Istoria ieroglifica, Vol 1 - WordPress.com · 6 Dimitrie Cantemir st[p`nirii turce=ti. }n lupta...

$Page 1: Istoria ieroglifica, Vol 1 - WordPress.com · 6 Dimitrie Cantemir st[p`nirii turce=ti. }n lupta ]mpotriva turcilor Cantemir s-a aliat cu Rusia, consider`nd c[ este singura \ar[, dintre$

Dimitrie

ISTORIA IEROGLIFIC{*

CANTEMIR

CUPRINS

Tabel cronologic .............................................................................................. 3

ISTORIIA IEROGLIFIC{............................................................................... 11

IZVODITORIUL CITITORULUI, S{N{TATE ................................................. 12

IAR{+I C{TR{ CITITORIU .......................................................................... 15

SCARA A NUMERELOR+I CUVINTELOR STREINE T~LCUITOARE .................................................. 16

ISTORIIA IEROGLIFIC{............................................................................... 27

PARTEA I ..................................................................................................... 28

PARTEA A DOA.......................................................................................... 101

PARTEA A TRIIA ........................................................................................ 167

PARTEA A PATRA ....................................................................................... 235

PARTEA A CINCEA .................................................................................... 277

2 Dimitrie Cantemir

CZU 859.0-31C 19

ISBN 9975-74-028-1 © LITERA

Coperta: Isai C`rmu

Textul romanului se reproduce dup[:

D i m i t r i e C a n t e m i r, Istoria ieroglific[ (]n dou[ vo-lume). Colec\ia „Biblioteca pentru to\i“. Editura Minerva, Bu-cure=ti, 1983.

}n prezenta edi\ie s-a p[strat ortografia sursei.

3Istoria ieroglific[. Vol. I

1673 La 26 octombrie se na=te Dimitrie Cantemir, ]ntr-o fimilie de r[ze=ide la Sili=teni, ]n \inutul F[lciului (azi — jude\ul Vaslui). Tat[l, Con-stantin Cantemir, a luptat ca mercenar ]n r[zboaiele din Polonia(unde a slujit 17 ani); de aici a trecut ]n Muntenia, pe vremea luiGrigore Ghica, de la care a primit slujba de ceau= sp[t[resc. F[r[avere =i cultur[ (n-a ajuns niciodat[ s[ =tie m[car s[ se isc[leasc[,de=i cuno=tea c`teva limbi), Constantin Cantemir ocup[ totu=i dem-nitatea suprem[ de domn al Moldovei (1685—1693), datorit[ con-juncturii politice =i sociale de atunci.Mama, Ana Bant[=, femeie ]nv[\at[, era a treia so\ie a lui Constan-tin Cantemir. Dup[ c`\iva ani de convie\uire moare, l[s`nd orfaninev`rstnici pe Antioh =i pe Dimitrie.

1685 Intuind ]nclina\iile fiului sau, Constantin-Vod[ aduce din Munte-nia pe c[lug[rul Ieremia Cacavela, om de mare cultur[, c[ruia ii]ncredin\eaz[ educa\ia lui Dimitrie. A=a se face c[ savantul de mait`rziu ]=i des[v`r=ea preg[tirea literar[, filozofic[, de limb[ latin[=i greac[, de retoric[ =i logic[, ]nc[ din fraged[ copil[rie.

1688 Dimitrie schimb[ pe Antioh, fratele s[u, la Constantinopol, ]n du-bla calitate de ]nv[\[cel =i de ostatic al tat[lui s[u, garant`ndcredin\a acestuia. Aici preocup[rile t`n[rului moldovean au cuprinsdomenii multiple =i o sfer[ larg[ de probleme. A ]nv[\at limbileturc[, arab[, persan[, francez[ =i italian[, a studiat filozofia, etica,logica, istoria, geografia =i muzica.

1693 La moartea tat[lui s[u, boierii l-au chemat domn pe DimitrieCantemir; o domnie neoficial[, de o lun[ (martie-aprilie), deoareceturcii, c`=tiga\i de Constantin Br`ncoveanu — domnul T[rii Ro-m`ne=ti — nu recunosc alegerea lui Dimitrie =i numesc domn peConstantin Duca.

TABEL CRONOLOGIC

CUPRINS

4 Dimitrie Cantemir

1693-1695 Se retrage la Constantinopol ca exilat. }=i face rela\ii =i se]mprietene=te cu mul\i demnitari =i ]nv[\a\i turci; ]n acest felreu=e=te s[ p[trund[ ]n bibliotecile =i arhivele inaccesibile cre=tinilor,unde studiaz[ cu mult[ pasiune manuscrisele =i cronicile turce=ti.Vastul material documentar studiat de Dimitrie Cantemir ]n decursulcelor 22 de ani de =edere la Constantinopol ]i va permite s[ cunoasc[foarte bine istoria =i cultura popoarelor musulmane, pe care le-a]nf[\i=at ulterior ]n lucr[ri de o mare valoare =tiin\ific[. Prin ope-rele dedicate popoarelor orientale, Dimitrie Cantemir s-a afirmatca primul nostru orientalist de valoare european[.

1697 Particip[ la lupta de la Zenta, c`nd turcii sunt ]nfr`n\i de Eugeniude Savoia.

1698 }n august i se tip[re=te la Ia=i Divanul sau G`lceava ]n\eleptului culumea sau Giude\ul sufletului cu trupul (rom`ne=te =i grece=te), lu-crare care ]=i ]nscrie autorul drept ]ntemeietor al filozofiei rom`-ne=ti. F[r[ s[ apar\in[ strict literaturii religioase, a=a cum s-ar p[reala prima vedere, Divanul este mai degrab[ o carte de etic[ filozo-fic[; ]n 1705 este tradus ]n arab[.

1699 }n timpul domniei fratelui sau Antioh (1696—1700), c`nd erareprezentantul acestuia pe l`ng[ Poart[, se ]ntoarce pentru scurttimp ]n \ar[ pentru a se c[s[tori cu Casandra, fiica r[posatului domnmuntean +erban Cantacuzino.

1700 Termin[ Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (= Imaginea =tiin-\ei sacre care nu se poate zugr[vi, ]n traducere rom`n[ Metafizica,1928), oper[ scris[ ]n latine=te la Constantinopol.De=i orientarea general[ a lucr[rii este mistic-religioas[, punerea]n discu\ie a principalelor probleme ale filozofiei din vremea lui (teo-ria cunoa=terii, teoria atomilor =i a originii materiei, problema tim-pului etc.) face din Cantemir un precursor ]n filozofia rom`neasc[.

1701 Cam ]n acela=i timp a scris =i Compendiolum universae logices insti-tutiones (= Prescurtare a sistemului logicei generale) cunoscut[ subnumele de Logica, conceput[ ]n limba latin[; la noi a ap[rut ]n 1883]n Operele principelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Societatea Aca-demic[ Rom`n[, vol. VI, p. 409—468. Lucrarea respectiv[ pare afi luat na=tere din inten\ia autorului de a da un manual clar, cu


defini\ii sobre, destinat studiului; este de fapt o tratare sistematic[a regulilor de g`ndire corect[.

1701-1705 Dimitrie Cantemir desf[=oar[ o intens[ activitate politic[,]mpotriva lui Constantin Br`ncoveanu, puternicul domn muntean,=i a influen\ei acestuia asupra scaunului Moldovei, ]n care reu=eas[-=i impun[ c`te un om al s[u (Constantin Duca, apoi Mihai Ra-covi\[).

1703-1704 Invent`nd un nou sistem de nota\ie, compune un tratat demuzic[ turceasc[, pe care-l dedic[ sultanului Ahmed al III-lea, ]nbaza c[ruia p`n[ azi este citat printre clasicii muzicii turce=ti: Tari-fu ilmi musiki ala vegni maksus (= Explicarea muzicii teoretice pescurt). Apar fragmente ]n „Revue musicale“, VII, Paris, 1907; la noi,]n „Analele Academiei Rom`ne“, Memoriile Sec\iunii literare, seriaII, tom. 32, 1910: T. T. Burada, Scrierile muzicale ale lui DimitrieCantemir. }n contextul ]ntregii activit[\i scriitorice=ti, preocup[rilepentru muzic[ ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Dimitrie Cantemir drept omul in-tegral de cultur[, un spirit cu preocup[ri universale dup[ chipulumani=tilor.

1705 Scrie Istoria ieroglific[, „adev[rat Roman de Renard rom`nesc ]ns[cu scopuri polemice“ (G. C[linescu, Istoria literaturii rom`ne, p. 44),o istorie secret[ alimentat[ de rivalitatea dintre Cantemire=ti =iBr`ncovene=ti. Este a doua lucrare conceput[ ]n limba rom`n[. Caorientare de idei, Istoria ieroglific[ ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Cantemir drept„primul nostru scriitor social de nuan\[ progresist[“, pe de o parteprin ura sa ]mpotriva boierimii, simpatia fa\[ de \[rani =i r[scoalelelor, iar pe de alt[ parte prin atitudinea fa\[ de asuprirea turceasc[=i intui\ia dec[derii imensului imperiu otoman (vezi P. P. Panaites-cu, Dimitrie Cantemir, via\a =i opera, p. 255). La noi a ap[rut primadat[ la 1883 ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, publicate deAcademia Rom`n[, vol. VI, p. l—408.

1705-1707 Reu=e=te s[ c`=tige domnia Moldovei pentru fratele s[u An-tioh.

1710-1711 La c`\iva ani dup[ aceasta dob`nde=te ]n sf`r=it tronul pen-tru sine. Idealul politic ]nsemna pentru Cantemir, pe plan intern,]nl[turarea oligarhiei boiere=ti, iar pe plan extern, lupta ]mpotriva

6 Dimitrie Cantemir

st[p`nirii turce=ti. }n lupta ]mpotriva turcilor Cantemir s-a aliat cuRusia, consider`nd c[ este singura \ar[, dintre cele vecine nou[, carepoate ajuta efectiv Moldova ]n lupta ei pentru independen\[.Leg[turile lui Dimitrie Cantemir cu aceast[ putere datau ]nc[ dinvremea =ederii sale la Poarta Otoman[. De pe atunci el f[g[duiselui Petru Tolstoi, ambasadorul Rusiei pe l`ng[ sultan, c[, ]n caz der[zboi, ]ntre imperiul \arilor =i cel otoman, va trece de partea celuidintì. Ca urmare a acestei atitudini ]ncheie tratatul de la Lu\k cuPetru I, \arul Rusiei, viz`nd pentru Moldova independen\a prin]nl[turarea jugului otoman. Cur`nd ]ns[, dup[ ]nfr`ngerea \aruluila St[nile=ti, Cantemir a trebuit s[ p[r[seasc[ Moldova; s-a stabilit]n Rusia, unde a r[mas p`n[ la moarte. }n ]ncheierea la Istoria Im-periului Otoman, Cantemir relateaz[ cum ]n timpul tratativelor careau urmat dup[ b[t[lia de la St[nile=ti, turcii au cerut \aruluiextr[darea lui, „rebelul principe al Moldovei“ (Edi\ia rom`neasc[,1876—1878, p. 793). Petru I le-a r[spuns: „A= putea s[ dau turci-lor toata \ara p`n[ la Kursk, pentru c[ ]mi r[m`ne speran\a de a orecupera, dar nu pot ]n nici un mod s[ fr`ng credin\a =i s[ extr[daupe un principe care pentru mine =i-a l[sat principatul; c[ci este cuneputin\[ a repara onoarea ce o dat[ s-a pierdut“ (ibidem). La ple-carea ]n Rusia, Dimitrie Cantemir a fost ]nso\it, ]n afar[ de mem-brii familiei sale, =i de un mare num[r de o=teni, curteni, printrecare =i Ion Neculce, cronicarul de mai t`rziu.

1713 Moare doamna Casandra, so\ia lui Cantemir, ]n v`rst[ de numai30 de ani.

1714 Este ales la 11 iulie membru al Academiei din Berlin, o ]nalt[ so-cietate =tiin\ific[ ]nfiin\at[ de Leibniz =i patronat[ de regele Prusiei.}n diploma acordat[ cu acest prilej se subliniaz[ rarul exemplu caun principe — prin defini\ie osta= =i om politic — s[-=i consacretalentul =i eforturile cercet[rii =tiin\ifice. De la ]n[l\imea unei aseme-nea tribune, la sugestia =i cererea acesteia, Cantemir avea s[ seadreseze lumii ]nv[\ate a timpului s[u, f[c`ndu-=i cunoscut[ pa-tria =i trecutul neamului prin Descriptio Moldaviae =i Historia mol-do-vlahica.Este prima dat[ c`nd un rom`n devine membru al unui importantfor =tiin\ific din str[in[tate, fapt care consemneaz[, de altfel, afir-marea culturii rom`ne=ti pe plan european.


1716 Scrie Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae (= Descriereastatului vechi =i contemporan al Moldovei), lucrare care apare la noipentru prima dat[ — tot ]n limba latin[ — la 1872 ]n Operele prin-cipelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Societatea Academic[ Rom`n[,vol. I, p. 1—154; mai t`rziu apare ]n traducerea ]nceput[ de Papiu-Ilarian =i terminat[ de Iosif Hodo=, la 1875, ]n vol. III al aceleia=icolec\ii, p. 1—171. Alte traduceri rom`ne=ti: ]n 1825, sub titlul Scri-soarea Moldovei, la M`n[stirea Neam\, =i ]n 1865 la Ia=i; sub titlulDescrierea Moldaviei, tot la Ia=i ]n 1851. Lucrarea cuprinde, pe l`ng[geografia fizic[ a \arii, =i date referitoare la sistemul de c`rmuire,organizarea statului, via\a poporului, cultur[, obiceiuri etc. Ideeafundamental[ a c[r\ii este latinitatea limbii =i a poporului rom`n.Pe l`ng[ acestea, Descrierea Moldovei se remarc[ prin pagini de oneasemuit[ frumuse\e ]nchinate naturii plaiurilor moldovene=ti.Prima carte a lui Cantemir care ne f[cea cunoscu\i opiniei publiceintra ]n circuitul cultural european, la c`teva decenii dup[ publi-carea textului latinesc, ]n diverse traduceri, care au precedat cu multtranspunerea lucr[rii ]n limba rom`n[ (]n 1769 ap[rea la Hamburgo traducere ]n limba german[, peste doi ani o a doua edi\ie la Frank-furt =i Leipzig —- 1771; ]n 1789, la Moscova, o traducere ruseasc[).

1714-1716 Cam ]n acela=i timp cu Descrierea Moldovei redacteaz[ =i In-crementa atque decrementa aulae othomanicae (= Cre=terea =i descre-=terea Cur\ii Otomane), lucrare care avea s[ l[mureasc[ pe deplinmarele interes suscitat ]n Rusia =i Europa de informa\iile unuia dincei mai buni cunosc[tori ai istoriei musulmane. „}n inima acestuiimperiu pu\ini puteau ]n\elege mai bine dec`t Dimitrie Cantemircursul inexorabil al „descre=terii“ otomane, de care erau legate =iaspira\iile c[tre libertatea patriei sale. Structura =i ]nsu=irile, cul-tura =i experien\a f[ceau din prin\ul rom`n un excelent expert ]n„chestiunea oriental[“ (Virgil C`ndea, Marile anivers[ri UNESCO,Dimitrie Cantemir, 1673— 1723, 300 de ani de la na=tere, EdituraEnciclopedic[ Rom`n[, p. 9). Transpus[ ]n englez[ (la Londra ]n1734), ]n francez[ (la Paris ]n 1743) =i ]n german[ (la Hamburg ]n1745), lucrarea, despre care traduc[torul german ]ncheia zic`ndc[ d[ ]n mìnile publicului s[u o carte ce nu-=i are perechea, apare

8 Dimitrie Cantemir

]n limba rom`n[ la peste un secol =i jum[tate de la data la care afost conceput[ (Vezi Istoria Imperiului Otoman, cre=terea =i sc[derealui, cu note foarte instructive de Demetriu Cantemir, principe deMoldavia, tradus[ de Dr. Iosif Hodo=, vol. III-IV, Bucure=ti, Edi\iuneaSociet[\ii Academice Rom`ne, 1876—1878, p. 1—793).

1716-1718 Scrie Vita Constantini Cantemyrii (= Via\a lui ConstantinCantemir); apare la noi, tot ]n limba latin[, la 1883, ]n Opereleprincipelui Demetriu Cantemir, publicate de Academia Rom`n[, vol.VII, p. 1—85, iar la 1925 =i ]n traducere, edi\ia N. Iorga. }n 1783apare la Moscova o prelucrare ]n limba latin[ =i rus[ de T. S. Bayer.Lucrarea este „]ntìa biografie istoric[ rom`neasc[“ =i „primamonografie modern[, ca spirit =i metod[, a unei domnii“ (GeorgeIva=cu, Istoria literaturii rom`ne, I, p. 255). }n paginile c[r\ii Dimi-trie Cantemir pledeaz[ pentru dreptul de mo=tenitor al tronuluitat[lui s[u, iar ]n ceea ce prive=te datele biografice asupra acestuia,se observ[ o oarecare tendin\[ de idealizare a lui Constantin-Vod[.

1717-1718 Evenimentele Cantacuzinilor =i Br`ncovenilor a fost scris[ ]nlimba rus[; la noi a fost publicat[ pentru prima oar[ ]n „Arhivarom`neasc[“, vol. II, Ia=i, 1841 =i ]n Operele principelui DemetriuCantemir, tip[rite de Societatea Academic[ Rom`n[, vol. V, p. 1-46,sub ]ngrijirea lui G. Sion, 1878. La 1783 apare ]n traducere ger-man[ (Riga, St. Petersburg, Leipzig), iar la 1795, ]n traducere greac[(Viena). Cantemir caut[ s[ contureze prin aceast[ scriere ideea c[ne]n\elegerile dintre cele dou[ mari familii au favorizat ]nt[rireajugului otoman.

1717 Historia moldo-vlahica (inedit[) este o lucrare de 96 pagini, scris[]n limba latin[, care demonstreaz[ romanitatea poporului rom`n,unitatea de origine =i de limb[, continuitatea lui pe teritoriul vechiiDacii. Ca =i Descrierea Moldovei, cartea respectiv[ fusese cerut[de Academia din Berlin.

1719 Se mut[ din Kiev (unde venise din Ucraina ]n prima parte a =ederii]n Rusia) la Petersburg, ca senator.Se c[s[tore=te cu o prin\es[ Trube\koi, Anastasia.

1720 Cantemir ]l ]nso\e=te pe \ar ]n Persia.1721 |arul ]l face senator =i consilier intim. }n aceast[ calitate particip[


nemijlocit la conducerea statului, la preg[tirea =i traducerea ]n via\[a unor importante acte de stat, ini\iate de Petru I.

1722 Ia parte cu \arul Petru 1 la expedi\ia din Caucaz =i tip[re=te, totatunci, din porunca acestuia, Kniga sistema ili sostoianie muhamme-danskoi religii (= Sistema religiei mahomedane). Cartea fusese scri-s[ mai ]ntì ]n limba latin[, ]n 1719, sub titlul Curanus, apoi a fosttradus[ ]n ruse=te =i tip[rit[; ea cuprinde o descriere a civiliza\ieimusulmane (religie, organizare a ]nv[\[m`ntului, crea\ie artistic[,filozofie, justi\ie, via\[ popular[, medicin[), cu foarte pre\ioaseinforma\ii. Titlul lucr[rii exprim[ p[rerea autorului potrivit c[reiareligia, cel pu\in la mahomedani, avea un sens foarte larg. „De aceeaa =i pus ]n titlu cuv`ntul sistema, care arat[ c[ lucrarea trateaz[despre tot complexul de cultur[ ]n leg[tur[ cu religia“ (P. P. Panai-tescu, op. cit., p. 213).La 1805 a fost tradus[ =i ]n bulgar[. Traducerea rom`neasc[, DespreCoran, a ap[rut mai ]ntì ]n „Analele Dobrogei“, vol. VII, 1927,urm[toarea a ap[rut sub titlul Sistemul sau ]ntocmirea religiei mu-hammedane, traducere, studiu introductiv =i comentarii de VirgilC`ndea, Editura Minerva, Bucure=ti, 1977.

1717-1723 Despre trecutul neamului s[u, a=a cum ]l creionase pe scurt]n Historia moldo-vlahica, D. Cantemir m[rturise=te c[ „]ntì prelimba l[tineasc[ izvodit,... [apoi] pre limba rom`niasc[ [l-a] scos“(Hr. 1)1, pentru c[ ar fi fost nedrept s[ nu vorbeasc[ ]n limbacona\ionalilor s[i.Cu Hronicul, D. Cantemir „pune temeliile istoriei critice a rom`nilor,reia ideea cronicarilor moldoveni despre unitatea de origine apoporului rom`n, idee c[reia ]i d[ ]ns[ un fundament critic bazatpe o vast[ erudi\ie“ (P. P. Panaitescu =i I. Verde=, Dimitrie Cantemir,Opere, Istoria ieroglific[. Editura pentru Literatur[. Bucure=ti. 1965,p. XXII). Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor este cunoscutla noi, mai ]ntì ]n Transilvania, ]n copii manuscrise (1730, 1756)]n 1835—1836 este tip[rit la Ia=i, ]n dou[ volume (editor G.S[ulescu), =i dup[ aproape =apte decenii, la 1901, apare ]n Operele

1 Sigla respectiv[, cu cifra de al[turi, indic[ Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor =i pagina originalului.

10 Dimitrie Cantemir

principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Rom`n[, to-mul VIII (editor Gr. Tocilescu).De=i majoritatea lucr[rilor lui Cantemir au fost concepute ]n latin[,greac[, turc[ sau rus[, unele dintre ele bucur`ndu-se de o larg[audien\[ ]n r`ndurile oamenilor de cultur[ ai vremii =i fiind tra-duse ]n arab[, francez[, german[ sau englez[, nu trebuie s[ ne scapedin vedere, ca un fapt deosebit de semnificativ, c[ savantul mol-dovean, ]n ciuda nenum[ra\ilor ani petrecu\i ]n afara grani\elor t[riisale, =i-a ]nceput =i =i-a ]ncheiat activitatea de scriitor cu lucr[ri ]nlimba rom`n[: Divanul (1698) =i Hronicul (1723).

1723 }n ziua de 21 august, moare, de diabet, la mo=ia pe care i-o d[ruise\arul =i care-i purta numele, Dimitrievka, cel mai ]nv[\at principedin vechea istorie a poporului nostru. Este ]nmorm`ntat la Mosco-va, la 1 octombrie 1723, ]n mica biseric[ Sf. Constantin =i Elena,cl[dit[ de el, al[turi de prima lui so\ie, Casandra Cantacuzino, =ifiica lui, Smaragda. Mai t`rziu s-au ad[ugat aici =i mormintele MarieiCantacuzino, fiica lui Dimitrie Cantemir, =i al lui Dimitrie, fiul luiAntioh-Vod[.Osemintele lui Dimitrie Cantemir, aduse ]n patria natal[ ]n 1935,odihnesc azi la biserica Trei Ierarhi din Ia=i.


ISTORIIA IEROGLIFIC{

}N DOA{SPR{DZECE P{R|I }MP{R|IT{,A+IJDEREA CU 760 DE SENTEN|II FRUMOS }MPODOBIT{,

LA }NCEP{TUR{ CU SCAR{ A NUMERELORDEZV{LITOARE.

IAR{ LA SF~R+IT CU A NUMERELOR STREINET~LCUITOARE,

ALC{TUIT{ DE4.8.40.8.300.100.10.400 DIMITRIU20.1.50.300.5.40.8.100. CANTEMIR

CUPRINS


IZVODITORIUL CITITORULUI, S{N{TATE

Precum de toat[ probozirea vrednic s[ fiu, o, iubitule, foartebine cunosc (c[ ostenin\a cheltuit[ nu s[ jele=te, f[r[ numai c`nd]n urm[ vreun folos cumva nu aduce); de vreme ce acea aieveaale lucrurilor pre aceasta vreme trecute istorie, precum ieste a s[=irui =i dup[ cursul vremilor, carea=i la locul s[u a s[ alc[tui maipre lesne mi-ar fi fost, cu care chip mai mult a te ]ndulci =i de=tiin\a lor mai de sa\iu a te ]ndestuli ai fi putut. +i a=e, nici trudamea p`n[ ]ntr-at`ta ]n de=ert f[r[ mul\[mit[ =i f[r[ folos ar fir[mas. Ce ]ntì sf`r=irea undelemnului =i piierderea vremii melebucuros m[rturisesc. Apoi giudec[toriu asuprelelor mele =i drepts[m[luitoriu s[ fii te poftesc. C[ c`teva =i nu iu=oare pricini sintcarile spre ieroglifica aceasta istorie condeiul a-mi slobodzi tarem-au asuprit. }ntì: c[ cu pomenirea istorii nu mai mult astreinelor dec`t a hire=elor case fapte s[ dezv[lesc. Alor noastrede proaste a le huli (adev[rul s[ m[rturisim), frageda fire nu-mipriime=te. De bune a le l[uda =i dup[ pofta adev[rului, precumsint lumii a le ob=ti, ascunsul inimii =i stidirea ne pedepse=te. Alestreinilor (carii mai cu to\ii ]nc[ ]ntre vii sint) cele de laud[ vred-nice vrednicii, macar c[ cu d`nsele condeiul a-mi ]mpodobi foartepriimitoriu a= fi fost, ]ns[ alalte, carile din calea laudei ab[tutesint, numere, nevoin\e =i fapte, a=e de tot dezv[lite ]n mijlocultheatrului cititorilor a le scoate =i faptele ]ntr-ascuns lucrate f[r[nici o siial[ ]n fa\[ a le lovi, nici cinste=, nici de folos a fi am pu-tut giudeca. A doa: c[ istoriia aceasta nu a vreunor \[ri ƒaqoliƒÒce a unor case numai =i meriƒÓ ieste. De care lucru, pentru asu-preala mai sus pomenit[, pre fietecare chip supt numele a vreu-

CUPRINS


niia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace a supune, =i fireachipului cu firea dihaniii ca s[-=i r[duc[ tare am nevoit. A triia =icea mai cu deadins pricin[ ieste c[ nu at`ta cursul istoriii ]n mintemi-au fost, pre c`t spre deprinderea ritoriceasc[ nevoindu-m[, lasimcea groas[ ca aceasta, <pre> prea aspr[ piatr[, mult[ =i ]nde-lungat[ ascu\itur[ s[-i fie trebuit am socotit. Din carea unesenten\ii (putea-le-am dzice cuvinte alese), carile (de ochiul zavis-tiii supt scutul umilin\ii aciu`ndu-m[) din t`mpa priietinului t[upricepere n[sc`ndu-s[ =i prin ostenin\a a c`t[va vreme dob`n-dindu-s[, prin voroav[ ]ndelungat[ a le s[m[na =i la loc cu cuvi-in\[ dup[ voroav[ a le al[tura am silit, pre carile prin parenthesii(...) ]ncuiate =i pre margine c`te cu doa[ puncturi ro=ii ]ns[mnatele vii videa. Deci st`lpul voroavei neamestecat a \inea de vii pof-ti, dup[ obiceiul parenthesii, din mijloc \irc[lamul carile senten\iacuprinde, cu ochii r`dic`nd, cursul istorii necurmat =i st`lpulvoroavii nef[r`mat vii afla.

Pentru acestea dar[, iubitule, ]ntì o iert[ciune d[ruindu-mi,]nc[ pentru una s[ m[ rog r[m`ne, pre carea (de vreme ce bru-diii noastre limbi cunosc[toriu e=ti) de la tine pre lesne a o dob`ndicur`nd nedejduiesc. C[ci ]n une hotare loghice=ti sau filosofe=ti alimbi streine, eline=ti, dzic, =i l[tine=ti cuvinte =i numere, cii =icolea, dup[ asupreala voroavii aruncate vii afla, carile ]n\elegeriidiscursului nostru nu pu\in[ ]ntunecare pot s[ aduc[. Ce dup[ ata voioas[ snmpaqian pre acestea cu os[bit[ scar[, dup[ num[rulfe\elor ]ns[mnat[, pre c`t mai chiar a le descoperi s-au putut, dup[]n\elegerea limbii noastre a \i le t`lcui mi-au c[utat. Deci fiete-care cuv`nt strein =i ne]n\eles, oriunde ]nainte \i-ar ie=i, dup[r`ndul azbuchelor =i dup[ num[rul fe\elor, la scar[ ]l cearc[, c[a=e pofta s[ \i s[ plineasc[ nedejduiesc.

A=ijderea ]n minte s[-\i fie, te rog, c[, ca moim`\a omului, a=eeu urmele lui Iliodor, scriitoriului Istoriii ethiopice=ti1, c[lc`nd,

1 P. P. Panaitescu a demonstrat c[ ]n realitate D. Cantemir nu a imitat, ]nIstoria ieroglific[, pe Heliodor, scriitor grec din secolul al III-lea ]. e. n., al


mijlocul istoriii la ]nceput =i ]nceputul la mijloc, iar[ sf`r=itulscaunul s[u p[zindu-=i, pre c`t sl[biciunea mea au putut, pre pi-cioare mijlocul =i capul s[ stea am f[cut1. C[tr[ aceasta, macar c[tot trupul istorii unul =i nedesp[r\it ieste, ]ns[ ]n doa[spr[d-zece p[r\i a-l ]mp[r\i am socotit, precum pentru mai lesne alc[-tuirea sc[rii, a=e pentru mai pre iu=or pecetluirea istoriii ]n cearapomenirii aleg`nd.

Acestea dar[ de la mine, orcum =i c`t de proaste ar fi, cuq¡rroz ]nainte \i s[ pun. Iar[ de la tine, ce din bun[ vrerea \-arizvor], ]ntr-]mbe p[r\ile ]nvoind =i priimind, s[ <n[> tate =i toatecele sufletului =i trupului folositoare ]\i poftesc.

c[rui roman, Etiopicele, are cu totul alt subiect =i alt[ factur[, ci a ]mprumutatde la acesta doar procedeul de a pune ]nceputul ac\iunii la mijlocul lucr[rii(Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific[, vol. I =i II. edi\ie ]ngrijit[ =i studiuintroductiv de P. P. Panaitescu =i I. Verde=, E. P. L., Bucure=ti, 1965, I, p. 5).

1 De=i Istoria ieroglific[ oglinde=te istoria Moldovei =i a |[rii Rom`ne=ti peo durat[ de aproximativ 2 decenii (1688 —1705), scriitorul a fost obligat s[nu respecte ordinea cronologic[ a evenimentelor, ci s[ se conformezeprocedeului amintit, adoptat de la modelul s[u antic.

, ,


IAR{+I C{TR{ CITITORIU

Vii =ti, iubitule, c[ nu pentru cei carii ]ntr-aceste pomenite limbipedepsi\i sint scara acii am supus, ce, pentru ca de ]mprumuta-rea cuvintelor streine cei mai nedeprin=i lovind, vreare-a= ca a=ea le ]n\[lege =i ]n dialectul strein s[ s[ deprindz[. C[ a=e unuldup[ altul nep[r[sit urm`nd, spre cele mai ad`nci ]nv[\[turi, prinhiri=[ limba a noastr[ a purcede a s[ ]ndr[zni, cu putin\[ ar fi,precum toate alalte limbi de la cea elineasc[ ]ntì ]nd[m[n`n-du-s[, cu deprinderea ]ndelung[ =i a limbii sale sup\iiere =i a cuvinte-lor ]ns[mnare =-au agonisit. A=e c`t, ce va s[ dzic[; Ïp¨qeaiV]n\elege latinul, leahul, italul =i al\ii, hypothesis, macar c[ cuv`ntulacesta singur a elinii numai ar fi. }ntr-acesta chip, spre alalte]nv[\[turi grele, trebuitoare numere =i cuvinte, d`ndu-te, a lemoldoveni sau a le rom`ni sile=te, ]n moldovenie elinize=te =i ]nelinie moldovenise=te.

}ns[ cu at`ta ]ndestulit s[ nu fii, foarte bine cunosc`nd preDumn[dz[u a toate darurile deplin d[ruitoriul, am`ndoi noi a-lruga r[m`ne ca toat[ ]nv[\[tura loghic[i pre limba noastr[ ]ncur`nd s[ videm, carea ]nvoind Puternicul, ]n cur`nd de la noi onedejduie=te.

CUPRINS


SCARA A NUMERELOR+I CUVINTELOR STREINE T~LCUITOARE

antidot (el.) Leac ]mpotriva boaleice s[ d[.

apothecariu (el.) Cela ce =ede lapr[v[lie, =i, mai cu de-adins,cela ce vinde ierbi, doftorie.

apofasisticos (el.) Ales, de istov,cuv`nt carile ]ntr-alt chip nu s[mai poate ]ntoarce.

atheofovia (el.) Nefrica dumn[d-z[iasc[.

apelpisia (el.) Deznedejduirea, sc[-parea a toat[ nedejdea.

aplos (el.) Chiar, de-a dreptul, prost,curat.

aporia (el.) }ntrebare cu prepus,carea pofte=te dezlegare.

apofthegma (el.) Cuv`nt, voroav[aleas[, filosofasc[.

alhimista (ar[p.) Cela ce sile=te aface din aram[ aur, cela ce =tiea preface formele materiii.

argument (l[t.) Dovad[, cuv`nt,voroav[ doveditoare.

armisti\ie (l[t.) Vreme pus[, ]ncarea, de r[zboiu s[u de pace,solii =i mijlocitorii s[ aleag[.

aromate (el.) Toate s[min\ele, ier-bile =i unsorile frumos mirosi-toare.

A

avocat (l[t.) Cela ce trage pentrualtul p`ra cu plat[.

agona (el.) Lupta carea face trupulcu sufletul ]n ceasul mor\ii.

acouthos (el.) +i a=e urmadz[, ]nurm[, mai apoi.

activitas (l[t.) F[c[toriia, lucrarealucrului.

alaiu (turc.) Petrecanie, tocmal[ deoaste, =icuire.

alofilii (el.) Cei de alt neam, strei-nii.

ananheon (el.) At`ta de treab[, c`tf[r[ d`nsul a fi nu poate.

anatomic (el.) Cela ce =tie me=ter-=ugul m[dularelor trupului, des-pic[toriu de st`rvuri.

anthrax (el.) Piatr[ scump[ ro=ie,rubin mare, carvuncul.

anagnostis (el.) Cela ce, citind,al\ii ascult[.

anonim (el.) Cela ce, izvodind ceva,numele nu i s[ =tie, f[r[ nume.

antepathia (el.) }mponci=ere, ne-priimirea firii, ura =i ur[ciuneadin fire.

antifarmac (el.) Leac ]mpotrivaotr[vii.

CUPRINS


articule (l[t.) }ncheietura osului =ia voroavii capete.

arete (l[t.) Un fel de bolovani cucarii, b[t`nd, zidiurile cet[\ilorsf[r`m[.

anevsplahnos (el.) Nemilostiv, ca-rile nu =tie a s[ milostivi.

Asia (el.) A patra parte a lumii, ca-rea \ine p[r\ile r[zs[ritului.

astrolav (el.) Cinie de aram[ saude lemn ]n carile drumul stele-lor s[ arat[.

atomistii (el.) Filosofii carii sint dinceata epicurilor =i dzic c[ toate]n lume sint t`mpl[toare.

atomuri (el.) Lucrul carele ]ntr-altchip sau parte nu s[ mai poatedesp[r\i, despica, t[ia; net[iat.

afthadia (el.) Obr[znicie, ]ndr[z-neala f[r[ socoteal[, nebuneas-c[.

aftocrator (el.) Singur \iitoriu, ca-rile la st[p`nire alt[ so\ie nu are.

axioma (el.) Dzis[ filosofasc[ ca-rea ]n loc de canon, de pravil[s[ \ine.

atheist (l[t.) =i (el.) F[r[ Dum-n[dz[u, om carile vreunui dum-n[dz[u nu s[ ]nchin[.

Afroditis (el.) Steaoa carea ]ntì s[arat[ de cu sar[, steaoa cioba-nului; boadza dragostelor, a cur-viii.

afrodis[u (el.) Cela ce ]mbl[ dup[curvie, muierare\.

ahortatos (el.) Nes[turat, nes[\ios,lacom peste m[sur[.

anomalia (el.) }ndr[ptnicie, lucru,cuv`nt carile merge ]mpotriv[.

apsifisia (el.) Neb[garea ]n sam[,\inerea ]n nemic[.

austru (el.) V`ntul despre amiad-z[dzi, Notos.

B

barbara (l[t.) Ieste o form[ de silo-ghismuri, carile s[ face din toateprotasele adeveritoare =i p[rtni-ce=ti.

blagoutrobnii slov. Milos, milostiv,duios.

boala hronic[ (el.) Boala carea\ine cu ani, cum ieste oftica, dro-pica =i alalte.

V

vase priimitoare (mold.) Stoma-hul, rindza, ma\ele =i toate m[-runt[ile ]n carile ]ntr[ bucatele.

vasuri (el.) Temelie pre carea s[pune st`lpul.

vatologhie (el.) Chip poeticesc,c`nd acelea=i cuvinte cu ]ntoars[or`nduial[ le poftore=te.

G

galactea (el.) Drumul carile s[ ve-de pe ceriu.

gheneralis (l[t.) De neam, cel maide frunte; cel ce cuprinde chipu-rile supt sine.

gheomandia (el.) Vraj[, c`nd vr[-jesc pe cr[p[turile p[m`ntului.


gnomon (el.) Ceasornic de soare,umbra soarelui carea arat[ cea-surile.

D

diathesis (el.) Or`nduiala firii, n[s-tav, abaterea firii, ]n ce s[ punefirea.

dialectic (el.) Cela ce =tie a s[ ]n-treba dup[ canoanele loghic[i.

dialog (el.) Voroav[ carea ieste toc-mit[ cu ]ntrebare =i r[spundere.

dimocratie (el.) St[p`nire ]n careacap ales nu ieste, ce toat[ \arapoate ]ntra la sfat.

disidemonie (el.) |[r[monii =i af-l[rile omene=ti ]n loc de dum-n[z[ie=ti cinstite.

discolii (el.) Nevoi, lucruri aspre,grele, de neputut.

dihonie (el.) Neunirea sfatului,]mp[rechere.

duhul vinului (mold.) Vinars, vinpref[cut.

E

evghenie (el.) Neam bun, nemi=ie,de bun[ na=tere.

erdemon (el.) Demon bun, ]nger,bun[voia dumn[dz[iasc[.

evlavie (el.) Cinste cu stidire, ru=i-narea de chip.

Evropa (el.) Una din p[r\ile p[-m`ntului, cea mai mic[, despreapus.

evsevie (el.) Bun[ credin\[ ]n Dum-n[dz[u, pravoslavie.

Ethna (el.) Numele unui munte ]nSichiliia, carile, din sine aprin-dzindu-s[, arde.

eclipsis (el.) }ntunecarea soareluisau a lunii.

ek ton hrismon (el.) Cel ce iestedin tainele hrismurilor, prorocii-lor.

eleghii (el.) Un fel de stihuri ames-tecate.

Elada (el.) |ara Elineasc[, Gre\iia,despre Evropa.

energhie (el.) Putin\a a face, f[-c[torie, lucrare.

enthimema (el.) Siloghism rito-ricesc.

exighisis (el.) T`lcuire, t[lm[cire,dezv[lirea voroavii ascunse.

experien\ia (l[t.) Dovad[, ispit[carea s[ face cu lucrul, cu sim-\irea.

ex\entrum (l[t.) Loc carile iestedinafar[ de mijloc.

epifonema (el.) Cuv`nt carile dec`teva ori ]n gura mare s[ strig[.

epithimia (el.) Pofta, vrerea a aveace nu are.

epiorchie (el.) C[lcarea giur[m`n-tului.

epitrop (el.) Namestnic, cela ce ]nceva locul altuia \ine.

epihirima (el.) Ori de ce s[ apuc[cineva a face, ]nceperi.

erese (el.) Stricarea legii; cel cede=chide ]nv[\[tur[ minciunoas[.


ermafroditis (el.) Cel ce ieste =ib[rbat =i femeie sau ]mbl[ ]npofta a doa[ p[r\i.

etimologhia (el.) T`lcuirea a hire-=ului nume.

Z

zizanie (el.) Neghin[, s[m`n\[ s[l-batec[ ]n cea bun[.

Zefs (el.) Bodzul carile s[ crede afi p[rintele tuturor bodzilor. Pla-neta a dzilei gioi, de neamul s[udzic s[ fie fost din ostrovul Cri-tului.

zilotipie (el.) Temerea iubovnicu-lui c[tr[ ibovnic[ =i ]mpotriv[.

I

izgnanie (slov.) Izgonire cu de-asila, trimetere ]n strein[tate.

ithica (el.) }nv[\[tur[ carea toc-me=te obiceile oamenilor, cet[-\ilor.

idea (el.) Chipul a fietecui lucru,pre carile mintea pl[zmuindu-l,ca cum ieste ]l ]nformuie=te.

idol (el.) Chip de bodz ]n piatr[s[pat sau ]n metal v[rsat.

ielcovan (turc.) Gonitoriu de v`nts[ cheam[, un fel de pasiri ca-rile nep[r[sit ]n sus =i ]n gios pemare zboar[.

ieroglifia (el.) Chipuri de pasiri, dedobitoace =i de alte jig[nii =ilighioi cu carile vechii ]n loc deslove s[ slujiia.

interiec\ie (l[t.) La gramatic[, unadin cele opt p[r\i a cuv`ntului.

iroas (el.) Cela ce, dup[ multe =ivestite vitejii, capul pentru mo-=ie =-au pus.

ironic (el.) Cuv`nt cu carele l[u-d[m pe cel de hul[ =i hulim pecel de l[udat ]n =ag[.

isimeria. (el.) Ceasul ]n carile dzuacu noaptea sint de-a tocma.

C

cabala (evr.) }nv[\[tur[ disidemo-neasc[ cu carea evreii Sf`ntaScriptur[ dup[ voie t`lcuiesc.

cacodemon (el.) Demon r[u, ]n-gerul Satanii; urgie dumn[dz[-iasc[.

catholichi (el.) A tot, peste tot,sobornic, a toat[ lumea.

capituluri (l[t.) Zacele, condeie,capete.

categorii (el.) Sint dzece formesupt carile Aristotel toate fiin\elelucrurilor cuprinde.

catalog (el.) Izvod, catastih, ]ns[m-narea numerelor dup[ or`ndu-ial[.

cataracte (el.) Praguri ]n ap[, precarile apa s[ r[stoarn[, sau z[s-talni\[ la mori.

chentru (el.) |inta, punctul carileeste tocma ]n mijlocul lucruluir[tund.

colachie (el.) Lingu=itur[, voroav[dup[ pl[cere.


comedie (el.) Figuri, voroave carilescornesc r`sul =i ]nchipuiesc is-toriile adev[rate.

comitis (el.) Stea cu coad[. Stea s[na=te =i piiere.

condi\ii (l[t.) A=edz[m`nturi, le-g[turi, tocmele de pace.

coresponden\ii (l[t.) Unul cu altulpre tain[ r[spunsuri a avea. Blen-de.

cfartana (l[t.) Frigurile a patra dzi.cfidditas (l[t.) Cein\a, singur[ fiin-

\a lucrului, ceia ce ieste.

L

lavirinth (el.) Temni\[ supt unmunte ]n ostrovul Critului s[pat[cu acela me=ter=ug ca ori precine slobod ]ntr-]nsa s[ nu maipoat[ ie=i.

lacherda (el.) Un fel de pe=te ]nmare.

laringa (el.) G`tul, g`tlejul, g`t-lanul.

lembic (el.) C[ldare cu carea scotrachiu sau ap[ de flori.

lemarghia (el.) L[comiia la m`n-care, l[comiia p`ntecelui.

lir[ (el.) Al[ut[.Liviia1 (el.) |ara pe marginea Ni-

lului, p[n’la ocheanul despreamiadz[dzi.

M

mateologhia (el.) Voroav[ ]n de-=ert, buiguire, cuv`nt f[r[ so-coteal[.

materie (l[t.) Orice supt form[ s-arsupune, precum materia lum[-n[rii ieste ceara, s[ul.

megalopsihia (el.) M[rimea su-fletului, ne]nsp[imare.

Mediteran[ (l[t), Marea de la St`l-pii lui Iraclis2 p`n[ la Elispont3.

melanholie (el.) Boal[ de voia rea,p[timirea ]ntrist[rii, fiierea nea-gr[.

melodie (el.) C`ntare alc[tuit[,dulce, frumos tocmit[.

merichi (el.) P[rtniceasc[, part-nic[, de parte.

Mesopotamia (el.) |ara carea ]ntreTigris =i ]ntre Evfrath apele s[cuprinde, Vavilonul.

metalon (el.) Orice materie v`r-toas[ iese din p[m`nt, precumieste aurul, argintul, arama, cus-toriul.

metamorfosis (el.) Schimbarea fe-\ii, preobrajenie, schimosire.

meteris (turc.) +an\, hendec, groa-p[ ]n carea s[ aciuadz[ oameniila r[zboiu, la cetate.

2 Coloanele lui Hercule, Gibral-tarul.

3 Helespont, azi Marea Marmara;aici este vorba de Dardanele.

1 Prin Liviia (Libia), Cantemir, ca=i cei vechi, ]n\elege Africa, f[r[ Egipt.


metafizic (el.) Cela ce are =tiin\aa celor peste fire1.

metafizica (el.) }nv[\[tura careaarat[ lucruri mai sus de fire2.

mihanii (el.) Cinii cu carile s[ slu-jesc la vremea r[zboiului, me=-ter=uguri pentru luarea cet[\ii.

mehlem (ar[p.) Unsoare cu careas[ slujesc \irulicii la rane.

mehenghiu (ar[p.) Piatr[ pe careaispitesc aurul, argintul de bun.

modul (l[t.) Chipul, mijlocul, lea-cul lucrului greu.

monomahia (el.) Bataia, r[zboiulnumai a doi, poidinoc.

Monocheroleo-pardalis (el.) Ino-rog — leu — pardos, din trii nu-mere ]ntr-un nume alc[tuite.

monarhie (el.) St[p`nire careasingur[ st[p`ne=te, precum ies-te a Turcului, a Neam\ului, aMoscului.

Musele (el.) +epte surori, carile s[dzic boadzele c`nt[rii =i a d[s-c[lis[ fie.

N

navarh (el.) Mai-marele cor[biii,reis.

nafaca (turc.) Obroc, mirtic, careles[ d[ ]n toate dzilele.

nedierisit (el.) Nedesp[r\it, lucrucarile ]ntr-alt[ parte nu s[ poateabate.

neis\elit (slov.) Net[m[duit, ne-vindecat, lucru crile nu poateavea leac.

necromandia (el.) Vrajea carea s[face asupra trupurilor moarte; latoate limbile ]n loc de p[cat s[\ine.

O

onirocrit (el.) Izb`nditoriu de vise.omofil (el.) Tot de un neam, de o

s[min\ie, tot de un fel.orizon (el.) Zarea p[m`ntului,

marginile ceriului, unde s[ parec[ s[ ]mpreun[ cu p[m`ntul.

omonie (el.) ]mpreunarea, unireasfatului, ]nvoin\a inimilor.

ohendra, ehidna (el.) Viper[, n[-p`rc[, neam de =erpe prea veni-nat, carea cr[p`nd ]i ies puii prinp`ntece.

P

padzerh (agem.) Un fel de piatr[carea ]n =erpe =i ]n inima cerbu-lui rar iese.

palat (el.) Curte domneasc[, ]mp[-r[teasc[.

palestra (el.) Arm[ de r[zboiu, arccu zemberec, carile ca sine\ul dela obraz s[ sloboade.

1 Ca ]n accep\ia aristotelic[: filozofcare se ocup[ cu ontologia, acealatur[ a filozofiei care studiaz[categoriile cele mai generale aleexisten\ei.

2 Ontologia.


palinodie (el.) C`ntarea, cuv`ntulcarile de multe ori acela=i s[poftore=te.

paradigma (el.) Pild[, as[m[narea cuv`ntului, ar[tare prin chipu-rile =tiute.

paradosis (el.) }nv[\[tura nescris[,din gur[ ]n gur[ l[sat[, ce ]nva\[fiiul de la p[rinte.

parahorisis (el.) Lep[dare, ]ntoar-cerea fe\ii de c[tr[ cineva, alesdumn[dz[iasc[.

paremie (el.) Ciumilitur[, cuv`ntalta t`lcuind, dzic[toare.

parisie (el.) De fa\[, ]nainte a totnorodul, la ival[.

parigorie (el.) M`ngìere, leacul]ntrist[rii.

parola (ital.) Cuv`nt, cuv`nt dat,st[t[toriu, ne]ntors.

perigrapsi (el.) A =irui, a scrie, a]ns[mna lucrul precum ieste.

period (el.) Drumul carile, ]ntor-c`ndu-s[, iar[=i de unde au ie=its[ ]ntoarce, ]ncungiurare, ]mpre-giurare.

peristasis (el.) Stare ]mprejur, oricepe l`ng[ altul s[ \ine.

Pithianul (el.) De la Pithii, din lo-cul unde era vrajea lui Apolon.

