Internet

Leonard Kleinrock, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a publicat, in anul 1961, o lucrare al

carei subiect se baza pe schimbul de informatii. Acest concept, esential

Internetului din ziua de astazi, consta in trimiterea “pachetelor” de date dintr-o anumita locatie in alta, in

functie de informatiile despre destinatie pe care le contineau

datele, informatii asemanatoare cu adresele scrise pe traditionalele

scrisori.J.C.R. Licklider, cercetator in

domeniul calculatoarelor, a fost primul care a descris, in anul 1962, o

retea globala de computere, asemanatoare Internetului. El a numit

conceptul, la acea data, “Reteaua Galactica”.

In anul 1965, Larry G. Roberts, om de stiinta, a creat primele retele de

calculatoare dezvoltate astfel incat sa functioneze la distante mari. El a

creat ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network) sub patronajul DARPA (Defense

Advanced Research Projects Agency)

cu scopul de a impartasi informatiile despre proiectele militare de

cercetare pentru aparare.In 1972-1973, Vint Cerf, informatician

si cercetator, si Bob Kahn, de asemenea informatician, au inventat protocolul TCP (Transmission Control

Protocol). Acest protocol controla transmisia de date si le muta pe noul Internet. In afara de TCP, cei doi nu s-au oprit aici si au dezvoltat protocolul

IP. Daca ar fi sa spunem ca doi oameni au “inventat Internetul”,

acestia ar fi Kahn si Cerf.Actualul director al Consortiului World

Wide Web, Tim Berners-Lee, programator englez, a inventat World Wide Web-ul in 1990

impreuna cu Robert Cailliau, de profesie inginer, in timp ce lucrau la CERN (Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara). Berners-Lee a dezvoltat atat primul web browser,

cat si limbajul HTML si protocolul HTTP folosit pentru solicitarea si transmiterea de pagini web intre

servere si browsere.Al Gore, politician american, nu a

inventat Internetul dar a avut o contributie masiva in dezvoltarea acestuia: a supravegheat criteriile legale guvernamentale din Statele

Unite care aveau legatura cu Internetul.

IstoricPunctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între

cele două mari puteri ale secolului al

XX-lea: Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice

Socialiste) lansează în spaţiul cosmic primul satelit artificial al Pământului

denumit Sputnik. Acest fapt a declanşat o îngrijorare deosebită în

Statele Unite ale Americii, astfel preşedintele Eisenhower înfiinţează o

agenţie specială subordonată Pentagonului: Advanced Research Projects Agency (www.darpa.mil).

Această agenţie a Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de ştiinţă, are o birocraţie

redusă, şi are ca misiune: „Menţinerea superiorităţii tehnologice a armatei

Statelor Unite şi prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securităţii naţionale prin sponsorizarea celor mai noi şi revoluţionare descoperiri

ştiinţifice şi prin investirea de fonduri

teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea ştiinţifică şi implementarea tehnologică militară

a acesteia.”În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi asociat cu inteligenţa artificială,

găseşte soluţia de a conecta mai multe terminale la un singur

calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multe

aplicaţii (programe de calculator) solicită acces concurenţial la o resursă

(fizică sau logică), prin care fiecărei aplicaţii i se alocă un anumit timp

pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universităţi se pune problema interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susţine o soluţie de

interconectare prin comutare de

pachete (packet switching) în modelul numit "client-server".

Astfel, pentru a transmite informaţia, aceasta este mărunţită în porţiuni

mici, denumite pachete. Ca şi la poşta clasică, fiecare pachet conţine

informaţii referitore la destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat

pe reţea. La destinaţie întreaga informaţie este reasamblată. Deşi

această metodă întâmpină rezistenţă din partea specialiştilor, în 1969 începe să funcţioneze reţeaua

