-adevăr, un important control, aşa cum searăta şi în raportul amintit al Legaţiei S.U.A.
Pe lângă evreii autohtoni, la sfârşitul Primului Război Mondial şi înanii imediat următori, au pătruns clandestin în România un importantnumăr de evrei originari din Rusia, Polonia şi Ungaria, fără acte de
identitate, fără cetăţenie şi fără aprobarea autorităţilor române. După anul1933, au pătruns în România şi evrei refugiaţi din Germania. Refugiulacestor evrei în România s-a datorat persecuţiilor la care au fost supuşi înţările pe care le-au părăsit. Cifra acestora a fost estimată diferit de-alungul timpului, oscilând între minimum 60.000 (cifră recunoscută decomunităţile evreieşti) şi până la 250.000-300.000. În anul 1939,Ministerul pentru Minorităţi identificase aprox. 140.000 de asemeneaevrei pătrunşi fraudulos în România, în condiţiile în care aceşti evrei erauascunşi de către coreligionarii lor 26. Majoritatea acestor evrei s-au stabilit
în Basarabia şi în Moldova. În România, au ajuns să convieţuiască evreifoarte bogaţi, anticomunişti, într-un număr mai restrâns, desigur, cu
23 Vezi şi Silviu Cristache, Evreii din România. Aspecte geografice, Editura TOPFORM,Bucureşti, 2003.24 Dr. S. Samuilă, D. C. Georgescu, Populaţia României, Imprimeria Naţională, Bucureşti,1937, p. 50 sq. şi „Anuarul Statistic al României”, 1937 şi 1938, p. 62.25 A.N.R., Fond S.U.A., Microfilme, rola 661, nr. 871.00/595.26 Cristian Troncotă, România şi frontul secret , Editura Elion, Bucureşti, 2008, p. 118.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 48/365
48
marea masă a evreilor, care erau săraci şi în cea mai mare măsurăsusţinători ai comunismului. Această susţinere pentru comunişti şi-audemonstrat-o din plin după cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a
Ţinutului Herţa, ca şi pe întregul parcurs al războiului mondial. Oricum, şiunii şi ceilalţi, aveau aceeaşi aspiraţie istorică: dominaţia lumii. Comuniştiivedeau dominaţia lor asupra lumii prin intermediul răspândirii ideologieibolşevice, pe întregul Glob, prin internaţionalismul comunist , iar evreiibogaţi susţineau grupările masonice şi vedeau dominaţia lor asupra lumiisub o formă asemănătoare cu cea care, mai târziu, s-a numit globalizare.
Între cele două curente, pe lângă deosebirile de natură social-economică,există multe asemănări.
De prezenţa unui mare număr de evrei şi de influenţa acestoraasupra societăţii româneşti se leagă şi factorul de risc numit antisemitism.Acest fenomen avea un caracter general european, nefiind o creaţieromânească.
Guvernările din primii 10 ani de după războiul mondial,preponderent liberale, au obţinut succese importante, mai aleseconomice, acţionând sub deviza „ prin noi înşine”. Liberalii au protejat
economia românească şi capitalul autohton de concurenţa externă, înmăsura posibilă în acele timpuri, având în vedere presiunea intereselorstrăine. Pe această linie, un rol important l-a jucat politica fiscală, cusistemul ei de taxe vamale şi accize cu caracter protecţionist. În acelaşitimp, oamenii de afaceri liberali au fost favorizaţi devenind principaliiproprietari de întreprinderi, capital etc. Naţional-ţărăniştii, ajunşi la putere
în 1928, s-au trezit conducând o ţară ale cărei pârghii economico-financiare erau majoritar în mâna liberalilor. În dorinţa de a slăbi putereaadversarului politic, guvernul Iuliu Maniu a promovat politica „ porţilordeschise”, supunând firava economie românească unei concurenţeexterne acerbe. Liberalii au avut într-adevăr de suferit, dar a suferit
întreaga ţară. În primii doi ani de guvernare a Partidului NaţionalŢărănesc, situaţia economico-socială s-a agravat, iar partidul deguvernământ şi-a pierdut o mare parte din capitalul de încredere cu carepornise la drum. La dificultăţile create de guvernare, s-a adăugat şi
impactul crizei economice mondiale, care a urmat crahului bursei din New
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 49/365
49
York. Maniu a crezut că revenirea în ţară a prinţului Carol şi încoronarealui ca rege îi pot asigura un ascendent în faţa liberalilor, cei care, în fruntecu Ionel Brătianu, sprijiniseră dezmoştenirea prinţului Carol şi plecarea lui
în exil. Maniu s-a înşelat. Revenirea în ţară a prinţului Carol şi încoronarea sa ca rege a fost o acţiune catalizată de interese complexe.
Carol al II-lea era o personalitate puternică,inteligent, foarte priceput în politică, înnegocieri şi în strategii, astfel că el nu a luatmăcar în calcul ideea de a se lăsa condus deManiu. Apoi, Carol al II-lea era mason, iarManiu nu se înregimentase în niciun grup deinterese şi mai avea şi pretenţia ca prinţul sărenunţe definitiv la relaţia cu Elena Lupescu,femeia vieţii lui Carol.
Iuliu Maniu27 (1873-1953), preşedintele P.N. Ţărănesc şiprim ministru, a contribuit decisiv la revenirea în ţară şi laurcarea pe tron a regelui Carol al II-lea.
Cercurile masonice şi evreieşti l-au sprijinit mult pe Carol să revină în ţară, convinse că el le va face jocul politico-economic. Ei nu s-au înşelat. În mai-iunie 1929, masonul evreu Mihail Negru (recte MihaiZussman), secretar de redacţie la ziarul „Universul”, a recrutat pentruiniţiere în masonerie numeroşi ofiţeri de armată, care, imediat dupăiniţiere, au fost puşi să-şi convingă camarazii de arme de necesitateaaducerii în ţară a lui Carol, ca singură soluţie de ieşire din criza social-
politică şi economică în care a ajuns ţara în mai puţin de doi ani deguvernare naţional-ţărănistă. În armată, un centru de propagandă înfavoarea readucerii lui Carol în România l-a constituit Şcoala navală dinConstanţa, unde acţionau membri ai lojii masonice „Steaua Polară”.Această lojă abordase problema aducerii lui Carol, considerat sprijinitorsigur al evreilor. Sprijinul era apreciat ca deosebit de important, luându-se
în calcul o posibilă acţiune de răsturnare a bolşevicilor în Uniunea
27 http://www.dosaresecrete.ro/alexandru-vaida-voevod-a-intrat-in-masonerie-pentru-a-putea-face-unirea-din-1918-1157/iuliu-maniu, pe 25 octombrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 50/365
50
Sovietică, situaţie în care viitorii lideri antibolşevici vor trece la pogromuri împotriva iudeo-bolşevicilor din Rusia, iar refugiul acestora urma să sefacă în România. În acelaşi an, 1929, în care se plănuia aducerea în ţară
a lui Carol, Tribunalul Ilfov a dat sentinţă definitivă de recunoaştere a lojii„Marele Orient al României”, lojă dominată în mare parte de evrei28.
Iugoslavia s-a numit iniţial Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor.Statul a fost creat în principal în baza principiului naţionalităţilor. Experţiiconferinţei păcii şi reprezentanţii puterilor învingătoare în Primul RăzboiMondial au pornit de la o premisă istorică. Întregul spaţiu iugoslav este
locuit de o populaţie rezultată din amestecul între slavii sudici şi populaţiatracică autohtonă asimilată. S-a apreciat cvaziunanim că deosebiriledintre etniile iugoslave sunt, în primul rând, rezultatul unor evoluţiiistorice, în cadrul cărora adoptarea unor religii diferite (catolicismul lacroaţi şi sloveni, ortodoxismul la sârbi, islamismul la bosniaci) suntsurmontabile şi constituirea unui stat al slavilor în vestul Balcanilor estecea mai bună soluţie pentru gestionarea conflictelor şi dezvoltarea aceleizone. După al Doilea Război Mondial, puterile învingătoare au ajuns laaceeaşi concluzie, fapt confirmat în cadrul Păcii de la Paris (1946-1947)şi, de asemenea, cu ocazia Conferinţei pentru Pace şi Securitate înEuropa, din august 1975. Analizele experţilor, hotărârile elitelor politicemondiale pe care le-am amintit, modul în care a funcţionat statul iugoslav
în perioada 1920-1990 şi modul în care au fost gestionate conflicteleinterregionale din ţară sunt argumente istorice suficiente pentru a socotihotărârea de constituire a Iugoslaviei drept o reuşită istorică. Această
28 În conducerea declarată la tribunal, se aflau Iosif Postmantir, Leo Salzmann, AlfredPaucher, Hugo Humulescu şi Alfred Nehuta. Imediat după aceea, au urcat în conducere şiŞtefan Brănişteanu (Braunstein) şi Saul Feldmman. Alături de aceştia se aflau şi trei lidericare nu erau evrei: Gheorghe Gheorghian (armean), Gheorghe Solacolu (grec) şi DumitruVasilescu (român). A fost modificată Constituţia Masoneriei Române, scoţându-sereferirile la Dumnezeu, ceea ce a supărat pe mulţi români. Ulterior, pentru a câştigabunăvoinţa regelui Carol al II-lea, i s-a pus acestuia portretul în Templu. În anii 1936-1937, în cadrul mişcării masonice din România, au izbucnit conflicte interetnice. Astfel, în
cadrul lojii „Lumina” din Constanţa, masonii de etnie română au cerut să fie excluşimasonii străini şi evrei. Vezi şi Cornel-Dan Niculae, op. cit., pp. 121-122.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 51/365
51
teză s-a validat în timp. Disensiunile majore dintre etnii, mai ales cele între sârbi şi croaţi, dar şi altele, au fost atât anterior, cât şi ulterior creăriistatului iugoslav, stimulate de ingerinţe externe. Dintre aceste ingerinţe,
cele care au produs efectele cele mai grave au fost cele germane, din alDoilea Război Mondial şi din perioada postcomunistă. Serbia avusese2 milioane de locuitori în 1912 şi crescuse la 4 milioane în 1914, dupărăzboaiele balcanice. În 1919, noua Iugoslavie avea 14 milioane delocuitori. Dintre aceştia, jumătate de milion erau unguri, altă jumătategermani, 440.000 albanezi, 235.000 români, iar 150.000 erau turci. De la
începutul existenţei statului iugoslav s-au cristalizat două forţe opuse. Pe
de o parte erau sârbii, care moşteneau doctrina centralismului sârb,susţinută şi de regele Petru I, până când s-a retras de pe tron în 1914. Decealaltă parte, erau naţionaliştii croaţi, în mare parte grupaţi în jurulPartidului Ţărănesc Croat, condus de Stjepan Radici, care militau pentrudescentralizare, libertăţi locale şi cetăţeneşti*.
Perioada interbelică a debutat cu disputa italo-iugoslavă pentruoraşul Fiume şi teritoriile aferente lui. După câţiva ani de dispute, în care
regiunea a fost autonomă, în 1923, Italia a trimis un administrator italianla Fiume. În ianuarie 1923, s-a semnat Tratatul de la Roma, între Italia şiIugoslavia. Italia a cedat Iugoslaviei regiunea Port Baros, iar Iugoslavia arecunoscut suveranitatea Italiei asupra restului regiunii Fiume. În martie1924, Mussolini a preluat controlul absolut asupra regiunii Fiume.
Conflictele teritoriale greco-iugoslave au fost mediate de MareaBritanie, mereu interesată de soarta Greciei, datorită poziţiei ei strategice,
în zona intereselor britanice (Cipru, Suez, zona engleză de influenţă înOrientul Mijlociu). La 17 august 1926, s-a semnat Tratatul de prietenie şicolaborare între Grecia şi Iugoslavia, pe care Parlamentul de la Atena arefuzat să îl ratifice. Balcanii au fost şi în această perioadă butoiul depulbere al Europei.
* Stjepan Radici (1871-1928) a fondat Partidul Ţărănesc Croat şi a militat pentru independenţaCroaţiei, în timpul regimului austro-ungar. Sprijinit de Ungaria, nemulţumită de pierderea
Voievodinei, a luptat împotriva tendinţelor centraliste sârbeşti. A fost ministru al ÎnvăţământuluiIugoslaviei şi membru al Parlamentului. A fost asasinat de naţionaliştii sârbi.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 52/365
52
Turcia. În anii imediat următori Primului Război Mondial,evenimentele de la est de Munţii Balcani, mai ales cele din estul Turciei,s-au derulat cu multă violenţă şi au avut urmări grave. Multiplele
probleme create de război pentru Turcia şi pentru spaţiul din jurul acestuistat au fost reglementate prin Tratatul de la Sévres (10 august 1920).Acest tratat a fost precedat de o serie de alte acorduri între aliaţi: Acordulfranco-englez Sykes-Picot (mai 1916) şi Acordul franco-anglo-italian de laSaint-Jean-de-Maurienne (aprilie 1917). Ca urmare a celui de al doileatratat menţionat, Italiei i s-a recunoscut dreptul asupra unei mari părţi dinAnatolia de Sud, dar această recunoaştere era condiţionată de acordulRusiei, iar revoluţia comunistă încurcase proiectul. Pe seama teritoriilorTurciei învinse în război şi zguduită din temelii de frământări interne, s-aufăcut o mulţime de alte proiecte şi s-au formulat numeroase pretenţii. Încele din urmă, prin Conferinţa de la Londra (februarie 1920) şi prinConferinţa de la San Remo (aprilie 1920) s-au clarificat o serie dedispute, ceea ce a făcut posibilă încheierea Tratatului de la Sévres.Marea Britanie a sprijinit constant Grecia şi pe incapabilul sultan Mehmedal VI-lea, care accepta pierderi teritoriale, ca să nu-şi pericliteze tronul.
Dintre aceste pierderi, cele mai importante au fost cele legate de faptul căTurcia urma să menţină Constantinopolul, Tracia orientală, StrâmtorileBosfor şi Dardanele, dar acestea urmau a fi demilitarizate şi neutralizate,sub controlul unei comisii internaţionale. De asemenea, în Anatolia, secrea o Armenie independentă şi un Kurdistan autonom. Turcia îşi pierdeaflota şi trebuia să-şi reducă efectivele militare la 50.000 de oameni. Turciaa pierdut teritorii în favoarea duşmanului secular, Grecia, ceea ce i-anemulţumit pe naţionaliştii turci, conduşi de Mustafa Kemal*. Pus în afaralegii de către sultan, Mustafa Kemal s-a ridicat la luptă împotriva acestuia,a englezilor, a grecilor şi a hotărârilor Tratatului de la Sévres.Evenimentele au degenerat într-un război greco-turc. În prima parte arăzboiului, grecii au obţinut victorii, apropiindu-se la 100 km de Ankara,
* Mustafa Kemal „Atatürk” (1881-1938) a fost general şi primul preşedinte al RepubliciiTurcia (1923-1938). Fondator al statului modern turc. Lider al Partidului PopularRepublican. În 1908 a participat la Revoluţia „ junilor turci ”, iar între anii 1919-1924 a
condus războiul de eliberare naţională. A modernizat, în sensul apropierii de modeleleeuropene, sistemul politic, cultural şi educaţional din Turcia.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 53/365
53
dar ulterior, turcii au primit sprijin diplomatic de la Rusia, Italia şi Franţa, is-au livrat arme şi Mustafa Kemal a obţinut victoria, pe uscat şi pe apă.Grecii au fost evacuaţi din Adrianopol şi din Asia Mică. Mustafa Kemal a
devenit un erou inegalabil în conştinţa poporului turc. În finalul războiului,turcii au masacrat zeci de mii de greci. Tratatul de la Lausanne (august1922), la care a fost parte şi Rusia Sovietică, a consfinţit victoria Turciei şia adus unele modificări Tratatului de la Sévres, în favoarea Turciei.
Conflictele Turciei cu Grecia au condus la schimburi de populaţiecare s-au prelungit până în a doua jumătate a deceniului al III-lea.
După Tratatul de la Lausanne şi reformarea societăţii de cătreMustafa Kemal, puterile europene au văzut Turcia ca fiind ţara cea maistabilă din Orientul Apropiat şi un eventual exemplu, care se dorea a ficontagios şi pentru alte state musulmane.
În timpul războiului mondial, în 1916, arabii din teritoriile stăpânitede Turcia, s-au răsculat sub conducerea emirului Hussein de Hedjaz.Marea Britanie s-a implicat în conflict alături de emirul răzvrătit, iar dupărăzboi statele arabe s-au separat de Turcia, sub influenţă britanică. Fiul
lui Hussein de Hadjaz, Faysal, şi-a făcut o
intrare triumfală în Damasc, la 3 octombrie1918. Acest gest a simbolizat, de fapt,
înlocuirea stăpânirii turceşti asupra lumiiarabe din fostul mare imperiu, cu stăpânireafranco-britanică. Haşemiţii* visaseră la unmare stat arab independent. Dar, în mai1916, prin Acordul secret Sykes-Picot ,Franţa şi Marea Britanie şi-au asiguratviitorul control al lumii arabe încorporate, înacel moment, de Turcia.
Mustafa Kemal29 „Atatürk” (1881-1938), reformator alTurciei contemporane.
* Familie quraişită care îşi trage numele de la Haşim, strămoş al lui Mahomed, care a dato serie de conducători la Mecca, regi în Hijal, Siria, Irak şi Iordania.29h ttp://kemalistgenclik.org/2011/07/31/mustafa-kemal%E2%80%99e-saldirmanin-dayanilmaz-hafifligi/, pe 5 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 54/365
54
Printre măsurile care au urmat, este de reţinut anunţul făcut debritanici, în 2 noiembrie 1917, privitor la întemeierea în Palestina a unuiCămin Naţional Evreiesc.
În decembrie 1914, Marea Britanie a emis un act unilateral princare a abolit suzeranitatea Turciei asupra Egiptului şi a impus propriul eiprotectorat, pe care în mare parte îl deţinea deja de la 1882. După o seriede negocieri eşuate, în 1922, Marea Britanie a proclamat sfârşitulprotectoratului ei asupra Egiptului, cu anumite rezerve. În anul 1936,Egiptul a semnat un tratat cu Marea Britanie, parţial ca urmare a presiuniiexercitată de politica expansionistă a Italiei în nordul Africii şi în bazinulMării Mediterane.
Rusia Sovietică. Revoluţia bolşevică a găsit Rusia în poziţia decea mai înapoiată ţară din Europa. În ciuda unei elite intelectuale şieconomice, cuprinzând la vârf aproximativ 3.000 de familii şi a faptului căţarii ruşi erau cei mai bogaţi oameni din lume, ţara se găsea la standardeeconomice şi mai ales sociale deosebit de scăzute. Regimul ţarist eraabuziv la nivelul întregii societăţi. Pe lângă masa uriaşă a ţărănimii şi
muncitorimii abuzate, nemulţumirile au cuprins şi straturile de mijloc alesocietăţii. Ajunşi la putere, bolşevicii, conduşi de evrei, în majoritatezdrobitoare, în frunte cu Vladimir Ilici Lenin (Ulianov)* şi Lev Troţki**, au
* Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin (1970-1924), a fost om politic rus de origine evreiască. Adesfăşurat o vastă activitate politică de transpunere în practică a teoriilor promovate deKarl Marx şi Friedrich Engels. În 1903 a pus bazele Partidului Comunist al Bolşevicilor. Acondus încercarea bolşevicilor de a prelua puterea în Rusia (1905-1907). A fost închis,
deportat în Siberia şi exilat. A coordonat declanşarea revoluţiei bolşevice din noiembrie1917, organizată cu fonduri primite de Lenin de la împăratul Germaniei şi de Leon Trotzki,de la comunitatea evreiască din S.U.A. A scos Rusia Sovietică din Primul Război Mondial.A condus lupta împotriva intervenţiei militare străine (1918-1922). A creat Internaţionala aIII-a (1919). A contribuit decisiv la răspândirea ideilor comunismului în Europa şi lacrearea unor state comuniste în Bavaria şi Ungaria, care au fost apoi desfiinţate, prinintervenţii armate. A declanşat represiunea împotriva anticomuniştior, înlocuind gulagulţarilor cu cel bolşevic. A supravieţuit unui atentat (1919), dar, în 1922, s-a îmbolnăvit dehemiplegie şi a ieşit, practic, de la conducerea U.R.S.S.** Lev Davidowitsch Troţki, pe numele adevărat Leiba Bronstein (1879 Janowka-Ucraina –
21.08.1940 Coyoacan – Mexico) a fost unul dintre cei mai importanţi lideri revoluţionari dinRusia. S-a lansat în politică în tabăra social-democraţilor. A fost exilat, trăind în refugiu în
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 55/365
55
beneficiat de sprijinul masiv al claselor de la periferia societăţii şi demajoritatea milioanelor de soldaţi ai armatei ruse. Elitele societăţii, cuunele excepţii, s-au poziţionat de la început împotriva bolşevicilor.
Adversarii bolşevicilor au beneficiat de un considerabil sprijin militar şimaterial extern. Războiul civil dintre „roşii” şi „albi” a durat până în anul1922. În paralel cu războiul civil, a avut loc intervenţia militară străină
împotriva bolşevicilor şi s-a instituit o blocadă care a durat mulţi ani.Embargoul a fost aproape generalizat. Rusia Sovietică a fost atacată dearmatele S.U.A., Japoniei, Marii Britanii, Franţei şi Poloniei, dinspre toatepunctele cardinale. Sprijinul de masă al bolşevicilor, datorat şi legislaţiei
promovate*
, a condus la victoria lor. În timpul războiului civil şi alintervenţiei militare străine, s-a creat o mare ruptură ideologică însocietate, cu urmări dramatice, care a catalizat şi motivat lichidareaadversarilor politici ai bolşevicilor. Ea s-a prelungit şi după anul 1922 şi acondus, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, la înlăturareatotală a oricărei opoziţii, ceea ce a permis mobilizarea tuturor resurselornaţiunii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, împotriva adversarilorexterni, care au fost lipsiţi de o coloană a 5-a în timpul cât au ocupat cea
mai mare parte a Uniunii Sovietice europene. În acelaşi timp, blocada i-a
Europa occidentală. După anul 1903, s-a aflat în opoziţie cu Lenin pe tema construcţiei departid, situându-se între menşevici şi bolşevici. În timpul revoluţiei din anii 1905-1907, afost preşedintele sovietului din Sankt-Petersburg. Ulterior, a fost din nou exilat,adăpostindu-se la cercurile evreieşti din New York, care au finanţat activităţile sale politicedin Rusia. După revoluţia din februarie 1917, a trecut la bolşevici şi a redevenit şefulsovietelor din Sankt-Petersburg. Între anii 1917 şi 1927 a fost membru al ComitetuluiCentral al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Între anii 1919-1926 a fost membru al
Biroului Politic al Partidului Comunist al U.R.S.S. A fost comisar al poporului pentruAfaceri externe, între anii 1917-1918, calitate în care a negociat Pacea de la Brest-Litovsk cu Germania. Între anii 1918-1925 a fost comisar al poporului pentru Apărare. În aceastăcalitate a fost organizatorul Armatei Roşii. După moartea lui Lenin, a intrat în luptă pentruputere cu Stalin. După anul 1925, a pierdut toate funcţiile de partid şi de stat, iar în anul1927 a fost exclus din partid. În anul 1928 a plecat în Kazahstan, de unde, în anulurmător, a plecat în exil, în Mexic. În exil a fost publicist fundamentându-şi doctrina(Troţkismul), în scrieri de mare tiraj şi a întemeiat, în anul 1938, Internaţionala a IV-a. Afost asasinat de un agent sovietic al N.K.V.D.* Mirajul societăţii egalitariste, al proprietăţii întregului popor asupra bunurilor, implicit
lichidarea claselor bogate, al dreptăţii sociale, ca şi Decretul asupra Păcii şi Decretulasupra Popoarelor , au avut un impact social foarte mare.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 56/365
56
determinat pe sovietici să-şi producă absolut toate produsele de careavea nevoie societatea. Această situaţie avea să contribuie la viitoareamare dezvoltare a ţării şi la lipsa dependenţei faţă de produsele externe,
ceea ce a fost de asemenea important, mai ales în timpul celui de-alDoilea Război Mondial.
În domeniul relaţiilor internaţionale, apariţia statului de dictaturăsocialistă (impropriu numit comunist, după numele partidului), a născut înrândul Aliaţilor o serie de necunoscute. Era perioada în care se încheiautratatele de pace şi se reconfigura lumea. Aliaţii nu ştiau ce poziţie săaibă faţă de noul stat. Nu se putea întrevedea nici întinderea noului stat şi
nici răspândirea în Europa a noului regim politic. În paralel cu operaţiilemilitare împotriva bolşevicilor, asupra cărora nu stăruim, puterileoccidentale, la propunerea premierului britanic David Lloyd George, auiniţiat, în prima parte a anului 1919, o conferinţă internaţională a unorguverne în vederea ocupării şi împărţirii Rusiei. Guvernele ruseantibolşevice, create în afara ţării, s-au opus acestor proiecte. Ele sperausă-i alunge pe bolşevici prin forţă, iar Rusia să rămână a ruşilor.Principalii generali ruşi „albi” au fost Aleksandr Kolceak, Anton Ivanovici
Denikin, Dimitri Grigorovici Scerbacev, Nikolai Iudenici şi PyotrNykolaievich Wrangel.
S.U.A., în acord cu guvernul britanic, au încercat să intervină înRusia şi prin mijloace diplomatice. În februarie 1919, a fost trimis laMoscova diplomatul William Bullitt, pentru a sonda condiţiile bolşevicilor şipentru a se încheia o pace cu Sovietele. În martie 1919, după lungiconvorbiri cu Lenin, Bullitt a obţinut acceptul bolşevicilor ca toate
guvernele ruseşti, de toate orientările, din toate sectoarele fronturilor,să-şi păstreze teritoriile, iar invadatorii să se retragă din Rusia. Lenincredea că fără sprijin străin aceste guverne s-ar fi prăbuşit singure. Urmasă fie proclamată amnistia generală. În condiţiile adoptării proiectuluinegociat, relaţiile comerciale ale Aliaţilor cu Rusia Sovietică ar fi fostreluate. Acordurile negociate de Bullitt nu au fost acceptate de Aliaţi, carese găseau la Paris şi nu au fost puse în aplicare. Puterile occidentaledoreau să ocupe Rusia şi să o stăpânească în bună înţelegere, precumpe o colonie împărţită în sfere de dominaţie, după modelul din China.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 57/365
57
La 10 martie 1919, printr-un manifest adresat de la Moscova,bolşevicii au anunţat crearea Internaţionalei a III-a şi începutul unei „noiere revoluţionare”.
În timpul războiului civil şi a intervenţiei militare străine împotrivaregimului sovietic, în Europa, o serie de state, precum Finlanda, Estonia,Letonia şi Lituania, au reuşit să semneze tratate cu Rusia Sovietică, princare aceasta le-a recunoscut independenţa. După cum am arătat deja,Basarabia nu s-a putut bucura de acelaşi statut independent, deşi se afla
într-o situaţie istorică şi politică identică. În Transcaucazia, încă din prima jumătate a anului 1918, s-au creat trei state independente: Georgia,Azerbaidjan şi Armenia. Imediat după declararea independenţei lor,armate germane şi turceşti le-au invadat*. În replică, guvernul britanic atrimis şi el armata. Tratatul de la Sévres a recunoscut aceste state, dar,ulterior, Turcia generalului Mustafa Kemal Atatürk a reacţionat militar şi areocupat Armenia turcească. Până la sfârşitul lui octombrie 1921, toaterepublicile transcaucaziene au fost alipite Rusiei Sovietice, prin acţiunipolitice interne şi militare, guvernul lui Lenin beneficiind de neutralitateanegociată a Turciei.
O situaţie deosebită s-a creat în Siberia. După revoluţia sovietică,prizonierii cehi şi slovaci, care luptaseră în armata austro-ungară, s-auorganizat şi au luptat alături de „albi”, în cooperare cu armata generaluluiKolceak. O perioadă, au controlat transsiberianul. Din mai 1919, au primitordin de la guvernul lor să fie neutri, dar au continuat să menţinăstăpânirea asupra transsiberianului. Cehii au încercat să cucerească şiVladivostokul. Aliaţii antibolşevici au plănuit o acţiune dinspre ExtremulOrient în cadrul căreia Japonia trebuia să joace rolul central. Japonezii au
început debarcarea în aprilie 1918, efectivele lor ajungând la 70.000 deoameni. Lor li s-au adăugat 8.000 de americani cu multă logistică şigrupuri mai mici de britanici şi francezi. Japonezii au ocupat o mare partea Siberiei şi nordul Insulei Sahalin. Pentru alungarea lor, sovieticii auorganizat în Siberia o republică a Extremului Orient, doar teoretic
* „Eliberarea” şi „independenţa” statelor mici şi mijlocii reprezintă în istorie înlocuirea unei
stăpâniri cu altă stăpânire. Excepţiile sunt puţine şi, de regulă, pentru scurte perioade detimp.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 58/365
58
independentă faţă de Moscova. În anul 1922, Japonia a evacuat Siberia,iar în 1925 şi nordul Insulei Sahalin.
În iunie şi iulie 1921, Armata Roşie a întreprins o campanie în
Mongolia, unde a creat un stat socialist satelit al Moscovei. Sovieticiile-au dat mongolilor ajutor militar, promisiuni de protecţie împotrivachinezilor şi consilieri economici. Astfel, apărea în lume o a doua ţară dedictatură socialistă.
După anul 1922, guvernul sovietic a încheiat victorios luptele cuGărzile Albe şi cu armatele intervenţioniste străine. În mare, frontierelesale au fost stabilizate. În acest an s-a creat, sub impulsul comuniştilor şial Gărzilor Roşii, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Cu toateacestea, puterile lumii şi unii vecini, inclusiv România, nu acceptau (încă)să recunoască statul sovietic. Marile puteri ale lumii şi multe state mijlociişi mici, după cum am arătat mai sus, au participat la un embargo sever,practic o blocadă. Dezvoltarea economico-socială autarhică vareprezenta, pentru toată perioada interbelică, principala caracteristică aUniunii Sovietice, chiar dacă această blocadă a fost „spartă”, mai ales cuajutor german şi evreiesc american. Colaborările cu Germania au fost
foarte importante pentru dezvoltarea militară a Rusiei. Contactele au început în anul 1919 şi s-au dezvoltat, mai ales după anul 1922. Sovieticiiau avut interesul de a beneficia de experienţa inginerilor germani înproducerea de armament modern. Germania avea interesul de a deturnahotărârile Tratatului de la Versailles şi de a experimenta pe teritoriulRusiei arme interzise şi de a-şi antrena personalul militar să lefolosească. Germania a creat în Rusia câteva uzine de armament. Întreanii 1924-1932 au funcţionat în Rusia tabere germane de antrenamentpentru tancuri, aviaţie şi gaze toxice de luptă. Colaborarea militară aGermaniei cu Uniunea Sovietică a fost coordonată de un organismsecret, înfiinţat în 1924, numit Zentrale Moskau. A fost stabilită şi ocolaborare între statele majore ale celor două ţări. După ce a ajuns laputere, Hitler a încetat activităţile militare din Rusia, desfăşurându-le înGermania, fără teama de represaliile anglo-franceze.
În anul 1924 Lenin a murit şi conducerea U.R.S.S. a fost preluată
de Iosif Visarionovici Djugaşvili, zis Stalin, „omul de oţel”. S-a născut în
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 59/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 60/365
60
Mai ales după semnarea Tratatului de la Locarno şi clarificareaunor diferende între Franţa şi Germania, exista pericolul ca interesuloccidental şi central-european să se mute înspre estul Europei.
Pentru contracararea acestui pericol, Uniunea Sovietică, princomisarul pentru Afaceri externe, Cicerin, a propus Germaniei încheiereaunui tratat economic, politic, de neutralitate şi de prietenie. Germania ar fidorit iniţial să se eschiveze, dar apoi a considerat că poate contribui la unechilibru al puterilor favorabil ei şi defavorabil Franţei. Tratatul a fostsemnat la 26 aprilie 1926. El prevedea ca părţile semnatare să-şipăstreze neutralitatea în cazul în care una dintre ţări ar fi fost atacată. Deasemenea, se prevedea că niciuna dintre semnatare nu va adera lacoaliţii împotriva celeilalte şi nu va participa la boicoturi financiare saueconomice.
În perioada 1925-1927, U.R.S.S. a semnat o serie de alte tratatede prietenie şi de neutralitate cu o serie de state, mai ales vecini. Astfel,
în 17 decembrie 1925, a semnat un tratat de neutralitate cu Turcia, în 31august 1926 unul cu Afganistan, în 28 septembrie 1926, la Moscova, untratat de prietenie şi de neutralitate cu Lituania, iar la 9 martie 1927, un
tratat de neutralitate cu Letonia.Ca urmare a semnării tratatului sovieto-german, a politicii de
răspândire a doctrinei comuniste promovate de U.R.S.S. prin intermediulInternaţionalei a III-a şi a dezvoltării sale, care nu permitea promovareaintereselor occidentale în spaţiul sovietic, relaţiile acestei ţări cu Franţa,Marea Britanie şi Italia s-au degradat vizibil, în perioada 1926-1928. Pelângă aceste ţări, U.R.S.S. avea, în Europa, relaţii proaste şi cu Polonia,România, Letonia şi Estonia. Marea Britanie avea şi ea motive denemulţumire faţă de U.R.S.S., care au condus la înrăutăţirea relaţiilorbilaterale. În anul 1926, Marea Britanie a fost zguduită de o grevăgenerală, care fusese anunţată, încă înainte de a izbucni, de cătreZinoviev*, iar muncitorii sovietici au făcut donaţii greviştilor englezi,
* Grigori Iefseievici Radomilsky (1883-1936), zis Zinoviev, pe numele real Ovsel GershonAronov Radomâsliski (Радомысльский), cunoscut şi ca Hirsch Apfelbaum, a fost un
apropiat al lui Lenin, începând cu anii (1902-1903). A fost membru al Biroului Politic alPartidului Bolşevic (1917-1926). A condus Comitetul Executiv al Internaţionalei a III-a
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 61/365
61
catalizând prelungirea grevei. S-a declanşat un duel al protestelorbritanice contra ingerinţelor sovietice în viaţa politică engleză şi arăspunsurilor guvernului de la Kremlin. La 26 mai 1927, Camera
Comunelor a aprobat anularea Acordului comercial dintre Marea Britanieşi U.R.S.S. şi ruperea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.
Multă vreme, relaţiile dintre U.R.S.S. şi S.U.A., în deceniul carea urmat încheierii războiului civil şi a intervenţiei militare străine împotrivabolşevicilor, au fost foarte puţin cunoscute în profunzime. Aşa cum ammai arătat, până în 1917, relaţiile S.U.A. cu Rusia au fost afectate defaptul că ţarii nu au permis accesul evreilor la puterea politică,administrativă şi financiară. După detronarea ţarului Nicolae al II-lea, înfebruarie 1917, S.U.A. au sprijinit mult pe bolşevici, din toate punctele devedere. În anul 1921, în S.U.A. a luat fiinţă Council on Foreign Relations,care a devenit principalul propagator al „Noii Ordini Mondiale” şi sprijinitornecondiţionat al noului stat comunist sovietic, condus de evrei. Sovieticiiau ajuns să dispună în S.U.A. de importante „capete de pod” pentru aspiona tehnologic şi economic, într-o epocă în care, oficial, relaţiile dintrecele două ţări erau rupte. Astfel, în centrul New York-ului, în World Tower
Building, funcţiona Biroul Martens, agentură de spionaj sovietic. Acololucrau 23 de agenţi. Alături, în aceeaşi clădire, se afla AmericanInternational Corporation, al cărui director William Boyce Thomson, avizitat Petrogradul în august 1917 şi a discutat cu Troţki şi Lenin cum săcolaboreze după lovitura de stat pe care o preconizau bolşevicii.Societăţile americane au fost implicate discret, dar masiv în economiasovietică, mai ales în electrificarea Uniunii Sovietice, dar şi în alte ramuri.O mulţime de firme americane îşi deschiseseră afaceri prospere în cadrul
unor societăţi mixte. Activitatea lor nu era propagată în S.U.A. BiroulMartens a creat baze solide pentru promovarea intereselor sovietice înS.U.A. şi a contribuit mult la consolidarea unei puternice reţele despionaj, bazată mai ales pe agenţi evrei. Printre cei mai importanţi
(1919-1926). L-a susţinut pe Troţki în conflictul cu Stalin (1925-1927). A fost exclus dinpartid în 1927 şi reprimit în urma unei autocritici. Exclus din nou în 1932. A fost judecat şiexecutat în anul 1936, împreună cu Lev Borisovici Kamenev (Rozenfeld, care era
căsătorit cu Olga Kameneva, sora lui Lev Troţki) şi alţi 14 susţinători. A fost reabilitat deMihail Gorbaciov în anul 1988.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 62/365
62
funcţionari sovietici ai Biroului Martens s-a numărat Genrich GrigoreviciIagoda, evreu. Era o eminenţă cenuşie a N.K.V.D. Era sprijinit deKenneth du Ran, secretarul personal al lui Edward Mandell House,
consilierul preşedintelui W. Wilson. Prin du Ran, Iagoda l-a recrutat caagent pe Joseph Lash, viitor membru al Partidului Comunist din S.U.A. şiamantul soţiei preşedintelui S.U.A., Eleonor Roosevelt. Iagoda aorganizat, cu ajutorul lui du Ran, un număr de 22 de reţele de spionajsovietic în S.U.A. După 1945, când relaţiile dintre cele două ţări s-aurăcit, au căzut doar 4 dintre aceste reţele. Iagoda a obţinut informaţii deimportanţă foarte mare. De la el, Stalin a fost informat din timp asupraconceperii crahului de pe Wall Street (octombrie 1929), ceea ce i-a
permis să facă o serie de proiecte de acţiuni externe în scopul răspândiriişi consolidării mişcării comuniste internaţionale, căutând să profite lamaximum de criza economică a cărei declanşare a putut-o anticipa. Înnoiembrie 1932, Iagoda i-a trimis lui Stalin o notă informativă prin care îlsfătuia ca să îi finanţeze campania electorală pentru alegerileprezidenţiale guvernatorului de New York, Francis Delano Roosevelt.Acesta îi promisese lui Iagoda că, dacă va fi finanţat şi va câştiga
alegerile, va recunoaşte de îndată, oficial, Uniunea Sovietică, ceea ce însemna deschiderea accesului sovietic latehnologii americane. Stalin a reacţionatpozitiv şi a finanţat generos campania luiRoosevelt, care a câştigat alegerile. Înprimul său an de preşedinţie, 1933, S.U.A.au recunoscut oficial U.R.S.S. În anulurmător, 1934, Iagoda a fost numit de Stalin
în funcţia de şef al N.K.V.D.31
Evreul Genrich Grigorevici Iagoda32 (1891-1938), născutEnokh Gershevich Ieguda, o eminenţă a spionajuluisovietic în SUA.
31 Vladimir Alexe, op. cit., pp. 55-56. Autorul citează pe R.M. Whitney, Bolşevicii în America, Becwith Press, 1924, ajunsă o raritate bibliofilă şi Anthony C. Sutton, Wall Streetand the Bolshevik Revolution, New York, Arlington House, 1973.32 http://en.wikipedia.org/wiki/File:1936_genrich_grigorijewitsch_jagoda.jpg, pe 24octombrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 63/365
63
În anul 1938, Iagoda a fost executat împreună cu un grup de alţi21 de lideri bolşevici, în baza unor acuzaţii halucinante, pe care învinuiţiile-au recunoscut cu toţii.
Polonia. Refacerea statului naţional polonez, după ce dispărusede pe hartă, în urma celor trei împărţiri succesive de la sfârşitul sec. alXVIII-lea*, a fost decisă de Tratatul de la Verssailles. Aliaţii învingători înrăzboi doreau o Polonie puternică, antigermană şi antirusească, lafrontierele celor două state adversare ale puterilor occidentale.
Apariţia statului polonez punea numeroase probleme de frontiere
şi politice. Conducătorul ţării, mareşalul Józef Pilsudski**
, luptase în război în fruntea Legiunii poloneze, împotriva Aliaţilor. Dar, la sfârşitul anului1918 şi în 1919, polonezii au luptat contra Germaniei, de la carerevendicau teritorii. Între februarie 1919 şi martie 1921, a avut loc unrăzboi ruso-polonez, având ca miză teritoriile de la frontiera comună.Războiul a fost declanşat de Polonia, iar Rusia l-a considerat totdeaunaca parte a intervenţiei internaţionale împotriva Sovietelor. Polonezii aveaulitigii teritoriale şi cu Ucraina, împotriva căreia au luptat în anul 1919,
cucerind toată Galiţia orientală. Mai la nord, polonezii au desfăşuratacţiuni militare împotriva ruşilor şi bieloruşilor, în paralel cu intervenţiamarilor puteri împotriva sovietelor. Frontierele din estul Europei au fostneglijate de tratatele de pace de după război. De aceea, Polonia a invitatRomânia, în mod repetat, să participe la o acţiune militară comună
împotriva Ucrainei, din care să ocupe împreună cât mai multe teritorii.Guvernul regal al României, prin intermediul prim-miniştrilor Ionel
Brătianu şi Alexandru Averescu a refuzat aceste oferte. Ucraina eravizată şi de Rusia Sovietică, iar o intrare a României în luptă alături de
* În anii 1772, 1793 şi 1795, ţara a fost împărţită între Prusia, Austria şi Rusia.** Józef Pilsudski (1867-1935) a fost mareşal şi om politic polonez. Fondator al PartiduluiSocialist Polonez (1892). Deportat în Siberia (1893-1908). În Primul Război Mondial acomandat o legiune poloneză care a luptat de partea Austro-Ungariei împotriva Rusiei.După obţinerea independenţei Poloniei, a devenit preşedintele ţării (1918-1922). A condusrăzboiul Poloniei împotriva Rusiei (1919-1921). Deşi s-a retras din viaţa publică, a revenit
şi, în anul 1926, a dat o lovitură de stat şi a preluat din nou puterea, instaurând o dictaturămilitară, perioadă numită Sanacja.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 64/365
64
Polonia, pe fondul războiului ruso-polonez, ar fi ameninţat gravsecuritatea României Mari. Polonia a proiectat să construiască o federaţiestatală central şi est-europeană care să se opună expansiunii Germaniei
şi Rusiei Sovietice. Într-un timp scurt, renăscuţi din evenimentele PrimuluiRăzboi Mondial, polonezii au dorit să refacă ţara la dimensiunile din1722, întinzându-se mult în afara propriului teritoriu şi dorind să ocupe
întreaga Ucraina. Ei au respins propunerile de frontieră pe care le-aufăcut Aliaţii şi propunerile de pace făcute de sovietici tuturor vecinilor.Războiul polonezilor cu sovieticii, ucrainienii şi bieloruşii a fost deosebitde îndârjit şi a durat până în martie 1921, când s-a semnat Tratatul de la
Riga. Acesta a stabilit frontiera ruso-poloneză. În ianuarie 1921, Polonia a încheiat un tratat cu Franţa, care-şi urmărea propriile interese desecuritate, respectiv să-şi asigure sprijin la frontiera de est a Germaniei.
Pentru Europa, anii 1922-1925 au fost ani de crize politice.Principala cauză a crizelor a fost problema Germaniei şi atitudineaintransigentă a Franţei faţă de această ţară. În această perioadă, primulministru britanic, David Lloyd George, a conceput un proiect de conferinţăde reconstrucţie a Europei, la care să fie invitate, pe picior de egalitate,
Rusia Sovietică şi Germania. Acest proiect, nerealizat, ar fi reintrodus de îndată cele două state în grupul puterilor.
Un moment aparte l-a constituit Tratatul de la Rapallo, din aprilie1922, încheiat între Germania şi Uniunea Sovietică. Tratatul anula fostulTratat de la Brest-Litovsk (1918) şi restabilea relaţiile diplomatice şiconsulare dintre cele două ţări. Ele renunţau reciproc la datoriile derăzboi şi la daunele militare pe care şi le datorau reciproc. Germania
renunţa să mai revendice fostele ei întreprinderi industriale din Rusia,naţionalizate de sovietici, cu condiţia ca aceştia să nu despăgubeascăalte state aflate în aceeaşi situaţie. În raporturile comerciale bilaterale,cele două ţări şi-au acordat reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate* .
* Prevedere stipulată în unele acorduri internaţionale, prin care părţile contractante seangajează să-şi acorde reciproc condiţii şi înlesniri echivalente celor pe care le-au acordatsau le vor acorda unui alt stat. Ea se aplica în sfera relaţiilor comerciale, de credit,
financiare, de navigaţie etc., precum şi în stabilirea drepturilor supuşilor străini. Clauzanaţiunii celei mai favorizate conduce, adeseori, la înlăturarea barierelor vamale, a
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 65/365
65
Tratatul de la Rapallo a făcut să eşueze atât frontul unit al Aliaţiloroccidentali împotriva statelor învinse, cât şi ridicarea Europei învingătoare
în război în detrimentul învinşilor şi al Uniunii Sovietice şi izolarea
Germaniei şi Uniunii Sovietice, care au colaborat în ciuda diferenţelorfundamentale de regim politic dintre ele. Încheierea tratatului a fost o
încălcare a Tratatului de la Versailles, care interzicea Germaniei să încheie acorduri secrete şi acorduri militare. Aliaţii au protestat vehement.Germania dovedea că era dispusă să evite prin orice mijloace prevederiletratatului de pace care-i fusese impus de către învingătorii în război.
În ceea ce priveşte datoriile de război ale Rusiei şi despăgubirile
acesteia către statele occidentale, ca urmare a naţionalizărilor făcute deSoviete, s-a organizat, în iulie 1922, o conferinţă, la Haga, dar nu s-aputut ajunge la niciun rezultat. Sovieticii, care îşi vindeau scump pielea,au solicitat, în schimbul înapoierii datoriilor, recunoaşterea de drept astatului sovietic şi un împrumut de mai multe miliarde de ruble. Nu s-aajuns la niciun acord.
În anul 1922, Germania s-a declarat incapabilă să plăteascădatoriile aferente anului respectiv. Marea Britanie era în principiu de
acord cu un moratoriu pentru plata datoriilor germane. Franţa însă aacceptat doar o soluţie prin care minele din bazinul Ruhr să fie date dreptgaj Aliaţilor. Începea astfel era „gajului productiv”. Franţa dorea ca, prinpresiuni economice majore, să determine Germania să ducă o politică înconformitate cu interesele sale. Discuţiile s-au prelungit, fiind abordate depe poziţii foarte diferite. În ianuarie 1923, armatele franceze şi belgieneau pătruns în Ruhr. Germania a protestat energic şi a cerut populaţiei şi
muncitorilor din Ruhr să practice o rezistenţă pasivă. Populaţia a răspunspozitiv propunerii de rezistenţă. Era semnalul ataşamentului poporuluigerman faţă de ţară şi faţă de stat. S-au întrerupt toate livrările în contulreparaţiilor. Muncitorii din Ruhr au intrat în grevă, susţinută şi de ajutoaremateriale guvernamentale. Ambasadorul Germaniei la Paris a fostrechemat la Berlin. Rezistenţa pasivă s-a transformat într-o rezistenţăactivă. Trupele franceze de ocupaţie din Ruhr au împuşcat muncitori
regimului contingentării mărfurilor la import şi a altor obstacole din calea dezvoltăriischimbului de mărfuri.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 66/365
66
germani, iar atentatorul german care a detonat un tren militar franco-belgian a fost executat. Cu toate acestea, Franţa nu a renunţat. Cusprijinul Belgiei şi Italiei, au fost aduşi în Germania mineri francezi şi
belgieni şi s-a introdus o monedă nouă, intitulată francul-regie. Un numărde 145.000 de muncitori germani au fost expulzaţi din zona ocupată.Căile ferate din Ruhr au fost coordonate de funcţionari francezi şibelgieni. În 26 septembrie 1923, Gustav Stresemann* a ordonat
încheierea rezistenţei pasive a muncitorilor şi a populaţiei din Ruhr.Problemele politice din Renania au condus la o mişcare separatistă,
încheiată fără succes.Un moment însemnat al relaţiilor internaţionale ale deceniului al
III-lea l-a constituit recunoaşterea Uniunii Sovietice de către unele stateale lumii. Primele două state care au recunoscut Uniunea Sovietică aufost Marea Britanie (2 februarie 1924) şi Italia (8 februarie 1924). Ele aufost urmate, în acelaşi an, de Norvegia, Austria, Grecia, Suedia,Danemarca, China, Albania şi Mexic. Ungaria a proiectat şi ea un acord,care nu a fost însă ratificat. Ca urmare, Franţa se vedea în pericolul de apierde accesul de perspectivă pe pieţele U.R.S.S. Ea a decis să
recunoască statul sovietic, fapt petrecut pe 28 octombrie 1924. La 20ianuarie 1925 s-a semnat şi un Acord sovieto-japonez , care a completatseria de recunoaşteri ale statului sovietic.
Tratatul de la Versailles a prevăzut ca Germania să cedezeJaponiei posesiunile ei din China, respectiv provincia Shantung. Aceastăprevedere a condus la deschiderea unor negocieri chino-japoneze, înurma cărora s-a semnat un tratat în anul 1922. Printre alte clauze, s-aprevăzut ca bunurile germane, căile ferate germane din Shantung şigolful Kiao Ceu să fie restituite de Japonia Chinei. ProblematicaExtremului Orient a fost abordată şi s-a decis asupra ei în cadrulConferinţei de la Washington, desfăşurată între noiembrie 1921 şifebruarie 1922. Pentru Statele Unite ale Americii, Extremul Orient areprezentat totdeauna cel mai important obiectiv de politică externă.
* Gustav Stresemann (1878-1929) a fost cancelar al Germaniei (1923) şi ministru de
Externe (1923-1929). A semnat documente importante pentru Germania. A primit PremiulNobel pentru Pace (1926).
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 67/365
67
Această supremaţie de interes s-a păstrat până în mileniul al III-lea, chiardacă obiectivele de securitate ale statului Israel şi intervenţiile militareamericane în Orientul Mijlociu ar putea semnifica o răsturnare de ierarhie
a intereselor Casei Albe. Confluenţa marilor state, Rusia, China, Japonia,ca şi resursele imense ale Asiei, argumentează şi obiectivizează acestinteres special al S.U.A.
Privitor la China, trebuie menţionat că ea era condusă de douăguverne. Unul se afla la Pekin, era recunoscut de marile puteri ale lumii şiaccepta colaborarea cu acestea şi împărţirea Chinei în zone de influenţăale puterilor lumii. Al doilea guvern, cel din sudul Chinei, era format dePartidul Naţionalist (Gomindan), condus de omul politic Sun Yat-sen.Acesta a rezistat până în anul 1925, când liderul chinez a decedat. Înanul 1923, Uniunea Sovietică a dialogat cu Sun Yat-sen, propunându-iintroducerea sistemului socialist în China. S-a încheiat un acord prin carecele două părţi recunoşteau că, în acel moment istoric, China nu erapregătită pentru introducerea regimului socialist. Sovieticii au acordatasistenţă militară guvernului din sud, iar o serie de comunişti au fostintroduşi în Gomindan. După moartea lui Sun Yat-sen, principalul lider
militar al Gomindanului, Cian Kai-şi, s-a îndepărtat de U.R.S.S. şi în 1926i-a expulzat din Canton pe comuniştii ruşi. În anul 1927, Cian Kai-şi a
închis reprezentanţele comerciale ruseşti, iar în decembrie acelaşi an,Uniunea Sovietică a rupt relaţiile diplomatice cu guvernul Gomindanului.
În paralel, sovieticii au negociat şi cu guvernul de la Pekin, semnând unacord definitiv, în 31 mai 1924, şi obţinând recunoaşterea diplomatică aUniunii Sovietice. Toate celelalte tratate anterioare dintre cele două ţăriau fost abrogate. Uniunea Sovietică recunoştea că Mongolia exterioarăera parte integrantă a Republicii China. Tratatul asigura reciproc
împotriva susţinerii de organizaţii care desfăşoară lupte împotrivaguvernelor celor două ţări. Sovieticii, urmaşii ţarilor care stăpâniserăregiuni din China, au semnat un acord prin care i-au tratat pe picior deegalitate pe chinezi şi le-au recunoscut drepturi economice şi teritoriale.Din aceste motive, acordul a trezit un mare entuziasm în China şi aconferit sovietelor un prestigiu important. Acordul a fost urmat, însă, de
multe frământări.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 68/365
68
POLITICA SECURITĂŢII COLECTIVE
ergiversarea problemei reparaţiilor, colaborarea germano-sovietică, divergenţele dintre unii dintre foştii aliaţi învingători
din război şi mai ales politica de revanşă şi revizuire dorită de toţi învinşii în război, ca şi de unii dintre învingători (Italia, Japonia), au avut ca urmaretrecerea unor state europene la politica securităţii colective. Ea era, în mare
parte, legată de procesul de dezarmare. Începând din anul 1919, Franţa şiMarea Britanie au avut poziţii diferite în această problemă. Britaniciiconsiderau că dezarmarea asigură o pace durabilă prin efectele psihologicemari pe care le produce. Franţa, în schimb, era de părere că descurajareapolitico-militară a Germaniei se poate face cel mai bine printr-o înarmaresuperioară acesteia. Francezii apreciau că dezarmarea este un procesulterior instituirii stării de securitate, iar prin stare de securitate înţelegeauimposibilitatea învinşilor din război de a încerca să revizuiască prevederile
tratatelor de pace, deci, implicit, de a-şi promova multe dintre interesele lor.Occidentalii doreau statu-quo, în condiţiile în care îşi promovaseră toateinteresele pe continentul european, păstrau uriaşele imperii coloniale şi zonede influenţă. Din punct de vedere teritorial, eşuaseră doar în proiectul de
împărţire a Rusiei.La baza principiului securităţii colective a stat proiectul promovat
în 1922, care prevedea încheierea unui acord colectiv prin care
semnatarii se angajau să acorde asistenţă efectivă şi imediată, în cazul încare un stat semnatar ar fi fost atacat. După realizarea acestui proiect,urma să se treacă la reducerea armamentelor. Acest proiect politic a fostcuprins în Rezoluţia XIV a Societăţii Naţiunilor, adoptată în septembrie1922. În vederea punerii în practică a Rezoluţiei XIV , s-au realizat maimulte proiecte. Din punct de vedere juridic şi politic, era necesarădefinirea agresorului, împotriva căruia să se ridice semnatarii proiectatuluitratat de asistenţă mutuală. Problematica definirii agresorului a fostcuprinsă în ordinea de zi a mai multor conferinţe internaţionale şi s-a
T
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 69/365
69
prelungit şi la începutul deceniului al IV-lea. Consiliul Societăţii Naţiunilorera cel care trebuia să declare agresorul. Adunarea Societăţii Naţiunilordin 1924 a adoptat, la propunerea ministrului cehoslovac de Externe,
Edouard Benes, Protocolul pentru reglementarea paşnică a diferendelorinternaţionale, cunoscut sub numele de Protocolul de la Geneva. Acestaprevedea obligativitatea supunerii fiecărui diferend Curţii Permanente deJustiţie Internaţională sau arbitrajului. Prezumţia de agresiune eraadoptată în caz de război, dacă se refuza arbitrajul. Hotărârea deintervenţie împotriva agresorului trebuia luată de Consiliul SocietăţiiNaţiunilor, în unanimitate, iar consiliul recomanda doar sancţiunile
militare, nu le putea şi ordona. Adunarea Societăţii Naţiunilor arecomandat statelor să semneze protocolul. L-au semnat doar 10 state.Marea Britanie s-a temut că având o flotă militară mare şi puternică vatrebui să intervină la nesfârşit în diferite puncte ale Globului, în numeleSocietăţii Naţiunilor. De asemenea, dominioanele britanice au presatguvernul să nu accepte, date fiind interesele pe care le aveau, dintre caremulte se promovau prin agresiuni. Pe de altă parte, nu doreau nici să fienevoite să acţioneze la cererea Societăţii Naţiunilor, eventual împotrivapropriilor interese. Statele Unite au văzut în Protocolul de la Geneva onouă Sfântă Alianţă33, care ar fi avut competenţe şi asupra AmericiiLatine, pe care, conform Doctrinei Monroe34, o menţineau ca zonăexclusivă de influenţă. Casa Albă a intervenit pe lângă Londra sărespingă protocolul. Opoziţia Marii Britanii a condus la eşecul Protocoluluide la Geneva, eşec declarat oficial de ministrul britanic de Externe,Austen Chamberlain, în martie 1925.
O problemă importantă a relaţiilor internaţionale în deceniul al III-lea a constituit-o recunoaşterea de către Germania a frontierei de est aFranţei. O asemenea recunoaştere însemna renunţarea de cătreGermania la provinciile Alsacia şi Lorena, fapt care era deosebit de
33 Vezi Corvin Lupu, Istoria relaţiilor internaţionale, vol. I, Sibiu, Editura Alma Mater, 2003,p. 58 şi urm.34 Vezi Corvin Lupu, Istoria relaţiilor internaţionale, vol. I, Sibiu, Editura Alma Mater, 2003,p. 49 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 70/365
70
sensibil şi foarte greu de asumat politic. În vederea atingerii acestuiobiectiv, miniştrii de Externe ai Franţei, Marii Britanii şi Belgiei l-au invitatla o conferinţă pe ministrul german de Externe, Gustav Stresemann. Ea
s-a ţinut la Locarno, în octombrie 1925. La această conferinţă s-a raliat şiItalia. Guvernul de la Berlin se temea că un refuz al Germaniei de aparticipa ar fi antrenat un acord franco-britanic împotriva ei. Acceptândparticiparea la conferinţă, Germania a declarat în prealabil, solemn, că nurecunoaşte nicio culpă în război şi a protestat împotriva prelungiriimenţinerii oraşului Köln sub ocupaţie. În cadrul conferinţei, s-a ajuns laun ansamblu de tratate. Cele mai importante au fost cele de garantare a
frontierelor germano-franceză şi germano-belgiană, sub garanţiile MariiBritanii şi Italiei. Se menţiona explicit că dacă Germania va încerca săocupe zonele demilitarizate din Renania, urma să se acţioneze militar
împotriva ei.Semnarea Tratatului de la Locarno a deschis calea intrării
Germaniei în Societatea Naţiunilor. Pentru aceasta, Germania solicita să ise recunoască nevinovăţia din Primul Război Mondial, să fie apreciată
drept „demnă” de a avea colonii, să i se atribuie un loc în ConsiliulSocietăţii Naţiunilor şi să nu i se ceară să aplice sancţiuni militare, careurmau a fi prevăzute unor state, ea având o armată prea mică, suficientădoar pentru asigurarea ordinii interne. Admiterea Germaniei în SocietateaNaţiunilor, cu loc permanent în Consiliu, s-a făcut în septembrie 1927.Evenimentul a fost considerat a fi un succes al politicii securităţiicolective, prezenţa Germaniei în Societatea Naţiunilor fiind apreciată ca ogaranţie a respectării de către guvernanţii de la Berlin a sistemuluiinternaţional, aşa cum a fost el configurat la Versailles.
Detensionarea raporturilor statelor occidentale cu UniuneaSovietică, semnarea Tratatului de la Locarno, intrarea Germaniei înSocietatea Naţiunilor şi încrederea internaţională în succesul politiciisecurităţii colective au creat condiţii pentru a se iniţia un proiect de tratatbilateral de renunţare la război ca mijloc politic. Această propunere a fostfăcută de ministrul francez de Externe, Aristide Briand, cu ocazia
aniversării a 10 ani de la intrarea S.U.A. în Primul Război Mondial.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 71/365
71
Ulterior, Briand a făcut o propunere mai precisă pe care a adresat-osecretarului de stat al S.U.A., Frank Billings Kellogg. Trebuie menţionatcă propunerea a fost făcută într-un moment în care Casa Albă erau
nemulţumită de Franţa, în legătură cu rambursarea datoriilor ei de războicătre S.U.A. În paralel, o propunere asemănătoare, de interzicere arăzboiului şi de folosire exclusivă a mijloacelor paşnice pentrureglementarea diferendelor între state, a fost adresată de PoloniaSocietăţii Naţiunilor. Ea a fost adoptată în unanimitate, în 24 septembrie1927. La sfârşitul lunii decembrie 1927, Kellogg a răspuns propuneriiFranţei. Kellog a lărgit cadrul propunerii lui Briand, în sensul că, în loc de
a fi un tratat bilateral, a propus să fie adoptat de toate naţiunile, astfel carăzboiul „să fie pus în afara legii”. La propunerea americană, Franţa arăspuns punând patru condiţii: 1) tratatul proiectat să intre în vigoare doarprintr-o acceptare universală; 2) să nu excludă dreptul la legitimă apărarepentru statele semnatare; 3) semnatarii să fie scutiţi de obligaţiile lor faţăde un membru care contravine prevederilor tratatului şi 4) tratatul să nucontravină şi să nu afecteze obligaţiile statelor rezultate din statutul de
membru al Societăţii Naţiunilor şi din acordurile de la Locarno.Propunerile franceze au fost acceptate de guvernul S.U.A. şi, la 27august 1928, la Paris, 15 state au semnat Pactul de renunţare generalăla război . Ulterior, alte 57 de state (pe atunci, aproape toate35), au aderatla Pactul Briand-Kellogg . Pactul a trezit un mare entuziasm în întreagalume. El a marcat apogeul „modei pacifiste” şi a ceea ce unii au numit„pactomania”. Timpul a dovedit că a fost o iluzie să se creadă căsemnarea unui număr mare de tratate presupune o fidelitate asemnatarilor care să depăşească nivelul intereselor statelor. În relaţiileinternaţionale, în perioada care a urmat semnării Pactului Briand-Kellogg şi numeroaselor aderări la el, jurămintele s-au dovedit argumenteinsuficiente în faţa dorinţei unor state de a-şi promova interesele prinrăzboi. Deceniul al IV-lea avea să fie încărcat de conflicte militare, carevor culmina cu cel de al Doilea Război Mondial.
35 Au refuzat să adere Arabia, Yemenul, Argentina, Bolivia şi Brazilia.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 72/365
72
Mica Antantă
În perioada interbelică, România a fost iniţiatorul şi, pentru operioadă de peste 15 ani, catalizatorul a două înţelegeri regionale demare importanţă pentru politica din centrul şi sud-estul Europei: MicaAntantă şi Înţelegerea Balcanică. În acest demers al ei, România s-abazat pe valorificarea intereselor şi orientărilor unor state din zoneleamintite. În cazul Micii Antante, esenţa tratatului între România,Iugoslavia şi Cehoslovacia a fost aceea de a susţine principiile Tratatuluide la Trianon, tratat care a fost imediat urmat de apariţia revizionismului.
Toate cele trei ţări semnatare aveau o problemă comună: ameninţareaUngariei, care în alianţă cu alte puteri europene, putea să le pună înpericol, având în vedere că, din punctul de vedere al dreptuluiinternaţional, dependenţa lor de valabilitatea Tratatului de la Trianon erafoarte mare. Vulnerabilitatea Micii Antante a constat în faptul că fiecaredin cele trei ţări mai avea cel puţin câte o mare problemă de vecinătatecu puteri mai mari sau mult mai mari. Astfel, Cehoslovacia se găsea într-odispută istorică legată de pretenţiile Germaniei asupra regiunii Sudete,
unde locuiau 3,5 milioane de germani, colonizaţi în Evul Mediu,Iugoslavia îşi disputa cu Italia o serie de teritorii, în special regiuneaFiume, iar România se afla în raporturi tensionate şi dispute cu UniuneaSovietică, din cauza pretenţiilor Moscovei asupra Basarabiei şi apropagării de către sovietici a mişcării comuniste în România, până lanivelul programării luptei regiunilor istorice româneşti pentru autonomie şidesprinderea de statul naţional unitar român. Vulnerabilitatea Micii
Antante mai consta şi în adversitatea generală europeană faţă de ideeaapariţiei unui pol politic, economic şi militar de putere în centrul Europei,pol de putere care îngreuna tuturor statelor mari promovarea intereselormultiple. Cele trei ţări însumau, la acea dată, 48 de milioane de locuitori.
Ideea Micii Antante ca putere regională a cunoscut o evoluţieascendentă, realizându-se în câteva etape. În aprilie 1921, s-a semnat
între România şi Cehoslovacia Convenţia de alianţă defensivă. În iunieacelaşi an, s-a semnat o convenţie similară între România şi Regatul
sârbo-croato-sloven. Astfel, pornindu-se de la înţelegeri militare, cele trei
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 73/365
73
ţări doreau să acţioneze pentru echilibrul şi cooperarea europeană, aşacum o vedeau ele, împotriva revizionismului şi punând în slujba dreptului,respectiv a hotărârilor tratatelor de pace ale sistemului de la Versailles,
forţa lor armată.Ministrul român de Externe, Take Ionescu*, a militat pentru lărgirea
Micii Antante cu Polonia şi Grecia. Acţiunea României, privitoare laaderarea Poloniei la tratat, a fost negociată cu acordul Cehoslovaciei,Iugoslaviei şi Franţei. Ca urmare a negocierilor, s-au semnat douăconvenţii: Convenţia de alianţă defensivă şi Convenţia Militară, aceastadin urmă în data de 3 martie 1921. Ea prevedea că, în cazul unui atac al
vreuneia dintre ţări de către Uniunea Sovietică, fiecare dintre cele douăstate va participa cu cel puţin 14 divizii de infanterie şi cavalerie laapărarea celeilalte. Convenţiile erau îndreptate înspre realizarea unuisprijin reciproc în cazul unui atac din partea Uniunii Sovietice, dar
conţineau şi prevederi privitoare lanecesitatea respectării tratatelor de laTrianon şi Neuilly. Documentele au rămasvalabile doar până în anul 1926, când s-a
încheiat Tratatul de garanţie între Polonia şiRomânia, care includea şi problematica celordouă convenţii. Aceste înţelegeri interesaumai puţin Cehoslovacia şi Iugoslavia, deaceea ele au rămas la nivel bilateral româno-polonez.
Take Ionescu36 (1858-1922), ministru de Finanţe şi deExterne, fondator al Micii Antante şi maestru al lui NicolaeTitulescu.
* Dumitru (Take) Ionescu (1858-1922) a fost om politic, avocat şi publicist român. Mareorator, a dominat patru decenii viaţa parlamentară românească. Şi-a început carierapolitică în Partidul Naţional Liberal, apoi a trecut la Partidul Conservator. Ulterior, a fondatPartidul Conservator-Democrat. A fost prim-ministru al României (1921-1922) şi de maimulte ori ministru al Cultelor, Finanţelor şi de Externe. A fost iniţiatorul şi creatorul MiciiAntante.36 http://casa-regala.blogspot.ro/2009/01/take-ionescu-politicianul-gur-de-aur.html, pe 24octombrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 74/365
74
În anul 1927, în cadrul Conferinţei de la Ioachimov şi a celei de laStrbske Pleso, Mica Antantă a primit şi conotaţii economice, organizaţiaaprobându-şi şi un statut. De asemenea, în februarie 1933, a fost semnat
la Geneva Pactul de organizare a Micii Înţelegeri , menţionându-se căorganizaţia are nu numai scopul de apărare a păcii, ci şi pe cel deasigurare a stabilităţii economice regionale. Asumându-şi aceste roluri,organizaţia intra în coliziune cu puterile europene care aveau ca prioritatepromovarea intereselor pe multiple planuri, mai ales economice, încentrul şi sud-estul Europei, mai ales Germania, Italia şi UniuneaSovietică. De altfel, Pactul de organizare a Micii Înţelegeri , semnat în1933, a fost şi o reacţie la recrudescenţa politicii revizioniste în Europa. Înfinalul perioadei interbelice, această coliziune de interese va duce ladezmembrarea celor trei ţări ale Micii Antante.
În paralel cu cooperarea dintre ele, statele Micii Antante s-aupreocupat de încheierea unor tratate politice care să le consolidezesecuritatea naţională. De asemenea, în februarie 1924, s-a semnat untratat franco-cehoslovac, în iunie 1924, un tratat italo-cehoslovac, iar înanul 1926 Alexandru Averescu a semnat un tratat italo-român.
Mica Antantă a susţinut permanent cauza ţărilor mici în cadrul LigiiNaţiunilor şi altor organisme, în general în relaţiile internaţionale
interbelice. Această alianţă a deranjat mult puterile europene, prinopoziţia pe care o făcea unor linii politice ale mai marilor Europei şi prinfaptul că realizase un mini pol de putere în centrul şi sud-estul Europei.Este semnificativ că Universitatea din Georgetown (S.U.A.) a introdus uncurs special de istoria Micii Antante, ca dovadă a recunoaşteriiimportanţei acestui pol de putere în Europa. Puterile continentului, înspecial Germania şi Uniunea Sovietică, dar şi alte state, doreau divizareaMicii Antante, pentru a controla mai uşor spaţiul central şi sud-est
european. Este de observat că acelaşi lucru s-a întâmplat şi după alDoilea Război Mondial. La nivelul deceniului al şaptelea, Cehoslovacia,Iugoslavia şi România întreţineau relaţii politice şi economice foarte buneşi realizaseră o coeziune a intereselor. Liderii celor trei state, Tito,Ceauşescu şi Dubcek, întreţineau relaţii personale şi oficiale cordiale. Peplan internaţional, toate trei, mai ales Iugoslavia şi România, au militatpentru egalitatea în drepturi a tuturor statelor, au încurajat Mişcarea deNealiniere, înlăturarea stăpânirii coloniale şi a dominaţiei economice
occidentale asupra Lumii a III-a. Această linie politică nu a fost pe placulputerilor europene. România se îndepărtase de linia politică pe care o
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 75/365
75
impunea Moscova, atât în cadrul Tratatului de la Varşovia, cât şi în cadrulC.A.E.R. Uniunea Sovietică a intervenit militar, alături de Polonia,Ungaria, Bulgaria şi R.D.G., în august 1968, împotriva Cehoslovaciei,
aducând la putere o conducere care a răcit relaţiile cu Iugoslavia şiRomânia. La încheierea Războiului Rece, unele dintre primele măsuri pecare le-au luat puterile occidentale, în special Germania, au fost aceleade a acţiona pentru dezmembrarea celor trei ţări. În timp ce Germania sereunifica, se consolida şi promova spiritul naţional german, ea contribuiadin plin la tentativa de dezmembrare a României (decembrie 1989 şimartie 1990)37 şi la dezmembrarea Cehoslovaciei fără referendum, prinacţiuni de influenţă în Cehia şi de finanţare a naţionaliştilor slovaciseparatişti conduşi de Vladimir Meciar *. În urma războaielor dinIugoslavia, din anii 1991-1999, declanşate în mare parte de încurajărilegermane şi de recunoaşterea independenţei Croaţiei de către guvernulKohl (vicecancelarul şi ministrul de Externe direct implicat a fost HansDietrich Genscher), în condiţiile în care toate tratatele internaţionale,inclusiv O.N.U., recunoşteau Iugoslavia ca stat, ţara a fost dezmembrată.Este o nouă dovadă a perenităţii unor interese ale puterilor, care nu ţincont nici de dreptul internaţional şi nici de principiile din relaţiileinternaţionale. Din acest punct de vedere, timpul şi elaborarea unui
număr tot mai mare de norme juridice şi etice în relaţiile internaţionale, nuau avut darul să stopeze încălcarea principiilor recunoscute ale relaţiilorinternaţionale.
În zona mediteraneană, în acest deceniu al III-lea, evenimentelecele mai importante au fost conflictele Greciei cu toate statele vecine:Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Albania şi Italia.
37 Vezi Corvin Lupu, România în 1989. De la revolta populară la lovitura de stat , EdituraTechnoMedia, Sibiu, 2010 şi Corvin Lupu, 1989-1990 destinul unităţii statale a României pe ruta Bonn-Budapesta-Moscova, în „Transilvania”, serie nouă, anul XXXIII (CIX), nr.12/2004, p. 82 şi urm.* Vladimir Meciar (n. 1942): om politic slovac, fondator şi lider al Mişcării pentru o SlovacieDemocrată (1990). A catalizat naţionalismul slovac, cu sprijin financiar din Germania, faptcare a contribuit mult la dezmembrarea Cehoslovaciei. Ulterior, a negociat împărţireaCehoslovaciei, fără referendum şi a devenit primul premier al Slovaciei independente
(1993). În anul 1996, când România negocia tratatul bilateral cu Ungaria, Vladimir Meciara încheiat un acord secret cu Ungaria, împotriva României.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 76/365
76
PROBLEME ALE COLONIILOR ÎN DECENIUL AL III-LEA
n această perioadă este de reţinut interesul unora dintreputerile europene pentru păstrarea imperiilor coloniale şi
lărgirea lor, cu puţinele teritorii de pe glob care nu erau încă supuse.Dominaţia metropolelor în colonii a continuat să fie exercitată în baza
dreptului forţei, în afara oricăror principii democratice, morale şi legale. În anul 1919, Italia a propus Marii Britanii un acord privind zonelede influenţă în Etiopia.
Marea Britanie deţinea principala influenţă în Egipt. În Arabia, lupta pentru influenţă a Marii Britanii s-a manifestat prin
imixtiunea în luptele pentru putere, livrările de arme, consiliere şi bani,către unele sau altele dintre tabere. Principalele forţe care au luptat dupăPrimul Război Mondial pentru controlul Arabiei au fost secta religioasă
wahabită, condusă de Abdul Aziz Ibn Saud, suveranul Nejdului, cucapitala la Riad şi Hussein, conducătorul familiei haşemite, care luptase în război împotriva Turciei. Populaţiile musulmane din Orientul Apropiatau fost dezbinate, s-au aflat în conflicte permanente, ceea ce le-a permisputerilor, mai ales britanicilor, să-i influenţeze şi să menţină dezbinarea,
împiedicându-i să se unească.Privitor la Irak, recunoaşterea sa ca stat independent s-a datorat
în mare măsură dorinţei Marii Britanii ca Turcia să nu controlezeimportantele zăcăminte de petrol de la Mossul. Primul rege al Irakului
liber a fost Faysal, care fusese expulzat de francezi din Siria şi constituiseo putere antifranceză, ceea ce convenea Londrei, disputa colonială dintrecele două puteri occidentale fiind o realitate pe care diversele interesecomune din Europa nu o puteau anula.
Italia a fost una dintre ţările care, în paralel cu dezvoltareaeconomico-socială remarcabilă din perioada interbelică, a fostpreocupată de crearea unui imperiu colonial. În anul 1926, BenitoMussolini declara: „Noi avem foame de colonii...” Etiopia a intrat sub
influenţă economică italiană.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 77/365
77
EVOLUŢIA MIŞCĂRII COMUNISTEINTERNAŢIONALE. ROLUL DECISIV
AL EVREILOR
e parcursul perioadei de după revoluţia de la 1848, curentelepolitice de stânga au evoluat continuu, în plan teoretic, dar şi
în ceea ce priveşte organizarea instituţională. Lucrările teoretice alecercetătorilor germani de origine evreiască, Friedrich Engels şi Karl Marx,au valorificat în direcţia stângii creaţia filozofică a unor mari gânditorianteriori, iar de la această valorificare cei doi autori au trecut la construcţiidoctrinare care vor crea un impact major în istoria ideilor politice,acutizând lupta de idei. Marx şi Engels au conturat un nou tip desocietate care nega fundamentele regimului politic aflat la putere înEuropa şi S.U.A., bazat pe puterea proprietăţii şi a banului. Impactul
tezelor acestor gânditori a crescut continuu, timp de peste un secol. Eleau coborât de la nivelul filozofic, la nivelul organizatoric al proletariatului,contribuind la organizarea Internaţionalei I (Londra, 1864), iar în ultimaparte a secolului al XIX-lea, au contribuit la evoluţia mişcării social-democrate spre constituirea de partide politice de această orientare, în maimulte ţări europene. În Rusia, evoluţia a mers mai adânc înspre stânga,ajungându-se la crearea Partidului Comunist al bolşevicilor (1903).Bolşevicii au dezvoltat mult mişcarea lor, teoretic şi instituţional, printr-opleiadă de activişti de frunte, majoritatea tot de origine evreiască, înfrunte cu Vladimir Ilici Lenin şi Leon Troţki, dar şi cu Kamenev, Zinoviev,Sverdlov etc.*. Dintre conducătorii sovietici ai primelor două decenii, doarStalin, Kalinin şi Tomskii (născut Yefremov) nu aveau soţii evreice.
* Privitor la implicarea evreiască masivă în mişcarea comunistă vezi şi Pavel Moraru,Evreii şi bolşevismul în Basarabia interbelică (1917-1940), în „Transilvania”, serie nouă,
anul XXXVII (CXIII), nr. 3-4/2008, pp. 105-129. Autorul prezintă liste cuprinzând un marenumăr de evrei care au activat în funcţii înalte în structurile fundamentale ale statului
PP
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 78/365
78
Rusia a oferit un cadru favorabil dezvoltării mişcării bolşevice,care, propunând stăpânirea şi administrarea bunurilor societăţii în comun,s-a răspândit sub denumirea de comunism. Cadrul favorabil a fost oferit
de faptul că ţara se afla într-o profundă criză datorată absolutismuluiţarist, dezinteresului de model asiatic faţă de categoriile sociale de labaza societăţii şi faţă de sărăcie, care era mai mare decât oriundealtundeva în Europa. Nemulţumiri mari a creat în Rusia şi lipsa de libertăţinaţionale ale numeroaselor popoare care au ajuns pe parcursul istoriei săfie încorporate Imperiului rus. Aceste cauze şi multe altele asupra căroranu mai stăruim au oferit motivaţii foarte utile bolşevicilor în lupta pentruatragerea a zeci de milioane de susţinători şi pentru acapararea puterii. O
primă tentativă de lovitură de stat antiţaristă s-a produs în anii 1905-1907.Fiind timp de pace externă, ţarul Nicolae al II-lea a reprimat tentativa depreluare a puterii. Zece ani mai târziu, pe fondul creşterii nemulţumirilorpopulare faţă de ţarism şi al războiului mondial nepopular, care a condusla un număr impresionant de victime, la eşecuri şi la lipsă de perspective,bolşevicii au reuşit, cu sprijinul împăratului german Wilhelm al II-lea (datlui Lenin)* şi al comunităţii evreieşti din S.U.A. (sprijin dat lui Troţki), să
dea o lovitură de stat şi să preia puterea în Rusia (noiembrie 1917).Victoria comuniştilor în războiul civil şi în războiul împotriva intervenţieimarilor puteri în Rusia sovietică, succesele politice interne au mărit unanume prestigiu pe care îl avea mişcarea comunistă şi au dat încrederecomuniştilor din alte ţări în eventualele lor şanse de câştig în lupta pentruputere. Ne-am referit la succesele politice interne şi la un prestigiu pecare şi l-au câştigat comuniştii, în rândul unor mase mari de oameni, chiardacă acestea sunt contestate, propagandistic, de către adversarii lor
politici. Un obiectiv al bolşevicilor a fost acela al sprijinirii mişcăriicomuniste internaţionale. Prin aceasta, sovieticii urmăreau să-şigăsească aliaţi şi să-şi mărească influenţa internaţională. Astfel, pe lângă
bolşevic rus (partid, Ceka, OGPU-NKVD), ca şi activişti cu soţii evreice sau aflaţi subinfluenţă evreiască.* Despre sprijinul financiar al Germaniei, dat lui Lenin în scopul răsturnării regimului ţaristşi al scoaterii Rusiei din războiul antigerman, vezi şi M. Munteanu, Al. Ionescu, Vl. Alexe,
M. Ştefănescu, Dosare ultrasecrete, vol. I, Antologie de Mihai Bărbulescu, Biblioteca„Ziua”, Editura „Omega”, Bucureşti, 1999.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 79/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 80/365
80
Evreul Ovsei-Gershon Aronovich RadomyslskyApfelbaum (1883-1936), zis Grigory YevseevichZinoviev39, primul conducător al Internaţionalei a III-a(Komintern).
Înfrângerea Germaniei şi Austro-Ungariei în Primul Război Mondial şidesfiinţarea imperiilor german, austro-ungarşi ţarist au încurajat lupta generală pentrulibertate a popoarelor şi, în acest context, afost catalizată şi mişcarea comunistăinternaţională. Imediat după război, în multe
ţări ale lumii, cu deosebire în Europa, au avutloc reformulări doctrinare în cadrul partidelor socialiste şi în unele partidesocial-democrate, astfel încât multe dintre ele s-au transformat în partidecomuniste şi s-au afiliat Internaţionalei a III-a. În majoritatea partidelorcomuniste din Europa, conducerea a fost preluată de etnici evrei. Dealtfel, însuşi Lenin a declarat, într-o scrisoare către Maxim Gorki, că„Dacă un rus este inteligent, înseamnă că este evreu sau are sânge
evreiesc...”40
. În conştiinţa timpului, mişcarea comunistă a fost asociatăcu activitatea centralelor evreieşti de influenţă internaţională. Ca urmare asusţinerii comunismului preponderent de către evrei*, el era numit maiales iudeo-bolşevism, iar din punct de vedere ideologic avea un caractermajoritar internaţionalist, interesele naţiunilor fiind plasate constant înurma celor ale comunismului internaţional. Abia târziu, în timpulRăzboiului Rece, unele partide comuniste şi-au reformulat doctrinele,plasând interesele naţionale pe primul loc în cadrul programelor de
partid**. Contribuţia decisivă a evreilor comunişti la naşterea ideologiei
39 https://reader010.{domain}/reader010/html5/0615/5b23a959001bb/5b23a976e96d5.jpg, pe 24 octombrie 20140 Jacques de Launay, Istoria secretă a Kominternului, 1919-1943, Editura Venus,Bucureşti, 1993, p. 24.* În perioada interbelică, în Partidul Comunist Român, majoritatea membrilor erau evrei.Drintre cei mai activi, au fost Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Dic, A. Nicolau, E. Rozvani,Boris Ştefanov, Gelbert Moscovici, Aron Lazăr, Hana Rabinson (Pauker), Marcel Pauker,Heinrich Sternberg, Sandor Koros, Vasil Kolarov, Ivan Mironovici, Karl Kroz, Kalifarski,
Rankevici, Weissenbrog, Max Goldstein, Miklos Goldberger.** Exemplele cele mai cunoscute au fost Iugoslavia, China, Albania, dar şi România.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 81/365
81
comuniste, la fondarea mişcării comuniste internaţionale şi la conducereapartidelor comuniste, mai ales din Europa, a fost unul dintre motiveleprincipale care au condus la dezvoltarea sentimentelor antievreieşti într-o
mulţime de ţări ale lumii, în rândul numeroşilor adversari ai comunismului,pe fondul antisemitismului mai vechi, datorat altor cauze. Acest fapt nutrebuie neglijat. După Primul Război Mondial, urmarea imediată adezvoltării mişcării comuniste internaţionale a fost dezvoltarea mişcărilorde dreapta, cu un puternic caracter naţional, anticomunist şi antievreiesc,fenomen care va deveni preponderent în întreaga Europă Occidentală,Centrală şi de Est. Adversitatea între stânga comunistă şi politica dedreapta a radicalizat ambele mişcări şi, în ciuda unor cooperări bazate peinterese mari, cum ar fi cele germano-sovietice, cele două mişcări au fostşi au rămas incompatibile. În continuare, până la Acordul din Malta (2-3decembrie 1989), întreaga istorie a relaţiilor internaţionale a fostinfluenţată decisiv de adversitatea dintre dreapta şi stânga, care s-auconfruntat, culminând cu al Doilea Război Mondial. Lupta nu s-a încheiatnici astăzi. Ea continuă pe tărâmul ideilor, fiecare parte având propriileargumente ştiinţifice, etice, politice, economice, culturale şi de altă
natură*.Programele politice propagate de comunişti erau în contradicţie
flagrantă cu interesele marilor puteri ale lumii. Dorinţa popoarelor delibertate, bazată pe himera posibilităţii obţinerii ei, cataliza luptaanticolonială şi revoltele populare împotriva regimului politic al puteriloroccidentale. Ulterior, în timpul Războiului Rece, s-a văzut că popoarelecare, la îndemnul şi cu sprijinul sovieticilor şi altor state comuniste, aureuşit să se elibereze de sub dominaţia colonială, au ajuns substăpânirea unor regimuri comuniste controlate de la Moscova, sau subcontrolul corporaţiilor internaţionale care au continuat să le exploatezeresursele naturale, forţa de muncă, economia în ansamblul ei, tot în folosoccidental şi să le frâneze dezvoltarea naţională şi statală. În loc să-şiobţină libertatea, aceste state au trecut de sub o stăpânire sub alta. De
* Dacă reformele lui Gorbaciov în spaţiul de influenţă din Europa nu au putut menţine
sistemul socialist de stat în fosta Uniune Sovietică, modelul din China a condus lasuccese remarcabile, care au modificat ierarhia economică a lumii.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 82/365
82
asemenea, după anul 1989 ( Acordul din Malta), statele aflate în zona dedominaţie a Uniunii Sovietice, au schimbat doar un stăpân cu altul,adeseori, mai rapace.