Pithii (el.) Un loc ]n carile vestit eraApolon cu vrajea.

pilula (l[t.) Pirul[, gogoa=[, bu-bu=lie, carea dau doftorii de ]n-ghit pentru leacul.

piramide (el.) Morm`nturile ]m-p[ra\ilor Eghiptului, cu mari

cheltuiele, ca carile nu s[ maipot face.

platan (el.) Un fel de copaciu cari-le s[ face prea mare =i tr[ie=teprea mult, s[ sam[n[ cu paltinul.

planeta (el.) Stea r[t[cit[, carea]mbl[ ]mpotriva altora.

pleonexie (el.) Poft[, l[comie spreaverea tuturor.

polipichilie (el.) Pestriciune, lucrulcarile are multe fe\e, flori.

politie (el.) Tot n[rodul cet[\ii,t`rgul, cetatea; fruntea, boieri-mea oamenilor.

pompa (l[t.) Petrecanie, alaiu, toc-mala, slava, =icuirea o=tii ]m-p[r[\iii.

porii (el.) G[urici prin piielea omu-lui, prin carile ies sudorile.

porfir[ (el.) Un fel de marmurescump[, v[rgat[ ]n tot feliul deflori, =i o hain[ mohor`t[, careanumai ]mp[ra\ii purta.

praxis (el.) Facere dup[ ]nv[\[tur[,urmarea lucrului.

poslanie (slov.) Carte trimis[, scri-soare, r[va=.

prezen\ie (l[t.) Starea de fa\[, af-larea denainte, denainte la obraz.

prezentuie=te (l[t.) Arat[, de fa\[]l scoate, ]nainte ]l pune.

preten\ie (l[t.) }ntinderea ]nainte,lucrul carile arat[ socoteala sf`r-=itului mai denainte.

privat (l[t.) Deos[bit, ]nstreinat,chip carile nu ieste dintre d`n=ii.

privileghii (l[t.) Ispisoacele, uri-


cele, l[g[turile, a=edz[m`nturilemai-marilor.

provlima (el.) }ntrebare, cuv`ntcarile, ]nainte puindu-s[, cerer[spuns =i dezlegare.

proimion (el.) Predoslovie, capulvoroavii, ]n carile tot chipul ca-zaniii s[ arat[.

provide\ (l[t. =i slov.) Cela ce cu]n\[lepciunea lucrurile, p`n[ anu fi, cum vor c[dea cu minteale afl[.

prodrom (el.) Pova\[, ]nainte-m[r-g[toriu.

prothimie (el.) Voia inimii, liubov,nevoin\a din suflet.

prob[ (l[t.) Ispit[, dovad[, c[u-tare, lucru adeverit.

prognostic (el.) Cuno=tin\[ ]nain-te, g`citoare, g`cire.

profesui (l[t.) A da ]nv[\[tur[, am[rturisi ce sl[ve=te, a propove-dui.

procathedrie (el.) +ederea maisus, scaunul cel mai de sus, ca-pul mesii.

polos arctic (el.) Stea carea nu s[cl[te=te, fusul, carile de la noi s[vede.

polos antarctic (el.) Stea necl[tit[,]mpotriva ce=tii ce s[ vede de lanoi.

provatolicoelefas (el.) Oaie-lup-fil,nume din trii numere alc[tuit.

pronie (el.) Mai denainte cuno-=tin\a dumn[dz[iasc[, or`ndu-iala vecinic[.

propozit (l[t.) Cuv`ntul pre carile]nainte ]l punem, pentru ca maipre urm[ s[-l dovedim, lucrul decarile ne apuc[m.

protasis (el.) }nainte punere, dintrii s[ face un siloghizm dialec-ticesc.

public[ (l[t.) Politie, sfatul a toat[cetatea, boierimea.

R

referendar (l[t.) Purt[toriu de r[s-punsurile ]mp[r[te=ti. Boieriiacarea duce =i aduce r[spunsu-rile. Talh`sciu.

re\eta (ital.) Izvodzel de leacuri,carile trim[t doftorii la spi\eri, s[fac[ leacul asupra boalei.

ritor (el.) Cela ce =tie me=ter=ugula vorovi bine; bun de gur[.

romfea (el.) Sabie dintr-]mbe p[r-\ile ascu\it[; palo= lat =i drept.

S

savoane (el.) P`ndzele ]n carile]nv[lesc trupurile mor\ilor.

salamandra (el.) Un fel de jiganie,pentru carea b[snuiesc poeticiic[ l[cuie=te ]n foc.

sam (ar[p.) Un fel de v`nt otr[vit,carile, lovind pe om, ]ndat[ s[face cenu=[ =i hainele-i putred-zesc.

samsun (ar[p.) Coteiu mare =i foar-te v`rtos, carile pe urs biruie=te.


senator (l[t.) Sfetnic, boier de sfat,boier mare.

senten\ie (l[t.) Sfatul cel mai depre urm[. Cuv`nt carile ]ntr-altchip nu s[ mai poate muta, ales.

sicofandie (el.) Clevet[, clevetuire,trecerea cu cuv`ntul.

scandal (el.) Scandal[, b`ntuire,sup[rarea, ]mpiedecarea voii.

schithii (el.) Tot neamul t[t[r[sc,t[t[r`mea.

schipticesc (el.) Cuv`nt carile pu-rurea supt prepus r[m`ne; erafilosofi schipticii, carii ]n toateprepus avea.

schiptr (el.) Be\i=or scurticel, carileobiciui\i sint ]mp[ra\ii ]n m`n[a-l \inea.

solichismos (el.) Cuv`nt carile nuieste dup[ canoanele gramatic[i.

stem[ (el.) Coron[, cunun[, port]mp[r[tesc de cap.

stihie (el.) }ncep[tura lucrului dematerie unii dzic s[ fie patru,al\ii trii, al\ii mai multe, al\iinuma una.

strofi (el.) Voroav[ =uv[it[, ]n mul-te p[r\i ]ntorc[toare, =i ]n=el[-tur[.

sofisma (el.) +tiin\[ ]n=el[toare,=tiin\[ minciunoas[ ]n locul aceii adev[rate v`ndut[.

sfigmos (el.) V`n[ moale carea pu-rurea s[ bate, de pre a c[riiacl[tire a=edzim`ntul firii s[ cu-noa=te.

sfer[ (el.) Glon\, chipul din toatep[r\ile r[tund, precum ieste p[-m`ntul, ceriul.

shizma (el.) Rumptur[, sc[dereacredin\[i ]n pravoslavie

shimate (el.) Chipuri, fe\e, ar[t[-rile obrazului.

siloghismos (el.) Socoteal[ ade-v[rat[, carea la dialectici din triiprotase s[ face.

simptomatic (el.) Din t`mplare,din c[dere, carile nu din tocma-la ]nainte m[rg[toare s-au f[cut.

sinod (el.) Sobor, adunarea a mul-te capete, sfatul de ob=te.

simperasma (el.) }ncheierea vo-roavei, trecerea din necuno=tin\[la cuno=tin\[.

simbathia (el.) }nvoin\a firilor;]mpreun[ p[timire.

sinonim (el.) Tiz, f`rtat, a c[rorafiin\a neamului alta, iar[ numeleunul.

simfonie (el.) Tot un glas, tocmireala cuv`nt, la glas.

sinhorisis (el.) Iertare, slobodze-nie, darea voii.

sistatichi (el.) A=edz[toare, ]nt[-ritoare, st[ruitoare.

sistima (el.) A=edz[tur[, st[ruitu-r[, stare.

sirina (el.) Fat[ de mare, carile dzicc[ cu c`ntecul adoarme pe c[-l[tori.

siurmea (el.) Un fel de piatr[ v`-n[t[, cu carea v[ps[sc genele.


Ttalant (el.) Ieste m[sura carea tra-

ge 6.000 de dramuri. Talantulmare trage 80 de mine, iar[mina, 100 dramuri.

temperament (l[t.) A=edz[m`ntul,st`mp[rarea firii, ]ntregimea s[-n[t[\ii.

tiranie (el.) St[p`nire asupritoare,vr[jm[=ie, sil[.

titul (el.) Cinstea numelui, numevestit, titulu=.

topicesc (el.) De loc, de mo=ie, detar[, de p[m`nt.

traghelaf (el.) Capr[-cerb, adec[,dobitoc carile nu s[ afl[.

tragodic (el.) C`ntec, ver= de jele,h[olitur[, bocet.

tractate (l[t.) Tragere, zbaterea cu-vintelor, ales de pace

trigon (el.) Chipul, figura ]n triicol\uri, ]n trii unghiuri.

tripos (el.) Cu trii picioare. Scaun]n trii picioare.

tropuri (el.) Chipuri, mijloace, les-niri, ]mpodobiri ritorice=ti,

tropicesc (el.) Cela ce s[ \ine cusau de tropuri.

tropic (el.) S[ cheam[ dunga ceri-ului din carea soare<le> s[ ]n-toarce, veri la suit, veri la co-bor`t, Racul, Capricornul.

F

fantazie (el.) P[rere, ]nchipuireamin\ii.

figur[ (l[t.) Chip, form[, schiz-mirea trupului.

filaftie (el.) Trufie, dragostea, iu-birea sa.

filoprosopie (el.) F[\[rnicie, c[u-tarea voii pe str`mb[tate.

fizic (el.) Cela ce =tie =tiin\a firii.fiziognomie (el.) +tiin\a firii de pre

chipul obrazului =i a tot trupu-lui.

f`=chie (turc.) Gunoiu, baleg[ decal, balig[.

filohrisos (el.) Iubitoriu de aur, la-com la avu\ie.

Th

theatru (el.) Locul privelii ]n mij-locul a toat[ ivala.

theologhicesc (el.) Lucru carile cuvoroava dumn[dz[iasc[ s[ \ine;cel ce ieste din theologhie.

theorie (el.) Prival[, =tiin\a, vi-derea, cuprinderea min\ii.

therapevtis (el.) Cel ce face dup[voie; slug[, cel ce aduce altuiaodihn[.

thronul (el.) Scaun de cinste ]m-p[r[tesc, st[p`nesc.

H

harmonie (el.) C`ntare dulce, du-p[ me=ter=ug tocmit[.

himera (el.) Dihanie carea ]n lumenu s[ afl[, ciuda nev[dzut[, ne-audzit[, afar din fiin\[.

hirograf (el.) Scrisoarea a hiri=eim`ni, zapis cu m`na lui scris.

hiromandie (el.) Vrajea carea pe


cr[p[turile =i ]n fr`nturile m`niis[ face.

hersonisos (el.) Ostrov carile cudosul s[ \ine de uscat, cotitur[,scruntariu.

hrismos (el.) Vraj[, prorocie, des-coperirea a tainelor, p`n[ a nu fi.

Ooxia, varia =i alalte (el.) Caut[ pre

r`ndul la gramatic[.organ (el.) Cinie, m[iestrii, lucruri

cu carile s[ fac alte lucruri.

|

\ircumstan\ii (l[t.) Peristases, el.Lucrurile ce stau pre l`ng[ altele.

\irulic (le=.) Vraciu carile t[m[du-ie=te ranele, fr`nturile.

Œ

œira (turc.) Un fel de copaciu camolidvul, cu a c[ruia surceles[racii ]n loc de lum`nare s[slujesc.

+

=erbet (ar[p.) B[utura de doftorie=i tot ce s[ bea.

Ia

iasimin (agem.) Un fel de cop[cel,s[ suie ca vi\a =i face flori albecu pu\in ghiulghiuli amestecate,prea frumos mirositoare.

Ps

psifisi (el.) A ]ns[mna spre cinste,spre suirea stepenii, alegere.

Y1

ypervolice=ti (el.) Laude peste pu-tin\a firii, c`nd dzucem: frumosca soarele, m`nios ca focul, ]ngerpemintean.

ypoghei (el.) Cei ce l[cuiesc pe fa\ap[m`ntului dedesupt =i vin tal-pele noastre la talpele lor.

ypothetic[ (el.) }ntrebare supus[,carea dzicem; de va fi a=e, va fia=e.

ypohimen (el.) Lucrul ce dzacesupt altul, ca cum ieste materiasupt form[, l`na supt v[psal[.

ypohondriac (el.) Boala carea smin-te=te fantazia, sl[biciunea p[r\i-lor trupului carile sint pregiurinim[.

ypothesis (el.) Supunere, lucrulpre carile altele s[ spri=inesc.A=ijderea, ypothesis se ]n\elegear[tarea =i materia, carea celemai de treab[ capete supt d`n-sa str`nge. Iar la ritori s[ ]n\ele-ge ]ntrebare hot[r`t[ =i sf`r=it[,pre l`ng[ carea toate m[rginile]ntreb[rii s[ ]nv`rtejesc.

1 Cuvintele ]ncep`nd cu y le tran-scriem ]n text prin i.


ISTORIIA IEROGLIFIC{

1. Monarhia Leului — Moldova; monarhia Vulturului — |ara Rom`neasc[.2 Cantemir obi=nuie=te s[ ]nmul\easc[ cu 100 cifra indicatoare de date,

ceea ce ne oblig[ s[ citim 17 ani, perioada cuprins[ ]ntre 1688, data urc[rii ]nscaun a lui Constantin Br`ncoveanu, =i 1705, anul revenirii la domnia Moldoveia lui Antioh Cantemir, fratele scriitorului, eveniment prin care se ]ncheiepovestirea Istoriei ieroglifice.

3 31 ani, v`rsta la care scriitorul a terminat, dup[ propria m[rturisire,Istoria ieroglific[. Precizarea f[cut[ de ]nsu=i Cantemir creeaz[ o nedumerire,deoarece, socotind c[ lucrarea a fost terminat[ ]n 1705 (pe temeiul c[men\ioneaz[ evenimente ce au loc ]n acest an: revenirea la tron, pentru adoua oar[, a fratelui s[u Antioh — ]n februarie — =i moartea lui CorneaBr[iloiu — dup[ 28 noiembrie), ar rezulta c[ autorul s-ar fi n[scut la 26octombrie 1674, ceea ce nu este adev[rat, c[ci anul real al na=terii este 1673.

adev[rat[, pentru lucrurile carile ]ntre doa[ mari =i vestite a Leului=i a Vulturului monarhii1 s-au t`mplat =i prin vremea a 1700 ani2,de vrednicie a s[ crede scriitoriu, foarte pre am[nuntul ]ns[mnat[,carile prin tot cursul vremii aceiia ]ntre vii au fost, de v`rst[ la 3100ani3 fiind, c`nd sf`r=itul ]nceputei sale istorii a videa s-au ]nvrednicit.

CUPRINS


PARTEA I

Mai dinainte dec`t temeliile Vavilonului a s[ zidi1 =i Semira-mis2 ]ntr-]nsul raiul sp`ndzurat (cel ce din =epte ale lumii minuniunul ieste) a s[di3 =i Evfrathul4 ]ntre ale Asiii ape vestitul prinule\e-i a-i porni, ]ntre crierii Leului5 =i t`mplele Vulturului6 vivorde chitele =i holbur[ de socotele ca aceasta s[ scorni. Leul dar[de pre p[m`nt (carile mai tare =i mai vr[jma=[ dec`t toate jig[niilec`te pre fa\a p[m`ntului s[ afl[ a fi, tuturor =tiut ieste) =i Vultu-rul din v[zduh (carile precum tuturor zbur[toarelor ]mp[rat ieste,cine-=i poate prepune?) ]n sine =i cu sine socotindu-s[ =i pream[nuntul ]n sam[ lu`ndu-s[, dup[ a firii sale sim\ire a=e s[ cu-noscur[, precum mai tari, mai iu\i =i mai putincioas[ dihanie dec`td`n=ii alta a fi s[ nu poat[.

}ns[ singuri cu a sa numai =tiin\[ =i sim\ire ne]ndestul`ndu-

1 Zidirea Vavilonului: ]ncep[tura r[ut[\ilor (D.C.) — este vorba despreConflictul dintre Cantemir =i Br`ncoveanu, care reprezint[ ac\iunea princi-pal[ din Istoria ieroglific[.

2 Semiramis (o regin[ legendar[ a Babilonului): pofta izb`ndirii str`mbe(D.C.) — aluzie la politica lui Br`ncoveanu de tutelare a Moldovei.

3 Raiul sp`ndzurat (gr[dinile suspendate din Babilon, socotite una dincele =apte minuni ale lumii antice): fericirea nest[ruitoare (D.C.), nestatornic[;aluzie la zadarnica =i costisitoarea politic[ de suprema\ie a lui Br`ncoveanu.

4 Evfrathul: nesa\iul l[comiii (D.C.) — scriitorul consider[ c[ la baza politiciibr`ncovene=ti ar sta l[comia.

5 Leul: partea moldoveneasc[ (D.C.) — Moldova.6 Vulturul: partea munteneasc[ (D.C.) — |ara Rom`neasc[.

CUPRINS


s[, cu a tuturor a altor ale lumii jig[nii =i pasiri a lor socoteal[ s[adevereasc[ =i s[ ]nt[reasc[ vrur[, ca precum ]ntr-acesta chip s[fie c[tr[ toate dovedind =i din gura tuturor m[rturisire lu`nd =i]mp[r[\iia ce-=i alesese =i socoteala ce ]n g`nduri ]=i pusese ]nveci nemutat[ =i neschimbat[ s[ r[mìe1. A=edar[, Leul — jiga-niile ]n patru picioare cl[titoare, iar[ Vulturul — pre cele prinaier cu pene =i cu aripi zbur[toare ca la un sfat ]ndat[ le chemar[=i ]n clipal[ le adunar[2.

Deci denaintea Leului mai aproape acelea jiganii3 sta, carelesau ]n col\i, sau ]n unghi, sau ]ntr-alta a trupului parte arme de

1 Socotindu-se, fiecare ]n parte, cel mai puternic dintre animale, Leul =iVulturul convoac[ pe supu=ii lor ]ntr-o mare adunare, ace=tia urm`nd s[]nt[reasc[ ]n plen preten\ia „]mp[ra\ilor“ lor.

Cantemir satirizeaz[ preten\ia la ]ntìetate a conducerilor politice din celedou[ \[ri rom`ne=ti, preten\ie care nu de pu\ine ori a dus la conflict ]ntre ele.Astfel de ne]n\elegeri ar fi mai vechi dec`t actuala „]ncep[tur[ a r[ut[\ilor“,adic[ dec`t du=m[nia dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu; de remarcat faptulc[ la asemenea adunare urmau s[ fie chemate =i „jig[nii“ =i p[s[ri str[ine deneam, amestecate ]n via\a cultural[ =i politic[ din Moldova =i |ara Rom`neasc[.

2 „Sfatul“, la care sunt chemate at`t p[s[rile (muntenii), c`t =i patrupedele(moldovenii), este ]n realitate adunarea de la Arn[ut-chioi, un sat de l`ng[Adrianopol, convocat[, ]n vara anului 1703, la ]ndemnul =i sub patronajul luiConstantin Br`ncoveanu. Aici au participat ]ntr-adev[r moldoveni =i munteni]n vederea alegerii unui nou domn al Moldovei ]n persoana boieruluimoldovean Mihai Racovi\[, sus\inut de curtea muntean[, care urma s[]nlocuiasc[ pe domnul recent mazilit Constantin Duca. |inerea unei adun[ria moldovenilor =i a muntenilor ]n localitatea Arn[ut-chioi, la 1703, ]n scopulamintit, este confirmat[ de izvoarele istorice ale vremii.

3 Jiganie: tot neamul moldovenesc (D.C.) — reflect`nd structura social[ atimpului, Cantemir este primul ]n literatura rom`n[ care face o prezentare asociet[\ii vremii sale dup[ criteriul claselor (boierime-\[r[nime), p[turilor =icategoriilor sociale (“tagmele“ boiere=ti, profesii etc.)


moarte purt[toare poart[, precum ieste Pardosul1, Ursul2 Lupul3,Hulpea4, Ciacalul5, M`\a S[lbatec[6 =i altele ca acestea, carile dev[rsarea singelui nevinovat s[ bucur[ =i via\a hire=[ ]n moarteastrein[ le st[ruie=te. Iar[ ]naintea Vulturului mai aproape sta pa-sirile, carile sau ]n clon\, sau ]n unghi lance otr[vite, aduc[toare

1 Urmeaz[ numele c`torva mari boieri moldoveni, to\i simboliza\i prinanimale de prad[, reprezentativi pentru tagma din care f[ceau parte, unii vorfi amesteca\i ]n desf[=urarea evenimentelor narate, al\ii nu. Pardosul, adic[leopardul este Iordachi vornicul (D.C.) — Iordarche Ruset, membru al puterni-cei familii a Cup[re=tilor, de origine greceasc[, mare latifundiar, setos devenituri necinstite, vestit intrigant, conduc[torul din umbr[ al politiciiMoldovei; mai ]ntì, prieten al familiei Cantemir, iar acum du=manul ei, joac[un rol de prim ordin.

2 Ursul: Vasilie vornicul (D.C.) — marele boier Vasile Costache, refugiat ]nacea vreme de frica lui Constantin Duca la curtea lui Br`ncoveanu; personajcu totul nesemnificativ ]n povestire.

3 Lupul: Bogdan hatmanul (D.C.) — Lupu Bogdan hatmanul, cumnat alfra\ilor Cantemir, prin c[s[toria cu sora lor, Ruxandra. Personaj de rangul]ntì, simbolizeaz[ prietenul credincios, omul ]n\elept =i prudent, adept alunei filozofii practice, aplicat[ la via\a cotidian[; nu a participat ]n realitate laadunarea de la Arn[ut-chioi.

4 Vulpea: Ilie stolnicul (D.C.) — Ilie Enache |ifescu, cumnat cu viitoruldomn Mihai Racovi\[ =i unul dintre marii intrigan\i ai vremii. Personaj foarteimportant ]n povestire. Se manifest[ drept o minte str[lucit[ =i un remarcabilsofist; este o ]ntruchipare a oportunismului politic =i un model exemplar alipocriziei, al perfidiei =i al gustului diabolic pentru intriga de culise.

5 Ciacalul: Maxut s[rdarul (D.C.) — personalitale minor[ a epocii, cap[t[un oarecare contur datorit[ ata=amentului s[u constant fa\[ de familiaCantemir.

6 M`\a s[lbatec[: Ilie Cantacuzino (D.C.) — membru al ramurii moldovenea Cantacuzinilor =i ginere al lui Miron Costin. Nu are nici un rol ]n povestireaIstoriei ieroglifice, probabil, pentru c[ nu a luat ]n realitate parte la eveni-mentele descrise ]n ea, de=i este =tiut c[ a ]ndeplinit anumite roluri politice ]nacea vreme.


de rane net[m[duite au1, precum ieste Brehnacea2, Soimul3, Ule-ul4, Cucunozul5, Coruiul6, H`r[\ul7, B[l[banul8, Blend[ul9 =i al-tele asemenea acestora, carile ]ntr-o dzi singe de nu vor <v[r>

1 Pasire: tot neamul muntenesc (D.C.); pasire rump[toare: rudeniia =iboierimea celor mari a muntenilor (D.C.).

2 Brehnacea: Constantin stolnicul (D.C.) — stolnicul Constantin Canta-cuzino, marele cronicar muntean, frate cu fostul domn +erban Cantacuzino(1678—1688) =i unchiul lui Constantin Br`ncoveanu. A condus din umbr[politica |[rii Rom`ne=ti. Sfetnic ]n\elept, se declar[ ]mpotriva spiritului deaventur[ ]n politic[, fiind model al pondera\iei =i al ac\iunilor bine g`ndite,propov[duitor al unei comport[ri omenoase fa\[ de \[r[nime; ]n aceast[ipostaz[ el devine ]n mare m[sur[ purt[torul de idei al scriitorului ]nsu=i; nua participat, ]n realitate, la adunarea de la Arn[ut-chioi.

3 +oimul: Toma postelnicul (D.C.) — Toma Cantacuzino, viitorul mare sp[tar,fiu al lui Matei Cantacuzino, fratele stolnicului, v[r cu so\ia lui DimitrieCantemir =i, de asemenea, v[r cu Br`ncoveanu; el a fost prezent la adunareade la Arn[ut-chioi, de=i scriitorul nu-l face participant la discu\ii. Se dovede=tereceptiv la ]n\elegerea marilor probleme politice ale vremii, exemplu alconduitei cavalere=ti medievale, gata de a deveni din du=man prieten alscriitorului, am[nunt ce explic[ actul de tr[dare fa\[ de domnul s[u ]n 1711,c`nd trece de partea ru=ilor, asemenea lui Dimitrie Cantemir.

4 Uleul: +tefan paharnicul (D.C.) — +tefan Cantacuzino, fiul lui ConstantinStolnicul =i v[rul lui Br`ncoveanu; contribuind la mazilirea =i la uciderea dom-nului s[u, ]i va lua locul la domnie (1714), dar va avea aceea=i soart[ (1716).

5 Cucunozul: Mihai sp[tar (D.C.) — sp[tarul Mihai Cantacuzino, fratelestolnicului =i unchiul lui Br`ncoveanu; lacom f[r[ margini, trufa= =i fanfa-ronard, el apare fr[m`ntat de planuri m[re\e, nesprijinite ]ns[ de voin\[ =iperseveren\[, fiind, ]n acela=i timp, =i modelul sfetnicului lipsit de ]n\elepciunepolitic[, gata oric`nd s[-=i ]ndemne domnul spre aventur[ =i \eluri periculoase.

6 Coruiul: R[ducanu (D.C.) — R[ducanu Cantacuzino, alt fiu al stolnicului,frate cu +tefan =i v[rul lui Br`ncoveanu.

7 H`r[\ul: Radul Golescul (D.C.) — fiul lui Matei Leurdeanu =i nepot al luiStroe Leurdeanu, cunoscutul adversar al Cantacuzinilor.

8 B[l[banul: +erban Cantacuzino (D.C.) — nu este cunoscutul domn, cifiul fratelui acestuia, Dr[ghici Cantacuzino, nepot al stolnicului =i v[r cuConstantin Br`ncoveanu.

9 Blend[ul: +erban logof[tul (D.C.) — +erban Greceanu, fratele cronica-rului Radu Greceanu: am`ndoi au tradus Biblia (1688).


sa =i moartea nevinovatului de nu vor gusta, a doa dzi perirea saf[r[ gre= o =tiu. Acestea ]ntr-acesta chip fietecarea ]n partea]mp[ratului s[u =i la ceata monarhiii sale locul cel mai de frunte=i step[na cea mai denainte \inea. A=e dar[ era or`nduiala dintì.

Iar[ or`nduiala a doa la Leu o \inea cìnii1 ogarii2, coteii3,m`\ele de cas[4, Bursucul5, Nev[stuica6, Guziul7, +oarecele8, =ialte chipuri asemenea acestora, carele pre c`t sint v`n[toare,pre at`ta s[ pot =i v`na, =i pre c`t iele pre altele ]n primejdiiamor\ii pot duce, pre at`ta =i nu mai pu\in de la al\ii lor li s[ poat[

1 Cantemir trece ]n categoria boierilor de rangul al doilea unele dreg[torii=i slujbe ale vremii, de=i dreg[toria de capuchehaie putea fi ocupat[ =i deboieri de rangul ]ntì =i chiar de fra\i ai domnului; urmeaz[ dreg[toriile =inumele unor boieri moldoveni de rangul al doilea.

Cìnii: capichehaile (D.C.) — reprezentan\ii domnilor Moldovei =i |[riiRom`ne=ti pe l`ng[ Poarta Otoman[, ambasadorii; sub denumirea de “cìni”Cantemir ]nglobeaz[ ]ns[ =i pe subalternii capuchehaielor.

2 Ogari: c[l[ra=i (D.C.) — curierii domne=ti care duceau =i aduceaucoresponden\a, poruncile =i =tirile de la Poarta Otoman[.

3 Cotei: iscoade (D.C.) — spionii pe care domnii rom`ni ]i aveau la Poart[pentru a se informa =i a z[d[rnici ac\iunile adversarilor politici.

4 Nu sunt explicate la cheie, dar ar putea semnifica pe slujba=ii cur\ilordomne=ti.

5 Bursucul: Lupu vornic (D.C.) — vornicul Lupu Costache, fratele lui VasileCostache (Ursul); mare boier, de o anumit[ suprafa\[ politic[ ]n acea vreme;nu are nici un rol ]n povestire.

6 Nev[stuica: fata Dediului (D.C.) — Ana, fiica sp[tarului Dediul Codreanu=i viitoarea so\ie a lui Mihai Racovi\[; sub numele de Helge este personajprincipal ]n povestirea alegoric[ despre nunta sa cu Stru\oc[mila.

7 Guziul orb: Dediul (D.C.) — sp[tarul Dediul Codreanu din Gala\i, tat[lAnei, personalitate militar[ a vremii, dar de origine social[ destul de umil[;f[r[ rol important ]n roman.

8 +oarece; Ursechel (D.C.) — Dumitra=co Ursachi, numit Ursechel de c[trecontemporani pentru a-l deosebi de tat[l s[u Gheorghe Ursachi; du=man alCantemire=tilor =i pre\uit de Constantin Duca, el nu ajunge totu=i s[ capete ofunc\ie ]n evenimentele descrise de Istoria ieroglific[.


aduce1. Iar[ de la Vultur, a doa tagm[2, cuprindea Corbul3, Cioa-ra4, Pelicanul, Co\ofana, Puhacea, Cucuvaia, Caia =i altele lorasemenea, carele mai mult de prada gata cu truda altora ago-nisit[, fie macar[ =i ]mpu\it[, dec`t de proasp[t[, cu a lor oste-nin\[ g[tit[, s[ bucur[5.

Iar[ a triia tagm[ =i cele mai de gios prapuri (c[ci acestea ]nscaune a =edea nu s[ ]nvrednicesc6) le \inea jiganiile =i pasirile,carile ]n sine vreo putere nu au, nici duh vitejesc sau inimos poart[,ce pururea supuse7 =i totdeauna ]n cump[na mor\ii dramul vie\ii

1 De re\inut =i caracterizarea de la cheie a boierimii moldovene de rangulal doilea: Jiganie v`n[toare =i de v`nat: boierimea mai de gios a moldovenilor(D.C.).

2 Urmeaz[ numele unor boieri munteni de rangul al doilea.3 Corbul: Basaraba vod[ (D.C.) — Constantin Br`ncoveanu, domnul |[rii

Rom`ne=ti (1688—1711), a=ezat de Cantemir, din cauza urii pe care i-o purta,]n categoria boierilor de rangul al doilea, de=i Br`ncoveanu era unul dintremarii latifundiari ai \[rii.

4 Despre numirile care urmeaz[ (Cioara, Pelicanul, Co\ofana, Puhacea,Cucuvaia, Caia) Cantemir nu d[ nici o explica\ie la cheie, mul\umindu-se s[afirme doar: Alalte numere de pasiri (munteni — n.ed.) sau dobitoace(moldoveni — n.ed.) carile s[ pomenesc, sau aici vreo sem[nare nu au, saucarea ieste sa aib[ ]ns[mnare la locul s[u s[ va pomeni (D.C.). S-ar putea cascriitorul s[ nu fi cunoscut bine pe to\i boierii din jurul lui Br`ncoveanu, de=itrebuie s[ fi =tiut c[ participan\ii la adunarea amintit[ au fost numero=i.

5 De re\inut =i caracterizarea de la cheie a boierimii muntene de rangul aldoilea: Pasire v`n[toare =i de v`nat: boierimea mai de gios a muntenilor (D.C.).

6 }ntr-adev[r, boierii de rangul al treilea, dintre care se alegeau dreg[torimai m[run\i, precum =i celelalte st[ri sociale nu aveau dreptul s[ fie ]n con-ducerea \[rii. }ns[ at`t micii boieri, c`t =i reprezentan\ii \[r[nimii libere erauinvita\i, potrivit unui obicei str[vechi, s[ participe la adun[rile pentru alegereadomnilor. O astfel de adunare era =i cea de la Arn[ut-chioi, la care au fost de fa\[,dup[ cum afirm[ izvoarele contemporane, exponen\i ai tuturor st[rilor sociale.

7 Dobitoc supus: \[r[nimea, prostimea moldovenilor; pasire supus[: \[r[-nimea, prostimea muntenilor (D.C.) — Cantemir d[ ]n continuare o list[nediferen\iat[ de numiri ]n care boierii de rangul ]ntì sau al doilea suntinclu=i printre patrupedele =i p[s[rile supuse =i de consum, a=adar ]n r`ndulboierilor de rangul al treilea sau chiar al \[r[nimii.


li s[ sp`ndzur[ (c[ sufletul supus de \enchiul negrijei departe st[),precum ieste Boul1, Oaia, Calul, Capra, R`m[toriul, Iepurile, Cer-bul, C[prioara2, Leb[da3, Dropiia4, G`nsca, Ra\a, Curca, Porum-bul, G[ina, Turtureaoa =i alalte, cine=i dup[ neamul =i chipul s[u.Ce pre acestea nu pentru alt[ ceva le-au adunat, ce numai pentruca nu cumva vreuna s[ dzic[ c[ de acea adunare =tire n-au avut,nici ]n ceva pricin[ s[ poat[ pune, ca cum la acea adunareneafl`ndu-s[, sfatul cel de pre urm[ ce s-ar fi ales n-au ]n\eles.A=e c`t toate firile de duh purt[toare, carile ]ntru monarhiia aces-tor doa[ stihii s[ afl[, precum vruna macar de fa\[ n-au fost, s[nu s[ numasc[, nici din hirograful de ob=te5 numele s[ le lipsasc[.

Adunarea dar[ a cestor doa[ monarhii =i or`nduiala a cestordoa[ soboare6 ]ntr-acesta chip dup[ ce s[ or`ndui =i s[ tocmi, din-tr-]mbe p[r\ile cuv`nt mare =i porunc[ tare s[ f[cu, ca ol[cari cuc[r\i ]n toate p[r\ile =i alerg[tori ]n toate olaturile s[ s[ trima\[,ca prin toate \[rile =i ora=urile crainicii strig`nd, de aceast[ mare

1 Boul: Donici lugufetul (D.C.) — logof[tul Nicolae Donici, un mare boiercu un anumit relief politic, pe care scriitorul ]l trece, nu =tim din ce motive, ]ntagma a treia, a animalelor de consum. Urm[toarele numiri de patrupede(Oaia, Calul, Capra, R`m[toriul, Iepurile, Cerbul) nu sunt descifrate la cheie,probabil pentru c[ semnific[ reprezentan\i ai \[r[nimii sau boieri de rangulal treilea,

2 C[prioara: Caragie=tii (D.C.) — familia Caragea. Vom ]nt`lni ]n Istoriaieroglific[ doi reprezentan\i ai acestui nume: C[prioara de Aravia =i C[prioaraHindiii.

3 Leb[da: Cornescul banul (D.C.)— marele ban Cornea Br[iloiu, boier derangul ]ntì, trecut de scriitor ]n mod nejustificat ]n r`ndul boierimii de rangulal treilea; trimisul special al lui Br`ncoveanu la Poart[.

4 Celelalte numiri (Dropia, G`nsca, Ra\a, Curca, Porumbul, G[ina,Turtureaoa) nu sunt descifrate la cheie.

5 Actul semnat de to\i participan\ii, prin care urma s[ se ]ncheie lucr[rileadun[rii.

6 Este vorba de cele dou[ grup[ri: cea muntean[ =i cea moldovean[ aadun[rii amintite.


a marelor monarhii adunare, tuturor ]n =tire s[ dea, =i cu de-adin-sul iscotind, s[ poat[ cunoa=te de ieste lipsind vreun chip dinvreun feliu din duhurile purt[toare1 =i de nu s[ afl[ cu to\ii laaceast[ a tuturor adunare =i de ob=te ]mpreunare. A=ijderea]ngroz[turi =i ]nfrico=eturi s[ s[ dzic[ porunciia unuia ca aceluia,carile la acel sobor a s[ ob=ti2 ar t[g[dui sau alt feliu de pricinispre ap[rare ar scorni =i celuia ce c`t de pu\in ]n ceva ]mpotrivirear ar[ta, plata cu pedeapsa mor\ii =i cu prada casii i s[ punea3.A=edar[4, cu cuv`ntul deodat[ =i porunca li s[ pliniia =i precums-ar dzice cuv`ntul, deodat[ cu g`ndul pretiutinderile =i pre lato\i sosiia (c[ vestea aspr[ tare p[trunde urechile =i inima ]nsp[i-m`ntat[ ]ndat[ simte sunetul) de vreme ce de alerg[turile iu\ilorol[cari =i de tropotele picioarelor a neobosi\ilor alerg[tori toat[pulberea de pre toat[ calea, ]n ceriu s[ r`dica. Toate v[ile ad`ncide tari strig[ri tare s[ r[zsuna, toate a mun\ilor ]nalte v`rvuri deiu\i chiote =i groase huiete ]n clip[ s[ cov`r=iia =i to\i c`mpii pustii=i nec[lca\i de groznice strig[ri =i de fricoase l[ud[ri s[ ]mplea.Nu era dar[, nici s[ putea afla ureche ]n v[zduh =i pre p[m`ntcarea, de stra=nic sunetul ve=tii =i de groznic cuv`ntul porunc[iace=tiia, s[ nu s[ sfredeleasc[; nu era, nici s[ afla ]ntr-aceste doa[stihii dihanie, carea de v`rtutea =i puterea ]nv[\[turii ace=tiia cumare fric[, cu ne]ncetat tremur =i cu nespus[ groaz[ s[ nu s[

1 Ar semnifica tot ce este viu, ]nsufle\it, adic[ to\i locuitorii. Exager`nd,scriitorul subliniaz[ complexitatea adun[rii; de altfel, asemenea adun[ri, prinlarga cuprindere a straturilor sociale, aveau un caracter destul de popular, dedemocratic, cum ]i place lui Cantemir ]nsu=i s[ spun[.

2 }n s[bor a s[ ob=ti: cu to\i ]ntr-un sfat a fi (D.C.).3 O exagerare literar[; ]n realitate nu se aplicau astfel de pedepse pentru

neparticiparea la asemenea adun[ri.4 Urmeaz[ un pasaj interesant, care prezint[ sistemul de transmitere a

=tirilor =i poruncilor prin ol[cari =i crainici, dup[ obiceiul timpului, am[nuntconsemnat =i de izvoarele vremii; fragmentul are =i reale calit[\i literare,scriitorul dovedind un sim\ deosebit pentru imaginile vizuale =i auditiveconstruite pe un fond plin de turbulent[ mi=care.


cl[teasc[ (c[ cu c`t vestea o\[r`t[ mai de n[prasn[ vine, cu at`tamai mare tulburare =i grij[ scorne=te). De care lucru ]ntr-alt chipa fi nu putu, f[r[ numai cu toatele deodat[, cu cuv`ntul, poruncacu fapta plinir[ =i la locul ]ns[mnat =i sorocul pus s[ g[sir[.

A=edar[, a marilor acestora ]mp[ra\i porunc[ tot deodat[ =id`ndu-s[ =i plinindu-s[, toate jiganiile uscatului =i pasirile v[zdu-hului ]n prip[ s[ adunar[ =i fietecarea, dup[ chipul =i neamul s[u,la ceata monarhiii sale s[ alc[tuir[. La care adunare cine=i ]npartea ]mp[ratului =i obl[duitoriului s[u d`ndu-s[, =i una de altadeos[bindu-s[, lucru ca acesta a fi s[ t`mpl[ (c[ mai totdeaunaobiciuit lucru ieste, la adun[ri mari ca acestea, oarecare ameste-c[turi =i ]mponci=ituri a s[ face, =i de multe ori pentru mici =i ]nsam[ neb[gate pricini, cu c`t ieste mai mare adunarea, cu at`tamai mare se face =i ]mp[rechiere)l.

Deci, precum s-au pomenit, fietecarea cu ceata sa, ]n parteamonarhului s[ alegea, =i una dup[ alalt[ la or`nduiala sa s[alc[tuia. Iar mai pre urm[ dec`t toate, Liliacul2 urma, carile cu

1 Cantemir ridiculizeaz[ certurile violente, ca expresie a divergen\elor deopinii, care luau na=tere ]ntre participan\i cu prilejul acestor adun[ri.

2 Liliac: Marco pseudobeizadea (D. C) — d`ndu-se drept nepot al lui MateiBasarab, acest Marco, despre care izvoarele vremii nu spun nimic (Istoriaieroglific[ =i o autobiografie put`nd fi considerate ca singurele =tiri), a urm[rit,]n jurul anilor 1700 — 1703, s[ ocupe tronul |[rii Rom`ne=ti =i chiar al Moldovei;dup[ cum rezult[ din „povestea cor[bierului cu dulful“ — un episod din Istoriaieroglific[ — nereu=indu-i ]ncercarea, a fost urm[rit de creditori =i condamnats[ munceasc[ la galere. }n povestire poart[ numele de Liliac, adic[ jum[tatepas[re (muntean) =i jum[tate patruped (moldovean), tocmai pentru a exprimadubla tentativ[ despre care am vorbit. Discu\iile din adunare ]n jurul acestuipersonaj pot fi considerate o pur[ fic\iune literar[, cu scopul de a satirizaunele aspecte ale vie\ii politice interne a vremii, de pild[, con=tiin\a de sine aputerii domne=ti, rela\iile dintre domn — sfetnici, domn — supu=i, clas[conduc[toare — oameni de r`nd, problema particip[rii maselor la via\a poli-tic[. Despre ]ncurc[turile =i necazurile pe care le-a produs cu adev[rat Marco ]n]mprejur[rile anului 1703 =i mai ales ]n desf[=urarea adun[rii de la Arn[ut-chioi vom afla =i din lucr[rile adun[rii =i din ultima parte a Istoriei ieroglifice.


aripile ce zbura =i cu slobodzeniia prin aier ce ]mbla, spre ceatazbur[toarelor, adec[ supt st[p`nirea Vulturului a fi ]l ar[ta, iar[amintrilea ]ntr-]nsul alalte hiri=ii socotindu-s[, ]n neamul jigani-ilor, supt domnia Leului ]l da. Care lucru pricina cercet[rii, apoi=i g`ncevii ]ntre doa[ monarhii fu: fietecarea socotind c[ chip caacela =ie supus a fi s-ar cuvini =i de nu s-ar =i cuvini, s[ i s[ cuviea sili, i s-ar cuvini (c[ci l[comiia sl[vii nu bun[tatea sau folosullucrului prive=te, ]n carile s[ sl[ve=te, ce numai pre altul mai giosdec`t sine a pune socote=te, fie macar[ =i f[r[ de folos; ]nc[ demulte ori =i pagub[ de i s-ar aduce, sau necunosc`nd =i nevr`nd,sau vr`nd =i cunosc`nd, priime=te).1 Pentru care lucru, ]ntr-]mbep[r\ile feliu de fel de voroave scornindu-s[, cu multe chipuri decuvinte gre\oase urechile am`nduror ]mp[ra\ilor ]mplea. C[ci fi-etecarile cu inima spre partea ]mp[ratului s[u tr[g`nd =i cu suf-letul spre adaogerea monarhiii sale st[ruind, lor biruin\a socotiia=i precum a=e s[ fie cu cale, adeveriia. Iar[ amintrilea de s-ar cum-va t`mpla, dzicea c[ sc[derea cinstii (care lucru mai v`rtos dec`talalte inimile st[p`nitorilor ]mpunge) =i mic=urarea sl[vii nume-lui monarhiii sale a fi =i a s[ face aievea striga (O, oarba jigani-ilor poft[, lucrul din potriv[ nesocotind, c[ mintea =i socotealasl[vii la aceasta s[ sprijene=te, c[ ea cearc[ pre cela ce nu ocunoa=te, vorove=te cu cela ce nu o aude, cu acela are a face ca-rile nu au v[dzut-o, dup[ acela merge carile de d`nsa fuge, preacela cinste=te carile pu\in ]n sam[ o bag[, pre acela ce nu opofte=te ]l pofte=te, celuia ce nu o va ]nainte ]i iese, =i celui ne-cunoscut pre sam[ s[ d[. Iar[ hiri=iia sl[vii cea mai cu de-adinsieste ca s[ p[r[sasc[ pre cel ce o cinste=te, =i cu acela s[ r[mìecarile o necinste=te).

Am`ndoi, dar[; ]mp[ra\ii nu pu\in fur[ cl[ti\i de ]mpotriv[cuvinte ca acestea =i fietecarile ]n valurile chitelelor ni ]n sus, ni

1 Prin felul ]n care scriitorul ridiculizeaz[ defectele celor doi „]mp[ra\i“,Leul =i Vulturul, manifestarea grotesc[ a con=tiin\ei de sine a puterii, anticip[pe regii Liliputului =i Blefuscului, din C[l[toriile lui Gulliver de Jonathan Swift.


]n gios s[lta (c[ inima nea=edzat[, ales pentru l[comiia cinstii, ]nmai mari valuri ]noat[, dec`t corabiia ]n ochean), de vreme cepre o parte socotiia c[ de vor scoate ]ntrebarea aceasta la ival[,oricarile pofta inimii sale ar izb`ndi, nu pu\in[ ]ntristare =i a voiifr`ngere celuialalt a aduce s-ar socoti. Iar[ pre alt[ parte, poftal[comiii =i jelea m[rimei numelui =i a l[\imei ]mp[r[\ii cacu o nepotolit[ =i nest`ns[ de foc par[ ]i p`rjoliia (c[ focul pofteinu mai gios ]n step[na arsurii ieste dec`t metalul ]nfocat) =i ]ntr-alt chip st`mp[rarea aceii ]nfoc[ri =i potolirea aceii arsuri a fi saua s[ face nu socotiia, f[r[ numai ce va =i ce porunce=te, aceia s[s[ fac[. Ce aceast[ senten\ie, precum am`ndoi ]n inim[ o avea,a=e unuia c[tr[ altul, precum cererea nu i s[ va trece, adeveri\iera (c[ci iute ieste adulm[carea adeverin\ii unde a sufletuluip[timire ]ntr-altul de pre a sa o m[sur[ cineva). +i a=e, ace=ti doi]mp[ra\i ]ntr-un nepovestit chip cu duhurile ]n sine tare s[ lupta,=i precum unul nu biruia, a=e altul nu s[ biruia; ce numai ca cumpreste puterea sim\irilor ar fi, ]ntre sine o lupt[ nesim\it[ sim\iia,=i precum spre biruin\[ ceva nu nedejduia, a=e precum nu s[ vabirui nedejduia. Puterea a cuno=tin\ii sf`r=itului ]ntr-am`ndoi lip-siia, =i cine=i dup[ pofta sa ]n ceva a s[ ]ndestuli sau a s[ odihnineput`nd, cu sufletele numai, t`nd biruia, t`nd s[ biruia (c[ pre-cum ]ndreptariul nu mai mult pre lucrul str`mb de str`mb dove-de=te dec`t pre sine de drept). A=e =i ei, unul de pre m[sura al-tuia, c`t =i ce ar putea, s[ m[sura =i s[ pricepea. }ntr-acesta chipei singuri =ie adeverindu-=i din toat[ socoteala carea ]nainte ]=ipunea, departe de la \enchiu-i s[ ab[tea.

C`t[va vreme dar[ r[zboiu ca acesta, ca cum duhnicesc s-arputea dzice, ]ntre ace=ti doi monarhi vr[jma=i s[ b[tea, =i unula altuia pofta nesim\itore=te tare p[trundea, at`ta c`t prin ne-=tiin\[, a am`nduror =tiin\a s[ ]mpreuna =i p`n[ mai pre urm[ aam`nduror senten\ia =i alegerea sfatului la un s[v`r=it s[ ]mpropiia=i s[ lipiia (c[ sufletele ]n\elepte macar =i asupra vr[jm[=iii so-cotelii drepte s[ pleac[). Adec[ fietecarile lucrul acesta ]ntr-acela


chip s[ s[ caute =i s[ s[ aleag[ socotiia, ]n carile nici cinstei ]nceva betejire, nici spre a necinstii obr[znicire s[ s[ dea, ce ca cum]nc[ la urechile lor scr`=netul str`ncenoaselor acestora voroave]nc[ n-ar fi agiuns =i ca cum ideea [sic] acestui primejduios sfat]n mintea lor ]nc[ nu s-ar fi cuprins (c[ de multe ori a lucrurilorpropuse acoperire v`rtoase leacuri aduce ranelor, carile la ival[de s-ar scoate, a=e=i de tot s-ar face net[m[duite). A=ijderea (maicu iu=or ieste a s[ suferi obrinteala ranii la aier scoas[ dec`t pati-ma sufletului c[tr[ ]mpotrivnicul s[u ar[tat[). +i a=e, fietecarilepre sfetnicii s[i deos[bi chem`nd, ]ntr-acesta chip le poruncir[,dzic`nd (pentru lucrurile mici mari g`lceve a scorni, a ]n\elep\ilorlucru nu ieste, macar[ c[ aceasta =i la cei ]n\elep\i de multe oris-au v[dzut). Deci socotim, prec`t ]n putin\[ va fi, sau noi de lad`nsele, sau pre d`nsele de la noi s[ le abatem (c[ pre c`t[ vred-nicie ieste cineva ]n vrajb[ a nu intra, pre at`ta ieste, =i nu maimult[ din vraj[ a ie=i). De care lucru dzicem, ]n desc`lciturag`lcevii ace=tiia, puterea monarhiii noastre l`ng[ noi s[ oprim =ipre dimocratiia voastr[ epitrop monarhiii noastre s[ punem1. Ca-rea lucrul acesta s[-l scuture, s[-l iscodeasc[ =i ce ar fi dintr-]mbep[r\ile mai cu cale =i mai cu cuviin\[, aceia s[ aleag[ =i s[ispr[vasc[, a=e ca p`n[ ]naintea fe\ii noastre a nu ie=i, din toatenodurile s[ s[ dezlege, ca oric`nd ar vini, ori ]ntr-a cui parte aceamic[ jig[niu\[ ar trece, ca cum din veci =i din b[tr`ni a=e ar fifost obiciuit, iar[ nu ceva nou =i de cur`nd s-au scornit2 (c[ci

1 Este unul din principiile de baz[ ale g`ndirii politice cantemirene privindcolaborarea dintre domn, care trebuie s[ exprime autoritatea politic[nediscutat[ =i nelimitat[ („puterea monarhiii“), =i sfatul boieresc (numit descriitor „dimocratiie“), av`nd doar atribu\ia de pov[\uitor, de consilier (a=aar trebui ]n\eleas[ aici no\iunea de „epitrop“).