"ARPANET" între 4 noduri: University of California din Los Angeles (UCLA),

University of California din Santa Ana, University of Utah şi Stanford

Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un

protocol care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf

şi Robert Kahn în 1970 şi care este şi acum baza Internetului. TCP/IP face

posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele

compatibile cu IBM sau şi Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înţeleagă" unele cu altele. În

acest fel, Internetul urma să devină cu adevărat independent de platforma

harware utilizată. Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de repede, la el

conectându-se din ce în ce mai multe calculatoare. În 1979 ARPA decide să separe reţeaua în două, una pentru lumea comercială şi universitară, şi

una militară. Cele două reţele puteau comunica în continuare, construindu-

se practic o inter-reţea (internet) denumită iniţial DARPA Internet şi consacrată ulterior sub denumirea Internet. Numeroşi cercetători din

domeniul academic şi militar si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării unor programe de

comunicare în reţea. Astfel în 1980 o serie de programe de comunicare

(bazate pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate şi astăzi, erau deja

finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al Internetului,

şi ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au

fost conectate la ARPANET. Creşterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponenţială,

astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de reţele şi 300.000

de calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul

1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an.

Primul server WebDezvoltarea rapidă a Internetului s-a

datorat faptului că accesul la documentaţia protocoalelor

obligatorii a fost şi este liber şi gratuit. În 1969 S. Crocker a iniţiat o

serie de „note de cercetare” denumite RFC (Request for

Comments), numerotate cronologic şi devenite cu timpul accesibile gratuit

on-line (în Internet). Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la Centrul European pentru

Fizica Nucleară din Geneva (CERN) a pus bazele dezvoltării primului

prototip al World Wide Web (WWW sau web).

O altă schimbare radicală s-a produs când, în 1993, National Center for

Supercomputing Applications (NCSA) din SUA a pus la dispoziţie browserul

"Mosaic", care era bazat pe o interfaţă grafică (Windows). Enorma creştere a

webului a început aproape dintr-o dată: în iunie 1993 erau înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau

deja peste 11.500 de servere.

InternetSensurile celor 2 termeni sunt strâns înrudite,

în funcţie de context:Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o reţea mondială

unitară de calculatoare şi alte aparate cu adrese

computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare

„Transmission Control Protocol” şi „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”.

Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Înaintate

de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA

(Defence Advanced Research Projects Agency, en:DARPA) a creat prima reţea de computere

interconectate sub numele ARPAnet.Super-reţeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei reţele iniţiale Arpanet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaş; el oferă

utilizatorilor săi o multitudine de informaţii şi servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) şi multe altele, unele dintre

ele fiind numai contra cost.Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www).

Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe internet.

Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează reţele

speciale ce interconectează 2 sau mai multe reţele autonome aflate la mare

depărtare unele faţă de altele. Un exemplu de 2 reţele mari,

interconectate printr-un internet pentru care folosinţa acestui nume este justificată: reţelele SIPRNet şi

FidoNet. Reţelele de tip internet nu trebuie confundate cu super-reţeaua

„Internet” de mai sus.

Caracteristici tehnice

În ziua de astăzi Internetul este susţinut şi întreţinut de o mulţime de

firme comerciale. El se bazează pe specificaţii tehnice foarte detaliate,

ca de exemplu pe aşa-numitele "protocoale de comunicaţie", care descriu toate regulile şi protocoalele de transmitere a datelor în această

reţea.Protocoalele fundamentale ale

Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două

calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet

Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) şi User

Datagram Protocol (UDP).Aceste trei protocoale reprezintă însă

doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet, care mai include şi protocoale de

control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP,

SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP şi SIP.

Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie şi cele de

Internet (Internet Service Providers, prescurtat ISP) au apărut

o serie de probleme în sensul că sarcinile acestora nu erau clar

delimitate.Reţeaua regională a ISP-ului este

formată prin interconectarea ruterelor din diverse oraşe pe care le

deserveşte compania. Dacă pachetul este destinat unui calculator-gazdă deservit direct de către reţeaua ISP,

pachetul va fi livrat direct lui. Altfel el este predat mai departe operatorului (firmei) care furnizează companiei ISP