De la începutul apariţiei statului sovietic, conducerile stateloreuropene, alături de elitele sociale, au perceput corect pericolul comunist,din punctul lor de vedere. Împotriva comunismului statele europene auacţionat în afara regulilor democraţiei. Astfel, în unele ţări, cum ar fi şi înRomânia, partidele comuniste au fost scoase în afara legii. Comuniştiierau incompatibili cu regimurile de tip burghez, pe tărâmul ideilor politiceşi pe cel al mijloacelor de luptă. Aceste argumente nu erau suficiente
pentru a conduce la măsuri restrictive, de reprimare şi întemniţare a unuimare număr de persoane, măsurile fiind promovate cu evidenţă în afaraunui cadru uman acceptabil, din punct de vedere al faptului că acesteregimuri se autodeclarau democratice, umane etc.*. Aceleaşi metodenedemocratice au fost promovate şi împotriva legionarilor, după cum seva vedea şi în prezenta lucrare. În general, această politicănedemocratică a compromis numeroase regimuri politice, inclusiv pe celal României interbelice, care au ratat şansa creării unui climat politic
favorabil dezvoltării întregii naţiuni. Afirmăm acest lucru, care suscitănumeroase controverse, cu toate că există exemple de acţiuni ilegale,antistatale, violente, atât ale stângii, cât şi ale dreptei, care pot, într-ooarecare măsură, să justifice represaliile anticomuniste şi antilegionare,dar, în niciun caz, nu pot să justifice terorismul de stat care s-a practicat.De asemenea, nu se poate accepta ca fiind democratică acţiunea
împotriva unor grupuri mari de membri ai societăţii, din cauza faptelor
săvârşite de unii indivizi. În România, comuniştii au săvârşit acte teroriste încă înaintea înfiinţării partidului lor. Astfel, în 8 decembrie 1920, la ora 14.45, înmomentul în care generalul Constantin Coandă se pregătea să deschidăşedinţa Senatului României, s-a produs o explozie puternică. În explozie
* În anul 1922, a fost asasinat prin împuşcare comunistul Leonte Filipescu, după ce fuseseţinut închis în lanţuri. În moduri asemănătoare au fost asasinaţi comuniştii Max Wezler şi
doctorul Aroneanu. Cristian Troncotă, România şi frontul secret , Editura Elion, Bucureşti,2008, p. 156.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 83/365
83
au decedat Demetriu Radu, episcop de Oradea Mare, Dimitrie Grecianu,ministrul Lucrărilor publice şi ad-interim la Justiţie şi senatorul SpireaGheorghiu, preşedintele Sfatului negustorilor. Mai mulţi senatori şi
episcopul Nifon au fost răniţi, unii grav. Agenţii Inspectoratului General deSiguranţă i-au depistat pe făptaşi. Aceştia erau trei evrei, agenţi aiC.E.K.A., membri ai unei reţele sovietice de spionaj, controlată deMoscova, via Odessa. Ei se numeau Max Goldstein, Saul Osias şi LeonLiechtblau41. Acest atentat, care a avut un ecou foarte mare în epocă, ainflamat şi mai tare reacţiile antievreieşti din societatea românească şi aidentificat încă o dată pe comunişti cu evreii, întărind convingereaadversităţii evreilor faţă de statul naţional unitar român şi faţă de poporulromân, convingând o mare parte a societăţii româneşti că iudeo-bolşeviciisunt marii duşmani care trebuie neapărat reprimaţi. Această idee acuprins conştiinţa publică, a pătruns adânc şi va produce efecte şi înviitor. Când Antonescu a pornit la lupta de eliberare a Basarabiei şiBucovinei de Nord, în iunie 1941, majoritatea românilor l-au susţinut cuconvingere. Partidul Comunist Român a fost scos în afara legii în anul1924, prin Legea Mârzescu, care interzicea grevele, demonstraţiile,
manifestaţiile politice antiguvernamentale etc. Acest fapt a adâncitruptura din societate şi a determinat şi mişcarea comunistăinternaţionalăsă se radicalizeze şi să recurgă la alte mijloace de luptă
împotriva statelor care îi interziceau activităţile politice. Toate măsurilepolitice radicale din societate, ca şi din relaţiile internaţionale „secontabilizează” şi produc efecte în timp. Pentru moment, Legea Mârzescu a dat clasei politice o perioadă de linişte internă, dar ea a avut urmăriulterioare, prin tensiunile negative acumulate în societate. Astfel, nouaconducere a Partidului Comunist Român, venită la putere după
întemniţarea liderilor de etnie română, din perioada 1921-1924, a fostformată exclusiv din activişti ai Internaţionalei a III-a de alte etnii, niciunulromân, majoritatea evrei. Ataşamentul acestora pentru România şi pentrupoporul român lipsea cu desăvârşire, în schimb sentimenteleantiromâneşti s-au manifestat puternic. Aceştia au împins politica
41 Cristian Troncotă, România şi frontul secret , Editura Elion, Bucureşti, 2008, pp. 152-153. Autorul prezintă şi file din dosarul impresionant al teroristului Max Goldstein.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 84/365
84
comunistă într-o direcţie antinaţională. Prin semnarea unor rezoluţii, înProgramul Partidului Comunist Român a fost introdus obiectivul lupteipentru autonomia provinciilor istorice, „până la desprinderea de statul
naţional român”. Această prevedere, inacceptabilă din punctul de vedereal majorităţii româneşti a ţării, agreată doar de unele minorităţi naţionaleşi de vecinii duşmani, a condus la exacerbarea măsurilor represive
împotriva comuniştilor, ceea ce a mărit nemulţumirile acestora şi aleMoscovei, împotriva statului român, ceea ce avea să producă efectedevastatoare pentru clasa politică românească, în momentul în carecomuniştii din închisori şi din exil vor ajunge la conducerea ţării.
Demetriu Radu42 (1861-1920), episcop de Oradea
Mare, decedat în atentatul judeo-bolşevic asupraSenatului României, la 8 decembrie 1920.
Ca secţie română a Internaţionaleia III-a comuniste (Komintern) - organizaţieavând sediul la Moscova, Hotel „Lux” str.Maxim Gorki nr. 10 – alături de celelaltesecţii naţionale, Partidul Comunist din
România nu constituia, în realitate, decâto organizaţie sovietică, ca oricare alta.Deoarece Kominternul reprezenta, formal,un departament din cadrul Ministerului deExterne sovietic, rezulta că P.C.d.R., casecţie a Komintern, nu era altceva decât oanexă a guvernului sovietic, un instrument
al politicii acestuia, la fel ca Armata Roşie, N.K.V.D.-ul etc. De aici mairezultă însă un alt aspect important: membrii P.C.d.R., fiind cetăţeniromâni aflaţi în slujba unui guvern străin, au fost, potrivit legilor româneştidin perioada interbelică, agenţi, respectiv spioni sovietici. Fiind plătiţi deun stat străin (U.R.S.S.), executând ordinele care veneau de la unorganism străin (Komintern) şi având sediul declarat într-o capitală străină(Moscova), membrii P.C.d.R. au îndeplinit perfect, în toată perioada
42 http://www.bru.ro/oradea/invitatie-la-comemorarea-episcopului-demetriu-radu/, pe 8noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 85/365
85
interbelică, calitatea de agenţi ai unei puteri străine. În plus, aderând fărărezerve la teza stalinistă a Kominternului, potrivit căreia Româniareunificată, de după Primul Război Mondial, ar fi reprezentat un stat
imperialist, constituit pe bază de anexări teritoriale, P.C.d.R. urmărea,implicit şi explicit, dezmembrarea teritorială a României. Este şi raţiuneapentru care, aşa cum am arătat deja, P.C.d.R. a fost scos în afara legii,
încă din 1924, activitatea sa a fost interzisă pe teritoriul României, iarmembrii săi consideraţi ilegali, deoarece acţionau deschis pentrusecesiunea statului român, în baza teoriei lui Lenin, conform căreiatrebuia militat pentru „autonomia popoarelor până la separare”. Aşa cumeste binecunoscut, în toată perioada interbelică, P.C.d.R. a fost condusnumai de secretari-generali de origine străină (cu excepţia primului,Gheorghe Cristescu, zis Plăpumarul), dintre care unii nici măcar nu ştiauromâneşte (Elek Köblös, Alexandru Danieluk, Vitali Holostenko, BorisŞtefanov). Acţiunile comuniştilor din România, subordonate obiectivuluide dezmembrare a ţării, se desfăşurau în clandestinitate, după regulileoricăror agenţi străini aflaţi pe un teritoriu inamic. Comuniştii foloseaupseudonime sau nume codificate. Unii au avut mai multe astfel de nume.
Bruno Grünberg, devenit după 1944 Alexandru Nikolski, a mai purtat şinumele Alexandru Bărbat, Fiodorov, Samson, Pietraru. HannaRabinsohn, cunoscută în România sub numele Ana Pauker, s-a mainumit Maria Grigoraş, Maria Ionescu şi Sofia. Soţul ei, Marcel Pauker, amai purtat numele Litcov, Luximin, Morozi, Pamir, Mann Stepanovici şiCramp. Sunt doar câteva exemple ale acestei permanente schimbări deidentităţi, uneori şi cu declararea apartenenţei la alte etnii decât ceareală, deghizări etc.
În anul 1966, la 6 mai, cu ocazia celei de a 45-a aniversări de lafondarea P.C.R., Nicolae Ceauşescu a criticat cu fermitate, fără echivoc,politica interbelică a P.C.R., care contesta statutul României de stat unitarşi susţinea secesiunea Transilvaniei, Basarabiei, Bucovinei de Nord şiDobrogei. Ceauşescu a condamnat ferm faptul că această linie politică afost impusă de către Komintern43.
43 Scânteia, 7 mai 1966, p. 1.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 86/365
86
În vederea dezmembrării României, Vasil Kolarov, membrumarcant al Internaţionalei a III-a, a întocmit Planul Komintern. Acestaprevedea ca Armata Roşie să fie pregătită să intervină în România, în
urma unei revolte instrumentate de comunişti în sudul Basarabiei. Revoltaa fost catalizată de agenţii comunişti din România şi din UniuneaSovietică. Ea a izbucnit în satele Tatar Bunar, Nerusai, Galileşti,
Nikolaevska şi Cismele. Acţiunea s-adesfăşurat în perioada 13-18 septembrie1924. Rebelii comunişti au ucis pe primaruldin Nikolaevska, pe soţia acestuia şi doi
jandarmi. Agitatorii comunişti au promisţăranilor că, în sprijinul revoltei lor, vainterveni Armata Roşie, conform planului.Răscoala a fost imediat înăbuşită de cătrearmata română. Armata Roşie nu a maiintervenit, deşi planul lui Vasil Kolarovincludea un asemenea moment.
Vasil Kolarov44 (1877-1950), autorul Planului Komintern de dezmembrare a României
Este de amintit faptul că în acel timp comandantul Armatei Roşiiera Mihail V. Frunze, român de origine. În decurs de un an de la acesteveniment, Frunze a murit, ca urmare a unei operaţii de apendicită,făcută la ordinul lui Stalin. În cursul reprimării „răscoalei” de către Armata,Jandarmeria şi Poliţia României, au fost ucişi unii ţărani din satele
amintite, care au participat la revolta declanşată de bolşevici.Tot în vederea dezmembrării României, care se afla cu evidenţă în calea realizării obiectivelor Kominternului în Balcani, a acţionat şiorganizaţia secretă D.R.O., care adoptase lozinca „Trăiască RepublicaPopulară Sovietică Dobrogeană!”
După eşecul „răscoalei” de la Tatar Bunar, Stalin a ordonatformarea în Transnistria a Republicii Sovietice Socialiste AutonomeMoldoveneşti, cu capitala la Balta, subordonată R.S.S. Ucraina. Această
44 http://en.wikipedia.org/wiki/File:V.kolarov.jpg, pe 25 octombrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 87/365
87
nouă republică se dorea a fi ofertă alternativă pentru Basarabia. La 24noiembrie 1924, Stalin a declarat că: „Dacă Basarabia va fipropagandistic pregătită pentru unirea cu Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească şi dacă se va depune efortul necesar, ocuparea acesteiprovincii de către Armata Roşie poate fi realizată cu rapiditate” 45. După alDoilea Război Mondial, când Uniunea Sovietică a reocupat Basarabia, i-adesprins partea de sud (Bugeacul românesc), cu ieşirea la mare şi BraţulChilia şi l-a alipit Ucrainei, iar Transnistria a dat-o, în compensaţie,Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, formată în Basarabia.
Roata istoriei n-a iertat clasa politică românească. Ea a fost
distrusă în întregime, cu brutalitate, plătind scump represiuneaanticomunistă din perioada interbelică. Mulţi au plătit inclusiv cu viaţa.Totul a început cu arestarea comuniştilor prosovietici, în anul 1921, şi cutrecerea Partidului Comunist Român în afara legii, în 1924. Guverneleinterbelice vor proceda la fel de nedemocratic şi cu Mişcarea Legionară,ceea ce a produs urmări asemănătoare, în momentul în care legionarii auajuns, vremelnic, la putere. Regimurile europene interbelice, deşi se auto-declarau ca fiind democratice, nu şi-au asumat lupta politică „dreaptă”,
programatică, electorală, cu comuniştii şi nici cu dreapta radicală. Existao temere pentru lupta politică democratică împotriva comuniştilor şi adreptei. Stânga politică şi dreapta politică aveau argumente careatrăgeau mase mari de oameni. În rândul regimurilor politice ale puteriloreuropene occidentale şi ale S.U.A. exista conştiinţa posibilităţii schimbăriiregimului prin pierderea puterii pe cale legală. Lupta dreaptă, în faţaurnelor, nu era acceptată. Democraţia declarată avea limitele ei. Acesta
era unul dintre punctele în care democraţia devenea frână în caleaintereselor de menţinere a puterii şi bogăţiei. Soluţia simplă era cea derepresiune împotriva adversarilor politici în mod nedemocratic, prin forţă.
În acele timpuri, ca şi mai târziu, susţinătorii regimurilor democratice şi-auabandonat şi îşi abandonează şi astăzi principiile şi sunt dispuşi la oricefapte, inclusiv la crime, pentru a-şi păstra puterea care le asigurăpromovarea intereselor, indiferent de legislaţie şi de principii morale.
45 Vladimir Alexe, op. cit., p. 49.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 88/365
88
Împotriva comuniştilor s-a practicat persecuţia şi asasinatul politic.Două dintre foarte numeroasele cazuri de mare răsunet internaţional aufost cele ale lui Karl Liebknecht şi ale Rosei Luxemburg, liderii evrei ai
comuniştilor din Germania primilor ani postbelici. De altfel, după PrimulRăzboi Mondial, în Germania a funcţionat cel mai puternic partidcomunist, după cel din Rusia Sovietică. Partidul a fost susţinut financiarde evrei şi mulţi dintre membri săi erau ei înşişi evrei. Judeo-comuniştiigermani propagau intens ideile Kominternului. Şi din această cauză, înGermania, antisemitismul a cunoscut forme radicale.
Progresul social-economic şi militar al Uniunii Sovietice a fost
principalul catalizator al dezvoltării mişcării comuniste internaţionale.Lipsa de transparenţă a regimului sovietic, posibilităţile mici de penetrareinformativă din perioada interbelică, au făcut ca lumea occidentală să nuaibă cunoştinţă decât în mică măsură de atrocităţile comise de bolşevici
împotriva duşmanilor interni, reali sau presupuşi. În anii ’30, cu deosebire în anii 1936-1938, în Uniunea Sovietică a avut loc un proces colosal deepurare a tuturor adversarilor regimului din aparatul de partid şi de stat,din administraţie, din armată, din miliţie şi din serviciile de informaţii.
Înscenările şi abuzurile poliţiei politice s-au manifestat din plin. Desigur că între victime s-au aflat şi adversari reali ai regimului comunist. Cifreleexacte ale victimelor represiunilor sovietice nu sunt cunoscute. Multedintre documentele din arhivele serviciilor de securitate privitoare la acestsubiect poartă sigla „A se păstra pentru eternitate”. Cea mai importantăurmare a epurărilor din anii ’30 a fost faptul că în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial, în prima sa parte, când teritoriul european al Uniunii
Sovietice era în cea mai mare parte ocupat şi Stalin era în mare impas, îninteriorul ţării nu a existat niciun fel de opoziţie şi guvernul comunist şi-aputut dirija toate energiile pentru organizarea luptei împotriva Germanieişi aliaţilor ei. În acest fel, visul unei mari părţi a lumii, inclusiv al majorităţiiromânilor, de a vedea pericolul comunist prăbuşindu-se, s-a năruit. Înciuda uriaşelor sacrificii făcute de Germania şi de naţiunile care au luptat
împotriva bolşevicilor, Uniunea Sovietică şi comunismul au ieşit maiputernice din al Doilea Război Mondial, punându-şi amprenta decisiv pe omare parte a lumii, pentru o perioadă de aproape cinci decenii.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 89/365
89
MAREA CRIZĂ ECONOMICĂ MONDIALĂ(1929-1933)
roblematica marii crize economice mondiale a cunoscut de-alungul timpului interpretări diferite. Comuniştii au prezentat-o
ca pe o criză generală de supraproducţie, din cauza lipsei de planificare aproducţiei. Această interpretare se dorea a fi o confirmare a beneficiilor
planificării economice de tip socialist*. Dreapta europeană a calificatmarea criză economică drept o expresie a crizei de sistem politic şi unargument al necesităţii introducerii reformelor propuse de dreapta politică,mai ales de cea radicală.
Marea criză economică mondială din anii 1929-1933, trebuie însăanalizată şi în legătură cu cea mai puternică economie mondială, cea aS.U.A., cu deosebire legat de aspectele financiar-bancare. Cei mai
puternici bancheri din lume erau bancherii americani de pe Wall Street. Eiau preluat puterea totală asupra finanţelor S.U.A., în anul 1919, când afost promulgată Legea Rezervei Federale (Federal ReserveLaw ), princare câţiva mari bancheri au preluat controlul asupra finanţelor guvernuluiamerican.
Despre criza economică din anul 1929, Louis McFadden,preşedintele Comitetului pentru Bănci al Camerei Reprezentanţilor dinCongresul S.U.A., a declarat că: „Nu a fost ceva întâmplător. A fost uneveniment foarte bine urzit... Bancherii internaţionali au căutat să creezeo atmosferă de disperare, astfel încât ei să iasă la suprafaţă, drept
* În perioada Războiului Rece, propaganda occidentală anticomunistă a combătutsistematic şi vehement planificarea economiei comuniste. După căderea comunismului şiextinderea Uniunii Europene, Comisia Europeană a introdus sistemul contingentăriiproduselor în cadrul Uniunii. În acest fel, fiecărei ţări i s-a stabilit cantitatea dintr-o anumită
categorie de produse pe care le poate desface pe piaţa europeană. Astfel, UniuneaEuropeană promovează planificarea economică, sub denumirea de contingentare.
PP
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 90/365
90
adevăraţii noştri conducători...”46. Despre crahul de pe Wall Street,ginerele lui F.D. Roosevelt, Curtis Dall, a declarat că a fost regizat decătre bancherii internaţionali, care au iniţiat o „jefuire” a clienţilor, bazată
pe subitul deficit al împrumuturilor pe termen scurt la Bursa din New York.A fost o acţiune deliberată. Marele bancher Paul Warburg, creatorulsistemului Federal Reserve, a dat un avertisment direct, în cursul luniimartie 1929, asupra crahului care a fost declanşat în noiembrie 1929. Înpreajma crahului Bursei din New York, marii bancheri internaţionali,Bernard Baruch, Joseph P. Kennedy, John D. Rockefeller şi alţii, şi-aulichidat afacerile la Bursă şi şi-au protejat toate celelalte operaţiuni*.
Marele bancher Paul Warburg47 (1868-1932), creatorul sistemuluiFederal Reserve, a avertizat în martie 1929 asupra crahuluiBursei din New York care avea săaibă loc în noiembrie 1929.
Cunoscând bine crahul de pe Wall Street,de la spionii săi, în frunte cu Iagoda, putând astfelpreviziona urmările sale, Stalin a considerat căeste momentul să acţioneze mai intens în
exteriorul ţării, în scopul creşterii influenţeibolşevice. Puterea sa crescuse. Sistemul sovieticfuncţiona. În anul 1928, au fost declanşate noimari proiecte economice, mai ales în industria
grea şi în agricultură, unde colectivizarea era însoţită şi de proiecte depracticare a unei agriculturi ştiinţifice, de mecanizare, de chimizare, deirigaţii etc. Dezvoltarea U.R.S.S. avea rate foarte mari. Acest lucru se
reflecta şi în viaţa oamenilor de la baza societăţii. Nivelul lor de traicreştea încet, dar creştea continuu. Cu excepţia adversarilor regimului, acăror destinaţie era Siberia, o mare parte a poporului susţinea tot mai
46 Louis T. McFadden, On the Federal Reserve Corporation, remarks in Congress,Boston, Forum Publ. 1934, p. 89.* Există asemănări importante ale crahului Bursei din New York şi unele situaţii dinRomânia postcomunistă, cum ar fi prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii ş.a., care aufost şi ele prăbuşiri controlate.47 http://atreveteapensarr.wordpress.com/2011/08/18/%C2%BFque-es-el-nuevo-orden-mundial/, pe 1 nov. 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 91/365
91
mult sovietele. Nu se mai putea pune problema vreunei comparaţii curegimul ţarist. Acesta pierduse categoric concurenţa cu regimul socialistde stat. În planul creşterii puterii personale a lui Stalin, înlăturarea lui
Leon Troţki i-a deschis noi perspective. Evreii au continuat însă să joaceun rol foarte important în conducerea Uniunii Sovietice. Ei se găseau înnumăr mare la toate nivelurile politice, administrative şi militaro-informative. Practic, încă nu se putea conduce U.R.S.S. fără ei.Interesele sovietice în S.U.A., după cum s-a mai văzut, erau foarte mari.Evreii erau puntea de legătură cu lumea americană, de unde se puteauaduce tehnologii şi unde se putea spiona în toate domeniile. Abia lasfârşitul lungii sale perioade de conducere, când U.R.S.S. deţinea armaatomică şi jumătate din Europa, Stalin avea să declanşeze o politică derusificare a structurilor sovietice de stat, înlăturând un mare număr deevrei din funcţii de conducere*.
Acţiunile informative externe au devenit din ce în ce mai intense.Una dintre ţintele predilecte ale acţiunilor sovietice informative şi dediversiune au fost orientate către România. Asemenea acţiuni se puteaudesfăşura doar în medii muncitoreşti, profitându-se de impactul social
foarte mare al crizei economice. Economia rurală românească, autarhicăşi mai mult dependentă de capriciile vremii decât de crahul de pe WallStreet şi urmările lui în restul lumii, nu era un mediu potrivit pentruimplementarea comunismului. Ţăranii români, mici proprietari, vedeau încomunişti pe cei care doreau să le ia pământul. În România, nucleemuncitoreşti mai puternice erau doar în Valea Jiului (minerii), în ValeaPrahovei (petroliştii) şi la Atelierele Griviţa Bucureşti (ceferiştii). În acestemedii, comuniştii au început să organizeze sindicate şi să constituiedepozite de arme, încă din anul 1928. Astfel, în Valea Jiului, Kominternula înfiinţat „Sindicatele Unitare”. Acestea sunt cele care au declanşat„mineriada” din 5 august 1929, începută prin oprirea centralei electrice,ceea ce a condus la oprirea unor pompe de evacuare a apei din subteran
* Este de reţinut faptul că în societatea sovietică s-a vorbit foarte mult despre un complot împotriva lui Stalin, organizat de medicii evrei, majoritari în spitalele care deserveau
nomenclatura de partid. Există teze potrivit cărora chiar şi moartea lui Stalin s-ar datoraacestui complot. Despre complot, s-a scris şi în oficiosul bolşevic Pravda.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 92/365
92
şi la inundarea minelor, oprirea ilegală a muncii şi înecarea minerilor carenu s-au raliat grevei ilegal declanşată. Prefectul, primul procuror şi un
judecător au însoţit trupele care trebuiau să elibereze şi să repornească
centrala electrică. Militarii au fost atacaţi de către grevişti cu focuri derevolver. Din rapoartele timpului, reiese că mai mulţi grevişti l-au atacatpe un caporal, care, lovit, în cădere, a tras asupra unui grevist pe care l-aomorât. După cel de-al Doilea Război Mondial, comuniştii au vorbitdespre mai mulţi morţi şi răniţi. Sovieticii care au participat la provocarearevoltei au fugit din România. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în februarie1933, la Griviţa, când colonelul Dimitri Fedicikin, rezidentul N.K.V.D. înRomânia, artizanul grevei ceferiştilor, a dispărut din Bucureşti, iar alţinumeroşi agenţi sovietici au fost expulzaţi48.
48 Vezi şi Vladimir Alexe, op. cit., p. 59 şi urm.Aceeaşi situaţie s-a repetat cu ocazia revoltei populare din decembrie 1989. Despreimplicarea serviciilor sovietice de informaţii în mineriadele din România postcomunistă, aufost scoase la lumină puţine informaţii, încă. După ocuparea militară a României de cătreU.R.S.S., Dimitri Gheorghievici Fedicikin a fost avansat la gradul de general şi a devenit
consilier al U.R.S.S. pe lângă serviciile sovietice de informaţii, alături de generalulAleksandr Saharovski.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 93/365
93
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ÎN DECENIUL AL IV-LEA
elaţiile internaţionale în deceniul al patrulea au fost marcate, în cea mai mare măsură, de venirea la putere în Germania a
Partidului Naţional-Socialist în frunte cu Hitler. Pe lângă acest eveniment,trebuie menţionată şi câştigarea alegerilor prezidenţiale în S.U.A. de
către F. D. Roosevelt, cu ajutorul Uniunii Sovietice, ceea ce a marcatdecisiv alianţa celor două state. De asemenea, creşterea puteriieconomico-militare a Japoniei, care a condus la extinderea controlului ei
în China şi, în perspectivă apropiată, în alte părţi ale Asiei, a marcatistoria acestui deceniu. Evoluţiile politico-militare şi economice conduceauspre o lume în cadrul căreia Europa urma să fie condusă de Germania,Asia de către Japonia, America de către S.U.A., iar Africii i se rezerva încontinuare un statut colonial mai diversificat.
La Liga Naţiunilor domina teza egalităţii între popoare, ceea cepresupunea crearea unor raporturi între state bazate pe legături în reţea,pe orizontală. Ori, Germania nu era de acord cu această egalitate, carenu-i conferea superioritate în faţa partenerilor din sistemul internaţional.
În acest fel, Hitler a extins teoria raselor, conform căreia rasa ariană,păstrată în Germania în formă aproape pură, este superioară celorlalterase. Din această viziune, în mod logic, decurgea dreptul poporului
german de a domina celelalte popoare, în primul rând pe cele europene.Această dorinţă germană de dominaţie a fost aspru contestată pe planinternaţional şi a îngrijorat cercurile înalte ale lumii pentru că erapromovată în paralel cu politica antisemită*. Pentru cercetători este de
* Astăzi, în primul deceniu al mileniului al treilea, Germania este principalul motor alUniunii Europene, urmată îndeaproape de Franţa. Influenţa ei asupra întregului continent, în acest moment istoric, nu mai deranjează mai marii lumii în măsura în care deranja în
anii ’30, întrucât nu mai are caracter antisemit, iar la nivel global, superioritatea forţeiS.U.A. este evidentă.
R
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 94/365
94
văzut felul în care a fost privită, de-a lungul timpului, această dorinţăgermană de dominaţie internaţională. Toate puterile doresc influenţă câtmai mare şi dominaţie pe o arie cât mai întinsă, dar nu recunosc această
realitate. Adeseori, în ultimul secol, s-au mulţumit să condamneGermania pentru o dorinţă pe care au avut-o şi ele însele. Acest lucrueste vizibil la toate puterile: S.U.A., Uniunea Sovietică, Marea Britanie,China, Franţa. O analiză imparţială trebuie să plece de la aceastăconstatare. După înfrângerea Germaniei, încercările de atingere aobiectivelor ei politice pe cale diplomatică au fost numite „viclenie”, iaracţiunile ei militare, „violenţă”. Trebuie însă constatat că toate celelalteputeri, învingătoarele Germaniei în război, au săvârşit agresiuni şi aupurtat războaie, anterior şi ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, înscopul identic de dominaţie internaţională, dar nu recunosc aceste acţiuniviolente ca fiind agresiuni. Mijloacele folosite de Germania, inclusiv celeprivitoare la represiunea adversarilor din război, au fost folosite şi decelelalte puteri. Este suficient să menţionăm lagărele şi temniţele dinUniunea Sovietică, în frunte cu Liublianka, temniţele şi lagărele colonialebritanice şi franceze, sau la îngrozitoarele închisori ale S.U.A., din ţară şi
din străinătate, dintre care cele de la Guantanamo şi Abu Ghraib şi-audobândit o „faimă” înspăimântătoare. În acest fel, interpretărilecercetătorilor ştiinţifici independenţi nu se pot armoniza cu cele alepoliticienilor, sau ale cercetătorilor înregimentaţi politic, sau cu afinităţipolitice.
Este uşor de remarcat că, în anii ’30, atmosfera dintre relaţiileinternaţionale nu mai era aceeaşi cu cea de la sfârşitul Primului RăzboiMondial. Clasa politică europeană şi opinia publică erau dispuse săadmită că sancţiunile împotriva învinşilor în război pot fi uşurate, că şiacele state învinse au drepturi legitime pe care să şi le promoveze.Creşterea potenţialului militar al Germaniei şi al Italiei nu mai erau motivede îngrijorare. Marea Britanie făcea eforturi de a se apropia de Germania.La Londra se acreditase ideea că pretenţiile teritoriale şi de influenţă aleGermaniei pe continentul european erau acceptabile, puteau fisatisfăcute şi, în acest fel, s-ar fi putut menţine pacea fără eforturi mari.
Franţa se simţea mai mult în pericol din partea Germaniei, considerând
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 95/365
95
că cea mai bună politică de securitate naţională este înarmarea. Practic însă, efortul de înarmare era departe de cel al Germaniei. Franţa se bazamult pe teza ministrului de Externe, Louis Barthou*, care considera că
alianţa Franţei cu U.R.S.S., ţara pe care o contestase şi o atacase dupălovitura bolşevică de stat din 1917, va contrabalansa pericolul puterii
crescânde a Germaniei. În 1934, Franţa apropus U.R.S.S. încheierea unui pact deasistenţă mutuală. Pe de altă parte, Franţa apropus şi Germaniei, Cehoslovaciei, Polonieişi ţărilor baltice încheierea unor tratate
bilaterale de garantare reciprocă a graniţelorşi de asistenţă în cazul unei agresiuni.
Louis Barthou49 (1862-1934), ministrul de Externe alFranţei care a încercat să frâneze ascensiunea Germanieişi aliatelor ei şi a sfârşit asasinat.
Italia se considera nedreptăţită de Tratatul de la Versailles, dar eradispusă la o colaborare cu Franţa şi Marea Britanie pentru a-şi măriinfluenţa în Balcani, unde se ciocnea de influenţa Germaniei. Italia doreasă creeze o coaliţie balcanică sub egida guvernului de la Roma.
Încheierea Înţelegerii Balcanice (1934) a pus capăt acestui deziderat, darItalia a continuat să întreţină relaţii bune şi cu statele occidentale şi cuGermania, Ungaria şi Bulgaria, foştii învinşi în Primul Război Mondial şi
dornici de revanşă istorică. De asemenea, Italia s-a opus permanentalipirii Austriei de către Germania.
* Jean Louis Barthou (1862-1934) a fost prim-ministru (1913) şi ministru de Externe (1934)al Franţei. A urmărit menţinerea statu-quo-ului postbelic şi asigurarea securităţii colective în Europa. A fost asasinat la Marsilia, împreună cu regele Alexandru I al Iugoslaviei,cumnatul regelui Carol al II-lea, de extremişti francezi de dreapta. A vizitat România,inclusiv Mărginimea Sibiului, în anul 1934, când a devenit Membru de Onoare alAcademiei Române.49 http://www.devoir-de-philosophie.com/dissertation-louis-barthou-1862-1934-republicain-bon-teint-129352.html, pe 1 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 96/365
96
După venirea lui Hitler la putere, Germania a fost preocupată să-şipromoveze interesele economice şi politice către centrul Europei. În acestsens, proiectul german prevedea dispariţia statelor Austria, Iugoslavia şi
Cehoslovacia şi schimbarea componenţelor teritoriale ale Poloniei şi aleRomâniei, printr-o serie de rapturi. Germania îşi propunea să-şi punăproiectele în aplicare prin mijloace diplomatice, bazate pe pricepere şitact, dar se şi înarma puternic, forţa armelor fiind, mereu, principalulargument declarat sau nedeclarat, al diplomaţiei. Germania miza mult peo ciocnire a intereselor Franţei, principalul adversar al Germaniei, cu celeale Marii Britanii. Această ciocnire de interese se manifesta privitor laimperiile lor coloniale, dar în problemele europene, colaborarea era bună.
Germania în timpul lui Adolf Hitler şi impactul asupra relaţiilorinternaţionale
Pe fondul evoluţiilor politice interne, cu deosebire din perioadacrizei economice mondiale, care a lovit Germania din plin şi anemulţumirilor întregii naţiuni faţă de Tratatul de la Versailles, prelungite
pe parcursul a 15 ani, în ianuarie 1933, la Berlin, puterea a fost preluatăde Partidul Naţional-Socialist German, în frunte cu Adolf Hitler. Programulsău politic a fost unul realist, axat pe marile probleme ale Germanieiacelui moment istoric. Pe plan naţional, încă înaintea preluării puterii,Hitler a redat poporului german încrederea în posibilităţile sale, i-aimprimat o atitudine dominată de nevoia demnităţii naţionale, de cultulmuncii, familiei şi bisericii. Naţiunea germană şi morala socială au fostsituate deasupra intereselor de orice alt fel. În acest mod, Hitler a
promovat cel mai important interes: cel naţional, de progres intern şi decreştere a influenţei internaţionale a ţării, până la nivelul de asigurare aposibilităţii de promovare a tuturor celorlalte interese. Dezvoltareasocietăţii a fost subordonată respectării unor principii obligatorii şi pentrustraturile superioare ale societăţii. Acest fapt a fost fără precedent înistoria Germaniei. Pe plan intern, Hitler a promovat un program deinvestiţii în toate domeniile de activitate, program prin care a lichidat
şomajul şi sărăcia, conducând la o dezvoltare economico-socială
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 97/365
97
fulminantă. Ataşamentul poporului faţă de stat a fost unul foarte mare,atât ca procent al populaţiei, cât şi ca dimensiune. Poporul a conştientizatimediat că noul regim nu este unul aplecat spre interesele oligarhiei, ci că
toate categoriile sociale, inclusiv oligarhia germană, trebuie să sesubordoneze intereselor de dezvoltare a ţării. Hitler i-a catalizat pe mariiindustriaşi şi bancheri germani să acţioneze în direcţia de dezvoltare aGermaniei concepută de către naţional-socialişti. Acest fapt a transformatGermania şi regimul său politic într-un model care a condus laascensiunea regimurilor de dreapta în toată Europa, în dauna celor demodel de centru, care se autodefinesc „democratice”, mai ales pe bazaexistenţei multipartidismului, dar au alte fisuri adânci, mai ales faptul căerau şi sunt şi astăzi subordonate intereselor oligarhice*. De asemenea,guvernul naţional-socialist a redat Germaniei forţa militară, dezvoltând-opână la un nivel cu totul deosebit, pentru acele timpuri. Întreagadezvoltare s-a bazat pe creaţia ştiinţifică germană, care a realizatperformanţe excepţionale, unice în istoria ştiinţei, care au stat şi la bazaunor realizări ale S.U.A., Marii Britanii şi Uniunii Sovietice, după cel de-alDoilea Război Mondial, când învingătorii în război au scotocit toate
sertarele Germaniei, furând invenţiile, cercetările în curs la acea oră,toate proiectele şi chiar pe cercetători, cu totul. Pe plan extern, Hitler aurmărit, simultan sau succesiv, să alipească toate teritoriile locuite decătre germani (Deutsches Raum), să cucerească „spaţiu vital”(Lebensraum) în estul Europei, după mai vechea doctrină germană Dranknach Osten şi să lichideze iudeo-bolşevismul. Proiectele politice ale luiHitler erau proiecte ale clasei politice germane, agreate de către mareamajoritate a poporului german şi este evident că naţiunea germană le-asusţinut atât pe ele, cât şi pe liderul Adolf Hitler **. Obiectivele politice ale
* La nivelul opiniei publice internaţionale, există o confuzie între multipartidism şidemocraţie, omiţându-se faptul că abuzurile generate de diversele interese, mai aleseconomice, anulează adeseori caracterul democratic al regimurilor şi, implicit,superioritatea acestora, chiar şi în accepţiunea populară. Multipartidismul nu rezolvă de lasine marea problemă a dreptăţii în cadrul regimurilor politice. Regimurile de centruadmiteau multitudinea de partide, dar excludeau, ca şi astăzi, apariţia unor partide dedreapta sau de stânga, care au fost şi sunt etichetate drept „extremiste”, „naţionaliste” etc.** Practic, nu a existat opoziţie organizată faţă de politica lui Hitler, cu excepţia evreilor şia comuniştilor. După cel de-al Doilea Război Mondial, până astăzi, s-au căutat „cu
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 98/365
98
lui Hitler, foarte pe scurt enumerate mai sus, au existat şi înainte deHitler, dar n-au putut fi puse în aplicare pentru că Germania a pierdutPrimul Război Mondial. Aceleaşi obiective au existat şi ulterior inclusiv în
istoria recentă, doar că mijloacele prin care s-a încercat şi s-a reuşit, înparte, punerea lor în aplicare, au fost altele, respectiv mijloace politice,economice, diplomaţie secretă, activităţi informative şi de influenţare,toate foarte intense. În mare parte, în finalul Războiului Rece, acestemijloace menţionate de noi au preluat rolul gloanţelor lui Hitler. Astfel, s-areuşit reunificarea Germaniei, o importantă contribuţie la răsturnarearegimurilor comuniste, la câştigarea influenţei economice asupra uneimari părţi din Europa, la destrămarea unor graniţe în centrul şi sud-estulEuropei şi la importante pieţe în spaţiul fostei Uniuni Sovietice*. Esteevident că politica Germaniei în perioadele 1871-1918, 1933-1945 şi1985 – până astăzi prezintă aceleaşi obiective şi trăsături caracteristice.Diferă doar mijloacele de punere în aplicare a strategiilor politice şi modul
în care sunt ele receptate de către opinia publică internaţională, caurmare a propagandei antigermane a învingătorilor în cel de-al DoileaRăzboi Mondial şi a propagandei guvernelor germane împotriva lui Hitler
şi a epocii sale, din perioada ocupaţiei militare a S.U.A. şi a UniuniiSovietice. După peste şase decenii de la înfrângerea Germaniei, nu se
înregistrează, uneori nici măcar la nivel ştiinţific, o abordare „la rece” aepocii lui Hitler, pe scară largă. Operele scrise fără complexul antinazistsunt foarte puţine şi se pierd printre milioanele de lucrări care abordeazăGermania lui Hitler pornind de la axioma că acesta a fost un criminal şiepoca sa este demnă doar de a fi combătută şi condamnată pentrutotdeauna. Germania lui Hitler nu a avut niciodată dreptul la cuvânt şi laapărare. Din această cauză, după părerea noastră, Germania lui Hitler nua fost încă judecată. Ea a fost doar pedepsită, iar pedeapsa a fost numită
lumânarea” persoane care să fie transformate în dizidenţi, în scopul contestăriiataşamentului popular faţă de doctrina naţional-socialistă şi faţă de Hitler.* În septembrie 1997, în campania electorală, Gerhard Schroeder l-a acuzat pe fostulconcelar Helmuth Kohl că a încălcat Constituţia Germaniei şi, fără aprobareaBundestagului, a transferat Uniunii Sovietice suma de 500 miliarde mărci aur,
reprezentând contribuţia Germaniei la cumpărarea zonei sovietice de influenţă din Europade către Occident. Există şi alte destăinuiri de acest fel.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 99/365
99
„condamnare”, ca şi când ar fi avut loc un act de justiţie. O judecatăştiinţifică şi juridică dreaptă a Germaniei lui Hitler este foarte greu derealizat din cauza legislaţiei punitive antisemite, care aduce în pericol pe
orice cercetător sau magistrat care, studiind epoca, ar putea abordainevitabilele interferenţe cu politica antievreiască de pe o poziţie care l-arcondamna la închisoare şi la oprobiu din partea mai marilor lumii„democratice”.
Regimul instaurat de către Hitler a fost unul autoritar, bazat peeficienţa administraţiei, competenţa specialiştilor în toate domeniile, pelegalitate, în condiţiile unei legislaţii minuţios alcătuită, cu grija de a nu seomite nimic. Din punct de vedere al mentalităţilor, sociologic, psihologic şidin alte puncte de vedere, se poate afirma că regimul naţional-socialist allui Hitler era unul care se potrivea structurii poporului german,capacităţilor sale, spiritului său de disciplină, de dreptate, de respect alpoporului german faţă de ierarhie şi faţă de conducători. Acestea sunt şiunele dintre cauzele pentru care Hitler a fost bine receptat de cătrepopor, de la început şi până la sfârşit. Poporul german a văzut înobiectivele politice formulate de către Hitler propriile sale aspiraţii. În rest,
dorinţa de dominaţie internaţională a germanilor nu a fost mai mare decâteste astăzi această dorinţă la evreii americani, la U.E. sau la China.
Ascensiunea Germaniei şi progresele poporului său au deranjatsistemul internaţional. În istorie, binele unora este, adeseori, răul altora.Comunitatea evreiască a fost deranjată prima. În interiorul ţării, germaniiau preluat de la evrei controlul asupra băncilor, presei, justiţiei, sănătăţii,comerţului şi altor domenii, anterior controlate majoritar de către evrei.Germanii au considerat aceste fapte ca fiind drepturi fireşti ale naţiunii lor.Nemulţumiţi, din punctul lor de vedere, evreii au emigrat în masă,majoritatea în S.U.A., dar şi în alte ţări. Întreaga lume evreiască şi uriaşaei influenţă internaţională a devenit adversar îndârjit al Germaniei.Dezvoltarea fără precedent a Germaniei a schimbat raporturileinternaţionale de forţe, cu deosebire în Europa şi exista perspectivaschimbării lor pe tot Globul. Astfel, adversităţile faţă de ascensiuneaGermaniei au proliferat, tensionând raporturile internaţionale. Orice
acţiune a Germaniei era contestată. O pleiadă întreagă de ţări care îşi
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 100/365
100
construiseră dezvoltarea, progresul şi prosperitatea pe jefuirea coloniilorocupate prin forţă, în urma unor mari violenţe, inclusiv prin genocid,condamnau Germania, care avea aceleaşi aspiraţii către foarte puţinele
teritorii din lume care scăpaseră de ocupaţia colonială. Ceea ce unora leera permis, Germaniei nu i se accepta. Puterile coloniale şi S.U.A.susţineau „legea primului venit”, în baza căreia Germania nu avea nici oşansă, întrucât la ora constituirii majorităţii imperiilor coloniale erafărâmiţată şi parţial ocupată. Germania continua să fie cotată dreptagresor, dar în efortul internaţional de definire a noţiunii de agresor, secăzuse de acord că agresor era cel care ataca primul. Astfel, este cert că,
în ceea ce privesc agresiunile pentru împărţirea lumii, privit în perspectivăistorică, nu Germania a fost primul stat agresor dintre puteri.
Încă înainte de venirea lui Hitler la putere, era vizibil faptul căSocietatea Naţiunilor nu era capabilă să gestioneze uriaşele probleme dinrelaţiile internaţionale, mai ales din Europa, crizele, disputele, agresiunileşi războaiele care s-au declanşat în deceniul al treilea şi la începutulanilor ’30. În octombrie 1932, Benito Mussolini aprecia că SocietateaNaţiunilor nu poate gestiona problemele europene pentru că este
compusă din prea mulţi membri şi nu este operativă. El propunea unacord între Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie, prin care cele patruputeri să-şi asume principalele decizii în politica europeană. Aceasta erao variantă actualizată a „concertului puterilor”, modalitatea în care secondusese Europa timp de un secol, după Congresul de la Viena (1815).Scopul propunerii lui Mussolini era pacea. Nici Mussolini, nici Hitler, nurecunoşteau egalitatea statelor mari cu cele mici, precum nu recunoşteauegalitatea indivizilor. Ei considerau că statele puternice trebuie să decidă,iar cele mici să respecte şi să aplice hotărârile. Pentru această poziţie, ceidoi lideri interbelici, italian şi german, au fost dezavuaţi, dar aceeaşi ideea fost îmbrăţişată şi promovată în practică de către S.U.A. şi puterileeuropene, la nivelul mileniului al III-lea. De altfel, Uniunea Europeanăeste o construcţie de tip piramidal, în care rolul puterilor, ierarhizate încercuri concentrice (Germania şi Franţa, apoi Marea Britanie, Spania şiItalia etc.) în luarea deciziilor este decisiv. Astăzi, ţările mici nu
influenţează luarea deciziilor, iar cele mijlocii o fac într-o măsură mică.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 101/365
101
În martie 1933, Consiliul permanent al Micii Antante a protestatvehement faţă de ideea ca cele patru puteri europene să poată decide înceea ce priveşte teritoriul naţional al ţărilor mici şi mijlocii. Polonia s-a
raliat şi ea Micii Antante, într-o perioadă în care deplângea faptul că nufusese primită în rândul marilor puteri. Belgia a depus şi ea unmemorandum analog cu cel al Micii Antante. Era o perioadă în carestatele mici şi mijlocii mai luptau încă pentru egalitate în raporturileinternaţionale. Ca urmare, Franţa, care dorea să-şi menţină influenţa întoate aceste state, a propus modificarea proiectului italian. Totuşi, în iunie1933, la Roma, a fost semnat Pactul celor patru, valabil pe o perioadă de10 ani. El garanta drepturile semnatarilor, prin aceasta Germaniaobţinând egalitatea în drepturi cu celelalte puteri, egalitate pierdută laVersailles. Pactul propunea „o politică de colaborare efectivă în vedereamenţinerii păcii”. Astfel, „în vederea menţinerii păcii”, se vor modificafrontiere în Europa, în dauna ţărilor mici şi mijlocii. Semnatarii au fostnevoiţi să insereze un text care specifica imposibilitatea de a dispune deteritoriul statelor fără consimţământul lor, iar în caz de revizuire afrontierelor, deciziile să nu fie luate de către cei patru, ci de Consiliul
Societăţii Naţiunilor. Franţa a avut atitudini ambigue, incoerente, ceea cenu a condus la ratificarea tratatului, dar el este sugestiv pentru intenţiilede dominaţie continentală a celor patru puteri şi pentru claritatea cu carese încerca eliminarea ţărilor mici şi mijlocii din zona deciziei politice înrelaţiile internaţionale. Fenomenul s-a prelungit peste timp, păstrându-seşi astăzi. Cu toate acestea, în întreaga perioadă scursă, puterileoccidentale şi central-europene au mimat democraţia în relaţiileinternaţionale, dorinţa de a respecta anumite principii etc. Pe parcursulRăzboiului Rece, aceste mime au fost folosite din plin în propaganda deatragere a popoarelor din zona de influenţă sovietică spre lumeaoccidentală.
O problemă de mare interes în relaţiile internaţionale aledeceniului a reprezentat-o Conferinţa pentru dezarmare. Ea era o urmarea Tratatului de la Versailles, care hotărâse dezarmarea generală, care
începea cu cea a Germaniei. A fost creată o comisie care să pregătească
această conferinţă. Comisia şi-a desfăşurat lucrările între anii 1926 şi
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 102/365
102
1931. Comisia reunea reprezentanţi a 26 de state, inclusiv S.U.A. şiU.R.S.S., care nu erau membri ai Ligii Naţiunilor. Era încă o dovadă aşubrezeniei sistemului de drept internaţional construit după Primul Război
Mondial. Liga Naţiunilor nu-şi putea impune voinţa în condiţiile în carecele mai puternice state, S.U.A., U.R.S.S., Japonia şi Germania, nu segăseau înăuntrul organizaţiei. Conferinţa şi-a început lucrările pe2 februarie 1932. În cadrul Conferinţei, au fost expuse o serie de planuri,cum ar fi Planul Tardieu, Planul Hoover, Planul Herriot, Planul MacDonaldşi un plan german*, 50. Germania nu a fost de acord cu propunerile făcute,care urmăreau menţinerea ei în afara posibilităţii de a se înarma într-omăsură care să-i permită să-şi facă auzit glasul în relaţiile internaţionale,
în conformitate cu aspiraţiile ei. Ea nu putea să accepte inegalitateaarmamentelor şi, în acest context, nici revenirea în cadrul SocietăţiiNaţiunilor. Conferinţa s-a încheiat cu un eşec. Acest eşec a şubrezit LigaNaţiunilor, în aşa măsură încât, prin activitatea diplomatică a Franţei, UniuneaSovietică a fost invitată să facă parte din organizaţie, sperându-se caprezenţa acestei puteri să catalizeze interesul faţă de Ligă. EşeculConferinţei dezarmării a fost urmat de declanşarea unei curse furibunde a
înarmărilor, cursă în cadrul căreia Germania a deţinut întâietatea, caurmare a organizării cercetării ştiinţifice, a industriei şi a nivelului înalt alfuncţionării tuturor instituţiilor, în întreaga societate.
Înţelegerea Balcanică
În ianuarie 1934, la Zagreb, în cadrul sesiunii ordinare a
Consiliului permanent al Micii Înţelegeri, Iugoslavia şi România auprezentat Cehoslovaciei proiectul lor de realizare a unei înţelegeri întrestatele balcanice, menită să asigure statu-quo-ul şi pacea în regiune şi săfrâneze posibilele ingerinţe în interes revizionist, sau de influenţă şi de
* Aceeaşi situaţie s-a petrecut şi în timpul Războiului Rece şi, mai ales, în perioada post-comunistă, când O.N.U. nu a putut, în ciuda unor eforturi, să oprească declanşarea unorrăzboaie de către S.U.A.50 Vezi Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relaţiilor internaţionale, vol. I, Traducere de AncaAirinei, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006, p. 123 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 103/365
103
dominaţie ale puterilor. Evenimentul se întâmpla după eşecul uneiconferinţe a dezarmării şi în plină epocă a creşterii forţei statelorrevizioniste şi a pretenţiilor acestora.
Într-o primă etapă a negocierilor, România, Iugoslavia, Grecia şiTurcia au ajuns la un consens. Ele au abordat şi Bulgaria, solicitându-i săse alăture tratatului. Germania şi Italia au făcut presiuni asupra Bulgarieipentru a nu intra în alianţă. Germania dorea să aibă Bulgaria drept capde pod al intereselor ei în Balcani şi mijloc de presiune asupra Micii
Înţelegeri, dinspre sud-est. Această situaţie a mărit necesitatea celorlaltepatru ţări de a lua măsuri de stabilitate în zonă. În acest context,
Înţelegerea Balcanică a intrat în conştiinţa unei părţi a opiniei publiceinternaţionale, mai ales a celei favorabile revizionismului, ca un tratat îndreptat împotriva Bulgariei, afectată de înfrângerea în cel de-al doilearăzboi balcanic şi nemulţumită de faptul că nu şi-a atins aspiraţiileteritoriale. Pactul Înţelegerii Balcanice a fost semnat la 9 februarie 1934,la Atena. Fundamentele sale juridice au fost Pactul Societăţii Naţiunilor şiPactul Briand-Kellog (Tratatul multilateral de renunţare la război ). Pactul areprezentat un program de securitate zonală, construit pe principiile şi
normele dreptului internaţional, menit să garanteze statu-quo-ul şifrontierele în regiunea Balcanilor, „butoiul cu pulbere” al Europei, timpatât de îndelungat. România a preconizat, cu acordul partenerilor, ca
Înţelegerea Balcanică să fie completată cu un pact separat, româno-sovietic. Tratativele duse de miniştrii român şi sovietic de Externe,Nicolae Titulescu şi Maxim Litvinov, pentru realizarea unui Pact deasistenţă mutuală româno-sovietic, au fost încurajate de reluarea relaţiilor
diplomatice între România şi U.R.S.S. (9 iunie 1934). Totuşi, tratativeleau eşuat din cauza divergenţelor privind menţionarea Basarabiei şidelimitarea frontierei româno-sovietice de pe Nistru. Un alt eşec l-areprezentat faptul că Polonia, ţară care semnase tratate politice cuRomânia şi cu Cehoslovacia, fiind un stat important din lanţulantirevizionist, a încheiat un Pact de asistenţă mutuală cu Germania,poziţionându-se diferit, în conformitate cu alte interese naţionale. Nicimăcar Franţa, ţara care oferise Poloniei garanţii de securitate, nu a fost
încunoştinţată de guvernul de la Varşovia asupra intenţiilor de a încheia
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 104/365
104
un tratat cu Germania. Tratatul polono-german a şubrezit sistemulfrancez de securitate europeană. Acest tratat a permis o apropierepolono-ungară şi o îndepărtare a Poloniei de statele Micii Antante şi ale
Înţelegerii Balcanice. Apropierea polono-ungară se baza pe faptul căPolonia dorea o rectificare a frontierelor cu Cehoslovacia, în favoarea ei,iar Ungaria avea pretenţii teritoriale de la România, Iugoslavia şiCehoslovacia. În privinţa poziţiei faţă de această din urmă ţară, intereselePoloniei şi a Ungariei erau similare. Oricum, Înţelegerea Balcanică aconsolidat sistemul de securitate colectivă, dar nu în măsură săreprezinte o garanţie a păcii şi a stabilităţii.
În această perioadă, a constituirii Micii Înţelegeri, România a încheiat cu Turcia o Convenţie militară şi un Tratat de amiciţie,neagresiune, arbitraj şi conciliaţiune.
În deceniul al patrulea, s-a produs o importantă apropiere întreGermania şi Ungaria. Ea a fost catalizată de creşterea producţiei agricolea Ungariei, care spera să-şi plaseze surplusul pe piaţa germană şi săatragă guvernul de la Berlin în acţiuni împotriva Micii Antante. AtâtGermania, cât şi Ungaria, aveau obiective comune împotriva
Cehoslovaciei. Acest proces, început în primii ani ai deceniului al IV-lea,s-a accentuat mai ales după anul 1934. Anterior, clasa politică maghiară,deşi revizionistă, acţiona pe principii profund naţionale, apreciind că ţaranu trebuie să se pună la remorca intereselor Germaniei. Hitler a promisUngariei sprijin pentru promovarea unei politici revizioniste, arătând căobiectivul principal al acestei politici este eliminarea intereselor Franţeidin Sud-Estul Europei şi dezmembrarea Micii Antante.
Italia a dorit să contracareze concurenţa Germaniei pe spaţiulUngariei. Pentru aceasta a propus şi a încheiat, încă în iulie 1933, laRoma, Protocolul secret ungaro-italian. În baza lui, Italia se angaja săacţioneze împotriva „manevrelor antirevizioniste ale Micii Înţelegeri”. Deasemenea, Italia se angaja să sprijine toate revendicările teritoriale aleUngariei. Ducele Mussolini s-a angajat ca sprijinirea acestor deziderateale Ungariei să fie unul dintre punctele principale ale politicii externe aItaliei.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 105/365
105
Concurenţa Germaniei cu Italia pentru influenţă în centrul Europeia fost socotită de diplomaţia germană ca fiind nepotrivită. De aceea,guvernul de la Berlin a propus un program comun de acţiune cu guvernul
de la Roma, în direcţia încurajării revizionismului Ungariei şi Bulgariei, deacţiune împotriva Micii Înţelegeri şi mai ales a Micii Înţelegeri economiceşi pentru coordonarea în comun a politicii lor economice. De remarcateste faptul că, încă din septembrie 1934, în cadrul planului economicgerman, elaborat de către valorosul economist german von Neurath*, searăta că obiectivele Germaniei în România vor putea fi atinse dupărealizarea izolării politice a ţării. Pentru realizarea acestui obiectiv, sepropunea scoaterea Iugoslaviei din Mica Antantă.
Un moment important al relaţiilor internaţionale ale deceniului IVl-a constituit Conferinţa anglo-franco-italiană de la Stresa (aprilie 1935),prin care se propunea, practic, revizuirea tratatelor de la Neuilly-sur-Seine, Saint-Germain şi Trianon. Astfel, Marea Britanie şi Franţa, fără aconsulta aliatele lor din Mica Înţelegere, le afectau grav interesele. Cuacordul lor, s-au aprobat programele de înarmare ale Germaniei şi aleUngariei. Desigur, o analiză imparţială trebuie să accepte ideea că în
dreptul internaţional toate statele ar trebui să beneficieze de drepturiegale, inclusiv Germania şi Ungaria. Conferinţa de la Stresa s-adesfăşurat după ce Germania a reintrodus serviciul militar obligatoriu,ceea ce a însemnat, practic, dezavuarea unilaterală a Tratatului de laVersailles. Pe aceeaşi linie, Conferinţa de la Stresa recomanda revizuireastatutului militar al Austriei, al Ungariei şi al Bulgariei.
În iunie 1935, a fost semnat Acordul naval anglo-german. Acestaanula prevederile Tratatului de la Verssailes privitoare la înarmareanavală a Germaniei**. Prin acest acord, Marea Britanie a recunoscutsuveranitatea Germaniei şi în domeniul militar. Londra a recunoscut, deasemenea, că Tratatul de la Versailles a promovat unele discriminări şi căun anumit nivel de revizionism era conform noilor exigenţe, iar politica
* Konstantin Baron von Neurath (1873-1956) a fost ministru de Externe al Germaniei(1932-1938). Între anii 1939 şi 1941 a fost Protector al Boemiei şi Moraviei. Judecat
pentru crime de război, a fost condamnat, în 1945, la 15 ani de închisoare.** Hitler a considerat ziua încheierii Acordului ca fiind cea mai fericită din viaţa sa.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 106/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 107/365
107
şi interesele naţionale ale puterilor mijlocii sau mici nu pot fi totdeaunapromovate prin invocarea dreptului internaţional.
În iunie 1936, s-a desfăşurat Conferinţa de la Montreux , privitoare
la regimul strâmtorilor. Problematica atingea însă interesele statelorriverane Mării Negre. După Primul Război Mondial, învingătorii au impusdemilitarizarea strâmtorilor. Conferinţa a fost convocată pe fondulacţiunilor Turciei de remilitarizare a strâmtorilor. Conferinţa a reprezentato acţiune în cadrul căreia unele ţări, cu deosebire România, încercau, cuorice preţ, să menţină active principiile şi înţelegerile sistemului desecuritate colectivă, în condiţiile în care statu-quo-ul continental devenise
în mare parte desuet, ne mai fiind agreat de unele puteri şi nici de unelestate mici şi mijlocii. Erau prea multe state care erau nemulţumite deordinea internaţională instituită prin sistemul de la Versailles, iar altestate, iniţial mulţumite, aveau, între timp, aspiraţii internaţionale mai mari.Totuşi, eforturile sprijinitorilor sistemului de securitate colectivă au datanumite roade. La 21 iulie 1936, a fost semnat Protocolul de la Montreux ,prin care se prevedea obligativitatea ajutorului reciproc în cazuloricărei agresiuni.
Este demn de remarcat că, în această perioadă, Nicolae Titulescui-a scris regelui Carol al II-lea arătându-i că Protocolul de la Montreux erautil României, „...fie că Germania porneşte război împotriva U.R.S.S., fiecă ajunge să se înţeleagă cu această ţară. Apropierea ruso-germanătrebuie să ne găsească deci aliaţi ai Uniunii Sovietice...”*. Curând, în maipuţin de un deceniu, realismul lui Nicolae Titulescu, în acest caz, va ficonfirmat de evoluţia evenimentelor internaţionale. Apropierea României
de Uniunea Sovietică, preconizată de Nicolae Titulescu, cu acordulregelui Carol al II-lea, care era conducătorul politicii externe româneşti, nus-a putut realiza, din mai multe motive. Titulescu a relatat că în varaanului 1936, Maxim Litvinov i-ar fi cerut să amâne semnarea unui tratatbilateral până în luna septembrie 1936, motivând cu schimbările de
* Vezi Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, vol. II, partea a II-a,
noiembrie 1933 – septembrie 1940, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988,p. 1391 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 108/365
108
priorităţi politice şi chiar de linii în politica externă atât la Moscova, cât şila Bucureşti.
În vara lui 1936, după o perioadă de volum mare de muncă şi de
stres, Nicolae Titulescu s-a certat cu ministrul român de Interne, IonInculeţ. În urma acestui episod, nefiind ascultat nici de către prim-ministrulGheorghe Tătărescu şi nici de către regele Carol al II-lea, care nu l-a primit
în audienţă, Nicolae Titulescu şi-a dat demisia din guvernul României, iarregele Carol al II-lea a semnat-o, ca pe un act de voinţă unilaterală51. Înstrăinătate şi, mai târziu, în România, cu deosebire în perioadacomunistă, dar şi astăzi, s-a vorbit mult despre „îndepărtarea” sau„demiterea” lui Nicolae Titulescu de la conducerea diplomaţiei române,toate reproşurile fiind îndreptate către regele Carol al II-lea. Până lamomentul demisiei, a existat şi un joc politic ocult, care urmărisescoaterea lui Titulescu din guvern, cu orice preţ. Există încă aspecteneclarificate ale acestui caz*.
La conducerea diplomaţiei de la Bucureşti a fost numit VictorAntonescu, iar autorităţile s-au grăbit să-şi anunţe aliaţii că România vacontinua aceeaşi linie în politica externă. Cu toate acestea, în cadrul
diplomaţiei europene se vorbea despre o schimbare a liniei politice aRomâniei, în sensul apropierii ei de Germania**.
Anul 1936 a fost marcat de o nouă criză internaţională, doaraparent surprinzătoare, după părerea noastră. Este vorba despreremilitarizarea Renanei, prin pătrunderea şi instalarea armatei germane
în această provincie, dintre cele mai industrializate şi mai bogate înresurse (fier şi cărbune) din întreaga ţară. Aflată la frontiera de vest aGermaniei, în apropierea Belgiei şi Franţei, Renania deţine o poziţiestrategică specială. Acţiunea Germaniei de încălcare a prevederilortratatului de pace prin remilitarizarea Renaniei a fost întreprinsă cu multăenergie şi fermitate, iar reacţiile Marii Britanii şi mai ales ale Franţei au
51 Armand Călinescu, Însemnări politice, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990, p. 309.* Documente despre aceste acţiuni oculte există în arhiva fostului S.S.I., preluată deDepartamentul Securităţii Statului, iar după 1989, de M.Ap.N. şi S.R.I.** Privitor la aceste probleme sunt foarte interesante şi importante rapoartele diplomatice
americane, de o neutralitate evidentă, în condiţiile cunoscutei neimplicări a Casei Albe înproblemele politice europene, în deceniul al IV-lea al secolului al XX-lea.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 109/365
109
fost anemice, lipsite de autoritate politică şi de hotărâre. Acest evenimentpolitico-militar şi reacţia puterilor occidentale învingătoare în PrimulRăzboi Mondial, au fost urmărite cu interes de către toate statele mici şi
mijlocii, dar în special de către cele din Sud-Estul Europei, zonă de mareinteres economic şi strategic pentru Germania. Lipsa franceză de reacţiea convins aceste ţări că garanţiile franceze nu vor produce efecte în cazulunor acţiuni germane în această zonă a Europei. În ceea ce priveaRomânia, poziţia sistematic antigermană a ministrului de Externe, NicolaeTitulescu, i-a fragilizat raporturile cu Berlinul şi cu toate statele carepropuneau revizuirea ordinii instituită prin sistemul de la Versailles şi a
generat numeroase dispute legate de linia care ar fi trebuit abordată decătre guvernul de la Bucureşti. Existau unii politicieni, ca GheorgheBrătianu*, care propuneau o alianţă şi relaţiistrânse, mai ales economice, cu Germania.Argumentaţia de fond a necesităţiischimbării orientării politice a României nuera numai faptul că Germania avea undinamism economic, politic, militar şi de altă
natură simţitor mai mare decât al puteriloroccidentale, ci şi complementaritateaeconomică.
Gheorghe Brătianu52 (1898-1953), politicianul careconsidera necesară o alianţă a României cu Germania,
în condiţii de egalitate şi de avantaj reciproc.
România avea un important excedent de produse petroliere,cereale, cherestea şi carne. Toate acestea erau necesare integral
* Gheorghe I. Brătianu (n. 1898 la Ruginoasa, jud. Iaşi-1953) a fost fiul lui Ion I.C.Brătianu. Istoric şi om politic român. Director al Institutului de Istorie Universală din Iaşi(1935-1940) şi al Institutului de Istorie Universală din Bucureşti (1941-1947). Membru alAcademiei Române (1942). În 1930 a înfiinţat o grupare dizidentă în P.N.L., carepropunea insistent o altă linie politică internaţională a României, respectiv alianţaeconomică, politică şi militară cu Germania.52 http://istoriecontemporana.wordpress.com/2011/05/05/savant-si-politician-gh-i- bratianu/, pe 1 noiembrie 2012
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 110/365
110
Germaniei. Achiziţionându-le pe toate şi integral, Germania nu-şi asiguradecât parţial necesităţile. În acelaşi timp, Germania era o mareexportatoare de maşini, utilaje, armament, tehnologii, toate strict
necesare economiei româneşti. În acelaşi timp, Franţa şi Marea Britanie,de care România îşi legase destinul politic, aveau imperii coloniale uriaşe,unde exploatau petrol, cherestea şi cereale, mai avantajos decât dinRomânia. Franţa era cea mai mare putere agricolă din Europa. Cu toateacestea, nici după demisia lui Nicolae Titulescu din guvern, schimbareaorientării politice a României nu s-a produs imediat, cum au estimatmajoritatea prognozelor europene, inclusiv cele germane. Germania
spera că, imediat după retragerea lui Nicolae Titulescu, România nu vamai conta pe relaţia ineficientă din punct de vedere economic şi politico-militar cu Franţa. Politica României, de menţinere a alianţelor stabilitedupă Primul Război Mondial şi de promovare a unei politici de prudenţăfaţă de Germania şi faţă de celelalte state revizioniste, nu era una care săasigure securitatea României. Pe zi ce trecea, adversarii României Marişi ai alianţelor ei deveneau tot mai puternici, iar prezumtivii ei aliaţi, totmai fragili.
Politica Germaniei faţă de sistemul de securitate colectivă dinestul şi din sud-estul Europei a fost una îndreptată spre slăbirealegăturilor de toate felurile dintre statele componente ale Micii Înţelegeri şi
Înţelegerii Balcanice. Tentativa iluzorie a guvernului de la Belgrad de a încheia o alianţă cu Italia, menită să stopeze penetraţia germană în Sud-Estul Europei, nu a reuşit. În ianuarie 1937, fără să ţină cont de părerilealiaţilor săi din Mica Antantă şi Înţelegerea Balcanică, Iugoslavia a
încheiat un tratat cu Bulgaria, care şubrezea cele două alianţe din carefăcea parte şi dovedea slăbiciunile lor. Cu toate insistenţele României,Turciei şi Greciei de a determina Iugoslavia să declare că noul tratat cuBulgaria nu afecta solidaritatea şi obligaţiile ţării faţă de Mica Înţelegere,guvernul de la Belgrad a refuzat. Două luni mai târziu, în martie 1937,Iugoslavia a semnat un Pact cu Italia, slăbind şi mai mult cele douăalianţe. Apoi, statele Micii Înţelegeri au adoptat o poziţie rezervată când
s-a pus problema încheierii unui tratat cu Franţa, care, în orice variantă
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 111/365
111
dintre cele preconizate, ar fi fost îndreptat împotriva statelor revizioniste,din ce în ce mai puternice, mai active şi cu aderenţă sporită la nivelulopiniei publice europene, ca şi la nivelul opiniei publice din propriile state.
În acea etapă din ascensiunea dreptei europene, aceasta nu eracompromisă, rezolva multe dintre marile probleme social-economice alestatelor şi asigura un dinamism, în toate domeniile, evident superior celuial regimului politic al puterilor occidentale „democratice” şi al aliaţilor lor.
În acelaşi timp, dreapta europeană a promovat o justiţie mult mai dreaptă,a limitat mult corupţia şi abuzurile oligarhiei. Germania şi Italia au făcutprogrese impresionante în deceniul al IV-lea. În epocă, aceste realităţi au
ajuns să fie recunoscute, inclusiv în ţările Micii Înţelegeri, în cadrul căroraprestigiul Germaniei şi al Italiei a crescut constant şi, odată cu el,interesul opiniei publice şi a unei părţi a clasei politice faţă de strângerealegăturilor politice şi economice cu aceste două puteri europene.
În anul 1937, cu sprijin german şi italian, Ungaria aştepta să înceapă negocieri privitoare la revendicări teritoriale şi încerca sădetermine România şi Cehoslovacia să le primească fără „discuţii şi
târguieli”. Presiunea asupra statelor Micii Înţelegeri a determinat încercarea acestora de a încheia un tratat cu Franţa, care să le asiguresecuritatea. Franţa era de acord cu o mulţime de amendamente foartegreu de realizat. Ea cerea ca tratatul să nu poată fi interpretat ca fiind onouă încercare de constituire a unei vaste grupări politice antigermanesau antiitaliene, mai cerea ca tratatul să nu creeze nici o nedumerire laLondra şi condiţiona cu necesitatea colaborării ferme a membrilor Micii
Înţelegeri cu guvernul francez în toate demersurile sale. Condiţiile impuse
de diplomaţia de la Paris denotau slăbiciunea Franţei din a doua jumătatea deceniului al patrulea şi recunoaşterea de către aceasta a influenţeicrescânde a Germaniei şi a Italiei. Aceste negocieri s-au încheiat cu uneşec, care a consfinţit scăderea influenţei franceze în centrul şi sud-estulEuropei. De asemenea, această situaţie convingea observatorii deimposibilitatea statelor din aceste zone ale Europei de a-şi asigurasecuritatea economică şi politică prin sistemul colectiv pe care au
încercat să se bazeze întreaga perioadă de după Primul Război Mondial.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 112/365
112
Toate evoluţiile politice internaţionale din anii 1937-1939 au fostdefavorabile statelor din centrul şi sud-estul Europei. La această situaţieexternă a statelor la care ne referim a contribuit din plin şi faptul că pe
plan intern s-au manifestat puternic curentele politice de dreapta,favorabile apropierii de Germania şi de Italia, văzute de o tot mai mareparte a opiniei publice ca fiind statele cele mai reprezentative ca modeleşi ca purtătoare ale progresului general al Europei şi chiar al Omenirii.Aceste grupări de dreapta propuneau statelor lor linii politice apropiateintereselor germane şi adeseori opuse liniilor politice tradiţionale alestatelor lor. Cele mai afectate erau curentele de centru şi cercurile de
influenţă ale minorităţilor naţionale, mai ales influentele comunităţievreieşti, deranjate de politica naţională a partidelor de dreapta. Aceastăpolitică naţională a dreptei europene era apreciată de către susţinători cafiind „profund naţională”, iar de către adversari ca fiind „extremistă”. Joculde cuvinte a fost şi a rămas până astăzi o armă importantă de transmiterea mesajului politic.
În perioada anilor 1937-1939, Germania a reuşit să profite din plin
de dezacordurile politice ale statelor care ar fi putut să se opună înarmăriiGermaniei şi politicii ei externe, în numele Tratatului de la Versailles şi apăstrat un ritm constant ascendent de dezvoltare economică, înarmare,asigurare de alianţe şi exploatare în folos economic şi politic propriu asituaţiei internaţionale. Pentru rezolvarea problemei unificării depline amajorităţii germanilor în interiorul statului naţional, au fost proiectateanexarea Austriei şi dezmembrarea Cehoslovaciei. Proiectul acestorobiective se baza pe logica evidentei şi doveditei imobilităţi a Franţei şi pe
bunăvoinţa Marii Britanii. Planul era riguros şi logic construit. AnexareaAustriei cataliza dezmembrarea Cehoslovaciei şi anexarea RegiuniiSudete (cu 3,5 milioane de germani), iar controlul asupra Boemieipermitea viitoarea preconizată acţiune militară în Polonia. Dacă îndeceniul al treilea Germania acţionase în relaţiile internaţionalebazându-se pe obiective formulate pe termen scurt, promovate în mareparte prin politica „faptului împlinit”, în anii 1937-1939, Berlinul a trecut la
formularea unor proiecte politice de anvergură, pe termen mediu şi lung,
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 113/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 114/365
114
secolului al XIX-lea, un fenomen pozitiv, admirat, un model european.Apartenenţa austriecilor la marea familie germană nu era contestată denimeni. După cel de-al Doilea Război Mondial, statele care, în trecut,
felicitaseră guvernul de la Berlin pentru modul în care şi-a realizatunitatea naţională (inclusiv prin forţa armelor), n-au mai fost de acord caAustria să fie încorporată Germaniei. De altfel, este de observat cămajoritatea lucrărilor publicate după cel de-al Doilea Război Mondial,scrise în sistemul de control ideologic care se manifestă pe plan mondial,sunt marcate de abordări făcute prin prisma viziunilor politice generate deinteresele învingătorilor în război. Această caracteristică devine mai
accentuată când este vorba de informaţia vehiculată în mass-mediacontrolată de către puterea politică şi de către lumea financiară.Neville Chamberlain a propus crearea unui „colegium” format din
Marea Britanie, Franţa, Germania şi Italia, care să rezolve toateproblemele litigioase ale Europei. Propunerea era şi rezultatul faptului cădevenise evidentă imposibilitatea Ligii Naţiunilor de a rezolva marile crizedin lume şi de a uşura trecerea omenirii la noile game de interese care sedoreau a fi promovate pe plan internaţional, în condiţiile în care fosteletratate deveneau adeseori frâne în calea evoluţiei unor naţiuni şi a unorproiecte internaţionale. Chamberlain afirma că unele pretenţii aleGermaniei şi ale Italiei trebuiau satisfăcute chiar şi cu preţul unorsacrificii. Era evident că principalele sacrificii urmau a fi făcute de cătrestatele mici şi mijlocii din Centrul şi Sud-Estul Europei, care se opuseserăexpansionismului german în zonă, îşi legaseră destinul de Marea Britanieşi de Franţa, iar, în finalul perioadei interbelice, rămăseseră izolate şi în
imposibilitate de a-şi promova vechile interese, fiind îndemnate să-şimodifice pe fond orientarea economică şi politică. Guvernul regal de laBucureşti, spre exemplu, care promovase constant o linie politică distantăfaţă de Berlin, s-a trezit în situaţia în care Franţa nu îi mai cumpăraprodusele de export şi România s-a trezit cu Germania pe post de clienteconomic şi de principal furnizor al ei. Complementaritatea economică aRomâniei cu Germania a catalizat brusc interese politice şi economice
contrare liniei politice promovate după Primul Război Mondial, linie cel
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 115/365
115
mai reprezentativ ilustrată de către Nicolae Titulescu. Intereseleeconomice apropiau de la sine cele două ţări, chiar şi împotriva voinţeiguvernanţilor români, dominaţi de direcţii politice pornite adeseori din
interese care nu erau legate de nevoile de dezvoltare a ţării.Nicolae Titulescu54 (1882-1941), ministrul de Externe care amărit adversitatea Germaniei şi Italiei faţă de România.
La 13 martie 1938 a avut loc anexareaAustriei de către Germania. Hitler şi-a făcut ointrare triumfală în Viena. Entuziasmulmajorităţii poporului austriac a fost deosebit demare. Astăzi, se scrie foarte puţin despreacest lucru. Se insistă mai mult pe aspectelecare separă Austria de Germania, decât pecele care le unesc, respectiv pe cele de ordinetnic, cultural şi de civilizaţie. Cei care se
opuneau Anschluss-ului au fost catalogaţi ca fiind doar privilegiaţii fostei
Austrii independente, care-şi pierdeau prerogativele politice şiadministrative. Alipirea Austriei a crescut puterea Germaniei. Capacităţileeconomice şi resursele naturale ale Austriei le depăşeau cu mult pe celeale fostelor colonii germane pierdute după Primul Război Mondial înfavoarea învingătorilor în război. Prin această anexare, Germaniadobândea frontieră comună şi cu Italia, Iugoslavia şi Ungaria. Deasemenea, Germania înconjura aproape complet Cehoslovacia şi preluacontrolul căilor de comunicaţii ale acestei ţări cu estul Europei. Se
creaseră în acest fel premisele formării unui mare bazin economic, subcontrol german, format din Iugoslavia, Bulgaria şi România, state caredeţineau majoritatea produselor necesare Germaniei în iminentul războicare se profila. În proiectele germane, acest spaţiu economic ar fi trebuitsă rămână în afara teatrului de operaţii. Franţa şi Marea Britanie nu auconsiderat necesară dezbaterea evenimentelor din Austria la LigaNaţiunilor, deşi tratatele de la Versailles şi Saint Germain confereau
54 http://csdu.univnt.ro/, pe 25 octombrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 116/365
116
forului mondial drepturi speciale în această problemă. De altfel, premierulbritanic Neville Chamberlain a şi apreciat Anschluss-ul drept „o problemărezolvată în familie”. Felul în care s-a finalizat anexarea Austriei a convins
şi mai mult politicienii de la Berlin că Marea Britanie şi Franţa sunt preaslabe pentru a se opune Germaniei.
Anexarea Austriei a îngrijorat mult toate statele din centrul şi estulEuropei, cu deosebire România. În mai 1938, aflat în misiune la Paris,ministrul român de Externe, Nicolae Petrescu-Comnen, declara căGermania a ajuns la fruntariile României şi doreşte petrolul, bogăţiile ţăriişi noi pieţe de desfacere. Guvernul român dorea să preîntâmpine creareaunei hegemonii germane asupra comerţului exterior al ţării, dar eforturilesale nu au dat rezultatele dorite de către politicienii aflaţi la putere.Ministrul român de Externe informa Parisul asupra faptului că, în cazulunui atac german împotriva Cehoslovaciei, urmat de o intervenţie anglo-franceză împotriva Germaniei, România va ataca şi ea Germania.Diplomaţia de la Bucureşti a făcut repetate demersuri la Londra şi la Parisprin care solicita celor două puteri occidentale să frâneze penetraţiagermană în România.
În mare parte, politicienii români se temeau mai mult de creştereainfluenţei dreptei româneşti, mai ales a legionarilor, care era şi aşa foartemare, decât de comerţul cu Germania, benefic României. În noiembrie1937, dreapta obţinuse peste 25% din voturi, în condiţiile în care fusesemarginalizată în majoritatea mass-mediei, controlată de cercurileinternaţionale şi interne antilegionare, mai ales de către evrei. Deasemenea, regele şi Partidul Naţional Liberal de guvernământacţionaseră cu toate mijloacele împotriva mişcării legionare. Aceastăteamă de dreapta internă cataliza eforturile antigermane ale guvernuluiregal român şi ale influentei camarile regale, în cea mai mare parteevreiască. Guvernul britanic a recunoscut că nu doreşte să întreprindănimic care să facă Germania să se simtă încercuită. Lipsa de sprijinfrancez şi britanic pentru o politică românească de rezistenţă în faţaGermaniei a condus la o accelerare a penetraţiei intereselor economicegermane în România. Cu toate acestea, Germania nu era mulţumită de
ritmul de dezvoltare a relaţiilor economice germano-române. Germania
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 117/365
117
urmărea ca prin intermediul intereselor economice să obţină şi rezultatepolitice. Ea spera ca în cazul unui război cu Cehoslovacia, România să-şipăstreze neutralitatea. Cei care luptau pentru limitarea penetraţiei
intereselor economice ale Germaniei în România, temându-se că îşi vorpierde influenţa în faţa legionarilor, omiteau un lucru foarte important. Dinaceastă cooperare economică, România avea de câştigat, din punct devedere financiar şi al dezvoltării economice generale a ţării*.
Diplomaţia românească a făcut eforturi pentru a realiza un tratat între Cehoslovacia şi Polonia. Demersul a eşuat pentru că, după cum ammai arătat, Polonia aştepta ca în cazul dezmembrării Cehoslovaciei săobţină unele teritorii pe care le revendica. România a făcut demersuri şipe lângă Iugoslavia, ca împreună să încerce să sensibilizeze marileputeri asupra consecinţelor atacării Cehoslovaciei de către Germania şiapoi şi de către Ungaria. România şi Iugoslavia erau decise ca în cazulunui atac al Ungariei asupra Cehoslovaciei, ele să intervină armat
împotriva Ungariei. În martie 1938, ministrul sovietic la Praga,Alexandrovski, a vizitat Bucureştiul şi a negociat trecerea trupelorsovietice peste teritoriul României pentru o intervenţie militară în favoarea
Cehoslovaciei. În vara anului 1938, guvernul de la Bucureşti a permisaviaţiei Uniunii Sovietice să survoleze teritoriul României pentru atransporta echipamente militare în Cehoslovacia. Armata română a luattoate măsurile pentru a pune în aplicare înţelegerile Micii Antante.Conferinţa de la München a blocat în mod neaşteptat toate proiectele desprijinire a Cehoslovaciei. Astăzi ştim că aceste demersuri aleBucureştiului au fost cunoscute de către guvernul german. Acţiunilediplomatice româneşti din acea perioadă erau ostile Germaniei. Eraprevizibil că această ostilitate se va îndrepta împotriva României, de
îndată ce Germania va ajunge în situaţia de a influenţa decisiv soartaRomâniei. Analizând activitatea diplomatică românească din ultima partea deceniului al IV-lea, constatăm că acţiunile încorporau o anumedisperare şi o agitaţie deosebită. România dorea să-şi escaladezeangajamentul, cu toate că posibilităţile ei erau modeste. Mica Înţelegere
* Au urmat timpuri, în perioada comunistă şi postcomunistă, când România a făcut realeeforturi pentru a-şi apropia colaborarea economică a Germaniei.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 118/365
118
nu viza situaţii de criză în care vreuna dintre ţări să fie atacată de mariputeri ale Europei. Tratatul Micii Înţelegeri viza, în mod special, Ungaria.Angajarea României în problematica europeană majoră, împotriva
deciziilor marilor puteri, fără sprijinul aşteptat din partea Franţei şi MariiBritanii, putea avea consecinţe dramatice pentru ţară. Chiar şi aprobareatrecerii trupelor sovietice peste teritoriul României, fără acordul Poloniei,avea ca urmări prevăzute denunţarea Tratatului româno-polon şi intrareaRomâniei în război. Conflictul germano-cehoslovac ameninţa să conducăla implicarea a mai multor state, ceea ce ar fi condus la un războieuropean. La acest pericol, se adăugau şi relaţiile proaste ale Românieicu vecinii, care expuneau ţara posibilităţii unei invazii străine, în scop derapturi teritoriale.
La 29 septembrie 1938, a avut loc Conferinţa de la München, acollegium-ului compus din Marea Britanie (Chamberlain), Franţa(Daladier), Germania (Hitler) şi Italia (Mussolini). Conferinţa a acceptatsolicitările Germaniei, care se constituiau într-un plan de pace, respectiv
în evitarea războiului, prin acceptarea anexării Regiunii Sudete de cătreReich. Chamberlain, ca şi ceilalţi lideri ai statelor membre în collegium-ul
de la München, au proclamat succesul conferinţei, prezentând-o ca pe unact istoric care a salvat pacea în Europa. Printre scepticii cei mai lucizi aiacestei poziţii, s-a numărat şi regele României. El a efectuat o vizită detrei zile la Londra, în noiembrie 1938. În cursul discuţiilor cu Chamberlainşi alţi oficiali britanici, Carol al II-lea a solicitat sprijin politic (pentru a seapăra de penetraţia germană) şi financiar (pentru achiziţii de armament).Regele României dorea să cunoască dimensiunea angajamentului MariiBritanii în apărarea fostelor ei aliate din Primul Război Mondial, din
centrul şi din estul Europei. Chamberlain a fost evaziv, a evitat orice felde angajament şi a precizat că Marea Britanie nu a fost de acord caGermania să preia controlul asupra centrului şi sud-estului Europei, daracest lucru este inevitabil, datorită unor forţe naturale. Chamberlainconsidera că Germania ar trebui să deţină preponderenţa economicăasupra centrului şi sud-estului Europei. Singurul politician cu care Carolal II-lea a purtat discuţii la Londra şi care avea o poziţie diferită, a fostambasadorul S.U.A. la Londra, Joseph Kennedy. El era de părere cădacă Germania intra în România, Marea Britanie nu mai putea aştepta şi
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 119/365
119
ar fi trebuit să lupte. Joseph Kennedy a propus guvernului britanic să înarmeze armata română55. De la Londra, regele României s-a deplasatla Paris, unde a purtat discuţii care s-au înscris pe aceeaşi linie cu cele
de la Londra. Franţa nu se implica în protecţia României, după ce, timpde 20 de ani, influenţase decisiv politica externă a României. Franţa a
oprit România, după Primul RăzboiMondial, să se înţeleagă cu UniuneaSovietică, fapt a cărui importanţă amrelevat-o în prezenta lucrare56. Franţa a
îndemnat Bucureştiul la o politică dedistanţare faţă de Germania şi tot ea lăsa
acum România pe mâna acesteia. RegeleCarol al II-lea a înţeles că linia politică pro-occidentală promovată de către România,timp de două decenii, se prăbuşea.
Joseph Kennedy57 (1888-1969), ambasador al SUA laLondra. Susţinea implicarea Marii Britanii în apărareaRomâniei.