2 Cantemir (asemenea altor contemporani), este adeptul p[str[rii obi-ceiurilor =i tradi\iei ]n m[surile de stat, =tiind bine c[ orice ]nnoire ]nsemna,cel mai adesea, o nou[ modalitate de ad`ncire a exploat[rii otomane.


amintrilea pricina cl[tirii d`ndu-s[, odihna =i lini=tea f[r[ tul-burare =i str`nciunare a fi nu poate).

L[udar[ sfetnicii sfatul ]mp[ra\ilor lor =i cu mare minune min-tea =i ]n\elepciunea lor cu nespuse m[riri ]n ceriu r`dicar[, pen-tru c[ci ]n chivernisala lucrurilor public[i sale nu at`ta celea cepot, pre c`t celea ce nu pot ocolesc, =i nici cu putin\a ]=i slobodm`ndriia, nici cu neputin\a ]=i a\i\[ m`niia (c[ neputin\a aducem`niia, =i m`niia a=teapt[ izb`nda); ce precum cu putin\a spreumilin\[ =i bl`nde\e, a=e cu neputin\a spre a g`lcevii potolire s-auslujit (c[ci la cei mai pu\in domoli\i neputin\a prinde obrazulputin\ii =i de lucrurile de neputut s[ apuc[) (iar[ ]mpotriv[, ceice la poarta vrednicii slujesc, adese s-au v[dzut c[ mai cufericire le ispr[ve=te neputin\a cu p[r[sirea dec`t putin\a cu pre-pus, cu ]nceperea. C[ci neputin\a ne]ncep`nd, de nu-=i folose=te,]ncailea nu-=i stric[. Iar[ putin\a ]n m`ndriia sa am[gindu-s[, lu-cruri peste putin\a sa ]ncepe =i la s[v`r=it a le duce nu poate, ca-rea f[r[ gre= ]n loc de folos pagub[ ]i aduce). A=edar[, senatorii1,dup[ ce cu nes[v`r=ite (precum s-au dzis) =i vecinice laude cine=ipre ]mp[ratul s[u binecuv`ntar[, cu to\ii la locul =i la scaunelesale s[ ]ntoars[r[.

Dup[ aceia, unii c[tr[ al\ii ve=ti pentru adunarea de ob=te adimocratiii2 a trimete ]ncepur[. Pentru ca cel t[cut ]ntre inimile]mp[ra\ilor f[cut sfat ]naintea tuturor s[-l puie =i f[r[ betejirea =ijulirea cinstii, a sl[vii numelui ]mp[ra\ilor lor la ival[ s[-l scoa\[,

1 Senator: sfetnic, boier de sfat, boier mare (D.C.) — membru al divanuluiboieresc.

2 De=i, la “scar[“, Cantemir ]n\elege prin democra\ie st[p`nirea ]n careacap ales nu ieste, ce toat[ \ara poate intra la sfat, deci un stat republican, aicitermenul desemneaz[ adunarea de la Arn[ut-chioi, care era democratic[,]ntruc`t exprima o larg[ reprezentare a straturilor sociale din cele dou[ \[rirom`ne=ti.


]n care descoperire senten\iia sfatului monarhilor s[i s[ s[ a=edze=i s[ s[ adeveredze. [}ns[ acesta lucru asemenea s[ f[cu celorac[rora de mare c[ldura v[zduhului denafar[, cea ]n trupul s[un[scut[ din fire c[ldur[, tare spre cl[tire li s[ porne=te =i seteav`rtos li s[ pricine=te. C[riia leacul o umedzal[ limpide =i recefiind, ca aceia lipsind, alta ]mpotrivnic[, adec[ limpede umedzal[,dar[ c[lduroas[ de fa\[ afl`ndu-s[ (precum ieste duhul vinuluisau alta acestuia asemenea) =i de limpegiune numai =i umedzal[am[gindu-s[ (pu\in pentru hiri=iia r[celii =i a c[ldurii grij[purt`nd), pentru ca setea s[-=i st`mpere mai pre larg dec`t s-arc[dea o ]nghite, ce aceasta mai pre urm[ ]n vasele priimitoarem[rg`nd =i dup[ a sa fire cu cea din na=tere a trupului c[ldur[]mpreun`ndu-s[ (c[ci am`ndoa surori a unui p[rinte, a soareluisint), sc[p[r[turile sc`nteilor dintì pu\in cl[tite ]nc[ mai iutecl[tindu-le =i pornindu-le (ca cum ieste osiia neuns[ ]n butea ro\iiuscate), din sc`ntei sc[p[r[toare par[ ardz[toare s[ face. Din ca-rea mai mare p`rjol de sete s[ ijd[re=te =i ]n materiia mai de-nainte g[tat[ cu iu\imea p[trundzind, mai mult setea s[ spudze=te=i s[ l[\e=te (c[ci dup[ socoteala unor filosofi, toat[ materiia fo-cului iu\ime =i forma-i iute cl[tire ieste), c[riia ceva ]mpiedecarenepuindu-s[, f[r[ nici un prepus toat[ umedzala din fire ar usca=i dup[ cea de s[v`r=it usc[ciune cea de pierire putregiune cubun[ sam[ ar urma].

}ntr-acesta chip fu =i ]nv[\[tura ]mp[ra\ilor, intr`nd ]n ure-chile supu=ilor. C[ci ce mai denainte cu lumina stidirii fe\elor]mp[ra\ilor ]ntr-inemile gloatei ]ntunecat (c[ci lumina mare precea mic[ ]ntunec[) =i near[tat era, acmu cu lipsa ei, toate f[r[nici o siial[ =i stidire la ival[ ie=iia (c[ precum lumina soareluis[ are c[tr[ alalte stele, a=e chipul ]mp[ratului c[tr[ senatori =ialal\i supu=i ieste. +i precum ]n prezen\iia lui toate s[ facnev[dzute, iar[ ]n lipsa lui cea c`t de mic[ =i de departe lu-mineadz[ =i sc`nteiadz[, a=e ]naintea fe\ii ]mp[ratului toate


chipurile supu=ilor s[ mic=oreadz[ =i toat[ gura slobod[ s[]nfr`neadz[. Iar[ ]n dosul lui =i cel mai mic ]n palatul lui, pre-cum schiptrul ]mp[ratului ]n m`na sa poart[ s[ arat[). C[ dup[ce tr`mbi\a pozvoleniii dimocratiii ]n audzul tuturor c`nt[, din-tr-]mbe p[r\ile fietecare dihanie glas de sfat =i bolb[itur[ de]nv[\[tur[ ]ncepu a da. +i a=e, c`\i mai denainte era ascult[tori,at`\e atuncea s[ f[cur[ ]nv[\[tori, dintr-a c[rora cuvinte =i sfa-turi alt[ ceva nu s[ ]n\elegea, f[r[ numai chiote netocmite =ihuiete neaudzite [c[ precum nenum[rate pic[turile ploii dinnuori cu repegiune pre p[m`nt c[dzind un huiet oarecare dau,iar[ vreun glas tocmit nicicum, =i precum a unui organ de muzic[toate coardele deodat[ lovindu-s[, o r[zsunare oarecarea dau,]ns[ vreo melodie tocmit[ =i dup[ pravilele muzic[i alc[tuit[nicicum nu s[ aude (carea puterii audzului mai mult ]ngre\o=ereaduce dec`t pl[cere), a=e ieste =i voroava a mul\i =i tot deodat[].}ntr-acesta chip =i =iganiile acestea ]ntr-at`ta voie slobod[v[dz`ndu-s[, cu toatele socotiia c[ carea mai tare va putea striga,aceiia ]nv[\[tur[ s[ va asculta. A=ijderea deos[bi ce ar fi fostdestul[ =i ]nc[ de prisosal[ g`lceava pentru alegerea aceii pasiridobitocite sau jiganii p[s[rite, ]nc[ mai mare era dihoniia =i zarvacarea ]ntre d`nsele s[ f[cea, cine ar giudeca =i cine s-ar giudeca,carea ar sf[tui =i carea s-ar sf[tui (precum aievea ieste c[ undelipse=te ]ncep[tura st[ruitoare, toate mijloacile ]ncep[turiinest[ruitoare s[ s[ fac[). Ce, pentru ca ]ntr-un cuv`nt s[ dzic,toate spre tulburare =i nea=edzare s[ ]ntorsese, ase c`t ce s-ar fispre binele =i folosul de ob=te nedejduit, spre r[zsipa =i pr[p[-deniia tuturor s[ f[cea.

}mbe p[r\ile am`nduror monarhiilor ]ntr-acesta chip ]mp[re-chindu-s[ =i f[r[ nici o isprav[ din cuvinte de=erte numai opro=-c`ndu-s[ =i ce mai cu cuviin\[ de gr[it =i de f[cut ar fi nedomi-rindu-s[.

Totdeodat[ =i f[r[ veste, ]n mijlocul theatrului, jiganiia carea


Vidr[1 s[ cheam[, cu mare obr[znicie s[ri =i ]ntr-acesta chip proi-miul voroavei sale ]ncepu: „Vestit[ axiom[ ]ntre cei fizice=ti filo-sofi ieste c[ cel de asemenea iube=te pre cel =ie de-asemenea(iubirea dar[ c[tr[ cel =ie de-asemenea va s[ arete neiubirea c[tr[cel =ie nu de-asemenea). A=edar[, pasirea zbur[toare oric`nd prici-na pasirii =ie de-asemenea ar gr[i, totdeauna mai cu priin\[ parteai-ar \inea dec`t pravila drept[\ii ar pofti. A=ijderea, oric`nd dobi-toc pentru dobitoc ]n pricin[ ar vorovi, mai cu iubirea firii l-arocroti dec`t dreptatea giudec[\ii ar suferi. +i a=e ]ntr-]mbe p[r\ilemai mult f[\[rnicie dec`t omenie, sau mai mult asupreal[ dec`tdreapta socoteal[ s-ar face. De unde urmadz[ ca supt poala priin\iisau a nepriin\ii pururea chipul adeverin\ii ascuns =i acoperit s[r[mìe (c[ precum ]n teaca str`mb[ sabia dreapt[, nici ]n teacadreapt[ sabiia str`mb[ a ]ntra nu poate, a=e unde ieste luareafe\ii sau str[murarea priin\ii, toat[ nedejdea giudec[\ii drepteafar[ s[ scoate). Pentru care lucru, eu, cu proasta mea socoteal[,a=e mai de folos a fi a=i afla, ca g`lceava a at`tea guri ]n z[dar s[

1 Vidra: Constantin vod[ Duca ( D.C.) — sau Ducule\, domnul recent mazilit,la st[ruin\ele fostului s[u socru =i protector Constantin Br`ncoveanu,nemul\umit de comportarea sa nerecunosc[toare; domne=te de dou[ ori ]nMoldova (1693 — 1695 =i 1700 — 1703), mai ]ntì ]nlocuind pe DimitrieCantemir ]n prima domnie, neconfirmat[ de turci, =i ]n cea de a doua, peAntioh Cantemir, fratele scriitorului; ]n aceste domnii a dat dovad[ de o l[comienem[rginit[, sem[n`nd astfel ]ntru totul cu tat[l s[u, Gheorghe Duca, fost =iel, de c`teva ori, domn al Moldovei. Numele Vidra desemneaz[ originea sadubl[, animal de uscat (moldovean dup[ mam[ =i fost domn al Moldovei) =ianimal de ap[ (grec dup[ tat[; prin el \inea de Imperiul Otoman, elementulap[ semnific`nd acest stat).

O dat[ cu intrarea sa ]n scen[, adunarea animalelor devine adunarea real[de la Arn[ut-chioi, din 1703. Este greu de conceput ca Duca s[ fi participat cuadev[rat la lucr[rile adun[rii, menite s[ dea un cadru juridic mazilirii lui =i s[aleag[ un nou domn ]n persoana lui Mihai Racovi\[. Dup[ cum va ar[ta maideparte povestirea =i dup[ cum dovedesc =i izvoarele vremii, drept r[zbunare,el a creat multe nepl[ceri bunului mers al desf[=ur[rii adun[rii, pun`nd chiar]n primejdie confirmarea de c[tre Poart[ a viitorului domn.


p[rasim =i un chip ca acela s[ g[sim, carile ]ntr-]mbe p[r\ile aface s[ nu aib[, pentru ca priin\a fireasc[ mai mult ]ntr-o partesau ]ntr-alt[ parte s[ nu-l n[st[vasc[, ce numai orice ar pofti dreap-ta socoteal[, aceia s[ dzic[, s[ fac[ =i cu giudecata s[ aleag[ (c[dreptul giudec[toriu ]ntì pre sine de drept, apoi pre altul destr`mb giudec[, =i ]ntì ascunsul inimii sale de f[\[rnicie cur[\e=te,apoi pre altul sau din nevoie ]l izb[ve=te, sau dup[ a lui vin[ ]losinde=te)1. A=ijderea a=i sf[tui, ca ori ]n ce chip s-ar putea, cuun ceas mai ]nainte hotar =i s[v`r=it g`lcevii ace=tiia s[ punem(c[ g`lceava lung[ atocma ieste cu boala hronic[), ca nu c`ndaimai ]ndelung scutur`ndu-s[ =i cern`ndu-s[ voroava c[tr[ aces-tea, ]nc[ mai multe shismate =i erese s[ s[ scorneasc[, pre carilesau prea cu mult greu, sau nicicum vreodat[ a le potoli ve\i putea.“

Acestea ]nc[ vorovind Vidra =i ]nc[ bine sf`r=it cuv`ntului s[unepuind, preste a tuturor nedejde pasirea carea s[ cheam[ B`tlan2

1 Prin Constantin Duca, scriitorul pune ]n discu\ie un element fundamen-tal de jurispruden\[: principiul obiectivit[\ii din partea celui obligat s[hot[rasc[, principiu ce nu se respect[ dac[ judec[torul =i ]mpricinatul facparte din acela=i grup de interese. Intervenind ]ntr-o discu\ie ]n care p[rtinirea(“priin\a“) nu putea fi evitat[, Duca pleda ]n realitate pentru propria sa cauz[,c[ut`nd s[ atace juridic obiectivitatea =i ca atare legitimitatea mazilirii sale.Dup[ opinia lui Cantemir, interesele pot modifica nu numai „pravila drept[\ii“=i „dreapta socoteal[“ ]n ]n\elesul lor juridic, ci =i adev[rul ]n sine, ca materiea =tiin\ei logicii.

2 B`tlanul: Dimachi (D.C.) — Chiri\[ Dimachi, un grec, fost capuchehaialui Duca la Poart[, pe care ]ns[ ]l tr[deaz[ pentru a trece ]n serviciul luiBr`ncoveanu. Intuind c[ Duca manevra pentru propria sa cauz[ — amestecul]n disputa privitoare la Liliac fiind doar un pretext —, Dimachi intervine prompt=i energic ]mpotriva fostuliii s[u sl[p`n, amintindu-i c[ fiind grec =i legat deinteresele Por\ii Otomane, nu are nici dreptul, nici c[derea s[ se mai amestece]n treburile Moldovei =i |[rii Rom`ne=ti. Astfel se ]ncheie disputa privindLiliacul, discu\iile din adunare fiind acum orientate numai spre persoana luiDuca, prezent, f[r[ s[ fi fost invitat. Prin interven\ia lui Dimachi ]ncepe ]nadunare seria de atacuri ]mpotriva fostului domn al Moldovei, prilej de a i sescoate ]n eviden\[ toate f[r[delegile, pentru ca mazilirea lui s[ r[m`n[ un actdefinitiv, ceea ce de fapt s-a =i ]nt`mplat.


cu mare m`nie =i probozal[ a o \istui ]ncepu =i groznice semnedin ochi =i din cap s[ tac[ ]i f[cea, =i c[tr[ acestea o aporie ipo-thetic[1 dzic`nd, scorniia: „Tu, o, Vidro, di ai fi sau din pasirilezbur[toare, sau din dobitoacele pre uscat ]mbl[toare, ar puteacineva dzice c[ doar[ a ]mbe p[r\ilor ]n ceva mai denainte =tiin\aai fi avut. Iar[ acmu, jiganie ]n neam prepus, dintr-alt[ stihie =isupt alt[ monarhie supus[ fiind2, cum socote=ti c[ pentru lucru-rile \ie ]n r[d[cina lor necunoscute ]nv[\[tura cea mai bun[ =isfatul cel mai ales a da vii putea? Ce mai bine ar fi, precum mi s[pare, pentru lucrurile carile ]n ]naintea m[rg[toare sim\irea nule-ai avut a le =ti =i a le cunoa=te, s[ nu te f[le=ti (c[ precum toat[=tiin\a din pova\a sim\irilor s[ afl[, toat[ lumea =tie, c[ci nu or-bul, ce cel cu ochi giudec[ de v[psele, =i cel cu urechi, iar[ nu celsurd, alege frumse\ea =i dulcea\a viersului). Au nu tu od`n[oar[prin fundul m[rii prinbl`ndu-te =i spre v`narea pe=telui =ipurin-du-te, eu din fa\a apei te oglindiiam? Ce poate fi c[ sau neche-mat[ ai vinit la locul ce nu \i s-au c[dzut, sau, de te-au chematcineva prin gre=ala ne=tiin\ii aceasta s-au f[cut. C[ci Cìnele M[rii3=i Vidra cu jig[niile uscatului ce treab[ sau ce amestec pot avea4?Au doar[ vii s[ dzici c[ din fire a=e ie=ti tocmit[, ca de pre uscatfiind, putere s[ aibi prin mult[ vreme ]n ap[, f[r[ a aierului tre-buin\[ a te z[b[vi s[ po\i5? Ce aceasta mai v`rtos ]mpotriva ta

1 }n logic[ ]nseamn[ ]ncurc[tur[ f[r[ ie=ire, ]nfund[tur[, realizat[ subform[ ipotetic[. Astfel, prin judec[\i ]n rela\ie de condi\ionare ]=i ]ncepeB`tlanul atacul ]mpotriva Vidrei.

2 Se ]nsinueaz[ c[ Duca nu este nici moldovean, nici muntean, ci \ari-gr[dean (grec).

3 Nu are explica\ie la cheie, probabil, pentru c[ nu reprezint[ o persoan[anume; expresia desemneaz[ numele popular al unei specii de rechin.

4 Ca animal de ap[, deci, apar\in`nd lumii otomane, Duca nu are ce c[utaprintre moldoveni.

5 Aluzie la faptul c[ Duca n-ar fi putut ajunge domn al Moldovei f[r[sprijinul muntenilor.


face, c[ci au putea-va racul jiganie de pre uscat a s[ numi, c[cicu dzilele prin otav[ s[ pa=te =i din aier vreo ]n[du=al[ sau pu-tregiune nu i s[ na=te? De care lucru, precum mi s[ pare, negre=itsocotesc c[ cum cu mare obr[znicie la adunare nechemat[ te-aiaflat, a=e mai cu mare neru=inare, de nime ne]ntrebat[, sfat, =iacesta spurcat, ai dat (c[ pre c`t ieste de folos la vremea de tre-buin\[ cuv`ntul cuvios, cu at`ta ieste de ]mpu\icios cuv`ntul ace-luia carile de nime ne]ntrebat tuturor d[ sfat). }n inima ta aceas-ta ascuns av`nd ca cu o voroav[ viclean[ =i cu un obraz ce nu=tie a s[ ru=ina, doa[ vicle=uguri s[ po\i a=terne =i cu doa[ r[ut[\is[ te po\i acoperi: Una, c[ chip dup[ ]nv[\[tura ta cerc`ndu-s[,pre tine s[ te afle =i apoi cu sfatul =i alegerea a monarhii mari caacestea, giudec[toare =i aleg[toare tuturor ]mpotrivirilor lor puin-du-te, lumea s[ dzic[ precum tu dec`t toate alalte mai cu minte=i mai cu socoteal[ s[ fii. De ciia, tu, jiganie mijlocie =i de neamcu prepus fiind1, prostiia ]n evghenie s[ \i s[ ]ntoarc[ (c[ci toat[evgheniia la muritori ]n lauda numelui videm c[ s[ st[ruie=te). Adoa, c[ macar[ cum mai mult dobitoacelor ]n patru picioareas[m[n`ndu-te (precum singur[ tu cu al t[u cuv`nt te-ai legat)(c[ci la cel cunosc[toriu mai tare s[ \ine =i ieste leg[tura hire=uluicuv`nt dec`t frenghiia ]ntreit[ de la altul ]nf[=urat[), mai mult]n cump[na dobitoacelor greuimea drept[\ii s[ pleci, =i dup[f[\[rniciia priin\ii, iar[ nu dup[ pofta drept[\ii, giudecata s[ aba\i.}ns[ eu, o pasire =i de neam =i de minte proast[ fiind (c[ci nici ]ncarne vreo dulcea\[, nici ]n pene vreo frumse\[ port), mai mult agr[i nici pociu, nici mi s[ cade, f[r[ numai ce =i c`t ]ntr-adev[ram ]n\eles =i am =tiut, aceia din prostiia inimii am gr[it. Iar[ giu-decata fie a ]n\elep\ilor.

Toate gloatele de cu socoteal[ cuvintele a prostului B`tlan nu

1 Aluzie la originea umil[ a lui C. Duca. Tat[l s[u, Gheorghe Duca, ]naintede a ajunge domn, era un negustora= oarecare de postavuri, dup[ cum afirm[izvoarele istorice ale vremii.


numai c`t s[ mirar[, ce ]nc[ =i foarte pl[c`ndu-le, cu mari laudele l[udar[, c[ci nu pu\in prepus ]n inimile tuturor intra pentru aVidrei f[r[ veste voroav[, nepoftit[ ]nv[\[tur[ =i necer=ut[ sf[-tuitur[. +i a=e, ]ndat[ despre partea pasirilor, ]ntr-o inim[ =i ]ntr-ogur[, cu toatele alegere f[cur[ c[ precum Vidra nicicum ]n ceatazbur[toarelor nu s[ poate numi, a=e =i din monarhiia dobitoace-lor trebuie a lipsi. La care senten\ie mai mult[ sfad[ =i voroav[str`nciunat[ s-ar fi scornit =i mai mult[ ocar[ s-ar fi lucrat de n-arfi fost Brebul1 lucrul cu un ceas mai ]nainte spre descoperireaadev[rului apucat.

A Brebului dar[ voroav[ ]ntr-acesta chip fu: „Vidra od`n[oar[din neamul nostru =i era =i s[ \inea =i cu noi de-a valoma =i hrana=i traiul ]i era (precum =i fa\a =i floarea p[rului o v[de=te, macarc[ statul trupului de mojicie i s-au schimosit =i s-au logo=it). Precarea noi v[dzind-o c[ cu vremea m[rimea sufletului carea la noiieste, precum toat[ lumea =tie c[ partea trupului cea roditoare,carea ]n ceva= macar[ betejindu-s[, de grabnic[ moarte aduc[-toare ieste, pentru a vie\ii sprijeneal[ a o rumpe =i de la noi a olep[da, nici ne ]ndoim, nici ne ferim. Aceasta dar[ a sufletuluivitejie, precum am dzis, v[dzind c[ la d`nsa din dzi ]n dzi scade,apoi =i alte lucruri de vicle=uguri, ]ng[imele de am[gele =i faptepline de r[utate, precum sint sicofandiile, clevetele, minciunile,c[tr[ carile =i furtu=agul ad[ogea =i lucruri de ocar[ =i bl[st[-m[te=ti, iar[ nu de numele neamului nostru vrednice f[cea, ma-car c[ =i de multe ori am certat-o =i am dojenit-o, ce ]n z[dar (c[precum ieste suflarea la c[rbunele acoperit, a=e ieste certarea lainima ]ntr-ascuns dat[ r[ut[\ii). Pentru care pricini, din tabla nea-mului =i a rudeniii noastre de tot am ras-o =i a=e=i de tot din ho-tarele noastre am izgonit-o2 (c[ci mai mult folos aduce public[i

1 Brebul: Burnaz postelnic (D.C.) — fost =i el, ca =i Dimachi, capuchehaialui Duca la Poart[ =i trecut, de asemenea, ]n slujba lui Br`ncoveanu.

2 Burnaz trece la atacuri directe ]mpotriva lui Duca, explic`nd faptul c[mazilirea lui a fost o m[sur[ dreapt[, pentru multele sale blestem[\ii, printre


din sine un chip r[u a izgoni dec`t dzece bune ]n sine a priimi, c[precum aluatul mic ]ntr-o covat[ mare toat[ fr[m`nt[tura dos-pe=te, a=e un om r[u ]ntr-o public[ pre to\i cu r[utatea lui ame-stec[ =i-i tulbur[1). Dup[ aceia ea ]n ceata altor jiganii a s[ da,sau tem`ndu-s[ sau ru=in`ndu-s[, sau poate fi =i de trufie ]nfl`ndu-s[ (c[ci m`ndriia, de tot oarb[ fiind, precum peste cei mari, a=e=i peste cei mici d[), de l[ca=ul st[t[toriu de pre uscat s-au p[r[sit=i prin ad`ncurile apelor orb[c[ind, cu piticei foamea a-=i potoli =ica valurile ce ]n spinare poart[, cea mai mult[ via\[ tulburat[ =inea=edzat[ a-=i petrece =-au ales2 (c[ cine neamului s[u iesteur`cios cum poate fi streinilor dr[g[stos? +i a c[ruia r[ut[\ip[m`ntul s[u a le suferi n-au putut, cel strein cum le va putear[bda?). Pre carea, de at`ta vreme ]n perire =i r[t[cire =tiind-o,iat[ acmu ]ntre gloate amestecat[ o vedem3. Povestea Vidrii, noi,Brebii, din mo=ii, str[mo=ii no=tri, a=e am apucat-o, a=e o m[rtu-risim =i a=e o ]nt[rim. Iar[ voia fie a celor mai mari.“

Cu to\ii priimir[ marturiia Brebului =i cu to\ii ]ntr-un sfataleas[r[ ca Vidra dintr-am`ndoa[ monarhiile afar[ s[ s[ goneasc[=i nici ]ntr-un neam de a lor s[ nu s[ mai numasc[4 (c[ precumcelui bun to\i streinii rude, tot b[tr`nul p[rinte, tot v`rstnicul frate=i tot locul mo=ie, a=e celui r[u toate rudele streine =i toat[ mo=iianemernicie ]i ieste) =i cum mai cur`nd dintre adun[ri s[ lipsasc[,dzis[r[, ca nu cumva ]ntre d`n=ii mai mult[ z[bav[ f[c`nd, maipre urm[ =i aceasta vreo pricin[ mai spre mare vrajb[ ]ntre monar-hii s[ s[ scorneasc[.

care =i furtul, adic[ ]nsu=irea veniturilor rezultate din fiscalitatea sa ap[s[toareini\iat[ de el, despre care vorbesc documentele vremii.

1 Cantemir este pentru eliminarea din sfatul domnesc a elementelord[un[toare.

2 Izgonit din domnia Moldovei, Duca tr[ia foarte str`mtorat.3 Se pare, totu=i, c[ Duca n-a avut cum s[ participe la lucr[rile adun[rii de

la Arn[ut-chioi.4 Interven\ia lui Burnaz postelnicul a fost bine primit[ =i adunarea a hot[r`t

izgonirea definitiv[ a lui C. Duca at`t dintre moldoveni, c`t =i dintre munteni.


Vidra, sau pentru vicle=ugul ei sau pentru veche pizma [alto]altora (c[ pizma veche ieste ca cariul ]n inima copaciului), sau lavremea rea pentru bun[ sf[tuirea ce dedese (c[, precum s[ dzice,toate vremea sa au =i, f[r[ vreme, =i pìnea face greutate stomahu-lui, carea cea mai de treab[ =i mai de aproape hran[-i ieste), sauori ]n ce chip ar fi fost, acmu v[dzindu-s[ osindit[ =i dintre toatecetele cu mare ocar[ =i dosad[ izgonit[, a=ijderea pentru binelece sf[tuis[, precum cu r[u i s[ pl[te=te sim\ind, mintea de i-aufost rea, ]nc[ mai rea a fi socoti, iar[ de i-au fost bun[, spre reasocoteal[ o ]ntoars[ (c[ nemul\emita pentru mari slujbe =i de bine-faceri din nedejde ]n nenedejde ]l bag[, nenedejdea ]n nebunie ]l]mpinge, =i a=e, din slug[ credincioas[ nepriietin de cap ]l face),carea ]ntr-acesta chip voroava ]ntoars[: „De vreme ce pre minedin ceata celor cu patru picioare m[ lep[da\i — c[ ]n parteazbur[toarelor sau s[ fiu, sau s[ fiu fost nici chipul, nici firea m[arat[ — iat[ c[ urmadz[ ca ]n monarhiia celor de ap[ s[ m[ dau1.Fie dar[ =i a=e (C[ limba gloatelor ieste vrajea bodzilor2, =i mailesne ar fi cuiva apa cur[toare a popri dec`t limbilor multe astap`ni). +i iat[ c[ dintr-adun[rile voastre, vr`nd-nevr`nd, ]mcaut[ a lipsi. }ns[ oarce, ce r[d[cina adev[rului atinge, a grai nuvoi p[r[si. B`tlanul, pasire de ap[ sau pe=te de aier fiind, c[ci =i]n fundurile apelor prin mult[ vreme =i prin aier nu mai pu\indec`t alalte pasiri mare slobodzenie are3, ]ns[ adev[rul ce iestes[ dzic: adev[rat pasire ieste, macar[ c[ carnea la gust ]i ieste caa delfinului =i macar[ c[ precum prin aier cu slobodzenie poate

1 Monarhia celor de ap[: \`ringr[denii (D.C.) — Gonstantin Duca, de originegrec din Imperiul Otoman, fiind lep[dat de moldoveni, r[m`ne s[ se stabileasc[la Constantinopol, ]n Fanar.

2 Corespondent pentru expresia latin[: Vox populi, vox Dei.3 Drept r[zbunare, Duca ponegre=te la r`ndul s[u pe Dimachi, de-

masc`ndu-i jocul dublu, acesta fiind ]n realitate un grec pus ]n slujba muntenilor(„pas[re de aer“) =i ]n acela=i timp un om legat de interesele turce=ti („pe=tede ap[“).


zbura, ase =i prin fundul apii s[ poate primbla. }ns[ de multe orimi s-au t`mplat a-l videa ]n novoade ca pe=tii ]nc`lcit =i de multeori =i ]neca\i =i de tot ]n[dusi\i din mreje ]i scot, c[ci l[comiiaastup`ndu-i ochii, dup[ pe=ti f[r[ sine alerg`nd, ]n loc de v`natel s[ v`neadz[. Care lucru din toat[ ipopsiia pe=telui ]l scoate. +imacar c[ precum aievea ieste tuturor c[ el mie nepriietin demoarte mi s-au ar[tat, ]ns[ adev[rul ce ieste a t[g[dui nici poci,nici mi s[ cade1 (c[ci nu pu\in[ vrednicie ieste =i pentru neprii-etin adev[rul a m[rturisi). De care lucru poci s[ dzic c[ el c`tepentru mine au gr[it =i au m[rturisit s[ fie =i adev[rate. }ns[ nuat`ta de grea era pricina vinov[\iii mele, ca cu izgnanie2 ca aceastas[ fiu os`ndit, c[ci canon de ob=te ieste, carile dzice (pedepsitu-lui nu trebuie a i s[ adaoge pedeapsa)3. C[ci destul[ era nesufe-rita mea izgnanie =i din rudele =i mo=iile mele ]nstreinare, =i cear fi mai mult trebuit pedeapsa ]nc[ mai ]nainte a urni, adec[precum din rudele dobitoace, a=e =i din streinele pasiri izgonit s[fiu4 (ce precum s[ dzice cuv`ntul, c[ nevinov[\iia unuia o\apocst[ ]n ochiul altuia.). Ce la cuv`ntul ce vream s[ dzic s[ m[ ]ntorc.Iat[ c[ cu p`ra B`tlanului =i numai cu o m[rturie a [a] Brebului(=i aceasta ]mpotriva a legii tuturor legilor, cu o m[rturie numaisenten\iia vinovatului cea de pedeaps[ a s[ da)5, dintr-]mbe iz-

1 Duca ]l avertizeaz[ apoi pe Dimachi c[, datorit[ l[comiei sale f[r[ margini,este at`t de ]ncurcat ]n „n[voade“, adic[ ]n „lucrurile turce=ti“ (D.C.), ]nc`t n-arfi exclus ca p`n[ la urm[ s[ devin[ el ]nsu=i o victim[ a intereselor turcilor.

2 Recunosc`ndu-=i ]n parte gre=elile de care era acuzat, Duca nu se declar[totu=i de acord cu trimiterea sa ]n exil, (izgnanie — alungare, exil, ]n polonez[)=i ca atare continua s[-=i apere cauza.

3 Cunoscutul principiu juridic non bis in idem: nu este drept s[ se deadou[ pedepse pentru aceea=i vin[.

4 Sprijinindu-se pe principiul juridic non bis in idem, Duca pretinde c[ odat[ ce fusese pedepsit cu mazilirea =i exilul, este cu totul nejust s[ mai fieizgonit =i dintre moldoveni =i munteni (aluzie la ]nrudirea sa cu Br`ncoveanu,al c[rui ginere fusese).

5 Un alt principiu de drept, care cere s[ nu se dea pedeapsa pe bazadepozi\iei unui singur martor.


voadele m-a\i lep[dat. Dar[ a=i pofti s[ =tiu cu ce privileghie pute\istrica axioma vechilor filosofi =i mathematici, carii dzic (carile sinttot ]ntr-un chip c[tr[ altul al triilea, tot ]ntr-un chip sint ]ntresine1)? (C[ci Vidra [nu pu\ine] nu pu\ine f[clii topise asuprac[r\ilor filosofe=ti2). +i de vreme ce eu, c[ci ]n prepusul dobitoace-lor =i a pasirilor am c[dzut precum s[ fiu de ap[, cu c`t dar[,rogu-v[, mai vrednic ieste s[ s[ numasc[ pasire carile f[r[ pre-pus dobitoc ieste =i c[ci s[ s[ numasca dobitoc carile f[r[ prepuspasire ieste?3 (Nici v[ miera\i de ale mele ]mpleticite protases,c[ci simperazma va ie=i ar[t[toarea adev[rului). +i a=e doa[ fire

1 Teorem[ ]n geometrie: dou[ m[rimi egale cu a treia sunt egale ]ntre ele.Apelul f[cut ]n acela=i timp la vechii filosofi =i matematicieni pare s[ se referela pithagoreici, primii care au ]mbinat ]n antichitatea greac[ problematicafilosofic[ cu cercetarea matematic[.

Mai semnal[m aici un lucru foarte interesant: c`t timp se punea problemaap[r[rii sale fa\[ de sanc\ionarea f[r[delegilor prin mazilire =i exil, Ducaorienteaz[ discu\iile din adunare pe coordonate juridice. }ns[ pe m[sur[ ce]=i d[ seama c[ pleda pentru o cauz[ pierdut[, el ]=i ]ncepe cu subtilitate seriaatacurilor ]mpotriva noului candidat la domnie, sus\inut de Br`ncoveanu,Mihai Racovi\[. Folosind faptul c[ Duca era nu numai un jurist erudit (afl[maceasta numai din Istoria ieroglific[), ci =i un om cu o serioas[ preg[tirefilozofic[ (dup[ cum ne informeaz[ =i alte izvoare), Cantemir pune pe fostuldomn s[ ]mping[ =i s[ deplaseze discu\iile ]n domeniul filozofic =i mai cuseam[ pe terenul logicii.

2 De=i ]l du=m[nea, Cantemir recunoa=te cultura filozofic[ a lui C. Duca.De altfel, acesta a l[sat ]n urma sa o serie de lucr[ri cu caracter filozofico-teologic ]n limba greac[ (vezi lista lor la D. Russo, Studii istorice greco-rom`ne,II, Bucure=ti, 1939, p. 421—424).

3 }ncepe atacul, ]n form[ aluziv[, la adresa lui Mihai Racovi\[ — Stru\o-c[mila. Pasajul trebuie citit: Din moment ce eu, Vidra, am r[mas s[ fiuconsiderat[ numai un animal de ap[ (apar\in`nd doar lumii otomane), pe cetemei trebuie considerat pas[re (muntean) un patruped (moldovean) ca MihaiRacovit[ =i, de asemenea, pe ce temei, s[ se numeasc[ patruped (moldovean),ceea ce este ne]ndoielnic o pas[re (muntean)? Pentru ]n\elegerea temeiuluilogic al unui asemenea sistem de judec[\i, a se vedea nota 1 de la p. 36.


]ntr-un ipohimen neput`nd sta1, iat[ c[ fire ca aceasta, oricareaar fi, nici pasire, nici dobitoc ar fi, =i c[ci acela mai mare dreptate]naintea nu a fe\elor, ce a fa\[rniciii voastre ai afla?2 +i eu p`n[]ntr-at`ta de la to\i de la voi m-am a=e de greu os`ndit?“

L-a aceasta cu to\ii ]ntì s[ z`mbir[, apoi r`s[, iar[ mai pre urm[cu chicote hohotir[, dzic`nd: „Vidra, cu neamul, =i g`ndul =icuv`ntul =-au pierdut! C[ cine poate macar cu mintea doa[ firi ]n-tr-un ipohimen cuprinde? Sau cine vreodat[ pasire dobitocit[ saudobitoc p[s[rit au v[dzut?3 Vidra dzis[. „}ntr-acesta chip =i eu maidenainte pentru himera filosofilor nu s[v`r=iiam a m[ mira =i pes-te putin\[ a fi ]n fire, precum =i voi acmu, socotiiam. Ce de vremece Brebul s-au f[cut pe=te, cu c`t mai pre lesne va fi pasireazbur[toare a s[ face dobitoc ca cele ]n patru picioare ]mbl[toare.4

1 Un important principiu de logic[: dou[ naturi diferite nu pot avea osubstan\[ comun[. Acest lucru este ]ns[ valabil ]n cadrul logicii aristotelice, ologic[ a imobilit[\ii, unde sub raport ontologic, genurile =i speciile sunt st[riabsolute.

2 Cantemir pune pe Duca s[ se ]ndoiasc[ de obiectivitatea adun[rii ]n ceeace prive=te respectarea regulilor adev[rului. O acuz[ ]n acela=i timp def[\[rnicie, de o conduit[ dominat[ de interese ]ntr-un domeniu at`t de neutruca al logicii. Insinuarea lui Cantemir la adresa logicii m`nuite, nu ]n spirituladev[rului absolut ci ]n spiritul intereselor individuale sau de grup, este grav[=i trebuie re\inut[, pentru c[ devine o idee cheie ]n satira cantemirean[ laadresa logicii timpului, a=a cum o ]nt`lnim numai ]n Istoria ieroglific[.

3 Adunarea repet[ principiul de logic[ amintit, subliniind c[ ar fi deneconceput ca dou[ naturi diferite s[ fie exprimate de aceea=i substan\[, =iad[ug`nd, pentru concretizare, c[ nimeni n-a v[zut o pas[re (muntean)transformat[ ]n patruped (moldovean) =i nici un patruped (moldovean)pref[cut ]n pas[re (muntean). Trebuie respectat[, a=adar, concep\ia conformc[reia nu este fireasc[ o transmuta\ie a „firilor“, adic[ nu este posibil[ o trecerede la o specie la alta.

4 Duca este pus de Cantemir s[ fac[ o observa\ie de mare subtilitate, plin[de consecin\e pentru logica tradi\ional[: +i eu eram convins — spune el — deadev[rul acestui principiu aristotelic =i ca atare, socoteam =i eu ca toat[ lumea,o adev[rat[ absurditate, o imposibilitate fireasc[ (a=a s-ar traduce expresia


+i ]nc[ mai aievea de vi\i vrea spre aceasta s[ v[ pricepe\i. }ntì a=ti vi s[ cade c[ ce hot[r`re are trigonul la mathematec[, aceia=iare siloghismul la loghic[, a c[rora hot[r`re mai sus v-am pomenit.Acmu, dar[, bini=or socoti\i c[, de vreme ce eu am putere dinfire1 d[ruit[, precum aerul a trage, a=e a nu-l trage ]n voie s[-mi

„himera filosofilor“) trecerea de la o natur[ la alta ]n cadrul aceleia=i substan\e,sau, mai concret, trecerea de la un specific la altul ]n cadrul aceleia=i persoane(astfel putem interpreta aici termenul ipohimen— substan\[). Dar, din mo-ment ce realitatea ne ofer[ exemplul Brebului (Burnaz postelnicul), deci unmoldovean, care a ajuns pe=te, adic[ a devenit locuitor al „monarhiei de ap[“(Imperiul Otoman), prin calitatea sa de capuchehaie (ne amintim c[ a fostcapuchehaia lui Duca ]nsu=i), cu at`t mai u=or va fi pentru Br`ncoveanu de ametamorfoza ]n dobitoc o pas[re, adic[ de a pune un muntean pe tronulMoldovei (aluzia prive=te pe Mihai Racovi\[, rud[ ]n realitate cu domnul |[riiRom`ne=ti).

Din punct de vedere filozofic, r[m`ne de f[cut observa\ia c[ ne afl[m laun loc de r[scruce ]n domeniul logicii. C[ci pentru a admite transformareaspecificului ]n cadrul aceleia=i substan\e, ]nseamn[ a nega valabilitateaconceptului aristotelic al imobilismului =i a-l ]nlocui cu conceptul ontologicde devenire, la care obliga natura =i via\a social[. O surs[ posibil[ a acesteidescoperiri putea fi aprofundarea, de c[tre Cantemir, a ontologiei heraclitene,Heraclit fiind cel care sugerase ideea c[ lucrurile, fenomenele sunt trans-form[ri, ]nf[\i=[ri pe care le ia, ]n devenirea sa, o singur[ substan\[: focul.Numai c[ Dimitrie Cantemir face apel la exemple ale vie\ii sociale contem-porane lui, ceea ce m[re=te valoarea descoperirii, ]ntruc`t aceasta ar puteaconstitui punctul de plecare pentru o ]n\elegere dialectic[ a instrumentuluilogic. R[m`ne ]ns[ de v[zut dac[ marele nostru g`nditor a tras, cel pu\in,principalele concluzii pentru a ini\ia o anumit[ schimbare ]n acest domeniu.Deocamdat[ putem anticipa c[ Dimitrie Cantemir opereaz[ cu termenul dia-lectic[ pentru a desemna o logic[ sofisticat[, o logic[ adaptat[ la sarcina de a]nve=m`nta interesele personale ]n haina acestui instrument al adev[rului.

1 Este semnificativ termenul fire (din fire, ]n fire) la care se face apel pentrua desemna modalitatea transform[rii. }n timp ce ]n cadrul conceptuluiaristotelic al imutabilit[\ii, devenirea era „peste putin\[ a fi ]n fire“, ]n conceptulde devenire, care presupune posibilitatea oric[rei schimb[ri, o asemenea posi-bilitate apare fireasc[.


fie, =i pentru c[ci ]n doa[ stihii poci l[cui, dintr-acele=i m[ izgoni\i=i alt[ pricin[ ]n mine, precum mi se pare, a afla nu pute\i, f[r[numai c[ci din fire cu oarece mai mult dec`t alalte dobitoace sintd[ruit, eu dar[, c[ci a=e pociu, ]n vinov[\ie ca aceasta am c[dzut1.Dar ]nc[ cel ce nici ]ntr-o parte deplin =i nici a unii firi, celea ce is[ cad hiri=ii nu va avea, oare de acela ce vi\i putea giudeca?2 C[,precum am dzis, simperasma trebuie s[ urmege protaselor3. Caaceasta minune ]ntre voi, o, jiganiilor =i pasirilor, ieste c[milanep[s[rit[ =i pasirea nec[milit[, c[riia unii, alc[tuindu-i numele,Stru\ocamil[4 ]i dzic. Aceasta precum hiri=[ C[mil[ s[ nu fie peneleo v[desc, =i iar[=i hiri=[ pasire s[ nu fie nezburarea ]n aer o p`re=te=i v`ntul, carile nu o poate ridica. C[ precum tuturor =tiut ieste

1 La aceast[ ]nsu=ire, specific natural, face apel Duca, atunci c`nd afirm[c[ f[r[ temei l-au izgonit din cele dou[ elemente care ]i erau proprii: aerul(prin ]nrudirea cu Br`ncoveanu) =i p[m`ntul (se considera moldovean, ]ntruc`tmama sa era moldoveanc[). Ca atare schimbarea nu poate fi numit[ unaoarecare, deoarece el, Duca, are o natur[ dubl[ ]n mod natural, put`nd deveni,la libera sa alegere, c`nd muntean, c`nd moldovean, ceea ce ar ]nsemna c[ elar putea candida cu acela=i drept la domnie =i ]n Moldova =i ]n |araRom`neasc[.

2 Dac[ el este dotat cu asemenea calit[\i de excep\ie (hiri=ie: ]nsu=ire,specific natural) =i i se face totu=i o nedreptate at`t de mare ca alungarea dindrepturile sale, Duca se ]ntreab[ cum va judeca adunarea cazul cuiva careeste lipsit de orice fel de ]nsu=ire natural[ ]n raport cu sine? Aluzia este,evident, la persoana aceluia=i Mihai Racovi\[. Termenul hiri=ie anun\[]nceputul folosirii metodologiei porfiriene ]n aplicarea criteriilor logice pentrujudecarea lucrurilor.

3 Regul[ de baz[ ]n teoria ra\ionamentului: concluzia trebuie s[ urmezepremiselor.

4 Duca precizeaz[ cine este persoana: Stru\oc[mila, deci o unire ]ntre stru\=i c[mil[, o abera\ie, un nonsens, o structur[ absurd[ de ]nsu=iri (“minune“),care nu era altul dec`t Mihai Racovi\[, candidatul sus\inut de Br`ncoveanu,Mihai Racovi\[ va domni de trei ori ]n Moldova (1703—1705, 1707—1709,1715—1716) =i de dou[ ori ]n |ara Rom`neasc[ (1730—1731; 1741—1744).


c[ toat[ hot[r`rea pasirii ieste a fi dihanie cu pene, zbur[toare =io[toare. Deci dihaniia ieste neamul, iar[ zbur[toare deos[birea,care deos[bire a=e=i de tot de la Stru\ocamil[ lipse=te. A=edar[aievea fiind, au putea-va cineva cu mintea ]ntreag[ a dzice s[]ndr[zneasc[, precum toat[ hot[r`rea pasirii ]n Stru\ocamil[ s[cuprinde1? +i a=e urmadz[ c[ sau pre mine ]nc[ nu m-a\i cunoscut,sau =i pre aceasta dihanie precum =i ce ieste s[ o cunoa=te\i. +ia=e r[d[cina adev[rului ]nting`nd, sau ar[ta\i (c[ pizma vechev[ ]mpinge la lucruri no[a), sau m[rturisi\i c[ ]n capete de h`rtiepurta\i crieri de aram[. Iar[ cel mai de pre urm[ al mieu cuv`ntieste c[ adunarea aceasta chedzi r[i =-au vr[jit, de vreme ce nu-mele fiindu-i adunare, altora cu lucrul ieste str[mutare =i slavatitului de monarhie, iar[ fapta ]i ieste de tiranie2". Acestea Vidracu lacr[mi dzic`nd, dup[ porunc[ ]n izgnanie la marginile g`r-lelor3 s[ dus[.

Ie=ind ea de acolea, ]ndat[ ]n mijlocul gloatelor ie=i C[prioara

1 Vidra judec[ ]n privin\a Stru\oc[milei cu ajutorul categoriilormetodologice ale lui Porphyriu (“cinci glasuri a lui Porfirie“), pentru a dovedic[ asocierea celor dou[ nume constituie o abera\ie logic[ =i o imposibilitatefireasc[. Porphyrios (234—305), filozof neoplatonic, din =coala alexandrin[,elev al lui Plotin. Sub numele lui circula, pe la ]nceputul evului mediu, uncompendiu asupra logicii aristotelice — numit al lui Pseudo-Porphyriu,cunoscut =i ]n lumea constantinopolitean[ ]n vremea lui Cantemir. Cele cincicategorii metodologice care ]i poart[ numele (quinque voces Porphyrii) sunt(termenii din paranteze apar\in lui Cantemir): genus (neamul), species (chipul),differentia (deos[birea), proprium (hiri=), accidens (t`mplarea)

2 F[r[ a trage ultimele concluzii din atacul ]ni\iat, cu ajutorul logicii, laadresa Stru\oc[milei, Duca acuz[ adunarea din 1703 c[ a fost convocat[ cuscopul de a impune voin\a tiranic[ a lui Br`ncoveanu.