servicii de comunicare prin backbone-ul reţelei. (In engleză

backbone înseamnă in general şira spinării, iar în informatică înseamnă

reţeaua de bază pentru interconectarea reţelelor). În partea

superioară a acestei ierarhii se găsesc

operatorii principali de la nivelul backbone-ului reţelei, companii cum

ar fi AT&T sau SPRINT. Aceştia răspund de backbone-uri mari cu mii de rutere conectate prin fibră optică,

cu bandă largă de transfer.Corporaţiile şi firmele de hosting

utilizează aşa-numitele „ferme” de servere rapide (= multe servere,

situate eventual în aceeaşi sală sau clădire), conectate direct la

backbone. Operatorii încurajază pe clienţii lor să folosească această

conectare directă prin închirierea de spaţiu în rack-uri = dulapuri speciale standardizate pentru echipamentul

clientului, care se află în aceeaşi cameră cu ruterul, conducând la conexiuni scurte şi rapide între

fermele de servere şi backbone-ul reţelei.

Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei

companii deservite de aceeaşi coloană, el este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru a permite

pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network

Access Point). În principiu un NAP este o sală plină cu rutere, cel puţin

unul pentru fiecare backbone conectat. O reţea locală conectează

toate aceste rutere astfel încât pachetele să poată fi retransmise

rapid din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-uri,

backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între

ruterele lor, tehnică numită conectare privată (private peering).

Unul dintre paradoxurile Internet-ului este acela că ISP-urile, care se află în competiţie între ele pentru câştigarea de clienţi, cooperează în realizarea de

conectări private şi întreţinerea Internetului.

Câţiva termeni înrudiţi cu "Internet":intranet: o reţea particulară cu

aceleaşi principii de funcţionare ca şi Internetul, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile

unei companii particulare, la care primesc acces numai angajaţii

companiei.extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au acces (măcar parţial) şi anumite persoane

sau grupe externe, din alte companii, ca de exemplu de la firme furnizoare

sau firme cliente.Preluat: Wikipedia.com

Arhitectura internetuluiExista mii si mii de retele individuale

ale diverselor organizatii, fiecare dintre acestea avand conducere si

finantare proprie.

Impreuna, aceste retele si organizatii formeaza „lumea” interconectata a Internetului.

Pentru ca retelele si calculatoarele sa coopereze trebuie sa existe un

acord general referitor la protocoalele Internet si standardele

pentru protocoale. Aceste protocoale si standarde sunt expuse in RFC-uri

(requests for comment) acceptate de catre utilizatorii si organizatorii

Internetului.O mare diversitate de grupuri

ajuta la stabilirea standardelor specifice si la educarea persoanelor

pentru a utiliza corect Internetul.De majoritatea problemelor de

arhitectura ale Internet-ului se ocupa Internet Activities Board (IAB),

sustinut material de Internet Society (grup privat non-profit). De modul cum evolueaza protocoalele TCP/IP

(Transmission Control

Protocol/Internet Protocol) se ocupa Internet Engineering Task Force

(IETF) (www.ietf.org).Word wide web Consortium (W3C)

are ca responsabilitate perfectionarea standardelor pentru evolutia partii celei mai dinamice a

Internet-ului World Wide Web (www.w3.org). Supravegherea

inregistrarii domeniilor Internet-ului este facuta de administratorii

(registrar) care coopereaza intre ei pentru ca domeniile sa fie detinute

unic de catre o firma/persoana (www.zd 525b11f net.com si

www.quepublishing.com).

Procedeul de transmitere a unei informatii prin Internet la destinatia

dorita este foarte complex.La transmiterea informatiei prin Internet Transmission Control

Protocol (TCP) – limbajul utilizat pentru comunicarea prin Internet –,

aceasta este sparta in pachete. PC-ul propriu transmite aceste pachete retelei locale, respectiv Societatii

furnizoare de servicii Internet (ISP). In

continuare, pachetele „calatoresc” prin mai multe nivele de retele,

calculatoare si linii de comunicatie pana ajung la destinatie.