Cercetătorii ştiinţifici şi analiştii politici ai celor peste şapte deceniicare au trecut au pus mereu această atitudine britanică, ca şi pe ceasimilară franceză, pe seama slăbiciunii puterilor occidentale în faţadinamismului economic, social şi politico-militar al Germaniei. Nouă ni separe că foarte numeroasele lucrări de specialitate publicate după celde-al Doilea Război Mondial nu evidenţiază în suficientă măsurăinteresele occidentale faţă de această politică ofensivă a Germaniei. La
sfârşitul Primului Război Mondial, după cum este cunoscut, MareaBritanie şi Franţa şi-au păstrat uriaşele imperii coloniale şi le-au lărgit,prin alipirea coloniilor confiscate Germaniei. Preluând controlul asupra
55 Vezi şi Aurel Preda Mătăsaru, op. cit., p. 256. 56 Pentru clarificări, vezi Corvin Lupu, Aspecte referitoare la problema apartenenţeiBasarabiei la România şi la relaţiile româno-sovietice, reflectate în documente diplomaticeamericane, în „Acta Universitatis Lucian Blaga”, Anul II, Nr. 1-2/2002, Editura ROSETTI,
Bucureşti, pp. 104-115.57 https://reader010.{domain}/reader010/html5/0615/5b23a959001bb/5b23a985e0e76.jpg, pe 1 noiembrie 2
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 120/365
120
centrului, estului şi sud-estului Europei, Germania îşi asigura sursele dematerii prime, energie, pieţe de desfacere şi resurse naturale. Ca urmare,ea nu punea presiune politică şi economică asupra imperiilor coloniale
francez şi britanic. Extinzându-şi influenţa şi controlul asupra zonelorrăsăritene ale continentului, Germania intra în contact şi în coliziune cuinteresele Uniunii Sovietice. Or, politicienii britanici şi francezi nu-şidoreau nimic cu mai multă ardoare decât un conflict sovieto-german, carele asigura liniştea în vestul Europei, în colonii şi în restul lumii. În acelaşitimp, Germania avea resursele militare necesare pentru a stăviliascensiunea comunismului în Europa. Iată deci o serie foarte importantăde motive care ne pot obliga să acceptăm că expansiunea intereselor
germane înspre est convenea puterilor occidentale şi le determina săsacrifice fostele lor aliate, între care şi România.
Vizitele regelui României la Londra şi la Paris au fost urmate devizita în Germania şi de întâlnirea lui Carol al II-lea cu Hitler de laBerghof. Obiectivul principal al vizitei l-a constituit discutarea proiectului
încheierii unui acord economic româno-german. Cu acest prilej, Hitler a încercat să-l impresioneze pe regele României, aşa cum făcuse şi cu alţi
importanţi şefi de state şi de guverne. La primire a participat aproapetoată elita politico-militară a Reich-ului. Führer-ul i-a prezentat regeluidezvoltarea economică fulminantă a Germaniei, nivelul armamentului detoate felurile, succesele cercetării ştiinţifice, după care i-a cerut direct săabandoneze linia politică externă a ţării, să renunţe la garanţiile anglo-franceze, să treacă în tabăra Germaniei şi să-i aducă la guvernareaRomâniei pe legionari. Regele nu s-a pierdut cu firea în faţa acestorpresiuni foarte mari. Nu s-a arătat foarte impresionat de dezvoltarea
economică, fără să manifeste nici dezinteres. A răspuns diplomatic, calmşi a promis că va reflecta asupra tuturor problemelor ridicate de cătrepartea germană. Hitler a fost deranjat de poziţia lui Carol al II-lea. În toatetimpurile, puterile nu agreează şefii de state mici şi mijlocii care semanifestă demn. Marilor puteri la plac slugarnicii. Ca urmare, Hitler i-adeclarat frontal regelui: „Ştiţi, Sire, pentru mine nu există decât un singurdictator al României, şi acesta este Codreanu”58. La plecarea din
58 Vezi şi Aurel Preda Mătăsaru, op. cit., p. 274.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 121/365
121
Germania, în apropiere frontierei dintre Bavaria şi Austria, trenul regalromân a fost tras pe o linie înfundată, într-o pădure, înconjurat de forţeSS, cu pistoalele mitralieră în poziţie de tragere. Suita regală a fost
convinsă că Hitler a ordonat asasinarea regelui României, în scopulpreluării controlului asupra ţării. Era perioada asasinatelor politice înEuropa. Chiar şi cumnatul lui Carol al II-lea, regele Iugoslaviei, Alexandru,
fusese asasinat la Marsilia, împreunăcu ministrul francez de Externe, LouisBarthou (1934). Abia după şase ore,trenului i s-a dat liber de plecare şisuita a răsuflat uşurată. Regele nu şi-apierdut nicio clipă cumpătul, dar gestulgermanilor l-a deranjat tare. Peparcursul călătoriei, regele s-a decis săordone asasinarea liderilor legionariaflaţi în detenţie la Râmnicu-Sărat, înfrunte cu Corneliu Zelea Codreanu.
Corneliu Zelea Codreanu59
(1899-1938), liderullegionar care a rămas un model moral şi depatriot al generaţiei sale.
Pe parcursul negocierilor tratatului, a fost de o uriaşă importanţăun fapt de asemenea destul de puţin analizat în ultimele şapte decenii:şeful delegaţiei germane, Helmut Wohlthat, a cerut o poziţie comercialăprivilegiată pentru Germania, în schimbul căreia guvernul de la Berlingaranta frontierele României. A fost ultima şansă de salvare a RomânieiMari, în condiţiile în care Uniunea Sovietică făcea mari presiuni pentrureocuparea Basarabiei, Ungaria pentru Transilvania, iar Bulgaria pentruDobrogea, iar Banatul putea fi oricând revendicat de către sârbi.Guvernul României şi regele au „jucat la două capete” şi, dorind sămenţină linia prooccidentală, au pierdut uriaşa şansă a garanţiilorgermane. Trebuie menţionat că, la acea oră, existau o serie de politicienişi de cercuri economice din România, mai ales evreieşti şi sub influenţă
59 http://members.tripod.com/fratiile_de_cruce/razlete51.htm, pe 1 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 122/365
122
evreiască, care se manifestau neîncrezătoare în garanţiile pe care leoferea Germania, zădărnicind demersurile pe această linie. Până la 23martie 1939, când a fost semnat Tratatul economic româno-german,
Berlinul şi-a asigurat promovarea intereselor sale prin acel document, darRomânia nu a primit garanţii teritoriale, pentru că nu a vrut să renunţe lagaranţiile anglo-franceze, care erau pur teoretice şi care nu au produsefectele benefice aşteptate, fapt care era deja evident, din acel momentistoric. Evenimentele din China, Etiopia, Austria şi Cehoslovacia,dovediseră că Franţa şi Anglia nu erau decise, nu erau capabile şi nudoreau să opună rezistenţă politicii expansioniste a Germaniei, a Italiei şia Japoniei. Dacă Franţa şi Anglia nu s-au implicat decisiv diplomatic şimilitar pentru a nu permite intrarea unor state est-europene în sfera deinfluenţă germană, ele nici nu le-au asistat financiar şi nu le-au înarmat,ceea ce confirmă cele afirmate anterior, o dată în plus. O altă cauzăpentru care Marea Britanie şi Franţa tolerau acţiunile germane depenetrare în centrul şi în sud-estul Europei a fost convingerea căguvernările antigermane din aceste regiuni se vor opune, ceea ce va creaGermaniei dificultăţi în această zonă, iar în caz de război regiunea va fi şi
ea teatru de operaţii, împotriva voinţei Berlinului, ale căror intereseeconomice vor fi afectate. Astfel, după strategia occidentală, presiuneagermană asupra Franţei şi Marii Britanii ar fi fost mult diminuată.
O altă motivaţie a toleranţei occidentale faţă de acţiunileGermaniei în centrul şi în estul Europei era impresia că dispariţiaImperiului austro-ungar, în 1918, a creat un vid care trebuia umplut, iarputerea care-l putea umple cel mai bine era Germania60.
După semnarea tratatului economic cu Germania, susţinătorii linieipolitice filo-occidentale au influenţat guvernul României să semnezetratate economice şi cu Franţa (31 martie 1939) şi cu Marea Britanie (11mai 1939). Garanţiile anglo-franceze, acordate României, Poloniei şiGreciei, au creat doar speranţe în rândul unor cercuri politice şi aleopiniei publice că se va putea contracara ameninţarea germană şi se va
60 Cel care a interpretat această teză, vehiculată în Marea Britanie interbelică, este
istoricul britanic Arnold Toynbee, în lucrarea Survey of International Affairs, 1939-1946,Oxford University Press, 1955.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 123/365
123
putea crea un front de rezistenţă antigerman în Balcani. Încurajări peaceastă linie ofereau şi negocierile anglo-franco-sovietice (aprilie-august1939), care vor fi şi ele întrerupte cu o zi înaintea semnării Tratatului
Molotov-Ribbentrop (23 august 1939). În primăvara şi în vara anului1939, diplomaţia românească a sondat Parisul şi Londra pentru acunoaşte cum vedeau cele două state occidentale în care ea îşi maipunea o parte dintre speranţe, problema garanţiilor. De la Londra a reieşitcu claritate că Marea Britanie garanta României independenţa, nu şiintegritatea teritorială. Evitând să garanteze statu-quo-ul teritorial,garanţiile occidentale încurajau practic revendicările teritoriale ale
Ungariei şi ale Bulgariei faţă de România. Garanţiile urmăreaumenţinerea păcii, deci nu permiteau ca prin forţa armelor să aibă locschimbări de frontiere. Orice alte „aranjamente” politico-diplomatice aleGermaniei, Italiei sau Ungariei, nu aveau ca efect declanşarea acţiunilorrezultate din obligaţiile statelor garante.
Este de menţionat că această abordare de „pericol” german, lacare ne-am referit şi noi şi care este de găsit în majoritatea lucrărilor despecialitate, scrise în perioada regimurilor politice controlate de
învingătorii Germaniei în război, aparţine cercurilor regale şiguvernamentale din România. Opoziţia de dreapta, cu deosebireMişcarea Legionară, vedea altfel situaţia internaţională a României.Mişcarea Legionară era cea mai puternică mişcare naţionalăromânească, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Ea avea omare aderenţă populară. Avea elite intelectuale deosebite. Avea departea ei majoritatea zdrobitoare a tineretului între 14 şi 20 ani, care nu
votase încă, în noiembrie 1937 şi se afla pe un evident trend ascendent.Legionarii considerau că relaţia României cu Germania era cea maiimportantă pentru ţară, asigurându-i o dezvoltare rapidă. Ei considerau căpolitica promovată de către Germania, cea mai mare putere economică aEuropei, este cea care sprijină dezvoltarea naţiunii, a culturii şi acivilizaţiei tradiţionale a poporului şi cea care putea scoate ţara de subcontrolul acoperit al reţelei internaţionale evreieşti, ţesută cu atâta grijă,
timp îndelungat şi susţinută, din interese străine naţiunii, de camarila
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 124/365
124
regală şi de guvernele aservite regelui, inclusiv de cel al tinerilor liberali,conduşi de către Gheorghe Tătărescu. Legionarii sprijineau alianţa cuGermania, de pe picior de parteneriat egal, nu de aservire a României
faţă de guvernul de la Berlin. Sprijinitoare ale relaţiei cu Germania erau şiminorităţile maghiară (aprox. 1,5 milioane locuitori) şi germană (aprox.800.000 de locuitori). Evreii şi minorităţile slave sprijineau relaţiileRomâniei cu Franţa şi Marea Britanie. Astăzi, într-o abordare ştiinţifică,dezbrăcată de orice înclinaţie politică, nu se poate vorbi despre un interesnaţional românesc mai mare pentru alianţa cu Franţa şi Marea Britanie,decât pentru cea cu Germania. Dacă din punct de vedere politic
dimensiunea interesului naţional faţă de una sau alta dintre tabereleeuropene este discutabilă, este cert că, din punct de vedere economic şial politicii naţionale a românilor, alianţa cu Germania oferea perspectivemai bune. Credem că timpul a clarificat ideea că regimurile autointitulate„democratice”, au şi ele tarele lor, astfel că argumentele legate desuperioritatea regimului „democratic” francez sau britanic faţă de celnaţional-socialist german, au o mare doză de propagandă politică.
Fiecare din cele două forme de guvernare avea avantajele şidezavantajele lui. În această apreciere, desigur nu luăm în calculaspectele legate de violenţele din timpul războiului mondial, când ambeletabere au comis orori împotriva adversarilor.
Tratatele economice ale României cu Franţa şi Anglia au produsefecte minore în viaţa economică a României, spre deosebire de tratatuleconomic cu Germania, care a catalizat mult relaţiile economicebilaterale. Germania a fost un partener economic serios al României.Chiar şi în timpul războiului, când Germania nu a mai avut bani lichizi, eaa achitat în aur, iar când nu a mai avut nici aur şi s-au acumulat datoriimari, mareşalul Antonescu a oprit anumite livrări de produse, până la oviitoare achitare a datoriilor. Totuşi, s-au acumulat şi datorii mari aleGermaniei, dat fiind volumul uriaş de livrări de produse româneşti şi crizagenerală europeană datorată războiului. Astfel s-a ajuns ca uneleproduse destinate Germaniei şi care nu au fost livrate, să fie găsite
depozitate de armata sovietică şi confiscate, ca şi pradă de război.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 125/365
125
Datoriile Germaniei rămase neachitate faţă de România au provenit dinanii 1943 şi 1944. Evenimentele de la 23 august au întrerupt plăţile*.
Tratatul economic româno-german a produs efecte şi în sensul că
a devenit o bază juridică pentru alte astfel de tratate ale Germaniei custate central şi sud-est europene.
Conferinţa de la München a fost urmată de cereri ale României şiale Cehoslovaciei, adresate puterilor semnatare ale Acordului de laMünchen, prin care se solicitau garanţii teritoriale pentru ceea ce mairămăsese din Cehoslovacia. Guvernul britanic le-a respins, fiind prioritarpreocupat de lărgirea colaborării industriale şi bancare cu Germania.
Franţa nu promova iniţiative care nu erau în concordanţă cu intereselebritanice. Înţelegerea puterilor în dauna statelor mici şi mijlocii a fostmereu o constantă a politicii continentale. Aşa după cum s-a mai arătat înprezenta lucrare, o situaţie similară s-a întâmplat cu statele Micii
Înţelegeri şi după Acordul din Malta (2-3 decembrie 1989), doar că, încazul Cehoslovaciei, dezmembrarea s-a făcut cu complicitatea unorfactori politici interni, cu deosebire din rândul minorităţilor naţionale, aduşila putere cu sprijinul unor servicii de informaţii străine, cu prilejul
„revoluţiei de catifea”.Pentru guvernul german era o certitudine faptul că o Cehoslovacie
liberă, chiar şi fără o importantă parte a Boemiei, va fi o sursăpermanentă de insecuritate. În orice clipă ar fi putut primi sprijin dinpartea inamicilor Germaniei, ar fi putut revendica teritoriile care i-auaparţinut în istorie, indiferent de etnia locuitorilor acestora. Acesta eramotivul pentru care, încă din primăvara anului 1938, Hitler declarase căCehoslovacia trebuia distrusă. La 15 martie 1939, armata germană ainvadat Cehoslovacia şi a ocupat Praga. Conducerea statului, în frunte cupreşedintele Edouard Benes, s-a refugiat la Londra, rămânând în exil,până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. DezmembrareaCehoslovaciei şi ocuparea militară a ei, fără nici un fel de opoziţie din
* Cercetătorul român, de cetăţenie germană, stabilit în Elveţia, Radu Eugen Golban, agăsit documente germane autentice, din care rezultă că Germania a rămas cu o datorie
istorică faţă de România, care, la nivelul anului 2012, se ridica la valoarea de 19 miliardede euro.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 126/365
126
partea altor puteri europene, a reprezentat începutul perioadei în careGermania acţiona cu libertate totală, în forţă, pentru preluarea controluluiasupra întregului continent. Trebuie remarcat un fapt, mereu trecut sub
tăcere, în cei peste 70 de ani care au trecut de la acele evenimente. Omare parte a popoarelor europene (procentul este greu de cuantificat) auagreat dominaţia germană asupra continentului, după unele păreri,discutabile şi ele, într-un procent mai mare decât au agreat europeniidominaţia americană, ulterior celui de-al Doilea Război Mondial. Desigur,
în lipsa unei cercetări ştiinţifice pe această temă, acest comentariu poatefi interpretat ca fiind o simplă supoziţie, sau chiar o speculaţie.
După 15 martie 1939, guvernul britanic, prin vocea premieruluiNeville Chamberlain, a dezavuat acţiunea militară germană şi ocupareaunei părţi a Cehoslovaciei, precizând însă că acea declaraţie nureprezintă garantarea frontierelor teritoriilor rămase Cehoslovaciei şi nicio garantare a statu-quo-ului. Marea Britanie accepta să coopereze politiccu statele ameninţate, dar în afara cazurilor în care ar fi fost implicată şiUniunea Sovietică. Această poziţie britanică lăsa totalmente fără sprijincel puţin România, Polonia, Finlanda şi ţările baltice.
După rezolvarea, din punctul german de vedere, a problemeiCehoslovaciei, ministrul de Externe, Joachim von Ribbentrop, a cerutguvernului polonez să înceapă negocieri cu Germania privitoare la:modificarea statutului oraşului liber Danzing (Gdansk); stabilirea traseuluiunei căi ferate şi a unei autostrăzi, cu caracter extrateritorial, care să legeGermania de Danzing; rectificarea frontierei de stat în regiunea Oderbergşi precizarea poziţiei politice a Poloniei faţă de axa Roma-Tokyo-Berlin.
Începea o nouă etapă din efortul Germaniei pentru controlul asupra întregii Europe.
În ciuda resentimentelor faţă de comunism şi faţă de UniuneaSovietică, din dorinţa de a stopa influenţa germană în România,guvernanţii de la Bucureşti au ajuns să fie dispuşi să colaboreze militar şicu guvernul de la Kremlin. Această poziţie este şi rezultatul dorinţei demenţinere la putere, în condiţiile în care era cunoscut că germaniisprijineau Mişcarea Legionară pentru guvernarea României. Este deci de
observat şi această politică de rămânere la putere „cu orice preţ”, care
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 127/365
127
făcea ca interesul naţional să fie văzut ca fiind cel al interesului de grup.Argumentele economice şi naţionale româneşti, oferite de către Germaniaşi de către legionari, nu erau acceptate de către guvernul de centru de la
Bucureşti. Acest lucru va cataliza prăbuşirea României Mari şi a puteriipolitice care a guvernat România interbelică. Atitudinea antidemocratică aregelui şi a partidelor istorice, influenţate de Franţa şi de Marea Britanie,a contribuit decisiv la ruptura totală a clasei politice româneşti, prineliminarea legionarilor şi comuniştilor din viaţa politică a ţării, radicalizândcele două mişcări politice. Urmările au fost catastrofale.
Pe de altă parte, din punct de vedere diplomatic, privit dinperspectivă istorică, Pactul de neagresiune al României cu UniuneaSovietică, pe care şi l-au propus ca obiectiv guvernanţii de la Bucureşti,
în vara anului 1939, nu ar fi fost de rău augur.La 3 aprilie 1939, a fost finalizat, la Berlin, „Planul alb”. Acesta
prevedea atacarea Poloniei de către Germania, până la 1 septembrie1939. Marea Britanie, în calitate de putere garantă a Poloniei, a încercatsă determine Germania să accepte ca orice modificare ce se va aducefrontierei de stat cu Polonia, să se facă pe cale paşnică.
În perioada aprilie-august 1939, au avut loc negocieri franco-anglo-sovietice, care urmăreau încheierea unei înţelegeri politice şi a uneiconvenţii militare de ajutor reciproc. În vederea atingerii acestor douăobiective, s-a avut în vedere încheierea unui pact de asistenţă mutuală
între parteneri şi acordarea de garanţii pentru statele care aveau frontierecomune cu Uniunea Sovietică, din partea celor trei state aflate înnegocieri. Din punct de vedere militar, acordurile urmăreau să stabileascăcu precizie natura şi volumul ajutorului reciproc în caz de agresare aoricăreia dintre ţările cărora li se ofereau garanţii. România a sperat însuccesul acestor negocieri. Ministrul român de Externe, Grigore Gafencu,i-a declarat adjunctului comisarului sovietic pentru Afaceri externe,Vladimir Potemkin, că România se va plasa în tabăra creată de alianţaputerilor occidentale cu Uniunea Sovietică. Negocierile s-au purtat cureţinere, datorită intereselor diferite ale celor trei state. Uniunea Sovieticăavea numeroase motive de nemulţumire, din punctul ei de vedere, faţă de
tratamentul care i se aplicase în trecut, în primii ani de bolşevism. Fusese
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 128/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 129/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 130/365
130
„...Rusia, Ungaria şi Bulgaria... toate doresc părţi din teritoriul României.Dacă România declară război uneia dintre cele trei ţări (Germania,Uniunea Sovietică sau Polonia n.a.), guvernul Majestăţii Sale, pentru
evitarea unei victorii facile pentru Germania, pe seama acestei ţări, artrebui să-i acorde asistenţă, în baza garanţiilor deja acordate...”63. TeamaRomâniei faţă de un atac sovietic a crescut mult după 17 septembrie1939, ziua în care Armata Roşie a invadat Polonia ocupându-i regiunileestice şi realizând, alături de Germania, a patra împărţire a Poloniei.Intrarea Armatei Roşii în Polonia a făcut ca principalul pericol pentruRomânia să devină cel sovietic. Guvernanţii români şi opinia publică dinţară nu cunoşteau dimensiunea pericolului sovietic, respectiv nucunoşteau fraza de la punctul 3 din Anexa secretă a Tratatului Molotov-Ribbentrop, care preciza că: „...Cu privire la Europa Sud-estică, parteasovietică accentuează interesul pe care îl manifestă faţă de Basarabia.Partea germană, îşi declară dezinteresul politic total faţă de acesteteritorii...”64.
La 27 septembrie 1939, în biroul lui Stalin, Joachim vonRibbentrop a semnat un Protocol care: stabilea frontiera secretă dintre
sferele de influenţă ale celor două ţări din Polonia, delimitată de râurilePissa, Narev, Vistula şi San; în schimbul districtului Varşovia şi aLublin-ului, Germania „despăgubea” Uniunea Sovietică cedându-iLituania, care fusese în zona germană de interese şi regiunea Lwow-ului.La reîntoarcerea de la Kremlin, Ribbentrop a declarat că s-a simţit foartebine în biroul lui Stalin, ca între vechi camarazi de partid65. În 24 august1939, Hitler i-a scris lui Mussollini că avea „mâinile libere” în Est, astfel că
putea declanşa războiul în Vest. Germania şi Uniunea Sovietică făcuseră
** Lordul Halifax, pe numele Edward Frederick Lindley Wood, Baron Irwin (1925), Viconte(1934), conte de Halifax (1944), (n.1881-m.1959), a fost politician conservator britanic.Ministru al mai multor ministere în perioada interbelică. A fost vicerege în India (1926-1931), pe care a condus-o cu ajutorul lui Mahatma Ghandi. A fost ministru de Externe(1938-1940). Între anii 1941 şi 1946 a fost ambasador al Marii Britanii la Washington.63 Grigore Gafencu, Prelude to Russian Campaign, Londra, 1945, p. 254.64 Vezi citatul şi în Aron Petric (şi colaboratori), Istoria României între anii 1918-1981,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, p. 197.65 Armand Călinescu, Însemnări zilnice, în Magazin istoric , nr. 4/1993, p. 36.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 131/365
131
un schimb de teritorii şi împărţiseră din nou Polonia între ele. Roataistoriei ajunsese din nou în locul în care se mai găsise şi la sfârşitulsecolului al XVIII-lea*.
După încheierea Tratatului Molotov-Ribbentrop** , diplomaţiaRomâniei a încercat să negocieze cu Ungaria un pact de neagresiune.
Marea Britanie şi Franţa, care au declarat război Germaniei,s-au văzut în situaţia de a putea aproviziona sau a interveni în Poloniadoar pe ruta românească. Anglia a preconizat trimiterea de distrugătoare
în Marea Neagră, care să navigheze sub pavilion românesc, ceea ceexpunea România represaliilor germane şi chiar sovietice.
România Mare a rămas neagresată până în iunie 1940, cândavea să intre într-o cavalcadă de atacuri diplomatico-militare, care aveausă conducă la dezmembrarea ei. Perioada de câteva luni de linişte dedupă semnarea Tratatului Molotov-Ribbentrop s-a datorat implicăriiUniunii Sovietice în atacul asupra Finlandei şi faptului că Franţa a fostocupată şi scoasă din joc numai la jumătatea lui iunie 1940.
* Prin împărţirile succesive din anii 1772, 1793 şi 1795, Polonia a fost desfiinţată ca stat.
La primele două împărţiri, alături de Prusia şi Rusia, a participat şi Imperiul Habsburgic.** Sovieticii şi Kominternul nu au recunoscut că ar fi semnat acel Protocol Adiţional Secret ,până în anul 1990. La Nürnberg, în cursul procesului din 1945-1946, avocaţii germaniavuseseră doar copii ale acestui document. După război, sovieticii au bănuit că guvernulfederal german nu deţine acel document. În octombrie 1988, cu ocazia vizitei la Moscovaa cancelarului german Helmuth Kohl, Mihail Gorbaciov i-a solicitat acestuia o copie aProtocolului Adiţional Secret al tratatului de la 23 august 1939, la care partea germanăfăcuse referire. Cancelaria Germaniei avea un exemplar, pe care un diplomat l-a păstrat,ascunzându-l în Thuringia şi astfel au fost făcute copii şi trimise Moscovei, care a fostnevoită să recunoască existenţa acelui tratat. Sovieticii au constituit o comisie
parlamentară, condusă de către Alexandr Iakovlev, care a făcut un raport asupratratatului, pe care l-a publicat în 1990. Vezi Vladimir Alexe, op. cit., p. 67.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 132/365
132
EVENIMENTELE INTERNEŞI INTERNAŢIONALE DIN ROMÂNIA
ÎN ANUL 1940
Situaţia social-politică a României şi impactul asuprarelaţiilor internaţionale, în anul 1940. Influenţa Mişcării
Legionare
răbuşirea Franţei, la jumătatea lui iunie 1940, a conştientizatsocietatea românească de faptul că se producea o mare
cotitură în relaţiile internaţionale. Acelaşi sentiment, dar la cote mai reduse, astăpânit clasa politică din România şi în secolul al XIX-lea, după înfrângereaFranţei de către Germania, în războiul din anii 1870-1871.
Regele Carol al II-lea care era ataşat de Franţa şi de Anglia,conducând înconjurat de o plutocraţie evreiască (amanta şi camarila), nuagrea Germania şi regimurile de dreapta. El însuşi decapitase MişcareaLegionară, prin crime odioase, fără să ţină cont de caracterul ei naţionalşi de masă, care, pentru un suveran, ar fi trebuit să fie argumentedecisive. Aceste crime au compromis total regimul politic aflat la putere.
În noiembrie 1937, dreapta a câştigat alegerile şi partidul legionar a
devenit al doilea partid ca mărime din România, sub denumirea „Totulpentru ţară”. Nici în această situaţie regele nu le-a dat legionarilorguvernarea. A fost un nou exemplu care a dovedit că sistemul politic nuera unul democratic, iar regele nu era un arbitru corect al vieţii politice,deşi străbunul său, Carol I, a fost adus în România tocmai pentru camonarhia întemeiată atunci să fie un arbitru corect al vieţii politice. Dupăalegerile din noiembrie 1937, regele a înţeles că, în viitor, nu-i va mai
putea opri pe legionari să câştige puterea prin alegeri. Erau din ce în ce
PP
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 133/365
133
mai mulţi, iar tineretul care urma să voteze la finele mandatului care începea era în majoritate zdrobitoare simpatizant legionar. Acesta a fostprincipalul motiv al instaurării dictaturii regale şi al desfiinţării partidelor
politice. Presiunea germană, însă, l-a determinat pe Carol să mimezeliniile politice la modă în Europa timpului: un singur partid, deposedareaevreilor de averile obţinute prin mijloace îndoielnice, măsuri împotrivaevreilor care pătrunseseră ilegal în România etc. Cu toate aceste măsuri,el nu s-a făcut agreat şi nici acceptat de către Hitler. Ştia acest lucru şicăuta doar să câştige timp.
Recrudescenţa mişcării iudeo-comuniste internaţionale, înperioada interbelică, cu succesele ei politice remarcabile, mai ales înUniunea Sovietică, a condus la contrareacţii, respectiv la dezvoltarea pemăsură a mişcării politice de dreapta în întreaga Europă. Mişcareaeuropeană de dreapta era conştientă de succesele bolşevicilor şi defaptul că ei puteau aduce un viitor mai bun pentru popoare, astfel că ea adorit să vină cu o ofertă superioară. În atari condiţii, regimul „democratic”nu mai avea şanse într-o luptă politică dreaptă şi, pentru a se menţine laputere, a apelat la mijloace nedemocratice, inclusiv la crime odioase. De
aceea, privit în perspectivă istorică, regimul pluripartidist nu şi-a doveditsuperioritatea pe care a clamat-o şi o clamează şi astăzi. Faptul căsistemul pluripartidist a reuşit să promoveze o propagandă superioarăpropagandei celorlalte două direcţii politice, de dreapta şi de stânga, nupoate să înlocuiască nici lipsa democraţiei autentice şi nici marile tareale sale.
În România, adevăratul părinte al dreptei interbelice a fostprofesorul universitar A.C. Cuza, unul dintre cei mai renumiţi jurişti ai
României, decanul Facultăţii de Drept din Iaşi. Unul dintre studenţii lui,Corneliu Codreanu, avea să devină liderul celei mai mari mişcări dedreapta din istoria României, Mişcarea Legionară.
După părerea noastră, ca şi a altor cercetători, fenomenul legionarnu a fost îndeajuns cercetat cu obiectivitate. Toate regimurile care auurmat legionarilor le-au fost ostile şi s-au temut de ei. Multe documentecare îi priveau pe legionari au fost fie sustrase (de exemplu: consilierii
sovietici, autorităţile române, dar nu numai), fie ascunse cercetătorilor şiopiniei publice.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 134/365
134
În primăvara anului 1919, în plină recrudescenţă a bolşevismului, în pădurea Dobrina, la iniţiativa lui Corneliu Codreanu, a luat fiinţăLegiunea Arhanghelului Mihail. Ulterior, această organizaţie a fost numită
şi Mişcarea Legionară sau Garda de Fier. Organizaţia şi-a propus sălupte împotriva comunismului şi a susţinătorilor lui, evreii. După cum ammai arătat în prezenta lucrare, conştiinţa publică a timpului, de la toatenivelurile, asimila pe evrei comunismului. Cu toate acestea, CorneliuCodreanu şi-a propus discernământ şi echilibru în problema evreiască. Ela subliniat: „Să nu vadă nimeni în noi nişte asupritori de evrei sau niştemâncători de jidani din ură religioasă...Minorităţile conlocuitoare urmeazăsă se bucure de toate drepturile în măsura loialităţii de care vor dadovadă faţă de Statul Român...”66.
În anul 1920, când Mussolini a lansat sintagma totalitarism, înRomânia, prinţul moştenitor Carol a dorit să creeze o mişcare de dreapta,cu care să-şi promoveze interesele politice şi pe care să o controleze şidupă ce va fi ajuns monarh. Dorea să fie un tribun al tineretului şi rege alRomâniei. Mişcarea era însă deja creată de către Corneliu Codreanu.Acesta avea o înfăţişare şi o carismă la fel de mare cu a prinţului Carol,
care era încă necompromis, dacă nu, mai mare. Şi după asasinare,Corneliu Codreanu a rămas în conştiinţa publică un personaj carereprezenta contraponderea la politica lui Carol al II-lea. Popularitatea saera foarte mare. În anul 1925, când era departe de a atinge culmeacarierei, după verdictul instanţei de judecată care l-a judecat pentruuciderea prefectului poliţiei de Iaşi, Constantin Manciu, dând sentinţa delegitimă apărare, cortegiul susţinătorilor săi, care au demonstratexprimându-şi satisfacţia pentru sentinţa pronunţată, în număr de aprox.
100.000, s-a întins pe 5 km lungime. Filmul acestui alai a fost distrus deguvernanţii timpului, fiind socotit periculos pentru ordinea şi autoritateapublică. Corneliu Codreanu studiase dreptul la Iaşi şi în Franţa. Nu l-apracticat, fiind mulţi ani închis în diverse temniţe. În conştiinţa publică ageneraţiei sale a rămas ca un om sobru, mare patriot, cu o ţinutăimpunătoare: înalt, îmbrăcat în costum românesc alb, cu căciulă
66 Cornel-Dan Niculae, Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii , Editura Carpathia,Bucureşti, 2007, ediţia a III-a, p. 79.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 135/365
135
brumărie, călare pe un cal alb. Codreanu a fost socotit de dreaptaeuropeană un naţionalist mistic. El nu a promovat doctrina fascistă aşacum se născuse ea în Italia şi cum o preluase Hitler, cu unele modificări
ideologice. Codreanu nu era un „soldat al noii ordini” fasciste. PentruCodreanu, poporul român însemna unitatea românilor în viaţă, cu ceicare încă nu s-au născut şi cu sufletele celor morţi. Statul trebuia să fiedoar un veşmânt înfăşurat în jurul naţiunii. El dorea să creeze omul nou de care România ducea lipsă pentru ca ea să aparţină românilor, adicătuturor celor de origine română. Ideile lui l-au inspirat, în parte, câtevadecenii mai târziu, pe Nicolae Ceauşescu. Pe baza acestei linii politice,Codreanu s-a pronunţat împotriva dominaţiei societăţii de către evrei şi acombătut sistemul parlamentar al partidelor, de esenţă liberal-occidentală, care nu era, după părerea lui, corespunzătoare intereselorRomâniei. S-a pronunţat totdeauna pentru libertatea şi drepturileţăranilor. În anul 1927, inspirat de icoana Arhanghelului Mihail dinparaclisul închisorii Văcăreşti, unde a fost închis, Codreanu a înfiinţatLegiunea Arhanghelului Mihail, o formaţiune fără program politic, care areprezentat o şcoală a formării caracterelor, o şcoală de educaţie morală,
naţionalăromânească şi religioasă. Baza legiunii o constituia cuibul . Încadrul cuibului, legionarii erau educaţi să abandoneze grijile personale şisă-şi închine gândurile României şi celor şase postulate: Disciplină,Muncă, Tăcere, Educaţie, Iubire şi Onoare. Iniţial, selecţia pentru legiunea fost foarte severă. Dintre 20 de candidaţi, era primit doar unul. Ceiacceptaţi făceau un stagiu de trei ani înainte de a fi primiţi. Astfel,mişcarea a ajuns să cuprindă elite, iar în anul 1930, când a devenitGarda de Fier, era mult superioară, din multe puncte de vedere, celorlalte
partide, inclusiv celor cu tradiţie mare. În anul 1933, înaintea campaniei electorale, omul politic liberal
I.Gh. Duca a făcut o vizită în Franţa. A avut întâlniri cu importanţi masonişi cu politicieni socialişti. El însuşi era mason. Cu acest prilej, i s-a cerutsă primească, în România, 60.000 de familii de comunişti evrei, aflaţi încurs de expulzare din Germania naţional-socialistă şi să le dea cetăţeniaromână. De asemenea, i s-a cerut să menţină Mişcarea Legionară în
afara legii. În schimbul acestor acţiuni politice urma să primească sprijinuldecisiv din partea autorităţilor franceze pentru a deveni prim-ministru.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 136/365
136
I.Gh. Duca a promis că se va conforma şi a fost numit prim-ministru decătre rege. Printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri, ilegală, din 10decembrie 1933, el a scos Mişcarea Legionară în afara legii, cu toate că
ea fusese recunoscută de Curtea Constituţională a României. Duca a maidispus şi arestarea a 18.000 de legionari. A fost un abuz de puterecolosal, el singur compromiţând regimul politic al întregii epoci. Un număr
de 12.000 de legionari au fost băgaţi în puşcăriişi în lagăre, fără niciun fel de judecată. Garda deFier intrase în lupta politică cu proiectul de acâştiga conducerea politică prin mijloacedemocratice şi se vedea eliminată din joc prinmijloace banditeşti, de către o clasăconducătoare coruptă, nedemocratică şi aservităintereselor oculte internaţionale.
I.Gh. Duca67 (1879-1933), prim-ministrul care a trecut MişcareaLegionară în afara legii şi a vrut să acorde cetăţenie evreilorpătrunşi ilegal în România.
Unii cercetători au trecut uşor cu vederea faptul, puţin subliniat înlucrări, că interzicerea Mişcării Legionare s-a produs la câteva zile dupăce, la 1 decembrie 1933, regele Carol al II-lea a fost proclamat MareProtector al Marii Loje Naţionale a Masoneriei, la cel de al 53-lea Conventanual. Cu acest prilej s-a cerut tuturor masonilor să facă „un zid denepătruns în jurul Majestăţii Sale...aşa încât el să poată, în linişte, lucra lapropăşirea statului şi a ţării”68. Desigur, însă, această „propăşire a statului
şi a ţării” era văzută în conformitate cu interesele masoneriei, carecorespundeau cu interesele internaţionale ale evreimii, nu cu intereseleromânilor, care erau de cele mai multe ori diferite. Rămaşi fără mijloacelegale de acţiune, legionarii au apelat la ultima soluţie şi l-au asasinat peI.Gh. Duca, pe care îl considerau un trădător de ţară şi popor. Asasinarealui I.Gh. Duca, încă neelucidată în totalitate, a fost opera unor fanatici
67http://plano10.wordpress.com/2010/06/12/biserica-de-la-ursani-horezu-in-pronausul-
careia-este-mormantul-lui-i-g-duca/, pe 1 noiembrie 2012.68 Vezi Cornel-Dan Niculae, op. cit., p. 81.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 137/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 138/365
138
mii de oameni au primit cortegiul în triumf. După acest moment, regeles-a decis să lovească din nou Legiunea. Codreanu a fost arestat pentruşase luni, sub învinuirea de defăimare a fostului prim-ministru Nicolae
Iorga. Au urmat o serie de înscenări în urma cărora Codreanu a fosttrimis în judecată sub acuzaţia de înaltă trădare. Proba era una singură,greu credibilă, mai târziu dovedită ca fiind falsă, respectiv o scrisoaregăsită la un croitor, adresată de către Codreanu unor prieteni, din carerezulta legătura lui Codreanu cu serviciul secret german şi intenţiacăpitanului de a se ralia Axei, în 24 de ore de la ajungerea la putere. Oserie de personalităţi militare, ca generalul Ion Antonescu, oameni deştiinţă, clerici, inclusiv adversari politici ai Gărzii de Fier, au infirmatacuzaţia şi au considerat-o absurdă. Cu toate acestea, Codreanu a fostcondamnat la 10 ani de muncă silnică. În noaptea de 29 spre 30noiembrie 1938, din ordinul regelui, a avut loc asasinarea lui Codreanu şia încă 13 lideri ai Gărzii de Fier. Ei au fost ridicaţi din lagărul de laRâmnicu-Sărat, sub motivaţia de a fi mutaţi la închisoarea Jilava. Pedrum, în pădurea Tâncăbeşti, toţi cei 14 legionari au fost strangulaţi şiapoi împuşcaţi, fiecare de către câte un jandarm. Cadavrele au fost duse
şi aruncate într-o groapă comună din închisoarea Jilava, peste care s-aturnat acid sulfuric, iar apoi s-a aşezat o uriaşă placă de beton. A urmat întemniţarea a multor mii de legionari şi alte măsuri foarte dure, luate înafara legilor în vigoare la acea dată, majoritatea în timpul guvernării luiArmand Călinescu, dar şi după aceea. Nu putem să nu remarcăm faptulcă reprezentanţii partidelor istorice, care s-au prezentat în toate timpurileca fiind democratice şi apărătoare a valorilor umaniste, au asistat întăcere la aceste crime, acceptându-le cel puţin prin tăcere. Oficial, s-a
anunţat că cei 14 legionari au fost împuşcaţi în timp ce încercau săevadeze. Ministrul de Interne, Armand Călinescu, cel care a pus înaplicare ordinul regelui, a fost avansat ca prim-ministru al ţării. Toateacuzaţiile împotriva lui Codreanu au fost demontate şi nu s-au validat întimp. Cercetările atente făcute în timpul regimurilor carlist, antonescian şicomunist, nu au dus la descoperirea vreunei probe incriminante, cuexcepţia falsului dovedit la care ne-am referit70.
70 Vezi Anexa 1 a prezentei lucrări. Mircea Suciu, Procesul de reabilitare a lui Corneliu
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 139/365
139
Armand Călinescu71 (1893-1939), călău şi victimă alegionarilor.
Asasinatul politic năprasnic ordonatde către rege a condus la agravareasituaţiei României atât în interior, cât şi înfaţa Germaniei. Hitler a considerat acestasasinat drept o ofensă personală. Pentrumoment, au fost întrerupte şi discuţiileprivitoare la tratatul economic. Ele au fostreluate în ianuarie 1939. Este de remarcat
că, în ciuda unei puternice campanii de presă, imaginea lui Codreanu,reputaţia sa morală, nu a putut fi ştirbită la nivelul opiniei publice. El arămas un simbol a ceea ce ar fi trebuit să fie politicienii de care avea ţaranevoie. Codreanu a fost cu adevărat apostolul unei Românii mai bune, pecare şi-o doreau majoritatea românilor 72.
Replica legionarilor s-a dat 10 luni mai târziu, în ziua de21 septembrie 1939, când un grup de nouă legionari, autointitulaţiRăzbunătorii , l-au asasinat pe prim-ministrul Armand Călinescu, iar apoi
au ocupat postul naţional de radiodifuziune, anunţând întreaga ţară că:„Am pedepsit pe acela cu a cărui învoire a fost omorât cel mai mareromân, Corneliu Zelea Codreanu!” Imediat după această transmisie, ceinouă legionari s-au dus la poliţie şi s-au predat. Au fost schingiuiţi bestial,omorâţi, iar trupurile lor au fost atârnate în diverse părţi ale oraşuluiBucureşti, ca exemplu pentru populaţie. Imediat după aceea, în toatăRomânia, au fost arestaţi sute de legionari, asasinaţi şi expuşi pe străzipentru a îngrozi pe toţi opozanţii. În aceste condiţii de terorism de stat, deimoralitate şi de primitivism, eşecul politic şi moral al regimului monarhicromânesc, nu poate fi pus la îndoială, chiar şi în condiţiile importantelorsuccese obţinute de către România în timpul regilor Carol I, Ferdinand I şichiar a succeselor economice şi culturale din deceniul lui Carol al II-lea.
Zelea Codreanu (28 noiembrie1940), în „Dosarele istoriei”, nr. 11 (111)/2005.71 http://www.impartialdebacau.ro/wp-content/uploads/2012/06/Armand-Calinescu.jpg, pe
8 noiembrie 2012.72 Vezi şi Aurel Preda Mătăsaru, op. cit., pp. 275-277.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 140/365
140
Dezmembrarea României Mari
Problematica politicii externe a României din perioada celui de-al
Doilea Război Mondial a reprezentat multă vreme un subiect ocolit decătre unii istorici şi abordat de către alţi specialişti cu rezerve faţă deunele evenimente şi fenomene politice care s-au constituit în zonedureroase pentru regimurile politice din perioada comunistă şi post-comunistă. În afara specialiştilor recunoscuţi ai perioadei, problematica afost abordată şi la comanda politică a regimului din perioada ocupaţieimilitare sovietice a României, apoi, după anul 1965, a fost abordată din
perspectiva noii viziuni proiectată de către regimul naţional-socialist dinepoca Ceauşescu. După anul 1990, istoricii, descătuşaţi de presiuneacenzurii de stat, au scris pe baza unor cercetări serioase de arhivă,parţial accesibilă. Un număr de titluri se regăsesc şi în lista bibliografică aprezentei lucrări. Istoricii care au scris după evenimentele din decembrie1989, abordând din perspectivă naţională românească evenimenteleperioadei antonesciene, s-au confruntat destul de repede cu reacţiisevere din partea unor cercuri foarte influente din S.U.A., Israel sau
Europa Occidentală. Din această cauză, cunoaşterea tuturor realităţilorepocii antonesciene este din nou amânată. Învingătorii din cel de-alDoilea Război Mondial nu şi-au împărţit doar sferele de influenţă, ci şidreptul de a controla adevărul şi minciuna, dreptatea şi nedreptatea.
Învingătorii au rămas stăpânii adevărului. Învinşii nu au dreptul la replică,nici astăzi, după şapte-opt decenii de la evenimente. Ei nu au voie să-şisusţină dreptatea, nici măcar parţial. Istoriografia revizionistă, mai alescea americană şi cea vest-europeană, a încercat să abordeze într-olumină neangajată şi prin unghiuri diferite de vedere, în general, realităţiistorice legate de crime de război săvârşite de către învingătorii în celde-al Doilea Război Mondial, ca şi de nedreptăţile suferite de către
învinşi. Lucrul pare firesc. Fiecare generaţie încearcă să rescrie istoria înlumina ultimelor descoperiri, cu interpretarea pe cât de obiectivă posibilpe care o poate impune timpul trecut de la evenimentele abordate şi înlumina mentalităţilor epocii. Reacţiile negative împotriva acestui gen de
lucrări revizioniste au fost imediate şi s-au manifestat în afara oricărui
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 141/365
141
cadru de dezbatere ştiinţifică, abordare democratică şi de respect faţă decelălalt. Evoluţia relaţiilor internaţionale în perioada anilor 1939-1940 aplasat România într-o situaţie extrem de dezavantajoasă, care a condus
la dezmembrarea ţării şi la schimbarea radicală a orientării sale politice.Procesul izolării internaţionale a României era practic încheiat. Izolarea adevenit o vulnerabilitate majoră, care se adăuga celorlalte şi catalizamulte dintre ameninţările care planau asupra României.
Încă din prima parte a anului 1939, guvernul român transmiteaMinisterului Afacerilor Externe al Marii Britanii despre existenţa unorinformaţii privitoare la intenţiile de dezmembrare a României. Astfel, la 16martie 1939, la doar o zi după „lovitura de la Praga”, ambasadorulRomâniei la Londra, Viorel Virgil Tilea, a informat Foreign Office printr-un
înalt funcţionar englez, că guvernul român cunoaşte din „surse secrete şide altă natură” că Germania urmărea dezmembrarea României. A douazi, Viorel Tilea s-a întâlnit cu ministrul de Externe britanic, lordul Halifax,cu subsecretarul de stat permanent Sir Alexander Cadogan şi cu SirRobert Vansittart, prim-consilier la Foreign Office, cărora le-a transmis, pebaza instrucţiunilor primite de la Grigore Gafencu, că preluarea de către
Germania a deciziilor privind securitatea în centrul şi estul Europei are„uriaşe consecinţe”. În aceeaşi zi, Tilea a transmis şi ambasadorilorS.U.A. şi Franţei, Joseph Kennedy şi Charles Corbin, îngrijorărileguvernului României, în contextul presiunilor mari pe care le făceaGermania pentru încheierea Acordului economic româno-german, întermenii doriţi la Berlin. În aceeaşi zi, Tilea a informat şi ambasadeleTurciei şi Greciei. De asemenea, Tilea l-a contactat pe ambasadorulU.R.S.S. la Londra, I.M. Maiski, căruia i-a comunicat că, în cursul
convorbirilor economice româno-germane de la Bucureşti, împuternicitulgerman, Wohlthat, a comunicat guvernului român, într-o formă ultimativă,că dacă acceptă să înceteze a-şi mai dezvolta industria şi închide o seriede întreprinderi, într-un termen fixat de către germani, dacă acceptă ca
întregul export românesc să fie dirijat către Germania, atunci guvernul dela Berlin va garanta frontierele României. Guvernul român a respinscererile germane, dar, în aceeaşi seară, Wohlthat a revenit cu aceleaşi
propuneri, prezentate mai apăsat. Alarmat, guvernul britanic a transmisştirea la cele mai importante ambasade ale sale. Ambasadorul de la
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 142/365
142
Bucureşti, Sir Reginald Hoare, a venit în audienţă la Grigore Gafencu,pentru consultări. Ministrul român de Externe l-a liniştit şi i-a spus că totuleste un zvon şi că negocierile româno-germane evoluează „în linii
complet normale, ca între egali”. Mai mult, Gafencu l-a rechemat,temporar, pe Tilea, la Bucureşti, admonestându-l sever. Cu toateacestea, unii autori sunt de părere că avertismentul dat de către V.V.Tilea a condus la acordarea de garanţii anglo-franceze Poloniei,României şi Greciei. De asemenea, „incidentul Tilea” a grăbit trecereaputerilor occidentale de la conciliatorism la rezistenţă. În jurul acţiuniidiplomatice întreprinse de către Tilea, la Londra, s-au formulat o mulţimede ipoteze73.
În vara anului 1939, când România se afla pe un traseu economicascendent, înaintea semnării Tratatului Ribbentrop-Molotov şi când încănu pierduse nicio palmă de pământ, suma vulnerabilităţilor şiameninţărilor crease percepţia slăbiciunii ei. Premierul Armand Călinescua notat în Jurnal , la 22 august 1939, că „situaţia este foarte gravă”.Această imagine era percepută cu aceeaşi ochi şi de către adversariiRomâniei. La doar trei zile, pe 25 august 1939, Hitler îi spunea lui
Mussolini că: „România nu se mai află în postura de a lua parte la vreunconflict împotriva Axei”.
Politica de neutralitate diferenţiată a României
După declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, Românias-a declarat neutră*, dar pe măsură ce succesele militare ale Germaniei,
73 Importante cercetări în această problemă aparţin profesorului Gheorghe Buzatu. VeziDin istoria secretă a celui de-al Doilea Război Mondial , vol. I, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 10 şi urm. (Cap. I Demersul lui Viorel Virgil Tilea). Veziselecţia bibliografică. Vezi şi Andrei Busuioceanu, „Incidentul Tilea – o nouă ipoteză, în„Dosarele istoriei”, An VI, nr. 2 (54), 2001, pp. 38-39. Vezi şi Ioan Scurtu, GheorgheBuzatu, Istoria românilor în secolul XX , Editura Paideia, Bucureşti, 1999, p. 366.* Comunicatul privind neutralitatea României din 6 septembrie 1939 avea următorulcuprins: „Ministrul Casei Regale face cunoscut:1. Maiestatea Sa Regele, convocând consilierii regali, şedinţa a avut loc astăzi 6septembrie, ora 16, la palatul Cotroceni.
2. După expunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, ministru al apărării naţionale şi aministrului afacerilor străine asupra politicei externe a guvernului, faţă de evenimentele
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 143/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 144/365
144
reuşit să obţină informaţii despre unele şedinţe secrete din România,privitoare la politica externă. În 6 aprilie 1940, la Budapesta se primea unraport al ambasadorului Ungariei la Bucureşti, Bárdossy László, către
ministrul de Externe, Csáky István, referitor la expozeul ministrului deExterne român, Grigore Gafencu, ţinut în şedinţa secretă a Comisiei depolitică externă a Parlamentului. Astfel, guvernul maghiar a aflat de lainformatori neprecizaţi următoarele: „Comisia externă a Parlamentuluiromân a ţinut la 4 aprilie o şedinţă secretă, în care Gafencu a făcut oinformare asupra situaţiei politice externe a ţării. Ţinerea informării a fostconsiderată ca necesară, după cât se pare, pentru a linişti cel puţin în
cercurile deputaţilor spiritele agitate din cauza cuvântării lui Molotov76
.Este foarte probabil ca principala sursă maghiară din ParlamentulRomâniei să fi fost chiar deputaţii unguri. De altfel, ambasadorul maghiarla Bucureşti raporta, la Budapesta, părerea sa că Grigore Gafencu nu afăcut referiri la relaţiile româno-ungare, tocmai datorită prezenţei laşedinţa secretă a deputaţilor unguri.
În primele zece luni de conflict mondial, România nu avea niciorevendicare. Nu avea nimic de câştigat, doar de pierdut, în cazul unei
implicări. Ea dorea să-şi conserve câştigurile obţinute la sfârşitul PrimuluiRăzboi Mondial, motiv pentru care guvernul de la Bucureşti era sincer şiconvins în promovarea neutralităţii, lucru pe care l-a făcut cunoscutinclusiv Germaniei. În ziua de 8 mai 1940, Wilhelm Fabricius, ministrulplenipotenţiar german la Bucureşti, a expediat o telegramă cătreMinisterul de Externe al Germaniei, redând o discuţie cu ministrulAfacerilor externe român, Grigore Gafencu, pe tema politicii externe a
României, în cadrul căreia acesta a exprimat hotărârea fermă a Românieide a nu se lăsa antrenată în război şi de a acţiona pentru menţinereapăcii în Balcani77.
septembrie 1939, privind situaţia internă şi externă a României în condiţiile declanşăriicelui de-al Doilea Război Mondial.76 A.N.R., colecţia Microfilme Ungaria, rola 51, c. 634-636.77 Vezi A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., Documente germane microfilmate la
Alexandria/Virginia, rola 6, T 120-175, c. 136902-136905. Fabricius face referiri lainformaţii primite de la un senator de etnie germană. Senatorul român de etnie germană,
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 145/365
145
Europa era profund divizată în trei direcţii ideologice şi deja aflată într-un război de proporţii mondiale. „Democraţiile” occidentale, careocupaseră prin violenţă o foarte mare parte din suprafaţa globului, îşi
consolidaseră stăpânirea prin brutalitate dusă până la genocid, care adevenit o practică colonială şi, satisfăcându-şi interesele, doreau statu-quo. Uniunea Sovietică promova politica lui Lenin şi Stalin de răspândirea comunismului în întreaga lume, indiferent de mijloace.Internaţionalismul proletar era valabil şi dacă era promovat prin crime şirevoluţie permanentă. Germania şi Italia nu aveau unitatea statalărealizată în perioadele când s-au creat imperiile coloniale, iar Japoniadevenise o putere mondială abia după revoluţia meiji (1868). Ele doreaurevizuirea ordinii mondiale prin reîmpărţirea globului. Toate teoriile erauformulate în numele dreptăţii şi adevărului. Toate trei taberele aveaudreptatea lor şi, în acelaşi timp, fisuri în suportul ideologic şi juridic. Altestate s-au raliat taberelor militare din interese proprii. Fiecare dintre celetrei ideologii erau convinse, sau afişau convingerea, că deţin dreptateaabsolută. Niciuna dintre părţi nu admitea că nu există dreptate ideologicăabsolută, că toate regimurile sunt, în egală măsură, şi bune, şi rele. Nici
una dintre părţi nu admitea că şi celelalte ideologii deţin părţi din dreptateşi din adevăr. În aceste condiţii, unii politicieni români au luat în calcul şi faptul
că era posibil ca România să nu-şi poată conserva interesele desecuritate în condiţiile neutralităţii, când era greu de prevăzut rezultatulfinal al conflagraţiei, în ciuda extraordinarelor succese militare germane.Astfel, la 29 mai 1940, regele a convocat Consiliul de Coroană, pentruconsultări în problemele de politică externă. Consiliul de Coroană a
recomandat abandonarea neutralităţii şi promovarea politicii de „adaptarela realităţi”, respectiv de apropiere de Germania. România abandonaneutralitatea în condiţii de nonbeligeranţă. Abandonarea neutralităţii aveanumeroase justificări. Din acest punct de vedere, orientarea lui IonAntonescu, din septembrie acelaşi an, avea ca argument suplimentarrecomandarea Consiliului de Coroană din 29 mai. Regele şi clasa politică
informator al Ambasadei Germaniei, se exprima cu formula „noi”, când era vorba despreGermania şi la persoana a treia, când era vorba despre România şi români.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 146/365
146
simţeau cum creştea presiunea internaţională asupra României. La29 martie 1940, Viaceslav Molotov a ţinut un important discurs în faţaSovietului Suprem al U.R.S.S., în care a formulat pretenţiile sovietice faţă
de România*. Mulţi cercetători, mai ales străini, îndeosebi evrei, aruncăvina pentru orientarea României către Axă pe umerii lui Antonescu şi alegionarilor, forţele mereu incriminate şi care nu au dreptul la apărare, înfaţa prea puternicilor învingători în război şi stăpânitori ai lumii actuale.Dar hotărârea Consiliului de Coroană din 29 mai 1940, de apropiere aRomâniei faţă de Axă, a exprimat voinţa tuturor forţelor politice ale ţării,astfel că orientarea politică ulterioară, a lui Antonescu şi a legionarilor, afost o continuare a liniei stabilite de forţele politice româneşti din timpulregimului regal. La numai trei zile după şedinţa Consiliului de Coroană,ministrul de Externe, Grigore Gafencu, a fost înlocuit cu Ion Gigurtu,cunoscut industriaş filogerman. Primul şoc al guvernului român, care seaştepta la mai multă bunăvoinţă din partea Germaniei, după aceastăschimbare de orientare, a fost că a doua zi, pe 2 iunie 1940, guvernul dela Berlin a cerut Bucureştiului să ia în considerare eventualele cereri derevizuiri teritoriale pe care le-ar putea formula vecinii României. La 20
iunie, după ocuparea Parisului de către armata germană şi năruireaultimelor speranţe ale numeroşilor politicieni români filofrancezi,Gheorghe Tătărescu a comunicat la Berlin decizia guvernului Românieide a lărgi relaţiile multilaterale cu Germania. Două zile mai târziu, Franţaa capitulat78.
După declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, regele Carolal II-lea, care a fost în toată perioada domniei sale conducătorul politiciiexterne româneşti, prim-miniştrii având pe această linie de muncă atribuţiisecundare, a adoptat, după cum am arătat mai sus, o poziţie deneutralitate diferenţiată**. Câteva dintre obiectivele acestei politici au fost:ajutorarea Poloniei, ţară a cărei dramă naţională de a dispărea din nou de
* Discursul a rămas multă vreme inedit.78 Vezi şi Iulian Cârţână, Politica externă a României în perioada 1918-1944, în AronPetric (coord.), Istoria României între anii 1918-1981, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1981, p. 199.** Expresia neutralitate diferenţiată o datorăm reputatului cercetător Valeriu FlorinDobrinescu.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 147/365
147
pe harta Europei arăta că totul este posibil şi nici România nu putea sănu analizeze acest eveniment ţinând cont şi de variantele cele maisumbre pentru ea; crearea unui „bloc balcanic al neutrilor”, care să
asigure menţinerea păcii în sud-estul Europei; completarea garanţiiloranglo-franceze, din 13 aprilie 1939, cu o clauză din partea UniuniiSovietice; întărirea Înţelegerii Balcanice; încheierea unor pacte deneagresiune cu vecinii revizionişti (U.R.S.S., Ungaria şi Bulgaria)79.Analizând acest program de politică externă a României, apreciem căregele şi consilierii săi au gândit un proiect care, dacă s-ar fi putut realizaar fi anulat multe dintre ameninţările care planau asupra României, în
finalul deceniului al patrulea. Există numeroşi cercetători care îl fac, înmod repetat, răspunzător doar pe regele Carol al II-lea de prăbuşireaRomâniei din anul 1940. Noi credem, după cum am mai arătat mai sus,că eşecul politicii securităţii colective, aşa cum a fost gândit el de cătreRomânia, în deceniul al patrulea, îşi are rădăcinile încă din perioadasfârşitului Primului Război Mondial, când s-au compromis atât relaţiile cuGermania, ceea ce era ceva mai greu de evitat, cât şi cu Rusia Sovietică,
ceea ce ar fi fost posibil de evitat. Nu se poate exclude contextulinternaţional nefavorabil României, ca şi alte erori politico-diplomaticeromâneşti.
Ni se pare relevant de reamintit un pasaj scris de către GrigoreGafencu, privitor la politica Uniunii Sovietice la sfârşitul deceniului alpatrulea al secolului al XX-lea: „Rusia a ieşit din amorţeala în care a statmai bine de 20 de ani. Înaintarea ei spre Marea Baltică, spre Bug şi spre
Carpaţii galiţieni poate însemna ocuparea unor poziţii ofensive, după cumpoate fi începutul unei acţiuni de expansiune naţională. În amândouăcazurile, primejdia rusească întrece, din nou, în ce ne priveşte, pe toatecelelalte. A fost de ajuns ca Rusia să se mişte, pentru ca problemaBasarabiei, care nu a fost niciodată dezlegată, să fie aşezată, printr-unconsens european şi fără ca guvernul sovietic să fi stăruit cu privire la ea,
79 Valeriu Florin Dobrinescu, Carol al II-lea şi notele ultimative sovietice, în „Dosareleistoriei“, An V, nr. 5 (45), 2000, pp. 54-55.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 148/365
148
la ordinea zilei. Primejdia rusă ridică, pentru noi, întrebări chinuitoare:Cum stabilim un contact direct cu guvernul sovietic? (...) Dacă nuajungem la o înţelegere directă cu Rusia, pe cine sprijinim rezistenţa
noastră? (...)”80.Nereuşind încheierea unui tratat care să-i asigure securitatea în
faţa U.R.S.S., România s-a confruntat cu o permanentă înrăutăţire arelaţiilor sale cu guvernul de la Moscova. Acesta nu a fost de acord cu
încheierea unui bloc balcanic al neutrilor, propus de către GrigoreGafencu. După intrarea Armatei Roşii în Polonia, la 17 septembrie 1939,a reproşat guvernului României că i-a ajutat pe polonezi. De asemenea,
Moscova s-a arătat neliniştită faţă de dorinţa României de a se apropiade Italia şi a sprijinit apariţia în presa sovietică şi în cea românească aunor articole defăimătoare, antiromâneşti. La 6 ianuarie 1940, regeleCarol al II-lea a vizitat Chişinăul ţinând un discurs înflăcărat, afirmând că:„Nu cedăm nici o brazdă de pământ.” La 29 martie 1940, ViaceslavMolotov, preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului U.R.S.S. şicomisar al Afacerilor externe, a ţinut discursul la care ne-am mai referit, în
care a susţinut că între U.R.S.S. şi România există „...o chestiunelitigioasă nerezolvată, aceea a Basarabiei.” Regele Carol al II-lea a cerutexplicaţii prin ministrul român la Moscova, iar Molotov a răspuns că „aspus ceea ce trebuia să spună”81. Această poziţie a lui Molotov a fostinterpretată corect la Bucureşti, în sensul ei ameninţător.
Berlinul a cerut guvernului român să intre în negocieri cu veciniipentru rezolvarea litigiilor teritoriale. Ca urmare a situaţiei în care a ajunsRomânia, regele Carol al II-lea nota în jurnalul său: „(...) Primejdia de ane ataşa de Germania este mare, dar dacă fatalitatea ne împinge înaceastă direcţie, mai bine s-o facem la ora 12-a (...) Iată cum (din)stupizenia Aliaţilor, din complecta lor lipsă de simţ al realităţilor, seprăbuşeşte o politică pe care am dus-o cu drag şi cu fidelitate timp de 25
80 Grigore Gafencu, Însemnări politice. 1929-1939, ediţie de Stelian Neagoe, EdituraHumanitas, Bucureşti, 1991, p. 342, însemnare sub data de 12 noiembrie 1939.81 Valeriu Florin Dobrinescu, Carol al II-lea şi notele ultimative sovietice, în „Dosareleistoriei“, An V, nr. 5 (45), 2000, pp. 54-55.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 149/365
149
de ani. Pentru noi, generaţia războiului, care am învăţat să stimăm penemţi, dar să iubim pe Aliaţi, este un moment groaznic. Mie mi seprăbuşeşte o politică care am voit s-o duc de 10 ani încoace, de
apropiere de Anglia, dar în care aceasta nu ne-a dat nici o mână deajutor. (...)”82. Regele arăta o realitate a vieţii politice româneşti: politicadusă pe bază de sentimente, „cu drag” faţă de Aliaţi şi, completăm noi, cuură faţă de Rusia Sovietică şi indiferenţă faţă de Germania. În acestesituaţii, eşecurile nu sunt de mirare.
Politica României, făcută sentimental, a ocolit interesul uriaş alunor relaţii foarte bune cu Rusia Sovietică, concepute pentru a conduce
la recunoaşterea apartenenţei Basarabiei la România, recuperareatezaurului şi asigurarea securităţii la frontierele de est şi nord ale ţării,dincolo de orice contra-argumente ideologice. Desigur, o cauză apoziţiilor politice româneşti a constituit-o şi faptul că guvernul de laBucureşti a fost încurajat (chiar împins) de puterile occidentale peaceastă linie politică perdantă.
Capitularea Franţei în faţa armatei germane a înlăturat orice
rezerve din partea Moscovei faţă de o acţiune politico-militară înBasarabia. În vederea realizării ei, Viaceslav Molotov a informatGermania şi i-a cerut acordul. În 23 iunie 1940, ambasadorul german înU.R.S.S, Friedrich Werner von Schulenburg, a expediat o telegramă cătreMinistrul de Externe al Germaniei, raportând despre declaraţia pe care i-afăcut-o Molotov, în legătură cu soluţionarea problemei Basarabiei. VonSchulenburg arăta: „Molotov mi-a făcut azi următoarea declaraţie:
Soluţionarea problemei Basarabiei nu mai permite acum nici o amânare.Guvernul sovietic tinde acum, ca şi mai înainte, la soluţionarea pe calepaşnică, însă este decis să întrebuinţeze forţa în caz că guvernul românrefuză o înţelegere paşnică. Pretenţia sovietică se extinde şi asupraBucovinei care are populaţie ucraineană. Ca temei, Molotov, a indicatfaptul că, deşi a trecut mult timp de la declaraţia lui în faţa Sovietului
82 Carol al II-lea, Însemnări zilnice. 1937-1951, vol. III, 15 decembrie 1939 – 7 septembrie1940, Editura Scripta, Bucureşti, 1997, p. 185.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 150/365
150
Suprem, România n-a întreprins nimic pentru a rezolva problemaBasarabiei. De aceea ar trebui acum să se întâmple ceva. Eu am explicatlui Molotov că această hotărâre a guvernului sovietic îmi vine pe
neaşteptate. Am fost de părere că guvernul sovietic să-şi menţinădrepturile asupra Basarabiei, drepturi necontestate de noi, dar că pentrurealizarea lor să nu dea el însuşi impulsul. Aş avea temerea cădificultăţile de politică externă ale României, care în prezent ne livreazănouă materii prime în cantităţi foarte mari, importante pentru război şipentru existenţă, ar aduce prejudicii intereselor germane. I-am spus luiMolotov că voi raporta imediat guvernului meu şi că îl rog să nu
întreprindă paşi decisivi înainte ca guvernul meu să fi luat atitudine faţăde intenţiile guvernului sovietic. Molotov mi-a promis să aducă lacunoştinţă guvernului sovietic dorinţa mea, a accentuat totuşi în modexpres că chestiunea este foarte urgentă. Molotov a adăugat că guvernulsovietic contează pe faptul că Germania nu va incomoda acţiuneasovietică, ci o va sprijini. Guvernul sovietic va face totul din partea luipentru a apăra interesele germane în România”83.
Ribbentrop a răspuns în data de 25 iunie 1940, precizând poziţiaGermaniei, iar răspunsul a fost transmis şi Legaţiei Germaniei dinBucureşti.
„Vă rog să vă prezentaţi la domnul Molotov şi să-i comunicaţiurmătoarele:
1) Germania este fidelă acordurilor de la Moscova. Ea este decidezinteresată de problema Basarabiei. În această regiune trăiesc
aproximativ 100.000 de etnici germani. Germania este bineînţelesinteresată de soarta acestor etnici germani şi aşteaptă ca viitorul acestorgermani să fie asigurat. Conducerea Reichului ţine ca, la timpul potrivit,să facă anumite propuneri conducerii sovietice pentru problema repatrieriiacestor germani, analog cu etnicii germani din Volhinia.
83 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., Documente germane microfilmate laAlexandria/Virginia, rola 11, T 120-308, c. 224875-224876.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 151/365
151
2) Pretenţia guvernului sovietic asupra Bucovinei este o noutate.Bucovina a fost mai înainte provincia coroanei austriece. De aceeaGermania este, în special, interesată de soarta acestor etnici germani*.
3) În restul teritoriului român, Germania are puternice intereseeconomice. Acestea cuprind atât zonele petrolifere cât şi pământul agrar.Germania este interesată, aşa cum am explicat în repetate rânduriguvernului sovietic, ca aceste regiuni să nu devină teatru de război.
4) Pentru o rezolvare a problemei Basarabiei, conducereaReich-ului este de părere ca, pe tărâmul înţelegerii din partea UniuniiSovietice, să se facă totul pentru o rezolvare paşnică cu conducerea
română în problema Basarabiei. Conducerea Reich-ului ar fi pregătită, înspiritul înţelegerii cu Moscova, să sfătuiască conducerea română pentru oclarificare paşnică a problemei Basarabiei, în sensul rusesc.
Rezumând, rog a se indica clar domnului Molotov, ce interesmare avem ca România să nu devină teatru de război. În această situaţiesuntem de părere ca tratarea problemei să aibă, în limita posibilului, oclarificare în accepţia rusească. Am mulţumi conducerii sovietice pentru o
comunicare a concepţiei sale despre tratarea în continuare a chestiunii”84
.
* În 25 iunie 1940, ora 21, ambasadorul german la Moscova, von Schulenburg, i-aprezentat lui Molotov declaraţia oficială a guvernului german şi i-a sugerat să renunţe laanexarea Bucovinei, pentru a garanta soluţionarea paşnică a diferendelor româno-germane, în condiţiile cunoscutei dorinţe germane ca România să nu fie teatru de război,ci sursă de petrol, cereale, carne şi cherestea pentru al III-lea Reich. Molotov a răspunscă Bucovina ar fi ultima parte care mai lipsea dintr-o Ucraină unificată. Totuşi, Molotov adeclarat că nu exclude posibilitatea ca Uniunea Sovietică să renunţe la Bucovina, în
cursul „tratativelor” cu România. Von Schulemburg a abordat şi problema tezauruluiBăncii Naţionale a României, transferat în Rusia în timpul Primului Război Mondial,arătând că restituirea lui ar garanta soluţionarea paşnică a diferendelor sovieto-române.Molotov a declarat că această problemă nu se mai pune, pentru că România a exploatatsuficient Basarabia, pentru a mai putea avea pretenţii la tezaur. A doua zi, 26 iunie,Molotov l-a convocat pe von Schulenburg şi i-a declarat că, având în vedere poziţiaGermaniei faţă de Bucovina, Uniunea Sovietică se va rezuma la ocuparea doar a părţii denord a Bucovinei. În acest fel, se poate afirma că Germania a contribuit în mare măsurăla salvarea părţii de sud a Bucovinei de ocupaţia sovietică. Vezi şi Vladimir Alexe, op. cit.,pp. 72-73.84 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., Documente microfilmate la Alexandria/Virginia, rola11, T 120-308, c. 224886-224888.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 152/365
152
După o serie de demonstraţii de forţă militară, la graniţele de nordşi est ale României, Uniunea Sovietică a transmis guvernului româncunoscutele note ultimative. În seara de 26 iunie 1940, la orele 22.00,
Molotov l-a invitat la Kremlin pe ministrul României, Gheorghe Davidescu,căruia i-a înmânat o notă ultimativă privind cedarea Basarabiei şi anordului Bucovinei*. Gheorghe Davidescu a replicat că „...argumentele
* 1.„Moscova, 26 iunie 1940. În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei a desfăcut de laUniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceastaunitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu republica sovieticăucraineană.Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ceguvernul sovietic a declarat nu o singură dată şi deschis în faţa întregii lumi. Acum, cândslăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţionalăcare s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite în trecut pentru a pune, înfine, bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră ca necesar şi oportun săpăşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii BasarabieiUniunii Sovietice.Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în modorganic cu chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a căreipopulaţie este legată în marea sa majoritate cu Ucraina sovietică prin comunitatea soarteiistorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţie naţională. Un astfel de act ar fi cuatât mai just, cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar puteareprezenta, este drept, că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire aacelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S.-ului şi populaţiei Basarabiei prindominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia.2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit cuharta alăturată.
3. Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţăale U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictulprelungit dintre U.R.S.S. şi România.Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27iunie.”4. Moscova, 28 iunie 1940.Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul guvernului regal al României, din 27 iunie, caimprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primeşte propunerea guvernuluisovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Însă cumministrul României la Moscova, dl. Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al
guvernului regal al României înseamnă accederea la propunerea guvernului sovietic,guvernul sovietic, primind această explicaţie a d-lui Davidescu, propune:
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 153/365
153
inserate în notă sunt cu totul lipsite de temei”. El a ţinut un discurs în carea expus „drepturile istorice, etnice şi politice” ale unirii Basarabiei cuRomânia, arătând că „...înainte de a ajunge, pentru un secol, sub
stăpânirea ţarismului, Basarabia a fost cinci secole parte integrantă apatrimoniului românesc”. Privitor la Bucovina, Gheorghe Davidescu arelatat modul cum a fost răpită, prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1775),de către Imperiul habsburgic şi a subliniat că această provincie nu acunoscut niciodată stăpânirea rusească, până în 15 noiembrie 1918,când a hotărât să se unească cu patria-mamă, România. Ministrul româna vorbit despre eforturile României, de 20 de ani, pentru bunele relaţii de
vecinătate cu Uniunea Sovietică şi şi-a exprimat convingerea că Moscova îşi dă seama de faptul că o Românie puternică este un factor destabilitate în zona frontierelor Uniunii Sovietice. Molotov a replicat că, înceea ce privea Bucovina, era vorba numai de partea de nord a provinciei,locuită în majoritate de populaţie ucraineană legată de Basarabia şi eareprezenta compensaţia pentru faptul că România a stăpânit şi aexploatat 22 de ani Basarabia, provincie a Uniunii Sovietice. Davidescu a
spus că termenul de 24 de ore era insuficient pentru ca guvernulRomâniei să poată lua o decizie. În cursul discuţiei, Molotov i-a reproşatapăsat ambasadorului român faptul că, în 1918, când Rusia Sovietică era
1. În decurs de patru zile, începând de la orele 14.00, după ora Moscovei, la 28 iunie, săse evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.2. Trupele sovietice, în acelaşi timp, să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord aBucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi,Chişinău, Cetatea Albă.4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrareaşi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor,aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.5. Să se numească o comisie alcătuită din reprezentanţi ai guvernelor român şi U.R.S.S.,câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor de litigiu în legătură cu evacuareaarmatei române şi instituţiilor din Basarabia şi partea de nord a Bucovinei.Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile sus-menţionate nu mai târziu de 28 iunie, ora 12 ziua (ora Moscovei)”.
Apud Al. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şidocumente, vol. II (1939-1945), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 154/365
154
în mare impas, România a refuzat colaborarea, afirmând că atunci ea ar fiputut obţine foarte mult în schimbul a foarte puţin. La ora două noaptea,regele Carol al II-lea a fost informat despre nota ultimativă, după care
toate legăturile telefonice dintre Moscova şi România au fost întrerupte. În prima parte a zilei de 27 iunie 1940, regele a fost convins că trebuie săreziste în faţa presiunii sovietice. Iată ce scria el în jurnal: „Această ştirem-a trăsnit ca o lovitură de măciucă şi m-a revoltat în cel mai înalt grad.Este un lucru aşa de oribil, încât nici o minte românească nu poate să-lconceapă. Oricare ar fi riscurile, părerea mea este că trebuim să rezistămla astfel de injoncţiuni şi să ne ţinem la ceea ce am spus atât de des, că
dacă vom fi atacaţi, ne vom apăra”85. În schimb, primul ministru GheorgheTătărescu se pronunţa pentru a ceda în faţa Rusiei, iar Ion Gigurtu nu sepronunţa în nici un fel. Regele a trecut imediat la acţiune. El i-a informatpe ambasadorii Germaniei şi Italiei, ca şi pe ambasadorii statelor din
Înţelegerea Balcanică. Toţi au sfătuit România să accepte cesiunileteritoriale, inclusiv Iugoslavia, singura noastră aliată dintre vecini.
În 27 iunie 1940, ambasadorul României la Berlin l-a contactat pe
secretarul de stat german Ernst Weizsäcker, în legătură cu notaultimativă a guvernului sovietic. Din raportul secretarului de stat german,reiese că ambasadorul fusese abilitat să susţină că România se va opuneevacuării Basarabiei86.
Apreciem că recomandările de a nu rezista armat, date deGermania României, cel mai important dintre sfătuitorii guvernului de laBucureşti, nu erau acordate din perspectivă românească, ci erauconjuncturale. Hitler fusese lăsat de către sovietici să atace Polonia, avea
din partea lor spatele asigurat în timp ce continua „bătălia Angliei” şidorea pace în zona petroliferă română, cheia energetică a continuăriirăzboiului în est şi în vest. Cu toate că Ribbentrop a sfătuit pe români săcedeze, unii cercetători sunt de părere că dacă România ar fi încercat să
85 Carol al II-lea, Însemnări zilnice. 1937-1951, vol. III, 15 decembrie 1939 – 7 septembrie1940, Editura Scripta, Bucureşti, 1997, p. 216.86 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., Documente germane microfilmate laAlexandria/Virginia, rola 11, T 120-308, c. 224904-224905.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 155/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 156/365
156
însă, cu toate că era o personalitate autoritară, el a respectat obiceiulCasei Regale a României de a consulta clasa politică de vârf şi de a-şirespecta obligaţiile sale constituţionale, convocând şi lăsând decizia
Consiliului de Coroană, deşi deţinea încă cea mai mare putere în ţară şiavea încă pârghii de a decide singur, aşa cum a procedat când a dispusasasinarea liderilor legionari. Aşa procedase şi Carol I când a începutPrimul Război Mondial şi România s-a declarat neutră, aşa procedase şiFerdinand, când România a intrat în Primul Război Mondial. Şi de dataaceasta, Consiliul de Coroană s-a pronunţat (cu majoritate la limită)pentru altă variantă decât cea susţinută de rege, iar acesta a respectat
hotărârea. Deciziile Consiliului de Coroană au avut un impact negativ înochii opiniei publice şi ai armatei, care şi-au îndreptat nemulţumirile, încea mai mare măsură, către rege. Acesta a fost făcut răspunzător depierderea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord şi acest fapt, la care s-auadăugat celelalte pierderi teritoriale, l-a dus la pierderea tronului şi lapâinea amară a exilului. Din punctul de vedere al respectării hotărâriiConsiliului de Coroană, istoria nu poate face reproşuri regelui. Un motiv al
voturilor numeroase pentru cedare a fost, fără îndoială, teama unormagnaţi ai economiei româneşti faţă de perspectiva pierderii prindistrugere a unor întreprinderi şi a unor proprietăţi agricole din VechiulRegat, în cazul, foarte probabil, al extinderii operaţiunilor militare la vestde Prut. În aceeaşi zi, 27 iunie 1940, Viaceslav Molotov a revenit cu o adoua notă, prin care acorda României o prelungire de 12 ore, menţionândcă, în 28 iunie, Armata Roşie va intra şi, în decurs de patru zile, va ocupaBasarabia şi nordul Bucovinei. În seara zilei de 27 iunie, regele a
convocat din nou Consiliul de Coroană, comunicând cea de-a doua notă.De data aceasta, în afara regelui, doar şase dintre cei 26 de participanţis-au pronunţat pentru rezistenţă în faţa sovieticilor: Nicolae Iorga, VictorIamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu şi ErnestUrdăreanu. În urma acestor situaţii, guvernul României a hotărât săevacueze Basarabia şi nordul Bucovinei şi să stabilească linia derezistenţă pe Prut. Răspunsul către Moscova a fost pregătit de către
Gheorghe Tătărescu, dar pe baza raţionamentelor găsite de către regele
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 157/365
157
Carol al II-lea*88. Este important pentru istorie că răspunsul formulat derege accepta doar evacuarea teritoriilor româneşti ocupate şi nu cedarealor, sub ameninţarea forţei de către o mare putere mondială89. Cei care
s-au pronunţat pentru cedare nu au făcut-o numai din slăbiciune, laşitatesau interese de apărare a proprietăţilor. Ei aveau o serie de argumentesolide: 1. Armatele aliaţilor tradiţionali ai României (Franţa şi Anglia)fuseseră înfrânte în vestul Europei, astfel garanţiile lor nu mai operau. Dealtfel, după cum am mai arătat, garanţiile britanice erau adresateindependenţei României, nu şi integrităţii ei teritoriale, ceea cepresupunea că era greu de prevăzut că această ţară ar fi sărit în ajutorul
României. Situaţia ei din acel moment, când se afla în plin război aeriancu Germania şi se aştepta la o invazie germană în insule, nu îi permiteasă se angajeze în operaţiuni militare în celălalt capăt al continentului;2. Ministerul Apărării Naţionale şi Marele Stat Major au raportat că, în cazde război, România nu are material greu şi muniţie decât pentru trei luni;3. Sfaturile Germaniei şi Italiei, care pot fi interpretate şi drept presiuni; 4.Atitudinea ameninţătoare a Bulgariei şi Ungariei; 5. Lipsa sprijinului
aliaţilor din Înţelegerea Balcanică.Din documentele diplomatice britanice reiese că Londra aveainformaţii potrivit cărora Marele Stat Major de la Bucureşti nu intenţionasă opună o rezistenţă dârză, în cazul în care Basarabia ar fi fost atacată.
* Răspunsul guvernului român, din ziua de 28 iunie 1940.„Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şideschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să accepte condiţiile deevacuare specificate în răspunsul sovietic.
Guvernul român ar dori totuşi, ca termenele de la punctele unu şi doi să fie prelungite,deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de dus la îndeplinire în patru zile dinpricina ploilor şi inundaţiilor care au stricat căile de comunicaţie.Comisia mixtă instituită la punctul 5 ar putea discuta şi rezolva această chestiune. Numelereprezentanţilor români din această comisiune vor fi comunicate în cursul zilei.”88 Vezi Ioan Scurtu, Gheorghe Z. Ionescu, Eufrosina Popescu, Doina Smârcea, IstoriaRomâniei între anii 1918-1944. Culegere de documente, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1982, p. 410.89 Vezi şi comentariul lui Alexandru D. Duţu, Tragedie, umilinţă, speranţă, în „Dosareleistoriei“, An V, nr. 6 (46), 2000, p. 51. Autorul consideră şi el că folosirea termenului de
evacuare şi nu de cedare, din nota de răspuns a guvernului României, ca fiind un act de înţelepciune.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 158/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 159/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 160/365
160
Herţei, care a fost încorporat U.R.S.S., fără să figureze în noteleultimative ale lui Molotov. În acest teritoriu, militarii români au ripostat. Auavut loc încleştări şi în alte zone ale teritoriilor evacuate. Ele au fost,
practic, începutul conflictului armat sovieto-român. Ostilităţile au continuat în perioada iulie 1940-iunie 1941, de-a lungul noii frontiere de pe Prut şide pe Siret, prin acţiunile în forţă promovate de unităţile militare sovietice,mai ales noaptea. În Delta Dunării au avut loc, de asemenea, confruntăriromâno-sovietice. Infanteria marină sovietică a ocupat, printr-un atacsurprinzător, opt insule de pe Dunărea maritimă, iar în decembrie 1940, aavut loc bombardarea oraşului Constanţa, însoţită de o luptă aerianăromâno-sovietică. Legat de aceste agresiuni sovietice, în cadrulprocesului care i s-a intentat mareşalului Ion Antonescu (1946), procesnumit de către comuniştii din acel timp proces „al trădării naţionale”,conducătorul statului a declarat: „...Stâlpii liniei de demarcaţie stabilite (desovietici) după ultimatum erau zilnic deplasaţi; de asemenea, seschimbau zilnic focuri, inclusiv de artilerie, iar după urma lor cădeau morţişi răniţi; avioanele ruseşti făceau zilnic incursiuni până la Carpaţi.D-l Lavrentiev* mi-a cerut condominium la Dunărea maritimă şi dreptul
pentru vasele de război ruseşti de-a pătrunde până la Brăila; tot el mi-acerut să dau din vasele şi materialul rulant şi locomotive, cotacorespunzătoare teritoriului ocupat. Ruşii au ocupat cu forţa insulele dinbraţul Chilia, în decembrie 1940 şi s-a încercat să se pătrundă cu forţa încanalul Sulina, la 2 ianuarie 1941. Toate aceste acte de agresiune95 eraucunoscute de miniştrii Angliei şi U.S.A. Din iulie 1940 până în iunie 1941,actele de agresiune sovietice, începute în 1940, au continuat. Deci, îniunie 1941, România a trecut împreună cu Germania la ofensivă,continuând, astfel, războiul împotriva Sovietelor, început în 1940”96. Toateaceste evenimente pot fi considerate începutul războiului româno-
* Anatoli Iosifovici Lavrentiev a fost ambasador al Uniunii Sovietice la Bucureşti.95 Privitor la agresiunile sovietice din perioada iulie 1940-iunie 1941, vezi Mircea Chiriţoiu,Eftimie Ardeleanu, Documente inedite şi Cristian Troncotă, Serviciile secrete româneştidespre iminenţa războiului germano-sovietic , în „Dosarele istoriei”, An II, nr. 5 (10), 1997,pp. 34-59 şi 25-30.96 George Mogoşanu, Când a început războiul sovieto-român?, în „Dosarele istoriei”, AnII, nr. 5 (10), 1997, pp. 60-64.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 161/365
161
sovietic. Acest lucru ar trebui să conducă la o nouă analiză privitoare lamomentul începutului acestui război, plasat de Uniunea Sovietică şi Aliaţiiei occidentali în data de 22 iunie 1941. Această realitate ar fi logic urmată
de reanalizarea calităţii României de agresor împotriva U.R.S.S. Dinacest punct de vedere, insistenţele Ucrainei (în 1997) şi ale FederaţieiRuse (în 2003) ca România să recunoască şi să-şi exprime regretepentru acţiunea din 22 iunie 1941, reprezintă paşi inteligenţi pe carediplomaţiile celor două ţări le-au făcut pentru blocarea în viitor a reluăriidialogului diplomatic de la punctul de vedere că agresorul a fost U.R.S.S.,din iunie 1940, până în iunie 1941, iar acţiunea României din 22 iunie1941 a fost doar replica la această agresiune, cu atât mai mult cu cât IonAntonescu nu a semnat nici un acord cu Hitler, legat de atacul împotrivaUniunii Sovietice şi nici privitor la urmările războiul, în cazul victoriei Axei.