3 Marginile g`rlelor: F[nariul |arigradului (D.C.) — Fanar, cartierul grecescal Istanbulului, din care s-au recrutat, ]n secolul al XVIII-lea, domnii fanario\idin Muntenia =i Moldova. De men\ionat c[ Duca nu a r[mas ]n Fanar, ci a fostsurghiunit de turci la Cavalla. Nu s-a mai ]ntors niciodat[ ]n Moldova.


de pustiiul Aravii1, carea, dup[ siloghizmul2 Vidrii, lucrul cu ispi-ta ]ntr-acesta chip dovediia, dzic`nd: „Vidra pentru Stru\ au pussocotele loghice=ti, dar[ eu s[ v[ spui ce au v[dzut ochii ar[pe=ti3.Eu =i Stru\ocamila ]mpreun[ la pustiile Araviii l[cuim. }n p[r\ile

1 C[prioara de Aravia: Dimitra=co Caragea (D.C.). Din „Povestea Camilo-pardalului pentru apa Nilului“, alegorie inserat[ ]n Istoria ieroglific[, ]n carecadrul vie\ii politice din ambele \[ri rom`ne=ti este deplasat ]n Africa, ar rezultac[ Aravia ar simboliza Moldova, iar Livia (Libia), |ara Rom`neasc[. }n cazulde fa\[, „pustiile Araviii“ ar constitui doar fundalul conceput ad-hoc pentrunara\iunea ce urmeaz[. „C[prioara de Aravia“ ar indica deci un Dimitra=co-Caragea de loc din Moldova, ceea ce este adev[rat, ]ntruc`t acesta fusesedreg[tor ]nsemnat ]n vremea lui Antioh Cantemir; ]n povestire el este prietendevotat al familiei Cantemir, ]n special al lui Antioh.

2 Siloghizmul: mazilie unuia =i domnie altuia (D.C.) semnific[ mazilirea luiC. Duca, faptul av`nd loc pe la mijlocul lui iunie 1703, ceea ce denot[ c[adunarea de la Arn[ut-chioi are loc dup[ aceast[ dat[, ea \in`nd p`n[ ]n lunaaugust a aceluia=i an, c`nd Mihai Racovi\[ este numit domn.

3 Istoria ieroglific[ devine, prin adunarea animalelor, un fel de tribunal aleficien\ei =tiin\elor vremii. Astfel, o dat[ cu interven\ia lui C. Duca, logica ]=idezv[luie contradic\iile metodologice, oscil`nd ]ntre factura aristotelic[ pur[=i cea porfirian[, l[sat[ de-abia ]n schi\[; ea p[r[se=te ]n acela=i timp in nuceavantajele oferite de exemplele de via\[, care ar fi obligat-o la o ]n\elegeredialectic[ a metodei. Dar prin interven\ia lui Dimitra=co Caragea, Cantemirreabiliteaz[ empirismul ca metod[ — de altfel o mare ]ndr[zneal[ ]n fa\alogicii, adev[rul trebuind s[ treac[ prin proba (“ispita“) sim\urilor =i mai alesa v[zului, c[ruia ]i cere o deosebit[ perspicacitate (“ochi ar[pe=ti“: acuitatevizual[; expresia vine de la proba arab[ a control[rii acuit[\ii vizuale, un ochibun trebuind s[ perceap[ pe Alcor, o stea de m[rimea a =asea, aflat[ l`ng[cea de a doua stea din oi=tea Carului Mare).

}n acest spirit, C[prioara de Aravia este pus[ de scriitor s[ declare c[ nuva discuta despre Stru\oc[mil[ cre`nd, ca Vidra, probleme sau folosind criteriide logic[, ci, dimpotriv[, nu va spune despre straniul personaj dec`t ceea cea v[zut cu propriii s[i „ochi ar[pe=ti“. Rostul interven\iei acestui personajeste de a demonstra empiric incapacitatea =i slaba dotare natural[ a Stru\o-c[milei. Se vede, din aceast[ interven\ie, ata=amentul personajului respectivfa\[ de interesele Cantemire=tilor.


acelea1 c`mpii niciodat[ cu paji=te nu ]nverdzesc, ce pururea cumari n[sipi=uri g[lbenesc. C[ de s-ar =i na=te vreun fel de buruian[,de mari holburule, carile v`ntul austrului scorne=te, s[ acop[r.C[ci ]ntr-alt chip cineva s[-i numasc[ nu va putea, f[r[ numaisau mun\i cl[titori, sau c`mpi nest[tori le va dzice. Deci cuv`nturile pre acolo mut`ndu-s[ =i locurile, alt feliu de copaciusau de buruian[ de mare gr[m[direa n[sipului aceluia neacope-rit[ s[ r[mìe nu poate, f[r[ numai ]nal\ii copaci carii finici s[cheam[, ]n carii nici od`n[oar[ Strutocamila urcat[ a videa numi s-au t`mplat. +i nu numai ]n v`rvul finicului2 (carile ]ntr-acelep[r\i odihna =i aciuarea a tuturor zbur[toarelor ieste), ce a=e=inici un cot de la fa\a p[m`ntului ]n aer ridic`ndu-s[ nu l-amv[dzut. }nc[ =i alta (carea mai mult ieste de mierat), c[ de multeori arapii asupra noastr[ gonitoare scornind3, pre am`ndoi o dat[

1 }ncepe descrierea peisajului exotic torid, specific Saharei =i Arabiei, dovad[a influen\ei exercitate de Orient asupra lui Cantemir. Tema peisajului exoticva fi ]nt`lnit[ =i ]n „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“.

2 Finicul: cinstea numelui (D.C.) — Dimitra=co Caragea afirm[ c[ MihaiRacovi\[ nu s-a bucurat p`n[ acum de un prestigiu deosebit, nici de stima =iaprecierea muntenilor (finicul mai ]nseamn[ la cheie „odihna =i aciuarea atuturor zbur[toarelor“) =i nici ]ntre moldoveni nu s-a ridicat prea mult pescara social[ (afirma\ie inexact[, deoarece Mihai Racovi\[ ]ndeplinise func\ii]nalte =i ]n timpul lui Constantin Cantemir, cu a c[rui fiic[, Safta, se c[s[torise.D. Cantemir ]l ura ]ns[ acum pe fostul s[u cumnat, pentru c[ trecuse departea adversarilor munteni, f[c`ndu-le jocul politic prin acceptarea candi-daturii la domnia Moldovei, domnie la care fra\ii Cantemir socoteau c[ aravea dreptul ]n exclusivitate).

3 }n cadrul peisajului exotic are loc o v`n[toare a arapilor ]mpotrivaStru\oc[milei, episod cu totul fictiv, pentru a sublinia neputin\ele fire=ti aleacesteia. Dup[ cum vom vedea mai departe, demonstrarea incapacit[\iiStru\oc[milei — tem[ de mare tensiune ]n discu\iile adun[rii animalelor —]=i avea rostul de a convinge asisten\a c[ Mihai Racovi\[ nu era dotat cu nicio calitate pentru func\ia de domn. Tema v`n[torii ]n mediul exotic o vom]nt`lni =i ]n „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“, bine]n\eles subalt[ form[ =i cu alt[ semnifica\ie.


din n[sipuri ne scorniia, unde cu puterea r[pegiunii picioarelordin fier[le suli\ilor, din simcelele \idelelor =i din vr[jma=i col\iiogar`lor sc[pam. Iar[ Strutocamila =i de mine ]napoi r[m`nea, =icu penele =i aripile ce avea ]n primejdia mor\ii c[dea. C[ci cu aler-garea ogarul o agiungea, =i ]n aer, de greuime, neput`ndu-s[r`dica, dec`t un iepure mai slab[ =i mai pemintean[ a fi s[ ar[ta.De care lucru socotesc ca cuvintele Vidrii adev[rate sint.“

Iar[ ]n monarhiia pasirilor1 era pasirea carea s[ chiam[ Corb2,carea macar[ c[ din tagma a doa era, ]ns[, cu o ]nt`mplare, preacea vreme epitrop Vulturului era. Acesta toate lucrurile ]n monar-hiia pasirilor a face sau a desface ]n voia sa avea, nici glas saucuv`nt ]mpotriva lui cineva a scorni a ]ndr[zni putea (c[ ]n vremilevechi poftele st[p`nilor pravile de lege supu=ilor era). Aceastapasire precum tuturor dobitoacelor moartea le pofte=te cine poates[ nu =tie? +i precum pre dinafar[ neagr[, din hereghie, ]nc[ maiponeagr[ pe dinluntru era de pizm[ =i de m`nie3 (c[riia ce s[-ifie fost pizma =i pricina pizmei la locul s[u pre larg s[ va dzice)(c[ precum ar=i\a soarelui peli\a mut[ din alb[ ]n neagr[, a=e piz-ma inimii mut[ g`ndul din bun ]n r[u). Deci Corbul, precum aVidrii, a=e a C[prioarei cuvinte macar c[ le audziia, ]ns[ cu greu=i cu grea\[ le suferiia (c[ cuv`ntul bun =i nepl[cut ieste ca dof-toriia gre\oas[, ]ns[ folositoare ]n trupul bolnavului. Ce la cel]n\elept a=e, iar[ la cel nebun ieste ca otrava ]n m[nunt[iles[n[tosului). Le suferiia Corbul acestea pentru a vremii ne]n-

1 |ara Rom`neasc[.2 Corbul: Basaraba vod[ (D.C.) — Constantin Br`ncoveanu, despre care

Cantemir afirm[ injurios c[ „cu o ]nt`mplare (din ]nt`mplare, n. ed.)... epitropVulturului era“; epitrop Vulturului: domn |[rii Muntene=ti (D.C.). DimitrieCantemir era ]n realitate rud[ cu Br`ncoveanu, prin c[s[toria sa cu Casandra,fiica lui +erban Cantacuzino, aceasta fiind, la r`ndul s[u, veri=oar[ cu domnul|[rii Rom`ne=ti.

3 Ca pas[re de prad[, Br`ncoveanu urm[rea moartea tuturor dobitoacelor,adic[ a moldovenilor. Cantemir subliniaz[, ]n mod subiectiv, caracterul tiranic=i lipsit de scrupule al lui Br`ncoveanu.


d[m`nare, iar[ cumplit[ am[r[ciune nu numai ]n glas ce meniia,ce ]nc[ =i ]n p`ntece dospiia. +i c`t[va vreme un siloghism alc[tuit]n barbara ]mpotriva Vidrii1 a face siliia, mai v`rtos c[ la d`nsulviersul grumadzului ]ntr-aceast[ form[ a suna s[ p[rea =i ]nc[mai ales c[ el alt g`nd asupra proastei dihanii Strutocamilii av`nd(precum mai ]n urm[ aievea va fi). +i siloghizmul Vidrii de tot astrica ]n minte av`nd, forma aceasta numai dup[ socoteala loghi-cilor, nedierisit[ =i nestricat[ =i ]n tot chipul adev[rat[ a fi cre-dea. Deci a=e Corbul, dup[ ce multe sudori v[rs[, p`n[ hotarulmijlocitoriu afl[, siloghizmul din protase ]ntr-acesta chip ]ncuie:„Toat[ dihaniia cu doa[ picioare, cu pene =i o[toare ieste pasire.Dar[ tot Strutocamila ieste cu doa[ picioare, cu pene =i o[toare.Iat[ dar[ c[ tot Strutocamila f[r[ nici un prepus ieste pasire.“

Iar dup[ ]ncheierea siloghismului acestuia, palinodiia ritori-ceasc[ a poftori ]ncepu =i vatologhiia poeticeasc[ prin mult[ vremecr[ng[i: „Pasire ieste Strutocamila, pasire ieste; =i iar[=i dzic: pa-sire ieste Strutocamila, dihaniia aceasta, Strutocamila, ieste pa-sire. Pasirea aceasta =i dihaniia aceasta ieste Strutocamil[.“

Apoi iar[=ile hotar[le loghice=ti ]n sine ]nturna, dzic`nd: „Pa-sirea s[ oa[, oa[le sint a pasirii. Stru\ul s[ oa[, oa[ are Stru\ul.Iat[ dar[ c[ pasire ieste Stru\ul.“ Apoi iar[=i ca dintì, numai ]ntr-alt[ form[ siloghizmul ]nturna:“Pasirea are pene, Strutocamila arepene. Iat[ dar[ c[ Strutocamila ieste pasire2. A=edar[, Strutocami-

1 Se repet[ afirma\ia, adev[rat[, c[ mazilirea lui Constantin Duca s-a f[cutla st[ruin\ele lui Br`ncoveanu, fostul s[u socru. Acesta era nemul\umit =i]ngrijorat de politica intern[ ap[s[toare a lui Duca, precum =i de primejdioasele=i nereflectatele sale manevre politice fa\[ de Bucure=ti =i Poarta Otoman[.

2 F[c`ndu-l reprezentantul logicii tradi\ionale, academice, Cantemir punepe Corb s[ apeleze pentru sprijinirea protejatei sale, Stru\oc[mila, la metodasilogistic[ (“socoteala loghicilor“). Astfel, pe c`nd lucra la „stricarea“ silogis-mului Vidrei, adic[ la distrugerea domniei lui Duca, se str[duia ]n acela=itimp s[ alc[tuiasc[ un alt silogism, adic[ o nou[ domnie, de ast[ dat[ pentruMihai Racovi\[. Dup[ Cantemir, silogismul recent alc[tuit, de=i respectacerin\ele de elaborare a oric[rui ra\ionament (“protase“: premise; „hotar


la, precum p`n[ acmu adev[rat pasire au fost, a=e =i de acmu]nainte pasire a fi vrednic[ ieste, =i ]nc[ nu fietece pasire, ce a=e=isl[vit[, l[udat[ =i ]n buni chedzi luat[, de vreme ce, deos[bit dedeafirimea trupului ce poart[ =i ]n basna veche va s[ s[ dzic[, c[oarecare evghenie ]n neamul s[u are. }ns[ ca asina despre maic[1

partea Vulturului spre s[mnul monarhiii s[ fie av`nd.“To\i +oimii, Uleii =i Coruii =i alalte de st`rvuri iubitoare pasiri

frumos cr[ng[itul Corbului l[udar[ =i cu multe lingu=ituri =icolachii ]nv[\[tura-i =i ]n\elepciunea-i preste nu[ri r`dicar[ (c[mai to\i supu=ii de fric[ obiciui\i sint, nu ce adev[rul, ce cest[p`nul pofte=te, aceia s[ laude =i s[ fericeasc[)2 =i fietecarile ]nsine =i cu sine socotiia, precum alt siloghizm ]mpotriva acestuiaar[t[toriu nici a s[ afla, nici ]n mintea altuia a s[ na=te ieste cuputin\[. Ca acestea pasirile iele ]n de iele prin limbi purt`nd, ori-carea ]mpletecitura cuvintelor audziia, de dovad[ ca aceastaamu\iia (c[ macar c[ rea ieste amu\irea din lipsa organelor de

mijlocitoriu“: termen mediu; „]ncuiere“: concluzie), nu reu=e=te s[ fie dec`t o„palinodie ritoriceasc[“, ceea ce ]nseamn[ o repeti\ie retoric[ a acelora=ijudec[\i, =i o „vataloghie poeticeasc[“, adic[ o repetare invers[ a =irului ante-rior de judec[\i, asemenea unei glose poetice. Degenerarea silogisticii ]nretoric[ =i ]n glos[ poetic[ era probabil un fenomen curent ]n acea vreme. Dinaceast[ interven\ie a Corbului se observ[ insisten\a cu care se demonstreaz[apartenen\a exclusiv[ a Stru\oc[milei la p[s[ri, adic[ la munteni.

1 Ca asina despre maic[: vi\a bun[ carea s[ trage despre maic[. (D.C.),aluzie la originea nobiliar[ cantacuzin[ a lui Mihai Racovi\[. Mama sa,Anastasia, este fiica lui Toma Cantacuzino, fratele postelnicului ConstantinCantacuzino din |ara Rom`neasc[ (“oarecare evghenie ]n neamul s[u are“).Insisten\a cu care Corbul este pus s[ afirme mai sus apartenen\a lui Racovi\[la munteni ]=i are, a=adar, explica\ia ]n originea cantacuzin[ a acestuia. Deaceea, Racovi\[ ar avea drept la domnie nu numai ]n Moldova ci =i ]n „|araRom`neasc[: „partea Vulturului spre s[mnul monarhiii s[ fie av`nd“.

2 Cantemir ironizeaz[ aprobarea unanim[ pe care, de fric[, boierimeamuntean[ i-o acord[ lui Br`ncoveanu ]n p[rerile =i actele sale. Deci, limitat[deocamdat[ la partea muntean[, adunarea ]ncepe s[ se contureze ca unpersonaj colectiv, fac`ndu-se ecoul voin\ei absolute a domnului.


voroav[ tocmitoare, dar[ ]nc[ mai rea ieste c`nd purcede din lip-sa =i ne=tiin\a cuvintelor trebuitoare) =i acmu mai mai tot cuv`ntuls[ curma =i tot r[spunsul ]mpotriva Corbului =i toat[ gura maimai s[ astupa (c[ precum =tiin\a lucrurilor ieste lumina min\ii,a=e ne=tiin\a lor ieste ]ntunecarea cuno=tin\ii).

+i acmu cu toatele mai mai dup[ voia Corbului s[ l[sa, de toat[]mpotrivirea s[ p[r[siia =i toat[ ]ntrebarea cu at`ta s[ potoliia,de n-ar fi Ciacalul1 c[tre Hulpe2 cum mai cur`nd alergat. Carile,la d`nsa lipindu-s[: „Frate Hulpe, dzis[, po\i r[bda ca ]ntre pasiridihanie mai cu socoteal[ =i mai cu me=ter=ugul loghic[i3 dec`t]ntre noi s[ s[ afle? (c[ nu ieste ]n lume cuv`nt at`ta de iste\,sau lucru a=e de cu pre\, ca carile vreodat[ s[ nu mai fie fost saua nu mai fi de acmu ]nainte s[ poat[)“. La aceasta ]ntrebare aCiacalului r`s[ Hulpea pe supt must[\i =i ]n grab[ greu r[spuns[(c[ci la ]ntrebarea grabnic[, greu sfat a da, s[mn de minteascu\it[ ieste) =i dzis[: „De n-a=i avea frica Vulturului, c`nd cevadin col\ii miei pe ciolanele st`rvului ar r[m`nea, atuncea =i Cor-bul de uscate vinele goalelor ciolane clon\ul =-ar cioc[ni. Ce doa[lucruri sint carile la ival[ a m[ pune m[ opresc: unul, c[ci c[din fire mai bucuroas[ sint cu me=ter=ugul dec`t cu t[riia a m[sf[di, altul, c[ci totdeauna voia Vulturului a c[uta m-am obi-ciuit, pentru c[ci adese la un osp[\ =i la o mas[ am`ndoi a neosp[ta s-au t`mplat. +i a=e adese ]n m`nc[ri =i ]n b[uturi ]mpre-unarea spre cinstea politiceasc[ =i dragostea ]n fa\[ prietineasc[

1 Maxut serdarul este cel care ia ini\iativa, deocamdat[ ]n culise, de aforma un curent de opinie antibr`ncoveneasca din partea boierimii moldovene;semnificativ c[ tocmai +acalul, devotat Cantemire=tilor, este pus de scriitor s[fac[ acest lucru.

2 Ilie |ifescu.3 Logica fiind regina =tiin\elor timpului, este normal ca s[-i fie pomenit

numele ]n competi\ia de valori a celor dou[ tabere ale adun[rii: moldovenii =imuntenii; de altfel, scriitorul ]nsu=i era, deja de c`\iva ani, autorul unuicompendiu de logic[ (Compendiolum universae logices institutionis).


a ar[ta m[ sile=te1 (c[ci dragostea cump[rat[ pre bani sau prem`nc[ri =i b[uturi ]n sf`r=itul acelora =i ea s[ sf`r=e=te. Iar[ dra-gostea din suflet adev[rat[ ]n s[r[cie =i ]n foamete slujba vred-niciii ]=i arat[). Deci, de vii vrea s[ m[ ascul\i, supt piielea Ciaca-lului pune me=ter=ugurile Vulpii =i gura ta gr[iasc[, fie duhurile]mping[toare ale mele.“

Ciacalul, acestea de la Vulpe audzind, dzis[: „Eu dup[ cuv`ntult[u =i ]n fundul m[rii a m[ afunda =i ]n mijlocul focului a m[arunca =i nicicum vie\ii mele a cru\a nu m[ voi feri. Numai pre-cum to\i cei cu socoteal[ ]n lume, a=e =i eu, nu numai pentru ago-nisirea, ce =i pentru paza cinstei m[ nevoiesc (c[ci spre agoni-sirea =i c`=tigarea cinstei sudorile trupului destule sint, iar[ sprepaza nebetejirii ei lacr[mi de singe trebuiesc) (c[ cu multul maipre lesne ieste cetatea cinstii a dob`ndi dec`t pre aceea=i desprenenum[ra\ii nepriietini a o str[jui =i nebiruit[ a o p[zi). De carelucru socotesc c[ macar[ cu duhurile tale viteje=te cinstea cuv`n-tului spre stricarea siloghizmului Corbului voiu agonisi, =i hriz-murile ce sint ]n triposul lui Apolon ]ntemeiate pre lesne ]m va fia le f[r`ma =i ]n toate stram\ile a le destr[ma, numai spre celemai urm[toare una m[ face mai tare =i cu tot deadinsul a socoti,adec[ cuv`ntul carile ]m dzis[=i, precum cinste Corbului de fricaVulturului dai. Deci de-\i ieste g`ndul ]ntr-aceast[ socoteal[ =i de

1 }ncepe s[ se contureze de pe acum conduita lui Ilie |ifescu: calculoportunist, pruden\[ ]mpins[ p`n[ la meschin[rie, poltronerie, preferin\apentru strategeme =i mijloace subterane ]n locul luptei drepte ]n problemelede via\[. Dup[ cum se va vedea mai departe, scriitorul prefer[, ]n cele maimulte cazuri, ca ]ns[=i Vulpea s[-=i fac[ o autocaracterizare. Ilie |ifescu caut[s[-=i motiveze comportarea, invoc`nd natura circumstan\elor =i imperativulunor obliga\ii de onoare. Astfel, el declar[ c[ nu poate lua atitudine pe fa\[]mpotriva lui Br`ncoveanu, ]ntruc`t, pe de o parte, ]i este fric[, iar, pe de alta,trebuie s[-i fie recunosc[tor pentru ospitalitate, ceea ce era adev[rat, |ifescufiind unul din boierii moldoveni care se refugiaser[ la Bucure=ti de frica luiConstantin Duca.


vii s[-i p[ze=ti cinstea nebetejit[, mie lucrul acesta p`n[ mai preurm[ f[r[ primejdie s[-m fie socotesc c[ nu va putea (c[ de multeori s-au t`mplat ]ntr-]nima ce ]ntr[ frica nepriietinului afar[scoate dragostea priietinului). De care lucru, sau vr`nd, saunevr`nd, ]ntr-o parte d`ndu-te, eu f[r[ nici un agiutoriu ]n gura=i vrajba precum a Corbului, a=e a altora carii caut[ ]n gura Cor-bului voiu c[dea. +i a=e atuncea te vii ar[ta c[ cu m`na altuia=erpele din bort[ s[ sco\i ai vrut =i pre mine cle=te ]mpotrivajeraticului m-ai f[cut.“1

Hulpea dintìa= dat[ cu bl[st[mi =i cu giur[m`nturi pre Cia-cal dintr-acestea prepusuri a scoate ]ncepu (c[ giur[m`nturile ]ntremuritori pentru alt[ nu s-au scornit, f[r[ numai supt numele mare-lui Dumnedz[u, demonul mai pre lesne me=ter=ugurile sale s[-=ilucredze) (c[ unde ieste inima curat[, nici ]ntì giur[m`ntul, nicipre urm[ vicle=ugul sau c[lcarea giur[m`ntului ]ncape). Hulpea,dar[, ]ncep[tura voroavii ]ntr-acesta chip f[cu: „Iubite priietine,nu cu div[ ]\i par[ pentru c[ci dzi= c[ cinstea Corbului pentrufrica Vulturului p[z[sc (c[ci lucrurile ]ntre muritori nu at`tea s[ispr[vesc ce le pofte=te voia, ca c`te s[ lucreadz[ ce le d[ m`na =ivremea).2 Pentru care lucru nu numai a Corbului =i a Vultu<ru>lui,ce de multe ori =i a Cuco=ului voie caut, =i dup[ ]nd[m`nareavremii cinste =i inchin[ciune a-i da pociu3, dup[ v`nt ]ntorc`nd

1 Acuz`du-l c[ urm[re=te s[ scoat[ castanele din foc cu m`na altuia, Maxutserdarul declar[ interlocutorului s[u c[, de=i ar putea s[ anuleze efectul tuturorsilin\elor lui Br`ncoveanu (]nzestrate cu autoritatea oracolelor lui Apollo dela Delfi), nu procedeaz[ astfel, din pruden\[. Este de remarcat felul cumscriitorul =tie s[ sugereze psihologia omului pus ]n situa\ia de a lua atitudine]mpotriva autorit[\ii politice.

2 Vulpea ]=i motiveaz[ oportunismul ]n via\[, invoc`nd limitele voin\eiomene=ti ]n fa\a ]mprejur[rilor.

3 Vulpea merge a=a de departe cu oportunismul ]nc`t ]ncearc[ s[ fac[ peplac nu numai unor factori de for\[ ca Vulturul =i Corbul, ci =i Coco=ului,adic[ =i unor persoane cu putere ne]nsemnat[.


vetrelele (c[ nebun cor[biier s-ar socoti a fi acela carile p`ndzele]mpotriva v`ntului a deschide ar ]ndr[zni), ]ns[ adeverit trebuies[ fii c[ cu tot neamul pasirilor dragoste adev[rat[ a avea nu po-ciu1 (+i unde dragostea adev[rat[ nu ieste, acolea [acolea] cin-stea ieste de fric[; =i unde cinstea s[ face de fric[, acolea ]nd[m`navremii s[ cearc[ =i s[ a=teapt[, ]n carea nici fric[ s[-i mai fie, nicicinstea carea de fric[ ]i da, de bun[voie ]n ocar[ s[ i-o ]ntoarc[).C[ pentru acesta lucru ]ntì din fire plecare, apoi de la p[rin\ibl[st[mare am luat, ca nici od`n[oar[ c[tr[ cineva de tot inimas[ nu-m de=chidz (c[ cu anevoie un g`nd ]n doa[ inimi a s[ as-cunde poate, pre carile una =i mai nici una de abiia =i mai nici deabiia ]l poate st[p`ni) =i cu vreo pasire priete=ug adev[rat s[ nuleg, f[r[ numai cu Vulturul =i Corbul, pentru adese hrana ]mpre-un[, oarece chivernisal[ poliliticeasc[ s[ fac. Iar[ amintrileaoric`nd cu vreo primejdie simptomatec[ penele le-ar c[dea, saude vremea schimb[rii tuleielor puterea aripilor =i a zbur[rii le-arsc[dea, f[r[ nici un prepus adev[rat s[ fiu ]m porunciia, precumacestora, oric`t de macr[ =i de v`njoas[ carnea le-ar fi, dec`tst`rvul impu\it tot mai dulce ieste. Aceasta, dar[, a =ti \i s[ cade,o, iubite fr[\ioare, c[ precum s[ dzice din b[tr`ni un cuv`nt =iprecum =i noi ce=ti mai tineri acmu cu sim\irile le-am dovedit (c[de multe ori clon\ul Corbului =i a Vulturului ochiul Vulpei s-auv[dzut scobind). De vreme ce pasirile acestea din fire nu numaidobitoacelor, ce =i pasirilor, nu numai tuturor dihaniilor pre pi-cioare ]mbl[toare, ce =i lighioilor pre p`ntece t`rìtoare =i nu nu-mai tuturor viilor, ce ]nc[ =i tuturor mor\ilor nepriietini de capsint (c[ cine numai al s[u bine =i fericire cearc[, a tuturor r[ul =ibezcisniciia pofte=te), =i precum de s`ngele fierbinte, a=e de

1 De=i nu-i iube=te pe munteni, Ilie |ifescu caut[, totu=i, amici\ia lor, ]ntruc`teste silit de ]mprejur[ri; atunci c`nd nu vor mai fi puternici, ]=i va schimba,desigur, =i el comportarea; de remarcat motivarea ambelor atitudini cu maximepopulare.


st`rvurile ]mpu\ite totdeauna ]ns[tate =i nes[turate sint. A=ijderea,nici ]ntre vitioan =i gras vreo deos[bire sau alegere fac, nici ]ntremare =i mic[ bucata sau ]nghi\itura mai de sa\iu sau mai de nesa\iua fi socotesc (c[ci lacomul =i s[tul fl[m`nd ieste, =i l[comiia nici]n hot[r[le gheometrice=ti s[ opre=te, nici de ex\entrurile as-trologhicesti s[ cov`r=e=te, nici caut[ materia =i forma filosofasc[,nici cunoa=te deos[birea =i alc[tuirea loghiceasc[, nici ]n ritoric[tropul ]ndestulirii au ascultat, nici ]n gramatic[ graiul f[r[ chip =icuv`ntul „agiunge“ au ]nv[\at, ce, precum s[ vede, nu ucinic[, cedidascal[ alhimistilor ieste, c[rora nici ad`nc fundul m[rei, nicinestr[b[tut[ a p[m`ntului grosime, nici pre supt r[d[cinelemun\ilor =i st`ncilor a metalilor =uv[ite vine, nici [nici] dep[rtarealocului, nici primejdiia m[rsului, nici nevoia agiunsului =i a=e=inici iu\imea =i arsura focului de la acel din fantazie n[scut =i dincrieri pref[cut aur ]i poate opri1). De care lucru singur po\i so-coti, o priietine, de ieste cu putin\[ lacomul a cuiva ]ntr-adev[rdragostea s[ p[zasc[ =i vreod`n[oar[ a altuia folosul =i precop-sala s[ pofteasc[2. }ntr-acesta chip Vulturul =i Corbul fiind =i ]ntr-aceast[ rea diathesin afl`ndu-s[, cum cineva ]n lume at`ta de f[r[crieri s-ar afla, ca nu numai pofta spre s[v`r=irea r[ului s[ le fac[,ce macar a=e=i din g`nd spre aceasta s[ g`ndeasc[ (c[ cel ce sprer[u cu lucrul agiutore=te =i cel ce fapta rea cu g`ndul o priime=te=i o ]nvoie=te totuna sint). A=edar[, iubita mea, ]n toate ]mpo-trivnicele fortuni nedesp[r\it[ so\ie3, din toate prepusurile ie=ind,

1 |ifescu face un amplu =i sinistru portret lui Br`ncoveanu, totul exprim`ndura =i cruzimea at`t fa\[ de moldoveni, c`t =i fa\[ de munteni, dezv[luind ol[comie mai mare dec`t a alchimi=tilor care urm[reau s[ transforme totul]n aur.

2 Din cauza acestei l[comii, Br`ncoveanu n-ar putea niciodat[ p[stra oprietenie =i nici s[ aduc[ cuiva fericire.

3 In ]mprejur[ri grele, Ilie |ifescu =i Maxut serdarul fuseser[ deci ]mpreun[.Maxut este invitat s[-=i aduc[ aminte c[, fa\[ de el, |ifescu a ar[tat ]ntotdeaunasinceritate =i bune inten\ii.


curata mea c[tr[ tine inim[ precum ieste, cunoa=te (precum Hul-pea mai mult ]n =uv[i\i dec`t ]n fug[ nedejduie=te, a=e inima vi-clean[ mai mult acoperit dec`t aieve gr[ie=te) =i spre ridicarea ac[dzutei cinstei a tot neamul dobitoacelor =i jig[niilor, pre c`tpo\i ]n lucru =i ]n cuv`nt, te nevoie=te1 (c[ toat[ slava =i laudanumelui cea mai de frunte ieste, c`nd cineva cu ostenin\ele carilepentru mo=iia sa sudorile =-au v[rsat =i pentru neamul s[u toateprimejdiile ]n sam[ n-au b[gat)2. Iar[ eu cu curat[ inim[ m[ giu-ruiesc c[ ]n toate agiutoare =i ]mpreun[ lucr[toare =i ce ieste capullucrului spre toate primejdiile priimitoare =i suferitoare voi fi.“,

S[racul Ciacalul, macar c[ =i el de viclean ieste l[udat3, ]ns[„cu buc[\eaoa dulce a Vulpii ]nghi\i =i undi\a otr[vii amar[ (c[ciprecum dec`t dreptul s[ poate afla altul =i mai drept, ase =i dec`tVicleanul ieste altul =i mai viclean). +i a=e el ]n=el`ndu-s[ =i de laVulpe ce va gr[i foarte bine ]nv[\indu-s[, ]n mijlocul theatruluicu mare ]ndr[zneal[ ie=i =i ]naintea tuturor gloatelor cuvinte caacestea f[cu4:

1 Ilie |ifescu sf[tuie=te pe Maxut serdarul s[ ia atitudine ]mpotriva luiBr`ncoveanu pentru ridicarea prestigiului moldovenilor, adic[ ]n vedereascoaterii Moldovei de sub tutela acestuia, demonstr`ndu-i c[ o asemeneainterven\ie se impune ca un act patriotic care cere ca primejdiile s[ nu fieluate ]n seam[.

2 Adev[ratul prestigiu ]l dob`nde=te cineva c`nd d[ dovad[ de patriotism,jertfindu-=i totul pentru neam =i pentru \ar[. De observat cum fricoasa Vulpepledeaz[ pentru jertfa patriotic[ atunci c`nd este vorba de altul.

3 Nu numai Ilie |ifescu, dar =i Maxut serdarul trecea drept un om inteli-gent =i =iret.

4 }n timp ce la=ul |ifescu r[m`ne ]n umbr[, Maxut ia p`n[ la urm[ cuv`ntul=i, d`nd dreptate demonstra\iei lui Duca ]mpotriva sprijinului acordat deBr`ncoveanu Stru\oc[milei, demonstreaz[ =i el c[ protejatul domnului |[riiRom`ne=ti nu poate fi nici muntean =i nici moldovean adev[rat. }n realitatedomnul mazilit este deosebit de ]nzestrat pentru domnie. Ca urmare, dac[ undomn at`t de corespunz[rtor ca Duca a fost eliminat =i dintre moldoveni =idintre munteni, cu at`t mai mult trebuie ]nl[turat[ Stru\oc[mila, a carei fiin\[nefireasc[, absurd[ ar trebui situat[ undeva ]n afara lumii noastre.


„Vidra, neam cu prepus, cuv`nt f[r[ prepus au gr[it =i sfatadev[rat prietinesc au sf[tuit1 (ce unde urechile adev[rului sintastupate, acolea toate hrizmurile s[ par basne). }nsa fietecariledintre noi, cu cea st`ng[ numai, iar[ nu =i cu cea dreapt[ urecheascult`ndu-l, nu numai c`t c[ cuv`ntul nu =-au ]nt[rit, ce ]nc[mare gr[mad[ de ur[ asupra =-au gr[m[dit (c[ mare sc`r=netulroatelor astupa voroava c[r[u=ilor) =i ]n loc ce mul\umit[ pentrudezv[lirea adev[rului i s-ar fi c[dzut, nu numai din \ar[-=i s-auizgonit, ce ]nc[ =i din izvodul neamului s[u s-au lipsit, =i aceastanu dintr-alt[ pricin[, precum mi s[ pare, au purces, f[r[ numaidin vechea =i r`nceda pizm[luire. Iar[ ]nc[si, oricum ar fi, at`tacunosc, c[ toate cu folos voroava Vidrii =i ei ]n stricare, =i altoraspre mai mare neascultare =i nea=edzare s-au f[cut (c[ v`ntulvivor`t sau aerul tare cl[tit, tocmit =i frumos viersul muzic[ialc[tuit, de la c`t de ascu\itele la audzire urechi ab[t`ndu-l,neaudzit ]l face). +i iar[=i (ca mai aproape de \enchiul voroaveimele s[ m[ lip[sc) obiciuit[ ieste minciuna haina adev[rului afura, cu carea, ]mbr[c`ndu-s[ =i ]mpodobindu-s[, s[ vede ca ]nhrizmurile lui Apolon Pithianul d[ =i ]n triposul cel necl[tit st[ruit[

1 Maxut ]=i ]ncepe interven\ia prin a acorda dreptate atacului lui Duca]mpotriva Stru\oc[milei =i, deci, metodei sale de judecare =i de promovare aadev[rului. De pe acum se schi\eaz[ o anumit[ orientare a interven\iilorpersonajelor, dup[ cum ele sunt de acord cu sus\inerea Stru\oc[milei pentrucandidatura la domnie sau sunt ]mpotriv[, nu neap[rat de partea Can-temire=tilor, ca ]n cazul lui Duca. Aceast[ ]mp[r\ire ]n pro =i contra este =i uncriteriu de orientare ]n evaluarea calit[\ii metodelor logice de cunoa=tere =ide promovare a adev[rului. Cantemir procedeaz[ astfel, din mali\ie, casus\in[torii lui Racovi\[ s[ se foloseasc[ de metode deficitare sau inten\ionatdeviate, ]n timp ce detractorii acestuia s[ apeleze la procedee ]nzestrate cuun plus de siguran\[ =i de eficien\[. Am cita, din prima categorie, silogisticaCorbului, deviat[ voit ]n repeti\ie retoric[ =i ]n glos[ poetic[, iar din a douacategorie — logica devenirii, schi\at[ de Vidr[, metoda empiric[ promovat[de C[prioara de Aravia precum =i modalitatea de tip porfirian folosit[ deDuca =i de Maxut ]n interven\ia sa.


=i a=edzat[ a fi s[ pare. Dar[ lin sufl`nd austrul adeverin\ii =i ]n-tr-o parte d`nd poalele hainei adev[rului, grozav[ goliciunea min-ciunii descoperindu-s[ s[ arat[ (c[ din trii picioare a sc[uie=uluiminciunii, unul =co\`ndu-s[, ]n vicle=ug r[dzimatul f[r[ gre=poh`rnindu-s[, cu bun[ sam[ cu capul ]n gios s[ d[). }n caresc[uie= =i siloghizmul dumisale Corbului spre dovada =i ]ntemeiereavredniciii Strutocamilii ]ntemeiat =i alc[tuit a fi s[ vede1. }ns[ lu-crul dup[ socoteala adev[rului cu multul ]ntr-alt chip s[ are2.Hiri=iia dar[ a lucrurilor de la c`\iva, ]n c`teva chipuri s[ hot[re=te.Iar[ cea mai adev[rat[ =i mai gheneralis ieste aceasta: Hiri=iia s[cuvine totului, fietec[ruia =i pururea. Deci cea mai deplin, ceamai adev[rat[ =i cea mai gheneralis hiri=iia pasirii ieste a zbura.C[ci toate pasirile =i fietecare pasire =i pururea au putere a zbura,=i nu at`ta pre pasire penele =i oatul o face pasire, =i dintr-alte di-hanii o deos[be=te, pre c`t o face =i o deos[be=te zburatul, c[ciamintrilea =i =erpele s[ oa[, dar[ pasire nu ieste. De ciia pasiriletoate dup[ hiri=iia lor cea mai chiar[ numele neamului =-au ago-nisit, de unde eline=te puÒuou ptinon, evreie=te, hof, ar[pe=te

tair, l[tineste volatilis s[ cheam[, carile ]n limba noastr[s-ar dzice zbur[toare. Aceasta, dar[, hiri=[ hiri=iia pasi<ri>lor

1 Abord`nd, ca =i Daca, silogistica Corbului, pentru a-i demonstranetemeinicia, Maxut, mai meticulos ]n observa\ie dec`t Vidra =i mai metodic,scoate ]n eviden\[ faptul c[ din ra\ionamentul domnului |[rii Rom`ne=tilipse=te de fapt o premis[, ceea ce ]nseamn[ c[ acesta apeleaz[ la entimem[(pe care Cantemir, la scar[, o define=te ca „siloghism ritoricesc“); Corbul sefolosea, prin urmare, ca un retor =i nu ca un logician adev[rat de aceast[modalitate de exprimare a adev[rului.

2 Dup[ ce ]i arat[ valoarea metodologic[ fa\[ de silogistic[, u=or de convertit]n formule logice convenabile, =i dup[ ce face o teorie a hiri=iei (specific firesc,proprium ]n terminologia porfirian[), unde accentul cade pe defini\ia ei (dere\inut: „hiri=iia s[ cuvine totului, fiec[ruia pururea“, ceea ce s-ar exprimaprin: specificul natural este obligatoriu pentru sfer[ ]n ]ntregul ei =i pentrufiecare individ ]n parte, f[r[ nici o excep\ie), Maxut trece la aplicarea acesteicategorii porfiriene ]n situa\ia Stru\oc[milei.


fiind de carea Strutocamila lipsindu-s[ (precum alegerea tuturorpriime=te), iat[ c[ Strutocamila hiri=[ pasire a s[ numi =i a fi nupoate. C[ amintrilea, Strutocamila de-ar fi adev[rat[ pasire,adev[rata a pasirilor hiri=ie i s-ar cuvini, adec[ tot stru\ul, ca toat[pasirea =i pururea s[ poat[ zbura. Aceasta, dar[, lipsindu-i, iat[,dar[, c[ pasire nu ieste. }n cea sistatichi diafora hiri=iia lucruluilocul cel mai de sus poate \inea dup[ deos[bire, precum cele cinciglasuri a lui Porfirie1 poftesc, adec[ neamul a fi dihanie, chipulpasire, deos[birea zbur[toare, hiri=iia piuitoare, t`mplarea ]n pa-sire iar[=i supt hiri=ie s[ cuprinde, c[ pasirea ver ar piui, ver n-arpiui, fiin\a pasirii nu s[ stric[. Deci, precum am =i mai dzis, hiri=iiacea mai mare ]n cea st[ruitoare deos[bire fiind, carea ]n Struto-camil[ cerc`ndu-s[ =i neafl`ndu-s[, iat[, dar[, c[ pasire a fi nupoate. C[ precum a omului dintr-alte neamuri de dobitoacedeos[birea ]i ieste socoteal[ =i hiri=iia r`sul, a=e ]n pasire s[socote=te zburatul =i piuitul. +i de s-ar da ]n lucrurile firii vreundobitoc cu pene, cu patru picioare, ce numai dreapta socoteal[deplin ca omul s[ aib[, acela dobitoc adev[rat om ar fi. A=ijderea]mpotriv[, de s-ar afla un dobitoc ]n doa[ picioare, cu cap =i nas=i cu toat[ alalt[ forma omului, numai s[ aib[ aripi =i s[ zboare,iar[ socoteala =i r`sul s[-i lipsasc[, adev[rat dobitocul acela pa-sire, iar[ nu om, ar fi. De care lucru aievea ieste c[ la fietece di-hanie deos[birea =i hiri=iia i s[ socote=te, iar alalt[ form[ a chipu-lui nicicum, macar pasire cu patru picioare, macar dobitoc cu doa[aripi, macar cu m`ni cu cinci degete, cu unghi =i f[r[ p[r =i f[r[pene =i f[r[ socoteal[, acestea toate nicicum hiri=[ deos[birea potst[rui c[, veri m`nule omului ar fi la moim`\[, veri obrazul

1 Dintre cele 5 categorii porfiriene: genul, specia, diferen\a, specificul,]nt`mplarea, Cantemir acorda cea mai mare importan\[ diferen\ei =ispecificului pentru determinarea unui lucru, ]nt`mplarea neput`nd fidefinitorie, deoarece, ]n conformitate cu logica aristotelic[, orice ]nsu=ire]nt`mpl[toare nu afecteaz[ esen\a unui lucru. }n ceea ce prive=te aplicarea =i]n\elegerea celor dou[ categorii cu care opereaz[ pentru definirea unui lucru,scriitorul dovede=te o anumit[ imprecizie.


moim`\ii la arap1, moim`\a ]n deos[birea dobitocului, f[r[ soco-teal[, socotelii uimitoare, iar[ arapul ]n deos[birea dobitoculuicu socoteal[ r[m`ne =i pururea ieste. Acmu dar[ ce mai mult[dovad[ din socoteala loghiceasc[ trebuie, =i ce mai ]nainte proas-ta mea socoteal[ un picior din triposul lui Apolon a scoate sile=te,=i cea mai de folos o protasin din siloghizmul dumisale Corbului]n barbara alc[tuit a trage s[ nevoie=te2 (c[ci experien\ia =i ispitalucrului mai adev[rat[ poat[ fi dec`t toat[ socoteala min\ii, =iargumenturile ar[t[rii de fa\[ mai tari sint dec`t toate chitelele)3.C[ au nu Vidra, s[raca, toat[ dovada ispitii cum s[ cade neprezentuie=te? De vreme ce ea toate hiri=iile a dobitocului ]npatru picioare av`nd =i c[ci numai une t`mpl[ri (carile precumnici fac, a=e nici stric[ fiin\a)4 mai deasupra i-au vinit, adec[ =icu v[zduhul, =i cu apa ]n locul v[zduhului a s[ sluji firea au agiu-torit-o, pentru adaogerea, iar[ nu pentru sc[derea puterilor firiidin catalogul jiganiilor a\i lep[dat-o.5 Au doar[ de s-ar afla vreu-na dintre noi ]n para focului nebetejit[, ca salamandra, a vie\uis[ poat[, pentru c[ci de la fire cu aceast[ putere d[ruit[ ar fi, eudzic c[ =i pe aceia pentru mai multe vredniciile firii sale din

1 Aceea=i neclaritate apare, dup[ p[rerea noastr[, =i ]n exemplificareacelor dou[ categorii prin aplicarea la om, maimu\[, patruped =i negru (arap).

2 Se repet[ folosirea entimemei de c[tre Corb, insinu`ndu-se c[ este u=ors[ transformi un silogism, riguros alc[tuit, ]ntr-unul deficitar.

3 Adic[: experien\a =i studierea fenomenelor constituie o mai real[ surs[de adev[r dec`t orice construc\ie mintal[ =i argumentul cunoa=terii senzorialeeste mai important dec`t oricare ra\ionament. Acest principiu exprim[convingerea lui Cantemir c[ adev[rurile ob\inute pe calea logicii scolasticenu puteau avea prioritatea =i greutatea celor ob\inute prin cunoa=teresenzorial[, cerin\[ de altfel specific[ =tiin\elor naturii =i nu filozofiei. Principiulmai presupune ca adev[rurile ob\inute pe cale formal[ s[ fie confruntate curealitatea concret[. (O idee oarecum asem[n[toare, am v[zut, la Duca).

4 Se repet[ regula aristoteliano-porfirian[ c[ ]nt`mplarea (din categoriileporfiriene) nu afecteaz[ esen\a unui fenomen.

5 Maxut acuz[ adunarea c[ eliminase pe Duca, de=i acesta era superiordotat.


monarhiia noastr[ a\i izgoni-o. Care lucru de l-a\i face, m[ crede\i,fra\ilor, c[ prost l-a\i socoti (c[ cine-i mai cu multe vrednicii, veridin fire, veri din ostenin\[, ]mpodobit, acela mai mare cinste tre-buie s[ aib[ =i mai tare de la to\i s[ s[ iubasc[ s[ cade)1. De carelucru drept =i cu cale socotesc a fi, ca poftei adev[rului, iar[ nuglasului Corbului, ascult[tori s[ fim.2 A=edar[, aievea ieste c[ pre-cum pofta adev[rului, a=e ]ncheierea voroavei mele aceasta va s[fie, adec[ c[ de vreme ce Vidra, pentru pricinele carile s-aupomenit, cu sfatul tuturor s-au ales ca din tabla am`nduror monar-hiilor s[ s[ radz[, a=e =i numele Strutocamilei, precum dintr-a ]npatru picioare ]mbl[toarelor, a=e dintr-a cu aripi zbur[toarelordihanii izvod s[ s[ =tearg[, dintr-a celor de pre stihiia p[m`ntuluiizvod s[ s[ =tearg[, dzic, c[ci pene are =i s[ oa[, iar[ dintr-a ce-lor din stihiia v[zduhului, c[ci nu zbur[toare, ce pedestr[ ieste.Iar[ amintrilea, de va cineva ]mpotriva firii =i ]n pizma adev[ruluisocoti3 (c[ci voia slobod[ obiciuit[ ieste mai mult spre r[u =i ]mpo-triva adev[rului dec`t spre bine =i spre pl[cerea adeverin\ii putereasa a-=i ar[ta)4 =i pre Strutocamil[ ]n monarhiia =i ]n partea sa a o

1 Cantemir cere ca omul s[ fie pre\uit nu dup[ ascenden\a sa nobiliar[, cidup[ valoarea sa real[, dup[ calit[\ile individuale.

2 Un principiu ]ndr[zne\: ]n conduita uman[, prioritate trebuie s[ aib[adev[rul =i nu supunerea necondi\ionat[ fa\[ de absolutismul domnesc(aceasta ]nseamn[ =i negarea posibilit[\ii de adev[r a silogisticii, ]n m[sura ]ncare aceasta devenea o aliat[ a voin\ei absolute =i arbitrare).

3 O idee directoare ]n gnoseologia cantemirian[: necesitatea de a judeca,a=adar, dup[ cerin\ele adev[rului, ]n conformitate cu „firea“, cu legile =i regulileimpuse de natur[. Firescul, regula naturii devine, astfel, ]mpotriva forma-lismului logicii scolastice, un criteriu =i un imperativ al unei judec[\i care teconduce spre adev[r. Aceast[ necesitate a orient[rii g`ndirii spre firesc =i nuspre procedee formale a fost schi\at[ =i mai ]nainte prin Vidra, care cerea]ntoarcerea de la principii abstracte la exemplele oferite de via\[.