Componente hardware specializate proceseaza aceste pachete si le

orienteaza catre destinatia corecta, constituind liantul principal care

mentine Internetul. Cele mai importante componente hardware din

aceasta categorie sunt: conectorii (hubs), puntile (bridges) – dispozitive

de legatura intre retele, portile de acces, repetoare (repeaters) si rutere

(routers). Conectorii leaga mai multe

grupuri de calculatoare, permitand calculatoarelor sa comunice intre ele. Puntile leaga retelele locale (Local Area Network) intre ele, realizand

selectia datelor pentru reteaua proprie, precum si pentru alte retele. Ruterele sunt necesare cand datele

sunt transmise intre doua retele diferite, determinand destinatia

fiecarui pachet. La nivelul cel mai de jos (ca

localizare) se afla retelele locale ale firmelor. Retelele de nivel mediu conecteaza retelele locale utilizand

linii telefonice rapide si legaturile prin microunde. O retea regionala este

o retea de nivel mediu intr-o zona geografica. O retea WAN (Wide Area Network) consta dintr-o organizatie

cu mai multe site-uri care au retelele legate impreuna.

Cand un pachet calatoreste de la un PC dintr-o retea locala (LAN) a

unei retele de nivel mediu catre un PC plasat intr-o alta parte a retelei de

nivel mediu, unul sau mai multe rutere transmite/transmit pachetele

la destinatia lor corecta. Daca destinatia este in afara retelei de

nivel mediu, pachetele sunt

transmise la Network Access Point (NAP), care foloseste pentru

transmisie o magistrala de mare viteza (Mb/Gb pe secunda.

Preluat: www.scritube.com

18 persoane ce au

schimbat internetul

Celebrii realizatori de servicii internet, sunt exemple excelente de oameni de succes care au atins succesul prin munca lor grea si cunostinte.

Sergey Brin si Larry Page (Google Inc.)

Sergey si Larry sunt printre cele mai stralucite personalitati de succes din istoria internetului. Dezvoltatorii a celui mai popular motor de cautare din lume, acesti doi absolventi ai Universitatii Stanford au inceput calatoria pe internet intr-un garaj a prietenului sau din Menlo Park, California. Pentru prima data, Google a fost lansat pe site-ul acestei universitati (google.stanford.edu), apoi in 1997 a fost inregistrat domeniu Google.com.

Sir Tim Berners-Lee (creatorul World Wide Web)

Englezul Sir Tim Berners-Lee – inventatorul Word Wide Web, HTML, creator a primului site din lume (arhiva), precum si director al W3C.

Mark Zuckerberg (Facebook) Mark – un absolvent de la Harvard, care la 24 de ani a devenit cel mai tanar miliardar din lume. El a fondat faimoasa retea sociala Facebook. Zuckerberg a inceput sa lucreze la proiectul TheFacebook (FaceMatch) in camera sa de camin in 2004 si la dezvoltat in mod activ. Apoi el a cumparat domeniul Facebook.com.

Shawn Fanning (Napster, Rupture)

Shawn a creat Napster, prima platforma din lume pentru partajarea fisierilor. Shawn e programator de meserie. El a dezvoltat Napster in timp ce studia la Universitatea Northeastern din Boston. Ca urmare a proceselor juridice, Napster a devenit proprietatea Roxio Inc. In decembrie 2006, Shawn a creat Rupture, o retea sociala pentru gameri World of Warcraft.

Kevin Rose (Digg)

Acum Digg este una dintre cele mai populare retele sociale din lume. In 2004 Kevin a creat Digg, prin angajarea unui programator independent, pe care la platit cu 12 dolari pe ora. Un pic mai tarziu, Kevin Rose a platit 1200 de dolari pentru domeniu Digg.com. Digg a facut pasi mari in dezvoltare atunci cand Kevin a primit o investitie de 2.8 milioane de dolari.

Matt Mullenweg (WordPress)

Multe bloguri pur si simplu nu ar exista in cazul in care Matt nu ar fi creat Wordpress, serviciul de blogging cu sursa deschisa. El a creat de asemenea Automatic, un proiect de afaceri bazat pe Wordpress, precum si celebrul Akismet pentru a combate spam-ul. La varsta de 24 de ani, acest programator talentat a parasit compania CNET si sa concetrat pe deplin asupra dezvoltarii platformei Wordpress. Matt a inceput sa creeze Wordpress la varsta de 19 ani.