În anul 1989, Viktor Suvorov, unul dintre foştii şefi aicontraspionajului sovietic, defector, care, după ce a trădat, s-a adăpostit
în Occident şi a publicat, la Paris, cartea Le Brise-glace (Spărgătorul degheaţă), a făcut importante dezvăluiri. Autorul reproduce şi Directivasecretă din 5 mai 1941, semnată de către generalul Jukov, prin care
Armata Roşie urma să atace România în ziua de 12 iulie 1941. El explicăfaptul că armata sovietică era pregătită, în 1941, pentru atac şi nu pentruapărare. Stalin dorea să atace Germania, în timp ce aceasta lupta înOccident. Atacul german i-a surprins pesovietici, iar marile lor înfrângeri din primaparte a războiului nu s-au datorat nici lipseide pregătire, nici lipsei de armament şi niciincompetenţei, ci doar faptului că toatestrategiile şi dispozitivele erau pregătitepentru atac şi nu pentru apărare97.
Viktor Suvorov98 (n. 1947), defector al K.G.B. care adezvăluit intenţia U.R.S.S. de a ataca România, în iulie1941.
97 Vezi şi Vladimir Alexe, op. cit., p. 74.98http://s644.beta.photobucket.com/login?returnUrl=%2Fuser%2FVeniamin_photo%2Factivity%3Fview%3Dslideshow, pe 8 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 162/365
162
În următoarele două luni, România va mai suferi două amputăriteritoriale99. După evacuarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi aŢinutului Herţa, Germania a considerat că este momentul potrivit pentru a
satisface aspiraţiile revizioniste ale Bulgariei, principalul ei punct de sprijin în Balcani şi ale Ungariei, pe cale paşnică, fără transformarea ţării înteatru de război.
Slăbirea României, fără însă ca ea să piardă zonele agricole,petrolifere şi ieşirea la mare, uşurau sarcina controlării ţării de cătregermani şi îi ofereau lui Hitler monede de schimb faţă de toate părţileimplicate în disputele teritoriale din spaţiul românesc. Unii vor firecompensaţi pentru promovarea politicii revizioniste şi progermane, alţiivor fi stimulaţi să lupte alături de Germania pentru a merita săredobândească ceea ce au pierdut.
La 15 iulie 1940, Hitler i-a scris regelui Carol al II-lea cerându-i săadmită concesii teritoriale în favoarea Ungariei şi Bulgariei. În scrisoarese arăta: „Evenimentele, ca şi unele consultărideterminate de ele, numi-au îngăduit până azi să vă exprim opiniile mele despre propunerile pecare Maiestatea Voastră mi le-a comunicat. Trebuie să vă rog să admiteţi
că situaţia extraordinară şi pericolele pe care le prezintă constituieexplicaţia absolutei francheţi a gândurilor pe care doresc să le exprim.L-am informat pe Duce despre această scrisoare.
Există două posibilităţi pentru întâmpinarea chestiunilorcontroversate care produc îngrijorare Maiestăţii Voastre şi întregiiRomânii:
1. O abordare tactică, aceasta însemnând să se încerce a sesalva ceea ce poate fi salvat printr-o adaptare cu abilitate la împrejurări,
pe măsură ce se produc.2. Procedeul unei decizii fundamentale, în căutarea unei soluţii
definitive şi îndeplinirea acestei decizii, chiar cu riscul unor sacrificii. În privinţa primului mod de a proceda, Maiestate, sunt absolut
incapabil să afirm ceva. Întreaga mea viaţă am fost un om al deciziilorfundamentale şi numai de la acestea aştept succese decisive. Orice
99 Vezi şi Alexandru D. Duţu, Secvenţe din „filmul“ calvarului românesc , în „Dosareleistoriei“, An V, nr. 6 (46), 2000, pp. 55-60.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 163/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 164/365
164
revendicărilor ei, ci este gata să le negocieze pe baza unui compromisechitabil.
Îmi permit acum să schiţez foarte pe scurt Maiestăţii Voastre
atitudinea adoptată de Germania:Reichul german nu are interese teritoriale la est de linia care
separă sferele de interese germane şi ruse, sau la est de Slovacia şi defrontierele germano-ungară şi germano-iugoslavă, sau la sud defrontierele germano-iugoslavă şi germano-italiană. Interesele lui politicedincolo de aceste frontiere îşi află împlinirea din belşug prin stabilireaunei colaborări prieteneşti în toate domeniile cu naţiunile care locuiescacolo. Acelaşi lucru este valabil şi pentru interesele economice aleGermaniei. În consecinţă, Germania nu are interese teritoriale nici înUngaria, nici în România, nici în Bulgaria. Ea are legături de prietenie,dintre care cele cu Ungaria şi cu Bulgaria datează şi sunt cultivate demult timp.
Propunerea României de a manifesta în viitor o atitudineprietenoasă faţă de Germania desigur că nu poate fi decât salutată decătre Germania, cu atât mai mult cu cât în trecut şi până foarte recent,
aşa cum a fost stabilit categoric din documentele descoperite, atitudineapoliticii române oficiale faţă de Germania din păcate a fost, în orice caz,nu tocmai prietenoasă, ba mai degrabă cu totul ostilă. Raţiunile acesteia,trebuie s-o spun, îmi sunt de neînţeles, în măsura în care se iau înconsiderare factori politici constatabili. Consecinţele finale ale acesteiatitudini au fost mai mult în detrimentul României însăşi decât alGermaniei. Dacă Germania, în pofida acestei situaţii, are dorinţa sincerăde a aduce o contribuţie la menţinerea păcii în toate aceste ţări, aceasta
se explică prin faptul că ea este mânată în primul rând şi de un intereseconomic lesne de înţeles. Eu am făcut însă şi guvernului ungarurmătoarea declaraţie clară:
În eventualitatea că nu ar exista nici o posibilitate de înţelegerepaşnică între România, Ungaria şi Bulgaria, Germania, la rândul ei, arputea anunţa în mod clar de acum înainte ea se va dezinteresa total faţăde viitoarea evoluţie în sud-estul Europei. Reichul german este destul de
puternic spre a se proteja el însuşi cu promptitudine şi prin propria forţă împotriva ameninţării oricărei agresiuni. Totuşi, eu nu voi permite
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 165/365
165
niciodată ca Wehrmachtul german să fie angrenat într-un conflict pentruchestiuni care sunt absolut disproporţionate cu jertfele cerute de unrăzboi. Dacă România, Ungaria şi Bulgaria consideră că nu pot ajunge la
o înţelegere, convingerea mea este că această atitudine nu va aducebeneficii nici uneia dintre aceste ţări, ci, din contră, le va aduce pedeapsatuturor. În acest caz nu mă simt chemat să întreprind ceva spre a ţine subcontrol evoluţia viitoare. Situaţia militară a Reichului s-a dezvoltat atât defavorabil, încât ne permite ca la nevoie să renunţăm chiar la livrările depetrol, cu toate că aceasta ar însemna anumite privaţiuni. Cum am spusdeja, am putea accepta aceasta ca un sacrificiu; totuşi, ar fi mai puţincostisitor decât implicarea Reichului în conflicte care există numai dincauză că ceilalţi participanţi nu pot ajunge la concluzia că trebuie săpermită raţiuni juste să prevaleze asupra pasiunilor şi emoţiilor. Oricemod de a raţiona just trebuie să ducă la recunoaşerea faptului că, cutimpul, o revizuire a devenit inevitabilă şi că această revizuire cu cât seproduce mai devreme, cu atât mai mari vor fi foloasele ei. Atâta timp câtnu s-a ajuns la o reglementare rezonabilă a tuturor chestiunilor pendinte
între România, Ungaria şi Bulgaria, nu va exista nici un sens în
exploatarea de către Germania a posibilităţilor unei colaborări mai strânseşi în asumarea, în funcţie de posibilităţi, a unor obligaţii maicuprinzătoare.
Dacă Maiestatea Voastră ar fi acum în măsură să revadă punctulde vedere al României în acest sens ar fi dispus să mă informeze despreaceasta, aş face imediat cunoscut lui Mussolini acest fapt, ca şiguvernelor ungar şi bulgar. Dacă, pe de altă parte, Maiestatea Voastră arconsidera că nu poate fi de acord cu modul meu de a raţiona, eu nu îl voi
mai continua în viitor, ci, pur şi simplu, voi informa guvernele ungar şibulgar că guvernul german, la rândul lui, nu vede calea pe care ar puteaporni la soluţionarea acestor probleme. Dacă totuşi ar fi posibil să seajungă la o reglementare satisfăcătoare între cele trei ţări printr-oasemenea atitudine, aceasta ar însemna, pentru fericirea şi viitorul tuturorcelor interesaţi, mai mult decât orice presupus succes tactic de moment,care, mai devreme sau mai târziu, ar duce inevitabil la noi crize”100.
100 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 681, c. 875-879.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 166/365
166
Scrisoarea lui Hitler prezintă o serie de realităţi, dintre care sedetaşează ostilitatea manifestată în trecut de România faţă de Germania,arătând că ea a fost mai dăunătoare României decât Germaniei. Privită în
perspectivă istorică, scrisoarea ne apare ca fiind sinceră, cu ideileformulate fără ocolişuri. Interesele economice germane în regiune suntrecunoscute, la fel şi existenţa sferelor de dominaţie germană şisovietică. Hitler recunoştea că interesele economice germane în sud-estul Europei sunt cauza pentru care el dorea pacea în regiune şipropunea României cesiuni teritoriale prin bună înţelegere. AtitudineaGermaniei nu este idealizată, ci prezentată în lumina ei reală. Prietenia
istorică a Germaniei cu inamicii României, Ungaria şi Bulgaria, esterecunoscută.
Începând din anul 1920, mai ales în perioada interbelică,contestarea vehementă a Tratatului de la Trianon a fost ridicată de clasapolitică de la Budapesta la rang de politică de stat. La sfârşitul deceniuluial patrulea, s-a ivit ocazia istorică a revanşei Ungariei în faţa României,cel puţin parţial. Pierderea N-E Transilvaniei s-a produs ca urmare a unei
intense activităţi politice revizioniste a Ungariei, întinsă pe o lungăperioadă de timp. Ambasada Ungariei din Bucureşti a urmărit cu atenţie şia raportat pulsul evenimentelor din România şi evoluţia relaţiilor eiinternaţionale. În 17 aprilie 1939, de la Bucureşti, ambasadorul Ungariei,Bárdossy Lászl ó, transmitea ministrului de Externe al Ungariei, CsákyIstván, asupra politicii externe româneşti în contextul desfăşurării crizeipolitico-diplomatice internaţionale. Printre altele, privitor la primejdiile carepândeau România, în raport se arăta: „Pericolul constă nu numai în faptulcă România este înconjurată din trei părţi de state care revendică câte oparte a teritoriului ei, dar şi datorită faptului că puterile Axei au neapăratănevoie, în caz de război, de bogăţiile naturale româneşti, îndeosebi, şi înprimul rând de petrol, statele democratice fiind interesate tocmai deaceea să împiedice Axa să obţină bogăţiile naturale româneşti. În faţapericolelor rezultate din situaţia de mai sus, România nu are nici maiaproape, nici mai departe vreun aliat care să-i poată oferi o apărare
sigură. Până în ultimul moment guvernul român aproape nici nu a realizat
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 167/365
167
pericolul acestei situaţii şi până nu de mult trăise cu iluzia că în parteaestică a Europei ar putea juca rolul unei quasi mari puteri”101.
În acelaşi context, este interesant de văzut cum percepeau
americanii disputa pentru controlul petrolului românesc. Într-o notă aDepartamentului de Stat, din 31 ianuarie 1940, se arăta: „În ultimelecâteva zile o adevărată luptă pentru supremaţie a avut loc între Aliaţi şiGermania cu privire la vânzarea şi dreptul de a dispune de petrolulromânesc. Britanicii fac mari presiuni asupra României pentru a împiedicaorice sporire a cantităţii de petrol românesc vândut Germaniei şi pentru areduce această cantitate, dacă este posibil. Germanii încearcă să
sporească cantitatea disponibilă şi, după cât se pare, câştigă primarundă. Britanicii sunt în mod deschis preocupaţi de situaţie, dar nu augăsit mijloace eficace de contrapresiune. Se pretinde că România ar dorisă accepte cererile din ce în ce mai mari de petrol ale Germaniei, în partede teama unor procedee mai agresive germane şi în parte pentru căGermania (spre deosebire de Aliaţi) aprovizionează în prezent Româniacu material de război necesar urgent. Britanicii sunt în căutare decontramăsuri care să fie eficace şi care totuşi să nu împingă România pe
orbita germană (...)”102.La nivelul anului 1940, opinia publică europeană era în mare
măsură de partea Ungariei în formularea revendicărilor ei. Aceasta sedatora în mare parte Germaniei şi Italiei, care sprijineau cu orice prilejpunctele maghiare de vedere, privitor la apartenenţa de drept aTransilvaniei la Ungaria. În S.U.A., emigranţii proveniţi din Ungaria eraunumeroşi şi influenţi. De două decenii, întreaga suflare maghiară eraracordată la idealul naţional suprem: refacerea Ungariei Mari, sau cât maimult din cât a stăpânit ea. Guvernul de la Budapesta, ca şi emigraţiaungurească, au reuşit să convingă o mare parte a opiniei publiceinternaţionale că Ungariei i s-a făcut o mare nedreptate la Trianon şi că
întregul echilibru central european a fost destabilizat prin amputareaUngariei. Rolul civilizator al ungurilor pentru iugoslavi, români şi alteneamuri din fosta monarhie Austro-Ungaria a fost supraevaluat.
101 A.N.R., colecţia Microfilme Ungaria, rola 50, c. 130-132.102 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. 270-271.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 168/365
168
Guvernele ţărilor revizioniste au împărtăşit această poziţie, încă dindeceniul al treilea. Refacerea şi întărirea Germaniei şi a Uniunii Sovietice,ajunse în fruntea puterilor Europei, ca şi întărirea economico-militară a
Italiei, a încurajat trecerea diplomaţiei maghiare la acţiune pentrurefacerea teritoriilor pierdute după Primul Război Mondial. Dintre acestea,Transilvania era perla mult dorită. Înfrângerea în Primul Război Mondial,ocupaţia militară română şi eşecul Ungariei la Trianon, au făcut capoporul maghiar şi clasa lui politică să se mobilizeze exemplar. Toatestrategiile guvernului, a opoziţiei, a emigraţiei, erau coordonate şi aveauca ţel principal acest efort de refacere a Ungariei Mari. În deceniile trei şipatru, diplomaţia maghiară obţinuse succese importante şi Ungaria eravăzută de către ţările Axei ca fiind un aliat fidel, chiar dacă nu ofereadecât o armată mică şi un teritoriu cu importanţă strategică limitată.Ungurii erau însă utili Axei şi prin prezenţa lor în număr important înRomânia, Iugoslavia, Cehoslovacia, Ucraina. Minorităţile naţionale aureprezentat totdeauna o forţă în slujba puterilor, pentru penetrarea şisupunerea statelor naţionale, sau pentru dezmembrarea lor. Fenomenulare numeroase exemplificări în Europa Centrală şi de Sud-est. Din acest
punct de vedere, minorităţile maghiare din ţările amintite au sprijinit dinplin acţiunile de subminare a statelor naţionale unitare, sau federative încare trăiesc. Exemplele nu se rezumă doar la perioada interbelică, ci şi laperioada de final a Războiului Rece şi a celei postcomuniste, la care nune referim în volumul de faţă. Încă din primăvara anului 1939, autorităţileromâneşti constataseră că ungurii se mobilizează deghizat103. Încuvântarea ţinută în 29 martie 1939, în faţa Consiliului Superior alFrontului Renaşterii Naţionale, primul-ministru Armand Călinescu arăta:„(...) Cu toată atitudinea corectă observată de guvernul român încă la 14martie suntem informaţi şi constatăm că armata ungară continuă cuintensitate mobilizarea şi că cinci corpuri sunt concentrate chiar lafrontiera României, în dreptul Someşului şi al Mureşului. Ce rost puteaavea această masivă concentrare de forţe după ce Rusia Subcarpaticăfusese ocupată fără nici o stânjenire din partea noastră? Ce se urmărea?
103 Cristian Troncotă, Serviciile de informaţii ale armatei române şi apărarea graniţelorRomâniei Mari , în „Dosarele istoriei“, An V, nr. 6 (46), 2000, p. 47.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 169/365
169
Acţiunea din nord, prin însăşi natura ei, atitudinea agresivă a preseimaghiare şi a postului de radio din Budapesta, concentrarea denumeroase trupe la graniţa României, toate erau de natură să inspire o
legitimă îngrijorare” 104. În paralel, Ungaria urmărea cu multă atenţie evoluţiile politicii
externe a României. În 10 iunie 1939, de la Bucureşti, ambasadorulUngariei, Bárdossy László, a expediat un raport către ministrul deExterne, Csáky István, în care, pornind de la un raport al ministruluiGrigore Gafencu, făcea o analiză pertinentă a situaţiei internaţionale aRomâniei şi apoziţiei României faţă de puterile europene. Ambasadorulera nu numai deţinătorul unor date exacte, dar şi un fin analist105.
Constatarea ambasadorului Ungariei la Bucureşti, desprinsă dindiscursul lui Grigore Gafencu, privitoare la dorinţa României de a se
înţelege cu vecinii era una reală. Unii istorici, mai ales sovietici, au afirmatcă România a fost inactivă diplomatic în vara anului 1939 şi prin aceastaa contribuit la nesoluţionarea raporturilor ei internaţionale, cu vecinii şi cumarile puteri, ceea ce a condus la evenimentele din vara anului 1940 şi laimplicarea în război a ţărilor est-europene, sperând ca la finalul lui să-şi
soluţioneze problemele. Contrar acestor afirmaţii repetate, guvernul de laBucureşti a întreprins o serie de măsuri diplomatice, menite săpreîntâmpine escaladarea tensiunilor regionale, dar fără succes. Chiar înaugust 1939, guvernul Armand Călinescu a propus Ungariei un tratat deneagresiune. Imediat după aceea, în 27 august, guvernul român ainformat Berlinul că în cazul iminentului conflict germano-polonez,România va rămâne neutră. Ca urmare, ministrul german la Bucureşti,Fabricius, a cerut României să oprească tranzitul de armament cătrePolonia, lucru pe care România nu l-a acceptat106.
În ziua de 29 august 1940, la invitaţia guvernelor Germaniei şiItaliei, o delegaţie română condusă de către ministrul de Externe, MihailManoilescu, a sosit la Viena. La Palatul Belvedere, Joachim von
104 „Universul”, an 56, nr. 86, din 29 martie 1939.105 A.N.R., colecţia Microfilme Ungaria, rola 50, c. 93-96.106 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX , Editura Paideia,Bucureşti, 1999, p. 367.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 170/365
170
Ribbentrop i-a cerut lui Manoilescu să solicite imediat guvernului românaprobarea unui „arbitraj” germano-italian, cu participare română şiungară, până la ora 8 seara. Mihail Manoilescu a replicat că guvernul
României nu a cerut nici un arbitraj şi nici nu va accepta vreun arbitraj.Ribbentrop a spus că, în acest caz, va avea loc un atac concomitentdinspre vest şi dinspre est, al Ungariei şi al Uniunii Sovietice, împotrivaRomâniei şi în câteva zile România va înceta să mai existe. El a mai spuscă Germania nu mai poate face presiuni asupra Ungariei, care urma săintre a doua zi în război împotriva României. El cerea Bucureştilor să nuconsidere acest lucru un bluf, pentru că Führerul nu face bluf. Ministrulitalian de Externe, Galeazzo Ciano, a declarat apoi că şi el este
împuternicit de Ducele Benito Mussolini să declare că, în situaţia în careRomânia nu se supunea arbitrajului, s-ar crea dificultăţi Axei şi Româniaar fi fost considerată printre duşmanii acesteia. Mihail Manoilescu, cutoate că nu era avizat de modul în care se derula planul germano-italiano-ungar, a vorbit despre oportunitatea arbitrajului, a întrebat cum sevor desfăşura şedinţele de arbitraj, ce se va aborda din punctul de vedereal teritoriului, al componenţei populaţiei, al eventualului schimb de
populaţie, normele de judecată a problematicii şi a ridicat problemaeventualităţii în care arbitrii ar dori ca rezultatul final al acţiunii să ducă lao Ungarie fără nici un român şi o Românie fără niciun ungur. Ribbentropşi Ciano s-au referit apoi la suprafaţa care trebuia cedată de cătreRomânia, Ribbentrop arătând că schimbul de populaţie era dificil derealizat, viitoarea frontieră neputând fi pur etnică. Tot Ribbentrop a spuscă România va ceda o suprafaţă cuprinsă între 25.000 kmp, cât aacceptat România să cedeze şi 68.000 kmp, cât cerea Ungaria. În cursulnopţii, Ribbentrop a recunoscut că România nu a acceptat niciodată săcedeze 25.000 kmp şi nici altă suprafaţă. Manoilescu a precizat căRomânia nu a vorbit niciodată de aşa ceva, la care, Ribbentrop a spuscă, în acest caz, va fi război şi România va pierde toată Transilvania.Mihail Manoilescu se afla sub o presiune foarte mare, fără să poată sădiscute cu regele său şi cu guvernul român. El a încercat să câştige timp,propunând înlocuirea arbitrajului cu o mediaţiune. În acest caz, Germania
şi Italia urmau să comunice cesiunea teritorială preconizată pentru
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 171/365
171
România, iar regele, Consiliul de Coroană şi guvernul României urmau să judece pe baza unei situaţii concrete şi nu în condiţiile nebulozităţiidiscuţiilor din acel moment. „Arbitrii” au intervenit în discuţie arătând că
România este un stat totalitar şi consultarea guvernului nu este necesară,iar dacă România nu acceptă arbitrajul, în cursul acelei zile, sau a nopţiide 29 spre 30 august, urma să fie atacată concomitent de Ungaria şi de
Uniunea Sovietică, urmând sfârşitul ţării.Ribbentrop şi Ciano au repetat, în cursuldiscuţiilor, de mai multe ori, această frază.Mihail Manoilescu şi Valer Pop* au afirmat postfactum că „arbitrii” au vorbit mereu despreatacul concomitent sovieto-ungar împotrivaRomâniei** ca despre o acţiune hotărâtă deja.
Ministrul de Externe, Mihail Manoilescu107 (1891-1950), celcare a leşinat la vederea noii hărţi a Transilvaniei, trasată decătre artizanii Dictatului de la Viena.
De altfel, încă de la nivelul anului 1939 se cristalizaserăcooperările sovieto-maghiaro-bulgare pentru o acţiune militară împotrivaRomâniei, în scopul dezmembrării ei şi alipirii de teritorii de către cele treiţări. În ciuda resentimentelor lui Horthy faţă de bolşevici şi faţă de evrei,el l-a rechemat din pensie pe generalul Henrik Werth, care a comandat, laordinele luiv Bella Kun, în anul 1919, trupe ungare pe văile Someşului şiMureşului şi l-a numit şeful Statului-Major al Honved.
Ulterior, Horthy l-a folosit ca mijlocitor în relaţia cu Stalin, pentru
încheierea unei alianţe împotriva României. În acest scop, generalulHenrik Werth alcătuise mai multe proiecte. Încă din prima parte a anului
* Valer Pop (1892-1958) a fost om politic liberal, fost ministru de Justiţie în guverneleNicolae Iorga şi Gheorghe Tătărescu. După cel de-al Doilea Război Mondial, în cadrulComisiei pentru studiul problemelor păcii, a elaborat un întins studiu care a stat la bazacărţii editată de către Nicolae Mareş sub titlul Bătălia pentru Ardeal .** O astfel de acţiune s-a desfăşurat în România, în decembrie 1989, sub forma uneiagresiuni diversionist-teroristă îndreptată împotriva conducerii de atunci a României.107 http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/sa-fie-clonat-inviat-reinventat-mihail-manoilescu/, pe8 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 172/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 173/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 174/365
174
Această sentinţă nesocoteşte principiul naţionalităţilor şiconcepţiile cele mai elementare de drept, creând în Europa Orientală unfocar de nelinişte care va fi un izvor de permanentă tulburare a păcii.
Solicit excelenţei voastre să binevoiţi a anula această sentinţă şi îmi voi permite să vă supun în curând un memoriu pentru motivareaacestei cereri. Transilvania, Banatul şi poporul român nu vor acceptaniciodată această hotărâre care s-a adus fără consultarea sa”111.
Protestul a fost trimis şi generalului Ion Antonescu, după venireaacestuia la putere. Pe această linie, după cum vom mai arăta,conducătorul statului a militat activ.
Dialogul româno-ungar pe problema Transilvaniei a rămas de
permanentă actualitate şi nu se anticipează dispariţia lui nici dupăeventuala menţinere pentru o perioadă medie sau lungă a unităţiieuropene, atâta timp cât conştiinţa naţională nu dispare şi cât timp statelesunt principalele susţinătoare ale naţiunilor 112.
Ultima amputare teritorială a României, în anul 1940, a fost sudulDobrogei, respectiv judeţele Caliacra şi Durostor, cunoscute sub numelede Cadrilater. Ele au fost un teritoriu disputat, ca multe altele din „butoiulde pulbere al Europei”. În antichitate, a fost spaţiu locuit de geţi,
încorporaţi în prima parte a sec. I d.H. Imperiului roman şi supuşiprocesului de romanizare. După retragerea stăpânirii romane din zonă,au avut loc procese etnodemografice care au complicat situaţia etnică aprovinciei. Slavi, bulgari, tătari, otomani, ruşi schismatici (lipoveni), evrei,greci şi alte etnii au trecut cu toţii sau au rămas definitiv în aceastăregiune. După scindarea Imperiului roman, Dobrogea a fost încorporatăImperiului Bizantin, apoi a făcut parte din cele două ţarate bulgare şi dinImperiul otoman. A existat o perioadă când Dobrogea s-a bucurat de o
dezvoltare autonomă, sub conducerea unor dinastii locale. Ea şi-a păstratunitatea în cadrul statelor din care a făcut parte, până la 1388, când a
111 Ardeleanu, Ion, Vasile Arimia, Mircea Muşat, coordonatori, 23 August 1944.Documente. 1939-1943, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 104.112 Privitor la legitimitatea apartenenţei Transilvaniei la România şi la discursul politicactual pe această temă, vezi Florin Constantiniu, Legitimitatea istorică a statului naţionalunitar român, Constantin Mirescu, Trianonul, veşnicirea dreptăţii naţionale româneşti şi
Călin Morar Vulcu, Trianonul în discursul politic actual , în „Dosarele istoriei”, An V, nr. 6(46), 2000.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 175/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 176/365
176
cuprinzând şi şapte anexe, care prevedea retrocedarea Cadrilaterului.Astfel, prin voinţa lui Hitler şi a lui Stalin, Bulgaria a avut câştig de cauză
în faţa României.
10.000 de familii de români înregistrate oficial, aşezate înCadrilater în perioada interbelică, au trebuit să fie evacuate. Era o acţiunede purificare etnică. 140.000 de români au părăsit Cadrilaterul, iar înreplică, 63.000 de bulgari au fost alungaţi din judeţele Tulcea şiConstanţa. În regiunea Vidin-Timoc, au continuat să trăiască, subautoritatea statului bulgar, alţi 100.000 de români, lipsiţi de drepturi şisupuşi unui intens proces de deznaţionalizare. În perioada 1919-1940,bandele teroriste bulgare ale comitagiilor treceau frontiera în Cadrilater în
mod repetat şi se dedau la jafuri şi asasinate împotriva populaţiei de etnieromână şi turcă, cu asentimentul şi sprijinul guvernului Bulgariei, dar,uneori, şi cu sprijinul unor cetăţeni români de etnie bulgară. Ele erau
Modalităţile de punere în aplicare ale acestui articol formează obiectul unui Acord special între înaltele părţi contractante.Articolul II – Pe baza tratatului de faţă, înaltele părţi contractante declară, în mod solemn,frontiera stabilită între ele ca fiind definitivă şi perpetuă.Fiecare dintre înaltele părţi contractante declară în mod solemn să nu mai formulezeniciodată vreo pretenţiune de ordin teritorial împotriva celeilalte părţi contractante.Articolul III – Înaltele părţi contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de treiluni cu începere de la schimbul obligatoriu dintre supuşii români de origine etnică bulgară din judeţele Tulcea şi Constanţa (acestea din urmă în delimitarea dinainte de 14 iunie 1925) şisupuşii români de origine etnică română din judeţele Durostor şi Caliacra. Întrucât priveşte supuşii români de origine etnică bulgară şi supuşii bulgari de origine etnicăromână din alte regiuni ale României şi ale Bulgariei, imigrarea acestora în ţara lor deafinitate etnică rămâne facultativă, într-un termen de un an cu începere de la schimbulinstrumentelor de ratificare ale tratatului de faţă.
S-a convenit, totuşi, că guvernul român va putea decreta emigrarea obligatorie în Bulgaria aunui număr de supuşi români de origine etnică bulgară egal cu acela al supuşilor bulgari deorigine etnică română, ce şi-ar fi exercitat facultatea de a emigra potrivit aliniatului precedent,guvernul bulgar angajându-se a primi pe teritoriul său pe zişii supuşi români de origine etnicăbulgară. În mod reciproc, guvernul bulgar va putea decreta emigrarea obligatorie în Româniaa unui număr de supuşi bulgari de origine etnică română egal cu acela al supuşilor români deorigine etnică bulgară care şi-ar fi exercitat facultatea de a emigra în conformitate cu aliniatulal doilea al articolului de faţă, guvernul român angajându-se a-i primi pe teritoriul său.Chestiunile tehnice referitoare la transferul de populaţiuni fac obiectul unui Acord special între înaltele părţi contractante (...)” Apud Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, România după
Marea Unire, vol. II, partea a II-a, noiembrie 1933 – septembrie 1940, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1988, pp. 1.289-1.290.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 177/365
177
îndreptate în special împotriva funcţionarilor şi a militarilor 113. Societateaculturală a macedo-românilor a protestat pe lângă regele Carol al II-lea,cerându-i să nu admită cedarea teritoriului de sud al Dobrogei, dar
suveranul nu i-a mai putut ajuta. Contextul politic internaţional evolua într-o direcţie perdantă pentru România114.
Ascensiunea la putere a generalului Ion Antonescu
La 6 iunie 1940, generalului Ion Antonescu i s-a aprobat demisiadin armată. Avea 58 de ani, o carieră bogată, plină de succeseprofesionale şi de prestigiu. Demisia era reacţia unei personalităţi
puternice în faţa eşecului politicii interne şi externe româneşti. În acelaşitimp, ea a fost văzută de cercurile regale ca o posibilă intenţie ageneralului de a intra în politică. Acest fapt ar fi putut deveni periculospentru putere. După mari insistenţe, la 1 iulie 1940, a fost primit înaudienţă de către rege, căruia i-a prezentat situaţia dezastruoasă a ţării şis-a arătat contrariat de măsurile nechibzuite care se luau. El şi-a oferitserviciile pentru salvarea României, dar, în acelaşi timp, i-a înmânat
suveranului o scrisoare prin care îl învinovăţea de prăbuşirea României.El scria că este dispus să-şi asume responsabilitatea pentru a „schimbaimediat oamenii şi sistemul”. Regele a ordonat arestarea generalului, faptcare a avut loc la vila sa de la Predeal. Reacţia regelui a fost înconformitate cu deruta generală în care se găsea întreaga clasă politică aRomâniei, aflată în plin proces de dezmembrare. Ministrul Germaniei laBucureşti a intervenit pentru eliberarea lui Ion Antonescu. La 11 iulie
1940, generalul a fost scos din penitenciar şi mutat cu domiciliu forţat laMănăstirea Bistriţa (comuna Costeşti, judeţul Vâlcea). Acolo a locuit într-oclădire construită de Şcoala militară de subofiţeri. În 17 august 1940, apărăsit locul stabilit şi s-a ascuns, ca urmare a sfaturilor apropiaţilor săi
113 Vezi Valentin Ciorbea, Terorism în Cadrilater (1919-1940), în „Dosarele istoriei”, an.VII, nr. 1 (65), 2002, pp. 41-43.114 Gheorghe Zbuchea, Cadrilater = Dobrogea de Sud , în „Dosarele istoriei”, an. VII, nr. 1(65), 2002, pp. 2-7. Ion I. Nistor, Recuperarea Cadrilaterului , în „Dosarele istoriei”, an. VII,
nr. 1 (65), 2002, pp. 22-27. Petre Otu, Cum am pierdut Cadrilaterul ?, în „Dosareleistoriei”, an. VII, nr. 1 (65), 2002, pp. 54-59.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 178/365
178
care îl avertizau că ar putea fi asasinat din voinţa camarilei. Încordărileerau amplificate şi de faptul că în sânul armatei, instituţia menită săasigure echilibrul naţional, se manifestau dezordini şi în condiţiile în care
în exterior ţara nu mai avea nici un sprijin. Avea în schimb trei vecini ostilipână la duşmănie, care doreau revanşe istorice şi o putere europeană,Germania, nemulţumită de linia politică promovată în perioada anterioarăde către România şi dornică să controleze resursele româneşti, strictnecesare ambiţioaselor ei proiecte de viitor. Teritoriul României oferea şiel importante facilităţi: căi terestre, fluviale, maritime şi aeriene denavigaţie şi vecinătate directă cu Uniunea Sovietică. În interiorul ţării,
clasa politică era dezbinată. Mişcarea Legionară se bucura de un sprijinfoarte mare din partea unei importante părţi a poporului şi era îndepărtatăde ani de zile de putere prin mijloace nedemocratice, încă înainte ca easă încalce legea, „la rândul ei”, organizând cunoscutele atentate.Opoziţia, în frunte cu Iuliu Maniu, nu se implica, preferând expectativa şicritica la adresa regelui şi a guvernelor. În armată, erau foarte marinemulţumiri, care au condus chiar la acţiuni ostile guvernului, regelui şicamarilei, fapte nemaiîntâlnite în perioada interbelică, într-o armatăcaracterizată printr-un înalt nivel de pregătire profesională, morală şipatriotică, devotată regelui şi ţării.
În toamna anului 1940, România avea să ajungă sub conducereageneralului Ion Antonescu şi sub control militar german, într-un moment
în care se găsea într-o situaţie foarte grea. Pe scurt, această situaţie seprezenta astfel. După cesiunile teritoriale către vecini, populaţia ţării secompunea din 14 milioane de locuitori, dintre care 11 milioane erau ţărani
umili, cu şcoală puţină sau fără şcoală, oricum cu un orizont limitat decunoştinţe, foarte săraci, trăind într-o lume fără infrastructuri, fărăasistenţă medicală şi care nu se bucuraseră de nici o binefacere ademocraţiei. Nu fuseseră niciodată reprezentaţi în Parlament, iar celelaltelibertăţi nu le erau accesibile. Unde să călătorească? Erau bucuroşi săaibă ce mânca fără să acumuleze datorii. Libertatea cuvântului? La ce săo folosească? Această majoritate nu a fost deranjată de către regimul
politic antonescian şi nici de către germani. Din celelalte trei milioane de
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 179/365
179
locuitori, de la oraşe, în jur de două milioane erau minorităţi naţionale.Dintre acestea, ungurii şi germanii au fost mulţumiţi de venirea la putere aregimului antonescian, filogerman. Evreii bogaţi erau nemulţumiţi de
regimul Antonescu, nefavorabil marilor aranjamente, adeseori făcute lalimita legii, sau chiar pe lângă lege, sub protecţia camarilei sau aguvernelor filosemite. Evreii de rând erau în marea majoritate comunişti şierau total nemulţumiţi de noul regim politic. Ei luptau din răsputeri
împotriva guvernului antonescian, sperând în victoria Uniunii Sovietice şi în schimbarea regimului politic din România. Clasa politică era, în mareparte, coruptă. Regele şi guvernanţii erau compromişi, mai ales din cauza
sângelui vărsat şi a încălcării legilor, indiferent de motivaţie. Democraţiaexista realmente numai pe hârtie*. Interesele naţionale erau respectate şiapărate doar în măsura în care se potriveau intereselor personale.
Finalizarea procesului de reorientare politicăa României. Politica regimului Ion Antonescu
Prăbuşirea României Mari, imposibilitatea asigurării securităţiinaţionale şi pericolul unor noi rapturi teritoriale care să conducă ladesfiinţarea statului naţional român, au condus la falimentul dictaturiiregale. Urmările s-au succedat în lanţ. La 4 septembrie 1940, guvernulIon Gigurtu a demisionat. Disperat, regele i-a predat puterea lui IonAntonescu, ajuns singurul personaj politico-militar apreciat ca fiindcapabil, prin prestigiul şi calităţile sale, să realizeze coeziunea energiilornaţionale şi să construiască o nouă strategie de securitate şi noi alianţe
internaţionale. Regele îl socotise pe Antonescu un adversar periculos.După pierderea părţii din Transilvania, cedată prin Dictatul de la
Viena, Carol al II-lea l-a căutat pe Ion Antonescu, prin intermediul luiValeriu Pop, l-a primit în audienţă pe 3 septembrie 1940 şi i-a oferitguvernarea ţării. În memoriile sale, Valeriu Pop susţine că el i-ar fi propus
* Una dintre marile manipulări promovate în România, după lovitura de stat din decembrie
1989, de către cei care încercau politica „dării ceasului înapoi”, a fost cea care prezenta întermeni laudativi exageraţi „democraţia” românească interbelică.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 180/365
180
regelui să-i ofere guvernarea lui Antonescu115. Generalul s-a lăsat rugat.Carol al II-lea a avut tăria, chiar dacă într-un moment de mare restrişte,de a oferi puterea unuia dintre adversarii săi, pe care îl şi întemniţase.
Îndemnul regal rămâne un model: „Antonescu, nu poţi refuza puterea. Tueşti un patriot. Numai ţie pot să-ţi las ţara. Te-am considerat întotdeaunaultima mea rezervă. Timpul tău a sosit”116. Când l-a ales pe IonAntonescu să guverneze ţara, regele s-a gândit deopotrivă la necesităţileinterne, cât şi la cele externe, dar şi la salvarea monarhiei. Este dereamintit că, la 10 februarie 1938, când a intrat în guvern, Ion Antonescua pus condiţia ca România să nu se apropie de Germania. De asemenea,
pe parcursul întâlnirilor sale politice cu diferite personalităţi, se arătase unsprijinitor convins al Antantei. Această poziţie va fi menţinută până cândsistemul de securitate colectivă s-a năruit, garanţiile Franţei şi Angliei nuproduceau nici un efect, iar vecinii s-au înfruptat din teritoriile româneşti.
În aceste condiţii, Antonescu a renunţat la vechiul său angajamentpolitic117.
Ion Antonescu a purtat convorbiri în
zilele şi nopţile dintre 4 şi 6 septembrie1940 cu Iuliu Maniu, cu Constantin (Dinu)Brătianu, cu Horia Sima, conducătorulGărzii de Fier, cu regele, cu ministrulgerman la Bucureşti, Wilhelm Fabricius, cucapii armatei şi serviciilor de informaţii, cualţi oameni politici. Situaţia României erafoarte grea.
Horia Sima118 (1906-1993), conducătorul Gărzii de Fiercare nu a mai urmat linia politică a lui CorneliuCodreanu.
115 Pop Valeriu, Amintiri politice. 1936-1944, Ediţie îngrijită şi prefaţă de Sanda Pop. Cuun cuvânt înainte de Florin Constantiniu, Editura Vestala, Bucureşti, 1999.116 Mircea Ciobanu, Ion Antonescu, mareşal al României (1882-1946), în „Dosareleistoriei“, An VII, nr. 6 (70), 2002, pp. 2-11.117 Vezi şi Sorin Alexandrescu, Puterea inutilă: Ion Antonescu, în „Magazin istoric“, AnulXXXVII, Serie nouă, nr. 4 (433), aprilie 2003, p. 35.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 181/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 182/365
182
În actul pe care l-a semnat, Carol al II-lea nu a inserat cuvântulabdicare, ci a menţionat doar că trece prerogativele regale în sarcinafiului său Mihai, lăsându-şi posibilitatea legală de a reveni pe tron, dacă
situaţia ar mai fi făcut posibil acest lucru. În 7 septembrie, Carol al II-lea a părăsit ţara în condiţii dramatice,
alături de Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu, împreună cu mari valori, înaur, valută, bijuterii şi opere de artă*.
La 14 septembrie 1940, a fost emis Decretul regal nr. 3151,semnat de noul rege Mihai, care stipula că statul român devine statnaţional legionar, iar Mişcarea Legionară a devenit singura mişcarerecunoscută legal în noul stat. Generalul Ion Antonescu a devenit
conducătorul statului legionar, iar Horia Sima, conducător al MişcăriiLegionare120. La ora aceea, Mişcarea Legionară era formaţiunea politicămajoritară, a cărei linie politică părea că triumfă şi era agreată la nivelulmajorităţii întregului continent. Valorile morale pe care le vehicula şi leaplica practic Legiunea erau superioare celor ale partidelor istorice,compromise din cauza corupţiei, promovării intereselor de grup, aserviriifaţă de interesele străine, mai ales franceze şi britanice, ca şi promovării
unui climat nedemocratic în viaţa politică românească.Antonescu şi-a asumat funcţia de conducător al statului submotivaţia că regele este mult prea tânăr şi neformat pentru a conducestatul, iar, pe de altă parte, instituţia monarhică nu trebuia implicată înacţiuni politice fortuite, conjuncturale, imputabile în timp, care seimpuneau în acel moment istoric, dar care puteau compromite instituţiamonarhică. Constituţia din 1938 a fost abrogată. În formarea nouluiguvern, Antonescu a trebuit să ţină cont de o mulţime de factori caremarcau noua situaţie internaţională şi noile condiţii politice interne.Germania controla, împreună cu aliaţii ei, aproape întreaga Europă. Ea
* Legionarii, al căror sânge regele Carol al II-lea îl vărsase în cantităţi mari, i-au pregătitasasinarea în gara Timişoara. Trenul regal urma să fie direcţionat, prin schimbareamacazului, pe o linie înfundată, la capătul căreia un comando urma să-l ucidă pe rege.Carol a fost salvat de un acar, care a schimbat macazul, astfel că trenul a trecut în vitezăprin gară, fiind atins doar de câteva gloanţe.120 Decretul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 214 bis, din 14 septembrie 1940, la p.5414.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 183/365
183
nu mai avea direcţii de extindere decât înspre sud-est (Balcani) şi spreest (Uniunea Sovietică). România era punte de trecere spre ambele zonevizate de politica Germaniei. Din punctul german de vedere, controlul
Berlinului asupra României era indispensabil. A se opune, în acelmoment, acestui interes uriaş al celei mai mari puteri a Europei, aşa cumfăcuse regele Carol al II-lea, ar fi fost un act sinucigaş pentru România. Înacelaşi timp, Germania era singura putere capabilă să oprească procesulde disoluţie a statului naţional român. Dar statul naţional român trebuiasă-i ofere Germaniei motivele pentru a acţiona în această direcţie desalvare a ţării. Germania controla politica externă a Bulgariei şi a
Ungariei, avea relaţii bune cu Uniunea Sovietică şi, la caz de nevoie,avea puterea militară de a frâna expansiunea bolşevicilor. De acest lucrua ajuns să fie convins chiar şi regele Carol al II-lea, care, în ultimele zilede guvernare, la disperare, încercând un ultim colac de salvare, a cerutGermaniei să trimită consilieri militari, iar aceştia au propus guvernuluigerman să ocupe militar România, acţiune respinsă de Hitler. Antonescuse vedea în situaţia de a continua procesul de reorientare politico-
economică a României către Germania, proces început de către regeleCarol al II-lea, mai ales în timpul guvernării Ion Gigurtu. Privită înperspectiva istorică a perioadei 1860-1940, această pendulare aRomâniei între alianţa cu puterile occidentale şi alianţa cu Germania, lăsaimpresia, uneori convingerea, unui stat fără o conduită stabilă înraporturile internaţionale. Această apreciere, des întâlnită în istoriografiaromânească şi străină, trebuie să aibă însă în vedere faptul că România,un stat cu puteri limitate, a fost nevoită mereu să-şi adapteze linia politică
în raport cu cele mai mari puteri ale Europei şi ale lumii. În perspectivăistorică, s-a văzut că şi după încheierea perioadei anilor 1964-1989, cândRomânia a ales o cale independentă, marile puteri au reprimat aceastălinie politică şi au acţionat împotriva României, au dispus asasinareaconducătorilor ei şi au trecut la subordonarea ţării, până la nivelul uneicolonii. Atunci, în 1940, singura soluţie salvatoare pentru conducătorulstatului era alianţa cu Germania. Către această orientare politică externă
l-au sfătuit şi mulţi dintre cei mai importanţi colaboratori, oameni politici ai
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 184/365
184
vremii şi diplomaţi străini. Antonescu fusese educat în spirit anglo-francez. Făcuse academia militară în Franţa. Luptase în Primul RăzboiMondial. Era un anticomunist convins, fapt dovedit practic, prin duritatea
cu care a acţionat în 1918 împotriva unităţilor Armatei Roşii din Moldova,pe care le-a împins peste Prut. Acum însă, cu toate că ştia de tratatulsovieto-german, cunoscut mai târziu sub numele Molotov-Ribbentrop, maipuţin despre anexa lui secretă, singura cale de scoatere a României dinuriaşul impas naţional era alianţa cu Germania. Această soluţie opropunea şi şeful celei mai mari forţe politice din ţară, Horia Sima. Estecert că Ion Antonescu nu a făcut de unul singur pasul către Germania,
chiar dacă avea puterea de decizie necesară. El s-a sfătuit cu toţi factoriiinterni şi externi dispuşi să colaboreze cu el şi cu noul regim din ţară.Presa de pe teritoriul ţării, ca şi jurnaliştii marilor agenţii
internaţionale de presă acreditaţi pentru România, în majoritate evrei,care timp de un deceniu au adus osanale regelui Carol al II-lea şiorientării sale politice, l-au găsit brusc singurul vinovat de dezastrul ţăriipe rege şi au virat laudele către noul conducător al statului *. La fel au
făcut şi majoritatea dintre marii industriaşi şi bancheri, inclusiv foştiiapropiaţi ai regelui Carol al II-lea şi ai camarilei, ca de exemplu NicolaeMalaxa. Antonescu s-a sfătuit cu şefii partidelor istorice, Iuliu Maniu şiDinu Brătianu, fără a-i include în guvern, pentru că aveau reputaţia de a fifost susţinători fără rezerve ai puterilor occidentale, fapt care ar fi iritatstatele Axei. Totuşi, Antonescu i-a respectat şi a inclus în guverntehnicieni din partidele lor. Pe de altă parte, nici Maniu şi nici Brătianu nudoreau să intre la guvernare, pentru a nu-şi risca autoritatea, în momente
atât de grele şi de greu de anticipat în evoluţia lor. Ei au rămas înopoziţie, cu acordul lui Antonescu, care i-a protejat, mai ales pe IuliuManiu, „vânat” de germani, care îl identificaseră ca agent britanic, faptconfirmat indubitabil de cercetările istorice ulterioare. Antonescu i-a avutmereu în vedere pe liderii partidelor istorice ca pe o alternativă la
* Acest modus operandi al presei a funcţionat, după mai multe decenii, în decembrie
1989, când foştii jurnalişti care-i ridicaseră osanale lui Ceauşescu au devenit instantaneucritici acerbi ai fostului conducător şi ai regimului acestuia.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 185/365
185
conducerea ţării. În unele momente, Antonescu s-a arătat chiar dispus săle predea puterea.
Guvernul, format în 10 zile, i-a cuprins, printre alţii, pe Horia Sima,
ca vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, prinţul Mihail Sturza laExterne, Gheorghe N. Leon, la Economie, Mihai (Ică) Antonescu, laConsiliul de onoare etc. Şeful Serviciului Siguranţei Interne a fost numitEugen Cristescu. Majoritatea membrilor guvernului erau legionari şimilitari, oameni de încredere ai generalului Antonescu. Intrarealegionarilor la guvernarea ţării a creat o sciziune importantă în Garda deFier. Înainte de a muri, Corneliu Codreanu a exprimat părerea că
legionarii trebuie să urce la guvernare numai când vor fi foarte binepregătiţi pentru aceasta, din punct de vedere organizatoric, atât la nivelcentral, cât şi în teritoriu. Între noiembrie 1938 şi septembrie 1940, Gardade Fier fusese considerabil slăbită. La nivel central fuseseră asasinaţiCodreanu şi cei mai importanţi 40 de lideri, alte multe sute de legionariimportanţi au fost omorâţi după asasinarea lui Armand Călinescu.Această hemoragie de cadre valoroase slăbise organizatoric partidul.
Când Horia Sima a intrat la guvernare, denumindu-şi mandatul ca fiind„dumnezeiesc”, tatăl lui Corneliu Codreanu şi cei doi fraţi ai căpitanului aupornit o campanie, inclusiv prin presă, împotriva acestei decizii politiceimportante. Ca urmare, legiunea s-a scindat în codreni şi simişti.Sciziunea a slăbit şi ea Garda de Fier. Dispariţia lui Corneliu Codreanus-a dovedit a fi fost irecuperabilă. În timpul rebeliunii legionare, iniţiată desimişti, codrenii s-au poziţionat de partea lui Antonescu*. În prima parte aguvernării sale, Antonescu i-a numit pe legionari „copiii mei”.
Ion Antonescu a legiferat prin decrete. El a încercat să promovezeun tip de stat de drept care nu se baza pe nici o doctrină, ci peobiectivitatea „stării de extremă necesitate”, aşa cum apărea ea dinpunctul de vedere al României. La fel a procedat şi în provinciileromâneşti din Est, reanexate după 22 iunie 1941, sau doar administrate,
* Această sciziune nu a fost suficient cercetată pe baza documentelor din arhivele S.S.I. şi
ale Ministerului de Război, astfel că nu se poate preciza dacă tatăl lui Corneliu Codreanua acţionat din proprie iniţiativă, sau a fost catalizat de alte forţe.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 186/365
186
cum a fost cazul cu Transnistria. În aceste provincii din Est, misiunea lui afost mai dificilă, dat fiind moştenirile bolşevice. Prin reguli dure,Antonescu a încercat să instituie un regim cu o nouă ordine, bazat pe
cinste şi muncă, dreptate, adevăr şi înlăturarea tuturor modelelorintroduse de comunişti121.
Eugen Cristescu122 (1885-1950), un as şi o legendă aculegerii de informaţii.
Noua orientare politică a Românieise baza pe o concepţie simplă, logică şiposibil de pus în practică: România urmasă intre fără rezerve în tabăra Germanieişi să strângă legăturile cu această putere,până la determinarea ei de a da curssolicitărilor în favoarea dezideratelornaţionale româneşti. Războiul mondial
începuse şi era vizibil că el va continua. În
aceste condiţii, resursele şi teritoriul României urmau să joace un rol totmai important, contribuind la creşterea şanselor de refacere a RomânieiMari. Financiar, România urma să aibă venituri sigure şi permanente,Germania achitând produsele româneşti pe care le achiziţiona*. Germaniase angaja de asemenea să înarmeze România cu armament modern,ceea ce era o necesitate stringentă în condiţiile în care războiul segeneraliza şi agresiunea devenise principalul mijloc de exprimare în
121 Vezi şi Pavel Moraru, Bucovina sub regimul Antonescu (1941-1944), Editura PrutInternaţional, Bucureşti, 2007, p. 75.122 http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/1/14/Eugen_Cristescu.jpg, pe 8 noiembrie2012.* În ciuda acestui fapt, există indicii certe, inclusiv documente bancare în Elveţia şi înGermania, din care rezultă că în august 1944, Germania acumulase o datorie de 1260 demii de milioane de mărci aur, echivalentul a aproximativ 19 miliarde de euro, la valoareamonedei din anul 2011. Începând din anul 2010, profesorul şi cercetătorul Radu Golban,cetăţean german de etnie română, a promovat o acţiune de popularizare la nivelul
instituţiilor statului român şi ale statului german, ca şi a opiniei publice, privitoare laaceastă datorie istorică.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 187/365
187
relaţiile internaţionale. În interior, o parte importantă a poporului şi a eliteisocietăţii româneşti conta pe autoritatea şi personalitatea lui IonAntonescu, ca şi pe spiritul naţional, ordinea, morala şi pe disciplina
impuse de Mişcarea Legionară. A fost greu până în prezent să secuantifice procentul românilor care sprijineau noua linie. Majoritateaistoricilor care au scris despre perioadă au ocolit această temă.Economic, România nu se afla în criză. Practic, pe întregul parcurs alrăzboiului, România nu a fost în criză economică. Mai mult, nouaorientare aducea perspective frumoase. România şi Germania eraucomplementare din acest punct de vedere economic. România livraGermaniei cereale, carne, cherestea şi, mai ales, petrol şi importa, înprincipal, maşini, unelte şi arme. Exportul României în Germania depăşeaimporturile din această ţară. Alături de Germania, idealul românesc alindustrializării, promovat încă din epoca modernă şi susţinut de liberali,de regii Ferdinand şi Carol al II-lea, ca şi de alţi reprezentanţi ai eliteipolitice româneşti, devenea tot mai posibil de realizat. Tratatul economicromâno-german, din 23 martie 1939, deschidea şi el perspective pe liniacelor arătate mai sus. Germania se dovedea un partener foarte serios,
care livra comenzile la timp şi a plătit la timp, până şi-a epuizat resursele. În general, Germania respecta înţelegerile.
În luna octombrie 1940, au sosit consilierii militari germani, subacoperirea de „instructori” ai armatei române*. La 23 noiembrie 1940,România a aderat la Pactul tripartit . Germania a făcut acest pas cuprudenţă, preocupându-se de informarea Uniunii Sovietice. La 9octombrie 1940, ministrul Ribbentrop a transmis la Moscova,ambasadorului von Schulenburg, instrucţiuni privitoare la informarea lui V.M. Molotov, preşedintele Consiliului comisarilor poporului al Uniunii
* În întreaga perioadă a epocii contemporane, puterile dominante în România, ca şi înfoarte multe alte părţi ale lumii, au însoţit controlul politic cu cel militar. Toate armatele auvenit şi vin în România ca armate „prietene”, exprimând dorinţa de a ne apăra, dar, defapt, toate, până astăzi, au apărat şi apără doar interesele puterii căreia i-au aparţinut sau îi aparţin. În general, prietenia durează doar cât timp statele acceptă să promovezeinteresele ocupantului. În epoca contemporană, România a avut consilieri militari şi
armate străine care au staţionat pe teritoriul ei din Franţa, Germania, Uniunea Sovietică şiS.U.A.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 188/365
188
Sovietice, cu privire la venirea trupelor germane în România, din care seobservă dorinţa germană de a nu da nimic de bănuit liderilor de laKremlin în legătură cu eventuale pericole militare pentru securitatea
Uniunii Sovietice*. Germania dorea să creeze impresia că venirea armateisale în România se datora exclusiv dorinţei sale de a controla petrolul şiterenurile agricole româneşti, în sensul asigurării păcii necesareconservării lor şi înlăturării pericolului englez în zonă. Diplomaţia germanăa insistat asupra caracterului defensiv al operaţiunii, pentru a nu creasuspiciuni privitoare la pregătirea unui eventual atac împotriva U.R.S.S. Îndata de 10 octombrie 1940, ministrul Ribbentrop a dat instrucţiunidiplomaţilor germani acreditaţi la Sofia, Helsinki, Atena, Tokio, Belgrad,Lisabona, Stockholm, Madrid, Bratislava, Ankara, Budapesta,Washington, Dublin, despre modul în care trebuie să interpretezeprezenţa militară germană în România**. În aceeaşi zi, consilierul
* Iată textul telegramei: „Vă rog căutaţi mâine, joi, pe domnul Molotov şi faceţi-iurmătoarea comunicare. Dar vă rog nu lăsaţi să pară că această comunicare este motivulpropriu-zis al demersului dumneavoastră, ci luaţi o temă oarecare şi apoi strecuraţicomunicarea următoare numai ocazional, în expunerea celeilalte teme. În ultimul timp, înpresa engleză au apărut diferite ştiri despre trimiterea de unităţi de trupe germane maimari în România. Aceste ştiri sunt complet tendenţioase. În realitate este vorba deurmătoarele: guvernul român, în baza garanţiei acordate de Puterile Axei, ne-a adresatacum câtva timp rugămintea să-i punem la dispoziţie, pentru instruirea armatei române, omisiune militară germană cu anumite formaţii de instrucţie, din cadrul Wehrmachtuluigerman. Ţinând seama de interesul nostru de a se menţine liniştea şi ordinea în Balcani şide a proteja interesele noastre pentru petrol şi cereale contra oricăror încercări detulburare din partea Angliei, ne-am declarat dispuşi să răspundem dorinţei române. Dupăcum Uniunea Sovietică ştie, noi avem un interes vital faţă de aceste teritorii, pe care nu
le-am putea lăsa expuse periclitării de către englezi, a căror presă strecoară permanentastfel de gânduri. Ţinând seama de relaţiile prieteneşti, am voit să comunicăm acest lucruguvernului sovietic. Azi am informat şi pe ambasadorul Şkvarţev în acelaşi sens.” A.N.R.,colecţia Microfilme S.U.A., Documente germane microfilmate la Alexandria/Virginia, rola7, t 120-176, c. 85439.** Nota preciza: „I. Referitor la trimiterea unei misiuni a Wehrmachtului în România se vafolosi următorul limbaj: În legătură cu promisiunea de garanţie dată la Viena guvernuluiromân, se intenţionează o reorganizare a armatei române pe baza experienţei de războigermane. În acest scop, la dorinţa expresă a guvernului român, se trimite o misiunemilitară germană în România, căreia i se pun totodată la dispoziţie şi trupe din diferitele
genuri de arme ca unităţi de instrucţie spre a putea realiza instruirea trupelor române mairepede şi mai eficace după principii moderne.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 189/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 190/365
190
respectiv transformarea ei într-un cap de pod pentru războiul împotrivaUniunii Sovietice. Misiunea militară germană a monitorizat situaţiapolitico-militară şi economico-socială a României şi a sfătuit guvernul
german ca dintre Antonescu şi Sima, în cazul unei rivalităţi, să-l sprijinepe cel mai puternic şi mai capabil să asigure liniştea şi aprovizionarea înspatele liniilor germane.
Pe plan intern, guvernarea militaro-legionară a luat o serie demăsuri cu caracter antievreiesc. Au fost expropriate marile proprietăţifunciare rurale şi urbane deţinute de evrei*. De asemenea, au fostexpropriate patrimoniul forestier şi vapoarele aflate în posesia evreilor.Mai vechile sentimente antiromâneşti ale evreilor s-au ascuţit, iarostilitatea marilor comunităţi evreieşti, inclusiv cea din S.U.A., a crescut.Ca urmare, s-a agravat şi prigoana antiromânească promovată de evreiicomunişti împotriva românilor în teritoriile pierdute în vara anului 1940,Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. Au avut loc numeroasedeportări, întemniţări şi asasinate comise asupra românilor din cele treiteritorii. Comunităţile evreieşti au sesizat şi forurile evreieştiinternaţionale. Curând însă, Germania şi unii dintre aliaţii ei au declanşat
marea prigoană antievreiască. România, în schimb, i-a ocrotit pemajoritatea evreilor, le-a permis să plece în Palestina, internându-i doarselectiv şi nesupunându-i regimului de exterminare întâlnit în alte părţi. Întimp ce românii mureau pe front sau îndurau vicisitudinile teribilului războidin Rusia, evreii erau puşi să dea zăpada în oraşele României. Ghetto-urile din Transnistria au fost organizate la dorinţa evreilor deportaţi înaceastă provincie de a locui împreună. În aceste condiţii, legislaţiaromânească antievreiască a devenit un rău mult mai acceptabil decâtsituaţia din alte părţi ale Europei şi evreii de pretutindeni le-au fostrecunoscători românilor vreme îndelungată, practic, până la încheiereaRăzboiului Rece. De asemenea, evreii i-au fost recunoscători luiAntonescu pentru că i-a alungat de la putere pe legionari, adversarii cei
* De la marea răscoală ţărănească din 1907, izbucnită pe moşia fraţilor Fischer, dincomuna Flămânzi, în conştiinţa publică românească, evreii au rămas simbolul asupririi
ţăranului român. Acest clişeu (fapt) a contribuit mult la această decizie de deportare, carea fost considerată de marea masă de români ca fiind un act de justiţie necesar.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 191/365
191
mai înverşunaţi ai influenţei evreieşti în politică, justiţie, economie şisănătate. Puterea internaţională a evreilor a rămas foarte mare, în ciudapoliticii antisemite din Europa. Ne referim mai ales la Marea Britanie,
Uniunea Sovietică* şi S.U.A. În această din urmă ţară, evreii deţineaudeja controlul cvazitotal asupra politicii de la Casa Albă.
În noiembrie 1940 a avut loc prima vizită a lui Antonescu la Hitler.Cei doi conducători s-au plăcut reciproc. Antonescu l-a impresionat peHitler, cu toate că a ridicat probleme delicate, chiar neplăcute, pentruGermania. În urma vizitei, conducătorul statului român a luat unascendent faţă de Horia Sima. A devenit evidentă greşeala acestuia dinurmă de a nu-l fi urmat pe Antonescu la Berlin. Luna noiembrie 1940 a
însemnat sfârşitul bunelor relaţii dintre Antonescu şi legionari. Chiar dacă,ulterior, Antonescu le-a mai făcut hatârul de a cere Spaniei extrădareaElenei Lupescu şi a lui Ernest Urdăreanu, cerere refuzată, legionarii autrecut la acţiuni şi iniţiative politice, fără acordul generalului Antonescu.Aşa s-au produs răzbunările legionarilor împotriva celor care îi loviserămereu în timpul regimului carlist. Au avut loc noi asasinate ale unoradintre complicii regelui în marile crime împotriva Mişcării Legionare. În
noiembrie 1940, în fortul Jilava, au fost asasinaţi generalul fost prim-ministru Gheorghe Argeşanu, fostul şef al Poliţiei Bucureşti, Gavrilă(Gabi) Marinescu, şeful S.S.I., Mihail Moruzov şi alţii. În aceeaşi lună aufost asasinaţi profesorii Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu. Cei caresemănaseră vânt, culegeau furtună. După ani îndelungaţi de persecuţiipolitice, legionarii, ajunşi la putere, se răzbunau vărsând sângeleduşmanilor politici care-i oprimaseră şi susţinuseră terorismul de statpracticat de regele Carol al II-lea împotriva lor. Este însă de remarcat unfapt important. La Jilava erau întemniţaţi şi numeroşi comunişti, duşmaniicei mai mari ai legionarilor. Comuniştii au ajuns în mâna legionarilor. Şitotuşi, legionarii nu i-au ucis pe comuniştii de la Jilava. Explicaţia esteuna singură. Legionarii nu i-au ucis pe cei care aveau alte păreri politice,chiar dacă le erau duşmani. Au ucis doar pe cei care au comis faptereprobabile împotriva legionarilor: terorism de stat, instigări şi complicităţi
* Aparatul central de partid era format în majoritate de evrei, dar Stalin era cel careechilibra lucrurile, nepermiţând evreilor să-şi impună voinţa în totalitate.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 192/365
192
la asasinarea sau întemniţarea legionarilor, sau eliminarea legionarilor depe scena politică a ţării prin încălcarea legilor şi principiilor democraticepe care regimul le clama. Adversarii ideologici nu au fost asasinaţi.
Legionarii permiteau promovarea altor păreri politice. Ei doreau să seconfrunte cu celelalte partide în spaţiul public, în luptă politică dreaptă, încadru democratic, unde erau avantajaţi de principiile morale şi sociale pe
care le promovau. Erau convinşi că vorcâştiga. Istoria nu le-a oferit însă ocazia.Este cert că şi duşmanii lor politici s-autemut că vor pierde confruntarea culegionarii în luptă dreaptă, motiv pentrucare au ales mereu calea menţinerii lor înafara legii, prin abuz de putere.
Gavrilă (Gabi) Marinescu125 (1886-1940), temutulprefect al Poliţiei Capitalei, asasinat de legionari la
închisoarea Jilava.
Această situaţie a subminat mult statul român şi mişcarea
naţională românească, ceea ce a făcut mai uşoară misiunea de îngenunchere a poporului român de către regimul iudeo-comunist care asubjugat România la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Conducătorul statului, ca şi tânărul rege Mihai, nu au fost de acordcu asasinatele legionarilor. Ion Antonescu a intenţionat să-şi dea demisiadin fruntea statului, dar a fost oprit de ministrul german la Bucureşti,Wilhelm Fabricius, care cunoştea prestigiul de care se bucura Antonescu
în faţa lui Hitler. Precedentele create în politica românească pe linia
practicii asasinării politicienilor, ca formă de manifestare politică, aucontinuat sub legionari, spre nemulţumirea lui Antonescu şi a regelui,care nu doreau să-şi lege perioada lor de conducere a ţării de crimelenimănui, indiferent de motivaţia formulată de legionari.
În ianuarie 1941, a izbucnit rebeliunea legionară. Tensiunileacumulate în relaţiile dintre Antonescu şi legionari ajunseseră suficient de
125 http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dosare-ultrasecrete-exclusiv-zv/razboiul-mogulilor-afacerea-auschnitt-5965.html, pe 9 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 193/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 194/365
194
categoric Berlinului să facă din România o ţară puternică şi cu graniţele întregite. Antonescu gândea la fel, dar nu îşi exprima aşteptările,conştient că ora reconfigurării hărţii Europei nu venise încă. Legionarii
socoteau că Hitler era dator să facă totul pentru ei şi pentru România.Legiunea suferise mult promovând linia naţională, relaţia cu Germania,
încercând să limiteze influenţa evreiască în societatea românească,luptând împotriva influenţei cercurilor britanice şi franceze, luptând
împotriva bolşevismului etc. De fapt, legionarii au făcut, de la înfiinţareamişcării şi până la inclusiv scurta lor perioadă de guvernare, o serie depaşi spre o Românie nouă şi o Europă nouă, în conştiinţa publică şi în
practica politică. Aceasta reprezenta o contribuţie pe care germanii oconsiderau importantă pentru ceea ce ei numeau „Noua OrdineGermană”*. Politica legionară, cu mare aderenţă populară, punea ooarecare presiune pe guvernul german, mărindu-i responsabilităţileimediate, ceea ce devenea stânjenitor. Abandonarea legionarilor de cătregermani, cu ocazia rebeliunii, a scăzut mult simpatia de care se bucuraGermania între români. Totuşi, Hitler l-a adăpostit pe Horia Sima în
Germania, păstrându-l ca pe o alternativă la conducerea României,pentru situaţia în care regimul Antonescu eşua. În acelaşi timp, Hitler i-areproşat mereu lui Antonescu lipsa unui partid al său. Conducătorulstatului era însă conştient că nu era posibilă crearea unui partid care săpoată rivaliza cu Legiunea, care era mai mult decât un partid, era omişcare naţională. Antonescu a încercat să conducă nu alături de unpartid al său, ci alături de majoritatea poporului român, mai ales acetăţenilor de etnie română.
Rebeliunea legionară are şi conotaţii mai puţin studiate. Este certcă prezenţa unor miniştri legionari în guvernul lui Ion Antonescu deranjamult. Ei erau un fel de garanţie a stabilităţii poziţionării României alăturide Germania. Acest fapt nu putea fi nici pe placul evreimii internaţionaleşi nici al Uniunii Sovietice. Lucrările unor autori legionari emit teza cărebeliunea ar fi fost pregătită în afara României şi a fost „operă”
* „Noua Ordine” germană se baza pe trinitatea rasei, naţiunii şi a statului.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 195/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 196/365
196
cea mai puternică grupare politică a ţării, într-un moment atât de dificil caacela în care prelua puterea. Fără să aibă timp să se consolideze, fărăsprijinul lui Iuliu Maniu şi a lui Dinu Brătianu, pe care nu putea conta şi
care refuzaseră să participe la guvernare, cu un rege care ajunsese într-un punct mort al carierei sale politice şi având Mişcarea Legionară împotrivă, atât timp cât ea era exclusă de la guvernare, Antonescu nu arfi putut să spere la reuşita vreunui proiect al său. Sprijinul îi putea venidoar de la legionari, numeroşi şi puţin erodaţi, ca toate partidele politice
înainte de a fi la guvernare. La 2 septembrie 1940, comandantul MişcăriiLegionare, Horia Sima, a informat Ambasada Germaniei la Bucureştidespre iminenţa unei contrarevoluţii a Gărzii de Fier, în interesul forţăriiconducerii României de a colabora decisiv cu Germania. În informareasa, Horia Sima s-a referit şi la înţelegerea lui Iuliu Maniu cu regele Carolal II-lea, privitoare la nerespectarea şi neaplicarea Dictatului de la Viena.Diplomaţii germani nu au încurajat iniţiativa lui Horia Sima. Ei cunoşteauobiectivul principal al Germaniei în România: stabilitatea internă127. Înacest sens, încă din aprilie 1939, Comandamentul Suprem alWehrmachtului a întocmit un memoriu privind posibilităţile aprovizionării
cu produse petroliere a Germaniei în caz de război şi căile prevăzutepentru luarea în stăpânire a terenurilor petrolifere din România*.
127 Ottmar Traşcă, Ana-Maria Stan, Guvernarea antonesciano-legionară (septembrie1940-ianuarie 1941), în „Dosarele istoriei”, An VII, nr. 6 (70), 2002, pp. 33-39.* În acest document se arăta: „(...) Prin urmare, obiectivul de importanţă capitală alrăzboiului trebuie să-l constituie neapărat stăpânirea teritoriilor petrolifere cât maiapropiate de Germania şi cât mai ferite de acţiuni inamice. Harta sinoptică a zăcămintelorde petrol din Europa răsăriteană lasă să se vadă clar acest obiectiv: România! Pe o
lungime de 400 km şi o lăţime de 30 km se întind, în zona versanţilor sudici ai Carpaţilor, într-o succesiune neîntreruptă, zone petrolifere. Pentru aproximativ 45.000 ha suntacordate concesiuni; numai cca. 5.000 ha sunt exploatate în prezent, deci aproape 90%din terenul petrolifer român este astăzi încă neexploatat.Aici se afla soluţia problemei aprovizionării cu produse petroliere a Germaniei în caz derăzboi. Pur şi simplu, unica posibilitate de rezolvare a problemei şi, prin urmare, ohotărâre necesară este aceasta:Stăpânirea câmpurilor petrolifere române şi, prin urmare, a întregului spaţiu dunărean, ca premisă pentru o aprovizionare îndestulătoare cu produse petroliere a Germaniei într-unrăzboi de mai lungă durată.
Acest obiectiv se poate realiza prin diverse mijloace:1. economice, în scopul instituirii unui monopol german al petrolului;
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 197/365
197
În anii 1940-1944, Ion Antonescu a fost personalitatea de cares-au legat cele mai multe iniţiative politice pentru anularea Dictatului de laViena, desigur cele mai importante fiind cele de abordare a lui Adolf
Hitler, pe această temă. Cei doi conducători au avut 20 de întâlniri, întimpul guvernării antonesciene a României: la Berlin (22-23 noiembrie1940), la Obersalzburg (14 ianuarie 1941), la München (13 iunie 1941), laBerdicev – Ucraina (7 august 1941), la Rastenburg (11 februarie 1942,două întrevederi, în 10 ianuarie 1943, tot două întrevederi, în 2septembrie 1943 şi în 3 septembrie 1943 şi ultimele două, în 5 august1944), în castelul Klessheim (Salzburg, în 12 – 13 aprilie 1943, în 26 şi27 februarie 1944 şi în 23-24 martie 1944)128.
După rapida consolidare a puterii lui Ion Antonescu, schimbareaorientării politice a României şi înscrierea ei totală şi necondiţionatăalături de Germania şi mai ales imediat după reprimarea MişcăriiLegionare, în ianuarie 1941, diplomaţia sovietică a încercat o apropierede guvernanţii români, urmărind să câştige timp şi să obţină garanţii căRomânia nu va participa la o agresiune germană împotriva UniuniiSovietice. Astfel, între 5 şi 9 aprilie 1941, au avut loc trei demersuri
sovietice de apropiere faţă de România. Primul demers s-a consumat cuocazia unei recepţii oferite de Ambasada Japoniei la Moscova, prilejuităde vizita ministrului nipon de Externe, Yosuke Matsouka. Cu aceastăocazie, Andrei Vîşinski, atunci adjunct al comisarului sovietic pentruafaceri externe, cu o deosebită amabilitate, s-a adresat ministruluiRomâniei la Moscova, Grigore Gafencu, declarându-i că guvernul sovieticdorea să finalizeze în mod amical lucrările comisiei de clarificare a linieide demarcaţie dintre U.R.S.S. şi România. Profitând de acest moment,diplomatul sovietic a transmis lui Ion Antonescu „că guvernul sovietic are
2. de politică externă, cu scopul <încheierii> unui tratat de alianţă necondiţionată;3. militare, în scopul stăpânirii absolute a ţării.Mijloacele economice şi cele de politică externă nu au adus până în prezent o rezolvaredefinitivă. Acordul economic de la sfârşitul lui martie 1939 nu prevedea niciun fel deobligaţii ale României faţă de Germania în cazul unui război (...)” A.N.R., colecţiaMicrofilme S.U.A., Documente germane microfilmate la Alexandria/Virginia, rola 35, T. 77-500, 1666892-1666893.128 Gheorghe Buzatu, România între dictat şi tratat , în „Dosarele istoriei”, An V, nr. 6 (46),2000, p. 62.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 198/365
198
cele mai bune intenţii faţă de România şi că ţine să o asigure din nou, cutoată hotărârea, că nu are nicio pretenţie împotriva ei, ci doreşte caraporturile dintre cele două state să fie cât mai trainice şi cât mai
încrezătoare”129. Această poziţie sovietică era una conjuncturală şi avea în vedere menţinerea unor legături bune cu Germania şi aliaţii ei, întrecare se număra de acuma şi România. U.R.S.S. semnase, la 11 februarie1941, un nou acord economic cu Germania, care avea şi un caracterspecial, sovieticii angajându-se să achiziţioneze materiale strategice depe terţe pieţe, pe care să le livreze apoi guvernului de la Berlin130.
Înşiruind doar miniştrii de Externe ai României din perioadaurmătoare Dictatului de la Viena: Mihail Manoilescu (iulie-septembrie1940), Mihail Sturdza (septembrie – decembrie 1940), Ion Antonescu(ianuarie – iunie 1941), Mihai Antonescu (iunie 1941 – august 1944),Grigore Niculescu-Buzeşti (august-noiembrie 1944), Constantin Vişoianu(noiembrie 1944 – februarie 1945) şi Gheorghe Tătărescu (martie 1945 –noiembrie 1947), constatăm că toţi aceşti foarte importanţi diplomaţi,indiferent de orientarea politică şi de perioada în care au condusMinisterul Afacerilor Externe, au avut ca principal obiectiv al activităţii lor
diplomatice problematica anulării Dictatului de la Viena şi restabiliriicontrolului românesc asupra întregii Transilvanii. Toţi aceşti diplomaţi l-auavut ca model, cu sau fără voie, recunoscând sau nu, pe NicolaeTitulescu, inegalabil în discursul privitor la afirmarea drepturilor româneştiasupra Transilvaniei. Este categoric că şi Ion Antonescu, aflat pe listaprezentată mai sus, se înscrie pe aceeaşi linie. Chiar şi Mihail Sturdza,care, la fel ca toţi legionarii, l-a urât pe Ion Antonescu, după rebeliunea
din ianuarie 1941, a recunoscut în memoriile sale fermitateaconducătorului statului în a protesta faţă de Dictatul de la Viena, în faţa luiHitler şi a lui Ribbentrop, cu ocazia vizitei la Berlin, din perioada 22-24noiembrie 1940. De altfel, Ion Antonescu a fost singura personalitate dintimpul războiului care, vizitându-l pe Hitler, a discutat cu acesta orice fel
129 Florin Constantiniu, Vîşinski: „Avem cel mai deplin respect pentru domnul general Antonescu” , în „Dosarele istoriei”, An II, nr. 5 (10), 1997, pp. 15-17.130 Constantin Buşe, Alexandru Vianu, Istorie universală. Epoca contemporană 1939-1945 , vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 47.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 199/365
199
de probleme, cât de grave ar fi fost, deschis şi în contradictoriu. La primalor întâlnire, Ion Antonescu i-a declarat lui Hitler cu claritate şi fermitate căTransilvania aparţine românilor şi n-a fost niciodată divizată. El a cerut
anularea Dictatului de la Viena imediat sau, dacă nu se putea atunci, la încheierea ostilităţilor 131.
Demersurile diplomatice româneşti faţă de situaţia creată înArdealul ocupat de Ungaria au început imediat după formarea guvernuluiantonesciano-legionar. Astfel, ca urmare a atrocităţilor comise deautorităţile maghiare şi de reprezentanţi ai minorităţii maghiare dinRomânia împotriva populaţiei româneşti din regiunile cedate prin Dictatul
de la Viena, Ministerul de Externe s-a adresat, la 5 octombrie 1940,reprezentanţilor săi de la Roma şi Berlin, cerându-le să abordezeautorităţile italiene şi germane pentru a le aminti pe un ton echilibrat, darferm, angajamentele luate de maghiari la Viena, privitor lacomportamentul lor faţă de populaţia românească din Ardealul cedatUngariei. În instrucţiunile către diplomaţii români de la Roma şi Berlin searăta: „...Veţi arăta că atrocităţile din Ardeal au întrecut tot ce se puteateme... Acestor procedee incalificabile, guvernul român nu a răspuns
până acum decât cu grave, dar calme proteste. Limita răbdării a fost însătrecută”. Diplomaţii români trebuiau să ceară celor două guverne garantesă intervină la Budapesta. S-a deschis o serie întreagă de acţiunidiplomatice între Bucureşti, Budapesta, Roma şi Berlin. Ungaria s-aarătat foarte iritată. Primul ministru Teleki a acuzat România, înParlamentul Ungariei, în 9 octombrie 1940, de atitudini incalificabile faţăde unguri. În 10 octombrie 1940, la Ministerul de Externe al Ungariei, lui
Valeriu Pop, care a reclamat abuzurile ungurilor împotriva românilor, i s-abătut cu pumnul în masă, replicându-i-se că acuzele româneşti faţă deabuzurile ungureşti în Ardealul ocupat erau mincinoase. Valeriu Pop arăspuns în acelaşi fel, bătând cu pumnul în masă şi susţinând că acuzelegrave pe care le aducea erau reale. Cu toate acestea, guvernul maghiara declarat că „Acuzaţiunea infamă adusă armatei ungare, administraţiei
131 Gheorghe Buzatu, România între dictat şi tratat , în „Dosarele istoriei”, An V, nr. 6 (46),2000, pp. 61-64.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 200/365
200
militare, poliţiei şi autorităţilor de jandarmerie, precum şi populaţiei ungaredin nordul Transilvaniei se respinge cu hotărâre”132.
Deteriorarea relaţiilor româno-ungare ameninţa să evolueze către
un conflict de proporţii între cele două ţări, chiar la război. Ca urmare,Germania şi Italia au intervenit şi au alcătuit o comisie comună, ComisiaRoggeri-Altenburg, care a întocmit un raport defavorabil Ungariei,modificat ulterior din ordinul lui Ciano, pentru a-i dezvinovăţi pe maghiari.Ion Antonescu nu a avut încredere în comisia germano-italiană şi adispus să-i fie pregătite o serie de documente pe care să le prezinte încadrul vizitelor sale la Roma şi Berlin, ca justificare pentru cererile pecare urma să le formuleze. Astfel, a cerut „Statistici şi grafice. Pierderiteritorii, pe regiuni; prezentare pe categorii, cultură şi valoare economică.Pierderi populaţie, pe categorii, şcoli, biserici, înainte de Unire, până lacedare, după cedare. Problema expulzărilor”133. Conducătorul statului amai cerut un istoric sintetic al Dobrogei, Transilvaniei, Banatului,Basarabiei şi Bucovinei. Este de observat că Antonescu nu pleca laRoma şi Berlin doar pentru a semna aderarea la Axă sau pentru a-şideclara loialitatea faţă de Hitler, ci pentru a susţine cauza naţională
românească şi a discuta problema cea mai arzătoare din toată istoriacontemporană a României: destrămarea ţării, urmările ei şi posibilitatearefacerii României Mari.
Cu ocazia vizitei la Roma, în noiembrie 1940, Antonescu s-a întâlnit cu Mussolini şi Ciano şi le-a vorbit despre importanţa României înAxă şi dorinţa de refacere a României Mari, în etape, începând curespectarea de către Ungaria a obligaţiilor asumate la Viena, cu ocaziadictatului, protejând vieţile, libertatea, dezvoltarea economică şi spiritualăşi organizarea politică a celor 1.400.000 români din regiunea ocupată,reprimirea refugiaţilor şi a expulzaţilor. Mussolini a recunoscut că unguriiau făcut lucruri nepermise şi a fost întrutotul de acord cu pretenţiileminimale româneşti. Este de observat cum, pe parcursul acestei prime
întâlniri cu ducele Italiei, Ion Antonescu a pornit cu solicitări care aveau
132 Petre Ţurlea, Antonescu şi Transilvania răpită, în „Dosarele istoriei”, An VII, nr. 6 (70),
2002, p. 30.133 Ibidem, p. 30.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 201/365
201
şanse foarte mari de reuşită, obţinând astfel succesul diplomatic alacceptării discutării temei, având ca proiect continuarea formulării decereri din ce în ce mai consistente, care să culmineze cu refacerea
graniţelor dinaintea Dictatului de la Viena. Ducele i-a declaratconducătorului statului român că: „După război, vom lua harta Europei şiatunci vom vedea ce trebuie aranjat şi ce trebuie făcut”. Antonescu i-arăspuns cu multă fermitate, arătând că nu va avea odihnă: „până nu va firestituit neamul în integritatea şi independenţa sa, spre care scop vautiliza armele române.” El îi dovedea lui Mussolini că România va apela latoate mijloacele pentru obţinerea drepturilor sale, inclusiv la război. Cuprilejul vizitei la Berlin, din noiembrie 1940, Joachim von Ribbentrop l-arugat pe Ion Antonescu să nu abordeze problema Transilvaniei de Nord
în discuţiile cu Hitler. Ion Antonescu nu a dat curs acestei rugăminţi, careproteja interesele Ungariei şi i-a prezentat lui Hitler pachetul de problemelegate de situaţia creată prin Dictatul de la Viena. Hitler i-a răspuns că„Istoria nu se va opri în anul 1940”. Ca urmare a discuţiilor cu Mussolini şicu Hitler, în şedinţa de guvern din 26 noiembrie 1940, Ion Antonescu s-aarătat optimist arătând că: „Ceea ce s-a decis la Viena nu este ultima
pagină a Istoriei (...) Deci, este o asigurare că la Conferinţa Păcii sau înainte de pace, când va veni momentul favorabil, noi vom putea punerevendicările noastre înaintea Marilor Puteri. Promisiunea aceastacontează mai mult decât orice act care s-ar fi scris.” La doar osăptămână, Antonescu a ţinut un discurs înflăcărat la marea manifestaţiede 1 Decembrie, de la Alba Iulia, pregătire psihologică şi îndemn pentrucauza românească de luptă pentru Ardeal134.
Reacţia Budapestei la discursul conducătorului statului român nu a întârziat să apară. Discursul lui Antonescu a declanşat nemulţumiri însoţite de furie la Budapesta, inclusiv în Parlamentul Ungariei. S-aapreciat că discursul a fost o răscoală împotriva Arbitrajului de la Viena şiprin aceasta împotriva Axei şi a poporului maghiar. Guvernul de laBudapesta a reacţionat şi el, în aceeaşi notă. Pe 4 decembrie 1940,primul-ministru, Teleki, a declarat că Dictatul de la Viena era just şi
134 Ibidem, pp. 30-32.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 202/365
202
definitiv, iar ungurii s-au comportat nobil şi prevenitor faţă de români, înteritoriul reanexat de Ungaria.
Observăm că amândoi principalii lideri europeni ai Axei au făcut
promisiuni, astfel că, din punctul lor de vedere, Dictatul de la Viena s-adovedit o bună formă de atragere a României în lupta alături deGermania şi Italia, oferindu-i noului conducător al ţării şi poporului românargumente solide pentru alianţa cu cele două state fasciste. Pe de altăparte, Antonescu a crezut foarte mult în cuvântul celor doi lideri europeniai Axei, care se bucurau, la acea oră, la nivel mondial, de un mareprestigiu şi de reputaţia unor oameni de onoare. Antonescu a crezutsincer în soluţia refacerii României Mari pe această cale de alianţe şi peloialitatea finală a lui Hitler şi a lui Mussolini faţă de România. Istoria nu amai oferit şansa verificării acestei presupuse loialităţi.