4 Libertatea total[ poate fi folosit[ de unii spre a-=i da frù liber pornirilorrele =i nu spre satisfacerea exigen\elor adev[rului. Pornirile rele ale omului— tr[s[tur[ individual[ — =i libertatea total[ — un factor social — ar consti-tui, dup[ opinia lui Cantemir, dou[ surse posibile ale tendin\ei umane spre


trage s-ar nevoi, acela=i nu mai pu\in pe Vidra ]ntre dobitoace a onumi ar trebui. Pre Strutocamil[, dar[, lipsa slujbelor firii dintrepasiri afar[ o scoate, iar[ dintre dobitoace toate hiri=iile o go-nesc, pre carea noi, pedestrele, a=e=i macar vreod`n[oar[ nici amnumit-o, nici am pomenit-o, nici ]ntre noi cumva a ]nc[pea amg`ndit-o. +i a=e de va fi =i a voastr[ socoteal[, precum a adev[ruluipofte=te or`nduial[,1 ca nici pre p[m`nt, nici ]n v[zduh, nici ]nap[ =i nici ]n foc =i a=e=i, nici undeva loc de traiu a avea va putea,ce doar[ ]n a cincilea stihie l[ca= de-=i va dob`ndi2 (c[ obiciuit[ieste fortuna, pre cel ce multe haine pofte=te a cerca =i de cele alesale a-l dezbr[ca)“.

Aceste ale Ciacalului cu ]ndr[zneal[ cuvinte =i socoteli de ar-gumenturi nebiruite3 nu numai c`t urechile tuturor ]mplur[, ce]nc[ =i inimile de d`nsele, ca cu o ascu\it[ lance li s[ ]mpuns[r[,=i ce s[ r[spundz[ cu to\ii ]n ]ng[imare sta, =i despre ce parte acuv`ntului ]ntì s-ar apuca s[ miera. T[rimea argumenturilor ]isp[riia, ]ndr[zneala voroavei ]i ]mbl[zniia =i ce ieste mai cu greu,

]nc[lcarea adev[rului =i, sub]n\eles, a drept[\ii. }ntr-alte scrieri, marele g`nditorrom`n afirm[, pe de o parte, necesitatea educa\iei pentru a modela omul =i a]mpiedica dezl[n\uirea pornirilor rele, iar pe de alta, imperativul ]ngr[diriilibert[\ii prin legi.

1 „Socoteala“, adic[ modul de a g`ndi, de a judeca, s[ se conformeze unorreguli ale adev[rului; este vorba, probabil, de ni=te norme care nu privescnumai silogistica, ci =i cerin\a ca judecata formal[ s[ fie confruntat[ perma-nent cu natura, cu ceea ce este firesc.

2 Maxut cere, ]n final, ca acceptarea drept moldovean a lui Mihai Racovi\[,s[ fie condi\ionat[ de considerarea ca moldovean =i a lui Duca, =tiindu-sebine c[ acesta avea mai multe merite. Se face aluzie la faptul c[ mai fusesedomn =i c[ era ]n acela=i timp fiu de domn, a=adar cu drepturi legale =i prioritarela domnia Moldovei; altfel, Stru\oc[mila trebuie exclus[ =i dintre moldoveni=i dintre munteni, locul ei neput`nd fi lumea celor patru elemente: apa, aerul,focul =i p[m`ntul.

3 Apreciere semnificativ[, pentru concep\ia gnoseologic[ a lui Cantemir:interven\ia +acalului era fundat[ pe „socotele de argumenturi nebiruite“, adic[pe o metodologie infailibil[.


ne=tiin\a lucrului =i a adev[rului a=e=i de tot din \irc[lamul min\ii]i izgoniia (c[ pre c`t lumina soarelui a lucra poate ]n organelevadz[toare, pre at`ta agiutore=te mai denainte =tiin\a ]n minteaadulm[c[toare1).

A=e ei, tu=ind, scuip`nd =i cuvintele prin limbi-=i ]nv[luind,Lupul (carile nu proast[ ]ntre toate jiganiile s[ numiia) cuvintecioplite =i supt pilde oarecum acoperite, ]ns[ tocmai la \enchiuladev[rului dus[ =i nemerite, intr-acesta chip a gr[i ]ncepu2:

„(De multe ori ]mp[ra\ii s[ v[d preste vrerea lor a proroci, c[cisufletele lor, oarecum de m[rimele =i greuimele lucrurilor, maide multe ori =i mai adese ating`ndu-s[, =i preste sim\irea lor s[par a prosgnostici). A c[rii p[reri aieve acmu s[ f[cu dovada, devreme ce dintìa= dat[ chiar am`ndoi dzis[r[ (de ve\i pomenipricina ce s[ scornis[ pentru mic[ =i de nemic[ jig[niu\a, ce s[cheam[ Liliac) =i am`ndoi ]n gura mare spus[r[ (c[ din pricinilemici mari g`lceve s[ scornesc =i \in\ariul s[ face arm[sariu). Aunu, dar[, pentru aceasta mai denainte s[ feriia =i acestea pre ca-rile noi acmu cu ochii trupului de fa\[ le privim, pre acele ei, ]nc[p`n[ a nu fi, cu ochii sufletului le oglindiia? Noi, dar[, atuncea

1 Pentru mintea ]nclinat[ spre cercetare ajut[ foarte mult cultura dob`ndit[dinainte („mai denainte =tiin\[“); se subliniaz[ deci rolul erudi\iei, ideal alumanismului renascentist, ]n procesul de permanent[ ]mbog[\ire acuno=tin\elor =i de cercetare a fenomenelor.

2 Cuv`ntarea lui Lupu Bogdan hatmanul, cumnatul =i amicul devotat alfra\ilor Cantemir, este „]n pilde acoperit[“, eviden\iind un orator de o excesiv[pruden\[, de o mare abilitate, dotat cu o deosebit[ inteligen\[, care, laad[postul vorbelor cu t`lc, spune totu=i lucrurilor pe nume. Spre deosebirede antevorbitori, care ]n mare m[sur[ puseser[ problemele ]n termenii abstrac\iai logicii, el orienteaz[ discu\iile spre latura vie\ii sociale =i politice, =i ]nspecial spre rela\iile interumane, dovedindu-se astfel un om practic, legat decotidian. Prezen\a sa ]n adunarea de la Arn[ut-chioi este fictiv[, deoarece,potrivit izvoarelor istorice contemporane, el n-a luat parte, fiind re\inut deConstantin stolnicul la Bucure=ti, cu scopul de a ]mpiedica astfel influen\areaparticipan\ilor ]n favoarea lui Antioh Cantemir.


cuv`ntul lor ]n pu\in socotind, acmu s[ vede ca de capul viperiiei cu socoteala ferindu-ne, noi cu nesocoteala ]n coada scorpiiiam c[dzut, neferindu-ne1 (]ns[ prec`t semnele cuvintelor ]mpun-g[toare, chipul inimii pizmuitoare au ar[tat). La ar[tare s-au f[cutc[ nu spre a=edzarea g`lcevii proaspete, ce spre obrinteala pizmei]mpu\ite =i cuvintele, =i lucrurile s-au ]nceput, carile ranelor tru-pului monarhiilor nu t[m[duire, ce burzuluire aduc (c[ precumotrava cumplit[ stomahul otr[vind, tot trupul putredze=te, a=epizma veche spre izb`nd[ a aduce, tot statul monarhiii r[zsipe=te)(=i precum un m[dulariu cu net[m[duit[ boal[ p[timind, prin-cet, princet, tot trupului moarte pricine=te, a=e ]n toat[ publicacu r[u g`nd =i cu pizm[ asupra altora ]mbl`nd, cu vreme toat[monarhiia cu capul ]n gios pr[v[le=te2). }ntì fost-au trebuit precei ce aduc[tori =i pricinitori g`lcevii ar fi fost f[r[ nici o z[bav[dintre mijlocul nostru s[-i fim scos, =i, p`n[ a nu p[trunde g`lceavaaceasta inimile =i sufletele tuturor, s[ fim ales ce-i de sc[dere =ide folos (c[ precum cineva, pentru m`ntuin\a a tot trupul =i pen-tru paza vie\ii, fier, foc, =i t[ierea a unui sau =i a doa[ m[dulareardere, t[iere =i de tot de la sine lep[darea, macar c[ cu marichinuri =i dureri, ]ns[ sufere =i priime=te, a=e =i ]n statul public[i,unul nest[t[toriu =i de r[scoale =i g`lceve scornitoriu s[ socote=te,carile ca un r[u =i beteag m[dulariu din trupul monarhiii curmat=i t[iat a fi s[ cade)3. C[ ce folos noa[ =i ei Vidra cu sfatul f[r[

1 Lupu Bogdan consider[ c[ adunarea, ]n loc s[ solu\ioneze problemasuccesiunii la tronul Moldovei, a ]ncurcat =i mai r[u lucrurile, dezl[n\uind =imai mult patimile, interesele =i urile care ]n mod obi=nuit ]nveninau rela\iileomene=ti.

2 Cantemir, prin Lupu Bogdan, subliniaz[ rolul nefast al ]nvidiei =i intrigii]n via\a noastr[ politic[ de atunci, avertiz`nd c[ permanentizarea acestorobiceiuri =i practici detestabile va duce la distrugerea celor dou[ \[ri rom`ne=ti,bine]n\eles, prin accentuarea dependen\ei fa\[ de turci.

3 Pentru a salva „publica“, adic[ statul, de asemenea efecte nefaste,Cantemir propune m[suri radicale, merg`nd p`n[ la exterminarea intrigan\ilor.


vreme au adus? +i ce treab[ au avut B`tlanul cu at`tea cuvinteinima Vidrii a am[r] =i a dosedi? Pre Breb la m[rturie cine l-auchemat? +i cine cu ce treab[ l-au ascultat? Numele Strutocamilei,siloghizmul Corbului, ]mpotriv[ voroava Ciacalului la propozituladun[rii ace=tiia ce folos au adus? V`n[toarea arapilor, fugaC[prioarii =i primejdiia Strutocamilei la acesta sinod ce amestecau avut? Ce adev[rul ieste acesta (c[ zavistiia ieste jiganie cumulte capete =i cu toatele ]nghit pizm[ =i deodat[ bor[sc g`lceav[=i vrajb[). C[ci B`tlanul socotind c[ Vidra prin g`rle v`natulpe=telui ]i ]mpu\ineadz[, i s-au p[rut c[ i s[ va de=erta vreodat[gu=ea de putregiune de pe=te =i ma\ile de viermi de putregiune(c[ci l[comiia B`tlanului lumii ieste vestit[). Brebul a=ijderea iestejiganie carea, puterea organelor n[sc[toare pierdzindu-=i, ]n firea=i ]ndr[pniciia had`mbilor cade, carile vreunui de duh purt[toriu,pre c`\i soarele ]nc[ldze=te, priietin adev[rat s[-i fie, sau bineles[-i pofteasc[ nici s-au v[dzut, nici s-au audzit1 (c[ n[cazul lipsiila unul scorne=te zavistiia prisoselii la altul). +i a=e m[rturiia luiasupra Vidrii de p[cura zavistiii neimat[ =i ne]ntinat[ s[ s[ so-coteasc[ nu s[ poate (c[ mai lesne ieste cineva o mie de ani ]nf`nt`nele c[tranului s[ lucredze =i cu c[tran s[ nu s[ pice dec`tun ceas zavistnicul cu cela c[ruia zavistuie=te voroav[ s[ fac[ =icuv`nt pizmos din gur[-i s[ nu-i ias[). Au doar[ c[ci od`n[oar[un bl[nariu ]n me=ter=ug iste\ pre altul ]n cono=tin\[ prostatec auam[git =i ]n loc de piiele de breb i-au v`ndut blan[ de vidr[? Aunumai spicul p[rului =i floarea pieii am`nduror as[m[n`ndu-s[,pre Vidra precum od`n[oar[ Breb s[ fie fost o dovede=te? Ba m[

1 Am[nunte interesante date de Lupu Bogdan despre unele personaje,precum =i despre mobilurile patimilor m[runte care produceau vrajb[: Dimachiera cunoscut de c[tre to\i ca foarte lacom, capabil de orice spre a-=i satisfaceaceast[ pornire. El se ridic[ ]mpotriva lui C. Duca, fostul s[u st[p`n, ]ntruc`tse temea de concuren\[ ]n propriile afaceri din capitala Imperiului Otoman,mai ales dac[ acesta ar fi revenit pe tronul Moldovei; Burnaz postelnicul, dincauza infirmit[\ii sale, este invidios pe oricine, c[ut`nd ]ntotdeauna s[ fac[r[u =i s[ nu-=i respecte prieteniile.


crede\i c[, de s-au am[git ochii prostatecului, nici Vidra, nice pi-ielea Vidrii fiin\a sa =-au schimbat. C[ firea ]n lucruri nu ]n celeace-=i r[duce, ce ]n celea ce ieste s[ socote=te. (C[ t`mpl[rile pre-cum vin, a=e s[ =i duc, deasupra ipohimenului, nicicum fiin\a-istric`nd)1, ce toate acestea alt[ nu fac, f[r[ numai (din zavistie]mponci=ere, din ]mponci=ere n[du=al[ =i asupreal[, din asupreal[g`nduri de =uv[ial[ =i cuvinte de r[zsuflare s[ scornesc), precumB`tlanul asupra Vidrii cu Brebul ]n p`r[ =i m[rturie s-au ]mpreu-nat, Ciacalul =i C[prioara partea Vidrii \iind, siloghizmul Corbu-lui au r[zsipit =i mii de mii de oc[ri ]mpotriva Strutocamilii auscornit. Aceasta iar[=ile mai mult prin mijlocul gloatelor de s[ vat[v[li, sau ea, sau alta ]n locul ei, de n[caz ]mping`ndu-s[, asu-pra al\iia alt[ ceva mai mult =i mai de ocar[ poate s[ g`rìasc[.+i a=e ]n toat[ g`lceava ]ntorc`ndu-s[, o cl[tire nest[tut[ =i neo-bosit[ ]ntre to\i s[ va scorni.

+i de ciia urmadz[ ]ntre ]mp[ra\i nu numai pentru Liliiacsc`nteile ]mpotrivirii a sc`ntiia, ce ]nc[ =i pentru Fili2 =i Inorog3

p`rjolul m`niii =i pojarul izb`ndii a s[ a\i\a. Care lucru, numeleadun[rii fericite ]n porecla r[zsipei nefericite f[r[ gre= va muta4.

1 Se repet[ un principiu de logic[: ]nt`mplarea nu afecteaz[ substan\a; caatare, asem[narea dintre lucruri („r[ducerea“) — form[ a ]nt`mpl[rii, eaexprim`nd deci o ]nsu=ire ]nt`mpl[toare, nu esen\ial[ — nu constituie unfactor al identit[\ii lor, aceasta fiind dat[ de substan\[.

2 Filul, elefantul: Antioh vod[ (D.C.) — Antioh Cantemir, fratele scriitorului,domn al Moldovei ]ntre 1695—1700. Acesta f[cea demersuri pentru reocu-parea scaunului domnesc ]n ]mprejur[rile vacan\ei din 1703. Scriitorulnume=te pe fratele s[u elefant, ]ntruc`t, cum afirm[ =i izvoarele timpului, eraun om mare la trup.

3 Irod, Inorog, Monocheros: Dumitra=co vod[ (D.C.) — este vorba descriitorul ]nsu=i, c[ruia ]i pl[cea s[ se ascund[ de preferin\[ sub ieroglifaInorog. +i el va face demersuri pentru reocuparea domniei, fie ]n Moldova,fie ]n |ara Rom`neasc[, ]n acelea=i ]mprejur[ri.

4 }n adunare, pe de o parte, s-a realizat o coalizare a lui Dimachi =i Burnaz]mpotriva lui C. Duca, pe de alt[ parte, o alian\[ a lui Dumitra=co Carageacu Maxut pentru ap[rarea aceluia=i Duca. }mpreun[ urm[reau s[ distrug[


A=ijderea c[ lucruri mici ca acestea, iat[ c[ =i spre mari g`lcevecresc, =i, de s[ vor cumva putea a=[dza, ]nc[ vreun s[mn de nedej-de ca acela p`n[ acmu nu s[ arat[. Dar[ de va agiunge giude-cata cineva ]ntre doi monarhi a c[uta =i inimile a doi ]mp[ra\i a]mp[ca, oare cum aceasta la s[v`r=it a aduce va putea? +i cine ]nmijlocul lor a ]ntra va ]ndr[zni? (C[ mai greu nu ieste de giude-cat dec`t p`ra ]ntre doi priietini — ales ]mp[ra\i fiind— a c[uta,c[ci cineva ]ntre doi nepriietini p`ra aleg`nd, pre unul priietinpoate s[ fac[, iar[ dintre doi priietini unul s[ face a=e=i de totnepriietin1). (C[ din fire moritorii a=e sint tocmi\i, nu numai ]nr[zboaie =i nu numai ]n g`lceve =i ase=i nici ]n glume =i giocuri as[ birui de la altul priim[sc.) Apoi din gura Ciacalului cineva poatea vr[ji c[, precum socotesc, gura numai era a lui, iar[ duhurilep`n[ ]ntr-at`ta ]ndr[znitoare =i cuvintele a=e la inim[ lovitoare aaltuia sint, carile ca toate grosimea fumului ce iese mare v[paiepre urm[ a izbucni ar[t[toare sint“.

Aceasta Vulpea audzind, tare ]n ascunsul =tiin\ii sale s[ ]mpuns[=i, pentru ca nu mai ]n mult voroava Lupului s[ s[ tr[g[nedze, cuscurt[ voroav[ cuvintele ]ntr-alt[ parte sili a le abate2 (]ns[ firea

sprijinul acordat de c[tre Br`ncoveanu candidaturii lui Mihai Racovi\[. LupuBogdan avertizeaz[ c[ certurile =i tensiunea se vor amplifica =i mai mult =in-ar fi exclus ca p`n[ la urm[ s[ fie pu=i ]n discu\ia adun[rii =i cei doi fra\i,Dimitrie =i Antioh Cantemir, lucru nedorit de munteni, ceea ce ar duce laabandonarea lucr[rilor. De altfel, men\ionarea celor doi fra\i este o aluzievag[ la am[nuntul c[ ]n realitate Antioh fusese chemat de c[tre boieriiCup[re=ti s[ stea ]n jurul adun[rii, ace=tia am[gindu-l cu sus\inerea candi-daturii sale.

1 Lupu Bogdan, mereu foarte prudent, las[ s[ se ]n\eleag[ c[ discu\iile artrebui orientate c[tre solu\ii ce nu trebuie s[ loveasc[ una sau alta din p[r\i,av`nd ]n vedere prestigiul Moldovei =i al |[rii Rom`ne=ti.

2 Lupu Bogdan b[nuie=te c[ interven\ia lui Maxut serdarul este inspirat[de altcineva, iar Ilie |ifescu, sim\ind c[ face aluzie la el, de fric[ s[ nu fiedemascat, intervine, pentru a orienta ]n alt[ parte dialogul; Ilie |ifescu esteprezentat drept un distins logician, de fapt un subtil sofist. Interven\ia sa reiadiscu\iile pe planul logicii.


totdeauna pre me=ter=ug biruie=te =i din plinirea inimii cuv`ntul=i f[r[ veste izbucne=te). }ntr-acesta chip =i Vulpea f[cu, c[ ]n locce g`ndiia, spre potolirea cuvintelor s[ gr[iasc[, cu iarb[ pucioa-s[ focul vru s[ potoleasc[ =i cu iasc[ sc`nteia sili s[ ]nadu=asc[,=i ]ntr-acesta chip cu mare glas cuv`ntul din gura ca piiatra dinpra=tie ]=i slobodzi (c[ cuv`ntul slobodzit mai iute dec`t fierul]mp[nat s[ duce, =i piatra ]n fundul m[rii aruncat[ precum vreo-dat[ tot a mai ie=i tot s[ n[d[jduie=te, iar[ cuv`ntul gr[it, pre-cum va fi putin\[ a s[ dezgr[i, toat[ nedejdea lipse=te):

„+i oare cine, dzis[, vreod`n[oar[ au dzis c[ glasul Corbuluiieste spre chedzi buni? Carile macar siloghizmul lui Aristotel,macar sofisticul lui [...]1 ar avea ]n gur[?2 +i cu at`ta de acmu]nainte gr[iasc[ =i altul, de vreme ce eu nu din cap, ce din coad[,nu denainte, ce dinapoi ]ncheierea siloghizmului fac, adec[ (maiprelesne ieste soarelui r[zs[rit radzele luminii de pre fa\a p[m`n-tului a-=i opri dec`t adev[rul ]n veci cu minciuna a s[ coperi“3).

Toate zbur[toarele s[ tulburar[ =i de dulce otrava Hulpii tares[ ame\ir[. C[ci bine cunoscur[ c[ toat[ puterea siloghizmuluiCorbului s[ curma =i ap[rarea carea spre partea monarhiii salef[cea ]n de=ert ie=iia. Pre l`ng[ a Vulpei de cuv`nt ]mpuns[tur[toat[ a Lupului uitar[ ]nv[\[tur[4.

Iar[ ]n monarhiia pasirilor era o pasire carea s[ cheam[ Cu-cunos; aceasta ieste din fire cu socoteal[ ]nalt[, cuv`ntul vreo-

1 Loc alb ]n manuscris.2 Adic[, oricum =i-ar demonstra punctul de vedere, fie pe baza unei

silogistici corecte, a=a cum cere Aristotel, fie folosindu-se de sofisme, acestlucru este f[r[ nici o importan\[, din moment ce orice ar gr[i Corbul, sprenenorocirea altora gr[ie=te.

3 Spre deosebire de Lupu Bogdan, care vorbise cu pruden\[, Ilie |ifescuatac[ direct pe Br`ncoveanu. El ]=i ]ncheie scurta sa interven\ie prin inversareasilogismului Corbului, cu ]n\elesul direct de a face analiza de fond a premiselorspre a vedea ]n ce m[sur[ aser\iunile lor au sau nu valoare de adev[r. Parantezasugereaz[ ]ns[ ideea c[ ele nu erau fundate pe adev[r.

4 Reflect`nd puterea de convingere a cuv`nt[torilor, to\i buni oratori,adunarea este de p[rerea ultimului vorbitor.


dat[ gios s[-i r[mìe nu priime=te, ]ns[ multe gr[ie=te, dar[ pu\ineispr[ve=te, la m`nie iute, la foame nes[turat[ ieste: dzic c[ vi\elul]ntreg de-abiia ]i ieste de gustarea dimine\ii. Iar[ la osp[\ulpr`ndzului cu taurul =i cu c[mila nu s[ satur[. Despre parteastomahului a=e, iar[ despre partea sufletului cu multul mai multnes[\ios =i nes[turat ieste; prin olaturile ei alt[ jiganie nu numaic`t a nu vie\ui, ce nici a trece f[r[ primejdie poate (c[ mai prelesne socotesc =i mai f[r[ primejdie cineva c[l[torie pre l`ng[v`rtopile zmeilor =i b`rlogurile leilor a face s[ poat[ dec`t prinhotar[le aceluia a trece carile pururea de foamea l[comiii s[chinuie=te). Aceasta pasire, dar[, cu mare m`nie, mai mult dinstomahul tulburat dec`t din rostul f[r[ sfat, ]ntr-acesta chip cu-vintele deodat[ cu balele ]=i stropiia1:

„Fi-s-ar c[dzut, o, priietinilor2, Lupul pildele sale ciobanuluis[ le v`ndz[ =i Vulpea pris[cariului b[tr`n ciumiliturile s[-=i arete.Iar[ de ieste glasul Corbului spre s[mn r[u luat, cine va fi acelacarile s[ nu poat[ cunoa=te (c[ c`nd unuia veste rea de la cineva]i vine, aceia=i veste altuia altul de bun[ ]i o duce), ce fie glasulCorbului rea veste ]n urechile Lupului, Ciacalului, sau m[car[ =isingur Leului, ]ns[ sint alte urechi carile, cu dragoste priimindu-l,cu dulce ]n c[mara inimii sale ]l ascund. Iar[=i =i amintrilea, c[de=i peste tot =i tuturor glasul Corbului ieste nepl[cut, avem ]ntrenoi Co\ofana3, c[riia din limb[-i fericire =i din gur[-i bun[ vestire

1 Cucunozul este sp[tarul Mihai Cantacuzino. Din portretul satiric, f[cutde scriitor, rezult[ c[ importantul boier era un om cu planuri mari, trufa=,m`nios, lacom =i r[u, care ]=i propunea multe =i ispr[vea pu\ine; descriereacorespunde ]n mare m[sur[ adev[rului.

2 Mihai Cantacuzino \ine o cuv`ntare plin[ de arogan\[, amintindparticipan\ilor la adunare c[ au fost chema\i pentru a se supune f[r[ cr`cnirevoin\ei =i puterii lui Br`ncoveanu.

3 Co\ofana: gramaticul muntenesc (D.C.) — socotim c[ nu este vorba de opersoan[ anumit[, sensul frazei put`nd fi: dac[ vou[ nu v[ place ce spuneBr`ncoveanu, avem noi scriitorii no=tri de cancelarie =i cronicarii, care scriudespre domnul lor numai de bine. Se =tie, din izvoare, c[ Br`ncoveanu avea


]i cur[. Dar[ =i cu aceasta ce s[ ispr[ve=te? P`n[ c`nd dar[, o,pasirilor, ]n glogozala ]n z[dar v[ ]ng[ima\i =i statul vredniciii voa-stre ]n sam[ nu b[ga\i? P`n[ c`nd vor urla, vor l[tra =i vor sc`ncijig[niile =i dobitoacele acestea, carile pururea supt umbra noa-str[ ]mbl[1 =i ochii no=tri totdeauna ]n spinarea lor priv[sc? P`n[c`nd ce firea singur[ arat[, voi aceasta nu cunoa=te\i vreodat[?C[ din fire a=e ieste or`nduit, ca tot dobitocul =i toat[ jiganiia ]npatru picioare cu capul spre p[m`nt plecat[ s[ ]mble, =i toat[ pa-sirea prin aier zbur`nd =i pe deasupra lor trec`nd, uneori cu um-bra s[ le ocroteasc[, iar[ alteori cu unghiile =i cu pintinii s[ lelovasc[ (c[ pururea =i mai totdeauna pre st`rvul dobitocului pa-sirea s[ pune, iar[ de penele sau tuleiele pasirii rar dobitoc s[]neac[). De care lucru, socotesc c[ cinstea =i vredniciia monarhiiinoastre pu\in de la ai s[i socotindu-s[, spre de=chiderea gurii ajig[nii ca acestea pricin[ s-au dat. Deci guri ca acestea nu cu si-loghizmuri loghice=ti, ce cu porunci ]mp[r[te=ti sint s[ s[ astupe.Precum marele nostru ]mp[rat =i nebiruitul monarh, Vulturul,s[mnul biruin\ii Corbului au dat, Corbul dar[ =i epitropul Vultu-rului, a=e va, a=e porunce=te, a=e s[ s[ fac[.

Cu a ce=tiia senten\ie putere =i eu acmu sprijenindu-m[, cuv`nt=i sfat ales dau. Vidra dintr-am`ndoa[ monarhiile afar[ s[ fie, Stru-tocamila ori ]n care izvod ]i va pl[cea, ]ntr-acela s[ s[ scrie. Stru-tocamilii, dup[ chipul ce din fire are =i din ocrotirea Corbului cea

mul\i secretari =i nu era lipsit nici de cronicari ai cur\ii, unul dintre ace=tiafiind Radu Greceanu, fratele lui +erban Greceanu (Blend[ul).

1 Cuvinte jignitoare la adresa boierimii moldovene, aflate sub protec\iamuntenilor. Br`ncoveanu schimba dup[ bunul s[u plac pe domnii Moldovei.De re\inut amenin\area c[ gurile celor recalcitran\i vor fi astupate nu cu„siloghizmuri loghice=ti ce cu porunci ]mp[r[te=ti“, o dat[ ce domnul \[rii „a=e,va, a=e porunce=te s[ s[ fac[“. Adunarea, numit[ de scriitor, ]n alt[ parte,„democratie“, era, a=adar, un simulacru democratic al unei hot[r`ri autocraticedinainte stabilite =i irevocabile; nici vorb[, deci, de o alegere liber[. Afirma\iade mai sus mai are =i un alt ]n\eles, din perspectiv[ metodologic[: logica devineinstrument al puterii, =i ca atare utilizarea ei este un act de simpl[ formalitate.


tare, ]ntre alalte dihanii =i cornul cel de putere s[ i s[ dea, c[cipartea Corbului clironomiia Vulturului are1. Iar[ cine acestora]mpotriv[ ar g`ndi, ar gr[i sau ar face, pedeapsa moarte groznic[s[-i fie. Acesta ieste cuv`ntul Corbului =i bun[ pl[cerea Vulturu-lui (c[ c`nd gr[iesc preo\ii lui Apolon de la Delfis, atuncea tactoate vr[jile de la Memfis).“

Atuncea toate pasirile =i dihaniile zbur[toare, socotind c[ nicicuv`nt ]mpotriv[, nici socoteal[ de asemenea Coconozului s[ vamai putea afla, cu toatele ]ntr-o gur[: „Fac[-s[, fac[-s[, =i voia =iporunca ]mp[ratului =i epitropului plineasc[-s[!“ strigar[2.

}ns[, precum dzice dzic[toarea (c[ r[spunderea moale fr`ngem`niia, =i trestiia ]nduplecat[ de vivor nu s[ fr`nge) (a=ijderea,potolindu-s[ m`niia, cuv`ntul cel moale, tare =i v`rtos a fi s[arat[, =i, trec`nd vivorul, trestiia iar[ la locul s[u r[m`nedreapt[), ]ntr-acest chip smerit chipul jig[niu\ii3 (carile s[

1 Cornul cel de putere (prin analogie cu cornul abunden\ei): pecetea domniiiMoldovei (D.C.) — s[ se dea domnia lui Mihai Racovi\[, aflat de aici ]naintesub „ocrotirea Corbului cea tare“. Expresia „partea Corbului clironomiaVulturului are“ trebuie ]n\eleas[ ]n sensul c[ Br`ncoveanu, din moment ceare mo=tenire fireasc[ domnia |[rii Rom`ne=ti, nu poate pretinde =i pe cea aMoldovei; ideea apar\ine, bine]n\eles, scriitorului, care vroia ]nl[turareaamestecului muntean ]n treburile interne ale Moldovei.

2 O nou[ manifestare de adeziune lingu=itoare din partea boierimiimuntene fa\[ de voin\a lui Br`ncoveanu.

3 Jig[niu\a este un nume imposibil de identificat, scriitorul nesim\ind ne-voia s[-l descifreze nominal. }n text este un „chip smerit“, apar\in`nd deci uneicategorii sociale inferioare =i f[r[ drept la conducerea societ[\ii; ]n acela=i timp,tot ]n text, este l[murit[ ca „pova\a Leului =i adulm[c[toriu v`natului“, deci unfel de c[l[uz[ de v`n[toare, ]n vreme ce la scar[ „pova\a Leului“ este descifrat[la r`ndul s[u „jelea =i tragerea (suferin\a —n.ed.) neamului moldovenesc“,expresie ce ]ncurc[ =i mai mult lucrurile; ]n continuarea textului se mai spunedespre ea c[ face parte din r`ndul „sufletelor supuse“, adic[ din cea de a treiatagm[, =i c[ are „voia legat[“, adic[ se afl[ sub interdic\ia manifest[rii libert[\iide voin\[ ]n via\a social[. Toate determin[rile date de scriitor ne ]ndrept[\escs[ vedem ]n acest nume un ins oarecare din lumea micilor boieri sau slujba=i,reprezent`nd necazurile =i aspira\iile clasei sociale din care f[cea parte. Pentru


cheam[ pova\a Leului =i adulm[c[toriu v`natului ]i ieste) =imoale glasul lui1, precum d`rdze cuvintele Cucunozului ]ntr-alt[parte ab[tu, a=e cu prea sup\ire me=ter=ug toat[ ]nv[luialadesf[cu =i Strutocamila cine =i ce ieste singur[ pre sine s[ s[v[deasc[ ]ndemn[ (c[ mai de credzut ieste un cuv`nt de m[rtu-risire a gurii hiri=e dec`t o mie de m[rturii a altora streine)2.

identificarea sa cu situa\ia de mic boierna= ar pleda =i expresia: „cea mai mic[=i cea mai de nemic[ ]ntre toate jig[niile s[ fiu aievea ieste“.

1 Interven\ia Jig[niu\ei are loc, a=adar, c`nd toat[ lumea se a=tepta maipu\in, deoarece cuv`ntarea lui Mihai Cantacuzino f[cuse pe participan\i s[]n\eleag[ c[ este dinainte hot[r`t[ candidatura lui Racovi\[ =i c[ ei nu ar maiavea nimic de ales. Dar nea=teptatul personaj, un om, dup[ cum se vede, foarteinteligent, =tie s[ reanimeze discu\iile din adunare, imprim`ndu-le o turnur[cu totul nou[ =i de-a dreptul original[. Astfel, pe de o parte, el cere Stru\oc[mileis[ devin[ actorul propriului s[u rol, iar, pe de alta, ca exponent al celor f[r[drepturi politice, aduce ]n discu\ie probleme ale vie\ii sociale =i de stat v[zuteprin prisma acestora. Un astfel de reprezentant era Cantemir ]nsu=i, datorit[originii sale umile, tat[l s[u fiind r[ze= de F[lciu, silit, p`n[ la urcarea ]nscaunul domnesc, s[-=i c`=tige existen\a ca soldat mercenar; de altfel nici ceidoi copii ai s[i, Antioh =i Dimitrie, nu se ]mbog[\iser[ =i nici nu f[ceau partedin vreo tagm[ boiereasc[. Prin ideile pe care le expune ]n fa\a adun[rii,suntem ]ndrept[\i\i s[ consider[m c[ Jig[niu\a este personificarea g`ndiriisocial-politice cantemirene exprim`nd tocmai pozi\ia st[rilor sociale inferioare.

2 Dup[ ce scoate pe participan\i din starea de confuzie provocat[ deinterven\ia lui Mihai Cantacuzino, Jig[niu\a cere asisten\ei s[ nu mai discutedespre calit[\ile altuia, ci Stru\oc[mila ]ns[=i s[ ia cuv`ntul pentru a-=i dezv[lui]n public voca\ia pentru domnie. Este o pozi\ie radical deosebit[ ]n metodologiacercet[rii omului, care nu mai trebuie deci privit doar ca obiect al cunoa=terii,prin intermediul unei =tiin\e din afara lui, a=a cum se ]nt`mpla cu fenomenelenaturii, =i mai ales drept obiect al unei =tiin\e formale cum este logica, deoareceomul ]nsu=i se poate descoperi cunoa=terii prin manifestarea personalit[\iisale. Aceasta cere, desigur, o altfel de =tiin\[, aceea despre om. }n Istoriaieroglific[, scriitorul realizeaz[ ]ntr-o ]nsemnat[ m[sur[ bazele acestei noi=tiin\e, psihologia, limitat[ deocamdat[ la observa\ii, aforisme, judec[\i devaloare, n[scute din experien\a dramatic[ de via\[ =i puterea excep\ional[ deobserva\ie a lui Cantemir.


Aceasta jig[niu\[ ]ntr-acesta chip scurte, dar[ cu virtute cuvin-tele sale ]ncepu:

„Singura a mea a trupului sl[biciune =i mic=urare a sufletuluisupus =i a voii legate arat[toare ieste (c[ obiciui\i sint muritoriicu ]n[l\imea statului, cu fr`mse\e trupului =i cu ghizd[via fe\ii,ca cu un lucru prea mare de la fire d[ruit a s[ l[uda =i ]nc[ maimult ]ntre al\ii nu numai arcoas[ spr`ncenele-=i a-=i r`dica, ce =isfaturile preste cuviin\[ a-=i da =i socoteala preste m[sur[ a-=ir`dica)1. A=ijderea, ]mpotriv[ ieste de socotit (c[ ]n cei mai mul\im[rimea =i greuimea trupului s[mnul mic=orimei sufletului =iiu=urimei min\ii ieste). +i iar[=ile cine ]n lume aceasta doveditnu-=i va avea (c[ vredniciia sufletului nu de pe fr`mse\ea trupu-lui s[ m[sur[. C[ci nebunul la chip frumos =i trupului greapedeaps[ =i numele la mare ocar[ =-au scos. Iar[ ]n\eleptul grozav=i ghibos nici au g`ndit vreodat[, nici au f[cut lucru f[r[ folos)2.Deci precum cu cea mai mic[ =i cea mai de nemic[ ]ntre toatejig[niile s[ fiu aievea ieste. De care lucru mie nu cuv`nt ]ntre voia gr[i ce nici ]mpins de flegm[ a tu=i macar[ nu mi s-ar c[dea.}ns[ de vreme ce voia =i porunca a marilor ]mp[ra\i au fost ca ]nadunarea de ob=te =i sfaturile de ob=te s[ fie, cu a lor porunc[sprijenindu-m[, supunerea trupului ]n slobodzeniia sufletuluiacmu ]mi ]ntorc3 (c[ spre ]nchisoarea =i legarea trupului un lan\uh

1 Cantemir se ridic[ ]mpotriva mentalit[\ii curente care apreciaz[ omuldup[ calit[\i fizice (datorate naturii =i nu meritelor personale) =i nu mintale,=i care, de asemenea, pre\uie=te pe cei m`ndri =i ]ndr[zne\i la vorb[; este ocritic[ a valorilor sociale de tip feudal, calit[\ile fizice =i ]ndr[zneala fiindunele din acestea.

2 Observa\ie just[: o minte str[lucit[ se poate ]nt`lni la un trup lipsit defrumuse\e. Scriitorul, un intelectual de ]nalt nivel, subliniaz[ ori de c`te orise ive=te ocazia, necesitatea pre\uirii sociale a calit[\ilor intelectuale.

3 Solicit`nd s[ fie l[sat[ s[ vorbeasc[, Jig[niu\a ]=i motiveaz[ dorin\a petemeiul c[ nu cere ceva incompatibil cu rangul s[u social, ci consider[ c[participarea sa la discu\iile din adunare vine din spirit de supunere, deoarececei mari hot[r`ser[ „ca ]n adunarea de ob=te =i sfaturile de ob=te s[ fie“.


=i o vart[ destule sint, iar[ spre str`nsoarea sufletului =i spre op-reala voii slobode nici mii de mii de lan\uje, nici dz[ci de mii de]nchisori pot ceva face)1. De care lucru ]ntr-acesta chip dzic (c[unde pravila ]n sil[ =i ]n t[rie, iar[ nu ]n bun[ socoteal[ =i dreptates[ sprijine=te, acolo nici o ascultare a supu=ilor trebuitoare nuieste2). O, cinsti\ilor =i dintr-]mbe p[r\ile vesti\ilor senatori, cepoate fi aceasta ]ntre voi din toate p[r\ile nea=edzat[, iar[ alt[dat[ mai mult dec`t s[ cade sima\[ voroav[? (Nime ]n lume at`tade ascu\it la minte =i iute la giudecat[ a afla s[ poate, carile ]ntoat[ alegerea negre=it =i nesmintit s[ fie) =i (macar[ c[ asprulucru ieste pentru cele =ie cunoscute dreapta giudecat[ a face c`tmai v`rtos cu greu =i a=e=i peste putin\a a toat[ firea va fi, pentrucele =ie mai denainte nicicum =tiute sau cunoscute, de bune saude rele, de vrednice au bl[st[mate, deos[bire a face). C[ dup[ amea socoteal[ dzic (c[ mai pre lesne ieste cuiva f[r[ organulochiului =i f[r[ lumina soarelui ]ntre alb =i ]ntre negru a deos[bidec`t f[r[ cuno=tin\a lucrului de vrednic sau de nevrednic a-lalege). }ntr-acesta chip poate fi s[ fie =i senten\iia carea dumnealuiCucunozul spre vredniciia Strutocamilii au l[sat. De care lucrudzic (c[ nime mai mult a altuia dec`t al s[u giudec[toriu =i nimemai mult pre altul dec`t pre sine a s[ cunoa=te poate, c`nd spur-cata lipse=te filaftie). De unde urmadz[ mai cu cuviin\[ a fi detoat[ voroava dezm[\at[ p[r[sindu-v[, pre Strutocamila de fa\[

Pasajul este o satir[ la adresa ierarhiei sociale specifice feudalismului, ierarhiecare nu permitea amestecul ]n via\a public[ a celor de jos. }mpotriva acestorreguli de via\[ politic[ se ridic[ scriitorul c`nd cere, cu insisten\[, categorisireaomului dup[ calit[\ile personale =i mai ales pre\uirea celor intelectuale.

1 Idee social[ deosebit de important[, care anun\[ viitoarea ideologieburghez[: nu poate exista nici o constr`ngere pentru libertatea g`ndirii =i avoin\ei.

2 Concep\ie de-a dreptul revolu\ionar[: supu=ii nu trebuie s[ asculte delegile asupritoare =i nedrepte ale st[p`nitorilor. De aceea, se consider[ legi-time mi=c[rile maselor ]mpotriva abuzurilor =i nedrept[\ilor.


s[ chema\i =i pre d`nsa pentru sine ce dzice =i ce socote=te s[ o]ntreba\i. +i orice r[spuns ar da, pre acela ]n ciurul alegerii cudreapta bunei socotele s[-l zbate\i. +i a=e atuncea pre lesnedeos[birea ]ntre gr[un\e =i ]ntre pleave a face vi\i putea“1.

La acesta sfat nu numai c`t Coconozul nu avu ]mpotriv[ cevaa r[spunde, ce ]nc[ =i tuturor gloatelor foarte pl[cut fu =i toatecapetele mari =i de=erte celui mic =i plin s[ plecar[ (c[ sfatul ca-rile poate da s[racul ]nv[\at =i ]n\elept to\i ]mp[ra\ii nebuni =ineispiti\i nu-l pot nemeri). (C[ =tiin\a ]n\elepciunii nu ]n scauneletrufa=e =i ]nalte, ce ]n capetele plecate =i ]nv[\ate l[cuie=te.)2 +ia=e, Strutocamila ]n mijlocul theatrului chemar[. C[riia ]ntreba-rea pentru sine ]nainte-i pus[r[: „+i ce? +i cine ieste?“ o ]ntrebar[.

Iar[ Strutocamila r[spuns[, dzic`nd:3 „Eu sint un lucru mare

1 Acuz`nd pe antevorbitori, inclusiv pe Mihai Cantacuzino, de cuv`nt[ri]ndr[zne\e =i insuficient g`ndite, =i f[c`nd apel la principiul c[ nu po\i hot[r]f[r[ gre=eal[ cu privire al un lucru care nu-l cuno=ti bine, Jig[niu\a propuneaStru\oc[milei s[ vorbeasc[ despre sine, pentru a da astfel prilej adun[rii s[judece ]n cuno=tin\[ de cauz[ calit[\ile =i voca\ia acesteia pentru domnie.

2 Sfatul bun se ]nt`mpl[ s[ provin[ de multe ori de la un om de jos, dac[este ]nv[\at =i cu o g`ndire ]ntemeiat[ pe experien\[ de via\[ („]n\elept“), iar]n\elepciunea ]ns[=i este o =tiin\[ care nu poate fi apanajul boierimii trufa=e,ci se dob`nde=te prin ]nv[\[tur[ =i atitudine respectuoas[ fa\[ de om („capeteplecate“, adic[ lipsite de trufie).

3 Cuv`ntarea lui Mihai Racovi\[ este un autoportret moral, Cantemirsatiriz`nd cu acest prilej pe pretenden\ii care, f[r[ a avea ca temei anumitecalit[\i („vrednicii“) ce se cereau unui domn, dovedeau numai c[ sunt st[p`ni\ide complexul de putere. „Eu sunt un lucru mare — spune Stru\oc[mila — =ivreau s[ fiu =i mai mare“, adic[ vrea s[ fie domn. Ridiculiz`nd aceast[ maniea puterii, scriitorul subliniaz[ c[ astfel de pretenden\i la domnie erau gata,pentru a dob`ndi puterea, s[ suporte orice nepl[ceri =i umilin\e: „putereastomahului at`ta ]mi ieste de v`rtoas[, c`t =i pre fier =i pre foc a amistuipoate“ (expresia ]ntemeindu-se pe faptul real, c[ stru\ii ]nghit din l[comieorice, f[r[ alegere), focul simboliz`nd binele =i desf[t[rile lumii (D.C.).

De altfel Racovi\[, dup[ ce a ajuns domn, a devenit unealta intereselormarii boierimi moldovene.


=i voiu s[ fiu =i mai mare, c[ci aceasta chipul ]mi vr[je=te, devreme ce tuturor celor ce m[ priv[sc mierare =i ciudes[ aduc. }npalaturile ]mp[ra\ilor de pururea m[ aflu1, puterea stomahuluiat`ta ]mi ieste de v`rtoas[, c`t =i pre fier, =i pre foc a amistuipoate. Acestea vrednicii la mine afl`ndu-s[, au nu toate laudeleCucunozului =i s[m[luirile Corbului mi s[ cuvin? A=ijderea,agiutorind priin\a =i ocroteala Vulturului, de m-a=i putea ]n aer]n[l\a dec`t toate zbur[toarele, a=e=i =i dec`t Vulturul, maiar[toas[ a=i fi2".

Toate dihaniile, la r[spunsul ei, r`sul cu hohot ]=i cl[tir[, nu-mai Corbul =i Cucunozul stomahul ]=i tulburar[3. Deci unii dem`nie =i de n[caz pre n[ri pufniia, al\ii de ru=inea ]n inim[ as-cuns[ pre obraz s[ aprindea, iar[ al\ii cu batgiocur[ ]n laude =icu mascara ]n pofal[ o lua4 (c[ cu c`t =tiin\a rea ]ntr-ascunsulinimii nac[je=te, cu at`ta la ivala tuturora ie=ind, ru=inea ]n fa\[]i pedepse=te).

1 Expresia „]n palaturile ]mp[ra\ilor de pururea m[ aflu“ este o aluzie ladescenden\a lui Racovi\[, pe linie matern[, din familia Cantacuzinilor.

2 Pe baza ascenden\ei sale imperiale =i prin ]nsu=iri cum ar fi l[comia deputere =i de „desf[t[rile lumii“, elemente prin care se ]nrudea =i se asem[nacu familia =i profilul moral al Cantacuzinilor munteni — ironizeaz[ scriitorul— Racovi\[ are tot dreptul la sprijinul muntean, put`nd chiar s[ pretind[ ositua\ie superioar[ ]n raport cu restul boierimii muntene, aflat[ ]n stare deinferioritate economic[ =i politic[ fa\[ de Cantacuzini, cei mai mari latifundiaridin |ara Rom`neasc[ ]n acea vreme.

3 Invitat[ de adunare, la sugestia Jig[niu\ei, s[ o aud[ „pentru sine cedzice =i ce socote=te“, adic[ s[ comunice ea ]ns[=i =i nu al\ii ce fel de fiin\[este =i ce calit[\i ar ]ndrept[\i-o s[ revendice tronul domnesc, Stru\oc[mila,din prostie, sugereaz[ Cantemir, ]=i d[ ]n vileag dorin\a de a deveni domn. Deobservat aici cum, ]n timp ce Corbul =i Cucunozul r[m`n afecta\i de prostiaprotejatei lor, ]ntreaga adunare devine, prin r`sul s[u, cutia de rezonan\[ aspiritului satiric al scriitorului.

4 Reac\ia adun[rii este, a=adar, mult mai complex[.


Iar[ unul dintre gloate1 (din ceata dobitoacelor poate) glas caacesta ridic[: „O, priietini =i fra\i, la aceasta adunare ]mpreuna\i!2

Dumneaiei Strutocamila, precum ]n p[r\ile de gios3 (=i poate fisau supt, sau aproape supt brùl ars4) s[ na=te =i tr[ie=te, tuturor=tiut ieste. }n capul ai c[riia soarele lucru ]mpotriv[ au lucrat. C[de s-ar fi n[scut ]n p[r\ile criv[\ului =i s[ fie tr[it ]n p[r\ile aus-trului, c[ldura soarelui umedzala crierilor i-ar fi mai uscat, =i a=etidva capului spre ]ndesarea crierilor =i cuprinderea ]n\elegerii oar fi silit. Ce ea poate fi din fire capul uscat av`nd, ]n carile de au=i fost vreo umedzal[ fireasc[, ar=i\a soarelui =i c[ldura austruluiporii pieii =i ]ncheiturile osului tidvei mai mult dec`t au trebuiti-au de=chis. +i a=e, puterea c[ldurii cu pu\ina umedzal[ =i a crie-rilor materie pre o parte ]i scotea, iar[ pre alt[ parte, ]n locul crieri-

1 Este nedescifrat de cheie, dar cu probabilitate un moldovean, ne sugereaz[scriitorul („din ceata dobitoacelor poate“), ar putea personifica spiritul satirical scriitorului ]n demonstrarea prostiei =i inculturii Stru\oc[milei, a=a cumJig[niu\a personifica g`ndirea social-politic[ a lui Cantemir de pe pozi\iacelor „mai de gios praguri“. Aceast[ demonstrare prezint[ =i elemente demetodologie savant[, ]mbinat[ cu modelul eruditului renascentist —exprim`nd pe Cantemir ]nsu=i — dar =i tr[s[turi specifice unei ]mbin[ri ciudatede =tiin\[ medieval[ cu alta primitiv[ de tip popular, ceea ce ar explicadenumirea de „unul din gloate“. }n timp ce Racovi\[ r[m`ne singurul personajcare ]ntruchipeaz[ prostia =i incultura, toate celelalte personaje, inclusiv acestins din „gloate“, sunt cultiva\i, chiar erudi\i, guralivi =i buni vorbitori, dup[modelul eruditului scriitor.