Bram Cohen (BitTorrent)

Bram Cohen este cunoscut ca un dezvoltator, unul dintre fondatorii si autorul de retea de file-sharing Bittorrent. In 2001 el a demisionat din compania MojoNation pentru a dezvolta Bittorrent. Bram de asemenea a lucrat ceva timp in cadrul companiei Valve (Half Life), dar de asemenea a demisionat pentru a lucra la Bittorrent.

Pierre Omidyar (eBay)

Pierre Omidyar este fondatorul eBay, o companie renumita de comert online. Pierre a scris codul sursa pentru eBay in 1995, cand avea 28 de ani. El a decis sa dea numele“eBay” in onoarea firmei sale de consultanta Echo Bay, dar domeniu echobay.com a fost deja ocupat si a inregistrat ebay.com. Acum valoarea de piata a eBay este estimata la 7.7 miliarde de dolari.

Michael Morhaime (Blizzard Entertainment – World of Warcraft)

Michael Morhaime este presedinte al Blizzard Entertainment, o companie de succes care produce jocuri de calculator. Michael a dezvoltat unu dintre cele mai populare jocuri din lume – Word of Warcraft (WoW). WoW are peste 8 milioane de jucatori online, care aduc lui Morhaime 1.5 miliarde de dolari in fiecare an.

Jimmy Wales (Wikipedia)

Jimmy Wales este unul din creatorii a inciclopediei online Wikipedia, care a fost infiintata in anul 2001. Jimmy a participat de asemenea la crearea de Wikia, o companie de host privat existenta din anul 2004. Jimmy a inceput cariera cu crearea unei enciclopedii Nupedia. Apoi a folosit experienta si cunostintele pentru a crea Wikipedia.

Craig Newmark (Craigslist)

Craig Newmark a creat serviciul popular de anunturi Craigslist, care are mai mult de 14.1 milioane vizualizari de pagini pe luna, dupa acest indicator el ocupa primul loc din lume. Craigslist are o multime de comunitati pe diverse teme.

Chad Hurley si Steve Chen (Youtube)

Chad Hurley si Steve Chen sunt creatorii YouTube, cel mai popular serviciu video din lume. Chad a lucrat in depatamentul firmei de design eBay, unde a creat logo-ul Paypal. Impreuna cu colegii Jawed Karim si Steve Chen el a fondat in anul 2005 serviciul YouTube. La momentul infiintarii YouTube Chad Hurley avea 28 de ani, Steve Chen 27. Mai tarziu Google a achizitionat YouTube penru 1.65 miliarde de dolari.

David Filo si Jerry Yang (Yahoo! Inc)

De asemenea ca si Google, Yahoo a fost fondat de doi absolventi de la Universitatea Stanford. Jerry Yang a inceput cu crearea unui catalog de site-uri “Jerry’s Guide to the World Wide Web”. Apoi impreuna cu David, el a hotarat sa dea numele Yahoo! si directorul a fost mutat la adresa http://akebono.stanford.edu/yaho. in decembrie 1994 site-ul lor a avut mai mult de un milion de vizualizari. Evaluand potentialul, David Filo si Jerry Yang au creat un portal web. Averea lui David Filo este de 2.9 miliarde de dolari, Jerry Yang – 2.3 miliarde.

Jack Ma (Alibaba)

Jack Ma – fondator al portalului de afaceri Alibaba. El a fondat in 1999 alibaba.com, care este un portal chinez pentru cumpararea si vanzarea de produse multiple. Jack a creat de asemenea TaoBao.com (licitatie online), care este foarte similar cu eBay. Yahoo a achizitionat 40% din actiuni pentru 1 miliard de dolari.

Jeff Bezos (Amazon)

Jeff Bezos – fondator si sef al Amazon.com, un serviciu de vanzari de bunuri online. Averea lui Jeff este estimata la 8.2 miliarde de dolari.