În discursul său de la 1 Decembrie 1940, Antonescu a făcut apella linia naţională şi la sentimentele naţionale ale poporului. În multe dintremomentele istoriei României, liderii au făcut apel la această linie,
împotriva căreia au acţionat mereu toate puterile lumii interesate îndominaţie şi în controlul asupra ţărilor mici şi mijlocii. Linia naţională a
dat, pe moment, roadele aşteptate. Toate funcţionau conform planurilorlui Ion Antonescu. Un singur lucru nu era anticipat: faptul că Germania nuva putea învinge Uniunea Sovietică. Într-o Românie care nu mai eracontrolată de o camarilă regală majoritar evreiască, generalul Antonescua reuşit într-un timp foarte scurt să ridice moralul poporului şi să-i întoarcăfaţa către viitor, lucru deosebit de dificil în situaţii similare de prăbuşire dinalte perioade ale istoriei ţării. Este de observat că în alte prilejuri, cum arfi înfrângerea României în faţa Austro-Ungariei şi Germaniei, în Primul
Război Mondial, ocuparea României de către Armata Roşie, sau dupăprăbuşirea economică, morală, ştiinţifică şi de alte feluri, de dupădecembrie 1989, clasa politică românească a reuşit foarte greu şi doarparţial să întoarcă poporul cu faţa către viitor. La ora sfârşitului de an1940, unul dintre cei mai grei din toată istoria României, majoritateapoporului român sprijinea linia politică promovată de generalulAntonescu. Este şi acesta un motiv suficient pentru a nu putea fi de acordcu toate acuzele care i s-au adus conducătorului statului, pe întregul
parcurs al celor peste şapte decenii care au trecut de atunci. Dacă
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 203/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 204/365
204
acţionat pentru anularea Dictatului de la Viena pe parcursul întregiiperioade a războiului mondial, atât în perioada alianţei cu Axa, cât şidupă lovitura de stat de la 23 august 1944. Opoziţia a intervenit şi ea în
discuţiile privitoare la orientarea politică externă a României, încercândsă-l influenţeze pe conducătorul statului şi să temporizeze apropierearomâno-germană. Liderul liberal Dinu Brătianu a trimis generaluluiAntonescu o scrisoare, în 18 decembrie 1940, în care atenţiona asuprapericolului subordonării economice faţă de Germania, care afectasuveranitatea României şi perspectivele ei de dezvoltare. Printre altele elarăta: „(...) În loc de naţionalizare se face o deznaţionalizare, maipericuloasă ca cea de astăzi. Câteva exemple: capitalul german s-a
introdus în aproape toate băncile mari şi în întreprinderile comercialeromâne ca: Societăţile de petrol, Petrol Blok, I.R.D.P. Columbia, Bancade Credit, Comercială, Crisoveloni, Creditul Agricol Ipotecar, pe lângăSocietatea Germană Bancară; întreprinderi comerciale ca: Schlesinger,Lustgarten, Sora, Galerie Lafayette etc. Fabrici de hârtie ca: Piatra Neamţşi Petreşti. În fiecare zi aflu că firme evreieşti sau altele au trecut înmâinile germanilor sau saşilor. S-au creat foarte mari întreprindericomerciale germane, care monopolizează exportul ţării (...)”136. În21 februarie 1941, acelaşi politician liberal îi scria conducătorului statului:„(...) În starea actuală suntem sub ocupaţia germană, cu tendinţa de a nebăga în război. Interesul Germaniei este: hegemonia în Europa cuexcluderea Angliei şi Americii. Ţările să fie exploatate pentru îmbogăţireaReichului şi pentru crearea unui cât de larg spaţiu vital Germaniei. Înacest scop Germania are interes ca nicio ţară să nu fie tare. Dominaţia sava fi cu atât mai puternică, cu cât va avea de a face cu ţări mai slabe,
echilibrând forţele lor. De aceea a slăbit România, care era cea maiputernică ţară din centrul şi Orientul Europei, rupând 1/3 din teritoriul său[...] În acest mod Germania câştigă partea leului şi face sacrificii mai mici.România devine teatrul de război şi suferă stricăciunile rezultând dinbombardamente, operaţii militare şi slăbirea mai mult a economiei salenaţionale (...) Trebuie avut însă în vedere şi eventualitatea unei înfrângeri
136 Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Mircea Muşat, coordonatori, 23 August 1944.
Documente. 1939-1943, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984,pp. 164-165.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 205/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 206/365
206
antigerman condus de generalul Simovici138. A urmat atacul Germanieiasupra Iugoslaviei şi un conflict prelungit, care a devenit un adevărat„ulcer” pentru armata germană. Pe parcursul războiului unele dintre cele
mai bune divizii S.S. şi ale Wehrmachtului îşi vor găsi sfârşitul în faţapartizanilor lui Iosif Broz Tito şi Draja Mihailovici. Germania îşi va luarevanşa târziu, după încheierea Acordului din Malta (2-3 decembrie 1989)şi transferarea estului Europei către Occident, când va contribui decisiv larepetatele scindări ale Iugoslaviei şi apoi ale Serbiei şi la distrugerileimense care i-au fost provocate prin războiul din anul 1999.
Unii politicieni români considerau că neutralitatea ţării este soluţiapotrivită, la nivelul primei jumătăţi a anului 1941 şi o susţineau în
continuare. În aprilie 1941, când Germania a atacat Iugoslavia, IuliuManiu, partizan al alianţelor tradiţionale ale României, s-a temut de ointrare a României în război, alături de Germania, împotriva Iugoslaviei.La 4 aprilie el i-a scris generalului Ion Antonescu o scrisoare, în care facecunoscută poziţia P.N.Ţ. faţă de o eventuală angajare militară aRomâniei, alături de Germania nazistă, împotriva Iugoslaviei. Iată câtevadin părerile lui Iuliu Maniu*. „(...) Conflictul armat între Germania şi
Iugoslavia, cu greu va putea fi evitat. Împrejurarea că România s-aalăturat Pactului Tripartit poate să îndemne – evident fără temei –Germania şi Italia să ceară de la noi două lucruri: să permitem caofensiva germană să se dezlănţuie contra Iugoslaviei, pe teritoriul nostru,la frontiera româno-iugoslavă, şi apoi ca armata noastră să participe laacţiunea armatei germane alături de Germania. Aceste cereri sunt însă,de la început, inadmisibile. Poporul român a trăit, în trecut, totdeauna, înrelaţii de prietenie cu poporul iugoslav. În prezent şi în viitor, între noi şiaceastă naţiune există o strânsă comunitate de interese şi trebuie să
138 Pentru organizarea loviturii de stat, Bill Donovan, viitorul director al O.S.S., s-adeplasat la Belgrad. Vezi Vladimir Alexe, op. cit., p. 75.* Ideile exprimate de Iuliu Maniu îşi păstrează valabilitatea şi astăzi şi ar fi trebuit recitite(citite?) de politicienii români ai anului 1999, care se declarau mari admiratori ai fostuluilider naţional-ţărănist. De asemenea, credem că acest text ar fi fost bine să fie citit şi deconducătorii Iugoslaviei din decembrie 1989, cei care au implicat serviciile speciale ale
guvernului de la Belgrad alături de coaliţia internaţională care a realizat intervenţiadiversionistă şi lovitura de stat din România.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 207/365
207
existe o solidaritate de acţiune. În afară de aceasta, statul nostru asemnat un tratat de alianţă cu Iugoslavia, tratat care până în prezent nu afost denunţat şi care implică pentru noi obligaţia elementară de a nu
îngădui, de pe teritoriul nostru, o acţiune militară în contra ei. Cu atât maimult o participare directă a României la o astfel de agresiune ar constituio gravă greşeală politică pe care naţiunea română nu o poate niciconcepe nici agrea. Ar constitui o greşeală istorică de neiertat dacăRomânia ar contribui în orice formă la slăbirea Iugoslaviei şi lapătrunderea unei mari puteri în Balcani, ceea ce ar primejdui gravlibertatea şi securitatea naţiunilor balcanice... Ţara se cutremură la
gândul că în loc să lupte pentru interesele ei fireşti să se vadă angajată înacţiuni străine de aspiraţiile ei... Partidul Naţional-Ţărănesc ca expresiereală şi sinceră a opiniei publice româneşti ţine să protesteze în modulcel mai categoric contra intenţiunii de a se îngădui o agresiune a armateigermane, de pe teritoriul nostru cât şi a unei participări directe a armateinoastre contra Iugoslaviei... Imixtiunea României în războiul actual contrademocraţiilor occidentale nu ar corespunde nici sentimentului publicromânesc, nici intereselor ţării noastre...”139.
La numai câteva zile, în 8 aprilie 1941, pe aceeaşi linie, s-aadresat generalului Ion Antonescu şi liderul „bătrânilor” liberali, DinuBrătianu. El scria: „(...) Totuşi nu înţeleg cum iugoslavii au aruncat bombeasupra acestor oraşe fără a preveni guvernul român şi mă întreb dacăavioanele care au bombardat au fost într-adevăr iugoslave. Comunicatulce aţi dat mă îngrijorează pentru că pune problema atitudinii noastre faţăde războiul dintre Axă şi Iugoslavia. Nu ştiu cum v-aţi înfăţişat această
problemă, dar cred că nu înţelegeţi să părăsiţi neutralitatea din care nutrebuie să ieşim...Singurul război admisibil pentru România ar fi acela pentru
reluarea teritoriului pierdut. Pentru acesta, dacă ar fi posibil în momentulde faţă, aţi avea toată ţara în jurul dv., dar pentru unul în contra Greciei şiSerbiei vă asigur că sentimentul public nu v-ar urma. Sunt convins că
139 Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Mircea Muşat, coordonatori, 23 August 1944.
Documente. 1939-1943, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp.239-240.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 208/365
208
patriotismul dumneavoastră, oricare ar fi presiunile ce s-ar face, va şti sănu ne angajeze într-o asemenea luptă (...)”140.
După cum se cunoaşte, România nu s-a implicat în conflictul
germano-iugoslav. În 12 aprilie 1941, generalul Von Kleist a intrat înBelgrad. Regele Petru al II-lea şi apropiaţii săi au părăsit ţara. Iugoslaviaa semnat armistiţiul cu Germania, dar la Londra a luat fiinţă un guvern înexil, care a cerut iugoslavilor să pună mâna pe arme şi să lupte împotrivaGermaniei. Cu excepţia unei importante părţi a croaţilor, Iugoslavia s-aalăturat cu toată fiinţa naţională cauzei Aliaţilor, alături de care a luptat cudevotament, până la sfârşitul războiului*. Primele formaţiuni iugoslave deluptă au fost formate din rândul cadrelor fostei armate regale şi au fost
conduse de generalul Draja Mihailovici. Ulterior, cu sprijinul lui Stalin,comuniştii au format puternice formaţiuni de partizani sub conducerea luiIosif Broz Tito**.
În 27 aprilie 1941, armata germană a intrat în Atena, asigurându-şicontrolul integral asupra sud-estului Europei.
140 Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Mircea Muşat, coordonatori, 23 August 1944.Documente. 1939-1943, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp.243-244.* În anul 1999, când au bombardat Iugoslavia, statele occidentale din N.A.T.O. nu au maiţinut cont de faptul că atacau pe unul dintre foştii lor aliaţi fideli. Germania, în schimb, arăzbunat peste timp rezistenţa Iugoslaviei din al Doilea Război Mondial. Ea a fost, dealtfel, principalul artizan al dezmembrării Iugoslaviei.** Iosif Broz Tito (1892-1980), pe numele său adevărat Iosif Walter Weiss (evreu dinCroaţia) era agent al G.R.U., cu vechi state de serviciu. Numele Tito este format dininiţialele numelor unora dintre partizanii săi cei mai devotaţi, din al Doilea Război Mondial. În anii 1914-1915 a fost militar în armata Austro-Ungariei. Luat prizonier în Rusia, s-a înrolat în Armata Roşie, în care a luptat până în anul 1920, când a devenit membru al
Partidului Comunist Iugoslav. A îndeplinit misiuni informativ-operative de maximăimportanţă pentru G.R.U., la Ankara, Teheran şi Kabul. Între anii 1928 şi 1934 a fost întemniţat din motive politice. În 1934 a devenit membru al C.C. al Partidului ComunistIugoslav, iar din 1937 şi până la moarte, a fost secretarul general al Partidului Comunist.După al Doilea Război Mondial a avut neînţelegeri cu Stalin, care au condus la o rupturătotală, în anul 1948. După război, a condus Iugoslavia până la moarte şi a devenit unadintre marile personalităţi ale lumii contemporane. În anul 1963, a fost ales preşedinte peviaţă al Iugoslaviei. A sprijinit mult Mişcarea de Nealiniere (Grupul celor 77). Pe planintern, a gestionat cu succes diferendele etnice şi a construit un sistem social-economic şipolitic performant. Prestigiul internaţional al ţării a fost ridicat. Unii indicatori social-
economici ai Iugoslaviei erau superiori celor ai Europei Occidentale, ceea ce a creatserioase nemulţumiri tuturor celor care propagau falimentul regimurilor socialiste de stat.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 209/365
209
Evoluţiile militare făceau însă imposibilă o neutralitate de durată.Vrând, nevrând, România era deja parte în conflict, fiind principalafurnizoare de petrol, cereale şi carne a Germaniei. Această calitate o
expunea atacurilor Aliaţilor, în perspectiva generalizării conflictului, iarneutralitatea nu putea oferi României recuperarea teritoriilor pierdute învara anului 1940. Antonescu era conştient de acest lucru.
În 11 iunie 1941, generalul Antonescu i-a trimis lui Hitler unMemorandum, în care aborda problemele europene, în general, şi pecele est-europene, în special. Referindu-se la problema revendicărilorromâneşti de teritorii, în noile condiţii ale ocupării Iugoslaviei141, se arătacă: „(...) Generalul Antonescu şi guvernul său au considerat că este şi
prematur şi nepotrivit ca să facă discuţiuni de revendicări teritoriale. Unpopor nu poate fi condus demn şi nu poate inspira demnitate, dacă facedin orice act al politicii sale externe un subiect de târg, sau dacă profităde lupta, jertfa şi victoria unui mare popor pentru a-şi cerşi drepturi.Generalul Antonescu a considerat că poporul român trebuie să-şi deafaţă de el însuşi şi faţă de marele său aliat proba onoarei şi a loialităţii, caşi pe aceea a jertfei şi a luptei, şi numai după aceea să-şi stabileascămăsura drepturilor şi a destinului, în aceleaşi limite de onoare şi fidelitate
(...)”142.România nu a participat la dezmembrarea Iugoslaviei şi la
ocuparea teritoriilor sale de către state vecine. Această neimplicare a împlinit şi dorinţa politică a opoziţiei şi a opiniei publice româneşti dinţară, susţinătoare a Iugoslaviei, mai ales a Serbiei ortodoxe. Într-unanume fel, în Memorandum, Antonescu se delimita de ocupareateritoriilor iugoslave de către italieni, unguri şi bulgari, arătând că ceea ce
a mai rămas din Serbia se va alia în viitor cu Bulgaria, fapt care va ducela o regrupare slavă în Balcani. Se mai arăta că: „(...) Anexiunileteritoriale săvârşite de Ungaria şi Bulgaria în 1940-1941 rup echilibrulregional şi se îndepărtează de la principiul securităţii şi al liniştii prin
141 După atacarea Iugoslaviei de către armatele Germaniei, Ungariei, Bulgariei şi Italiei,importante teritorii iugoslave au fost alipite de Italia, Ungaria şi Bulgaria, iar partea dinSerbia rămasă nealipită a fost ocupată de armata germană. Vezi Leonida Loghin, Aldoilea război mondial. Cronologie, Editura Politică, Bucureşti, 1984, pp. 76-77.142 Florin Constantiniu (coord.), Antonescu – Hitler Corespondenţă şi întâlniri inedite(1940-1944), vol. I, Cozia Ed.-Co., Bucureşti, 1991, p. 89.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 210/365
210
unitatea etnică (...)143. Documentul exprimă felul în care Antonescuurmărea interesele teritoriale şi de influenţă regională ale României, petermen mediu şi lung, argumentând pentru ca ţara sa să fie capul de pod
al Germaniei în Europa Centrală şi de Est, contraargumentând, în acestsens, faţă de Ungaria şi Bulgaria. Minorităţile naţionale maghiară şigermană din România au primit cu bucurie prăbuşirea fostului aliat alguvernanţilor de la Bucureşti.
În 12 iunie 1941, Ion Antonescu s-a întâlnit cu Adolf Hitler laMünchen. Hitler l-a încunoştinţat pe conducătorul statului român dehotărârea definitivă a Germaniei de a ataca Uniunea Sovietică.
Antonescu a fost de acord şi a comunicat pe loc hotărârea sa de aparticipa la acest război144. Hitler se convinsese din Memorandum căRomânia înţelegea să lupte alături de Germania, ca un aliat fidel şi deonoare. În Memorandum se arăta că, de sute de ani, slavii cucereaupoziţii în Europa, constituind o importantă problemă rasială. Antonescuarăta că poporul român, înconjurat de slavi, a luptat mereu împotrivapanslavismului. Memorandum-ul poate fi privit şi ca un argument decisivpentru Hitler în a-i destăinui lui Antonescu Planul Barbarossa, lucru cares-a întâmplat a doua zi, ca şi invitaţia de participare la război, cuprecizarea că Antonescu urma să comande, pe teritoriul României, şiarmatele germane.
Din stenograma întâlnirii din dimineaţa zilei de 12 iunie 1941,reiese că Antonescu, aşa cum a mai declarat şi în întâlnirile cu Hitler din22-23 noiembrie 1940 şi din 14 ianuarie 1941, România era dispusă să„mărşăluiască” alături de Germania. Mai mult decât atâta, Antonescu nu
şi-a dat doar acordul cu privire la războiul antisovietic, ci a declarat el însuşi că, pentru terminarea războiului, este necesar un pas decisiv înRăsărit. Putem afirma astfel, că amândoi conducătorii statelor au propusacest război, chiar dacă hotărârea lui Hitler era una anterioară. Este certcă şi Antonescu, ca şi o mare parte dintre români, doreau să lupte cu
143 Florin Constantiniu (coord.), Antonescu – Hitler Corespondenţă şi întâlniri inedite
(1940-1944), vol. I, Cozia Ed.-Co., Bucureşti, 1991, p. 89.144 Iulian Cârţână, op. cit., p. 204.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 211/365
211
Uniunea Sovietică, care începuse războiul contra României, în iunie 1940şi doreau să elimine bolşevismul, adversar al statului naţional unitarromân. Decizia de participare a României la războiul alături de Germania
era una istorică şi Antonescu o lua cu convingerea că, în acel momentistoric, nu avea alternativă mai bună pentru refacerea României Mari şipentru promovarea intereselor de securitate şi de dezvoltare economică.Conducătorul român meditase îndelung la toate variantele. El a sesizat laHitler dorinţa fermă de a acţiona contra Uniunii Sovietice. Acela eramomentul în care România putea contribui la zdrobirea unui inamicistoric, putea să tranşeze definitiv problema apartenenţei Basarabiei,
Bucovinei şi Ţinutului Herţa la România şi putea contribui la extirpareabolşevismului. Antonescu era conştient că o victorie a U.R.S.S., chiardacă nu era luată în calcul la acea oră, ar fi adus România într-o situaţieinternaţională şi internă deosebit de grea. Această convingere era unargument în plus ca România să participe la războiul împotriva UniuniiSovietice. Antonescu avea, de asemenea, argumentul că precedenteledouă regimuri din România, cel regal şi cel legionar, optaseră şi elepentru alianţa cu Germania. Doar elitele partidelor „istorice”, cuprinzândpoliticieni susţinători categorici ai alianţei cu statele occidentale, nuagreau această linie. La unii dintre lideri, cum ar fi Iuliu Maniu, întrecalitatea de susţinător şi cea de agent al Marii Britanii nu mai existafrontieră, în timp ce funcţionari ai Misiunii militare a S.U.A. la Bucureşti aurecunoscut public că au avut loc întâlniri secrete cu caracter informativ
între Corneliu Coposu, un apropiat al lui Iuliu Maniu, şi ofiţeri americani.Despre acestea, Corneliu Coposu a declarat că „(...) îi informam în
interesul ţării ca să ne apere de exagerările şi abuzurile pe care le făceaarmata de ocupaţie (...)”145. Este cunoscut că de-a lungul istorieiRomâniei, ca şi al istoriei altor state, toate actele de trădare a regimurilorpolitice aflate la putere au fost apreciate ca fiind „în interesul ţării”. Toţifăptuitorii unor acte în slujba unor puteri străine interpretează că au trădatun regim politic şi nu ţara, ceea ce este greu de acceptat, iar dacă esteacceptat în analiză în această formă, sunt de revizuit poziţiile faţă de
145 Vezi în Corneliu Coposu, Mărturisiri , Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, pp. 116-117.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 212/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 213/365
213
Documentul recomanda măsurile de reprimare a funcţionarilor careexprimau păreri personale antigermane147.
Pe măsură ce momentul atacului Germaniei împotriva U.R.S.S. se
apropia, guvernul de la Berlin acţiona convins de faptul că România vaurma Germania în război. În acelaşi timp, Germania dorea ca propriavoinţă să apară în acţiunile armatei române sub formă de ordine aleconducătorului statului român. Încă înaintea începerii războiului împotrivaUniunii Sovietice, la 11 iunie 1941, Berlinul a transmis o telegramăComandamentului suprem al armatei de uscat germane din Româniaprivind decizia Führerului ca, în conducerea operaţiunilor militare,
cerinţele germane faţă de armata română să apară ca ordine emise degeneralul Ion Antonescu148.Dintr-o telegramă cifrată trimisă de Ion Antonescu generalului Ilie
Şteflea, se pot observa starea de spirit şi concepţia conducătoruluistatului român, într-un moment foarte dificil al războiului, când armataromână se afla la Stalingrad, într-un impas fără ieşire149, *.
147 Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Mircea Muşat, coordonatori, 23 August 1944.Documente. 1939-1943, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 261.148 A.N.R., colecţia Microfilme Ungaria, rola 54, c. 337-339.149 A.M.Ap.N., fond 948, dosar nr. 733, f. 371-373.* În telegramă, Antonescu arăta: „Am dat de mai multe ori semnalul de alarmă. Alarma afost fără rezultat. Istoria va judeca. Arătaţi Generalului Dumitrescu şi comandanţilor că încrederea mea în ei a rămas neclintită, eu ştiu că s-au bătut ca cei mai bravi soldaţi dintoate timpurile, că o greşeală de concepţie, de conducere şi de neputinţă din cauza lărgiriiexcesive a liniilor de comunicaţii şi a subestimării inamicului a dus fatal la distrugereaarmatelor noastre. La judecarea cea mai sumară a situaţiei, care se va face mai târziu, noi
vom rămâne cu gloria şi alţii cu răspunderea. Comandamentele noastre de la cele maimici până la mine şi-au făcut datoria, ele nu au deci de ce să se teamă de judecata istorieişi resping cu dispreţ şi legitimă dreptate sugestiile incorecte şi ofensa morţilor noştri. Când4 generali comandanţi de divizie luptă în capul ultimului om şi se sacrifică nedând un pas înapoi şi fiind fără muniţie şi fără hrană, armata din care au făcut parte iese din aceastătitanică luptă cu fruntea nepătată. Noi toţi care am văzut clar, am prevăzut totul, nuputeam face altfel. Ca soldaţi disciplinaţi trebuia să executăm ordinul. Această supunerefără murmur constituie un punct de onoare în plus, de la soldat până la general.Răspunderea în faţa istoriei o port eu, pentru că nu am făcut mai mult decât am făcutpentru a împiedica masacrarea armatelor, datorită uşurinţei cu care a procedat
conducerea germană, a lipsei totale de prevedere şi a pasivităţii cu care a primitsemnalele noastre de alarmă şi pregătirile ştiute din vreme ale inamicului.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 214/365
214
Se observă că şi în această situaţie foarte grea a evoluţieifrontului, Antonescu era convins că lupta contra sovieticilor era calea deurmat şi că dezastrul era cauzat de comanda germană greşită. Lipsa
armamentului greu, pe care Germania a refuzat să-l livreze României,pentru a o face permanent dependentă de dotările de acest fel aleWehrmachtului, ca şi lipsa muniţiei, pe care o livrau tot germanii, suntevidenţiate de conducătorul român ca fiind handicapuri greu desurmontat.
Nimeni nu ştia atunci că marea putere de la Răsărit, care avea săcâştige războiul, proiectase încă din anul 1941 ca Transilvania să fie
retrocedată României, fapt dovedit de o serie de documente sovieticefoarte importante, cercetate în perioada postcomunistă.Pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, Aliaţii au fost
preocupaţi să ia din timp măsuri pentru a redesena hărţile continentelor şisferelor de influenţă, în funcţie de interesele lor, fapt relevat cel mai binede conferinţele la nivel înalt şi tratatele dintre Aliaţi. În jurul României s-auţesut interese importante. Puterea preocupată cel mai mult de situaţia
României a fost Uniunea Sovietică. Puterile occidentale, S.U.A., MareaBritanie şi Franţa, au manifestat un interes redus, uneori chiar dezinteres,faţă de România.
Încă din data de 16 decembrie 1941, când linia frontului se afla ladoar 100 km de Moscova şi Germania nu suferise înfrângeri, a avut loc la
Comunicaţi generalului Hauffe acest răspuns al meu. El este după mine principalulvinovat pentru că, deşi de mai multe ori i-am atras în scris şi verbal atenţia asupra
condiţiilor în care accept să trimit eşalonul doi pe front şi să intre în sector, nu şi-arespectat promisiunile şi nici cuvântul dat în numele Comandamentului Superior. Deşii-am atras atenţia la timp asupra evidenţei atacului inamic, a subestimat totuşi valoarea luipână în ajunul atacului. În faţa acestor răspunderi un om loial trebuia să aibă curajul sărefuze a trimite Armatei 3 ordinul ofensator şi nemeritat al unui general german. Aşa aş fifăcut eu, aşa ar fi făcut un bun camarad şi un adevărat cavaler. Când corpurile noastre dearmată au luptat pe fronturi de 50 km, fără suficiente tunuri anticar, fără organizaţiidefensive complete, fără mine, cu slabe reţele de sârmă şi numai cu rezerve totale de 1-2companii şi când armata este atacată de cele mai grele tancuri şi este lipsită total deaportul aviaţiei, de intervenţia rezervelor promise şi când rămâne fără muniţii numai după
primele ceasuri ale dezlănţuirii atacului inamic, nu este o armată care poate fi insultată denimeni pe acest pământ. Insulta se întoarce contra acelora care i-au aruncat-o (...)”.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 215/365
215
Moscova întâlnirea ministrului britanic de Externe, Anthony Eden, cuStalin. Cu acest prilej, Stalin a propus două proiecte de tratate: unul deasistenţă mutuală şi altul de „soluţionare a problemelor postbelice”.
Pentru acest al doilea tratat, Stalin a propus un „protocol secret conţinândschema generală a reorganizării frontierelor în Europa după război”.Stalin şi diplomaţia rusă au păstrat totdeauna un gust aparte pentruprotocoalele secrete. În cadrul discuţiilor, Stalin a adoptat un ton inflexibilcu delegaţia engleză, ignorând cu desăvârşire situaţia militară critică aU.R.S.S. din acel moment al războiului. Printre altele el a arătat: „UniuneaSovietică consideră necesară restabilirea graniţelor sale aşa cum au fost
în 1941, în ajunul atacului Germaniei asupra U.R.S.S. Aceasta includegraniţa sovieto-finlandeză, stabilită prin Tratatul de pace dintre U.R.S.S.şi Finlanda din 1940, Republicile Baltice, Basarabia şi Bucovina deNord... Mai departe Uniunea Sovietică ar vrea ca România să aibă oalianţă cu U.R.S.S., cu dreptul acesteia de a avea pe teritoriul Românieibazele sale militare, aeriene şi navale. Suprafaţa României trebuie mărită
întrucâtva la apus, pe seama Ungariei, în cadrul căreia trăiesc în prezent
1,5 milioane de români. Aceasta ar fi, de asemenea, o sancţiunesuplimentară pentru Ungaria, din cauza rolului ei în război”. În continuare,Stalin a mai precizat: „În privinţa României se recunoaşte ca o necesitate:a) în scopul asigurării securităţii U.R.S.S. să se transfere UniuniiSovietice teritoriul ocupat de gurile Dunării cu cele trei braţe ale ei; b) săse transfere României acele raioane ale Ungariei care sunt locuitemajoritar de români…”. Rezultă deci cu claritate, indubitabil, că Stalinavea în vedere anexarea Deltei Dunării, la care a renunţat mai târziu. În
proiectul protocolului adiţional trimis de sovietici lui Winston Churchill, searăta: „În legătură cu faptul că România a încălcat acordul privind graniţadintre U.R.S.S. şi România, stabilit prin schimbul de note dintre guvernelesovietic şi român, din 27-28 iunie 1940, şi a luat parte împreună cuGermania la atacul perfid împotriva U.R.S.S., se recunoaşte necesar ca,alături de restabilirea graniţelor sovieto-române în conformitate cu acordulmenţionat mai sus, Uniunea Sovietică şi România să încheie un tratat de
asistenţă mutuală cu garantarea independenţei României, în scopul
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 216/365
216
asigurării securităţii ambelor ţări şi împiedicarea în perioada postbelică a încălcării păcii de către Germania în această parte a Europei.” Privindreunirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord cu U.R.S.S., după ce s-a comunicat
Londrei conţinutul notelor ultimative din 26-27 iunie 1940, se arăta: „Guvernulregal al României a comunicat prin nota din 28 iunie 1940 acordul cupropunerile guvernului sovietic”150.
În anul 1943, când exista certitudinea victoriei finale sovietice, s-apus deja problema creării noii puteri în România şi a controlului asuprazăcămintelor de petrol şi a industriei petroliere, „drept pedeapsă pentrupunerea ei la dispoziţia Germaniei hitleriste”. Au fost formulate şi
principiile ieşirii României din război: capitularea necondiţionată,compensarea pagubelor produse prin război, înapoierea teritoriilor„acaparate”, pedepsirea celor vinovaţi. La 3 octombrie 1943, pregătindconsfătuirea de la Moscova a miniştrilor aliaţi ai Afacerilor externe,Vladimir G. Dekanozov*, scria : „Guvernul sovietic consideră ca nefiind pedeplin întemeiat aşa-numitul arbitraj care a avut loc sub dictatulGermaniei la Viena, la 30 august 1940, privind transferarea către Ungaria
a Transilvaniei de Nord.” După cum se observă, înanul 1943, deci înainteca România să capituleze necondiţionat şi să lupte alături de sovietici împotriva Germaniei, U.R.S.S. era decisă să-şi menţină hotărârea expusăbritanicilor în decembrie 1941 şi să restituie României întreaga provincieTransilvania.
Politicienii şi militarii sovietici ştiau că nu vor întâmpina dificultăţidin partea S.U.A. în a-şi pune în aplicare planurile privind România. În
150 U.R.S.S. şi problema germană. 1941-1949. Documente din Arhiva de politică externă aFederaţiei Ruse, ediţie pregătită de Departamentul istorico-documentar al M.A.E. alRusiei, cu participarea Centrului de studiere a istoriei contemporane din Potsdam, apărutăla Moscova şi Potsdam, 1996, p. 95.* Vladimir G. Dekanozov era originar din Georgia, ca şi Iosif Stalin şi Lavrenti Beria. În1938, după otrăvirea lui Spigelglas, a fost numit şef al I.N.U. (Departamentul de informaţiiexterne al O.G.P.U.), apoi ambasador al U.R.S.S. la Berlin şi, ulterior, adjunct alcomisarului pentru Afaceri externe. A fost unul dintre stâlpii represiunilor antisemite încadrul securităţii sovietice. Dekanozov a fost diplomatul trimis la Berlin, în 1939, să-i
propună lui Hitler un tratat de neagresiune, cu promisiunea că U.R.S.S. va aprovizionaGermania cu petrol, grâu, bumbac şi metale rare, necesare industriei militare germane.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 217/365
217
acelaşi an 1943, ambasadorul sovietic la Londra, I.M. Maiski, a transmisla Kremlin importante informaţii despre România, aflate de la ministrulbritanic de Externe, Anthony Eden. Aceste informaţii creionează lipsa de
interes a S.U.A. şi Marii Britanii faţă de România, situaţie în care viitorulacestei ţări a rămas la latitudinea U.R.S.S.**.
** Maiski arăta că: „În America, în general, există puţin interes faţă de această ţară, iar înparticular administraţia manifestă slabă preocupare. România ca stat nu se bucură înS.U.A. de o reputaţie bună şi de aceea americanilor le este destul de indiferent ce se va întâmpla cu ea după război. Eden a discutat tema României cu Cordell Hull şi SumnerWelles şi, referindu-se la negocierile noastre de anul trecut, a emis propunerea că
U.R.S.S., după toate probabilităţile, va dori să aibă cu România un pact de asistenţămutuală şi să dispună de baze militare pe teritoriul ei. Nici Hull, nici Welles nu au obiectatfaţă de astfel de perspective. Ministrul de Externe britanic i-a consultat pe colegii săiamericani în legătură cu viitorul Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Amândoi au manifestatun interes redus faţă de această problemă şi Eden a reţinut cu claritate că americanii nuvor obiecta împotriva preluării acestor provincii de către U.R.S.S. I.M. Maiski a relatatremarca lui Eden: „În general, administraţia abordează multe probleme de politică externădin punctul de vedere al politicii sale interne. În S.U.A. există mari minorităţi naţionale -poloneză şi finlandeză - care au o pondere însemnată în alegeri. Această împrejurareinfluenţează într-o măsură puternică atitudinea lui Roosevelt şi a întregii sale administraţii
faţă de problemele ţărilor menţionate. În S.U.A. nu există însă o minoritate română mare.De aici slabul interes al administraţiei faţă de destinele României.”
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 218/365
218
ORIGINILE MARILOR CONFLICTE ŞI CAUZELECARE AU DUS LA CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI
MONDIAL
bordarea cauzelor celui de-al Doilea Război Mondial neobligă să reamintim evenimente foarte cunoscute, dar
indispensabile analizei. Sute de ani, după marile descoperiri geografice,puterile europene cu ieşire la mări şi oceane au fost preocupate săcucerească teritorii şi să-şi lărgească imperiile coloniale continuu.Imperiile coloniale asigurau numeroase resurse naturale şi bogăţii carelipseau Europei, aurul, mirodeniile, cauciucul natural, bambusul, pieţe dedesfacere, care se pot exprima printr-un singur cuvânt: prosperitate.Până în sec. al XX-lea, aproape întregul glob pământesc a ajuns subcontrolul puterilor europene, al Rusiei (peste 100 de popoare) şi al S.U.A.
Acestea din urmă controlau emisfera americană. Doctrina Monroeclarifica şi, practic, legifera internaţional acest control. Finalizareaprocesului de formare a conştiinţei naţionale, la jumătatea secolului alXIX-lea, a condus la unificarea unor importante popoare europene şi laformarea statelor naţionale ale acestora. Cele mai importante dintre eleau fost Germania şi Italia. Germania a ajuns cea mai mare putereeconomică şi militară a Europei, dar nu a reuşit să ocupe decât puţine
colonii, greu accesibile, practic, teritorii care interesaseră mai puţinvechile metropole, Marea Britanie, Franţa, Spania, Portugalia, Olanda,Belgia. Micul imperiu colonial german nu satisfăcea marile nevoi aleacestei ţări, cu un popor numeros, creativ, harnic şi disciplinat. Cu cât sedezvolta mai tare, Germania se sufoca economic. Ea a dorit mult calumea să fie reîmpărţită, mai echitabil. Primul Război Mondial s-a încheiatcu înfrângerea Germaniei şi aliatelor ei. Al Doilea Război Mondial a fostprelungirea, la peste două decenii, a Primului Război Mondial. Lupta
puterilor pentru influenţă şi hegemonie nu s-a tranşat după Primul Război
A
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 219/365
219
Mondial. Învingătorii în primul război nu au satisfăcut în nici un feldezideratele pentru care Germania şi aliaţii săi declanşaseră operaţiunilemilitare. Uriaşele imperii coloniale pe care inamicii Germaniei le-au
dobândit prin forţă, jaf şi uneori genocid au rămas în posesia vechilorstăpâni. Prin tratatele de pace pe care le-au impus cu forţa şi ameninţăride reluare a operaţiunilor militare, în cazul în care Germania nu acceptanecondiţionat „pacea”, aliaţii învingători au luat Germaniei şi coloniile pecare le avusese înainte de 1914 şi i-au smuls şi părţi din propriul teritoriunaţional. Nu fusese o pace negociată între parteneri, cum dorisepreşedintele W. Wilson, ci un dictat al învingătorilor, mai ales al Franţei şial Marii Britanii. Tratatul de la Verssailes şi celelalte tratate impuse
învinşilor în război, în loc să fie unele de pace, au încorporat atâţiagermeni de nemulţumire, încât reizbucnirea conflictului între învingătorii şi
învinşii în Primul Război Mondial a fost doar o chestiune de timp. Ea s-aprodus după 21 de ani, cu o violenţă extremă, asupra căreia nu vomstărui în volumul de faţă. Învingătorii în război au proclamat ca şi cauzăunică de izbucnirea războiului, agresiunea săvârşită de tabăra învinsă.De fapt, ambele tabere luptau pentru acelaşi ţel: hegemonia mondială.
Lupta pentru hegemonie este o constantă a istoriei universale. Cei caredeţineau hegemonia, deţineau coloniile, protectoratele, dominioanele,zonele de influenţă, pe scurt controlau majoritatea omenirii. Dar cumobţinuseră această hegemonie? Prin cuceriri, jafuri şi, adeseori, cum ammai subliniat, prin genocid. Analiştii independenţi îşi pun întrebarea „cu cedrept moral îi acuză învingătorii pe germani şi aliaţii lor că au dorit acelaşilucru la care au ţinut morţiş, ceva mai înainte, acuzatorii?” S.U.A., MareaBritanie şi Franţa deţineau controlul asupra uriaşelor lor zone de influenţădintr-o perioadă în care popoarele german şi italian nu-şi încheiaserăprocesul de unificare, iar Japonia fusese, până în a doua jumătate a sec.al XIX-lea, un stat feudal izolat şi înapoiat. Când s-au ridicat cele trei ţăricare au format Axa celui de la Doilea Război Mondial, lumea fusese dejaocupată, în cea mai mare parte.
Din punctul anglo-americano-sovietic de vedere, Germania trebuiasă accepte tratatele de după Primul Război Mondial şi să nu acţioneze
împotriva lor. Este însă de reamintit că după semnarea acestor tratate,
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 220/365
220
Congresul S.U.A. nu le-a recunoscut şi ele nu au devenit lege în S.U.A.De asemenea, Uniunea Sovietică nu le-a recunoscut şi le-a calificat multăvreme drept rezultatul acţiunilor imperialist-capitaliste etc. În acelaşi timp,
aceleaşi state au avut pretenţia ca Germania să recunoască Tratatul dela Verssailes, ca şi celelalte tratate şi să le pună prevederile în aplicare.
Învingătorii au folosit teza: „ce mie nu mi-a plăcut, ţie trebuia să-ţi fiplăcut!”
Din punctul de vedere al învingătorilor în războaiele mondiale,este cert că întreaga doctrină şi strategie a Germaniei, aşa cum a fost eaformulată în lucrarea lui Hitler Mein Kampf , cuprindea, de la vremeascrierii lucrării (1923), elemente care se pot interpreta ca şi cauze alecelui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, strategia propusă de Hitlercuprindea: 1) revizuirea până la abandonare a Tratatului de laVerssailes; 2) părăsirea Ligii Naţiunilor şi retragerea reprezentantuluigerman de la Conferinţa pentru dezarmare de la Geneva; 3) încheierea Acordului naval anglo-german; 4) denunţarea Tratatului de la Locarno;5) ocuparea zonei demilitarizate a Renaniei şi remilitarizarea ei. În presaantigermană a timpului, aceste acţiuni au fost denumite „agresiuni
paşnice”.Confruntarea dintre tabere a fost şi una între regimuri diferite din
punctul de vedere al organizării societăţii. Tabăra anglo-franceză, strânslegată de S.U.A., sprijinea regimul politic bazat pe alternanţa la putere aunor grupuri de interese de orientare centru, care excludeau de laparticiparea la viaţa politică şi a partidelor de dreapta şi a celor de stânga,fie prin mijloace şi strategii paşnice, fie prin forţă, sau prin leginedemocratice, cum a fost cazul şi în România. Regimul politic de laBucureşti a interzis prin lege partidele comunist (1924) şi legionar (1932),după care s-a autodeclarat democratic şi purtător al „binelui” în societatearomânească. Un regim politic nu poate fi acceptat, în teorie, ca fiinddemocratic (demos = popor şi cratos = putere), dacă excludecomponente importante ale societăţii, ale poporului, pe criterii ideologice.La fel s-a întâmplat, sub diverse forme şi în alte state. Dar acest regimpolitic democratic („democratic”) s-a dovedit neputincios în realizarea
multora dintre dezideratele popoarelor, cum ar fi eradicarea sărăciei,
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 221/365
221
realizarea egalităţii de şanse, realizarea unui nivel înalt al dreptăţii socialeetc. Statele Axei şi aliatele acesteia se aflau sub conducerea unorregimuri autoritare, pe care democraţii („democraţii”) le numeau dictaturi.
Aceste regimuri politice au fost în cea mai mare parte prezentate capurtătoare ale fenomenelor sociale negative, prezentare care sepromovează şi astăzi, prin numeroase scrieri şi prin uriaşa mass-medieaservită banului şi regimului politic aflat la putere în lumea occidentală,sau a celei aservite ei. Făcând o analiză imparţială, fără să acceptăminterpretări prezentate axiomatic, precum cel potrivit căruia regimuriledemocratice sunt cele bune, iar cele autoritare sunt cele rele, constatămcă aceste regimuri (mai mult sau mai puţin) autoritare, numite şidictatoriale, au reuşit să realizeze multe deziderate ale popoarelor şi săcatalizeze progresul de toate felurile ale statelor pe care le-au condus. Nuputem să nu menţionăm realizările regimurilor autoritare, de dreapta şi destânga, în direcţiile asigurării locurilor de muncă pentru popoare întregi,asigurarea locuinţelor pentru popoare întregi, asigurare accesului lasănătate şi învăţământ gratuite, ca şi posibilitatea accesului la vârfulsocietăţii a personelor provenite de la periferia societăţii, pe baza
capabilităţilor. De asemenea, regimurile politice autoritare au controlatfenomenul corupţiei, menţinându-l la cote inferioare celor din regimurile„democratice”. Prin aceasta, nu dorim să afirmăm că regimurile autoritarear fi întruchipat democraţia. Confruntarea între cele două tipuri deregimuri politice a fost şi este şi astăzi prezentată în lumea controlată decivilizaţia occidentală (S.U.A., U.E., Commonwealth) ca o confruntare
între bine (regimul democratic) şi rău (regimul autoritar). Cercetareaştiinţifică imparţială a dovedit deja că în istorie nu există regimuri „bune” şi„rele”. Fiecare regim politic, din fiecare epocă istorică, conţine atâtelemente „pozitive”, cât şi „negative”. Depinde doar din ce unghi devedere sunt privite aceste regimuri, de pe poziţia căror interese suntabordate şi depinde de valorile morale şi sociale pe care le apreciază celcare face analiza. Chiar şi în cadrul aceluiaşi regim politic, există oscilaţiimari în ceea ce priveşte promovarea drepturilor, libertăţilor cetăţeneşti,satisfacerea nevoilor sociale, promovarea principiilor eticii politice interne,
sau a principiilor relaţiilor internaţionale etc. Toate acestea evoluează şi
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 222/365
222
ele, putând fi reprezentate prin curbe, uneori ascendente, alteoridescendente. Democraţii („democraţii”) au pus foarte mare accent pepromovarea libertăţilor individuale, ca expresie a superiorităţii regimului
lor politic. Trebuie însă menţionat că, din statisticile făcute de presaeuropeană a perioadei interbelice, doar 10% din populaţie era preocupatăde problema libertăţilor individuale sau, dacă nu preocupată, măcarsuficient motivată să lupte pentru a păstra aceste libertăţi individuale, maimari în regimurile occidentale151.
Dincolo de considerentele prezentate foarte pe scurt în rândurilede mai sus, care, în sine, ar necesita o analiză mai detaliată, care nu faceobiectul prezentei lucrări, al Doilea Război Mondial a avut şi conotaţiilegate de contradicţiile dintre susţinătorii diferitelor sisteme politice.Dreapta radicală, numită de democraţi „extremistă”, ştia că dacă vapierde războiul va fi nu numai eliminată din decizia politică, dar şisuprimată, atât de anglo-americani, cât şi de sovietici. La rândul lor,democraţii („democraţii”) ştiau că, dacă vor pierde războiul, nu vor pierdenumai puterea, coloniile şi zonele de influenţă, dar puterile Axei îi vorpedepsi pentru abuzurile dintr-o istorie întreagă. Evreii, care deţineau cea
mai mare influenţă şi bogăţie în lumea occidentală, îşi aveau şi ei porţiarezervată de suferinţă şi chiar moarte în lagărele Germaniei. Este evidentcă lupta pentru hegemonia mondială cuprindea şi componenta deeliminare reciprocă, ceea ce a făcut războiul mai cumplit.
În prima sa parte, al Doilea Război Mondial a fost marcat deindecizia lui Hitler faţă de Marea Britanie. În ciuda convingerii multorpoliticieni şi militari în necesitatea invadării şi ocupării Marii Britanii Hitlers-a opus acestui proiect. El nu agrea ideea ca imensul imperiu colonialbritanic, pe care îl aprecia ca pe „un mare patrimoniu al Europei” să fiepreluat sub ocupaţia, controlul sau influenţa S.U.A., Uniunii Sovietice şiJaponiei. Hitler considera că ceea ce va câştiga în faţa Marii Britanii arputea pierde în raporturile cu cele trei beneficiare amintite ale prăbuşiriicelui mai mare imperiu colonial din istorie. În cele din urmă, Hitler acomunicat colaboratorilor săi intenţia de a invada Marea Britanie doardupă eventuala intrare a S.U.A. în război, când nu ar mai exista şanse de
151 Aurel Preda-Mătăsaru, op. cit., p. 272.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 223/365
223
negociere şi după „improbabila” debarcare americano-britanică înEuropa, care, în opinia sa, s-ar fi putut produce cel mai devreme în anul1944. Milioane de oameni şi-au pus legitima întrebare: cum s-ar fi
desfăşurat războiul dacă Germania invada Marea Britanie în timp ce seafla pe picior de pace şi cooperare cu Uniunea Sovietică şi când TratatulMolotov-Ribbentrop cataliza raporturile bilaterale? Cercetătorii nu pot săreacţioneze la astfel de întrebări, istoria neputând fi abordată prinrăspunsuri la repetate întrebări „ce ar fi fost dacă ar fi fost altfel decâta fost?”
Un eveniment deosebit de sugestiv pentru desfăşurarea celuide-al Doilea Război Mondial şi pentru modul în care puterile se implică înconflictele internaţionale, în scopul promovării intereselor grupurilor devârf ale societăţii, este atacul japonez de la Pearl Harbour (7 decembrie1941) şi intrarea S.U.A. în război. Atacul japonez a fost motivul pentrucare majoritatea opiniei publice din S.U.A., adeptă a neutralităţii S.U.A. şichiar a promovării unei politici izolaţioniste, mai ales faţă de conflicteledin Europa, şi-a schimbat orientarea, susţinând implicarea ţării în război.Intrarea S.U.A. în război a reprezentat o foarte mare afacere pentru
corporaţiile care au furnizat tot ceea ce era necesar armatei şi a oferitCasei Albe şansa de a intra în jocul politico-militar mondial, în scopulasigurării sferelor de influenţă şi a dominaţiei la scară globală. Pentru acataliza voinţa de război a opiniei publice, atacul a fost prezentat opinieipublice drept „surprinzător” şi „mişelesc”, când, de fapt, el a fost provocatde politica S.U.A. În anul 1941, amiralii comandanţi ai marinei americanel-au avertizat pe preşedintele Roosevelt de faptul că sistarea livrărilor depetrol către Japonia va conduce la război cu această ţară. Cu toateacestea, în iulie 1941, Roosevelt a dispus stoparea livrărilor de petrolcătre Japonia şi, imediat după aceea, comandamentul flotei americanede la Pearl Harbour nu a mai fost informat în legătură cu mişcările flotei
japoneze în Pacific. Ulterior acestui eveniment, Marea Britanie, Olanda,Australia, Peru, Coreea şi Uniunea Sovietică au avertizat S.U.A. căJaponia va ataca baza navală de la Pearl Harbour. Mai mult decât atâta,după război, s-a aflat că serviciul de informaţii al Marinei a decriptat cifrul
flotei japoneze şi astfel a cunoscut în amănunt deplasarea flotei japoneze
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 224/365
224
către Pearl Harbour şi faptul că baza va fi atacată. În afara calculelor denatură politică, interese de intrare în război mai aveau şi băncile şicorporaţiile faţă de care Marea Britanie avea datorii mari, ca urmare a
Legii de împrumut şi închiriere. Înfrângerea Marii Britanii ar fi făcutimposibilă returnarea acestor datorii. În perioada premergătoare atacului
japonez, s-a dispus mutarea portavioanelor americane de la PearlHarbour la San Diego*. În anul 1944, serviciul secret al Marinei S.U.A. araportat că: „Numeroase informaţii au venit la departamentele noastre deStat, de Război şi Naval, la toate nivelurile de decizie, indicând precisintenţiile japonezilor, inclusiv ora şi data probabile ale atacului”152. În ziuaatacului japonez, operatorii radar din Hawaii au anunţat în mod repetat căse apropie avioane japoneze, dar comandanţii nu au luat nicio măsură.Decizia de a permite atacul japonez a fost luată în scopul obţineriimotivaţiei de intrare a S.U.A. în război, în faţa opiniei publice. În acest fel,S.U.A. deveneau victimă şi nu agresor, toate operaţiunile ei militareulterioare având legitimitate formală.
* În anii 1932 şi 1938, armata şi marina S.U.A. au desfăşurat exerciţii având ca temă unatac împotriva bazei de la Pearl Harbour, efectuat de 152 de avioane inamice, prinsurprindere, într-o zi de duminică, dimineaţa.152 David Southwell, Sean Twist, Teoria conspiraţiei. Dosare secrete, Editura RAO,Bucureşti, 2007, p.112 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 225/365
225
DIPLOMAŢIA ROMÂNIEI ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI
n 22 iunie 1941 România a atacat Uniunea Sovietică. Era, aşacum am mai arătat, răspunsul guvernului Antonescu la
agresiunea sovietică din vara anului 1940, la conflictele repetate de
frontieră provocate de sovietici şi la suferinţele provocate românilor dinprovinciile ocupate, în anul care a urmat. Deci, conflictul sovieto-român,declanşat de notele ultimative ale lui Molotov, de la sfârşitul lunii iunie1940, evolua, ajungând în faza replicii militare a României, alături deoperaţiunile germano-italo-maghiaro-finlandeze. Acţiunea militarăromânească, în prima ei fază, s-a bucurat de acordul marii majorităţi apopulaţiei. Opoziţia, în frunte cu Iuliu Maniu, a trimis scrisori de felicitareconducătorilor ţării, Ion Antonescu şi Mihai Antonescu, cu prilejul eliberării
importantelor oraşe româneşti Cernăuţi şi Chişinău. Nu sunt dubii privitorla suportul naţional privitor la declanşarea operaţiunilor militare împotrivaUniunii Sovietice. Pe parcursul războiului, divergenţe de opinii între lideriiţării şi ai opoziţiei au avut loc pe trei teme principale: trecerea Nistrului şicontinuarea operaţiunilor militare în interiorul Uniunii Sovietice,deportarea unor evrei în Transnistria şi modul în care ar fi trebuit să iasăRomânia din război şi să încheie armistiţiul cu aliaţii153. Nu ne propunem,
în aceste rânduri, să abordăm aspectele militare şi de politică internă aleperioadei celui de-al Doilea Război Mondial în România.
După intrarea României în război, liderii opoziţiei române,respectiv preşedinţii Partidelor Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal, aucontinuat încercările de influenţare a politicii externe a României,preocupaţi în special de evitarea confruntării cu S.U.A. şi cu MareaBritanie şi a subordonării ţării faţă de Germania. Ei au considerat
153 Vezi şi Pavel Moraru, Bucovina sub regimul Antonescu (1941-1944), Editura PrutInternaţional, Bucureşti, 2007, p. 111.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 226/365
226
totdeauna că relaţia româno-germană este una de conjunctură, care nuare viitor şi cu cât mai repede se va sfârşi, cu atât mai bine. Fisura înconcepţia lor consta în faptul că alternativa la linia politică antonesciană
era una singură: cea rusească, ceea ce însemna bolşevism şiimposibilitatea recuperării Basarabiei şi Bucovinei. Franţa şi MareaBritanie nu mai reprezentau o alternativă, în această parte a Europei,unde puterea şi-o disputau doar Germania şi Rusia. Ruptura româno-sovietică, produsă la sfârşitul Primului Război Mondial era unaireductibilă. Rănile deschise atunci, din vina ambelor părţi, nu s-au putut
închide. Memoriile redactate de Maniu şi Brătianu n-au produs efecteimportante asupra deciziilor mareşalului Antonescu, dar au conştientizat
permanent conducerea României că există opoziţie şi, implicit, altepuncte de vedere decât cele ale puterii. Ulterior, când s-a pus problemanegocierilor cu Aliaţii, pentru ieşirea României din alianţa cu Axa,conducătorul statului român a acceptat, declarând că nu doreşte sămonopolizeze ideile politice din ţară, după cum se va vedea mai jos. În 19ianuarie 1942, Constantin I.C. (Dinu) Brătianu şi Iuliu Maniu au trimis unmemoriu lui Ion Antonescu, în care arătau primejdiile militare, politice şi
economico-sociale, la care se expunea România în cazul continuăriirăzboiului împotriva U.R.S.S. Documentul reprezintă şi o analiză araporturilor internaţionale ale momentului şi a posibilelor evoluţiiale sale154, *.
154 Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Mircea Muşat, coordonatori, 23 August 1944.Documente. 1939-1943, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984,pp. 342-345.* În document, se arată că: „(...) Suntem informaţi că vreţi să faceţi concentrări masive alearmatei noastre pentru a reîncepe campania împotriva Rusiei. Aţi început trimiterea de noi forţemilitare spre Marea de Azov. Se pune întrebarea: care vor fi consecinţele acestei campanii?Ţara noastră suferă de o hemoragie lentă şi continuă, care se va agrava foarte mult în 1942. Văcităm numai marile pagube de care suferă şi care nu se pot repara dacă vom continua să fim înstare de război (...) Sunt două mari pericole: Rusia şi Ungaria. Când luaţi sarcina să distrugeţibolşevismul rusesc, intrăm într-o acţiune care nu depinde de noi, ci de forţele de care Germaniadispune ca să zdrobească armatele ruseşti. Dacă nu aveţi convingerea că armata germanăpoate nimici fără ajutorul câtorva divizii româneşti armata bolşevică declarată înfrântă, nu maiputeţi crede în victoria finală a Germaniei. În acest caz se impune cu atât mai mult ca armatele
române să nu mai lupte dincolo de Nistru. S-a mers prea departe în cele ce s-au făcut pentru asatisface cererile germane. Am depăşit cu mult ceea ce vechii aliaţi ai Germaniei – Ungaria şi
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 227/365
227
Încă de la nivelul anului 1942, când războiul era în toi şi nu se întrevedea încă perspectiva păcii, ministrul de Externe, profesoruluniversitar Mihai Antonescu, a iniţiat selectarea şi pregătirea întregului
Bulgaria, care ar fi avut motive de recunoştinţă – au făcut în ajutorul acestei ţări: ca alimente,concesiuni politice, economice şi financiare şi la sfârşit ne întrebăm: cu ce vor fi ele răsplătite.
În cazul în care Germania ar fi ieşit învingătoare în acest război, aveţi oare act scris că eane va reda Ardealul pierdut, cum a avut grijă Ion Brătianu înainte de a intra în război alături deFranţa, Anglia şi Rusia, să se asigure printr-un pact scris că va obţine Ardealul, Bucovina şiBanatul? Făgăduielile verbale, mai cu seamă când nu sunt întărite prin nici o declaraţie publicăa factorilor responsabili, sunt aleatorii. Dar dacă este pericol bolşevic extern, este unul şi maimare de anarhie internă, la care va fi împins la sfârşitul războiului poporului român sărăcit, înfometat şi îndurerat de numeroase dolii şi suferinţe (...)
Să nu uitaţi că vom avea în coastele noastre două ţări vrăjmaşe care şi-au menajat forţelelor militare şi care nu au făcut nici un sacrificiu politic, economic sau financiar pentru a susţinecampania din Rusia. Cei care vor fi mai tari la încheierea războiului vor putea singuri realizaaspiraţiile lor naţionale.
Ungaria nu se sfiieşte să afirme că va lua de la România şi restul Ardealului şi Banatul, iarBulgaria, Dobrogea. Astfel, de curând, generalul Szombathelyi, şeful Statului Major Maghiar, într-un interviu acordat ziarului bulgar „ZORA”, afirma că armata maghiară în istoria sa milenarănu a fost niciodată instruită şi înzestrată cum este astăzi şi că o colaborare cu Bulgaria esteposibilă. Trebuie să prevedem mai întâi apărarea fruntariilor noastre şi recucerirea Ardealuluipierdut, ceea ce nu putem realiza decât cu o armată puternică şi bine înzestrată. Este oare uninteres de primă importanţă pentru Germania, chiar învingătoare, de a se angaja într-un război în contra Ungariei spre a ne da Ardealul? La sfârşitul războiului, slăbită şi îndurerată de atâteapierderi în oameni, va mai angaja ea oare soldaţii săi în lupte, în contra foştilor ei aliaţi? Desigurcă nu. Dar evident că nu în mod paşnic va renunţa Ungaria la ceea ce a obţinut prin Arbitrajulde la Viena. Dar dacă Germania ar fi constrânsă să facă o pace pe care i-ar impune-o Anglia şiAmerica, în ce situaţie s-ar găsi România, ale cărei armate au depăşit limitele sale naţionale şis-au angajat intr-o luptă în interiorul Rusiei, şi care, fără a fi silită prin obligaţiile aderării la PactulTripartit , a declarat război Statelor Unite contra asentimentului românilor, fapt pe care opiniapublică română nu şi-l poate explica (...)
Continuarea războiului în condiţiile de astăzi nu poate duce la reîntregirea ţării, ci numai la
uzarea completă a ţării, expusă la pericolul maghiar. Prin urmare, cât mai este timp, trebuie săarătaţi Germaniei că aţi făcut până acum, în cadrul alianţei, ce aţi contractat cu dânşii, tot ceeace putea face România, fără a se expune la un grav dezastru, că am făcut sacrificii pe careUngaria şi Bulgaria nu le-au făcut; că suntem siliţi să retragem trupele noastre de peste Nistruca să reconstituim forţa noastră armată şi să organizăm situaţia noastră internă, care nu poatesuporta o prelungire a războiului.
Retrageţi trupele din Rusia, pe care Germania le poate uşor înlocui. Reconstituiţi armata,refăcând cadrele şi armamentul. Îndreptaţi situaţia economică şi financiară a ţării (...)
Atunci vom putea rezolva relaţiile noastre internaţionale, având în vedere în primul rândnecesităţile noastre naţionale.
Toţi avem aceleaşi ţeluri ca dv., dar credem că le vom putea realiza numai în condiţiile pecare vi le arătăm mai sus (...)“.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 228/365
228
material documentar privitor la problemele păcii, baza argumentară aRomâniei pentru susţinerea intereselor ei naţionale privitoare la teritorii,conflictele cu vecinii, justificarea unor decizii politice internaţionale etc.
Mihai Antonescu arăta că, în trecut, s-a greşit prin neglijarea acestuiaspect extrem de important. Această bază documentară trebuia să fiecunoscută deopotrivă de diplomaţii români şi de factorii de decizieinternaţională, respectiv de viitorii câştigători ai războiului. Astfel, s-aconstituit Biroul Păcii. El cuprindea secţii de istorie, economie, biologie,statistică, presă şi propagandă etc. Secţia istorică avea membri iluştri:Gheorghe I. Brătianu, Constantin C. Giurescu, Ioan Nistor, ZenoviePâcleşanu, Vladimir Dumitrescu, Victor Papacostea, Vintilă Mihăilescu,Ion Minea, Ştefan Ciobanu, Nichita Smochină ş.a. Obiectivele BirouluiPăcii vizau în special pregătirea argumentării chestiunilor Ardealului,Basarabiei, Dobrogei şi grupurilor etnice. Se avea în vedere alcătuireaunor lucrări generale şi speciale, bibliografii, fişe, date informative desprepunctele de vedere străine, mai ales cele ungureşti, sovietice şibulgăreşti, pentru a putea fi combătute. Deşi România se afla cu armatele
în adâncul teritoriului Uniunii Sovietice, la 6 iunie 1942, la deschiderea
dezbaterilor Comisiei Politice a Biroului Păcii, profesorul Mihai Antonescua precizat că din niciun document nu reiese vreo dorinţă a guvernuluiromân şi a mareşalului Ion Antonescu de a proceda la anexarea vreunuiteritoriu de la est de fluviul Nistru. El a arătat că a fost numit unguvernator civil al Transnistriei*, fără ca aceasta să fie anexată, ci doartemporar ocupată militar, până când conferinţa păcii va decide hartaviitoarei Europe. Este cunoscut faptul că, sperând într-o victorie aGermaniei în război, guvernul român, în special cei doi Antoneşti, setemeau ca nu cumva Transnistria să devină o compensaţie pentru parteadin Ardeal pierdută de România. În cadrul uneia dintre şedinţe, istoriculSilviu Dragomir arăta: „Constat cu durere că suntem în urma ungurilor.Ungurii au câteva institute cu peste 600.000 de fişe şi noi nu avem niciuninstitut, nici o fişă, nici o colecţie. Nu se poate face nimic fără sistem”155.
* Acesta a fost reputatul profesor Gheorghe Alexianu.155 Florica Dobre, Biroul Păcii (1942), în „Dosarele istoriei”, An II, nr. 2 (7), 1997, pp. 8-9.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 229/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 230/365
230
conducătorii României s-au referit la pericolul major pe care îl constituiaUngaria, în ciuda faptului că ambele ţări erau membre ale aceleiaşialianţe. Se arăta că: „(...) Azi România se găseşte cu puterea sa militară
grav redusă... În aceeaşi vreme, Ungaria are încă 22 de mari unităţi(corpuri de armată şi divizii) intacte, care apasă asupra României şi agraniţei Transilvaniei de Nord. Aşadar, potenţialul vecinilor săi este intact.Pe când România a dat aceste contribuţii, respectându-şi cuvântul,primejdia semnalată în Memorandumul din 11 februarie 1942, asuprapoliticii militare a statului maghiar, care îşi rezervă forţele sale militare şiaşteaptă „cu o armată de şoc” sfârşitul războiului, agravează
răspunderea istorică a mareşalului Antonescu, toate strădaniile şionoarea guvernului regal român. Şeful Marelui Stat Major ungar adeclarat, la 20 decembrie 1941, că forţele armate ungare şi bulgaretrebuie să se rezerve pentru a constitui o forţă primordială decisivă îndesfăşurarea viitoare a evenimentelor. În tot anul 1941, demnitarii unguriau atacat România, iar presa ungară a scris în proprii termeni: „Ungariatrebuie să-şi păstreze o forţă militară independentă şi intactă, trebuind să
aibă 1.500.000 soldaţi la sfârşitul războiului”. La 7 noiembrie 1942, însuşişeful statului ungar, amiralul Horthy, declara: „Avem datoria să fimpregătiţi pentru noi încercări... Avem nevoie de o armată cu putere deşoc... pentru a termina lupta cu victoria dreptăţii maghiare”. Bartha Ignac,deputat din partidul guvernamental, declara în Parlament la 18 noiembrie1942: „Suprema noastră râvnire este... să ne poată comunica îndeosebică fraţii noştri din Ardealul de sud s-au întors din nou la noi şi că-i putemstrânge la inimă şi pieptul nostru... la sfârşitul incendiului mondial
naţiunea maghiară să poată fi părtaşă la restabilirea vechilor fruntarii alevechii Ungarii milenare” (şi aceasta în aplauzele întregii Camere).Documentul românesc insera şi alte înalte luări maghiare de poziţieantiromânească, pledoarii pentru o Ungarie puternică din punct de vederemilitar, care să promoveze idealurile naţiunii maghiare, inclusiv prin forţă.Conducătorii României au vorbit lui Hitler despre răspunderea asumată înlupta pentru zdrobirea comunismului, necesitatea asigurării securităţii
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 231/365
231
României, aspiraţiile naţionale româneşti, situaţia de pe front, asigurareatransporturilor, livrarea de armament german către România etc.
Situaţia colaborării economice româno-germane a fost punctul
central al discuţiilor.156 În urma lor, s-a semnat Protocolul dereglementare a plăţilor între Germania şi România. Toate produseleromâneşti urmau să fie achitate la livrare. În general, Protocolul a fostrespectat de partea germană, cel puţin până în 1943. Au fost momentecând, după acumularea de datorii ale Germaniei, ca urmare a crizei delichidităţi, România a preferat să stocheze bunurile de care Germaniaavea nevoie, decât să i le livreze pe datorie. Germania a făcut anumite
plăţi şi în aur. Cu toate acestea, din livrările anilor 1943 şi 1944, s-auacumulat datorii foarte mari ale Germaniei către România, care nu au maifost niciodată decontate.
Cu prilejul discuţiilor conducătorului statului şi ministrului român deExterne cu liderii Germaniei, s-au dat o serie de asigurări României,privitor la chestiunile ridicate de conducerea de la Bucureşti, la carene-am referit mai sus.
Pe măsură ce înfrângerile Axei s-au înmulţit, preocupările pentrudesprinderea de Germania au devenit şi ele mai numeroase. Nemulţumiris-au ivit mai ales după decizia lui Antonescu de a continua războiul şi
împotriva Aliaţilor occidentali. În 20 aprilie 1943, Serviciul Special deInformaţii a redactat o notă în legătură cu atitudinea partidelor politice faţăde politica externă a României. Erau monitorizaţi îndeosebi Iuliu Maniu şiDinu Brătianu, în legătură cu părerile lor politice, privitor la situaţiainternaţională şi internă a României. Atenţia se îndrepta, mai ales, spre
orientarea lor favorabilă S.U.A. şi Marii Britanii, state cu care România seafla în război. Se informa despre modul în care acţiona Iuliu Maniu pentrua-l ralia şi pe Dinu Brătianu la iniţiativele sale de a-l influenţa peAntonescu favorabil anglo-americanilor 157, *.
156 Florin Constantiniu (coord.), Antonescu-Hitler Corespondenţă şi întâlniri inedite (1940-1944), vol. II, Cozia Ed.-Co., Bucureşti, 1991, p. 20.157 Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Mircea Muşat (coordonatori), 23 August 1944. Documente.1939-1943, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp. 526-528.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 232/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 233/365
233
interbelică, Bucureştiul a moştenit o comunitate britanică formată dinaproximativ 400 de persoane. Prin intermediul unora dintre acestea,serviciile secrete britanice au întreţinut contacte cu mediile politice,
economice, militare, universitare etc. Un punct important de sprijin alspionajului britanic l-a constituit „British Council”, înfiinţat cu sprijinul directal regelui Carol al II-lea, frecventat de studenţi, cadre didactice şiintelectuali, din rândul cărora se recrutau agenţi, care primeau şi sarcini
în alte state din Balcani. În cadrul Institutului britanic au fost folosiţi agenţispeciali, itineranţi, cu multiple sarcini. Unul dintre aceştia a fost profesorulHugh Setton-Watson, a cărui activitate informativă şi de influenţă a fost
continuată, după câteva decenii, în acelaşi loc, de Denis Delletant, cares-a preocupat, printre altele, cu analiza structurilor informative aleRomâniei socialiste.
În anul 1940, S.O.E.159 l-a contactat pe liderul Partidului NaţionalŢărănesc, Iuliu Maniu, considerându-l omul potrivit pentru a fi cel maiimportant punct britanic de sprijin în România, în cazul ruperii relaţiilordiplomatice dintre cele două ţări şi pentru declanşarea operaţiunilor în
vederea răsturnării regimului politic din România. Această alegere s-afăcut în ciuda faptului că agenta britanică Clare Hollingworth, trimisă înRomânia sub acoperirea de corespondent al ziarului ”Daily Express”,avusese o părere contrară. În rapoartele sale, agenta arăta că Maniu este„ultima persoană la care te-ai fi gândit că este capabilă să ţină frâele înmână şi să stăpânească furtuna”160. Imediat după Dictatul de la Viena,
159 S.O.E. era un compartiment al serviciilor de informaţii britanice, înfiinţat din iniţiativa luiChurchill, în anul 1940. Cadrele sale proveneau din MI-6, fiind conduse de colonelul degeniu Laurence Grand. În interiorul sistemului britanic de informaţii, serviciul era numit„Ministerul de Război Neonorabil” (“Ministry of Ungentlemanly Warfare”), deoarecedesfăşura activităţi ilegale, uneori criminale, care puteau compromite relaţiile diplomaticecu diferite state, sau încălcau neutralitatea unor state. Churchill i-a trasat ca sarcinăS.O.E. „să dea foc Europei”. Vezi detalii în Marian Ureche, Aurel Rogojan, Servicii secretestrăine. Retrospectivă şi actualitate. Interferenţe în spaţiul românesc , vol. I, Editura Paco,Bucureşti, p. 82 şi urm.160 Ivor Porter, Operaţiunea Autonomous, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 74-76.Autorul o citează pe Clare Hollingworth, There’s German Just Behind Me, p. 62.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 234/365
234
„inginerul petrolist” Gardyne de Chastelaine l-a sfătuit pe Iuliu Maniu săplece la Londra, unde să constituie Comitetul Român Liber, după modeluldin alte ţări ocupate de Germania. Maniu şi-a luat o serie de angajamente
de sprijinire a Marii Britanii, dar a cerut să-i parvină o confirmare expresădin partea lui Winston Churchill, în ceea ce privea integritatea României şirestituirea nord-vestului Transilvaniei. Winston Churchill a transmisgaranţiile respective printr-o telegramă care i-a fost arătată lui Iuliu Maniu,
în casa şi în prezenţa lui Rică Georgescu, amintitul preşedinte alsocietăţii petroliere „Româno-Americane”. La acest moment a mai fostprezent şi ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, Mott Gunter. Iniţial, S.O.E. a
plănuit folosirea lui Maniu în cadrul Operaţiunii „Ardealul”, unde urma săorganizeze o răscoală împotriva germanilor, susţinută financiar de MareaBritanie161. Englezii doreau să-l înlăture pe mareşal de la conducereaRomâniei, dar Maniu şi cu alţi lideri ţărănişti apreciau că guvernulAntonescu era o soluţie mai bună decât ocuparea României de cătreGermania, sau un atac ungaro-bulgar sprijinit de Germania, care s-ar fiputut produce ca urmare a înlăturării mareşalului. Garanţiile lui Churchill
şi legăturile cu S.O.E. l-au încurajat pe Maniu să-i ceară lui IonAntonescu permisiunea de acţiune nestingherită pentru crearea uneialternative politice, necesară în momentul înfrângerii Axei şi a eventualeiposibile preluări a controlului britanic asupra Europei162. La perspectivadominaţiei sovietice, Maniu nu se gândea încă. Cu toate acestea, liderulnaţional-ţărănist nu a acceptat să plece la Londra163. În aceste condiţii,S.O.E. a hotărât trimiterea în România, pe calea aerului, a unei misiuni
de informaţii, sabotaj şi diversiune care să-l sprijine pe Maniu în detaliiletehnico-aplicative ale acţiunii de înlăturare a mareşalului Antonescu.
161 Într-o carte dedicată acestei perioade, Elizabeth Barker scrie că Maniu: „nu aintenţionat niciun moment să provoace o revoltă în România împotriva Germaniei şi nuavea vreo încredere în sabotaje şi acţiuni subterane”. Vezi Marian Ureche, Aurel Rogojan,op. cit., p. 157.162 Arhivele Naţionale ale României, colecţia Microfilme Ungaria, rola 50, c. 376-377.163 Marian Ureche, Aurel Rogojan, op. cit., pp. 156-157.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 235/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 236/365
236
demisionase după unele conflicte cu vicepreşedintele Consiliului deMiniştri şi ministrul de Externe, profesorul Mihai Antonescu. Astfel, noulnumit putea să negocieze în numele opoziţie, dar şi al puterii, cu
reprezentanţii S.U.A. şi ai Marii Britanii în Turcia, ţară neutră în careactivităţile diplomatice şi informative erau intense. Cretzianu a făcutdemersuri pe lângă englezi, despre care, deocamdată, nu avem date căar fi fost cunoscute de Ion Antonescu. Cu toate acestea, mareşalul nu îlagrea. Încrederea acestuia se îndrepta la Ankara către colonelul TraianTeodorescu, ataşatul militar al României, care avea misiunea de anegocia cu aliaţii anglo-americani, în numele guvernului. Relaţia dintre
Alexandru Cretzianu şi Traian Teodorescu nu era dintre cele mai bune167.Primele semne de nemulţumire faţă de purtarea războiului în
răsărit şi împotriva S.U.A. şi a Marii Britanii au apărut după trecereaNistrului de către armata română. Oameni politici şi intelectuali s-au opuscontinuării războiului. Iuliu Maniu şi Constantin (Dinu) Brătianu au adresatconducătorului statului memorii prin care au cerut insistent ca armataromână să fie oprită pe Nistru. Ele nu au produs efecte de decizie
militară. România intrase în horă şi trebuia să joace. Astfel, dupădeclaraţiile lui Corneliu Coposu, în ziua de 24 ianuarie 1942, Iuliu Maniu a început operaţiunea de atragere a Palatului la proiectul său de scoatere aRomâniei din războiul împotriva Aliaţilor, la răsărit de fluviul Nistru.
Acţiunea urmărea de fapt şi răsturnarea regimului antonescian.Astfel, ea avea un dublu scop. Pe de o parte, Maniu acţiona cu acordultacit, dar şi declarat, al mareşalului, iar pe de altă parte, pregătearăsturnarea lui de la putere, în momentul în care s-ar fi găsit o alternativă
mai bună. De altfel, unele dintre demersurile opoziţiei din România pentruscoaterea ţării din război, poartă această pecete de uneltire împotrivaregimului antonescian şi au fost catalizate de acest obiectiv opoziţionist,
în paralel cu acţiunea întreprinsă din raţiuni strategice naţionale.
167 Privitor la problematica negocierilor de la Ankara, în lumina unor documenteromâneşti, vezi şi Alexandru D. Duţu, Mesajul mareşalului Ion Antonescu pentru Aliaţi
(august 1944) „România nu va face nicio acţiune ostilă Angliei şi Americii” , în „Dosareleistoriei”, VII, nr. 8 (72), 2002, pp. 52-54.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 237/365
237
Au fost atraşi regele Mihai I şi regina mamă Elena, viitorul mareşalal Palatului, Ionel Mocsonyi-Stârcea, ale căror sentimenteantiantonesciene erau cunoscute, de asemenea, Mircea Ioanniţiu,
secretarul regelui, adjutanţii regali (generalul Lazăr, colonelul EmilianIonescu, comandorul Arpad Gherghel, comandorul Traian Udrischi), IorguGhica şi Gheorghe Ionescu-Bălăceanu168. Acţiunea lui Maniu a dus, dupăspusele lui Corneliu Coposu, şi la atragerea unui mare număr de generalişi ofiţeri superiori din armată şi a numeroşi foşti diplomaţi români din afaraţării, adversari ai regimului, precum Grigore Gafencu (Geneva),Constantin Xeni (Berna), V. Cornea (Londra), Carol Davilla (New York),Brutus Coste (Lisabona), Nicolae Dianu şi Alexandru Ghika (Paris),Eduard Ciuntu (Tokio), iar mai târziu, Viorel V. Tilea şi Ion Raţiu (Londra).Au fost trimişi în străinătate, să susţină demersurile maniste, CornelBianu, Pavel Pavel şi Ştefan Neniţescu la Londra, George Beza laIstanbul şi la Cairo. Corneliu Coposu mai adaugă o listă de persoane, pecare le numeşte „patrioţi români”, care au propagat în străinătate liniapolitică a opoziţiei româneşti. De asemenea, este prezentată o listă dediplomaţi în funcţie, care s-au raliat acţiunilor antiantonesciene organizate
de directorul Cabinetului şi al Cifrului, Grigore Niculescu-Buzeşti. Îngeneral, evreii şi masonii s-au raliat integral acestei grupări opoziţioniste.
Contactele opoziţiei din România cu guvernul cehoslovac din exilau început încă din noiembrie 1941, după accentuarea nemulţumirilorinterne româneşti faţă de continuarea războiului de către guvernulantonescian în afara teritoriului naţional. Clasa politică românească avearelaţii strânse cu Cehoslovacia. Mica Antantă, agreată de majoritateapoliticienilor români, cimentase multe legături bilaterale. La Ankara auavut loc întâlniri între Ion Cristu, şeful Secţiei economice a MinisteruluiAfacerilor Străine din România şi dr. Miroslav Hanak, fost reprezentant alSocietăţii Skoda Omnipol, căruia i-a cerut să transmită preşedinteluiBeneş rugămintea de a se apleca asupra problemelor româneşti. La2 ianuarie 1943, Iuliu Maniu a transmis un mesaj preşedintelui
168 Privitor la această problematică a constituirii şi dezvoltării unei opoziţii faţă de regimul
Antonescu, vezi şi Traian D. Lazăr, Iuliu Maniu şi serviciile secrete (1940-1944), EdituraMica Valahie, Bucureşti, 2006.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 238/365
238
Cehoslovaciei, Eduard Beneş, refugiat în Anglia, despre care CorneliuCoposu declară că era în relaţii de prietenie cu liderul naţional-ţărănist,rugându-l să contacteze guvernul sovietic, cu care se găsea în bune
raporturi de colaborare, în vederea obţinerii de condiţii acceptabile dearmistiţiu pentru România. La 29 ianuarie 1943, Beneş a primit unrăspuns favorabil de la Moscova, prin care s-au făcut promisiuniimportante pentru România, pe care Aliaţii occidentali nu le-au avansatniciodată. Şi în Elveţia, în ultima săptămână a lunii iunie 1943, dr.Jaroslav Kopecky, reprezentant al guvernului cehoslovac în exil, fostdiplomat acreditat la Societatea Naţiunilor de la Geneva, a fost contactatde Richard Franasovici, însoţit de profesorul George Oprescu (fostsecretar al Comisiei de Cooperare Intelectuală a Ligii Naţiunilor, între anii1923-1931), ca reprezentant al lui Gheorghe Tătărescu şi de GrigoreGafencu, ca reprezentant al lui Iuliu Maniu. Diplomaţii români i-au remisun mesaj ce cuprindea rugămintea pentru preşedintele Beneş de ainterveni în favoarea României la Moscova, unde urma să efectuezeatunci o vizită. Un alt mesaj al opoziţiei române a fost adus la Geneva deRaoul Bossy, omul de legătură al lui Richard Franasovici, care se afla în
contact şi cu Allen Dulles, rezident al serviciului american de informaţii şiviitor director al C.I.A. Mesajul opoziţiei române se adresa atât guvernuluicehoslovac, aflat în legătură cu Uniunea Sovietică, cât şi anglo-americanilor. Opoziţia română transmitea că, dacă i se vor oferi anumitegaranţii, va organiza, la momentul potrivit, o lovitură de stat. Negocierilede la Geneva s-au întrerupt ca urmare a faptului că, în mod surprinzător,imediat după transmiterea acestui mesaj, profesorul George Oprescu,viitor protejat al regimului sovietic din România, a transmis ştirea potrivitcăreia măsurile militare germane în România sunt atât de stricte încât nuse putea organiza o lovitură de stat. Astfel, interesul Aliaţilor pentrunegocieri s-a micşorat mult. Nu s-a clarificat, până în prezent, dacăprofesorul Oprescu a făcut o imprudenţă, demnă de un om de artă, sau aacţionat deliberat. La 11 august 1943, la Stockholm, însărcinatul româncu afaceri Şeinescu l-a abordat pe diplomatul cehoslovac dr. VladimirKucera, pentru a-l ruga să facă demersuri pe lângă guvernul sovietic.
Întrucât Şeinescu reprezenta guvernul român şi nu opoziţia, Kucera a
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 239/365
239
primit dispoziţie să nu mai discute cu el. Totuşi, Kucera a primit misiuneasă transmită românilor faptul că britanicii şi americanii nu îi vor ajuta peromâni împotriva ruşilor. La mijlocul lunii noiembrie 1943, Beneş l-a
informat pe Iuliu Maniu că va purta discuţii la Moscova şi nu va uita săabordeze problema românească. Totodată, Beneş a atras atenţia căRomânia şi Ungaria sunt singurele ţări în care nu acţiona nici o mişcarede rezistenţă antigermană, fapt care era un handicap în negocierile cuAliaţii. Este cunoscut faptul că, în noiembrie 1943, la Moscova, Stalin şiMolotov i-au declarat lui Beneş că Uniunea Sovietică va încheia un tratatcu România şi că ei vor retroceda ţării teritoriul pierdut din Transilvania.Beneş a transmis aceste ştiri opoziţiei din România în ianuarie 1944, prinintermediul lui T. Solacolu, ataşatul de presă al Legaţiei României dinBerna. Mesajul s-a intersectat cu scrisoarea de mulţumire pentrueforturile făcute în favoarea României (pe zece pagini, în limba germană),trimisă de Iuliu Maniu lui Eduard Beneş. La 25 februarie 1944, GheorgheTătărescu i-a trimis preşedintelui cehoslovac o scrisoare (conform unorsurse ar fi fost două scrisori, dar una ar fi dispărut). Liderul liberal îşiexprima convingerea în necesitatea unui tratat între România şi Uniunea
Sovietică. Arătând că în România nu era nicio persoană care să poatăacţiona cu succes pe această linie, Tătărescu îl ruga pe Beneş să-şiofere bunele oficii. La această scrisoare era anexat un document în limbafranceză intitulat Programul politic al lui Gheorghe Tătărescu, fost prim-ministru. Ulterior, Tătărescu a transmis, printr-o scrisoare adresată luiEduard Beneş, că Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu au refuzat să colaborezecu el şi ca atare, la 26 mai 1944, el a semnat un acord de colaborare cucomuniştii. Tătărescu afirma că peste 90% dintre liberali sprijineau nouacoaliţie, din care făceau parte şi social-democraţi, inclusiv Mihail Ralea şiPetru Groza. Iuliu Maniu i-a scris şi el preşedintelui Cehoslovaciei,rugându-l să nu mai întreţină contacte cu Gheorghe Tătărescu. Nici înacest caz, în situaţie limită pentru ţară, politicienii români nu s-au pututdebarasa de pasiunile personale şi de luptele intestine, apucăturimoştenite din perioada luptelor politice pentru putere ale deceniilorantebelice. Diplomaţia cehoslovacă a reprezentat pentru opoziţia şi
guvernul de la Bucureşti prima sursă prin care au aflat despre intenţiile
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 240/365
240
guvernului sovietic privitoare la România169. În afară de discuţiile de laStockholm, cu baroana Kollontay, practic, legătura oficială dintreRomânia şi Uniunea Sovietică a fost stabilită abia la 25-26 august 1944.
Cu acel prilej, emisarilor guvernului regal condus de generalul Sănătesculi s-a spus de către comandanţii militari sovietici că ei nu au cunoştinţă denici un armistiţiu şi acţionează considerându-se în stare de război cuRomânia170.
Edouard Benes171 (1884-1948), presedintele Cehoslovaciei şişef al guvernului cehoslovac din exil. A sprijinit încercărileRomâniei de negociere cu Aliaţii a ieşirii din război.
La 8 august 1943, Iuliu Maniu atransmis, în secret, prin consilierul AmbasadeiRomâniei la Stockholm, George I. Duca, douămemorii adresate guvernelor american şibritanic, arătând condiţiile în care opoziţia dinRomânia înţelegea să încheie armistiţiul cuAliaţii. La 2 noiembrie 1943, Maniu a transmis,
prin intermediul comandamentului S.O.E. de laIstanbul, pe filiera Legaţiei României din Ankara, un nou memoriu cătreguvernul britanic prin care solicita acordul pentru primirea unui emisar alopoziţiei din România, în vederea convenirii unor condiţii concrete deieşire a României din război172. Acelaşi demers a fost făcut o săptămână
169 Vezi Miroslav Tejchman, Eduard Beneş şi opoziţia română (1941-1944), în „Magazinistoric”, Anul XXXIV, Serie nouă, nr. 3 (396), martie 2000, pp. 5-8.170 Vezi şi Mihail E. Ionescu, Revoluţie sau involuţie?, în „Dosarele istoriei”, An V, nr. 4(44), 2000, p. 31.171 http://www.nndb.com/people/794/000113455/, pe 9 noiembrie 2012.172 În seara aceleiaşi zile de 2 noiembrie 1943, colonelul american N.S. Goss s-a întâlnit în Mexic cu fostul rege Carol al II-lea, căruia i-a destăinuit că avea misiunea de a merge în România pentru a contribui la organizarea rezistenţei şi, eventual, a răsturnăriiregimului Antonescu. Colonelul Goss a cutreierat Mexicul şi America Centrală submotivaţia completării unei colecţii de păsări. Autorităţile americane au autorizatcontactarea fostului rege de către colonelul Goss. Planul pe care el i l-a declarat lui Carolal II-lea era de a-şi stabili cartierul general la Istanbul şi de acolo, prin intermediul unor
emisari români, încerca să influenţeze mersul lucrurilor din România. El era înarmat culiste de persoane care să-i sprijine demersurile şi de persoane pe care nu poate conta.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 241/365
241
mai târziu, prin intermediul ministrului Elveţiei la Bucureşti, Réne deWeck. Răspunsul aliat, cuprinzând acordul pentru primirea unuinegociator român, a fost transmis lui Maniu prin intermediul lui Alexandru
Cretzianu, prin Turcia, în ziua de 24 noiembrie 1943, după ce guvernulsovietic îşi dăduse acordul în data de 18 noiembrie 1943. La Cairo urmasă se constituie o reprezentanţă plenipotenţiară a celor trei guverneAliate, pentru negocieri cu opoziţia din România. Reprezentanţaplenipotenţiară era alcătuită din diplomatul sovietic Nicolai VasilievskiNovikov, din ambasadorul S.U.A. la Cairo, Lincoln Mac Weagh şi dinministrul britanic la Cairo, Walter E. Guiness, Lord Moyne. Cei trei
împuterniciţi erau asistaţi de consilierii D.S. Selod, Christopher E. Steel şiTom Masterson. Din partea opoziţiei române urma să negocieze prinţulBarbu Ştirbey. La Bucureşti ajunsese informaţia transmisă în Turcia de undiplomat al acestei ţări, acreditat la Moscova, conform căreia, în martie1943, ministrul britanic de Externe, Anthony Eden, i-a declarat luiViaceslav Molotov că Marea Britanie considera situaţia României ca fiindsubordonată intereselor Uniunii Sovietice. Alte veşti îngrijorătoare pentruintenţia opoziţiei româneşti de negociere cu Aliaţii occidentali, în care seinvesteau atâtea speranţe deşarte, au fost date de diplomatul HamdullahSuphi Tanriover, ministru plenipotenţiar al Turciei la Bucureşti, care ainformat că în cadrul acordului Conferinţei de la Casablanca, din 24ianuarie 1943, s-a hotărât ca Aliaţii să nu trateze cu sateliţii Germaniei173.Acordul Aliaţilor pentru negocieri cu România s-a dat în urma uneiconferinţe interaliate care a analizat situaţia României. Cu aceastăocazie, Aliaţii au considerat că era bine să angajeze negocieri pentru a le
folosi ca mijloc de presiune asupra lui Hitler. Aliaţii au lansat o vastăoperaţiune de intoxicare informaţională a Germaniei, în care a fost
Sprijinul era aşteptat de la ţărănişti şi de la liberali. Regele i-a recomandat să se bazezeprioritar pe fostul prim-ministru Tătărescu şi pe generalul Mihail. I-a mai recomandat să nuse bazeze pe Iuliu Maniu, care nu era un om de acţiune, ci un „opoziţionist profesional”.Vezi Carol al II-lea, Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. I (1943-1945), Editura„Curtea veche”, Bucureşti, 2000, pp. 126-129.173 Gheorghe Buzatu, România cu şi fără Antonescu. Documente, studii, relatări şicomentarii , Editura Moldova, Iaşi, 1991, pp. 193-195 şi 200-201.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 242/365
242
inclusă şi România. Hitler urma să afle despre aceste negocieri şiperspectiva ieşirii României din război şi de teama de a pierde sursele depetrol şi alimente, va ocupa această ţară, dislocând trupe din Franţa,
ceea ce ar fi facilitat reuşita operaţiunii „Overlord”174.Maniu şi opoziţia din România îşi legau speranţele de proiectul
deschiderii unui al doilea front european în Balcani, printr-o debarcareanglo-americană în Turcia, care urma să intre în război de partea Aliaţilor.Trupele debarcate ar fi atacat prin Marea Neagră şi apoi către nord pecursul Nistrului şi pe linia Curzon. Conferinţa de la Teheran, încheiată pe1 decembrie 1943, a năruit speranţele românilor de a evita confruntarea
cu Rusia. Stalin a susţinut debarcarea în Normandia, sprijinit depreşedintele Roosevelt. Debarcarea în Balcani nu a fost susţinută.Sovieticii nu doreau o prezenţă militară occidentală în viitoarea lor zonăde influenţă.