2 }nceputul cuv`nt[rii omului din popor pare a fi o influen\[ a ora\iilor denunt[.

3 Expresia se refer[, probabil, la comuna sa de na=tere, Racova, aflat[ ]n|ara de Jos. }n cadrul simbolicii cantemiriene, =tim c[ Moldova este Arabia,a=a ]nc`t toat[ terminologia geografic[, ce urmeaz[, cap[t[ sens. Faptul c[aceast[ simbolic[ este folosit[ =i aici =i nu numai ]n „povestea Camilopardaluluipentru apa Nilului“, se datore=te nevoii pe care a sim\it-o Cantemir de a explica,de altfel ]njurios, prostia =i incultura viitorului domn.

4 Brùl ars: meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului p`n[ la al Capri-cornului (D.C.) — zona dintre cele dou[ tropice, ]nc[lzit[ puternic de soare.


lor, v`ntul sau aierul cl[tit ]ntra =i [=i] l[ca= vecinic ]n c[p[\in[-i]=i afla (c[ci, precum f[r[ prepus =ti\i c[ ]n fire loc ceva de=ert as[ da nu s[ poate1) =i ase din v`ntul str`ns, v`nt sloboade (c[cineva ce nu are, a da nu poate). }ns[, oricum ar fi, prostimei eiiert[ciune a s[ da s[ cade, de vreme ce poate fi c[ categoriileloghic[i n-au citit =i ]n c[r\ile =tiin\ii nu s-au z[b[vit2 (c[ celor cemulte lum`n[ri ]n citeala c[r\ilor topesc, ochii trupului la videres[ t`mp[sc. Iar[ celora ce niciodat[ pe slove au c[utat, macar c[vederea ochilor mai ascu\it[ =-au p[zit, ]ns[ ne=tiin\a ]n ]ntunericul=i ]n tartarul necuno=tin\ii i-au v`r`t). Iar amintrilea de ar fi fost,dup[ categoriia ce o a\i ]ntrebat, dup[ aceia ar fi =i r[spuns3. Ceacmu ea la ]ntrebarea cein\ii, d[ r[spunderea c`tin\ii =i feldein\ii4.A=ijderea voi o ]ntreba\i ce ieste, iar[ ea v[ r[spunde c`t ieste =i]n ce feliu ieste (c[ r[spunderea c`nd nu s[ d[ dup[ ]ntrebare,pu\in deos[be=te din voroava mutului cu a surdului). +i iar[=i voio ]ntreba\i ce dzice pentru sine, iar[ ea v[ r[spunde ce cere,pofte=te =i pune ]n sine5. De care lucru socotesc urechile degre\oas[ cuvintele ei cu alt chip s[ v[ cur[\i\i (c[ pre c`t greubucatele v`rtoas[ stomahului slab aduc, pre at`ta nesuferire aduce=i cuv`ntul nealc[tuit la urechea bine ascult[toare). Adec[, ]ntì,de ieste cu putin\[, a=e=i de tot =i ]ntrebarea voastr[ =i r[spundereaei de tot s[ s[ curme (c[ sufletul ]n\elept pre c`t gura cuvinte rele

1 Cantemir nu concepe spa\iul ca un vid absolut, a=a cum ]l considerauatomi=tii, ci ca av`nd oarecare densitate, dup[ cum ]nt`lnim la Descartes.

2 Cantemir sus\ine despre Racovi\[ c[ nu ar fi fost un om ]nv[\at, insinu`ndprin aceasta c[ nu ar avea dreptul la domnie, ]n mai multe locuri scriitorulinsist[ asupra culturii, ca una din condi\iile pe care trebuie s[ o ]ndeplineasc[un domn.

3 Se subliniaz[ faptul c[ Stru\oc[mila n-a r[spuns p`n[ acum adecvat la]ntrebarea care i-a fost pus[, insinu`ndu-se din nou prostia.

4 }ntreb[ri privind categoriile ontologice ale substan\ei, cantit[\ii =i calit[\ii,dup[ cum se vede, o alt[ tipologie metodologic[ ]n determinarea indivi-dualit[\ii lucrurilor, evident, tot de esen\[ aristotelic[.

5 }n acest fel r[spunsese Stru\oc[mila la ]ntrebarea sugerat[ de Jig[niu\[.


a nu gr[i, pre at`ta =i urechile voroave f[r[ folos a nu audzi ]=iopre=te)1. Iar[ aceasta de nu ieste cu putin\[, a=i sf[tui ca nu dup[a voastr[ cuno=tin\[, ce dup[ a ei prostime =i ne=tiin\[ s[ o ]ntreba\i,nici ce =i cine ieste, c[ci bine =ti\i (c[ tot capul =i sf`r=itul filosofiiiieste cineva pre sine ce ieste a s[ cunoa=te)2, ce cum o cheam[ o]ntreba\i3. +i de-=i va =ti numele, precum oarece s[mn de cuno=tin\[s[ fie av`nd ieste nedejde, de nu mai mult[, ]ncailea c`t fietecaredul[u numele de pe sunetul glasului ]=i simpte. Iar[ de nici a nu-melui hiri= ]ns[mnarea ]n fantazie nu va fi p[zit, a=e=i de tot nedej-dea curma\i, precum de la cel ne=tiutoriu =tiin\[ a v`na vi\i putea(c[ci v`n[toriul =tiin\ii socoteala, iar[ m[iestriile sim\irea ieste)“.

A=edar[, dup[ socoteala =i sfatul acestui ]n\elept =i anonim sfet-nic, „Cum te cheam[?“ pre Strutocamil[ ]ntrebar[. Iar[ ea r[s-puns[: „Eu pe mine niciodat[ nu m[ chem (au ]n locul numeluigramatica n-a\i citit, unde arat[ c[ m[ ]n locul numelui, eu, dec[derea chem[toare4 s[ lipse=te?), ce al\ii pre mine, «o, dumnea-ta» m[ cheam[“.

Iar[= o ]ntrebar[: „Dar[ numele ]\i ieste, o, au pe alt nume techeam[?“ Iar[ ea raspuns[: „C`nd strig[ c[tr[ mine cineva, atun-cea audzu, precum =i pe voi acmu, c`nd m-a\i chemat, v-am au-dzit. Deci acmu, va rog, spune\i-mi, ce m-a\i chemat?“

Cu to\ii deodat[ cunoscur[ (c[ nu ]n chipul ar[tos, nici ]n do-bitocul c[p[\inos, ce ]n capul pedepsit =i cu multe nevoi, domiritcrierii cei mul\i s[la=luiesc), ]n care chip =i t`mp[ mintea s[rac[i

1 Cantemir este frecvent preocupat de modelul ]n\eleptului.2 Principiu socratic: „cunoa=te-te pe tine ]nsu\i!“3 }n batjocur[, reprezentantul gloatelor propune ca Stru\oc[mila s[ fie

scutit[ de a respecta canoanele metodologiei filozofice a timpului =i s[r[spund[, ca orice prost =i necultivat, doar cum o cheam[. }n realitate,Racovi\[, fost mare dreg[tor, se va dovedi, ca domn, un om inteligent =iechilibrat, preocupat de dreptate, fin diplomat =i bun patriot, de=i, mai ales ]nprima domnie (1703—1705), s-a ar[tat slab ]n fa\a boierilor.

4 Cazul vocativ (la cheie ]nt`lnim explica\ia: c[derea la gramatic[: slovene=tepadej, latine=te casus, (D.C.).


Strutocamilii se ar[t[. De care lucru mai mult a o cerceta =i ]nz[dar cuvintele a-=i lep[da s[ p[r[sir[ =i acmu cu a tuturor t[cereamai mai a Corbului siloghizm =i a Cucunozului senten\ie s[m[rturisiia (c[ci t[cerea mult[ la r[spunderea de treab[ ]n loculm[rturisirii s[ \ine).

}ns[ iar[=i C[prioara de Aravia, apuc`nd voroava, a cl[ti celadev[rat nume ce va s[ dzic[ la ival[ ]i scoas[. Aceasta, dar[,]ntr-acesta chip gr[i: „De ieste toat[ pofta adun[rilor pentru nu-mele jig[niii ace=tiia a s[ ]n=tiin\a, pre c`t ]n proasta mea =tiin\[1

s[ afl[, a spune nu m[ voi lenevi (c[ pre c`t ieste de cu greu =i desc[dere cineva de =tiin\[ s[rac a fi, cu at`ta de ur`cios lucru iestecineva =tiin\a despre cei poftitori a-=i ascunde). Precum am`ndurorcea mai mult[ l[cuire ]n n[sipurile Araviii s[ ne fie2 =i mai de-nainte s-au pomenit. Cu care pricin[ socotesc c[ fietec[rui dobi-toc numele mai chiar =i mai hiri= s[-l =tie l[cuitorii carii sint deacela=i loc cu acel dobitoc. De unde urmadz[ ca limba ar[pasc[mai chiar[ hiri=iia numelui jig[niii ace=tiia s[ fie numit3. }n lim-ba, dar[, ar[pasc[, macar[ c[ numele ei ]n patrudz[ci =i una defeliuri s[ nume=te, ]ns[ cel mai hiri=, =i precum pro=tilor, a=e]nv[\a\ilor mai obiciuit ieste u=tiurmurg, carile sarache-nii ]l t[lm[cescu devecu=i. De la arapi s[ vede c[ elinii cut[lm[cirea s-au ]ndatorit, de unde ]i dzic otron‡oƒ¡mhlrV, adec[Stru\-c[mil[. Iar[ c`nd ar t[lm[ci hiri= numele de pe sunarea lim-bii ar[pe=ti, i-am dzice: c[mil[-pasire.“

Atuncea, hiri=ul nume a prostului dobitoc dac[ ]nv[\ar[, dzi-s[r[: „Pentru numele lui acmu bine foarte ne-am ]n=tiin\at, ]ns[,

1 Dumitra=co Cavagea, de=i =tia desigur carte, nu se putea socoti unreprezentant al culturii ]n acel timp, cum erau Ioan Comnen, Ieremia Cacavela,Constantin Duca etc.

2 Se repet[ afirma\ia c[ Racovi\[ =i Caragea se cuno=teau foarte bine,am`ndoi fiind, de altfel, pe vremuri, dreg[tori =i oameni de ]ncredere aiCantemire=tilor.

3 C[prioara de Aravia orienteaz[ acum discu\iile ]n jurul numelui de Stru-\oc[mil[, Cantemir apel`nd astfel la etimologie, =tiin\[ la mod[ ]n acea vreme.


oare, cine s-ar afla ]n lexicoanele etimologhice=ti1 ca ]nc[ =i maidintr-ad`nc =i mai curat numele ei s[ ne t`lcuiasc[?“

Deci unii dzicea: „Moimi\a Liviii2, c[ci ieste mai uimitoaremin\ii“. Al\ii dzicea: „Co=codanul Tharsisului vechiu3 (carea acmus[ dzice America) c[ci ]n instrumentul muzic[i poate c`ntecealc[tuite a c`nta“. Iar[ al\ii dziser[: „Ba nici ace=tia ceva nu vorispr[vi, c[ macar c[ socoteala oarecum aceasta a ]n\elege le-aragiunge, ]ns[ limba spre ]nchipuirea cuv`ntului nu le agiunge4.De care lucru, socotim c[ o jiganie ce poate ]nv[\a gramatica =iorganele limbii, schimbarea =i sunarea sileavelor a alc[tui pot (c[multe agiunge mintea ascu\it[, carile limba fìcav[ =i slab[ a levorovi nu poate). Ca aceasta dar[ socotim c[ numai Papagaia5

1 Lexicoanele sau dic\ionarele, ]ntocmite dup[ criteriul etimologic, erauun fel de enciclopedii ale vremii.

2 Moim`\a: chipul voroavii muntene=ti (D.C.) — felul de a fi al graiuluimuntean. Livia semnific[ |ara Rom`neasc[, sens ]nt[rit aici de numelemaimu\ei. Evident, explica\ia pe care o d[ scriitorul la numele de maimu\[,jignitoare la adresa muntenilor, nu are nici o semnifica\ie, din moment ceMaimu\a Liviei este un personaj bine conturat.

Renumit c[rturar, ]n ]n\eles de enciclopedist, era atunci un singur om,dup[ stolnic, ]n |ara Rom`neasc[ =i anume mitropolitul Antim Ivireanul;identificarea are, desigur, un grad de probabilitate. Antim n-a participat ]ns[la adunarea de la Arn[ut-chioi, ca =i alte personaje ale romanului.

3 Co=codanul: V[c[rescul aga (D.C.) — marele boier muntean, rud[ de alui Br`ncoveanu, Enache V[c[rescu, bunicul lui En[chi\[ V[c[rescu, dup[c`te se vede, un om ]nv[\at =i ]n acela=i timp un talent muzical. Co=codanuleste o maimu\[ cu coada lung[, iar Tharsis este numele fenician al insuleiCreta; acela=i nume ]l purta =i Spania, tot ]n limba fenician[.

4 Nici maimu\a Liviei =i nici Co=codanul Tharsisului nu erau, a=adar,gramaticieni =i etimologi. De re\inut afirma\ia despre cei doi c[ aveau undefect de vorbire, g`ng[via, dar =i observa\ia just[ c[ ]n asemenea cazexprimarea nu se poate sincroniza cu ritmul ideilor.

5 Papagaia: Papi Comneno (D.C) — Ioan papas (preot, ]n grece=te) Comnen,un mare ]nv[\at al vremii, de origine greceasc[, profesor la AcademiaDomneasc[ din Bucure=ti, medic, autor =i editor de c[r\i ]n limba greac[. El


ieste, carea mai chiar cuvintele dobitocului s[m[luitoriu a urmapoate.“

Hulpea macar[ c[ ceva la gloate a gr[i ca o ]n\eleapt[ tarepostiia =i ]n ceva ]mpuns[ a fi s[ nu s[ arete, v`rtos s[ feriia (c[ atoat[ mul\imea, veri de cinste, veri proast[ ar fi, voroavele,]n\eleptul a le asculta, de nu folos, dar[ nici pagub[ va avea; iar[cuv`ntul a gr[i, macar[ c[tr[ cel prea ispitit, f[r[ primejdiiapl[cerii sau nepl[cerii, de abiia ieste de nedejduit), ]ns[ atun-cea pre to\i a=e=i de tot de la hotarul =tiin\ii dep[rta\i v[dzindu-i,nici frùl gurii a-l mai sprijeni, nici l[cata t[cerii nedescuiat[ aferi putu:

„+i a=e, vede-s[, o, priietinilor, dzis[, cu dep[rtarea locurilor=i lipsa lucrurilor carile ]ntr-acel loc, macar c[ multe, iar[ aiureaprea pu\ine, afl`ndu-s[, =i audzirea lor minunat[ =i vederea ciu-dat[ li se pare. De care lucru, Papagaia, c[ci vine de la locuri de-parte1, to\i a o audzi =i a o privi poftesc. }ns[ la vredniciia ei, denu ]ntrece Co\ofana de Evropa2, iar[ precum agiunge, nime nuva putea t[g[dui, ce c[ci precum papagaiele acolo prin izbeli=te,a=e acestea aicea prin t`rveli=te multe s[ afl[3. Pentru-aceiaCo\ofana aicea at`ta cinste =i laud[ nu i s[ face (c[ s[turareaochilor ieste ca =i grea\a stomahului, c[ precum stomahul destul

]ndepline=te condi\ia de gramatician =i etimolog. Papagaia este un numeinventat de Cantemir prin asocierea cuv`ntului papas (preot) =i gaie, o speciede uliu, scriitorul f[c`nd astfel din personaj o fiin\[ dubl[, a=adar un preotgrec, cu o natur[ hr[p[rea\[, pus ]n serviciul muntenilor.

1 Aluzie la originea greceasc[ a lui Ioan Comnen.2 Trebuie s[ fie un gr[m[tic, adic[ un secretar al lui Br`ncoveanu de origine

apusean[, pe care nu-l putem identifica, domnul |[rii Rom`ne=ti folosind lacurtea sa mai mul\i secretari pentru problemele Europei apusene. Afl[m dintext numai am[nuntul c[ acest secretar era tot at`t de cultivat ca =i IoanComnen.

3 Scriitorul, printr-un joc de cuvinte jignitoare, ironizeaz[ pe oamenii decultur[ (papagaiele) =i corpul de secretari (co\ofenele autohtone =i apusene)de la curtea lui Br`ncoveanu.


]nc[rcat, bucatele macar fie =i cu aromate, nu cu mirosul acel fru-mos poft[, ce grea\[ ]i aduce, a=e =i ochiul de prival[ s[turat al-bul vede negru =i frumosul grozav). Iar[ mi s[ pare c[ la Liviiamai ]n mare cinste s[ afl[ co\ofanele dec`t ]n Evropa papagaiele1

=i mai scump[ poate fi o m`\[ v`n[toare dec`t o moim`\[ giuc[-toare (c[ pofta ]n lume cu lucrurile ]mpreun[ =i inimile st[p`nind,cestuia, ieftin, iar[ celuia scump nume au pus) (c[ a=e ieste dinfire tocmit, un lucru cu c`t mai de la mul\i s[ pofte=te, cu at`tamai de la mul\i lipse=te). }ns[ c`t spre trebuin\a a ace=tii adeve-rin\[, precum mi s[ pare, nu pasi[si]re gramatic[, ce jiganie filo-soaf[2 trebuie, c[ nu etimologhiia numelui, ce fiin\a lucrului tre-buie t`lcuit[ c`nd cineva de acel lucru a s[ ]n=tiin\a pofte=te. C[]n numele acesta doar[ de ieste vreo ascuns[ ieroglifie (precumla eghip\iieni numele filului ]ns[mneadz[ chipul ]mp[ratului), iar[c`t ieste despre etimologhie, fietecine o poate pricepe, c[ din stru\,pasire, =i din c[mil[, dobitoc ieste alc[tuit.“3

Aceasta de la Hulpe cu to\ii audzind =i precum adev[rul a=eieste ]n\eleg`nd (c[ la mintea spre ]n\elegere g[tat[ mai tarep[trunde cuv`ntul adev[rului dec`t prin moale grosimea trupu-lui ascu\it[ simceaoa fierului dzis[r[: „Dar[ cine ]ntre noi poate

1 Este aici o confirmare a ipotezei c[ Livia este |ara Rom`neasc[, ]n timpce Evropa continu[ s[ semnifice Apusul.

2 Interven\ia prompt[ a lui Ilie |ifescu are scopul de a complic[ lucrurile=i a reactiva =i mai mult discu\iile, deoarece el recomand[ s[ fie abandonat[ideea de a recurge la etimologie ]n favoarea unei rezolv[ri filozofice aproblemei numelui Stru\oc[milei. El cere astfel pentru aceasta nu un munteanetimologist (pasire gramatic[), ci un moldovean filozof (jiganie filosoaf[),viz`nd pe Lupu Bogdan hatmanul.

3 Motivarea de principiu a propunerii Vulpii are un ]n\eles ad`nc ]n ceeace prive=te adev[rul posibil pentru cele dou[ =tiin\e: ]n timp ce etimologiaofer[ o cunoa=tere simpl[, de suprafa\[ a lucrurilor („etimologhiia numelui“),filozofia d[ posibilitatea de a merge la esen\e („fiin\a lucrului“: esen\afenomenului). De aici inferioritatea etimologiei fa\[ de filozofie ]n promovareacunoa=terii.


fi acela carile mai mult sufletul ]n filosofie s[-=i fie crescut =i dup[pravile el trupul s[-=i fie sc[dzut?1 (C[ cu anevoie ieste cinevatrupul ]n toate pre larg =i de sa\iu s[-=i hr[neasc[ =i sufletul depoftele trupe=ti nebetejit s[-=i p[zasc[), (c[ precum ]n hrana slo-bod[ trupul s[ ]ngroa=[ =i s[ ]ngra=[, a=e de post trupul vitionin-du-s[, sufletul s[ sup\ie =i s[ ]nv`rtoa=[) (c[ci foamea la trupmoarte fireasc[, iar[ la suflet via\[ cereasc[ aduce)2. +i cine iesteacela carile mai ]ntr-ad`nc lucrurile fire=ti =i fiin\ele trupe=ti s[fie p[truns?“3

La carea unii dzicea c[ Moim`\a aceasta va putea ispr[vi. Ca-rea r[spuns[ precum mai mult ]n filosofiia obiceinic[ dec`t ]n ceafizic[ s-au z[b[vit =i mai mult de pravilele obiceilor dec`t de fiin\alucrurilor poate giudeca4. Al\ii dzicea c[ poate Privighitoarea5

1 Avem aici modelul cantemirean al filozofului, un model stoic ]mbinat cucel al anahoretului cre=tin.

2 Un element de factur[ cre=tin[ ]n definirea modelului filozofului.3 O defini\ie a filozofiei naturii, al c[rei obiect este cunoa=terea fenomenelor

naturale („lucrurile fire=ti“) =i a esen\elor, a fiin\elor corporale, adic[ materiale(]n opozi\ie cu esen\ele sau fiin\ele spirituale, divine, de tip platonic =i cre=tin),pe care foarte bine le nume=te Cantemir „fiin\ele trupe=ti“. Cei doi termeni:„lucrurile fire=ti“ =i „fiin\ele trupe=ti“ sunt, de fapt, sinonime: fenomenelenaturale, corporale =i nu de factur[ spiritual[. Cu aceasta ne afl[m, indirect,]n fa\a unui concept nou, acela de „filosof fizic“, cum se va exprima Cantemirmai departe, ceea ce ]nseamn[ filozof al naturii, ]n ]n\eles de g`nditorul careopereaz[ numai cu explica\ii corespunz[toare pentru fenomenele naturale.

4 Un element ]n favoarea identific[rii Maimu\ei libiene cu Antim Ivireanul=i anume c[ acesta era cunosc[tor nu ]n „filosofiia fizic[“, deci nu ]n filozofianaturii, ci ]n „filosofiia obiceinic[“, adic[ ]n domeniul moralei. De re\inut =ipreciz[rile obiectului fiec[reia dintre cele dou[ domenii at`t de deosebite:„pravilele obiceielor“ — regulile de conduit[, pentru moral[, =i „fiin\alucrurilor“ — esen\a fenomenelor, pentru filozofia naturii.

5 Privighetoarea: Cacavela (D.C.) — este vorba de Ieremia Cacavela, grecde origine, „iatrofilosof“, adic[ filozof =i medic, cu studii ]n Germania, la Frank-furt, fost profesor al lui Dimitrie Cantemir, ]n acel timp aflat ]ns[ ]n slujba luiBr`ncoveanu.


aceasta s[v`r=i, c[ci ]n cuv`nt vreodat[ a s[ osteni nu =tie. Cemai cu de-adins lucrul cerc`nd, o aflar[ c[ macar[ c[ ]n limb[lat[ =i la voroav[ ne]ncetat[ ieste, ]ns[ ce =i pentru ce, a=e multritorese=te, nici ea nu poate =tie (ca voroava lung[ =i tot aceia, demulte ori poftorit[, de ar fi c`t de dulce =i de frumoas[, p`n[ maipre urm[ s[ arat[ gre\oas[ =i s[\ioas[)1.

Iar[ mai pre urm[ cu to\ii dzis[r[ c[ precum Vulpea au fostafl[toarea sfatului, a=e iar[=i ea va fi s[v`r=itoarea faptului. Lacarea Vulpea r[spuns[:2 „Firea a=e de ]n\elep\e=te pre la to\i daru-rile sale =-au ]nd[m`nat, c`t pre unii ]n cuv`nt, iar[ pre al\ii ]nlucru, pre unii ]n porunc[, iar[ pre al\ii ]n ascultare, pre unii ]nst[p`nire, iar[ pre al\ii ]n supunere vrednici, putincio=i =i suferi-tori i-au ar[tat. A=ijderea, unii ]n gramatic[, iar[ al\ii ]n poetic[,unii ]n loghic[, iar[ al\ii ]n ritoric[, unii ]n cea ithic[, iar[ al\ii ]ncea fizic[ filosofie mai iste\i, =i unii ]ntr-un[, iar[ al\ii ]ntr-alt[]nv[\[tur[ =i me=ter=ug mai vesti\i =i mai ferici\i, dup[ a firiior`nduial[ au ie=it (c[ ce unul Dumnedz[u d[ruie=te, =i or`nduie=te.toata lumea nici a lua, nici a cl[ti poate)3. De care lucru umilitamea prostime (poate fi din n[stavul firii spre aceasta or`nduit[)

1 Expresiile oarecum injurioase la adresa fostului s[u profesor dovedescc[ se produsese, ]ntre timp, o r[ceal[ ]n rela\iile dintre ei. De remarcat ideeac[ g`ndirea de forma\ie retoric[ — =i ca atare retorica ]ns[=i ca =tiin\[ — esteincapabil[ s[ p[trund[ ]n esen\a lucrurilor, nefiind ]n stare s[ ofere o cunoa=tereaprofundat[ =i clar[.

2 Partea ]ntìa a cuv`nt[rii Vulpii este o pledoarie pentru ideea unui de-terminism natural al ]nclina\iilor, preocup[rilor =i profesiilor omene=ti.Prezen\a factorului natural ]n conceperea acestui determinism constituie onot[ pozitiv[ fa\[ de teza biblic[ a predestina\iei divine. De remarcat expresiica „firea“ care ]nzestreaz[ („]nd[m`neaz[“) „]n\elep\e=te“ (adic[ dup[ oanumit[ regul[, or`nduial[) pe oameni cu „darurile“ (]nclina\iile, talentele)sale, „a firii or`nduial[“ (ordinea naturii), formul[ri ce anticipeaz[ ra\iuneanatural[ a ilumini=tilor de mai t`rziu.

3 Se observ[ c[ aceast[ „or`nduial[ a firii“ este de fapt ordinea divin[,Cantemir men\in`ndu-se astfel ]n ontologia sa ]n cadrul concep\iei deiste.


mai mult ]n cele cinci glasuri a lui Porfirie1 =i dzece categorii a luiAristotel2 z[b[vindu-s[, cu cheia me=ter=ugului me=ter=ugurilor(c[ci loghic[i acest titlu a-i da m-am obiciuit)3 u=ile a de=chide =il[c[\ile a descuia pociu; iar mai ]nluntrurile c[m[rilor firii nici a]ntra =i mai nici a c[uta pociu4 (c[ ]mp[r[\iia firii, precum aredomni, senatori, dereg[tori =i or`nduitori, a=e are =i plugari, =imorari, =i portari, =i chelari). De care lucru socotesc, precum am=i mai dzis, c[ nu dialectic, ce filosof la aceasta slujb[ trebuie=te,c[ a dialectecului socoteal[ ieste numai forma siloghizmului s[fie, dup[ canoanele loghic[i, fie-i macar[ materiia pentru careasiloghizmul face =i necunoscut[5. De care lucru =i eu mai multfiin\a socotelii sau a chitelii dec`t a lucrului pociu cunoa=te.“6

1 Cinci glasuri a lui Porfirie: temeiul loghic[i, neamul, chipul, hiri= t`m-plarea (D.C.).

2 Cele zece categorii aristotelice: substan\a, cantitatea, calitatea, rela\ia,spa\iul (locul ]n spa\iu), timpul, pozi\ia, posesia, ac\iunea, pasiunea (suferirea).

3 Expresia „me=ter=ugul me=ter=ugurilor“ acordat[ logicii se refer[ at`t lafaptul c[ aceasta era v[zut[ de scriitor numai ca o tehnic[, deci un ansamblude reguli, c`t =i la locul de frunte ocupat de aceast[ =tiin\[ fa\[ de corespon-dentele sale din vremea lui Cantemir.

4 O afirma\ie expres[ a lui Cantemir despre limitele logicii ]n promovareaadev[rului: ca =tiin\[ formal[ (care permite deci numai pa=ii metodologiei ]ncunoa=tere), logica nu ofer[ o cunoa=tere profund[, ]ntruc`t nu poate mergep`n[ la esen\a lucrurilor („]nluntrul c[m[rilor firii“).

5 O precizare foarte ]ntemeiat[ a lui Cantemir: logica nu ofer[ dec`t condi\iaformal[ a cunoa=terii nu cunoa=terea ]ns[=i, aceasta fiind obiectul filozofiei.Plec`nd de la Aristotel, care numea dialectic[ o anumit[ parte a logicii,Cantemir comite o exagerare voit[ c`nd limiteaz[ ]ntreaga logic[ la dialec-tic[, adic[ la arta de a ]ntreba =i a r[spunde dup[ anumite reguli; ]n felulacesta, scriitorul apropie logica mai mult de retoric[ (=i retorica era o compo-nent[ a logicii la Aristotel, legat[ de politic[) dec`t de filozofie. Aceast[exagerare va u=ura scriitorului manevrarea =tiin\ei respective ]n sensul devieriiei ]n retoric[ =i poetic[.

6 }nc[ o precizare despre limitele =i specificul logicii fa\[ de filozofie: prinlogic[ nu ajungi s[ cuno=ti esen\a fenomenelor, ci doar esen\a g`ndiriiopera\ionale („fiin\a socotelii“), limitat[ atunci la regulile ra\ionamentului =iale demonstra\iei deductive.


+i a=e =i Vulpea, dialectic[1, iar[ nu filosoaf[ s[ afl[. Vulpea,macar[ c[ de ar fi ]ndr[znit, lucrul acesta singur[ la cap a-l scoatear fi putut (]ns[ precum adese a face dialecticii s-au obiciuit, adec[la vreme de str`mtoare cu strofe2 =i cu sofismate, precum =i o=tenii,c`nd cu m`na =i cu sabiia a birui nu pot, cu mihanii =i strataghe-mate s[ sluj[sc). }ns[ cu cle=tele c[rbunele din cuptoriu =i cu m`naaltuia =erpele din bort[ g`ndi s[ scoat[ (precum =i mai denainteprin limba =i gura Ciacalului cuvintele ]=i tunase =i duhurile ]=ifulgeras[). Vulpea, dar[, ]ntr-acesta chip =i socoteala ]=i or`ndui,=i cuvintele ]=i informui3:

„Inima mea, o, priietinilor, spre cea c`t de grea porunc[ =i aspr[slujb[ a monarhiilor noastre pururea gata =i bucuroas[ au fost =iieste, =i ]nc[ p`n[ la cel mai de pre urm[ abur a fi =i silesc, =inedejduiesc (c[ cine n-au ]nv[\at nevoia a trage pentru to\i, ace-la nici fericirea va suferi ]mpreun[ cu to\i). }ns[ cine ce are =i c`tare, at`ta poate da =i ar[ta. Eu, dar[, de s[v`r=irea lucrului aces-tuia precum vrednic[ nu sint =i m[ cunosc, =i m[ m[rturisesc. Iar[precum pre cel vrednic s[ v[ ar[t, ]nc[ nu m[ t[g[duiesc, precarile, de s[ va t[g[dui (c[ci obiciui\i sint cei adev[ra\i vrednicivredniciile sale de privala ochilor =i lauda gurilor a-=i ascunde)(ce precum focul ]n piatra mai v`rtoas[ =i ]n fierul mai ]ndesatascuns fiind, dintr-acelea=i =i mai tare lovindu-s[, sc`nteiadz[, ase

1 Dialectic: cela ce =tie a s[ ]ntreba dup[ canoanele loghic[i (D. C. ) —termenul desemneaz[ pe logicianul limitat la st[p`nirea artei de a discuta(logica put`nd ]n acest caz u=or devia ]n sofistic[ =i retoric[).

2 Strofa este repeti\ia ]n silogistica retoric[, ]n logic[ ]nsemn`nd ra\io-nament ]n=el[tor, sofism. Iat[, a=adar, ce ]n\elege ]n mod practic Cantemirprin dialectic[: o logic[ a sofistic[rii adev[rului. Am amintit c[ retorica este oparte a logicii aristotelice. Cu timpul retorica degenereaz[, ca suport teoretical oratoriei, ]ntr-un gen literar, de fapt ]ntr-o art[ a sofistic[rii adev[rului, pebaza unei silogistici proprii, apropiat[ de sofistic[.

3 }n a doua parte a cuv`nt[rii, Vulpea, cu o deosebit[ =iretenie ]l recomandaca filozof pe Lup, foarte prudentul Lupu Bogdan, pentru a-l sili s[ se descopere,s[-=i tr[deze adev[ratele sentimente =i convingeri.


=i sufletul plin de vrednicie, pre c`t mai mult s[ acopere, pre at`tamai tare s[ descopere) de vrednic a-l dovedi, vrednic[ sint, precarile rug`ndu-l (c[ci sufletul filosof asupreal[ nu are, de vremece toat[ asupreala suferind, precum s[ i s[ fac[ asupreal[ nu simte)1

=i ]ntreb`ndu-l dup[ a sa filosofie, ce va fi adev[rul va gr[i.“„Dar[ cine ieste acela de carile dzici?“ ]ntreb`nd-o, ea r[spuns[:

„Adev[rat, ]ntre toate jiganiile nu numai bun =i adev[rat filosof,ce ]nc[ =i ispitit, iscusit anatomic Lupul ieste. C[ci =i ]n mari, =i ]nmici, =i bolnave, =i s[n[toase jig[nii, adese me=ter=ugul =-au ispitit,at`ta c`t ]n toat[ lumea macar un dobitoc, pociu dzice, c[ nu s[va afla, al c[ruia m[nunt[i vreodat[ de [de] iu\i =i ascu\ite bri-cile lui s[ nu fie fost despicate.“2

A=edar[, dup[ ]nv[\[tura Vulpii, pre Lup de fa\[ chemar[ =ide ieste filosof ]l ]ntrebar[. Iar[ Lupul r[spuns[: „Eu de la cinevafilosofiia n-am ]nv[\at; =i ce poate fi ]ntrebarea aceasta?“ Eidzis[r[: „Vulpea ne spuse precum ]n tine filosof[sc suflet =i vred-nice duhuri s[ afl[. De care lucru, socotim c[ toat[ hiri=iia Stru-tocamilei a ne ar[ta =i tot adev[rul a ne ]nv[\a, de vii vrea, viiputea“. Iar[ Lupul r[spuns[: „Vulpea macar c[ acmu, sau de sulazavistiii ]mpuns[, sau de vicle=ugul =i r[utatea firii sale ]mpins[,=i preste sim\irea ei adev[rul atinge (c[ zavistnicul =i vicleanulnumai atuncea gr[ie=te adev[rul, c`nd sau zavistiia descoperin-du-i-s[, spre r[u nu spore=te, sau vicle=ugul cu un cuv`nt aladev[rului acoperind, spre mai mare r[u pre alt[ dat[ ]l opre=te).Iar[ adev[rul ieste acesta (c[ nici l`ng[ cuibul =oimului porum-bul puii s[-=i scoa\[, nici orbul celui cu ochi s[ s[ fac[ pova\[,c[ nici porumbul ]i va videa vreodat[ zbur[tori, nici cel cu ochi]=i va videa pa=ii drept ]mbl[tori). C[ ]ntr-aceast[ dat[ ]n lumeundeva, ceva sau la cineva adeverin\[ =i adev[r nici v[dz, nici a-lvidea =i a-l m[rturisi, f[r[ primejdie a fi, poate (c[ unde r[cne=te

1 De remarcat tr[s[turile modelului filozofului stoic.2 Vulpea face un portret moral Lupului, din care reiese c[ ruda Can-

temire=tilor era un boier hr[p[re\, am[nunt ce concord[ cu adev[rul istoric.


Leul, nu mai urle Lupul =i unde piuie=te Vulturul, nu mai geam[hulubul. C[ nici glasul celuia s[ aude, nici gemutul cestuia, p`n[mai pre urm[ f[r[ lacr[mi de singe va putea fi). +i cu at`ta voroa-va ]ncheindu-mi, pentru aceast[ ]ntrebare, voi asculta =i alt[ dat[.“1

Cu acestea Lupul t[c`nd, Vulpea, macar c[ nu ]n pu\in fricaLupului avea, ]ns[ zavistiia veche2 spre r[ut[\i noa[ nep[r[sit o]mpingea. De care lucru cu ]n\eleapta-=i zavistie socotiia c[ cucasa ei ]mpreun[ =i coliba vecinului s[ s[ aprindz[ multu-=ifolose=te. +i nu doar[ c[ socoteala spre lauda Lupului ]i era, cenumai doar[ c[ mult ]ntr-]nsul vrednicii descoperind, despre ceigoli de d`nsele, p`n[ ]n cea de apoi vreo ur[ asupr[ i-ar aduce(c[ n[rocul a=e vrednicilor pizmuind s[ vede, c[ cu c`t sint maisuferitori furtunelor, cu at`ta mult valurile s[ le ]ndesasc[, =i prec`t lucruri vrednice de laud[ ar face =i ar ar[ta, pre at`ta ]n ura=i urgiia nevrednicilor s[ cad[. Care lucru fortuna spre mai mareru=inarea celor nevrednici, precum ]l face socotesc, de vreme ceei pre c`t mai mult ]i ur[sc, pre at`ta pre sine s[ hulesc. +i vred-nicii pre c`t mai mult s[ ]n[du=esc, pre at`ta ]n bun[t[\i s[ mai]nt[resc, nu ]ntr-alt chip, ce ca cum cu c`t mai tare cremenea cuo\[lul a-i lovi, cu at`ta mai iu\i =i mai luminoas[ sc`ntei sloboade).}ntr-acesta chip, dar[, Vulpea spre ]nalgiosul Lupului cu toat[ osir-diia nevoindu-s[ (c[ci firea ei binele cuiva a nu pofti obiciuit[ieste), ]nc[ mai aievea =i mai cu obraznic[ ]ndr[zneal[, tare, strig[]n gura mare: „Eu, o, priietinilor, celea ce spre vredniciia Lupuluivoiu s[ gr[iesc, nici pizma m[ ]mpinge (carea ]n inima mea nunumai c[ci vreodat[ nu s-au s[l[=luit, ce a=e=i nici un ceas n-au

1 Lupu Bogdan ]=i d[ seama de inten\ia viclean[ a lui Ilie |ifescu =i caatare se eschiveaz[ de la un r[spuns clar, motiv`nd c[ unde rage leul nu maieste loc pentru urletul lupului, mai ales c[ ]n asemenea condi\ii a spuneadev[rul nu este „f[r[ primejdie“.

2 Exista deci o „zavistie veche“, adic[ o ur[ mai demult ]ntre Lupu Bogdan=i Ilie |ifescu, cel de al doilea purt`ndu-i primului ur[ pentru c[, dup[ cumafirm[ izvoarele vremii, ]l jefuise pe |ifescu de o mo=ie.


g[zd[luit), nici vicle=ugul sau nevoia m[ ]ncinge, ce pentru totfolosul cel de ob=te silind, dzis-am =i dzic =i nep[r[sit voiu dzicec[ Lupul precum ieste adev[rat filosof, a=e =i spre ispr[virea tre-bii ace=tiia harnic ieste, precum dovedele =i argumenturile, precarile acmu=i-acmu=i ]naintea tuturor puindu-le, tot adev[rul lu-crului vor m[rturisi. Ce ]ntìa=i dat[ aceasta a =ti vi s[ cade: c[eu, tic[loasa, priin\a =i agiutorin\a Corbului, pentru mari =i multedarurile Vulturului, voiu =i poftesc, c[ de multe ori r[m[=i\a f[r[-mu=elor mesii Vulturului copiii din f[lcile foamei =i ¡ƒolÍ‡wV amor\ii ne-au m`ntuit1. Iar[ Lupul, pentru c[ci pre sine singur a s[chivernisi =i via\a din primejdiia foamei a-=i sprijeni =tiind, cu binelealtora nici cearc[, nici pofte=te s[ s[ ]ndem`nedze. C[ci ]n =coalalui Dioghenis =i ]n filosofiia ce-i dzic c`neasc[2 s-au ]nv[\at, a c[rorasenten\ie ieste acela lucru de la cineva s[ cear[ pre carile altul nici]l poate da, nici de la sine ]l poate lua. C[ci od`n[oar[ un ]mp[ratmare3 ]ntreb`nd pre Dioghenis ce pofte=te s[-i d[ruiasc[, i-aur[spuns s[-i dea ce nu-i poate lua, adec[ s[ s[ dea ]ntr-o parte dinlumina soarelui =i s[ nu-i fac[ umbr[, oprind radzele deasupra ur-ciorului ]n carile =edea. Ce pentru obiceile filosofilor acestora =i pen-tru pravilele filosofiii lor, mai mult a dzice p[r[sindu-ne, la cuv`ntulnostru s[ ne ]ntoarcem. Argumenturile, dar[, =i dovedele spre aLupului de ]n\elept =i de filosof ]ncredin\are ]mi sint acestea:

1 Aluzie la pribegia lui Ilie |ifescu ]n |ara Rom`neasc[ de frica luiConstantin Duca, ]n cea de a doua domnie (1700—1703).

2 „ Filosofiia c`neasc[“, adic[ cinic[, numit[ =i „=coala lui Dioghenis“, aparela cheie descifrat[ prin expresia: s[ chema filosofia c`neasc[, carii toate lucrurilefire=ti dzicea c[ n-au rusine (D.C.).

Din cinism s-a dezvoltat stoicismul, ceea ce s-ar potrivi cu tr[s[turilefilozofului stoic puse pe seama „filosofului“ lupesc, dar aici =coala cinic[ are]n\elesul c[ Lupu Bogdan se conducea dup[ principiul conform c[ruia totul\i-e permis dac[ rezolvi o nevoie natural[.

3 Este vorba de Alexandru cel Mare ]n cunoscuta anecdot[ despre ]nt`lnireasa cu Diogene cinicul la Corint.


PARTEA A DOA

„}ntìa=i dat[, socoti\i, o, fra\ilor, =i aminte lua\i cuvintele ca-rile mai denainte ]naintea tuturor gloatelor au f[cut.1 C[ au nu el]n proimiul voroavii sale dzicea, precum inima ]mp[ra\ilor dinmul\imea lucrurilor =i a =tiin\elor, carile ]n public[-li =i ]n curte-lis[ t`mpl[, mai ades dec`t alaltora c`todat[ prosgnostice fac? =icum din putregiunea pe=telui ]n ma\ele B`tlanului viermii s[ nasc?+i Brebul, p[r\ile b[rb[te=ti pierdzindu-=i, ]n zavistie cade =i pizm[vecinic[ nu numai asupra b[rba\ilor, ce =i a muierilor \ine. Asu-pra muierilor, c[ci el cu d`nsa pofta =i tragerea firii a-=i ]mpreu-na nu poate, iar[ asupra b[rbatului, c[ci acesta a face din plinea-la firii poate (c[ totdeauna orbul asupra ochilor, =i =chiopul asu-pra picioarelor, =i surdul asupra audzului, =i had`mbul asupra ]nt-regului obid[ are). A=ijdirea, precum nu numai spicul p[rului =ias[m[narea v[pselii pre Vidr[ vreodat[ Breb s[ fie fost o dove-de=te? (C[ci t`mplarea vine =i s[ duce f[r[ stricarea supusului2?)=i alalte ale lui cuvinte toate, de vi\i sta pre am[nuntul =i cum s[cade s[ le socoti\i, au nu toate hiri=e de adev[rat fizic filosof ]larat[? (C[ci toat[ filosofiia fiziceasc[ asupra trupului firesc =i ]n=tiin\a lucrurilor fiin\[=ti s[ sprijine=te).3 Apoi acmu, c`nd ]l

1 Amintind pe scurt cele spuse de Lupu Bogdan ]n cuv`ntarea sa, Ilie |ifescu]=i continu[ discursul, pentru a dovedi c[ Lupul, datorit[ g`ndirii sale profunde,trebuie socotit un adev[rat filozof.

2 Se repet[ principiul de logic[ aristotelic[, dup[ care ]nt`mplarea nuafecteaz[ substan\a, substratul lucrurilor („supusul“).

3 Din nou se define=te obiectul filozofiei naturii, afirm`ndu-se c[ ea se]ntemeiaz[ pe corpurile naturale („trupul firesc“), adic[ pe substan\ele

CUPRINS


]ntreba\i de ieste filosof, nici voa[ v-au <dat> dup[ poft[ r[spuns,dar nici pre sine despre aceasta de tot s-au ascuns, ce cu un fru-mos =i iscusit chip nici lauda asupr[ =-au priimit (c[ cel ce cu totsufletul aievea ]n fa\[ ]=i lauda pofte=te nici o deos[bire nu arede la cela carile prin gurile tuturor pre drept s[ hule=te), nici pre-cum eu adev[rul =i ce ieste am gr[it au t[gaduit.1 Acestea, dar[,Lupul ]n fa\[ =i de cur`nd v-au gr[it.2 Dar[ s[ v[ aduc o istorie alui, carea mai demult au f[cut, carea pre c`t ieste de adev[rat[,pre at`ta ieste =i de minunat[. +i precum vrednic[ ieste a s[ as-culta, mi s[ pare c[ cu to\ii o vi\i l[uda (c[ci istoricul adev[rat —adec[ carile istoriia adev[rat precum s-au avut istorise=te — lau-da ]mpreun[ cu f[c[toriul ]mpar\e=te, c[ci cela au ostenit lucrula s[v`r=i, iar[ cesta au nevoit ]n veci a s[ pomeni. +i ]nc[ maimult pre scriitorii dec`t pre f[c[torii minunelor ferici\i =i l[uda\ia numi voiu ]ndr[zni. C[ci dup[ armele =i faptele iroilor, condeieleistoricilor, de nu s-ar fi pre alb cl[tit, ]nc[ de demult =i lauda nu-melui lor deodat[ cu oasele \[rna o ar fi acoperit. +i a=e, aceia au

materiale, =i pe cunoa=terea („=tiin\a“) fenomenelor reale, („lucrurile fiin\[=ti“),adic[ pe tot ce este natural, material. Defini\ia este aceea a unei orient[ri sauramuri materialiste ]n filozofie.

1 Aici sunt tr[s[turile modelului de conduit[ pentru un filozof stoic.Scriitorul ]mbin[ ]n acela=i prototip pe filozoful fizic, reprezent`nd concep\iamaterialist[ despre lume, =i pe cel stoic, adic[ pe ]n\elept, exprim`nd conduita.