În primăvara anului 1943, după înfrângerea de la Stalingrad, MihaiAntonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Externe,a socotit că este timpul să-i contacteze pe Aliaţii occidentali. În acestsens, el a redactat un memoriu adresat ministrului german de Externe,von Ribbentrop, înaintat prin intermediul ministrului german la Bucureşti,Manfred von Killinger. El a cerut permisiunea să negocieze cu Aliaţii,arătând că intenţionează să-i abordeze prin mijlocirea unor ţări neutre,nominalizând Spania, Portugalia şi Turcia. Stockholmul şi Cairo nufigurează pe această listă. Citind raportul, von Killinger i-a declarat luiMihai Antonescu că el este de acord cu iniţiativa175. Încă după oprireaarmatei germane la fruntariile Moscovei, s-a simţit deja o schimbare de
atitudine a României, în sensul de a nu mai fi atât de sigură de victoriafinală împotriva Aliaţilor. Diplomatul elveţian Réne de Weck nota în 15ianuarie 1942: „Românii mă tratează cu o consideraţie mult mai distinsădecât altădată. Caută să fie în compania mea, mă asaltează cu invitaţii laprânz sau la cină şi iau spusele mele ca pe nişte oracole. Chiar şi Ică
174 Vezi şi Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura „UniversEnciclopedic”, Bucureşti, 1998, p. 423.175 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX , Editura „Paideia”,Bucureşti, 1999, p. 412.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 243/365
243
(Mihai Antonescu) însuşi mă consultă şi ţine seama de părerea mea”176.Şi dacă am admite o oarecare exagerare a diplomatului, schimbarea depoziţie remarcată de el trebuie interpretată ca pe o schimbare a poziţiei
româneşti faţă de marii aliaţi occidentali, cei care, la un moment dat,păreau că nu îi mai interesau pe români, decât în mică măsură.Guvernanţii români doreau să scurteze distanţa care îi separa faţă deAliaţi. În vara anului 1943, după o deplasare în Elveţia, ministrul de Wecka contactat partea română şi a transmis atât guvernului, cât şi opoziţiei,mesajul Aliaţilor occidentali în legătură cu viitoarea orientare politică aRomâniei. Ei propuneau guvernului de la Bucureşti să demareze
negocieri cu Uniunea Sovietică. Se făcea menţiunea „şi cu”, semn căS.U.A. şi Marea Britanie se considerau deja în dialog cu partearomână177.
În luna mai 1943, Mihai Antonescu a făcut o vizită la Roma, undea încercat să-l convingă pe Mussolini să ia contact cu puterileoccidentale, pentru a deschide canalele unor soluţii alternative. Cuacelaşi prilej, ministrul român de Externe a căutat să găsească, cu ajutoritalian, o soluţie pentru rezolvarea diferendelor româno-maghiare.178
Un pas efectiv în direcţia unei posibile schimbări de orientarepolitică a României a fost făcut după ce, la 8 septembrie 1943, s-a făcutpublic armistiţiul semnat de Italia cu Aliaţii. Ataşatul militar român laAnkara, colonelul Traian Teodorescu, a transmis generalului A. C. Arnold,ataşatul militar britanic în Turcia, că, dacă forţele anglo-americane vorajunge în România înaintea celor sovietice, vor primi la dispoziţie 42 devagoane de aur, 2 vagoane de valută-hârtie, 400 de vagoane cu grâu,
300 de vagoane cu porumb şi 22 de divizii apte de luptă. Informaţia a fosttransmisă la Ankara ambasadorului britanic, care a raportat-o la ForeignOffice, iar acesta Departamentului de Stat al S.U.A., care, la rândul său,
176 Vezi Claudia Chinezu, Réne de Weck: „Oracolul din Bucureşti” , în „Magazin istoric”,Anul XXXIV, serie nouă, nr. 8 (401), august 2000, p. 14. Réne de Weck a fost ministru alElveţiei la Bucureşti între anii 1933-1945, fiind unul dintre cei mai importanţi diplomaţiacreditaţi în România. În timpul războiului, el a reprezentat şi interesele altor state alelumii, dintre care cele mai importante erau S.U.A. şi Marea Britanie.177 Ibidem, pp. 15-16.178 Vezi şi Iulian Cârţână, op. cit., p. 205.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 244/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 245/365
245
Finlandei şi Ungariei. Orice scuză ar aduce, aceste ţări nu vor scăpa depedeapsa finală a Aliaţilor învingători.” Mai dur a fost mesajul transmis de„Vocea Americii”, în 4 decembrie 1943: „Intrând în Pactul tripartit, după
geniala intuiţie a celor doi Antoneşti, România a ajutat la distrugerea ei castat naţional...” Peste toate, veşti proaste veneau şi din Ungaria, undeRadio Budapesta afirma: „România trebuie să ştie că un al doilea an1918 nu se va mai întâmpla”181.
Legătura dintre britanici şi grupul condus de Iuliu Maniu s-a ţinut şiprin „Codul B.B.C.” La finalul emisiunilor B.B.C. pentru Austria, se făceaucomunicări codificate pentru corespondenţii din Bucureşti. Aceştiaprimiseră anterior, prin valiză diplomatică, cheile de decifrare. Iuliu Maniua avut în permanenţă cel puţin un radioemiţător, pus la dispoziţie deS.O.E. Un aparat, care nu a fost niciodată asamblat, fiind utilizat cucomponentele de bază dispersate, se afla în bancul de lucru de la A.E.G.,
întreprinderea germană de aparate electrice, care aparţinea nepotului luiManiu, inginerul Bălan. De acolo transmitea mesajele Jean Beza,operator radio la Compania de aviaţie L.A.R., recrutat ca agent britanicde către inginerul Popovici. Corneliu Coposu ne spune că Maniu îi
trimitea mesajele prin intermediul lui Augustin Vişa, şeful reţelei englezecare acţiona în sectorul politic182.
Pe 25 noiembrie 1943, de Weck nota în jurnalul său că s-a întâlnitcu Mihai Antonescu şi i-a explicat că nu existau fisuri în colaborareaaliată şi că România nu se putea gândi să-i folosească pe anglo-americani împotriva sovieticilor. Acest mesaj venea după ce, la Moscova,avusese loc Conferinţa miniştrilor de externe ai U.R.S.S., S.U.A. şi MariiBritanii, din 19-30 octombrie 1943, care a cimentat decizia acţiuniidiplomatice exclusive în comun, bazată doar pe capitulareanecondiţionată a statelor din Axă183.
181 Vezi şi Gheorghe Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului , Editura UniversEnciclopedic, Bucureşti, 1996, pp. 373-374.182 Corneliu Coposu, Mărturisiri , Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, pp. 68-69. Din punctde vedere juridic, aceste acţiuni ale lui Iuliu Maniu şi ale complicilor săi se încadrează launeltire împotriva statului, cu urmări deosebit de grave. Ele reprezintă acte de înaltă
trădare, în favoarea inamicilor cu care România se afla în război.183 Claudia Chinezu, op. cit., p. 16.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 246/365
246
După această conferinţă, s-a dat publicităţii Declaraţia celor 4Naţiuni Unite, de la Moscova, din 1 noiembrie 1943, care, în art. 2, arătacă cele patru naţiuni, aflate în război cu un inamic comun, vor acţiona
împreună, în toate privinţele, privitor la capitularea şi dezarmareainamicului184.
În toamna anului 1943, Serviciul Special de Informaţii, condus deEugen Cristescu185, l-a informat pe Ion Antonescu că la întâlnirea de laMoscova dintre Stalin şi Churchill (19-30 octombrie 1943) s-ar fi căzut deacord ca: 1) politica postbelică să fie făcută de cei trei mari aliaţi şi nu decătre armată sau statul care ajunge primul într-o ţară anume; 2) U.R.S.S.şi China să adere la Carta Atlanticului ; 3) privitor la Polonia, a fostconfirmată linia de demarcaţie sovieto-germană din 27 septembrie 1939;4) s-a discutat ca României să i se ia în întregime Moldova, Dobrogea şiGurile Dunării, din „motive politice şi economice”. În cadrul Conferinţei dela Teheran (28 noiembrie – 1 decembrie 1943) despre România s-a vorbitfoarte puţin. Doar Stalin a menţionat că alipirea Basarabiei şi Bucovineide Nord la U.R.S.S. „este definitivă”. În toamna anului 1943, nu eraunegociate sferele de influenţă ale Aliaţilor. Uniunea Sovietică nu era
sigură că România va intra în blocul statelor aliate/supuse ei. De aceea,s-a asigurat de intrarea în posesie a unor teritorii foarte importante dinpunct de vedere strategic care aparţineau României. După ce România aintrat în sfera sovietică de influenţă şi sub ocupaţia Armatei Roşii,U.R.S.S. a renunţat la rapturile teritoriale pe care le preconizase întoamna anului 1943.
În ziua de 26 noiembrie 1943, regele Mihai, împreună cu reginamamă au avut o întrevedere la palatul regal din Bucureşti cu agentulsecret britanic, colonelul House. Întrevederea a avut loc în biroulmareşalului curţii regale, baronul Ionel Mocsonyi-Stârcea. Pe parcursul
întrevederii au mai participat la discuţii secretarul particular al regelui,Mircea Ioanniţiu şi directorul cabinetului ministrului Afacerilor Străine,
184 Declaraţia celor 4 Naţiuni Unite a fost publicată în „New York Times”, din 2 noiembrie1943.185 Vezi monografia Cristian Troncotă, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete româneşti ,Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1994.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 247/365
247
Grigore Niculescu-Buzeşti. Acesta din urmă era ginere al prinţului BarbuŞtirbey, colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu, şi era însărcinat culegătura între suveran şi conducătorul naţional-ţărănist. Regele şi regina
mamă au transmis guvernului britanic asigurarea că ei n-au încetat nicioclipă de a fi favorabili Aliaţilor, cu care doresc să coopereze pentru bineleRomâniei. Regele Mihai I a relatat colonelului House că Antonescu nu l-ainformat despre declanşarea războiului, el aflând despre atacul din 22iunie 1941 din ziare. „Am îndurat cele mai mari injurii...”, susţineasuveranul, criticând aspru comportarea conducătorului statului faţă de elşi faţă de mama sa. Colonelul House a întrebat dacă nu ar fi util ca, în
condiţiile foarte proastelor relaţii cu mareşalul Antonescu, regele să plecedin ţară şi să-i contacteze direct pe Aliaţi. Mihai a spus că el consideră căeste mai bine să rămână în România şi, uzând de toată influenţa sa, săimpună colaborarea cu Naţiunile Unite. Colonelul House a subliniat faptulcă armistiţiul României cu Naţiunile Unite se poate încheia numai încondiţiile unei capitulări necondiţionate. S-a discutat şi posibilitateaorganizării unui puci împotriva mareşalului Antonescu. Regele a declaratcă, în condiţiile de atunci, un asemenea gest ar fi fost imediat urmat de
ocuparea în întregime a României de către germani. În cadrul discuţiilor,regele şi-a legat şi el speranţa de o debarcare aliată în Balcani. House l-a
întrebat pe rege care va fi succesorul lui Ion Antonescu, în cazul înlăturării lui de la putere. Mihai a răspuns că l-ar însărcina pe Iuliu Maniucu formarea guvernului186.
La 2 noiembrie 1943, Iuliu Maniu a solicitat S.O.E. de la Istanbul,prin filiera Legaţiei României din Ankara, acordul britanic pentru trimiterea
unui emisar cu împuterniciri pentru negocierea cu Aliaţii a condiţiilor ieşiriiRomâniei din război. De la plecarea prinţului Ştirbey, s-a convenit ca,după câteva săptămâni, să i se alăture şi Constantin Vişoianu. Înainteaplecării, prinţul a fost primit de conducătorul statului, care i-a declarat:„...nu mă opun plecării dumneavoastră. Apreciez totuşi că singuramanieră de a servi ţara este aceea pe care o preconizez eu. Dar nu mă
186 Gheorghe Buzatu, Mareşalul Antonescu în faţa istoriei , vol. I, Editura B.A.I., Iaşi, 1990,p. 386 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 248/365
248
consider infailibil şi nu vreau să monopolizezpolitica ţării mele”187. Pe parcursul misiuniisale la Cairo, Barbu Ştirbey a fost considerat
atât emisarul opoziţiei române, cât şi alguvernului antonescian.
Prinţul Barbu Ştirbey188 (1873-1946) a negociat la Cairo cuAliaţii ieşirea României din alianţa cu Germania.
Din documentele diplomatice americane reiese că Departamentulde Stat al S.U.A. a desprins o serie de concluzii, înaintea începeriinegocierilor româno-aliate de la Cairo, pe baza unui raport primit de ladiplomaţia britanică. Rezumate, aceste concluzii erau următoarele:
- înaltul emisar român vorbea în numele guvernului său, al lui IuliuManiu (probabil) şi în general al claselor conducătoare (“ruling classes”)
ale ţării.- toţi românii credeau (“they all believe”) că englezii vor veni într-ozi sau alta să-i salveze de invazia rusă; această idee se baza pe credinţaromânilor că:
a) Alianţa anglo-rusă nu era sinceră;b) Marea Britanie nu dorea să vadă o Românie comunistă
şi comunismul întins până la Adriatica;c) anglo-americanii s-au abţinut să atace România;
d) germanii vor fi capabili să-i oprească pe ruşi la graniţeleRomâniei încă o lună, apoi operaţiile militare pe scară mare se vor
întrerupe pentru aproximativ trei luni, în care timp Bulgaria o va rupe cuGermania, fapt care ar fi permis trupelor anglo-americane să vină înBalcani, direct spre frontiera sudică a României;
187 Gheorghe Barbul, Memorialul Antonescu, Editura Paco, Iaşi, 1992, p. 139.188 http://bucuresti-strictsecret.blogspot.ro/2007/11/27-eminenta-cenusie.html, pe 9noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 249/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 250/365
250
organizeze sabotaje împotriva economiei aflată sub control german. Altecontraargumente au fost enunţate de emisarul român când agentulbritanic a întrebat despre posibilitatea opoziţiei române de a organiza o
rebeliune. În acelaşi timp, el nu accepta o capitulare fără condiţii. Astfel,România dorea condiţii avantajoase, protecţie anglo-americană, dar nuoferea în schimb decât promisiuni incerte. Era nesigur ca rezervele degrâu şi aur să rămână intacte, pentru a ajunge în mâinile Aliaţilor, carenici nu aveau proiecte de acţiune militară în România, cum credeauromânii cu ardoare. Astfel, oferta românească către anglo-americani, de agăsi intacte instalaţiile petroliere, rezervele strategice de grâu, şeptelul,de a le pune la dispoziţie un număr cât mai mare de militari bine echipaţietc., nu era nici tentantă pentru americani şi englezi, nici realistă. Toatese bazau pe calculul greşit al unei viitoare prezenţe militare anglo-americane în România şi pe crezul, de asemenea eronat, atât al luiAntonescu, cât şi a lui Maniu, că S.U.A. şi Marea Britanie vor rupe alianţacu Uniunea Sovietică. Toate resursele ţării, pe care negociatorii românivroiau să le ofere cu dărnicie anglo-americanilor, au încăput pe mânasovieticilor sau au fost folosite de armata română în războiul împotriva
Ungariei şi a Germaniei.Emisarul român a expus cu claritate şi sinceritate un punct devedere românesc care a mai fost transmis Aliaţilor. Anume că în cazulneimplicării anglo-americane, românii preferau alianţa cu Germania celeicu Rusia, iar dacă s-ar fi pus problema ocupaţiei militare a ţării, era deasemenea preferabilă ocupaţia germană decât cea sovietică, în viziuneaputerii şi a opoziţiei române de atunci. Această opţiune era una reală, atâtpentru clasa politică, cât şi pentru o importantă parte a populaţiei. Dintre
minorităţile naţionale, doar evreii, ţiganii şi sârbii agreau perspectivadominaţiei sovietice mai mult decât pe cea a Germaniei.
Speranţele oficiale româneşti, nerealiste, neconforme cu evoluţiagenerală a operaţiunilor de pe frontul de est, ca sovieticii să poată fi opriţila Bug şi apoi la Nistru şi Carpaţi, izvorau mai mult dintr-o speranţăarzătoare catalizată de frică, decât din analize politico-militare, frică faţăde răfuiala cu sovieticii, dar şi faţă de eventualitatea unei păci germano-
ruse pe seama României. Această pace germano-rusă putea să fieinfluenţată şi de ieşirea României din război şi de pierderea de către
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 251/365
251
Germania a surselor de petrol, grâu, carne şi militari români. Guvernanţiiromâni erau îngrijoraţi de formulările „Moldova” şi nu „Republica Moldova”din cuvântările celor mai importanţi lideri de la Kremlin, întrucât nu ştiau
că Stalin nu avea de gând să ocupe Moldova dintre Carpaţi şi Prut.Este probabil că guvernul român, chiar conducătorul statului, adorit să comunice Aliaţilor punctele sale de vedere printr-un emisar oficialde încredere, înainte ca discuţiile să fie purtate, din partea română, deBarbu Ştirbey.
Concluziile americane legate de conţinutul informării britanice suntcontradictorii. Aşa cum s-a sesizat că emisarul român formula teze alenumitorului comun al puterii şi al opoziţiei din România, tot aşa ne apare
surprinzătoare afirmaţia potrivit căreia „tot poporul român” îi aştepta pebritanici. Un mare număr de români, ca şi minorităţile maghiară şigermană erau loiali Germaniei, iar pe parcursul celei de a doua părţi arăzboiului, o mare parte din populaţia Europei şi a lumii, se orienta tot maimult spre stânga. Uniunea Sovietică şi Stalin dobândiseră un mareprestigiu şi o mare popularitate, inclusiv în rândurile straturilor de jos alepopulaţiei României, ale celor care nu erau proprietari. Acest adevăr afost uşor de observat la sfârşitul războiului, când la manifestaţiile social-democrate şi comuniste din Bucureşti se adunau mulţimi impresionante,care veneau din proprie iniţiativă şi nu erau aduse după modelul ceauşist,din anii ’80, ai cultului personalităţii conducătorului.
În 3 martie 1944, Departamentul de Stat a transmis ambasadorilorsăi de la Alger, Londra şi Comisia Consultativă Europeană ştirea cădocumentul conţinând părerile guvernului S.U.A. cu privire la termeniicapitulării care trebuia impusă României şi Bulgariei, incluzând
consideraţii economice şi politice, a fost trimis reprezentantului S.U.A. înComisia Consultativa Europeană. În informare se spunea cărecomandările privind textul final al capitulării vor fi formulate de aceastăcomisie, la Londra şi înaintate guvernelor celor trei mari Aliaţi pentruaprobare. Până atunci, ambasadorii S.U.A. nu trebuiau să ia iniţiative deniciun fel, pe acele probleme. Pe parcursul timpului, a devenit clar căinteresul aliat major era acela de a scoate Germania din război190.
190 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740.00119 E.W. 1939/2219.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 252/365
252
Stabilind acest obiectiv ca fundament al activităţii diplomatice, toatecelelalte negocieri cu ţările satelite Germaniei trebuiau subordonate lui.
În 6 martie 1944, Departamentul de Stat a telegrafiat Ambasadei
S.U.A. din Cairo, informându-l pe ambasador că prinţul Barbu Ştirbey erala Istanbul şi va ajunge în Cairo la 9 martie. Din informaţiile primite de laForeign Office reieşea că el urma să poarte convorbiri pur exploratorii şică el nu reprezenta doar opiniile lui Iuliu Maniu, ci şi pe cele alemareşalului Ion Antonescu şi pe cele ale comuniştilor. În plus, demisiunea sa diplomatică avea cunoştinţă şi regele Mihai191.
În 7 martie 1944, ambasadorul sovietic pe lângă guvernul iugoslavdin Cairo l-a informat pe ambasadorul american MacVeagh că a primitinstrucţiuni de la Kremlin, privitoare la Bulgaria şi la România, pe care săle prezinte emisarilor acestor ţări. Ele cuprindeau o serie de puncte devedere legate de ieşirea celor două ţări din războiul alături deGermania192.
În 13 martie 1944, de la Istanbul, consulatul american anunţa căgrupul de reprezentanţi ai României a crescut prin venirea în Turcia aprinţului Barbu Ştirbey şi a unui general. Consulatul american nu luase
legătura cu emisarii români, dar era informat că guvernul român va face oofertă de pace imediat ce Finlanda va semna armistiţiul cu Rusia.Acţiunea guvernului român era văzută de diplomaţii americani ca o
încercare de a evita ocuparea completă a României de către ArmataRoşie. În această perspectivă, românii erau dispuşi să facă uneleconcesii teritoriale, returnând Basarabia şi Bucovina de Nord către Rusia.Se arăta că românii erau dispuşi să cedeze şi unele teritorii care săpermită Rusiei să aibă o graniţă comună cu Cehoslovacia. Legat de
concesionările de petrol, românii contau pe suportul S.U.A. şi pe cel alMarii Britanii. Un alt important motiv al românilor, care i-a determinat săiniţieze acţiunile diplomatice cu Aliaţii, era, după părerea reieşită dindocument, acela de a obţine sprijinul Naţiunilor Unite, după înfrângereafinală a Germaniei. Interesându-i regimul politic din viitor, românii
încercau o schimbare a lui, încă din primăvara anului 1944. Consulatul
191 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740.00119 E.W. 1939/2271 A.192 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740.00119 E.W. 1939/2240.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 253/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 254/365
254
misiune de a găsi şi obţine cele mai avantajoase condiţii pentru ieşireadin războiul alături de Germania perdantă şi poziţionarea cât maifavorabilă alături de învingători, dacă se putea, prin evitarea ajungerii sub
controlul Uniunii Sovietice.Experienţa germanilor cu Italia şi Finlanda îi făcea pe Aliaţi să nu
se grăbească să atragă România, deşi ea dorea ieşirea din alianţa cuGermania mai mult decât oricare alt satelit german196.
Barbu Ştirbey a declarat partenerilor săi de discuţii că îl reprezentape Maniu şi nu pe mareşalul Antonescu, deşi recunoscuse că ştia părerileconducătorul statului, care stabilise legături cu Aliaţii la Madrid şi laStockholm. A mai precizat că mareşalul avea cunoştinţă de acţiunea sa,
întrucât acest lucru a fost singura cale prin care el a putut să obţină unpaşaport şi permisiunea să părăsească ţara. El a spus că guvernul şiregele, precum şi opoziţia, erau dornici să facă o schimbare a frontului şică guvernul se afla într-o situaţie mai bună decât opoziţia pentru a faceasta, întrucât dispunea de efective mai mari şi, bucurându-se de
încrederea germanilor, ar fi putut efectua pregătirile secrete cuvenite. El aspus că aprecia că Antonescu ar fi fost dornic să conducă o asemenea
mişcare, pentru că el „ştie că războiul este pierdut şi, ca oricecolaboraţionist, tot ce doreşte este să-şi salveze pielea”. Pe de altă parte,dacă Aliaţii doreau o acţiune imediată, interesele lui Maniu erau
îndreptate spre o lovitură de stat, dar înainte de a întreprinde aşa ceva, arfi dorit asigurări de la Aliaţi în următoarele puncte: (1) IndependenţaRomâniei să fie menţinută. (2) Drepturile ei teritoriale să fie respectate.(3) Să i se acorde statut de cobeligerant. (4) În cazul în care era atacatăde Ungaria sau Bulgaria, ea să fie ajutată de Aliaţi în felul în care le va fi
lor posibil, cum ar fi un bombardament, sau sabotaj, sau altceva de felulacesta. Întrebat despre „drepturile teritoriale”, el a spus că acestea serefereau la Transilvania şi că viitorul Basarabiei trebuia să fie hotărât încele din urmă printr-un plebiscit, dar că România nu avea pretenţii lapartea din Dobrogea cedată Bulgariei în 1940197.
196 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740.00119 E.W. 1939/2280.197 Ibidem.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 255/365
255
Aliaţii i-au făcut emisarului român o primire a cărei regie semănamai mult cu aducerea unui acuzat la audieri în faţa unei instanţe. Aceastăregie avea menirea să-i conştientizeze pe români de situaţia lor de
adversari vinovaţi de efectele războiului, situaţie de care nu erauconştienţi. Diplomaţia română îi aborda pe inamicii cărora le declaraserăzboi, ca şi când ar fi fost aliaţi de când lumea şi doar o conjuncturănefavorabilă, independentă de voinţa României, iar fi adus, temporar,
într-o situaţie care trebuia urgent schimbată, pentru a se reveni la normal.Diplomaţia aliată, mult mai realistă şi mai pragmatică, pornea discuţiile depe poziţia istorică reală a momentului: se discuta cu un emisar al unei ţăriinamice, care trebuia învinsă, pedepsită şi controlată pentru a nu mai
putea recidiva198.După declanşarea negocierilor, pentru a-l proteja pe Maniu de
pericolul de a fi acuzat de pactizare cu inamicul, din cauza comunicării cureprezentanţa plenipotenţiară aliată (Comisia Aliată) de la Cairo,generalul Maitland Wilson, comandantul suprem al regiunii OrientulMijlociu, i-a adresat toate comunicările şi mareşalului Antonescu,oferindu-i în acest fel şi posibilitatea de a comunica direct cu Aliaţii199.
Din documentele de la Foreign Office trimise Departamentului deStat al S.U.A., reiese că britanicii erau de părere că Iuliu Maniu nu eracapabil să dea o lovitură de stat, dar erau încurajaţi de faptul căAntonescu ar întreprinde el însuşi o acţiune împotriva germanilor. Eiregretau publicitatea care i s-a făcut prinţului Ştirbey în Turcia200. Estesurprinzător acest entuziasm al ambasadorului american la Londra, încondiţiile în care Aliaţii aveau proiectele de impunere a capitulăriinecondiţionate clar conturate, iar discuţiile de la Cairo care-l
entuziasmaseră pe ambasadorul Winant nu profilau această perspectivă. În urma acestei prime întâlniri româno-aliate de la Cairo, pe 21martie 1944, Cloyce Kenneth Huston, diplomat în cadrul Departamentului
198 Corvin Lupu, Eforturi politico-diplomatice româneşti de ieşire din al doilea război mondial înlumina arhivei diplomatice a S.U.A., Editura „Alma Mater“, Sibiu, 2003, pp. 123-125.199 Mircea Ionniţiu, Amintiri şi reflecţiuni , Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 35.200 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740.00119 E.W. 1939/2321. Legatde publicitatea care s-a făcut în jurul misiunii diplomatice a lui Barbu Ştirbey, era citată
informarea nr. 940, din 18 martie 1944 a Ambasadei S.U.A. din Stockholm, adresatăDepartamentului de Stat.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 256/365
256
de Stat, Secţia pentru probleme sud-europene, a redactat o notă cătresuperiorii săi. Ca şi aliatul lor britanic, diplomatul american eraentuziasmat de informaţiile aflate din telegrama ambasadorului american
la Cairo, care a prezentat conţinutul părerilor formulate de Ştirbey, pecare le numea „propuneri concrete”. De la începutul notei el susţineanecesitatea de a nu se renunţa la negocierile cu emisarul român. Autorulnotei era de părere că un eşec al acestor negocieri ar fi putut fi înregistratdoar dacă ruşii le-ar fi respins, apreciindu-le ca neraţionale. AnalistulDepartamentului de Stat aprecia că din telegrama lui MacWeagh sedesprindeau două „surprize”: 1. aluzia că mareşalul Antonescu, care, „caorice colaboraţionist201, vrea numai să-şi salveze pielea”, ar fi dispus să
conducă o mişcare pentru schimbarea fronturilor şi 2. indiciul că româniidoreau o debarcare pe coasta Mării Negre, chiar admiţând că ruşii erausingurii care atunci erau în situaţia de a efectua o astfel de debarcare202.Diplomatul american, care redacta nota în numele colectivului secţiei dincare făcea parte, exprima dubii în legătură cu eventuala disponibilitate alui Antonescu de a acţiona împotriva germanilor. Se arăta, în mod corect,că cea mai mare teamă, în document „spaimă”, a românilor era aceea de
a avea trupe ruseşti de ocupaţie. El era de părere că se puteau daRomâniei următoarele asigurări, în formularea de mai jos:1. independenţa României trebuia menţinută;2. drepturile teritoriale ale României trebuiau, în principiu,
respectate; propunerea de organizare a unui plebiscit în Basarabia (şiBucovina de Nord) era rezonabilă, dar problema Transilvaniei apărea atâtde complexă şi serioasă încât impunea o examinare generală postbelică;
3. statutul de cobeligerant putea fi acordat României numai
pentru teritoriul românesc şi cu scopul izgonirii germanilor din România;nu se permitea, în niciun caz, ca aceasta să acţioneze în afarafrontierelor româneşti;
201 Procesele verbale nu foloseau cuvântul „colaboraţionist” (quisling), ci afirmau că prinţulŞtirbey „considera că el (Antonescu) ar fi fost gata să înfăptuiască o întoarcere (volteface), cu scopul de a-şi salva pielea”. A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr.829; The National Archives of the United States, R.G.59, European War 740.00119 E .W.
1939/2400.202 Corvin Lupu, op. cit., pp. 125-126.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 257/365
257
4. dacă România ar fi capitulat şi ar fi adoptat o poziţie activăpro-Aliată, Aliaţii i-ar fi acordat acel ajutor care ar fi fost posibil, în cazulunui atac neprovocat, fie din partea Ungariei, fie a Bulgariei; lansarea
unui atac românesc împotriva oricăreia dintre aceste ţări ar fi fost, totuşi,tolerată; dacă una sau ambele aceste ţări s-ar fi alăturat şi ele tabereialiaţilor, nu s-ar fi permis ca operaţiunile lor militare să se extindă peteritoriul românesc şi nu s-ar fi permis nici ca operaţiunile militareromâneşti să se extindă pe teritoriul lor 203.
Din istoriografia românească dedicată mareşalului, din care unelelucrări au fost citate şi în prezenta lucrare, reiese cu claritate că mareşalula fost preocupat profund de situaţia României, a armatei, a teritoriului, a
administraţiei, a raporturilor cu Germania, a perspectivelor de ieşire dinrăzboi, cu calculul preţului politic, militar, economic şi moral al unuiasemenea pas şi în ultimul rând de propria persoană. În acel momentistoric, dimensiunea morală a comportamentului conducătorului statuluiromân nu a fost sesizată de toţi analiştii şi politicienii Aliaţi. Aceasta cutoate că, în perioada interbelică, documentele diplomatice americaneexprimau păreri laudative la adresa generalului Antonescu204.
Modul în care se puneau problemele teritoriale ale României înnota lui Kenneth Huston denotă lipsă de înţelegere şi de cunoaştere asituaţiei. Este scuzabil că diplomatul american nu cunoştea faptul căUniunea Sovietică era deja hotărâtă să acorde Transilvania României205.
În schimb, comentariile pe seama perspectivei ca România să poatăpăstra Basarabia şi Bucovina de Nord, în dauna Uniunii Sovietice, pebaza unui plebiscit, sunt total nerealiste şi surprinzătoare pentru unangajat al Diviziei est-europene a Departamentului de Stat. Aceasta este
o dovadă de lipsă de profesionalism. Afirmaţiile la care ne referim arputea fi acceptate doar în măsura în care diplomatul american propuneaaceastă formulare pentru a trezi speranţe româneşti care să îndemne la
203 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740.00119 E .W. 1939/2400.204 Vezi în acest sens Corvin Lupu, Relaţii diplomatice între România şi S.U.A. până la aldoilea război mondial , Casa de Presă şi Editură „Tribuna”, Sibiu, 1999, p. 228 şi urm.205 Vezi şi Corvin Lupu, România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei de integrareeuro-atlantică, vol. I, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2000, p. 121 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 258/365
258
acţiuni de ieşire din război, lucru care însă nu reiese din studiuldocumentului.
Pe 21 martie 1944, de la Washington, amiralul William D. Leahy,
şef de Stat Major pe lângă Comandantul Suprem al armatei şi marineiS.U.A. a trimis o scrisoare secretarului de stat american, Cordell Hull, încare sublinia că ieşirea României din Axă şi asumarea unui statut decobeligeranţă faţă de Aliaţi ar fi avut o importanţă cardinală pentruevoluţia războiului206.
După cum reiese şi din alte documente pe această temă207,conţinând rapoarte trimise Departamentului de Stat de Comitetul mixt alşefilor de Stat Major, militarii considerau că desprinderea României şi
altor sateliţi balcanici din Axă era, din punct de vedere militar, de cea maimare importanţă şi era deosebit de oportun ca această desprindere să iaforma unui efort maxim din partea lor în sprijinul intereselor aliate.Această necesitate era apreciată ca fiind de cea mai mare importanţă şiurgenţă. Ţinând seama de aceasta, Comitetul mixt al şefilor de Stat Majorera de părere că nu trebuiau susţinute niciun fel de criterii politicerestrictive care ar fi combătut capitularea neîntârziată a forţelor române.
La sfârşitul lunii aprilie 1944, Winston Churchill a primit un mesajdur din partea comisarului pentru Afaceri externe al Uniunii Sovietice,Viaceslav Molotov, care îi reproşa faptul că a trimis în România o misiunesemioficială, înzestrată cu mijloace de transmisiuni, prin intermediulcăreia Ion Antonescu şi Iuliu Maniu comunicau la Cairo cu Barbu Ştirbey.Molotov arăta că era convins că Marea Britanie negociază în ascuns, fărăştirea sovieticilor, cu Ion Antonescu. El avertiza că asemenea acţiuni vor
întârzia capitularea necondiţionată a românilor 208. Unii autori sunt de
părere că acest demers al lui Molotov a fost un succes al UniuniiSovietice. Culpabilizată, Marea Britanie a cedat dreptul de decizie înRomânia Uniunii Sovietice şi a fost determinată să facă propunericoncrete în privinţa sferelor de influenţă209.
206 Corvin Lupu, Eforturi..., pp. 128-130.207 Corvin Lupu, Eforturi..., pp. 145-147.208 Ivor Porter, op. cit., pp. 203-206.209 Florin Constantiniu, Doi ori doi fac şaisprezece. A început Războiul Rece în România?,Editura Eurosong and Book, Bucureşti, 1997, p. 74.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 259/365
259
În 22 martie 1944, generalul Wilson, în funcţia sa de ComandantSuprem al forţelor aliate din Marea Mediterană, a trimis mareşaluluiAntonescu următorul mesaj:
„Nu trebuie sub niciun motiv să mergeţi la Hitler. Dacă o veţi face,aceasta va fi interpretată ca o dovadă categorică a intenţiei României dea colabora cu Germania şi ţara dumneavoastră va trebui să suporteconsecinţele.
Dumneavoastră trebuie să capitulaţi imediat în faţa celor trei MariPuteri şi să ordonaţi trupelor române să nu mai lupte cu ruşii. Germanii seaflă într-o situaţie disperată în sudul Rusiei şi dumneavoastră aveţi acumcea mai bună şi cea din urmă şansă să contribuiţi la înfrângerea ei totală.
Rezultatele şi natura condiţiilor de pace care vor fi impuseRomâniei vor fi determinate de măsura în care ea va contribui la
înfrângerea Germaniei. Cu cât veţi face mai mult ca să-i împiedicaţi pegermani, cu atât mai rapidă va fi înfrângerea lor şi cu atât mai mari vor fiperspectivele de a salva România să devină un câmp de bătaie însăptămânile care urmează. Confirmaţi de primire imediat”210.
Documentele diplomatice americane privitoare la negocierileromâno-aliate demonstrează, cu maximă limpezime, că toate proiecteleromâneşti şi speranţele clasei politice şi ale unei importante părţi anaţiunii române se bazau pe himera implicării reale, faptice, a S.U.A. şi aMarii Britanii în estul Europei. Din toate documentele de acest felanalizate pentru redactarea prezentei lucrări, ca şi a lucrărilor citateEforturi politico-diplomatice româneşti de ieşire din al Doilea RăzboiMondial în lumina arhivei diplomatice a S.U.A. şi România, Axa şi Aliaţii ,nu s-a găsit niciunul care să identifice şi să argumenteze vreun interes
major al celor două mari puteri occidentale, care să determine decizii deimplicare a lor în estul Europei211.Documentele diplomatice americane demonstrează cu claritate
faptul că aliaţii occidentali ai Uniunii Sovietice erau conştienţi că nu pot săinfluenţeze decisiv evenimentele din România şi din zona est europeană,nefiind prezenţi cu trupe şi nefiind pregătiţi şi interesaţi „să aplice şi să
210 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740. 00119 E.W. 1939/2353.211 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740.00119 E.W.1939/2396, din 29martie 1944, din Cairo, semnat Mac Veagh. Vezi şi Corvin Lupu, Eforturi..., p. 147.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 260/365
260
profite de condiţiile de armistiţiu”. După cum s-a văzut, controlul sovieticasupra armistiţiului cu România şi cu ceilalţi sateliţi ai Axei din estulEuropei şi a valorificării armistiţiului era apreciat de militarii americani ca
fiind „natural şi previzibil”.La sfârşitul lunii martie 1944, mareşalul Antonescu a sondat
posibilităţile şi voinţa Aliaţilor de a susţine interesele guvernuluiRomâniei, în cazul unei schimbări de orientare şi alianţă.
Mareşalul Antonescu i-a întrebat pe Aliaţi: 1. Dacă Germania ar fifăcut cereri scrise pentru creşterea efortului de război al României şiguvernul s-ar fi decis să reziste, pe ce sprijin de forţe aeriene sauaeropurtate putea conta România din partea Aliaţilor ?
2. Puteau guvernele Aliate să acorde sprijin mareşalului înstimularea voinţei românilor de a lupta împotriva germanilor, făcândanumite declaraţii politice utile, cu privire la Transilvania, sau cel puţinprivitor la aplicarea Cartei Atlanticului în România?
3. Mesajul continua cu următoarea informaţie. Armata românăavea şapte divizii în Crimeea, trei pe frontul de la Nistru şi trei lângăOdesa. Celelalte 15 divizii erau mobilizate şi concentrate în mod secret în
sud-vest, la vest de linia Braşov-Ploieşti-Bucureşti. Aceste 15 divizii erau îndeajuns de bine înarmate, la standardul balcanic antebelic, dar lipsitede tancuri şi artilerie antitanc.
4. Mareşalul intenţiona să spună germanilor că nu va mai angajanicio divizie peste cele 13 care luptau, până ce acelea nu ar fi fost
înarmate şi echipate cum trebuie. El intenţiona să se menţină în aceastăatitudine şi spera că germanii vor accepta şi îi vor da timp să respire.
5. Dacă Antonescu ar fi decis să reziste şi ar fi fost puternic presat
de germani, el intenţiona să se retragă în Iugoslavia şi să coopereze cuAliaţii şi cu Tito. Aeroporturile şi benzina cu cifra octanică ridicată vor fidisponibile dacă Aliaţii trimiteau ajutor aerian. Stăpânirea germană eraatât de puternică la Ploieşti încât nu se considera ca posibilă o distrugereeficientă a forţelor ei.
6. Scurgerea de informaţii privitoare la Ştirbey a creatdezamăgirea şi a determinat multe necazuri cu germanii.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 261/365
261
7. Cele de mai sus erau apreciate de lordul Moyne careproducând fidel poziţia lui Antonescu şi ambasadorul anunţa o nouătelegramă în care urma să facă unele comentarii212.
În 30 martie 1944, de la Londra, ambasadorul S.U.A., Winant,telegrafia despre faptul că diplomaţi americani şi britanici au studiat
împreună diverse informări privind România. Ei au fost surprinşi şi încurajaţi de dorinţele sovietice de a colabora cu Iuliu Maniu sau IonAntonescu. Winant arăta că Foreign Office nu a crezut niciodată căMoscova va merge atât de departe. Ambasadorul arăta că, în general,până atunci, opinia din Londra era că România va fi, probabil, devastatăde ruşi în cursul avansărilor viitoare.
Această convingere se datora mai multor factori. Perspectiva caArmata Roşie să distrugă din temelii statele aliate Germaniei din estulEuropei a fost o convingere a multor cercuri politice şi a opiniilor publicedin diverse ţări europene şi nu numai. Sovieticii aveau o reputaţieproastă, întreţinută cu eforturi propagandistice costisitoare, timp de pesteun sfert de secol, după revoluţia bolşevică. Se anticipa, de asemenea, uncomportament dur al Armatei Roşii datorat brutalităţii germanilor şi
aliaţilor lor, ca şi distrugerilor foarte mari pe care le-au suferit în timpulrăzboiului şi ocupaţiei militare a părţii europene a Uniunii Sovietice. Deşimulte dintre statele occidentale care audeţinut colonii s-au „ilustrat” în barbarii fărăseamăn, pe care le ascundeau cu grijăopiniei publice, în conştiinţa lor publică eraurenumite brutalităţile comise de ruşi asupranumeroaselor popoare supuse de ei, ceea
ce reprezenta, de asemenea, o realitate.
Alfred Gardyne de Chastelaine213 (1906-1974), şefulrezidenţei Intelligence Service-ului în România.
212 A.N.R., colecţia Microfilme Anglia, rola 405, c. nr. 631-632.213 http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=File:Alfred_Gardyne_de_Chastelain.tif&page=1, pe9 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 262/365
262
Conducerea sovietică nu a fost preocupată de o analiză la cald asituaţiei inamicilor ei, care să conducă la decizii de distrugere a ţărilorsatelite Germaniei.
Kremlinul a calculat la rece faptul că, după război, urma să aibănevoie de ţările vecine ca sateliţi pe care să-i poată exploata economic,
în calitatea lor de agresori obligaţi să plătească despăgubiri.Guvernul britanic i-a cerut insistent lui Antonescu să stabilească
un contact cu Aliaţii prin mijloacele mai sus amintitului aparat al luiChastelain, cât mai curând posibil. I-au mai cerut, de asemenea, săstabilească o legătură cu Înaltul Comandament Sovietic, aşa cum fusesesfătuit în mesajul guvernului de la Moscova.
Britanicii priveau cu ochi buni dorinţa evidentă, după părerea lor, alui Antonescu de a se asigura că propunerea sovietică era autentică. Eicomentau că Antonescu avea nevoie de timp pentru a pregăti oschimbare a frontului şi că înaintarea zilnică a forţelor sovietice trebuia săfacă tot mai evidente în ochii lui avantajele unei schimbări214.
Mareşalul Antonescu considera că România nu avea condiţii săiasă din războiul antisovietic, din cauza faptului că era înconjurată de
vecini ostili şi devotaţi Germaniei, ca Ungaria, Croaţia şi Bulgaria.Conducătorul statului considera că onoarea militară şi demnitateanaţională cereau României să continue războiul alături de Germania şi nuavea încredere în toleranţa aliată, în general, şi în cea sovietică, înspecial. De altfel, el declarase că „Mai înainte de a întinde mâinile pentrua ni se pune cătuşele, este mai bine să ne încercăm ultima şansăluptând”215.
În iunie 1944, ataşatul militar român la Stockholm, RaduDinulescu, aflat în concediu la Bucureşti, l-a vizitat pe mareşal şi, printrealtele, i-a sugerat că şi Finlanda încerca o ieşire din războiul alături deGermania. Antonescu a replicat că: „Finlanda are în spate Suedia
214 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., rola 662, c. nr. 740.00119 E.W. 1939/12898.215 Gheorghe Barbul, op. cit., p. 129. În perioada postcomunistă, când Germania a devenitcea mai importantă ţară din Uniunea Europeană, din punct de vedere economic şiinfluenţa ei internaţională a devenit importantă, s-a răspândit tot mai mult părerea, inclusiv
în rândul unor istorici, că mareşalul a avut dreptate şi că trădarea Germaniei, la 23 august1944, nu a fost benefică pe termen lung.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 263/365
263
prietenă şi pe flancuri mările libere, stăpânite de flote aliate. Noi nu avempe nimeni pe care să ne sprijinim. Suntem înconjuraţi de vecini rău voitori,ba chiar duşmănoşi”. Când Radu Dinulescu a vrut să-i transmită
conducătorului statului mesaje din partea miniştrilor Iugoslaviei şi Franţeila Stockholm, Antonescu l-a îndrumat către Ministerul Afacerilor Străine,nedorind să ia cunoştinţă de ele216.
Cu toate acestea, el a fost de acord cu plecarea emisariloropoziţiei la Cairo, subliniind, cum am mai arătat, că nu dorea sămonopolizeze acţiunile care vizau destinul României.
Ion Antonescu a avut numeroase informări din partea S.S.I. care îipermiteau să monitorizeze opiniile opoziţiei politice, mai ales ale lui Iuliu
Maniu şi ale anturajului său, privitoare la situaţia României şiproblematica unei eventuale ieşiri din război217.
Eforturile politico-diplomatice româneşti, din perioada 1943-1944,nu au avut sorţi de izbândă. Atât opoziţia, cât şi guvernul antonescian auajuns să spere într-un miracol care să salveze ţara de la invazia sovieticăşi de la pedepsirea ei, pentru modul în care a dus războiul pe teritoriulUniunii Sovietice, pentru poziţiile antibolşevice din toată perioadainterbelică, mai ales din anii 1918-1920 şi pentru antisovietismul
românesc. Miracolul nu s-a produs.Dacă opoziţia şi-a făcut iluzii, mareşalul Antonescu a dorit mai
mult să-i sondeze pe Aliaţi şi să calculeze preţul unei acţiuniantigermane. Atâta timp cât armata germană era în România, armatelebritanice şi americane nu se găseau în zonă şi niciun plan de prezenţă alor în estul Europei nu mai era de actualitate, iar armata sovietică nu era
încă la fruntariile ţării, concluziile conducătorului statului au fost că preţultrecerii României în tabăra Aliată era prea mare, atât din punct de vederemoral, cât şi economic şi politico-militar. Când datele problemei s-auschimbat, în august 1944, şi mareşalul Antonescu ar fi fost tentat săacţioneze, el nu a mai fost lăsat. Regele şi comuniştii, în alianţă cunaţional-ţărăniştii, naţional-liberalii şi social-democraţii, i-au luat-o înainte,au aderat la tabăra „celor buni”, lăsându-i lui Antonescu doar un loc în
216 Cristian Troncotă, Radu Dinulescu: amintiri de la Secţia II , în „Magazin istoric”, AnulXXXIV, serie nouă, nr. 11 (404), noiembrie 2000, p. 60.217 Vezi spre exemplu A.N.R., Colecţia de documente privind mişcarea muncitorească,dosarul nr. 46/1944, f. 71, 79-80, 81-83, 91-92.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 264/365
264
faţa plutonului de execuţie şi anatema de a fi, pentru multă vreme, „pepartea greşită a istoriei” oficiale.
În ceea ce-l priveşte pe vicepreşedintele Consiliului de Miniştri,
Mihai Antonescu, acesta a acţionat dând uneori impresia că este membrual opoziţiei, în alte situaţii ca un veritabil guvernant. Este probabil că el îşidatora indecizia faptului că proiectele sale nu-şi găseau soluţiile necesarepromovării.
Ultima întrevedere a lui Antonescu şi Hitler, din 5-6 august 1944,nu a reuşit să clarifice problema raporturilor româno-germane, ambii lideridând interpretări diferite sensului discuţiilor purtate. Hitler a înţeles cămareşalul Antonescu rămâne fidel alianţei cu Germania. Din contră,
conducătorul statului român aprecia că nu s-a angajat în termeni clari lacontinuarea alianţei, care, de fapt, nu avea la bază niciun tratat bilateral.Parcurgând stenograma realizată de Andreas Schmidt, din 5 august1944, este de observat că într-un moment al discuţiei conducătorul româna declarat că menţinerea României în alianţă cu Germania eradependentă de atitudinile Ungariei şi Bulgariei, iar în finalul discuţiei,Andreas Schmidt a consemnat următoarele declaraţii ale lui Antonescu:
„(...) niciun aliat al Germaniei nu este atât de loial ca România. Ea varămâne de partea Germaniei şi va fi ultima ţară care va părăsi Reich-ul,pentru că ştie că sfârşitul Germaniei înseamnă şi sfârşitul României...”218.Pe parcursul acestei întrevederi, Hitler a explicat că între o victoriebolşevică şi una anglo-americană nu ar fi fost nicio deosebire, în ceea ceprivea viitorul României. El era sigur că anglo-americanii ar fi datsovieticilor teritoriile estice ale Europei. Această posibilitate, la ora aceea,
întărea convingerea conducătorului statului român, atent şi la evoluţia
contactelor diplomatice cu Aliaţii din diverse capitale europene şi mai alesde la Cairo, că o întoarcere a armelor împotriva Germaniei nu putearezolva chestiunile de viitor ale ţării. Analizând evoluţia ulterioară aevenimentelor, constatăm că: 1. estul Europei a fost într-adevăr inclus înzona sovietică de dominaţie; 2. Basarabia şi Bucovina de Nord au fostrecunoscute de Aliaţii occidentali ca aparţinând Uniunii Sovietice; 3. Încă
218 Florin Constantiniu (coord.), Antonescu – Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite(1940-1944), vol. II, Cozia Ed.-Co., Bucureşti, 1991, p. 194.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 265/365
265
din anul 1941, guvernul sovietic a plănuit anularea Dictatului de la Viena,hotărâre rămasă definitivă, chiar dacă România a produs, în timpulrăzboiului, mult mai multe distrugeri Uniunii Sovietice decât Ungaria, iar
duşmănia dintre români şi sovietici era mai veche şi mai mare decât ceadintre sovietici şi unguri; 4. Teama lui Antonescu privitoare la „sfârşitulRomâniei” nu era întemeiată, odată ce U.R.S.S. avea interesul săexploateze resursele naturale şi munca poporului român, nu să dărâmeţara. La întoarcerea din Germania, Antonescu a declarat reprezentantuluidiplomatic al Turciei la Bucureşti, că Hitler se găsea într-o stare de furie,iar cât timp el avea în România 800.000 de soldaţi nu era nici posibil şinici în interesul României să întreprindă operaţiuni militare alături deAliaţi, împotriva Germaniei. El văzuse la Hitler fotografii ale distrugerilorprovocate de represaliile armatei germane la Varşovia, ca urmare arevoltei polonezilor, declanşată la 1 august 1944, condusă de generalulBor Komorowski. Ele îl înfioraseră pe mareşal, cu toate că acesta era unom călit şi îl făcuseră să vadă ce l-ar fi aşteptat într-o situaţie de
întoarcere a armelor înainte ca armatele Aliaţilor, respectiv Armata Roşie,să fie la fruntariile României. După vizita lui Antonescu la Hitler, de la
Istanbul, colonelul Traian Teodorescu a transmis Aliaţilor o informareasupra proiectelor mareşalului şi situaţiei României219. În august 1944,Antonescu se găsea într-un mare impas şi ajunsese dependent descenarii care nu se vor derula niciodată. El spera că discursul lui Churchilldin 2 august 1944, prin care cerea României să accepte condiţiile dearmistiţiu formulate de sovietici în aprilie 1944, era doar un gest de aliatfidel, dar că, de fapt, premierul britanic nu ar fi putut agrea pătrunderearuşilor în Balcani şi ar fi sperat într-o rezistenţă românească pe liniaCarpaţilor. Antonescu nu ştia nimic despre preliminariile Acordului de procentaj (octombrie 1944), care se discutaseră în mai 1944 şi potrivitcărora Uniunea Sovietică urma să deţină influenţa preponderentă asupraRomâniei. Speranţele româneşti privind o debarcare anglo-americană înBalcani erau deşarte. Din alt punct de vedere, calculele greşite ale luiAntonescu proveneau şi de la exemplul polonez. La Varşovia, armatasovietică a rămas în expectativă lăsându-i pe polonezi şi pe germani să
219 Vezi A.N.R., colecţia Microfilme Anglia, Rola 406, clişeele 891-892.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 266/365
266
se lupte între ei, apoi impunându-şi stăpânirea asupra capitalei Poloniei.Conducătorul României se temea că, întorcând armele împotrivaGermaniei, sovieticii nu-i vor ajuta pe români, care vor fi nimiciţi de
Wehrmacht220.Germania a avut cunoştinţă de eforturile româneşti de ieşire din
Axă. La 17 octombrie 1942, Ministerul de Externe al Germaniei a primit onotă informativă privind activitatea desfăşurată de reprezentanţiidiplomatici români în străinătate în vederea trecerii României de parteaAliaţilor, în mod special despre activitatea consilierului român de presă laLegaţia din Stockholm, Şeinescu. Se arăta că: „Din sursă informată(Stadler) s-a comunicat că românii au acum la legaţiile lor din toate ţărileimportanţi oameni a căror sarcină principală este să sondeze cu băgarede seamă starea de spirit şi să pregătească trecerea României de parteaAliaţilor. Se pare că în România se aşteaptă doar momentul în careinformaţiile obţinute vor arăta că situaţia de pe fronturi se înrăutăţeştedefinitiv în defavoarea Puterilor Axei, pentru ca apoi să reia imediatlegătura cu Aliaţii. Astfel, consilierul român de presă de aici, Şeinescu, afost trimis la Stockholm cu această sarcină. Şeinescu se prezintă ca un
filo-german notoriu, dar în sinea sa pare să fie cu totul de parteaadversarului şi pare să fi reluat şi aici legătura cu cercurile anglo-americane. Prin aceasta apare clar şi rolul jucat aici de domnul Popescu,deoarece Popescu şi Şeinescu colaborează foarte strâns şi sunt foartebuni prieteni. Şeinescu a fost mai mulţi ani la Legaţia română de la Cairoşi, după cum a spus chiar el, a lucrat acolo pentru contraspionajul român,deci nu este un novice în domeniul lui”221.
În zilele de 12 şi 13 aprilie 1943, cu ocazia întâlnirilor dintreAntonescu şi Hitler din castelul Klessheim, de lângă Salzburg,conducătorul Germaniei i-a reproşat mareşalului român oscilaţiileministrului de Externe, respectiv contactele pe care acesta le întreţine cuinamicii Germaniei în unele capitale europene. Hitler era informat despre
220 Florin Constantiniu, Nu în beneficiul Rusiei singure, în „Dosarele istoriei”, An II, nr. 6 (70),2002, p. 52-53. Vezi şi Florin Constantiniu (coord.), Antonescu – Hitler. Corespondenţă şiîntâlniri inedite (1940-1944), vol. II, Cozia Ed.-Co., Bucureşti, 1991, p. 176 şi urm.221A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., Documente microfilmate la Alexandria/Virginia, rola391, RT 120-2614, c. E362483.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 267/365
267
numeroase dintre acţiunile diplomatice româneşti pe lângă Aliaţi. Acestsubiect a fost abordat în ambele zile ale discuţiilor 222.
La 5 noiembrie 1943, serviciul pentru străinătate al
contraspionajului german a întocmit o notă rezumativă, în baza uneitelegrame a lui Manfred von Killinger, despre demersurile româneşti pelângă Anglia şi S.U.A. şi unele dificultăţi cauzate armatei germane. Înnotă se scria: „Situaţia din România se complică. Odată cu apropierearuşilor, România încearcă să se asigure în privinţa Angliei şi S.U.A.
Împotriva convingerii sale de până acum, ministrul plenipotenţiar germanbănuieşte că mareşalul Antonescu este la curent cu aceste încercări, căci
este imposibil să-i fi rămas ascunse demersurile în această privinţă. Încercările româneşti de realizare a unei înţelegeri sunt, în esenţă,următoarele:
1. Presa: Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri a dat indicaţii sănu se ia atitudine în presă împotriva lui Churchill şi Roosevelt, cât şi
împotriva Angliei şi S.U.A. Această indicaţie ar putea fi înţeleasă înipoteza că astfel s-ar putea împiedica atacuri asupra zonei petrolifere saua oraşelor. Nici nu se mai vorbeşte de războiul sfânt împotriva Uniunii
Sovietice, ci numai de nevoia imperioasă de apărare a teritoriuluiromânesc.
2) Din punct de vedere militar: Armele livrate de Germania nu ar fi întrebuinţate împotriva Uniunii Sovietice, ci ar rămâne în ţară, cumotivarea că sunt necesare pentru apărarea împotriva Ungariei.
Încercarea de a păstra în ţară cât mai puţine trupe germane e vizibilă şi e justificată printr-o reţinere a sumelor în lei cerute pentru întreţinerea
acestor trupe. Chiar trupele Luftwaffei, necesare pentru apărareapetrolului, ar fi considerate incomode şi s-a cerut subordonarea lorcomandamentului român. Conform raportului generalului Gerstenberg,organizarea forţelor apărării antiaeriene ar fi putut fi realizată mai repedeşi mai energic. Cererea Luftwaffei de a i se pune la dispoziţie aeroportuldin Arad a fost respinsă.
222 Florin Constantiniu (coord.), Antonescu – Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite(1940-1944), vol. II, Cozia Ed.-Co., Bucureşti, 1991, p. 63 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 268/365
268
3) Administraţia: La indicaţia mareşalului, Jandarmeria din Bucureştia fost dublată şi i s-a dat ordin să supravegheze intens pe toţi germaniicetăţeni ai Reichului, în special în ce priveşte legătura lor cu legionarii. În
timp ce liberalii şi Maniu, care cu ştiinţa mareşalului se află în legătură cuAnglia, sunt lăsaţi în pace, legionarii şi alţi naţionalişti sunt urmăriţi.4) Evreii: Măsurile împotriva evreilor au fost abandonate şi se face
puţin contra uneltirilor lor (comerţ la negru, speculă, propaganda subversivăşi comunistă, legătură cu inamicul).
5) Propaganda: Pentru purtarea intensivă a războiului, propagandaeste slabă. Împotriva propagandei subversive se face puţin.
6) Comunismul: Odată cu apropierea ruşilor, comunismul a primit un
stimulent (difuzare de manifeste, activitate intensă a celulelor comuniste).7) Atitudinea faţă de adepţii lui Badoglio: Pentru îndeplinirea sarciniiprimite de la Ministerul de Externe al Reichului, în ciuda promisiunilor, nu s-a făcut decât puţin.
8) Economia: La tratativele cu România, ministrul plenipotenţiarClodius se izbeşte de mari dificultăţi, deoarece mareşalul a dat ordin să nu
se scoată nimic din România fără contra-prestări. În timp ce România primeşte armele
noastre pe credit, ea lasă grânele maidegrabă să putrezească decât să ni le deanouă pe credit.
9) În mod curent au loc călătorii aleunor personalităţi din apropierea lui MihaiAntonescu în special în Turcia şi Elveţia.
Manfred von Killinger 223 (1886-1944), ministru al
Germaniei în România. S-a spus că s-ar fi sinucis, dupălovitura de stat de la 23 august 1944.
În concluzie, ministrul plenipotenţiar este de părere că mareşalulştie de toate aceste măsuri şi le tolerează în mod tacit. Însă, un pericol acutal unor evenimente de felul celor din Italia, după părerea lui, nu există”224.
223 http://www.revistaclipa.com/wp-content/uploads/2012/06/balaceanu-stolnici-manfred-von-killinger2.jpg, pe 9 noiembrie 2012.224 A.N.R., colecţia Microfilme S.U.A., Documente microfilmate la Alexandria/Virginia, rola58, T 77-882, c. 5630806-5630807.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 269/365
269
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE LA SFÂRŞITULCELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL.CONFERINŢELE INTERALIATE.
SFERELE DE INFLUENŢĂ
ncă din prima parte a celui de-al Doilea Război Mondial, Aliaţii au înţeles că pe viitor vor trebui să acţioneze în aşa fel încât să nu
le mai poată fi periclitată propria securitate. La începutul războiului, Aliaţiiau colaborat pentru organizarea rezistenţei împotriva atacurilor Axei şitrecerea la contraofensivă. În ultima parte a războiului, când victoria lornu mai putea fi pusă la îndoială, au început consultările şi conferinţeleprivitoare la organizarea păcii postbelice şi împărţirea globului pământesc
în sfere de influenţă, în aşa fel încât să fie promovate interesele
învingătorilor, iar controlul şi superioritatea politico-militară şi economicăasupra învinşilor să fie sigure şi asigurate pe termen lung.
Enunţul ideii sferelor de influenţă îi aparţine lui Winston Churchill şia fost făcut la Moscova, în octombrie 1944, când, de fapt, împărţirea unorsfere era deja făcută.
Toamna anului 1942 a devenit şi mai favorabilă colaborăriiAliaţilor, datorită succeselor încurajatoare pe plan militar. Sovieticii
obţinuseră victoria de la Stalingrad, englezii pe cea de la El Alamein, iaramericanii pe cea de la Midway. Câteva importante probleme politice şimilitare necesitau soluţionarea după consultări între Aliaţi. Este vorba înprimul rând de presiunile guvernului sovietic asupra S.U.A. şi a MariiBritanii pentru deschiderea unui al doilea front în Europa de Vest,problema franceză, organizarea conferinţei interaliate de la Casablanca,sincronizarea acţiunilor militare pe toate fronturile, în primul rând, dar şi
altele de importanţă ceva mai mică.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 270/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 271/365
271
MacMillan*. Numele de cod al conferinţei a fost Symbol . Înaintea plecăriispre Casablanca, la 7 ianuarie 1943, preşedintele Roosevelt a ţinut înCongresul S.U.A. discursul tradiţional de început de an. Printre altele, el a
arătat: „Mă cutremur gândindu-mă care ar fi soarta umanităţii şi a noastră,bineînţeles, dacă acest război s-ar termina printr-o pace de compromis şică alt război ar izbucni când micii copii de azi vor avea vârsta când se vorputea bate”225. Ideea este deosebit de importantă. Preşedintele pleca laprima conferinţă dintr-o serie care trebuiau în primul rând să asiguregarantarea unui control postbelic al Aliaţilor asupra tuturor statelor, pentruprevenirea repetării unei agresiuni la nivel mondial şi pentru păstrareapermanentă a controlului asupra lumii.
Din delegaţia S.U.A. făceau parte cei trei şefi de state majore(generalii Marshall, Arnold şi amiralul King), Harry Hopkins şi AverellHarriman. În mod surprinzător, nu a fost chemat secretarulDepartamentului de Stat, Cordell Hull**, pe care preşedintele îl consideraca fiind un diplomat de factură veche, demodat. Delegaţia britanică avea
în componenţa ei pe feldmareşalul sir Alanbrooke, şeful statului majorimperial, lordul Louis Mountbatten, comandantul forţelor aeronavale
combinate, sir Charles Portal, mareşal al aerului, generalul John Dill,generalul Hastings Ismay şi amiralul Dudley Pound, şeful Statului majornaval. La conferinţă nu s-a stabilit o ordine de zi a problemelor caretrebuiau analizate de reprezentanţii militari. Delegaţiile şi-au începutconvorbirile în 14 ianuarie 1943. De la început au apărut unele divergenţeprivitor la viitoarea acţiune militară pe teritoriul Europei, care se datoraupărerilor diferite ale celor doi şefi de guverne. Americanii susţineau un
* Harold MacMillan (1894-1986), om politic britanic, membru al Camerei Comunelor dinParlamentul britanic (începând din 1924), aflat în opoziţie cu linia conciliatoristă a luiNeville Chamberlain. Între 1942-1955 a fost ministru în diverse domenii, iar după 1955,ministru de Externe şi prim-ministru.225 Harry L. Hopkins, The White House Papers, September 1939 – January 1942, Eyre etSpottis Woode, Londra, 1948, p. 324.** Cordell Hull (1871-1955) a fost avocat şi politician democrat american. Membru alCamerei Reprezentanţilor (1923-1931), al Senatului (1931-1933) şi secretar de stat alS.U.A. (1933-1944). Adept al politicii de bună vecinătate cu ţările Americii Latine şi al unorlegături strânse cu U.R.S.S. S-a împotrivit Planului Morgenthau, privitor la politica
postbelică a Statelor Unite faţă de Germania. Laureat al Premiului Nobel pentru Pace(1945).
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 272/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 273/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 274/365
274
sfârşitul războiului capacitatea de a-şi impune punctul de vedere în faţapartenerilor săi.
Cu puţin timp înaintea Conferinţei de la Teheran, din noiembrie
1943, la Cairo, s-au întâlnit F.D. Roosevelt, W. Churchill, Ciang Kai-Şi* şisoţia sa din acel timp, May Ling, renumită pentru intelectul şi abilitateapolitică. Sovieticii au anunţat că reprezentanţii lor politici şi militari, nu potparticipa la această conferinţă importantă pentru clarificarea situaţiei dinChina, înaintea luării unor importante decizii la Teheran. Ciang Kai-Şi şiMay Ling au zburat apoi la Teheran, în avionul preşedintelui Roosevelt.Prezenţa lor la Teheran a fost mult timp ţinută secret, iar ulterior, foarte
puţin cunoscută. Americanii şi britanicii doreau ca armata chineză sămărească efortul în confruntarea cu japonezii, lucru care nu se putearealiza decât în condiţiile în care Armata Roşie, condusă de Mao Tzedun,ar fi slăbit presiunea împotriva lui Ciang Kai-Şi. Pe de altă parte,americanii şi britanicii îşi sporiseră efectivele militare pe ţărmul chinezescpentru a-l sprijini pe Ciang împotriva japonezilor. Era inevitabil ca acestearmate să intre în contact cu puternica Armată Roşie. Faţă de aceastăproblematică, Stalin era singurul care putea să-l influenţeze pe MaoTzedun. În cadrul Conferinţei de la Teheran, Stalin şi Ciang Kai-Şi au fost
* Ciang Kai-Şi (Jiang Jieshi; Tsiang Kai-Che; Tchang Kai-Chek – 1887-1975) a fost ofiţerşi politician chinez. A participat la revoluţiile chineze din 1911-1913 şi 1917. A fostcolaborator foarte apropiat al lui Sun Yat Sen, care l-a trimis la studii la Moscova. Întorsdin U.R.S.S., după moartea lui Sun Yat Sen (1925), a devenit comandantul Kuomintang-ului, eliberând între 1926-1928 regiunile din nordul şi centrul Chinei, aflate sub regimmilitar. Începând cu 1928, a devenit preşedinte al Adunării Naţionale cu sediul la Nankin.
Întimpul războiului cu Japonia (1937-1945), s-a aliat cu comuniştii pentru apărarea ţării.I-a condus pe naţionalişti în lupta împotriva comuniştilor în frunte cu Mao Tzedung,beneficiind de sprijin american. Înfrânt decisiv în 1949, a zburat împreună cu apropiaţii săi în insula Taiwan (Formosa), unde a fost ales şi reales preşedinte în aniii 1950, 1954,1960, 1966 şi 1972. O vreme, guvernul din Taiwan condus de Ciang Kai-Şi a fostrecunoscut de multe state ale lumii, inclusiv de S.U.A., ca reprezentant al poporuluichinez. După ce China comunistă a făcut mari progrese economice, sociale şi politice, înanul 1971, O.N.U. a recunoscut-o ca singură reprezentantă legitimă a poporului chinez.Sub protecţie americană, colaboratorii lui Ciang Kai-Şi şi urmaşii lor continuă să trăiască în Taiwan. Fiul său, Ciang King-Kouo, i-a succedat la putere. În vara anului 1999, în
capitala Chinei, preşedintele american Bill Clinton a reafirmat existenţa unei singureChine.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 275/365
275
amândoi de acord cu propunerea lui Roosevelt de a crea o tutelă asupraIndochinei. Cel care s-a opus cu vehemenţă a fost Churchill. Roosevelt ainsistat şi a încercat să-l convingă pe premierul britanic că liderul
naţionalist chinez nu doreşte să ocupe Indochina şi nici să o guvernezeprin mandat. Churchill a răspuns: „Este o prostie!”, la care preşedinteleRoosevelt a replicat: „Winston, este ceva ce, practic, nu eşti în stare să
înţelegi. Ai în sânge un instinct acaparator vechi de patru sute de ani şi ţise pare inadmisibil ca o ţară ce are posibilitatea de a pune stăpânire peun teritoriu să nu dorească acest lucru. A început o nouă eră în istoriaomenirii şi va trebui să te adaptezi.” În anul următor, 1944, preşedintele
Roosevelt avea să fie şi mai aspru faţă de partenerii săi: „Britanicii ar fi înstare să ia orice bucată de pământ, din orice colţ al lumii, chiar dacă ar fivorba de o stâncă sau de un banc de nisip”227. Churchill nu a uitat şi nul-a iertat niciodată pe Roosevelt pentru aceste cuvinte grele. Ele au fostrostite în faţa conducătorului chinez, atât de afectat de imperialismulbritanic şi a celui al Rusiei, ţară şi ea mult lovită de politica economicăbritanică de după Primul Război Mondial.
Prezenţa chinezilor la Teheran a fost deosebit de importantă şidatorită proiectării cu această ocazie a unui plan de perspectivă pentruExtremul Orient, plan care se va materializa prin războaiele din Coreea şidin Indochina, de mai târziu228.
Delegaţia americană la conferinţă îi cuprindea pe preşedinteleRoosevelt, şefii de stat major ai celor trei arme, participanţi şi laCasablanca, nelipsitul Harry Hopkins, fiul preşedintelui, Elliot Roosevelt,Averell Harriman, Charles Bohlen*, generalul Deane şi un numeros grup
de experţi. Delegaţia britanică îi cuprindea pe premierul Churchill, şefiistatelor majore ai celor trei arme (generalul sir Hastings Ismay, amiralulCunningham – prim lord al Amiralităţii, generalul Charles Portal, şeful destat major al aviaţiei), generalul Martel, sir Archibald Clark-Kerr **, amiralul
227 L. Fletcher Prouty, J.F.K , Editura RAO, Bucureşti, 1996, p. 58 şi urm.228 Ibidem, p. 60.* Charles Bohlen (1904-1974) avea să devină ambasador al S.U.A. la Manila, la Moscova
(1953-1957) şi la Paris (1962-1968).** Sir Archibald Clark-Kerr era ambasadorul Marii Britanii la Moscova.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 276/365
276
Mountbatten* şi numeroşi experţi. Delegaţia britanică i-a avut ca parteneride călătorie şi pe ambasadorul S.U.A. la Londra, Winant şi fiica sa,Sarah, care era aghiotant personal al premierului britanic. Delegaţia
sovietică îi cuprindea pe premierul Iosif Stalin, Viaceslav Molotov**,mareşalul Voroşilov***.
Serviciile secrete germane au încercat să realizeze un atentat princare să-i elimine pe cei trei mari lideri Aliaţi229.
În 28 noiembrie 1943, în sediul Ambasadei U.R.S.S. din Teheran,unde locuia pe perioada conferinţei, preşedintele Roosevelt a avut prima
întâlnire cu Iosif Stalin, cel care-l ajutase să devină preşedinte al S.U.A.
Spiritul întâlnirii a fost pozitiv din prima clipă, disponibilitatea celor douăpărţi pentru colaborare pe multiple planuri prevestind un viitor decolaborări fructuoase, prelungite în timp până în zilele noastre, învingândtensiunile Războiului Rece. În cadrul conferinţei, preşedintele Roosevelt a
jucat rolul de arbitru al disputelor între delegaţiile sovietică şi britanică.Delegaţia americană s-a înţeles foarte bine cu cea sovietică, iar cu ceabritanică îşi armonizase poziţiile în conferinţele anterioare de laCasablanca şi Cairo.
Ca principiu, delegaţia S.U.A. propunea ca măsurile promovate săscurteze durata războiului şi câştigarea cât mai rapid cu putinţă avictoriei. La conferinţă au fost abordate majoritatea problemelor
* Louis Earl Mountbatten (1900-1979) se trăgea din familia germană Battenberg, dinHessen. Amiral şi politician a comandat trupele engleze victorioase în Burma. În 1947 adevenit ultimul vice-rege al Indiei. A condus operaţiunile de predare a puterii politico-administrative britanice către guvernul naţional indian. Ulterior a comandat flota britanică
din Marea Mediterană, iar între 1952-1954 a comandat flota N.A.T.O. din MareaMediterană. Prim lord al Amiralităţii (1955), Mare Amiral (1956) şi şeful statului major alApărării Marii Britanii (1958-1965).** Viaceslav Mihailovici Molotov era însoţit de o mulţime de consilieri şi experţi dinMinisterul de Externe.*** Kliment Efremovici Voroşilov (1881-1969) a fost bolşevic din anul 1903. Mareşal dinanul 1935. Comisar al Poporului între 1925-1940. A deţinut importante funcţii politice şimilitare, fiind membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. (1926-1952) şi al PrezidiuluiSovietului Suprem al U.R.S.S. (1955-1960). Intrat în dizgraţia lui Hruşciov, a fost trimis înmisiune diplomatică în Uganda. Reabilitat în timpul lui Leonid Ilici Brejnev.229 Legat de atentatul pregătit de germani, vezi articolul Valentin Berejkov, A la conferencede Teheran, în „Historia Magazine“, 2-e guerre mondiale, nr. 66/1969, p. 1839.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 277/365
277
importante de pe toate fronturile şi s-au creionat măsurile organizatoricepostbelice, necesare păstrării păcii pentru cel puţin 50 de ani. Se avea învedere controlul sever asupra industriei Germaniei, dezarmarea ei totală,
modificări teritoriale, izolarea Prusiei. Churchill a declarat: „Dacă eşuăm,haosul va dura un secol”230. Preşedintele Roosevelt a insistat asupranecesităţii ca, în perioada postbelică, U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britaniesă colaboreze prieteneşte pentru ca, în nicio împrejurare, niciuna dintreele să nu lupte contra uneia dintre celelalte două. În ultima şedinţă, dindupă-amiaza de 1 decembrie 1943, s-a discutat din nou viitorul statutteritorial al Germaniei postbelice. Toţi participanţii au fost de acord căGermania va trebui dezmembrată, existând două variante distincte, una
americană şi alta britanică. Americanii propuneau împărţirea Germaniei încinci state independente. Churchill propunea crearea unui stat prusac şi aunei federaţii dunărene. Delegaţia sovietică a considerat discutabilepropunerile anglo-americane, respingând ideea federaţiilor, considerândcă statele care au existat ca state independente, cum ar fi Ungaria şiAustria, trebuiau refăcute ca state independente. Au avut loc şi altediscuţii. În încheierea conferinţei, au fost adoptate documentele:Declaraţia celor trei puteri şi Declaraţia celor trei puteri cu privire la Iran.S-au elaborat şi documente secrete, cel mai important fiind HotărâreaConferinţei , despre care s-a aflat în anul 1947. Ea a sintetizat doarpunctele de vedere comune privitoare la zone fierbinţi ale războiului: luptade partizani din Iugoslavia, problema intrării Turciei în război alături deAliaţi, organizarea şi declanşarea operaţiunii de debarcare anglo-americană în vestul Europei şi altele.
După încheierea Conferinţei, la 2 decembrie 1943, preşedintele
Roosevelt şi premierul Churchill au zburat la Cairo, unde au revăzut împreună hotărârile de la Teheran, pentru a putea clarifica ordinele cătrestatele majore. Britanicii au manifestat oscilaţii faţă de poziţiile cristalizatela Teheran. Au apărut şi unele divergenţe între cele două părţi.Preşedintele Roosevelt a luat o poziţie fermă, combătând tendinţelebritanice de abatere de la unele dintre hotărârile Conferinţei de la
230 Winston Churchill, Al doilea război mondial , Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997,vol. II, p. 277.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 278/365
278
Teheran, exprimându-şi decizia de a respecta toate măsurile convenitecu sovieticii.
În anul care a urmat Conferinţei de la Teheran, acţiunile politico-
militare ale Aliaţilor s-au desfăşurat sub amprenta hotărârilor celor TreiMari , dovedind mereu cât de importantă a fost întâlnirea lor la vârf. În octombrie 1944, Roosevelt îi scria lui Stalin că „nu există
literalmente niciun fel de probleme, nici de natură militară şi nici politică,de care S.U.A. să nu fie interesate”. În aceeaşi lună, Churchill a plecat laMoscova pentru a clarifica unele viitoare înţelegeri cu Stalin, înproblemele Europei. Vizita se va încheia cu celebrul Acord de procentaj ,prin care s-au stabilit concret procentele de influenţă britanică şi sovietică
asupra unor state europene. Roosevelt i-a comunicat dorinţa ca laconvorbiri să participe şi ambasadorul S.U.A.231. În acest fel, S.U.A.arătau explicit că nu sunt dispuse să lipsească de la niciun fel de acţiunide împărţire de sfere de influenţă şi de la niciun fel de partide dediplomaţie secretă232. Întâlnirea de la Teheran cimentase dorinţa tuturorcelor trei puteri de a participa la o împărţire trainică a globului pământesc,care să reprezinte un fundament extrem de solid, pe care să fie apoiclădit dreptul internaţional, respectiv prevederile viitorului tratat de pace.Astfel interesele celor trei puteri învingătoare urmau să fie „legea” pentrumultă vreme233.
Împărţirea influenţelor asupra Greciei, Bulgariei şi României a fostrealizată de Stalin şi Churchill în perioada mai-iulie 1944. După ce iniţials-a convenit asupra unui procent egal de influenţă al celor două puterialiate asupra celor trei state balcanice, s-a revenit şi Marea Britanie aprimit 90% din influenţa în Grecia, iar Uniunea Sovietică acelaşi procent
de influenţă asupra României şi Bulgariei. La început, S.U.A. au fost231 Wilfried Loch, Împărţirea lumii. Istoria Războiului Rece (1941-1955), Editura SaeculumI.O., Bucureşti, 1997, p. 25.232 Cu toate acestea, ambasadorul Averell Harrimann nu a participat decât la o parte din întrevederile Churchill-Stalin. Vezi F.R.U.S., Yalta, p. 6 şi Winston Churchill, Triumph andTragedy , Boston, 1953, p. 219.233 Imediat după atacul japonez de la Pearl Harbour, preşedintele Roosevelt a conturatideea că în viitor în lume vor exista patru poliţişti: S.U.A., Marea Britanie, U.R.S.S. şiChina. În cadrul acestui plan, Roosevelt anticipa că doar S.U.A. şi Marea Britanie vor
putea deţine arme atomice. Vezi Robert A. Divine, Roosevelt and World War II, Baltimore,1969, pp. 57-59.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 279/365
279
reticente privitor la instituirea unui sistem al sferelor de influenţă, dar aucedat repede şi au aprobat înţelegerile sovieto-britanice, în data de 15iulie 1944. În general, în finalul preşedinţiei sale, F.D. Roosevelt a fost
inconsecvent în ceea ce priveşte politica S.U.A. faţă de Europa de Est.La 2 aprilie 1944, când Armata Roşie, înaintând cu paşi repezi, atinsesefruntariile României, impuse în iunie 1940, guvernul sovietic a dat odeclaraţie (Declaraţia Molotov) prin care arăta că nu doreşte săachiziţioneze nicio parte din teritoriul României şi nici nu doreşte săschimbe orânduirea de stat din ţară. Ofensiva pe teritoriul României eradictată doar de considerente militare, se arăta în Declaraţia Molotov .
Dumbarton Oaks
După luni de zile de dialog, pe canale diplomatice, în august 1944,la Dumbarton Oaks, foarte aproape de Washington, a avut loc oconferinţă pentru conceperea şi organizarea structurii OrganizaţieiNaţiunilor Unite. Conferinţa a fost marcată de refuzul sovieticilor de anegocia în comun cu chinezii, americanii şi englezii, ei preferând sănegocieze cu fiecare în parte. La conferinţă s-a hotărât constituirea Curţiide Justiţie, Consiliului Economic şi Social, Consiliului de Securitate şiAdunării Generale, ca organisme ale O.N.U. Consiliul de Securitate a fostconceput să fie constituit din cinci membri permanenţi (S.U.A., U.R.S.S.,Marea Britanie, China şi Franţa) şi şase membri nepermanenţi. El aveaca principală sarcină menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. S-acăzut de acord cu necesitatea unanimităţii membrilor permanenţi pentruorice acţiune împotriva unei agresiuni. În aceste condiţii, s-a instituit
dreptul de veto. Dreptul de veto a ponderat tendinţele de transformare aConsiliului de Securitate într-un guvern mondial*.Sistemul conceput la Dumbarton Oaks a fost completat la Yalta şi
ratificat la San Francisco, la 26 iunie 1945, de către Adunarea constitutivăa O.N.U., la care au participat 49 de naţiuni care declaraseră războiGermaniei sau Japoniei. Nu au fost admise naţiunile satelit ale celor douăputeri fasciste.
* Pe parcursul Războiului Rece, U.R.S.S. a folosit dreptul de veto de peste 100 de ori,preşedintele Brejnev primind şi porecla de „mister niet ”.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 280/365
280
Preşedintele Roosevelt s-a iluzionat că S.U.A. vor putea controla în mod absolut O.N.U. El îi spunea fiului său: „Anglia este în declin. Chinase află încă în secolul al XVIII-lea, Rusia nu se încrede în noi şi ne face
neîncrezători vizavi de ea. America estesingura mare putere care va putea sămenţină pacea în lume… Rolul nostru înviitoarea organizaţie a Naţiunilor Unite va fiacela de a concilia divergenţele de vederi aleenglezilor, care gândesc la Imperiu şi aleruşilor, care gândesc la comunism”234.
Winston Churchill235 (1874-1965), premierul britanic care aenunţat pentru prima oară expresia „sfere de influenţă“.
Yalta
Evoluţia războiului în cursul anului 1944, având ca principaleevenimente acţiunile din Europa: debarcarea Aliaţilor în Franţa şideclanşarea de către U.R.S.S. a unei ofensive generalizate pe o lungimede 4.400 km, a făcut mai clară perspectiva victoriei Aliaţilor. Ca urmare,cei Trei Mari au simţit nevoia să se reîntâlnească pentru a decide asupraorganizării mondiale postbelice.
Conferinţa s-a desfăşurat în condiţii deosebite: fără ordine de zi,fără interpret oficial – fiecare delegaţie ascultă traducerea consecutivă ainterpretului său – fără stenogramă oficială, fără proces-verbal. Singureledocumente valabile au fost: un comunicat convenit de comun acord, la
11 februarie 1945 şi un Protocol al realizărilor Conferinţei din Crimeea,semnat de Anthony Eden, Viaceslav Molotov şi Edward Stettinius şipublicat în martie 1947. Acest protocol conţine 14 acorduri, la care seadaugă un al 15-lea, acesta fiind secret, referitor la intervenţia sovietică
în războiul împotriva Japoniei. Aceste documente nu conţineau multedintre cele mai importante discuţii şi înţelegeri între Aliaţi.
234 Eliott Roosevelt, Mon Pere m-a dit , Paris, 1947, pp. 162 şi 245.235 http://www.museumsyndicate.com/artist.php?artist=667, pe 9 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 281/365
281
Conferinţa de la Teheran a lăsat în suspensie numeroaseprobleme politice importante, ea având un caracter predominant militar.Astfel, a devenit imperios necesară o nouă întâlnire la vârf, pentru
stabilirea strategiei militare finale a războiului, clarificarea poziţiilorreferitoare la împărţirea sferelor de influenţă, controlului asupra globuluipământesc şi asigurarea păcii în lume. Înaintea întâlnirii la vârf dinCrimeea, la un banchet al „Asociaţiei de politică externă a S.U.A.”,preşedintele Roosevelt a declarat: „În istoria omenirii nu a existat încă oasemenea situaţie ca Aliaţii să coopereze atât de bine ca acum, atât destrâns, efectiv şi armonios, pentru ducerea cu succes a războiului şiconcomitent la clădirea păcii. Dacă nu vom consolida aceste relaţii în timpde pace, dacă nu le vom dezvolta şi întări, atunci pacea nu va dăinui”236.