2 Personajele potrivnice candidaturii Stru\oc[milei erau adeptele unormetode logice avansate ]n promovarea adev[rului, pe c`nd cele care sus\ineauacest personaj la domnie erau legate de procedee tradi\ionale =i de metodecare sofisticau adev[rul. }n cadrul modelului de filozof, sub raportul conduitei=i al concep\iei despre lume, filozoful fizic =i ]n\eleptul sunt ]ntruchipa\i deLup, adic[ de un adept al pozi\iei cantemirene, prin urmare, de un potrivnical candidaturii Stru\oc[milei. A=adar, =i ]n aceast[ privin\[ opereaz[ criteriulapartenen\ei la o tab[r[ sau alta. Lupul reprezint[ pe filozoful fizic, fiind un„iscusit anatomic“, adic[ expert ]n cunoa=terea anatomiei victimelor sale,s[lb[ticiunea aceasta hr[nindu-se nu cu idei =i fiin\e spirituale, ci cu corpurimateriale, fizice.


fost a lucrurilor f[c[tori, ]mpreun[ =i muritori, iar[ ce=tea nume-lui au fost ]noitori =i ]n veci st[ruitori).1

Povestea dar[ ]ntr-acesta chip s[ are:2 Od`n[oar[ era un oms[rac, carile ]ntr-o p[duri\[, supt o colibi\[ era l[cuitoriu. Acesta,mai mult de dzece g[ini, 2 cuco=i, doi miei =i un dul[u, alt[cevadup[ sufletul s[u nu avea. Deci dul[ul at`ta era de bun p[zitoriu=i at`ta de tare ]n giur ]mpregiurul casii str[juitoriu, c`t nicifrundz[ de v`nt s[ s[ cl[teasc[ =i el asupra sunetului s[ nun[vr[pasc[ cu putin\[ nu era (c[ mai bunu-i =i mai de nedejdeieste dul[ul de=teptat dec`t str[jeriul ]nsomnorat sau cu vinul]ngropat). Dul[ul a=e pre dinaintea casii pururea s[ afla, iar[g[inele ]n podul colibii s[ culca, mieii noaptea dinaintea u=ii ]ntindi\[, iar[ omul ostenit =i obosit, dac[ viniia de la lucru, ]n coli-bi\[ spre odihn[ s[ a=edza. Ce c`t au fost despre partea mea, ma-car c[, precum s[ dzice dzic[toarea, nici o piatr[ necl[tit[ n-aml[sat. }ns[ nu numai de vr[jm[=iia dul[ului, c`t de gardul dena-far[ nu m-am putut lipi, nu numai c`t la g[ini ]n pod nu m-amputut sui, ce a=e=i nici pre acolea pre aproape de fricos glasul luinici a m[ opri, nici a m[ odihni am putut. +i a=e, ori cu c`teme=ter=uguri am ispitit =i cu c`t mai cu dor dulce carnea g[inu=iloram poftit, nicicum poftii =i izb`ndii inimii nu m-am ]nvrednicit(c[ci norocul a=e de aspru cu muritorii =uguie=te, c`t, de multeori, celea ce =i cu ochii le-ar ]nghi\i, nici cu nasul nu-i las[ a lemirosi). Iar o dat[ mi s[ t`mpl[ cu Lupul a m[ ]mpreuna, c[ruiatraiul omului =i vr[jm[=iia dul[ului a-i povesti m[ luaiu =i pre-cum ]n multe nop\i f[r[ somn =i cu stomahul de=ert ]mpreun[ =icu mare groaz[ a primejdiii vie\ii pregiur colibi\a s[racului ]nde=ert ]n preajma g[inu=ilor am cutreierat. C[tr[ acestea, precum=i doi miei are, ]i pomeniiu. De carea el audzind, ]ndat[ scul`n-

1 Este expus[ concep\ia lui Cantemir despre istorie =i istoriografie.2 Povestea care urmeaz[ o putem intitula: Lupul =i dul[ul sau prima povestire

a Vulpii despre iscusin\a Lupului.


du-s[, unde ieste coliba cu mieii cum mai cur`nd s[ mergem tarem[ ]ndemna. C[ruia eu ]i r[spun=, c[ ]ntr-acea parte de loc amerge, p`n[ nu va ]ns[ra, de frica dul[ului primejdiia vie\ii ]miprepuiu. Deci trebuie s[ aib[ ]ngaduin\[, ]i dzi=, p`n[ soarele vasc[p[ta, =i atuncea la pomenitul loc ]l voiu duce. Cu mare pieirespre ]ng[duin\[ a-l pleca putuiu, =i ]nc[ =i cetatea m[r[ciunilorl`ng[ mine aveam (c[ci l[comia, de ieste ]n s[turare nes[turat[,cu c`t ]n foame mai nes[\ioasa va fi), de vreme ce bine ]l cuno=-team c[ dulcea\a a fragedii c[rni=oarei mielului ]n fantazie maitare foamea l[comiii =i ]n stomah l[comiia foamei mai v`rtoscl[tindu-i, m[ temeam, perii miei ]n l`n[ s[ nu-i ]ntoarc[ =i car-nea mea ]n oin[ s[ nu o prefac[. (C[ci filosofii obiciui\i sint cusocoteala, aierul ]n ap[ =i apa ]n aier a ]ntoarce, macar[ c[ lucrulsocotelii n-ar r[spunde1). Deci sosind cea mie pentru frica, iar[Lupului pentru foamea mult dorita =i a=teptata sar[, am`ndoi]mpreun[ purceas[m =i, ]n preajma locului apropiindu-ne, de de-parte casa omului cu degetul ]i ar[taiu. Atuncea Lupul, cu chi-puri filosofe=ti =i \[r[monii politice=ti ]nainte-adulm[c`nd, pur-ceas[. Ce dul[ul nici chipurilor cucerite, nici [nici] cuciriturilorlingu=ite s[ uit[, ce ]ndat[ toat[ p[durea de l[tr[turi =i debreh[ituri ]mplu, a=e c`t nu numai codrii s[ r[zsuna, nu numaic`t omul din greu somn s[ scula, ce ]nc[ =i pre mieii ]n scutece]nv[li\i copila=i sp[im`nta =i ]i de=tepta. Deci omul, de pre a=etare l[tr[turile dul[ului precum o jiganie rea la miei s[ fie vinitpricepu. Carile ]n grab[ afar[ ie=ind =i ]nc[ mai tare pre dul[uasmu\ind =i ]mb[rb[t`nd, at`ta c`t c[ut[ Lupului a da dos (c[ demulte ori fuga fortuna biruin\ii, =i biruin\a primejdiia fug[i aduce).

1 O ironie la adresa filozofilor: adesea ace=tia concep lumea potrivit ideilorlor =i nu cum este ea ]n realitate. Ironia ]nseamn[ o luare de pozi\ie ]mpotrivaidealismului (de=i exemplul luat de Cantemir este din g`ndirea primilormateriali=ti greci), o not[ ]n plus pentru felul ]n care scriitorul ]n\elegea filozo-fia fizic[.


Iar dup[ ce cani fugi Lupul, c`t ar fi socotit c[ de supt adulm[careadul[ului a fi ie=it, socoti c[ firea dul[ului de la Lup nici shimatefilosofe=ti, nici cucirituri politice=ti priime=te, =i a=e cu puterea =icu v`rtutea ]nainte a merge =i cu vitejiia lucrul a ispr[vi din inim[aleas[ (c[ de multe ori cei ]mpietro=e\i la socoteal[ cu bl`nde\eamai tare s[ sime\esc. Iar[ apoi v[dzind sila =i nevoia, ca varga dec[ldur[, ]ncotro ]\i ieste voia s[ ]ndoiesc). A=e Lupul, aceast[ so-coteal[ la inim[ puind, iar[=i spre dul[u s[ ]nturn[, ca noroculmonomahiii s[ ispiteasc[. Dul[ul, ]ndat[ ce venirea Lupului sim\i(c[ci grijlivul pururea treaz =i de=teptat ieste), iar[=i cu buciunele,dobele =i tr`mbi\ile cele mai denainte ]nc[ la gardul cel dinafar[]n timpinare ]i ie=i. Spre carile Lupul, viteje=te r[pizindu-s[, elmacar[ cum dos nu dede, ce de r[zboiu viteje=te =i de lupt[b[rb[te=te s[ apuc[. C`t[va vreme norocul biruin\ii ]n cump[na]ndoin\ii sta, p`n[ c`nd Lupul nedejdea ]ndelungat[ a fi sim\i, =ia=e Lupul, de v`rtutea fireasc[ p[r[sindu-s[, la puterea me=ter-=ugeasc[ alerg[ (c[ci de multe ori ce ieste sc[dzut ]n fire, me=-ter=ugul cum s[ cade pline=te), c[ macar c[ nu p`n[ ]ntr-at`taLupul era biruit, ce s[ f[cea c[ a=e=i de tot ieste biruit (c[ adeses-au v[dzut mai cu norocire izb`ndele a vini, c`nd cu supuneri =icu dosiri asupra nepriietinului s[ purcede, dec`t c`nd cu dobe =icu surle alaiurile =icuind, pentru biruin\[ ]n mare num[rul o=tilorsale cineva s[ ]ncrede). Lupul a=e ]ntr-acea dat[, ca cum de totbiruit ar fi fost, tare ]napoi fugiia, =i cu fuga semin\ile me=ter-=ugului s[m[na, carile a doa noapte viptul copt =i deplin le era ada. Lupul a=e cani trist, pentru lipsa putin\ii, iar[ dul[ul de totvesel pentru p[rerea biruin\ii, cine=i la locul s[u s[ ]nturnar[.Iar[ c`nd f[cliia cea de aur ]n sfe=nicul de diiamant =i lumina ceade ob=te ]n casele =i mesele tuturor s[ pune1, Lupul =i alt[ so\ie]=i cerc[ =i pre altul ca sine afl[, c[ruia lucrul =i fapta, carea ]ntr-acea noapte s-au lucrat =i nenorocit norocul ce i s-au t`mplat,

1 O exprimare poetic[ pentru r[s[ritul soarelui =i rev[rsarea zorilor.


pre am[nuntul povesti (c[ci a tot tiranul una =i aceia ieste so-coteala, ca ori cu ce mijloc ar putea streinele ale sale a face =i,c`nd t`mplarea nu r[spunde poftei, celea ce n-au dob`ndit i s[pare c[ cu mare nenorocire de la sine le-au pierdut). A=ijderea,vitejiia dul[ului ad[og`nd, dzicea c[ nu ieste dul[u ca acela ca-rile de la un lup numai s[ s[ biruiasc[, ce doar[ numai de la doiizb`nda asupr[-i s[ s[ nedejduiasc[ (c[ a firii or`nduial[ iestedoi deopotriv[ pre unul deopotriv[ s[ biruiasc[, iar[ me=ter=ugulface ca aceast[ axiom[ de multe ori s[ nu s[ adevereasc[).A=edar[, ei ]nde ei tocmindu-s[ =i ]nso\indu-s[, ]nc[ din b`rlogmielu=eii s[racului om ]mp[r\iia.

Deci, dup[ ce p[rintele planetelor1 =i ochiul lumii radzele suptipoghei ]=i sloboade =i lumina supt p[m`nt ]=i ascunde, c`ndochiul p[zitoriului s[ ]nchide =i a furului ca a =oarecelui s[de=chide (c[ toat[ fapta grozav[ =i oc[r`t[ precum cu ]ntunere-cul s[ acopere =i s[ ascunde socote=te, macar c[ =i noapte <a>are lumina sa, precum =i p[durile urechi =i hudi\o=i p[re\ii depiatr[ =i ad`nc[ pe=terea de v`rtoap[ la videre ascu\i\i ochi au),lupii ]mpreun[ spre locul =tiut s[ cobor`r[. Deci unul cu ]nceat[c[lcare =i cu fureasc[ ]mblare, pre p`ntece furi=indu-s[, supt gar-dul dinafar[ bine aproape s[ lipi, =i acolea ca mortul s[ tr`nti.Acesta a=e alc[tuindu-s[ =i mulcomi= la p[m`nt ascundzindu-s[,celalalt c`t ce putea ciriteiele scutura =i cu picioarele uscatefrundze trop=ind, strop=ind, le suna, ]nc[ =i un feliu de sc`nciitur[ca acela da, c`t dul[ul de=teptat s[ s[ st`rneasc[, iar[ omului ador-mit sim\irea audzului s[ nu lovasc[. Ce nu mult[ a frundzelorsunare =i a p[durii r[zsunare la ascu\it[ =i de=teptat[ sim\ireadul[ului pururea str[juitoriu trebuia, =i nici sc`ncitura Lupul apoftori apuc[, c`nd dul[ul, ]ndat[ =i tot deodat[ denaintea u=iiscul`ndu-s[, asupra Lupului, ce viniia, s[ri (]ndr[znirea lu`nd dinsara trecut[) (c[ci pu\ini sint carii t`mplarile ]n vremi schimb[-

1 P[rintele planetelor: Soarele. (D.C.).


toare a fi =tiu, ]ns[ prea pu\ini s[ afl[ carii cu norocul de ieriast[dzi s[ nu s[ ]nd`rjasc[). (C[ci mai cu credin\[ ieste cuiva tru-pul f[r[ vas ocheanului a-=i crede dec`t norocul norocul p`n[ ]nal doilea ceas adeverit =i nemutat a-=i \inea). Lupul, dar[, nici-cum vinirea =i apropiierea dul[ului nea=tept`nd, f[c`ndu-s[ c[grijea de ieri =i primejdiia trecut[ l-au ]n\elep\it (c[ ]ntr-adev[r,c`t despre partea mea ieste, ]n mare ]ndoin\[ m[ aflu, oare]nv[\[turile la =coal[ ]nv[\ate, au ispitile ]n m`ni luate =i primej-diile ]n cap purtate pre cineva mai p[zit =i mai socotit a face s[poat[), ]ndat[=i fug[i s[ dede =i ]nc[ cu frumos me=ter=ug picioa-rele prin rugi ]=i ]ncurca =i c`teodat[ =i preste cap ]=i da. Dul[ulatuncea ]nc[ mai mare ]ndr[zneal[, precum pre t`lhariul la m`n[va b[ga =i ]n groapa mor\ii de viu ]l va astruca, lu`nd (c[ pre c`tpieptul nepriietinului siial[, pre at`ta dosul lui ]ndr[zneal[ aduce),f[r[ de nici o paz[, v`rtos =i de aproape ]l ]ntiriia, at`t c`t =i pes-te prilazul gardului dup[ d`nsul s[rind, cu mare nedejde de biru-in\[ ]l goniia. Lupul dar[, cel ce fugiia, socotind c[ acmu dul[ulde tovar[=ul s[u cel supus va fi trecut, ]ndat[ ]napoi s[ ]nv`rtiji=i fa\[ la fa\[ nepriietinului dede. Iar[ lupul cel supt gard ascuns,sim\ind c[ acmu dul[ul preste gard au s[rit, de n[prasn[, denapoialui a-l goni s[ lu[. Dul[ul, s[racul, de nepriietinul din dos nici-cum =tire av`nd, cu Lupul din fa\[ vr[jm[=e=te s[ lupta. Dar[ ]nvreme ce cu cel din fa\[ tare s[ apuc[, atuncea =i celalalt ]n spatei s[ ]nc[rc[ (pentr-aceia dzic unii c[ cei cu socoteal[ denainte auochi privitori, iar[ din dos socotitori, =i lucrurile ]nainte m[rg[-toare trebuie oglind[ s[ fie celor denapoi urm[toare). Deci Lu-pul, ]ntr-acesta chip pre dul[u la mijloc lu`nd, =i fuga ]napoi ]iastupar[ =i v`rtutea ]n clipal[, ca cu un brici p[rul, f[r[ de nici omil[ ]i curmar[ =i buc[\i, buc[\ele tir[ne=te (sau mai adev[rats[ gr[iesc), cu tir[niia sa slujiia lupe=te, ]l spinticar[ =i ciolanele]n toate p[r\ile ]i ]mpr[=tiiar[. M`ntuindu-s[ furii de str[jeriu, cepot lucra a povesti nu trebuie, c[ci fietecine aceasta poate pri-cepe. C[ci omul, tic[losul, ]ntì l[tratul dul[ului audzind, apoi


]ndat[ =i lin[ t[cerea urm`nd, socoti c[ de au =i fost vreo jiganierea, dul[ul au gonit-o, =i a=e iar[=i somnului s-au l[sat =i odihniicu totul s-au dat. Atuncea, lupii f[r[ de nici o grij[, foarte prelesne preste gard s[rind =i ]n ocolul cel mai dinluntru intr`nd,fietecarele mielul s[u lu[ =i, veseli de a nepriietinului biruire, dar]nc[ mai veseli de a foamei potolire, cine=i la ale sale s[ dus[“.

Cu to\ii, aceast[ poveste de la Vulpe audzind, dzis[r[: „Adev[-rat, dar[, o, priietin[ Vulpe, c[ cu mare filosofie Lupul via\a sa ]=ichivernise=te =i cu mult[ ]n\elepciune hrana ]=i agonise=te“1.

Iar[ Vulpea iar[=i apuc[ a mai dzice: „Ce de aceasta v[ minu-na\i, o, iubi\ilor miei fra\i? C[ci eu =i alt[ ]n\elepciune ]n capulLupului am v[dzut, pre carea, dac[ o voi povesti, precum preaceasta cu multul cov`r=e=te, singuri o vi\i m[rturisi. +i macar[c[ istoriia ]n chip de basn[ s-ar p[rea =i de abiia s[ o poat[ cine-va crede p`n[ cu ochii nu o ar videa, ]ns[ at`ta cinstea coadiimele nebetejit[ cere=tii s[ o p[zasc[, precum c[ ce cu ochii amprivit, aceia cu gura v[ povestesc.2

Od`n[oar[ era un boier carile avea c`t[va herghelie de iepe.Avea la iepe =i un hergheligiu, carile pre c`t era de bun p[zitoriu,pre at`ta era la vin tare b[utoriu. }n iepe era =i un arm[sariu preafrumos, carile cu c`t era la chip de iscusit, ]nc[ mai mult era cuviteje=ti duhuri ]mpodobit. C[ci at`ta de tare nu numai al s[u, ce=i a celorlal\i arm[sari c`rduri p[ziia, c`t hergheligiul din toatevredniciile numai cu be\iia ]l ]ntrecea (c[ mai vrednic s[ poate

1 Ca adept al filozofiei fizice, Lupul este ]n acela=i timp un ]n\elept ]nsensul de om practic, deoarece el se comport[ ca un excelent strateg =i bunchivernisitor al vie\ii. }n\elepciunea este deci, pentru Cantemir, o filozofiepractic[, o sum[ de cuno=tin\e practice necesare vie\ii cotidiene.

2 Noua povestire poate fi intitulat[: Lupul =i arm[sarul sau a doua povestirea Vulpii despre iscusin\a Lupului. Ambele povestiri sunt teme pastorale, fie, laorigine, produc\ii folclorice, fie crea\ii cantemirene ]n stil popular. Cert estec[ ele alc[tuiesc dou[ excrescen\e literare aproape de sine st[t[toare pe trupulpropriu-zis al romanului, a=a cum se vor mai ]nt`lni =i altele mai departe.


numi un dobitoc carile slujbele firii sale p[ze=te dec`t un om ca-rile cele pre m`n[-i credzute cum s[ cade nu le otc`rmuie=te).De care lucru jiganiia rea nicicum ]n herghelie s[ n[vr[pasc[, aumacar[ s[ s[ lipasc[ nu putea. C[ci arm[sariul, coada pre spinareridic`ndu-=i =i urechile ]nainte bu[r`ndu-=i =i tare nechedzind =ir`nchedzind, toat[ herghelia nep[r[sit ocoliia, =i pre Lup, cum ]lvidea, ]ndat[, f[r[ nici o fric[, asupr[-i s[ r[pedziia =i de multeori mai p`n[ la moarte cu picioarele ]l strop=iia. Aceasta herghe-ligiul, de c`teva ori la arm[sariu v[dzind =i toat[ nedejdea ]n bun[paza arm[sariului l[s`nd, pre dobitoc c`t pre sine a fi socoti =ipre sine mai r[u dec`t dobitocul a s[ face priimi. +i a=e, f[r[ niceo grij[, mai de multe ori, de drojdiile vinului ame\it, de pre cal s[r[sturna dec`t de strajea nop\ii obosit spre dormire =i odihn[ s[culca. Deci arm[sariul =i hergheligiul ]ntr-acesta chip s[ avea.

Acmu s[ vede\i =i Lupul ce face. }ntìa=i dat[ cuno=tea c`ndhergheligiul de bat r[sturnat =i c`nd treaz de somn culcat era.C[ci avea Lupul un loc ]nalt ]n v`rvul unui deal ]ns[mnat, de unde]n toate dzilele oglindiia ]ncotro hergheliia ]mbl[ =i dincotrohergheligiul bat sau treaz vine. C[ oric`nd hergheligiul bat s[ cul-ca, niciodat[ g`lceava ]n herghelie a lipsi nu s[ t`mpla =i nicicumarm[sariul de vr[jma= r[zboiul Lupului nu sc[pa. Care lucru,hergheligiul cunosc`ndu-l, de multe ori, ]ntr-adins, treaz fiind,ca batul de pre cal cu capul ]n gios s[ r[sturna =i ca doar[ Lupuldup[ obiceiu la arm[sariu ar alerga, c`te cinci =i =ese ceasuri dela p[m`nt nu s[ r`dica, ce ]n z[dar. Iar[ amintrilea, bat fiind,oric`nd s[ de=tepta, de pe for[itul iepelor, spaima m`ndzilor =isudorile carile de pre arm[sariu ca =irlaiele curea, precum iar[=ib[taie =i r[zboiu cu Lupul s[ fie avut cuno=tea. Deci o dat[ a=e=ide tot ]n morm`ntul drojdiilor ]ngropat =i ]n savoanele vinuluitare ]nf[=urat =i legat fiind, Lupul ]ndat[ la herghelie =i la arm[-sariului monomahie sosi.

Lupul, dar[, de departe prin iarb[ =ipurindu-s[ =i pre p`ntecet`rìndu-s[, ca doar[ arm[sariul nu l-ar sim\i, spre herghelie s[


tr[gea. Ce ]n de=ert, c[ci arm[sariul (precum ochiul pazii tot-deauna de=chis avea) c`t de cii =i apropiierea Lupului sim\i =i f[r[nici o z[bav[ asupr[ i s[ r[pedzi. C[ acmu a=e cu Lupul s[ de-prinsese, c`t nicicum ]n sam[ ]l b[ga (c[ deprinderea din toatedzile nu numai pre oameni la minte ]i coace, ce =i pre dobitoacemai omenite =i mai cunosc[toare le ]ntoarce). Lupul ]n r[zboiupre c`t putea de copitele arm[sariului tare s[ p[ziia, dar[ =i cume=ter=ug, ca doar[ de bot l-ar putea apuca ]n toate chipurile s[siliia, carea p`n[ mai pre urm[ o =i f[cu (c[ nemic[ ]n lume a=ede cu greu ]ntre muritori s[ afl[ c[ruia nep[r[sita nevoin\[ mijlo-cul =i modul lesnirii vreodat[ s[ nu-i nemereasc[). C[ arm[sariul,oarecum mai mult dec`t pravilele vitejiii poftesc, asupra Lupuluicu picioarele denainte, ca s[-l strop=asc[ =i cu copitele osul capu-lui ]n crieri s[-i pr[bu=asc[. Lupul cu iute fereal[ lovitura ]n de=ert]i scoas[, =i vr[jma= col\ii prin n[ri p[trundzind, dinte cu dinte]=i ]mpreun[ =i falc[ cu falc[ ]=i ]ncle=t[ (c[ precum la viteji]ndr[zneala cu socoteal[ vrednicie, a=e, f[r[ socoteal[ fiind, ne-bunie ieste =i s[ nume=te). Iar[ arm[sariului inimii viteze durerepintini d`ndu-i (c[ durerea ]n graba mare v`rtute duhurilor =ideznedejduirea mare vitejie inimilor aduce), a=e ca cum prestesim\irea sa ar fi fost (c[ ]n t`mpl[rile de n[prasn[ ]ntì purcedfapturile, de cie urmadz[ sim\irile =i g`ndurile), a=e de cu maresiial[ capul ]n sus =-au ridicat, c`t pre Lup mai sus dec`t sine l-auaruncat, apoi a=e de sus, at`ta de tare ]n p[m`nt l-au bu=it, c`tca o c[ldare cr[pat[, de foame de=ert co=ul Lupului cu sunet auzv`n[n[it. Lupul ]ntì v[dzind, dar[ acmu =i pricep`nd a arm[-sariului mai nebiruit[ virtute, socoti c[ de-l va mai ridica o dat[a=e =i de-l va mai tr`nti =i de a doa oar[ ]ntr-acesta chip, nicipicioarele ]l vor mai \inea, nice vreun os s[n[tos =i nezdrobit ]i var[m`nea (c[ci ispita o dat[ f[cut[ a ]n\elep\ilor, iar[ de multe oripoftorit[ a nebunilor dasc[l ieste) (c[ cine cu sorbirea dintì preste=tiin\[ s[ arde, ]n lingura de pre urm[ de da ori =i de trii ori asufla i s[ cade). +i ase, Lupul de botul arm[sariului l[s`ndu-s[,


pu\intelu= ]ntr-o parte s[ dede. Herghelegiul de aceasta nicicummacar[ sim\ire lu`nd, c[ci cu ml[di\ele vi\ei =i cu c`rceieleml[di\elor tare era cezluit (c[ de multe ori ce nu biruie=te omul,biruie=te pomul, =i ]mp[ra\i, carii toat[ lumea ]n robia sa au adus,pre aceia=i, amintrilea nebirui\i fiind, vinul ]n robiia sa i-au r[pit=i be\iia cu m`na muierii i-au biruit. +i pre c`t era ]ntì l[uda\i,pre at`ta mai pre urm[ s-au oc[r`t). A=e, Lupul, dup[ aspru r[z-boiul acesta oarecum ]n sinul ]ntrist[rii capul slobodzindu-=i, sprechipurile me=ter=ugurilor chiteala ]=i arunc[ =i, singur cu sinevorovindu-s[, ]ntr-acesta chip s[ socoti, dzicind: „Eu, acmu deat`tea dzile fl[m`nd =i de-at`tea nop\i de priveghere obosit fi-ind, oarecum v`rtutea mi-au sc[dzut. A=ijderea, ]n ma\[ de at`tavreme ceva=i macar[ nepuind =i stomahul dup[ a sa fire f[r[ hran[a fi neput`nd, ]n locul hranii singur singele s[u a amistui s-aunevoit, de unde aieve urmadz[ c[ =i duhurile s[-mi fie lipsit =imare iu=urime trupului de vitionime s[-mi fie vinit. (C[ci foamea]n toate dzile muritori a fi ne ]nva\[ =i ieste o boal[ carea nedes-p[r\it tovar[= tuturor p[r\ilor trupului =i pururea s[ afl[ de fa\[).Ce de-a=i fi fost (dzicea Lupul) ]n statul puterii mele, arm[sariula=e tare nu m-ar fi purtat =i de n-a=i fi fost de vitioan a=e de iu=or,at`ta de sus nu m-ar fi ridicat (acmu, dar[, ce lipse=te ]n fire prec`t poate me=ter=ugul s[ plineasc[ trebuie).“ +i a=e Lupul socotin-du-s[, la un mal s[ dus[ =i cu toat[ pofta \[rna, ca cum carne dec`rl[na= ar fi, ]nghi\iia, =i cu at`ta lut s[ ]ndup[c[, c`t ca cum arfi un sac, peste tot tare =i de greu s[ ]ndes[ (c[ din fire Lupul, ca=i lacomul, acesta dar are, ca c`nd mult s[ m[n`nce pofte=te, ]ntìma\ele, apoi stomahul ]=i pline=te. C[ci carnea nemistuit[ la ma\[a o trimete poate =i apoi, oric`nd ]i ieste voia, o bore=te =i afar[ oscoate). A=edar[ Lupul, dac[ cu at`ta de mult[ \[rn[ tot co=ul ]=i]mplu, dec`t arm[sariul mai mai greu s[ f[cu. +i de ciia, de abiiacl[tindu-s[, iar[=i c[tr[ herghelie asupra arm[sariului purceas[(c[ sufletul nepriietin, ]ntr-alt[ nu, f[r[ numai ]n biruin\[ s[odihne=te). Arm[sariul, dup[ deprinsul obiceiu, ]ndat[ ]nainte-i


ie=i. Lupul acmu, de \[rn[ ]ngreuiat, precum sprintin[ fereal[ aface cu greu ]i va fi, =i de copitele arm[sariului a=e pre lesne camai denainte cu anevoie s[ va feri socoti, de care lucru me=ter=ugca acesta scorni (c[ci toat[ simceaoa min\ii ieste la nevoielesnirea a nemeri =i la lesnire de nevoia f[r[ veste tare a s[ p[zi).Dac[ pre c`t mai aproape putu, l`ng[ stav[ s[ apropie, pre coaste]ntr-o parte s[ culc[, picioarele \apene ]nainte ]=i l[s[, gura ]=ic[sc[, din\ii ]=i r`nji, limba afar[ ]=i sp`ndzur[, ochii cu albu-=urile ]n sus ]=i ]ntoars[ =i oarecum usca\i =i paiejini\i ]i ar[t[,mu=tele ]n gur[ ]i ]ntra, viespiile de ochi =i de melciuri ]l pi=ca,iar[ el cu mare r[bdare acestea toate, ca cum ar fi mort, le r[bda.(C[ mul\i, v[dzind c[ via\a le aduce primejdie de moarte,mor\ilor as[m[n`ndu-s[, =i din moarte au sc[pat, =i pre al\ii cupiciorul pre cerbice au c[lcat). Arm[sariul, v[dzind c[ Lupul nuca dintì vr[jma= n[v[le=te, ce ca st`rvul mort p[m`ntului s[lipe=te, ]ntì de departe pre n[ri for[ia, apoi mai cu ]ndr[zneal[de Lup s[ apropiia. De ciia (dup[ cum a tuturor dobitoacelorobiceiul ieste, c`nd vreun st`rv mort afl[, a-l amirosi), dincoace=i dincolea a-l adulm[ca ]ncepu. Lupul, cu moartea minciunoas[,hiri=[ =i adev[rat[ prostului arm[sariu moarte acmu-acmu g[tiia=i cum ]l va apuca =i cum ]l va birui =i cum va s[ri, numai ding`nd s[ chibzuia.

Deci arm[sariul, precum am dzis, din toate p[r\ile amirosin-du-l, =i despre partea botului vini. Atuncea Lupul, dup[ greuimeace avea, cu c`t mai mult putu s[ sprintini =i de n[prasn[ pre s[-racul arm[sariu de n[ri apuc[. Carile, =i de spaim[, =i de durere,macar c[ peste puterea sa s[ sii =i cu picioarele ]n toate p[r\ileazv`rli, dar[ cu aceasta pu\in lucru =i a=e=i ceva=i macar[ nu spori.C[ci ]ndesat[ greuimea lutului ]n ma\ele Lupului iar[=i la p[m`ntat`rn[ =i capul =i genunchele arm[sariului. C`t[va vreme Lupulalt[ceva nu f[cea, f[r[ numai, ca o piatr[ ]n gios, tot la p[m`nts[ tr[gea. Arm[sariul acmu, icoana mor\ii ]n oglinda vie\ii saleprivind =i din toate p[r\ile deznedejduind, mai mult de groaza


mor\ii dec`t de mu=c[tura Lupului, din toate m[dularele s[ sl[biia.(C[ precum apelpisia c`teodat[ inimile ]mb[rb[teaz[, a=e mai demulte ori toate nedejdile curm[ =i toate puterile ca cu palo=ul deo-dat[ le r[teadz[). A=edar[, arm[sariul, tic[losul, ]n toat[ sl[bi-ciunea afl`ndu-s[, Lupul, cum mai f[r[ veste =i mai ]n prip[ den[ri l[s`ndu-l, de ii ]l apuc[, =i, ]ndat[ b`rd[hanul sp[rg`ndu-i,ma\ele la p[m`nt ]i v[rs[.

Dup[ ce Lupul cu acesta me=ter=ug pe arm[sariu ]l ]ntoars[ ]n\in\ariu =i pe poarta ]ntunerecului ]l bag[ (c[ moartea dobitocu-lui alt[ nu ieste, f[r[ numai lipsa luminii vie\ii ]ntunerecul nefiin\eiaduce), ]ndat[ \[rna ce mai denainte nu pentru sa\iul, ce pentrugreuimea o ]nghi\is[, a v[rsa ]ncepu, ]ntr-a c[riia loc, cu mareveselie, carnea arm[sariului pus[.1

Ca acestea =i altele mult mai mari =i mai minunate ]n\elepciuni,o, fra\ilor, Lupul ]n capul s[u poart[, carile adev[rate izvoar[ de=tiin\[ =i senine de mult[ cuno=tin\[ sint (c[ nici nebunul coarne,nici ]n\eleptul aripi are, de pre carile de ]n\elept sau de nebun s[s[ cunoasc[, ce pre am`ndoi cuv`ntul =i lucrul veri a=e s[ fie, veriase ]i arat[. C[ amintrilea mul\i ]n\elepciunea cuv`ntului ]ndestulau, iar[ de lucrul ei prea lipsi\i sint; =i ]mpotriv[, mul\i de pompa=i frumuse\ea cuv`ntului [cuv`ntului] sint dep[rta\i, iar[ faptele]i arat[ precum cu ]n\elepciune a fi ]ncoruna\i). De care lucru, o,priietinilor, f[r[ nici un prepus s[ fi\i, c[ Lupul aceasta a ispr[vi vaputea, ]ns[ numai de va vrea. Numai =i aceasta a socoti v[ tre-buie, c[ siiala Lupului f[r[ vreo adev[rat[ pricin[ s[ fie nu poate.2C[ amintrilea (]n\elep\ii precum de laudele lumii fug, a=e pentruca lumea de buni s[-i laude, ]n\elep\i a s[ face s-au nevoit).

1 Rezult[, din cele dou[ povestiri, c[ Lupu Bogdan era un om curajos =i ]nacela=i timp prudent, plin de iscusin\[ =i =iretenie.

2 Ilie |ifescu \ine s[ atrag[ aten\ia c[ pruden\a lui Lupu Bogdan ar aveaun motiv serios — teama s[ nu fie descoperit c[ ar sus\ine pe Cantemire=ti,cumna\ii s[i.


A=ijderea, cel mai sup\ire al ]n\elep\ilor me=ter=ug ieste (ca lau-da numelui de la d`n=ii pre c`t pot gonind, ea singur[ pre at`taasupr[-le s[ alerge fac), nu ]ntr-alt chip (ce ca cum inima carea]n dragostea cuiva ieste lovit[, cu c`t ]ndr[gitul s[ ascunde =i s[fere=te, cu at`ta dragostea cuprindz`ndu-l ]l tope=te). Deci c`tdespre siiala lui ar fi =i pre c`t proasta mea socoteal[ agiunge,socotesc (c[ de multe ori ce nu s[ ]ncepe cu cuv`ntul s[ sf`r=e=tecu b[\ul).“

Cu acest feliu de ]nv[luiri =i cu aceste sule de bumbac, dup[ce Vulpea pre Lup ]mpuns[, p[truns[ =i pre c`t putu ]n ura =i zavis-tiia a multora ]l ]mpins[ (c[ci mul\i era carii nici cuv`ntul drept[\iia =ti, nici pre Lup a filosofisi a audzi poftiia) (c[ c`t[ ]n[c[jirebolb[itura minciunii ]n urechea dreapt[, at`ta nesuferire s[ge-t[tura adev[rului ]n inima necurat[ aduce) =i ]n tot chipul cu po-doabe ]l ]nv[scu =i-l desv[scu, ]l ]mbr[c[ =i-l dezbr[c[, p`n[ maipre urm[ nu ]ntr-alt chip, ce v[dzind c[ mul\i urechea ascult[riidespre mul\imea vorovirii ei a ]ntoarce ]ncepus[, cuv`ntul ]=icurm[ (c[ci gura desfr`nat[ mai tare alearg[ dec`t piatra din dealr[sturnat[, pre carea un nebun cu piciorul poate a o pr[v[li =i omie de ]n\elep\i a opri nu o pot).

Dup[ aceste a Vulpii pentru a Lupului filosofie dovede, cu to\iicunoscur[ c[ ]n capul Lupului ieste =i siial[, =i socoteal[. Deci ceice poftiia siiala nicicum vrea s[-i asculte socoteala, iar[ cei ce pof-tiia socoteala mai cu de-adins vrur[ s[ =tie ce-i poate fi siiala. +ia=e, senten\iia celora ce poftiia socoteala biruind, aleas[r[ ca iar[=ipre Lup de fa\[ s[ cheme =i mai cu adev[r pentru a Strutocamileifire s[ s[ ]n=tiin\edze.

Deci, dup[ ce pre Lup ]n mijlocul theatrului adus[r[, Corbul(precum =i mai sus s-au dzis) puterea Vulturului =i ]ndemnareaCucunozului spre adeverin\a vrednicii Strutocamilei avea,carile, ca =i cuvintele Lupului, dup[ pofta sa s[ abat[ =i ]ntr-altchip a gr[i pricin[ a i s[ da s[ nu sa poat[, c[tr[ Lup ]ntr-acesta


chip loghica ]ndr[pt ]l ]nv[\a.1 C[ci nu din hotarul mijlocitoriupurcedea, nu din protase siloghizmul ]ncepea, ce din ]ncuiereaurm[rii protasele sofistice=te ]n g`ndul ascuns l[sa =i ]ntr-acestachip epifonema sa ]n glasul mare striga:2 „(Cine ]n lume ieste at`tade ]n\elept c[ruia alt[ ]n\elepciune s[ nu-i trebuiasc[? Cine ]ntremuritori ieste at`ta de ]nv[\at c[ruia mai mult[ partea ]nv[\[turiis[ nu-i lipsasc[? Cine ]n tot theatrul acesta ieste at`ta de ascu\it laminte carile v`nt s[ socoteasc[ a altora cuvinte? +i cine ieste acelacarile a dzice va ]ndr[zni c[ mai mult o m`n[ dec`t o mie a sprije-ni sau a poh`rni poate?) De care lucru, o, iubite priietine, pentruce ]n mijlocul theatrului te-am chemat a =ti \i s[ cade. C[ iat[,vredniciia Strutocamilei to\i o au ales. Iat[ c[ alegerea a multoraieste mai adev[rat[ =i mai ]nt[rit[ dec`t a unuia sau a doi.3 Iat[c[ Strutocamila de titulul vrednicii =i a st[p`nirii vrednic[ ieste.Iat[ c[ mare s[ afl[ ]ns[mnarea numelui ei. A=e porunce=te Vultu-rul, a=e va Corbul, a=e ]ndeamn[ =i sf[tuie=te Cucunozul.4“

1 Logica ]nd[r[t ar ]nsemna logica pe dos, de la coad[ la cap, adic[ prinalc[tuirea ra\ionamentului ]n ordine invers[, pornindu-se nu de la premise(„protase“) =i de la termenul mediu („hotar mijlocitoriu“), cum ar fi fost nor-mal, ci de la concluzie („tragerea urm[rii“: tragerea concluziei) spre premise.Exponentul unui astfel de mod de a folosi logica este, desigur, Corbul,protectorul Stru\oc[milei, care ]ntrebuin\eaz[ „sofistice=te“ acest procedeu depromovare a adev[rului. Mai este de re\inut precizarea c[ acesta apela ]n reali-tate numai la concluzie, re\in`nd ]n minte premisele, dup[ obiceiul sofi=tilor.

2 Dup[ metoda oratorilor, Corbul, atent s[ nu i se poat[ descoperi artificiulde logic[, folose=te adev[rul concluziei cu ajutorul interoga\iei =i repeti\ieiretorice („epifonema“ este un procedeu retoric const`nd ]n strigarea cu vocetare a unei idei, adesea cu ajutorul interoga\iei, pentru a se ob\ine adeziuneaauditorilor).

3 Corbul este pus de scriitor s[ sus\in[ un principiu democratic ]n politic[:c`stig[ cine are de partea sa c`t mai multe voturi. }n realitate ]ns[ adunareanu avusese de ales, trebuind s[ se conformeze hot[r`rii lui Br`ncoveanu.

4 Cantemir pune pe Br`ncoveanu s[-=i recunoasc[ ]n mod cinic voin\aabsolut[ care trebuie dus[ la ]ndeplinire, insinu`ndu-se c[ at`t folosirea


Corbul, dar[, a acestora de c`teva ori palinodiia c`nt`nd =idup[ firea glasului s[u de da ori =i de trii ori cr[nc[ind. Lupulpartea cea mai mult[ a vremii t[cerii da [c[ci t[cerea capulfilosofiii ieste, =i ]nc[ toat[ cinstea ]n\elepciunii mai mult ]ntr-]ns[ s[ prijene=te, de vreme ce aplos a gr[i de la maice =i de lamance ne deprindem; frumos =i mult a vorovi, toate =coalele, maiprin toate locurile (nu cu pu\in[ pagub[ a tot muritoriul!), precanoane ne ]nva\[. Iar[ ]n\elep\e=te a t[cea =i vremea voroaviipu\ine =i grele prea la pu\ini videm, =i ]nv[\[tura t[cerii undevamacar[ ]n lume a s[ profesui nu audzim. O, fericita t[cere! c[totdeauna cu t[cerea ascult[m =i ]nv[\[m orice ar fi de ]nv[\at =ipururea din f`nt`na t[cerii cuv`ntul ]n\elepciunii au izvor`t. C[cine tace mult, mult g`nde=te, =i cine mult g`nde=te, mai de multeori ce-i mai cuvios nemere=te. Acela dar[ ce ce-i mai de folos aunemerit, dzic c[, de va gr[i, va gr[i mai negre=it].

Lupul dar[, dup[ mult[ cu t[cere spre cr[nc[itul Corbului as-cultare, ]ntr-acesta chip s[ cump[ni, ca nici cu de tot ner[spun-derea necunosc[toriu, nici cu voroava ]mpotriv[ mai mult mìniia\i\itoriu s[ s[ arete, de care lucru ]ntr-acesta chip r[spuns[ (c`ndtoate gurile privighitorilor a mai c`nta tac, atuncea greierul copa-ciului a \i\ii ]ncepe). „Deci sau c[ci au t[cut privighitorile, grierulau ]nceput, sau c[ci au ]nceput grierul, privighitorile au t[cut, niciaporiia, nici dezlegarea ei ieste a=e vrednic[ de iscodit. C[ci una=tim, =i aceia de la to\i de adev[rat[ priimit[ axiom[ ieste (c[toate vremea sa au =i vremea a tuturor dascal =i ]nv[\[toriu ieste),carea precum voroavii vorovitoare, a=e t[cerii t[c[toare, cump[-nitoare =i giudec[toare va fi. Iar[ eu vecinice mul\[miri dau, c[ci

logicii, c`t =i a procedeului democratic al adun[rii nu erau dec`t o parodie.Aceasta trebuie coroborat[ cu amenin\area de mai ]nainte a lui Mihai Can-tacuzino: „guri ca acestea (este vorba de boierii moldoveni care ]ndr[zniser[,folosind logica, s[ ini\ieze un curent de opinie potrivnic[ alegerii lui MihaiRacovi\[— n. ed.) nu cu siloghizmuri loghice=ti, ce cu porunci ]mp[r[te=tisint s[ s[ astupe“.


acmu de lucrul ce nu =tiam oarece m-am ]n=tiin\at (c[ci fietece a=ti mai de folos ieste dec`t fietece a nu =ti).“

Iar[ ]ntre pasiri era o Brehnace b[tr`n[, carea ]n multe =tiin\e=i me=ter=uguri era deprins[1 (c[ mult s[ ]ndrepteadz[ cu ]nv[-\[tura tinere\ile, dar[ =i =tiin\a mult cre=te =i s[ adaoge cu b[tr`-ne\ele). Aceasta a Lupului at`ta siial[ =i la voroav[ at`ta fereal[aminte lu`nd, ]n sine dzis[: „}n Lup nu numai t[cere inimoas[,ce =i oarece sim\ire adulm[coas[ ieste (=i p`n[ ]ntr-at`ta cru\[toriucuvintelor ce s[ arat[, nu ieste s[mn a minte de socoteal[ de=art[).De care lucru t[cerea lui cu glogozite voroavele noastre de trecutnu ieste (c[ voroava glogozit[, p`n[ mai pre urm[, sau de tot ]nde=ert, sau ]n g`lceav[ iese, iar[ t[cerea cu r[bdare sau ]n pace,sau ]n biruire s[ s[v`r=e=te)“. +i a=e, c[tre alalte pasiri dzis[:„Pu\in[ r[bdare s[ ave\i s[ cade, pentru ca ]ntr-o parte lu`ndu-necu Lupul, pentru cel de ob=te folos, oarece cuvinte s[ facem“.

+i a=e, Brehnacea, ]n singur[tate cu Lupul lu`ndu-s[, c[tr[d`nsul ]ntr-acesta chip voroava ]ncepu: „Vreare-a= =i a= pofti, iu-bite priietine, pricina ad`ncii tale t[ceri ce ar putea fi ca s[ pociu=ti (c[ de=i t[cerea ]ntre to\i iubitorii ]n\elepciunii l[udat[ ieste,]ns[ la vreme de treab[ icoana ne=tiin\ii arat[). A=ijderea (macarc[ cine nu =tie vorovi =i tace, frumos vorove=te, dar ]nc[=i la mult[cu ]ndemnare =i cu poft[ ]ntrebare a nu r[spunde, sau a celorpizmo=i, sau a celor ur`cio=i lucru ieste). Mai v`rtos, precum mis[ pare, =tiut a-\i fi socotesc (c[ doa[ lucruri, sabie de ]mbe p[r\ile

1 Frumosul portret de ]nv[\at pe care i-l face Cantemir Brehnacei, adic[lui Constantin Cantacuzino stolnicul, marele cronicar =i ]nv[\at muntean, bunelenist =i animator al culturii din acea vreme, de altfel nu singurul dintremunteni, se datore=te, dup[ p[rerea noastr[, faptului c[ acest conduc[tor dinumbr[ al politicii |[rii Rom`ne=ti tempera ambi\iile politice ale luiBr`ncoveanu. El se ]mpotrive=te planului domnului de a sprijini candidaturalui Mihai Racovi\[ la scaunul Moldovei, poate de aici =i simpatia pe care i-opoart[ scriitorul. De re\inut c[ el era =i unchiul Casandrei Cantacuzino, so\ialui Dimitrie Cantemir, fiica fostului domn +erban Cantacuzino (1678—1688).


ascu\it[ =i ran[ min\ii net[m[duit[ ieste cineva la vreme de voroa-v[ cuv`ntul a-=i opri =i la vreme de t[cere limba desfr`nat[ a-=islobodzi). De care lucru de ieste ]n tine vreo =tiin\[ sau vreocuno=tin\[, de mine s[ nu ascundzi te poftesc =i te sf[tuiesc. Ca]ntr-acesta chip orice ]n republica noastr[ cl[tit, str[mutat =inea=edzat ar fi, ]n limanul odihnii, ]ntrulocarea unirii =i ]n a=ed-z[m`ntul omoniii a aduce s[ putem. C[ci ]ntr-alt chip lucrul de var[m`nea, de toat[ a lucrurilor alc[tuire =i a sfatului bun =i de ob=te]nvoire, toat[ nedejdea s[ rumpe =i s[ curm[ (c[ nu at`ta stric[-ciune public[i adunarea nepriietinilor denafar[, pre c`t[ a cet[\e-nilor dinluntru a inimilor ]ntr-un g`nd ne]mpreunare aduce).“1

Lupul r[spuns[: „Bine stii, cinstite priietine (c[ degetul ar[t[-toriu cumplit[ otrava cl[te=te a ochiului privitoriu) (=i supt un-ghea degetului mai vr[jma= toaps[c dec`t supt dintele viperii st[).A=ijderea nu ieste pofta aceluia carile cu dreapt[ socoteal[ s[sluje=te, ca lumea, cu degetul ar[t`ndu-l, s[ dzic[: «Iat[, acestaa=e au dzis, a=e au f[cut». C[ macar c[ ]ntr-acea dat[ oarece spreadaogerea cinstei =i spre slava numelui a s[ aduce s-ar p[rea (carelucru mai mult dec`t altele pre muritori farm[c[), dar[ cu bun[sam[ =i adese s-au v[dzut c[ acelea=i guri c`nt[ c`ntecul ]ndr[pt,=i ce ieri l[uda, ast[dzi ]n hul[ iau =i ]n batgiocur[. De care lucrupropozitul socotelii au fost ca ]ntr-at`ta adunare de nevoieadev[rul a nu ar[ta, iar[ de bun[voie numai singur eu a-l =ti, sauc[tr[ altul iar[=i adev[rului iubitoriu a-l ob=ti (c[ ]ntre doa[ chi-puri pururea doa[ socotele asupra unui lucru au, dar[ ]n doa[

1 Constantin Cantacuzino este preocupat de problemele vie\ii politice, fa\[de care se manifest[ ca un spirit ]n\elept, ponderat =i cu sim\ul r[spunderii,gata oric`nd s[ ]mbrace o p[rere personal[ ]n haina unei teorii bine demon-strate. El sus\ine aici principiul solu\ion[rii diferendelor dintre cele dou[ \[rirom`ne=ti =i a ne]n\elegerilor dintre fac\iunile boiere=ti cu ajutorul discu\iiloramicale =i a tratativelor. Altfel, atrage aten\ia stolnicul, du=manii din afar[ aipoporului rom`n profit[.


monarhii, ]n carea nenum[rate chipuri, voi =i socotele s[ afl[, cuc`t mai v`rtos deos[bite pl[ceri vor avea? Unde cineva cu sfatulpl[cut =i iscusit nu mai mul\i priimitori dec`t lep[d[tori =i nu maipu\ini ap[r[tori dec`t ]mpotrivitori va afla), +i a=e urmadz[ ca(din cuv`ntul adev[rat nu mai pu\ini nepriietini dec`t priietinicineva singur cu gura sa s[-=i agonisasc[1).“

Brehnacea r[spuns[: „Adev[rat, o, priietine, c[ coapt[ =i de-plin ieste socoteala ta (c[ci nime a=e de fericit ]n lume s[ s[ \ie, ac[ruia, precum =i lucrul, =i cuv`ntul tuturor va pl[cea s[ s[ soco-teasc[, c[ soarele =i ceriul senin c[l[torilor, ploile s[m[n[torilor,vara pl`nt[torilor, toamna culeg[torilor =i iarna de-a gata m`nc[-torilor place, pre carile soarele, totdeodat[ tuturor neput`nd a lepricini, de la to\i ace=te nu poate a sc[pa a nu s[ vinui); =i ma-car[ de lauda gurilor multe ]n\elep\ii ca albinele de fum fug, ]ns[(c`nd pentru f[cut folosul de ob=te cineva s[ ferice=te, cuvioas[=i frumoas[ ieste lauda) (c[ cu mintea =i sfatul unuia, a multoravia\[ a s[ p[zi =i din viitoarele primejdii a s[ feri ispita din toatedzilele ar[t[toare =i m[rturisitoare ne ieste). Precum cu bun[ chi-vernisala unui navarh, din nes[\ioase droburile m[rii multe su-flete la limanul line=tii scap[ (c[ci acela, bun c[rmuitoriu a fi s[dzice =i ieste carile din line=te furtunele socote=te =i din furtun[line=tea agonise=te). A c[ruia dulce voroav[ ]n liman =i vrednic[laud[ pre uscat =i c[dzut[ mul\[mit[ de la ficiori pentru p[rin\i,de la p[rin\i pentru feciori, prin toate casele =i adun[rile, nuotrav[, m[ crede numelui, ce tare antifarmac tuturor hulelor ieste.Pentru aceasta =i ]ntr-acesta chip a celor vechi =i ferici\i iroi nu-mere (c[ci fericirea adev[rat[ cu c`t s[ veche=te, cu at`ta maimult s[ ferice=te), carile de at`\ea mii de ani =i p`n[ acmu, diniscusite condeiele scriitorilor, din tocmite ver=urile stihotvor\ilor,din ]mpodobite voroavele ritorilor =i din dulce cuv`ntare a tutu-ror gloatelor bun[ pomenirea numelui nici s-au p[r[sit, nici ]n

1 Lupu Bogdan, mereu foarte prudent, se fere=te s[ spun[ adev[rul, deteam[ s[ nu i se fac[ din aceasta cap de acuzare mai t`rziu.


veci s[ va p[r[si. Care lucru vie icoana vrednicelor sale suflete =ideplin pild[ urm[torilor s[i ieste1 (c[ci toat[ omeniia =i vredniciiaomeneasc[ ]ntr-aceasta s[ pline=te, ca pre neputincios s[ agiute,=i ne=tiutoriului nu numai cu cuv`ntul, ce mai v`rtos cu fapta pild[aievea s[ s[ arete). Acesta lucru singur[ ]n\elepciunea firii preto\i ]nva\[, cu ]nd[m`n[rile sale pild[ ni s[ arat[ de fa\[, c`tep[r\i are, toate ]n slujba =i agiutorin\a tuturor le ]ntinde. Soareletuturor cu acela=i ochiu caut[, nici pre unii ]nc[ldze=te =i despreal\ii aceasta t[g[duie=te. Ploile, precum stincele umedz[sc, a=es[min\ele dezv[lesc, hlujerile r[coresc, copacii ]nfrundzesc, flo-rile iarba =i toat[ p[=unea =i otava ]nverdzesc; =i toate ]n neamul=i chipul s[u, una spre ]nd[m`narea al\iia neobosit s[ nevoiesc =ifietecarea periodul plinirii sale a plini s[ silesc. De care lucruaievea ieste (c[ fireanul firii a urma s[ cade), iar[ amintrilea cinefirii s[ ]mponci=adz[, pre f[c[toriul firii ]n me=ter=ug necunos-c[toriu arat[. Nici voiu, priietine, cu numele firii, mul\imeap[timirilor s[ ]n\elegi (c[ toat[ p[timirea grozav[ nepriietin[, iar[nu priietin[ ieste firii).“

C[tr[ aceste a Brehnacii nu proaste cuvinte, Lupul ]ntr-acestachip r[spuns[: „V[dz =i bine cunosc, o, priietine, c[ cu toat[nevoin\a te sile=ti ca pentru a mea ad`nc[ t[cere s[ te ]n=tiin\[zi(c[ sufletul filosof nu numai cum =i ce s-au f[cut, ce =i pentru cea=e s-au f[cut cerceteadz[)2 (c[ toat[ prostimea lucrurile v[dzind,

1 Stolnicul Cantacuzino caut[ s[ conving[ cu abilitate pe Lupu Bogdan c[dac[ este filozofic s[ ascunzi calit[\ile pentru a nu provoca laude, este, ]nschimb, p[gubitor dac[ refuzi s[-\i ar[\i ]nsu=irile c`nd acestea ar fi ]n folosuloamenilor. Dac[ de multe ori cei l[uda\i o dat[ pot fi mai t`rziu blama\i deaceia=i oameni, adev[ra\ii eroi se bucur[ ]ntotdeauna de cinste.