Iniţiativa convocării conferinţei i-a aparţinut preşedinteluiRoosevelt, care a propus o nouă întâlnire lui Stalin şi lui Churchill, în 17iulie 1944. Stalin, care văzuse al doilea front european deschis, nu erainteresat într-o nouă conferinţă în acel moment, aşteptând un alt momentde negociere, când puterea şi influenţa teritorială a Rusiei ar fi fost precismai mare, având în vedere siguranţa şi ritmul înaintării Armatei Roşii.
Conducătorul sovietic l-a refuzat pe preşedinte sub motivul că nu estesănătos. Presat şi de invitaţia premierului Churchill, Stalin a argumentat şicu alte motivaţii: „Împrejurările legate de operaţiile militare de pe frontulnostru nu-mi îngăduie, din păcate, să întrevăd vreo posibilitate pentrurealizarea unei asemenea întâlniri în viitorul apropiat”237. Lideriioccidentali au repetat invitaţia pentru Stalin, care, la 19 octombrie 1944,n-a mai putut refuza şi a acceptat-o, stabilind şi locul dorit: „V-aţi putea
întâlni cu mine pe ţărmul sovietic al Mării Negre”238. Stalin a propus cadată aproximativă sfârşitul lunii noiembrie 1944. Schimbul ulterior decorespondenţă diplomatică şi pregătirea conferinţei au necesitat amânări,astfel că ea va debuta doar în februarie 1945.
La începutul anului 1945, climatul politic, în general, era foartefavorabil U.R.S.S. şi lui Stalin personal. Din punct de vedere strategic,
236 Leonida Loghin, op.cit., p. 405.237 Ibidem, p. 405.238 Ibidem, p. 406.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 282/365
282
contraofensiva germană din Munţii Ardeni a pus în mare dificultatearmatele S.U.A. şi Marii Britanii, iar Stalin răspunsese prompt solicităriipersonale a lui Churchill de a declanşa o puternică ofensivă pe frontul de
est, cu toate că timpul extrem de nefavorabil ar fi necesitat amânări.Situaţia Armatei Roşii era foarte bună, ea găsindu-se la aproximativ70 de km de Berlin, având un important cap de pod peste Oder şi izolândprincipala grupare de armate germane din Prusia Orientală. În schimb,Aliaţii occidentali se aflau la peste 500 de km de capitala Germaniei, înpoziţie defensivă şi în imposibilitate de reangajare a unei ofensive până laderularea noii conferinţe. Strategia lui Stalin fusese strălucită. În perioadaascendentului moral occidental, după declanşarea operaţiunii „Overlord”,
el a refuzat conferinţa şi a realizat-o într-un moment extrem de favorabilU.R.S.S. Ca şi în cazul Teheranului, tot Stalin a fost acela care a stabilitlocul întâlnirii: Castelul rândunicii din Yalta, fostă reşedinţă a ţarilor ruşi,unde şi condiţiile şi posibilităţile de aterizare şi decolare erau foarte bune.La cererea lui Churchill, întâlnirea de la Yalta a primit numele de cod„Argonaut”.
La 5 decembrie 1944, preşedintele Roosevelt comunicase lui
Stalin şi Churchill că nu era de acord ca Franţa să fie reprezentată laconferinţă. Generalul Charles de Gaulle a fost extrem de nemulţumit dedecizia americană, care elimina din nou ţara sa de la marile deciziiinternaţionale şi reducea perspectivele Franţei de a juca un rol foarteimportant după război. Cei trei lideri nu au fost de acord să împartăinfluenţa mondială cu generalul de Gaulle, astfel că şi Stalin şi Churchillau salutat dezacordul american privitor la Franţa. De altfel, încă în cursulprimei întâlniri cu Roosevelt, Stalin a declarat că generalul de Gaulle „nu
pare să înţeleagă situaţia Franţei, nu pricepe că, de fapt, actualacontribuţie a Franţei la operaţiunile militare este slabă, că, pe deasupra, în 1940, Franţa nu s-a bătut cum trebuie”. Preşedintele Roosevelt adeclarat referitor la Charles de Gaulle că este un om încăpăţânatşi dificil239.
În drumul lor spre Yalta, delegaţiile americană şi britanică au avuto escală în insula Malta. Churchill a căutat destul de insistent să-l
239 Leonida Loghin, op.cit., p. 413.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 283/365
283
întâlnească pe preşedintele Roosevelt în Malta, încercând să-şiarmonizeze poziţiile înaintea întâlnirii cu Stalin. Preşedintele american nua fost de acord să-l primească pe Churchill, invocând oboseala, nedorind
să ajungă cu idei preconcepute în Crimeea şi nici să antameze poziţiaS.U.A. Poziţia lui Roosevelt dovedeşte şi ea faptul că el punea mai marepreţ pe alianţa cu Stalin, decât pe cea cu Churchill.
Angajată în asemenea condiţii, conferinţa nu putea să ducă decâtla un compromis. Înaintarea Armatei Roşii în Europa nu lăsa decât douăposibilităţi: războiul sau negocierea. Şi pentru că occidentalii nu vroiaudeloc să procedeze la o răsturnare de alianţe, nu era posibilă decât onegociere defensivă.
Statele Unite au afirmat că principalul scop al conferinţei eraluarea tuturor măsurilor de încheiere cât mai rapidă a războiului, pentru apreveni lansarea de către Germania şi Japonia a unor arme secrete noi,pentru evitarea unor noi enorme pierderi de vieţi omeneşti şi organizareaunei păci mondiale pentru o durată cât mai lungă de timp. Desigur, nus-a comunicat nimic opiniei publice, sau Congresului S.U.A., despreintenţiile americane de participare la împărţirea globului pământesc.
Preşedintele Roosevelt era însoţit de Edward Stettinius, generalulMarshall*, amiralii King şi Leahy. Experţi ai delegaţiei erau AverellHarriman şi generalul John Deane. Avionul a aterizat pe aerodromulsovietic în 3 februarie 1945, la ora 12. Preşedintele a fost întâmpinat deViaceslav Molotov, Andrei Vîşinski, Andrei Gromîko** şi generali. Molotovl-a scuzat pe Stalin, sub motivul că încă nu sosise în Crimeea. Roosevelt
* George Catlett Marshall (1880-1959) a fost şeful statului major unificat al armatei S.U.A.
(1939-1945). Între anii 1945-1947 a primit importanta misiune de a negocia între MaoTzedun şi Ciang Kai-Şi, încercând să contribuie la stoparea preluării puterii în China decătre comunişti. După eşecul misiunii sale diplomatice, a devenit secretar alDepartamentului de Stat (1947-1949). A fost principal iniţiator al planului care-i poartănumele, urmărind ca S.U.A. să preia controlul asupra Europei. A reuşit privitor la EuropaOccidentală, în detrimentul Marii Britanii, a cărei autoritate a fost preluată de S.U.A. A fostşi ministru al Apărării (1950-1951). În 1953, a primit Premiul Nobel pentru Pace.** Andrei Andreevici Gromîko (1909-1989), om politic sovietic originar din Bielorusia.Ambasador al U.R.S.S. la Washington (1943-1946), reprezentant permanent al U.R.S.S. în pe lângă Consiliul de Securitate al O.N.U. (1948-1952), ambasador al U.R.S.S. la
Londra (1952-1953), adjunct al ministrului de Externe (1953-1957), ministru de Externe(1957-1985) şi preşedinte al Sovietului Suprem al U.R.S.S. (1985-1988).
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 284/365
284
era aproape un muribund. La Yalta a ajuns gripat şi avea sinuzită. LordulMoran nota că preşedintele prezenta „toate simptomele unei sclerozăriavansate a arterelor creierului”. Obiectivele pe care le urmărea Roosevelt
erau totuşi clare: el voia să obţină implicarea Uniunii Sovietice în războiul împotriva Japoniei şi să pună temeliile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Elcredea că pacea, în mod obligatoriu fragilă, rămânea perfectibilă graţieacestei organizaţii. Pentru a-şi atinge scopul, el era dispus să facăconcesii dintre cele mai mari încălcând, chiar, principiile Cartei Atlanticului . Acest document-program excludea posibilitatea unoranexiuni teritoriale, statua dreptul popoarelor la autodeterminare, afirmadorinţa realizării unei păci drepte, care să îngăduie tuturor popoarelor să
trăiască în siguranţă, fără teamă, în graniţele lor şi hotăra eliminareaforţei în rezolvarea problemelor internaţionale. În legătură cuperspectivele, la 3 septembrie 1943, preşedintele Roosevelt i-a vorbitcardinalului Spellman, expunându-şi convingerea că S.U.A., U.R.S.S.,Marea Britanie şi China vor împărţi lumea în sfere de influenţă: China vaavea Extremul Orient; Statele Unite, Pacificul; Marea Britanie şi Rusia vordomina Europa şi Africa. Marea Britanie având mai mult interese
coloniale, Rusia va domina mai mult, probabil, Europa. De fapt, niciChina, nici Statele Unite nu vor interveni în această împărţire a Europei şiAfricii. Preşedintele spera ca dominaţia rusă în Europa să nu fie preadură. El dorea crearea unei Ligi a Naţiunilor în care ţările mici să nu aibăacces la decizii, care vor aparţine celor Patru Mari.
Delegaţia britanică îi cuprindea pe Winston Churchill, AnthonyEden*, feldmareşalul Alanbrooke, feldmareşalul Alexander şi mareşalulaerului, sir Charles Portal. Experţii delegaţiei erau generalul Ismay şi
amiralul Cunningham. Churchill nu era într-o formă fizică prea bună, iarpoziţia lui nu era deloc favorabilă. În plus, boala preşedintelui Roosevelt îl îngrijora. El ştia că Roosevelt n-a fost deloc de acord cu intervenţia sa
* Sir Anthony Eden (1897-1977), om politic conservator britanic, de mai multe ori ministrude Externe al Marii Britanii (1935-1938; 1940-1945; 1951-1955), ministru de Război(1940) şi prim-ministru (1955-1957). Adversar al politicii conciliatoriste a lui NevilleChamberlain. A fost unul din artizanii creării unui sistem european de securitate. Asusţinut şi decis intervenţia militară engleză în Egipt (1956), suportând apoi presiunea
protestelor opiniei publice, care au determinat demisia sa. Din 1961 a devenit membru alCamerei Lorzilor.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 285/365
285
personală la Atena, din cursul iernii, când a acţionat de unul singur şi căaceasta a reuşit numai datorită faptului că Stalin n-a reacţionat. El ştia, deasemenea, că forţele armate americane duc bătălia în Vest şi că Imperiul
Britanic, pe care vroia să-l salveze cu orice preţ, era serios ameninţat demişcările naţionaliste.
Delegaţia sovietică îi cuprindea pe Iosif Visarionovici Stalin,Viaceslav Molotov, mareşalul de aviaţie Hudeakov, amiralul NikolaiGherasimovici Kuzneţov şi generalul de armată Alexei Antonov. Experţiidelegaţiei erau A.I. Vîşinski, I.M. Maiski, A.A. Gromîko şi F.T. Gusev.Când a sosit la Yalta, Stalin era restabilit complet după criza cardiacăsuferită în primăvara anului 1944 şi avea o poziţie solidă. S.U.A. şi Marea
Britanie se aflau în poziţie de „solicitanţi.” Într-adevăr, cu prilejul ofensiveidin Ardeni, Churchill a cerut ajutorul lui Stalin, care, după cum am arătat,a răspuns favorabil. De Gaulle, care nu a fost invitat, îl căutase îndecembrie 1943, pentru a încheia un pact franco-sovietic. Roosevelt, larândul său, nu prea încântat de faptul că armatele sale erau oprite pe Rinşi pe Linia Siegfried în timp de iarnă, avea nevoie de sprijinul lui Stalinpentru a îngenunchea Japonia. Stalin era preocupat în special de viitorul
Germaniei. El dorea, în afară de aceasta, să i se dea mână liberă pentrua dispune de soarta ţărilor din Europa de Răsărit, pe care Armata Roşiele ocupa şi, îndeosebi, de soarta Poloniei. Anumite persoane din preajmasa îl incitau să formuleze cereri maxime. Molotov considera că frontieranaturală a Uniunii Sovietice o constituie Carpaţii. Vîşinski, şi mai zelos,pretindea chiar ca U.R.S.S. să aibă graniţă cu Italia, la Trieste.
Prima şedinţă a delegaţiilor s-a desfăşurat în ziua de 4 februarie1945, la ora 17.10, în palatul din Livadia. A lipsit Harry Hopkins, fiind
bolnav. Conferinţa nu a avut o ordine de zi prestabilită, problematicaintrând în discuţie pe baza acordului părţilor. Prima întâlnire din cadrulconferinţei a fost şi singura la care au participat şi militarii, la următoareleei se vor întruni separat. Iosif Stalin a propus ca toate lucrările Conferinţeide la Yalta să fie conduse de preşedintele S.U.A. Winston Churchill a fostde acord. Preşedintele a fost mişcat de această propunere, cu atât maimult cu cât tot el condusese, tot la propunerea lui Stalin, lucrărileConferinţei de la Teheran. Astfel, de la deschiderea conferinţei, Stalin a
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 286/365
286
câştigat bunăvoinţa lui Roosevelt şi a creat un climat favorabil viitoarelorpretenţii sovietice privitor la zona lor de influenţă.
Prima zi a conferinţei s-a încheiat cu un dineu oferit de
preşedintele S.U.A. Cu această ocazie, Churchill a toastat pentru caAliaţii să reuşească să realizeze o pace pentru 100 de ani. Stalin a
îmbrăţişat această idee cu multă căldură şi a punctat spunând că acestlucru depinde de cele trei puteri prezente la conferinţă.
Printre preocupările fundamentale ale conferinţei s-a aflatproblema dezmembrării, ocupaţiei şi controlului asupra Germaniei.Preşedintele S.U.A. era de părere că mai întâi trebuie negociate zonelede ocupaţie, pornindu-se de la premisa că staţionarea armatelor Aliate vafi provizorie. Stalin s-a arătat în principiu de acord. El considera cădezmembrarea Germaniei trebuie rediscutată de unde a rămas laTeheran, respectiv de la propunerea preşedintelui Roosevelt de a o
împărţi în cinci state independente, sau mai puţine, cum propusesepremierul britanic. Americanii erau de părere că cele cinci state germanear trebui să fie: 1) Prusia, de la care să se desprindă unele teritorii; 2)Hanovra şi nord-vestul Germaniei; 3) Saxonia şi zona Leipzig; 4) zonele
Hesse-Darmstadt, Hesse-Kassel şi Rinul meridional; 5) Bavaria-Baden-Würtemberg. Canalul Kiel, portul Hamburg, zonele Ruhr şi Saar erauprevăzute să fie puse sub controlul Naţiunilor Unite. Varianta britanicăprevedea divizarea Germaniei în două state: Prusia cu provinciile ei şiBavaria. Ruhr-ul şi Westfalia ar fi urmat să fie puse sub controlinternaţional. Englezii mai propuneau, eventual, un stat federal în EuropaCentrală, cu sediul la Viena. După părerea lui Stalin, trebuiau clarificate
forma de administraţie a Germaniei: guvern central sau guverneindependente pentru statele rezultate în urma dezmembrării ţării,problema aplicării principiului capitulării necondiţionate doar guvernuluihitlerist, sau şi pentru un eventual guvern rezultat în urma posibileieliminări a lui Hitler şi problema reparaţiilor. Ruşii spuneau că trebuiestabilite cu precizie zonele de ocupaţie pentru fiecare dintre cele trei mariputeri şi dacă trebuie sau nu acordată zonă de ocupaţie şi Franţei. Stalina repetat rugămintea către aliaţii săi să se pronunţe cu sinceritate dacă
doresc sau nu dezmembrarea Germaniei. Churchill şi-a menţinut punctul
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 287/365
287
de vedere, dar a declarat că problema este foarte complexă şi nu poate ficlarificată în câteva zile cât durează conferinţa, exemplificând cudificultatea stabilirii frontierelor cu Polonia şi Franţa. Stalin a fost de acord
cu Churchill, dar a arătat că problema trebuie consemnată în prevederilecapitulării necondiţionate, puse în aplicare în forma hotărâtă şi datăpublicităţii mult mai târziu. Referitor la Franţa, Churchill a susţinut de la
începutul până la sfârşitul conferinţei ca ea să primească zonă deocupaţie în Germania şi să participe la toate organismele Aliaţilor decontrol al Germaniei. Premierul britanic şi-a argumentat propunerea.Preşedintele american a susţinut că armata americană nu poate staţiona
mai mult de doi ani în Germania şi aceasta numai cu aprobareaCongresului S.U.A.240. Stalin nu a susţinut propunerea engleză ca Franţasă primească zonă de ocupaţie. A vorbit despre această ţară cu dispreţ,referitor la modul în care a luptat în 1940 şi la cel în care lupta în acelmoment, când nu avea decât 9 divizii combatante. El spunea că Franţanu este mai îndrituită decât alte ţări, de exemplu Iugoslavia, să primeascăzonă de ocupaţie în Germania, ulterior acest lucru urmând a fi revendicatşi de alte state, cum ar fi Belgia, Olanda, Polonia. Totuşi, Stalin a spus că
dacă aliaţii săi occidentali doreau neapărat să-i facă Franţei un cadou, elnu se împotrivea. Stalin le-a mai spus partenerilor săi că dacă Franţei i seva rezerva un loc important, ea se va considera a patra putere şi se vacrea un precedent, această ţară putând solicita participarea şi la altedecizii de importanţă mondială.
În cursul unei pauze, Harry Hopkins l-a informat pe Stalin despreintenţia preşedintelui Roosevelt de a-l vizita pe Papa Pius XII. Mirat,
Stalin l-a întrebat: „Câte divizii are Papa?”Concomitent cu discutarea problemei dezmembrării Germaniei şi în legătură cu ea, s-a abordat şi problema reparaţiilor datorate deGermania, cu toate complicaţiile pe care le impunea. Planul sovieticprivitor la această chestiune era cel mai detaliat şi cuprindea elementecare i-au surprins pe Roosevelt şi Churchill. Proiectul a fost prezentat de
240 La ora scrierii acestor rânduri, după mai bine de 7 decenii, armata americană este tot în Germania.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 288/365
288
I.M. Maiski şi a fost acceptat de aliaţii occidentali, pe marginea lui avândloc dezbaterile. S-a hotărât constituirea unei comisii pentru reparaţii, cusediul la Moscova. Privitor la suma totală care trebuia impusă Germaniei,
au existat divergenţe de păreri, drept urmare s-a stabilit ca ea să fie mai întâi analizată de miniştrii de Externe şi ulterior discutată de şefiide guverne.
În cadrul conferinţei s-a discutat şi despre conservarea păciigenerale şi a securităţii internaţionale. Legat de această problemă,delegaţia S.U.A. a propus să se elaboreze Declaraţia cu privire la Europaeliberată, prin care cele trei mari puteri se angajau să acţioneze
coordonat pentru a ajuta statele Europei eliberate de sub dominaţianazistă să revină la o viaţă social-economică liberă şi democratică, dar săşi distrugă componentele societăţii de factură fascistă. Sub acoperireaacestei prevederi, aveau să aibă loc abuzuri de tot felul, cele mai multe înviitoarea zonă de dominaţie a U.R.S.S.
La conferinţă s-a discutat şi problema poloneză, care areprezentat una dintre cele mai controversate dispute între Aliaţi. LaLondra se găsea un guvern polonez susţinut de Marea Britanie şi S.U.A.
şi neacceptat de U.R.S.S., iar la Lublin (apoi Varşovia) funcţiona unguvern susţinut de U.R.S.S. şi, iniţial, neacceptat de S.U.A. şi MareaBritanie. Disputa cea mai aprinsă s-a desfăşurat între Stalin şi Churchill,preşedintele Roosevelt fiind mediator şi exprimându-şi în acelaşi timp şipropriile păreri.
Conferinţa a clarificat problema intrării U.R.S.S. în războiul împotriva Japoniei, după ce se va fi terminat cel împotriva Germaniei.
Harriman şi Molotov au elaborat un acord prin care Uniunea Sovietică seangaja să intre în război împotriva Japoniei, în decurs de 2-3 luni după înfrângerea Germaniei. Uniunii Sovietice i se atribuia, ca recompensă, jumătatea sudică a insulei Sahalin, insulele Kurile în întregime, porturileDairen şi Port-Arthur, pentru a permite accesul U.R.S.S. la zona caldă aPacificului şi controlul comunicaţiilor feroviare în zona Manciuria-Harbin-Dairen-Port-Arthur-Vladivostok, fără ştirbirea suveranităţii Chinei. Acordul dintre S.U.A. şi U.R.S.S. privitor la Japonia a fost negociat şi semnat la 8februarie între cei doi conducători, asistaţi de Molotov şi Harriman şi de
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 289/365
289
interpreţii lor, Pavlov şi Bohlen. Englezii nu au fost invitaţi la discuţie.Roosevelt spera ca intervenţia Uniunii Sovietice să reducă duratarăzboiului cu Japonia. Experţii americani estimaseră că războiul ar mai fi
durat 18 luni şi ar fi costat viaţa a încă un milion de oameni. Pentruatingerea obiectivului implicării U.R.S.S. împotriva Japoniei, preşedinteleS.U.A. a mai cedat şi asupra altui punct, respectiv o revizuire aConvenţiei de la Montreux asupra strâmtorilor Turciei, care urma să sefacă într-un sens favorabil Uniunii Sovietice.
A fost discutată de asemenea situaţia din Iran, deschizându-sedezbateri aprinse legate de retragerea trupelor aliate din această ţară şi
încetarea folosirii de către Aliaţi a resurselor ei de petrol. În 11 februarie 1945 a avut loc ultima şedinţă a conferinţei care adiscutat şi aprobat, capitol după capitol, comunicatul final şi protocolulconferinţei. S-a hotărât ca difuzarea la radio a comunicatului conferinţeisă aibă loc în acelaşi timp la Moscova, Washington şi Londra. Cu o oră
înainte i-a fost comunicat generalului Charles de Gaulle că Franţa vaprimi zonă de ocupaţie în Germania şi va participa la mecanismele decontrol asupra acestei ţări, după capitularea ei necondiţionată241.
Aliaţii occidentali erau siguri că au realizat foarte bine obiectivelepe care şi le-au propus prin Conferinţa de la Yalta. Brize de idealismbăteau şi peste Atlantic. Revista „Times“ scria: „Orice urme de îndoialăcare ar fi putut exista în legătură cu posibilitatea celor Trei Mari de acolabora pe timp de pace, aşa cum o făcuseră pe timp de război, a fost
înlăturată pentru vecie“242. În timpul Conferinţei de la Yalta, WinstonChurchill a afirmat într-un toast: „Viaţa mareşalului Stalin este bunul cel
mai preţios pentru speranţele şi inimile tuturor”, iar în primăvara anului1945, acelaşi lider britanic afirma în Camera Comunelor, în 27 februarie1945, descurajând şi minimalizând semnalele care veneau deja dinspreopoziţia politică din ţările est-europene: „Impresia cu care m-am întors dinCrimeea este că mareşalul Stalin şi conducătorii sovietici doresc să
241 Leonida Loghin, op.cit., p. 404 şi urm.242 André Fontaine, Istoria Războiului Rece, vol. I, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 306.
Constantă a fost doar respectarea reciprocă în cazul interesului comun de asigurare acontrolului asupra globului pământesc.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 290/365
290
trăiască în onorabile raporturi de prietenie şi de egalitate cu democraţiileoccidentale. Cred, de asemenea, că se vor ţine de cuvânt. Nu cunosc niciun alt guvern în afara celui sovietic rus care să se ţină mai strict de
promisiunile făcute, chiar dacă ar fi în detrimentul propriilor saleinterese”243. Abilitatea diplomatică a lui Stalin şi a echipei sale depoliticieni dăduse roade. Până după război, U.R.S.S. a fost văzută caprincipala aliată a S.U.A. şi Marii Britanii. De altfel, interesele acestorstate erau foarte bine promovate prin alianţa cu sovieticii. Războiul Recei-a îndepărtat o vreme, fără a le anula colaborarea. Pe parcursulrăzboiului mondial, Roosevelt s-a simţit mai apropiat de Churchill decât
de colaboratorii săi americani, cu toate că simţea că sovieticii sunt maiimportanţi decât britanicii în efortul de obţinere a victoriei. În premierulbritanic el a văzut un partener de arme pe timp de război, iar în Stalin avăzut un partener pe timp de pace244. Finalul Războiului Rece avea să-igăsească pe americani şi pe sovietici din nou împreună, făcând şidesfăcând dreptatea şi libertatea pe întregul glob pământesc. Doar rolulMarii Britanii a fost mult diminuat. Întâlnirile sovieto-americane la cel mai
înalt nivel din Malta (decembrie 1989), sau Helsinki (aprilie 1997) suntdouă exemple cunoscute şi intens mediatizate, multe altele existând fărăca opinia publică să afle, deocamdată, decât efectele practice alemodului în care se practică dominaţia mondială de către supraputeri.
Roosevelt a fost fericit să plece de la conferinţă cu ceea ce dorise:crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Stalin şi Churchill nu l-au contrazisdeloc, în această privinţă. Ei au acceptat pentru marile puteri dreptul deveto în Consiliul de Securitate. Acest sistem permite fiecăreia dintre cele
cinci mari puteri – cele trei aliate în război, plus China şi Franţa – sărămână stăpâne la ele acasă, dar O.N.U. încă de la naşterea sa a fostprivată de orice putere executivă. Ea nu va putea să acţioneze decât încazurile de intervenţie maximă a celor cinci în afacerile micilor naţiuni. Înplus, Stalin a obţinut două voturi suplimentare în Adunarea Generală aO.N.U., pentru Ucraina şi pentru Bielorusia.
243 Winston Churchill, op. cit., vol. II, p. 55.244 Henry Kissinger, Diplomaţia, Editura BIC ALL, Bucureşti, 1998, p. 365.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 291/365
291
Roosevelt a fost, în principiu, de acord cu toate cererile ruseşti, iarmai târziu a avut chiar cinismul să-şi exprime încrederea că locuitoriiţărilor baltice vor ratifica cu bucurie, în orice plebiscit viitor, încorporarea
lor în Uniunea Sovietică. Roosevelt nu a vorbit nimic despre liberadeterminare a popoarelor din Europa de Răsărit. El a spus că era normalca ţările europene să sufere transformări profunde, ca să se adaptezeRusiei, fiind convins că în felul acesta, după zece sau douăzeci de ani deinfluenţă europeană, Rusia să devină mai puţin barbară.
După moartea lui F.D. Roosevelt, succesorul său, Harry S.Truman, l-a rugat pe principalul său consilier, Harry Hopkins, fost prieten
al răposatului preşedinte, să se deplaseze la Moscova şi să-l asigure peStalin că S.U.A. doresc neapărat să continue colaborarea cu U.R.S.S.,pentru punerea în aplicare a înţelegerilor de la Yalta, pentru menţinereaclimatului de încredere, atât de greu realizate, şi a menţionat clarnemulţumirile S.U.A. faţă de o serie de acţiuni, inclusiv faţă de cele
întâmplate în România, prin impunerea guvernului Petru Groza, în martie1945. Stalin şi-a expus şi el unele nemulţumiri faţă de schimbarea de
către S.U.A. a unor măsuri economice convenite şi faţă de unele măsuride forţă ale S.U.A. în zona lor de influenţă. La un moment dat el i-a spuslui Hopkins: „U.R.S.S. nu este Albania”. Vizita lui Hopkins la Moscova afost apreciată drept un succes şi, ca urmare, s-a trecut la pregătireaConferinţei de la Potsdam, dar este cert că întâlnirea Hopkins – Stalin areprezentat una dintre primele etape ale Războiului Rece. Începeapromovarea intereselor individuale ale celor trei mari puteri, care se
făcuse simţită încă din cadrul Conferinţei de la Yalta, când s-a pusproblema tutelei coloniilor britanice, franceze şi olandeze şi Churchill arăbufnit: „Mă opun categoric! Nu intră în discuţie nicio fărâmă deposesiune britanică… dacă se doreşte reducerea chiar cu o palmă depământ a teritoriilor deasupra cărora flutură drapelul britanic, mă voi
împotrivi până la ultima suflare”245.
245 L. Fletcher Prouty, op. cit., p. 60 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 292/365
292
San Francisco (25 aprilie-26 iunie 1945) şi crearea O.N.U.
Hotărârea Aliaţilor de a înfiinţa o organizaţie internaţională bazată
pe egalitatea suverană a tuturor statelor pacifiste, mari şi mici, s-a luat încadrul Conferinţei de la Moscova, din octombrie 1943. Iniţiativa a fostprefaţată de semnarea la Washington, la 1 ianuarie 1942, a DeclaraţieiNaţiunilor Unite, de către S.U.A., Marea Britanie şi U.R.S.S., această dinurmă ţară fiind reprezentată de ambasadorul M.M. Litvinov. Declaraţiaprivea 26 de state şi guverne care se aflau în stare de război cu cel puţinuna dintre ţările Axei. Denumirea documentului a fost dată depreşedintele Roosevelt.
După un an de zile, în toamna lui 1944, un grup de jurişti a început, la Dumbarton Oaks, în S.U.A., să proiecteze principiile defuncţionare a organizaţiei. În acest fel, s-au născut Propunerile de laDumbarton Oaks. Aceste propuneri au fost studiate şi în cadrulConferinţei de la Yalta, unde s-a hotărât să se convoace o conferinţă aNaţiunilor Unite. Locul stabilit a fost oraşul californian San Francisco.
Înfiinţarea unei organizaţii mondiale noi, pe alte formule organizatorice,
era necesară întrucât Societatea Naţiunilor, înfiinţată după Primul RăzboiMondial, îşi dovedise neputinţa în faţa valului de agresiuni al deceniului alpatrulea şi nu putuse frâna nici pentru o clipă izbucnirea celui de-alDoilea Război Mondial.
Conferinţa de la San Francisco a statuat Organizaţia NaţiunilorUnite şi Carta O.N.U . În privinţa creării unei organizaţii de apărare a păcii,s-au conturat două opinii diferite. Pe de o parte, Winston Churchillsusţinea necesitatea unor organisme regionale de securitate, idee
respinsă de conducătorii U.R.S.S. şi S.U.A., care militau pentru creareaunei organizaţii mondiale unice, în măsură să reunească aspiraţiile depace şi securitate ale întregii lumi. S.U.A. au exprimat, prin voceapreşedintelui, opinia că dacă s-ar considera oportună crearea uneiorganizaţii regionale, aceasta ar trebui subordonată organizaţieimondiale. Roosevelt era de părere că în fruntea omenirii trebuie să sesitueze cele patru mari puteri: S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie şi China.
Celelalte state trebuiau, în opinia americană, să întreţină numai forţe de
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 293/365
293
ordine. Nici de această dată preşedintele nu a nominalizat Franţa camembră a grupului marilor puteri.
Delegaţiile S.U.A. şi Marii Britanii aveau în componenţă pe cei mai
reputaţi diplomaţi ai acestor ţări, semn al importanţei conferinţei pentruputerile occidentale. Cei mai de seamă membrii ai delegaţiei S.U.A. erauEdward Stettinius (şeful delegaţiei), A.T. Connolly, preşedintele ComisieiSenatului pentru politică externă, Cordell Hull, fost secretar alDepartamentului de Stat, A. Vandenberg, membru al Comisiei Senatuluipentru politică externă, H. Stassen, fost guvernator al statului Minnesottaşi alţii. Delegaţia britanică era condusă de Anthony Eden. Mai făceauparte Clement Attlee*, R. Cranborn, lordul Halifax, sir AlexanderCadogan** şi alţii. Franţa şi-a anunţat şi ea delegaţia, condusă deGeorges Bidault***.
Iniţial, delegaţia sovietică nu l-a avut în componenţă pe ministrulde Externe Molotov şi nici pe vreunul dintre adjuncţii acestuia, fapt care adus la proteste din partea preşedintelui S.U.A., care s-a adresat lui Stalin,solicitând o reprezentare la nivel înalt. Sovieticii nu doreau să dea mareimportanţă acestei conferinţe. În strategia lor, sferele de influenţă
negociate anterior erau mult mai importante decât o organizaţieinternaţională, care s-ar fi putut constitui şi în frână pentru unele acţiuniviitoare ale Uniunii Sovietice şi ambiţiosului ei conducător. Privitor laO.N.U., U.R.S.S. a fost mulţumită de prevederile de la Dumbarton Oaksşi Yalta, mai ales că obţinuseră dreptul de veto, care-i permitea sărespingă orice hotărâre care nu îi convenea. Este de înţeles, în aceste
* Clement Richard Attlee (1883-1967) a fost membru al Partidului Laburist, din 1907. Afost subsecretar de stat (1929-1931), şeful Partidului Laburist (1935-1955), membru alcabinetului lui Winston Churchill (1940-1945), din 1942 fiind şi locţiitor al premierului şiprim-ministru (1945-1951). A încercat să introducă un program socialist de guvernare,care nu a dăinuit.** Alexander Cadogan (1884-1968) a fost diplomat britanic, ambasador la Pekin (1933-1936), adjunct al ministrului de Externe (1936-1946), reprezentantul Marii Britanii laO.N.U. (1946-1950), ulterior şeful administraţiei Canalului de Suez.*** Georges Bidault (1899-1983) a fost preşedintele Consiliului Naţional de Rezistenţă alFranţei, la a cărei fondare a contribuit. A fost premier şi ministru de Externe al celei de a
4-a republici franceze. S-a opus politicii lui Charles de Gaulle în Algeria, motiv pentru cares-a autoexilat (1962-1968).
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 294/365
294
condiţii, de ce sovieticii au căutat să micşoreze importanţa Conferinţei dela San Francisco.
În perioada conferinţei, la 12 aprilie, s-a aflat vestea morţii
preşedintelui Roosevelt. Începând cu data de 1 mai 1945, comitetele şi comisiile au
discutat şi aprobat, articol cu articol, Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite,format din 111 articole şi Statutul Tribunalului Internaţional , cuprinzând70 de articole. Constituirea O.N.U. a reprezentat, la ora finalului celuide-al Doilea Război Mondial, o reuşită diplomatică a contemporaneităţii.Ea a fost punctul de sprijin al speranţelor de pace ale omenirii, pentru ovreme.
În perioada Conferinţei de la San Francisco, operaţiunile militare în Europa au continuat. Armata americană înainta spre Cehoslovacia.Generalul Dwight Eisenhower a cerut aprobarea preşedintelui Truman* dea nu depăşi linia Karlsbad-Plzen-Budejovice. În argumentarea cererii,comandantul american şef din Europa scria: „De ce să riscăm viaţa unuisingur american sau a unui singur britanic pentru a ocupa o ţară pe carenu vom întârzia să o predăm ruşilor?”246. Nu se poate exemplifica cu mai
multă claritate împărţirea zonelor de influenţă, care era deja limpede, lanumai două luni şi câteva zile de la Conferinţa de la Yalta, ale căreihotărâri erau deja conştientizate.
Iniţial, O.N.U. a grupat 51 de membri fondatori. Organizaţia a fostfrământată de problematica dificilă a Războiului Rece. Crearea unei lumibipolare nu a putut fi frânată, iar acţiunile O.N.U. în direcţia realizăriiefective a securităţii internaţionale au fost mereu blocate de veto-ul unorasau altora dintre membrii Consiliului de Securitate. De altfel, în zonele
directe de dominaţie ale celor două supraputeri, deciziile O.N.U. nu auputut decât să le secondeze pe cele ale S.U.A. sau U.R.S.S. Înţelegeriledintre cele două cele mai mari puteri au fost totdeauna de importanţă mai
* Harry Truman (1884-1972), politician democrat american, senator de Missouri,vicepreşedinte al S.U.A. (1944-1945), preşedinte al S.U.A. (1945-1952). A ordonatbombardarea atomică a Japoniei. A admis retragerea armatelor americane din China (laPotsdam) şi a încercat să se opună expansiunii U.R.S.S (începând cu 1947), lansând
doctrina care îi poartă numele. A ordonat intrarea S.U.A. în războiul din Coreea (1950).246 André Fontaine, op. cit., vol. I, p. 320.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 295/365
295
mare decât deciziile O.N.U. Pe parcursul Războiului Rece, organizaţiamondială a obţinut o serie de succese importante în rezolvarea unorprobleme ale Lumii a III-a. Coordonarea programelor alimentare, a celor
pentru refugiaţii din calea conflictelor militare sau catastrofelor naturale, aprogramelor ştiinţifice, cercetării, educaţiei, protecţiei drepturilor omului, asalvat, până la un moment dat, prestigiul O.N.U. Organizaţia a jucat unrol important şi în multe dintre problemele decolonizării, mai ales îndeceniile 6,7 şi 8, ale secolului al XX-lea.
Încheierea Războiului Rece şi intrarea acordurilor sovieto-americane într-o etapă superioară, din punct de vedere al înţelegerii şiarmonizării intereselor, pe glob şi în spaţiul cosmic, au micşorat şi mai
mult rolul O.N.U. Cele două supraputeri au ajuns să decidă aproape totul,O.N.U. ajungând un actor mediocru pe scena politică mondială.
După Tratatul din Malta, O.N.U. şi-a pierdut şi mai mult dininfluenţă şi capacitate de acţiune. Ea nu a putut să se opună agresiunilormilitare americane în Panama, Somalia, Afganistan, Irak sau ale N.A.T.O.
în Iugoslavia, pierzându-şi mult din independenţă şi imparţialitate. Cuocazia atacului N.A.T.O. asupra Iugoslaviei, din martie-mai 1999, O.N.U.
a sprijinit pe faţă războiul, eliberând chiar o „adeverinţă”, potrivit căreiabombardarea Iugoslaviei, inclusiv a foarte numeroase obiective civile(spitale, şcoli, grădiniţe, poduri, căi ferate, mijloace de transport încomun, Ambasada Chinei etc.) nu a fost recunoscută ca agresiune, lucrunemaiîntâlnit în istoria contemporană. Imposibilitatea opririi agresiunilormarilor puteri şi presiunile politice asupra organizaţiei au erodat-o, i-ausubminat rolul, prestigiul şi autoritatea, astfel că încă de la sfârşitulsecolului trecut, organizaţia mondială a căzut în derizoriu şi joacă un rol
nesemnificativ pe scena politică internaţională. Este cert că O.N.U. a fostunul dintre marii învinşi ai războiului N.A.T.O. împotriva Iugoslaviei şi dinAfganistan, ca şi ale agresiunii S.U.A. din Irak. În cazul Iugoslaviei, nici înperioada de după încheierea bombardamentelor, O.N.U. nu a fostcapabilă să aducă vreo contribuţie la rezolvarea gravelor problemeetnice, pe care ingerinţele străine, de după anul 1991, le-au agravat*.
* Politica de armonie supravegheată, promovată de regimul lui Tito, atâta cât a fost posibil,
în acea zonă „minată” de conflictele interetnice seculare, s-a dovedit, în perspectivăistorică, a fi fost cea mai performantă din toată istoria popoarelor iugoslave.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 296/365
296
O eventuală relansare a O.N.U. ar implica o mulţime de noicerinţe*.
Potsdam (17 iunie – 4 august 1945)
Problema poziţiei faţă de Germania i-a preocupat pe toţi Aliaţii. Înanul 1942, Comitetul consultativ al politicii externe pentru perioada dedupă război, care funcţiona la Departamentul de Stat al S.U.A., arecomandat să nu fie acceptată nicio altă variantă decât capitulareanecondiţionată a Germaniei şi asigurarea că ea nu va mai reveni lasituaţia antebelică. În acest fel era obturată orice posibilitate dereactualizare a principiilor wilsoniene**. Această chestiune a fost discutatăde preşedintele Roosevelt cu generalii americani şi cu Winston Churchill.
În ianuarie 1943, preşedintele a declarat că pacea lumii se va realizanumai „după înfrângerea definitivă a puterii de război germane şi
japoneze”247. Ministrul american de Finanţe, Henry Morgenthau***, asubliniat în mod repetat că nu este suficient să fie distrusă armata şiindustria germană de război, ci trebuie distrusă întreaga ei capacitate
industrială, ţara urmând să-şi reia un rol predominant agricol, cum a fostsituaţia de până în sec al XVIII-lea. El propunea un „haos planificat”, înaceastă ţară. Până în anul 1944, preşedintele Roosevelt a fost de acord
* Ne referim la simplificarea birocraţiei şi a procesului decizional, neutralitate absolută faţăde politica marilor puteri ale lumii, membre ale Consiliului de Securitate, asistarea morală, juridică, tehnică şi ajutorarea efectivă a tuturor statelor agresate militar de către marileputeri, implicarea în ajutorarea ţărilor mici şi mijlocii, în efortul lor de a limita efectele
negative ale politicii de globalizare etc.** Principiile susţinute de preşedintele S.U.A., Woodrow Thomas Wilson (1913-1921), lasfârşitul Primului Război Mondial şi în perioada încheierii tratatelor de pace de la Paris,promovau suveranitatea statului naţional ca fundament al păcii internaţionale. Principiilewilsoniene au fost cuprinse în documentul Cele 14 puncte.247 Foreign Relations of the United States. Diplomatic Papers, Casablanca, p. 727.*** Henry Jr. Morgenthau (1891-1967) a fost fiul unui important politician (Henry SeniorMorgenthau), fost apropiat al lui Wodroow Wilson şi ambasador al S.U.A. laConstantinopol. A activat în cadrul Partidului Democrat, între 1934-1945 fiind ministru deFinanţe. A conceput Planul Morgenthau, privind protecţia S.U.A. în faţa unei agresiuni
viitoare a Germaniei. Iniţiativele sale au eşuat în 1944, prin opoziţia faţă de cele ale luiCordell Hull şi Henry Stimson.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 297/365
297
cu ministrul Morgenthau, dându-şi acordul total pentru măsuri împotrivarefacerii economiei germane. Morgenthau declara: „Va trebui să fim duricu Germania şi mă refer la poporul german, nu la nazişti. Va trebui să
castrăm poporul german sau să-l tratăm în aşa fel, încât să nu maiproducă oameni dispuşi să meargă pe acelaşi drum ca până acum”248.Această linie politică faţă de Germania învinsă era susţinută în principalde cele mai înalte cercuri evreieşti din S.U.A., din care făcea parte şiiniţiatorul ei. Ea a avut, iniţial, mari şanse de a fi pusă în aplicare.
La 17 iulie 1945, la Potsdam, fosta reşedinţă a regilor germani,s-au întâlnit delegaţiile celor trei mari Aliaţi, conduse de H. Truman, I.V.
Stalin şi W. Churchill, hotărâţi să completeze măsurile de reconstruire alumii noi, printr-un cadru în care militarismul german şi japonez să nu maipoată renaşte. Cu această ocazie antagonismele între anglo-americani şisovietici au fost intense. Cei Trei Mari , la adăpostul siguranţei pe care le-oofereau înţelegerile din Yalta, au renunţat la acţiuni susţinute cu supleţediplomatică şi au apelat la dispute părtinitoare, bazate pe certitudineasferelor de influenţă. La această situaţie contribuise şi hotărârea
preşedintelui Truman de a anula efectele legii de împrumut şi închirierenumai pentru U.R.S.S., la patru zile după capitularea Germaniei, deşiprotocolul era încă în termen şi ţara beneficiară urma să intre în război
împotriva Japoniei. Măsura era menită să frâneze continuarea creşteriiputerii Uniunii Sovietice pe baza resurselor americane. Ascuţireacontradicţiilor se datora şi dispariţiei lui F.D. Roosevelt, om de echilibru şiapropiat de Stalin şi îndatorat acestuia. Preşedintele Truman şi alţidemnitari importanţi americani erau de părere că predecesorul său acedat prea mult în faţa lui Stalin, la Yalta. Mulţi politicieni americani de lavârful ierarhiei considerau că influenţa pe care S.U.A. ar fi putut-oexercita asupra întregului Glob era frânată de înţelegerile privitoare lasferele de influenţă. În opinia lor, echipa Roosevelt greşise grav când afost de acord cu înţelegerile de la Yalta. Cu toate acestea, Conferinţa dela Potsdam a fost o continuare pe aceeaşi linie a înţelegerilor de la Yalta.
248 Wilfried Loth, op. cit., p. 21 şi urm.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 298/365
298
La nemulţumirile unei părţi a clasei politice americane faţă de felul în care s-a împărţit Globul în sfere de influenţă s-a adăugat şi naştereaneîncrederii între cele trei mari puteri, în condiţiile în care pericolul
german dispăruse, iar cel japonez devenise minim, mai ales a fricii S.U.A.şi Marii Britanii că Europa va fi dominată de comunism. Unele cauze aledivergenţelor au fost exprimate deschis, altele nu.
Neînţelegeri au apărut şi privitor la Austria*, Iugoslavia**,Polonia***,249, şi Spania. În 28 aprilie 1945, Churchill a declarat: „Trebuiesă spun că desfăşurarea evenimentelor în Iugoslavia este de aşa natură
încât nu simt că raportul dintre interesele ţărilor noastre să fie 50%-50%.
Mareşalul Tito a devenit dictator absolut. El a declarat că este devotat înprimul rând Uniunii Sovietice”250.
O problemă gravă a conferinţei a reprezentat-o poziţia generaluluiCharles de Gaulle faţă de hotărârea de acordare a independenţei fostelorcolonii franceze Siria şi Liban. El a debarcat trupe franceze la Beirut,după care cele două ţări proaspăt independente au rupt relaţiilediplomatice cu Franţa. Churchill l-a avertizat pe de Gaulle că a ordonat
armatei britanice să restabilească ordinea în Levant şi i-a cerut să evite* Deşi, la 13 aprilie 1945, comandamentul armatei sovietice din Austria a comunicatambasadorului american Harriman că reprezentanţii S.U.A. şi Marii Britanii pot pătrunde în Viena, generalii garnizoanei sovietice nu au permis acest lucru. Truman şi Churchill auprotestat pe lângă Stalin.** Mareşalul Tito a ocupat litoralul nordic al Mării Adriatice, refuzând să-l predea armatelorS.U.A. şi Marii Britanii.*** Anglo-americanii nu recunoşteau guvernul provizoriu de la Varşovia, iar Stalin pe celdin emigraţie, de la Londra. Situaţia s-a agravat după ce, la San Francisco, Polonia nu a
fost acceptată ca membru fondator al O.N.U. În aceeaşi situaţie cu guvernul de laVarşovia se aflau şi guvernele din România, Ungaria şi Bulgaria, care nu eraurecunoscute de puterile occidentale, pentru că, nefiind alese, nu reprezentau voinţapopoarelor respective. Diplomatul american Charles Bohlen, care asistase la discuţiileprivitoare la Polonia, scria: „Mareşalul Stalin afirma că motivul dezacordului cu privire laPolonia este că Uniunea Sovietică doreşte să aibă o Polonie prietenă, în timp ce MareaBritanie doreşte să repună în vigoare sistemul cordonului sanitar de la un capăt la altul alfrontierei sovietice. Premierul sovietic afirmase că doreşte o vecină puternică,independentă, suverană pentru a nu se mai repeta o nouă agresiune germană de peteritoriul acestei ţări.“249 Vezi şi Leonida Loghin, op. cit., p. 475.250 Ibidem, p. 471.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 299/365
299
ciocniri armate franco-britanice. Începea lupta pentru influenţă colonială între învingători. Churchill dorea să menţină Imperiul colonial britanic, nuşi pe cel francez.
Toate aceste conflicte, ca şi altele aveau o tendinţă comună:aceea de a se agrava. Privitor la disensiunile dintre anglo-americani, pede o parte, şi sovietici, pe de altă parte, s-a purtat o importantă discuţie
între ambasadorul itinerant american Harry Hopkins şi Winston Churchill,aproape întreaga noapte de 29 spre 30 mai 1945, avându-se în vedereimportantele probleme care urmau a fi negociate cu Stalin la Potsdam.
Propunerile britanice pentru discuţiile de la Potsdam au fost
înmânate de ambasadorul Archibald Clark-Kerr lui Viaceslav Molotov.Erau avute în vedere: 1. Probleme generale. a) procedura reglementărilorteritoriale, economice, politice şi sociale; b) respectarea declaraţiei de laYalta cu privire la eliberarea Europei; c) admiterea presei şi circulaţiainformaţiilor în Europa Orientală; d) despre crimele de război şi altele.
2. Situaţia Germaniei. a) frontiera de vest a Poloniei; statutuladministraţiei poloneze în teritoriile ocupate de Polonia din Germania,
înaintea reglementărilor oficiale de pace; b) transferul populaţiei germanedin Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria; c) despre administraţia centrală înGermania şi în Berlin; coordonarea transporturilor; d) atitudinea faţă departidele politice şi activitatea acestora pe teritoriul german; e)modificările ce se impun pentru ca statul german să înceteze a mai fi oentitate economică compactă; f) coordonarea propagandei şi ainformaţiilor pe teritoriul german.
3. Situaţia Italiei. Tratatul de pace.4. Situaţia în Balcani. a) rezolvarea statutului statelor foste aliate
Axei şi încheierea tratatelor de pace cu aceste ţări; b) statutul MariiBritanii şi al S.U.A. în comisiile de control din aceste state până la
încheierea tratatelor de pace; c) transferul trofeelor de război din acesteţări, în special a instalaţiilor petroliere şi industriale din România, având labază capital anglo-american; d) situaţia din Iugoslavia; îndeplinireaintegrală a acordului Tito-Subasic; e) garantarea alegerilor libere în ţările
balcanice.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 300/365
300
5. Relaţiile cu Turcia şi problema strâmtorilor.6. Situaţia Iranului după război.Pe lângă toate aceste probleme251, se lăsa rezerva introducerii
altora noi.Conferinţa de la Potsdam a fost precedată de vizitele protocolare
la noul preşedinte al S.U.A., Harry Truman, ale celorlalţi doi şefi dedelegaţii, pe 16 iulie 1945, de către Churchill, şi pe 17 iulie, de cătreStalin. Conferinţa a dezbătut o multitudine de probleme importante şifoarte dificile, fapt care a necesitat, pentru unele dintre ele, mai multe
întruniri.
Privitor la România, în cadrul Conferinţei de la Potsdam delegaţiilebritanică şi americană au declarat că nu recunosc guvernul existent şiacesta nu va putea sta la masa tratativelor de pace, din cauza strangulăriilibertăţilor democratice, mai ales a presei şi liberei circulaţii a informaţiilor.Discuţiile s-au purtat într-un context mai larg, care cuprindea şi Bulgaria,Ungaria şi Finlanda. Molotov a răspuns acuzaţiilor occidentale cuafirmaţia că guvernele acestor ţări, inclusiv al României, se bucură de
autoritatea şi încrederea necesare şi îşi îndeplinesc corect obligaţiilerezultate din Convenţia de armistiţiu. Molotov a mai spus că România aparticipat cu 10-12 divizii la lupta împotriva Germaniei. Molotov a folositcifra stabilită în Convenţia de armistiţiu, deşi ştia foarte bine că pe frontulantigerman luptase întreaga armată română, formată din 35 de divizii.Molotov a mai spus că în aceste ţări, din zona sovietică de dominaţie estemai multă linişte decât în Grecia, ţară în care puterea de dominaţie,Marea Britanie, a trebuit să intervină cu armata pentru a restabili ordineasocial-politică. Pe 19 iulie 1945, delegaţia britanică a cerut impunerea dedespăgubiri României pentru investiţiile engleze din întreprinderilepetroliere din România şi sugera delegaţiei S.U.A. să procedeze la felpentru investiţiile americane. Delegaţia S.U.A. a propus să se constituiedouă comisii, una sovieto-americană şi una sovieto-britanică, care săanalizeze situaţia întreprinderilor în cauză. Sovieticii au respins
251 Ibidem, p. 478.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 301/365
301
propunerea, prin glasul lui Molotov, care a spus că Uniunea Sovieticăexploatează petrolul românesc pe baza prevederilor Convenţiei dearmistiţiu cu Naţiunile Unite şi orice anchetă pe această temă nu este
acceptată. Au fost discutate şi problemele legate de strâmtori şi MareaNeagră.
La 25 iulie 1945, Winston Churchill a luat avionul şi a plecat înAnglia pentru a afla rezultatul alegerilor generale, desfăşurate conformunui angajament pe care premierul şi-l luase în toamna anului 1944. Înaceeaşi zi, în lipsa premierului britanic, Harry Truman, a avut o convorbire
între patru ochi cu Iosif Stalin. Preşedintele american i-a destăinuit
dictatorului de la Kremlin despre faptul că S.U.A. au experimentat cusucces o nouă armă de mare putere. El a rămas perplex când a văzut căStalin nu a reacţionat în niciun fel, nu a manifestat interes şi nu a replicatnimic important. Mai târziu s-a aflat că Stalin avea cunoştinţă desprereuşita experienţei atomice din 15 iulie 1945, de la Los Alamos, din NewMexic şi că la ora în care Truman credea că-i spune o noutate lui Stalin,acesta dăduse deja ordin echipei ruseşti de experţi, condusă de Igor
Kurciatov, să intensifice programul nuclear sovietic. Este cert că şidiscuţia Truman-Stalin din 25 iulie 1945 a catalizat o cursă furibundă a înarmărilor, adevărată placă turnantă a Războiului Rece, cursă carecontinuă şi astăzi*. În cadrul aceleiaşi discuţii, Truman l-a întrebat peStalin când intenţionează să-şi retragă armatele din Germania. Acesta arăspuns că în 2-3 ani. Ele aveau să rămână vreo 45 de ani sprenemulţumirea poporului german şi a clasei sale politice. Adevărul este cănici inamicii occidentali ai Germaniei în timpul războiului nu s-au grăbitsă-şi retragă armatele dintr-o Germanie pe care o doreau divizată şiocupată militar. De altfel, în mod paradoxal şi la timpul potrivit neaşteptat,ruşii s-au retras primii din Germania.
* În S.U.A., fondatorul planului de înarmare nucleară intensivă a fost preşedintele HarryTruman, care luptase în Europa, ca ofiţer de artilerie, în ultimii ani ai Primului RăzboiMondial. Cunoştea bine istoria şi strategia militară, în cercul său intim plăcându-i să se
compare cu Napoleon Bonaparte. Ca urmare a planului nuclear, numărul bombeloratomice americane a crescut de la 16, în 1945, la peste 100, în 1948.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 302/365
302
La Potsdam, delegaţiile americană şibritanică s-au consultat legat de oportunitateautilizării bombei atomice în Japonia. S-a
căzut de acord asupra necesităţii folosiriibombei atomice, în primul rând pentru a-iimpresiona pe sovietici şi întreaga lume şi înal doilea rând pentru a determina o capitulareruşinoasă a Japoniei.
Igor Kurciatov252 (1903-1960), comandantul programuluinuclear al URSS.
Desigur, s-a luat în calcul şi salvarea multor vieţi omeneşti dinrândul ambelor tabere şi evitarea unei invazii costisitoare într-o ţarădominată de o mentalitate definită cel mai bine de fenomenul kamikadze.Salvarea numeroşilor prizonieri americani nu mai putea constitui unpretext, întrucât, în semn de bunăvoinţă, japonezii au desfiinţat lagărele
de prizonieri americani, cu câteva luni înainte de bombardamentulatomic.
În cadrul Conferinţei de la Potsdam, din iulie-august 1945, la doarşase luni după Conferinţa de la Yalta, U.R.S.S. a formulat şi cereri privindzona de influenţă majoritară a S.U.A. şi Marii Britanii: includereacomuniştilor în guvernul Greciei, promovarea unor interese în Libia şiTanger, dorinţa de a anexa două provincii ale Turciei şi de a controla
strâmtorile Mării Negre. Prin aceste ingerinţe în afara zonei lor deinfluenţă, se atingeau două coordonate: pe de o parte, U.R.S.S. depăşeacadrul înţelegerii cu S.U.A. şi Marea Britanie, lucru care şubrezea alianţa,pe de altă parte, neputând da satisfacţie U.R.S.S., puterile occidentaleerau nevoite să renunţe la orice influenţă în zona sovietică de interese.
252 http://russiapedia.rt.com/prominent-russians/science-and-technology/igor-kurchatov/,pe 9 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 303/365
303
Conferinţa de la Potsdam a fost o lecţie extrem de utilă pentrupreşedintele Truman. El a învăţat să negocieze cu mult maiexperimentatul Stalin şi a trebuit să se adapteze repede şi din mers cu
noul său cel mai apropiat aliat, primul ministru britanic* şi cu negociatoriisăi, alţii decât cei folosiţi de Churchill.
Deciziile preşedintelui S.U.A. erau atent monitorizate. Era înconjurat de colaboratorii săi, politicieni şi militari, între care un om caretrecea neobservat: Edwin Pauley. Acesta şi-a început cariera înCalifornia, în domeniul petrolului. A ajuns preşedinte al unei bănci şi alunei companii de construcţii, iar apoi şef al delegaţiei americane în cadrul
Comisiei Aliate de Asistenţă din Moscova. În această calitate a discutatproblematica delegaţiei americane cu preşedintele. Astăzi cunoaştem căel era reprezentantul secret al lumii finanţelor, industriaşilor şi cercurilorconducătoare pe lângă Harry Truman, însărcinat să urmărească modul încare noul preşedinte se conforma direcţiei deja stabilită pentru un RăzboiRece în întreaga lume. Era un război care marca tranziţia înspre o nouăeră, bazată pe confruntarea dintre Est şi Vest, un conflict global ucigătorşi dependent de forţe importante, nevăzute, care acţionau prinintermediul a numeroase organizaţii secrete. Un rol foarte importantrevenea Biroului de Coordonare Politică al C.I.A., care avea misiunea sătransforme U.R.S.S. într-un partener pentru timpuri de război şi într-unadversar pentru timpuri de pace.
Lipsa de reacţie a lui Stalin în timpul discuţiei cu Trumanreferitoare la bomba atomică nu a descurajat intenţia americanilor de afolosi această armă, arătând astfel lumii întregi şi mai ales
atotputernicului dictator sovietic că cea mai teribilă armă din lume este înmâna lor şi acest lucru le conferă de drept primul cuvânt în deciziamondială. Stalin nu s-a lăsat intimidat. Marile decizii mondiale fuseserăluate la Yalta, iar seriozitatea lor nu putea fi pusă la îndoială.
La Conferinţa de la Potsdam aliaţii occidentali au aprobatextinderea Poloniei spre vest şi constituirea zonei sovietice de ocupaţie în
* După pierderea alegerilor generale din Marea Britanie, Winston Churchill nu a mairevenit la Potsdam, locul său fiind luat de noul premier, Clement Richard Earl Attlee.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 304/365
304
Germania. Dezmembrarea Germaniei şi începerea concurenţei între celedouă părţi ale ei au catalizat dezvoltarea economico-socială a acestei ţărişi au dus la renunţarea la planul de menţinere a acestei ţări într-o stare
de înapoiere economică atât de către S.U.A., cât şi de către U.R.S.S. Dinacest punct de vedere, este cert că o Germanie unită în 1945, neutră şicontrolată atent de S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie şi Franţa, nu s-ar fiputut dezvolta economic la nivelul la care a făcut-o în condiţiileconcurenţei între vestul capitalist şi estul comunist ale ţării. Lupta dintrecapitalism şi comunism a catalizat fără putinţă de tăgadă ridicareaGermaniei după al Doilea Război Mondial. Din această perspectivă,
atitudinile de victimizare, relativ la împărţirea Germaniei în timpulRăzboiului Rece şi la existenţa sistemului comunist în această ţară, aucontraargumente istorice. Dintr-o ţară agresoare împotriva căreia s-auluat măsuri de distrugere şi ţinere sub control sever, proiectându-semenţinerea în stare de înapoiere, Germania a ajuns împărţită în douăstate, fiecare dintre ele apărat de câte o supraputere şi ajutat să sedezvolte.
Prin semnăturile puse pe documentele de la Potsdam s-a încheiatultima conferinţă aliată la cel mai înalt nivel şi s-au finalizat toateacordurile care interesau marile puteri. Condiţiile pentru începereaconstruirii unei lumi bipolare erau create. Învingătorii puteau trece lapromovarea intereselor lor fără teama existenţei vreunei puteri care să-ioprească sau să le afecteze solidele înţelegeri.
În prefaţa la lucrarea JFK, a colonelului L. Fletcher Prouty, OliverStone scrie: „Dacă Führer-ul Adolf Hitler ar fi câştigat al Doilea Război
Mondial, evenimentele, aşa cum au decurs până acum (invadarea raselorde sclavi din Lumea a Treia pentru acapararea resurselor minerale şi aputerii economico-militare globale), nu s-ar fi succedat astfel. Dar, în loculcizmei naziste, cotropitorii poartă costume gri, cravate şi genţi diplomat –avocaţii capitalismului , aşa cum i-a etichetat Buckminster Fuller.Indiferent de numele sau de hainele pe care le poartă – aveţi grijă!”253.
253 L. Fletcher Prouty, op. cit., p. 17.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 305/365
305
Începând cu anul 1944, problematica graniţelor din jurulfrontierelor Uniunii Sovietice nu mai erau în centrul atenţiei Aliaţilor.Proiectele erau conturate. Preocuparea principală se îndrepta spre
sumele care trebuiau impuse de Aliaţi agresorilor învinşi ca despăgubiri.Frământări în jurul acestei probleme au avut loc chiar în perioada dintrelovitura de stat de la 23 august 1944 şi încheierea armistiţiului Românieicu U.R.S.S., din 13 septembrie 1944. Astfel, în 6 septembrie 1944, cânddelegaţia română aştepta la Moscova să fie primită pentru semnareaarmistiţiului, ambasadorul Marii Britanii, Archibald Clark-Kerr, s-a adresatlui Viaceslav Molotov cu un memorandum prin care se împotrivea dorinţei
sovietice ca România să plătească 300.000.000 dolari în decurs de şaseani. Englezii erau de părere că această situaţie va atrage după sinecrahul economic al României. Faptul îi îngrijora pe englezi în perspectiva,comunicată Moscovei, în care Marea Britanie nu şi-ar fi putut recuperasumele pe care România i le datora.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 306/365
306
LOVITURA DE STAT DIN ROMÂNIADE LA 23 AUGUST 1944
upă cum se cunoaşte, la 23 august 1944, a avut loclovitura destat dată de regele Mihai I, în strânsă colaborare cu
comuniştii şi cu funcţionari regali, care a constat în arestarea
conducătorului statului, mareşalul Ion Antonescu, şi a vicepreşedinteluiConsiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, şi predarea acestora unuicomando comunist condus de căpitanul Emil Bodnăraş. După o scurtăperioadă în care au fost ţinuţi într-o casă conspirativă a comuniştilor dincartierul bucureştean Vatra Luminoasă, Antoneştii au fost transferaţi laMoscova, pentru interogatorii. Urmarea imediată a fost încetareaoperaţiunilor militare româneşti împotriva Uniunii Sovietice, ruptura totalăa României de Germania şi punerea la dispoziţia Armatei Roşii a tuturor
resurselor româneşti care până atunci erau vândute Germaniei: teritoriulţării, informaţii, petrol, cereale, carne, cherestea, flota navală şi aero etc.Uniunea Sovietică a recunoscut parţial efortul României. Armata românăa trecut la luptă alături de Armata Roşie, cu 35 de divizii, deşi Convenţiade armistiţiu prevedea participarea României cu doar 12 divizii, făcândmari sacrificii umane şi materiale. Drept mulţumire, României i s-a restituitpartea din Ardeal ocupată de Ungaria după Dictatul de la Viena, iar la7 iulie 1945, Iosif Stalin l-a decorat pe regele Mihai I cu Ordinul „Victoria”,dăruindu-i şi două avioane. Basarabia şi Bucovina de Nord au intrat încomponenţa U.R.S.S. Cea mai mare realizarea fost că România a fostcruţată de la distrugere materială şi umană, în scop de răzbunare, cums-a întâmplat în Germania, în Ţările Baltice, sau în Polonia. Cea maimare nenorocire a reprezentat-o prigoana iudeo-bolşevică împotrivaelitelor naţionale româneşti, care a durat aproape două decenii.
După arestarea Antoneştilor şi anunţul, pe calea undelor, a trecerii
României de partea Naţiunilor Unite, în 24 august 1944, dimineaţa, regele
DD
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 307/365
307
a purtat o convorbire cu liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu*. În noilecondiţii acesta devenise cel mai influent politician al ţării. Ceilalţicomunişti abia ieşeau din închisori şi lagăre, iar cei care trăiseră în exil în
Uniunea Sovietică, încă mai primeau instrucţiuni la Moscova. Regele i-apropus lui Pătrăşcanu să formeze guvernul, dar acesta a refuzat,declarând deschis un lucru cunoscut: comuniştii nu aveau oameni înteritoriu pentru a putea prelua conducerea ţării. Pătrăşcanu l-a propus peIuliu Maniu, despre care a afirmat că se bucura de cel mai mare prestigiu,nu era pătat cu nimic şi nu era erodat, nemaifiind la guvernare de 14 ani.Regele a dat curs propunerii, cerându-i lui Iuliu Maniu să preia
guvernarea, în acel moment de mare restrişte pentru ţară, dar acesta arefuzat, invocând diverse motive. Negăsind soluţii în cadrul clasei politice,regele l-a numit ca prim-ministru pe un consilier al său, generalulConstantin Sănătescu, în fruntea unui guvern format în majoritate dintehnocraţi.
* Lucreţiu Pătrăşcanu (1900-1954) a fost avocat, om politic şi teoretician social-politicromân. Profesor universitar la Bucureşti. Membru al Partidului Comunist din anul 1921. Înnoaptea de 13-14 iunie 1944, împreună cu Emil Bodnăraş şi consilierii regelui Mihai I, astabilit planul loviturii de stat de la 23 august 1944. A fost şeful delegaţiei României care asemnat la Moscova, în 13 septembrie 1944, Convenţia de armistiţiu între România şiNaţiunile Unite. A făcut parte din delegaţia României la Conferinţa Păcii de la Paris (1946-1947) şi a fost cosemnatar al Tratatului de Pace cu Puterile Aliate şi Asociate (10februarie 1947). A fost ministru al Justiţiei (1944-1948), calitate în care i-a cerut regeluiMihai I să respingă cererea de comutare a pedepsei cu moartea pentru mareşalul IonAntonescu şi alţi trei condamnaţi la moarte în acelaşi proces. Destituit în februarie 1948, afost arestat împreună cu soţia sa, Elena Pătrăşcanu (pe numele adevărat Hertha
Schwamen). Securitatea deţinea probe că, în timpul războiului, a fost informator alSiguranţei. De asemenea, existau indicii că a fost agent britanic. În anul 1954, a fostcondamnat la moarte şi omorât în celulă de către şeful Securităţii din România, generalulGheorghe Pintilie (pe numele adevărat Timofei Bodnarenko, zis „Pantiuşa”). HerthaSchwamen a fost eliberată în anul 1956, după ce a aflat de moartea soţului ei. Aveaangajament de informatoare a Securităţii. A lucrat la Teatrul de păpuşi din Sibiu. Ulterior,pentru a fi mai bine valorificată informativ, i s-a redat casa de la Snagov, renovată desecţia de gospodărie a partidului. Acolo a creat un cerc literar artistic la care participauelite intelectuale româneşti, care ajungeau astfel sub control informativ. În anul 1968,Nicolae Ceauşescu l-a reabilitat pe Pătrăşcanu. În perioada postcomunistă, la Moscova,
în Arhivele Kremlinului, istoricul Gheorghe Buzatu a descoperit un document care atestălegăturile lui Lucreţiu Pătrăşcanu cu serviciile secrete britanice.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 308/365
308
Lucreţiu Pătrăşcanu254 (1900-1954), comunist, agentbritanic şi colaborator al regelui Mihai I.
Sovieticii au condiţionat încheiereaunui armistiţiu cu România de colaborareaarmatei române la alungarea germanilordin ţară. Abia la 29 august 1944, Aliaţii auinvitat o delegaţie la Moscova, pentrunegocierea armistiţiului. Negocierile au fostanevoioase şi au fost controlate de
Viaceslav Molotov, care a obţinut toateobiectivele pe care şi le-a propus. Armistiţiul s-a semnat în noaptea de 12spre 13 septembrie 1944. În timpul negocierii armistiţiului, în ziua de 9
septembrie 1944, aviaţia sovietică abombardat sediul Ambasadei Românieila Helsinki, Villa Stockmann, distrugând-ocomplet. Cauzele acestui bombardamentnu au fost elucidate, până în prezent.
Întrebarea legitimă pe care şi-o puncercetătorii este: ce putea fi acolo şitrebuia să dispară?
Generalul Constantin Sănătescu255 (1885-1947),unul dintre puciştii de la 23 august 1944, ulterior,prim-ministru.
Textul armistiţiului menţiona nedreptatea Dictatului de la Viena,ceea ce deschidea calea redobândirii teritoriului din Ardeal cedat Ungariei
în august 1940. Era un succes la care, o mare parte a clasei politiceromâneşti nici nu mai spera. Pe parcursul negocierilor pentru încheierea
254 http://curentul.net/wp-content/uploads/2009/11/Foto.-Lucretiu-Patrascanu.jpg, pe 9noiembrie 2012.255 http://www.verticalonline.ro/generalul-constantin-sanatescu-salvator-sau-tradator, pe 9noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 309/365
309
Convenţiei de armistiţiu, sovieticii şi britanicii nu au mai insistat petermenul de „capitulare necondiţionată”, la care ţinea foarte multpreşedintele S.U.A. Ei au insistat cel mai mult pe nevoia ca România să
lupte cu toate puterile împotriva Germaniei şi să pună la dispoziţia acesteilupte toate resursele.
În legătură cu evenimentele de la 23 august 1944, s-au făcutnumeroase cercetări şi analize, ele fiind abordate de pe poziţii diferite,majoritatea partizan. Unele au ocolit adevăruri, altele au cuprinsneadevăruri, exagerări, minimalizări. În timpul ocupaţiei militare sovieticeşi a regimului comunist de tip iudeo-bolşevic, s-au enunţat unele teze,naţional-socialiştii au enunţat altele, regele Mihai I are şi el varianta lui, iarcercetătorii ştiinţifici care au scris după 1989, par a se fi apropiat cel maimult de adevăr. Mai sunt însă supoziţii plauzibile care nu au fostdemonstrate ştiinţific, mai sunt umbre pe activitatea unor personaje-cheieşi mai sunt implicaţii ale unor servicii străine care nu au fost clarificate. Înpreajma loviturii de stat de la 23 august 1944, regele şi politicieniipartidelor istorice, ca şi guvernul antonescian erau preocupate şi
îngrijorate de perspectiva capitulării necondiţionate, urmată apoi de
desfiinţarea statului naţional român. Existau şi astfel de scenarii sumbre. În perspectivă istorică, trădarea aliatului german a fost dezonorantăpentru rege şi pentru armată, dar, din punct de vedere pragmatic, puteaconduce la evitarea a ce putea fi mai rău: distrugerea şi dezmembrareatotală a ţării. Comunicatul regelui Mihai I către ţară, din seara zilei de 23august 1944, a prezentat evenimentele ca fiind voinţa irevocabilă a ţăriide a se alătura coaliţiei antigermane şi nu avea nimic în comun cu textulunei capitulări necondiţionate, aşa cum fusese capitularea necondiţionatăformulată în cadrul Conferinţei de la Casablanca (1942). Imediat dupărăzboi, văzând distrugerea totală a Germaniei, autorii evenimentelor de la23 august s-au felicitat.
În plan teoretic, se ridică o problemă fundamentală: a fostRomânia stat aliat al învingătorilor sau a fost un stat învins? Cei caresusţin că România a fost învingătoare în război folosesc ca principaleargumente faptul că ţara ar fi trecut de partea unor state democratice, că
ar fi evitat distrugerea totală a ţării, că s-a recuperat partea din
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 310/365
310
Transilvania pierdută în 1940, că România a contribuit decisiv la victoriaforţelor „binelui” în război, că în timpul regimului politic comunist ţara afăcut mari progrese şi, la începutul anilor ’60, a ajuns să fie o ţară
independentă pentru peste două decenii şi jumătate etc. Cei careapreciază că România a pierdut războiul, argumentează cu faptul că ţaraa intrat în război să-şi recucerească provinciile din est ocupatesamavolnic în 1940, că războiul a fost purtat în U.R.S.S. pentrudistrugerea bolşevismului ca pericol politic al Europei, că victoria
împotriva Uniunii Sovietice ar fi consolidat un regim naţional românesc,care i-ar fi ridicat mult pe români. Ei formulează întrebarea: ce s-a ales
din toate acestea? Înfrângerile din război şi marile sacrificii umane şimateriale, ocupaţia militară a ţării, introducerea regimului iudeo-bolşevic,pierderea definitivă a Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a ŢinutuluiHerţa, la care se vor adăuga Insula Şerpilor şi platoul continental bogat înpetrol şi gaze şi deznaţionalizarea românilor din toate acele teritorii,distrugerea elitei naţionale româneşti în gulagul comunist sau prindisiparea ei în emigraţie. Pot fi toate acestea apreciate ca fiind urmări aleunei victorii, sau ale unei înfrângeri?
România învingătoare sau învinsă în al Doilea Război Mondial,rămâne o discuţie pe care, în funcţie de interese diferite, politicienii dinţară şi din străinătate o prezintă în mod diferit.
În 25 august 1944, Viaceslav Molotov a dat o Declaraţie, cuurmătorul conţinut: „Având în vedere situaţia din România, armata şiguvernul sovietic nu au intenţia de a anexa nicio parte din teritoriulromân, oricare ar fi ea, sau de a schimba regimul politic sau social al
României sau să aducă vreo atingere independenţei României;dimpotrivă, guvernul sovietic consideră necesar să restabileascăindependenţa României, izgonindu-i pe germani de pe teritoriul acesteia;guvernul sovietic doreşte ca Armata Română, cot la cot cu Armata Roşie,să elibereze România. Punctul de vedere al Înaltului Comandamentsovietic este următorul: dacă armata română întoarce armele contracotropitorilor germani şi, umăr la umăr cu Armata Roşie, izgoneşte pe
germani din România şi pe unguri din Transilvania, ea va avea sprijinul
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 311/365
311
total al Uniunii Sovietice; acesta este cel mai bun mijloc pentru Româniade a obţine pacea din partea aliaţilor”256. Din conţinutul documentului şidin terminologia folosită în cuprinsul său, nu se poate vorbi despre o
„capitulare necondiţionată”, aşa cum formulase pretenţia preşedinteleS.U.A. Rafinaţii politicieni de la Moscova acţionau făcând planurile petermen mediu şi lung, interesaţi de stăpânirea ulterioară a României şi nunumai de zdrobirea ei pe moment. României i se oferea şansa de a trece„umăr la umăr” şi „cot la cot” cu Uniunea Sovietică şi nu de a „capitulanecondiţionat”. Mulţi români au interpretat de bună credinţă aceastăimportantă declaraţie. În acelaşi timp, cu toată ura bolşevicilor împotriva
românilor, majoritar anticomunişti, conducerea Uniunii Sovietice nu a doritdistrugerea României, ci, din contră, a dorit menţinerea economieiromâneşti în stare de funcţiune şi dorind chiar dezvoltarea ei, având învedere că ea urma să lucreze din greu pentru sovietici, respectiv pentruplata datoriilor de război şi, foarte important pentru guvernul de laKremlin, pentru succesul viitoarei Românii bolşevice care era proiectatădeja.
Convenţia de armistiţiu a fost semnată în numele „Naţiunilor Unite”de către mareşalul Rodion Malinovski*. Documentul garantaindependenţa, suveranitatea şi neamestecul Aliaţilor în treburile de statale României. În acelaşi timp, Convenţia de armistiţiu impunea o serie deobligaţii categorice ale României faţă de Aliaţi, cu deosebire faţă deUniunea Sovietică. Trebuiau puse la dispoziţie întregul teritoriu naţional,fără nicio restricţie, obiectivele militare şi economice, iar România trebuiasă facă ritmic plăţi către guvernul sovietic. O serie de instituţii ale statului
au intrat sub control sovietic. Cele trei state aliate au impus frontieraRomâniei cu Uniunea Sovietică pe linia precizată de Notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940. Astfel, România pierdea din nou Basarabia,Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. Convenţia de armistiţiu cuprindea şialte prevederi împovărătoare pentru România. De asemenea, valoarea
256 Aurel Preda-Mătăsaru, op. cit., p. 306.* Rodion Iakovlevici Malinovski (1898-1967) a fost mareşal sovietic. A fost comandantul
Armatei a II-a gardă, comandantul fronturilor de Sud-Vest, 2 ucrainean, 3 ucrainean şiTransbaikalian (împotriva japonezilor). A fost şi ministru al Apărării U.R.S.S. (1957-1967).
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 312/365
312
despăgubirilor de război a fost stabilită la 300 de milioane de dolari (lavaloarea foarte mare de atunci a dolarului), plătibilă în şase ani. Deasemenea, documentul afirmă că Dictatul de la Viena a fost nedrept.
Grigore Niculescu-Buzeşti257 (1908-1949), complice al regeluiMihai I la arestarea conducătorului statului la 23 august 1944,ulterior, ministru de Externe.
Imediat după 23 august 1944, relaţiile cuUngaria s-au rupt. La 30 august 1944, noul
ministru de Externe, Grigore Niculescu-Buzeşti, ainformat pe ministrul ungar la Bucureşti căRomânia rupe relaţiile diplomatice cu Ungaria. Ca
răspuns, împotriva legislaţiei şi uzanţelor internaţionale, întregul personalal Legaţiei României la Budapesta a fost transferat în Germania şiinternat într-un lagăr.
După lovitura de stat de la 23 august 1944, Ungaria s-a grăbit sătrimită la Moscova o delegaţie care să negocieze termenii armistiţiului.Delegaţia a înmânat guvernanţilor ruşi o scrisoare din partea regentuluiUngariei, Mikloş Horthy, adresată lui I.V. Stalin, prin care solicita sprijin şicondiţii favorabile de pace pentru Ungaria. Horthy l-a rugat pe Stalin săcruţe Ungaria, al cărei popor are atât de multe asemănări cu poporul rus.El s-a referit direct la România, arătând printre altele că: „în numeledreptăţii vreau să vă comunic că noi n-am vrut niciodată să luăm de lacineva nici măcar un centimetru din ceea ce nu ne aparţine de drept.
Dimpotrivă, românii au acaparat Basarabia de la aliatul lor rus, dupăPrimul Război Mondial, şi au vrut să acapareze cu ajutorul nemţilor oparte însemnată din Rusia Sovietică, după cel de-al Doilea RăzboiMondial. Mai departe, când noi am intenţionat, în 1940, să punem capătatitudinii monstruoase faţă de populaţia maghiară din Transilvania,românii au cerut din nou ajutorul Germaniei, rugându-l pe Hitler să-i ajute
257 http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Grigore_Niculescu-Buze%C5%9Fti.jpg, pe 9noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 313/365
313
să primească măcar o parte din acest pământ prin Arbitrajul de laViena”258.
Poziţia şefului statului maghiar dovedeşte menţinerea Budapestei
pe poziţiile cunoscute încă din Evul Mediu şi din perioada dualismuluiaustro-ungar, iar privit în perspectivă istorică, dovedeşte faptul că Ungariase menţinea pe aceleaşi poziţii faţă de problema drepturilor asupraTransilvaniei, folosind aceleaşi argumentele istorice. Acest lucru conferăpoliticii maghiare o constanţă cu totul deosebită, peste secole, regimuripolitice, războaie şi păci, sau contexte internaţionale diferite. Niciunargument şi nicio lecţie a istoriei nu au modificat politica Ungariei. La9 noiembrie 1944, germanii l-au arestat pe Horthy. După război, noulguvern „democratic”, comunist, de la Budapesta a manifestat închestiunea Transilvaniei o poziţie similară cu cea a lui Horthy. La 10aprilie 1946, I.V. Stalin a primit o delegaţie maghiară condusă primministrul Ferenc Naghi. Acesta a arătat că pacea din Europa de Sud-Esteste dependentă de pacea dintre România şi Ungaria, „…renunţareadeplină la pretenţiile teritoriale faţă de România va constitui o povarăinsuportabilă pentru democraţia ungară…”, a afirmat Ferenc Naghi. La
întâlnire a participat şi Viaceslav Molotov, care a arătat că în Convenţiade armistiţiu între România şi Aliaţi s-a precizat că Transilvania sau ceamai mare parte a ei trebuie să aparţină României. Stalin a spus delegaţieimaghiare că rezerva din Convenţia de armistiţiu face ca să fie examinată
în viitor partea din Transilvania care va fi acordată României259. Este deobservat că Stalin nu a spus delegaţiei maghiare hotărârea sovietică, maiveche, ca Transilvania să fie în întregime, respectiv teritoriul încorporatde România în 1918, deci fără teritoriul de până la Tisa, recunoscută caaparţinând României, lăsându-i pe unguri să spere.
Imediat după 23 august 1944, în luna septembrie, serviciilesecrete din România, încă neaservite Partidului Comunist, care aveaucâteva sute de agenţi informatori infiltraţi în rândurile comuniştilor, au
258 Vezi Europa de Est în documente ale arhivelor ruseşti, 1944-1953, Vol. I, 1944-1948.Documentul este pe scurt comentat de Vasile Şandru, Cum au devenit socialiste ţările dinEuropa Centrală şi de Est, în „Magazin istoric“, Anul XXXIII, Serie nouă, nr. 4 (385) aprilie
1999, p. 7 şi urm.259 Ibidem, p. 11.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 314/365
314
raportat despre intenţia de transformare a României în RepublicăSovietică. În anul 1948, rapoarte diplomatice austriece transmise la Vienas-au referit şi ele la posibilitatea alipirii României la U.R.S.S. Un raport
diplomatic austriac, transmis la Viena pe 18 mai 1948, anunţaposibilitatea discutării problemei la Bucureşti, cu ocazia vizitei lui A.I.Vîşinski, din 8-9 iunie 1948, iar un altul se referă la o discuţie întrereprezentanţii S.U.A., Turciei şi Elveţiei la Bucureşti, în care diplomatulamerican Schonfeld aprecia ca improbabilă o alipire a României laU.R.S.S., în timp ce ceilalţi doi diplomaţi nu o excludeau. La 6 iulie 1948,reprezentanţa politică a Austriei la Bucureşti raporta despre o informaţieobţinută de la şeful reprezentanţei Turciei la Bucureşti, conform căreiaguvernul român a redactat o cerere de încorporare a ţării la U.R.S.S. şi a
înaintat-o ambasadorului sovietic Kaftaradze. Documentul austriacsusţine că ambasadorul U.R.S.S. ar fi răspuns că „încă nu este momentulpentru o asemenea anexare”. S-au făcut referiri şi la frământările dincadrul guvernului României pe această temă. Astfel exista informaţia căgrupul miniştrilor evrei, Ana Pauker (Externe), Vasile Luca (Finanţe) şiTeohari Georgescu (Interne) sprijineau demersul, în timp ce Gheorghe
Gheorghiu Dej şi cu Emil Bodnăraş (ministru de Război) se opuneau. Încă de atunci, diplomaţii austrieci apreciau că Gheorghe Gheorghiu-Dejşi Emil Bodnăraş aveau o orientare naţionalistă260.
Dezinteresul occidental faţă de România şi mai ales poziţia luiChurchill, manifestată cu ocazia încheierii Acordului de procentaj , când a
solicitat ca în România influenţa britanică să fieredusă de la 50% la 10%, a catalizat sovietizareatotală a societăţii româneşti.
Emil Bodnăraş261 (1904-1976), ofiţer român şi sovietic,colaborator al regelui la arestarea generalului Ion Antonescu,ulterior ministru de Război.
260 Alexandru Popescu, Republică sovietică, doar un zvon ?, în „Magazin istoric“, AnulXXXI, nr. 12 (369) decembrie 1997, p. 5 şi urm.261 http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5185890-10-chipuri-ale comunismului-din-romania, accesat pe 9 noiembrie 2012.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 315/365
315
PROCESUL DE LA NÜRNBERG (1946)
a 8 august 1945, conducătorii S.U.A., U.R.S.S., Marii Britaniişi Franţei, reuniţi la Londra, au creat Tribunalul Militar
Internaţional, cu sediul la Nürnberg. Documentul de constituire arăta cătribunalul avea de judecat crime împotriva păcii, crime de război şi crime
împotriva umanităţii. Constituirea lui necesită, atât din punctul de vedere
al dreptului internaţional, cât şi din punct de vedere istoric şi moral,câteva remarci. Tribunalul a fost constituit numai din învingători, prinurmare, el a judecat doar crimele celor învinşi. Crimele învingătorilor aurămas nejudecate*. Un adevărat tribunal internaţional ar fi trebuit să-icuprindă şi pe reprezentanţii unor ţări neutre sau ai ţărilor colonizate, caresufereau de 500 de ani sub regimuri politice de dominaţie asemănătoarecelui pe care Hitler l-a aplicat doar câţiva ani supuşilor săi. Acest lucru a
fost recunoscut, pe bună dreptate şi într-un mod surprinzător, de cătreprocurorul general al Statelor Unite, Robert H. Jackson, care a arătat, înşedinţa din 26 iulie 1946, la mai mult de un an de la terminarea războiului
în Europa, că activitatea tribunalului reprezintă o continuare a eforturilorde război ale Aliaţilor. Deci, nu era vorba de justiţie, în spirituldemocraţiei, pe care ţara sa a susţinut mereu că o apără cu sfinţenie,peste tot în lume, ci de o continuare a războiului de către învingători,deghizaţi în hainele justiţiei**. Judecătorul american Wennerstrum, de laCurtea Supremă de Justiţie a S.U.A., preşedinte al unuia dintre tribunale,
* Una dintre crimele de război cele mai odioase, comise de Aliaţii occidentali, a fostmasacrul din 13 februarie 1945, de la Dresda, când populaţia oraşului a fost bombardatăcu bombe cu fosfor, fără nicio raţiune militară. În câteva ore au fost ucişi 200.000 de civiligermani, cifră aproximativ egală cu cea a morţilor în urma bombardamentelor atomice dela Hiroshima şi Nagasaki.** Roger Garaudy, Miturile fondatoare ale politicii israeliene, Editura ALMA TIP, Oradea,1998, p. 69 sq. Autorul este de părere că toţi conducătorii Tribunalului Internaţional de la
Nürnberg au fost preocupaţi să descopere tot felul de „camere de gazare“, „genociduri“ şi„holocausturi“, care să reprezinte un alibi pentru propriile lor crime împotriva umanităţii.
LL
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 316/365
316
a fost atât de dezgustat de climatul şi comportamentul din cadrulTribunalului Militar Internaţional, încât a refuzat să mai activeze, a părăsitGermania şi s-a întors în Statele Unite. El s-a adresat presei, arătându-şi
nemulţumirile procedurale şi climatul preconceput şi de ură al „...străinilorcare tocmai obţinuseră naţionalitatea americană. Cât despre principaliiacuzaţi: Hoess, Streicher, Pohl, ei au fost torturaţi...”*. Rudolf Hoess,comandantul unui lagăr de concentrare, a fost bătut fără milă şi drogat cualcool timp de câteva zile înainte de a fi pus să semneze o „mărturie” princare admitea că două milioane şi jumătate de oameni au fost gazaţi încamere de gazare la Auschwitz262. Cercetătoare şi avocat de origine
canadiană, Barbara Kulaszka arăta într-un raport că: „Anchetatoriiamericani la Tribunalul Statelor Unite din Dachau, Germania, foloseauurmătoarele metode pentru a obţine mărturii: bătăi şi lovituri brutale.”Cercetătoarea scrie despre scoaterea dinţilor şi ruperea maxilarelor,despre unele procese improvizate, despre izolare etc. Unii anchetatori seprezentau ca fiind preoţi. Raţiile de hrană erau infime. Se făceau falsepromisiuni de achitare, cu condiţia incriminării altor prizonieri. Numai douădintre cele 139 de cazuri investigate, de prizonieri germani care au fost
loviţi în testicole, s-au mai putut însănătoşi263. Conform regulamentuluitribunalului, rapoartele comisiilor de anchetă aveau valoare de probe.Astfel, raportul sovietic despre masacrul din pădurea de la Katyn, care îiacuza pe germani de crimele comise de fapt de către N.K.V.D. şi deArmata Roşie, a fost acceptat ca fiind „autentic”. Sovieticii au prezentat4.000 de declaraţii „autentice”, luate sub jurământ, care învinuiau pegermani de masacrul de la Katyn. De asemenea, au adus zeci de experţi
şi martori. Cei peste 20.000 de ofiţeri polonezi şi alte 15.000 de victime,asasinaţi de N.K.V.D. la Katyn, au fost trecuţi în răspunderea armateigermane. Şapte militari germani, ofiţeri şi soldaţi, total nevinovaţi, au fost
* “Chicago Daily Tribune“, din 23 februarie 1948. Referindu-se la străini, judecătorulamerican i-a vizat pe evreii refugiaţi din Europa, în perioada când aceasta a fost dominatăde Germania.262 Rupert Butler, Legions of Death, London, 1970. Vezi şi lucrarea judecătorului americanEdward L. Van Rhoden, American Atrocities in Germany , New York, 1949.263 Barbara Kulaszka, Did Six Million Really Die?, Otawa, 1988, pp. 44-45. Raport deprobe în Procesul canadian despre „ştirile false”, intentat lui Ernst Zundel.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 317/365
317
condamnaţi la moarte şi executaţi pentru asasinatele de la Katyn.Procurorul general sovietic, generalul Roman Rudenko, a declarat cădecizia tribunalului „nu poate face obiectul unei contestaţii”264.
Tribunalul Militar Internaţional de la Nürnberg a promulgat cifredintre care cele mai importante s-au dovedit a fi false. Cifra celor patrumilioane şi jumătate de morţi de la Auschwitz, declarată, a trebuit redusăla puţin peste un milion. Chiar şi autorităţile au trebuit să recunoascăaceastă revizuire şi au acceptat schimbarea plăcilor comemorative alecrimei, în mod repetat. Mitul celor şase milioane de evrei omorâţi a fostspulberat şi de apărători înverşunaţi ai genocidului. Gerald Reitlinger
ajunge într-una dintre cărţile sale la cifra de 4 milioane. Disputa în jurulcifrei a ajuns o adevărată aritmetică macabră, dar a fost extrem deimportantă, din punctul evreiesc de vedere, pentru propaganda mediaticăşi pentru educaţia şcolarilor. Între anii 1988 şi 1995, trei rapoarte deexpertiză tehnică au spulberat mitul camerelor de gazare de la Auschwitz:1) Expertiza tehnică semnată de inginerul-arhitect american FredLeuchter, constructor de camere de gazare pentru închisorile americane;2) Contraexpertiza poloneză, realizată de Universitatea din Cracovia;
3) Contra-contra-expertiza chimistului german Tjudar Rudolph*, doctor alInstitutului Max Plank din Stuttgart. Concluzia celor trei expertize esteaceeaşi: clădirile şi instalaţiile actuale de la Auschwitz, prezentate dreptcamere de gazare, sunt incompatibile din punct de vedere tehnic cudestinaţia pretinsă. Roger Garaudy a arătat că tribunalele de la Nürnbergau împuşcat şi oameni nevinovaţi. A fost un proces-spectacol, de tipstalinist, după modelul sovietic al anilor ’30, având ca principal scop să
manipuleze opinia publică mondială. Expertiza tehnică a diverselorinstalaţii de la Auschwitz a demonstrat că acestea au fost construite dupărăzboi, din raţiuni propagandistice. 80% dintre cei care au murit înlagărele germane de concentrare au murit în perioada ultimelor luni de
264 Roger Garaudy, op. cit., p. 81.* Cercetătorul Tjudar Rudolph a ajuns la concluzia că totalul evreilor decedaţi la
Auschwitz, din varii motive, este de 30.000. El a arătat că persecutaţii de ieri suntpersecutorii de astăzi.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 318/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 319/365
319
Totuşi, în septembrie 1989, ruşii au publicat registrele deceselordin rândurile celor deportaţi la Auschwitz. Un total de circa 75.000(şaptezeci şi cinci de mii) de morţi, dintre care jumătate din cauze fireşti:
boli, bătrâneţe, accidente de muncă ş.a. Ca victime ale represiunii, prinexecuţii, prin ucideri propriu zise, au fost ceva mai puţin de 40.000 deevrei. Adică de 100 de ori mai puţini decât în cifrele vehiculate depropaganda holocaustului. Într-o altă exprimare, aparţinând scriitoruluibritanic David Stone, la Auschwitz, naziştii au omorât în patru ani cam totatâtea persoane câte au omorât englezii într-un singur raid de noaptela Hamburg…
Printre documentele emise de autorităţile naziste nu s-a găsitniciun act care să dovedească premeditarea şi organizarea de ucideri înmasă, pentru unicul motiv al apartenenţei deţinuţilor la neamul evreiesc.Propagandiştii holocaustului au lansat teza că naziştii s-au priceput sădistrugă toate urmele, dar astăzi ştim că serviciile secrete britanice audecriptat cifrul Germaniei şi deţin toate ordinele care s-au dat de la Berlin,
în toate direcţiile, prin radiograme şi telegrame cifrate. Suntem convinşică a existat şi există şi astăzi interesul ca orice asemenea ordin să fie
făcut public şi larg mediatizat. Este cert că în jurul problematicii denumităşi „a holocaustului”, s-a exagerat şi s-a promovat manipularea unorgeneraţii întregi.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 320/365
320
TRATATUL DE PACE DE LA PARIS.PREVEDERILE PRIVITOARE LA ROMÂNIA(29 IULIE 1946 – 10 FEBRUARIE 1947)
n cadrul Conferinţei de la Potsdam, la propunerea preşedintelui
S.U.A., Harry Truman, s-a constituit un organ permanent care săpregătească Conferinţa păcii: Consiliul Miniştrilor de Externe ai UniuniiSovietice, Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Franţei şi Chinei.Consiliul urma să analizeze şi să facă propuneri, cu privire la pregătirea
încheierii tratatelor de pace şi reglementarea unor chestiuni teritorialelitigioase. În cadrul Consiliului s-au manifestat puternice contradicţii, dar,către sfârşitul anului 1945, s-a ajuns la puncte comune de vedere şi, la
începutul anului 1946, adjuncţii miniştrilor de Externe au elaboratProiectul Tratatului de Pace cu România. La 5 februarie 1946 guverneleS.U.A. şi Marii Britanii au recunoscut guvernul român, care a trecut lapregătirea documentaţiei necesare participării la Conferinţa de Pace.
La 7 mai 1946, Consiliul Miniştrilor de Externe al Puterilor Aliate adeclarat nul şi neavenit Dictatul de la Viena, ceea ce a dus la stabilireafrontierei de vest a României pe amplasamentele prevăzute prin Tratatulde la Trianon. S-au inclus şi prevederi grele, injuste, din punctulromânesc de vedere. S-a hotărât ca frontierele cu Uniunea Sovietică şiBulgaria să fie cele din anul 1940. România a suferit o pierdere de 50.762km2 şi 3.915.000 locuitori, în marea lor majoritate români, în faţa UniuniiSovietice şi de 6.921 km şi 370.000 locuitori, în faţa Bulgariei, comparativcu suprafaţa şi populaţia de până în anul 1940.
Conferinţa de Pace s-a deschis pe 29 iulie 1946, în PalatulLuxemburg, sub preşedinţia lui Georges Bidault, prim-ministrul Franţei.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 321/365
321
Gheorghe Tătărescu268 (1886-1957), prim-ministru (1934-1937) şi conducător al delegaţiei României la Conferinţa dePace de la Paris (1946-1947).
Tratatul de Pace cu România a fostdefinitivat şi publicat în străinătate, în data de31 iulie 1946 şi în România, în 3 august 1946.Delegaţia română la conferinţa păcii eraformată din Gheorghe Tătărescu, conducătoruldelegaţiei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, LucreţiuPătrăşcanu, Ştefan Voitec, Lothar Rădăceanu,
Ion Gheorghe Maurer, Florica Bagdasar, Elena Văcărescu, ŞerbanVoinea, Dumitru Dămăceanu şi ambasadorii români în S.U.A., MareaBritanie şi Franţa, Mihail Ralea, Richard Franasovici şi Simion Stoilov.
O problemă importantă abordată la conferinţa păcii a fostcobeligeranţa. În ciuda promisiunilor şi asigurărilor date României, înbaza cărora s-a cerut poporului român un mare sacrificiu uman şi material
în lupta împotriva Ungariei şi Germaniei, nu i s-a acordat statutul decobeligeranţă. Românii au apreciat că a fost o nedreptate. Italiei i s-a
acordat acest statut cu toate că a avut o contribuţie mult mai mică decât aRomâniei la victoria împotriva Germaniei269. Dintre statele care aveaureprezentanţi în Comisia politică şi teritorială care a decis calitatea saulipsa calităţii de cobeligeranţă pentru România, au votat în favoareaRomâniei doar Ucraina, Bielorusia, Cehoslovacia şi Franţa. ÎmpotrivaRomâniei au votat S.U.A., Marea Britanie, Canada, Australia, India, NouaZeelandă, Uniunea Sud-Africană şi U.R.S.S. O altă situaţie nefavorabilăRomâniei a constituit-o faptul că Tratatul de Pace cu Ungaria nu
consemna starea de război între România şi Ungaria, apărută încă de la30 august 1944. În acest fel, între România şi Ungaria nu s-a semnat
268 http://www.gorjeanul.ro/images/stories/articole/2011_12_22/Gheorghe%20Tatarascu.jpeg,accesat pe 9 noiembrie 2012.269 România, cu o populaţie de 14.000.000 locuitori a luptat pe frontul antigerman cuefective care au variat între 15 şi 29 de divizii + 6 divizii echipate în rezervă, în timp ceItalia, cu 47.000.000 locuitori, a luptat cu 6 divizii alături de Naţiunile Unite. Mai mult decâtatâta, jumătate din teritoriul Italiei s-a găsit la dispoziţia Wehrmacht-ului, alături de care
luptau şi unităţi militare italiene. Vezi şi Ioan Silviu Nistor, Românii în al doilea războimondial , Editura „Mesagerul“, Cluj-Napoca, 1996, p. 186.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 322/365
322
pacea, revenirea Transilvaniei de Nord la România nefiind legalizată. Dealtfel, în anul 1964, Hruşciov a avut în vedere aducerea în discuţie aproblemelor teritoriale între România şi Ungaria, într-un moment istoric în
care conducătorii de la Bucureşti începuseră să deranjeze Moscova prinacţiunile lor independente. Demersul a fost întrerupt de lovitura de statdin acelaşi an, prin care Hruşciov a fost înlăturat de la putere. Tratatul aprevăzut şi clauze economice, militare, navale, aeriene, retragereaarmatelor Aliate din România, reparaţii şi restituiri, problema prizonierilor,rectificări teritoriale şi clauze referitoare la Dunăre. Despăgubirile derăzboi impuse României, care trebuiau plătite Uniunii Sovietice, au foststabilite la 300.000.000 dolari S.U.A., la valoarea dolarului din anul 1945.
Cu toate acestea, din România au fost transportate în U.R.S.S. bunuri şivalori totalizând 2 miliarde de dolari, la aceeaşi valoare a dolarului, dinanul 1945270. În afara despăgubirilor, României i s-au mai impus restituiri
în valoare de 320.000.000 dolari + 150.000.000 dolari, 75.000.000 dolaripentru întreţinerea armatelor sovietice, 200.000.000 dolari pentrureintegrarea în drepturi, 200.000.000 dolari pentru renunţarea la datoriileGermaniei şi 50.000.000 dolari pentru sarcini neexplicite. În acest fel s-aajuns la o sumă totală de 1.295.000.000 dolari, la valoarea monedeiamericane din anul 1945271. După Conferinţa de Pace, la 4 februarie1848, la Moscova, s-a semnat un Protocol , de către adjuncţii miniştrilorde Externe, privind anexarea de către U.R.S.S. a Insulei Şerpilor.Predarea insulei s-a făcut printr-un proces verbal, semnat de miniştriiadjuncţi de Externe ai celor două ţări, la 28 mai 1948.
Tratatul de Pace de la Paris a fost un instrument juridicinternaţional împovărător pentru România, care conţinea, după cum am
arătat, clauze grele. Poporul român l-a perceput ca pe o nedreptate, întimp ce majoritatea opiniei publice şi politice internaţionale, din sfera învingătorilor în război, a considerat România ca fiind agresor,neexistând, decât în mică măsură, părerea că României i s-ar fi făcutnedreptăţi.
270 Vezi Wilfried Loth, op.cit., p. 83. Întregul text al Tratatului de Pace în Gheorghe Gheorghe,Tratatele internaţionale ale României (1939-1965), Bucureşti, 1983, p. 100 şi urm.271 Vezi Ion Alexandrescu, Obligaţiile economice impuse României prin Tratatul de Pace, în „Dosarele istoriei“, Anul II, nr. 2 (7), 1997, p. 41.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 323/365
323
ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
răbuşirea sistemului de securitate colectivă, la sfârşituldeceniului al patrulea, a marcat eşecul politicii externeromâneşti interbelice, bazată în principal pe colaborarea,
alianţa şi garanţiile franco-britanice. Eşecul acestei orientări a condus laprăbuşirea rapidă a României Mari, unul dintre preţurile pe care
guvernanţii şi poporul român îl plăteau politicii promovate cu inima şi cusufletul, mai puţin din raţiuni pragmatice. Franţa şi Marea Britanie auorientat politica externă a României pe o direcţie care le era convenabilă
în primul rând lor şi în al doilea rând României. Acest lucru este vizibil şicând observăm cum ne-au oprit să ne rezolvăm diferendele cu UniuneaSovietică, în perioada 1918-1921, când ne-au izolat de Germania, cândnu au sprijinit Mica Antantă, înţelegându-se cu Germania şi Italia îndauna Cehoslovaciei şi când ne-au dat garanţii fără nici o valabilitate ca,la sfârşitul războiului, să ne predea în mâna Uniunii Sovietice şi sărecunoască regimul iudeo-bolşevic care a distrus elitele burgheze alenaţiunii române.
Statele neglijate de România în raporturile de toate felurile, pânăla respingere, din motive ideologice şi resentimente istorice, UniuneaSovietică şi Germania, au renăscut, devenind, în finalul deceniului al IV-lea, cele mai mari puteri ale Europei. Acestea s-au înţeles între ele şi au
zdrobit România Mare şi întreaga Mică Antantă. Abdicarea regelui Carolal II-lea, în timpul căruia România se ridicase pe cea mai înaltă treaptă dedezvoltare de până atunci, a reprezentat punctul final al acestui eşec.Fără multe variante de alianţe politice la dispoziţie, România s-a aruncat
în braţele Germaniei, ţara complementară economic şi care i-a garantatteritoriile care-i mai rămăseseră, sperând într-o alianţă de nădejde, dedurată, alături de care să prospere social-economic şi să scape depericolul bolşevic, care îngrijora clasa politică, formată din mariproprietari, ca şi o importantă parte a poporului, formată din mici
PP
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 324/365
324
proprietari. Politicienii români, mulţi dintre militari şi o mare parte a opinieipublice s-au grăbit să tragă concluzia că viitorul Europei va fi controlat deGermania272. Noua linie politică externă pornea însă de la o realitate
istorică de moment, pe care mulţi români au preluat-o ca pe o axiomă:Germania era şi urma să rămână cea mai mare putere, cel puţin dinEuropa. În aceste condiţii, într-adevăr, viitorul României părea asigurat.Dar, din cenuşa războiului mondial avea să se ridice Uniunea Sovietică şitot acest eşafodaj politic s-a năruit.
Generalul Ion Antonescu, regele Mihai şi România întreagă, cuexcepţia unor minorităţi naţionale, au dorit şi au acţionat pentru anulareaDictatului de la Viena, pe parcursul întregii perioade a războiului mondial,atât în perioada alianţei cu Axa, cât şi după lovitura de stat de la23 august 1944.
După cum am mai arătat, dar dorim să repetăm, când Adolf Hitlerl-a informat pe conducătorul României că doreşte război împotriva UniuniiSovietice, Antonescu nu şi-a dat doar acordul, ci a declarat el însuşi că,pentru terminarea războiului, este necesar un pas decisiv în Răsărit şiRomânia doreşte să participe la acest război. Putem afirma, astfel, că
amândoi conducătorii statelor au propus acest război, chiar dacăhotărârea lui Hitler era una anterioară celei a României. Este cert că şiAntonescu, ca şi o mare parte dintre români, doreau un războiantisovietic şi pentru această dorinţă aveau să plătească. Chiar dacă afost o agresiune, războiul antisovietic are numeroase argumente, dinpunctul românesc de vedere, el fiind practic declanşat de U.R.S.S., prinacţiunile agresive desfăşurate împotriva României, în vara anului 1940,când au fost ocupate Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.Decizia de participare a României la războiul alături de Germania era unaistorică şi Antonescu a luat-o cu convingerea că, în acel moment istoric,nu avea alternativă mai bună pentru refacerea României Mari şi pentrupromovarea intereselor ei de securitate şi de dezvoltare economică.Antonescu avea, de asemenea, argumentul că precedentele douăregimuri din România, cel regal şi cel legionar, optaseră şi ele pentru
272 Vezi şi Corvin Lupu, Eforturi politico-diplomatice româneşti de ieşire din al doilea războimondial în lumina arhivei diplomatice a S.U.A., Editura Alma Mater, Sibiu, 2003, pp. 6-7.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 325/365
325
alianţa cu Germania. Doar partidele „istorice”, cuprinzând politicienisusţinători categorici ai alianţei cu statele occidentale, nu agreau aceastălinie. La unii dintre aceşti lideri, cum ar fi Iuliu Maniu, este greu de stabilit
frontiera între a fi fost susţinător al politicii României alături de MareaBritanie sau agent al Marii Britanii în România.
Dintre acuzele aduse lui Ion Antonescu în perioada de după alDoilea Război Mondial, cea mai sever formulată a fost cea de a fiantrenat armata României în afara propriilor frontiere, continuând războiulpână la Stalingrad. Aceiaşi critici au formulat aprecieri laudative la adresaparticipării armatei României la războiul împotriva Germaniei, purtat peteritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei. Această inconsecveţă înanaliză este rezultatul politizării continue a istoriei şi imposibilităţii uneimari părţi a societăţii româneşti de a privi cu imparţialitate istoriacontemporană.
Ruptura româno-sovietică, produsă la sfârşitul Primului RăzboiMondial era una ireductibilă. Rănile deschise atunci din vina ambelorpărţi, ca şi adâncirea lor în perioada celui de-al Doilea Război Mondial,le-au făcut să nu se poată închide nici până în zilele noastre.
În anul 1997, procurorul general al României, Sorin Moisescu, apromovat un recurs în anulare faţă de unele hotărâri judecătoreşti princare au fost condamnaţi, în anii ocupaţiei militare sovietice, unii demnitariromâni ai regimului antonescian. Condamnările au fost însoţite deconfiscarea totală a averilor acelor demnitari. Recursul în anulare puteaconduce la restituirea averilor urmaşilor celor condamnaţi, a căror soartăa fost şi aşa de neinvidiat. S-a aflat imediat până la Washington şi doimembri ai Congresului S.U.A., de etnie evreiască au protestat printr-o
scrisoare deschisă trimisă preşedintelui României, pe un ton autoritar şicategoric, arătând că Antonescu este un criminal care s-a aflat „pe parteagreşită a istoriei”. Interesant că într-o ţară „democratică”, ca S.U.A., undeprincipiul separării puterilor în stat este prevăzut de Constituţie,congresmenii americani s-au adresat preşedintelui ţării într-o problemă aJustiţiei. Recursul în anulare nu a mai fost promovat, averile confiscatenu s-au mai retrocedat, iar iniţiatorul a fost foarte repede eliberat din
funcţie. Iată deci că politicienii, în cazul de faţă influenţi congresmenievrei ai S.U.A., sunt cei care stabilesc în locul istoricilor „partea” pe care
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 326/365
326
trebuie poziţionate personalităţile istorice, cine sunt „bad boys” şi cinesunt „good boys”. În ochii acestor lideri ai lumii, în istorie, binele şi răulsunt despărţite şi între ele există un gard. Binele este totdeauna de
partea celui mai puternic, iar răul de partea celui învins sau mai slab. Înaceste condiţii misiunea istoricului care intră pe acest teren este unafoarte dificilă, când trebuie cercetate subiecte aparţinând problemeloratent controlate de puterea politică şi după şapte-opt decenii. Chiar şiconducătorii României anilor 2002 şi 2006 au dat indicaţii privitoare lafelul în care trebuie abordată personalitatea mareşalului Antonescu şiepoca sa, sau a presupusului holocaust, de care unii evrei învinovăţescRomânia. S-au dărâmat statui, s-a destituit capul armatei române sub
motivaţia că a participat la o slujbă religioasă în care preoţii s-au rugat şipentru Ion Antonescu (1999), s-au dat legi prin care se interzic discuţiilepublice privitoare la contestarea de către unii istorici a existenţeiholocaustului în România (2002 şi 2006) etc. Libertatea de expresie seaflă pe un teren alunecos, este limitată, iar reacţiile internaţionale la oriceabatere de la „adevărul” stabilit de cei puternici sunt imediate.Conducătorii politici ai unor state, inclusiv ai românilor, sunt presaţi să
recunoască vina colectivă a promovării holocaustului în ţările lor, ceea cear trebui stabilit numai de către istorici. Mijloacele de a-i influenţa pe ceicare scriu şi publică lucrări de istorie sunt multiple. Puterea doreşte săaudă doar ceea ce îi convine.
Din alt punct de vedere, considerăm că istoricii români trebuie săabordeze mai mult şi fără ocolişuri aceste teme delicate şi controversate.Controversele sunt abordate mai mult la nivelul factorilor politici decât lacel al istoricilor. Istoricii străini, majoritatea evrei, abordează mult tematica
holocaustului, peste tot în lume, ca şi alte momente şi fenomene istoricedin perioada celui de-al Doilea Război Mondial legate de aceastătematică. Cercetările acestora se bucură de o finanţare extraordinară,practic imposibil de egalat. Această finanţare extrem de puternică, venitămai ales din partea unor instituţii ale comunităţilor evreieşti, este ea însăşio formă de influenţare a rezultatelor cercetării în direcţia dorită definanţatori.
Ne-am referit la problema presiunii politicului asupra
cercetătorului, a ascunderii adevărurilor şi a persecuţiilor împotriva celor
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 327/365
327
care cercetează dreptatea învinşilor în conflictele internaţionale, cuconvingerea că istoricii sunt cei care trebuie nu numai să scrie adevărul,dar şi să militeze pentru a ieşi de sub presiunea factorilor politici. După
cum am mai scris, unul din autorii acestor rânduri a fost nevoit să-şi apereafirmaţiile dintr-un studiu dedicat relaţiilor româno-evreieşti în faţaprocurorilor, plângerea penală fiind formulată de Muzeul Memorial alHolocaustului din Washington şi de Federaţia Comunităţilor Evreieşti dinRomânia. Cu toate acestea, am scris prezenta lucrare cu dorinţa de a ficât mai obiectiv şi de a nu ocoli evenimente şi fenomene controversate.
Considerăm că nu este bine ca cercetătorii români să nu scrie
despre momentele controversate din propria lor istorie, astfel caistoriografia problemei să cuprindă doar realizări străine, sau ale unorminoritari, multe incomplete, neabordând documentele din arhiveleromâneşti, politizând excesiv şi ocolind argumentele româneşti înnumeroasele dispute ale istoricilor, „arbitrate” de la Washington şi de laTel Aviv. Desigur că problematica perioadei celui de-al Doilea RăzboiMondial este important a fi studiată şi în lumina unor arhive străine, maiales ale ţărilor vecine. Dar tocmai aceste state au limitat disponibilizareamultor documente273.
Clasa politică românească emanată în decembrie 1989, compusă în parte din politicieni care au avut dosare grele, întocmite de serviciileromâne de contraspionaj, pentru activităţi în folosul unor servicii secretestrăine, a negociat, în perioada 1990-2003, tratatele cu marii vecini de laest fără să consulte istoricii. Acest fapt a fost confirmat public de cătreDan Berindei, în perioada când profesorul era preşedintele Secţiei de
Istorie a Academiei Române. Privitor la încheierea tratatelor guvernuluide la Bucureşti cu vecinii României, făcute sub presiune internaţională274,
în condiţiile prăbuşirii economice a României, secţia de Istorie a
273 Vezi şi Vasile Arimia, Mircea Muşat, Notă asupra ediţiei , în Ion Ardeleanu, VasileArimia, Mircea Muşat, 23 August 1944. Documente, vol. I, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1984, p. VIII-IX.274 Agenţia REUTER, ca şi ziarul „Liberation“, au scris răspicat despre presiunile
internaţionale asupra României. Vezi articolul Un succes, dar sub presiune internaţională, în „Dosarele istoriei“, An V, nr. 6 (46), 2000, p. 26, scris în numele redacţiei.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 328/365
328
Academiei Române nu a fost consultată deloc. Dorim să menţionăm că osituaţie asemănătoare este cazul ocupării insulelor Kurile, la sfârşitul celuide-al Doilea Război Mondial. În acest caz, însă, guvernul de la Tokio
refuză să semneze un tratat ruso-japonez, până la restituirea teritoriilorcare-i aparţin, dar întreţin cu Rusia relaţii economice, culturale,diplomatice şi de altă natură, normale.
Potrivit dreptului internaţional, dacă se aduc grave atingeriintegrităţii teritoriale a statului-victimă, acest fapt este calificat dreptagresiune şi echivalat crimei internaţionale. Statul agresor este blamat decomunitatea internaţională şi trebuie încărcat de răspundere
internaţională. Teritoriile româneşti pierdute în iunie 1940 au fost ocupatede U.R.S.S. în urma unor ultimatumuri, urmate de invazie militară.Ultimatumul este o instituţie a dreptului forţei, incompatibil cu forţadreptului internaţional275. Această legislaţie internaţională este inoperantă
în cazul marilor puteri, în special a celor două supraputeri nucleare.Conducătorii acestor ţări, atunci când sunt agresori, nu sunt văzuţi înştreang, aşa cum s-a întâmplat cu conducătorii agresorilor învinşi în alDoilea Război Mondial, ca şi în perioada post-Malta, când au avut loccondamnări ordonate politic, cum ar fi cele ale lui Nicolae Ceauşescu şi alui Saddam Hussein, sau asasinate la comandă, echivalând cu primele,cum ar fi cele ale lui Slobodan Miloşevici şi a lui Muamar al-Gaddafi.
În Convenţia de Armistiţiu cu Naţiunile Unite, semnată deRomânia la 13 septembrie 1944276, şi în Tratatul de pace cu România,semnat la 10 februarie 1947, Notele ultimative sovietice sunt numite, prinabuz de drept, Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940 . Acest abuz este
cu atât mai evident cu cât obiectul de reglementare, respectiv harta, aajuns la Bucureşti post factum, abia după patru săptămâni. Foştii aliaţi aiRomâniei, deveniţi aliaţii Uniunii Sovietice, în faţa presiunii lui Stalin, auacceptat ca un act de forţă să fie numit „ Acord ”277.
275 Vezi Rezoluţia 3.314/XXIX a O.N.U., din 14 decembrie 1974, prin care Adunareagenerală a O.N.U. a adoptat Definiţia agresiunii armate directe.276 Semnarea a avut loc în dimineaţa zilei de 13 septembrie 1944.277 Vezi şi George Mogoşanu, Când a început războiul sovieto-român?, în „Dosareleistoriei”, An II, nr. 5 (10), 1997, pp. 60-64.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 329/365
329
În perioada postcomunistă, România se confruntă cu contradicţii,inclusiv privitor la orientarea ideologică. Unele dintre ele se leagă şi deproblematica perioadei la care ne-am referit în prezenta lucrare. Dintre
aceste contradicţii şi confuzii, menţionăm doar un aspect. În conformitatecu voinţa puterilor care, după 1989, şi-au extins influenţa asupra spaţiuluieuropean în care se găseşte România şi cu dorinţa unei mari părţi dinpopulaţia României, a cărei proporţie noi nu o putem cuantifica, ţara atrecut la promovarea unei linii politice anticomuniste, de eradicare arămăşiţelor trecutului, inclusiv de lichidare a economiei ridicată în aniiregimului socialist de stat. Au avut loc o serie de acţiuni de mare
vizibilitate şi impact: desfiinţarea Partidului Comunist, condamnareacomunismului şi a instituţiilor acelui timp etc. etc. Majoritatea politicienilor, în campanii electorale şi în afara lor, s-au autodeclarat anticomunişti,inclusiv foşti membri marcanţi ai acelui partid, inclusiv foşti activişti, ofiţeride securitate sau alţi demnitari. În paralel cu aceste proiecţiianticomuniste, politicienii de după 1989 au menţinut, până astăzi, poziţiaregimului comunist faţă de regimul antonescian şi personalităţile sale.Guvernul Adrian Năstase, la cererea comunităţii evreieşti internaţionale, adat Ordonanţa de Urgenţă nr. 31/2002, transformată în lege, în anul2006, prin care se reconfirmă poziţia României faţă de clasa politică ante-comunistă, care este apreciată în continuare ca fiind „criminală”. Acestact normativ prevede pedepse de până la 5 ani de închisoare pentru
încălcarea prevederilor sale. În luna mai 2008, o instanţă din Bucureşti areconfirmat vinovăţiile mareşalului Ion Antonescu şi a guvernatoruluiTransnistriei, profesorul George Alexianu, validând astfel sentinţele date
de Tribunalul „Poporului” în anul 1946. Este o împingere colosală întrecut a liniei politico-istorice oficiale a statului român.
Deci, ne declarăm anticomunişti, condamnăm în spectacolepublice comunismul, în paralel cu condamnarea severă a celor mai mariluptători anticomunişti ai României: Ion Antonescu şi colaboratorii săi dinacea perioadă. În toată această perioadă istorică în care clasa politică sedeclară anticomunistă, au avut loc manifestări oficiale care au aniversat şi
elogiat ziua de 9 mai, ziua victoriei Uniunii Sovietice împotriva Germaniei.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 330/365
330
Victoria de la 9 mai 1945, serbată cu sârg în România anticomunistă (!?),a avut ca urmare ocupaţia militară sovietică, transformarea ţării în statsocialist autoritar, crearea gulagului în care au fost internaţi adversarii
regimului etc. Este surprinzător pentru orice analist cum un număr atât demare de membri ai clasei politice şi intelectuale româneşti, inclusivpersonalităţi autentice, acceptă aceste situaţii contradictorii cu nedemnălipsă de implicare.
În ultimul rând al lucrării, reamintim că, la Conferinţa de laTeheran, Andrei Vîşinski a declarat că popoarele nu au dreptul să judecemarile puteri pentru deciziile lor...
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 331/365
331
BIBLIOGRAFIE
Alexandrescu, Ion, Obligaţiile economice impuse României prin Tratatulde Pace, în „Dosarele istoriei“, Anul II, nr. 2 (7), 1997.
Alexandrescu, Sorin, Puterea inutilă: Ion Antonescu, în „Magazin istoric“,Anul XXXVII, Serie nouă, nr. 4 (433), aprilie 2003.
Alexe, Vladimir, România secretă, Editura Elit, Bucureşti, 2004.
Ardeleanu, Ion, Vasile Arimia, Mircea Muşat, coordonatori, 23 August1944. Documente. 1939-1943, vol. I şi 1944, vol. II, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
Barbul, Gheorghe, I. Solacolu, Schimbarea alianţelor României. De laTitulescu la Antonescu, Editura Institutul European, Iaşi,1995.
Barbul, Gheorghe, Memorialul Antonescu, Editura Paco, Iaşi, 1992.Barker, Elizabeth, British Foreign Policy in South East Europe in the
Second World War, London, 1976.
Berejkov, Valentin, A la conference de Teheran, în „Historia Magazine“,2-e guerre mondiale, nr. 66/1969.
Bossy, Raoul, Amintiri din viaţa diplomatică (1918-1940), editate deStelian Neagoe, vol. II, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
Brestoiu, Horia, România – ţintă a expansiunii hitleriste, în „Magazinistoric”, Anul XXI, nr. 10 (247), octombrie 1987.
Brewitz, Walter, Familia Rothschild. De la Marea Finanţă la creareaIsraelului. Rothschildzii şi era globalizării, EdituraCarpathia, Bucureşti, 2007.
Busuioceanu, Andrei, Incidentul Tilea – o nouă ipoteză, în „Dosareleistoriei”, An VI, nr. 2 (54), 2001.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 332/365
332
Buşe, Constantin, Alexandru Vianu, Istorie universală. Epocacontemporană 1939-1945, vol. II, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1979.
Buşe, Constantin, Nicolae Dascălu, Diplomaţie în vreme de război. De laCarta Atlanticului la Carta O.N.U., Editura UniversităţiiBucureşti, Bucureşti, 1995.
Butler, J.R.M., ed. History of the Second World War: Grand Strategy, 6vols., London, 1957-1964.
Buzatu, Gheorghe, Din istoria secretă a celui de-al Doilea RăzboiMondial, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1988 şi vol. II, Editura Enciclopedică, Bucureşti,1995.
Buzatu, Gheorghe, Florin Constantiniu şi colaboratori, Secretele protocolului secret von Ribbentrop-Molotov, EdituraMoldova, Iaşi, 1991.
Buzatu, Gheorghe, Mareşalul Antonescu în faţa istoriei, vol. I şi II, EdituraB.A.I., Iaşi, 1990.
Buzatu, Gheorghe, România cu şi fără Antonescu. Documente, studii,
relatări şi comentarii, Editura Moldova, Iaşi, 1991.Buzatu, Gheorghe, România între dictat şi tratat, în „Dosarele istoriei”, An
V, nr. 6 (46), 2000.
Buzatu, Gheorghe, România şi marile puteri (1939-1947), EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 2003.
Buzatu, Gheorghe, România şi războiul mondial din 1939-1945, Centrulde Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi, 1995.
Buzatu, Gheorghe, Românii în arhivele Kremlinului, Editura UniversEnciclopedic, Bucureşti, 1996.
Calafeteanu, Ion, Diplomaţia românească în sud-estul Europei (martie1938-martie 1940), Editura Politică, Bucureşti, 1980.
Calvocoressi Peter, Rupeţi rândurile! Al Doilea Război Mondial şiconfigurarea Europei postbelice, Editura POLIROM, Iaşi,2000.
Carol al II-lea, Însemnări zilnice. 1937-1951, vol. III, 15 decembrie 1939 –7 septembrie 1940, Editura Scripta, Bucureşti, 1997.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 333/365
333
Călinescu, Armand, Însemnări politice, Editura Humanitas, Bucureşti,1990.
Călinescu, Armand, Însemnări zilnice, în Magazin istoric, nr 4/1993.
Cârţână, Iulian, Politica externă a României în perioada 1918-1944, înAron Petric (coord.), Istoria României între anii 1918-1981,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
Chinezu, Claudia, Rene de Weck: Oracolul din Bucureşti , în „Magazinistoric”, Anul XXXIV, serie nouă, nr. 8 (401), august 2000.
Churchill, Winston, Al Doilea Război Mondial, vol. I, II, Editura SaeculumI.O., Bucureşti, 1997.
Churchill, Winston, Triumph and Tragedy, Boston, 1953.Ciano, Galeazzo, Jurnal politic, Editura Elit, Bucureşti, 1999.
Ciobanu, Mircea, Ion Antonescu, mareşal al României (1882-1946), în„Dosarele istoriei“, An VII, nr. 6 (70), 2002.
Ciorbea, Valentin, Terorism în Cadrilater (1919-1940), în „Dosareleistoriei”, an. VII, nr. 1 (65), 2002.
Constantin, Ion, România, marile puteri şi problema Basarabiei, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1995.Constantiniu, Florin (coord.), Antonescu – Hitler. Corespondenţă şi întâlniri
inedite (1940-1944), vol. I, Cozia Ed.-Co., Bucureşti, 1991.
Constantiniu, Florin, Doi ori doi fac şaisprezece. A început Războiul Receîn România?, Editura Eurosong and Book, Bucureşti, 1997.
Constantiniu, Florin, Între Hitler şi Stalin. România şi pactul Ribbentrop-Molotov, Editura Danubius, Bucureşti, 1991.
Constantiniu, Florin, Legitimitatea istorică a statului naţional unitar român, în „Dosarele istoriei”, An V, nr. 6 (46), 2000.
Constantiniu, Florin, Nu în beneficiul Rusiei singure, în „Dosarele istoriei”,An II, nr. 6 (70), 2002.
Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura „UniversEnciclopedic”, Bucureşti, 1998.
Constantiniu, Florin, Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Ştefan Lache,
Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite (1940-1944), Editura Cozia Ed.-Co, Bucureşti, 1991.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 334/365
334
Constantiniu, Florin, Vîşinski: „Avem cel mai deplin respect pentru domnulgeneral Antonescu” , în „Dosarele istoriei”, An II, nr. 5 (10),1997.
Coposu, Corneliu, Mărturisiri, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996.Cretzianu, Alexandru, Ocazia pierdută, prefaţă de Valeriu Florin
Dobrinescu. Postfaţă Gherman David Spector, InstitutulEuropean, Iaşi, 1995.
Cristache, Silviu, Evreii din România. Aspecte geografice, EdituraTOPFORM, Bucureşti, 2003.
Divine, Robert A., Roosevelt and World War II, Baltimore, 1969.
Dobrinescu, Valeriu Florin, Carol al II-lea şi notele ultimative sovietice, în„Dosarele istoriei”, An V, nr. 5 (45), 2000.
Dobrinescu, Valeriu Florin, România şi Ungaria de la Trianon la Paris(1920-1947), Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1996.
Duroselle, Jean-Baptiste, Istoria relaţiilor internaţionale, vol. I, Traducerede Anca Airinei, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice,Bucureşti, 2006.
Duţu, Alexandru D., Mesajul mareşalului Ion Antonescu pentru Aliaţi(august 1944) „România nu va face nici o acţiune ostilă Angliei şi Americii”, în „Dosarele istoriei”, VII, nr. 8 (72),2002.
Duţu, Alexandru D., Secvenţe din „filmul“ calvarului românesc, în„Dosarele istoriei“, An V, nr. 6 (46), 2000.
Duţu, Alexandru D., Tragedie, umilinţă, speranţă, în „Dosarele istoriei“,An. V, nr. 6 (46), 2000.
Fontaine, André, Istoria Războiului Rece, vol. I-IV, Editura Militară,Bucureşti, 1992-1994.
Gafencu, Grigore, Nu ne putem bizui pe nimeni , în „Magazin istoric”, AnulXXXII, nr. 5 (374), mai 1998.
Gafencu,Grigore, Însemnări politice. 1929-1939, ediţie de StelianNeagoe, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991.
Gafencu, Grigore, Prelude to Russian Campaign, Frederick Müller Ltd.,
London, 1945.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 335/365
335
Garaudy, Roger, Miturile fondatoare ale politicii israeliene, Editura ALMATIP, Oradea, 1998.
Gheorghe, Gheorghe, Tratatele internaţionale ale României (1939-1965),
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.Hopkins, Harry L, The White House Papers, September 1939 – January
1942, Eyre et Spottis Woode, London, 1948.
Ionescu, Mihail E., Carol al II-lea şi securitatea naţională, în „Dosareleistoriei“, An V, nr. 5 (45), 2000.
Ionescu, Mihail E., Revoluţie sau involuţie?, în „Dosarele istoriei”, An V,nr. 4 (44), 2000.
Ionniţiu, Mircea, Amintiri şi reflecţiuni , Editura Enciclopedică, Bucureşti,1993.
Kiriţescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1989.
Kissinger, Henry, Diplomaţia, Editura BIC ALL, Bucureşti, 1998.
Launay, Jacques de, Istoria secretă a Kominternului, 1919-1943, Editura
Venus, Bucureşti, 1993.Lazăr, Traian D., Iuliu Maniu şi serviciile secrete (1940-1944), EdituraMICA VALAHIE, Bucureşti, 2006.
Loghin, Leonida, Al Doilea Război Mondial. Cronologie, Editura Politică,Bucureşti, 1984.
Loghin, Leonida, Mari conferinţe internaţionale (1939-1945), EdituraPolitică, Bucureşti, 1989.
Loth, Wilfried, Împărţirea lumii. Istoria Războiului Rece (1941-1955),Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997.
Lupu, Corvin, 65 de ani de la evacuarea forţată a Basarabiei, Bucovineide Nord şi Ţinutului Herţa, în „Transilvania”, Serie nouă,anul XXXIV (CX), nr. 9/2005.
Lupu, Corvin, Aspecte referitoare la problema apartenenţei Basarabiei laRomânia şi la relaţiile româno-sovietice, reflectate îndocumente diplomatice americane, în „Acta Universitatis
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 336/365
336
Lucian Blaga”, Anul II, Nr. 1-2/2002, Editura ROSETTI,Bucureşti.
Lupu, Corvin, Eforturi politico-diplomatice româneşti de ieşire din al
Doilea Război Mondial în lumina arhivei diplomatice aS.U.A., Editura „Alma Mater“, Sibiu, 2003.
Lupu, Corvin, Relaţii diplomatice între România şi SUA până la al DoileaRăzboi Mondial, Casa de Presă şi Editură „Tribuna”, Sibiu,1999.
Lupu, Corvin, România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei deintegrare euro-atlantică, vol. I şi II, Editura „Alma Mater”,Sibiu, 2000 şi 2001.
Lupu, Corvin, România, Axa şi Aliaţii, Editura „Alma Mater“, Sibiu, 2003.
Lynch, Michael, Stalin şi Hruşciov. U.R.S.S. între 1924-1964, Editura BICALL, Bucureşti, 1998.
Mastny, Vojtech, The Cold War and Soviet Insecurity. The Stalin Years, Oxford University Press, 1996.
McFadden, Louis T., On the Federal Reserve Corporation, remarks inCongress, Boston, Forum Publ., 1934.
Mee, Charles L, Potsdam, le sort du monde, Paris, 1976.
Mirescu, Constantin, Trianonul, veşnicirea dreptăţii naţionale româneşti, în „Dosarele istoriei”, An V, nr. 6 (46), 2000.
Mogoşanu, George, Când a început războiul sovieto-român?, în„Dosarele istoriei”, An II, nr. 5 (10), 1997.
Moisuc, Viorica, Diplomaţia României şi problema apărării suveranităţii şiindependenţei naţionale în perioada martie 1938 – mai1940, Editura Academiei, Bucureşti, 1971.
Morar Vulcu, Călin, Trianonul în discursul politic actual, în „Dosareleistoriei”, An V, nr. 6 (46), 2000.
Moraru, Pavel, Bucovina sub regimul Antonescu (1941-1944), EdituraPrut Internaţional, Bucureşti, 2007.
Moraru, Pavel, Evreii şi bolşevismul în Basarabia interbelică (1917-1940), în „Transilvania”, serie nouă, anul XXXVII (CXIII), nr. 3-
4/2008.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 337/365
337
Munteanu, M., Al. Ionescu, Vl. Alexe, M. Ştefănescu, Dosare ultrasecrete,vol. I, Antologie de Mihai Bărbulescu, Biblioteca „Ziua”,Editura „Omega”, Bucureşti, 1999.
Muşat, Mircea, Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, vol. II,partea I, 1918–1933, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1986.
Muşat, Mircea, Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, vol. II, parteaa II-a, noiembrie 1933-septembrie 1940, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
Niculae, Cornel-Dan, Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii,Editura Carpathia, Bucureşti, ediţia a III-a revăzută, 2007.
Nistor, Ioan Silviu, Românii în al Doilea Război Mondial, EdituraMesagerul, Cluj-Napoca, 1996.
Nistor, Ion I., Recuperarea Cadrilaterului, în „Dosarele istoriei”, an. VII,nr. 1 (65), 2002.
Otu, Petre, Cum am pierdut Cadrilaterul ?, în „Dosarele istoriei”, an. VII,nr. 1 (65), 2002.
Otu, Petre, Gh. I. Brătianu şi exigenţele situaţiei geopolitice a României, în „Dosarele istoriei“, An V, nr. 6 (46), 2000.
Petric, Aron (şi colaboratori), Istoria României între anii 1918-1981,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
Pop Valeriu, Amintiri politice. 1936-1944 , Editura Vestala, 1999.
Popescu, Alexandru, Republică sovietică, doar un zvon?, în „Magazinistoric“, Anul XXXI, nr. 12 (369) decembrie 1997.
Porter, Ivor, Operaţiunea Autonomous, Editura Humanitas, Bucureşti,1991.
Preda-Mătăsaru, Aurel, Tratat de relaţii internaţionale moderne şicontemporane (1648-1947), Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
Puşcaş, Vasile, Speranţă şi disperare. Negocieri Româno-Aliate 1943-1944, Editura Litera, Bucureşti, 1995.
Roosevelt, Eliott, Mon Pere m-a dit, Flammarion, Paris, 1947.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 338/365
338
Samuilă, S., D. C. Georgescu, Populaţia României , Imprimeria Naţională,Bucureşti, 1937 şi „Anuarul Statistic al României”, 1937 şi1938.
Scurtu, Ioan, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Editura Paideia, Bucureşti, 1999.
Scurtu, Ioan, Gheorghe Z. Ionescu, Eufrosina Popescu, Doina Smârcea,Istoria României între anii 1918-1944. Culegere dedocumente, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1982.
Soulet, Jean-Francois, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
Southwell, David, Sean Twist, Teoria conspiraţiei. Dosare secrete,Editura RAO, Bucureşti, 2007.
Suciu, Mircea, Procesul de reabilitare a lui Corneliu Zelea Codreanu (28noiembrie 1940), în „Dosarele istoriei”, nr. 11 (111)/2005.
Şandru, Vasile, Cum au devenit socialiste ţările din Europa Centrală şi deEst, în „Magazin istoric“, Anul XXXIII, Serie nouă, nr. 4(385) aprilie 1999.
Şişcanu, Ion, Raptul Basarabiei 1940, Editura Universitas, Chişinău,1992.
Tejchman, Miroslav, Eduard Beneş şi opoziţia română (1941-1944), în„Magazin istoric”, Anul XXXIV, Serie nouă, nr. 3 (396),martie 2000.
Toynbee, Arnold, Survey of International Affairs, 1939-1946, OxfordUniversity Press, 1955.
Traşcă, Ottmar, Ana-Maria Stan, Guvernarea antonesciano-legionară(septembrie 1940-ianuarie 1941), în „Dosarele istoriei”, AnVII, nr. 6 (70), 2002.
Troncotă, Cristian, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete româneşti,Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1994.
Troncotă, Cristian, Radu Dinulescu: amintiri de la Secţia II, în „Magazinistoric”, Anul XXXIV, serie nouă, nr. 11 (404), noiembrie2000.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 339/365
339
Troncotă, Cristian, România şi frontul secret, Editura Elion, Bucureşti,2008.
Ţurlea, Petre, Antonescu şi Transilvania răpită, în „Dosarele istoriei”, An
VII, nr. 6 (70), 2002.U.R.S.S. şi problema germană. 1941-1949. Documente din Arhiva de
politică externă a Federaţiei Ruse, ediţie pregătită deDepartamentul istorico-documentar al M.A.E. al Rusiei, cuparticiparea Centrului de studiere a istoriei contemporanedin Potsdam, Moscova şi Potsdam, 1996.
Ureche, Marian, Aurel Rogojan, Servicii secrete străine. Retrospectivă şiactualitate. Interferenţe în spaţiul românesc, vol. I, EdituraPaco, Bucureşti, 2000.
Vesa, Vasile, Istorie universală contemporană, Cluj, Facultatea de Istorie-filozofie, Uz intern, 1978.
Vianu, Alexandru, Constantin Buşe, Z. Zamfir, Gheorghe Bădescu, Relaţiiinternaţionale în acte şi documente, vol. II (1939-1945),Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
Watts, Larry L., Fereşte-mă, doamne, de prieteni... Războiul clandestin al
Blocului Sovietic cu România, Editura RAO, Bucureşti,2011.
Zbuchea, Gheorghe, Cadrilater = Dobrogea de Sud, în „Dosarele istoriei”,an. VII, nr. 1 (65), 2002.
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 340/365
340
Lista abrevierilor
C.E.K.A. Comisia Extraordinară pentru Combaterea
Contrarevoluţiei şi Sabotajului C.I.A. Agenţia Centrală de Informaţii a S.U.A. F.R.U.S. Foreign Relations of the United States – culegere de
documente diplomatice I.N.U. Departamentul de informaţii externe al N.K.V.D. N.K.V.D. Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne
O.N.U. Organizaţia Naţiunilor Unite O.S.S. Office of Strategic Services, agenţie de informaţii a
S.U.A., creată în timpul celui de-al Doilea Război
MondialP.C.d.R Partidul Comunist din România P.C.R. Partidul Comunist Român R.R. Războiul Rece S.O.E. Special Operations Executive S.S. Schutzstaffel, detaşamentul de pază al partidului
nazist, care a ajuns să joace şi rol politic.
S.U.A. Statele Unite ale Americii U.R.S.S. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 341/365
341
Indice de nume
Alanbrooke, Lord (feldmareşal al Marii Britanii, şeful statului major imperial): 271,284
Alexandrovski (ministru sovietic la Praga): 117
Alexander Harold Rupert Leofric George (feldmareşal al Marii Britanii): 284
Alexandru I (rege al Iugoslaviei): 121
Alexianu Gheorghe („George”, guvernator al Transnistriei): 329
Angelescu Constantin (prim ministru al României): 143
Antonescu Ion (conducător al României): 9, 40, 83, 108, 124, 129, 138, 145, 146,160, 161, 174, 177, 178, 179, 180, 186, 193, 194, 195, 196, 197, 198, 199, 200,201, 202, 203, 204, 206, 207, 209, 210, 211, 212, 213, 214, 225, 226, 227, 228,229, 230, 231, 232, 234, 235, 236, 242, 243, 245, 246, 247, 250, 252, 253, 254,255, 256, 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264, 265, 266, 267, 268, 306, 314,324, 325, 326, 329
Antonescu Mihai („Ică”, vicepremier şi ministru de Externe): 198, 225, 227, 228,232, 2369, 242, 268, 306
Antonescu Victor (ministru de Externe al României): 108
Antonov Alexei (general de armată al U.R.S.S.): 285
Argeşanu Gheorghe (general şi prim ministru al României): 191
Argetoianu Constantin (prim ministru al României): 155
Arnold A. C. (general britanic, ataşatul militar al Marii Britanii în Turcia): 243, 271
Arnold Henry (general al S.U.A.): 314
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 342/365
342
Aroneanu Herman (medic, militant comunist evreu din România): 96
Attlee Clement Richard Earl (prim-ministru al Marii Britanii): 293
Averescu Alexandru (mareşal şi prim-ministru român): 63, 74
Badoglio Pietro (mareşal italian): 268
Bagdasar Florica (medic de origine aromână, ministru al Sănătăţii dinRomânia): 321
Balfour Arthur James (prim ministru al Marii Britanii): 23
Ballif Ernest (general evreu din România şi consilier regal): 143, 155
Bárdossy László (ambasador al Ungariei în România): 144, 166, 169
Baruch Bernard (bancher evreu din S.U.A.): 22, 90, 367
Bartha Ignac (deputat în Parlamentul Ungariei): 230
Barthou Jean Louis (ministru de Externe al Franţei): 95, 121
Bălan (inginer, nepot al lui Iuliu Maniu): 245
Beck Jósef (colonel şi ministru de Externe al Poloniei): 129
Benes Edouard (preşedinte al Cehoslovaciei): 69, 125, 236, 240
Berindei Dan (istoric, academician român): 327
Berthelot Henri Mathias (general francez): 40
Beza George (diplomat român în Turcia şi în Egipt): 237, 245
Bianu Cornel (diplomat român): 237
Bibescu Gheorghe (domnitor al Ţării Româneşti): 29
Bidault Georges (om politic, prim ministru al Franţei): 293, 320
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 343/365
343
Bodnăraş Emil (om politic comunist român, ministru al Apărării): 306, 307, 314
Bohlen Charles (ambasador al S.U.A. în Filipine, în Franţa şi în U.R.S.S.): 275,
289Bossy Raoul (diplomat român): 173, 238
Brănişteanu Ştefan (nume real Braunstein, mason evreu): 50
Brătianu Constantin („Dinu”, preşedinte al P.N.L.): 26, 34, 35, 36, 180, 184, 196,204, 207, 226, 231, 236, 239
Brătianu Ion I.C. („Ionel”, prim ministru liberal al României): 34, 36, 49, 63, 354
Brătianu Gheorghe I. (om politic român): 109, 228
Brejnev Leonid Ilici (mareşal şi conducător al U.R.S.S.): 276, 279
Briand Aristide (prim-ministru al Franţei): 30, 70, 71
Buckminster Fuller Richard (teoretician al sistemului capitalist şi viitorolog dinS.U.A.): 304
Bullitt William (diplomat al S.U.A.): 56
Buzatu Gheorghe (istoric român): 43, 142, 158, 169, 197, 199
Cadogan Alexander (diplomat al Marii Britanii): 141, 293
Carol I (rege al României): 132, 137, 139, 156, 181
Carol al II-lea (prinţ român şi rege al României): 49, 107, 108, 118, 119, 120,121, 132, 134, 136, 137, 139, 146, 147, 148, 154, 157, 162, 175, 177, 179, 180,181, 182, 183, 184, 187, 191, 195, 196, 233, 323
Carol de Habsburg (împărat al Austro-Ungariei): 30, 31
Călinescu Armand (prim ministru): 138, 139, 142, 168, 169, 185
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 344/365
344
Ceauşescu Nicolae (preşedinte al României): 74, 85, 135, 140, 328
Chamberlain Austen (ministru de Externe al Marii Britanii): 69
Chamberlain Neville (prim ministru al Marii Britanii): 113, 114, 116, 126
Chastelaine Gardyne de (spion britanic în România): 234, 261
Churchill Winston (prim ministru al Marii Britanii): 215, 234, 246, 258, 265, 267,269, 270, 272, 273, 274, 275, 277, 278, 280, 281, 282, 283, 284, 285, 286, 287,288, 289, 290, 291, 292, 296, 297, 298, 299, 300, 301, 303, 314
Ciang Kai-Şi (preşedinte al Taiwan-ului): 67, 273, 274
Ciano Galeazzo (ministru de Externe al Italiei): 170, 171, 173, 200
Cicerin Gheorghi Vasilievici (diplomat rus, ulterior sovietic, comisar pentruAfaceri externe al U.R.S.S.): 43, 59, 60
Ciobanu Ştefan (istoric şi om politic român, consilier regal): 156, 228
Ciuntu Eduard (ambasador al României în U.R.S.S.): 237
Clark-Kerr Archibald (lord, ambasador al Marii Britanii în U.R.S.S.): 275, 299,305
Clemenceau George (prim ministru al Franţei): 17, 22, 35
Clinton William Jefferson “Bill” (preşedinte al S.U.A.):
Coandă Constantin (general şi prim ministru): 82
Codreanu Corneliu Zelea (creatorul şi comandantul Mişcării Legionare): 120,121, 133, 134, 135, 137, 138, 139, 180, 185
Connolly A.T. (preşedintele Comisiei Senatului S.U.A. pentru politicăexternă): 293
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 345/365
345
Constantinescu Alexandru („Alecu”, activist socialist, ulterior comunist,român): 40
Constantiniu Florin (istoric român): 253Coposu Corneliu (om politic român): 211, 212, 236, 237, 238, 245
Corbin Charles (ambasador al Franţei în Marea Britanie): 141
Cornea Vasile (avocat român şi diplomat la Londra): 237
Coroamă Dumitru (general român): 181
Coste Brutus (diplomat român la Lisabona): 237
Cranborn Richard (diplomat britanic): 293
Cretzianu Alexandru (ambasador al României în Turcia): 235, 236, 241
Cristescu Eugen (şeful Serviciului Siguranţei Interne): 185, 186, 246
Cristescu Gheorghe („Plăpumarul”, conducător comunist român): 85
Cristu Ion (şeful Secţiei economice a Ministerului Afacerilor Străine dinRomânia): 237
Csáky István (ministru de Externe al Ungariei): 144, 166, 169
Cunningham Andrew (amiral al Marii Britanii): 275, 284
Cuza Alexandru C. (profesor universitar şi prim ministru): 133
Daladier Édouard (prim ministru al Franţei): 118
Dall Curtis (ginerele preşedintelui S.U.A., F.D. Roosevelt): 90
Danieluk Alexandru (militant comunist internaţionalist evreu): 85
Davidescu Gheorghe (ambasador al României în U.R.S.S.): 152, 153
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 346/365
346
Davilla Carol (diplomat român de origine evreiască, ambasador al României în S.U.A.): 237
Dămăceanu Dumitru (general român): 231Deane John (general al S.U.A.): 275, 283
Dekanozov Vladimir G. (ofiţer de informaţii şi diplomat sovietic, şef al I.N.U.,ulterior adjunct al comisarului pentru Afaceri externe): 216
Delletant Denis (istoric britanic): 233
Demetriu Radu (episcop de Oradea Mare): 83, 84
Denikin Anton Ivanovici (general rus „alb”): 56
Diamandy Constantin (ambasador al României în Rusia Sovietică): 42
Dianu Nicolae (ambasador al României în U.R.S.S. şi în Olanda): 237
Dinulescu Radu (colonel român de informaţii militare): 262, 263
Dissescu Ion (activist bolşevic): 40
Dobrogeanu-Gherea Alexandru (activist socialist): 80
Döring (maior german, şeful Abwehr din România): 193
Dragomir Silviu (istoric şi om politic român, consilier regal): 156, 228
Dubcek Alexander (om politic slovac, preşedinte al Cehoslovaciei): 74
Duca Ion Gh. (om politic român, prim ministru al României): 135, 136, 137
Duca George I. (diplomat român la Stockholm): 240
Dulles Allen (ofiţer de informaţii ale S.U.A., director al C.I.A.): 238
Dumitrescu Petre (general român): 213
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 347/365
347
Dumitrescu Vladimir (istoric român): 228
Eden Anthony (ministru de Externe al Marii Britanii): 215, 217, 241, 280, 284,
293Eisenhower Dwight (general al S.U.A.): 270, 294
Elena a României (regină-mamă): 237
Engels Friedrich (evreu din Germania, ideolog al comunismului): 54, 77
Fabricius Wilhelm (ministru plenipotenţiar al Germaniei în România): 144, 169,
180, 192
Faysal (emir, primul preşedinte al Irakului): 53, 76
Fedicikin Dmitri (colonel, rezident N.K.V.D. în România): 92
Feldmman Saul (mason evreu din România): 50
Ferdinand I (rege al României): 139, 140, 155, 186
Filipescu Leonte (militant comunist român): 82
Fletcher-Prouty L. (colonel din S.U.A., defector şi memorialist): 304
Foch Ferdinand (mareşal al Franţei): 16
Franasovici Richard (diplomat şi om politic român de origine austriacă, ministru şi
ambasador): 238, 321
Frunze Mihail V. (general sovietic de etnie română, ministru al Armatei Roşii): 86
Gaddafi Muamar al (colonel şi om politic, preşedinte al Libiei): 328
Gafencu Grigore (ministru de Externe al României): 127, 141, 142, 143, 144,145, 146, 147, 148, 169, 197, 237, 238
Garaudy Roger (sociolog şi scriitor francez): 8, 317, 318
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 348/365
348
Gaulle Charles de (general şi om politic francez, preşedinte al Franţei): 273, 282,285, 289, 293, 298
Genscher Hans Dietrich (ministru de Externe al Germaniei): 75Georgescu Rică (indicativ “Jockey”, agent român în slujba Marii Britanii): 234,235
Georgescu Teohari (ministru de Interne al României): 314
Gerstenberg Alfred (general de aviaţie german): 267
Ghandi Mahatma (filozof indian, lider al mişcării naţionale indiene): 130
Gheorghian Gheorghe (mason armean din România): 50
Gheorghiu Bujor Mihail (activist socialist, ulterior comunist, român): 40
Gheorghiu Dej Gheorghe (om politic comunist român): 314, 321
Gheorghiu Spiridon („Spirea”, senator român, preşedintele Sfatului negustorilordin România): 83
Gherghel Arpad A. (comandor român, adjutant regal): 237
Ghica Iorgu (funcţionar regal român): 237
Ghika Alexandru (prinţ român, şeful Poliţiei Bucureşti): 193, 237
Gigurtu Ion (industriaş şi prim ministru): 146, 154, 179, 183
Giurescu Constantin C. (istoric român): 228
Goldberger Miklos (comunist evreu din România): 80
Goldstein Max (terorist evreu din România): 83
Gorbaciov Mihail (preşedinte al Uniunii Sovietice): 81
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 349/365
349
Gorki Maxim (scriitor rus): 80, 84
Goss N.S. (colonel american cu misiuni informative şi diplomatice): 240
Göring Hermann (mareşal şi om politic german): 173
Grand Laurence (ofiţer britanic de informaţii): 233
Grecianu Dimitrie (om politic român, ministru): 83
Gromîko Andrei Andreevici (diplomat sovietic de etnie rusă, ministru de Externeal U.R.S.S.): 283, 285
Groza Petru (prim ministru al României): 239, 291
Guiness Walter E. (Lord Moyne, ambasador britanic la Cairo): 241
Gunther Frank Mott (ambasador al S.U.A. în România): 234
Gusev F. T. (ambasador al U.R.S.S. în Marea Britanie): 285
Halifax (Lord al Marii Britanii, numele Edward Frederick Lindley Wood, diplomatşi om politic): 129, 141, 293
Hanak Miroslav (ataşat economic cehoslovac al firmei Skoda în România): 237
Harriman Averell (ambasador al S.U.A. în Marea Britanie şi U.R.S.S.): 271, 275,283, 288
Hastings Ismay (general britanic): 271, 275, 284
Hauffe Arthur (general german): 214
Hess Rudolf (om politic naţional-socialist german): 315
Hitler Adolf (conducător al Germaniei): 58, 93, 96, 97, 98, 99, 100, 104, 113, 115,118, 120, 121, 125, 130, 133, 135, 137, 139, 142, 154, 161, 162, 166, 173, 175,176, 183, 191, 192, 193, 194, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 209, 210, 211, 220,222, 229, 230, 241, 242, 259, 264, 265, 266, 286, 304, 312, 315, 324
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 350/365
350
Hoare Reginald (ambasador al Marii Britanii în România): 142
Hollingworth Clare (agent britanic în România): 233
Holostenko Vitali (militant comunist internaţionalist evreu): 85
Hoover Herbert (om politic american, preşedinte al S.U.A.): 26
Hopkins Harry (diplomat american, consilier al preşedintelui S.U.A.): 271, 275,285, 287, 291, 299
Horthy Miklos (regent al Ungariei): 29, 30, 31, 171, 230, 312, 313
House Edward Mandel (colonel şi consilier evreu al preşedintelui S.U.A.): 22, 62,246, 247
Hruşciov Nikita Sergheevici (conducător al U.R.S.S.): 322
Hudeakov N. (mareşal de aviaţie al U.R.S.S.): 285
Hull Cordell (secretar de stat al S.U.A.): 258, 271, 293
Humulescu Hugo (mason evreu din România): 50
Hussein de Hedjaz (emir): 53, 76
Huston Cloyce Kenneth (diplomat american în cadrul Departamentului de Stat,Secţia pentru probleme sud-europene): 256, 257
Iagoda Genrich Grigorevici (numele adevărat Enon Herşevici Iehuda, activistbolşevic evreu din U.R.S.S., preşedinte al N.K.V.D.): 62, 63, 90
Iamandi Victor (om politic român, consilier regal): 156
Ilcuş Ioan (general român): 155
Iliescu Ion (preşedinte al României): 212
Inculeţ Ion (ministru de Interne al României): 108
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 351/365
351
Ioanniţiu Mircea (funcţionar regal, secretar al Casei Regale): 237, 246
Ionescu Emilian (colonel român, adjutant regal): 237
Ionescu „Take” Dumitru (politician român, prim-ministru): 33, 73
Ionescu-Bălăceanu Gheorghe (funcţionar al Curţii Regale): 237
Iorga Nicolae (savant şi om politic român, prim ministru): 138, 155, 156, 191
Irving David John Cawdell (scriitor britanic): 8, 318
Iudenici Nikolai (general rus „alb”): 56
Jackson Robert H. (procuror general al S.U.A.): 315
John Dill (general): 271
Jukov Gheorghi (mareşal sovietic de etnie rusă): 161, 212
Kaftaradze Sergey (prenumele georgian Sergo, diplomat sovietic de etnie
georgiană, ambasador al U.R.S.S. în România): 314
Kalinin Mihail Ivanovici (preşedinte al Sovietului Suprem al URSS): 77
Kamenev Lev Borisovici (Rozenfeld, conducător bolşevic evreu din U.R.S.S.): 77
Kameneva Olga (soţia lui Kamenev şi soră a lui Troţki): 61
Kellogg Frank Billings (secretar de stat al S.U.A.): 71
Kemal Mustafa („Atatürk”, general turc, preşedinte al Turciei): 52, 53, 57
Kennedy Joseph P. (ambasador al S.U.A. în Marea Britanie): 90, 118, 119, 141
Kerenski Alexander Fiodorovici (nume real Aron Kurbis, prim ministru evreu alRusiei Sovietice): 25
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 352/365
352
Killinger Manfred von (diplomat german, ambasador al Germaniei în România):242, 267, 268
King Ernest J. (amiral al S.U.A., comandantul flotei Atlanticului): 271, 283Kiriţescu Constantin (istoric român): 26
Kleist Paul Ludwig Ewald von (general german): 208
Kohl Helmuth (om politic german, cancelar al Germaniei): 75
Kolarov Vasil (activist bolşevic bulgar, conducător al Internaţionalei a III-a,
preşedinte interimar şi prim ministru al Bulgariei): 86
Kolceak Aleksandr (general rus „alb”): 56, 57
Kollontay Alexandra (diplomat sovietic de origine evreiască, ambasador alU.R.S.S. în Suedia): 240
Komorowski Bor (general polonez): 265
Kopecky Jaroslav (reprezentant al guvernului cehoslovac în exil): 238
Koros Sandor (comunist evreu din România): 80
Köblös Elek (militant comunist internaţionalist evreu): 85
Kroz Karl (comunist evreu din România): 80
Kucera Vladimir (diplomat cehoslovac): 237
Kulaszka Barbara (avocat canadian): 316
Kun Bella (conducător comunist al Ungariei): 29, 30, 171
Kurciatov Igor (savant sovietic, şeful colectivului de savanţi care a construitbomba atomică a U.R.S.S.): 301, 302
Kuzneţov Nikolai Gherasimovici (amiral al U.R.S.S.): 285
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 353/365
353
Lash Joseph (activist comunist în S.U.A., agent al U.R.S.S.): 62
Lavrentiev Anatoli Iosifovici (ambasador al U.R.S.S. în România): 160
Lazăr Aaron (comunist evreu din România): 80
Lazăr Constantin Petre (general român, adjutant regal): 237
Leahy William D. (amiral al S.U.A., şeful Statului Major al ComandamentuluiSuprem al Armatei şi Marinei): 244, 258, 283
Lenin Vladimir Ilici (Ulianov, conducător evreu al Rusiei Sovietice): 34, 41, 42,
54, 56, 57, 58, 59, 61, 77, 78, 79, 80, 85, 145
Leon Gheorghe N. (ministru al Economiei României): 184
Leuchter Fred (inginer-arhitect, expert din S.U.A.): 316
Liebknecht Karl (conducător comunist evreu din Germania): 88
Liechtblau Leon (terorist evreu din România): 83
Litvinov Maxim M. (ministru de Externe al U.R.S.S., de etnie evreu): 103, 107,143, 292
Lloyd George David (premier evreu al Marii Britanii): 17, 22, 56, 64
Luca Vasile (nume real Luka Laszlo, activist comunist evreu-maghiar dinRomânia, ministru de Finanţe): 314
Ludendorff Erich (general german): 30
Lupescu Elena (Grünberg; evreică, amantă şi soţie a regelui Carol al II-lea): 49,157, 181, 182
Luxemburg Rosa (conducătoare comunistă evreică din Germania): 88
Lvov Georgy (prinţ şi prim-ministru al Rusiei): 24
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 354/365
354
Madgearu Virgil (profesor universitar, economist şi om politic): 191
Mahomed (întemeietor al religiei mahomedane): 53
Maiski Ivan Mihailovici (ambasador al U.R.S.S. la Londra): 141, 217, 285, 288
Malaxa Nicolae (industriaş român de origine aromână): 137, 184
Malinovski Rodion Iakovlevici (mareşal al U.R.S.S., ministru al Apărării): 311
Manciu Constantin (prefect al Poliţiei din Iaşi): 134
Maniu Iuliu (om politic român, prim-ministru al României): 48, 49, 173, 178, 180,184, 196, 203, 206, 211, 225, 226, 231, 233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240,241, 242, 245, 247, 248, 250, 252, 253, 254, 255, 258, 261, 263, 268, 307, 325
Manoilescu Mihail (diplomat român, ministru de Externe): 169, 170, 171, 172,173, 198
Mao Tzedun (om politic chinez, conducător al Chinei): 274
Marin Vasile (luptător legionar în Spania): 137
Marinescu Gavrilă („Gabi”, şef al Poliţiei Bucureşti): 191, 192
Marshall George (şef al Statului major al Armelor Unificate S.U.A., secretar destat): 271, 272, 283
Martel Giffard Le Quesne (general britanic, lord): 275
Marx Karl (ideolog evreu al comunismului): 177
Masterson Edward („Ted”, colonel al serviciului secret al Marii Britanii, şefulS.O.E. pentru sud-estul Europei): 235
Masterson Thomas („Tom”, general britanic de informaţii): 241
Matsouka Yosuke (ministru de Externe al Japoniei): 197
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 355/365
355
Maurer Ion Gheorghe (om politic, prim ministru al României): 321
May Ling (soţia preşedintelui Ciang Kai-Şi): 274
McFadden Louis (membru al Congresului S.U.A.): 89
McMillan Harold (om politic britanic, ministru şi prim-ministru): 270
McWeagh Lincoln (ambasadorul S.U.A. la Cairo): 241, 252, 256
Meciar Vladimir (om politic slovac, prim ministru al Slovaciei): 75
Mehmed al VI-lea: 52
Mihai I (rege al României): 181, 192, 203, 237, 247, 306, 308, 309, 312
Mihail Gheorghe (general român): 40
Mihailovici Draja („Dragan”, general sârb din Bosnia): 206, 208
Mihăilescu Vintilă (istoric român): 228
Millerand Alexandre (prim ministru al Franţei): 29
Miloşevici Slobodan (preşedinte al Iugoslaviei şi al Serbiei): 328
Minea Ion (istoric român): 228
Mircea cel Bătrân: 175
Mironescu Gheorghe Gh. (consilier regal şi prim ministru): 143
Mironovici Ivan (activist comunist evreu din România): 80
Mocsonyi-Styrcea Ionel (baron, mareşal al Curţii Regale): 237, 246
Moisescu Sorin (procuror general al României): 325
Moyne (lord): 261
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 356/365
356
Molotov Viaceslav (Scriabin, ministru de Externe şi prim-ministru al UniuniiSovietice): 128, 144, 146, 148, 149, 150, 151, 152, 153, 156, 160, 172, 175, 187,225, 239, 241, 258, 276, 280, 283, 285, 288, 293, 299, 300, 301, 305, 308, 310,
313
Monroe James (preşedinte al S.U.A.): 21
Morgenthau Henry (ministru de Finanţe al S.U.A., evreu): 296
Moruzov Mihail (şeful Serviciului Siguranţei Interne a României): 191
Mountbatten Louis Earl (general şi om politic britanic, lord, comandantul forţeloraeronavale combinate, vice-rege al Indiei): 270, 276
Murphy Robert Daniel (diplomat al S.U.A., ambasador şi director de divizie înDepartamentul de Stat): 270
Mussolini Benito (conducător al Italiei): 51, 76, 100, 104, 113, 118, 134, 142,170, 173, 200, 201, 202, 232, 243
Naghi Ferenc (om politic, prim ministru al Ungariei): 313
Napoleon (împărat al Franţei): 173, 301
Năstase Adrian (om politic, prim ministru al României): 329
Negru Mihail (Zussman Mihai; mason evreu din România): 49
Nehuta Alfred (mason evreu din România): 50
Neniţescu Ştefan (diplomat român la Londra): 237
Neurath Konstantin Baron von (ministru de Externe al Germaniei): 105
Nicolae al II-lea (ţar al Rusiei): 61, 78
Nicolau A (activist comunist evreu din România): 80
Niculescu-Buzeşti Grigore (ministru de Externe): 198, 237, 247, 312
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 357/365
357
Nikolski Alexandru (Grünberg Bruno; şef evreu al Securităţii): 85
Nifon (episcop ortodox de Bucureşti): 83
Nistor Ioan (istoric român): 228
Novikov Nicolai Vasilievski (diplomat sovietic, ambasador al U.R.S.S. înEgipt): 241
Oprescu George (istoric român de artă): 238
Orlando Emanuele (prim ministru al Italiei): 22
Osias Saul (terorist evreu): 83
Pacepa Mihai Ion (defector din Securitate, de etnie rutean): 212
Paleologu Alexandru (boier român): 29
Paléologue Maurice (diplomat al Franţei de etnie română): 29
Pangal Jean (mason evreu din România): 26
Papacostea Victor (istoric român): 228
Paucher Alfred (mason evreu): 50
Pauker Ana (Rabinsohn Hanna; conducătoare evreică a Partidului Comunist dinRomânia): 85, 314
Pauker Marcel (activist bolşevic internaţionalist evreu): 85
Paul (prinţ de Iugoslavia): 205
Pauley Edwin (om de afaceri din S.U.A.): 303
Pavel Pavel (diplomat român): 237
Pavlov (traducător sovietic de limbă engleză): 289
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 358/365
358
Pătrăşcanu Elena (nume real Hertha Schwamen): 307
Pătrăşcanu Lucreţiu (om politic comunist român): 307, 308, 321
Pâcleşanu Zenovie (istoric român): 228
Petrescu-Comnen Nicolae (ministru de Externe al României): 116, 143
Petrovicescu Constantin (general, jurist şi ministru): 193
Petru I (rege al Iugoslaviei): 51
Petru II (rege al Iugoslaviei): 205, 208
Pilsudski Józef (mareşal, preşedinte al Poloniei): 63
Pintilie Gheorghe (pe numele adevărat Timofei Bodnarenko, zis „Pantiuşa”,torţionar evreu din România, şeful Securităţii): 307
Pitulescu (ofiţer român de informaţii): 137
Pius XII (papă de la Roma): 287
Pohl Oswald (funcţionar superior naţional-socialist german): 316
Pop Traian (om politic român, consilier regal): 156
Pop Valeriu (diplomat şi om politic român): 179, 180, 181, 199
Popovici (inginer): 245
Portal Charles (mareşal britanic al aerului, lord): 271, 275, 284
Postmantir Iosif (mason evreu din România): 50
Potemkin Vladimir (diplomat sovietic): 127
Pound Dudley (amiral britanic, şeful statului major naval): 271
Prezan Constantin (mareşal al României): 40
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 359/365
359
Radici Stjepan (lider al Partidului Ţărănesc din Croaţia): 51
Rakovski Cristian (activist bolşevic internaţionalist bulgar): 40
Ralea Mihail (om politic şi diplomat român): 239, 321
Ran Kenneth du (secretar personal evreu al consilierului preşedintelui S.U.A.Edward Mandell House): 62
Raţiu Ion (om politic român): 237
Răceanu Mircea (defector evreu din Securitatea României): 212
Rădăceanu Lothar (nume real Lothar Wuertzel, om politic social-democrat,ulterior comunist, de origine şvab, din România): 321
Rădulescu-Pogoneanu Victor (director adjunct al Cifrului): 235
Reitlinger Gerald (istoric din Germania): 317
Ribbentrop Joachim von (ministru de Externe al Germaniei): 126, 128, 130, 150,170, 171, 187, 188, 198, 201, 242
Rioşeanu Alexandru (subsecretar de stat la Interne): 193
Rochal Simion Grigorovici (activist bolşevic evreu): 40, 42
Rockefeller John D. (bancher american): 90
Roosevelt Eleonor (soţia preşedintelui S.U.A.): 62
Roosevelt Elliot (fiul preşedintelui Roosevelt): 275
Roosevelt Francis Delano (preşedinte al S.U.A.): 9, 62, 90, 93, 223, 242, 267,270, 271, 272, 273, 274, 275, 276, 277, 278, 279, 280, 281, 282, 283, 284, 285,286, 287, 288, 289, 290, 291, 292, 294, 296, 297
Rothschild Jeroboam (bancher evreu, nume de împrumut, Mandel Georges): 22
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 360/365
360
Rozvani E. (activist comunist evreu din România): 80
Rudenko Roman (general de justiţie militară, procuror general al U.R.S.S.): 317
Rudolph Tjudar (traducător şi cercetător din Germania): 316
Russel David (ofiţer al serviciului secret britanic): 235
Rydz-Smigly Edward (mareşal polonez): 129
Saddam Hussein (om politic, preşedinte al Irakului): 328
Saharovski Aleksandr (consilier sovietic în România): 92
Salzmann Leo (mason evreu): 50
Sarantopoulos Dimitrie (spion şi asasin grec): 193
Sassoon Philip (consilier al premierului Marii Britanii): 22
Saud Abdul Aziz Ibn (suveranul Nejdului, conducătorul familiei haşemite): 76
Sănătescu Constantin (general şi om politic român, consilier regal, prim ministrual României): 240, 307, 308
Scerbacev Dimitri Grigorovici (general rus): 39, 40, 56
Schmidt Andreas (politician sas, şeful Grupului Etnic German din România): 264
Schonfeld (diplomat american): 314
Schulenburg Friedrich Werner von (diplomat german, ambasador al Germaniei în U.R.S.S.): 128, 149, 151, 187
Selod D.S. (consilier al Ambasadei S.U.A. în Egipt): 241
Seton-Watson R.W (istoric din S.U.A.): 27, 233
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 361/365
361
Sima Horia (şeful Gărzii de Fier şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri): 180,182, 184, 185, 189, 190, 191, 193, 194, 196
Simovici Duşan (general şi om politic, prim-ministru al Iugoslaviei): 206Smochină Nichita (istoric român): 228
Solacolu Gheorghe (mason grec): 50
Solacolu T. (ataşat de presă al Legaţiei României din Berna): 239
Spellman Francis Joseph (cardinal şi arhiepiscop al Bisericii catolice
din S.U.A.): 284
Stadler: 266
Stalin Iosif Visarionovici (activist bolşevic, secretar general al P.C. al U.R.S.S.):287, 288, 289, 290, 291, 293, 297, 299, 300, 301, 303, 306, 312, 313, 328
Stassen H. (guvernator al statului Minnesotta): 293
Steel Christopher E. (consilier al Ambasadei Marii Britanii în Egipt): 241
Sternberg Heinrich (comunist evreu din România): 80
Stettinius Edward (diplomat american, subsecretar de stat al S.U.A.): 244, 280,283, 293
Stimson Henry (om politic, secretar de stat pentru Război al S.U.A.): 296
Stoilov Simion (mathematician şi diplomat de etnie sârbă şi română, ambasadoral României în Bulgaria): 321
Stone Oliver (regizor din S.U.A.): 304
Streicher Julius (om politic naţional-socialist german): 316
Stresemann Gustav (diplomat german, cancelar al Germaniei): 66, 70
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 362/365
362
Sturza Mihail (prinţ şi ministru de Externe): 185, 193, 198
Sumner Welles (subsecretar de stat al S.U.A.): 217
Sun Yat-sen (om politic din China): 67
Suvorov Viktor (numele adevărat Vladimir Bogdanovici Rezun, agent K.G.B.,defector şi memorialist): 161, 212
Sverdlov Jacob (prenumele evreieşti reale Iankel Movşevici, activist bolşevic,primul şef al guvernului sovietic): 77
Szombathelyi Vitéz Ferenc (general, şef al statului major ungar): 227
Şandru Vasile (istoric român): 313
Şeinescu (diplomat român la Stockholm): 238, 266
Şkvarţev A.A. (ambasador sovietic în Germania): 188
Ştefanov Boris (militant comunist evreu-bulgar în România): 80, 85
Şteflea Ilie (general român, şef al Marelui Stat Major): 213
Ştirbey Barbu (prinţ şi om politic român): 241, 247, 248, 251, 252, 253, 254, 255,256, 258, 261
Tanriover Hamdullah Suphi (ministru plenipotenţiar al Turciei la Bucureşti): 241
Tătărescu Gheorghe (prim ministru al României): 241, 247, 248, 251, 252, 253,254, 255, 256, 261, 321
Teleki Pál (prim-ministru al Ungariei): 199, 201
Tellini Enrico (general italian): 32
Teodorescu Traian (colonel, ataşat militar în Turcia): 236, 243, 265
Tilea Viorel Virgil (ambasador al României la Londra): 141, 142, 237
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 363/365
363
Tippelskirch Kurt Oskar Heinrich Ludwig Wilhelm von (general de informaţii,consilier al Ambasadei Germaniei la Moscova): 189
Tito Iosif Broz (preşedinte al Iugoslaviei): 74, 206, 208, 260, 298Titulescu Nicolae (ministru de Externe): 37, 73, 103, 106, 107, 108, 109, 110,115, 198
Thomson William Boyce (director al American International Corporation): 61
Tomskii (Efremov) Mihail Pavlovich (activist bolşevic rus): 77
Troţki Lev Davidovici (Leiba Bronstein, i se mai spunea Leon, om politic evreudin Rusia Sovietică): 24, 40, 54, 59, 61, 77, 78, 79, 91
Truman Harry (om politic, preşedinte al S.U.A.): 291, 294, 297, 300, 301, 302,303, 320
Ţenescu Florea (general român): 155, 159
Ţurcanu Nicolae (spion român în slujba Marii Britanii): 234
Udrischi Traian (comandor român, adjutant regal): 237
Urdăreanu Ernest (mareşal al Palatului Regal al României): 156, 182, 191
Vaida Voevod Alexandru (om politic român, prim ministru al României): 36, 42
Vandenberg A. (membru al Comisiei Senatului S.U.A. pentru politică
externă): 293
Vansittart Robert (diplomat britanic): 141
Vasilescu Dumitru (mason român): 50
Văcărescu Elena (scriitoare de etnie română): 321
Văitoianu Arthur (general şi prim-ministru al României): 143
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 364/365
8/12/2019 Istoria Relatiilor Internationale_eu 1919-1947
http://slidepdf.com/reader/full/istoria-relatiilor-internationaleeu-1919-1947 365/365
Winant Sarah (diplomat, fiica ambasadorului SUA la Londra): 276
Wise Stephen (rabin): 22
Wohlthat Helmut (om politic german): 121, 141
Wrangel Pyotr Nykolaievich (general rus „alb”): 56
Xeni Constantin (diplomat român la Berna): 237
Zinoviev Grigori (numele adevărat Ovsel Gershon Aronov IefseieviciRadomâsliski, cunoscut şi sub numele Hirsch Apfelbaum, conducător bolşevic
evreu): 60, 77, 79, 80
Zündel Ernst (scriitor american de origine germană): 316