2 Lupul precizeaz[ c[ filozofii judec[ lucrurile sub raportul cauzalit[\iiaristotelice, nu numai din perspectiva cauzei eficiente („pricina cum“) =i acelei materiale („pricina ce“), a=a cum g`nde=te toat[ lumea, ci =i dinperspectiva cauzei finale, adic[ a scopului, sub]n\eles, a motiva\iei (,,pricinapentru ce a=e“).


precum sint le =tiu, iar[ filosoful din ce =i pentru ce a=e sintcunoa=te)1. Deci de vreme ce =i eu (precum mi s[ pare) urechibine ascult[toare am aflat =i tu precum gur[ adev[rul gr[itoares[ fii nemerit adeverit s[ fii =i precum eu a povesti nu m[ voiulenevi, a=e tu ]n pomenire a le alc[tui nu te obosi (c[ voroavafrumoas[ la cei cunosc[tori de n-ar mai sf`r=i, ]nc[ mai pl[cut[ar fi, iar[ cei necunosc[tori mai tare dulcea\[ ]n basnele b[be=ti,dec`t ]n senten\iile filosofe=ti afl[). }ntìa=i dat[, dar[, o, priie-tine, pricina t[cerii mele au fost c[ci (]n ureche de pizm[ ]mbum-b[cat[ =i de zavistie astupat[ nici buhnetele c[ld[r[re=ti, necumline cuvintele filosofe=ti a r[zbate pot) (c[ci mai pre lesne s-araudzi voroava ]ntre ciocanele c[ld[rarilor dec`t ]ntre multe gloatea varvarilor). Iar[ a doa =i cea mai grea pricin[ au fost c[ci nu atuturor socoteal[ ieste ca pentru ce nu =tiu s[ s[ ]n=tiin\edze (ma-car c[ fietecine din fire a =ti pofte=te, dar cei mai mul\i, cevane=tiind, precum ceva nu =tie a s[ dovedi nu priime=te), ce pen-tru ca ce le place =i ce poftesc, aceia a =i audzi s[ nevoiesc. A=ij-derea, nu at`ta pentru hiri=[ fiin\a Strutocamilei a s[ ]n=tiin\a,pre c`t cine ceva ]mpotriva lor =i dup[ pofta adev[rului va gr[i a]ns[mna s[ silesc. C[ acel apofasisticos cuv`nt: El au dzis, ase va,ase porunce=te, aievea arat[ c[ nu ce mai de folos, ce ce mai pl[cutle ieste, aceia s[ =i aleag[. +i a=e, voroava mea nu de ascu\ite, cede c[ptu=ite urechi ar fi lovit (=i ce mai mare nenorocire a fi poatedec`t c`nd [c`nd] nici cel ce bine vorove=te nu s[ ]n\elege, nicicel ce aude cuvintele de bune =i de rele nu-i alege). De care lucrula cei cu socoteal[ (mai cu suferire =i mai cu cuvinire ieste ]n

1 }n timp ce simplii muritori („prostimea“) cunosc lucrurile doar lasuprafa\[, filozoful le cerceteaz[ sub raportul cauzalit[\ii, aici fiind date camai importante cauza material[, cea care se refer[ la substan\a lucrurilor(„pricina din ce“) =i cauza final[, adic[ din ce cauz[ sunt a=a =i nu altfel(„pricina pentru ce a=e sint“). Este foarte semnificativ[, pentru concep\iafilozofic[ a lui Cantemir, nuan\a cu totul deosebit[ pe care o are pentru elcauzalitatea aristotelic[.


mun\i holmuro=i, codri umbro=i, ]n st`nci pietroase, pe=teri ]ntu-necoase, ]ntre p[re\i zugr[vi\i =i zidiuri cu ieder[ acoperi\i cu-vinte a face dec`t ]ntre oamenii carii cuv`ntul adev[rului a audzinu le place). C[ci ]ntre locurile pomenite, cineva glasul de =-ar slo-bodzi, ]n urma glasului v[ile, codrii, mun\ii, p[re\ii, zidiurile aceia=idzis[ ar poftori, =i de n-ar adaoge, ]ncailea, nici ar sc[dea cevavoroavii cuvioase. Care lucru la urechile dup[ pl[cere a audzi de-prinse, ]mpotriv[ cade, c[ de r[spund, r[spund cu urgie, iar[ detac, tac de pizm[ =i de m`nie. Dar[ de vreme ce ]n singur[tateaoamenilor =i ]n tov[r[=iia =tiin\elor acii numai am`ndoi ne afl[m,ori p`n[ unde proast[ =tiin\a mea s-ar ]ntinde, cu bun[ nedejde=i f[r[ nici o primejdie a alerga =i orice ]nodat s-ar p[rea, a dezle-ga nu m[ voi sii (c[ de nepriietinul ]n\elept ieste de l[udat, cuc`t mai v`rtos =i priietin =i ]n\eleptul va fi mai de ascultat =i de]mbr[\[=at). C[ a Vulpei =icuit[ c[tre toat[ publica priin\[, iar[asupra mea ca vreo ur[ s[ poat[ aduce, cu mare nevoin\[ nu-mele mieu =i a filosofiii mele la mijloc s-au adus1, carii de la minecea adev[rat[ =i chiar[ a Strutocamilii fiin\[ hiri=ie s[ le ar[t]naintea at`tea gloate m-au chemat. C[tr[ carii ]n ceva ner[spun-dzind, pricina t[cerii =i siielii mele mai sus deplin \i-o am poves-tit. Iar[ acmu, pre c`t puterile ]mi vor agiuta, numele =i firea Stru-tocamilei cum mai pre scurt =i mai aievea a-\i dejgheuca m[ voisili (c[ci nu didascalul, carile ]n toate dzile ]n =coal[ ]nva\[, cecela ce a ucenicilor cu ]nvrednicii =i ]nv[\[turi ]mpodobe=te via\[,fericit =i la nume vestit ieste =i a fi s[ cade2).

Unul dintre cei a firii t`lcuitori dzice c[ a numerelor numire =icuno=tin\[ ieste m[sura a necunoscutei firi. Iar[ altul dzice c[ iestef[cliia =i lumina a fiin\ii lucrurilor. Am`ndoi dar[, precum s[ cade,

1 Provocarea lui Ilie |ifescu ca Lupu Bogdan s[ vorbeasc[ ]n fa\a adun[riiavea rolul de a atrage ura adun[rii asupra lui.

2 Conform acestei defini\ii, nu este bun profesor cel ce-=i ]ndepline=teformal profesiunea la =coal[ ]n fiecare zi, ci cel ce izbute=te s[ aib[ influen\[moral[ fericit[ asupra elevilor.


la r[d[cina adev[rul au atins =i la v`rvul adev[ratei cuno=tin\eau agiuns (c[ cine adev[rul de la r[d[cin[ cearc[, =tiin\a ]n v`rvul]n[l\imii afl[, =i cine adeverin\a de gios ]ntreab[, cuno=tiin\a desus ]i r[spunde). Bine dar[ =i dup[ regula adev[rului, iar[=i dzic,vrednicii aceia filosofi au gr[it, de vreme ce tot numele hiri= scurt[hot[r`rea lucrului ieste. Deci numele Strutocamilei din doa[ nu-mere, din Stru\ adec[ =i din C[mil[ alc[tuit ieste.1 A=ijderea dindoa[ feliuri, adec[ din dobitoc =i din pasire ieste ]mp[r\it[ (]ns[de ieste ]n lume pasire ca aceia, carea hiri= numai stru\ s[ s[cheme). Deci a acestor doa[ dihanii hiri=iile ]mpreun`nd, fireajiganiii, pentru carea ]ntrebare s[ face, pre lesne a desface =i acunoa=te vom putea. A=ijderea pre fietecare dihanie, prin cele pa-tru fire=ti pricini2 cerc`nd, fietecarea c`t =i ce cu dobitocul acesta]mparte, chiar vom putea pricepe. A=edar[ C[mila ieste dobitoc]n patru picioare, mugitoriu =i din fire spre ridicarea sarciniior`nduit[. Deci c`t ieste despre partea pricinii f[c[toare,3 aieveaieste c[ ca =i alalte ]n p`ntece s[ z[misle=te =i ]n vremea c[dzut[fire=te s[ fat[. C`t ieste despre partea materiasc[, ieste ca =i alal-te dobitoace: din carne, singe, oase, vine, piiele, p[r =i alalte c`te

1 Dup[ ce preg[tise pe interlocutor cu privire la necesitatea cercet[riilucrurilor prin cauzalitatea aristotelic[, Lupu Bogdan trece la cercetareanumelui Stru\oc[milei din aceast[ perspectiv[. El ]mparte numele acesteia ]ncele dou[ componente: Stru\ul =i C[mila, aplic`nd asupra fiec[reia dintre elemetodologia cauzalit[\ii. De observat cum Cantemir face apel la diverselemodalit[\i de cunoa=tere ]n circula\ie ]n acea vreme.

2 De re\inut: cele patru cauze aristotelice sunt numite de Cantemir „fire=ti“,cu ]n\elesul c[ func\ioneaz[ ]n lumea natural[.

3 Aplicate la lumea material[, natural[, cele patru cauze aristotelice (cauzamaterial[, formal[, eficient[ =i final[) sufer[ transform[ri de adecvare la obiect,ele devenind: cauza material[ („pricina materiasc[“) — totalitatea substan\elordin care este alc[tuit un fenomen, cauza formal[ („pricina formei“) —]nf[\i=area exterioar[ distinctiv[ a fenomenelor, cauza eficient[ („pricinaf[c[toare“) — modalitatea de producere a fenomenelor, iar cauza final[(„pricina s[v`r=itului“) — o cauz[ explicativ[ a existen\ei unui fenomen.


la materie s[ cuprind. C`t ieste despre pricina formei precum dinalalte dobitoace cu multul s[ deos[be=te, s[ arat[. }ntì, c[ unelesint cu un ghib numai, iar[ altele cu doa[, la cap mic[, dup[ ma-mina trupului ce poart[, picioare ]nalte =i la genunchi botioase,la talp[ lat[ =i f[r[ unghi, la copit[ ]ngem[nat[ =i ca g`=tele pededesupt ]mpeli\at[, la coad[ scurt[, dup[ lungimea trupuluim[sur`nd (c[ci coada la dobitoc ]ntì ieste pentru frumse\e, iar[a doa, ca pe unde cu capul =i cu picioarele nu agiunge, pentruap[rarea de mu=te, cu coada s[ agiung[), la p[r [p[r]crea\[ caarapul, dar[ moale ca bumbacul, de la grumadzi p`n[ la pieptieste flocoas[ =i coama ]ndr[pt, de la gu=[ ]n gios, spre g`tlejpurcede, iar[ peste tot la stat dec`t alalte mai mare, iar[ dec`tfilul mai mic[ ieste. Iar[ c`t ieste despre pricina s[v`r=itului, aieveieste (precum =i mai sus am dzis) c[ firea spre ridicarea sarci-nilor grele au or`nduit-o.1 Nici aspru s[ \i s[ par[, o, priietine,acest cuv`nt pentru pricina s[v`r=itului, c[ macar[ c[ aceasta pri-cin[ ithic[i mai mult dec`t fizic[i sluje=te, ]ns[ adev[rul a=e s[adevere=te, nevoia omeneasc[ ]n fire pricina sf`r=itului au aflat=i, precum dzic unii, preste chiteala firii (]ns[ me=ter=ugul f[tulnevoii fiind,2 nevoia ]ntì ce-i mai pre lesne, apoi ce-i mai cu greu=i mai de folos au aflat), ]ns[ nu de tot ]mpotriva firii, nici presteputerile ei a s[ri poate, nici or`nduiala lesnirii a-i muta ispite=te.C[ ce me=ter ar fi acela carile grindzi de fier ar r`dica =i cu cuiede lemn le-ar ]nt[ri, sau cine sfe=nic de s[u =i lum`nare de argintar face? De unde aievea ieste c[ ce firea spre lesnire ]mpr[=tiiat

1 Insinuarea este r[ut[cioas[: Mihai Racovi\[ nu are calit[\i pentru domnie,el fiind astfel determinat de la natur[, ]nc`t nu este bun dec`t s[ slujeasc[,adic[ s[ ]ndeplineasc[ sarcini grele =i inferioare.

2 Lupu Bogdan face o analiz[ de detaliu a C[milei din perspectiva cauzeifinale, dezvolt`nd o scurt[ teorie privind rela\ia dintre nevoie =i me=te=ug,sau, cum am spune ast[zi, dintre necesitate =i solu\ia tehnic[. Este vorba desolu\iile „tehnice“ adecvate ale naturii privind lumea animal[.


au l[sat, aceia me=ter=ugul cu adunarea spre s[v`r=ire le-au adu-nat. De care lucru, la C[mil[ de socotit ieste ]ntì ghibul ]n spinarer`dicat, pentru ca de greuimea sarcinii mijloc pre lesne s[ nu i s[]ndoiasc[. A doa, la d`nsa ieste de luat ]n sam[ perinu\ele ]ntrepicioarele dinainte =i ]n pulpile picioarelor denapoi, ]n carile, c`ndpentru ]nc[rcarea la p[m`nt =ede, ca cum ]n ni=te pirostii cu triipicioare, ]ntr-acele perinu\e s[ sprijine=te, pentru ca adese cul-carea =i ridicarea =i greuimea, carea ]n spate o ]ndeas[, pieptul =ipulpile s[ nu-i juleasc[, nici piielea, r[nindu-i ]n ceva, s[ o bete-jasc[. A triia ieste la d`nsa de socotit m[rimea trupului =i pu\in[m`ncarea =i ]nc[rcarea stomahului =i mare r[bdarea carea de sete]n vremea c[ldurii are, pentru ca =i hrana fiindu-i pu\in[ =ir[bdarea mare la sete, pre la locurile carile m`ncarea de ]n bi=ug=i b[utura ]n biv nu s[ afl[, mai r[bd[toare =i mai trebuitoare s[fie (c[ acela ieste mai trebuitoriu, carile la vreme de nevoie iestemai r[bd[toriu). Acestea dar[ ]n C[mil[ firea ascundzind, nevoia=i me=ter=ugul din fire1 a=e =i spre acesta sf`r=it s[ le fie or`nduitsfite=te. Iar[ de toate mai pre urm[ de socotit la C[mil[ r[m`ne,ca dup[ m[rimea trupului, mic=orimea sufletului, =i dup[ ar[tareatrupului, prostimea duhului ce are, c[ un copil de =epte ani sau =imai mic =epte c[mile sau =i mai multe dup[ sine a trage =i ]nc[trovoia ]i ieste a le ]ntoarce poate, iar[ de multe ori, ]n locul copilu-lui, un m[g[ra= aceast[ slujb[ a s[v`r=i =i c`teva c[mile dup[ sinea ]n=ira poate, carile c`t sint =i c`t pot, de s-ar putea cunoa=te,lucrul ]ntr-alt chip s-ar t`mpla (c[ unde a socotelii =i a min\ii radzenu lucesc, duhurile puterii pu\in procopsesc). Acesta lucru ]n dobi-tocul acesta chiar arat[ c[ firea nu dup[ m[rimea trupului duhu-rile ]n cump[na atocmirii au ]mp[r\it, ce la st`rvul m[minos =iv`rtos duh logo= =i fricos au pus (c[ puterea trupului, c`t de

1 Cantemir afirm[, a=adar, c[ ]n natur[ s-ar manifesta necesitatea, onecesitate imanent[, la care se r[spunde prin solu\ii de ordin natural, datorit[unei inteligen\e sau ra\iuni de factur[ creatoare, ,,me=ter=ugul din fire“.


v`rtoas[, r`dic[, ]mpinge =i str`nge, c`t de mai mult ar putea doisau trii, iar[ cel puternic la socoteal[ cu miile pre al\ii cov`r=e=te).Deci ]ntr-acesta chip C[mila fiind, toate nevoile =i greut[\ile cetrage nu peste voie, ce peste =tiin\[ sufere. }n care lucru, laudavrednicii suferelii s[ agonisasc[ nu poate (c[ci acela ce simte,iar[ nu acela ce nu simte, a suferi s[ dzice, =i cela ce puterea spreizb`nd[ harnic[ a fi ]=i cunoa=te =i nu-=i izb`nde=te, iar[ nu celace sl[biciunea nepriietinului ne=tiind, de fric[ s[ contine=te,r[bd[toriu s[ nume=te). }nc[ mai cu de-adins =i precum adev[ruls[ are, c[ C[mila, nu c[ci nu poate, ce, precum am dzis, c[ci nu=tie c[ poate, i s[ pare c[ de-ar putea vreodat[ pre cei ce o]n[c[j[sc, tot =-ar izb`ndi; de care lucru ]n =tiin\a ei, sl[biciuneaduhului puterile trupului necl[tind, numai cu pizma =i ]n[du=alar[m`ne. Carea macar c[ ]n via\[ (precum unora place) dzic c[nu o uit[, ]ns[ iar[=i ]n via\[ izb`nda, pentru pricinele carile amdzis, a-=i r[scump[ra nu s[ ]nvrednice=te. Acestea dar[, cani prescurt, o, iubite priietine, ]n C[mil[ =i ]n firea ei a=e s[ socotesc, =icu tot adev[rul a=e =i sint. Deci pentru aceasta mai mult voroavaa lungi p[r[sindu-ne, la Stru\, pasirea s[ ne ]ntoarcem.

A=edar[, gium[tatea dobitocului acestuia ]n C[mil[ aieveaar[t`ndu-s[, acmu cu alt mijloc gium[tatea ce r[m`ne ]n Stru\,pasirea, s[ o cerc[m =i iar[=i prin cele patru a firii pricini,1 ce,cum, din ce =i pentru ce ieste, s[ o afl[m. Deci la acesta lucru]ntì ca astrologhii s[ facem s[ cade, carii cele adev[rate fire=ti =icere=ti trupuri mai curat vr`nd s[ arete, ni=te fiin\e din socoteal[=i ni=te trupuri =i locuri, carile nici ]n ceriu, nici ]n fire s[ afl[,pun. Dup[ aceasta dar[ socoteal[, a fi s[ dzicem =i cu mintea s[supunem, precum ]n fire s[ afl[ o pasire mare, cu pene, pedestr[=i nezbur[toare, sau un dobitoc cu doa[ picioare =i s[ oa[; hrana,

1 +i componenta Stru\, adic[ pas[rea, este analizat[ prin prisma celorpatru cauze: pricina ce (cauza formal[), pricina cum (cauza eficient[), pricinadin ce (cauza material[), pricina pentru ce (cauza final[).


]n loc de gr[un\[, iarb[ sau carne, s[-i fie piatr[, foc =i fier; =ia=e, pre ciuda lumii, aceasta prin pricinele fire=ti de am[nuntuls[ o ispitim, ca oarece pentru d`nsa adev[rul =i socoteala ce neva ar[ta s[ oblicim. Pre c`t dar[ ieste din partea materiiasc[, s[vede c[ nu piatr[, lut sau alt metal, ce carne, singe =i alalte lu-cruri de materie dihaniiasc[ are. Pre c`t din pricina f[c[toare ieste,]ntì ]n ou s[ z[misle=te, s[ oa[, cloce=te =i apoi puii ca alaltepasiri din oa[ ]=i scoate. Iar[ c`t despre pricina formei, multe =iaspre discolii are, pre carea, bini=or de o vom socoti =i ]n cump[nasocotelii drepte de o vom cump[ni, mai mult spre a firii eicuno=tin\[ dec`t alalte ne va agiuta. Forma, dar[, parte ]i iestede pasire, iar[ parte de dobitoc. De dobitoc, dzic, c[ci pedestr[,nezbur[toare =i pre fa\a p[m`ntului, iar nu ]n aer ]mbl[toare. Tal-pa ]i ieste ca de C[mil[, cu copit[ ]mpreunat[, iar[ nu cu unghi =icu degete despicat[; ]n spinare, ghib ]n sus r`dicat ca C[mila are,la grumadzi, lung[ =i ]ntoars[, la picioare, ]nalt[ =i la genunchibotioas[ ieste; la cap, mic[ =i la bot, ]ntoars[, nu plisc de pasire,ce bot de dobitoc poart[; coada ]n sus ]ntoars[, crea\[ =i tufoas[]i ieste. Rar =i departe p[=e=te, princet =i lin pa=ii ]=i cl[te=te. Aces-tea toate din forma c[milii ]ndatorit[ a fi, dovad[ nu trubuie. Iar[din forma pasirii ]nd[m`nat[ a fi, numai penele o arat[; ]n loc defulgi, tulee, =i ]n loc de peri, pene =-au luat. Acestea dar[ la unloc ]mpreun`ndu-le, pentru a patra pricin[, carea ieste a s[v`r-=itului, cum vom putea vom giudeca. Deci, pre c`t cu socoteala aagiunge putem, dzicem c[ firea ]ntr-aceasta jiganie un lucrumijlociiu au lucrat. C[ci trupul mare as[m[n`nd C[milei, cu micipenele aripilor pasirii ]n aer a s[ r`dica nu poate. A=ijderea, slabtrupul p[s[resc sarcina dobitoceasc[ =i a pohoar[i greuime a suferi=i a purta nu poate. De unde aievea ieste c[ nici firea spre aces-tea au tocmit-o, nici me=ter=ugul =i nevoia au silit-o. De care lu-cru, un lucru numai a s[v`r=i poate (c[ci firea ceva ]n z[dar =i ]nde=ert nu face), ]ns[, de ieste de credzut cuv`ntul unora, cariidzic precum jiganiia aceasta ]n stomahul s[u fierul amistuind =i


o\elul ]n ma\e=i topind, pre urma ei, cei ce aceast[ treab[ de grij[au, g[ina\ul la un loc ]l str`ng, pre carile me=terii de a doa oar[fierb`ndu-l =i ]n materiia =i forma dintì ]ntorc`ndu-l, fierul celvestit, ce-i dzic meschiul vechiu, s[ fie aleg`nd, din carile od`-n[oar[ povestesc precum oa[ de fier prea multe s[ s[ fie f[cut,carile =i p`n[ ast[dzi ]n c[m[rile ]mp[ra\ilor r[m[=i\[ s[ p[z[sc=i s[ afl[. }ns[ aceasta socoteal[, macar[ c[ pre la mul\i deadev[rat[ s[ \ine =i s[ crede (dar[ mi=eliia lumii ace=tia at`ta cuvremea lucrurile str[mut[, c`t celea ce unii o dat[ cu m`nule leapip[ia, cu picioarele le c[lca =i cu ochii le videa, acelea=i acmual\ii audzindu-le, ]n loc de basn[ =i de minciun[ a fi s[ le \ie).}ns[ noi a celora ce ispita prin scrisori a oameni de temeiu nu s[pomene=te, nici acmu ispita dup[ cuvinte cineva a afla s[ ]nvred-nice=te, lucrul ]n prepusul schipticesc l[s[m. +i a=e, nici spre aceas-ta sf`r=it din fire Stru\ul or`nduit a fi nu s[ adevere=te. De carelucru, din t[gad[, m[rturisirea adev[rului aduc`nd, dzicem: ji-ganiia aceasta dobitoc cu patru picioare nu ieste, pasire zbur[toarenu ieste, C[mil[ nu ieste, Stru\ aplos nu ieste, de aier nu ieste, deap[ nu ieste. De unde iar[=i dzicem c[ cea adev[rat[ a ei hot[r`reaceasta poate fi: Strutocamila ieste traghelaful firii1 (c[ci ieste lafilosofi altul, al chitelii), carile dintr-]mbe monarhiile ieste, =i ieste=i nu ieste. Ieste, dzic, c[ci adev[rat ]ntre lucrurile firii ciud[ caaceasta s[ afl[; nu ieste, dzic, c[ci nici dintr-un neam a fi socotea-la nu adevere=te. De care lucru, o, iubite priietine, ]ns[mnareamarelui acestuia nume alt[ nu sun[, f[r[ numai hiri=[ himerajiganiilor, irmafroditul pasirilor =i traghelaful firii. Deci acmu

1 Traghelaf are sensul de asociere absurd[ ]ntre \ap (grec. tragos) =i elefant(grec. elafos); ar ]nsemna deci o fiin\[ imposibil[ ]n cadrul firii, un nonsens alnaturii. „Traghelaful chitelii“ sau, mai simplu, traghelaf, este un termen creatde Aristotel pentru desemnarea absurdit[\ii logice. No\iunea „traghelaful firii“este sinonim[ cu expresiile de mai jos: „hiri=[ himera jiganiilor“ =i „irmafroditulpasirilor“, toate ]nsemn`nd o fiin\[ himeric[ din punct de vedere natural.


lucrului, c[ruia neamul, chipul =i toat[ vredniciia firea i-aut[g[duit, oare cu ce obr[znicie, sau mai adev[rat s[ dzic, cu cenebunie cineva din voia slobod[ sau din me=ter=ug spre vreo vred-nicie a o r`dica ar ]ndr[zni?1 (C[ mai pre lesne ar fi cineva, g`n-dacii ]ngiug`nd, p[m`ntul ca cu boii ]n plug s[ are, dec`t vreunbine sau folos a a=tepta de la cela carile nici din fire vreun dar,nici din pedeaps[ =i din ]nv[\[tur[ vreo vrednicie are). Ace=tiiasocotele, o, priietine, eu a unora g`nduri ]mpotriv[ sim\ind, sprea=e de ad`nc[ t[cere m-am l[sat, =i de nu voiu cumva proroc min-ciunos ie=i =i un prognostic a face, macar[ c[ nu f[r[ siial[, voiu]ndr[zni. Deodat[ a Corbului siloghizm s[ va ]nt[ri, =i senten\iaCucunozului s[ va plini, =i Strutocamilii ]n cap coarne ca a boilor2

]i vor razs[ri, =i ]n scaunul vredniciii s[ va sui3 (ca fortuna c`ndva s[ tr`nteasc[, ]ntì r`dic[, =i norocul ]ntì r`de, apoi pl`nge).Numai vremea (carea oglinda ieste a lucrurilor viitoare) va ar[ta,precum =i siloghizmul ieste sofistic =i senten\ia r[zsuflat[ =i Stru-tocamila din odihn[ ]n n[caz, din fericire ]n pricaz =i din ce ieste]n ce nu ieste va trece4 (c[ guziului orb fericit[ ]i ieste via\a, c`nd]n ]ntunerecul suptp[m`ntului ]mbl[, iar[ c`nd pre fa\a p[m`n-tului iese, nu mai cur`nd radzele soarelui ]l ]nc[ldzesc dec`t un-ghile blend[ului ]l sfridelesc).“

1 Lupu Bogdan precizeaz[ c[ ar fi ilogic s[ fie acceptat[ ]n scaunul domnesco asemenea fiin\[, ea ]ns[=i un nonsens al naturii; ]n mod concret el se refer[]ns[ la situa\ia c[ nu putea fi ales domn un om ce nu era nici moldovean, nicimuntean adev[rat.

2 Coarne ca a boului: luarea domniii, adaogerea puterii (D.C.).3 Mihai Racovi\[ „]n scaunul vredniciii s[ va sui“ cu ajutorul lui Br`ncoveanu

=i al sp[tarului Mihai Cantacuzino, adic[ va urca treapta cea ]nalt[ a domniei.4 Lupu Bogdan hatmanul prezice c[ suirea ]n scaunul domnesc va aduce

nenorocire lui Racovi\[ ]nsu=i =i Moldovei, ceea ce s-a =i ]nt`mplat, pentru c[dup[ doi ani de domnie, Racovi\[ a fost mazilit =i ]nchis de turci. Am[nuntular putea constitui un argument c[ Istoria ieroglific[ a fost ]nceput[ imediatdup[ mazilirea acestuia, adic[ ]n februarie 1705, =i terminat[ spre sf`r=itulaceluia=i an.


Brehnacea, acestea toate de la Lup cu bun[ urechea ascult`nd=i cu ]ntreag[ socoteal[ ]n\eleg`nd, singur[ din sine, precum cu-vintele Lupului adev[rate =i pline de ]n\elepciune s[ fie, cunoscu.Asijderea, precum, ca un deplin filosof, toat[ aporia au dezlegat=i cea hiri=[ hot[r`re Strutocamilii au dat. }ns[ mai denainte sfa-turile carile ]ntre Corb =i ]ntre Cucunos s[ f[cus[ =tiind1, ]nc[ maitare de iute adulm[carea Lupului s[ mira (c[ci s[mnul ]n\elep-ciunii ieste ca din cele v[dzute sau audzite, cele nev[dzute =ineaudzite a adulm[ca, =i viitoarele din cele trecute a giudeca).De care lucru, siiala =i t[cerea Lupului nu din pizm[ sau dintr-ainimii ]mpietro=ere, ce din dreapt[ a ]n\elepciunii regul[ a fi pri-cepu (c[ t[cerea sau la vreme a ]n\eleptului gr[ire, multora pild[=i ]nv[\[tur[, iar[ a nebunului bolb[itur[, =ie ur[, iar[ a altorasc[r[nd[vitur[ ieste). De vreme ce a Corbului inim[ b[tea ca Stru-tocamila ]ntre pasiri dup[ d`nsul, iar[ ]ntre dobitoace locul celmai de sus s[ \ie2. A=ijderea, =tia c[ nu numai filosofiia Lupului,ce nici sfatul a toat[ lumea din mintea ce apucase s[-i ]ntoarc[,cu putin\[ nu ieste (cu inima ]n pizm[ ]mpietro=at[, sau dup[voia sa a ispr[vi neput`nd, de n[caz s[ tope=te, sau oric`nd arputea r[ul a face nu s[ ]ndoie=te). Acestea Brehnacea, ]n sine a=echitindu-le =i socotindu-le, p`n[, mai pre urm[, socoteala ]ntr-acesta chip ]=i a=[dz[ (orice spre binele =i folosul monarhii ieste,aceasta a ar[ta =i a gr[i s[ cade). Iar[ de vor fi urechi ca aceleaa=e=i de tot adev[rului neascult[toare =i inimi nicicum folosul deob=te priimitoare, p[catul ]n cap =i ocara ]n obrazul lor fie!

1 Aluzie la faptul c[ stolnicul Cantacuzino, ca principal sfetnic al luiBr`ncoveanu, cuno=tea de mai ]nainte hot[r`rea domnului s[u de a pune ]nscaunul Moldovei pe Mihai Racovi\[. Din ceea ce urmeaz[ mai rezult[ ]ns[ c[Lupu Bogdan, re\inut la Bucure=ti, convinsese pe stolnic s[ nu mai sprijine peBr`ncoveanu =i s[ determine pe acesta =i pe Mihai Cantacuzino s[ renun\e lasprijinul acordat lui Racovi\[; dar documentele vremii infirm[ aceast[convingere a lui Cantemir.

2 Br`ncoveanu dorea ca Racovi\[, ]n calitate de domn al Moldovei, s[ fieal doilea ]n importan\[ dup[ sine.


A=edar[, Brehnacea, de la Lup desp[r\indu-s[, ]ntì cu Cucuno-zul s[ ]mpreun[, c[ruia toat[ ]n\elepciunea =i filosofiia Lupului1

]i povesti =i precum adev[rat[ hot[r`rea Strutocamilei au dat,]mpotriva a c[riia alt[ socoteal[ mai tare =i mai adev[rat[ s[ s[g[sasc[ cu putin\[ nu ieste2. De unde tot lucrul aievea s[ face c[mintea Corbului gre=it[ ieste =i de ce s-au apucat, sau la cap ascoate nu va putea, sau, de va putea, peste pu\in[ vreme =i lucruls[ va strica =i, ]n loc de laud[, asupr[-=i ur[ =i hul[ de la mul\i valua (c[ o mie de lucruri vrednice de-abiia lauda dob`ndesc, iar[numai unul sc`rnav ]n veci nesp[lat[ cinstei =i numelui grozav[aduce pat[). Carea prea t`rdziu sau nici od`n[oar[ din gurilen[roadelor =i din =optele gloatelor a o scoate nu va putea (c[cidin fire muritorilor aceasta ieste dat[, ca binele pre lesne, iar[r[ul cu anevoie s[ uite, =i laudele cuiva pre h`rtie, iar[ hulele pretable de aram[ s[ le scrie). Acestea =i altele ca acestea Brehnaceac[tr[ Cucunoz vorovi, socotind precum ]ntì pre d`nsa din ceaveche =i str`mb[ socoteal[ va putea ]ntoarce, =i de ciia am`ndoi]mpreun[ m[rg`nd =i pre Corb la calea drept[\ii =i la luminareaadeverin\ii a duce s[ nevoiasc[ (c[ci Brehnacea mai de folos a ficineva ale sale hotar[ pe dreptate a p[zi dec`t toat[ lumeatir[ne=te a agonisi socotiia)3.

Ce ]n z[dar cuvintele =i ]n dar nevoin\ele ]=i pierdu, de vremece Cucunozul dzicea, precum prin c[r\i =i mijloace de credin\[adeverit ieste, c[ Pardosul, Vulpea, Ursul, R`sul4 =i alalte ale lor

1 }n\elepciunea =i filozofia apar ca no\iuni sinonime, din moment ce ]npersoana lui Lupu Bogdan filozofia devine practic[, iar ]n\elepciunea — oconduit[ ra\ional[ =i prudent[ ]n via\a cotidian[.

2 Cantemir continu[ s[ cread[ c[ stolnicul ar fi avut o pozi\ie realist[ =iprudenl[ ]n ]mprejur[rile anului 1703.

3 Referire ironic[ la politica de amestec a lui Br`ncoveanu ]n treburileinterne ale Moldovei, dar =i o aluzie la faptul c[ stolnicul determinase pedomnul |[rii Rom`ne=ti s[ nu accepte propunerea marelui vizir, ]n 1703, dea primi ]n acela=i timp =i domnia Moldovei.

4 Marele boier Mihalache Ruset, fratele lui Iordachi (Pardosul).


rudenii cuv`ntul lor a priimi =i senten\ia lor a ]nt[ri gata sint1, =i]nc[ de va fi cineva sfatului acestuia ]mponci=itoriu, prea pre lesnealt[ cale ]i vor ar[ta, pre carea =i vr`nd =i nevr`nd ]i va c[uta amerge (c[ unde ieste sila tir[neasc[, nu s[ cearc[ putin\a fireasc[)=i mai cu de-adins pentru Lup =i pentru Ciacal, carii singuri nu-mai poate ]ntr-alt[ socoteal[ s[ r[mìe. Deci de Ciacal pu\in[ grij[ieste, o jiganie =i de stat =i de sfat pu\in[ =i mic[ fiind2, iar[ pen-tru Lup, de vom videa c[ la g`nd nemutat =i la fire neschimbatr[m`ne, deodat[, precum sfaturile lui priimite ne sint, ]i vomar[ta. Iar[ c`nd la vremea alegerii lucrului va fi, alt[ treab[ ]ntr-alt[ parte ]i vom afla, p`n[ sfatul s[ va ispr[vi =i hirograful dem`na tuturor s[ va isc[li. Iat[ dup[ aceia, adeverit sint precumLupul la b`rlogul s[u cu odihn[ a tr[i bucuros va fi (c[ mai fericitieste cineva cu str`mt traiu la l[ca=ul s[u dec`t cu toate desf[t[rile]n casele streine3). Iar[ amintrilea, precum ]mpotriv[ c[ s[ cl[te=tede-l vom sim\i, bun[ nedejde am c[ Pardosul cu multe pestriciu-nile =i pic[turile lui va afla ac de cojocul Lupului4.

1 Mihai Cantacuzino nu se las[ ]nduplecat de stolnic =i-i m[rturise=te c[de fapt se produsese deja o schimbare de atitudine ]n r`ndul unora dintremarii boieri moldoveni: Vasile Costache (Ursul), Ilie |ifescu (Vulpea) =i ceidoi fra\i Ruset, Iordache (Pardosul) =i Mihalache (R`sul), ]mpreun[ cu„rudeniile“ lor. C[ci Br`ncoveanu ]i determinase s[ p[r[seasc[ pe Cantemire=ti,ai c[ror sus\in[tori fuseser[ p`n[ atunci, pentru a fi de acord cu numirea luiRacovi\[ ca domn. C`t prive=te Lupu Bogdan hatmanul =i Maxut serdarul(+acalul), dac[ se vor opune noii ]ntors[turi a lucrurilor, se vor g[si mijloacede a-i neutraliza.

2 Maxut serdarul, nefiind mare boier, nu f[cea parte din sfatul domnesc.3 }n aceste noi ]mprejur[ri nefavorabile Cantemire=tilor, se spera c[ Lupul

Bogdan, sus\in[torul lor constant, ]=i va da seama de situa\ia critic[ =i vaprefera s[ se retrag[ la mo=ie („b`rlogul“), renun\`nd astfel la via\a politic[.

4 Pestriciune =i pic[turi: mer=ter=uguri =i vicle=uguri (D.C.) — intrigi. Sp[tarulMihai Cantacuzino previne pe fratele s[u, stolnicul, c[ dac[ Lupu Bogdanhatmanul nu va ]n\elege s[ nu se mai opun[, intrigantul Iordache Ruset vag[si ac de cojocul s[u.


Brehnacea iar[=i dzis[: „Eu, frate, a=i sf[tui ca =i tu de aceast[socoteal[ s[ te p[r[se=ti, =i am`ndoi ]mpreun[ =i pre Corb de laacesta lucru a-l dezb[ra s[ silim (c[ mai de laud[ ieste o inim[tulburat[ a ]mp[ca dec`t o r[spublic[ a tulbura, c[ tulburarea anebunilor, iar[ ]mp[carea a ]n\elep\ilor me=ter=ug ieste). +i c[tr[acestea pomene=te, iubite frate, c[ Pardosul =i toat[ semin\iia luicredin\[ n-are a c[ruia nu numai scrisorile =i cuvintele, ce a=e=inici lucrurile de credzut nu-i sint1 (c[ a cui cuvintele nu s[ st[-ruiesc, cu anevoie lucrurile i s[ vor st[rui, =i cine necredinciosieste ]n voroav[, viclean va fi =i ]n lucruri), =i, precum piielea cumulte pic[turi ieste picat[, ]nc[ mai cu multe vicle=uguri inima ]iieste v[rgat[ (c[ inima viclean[ ]ntì din minciuna cuv`ntului,apoi din vicle=ugul lucrului s[ v[de=te). Carile precum ast[dzipriete=ugul nou, ase mìne sau poimìne vr[jm[=iia veche, =i pre-cum acmu plecarea capului, a=e, afl`nd vreme, ridicarea nasuluiva ar[ta. Iar[ acestea a Pardosului de nu vii pomeni, frate, cuvin-tele mele, precum o dat[ \i le-am dzis, din minte s[ nu-\i ias[. C[macar c[ tu la trup mai chipe= =i la stat m[i ]nalt e=ti, dar[ eu =i dev`rst[ mai b[tr`n, =i de pedepse mai dosedit =i mai ispitit, =i de c[imai multe =i mai departe, =i de \[ri mai streine =i mai late maiasudat =i mai zbuciumat simt, ]n carile =i mai multe am v[dzut,mai multe am audzit =i =i de mai multe m-am ]n=tiin\at (c[ adev[rat,bun[ ieste =tiin\a audzirii, dar[ mai adev[rat[ ieste ispita viderii)“2.

1 Un portret moral al lui Iordache Ruset =i al ]ntregii familii a Cup[re=tilor.Stolnicul atrage aten\ia fratelui s[u c[ n-ar trebui ca Br`ncoveanu s[-=i]ntemeieze sprijinul acordat lui Mihai Racovi\[ pe ajutorul acestor intrigan\i=i nestatornici ]n amici\ie, deoarece prietenia de ast[zi s-ar putea transforma]n du=m[nie mìne, reactiv`nd astfel o „vr[jm[=ie veche“, aluzie la cunoscutadu=m[nie a lui Iordache fa\[ de Cantacuzini.

2 Pentru a-=i convinge fratele, stolnicul invoc[ v`rsta ]naintat[ pe care oavea, experien\a de via\[, erudi\ia =i c[l[toriile ]n diverse \[ri. Este interesant[aceast[ pledoarie pentru v`rst[, adic[ pentru ]n\elepciune, erudi\ie =iexperien\[, privite ca argument ]n demonstrarea adev[rului, pledoarie ce arat[mentalitatea vremii =i spiritul renascentist al lui Cantemir.


Cucunozul acestea toate ]n loc de basn[ =i ]n buiguituri deb[tr`ne\e le lua (c[ basna la pro=ti locul istoriii, m[rg[ritariul laporci, pre\ul ordzului, =uierul la cioban, cinstea mudzic[i =i sfa-tul bun la inima rea tot o socoteal[ au1). Carile cuvintele Breh-nacii, cele ca grùl alese =i ca spicul culese, ca pleava sufl`ndu-le=i ca paiele preste arie m[tur`ndu-le, ]ntr-acesta chip i le ]ntoars[:(„B[tr`ne\ele, o, frate, =i mult[ truda ]n tinere\e, mai mult de odih-na trupului dec`t cinstea =i agonisita numelui cearc[“2). De carelucru, socotesc c[ nu ce dore=te cinstea, ci ce pofte=te odihna ar[\i=i ]nve\i, =i a m[ mira destul nu pociu, cum nicicum ]n parteamonarhiii noastre \ii?3 +i cum ]ntr-acesta sfat dobitoacele st`blafinicului s[ apuce cu to\ii noi am putea priimi?4 +i cum cinstea =islava Vulturului aceasta ar putea suferi? Au nu =tii (c[ agonisitanumelui mai mult cu ]ndr[zneala dec`t cu siiala s[ dob`nde=te?)Au nu pricepi (c[ sc`nteia amnariului p`n[ a nu s[ stinge, iascaaprinde, iar[ st`ng`ndu-s[, a doa =i a triia lovitur[ pofte=te?) Decare lucru, noi acmu vreme de treab[ =i dup[ poft[ afl`nd, cum

1 Natur[ trufa=[ =i lipsit[ de spirit diplomatic, sp[tarul Mihai Cantacuzinonu ia ]n seam[ apelul la pruden\[ f[cut de fratele s[u. Rostul confrunt[rii dep[reri dintre cei doi fra\i este de a sublinia firile cu totul diferite aleCantacuzinilor, precum =i diferen\a de caracter =i de optic[ ]n problemelevie\ii politice, adic[ ]ntr-un domeniu at`t de vital pentru |ara Rom`neasc[.Dup[ cum se va vedea =i din cele care urmeaz[, stolnicul se impune drept unmodel al sfetnicului ]n\elept, ]n timp ce Mihai Cantacuzino ]ntruchipeaz[ pesfetnicul fanfaron, trufa=, ros de ambi\ii =i de visuri politice m[re\e, c[ruia ]ilipsesc ]ns[ ]n\elepciunea =i pruden\a, deci tocmai ce i-ar fi trebuit unui domnca Br`ncoveanu.

2 Mihai Cantacuzino interpreteaz[ ]n\elepciunea stolnicului ca o dovad[ ab[tr`ne\ii, insinu`nd astfel c[ acesta ar trebui s[ abandoneze via\a politic[.

3 Mai mult, continu[ sp[tarul, conduita politic[ prudent[ a fratelui s[u arfi potrivnic[ intereselor |[rii Rom`ne=ti.

4 St`bla finicului (ramura de palmier — n. ed.) a apuca: cinstea numelui ac`=tiga (D.C.) — preocupat de ideea de demnitate, sp[tarul consider[ c[ nutrebuie ca partea moldovean[ s[ ias[ din aceast[ situa\ie cu prestigiul m[rit,iar muntenii s[ r[m`n[ mai pe jos.


vom putea vremea prelungind, darul norocului ]n para focului s[arunc[m? C[ bine =tii (c[ pre c`t ieste de iute la curgere punctulvremii, ]nc[ mai iu\i sint mut[rile lucrurilor ]n vreme) =i nu tre-buia cineva a te ]nv[\a, de vreme ce (precum chipul norocul miide mii de obraz[ s[ fie av`nd =i ]n mii de mii de feliuri pre muri-tori ]n tot ceasul s[ fie m[gulind), adeverit e=ti. Au nu de cu var[st[p`nii caselor, de iarn[ grijindu-s[, toat[ zaharaoa trebitoare]n jitni\ele =i c[m[rile sale gr[m[desc?1 (C[ ce d[ vremea, niciavu\iia, nici nevoin\a poate cump[ra). Iar[ c`te primejduitoare]n vremea viitoare mi-ai pomenit, acestea ]nc[ nu t[g[duiesc (c[cine vreodat[ norocul supt l[cat[ =i norocirea ]n lad[ =-au ]ncuiat?Sau cine tot cu aceia fortun[ ]n via\[ s-au slujit, de carea vreo-dat[ s[ nu s[ fie n[c[jit?). Ce a muritorilor mai mult aceasta leieste hiri=iia (ca ]n dzua norocului s[-=i arete v`rvul cornului, iar[]n dzua nenorocului, de nevoie s[ sufere =i scoaterea ochiului2).De care lucru a=e socotesc, ]ntr-aceast[ dat[, nicicum biruin\a ladobitoace s[ nu r[mìe (macar[ =i adev[rul p[rta= =i ]mpreun[nevoia= s[ le fie). [O, fortuna bun[ (de ieste ]n lume vreunaadev[rat bun[), cum =i tat[, =i maic[, =i sor[, =i frate fortuneirele e=ti, carea p`n[ ]ntr-at`ta pre muritori buiguie=ti, ]mbe\i =inebune=ti, c`t =i spre tab[ra adev[rului desfr`nate o=tile nebune-lor sale socotele a-=i slobodzi nu s[ ru=ineadz[]. Deci acmu, frate,]n nemic[ ceva=i de cuvintele Lupului ]mbl`nzindu-te =i nici oz[bav[ la mijloc puind, ]mpreun[ s[ ne scul[m =i la ]mpreunareaCorbului s[ mergem, pre carile =i de l[ud[roas[ filosofiia Lupu-lui s[-l ]n=tiin\[m, =i de ciia lucrul mai cu c[ldur[ =i mai cu

1 Politician de tip machiavelic, sp[tarul Mihai Cantacuzino sus\ine principiulpolitic de a specula oportunit[\ile cu ]ndr[zneal[ =i nu cu pruden\[; altfel,mai spune el, norocul te poate p[r[si, f[r[ s[ mai ai certitudinea c[ alt[ dat[\i se va mai oferi vreo =ans[, oric`te eforturi ai mai depune

2 Ca atare, ]ndr[zneala este fireasc[ ]n politic[ ]n perioadele norocoase =itot astfel suferin\a ]n vreme de restri=te.


nevoin\[ s[ apuc[m (c[ nu mai pu\in z[bava prin lenevire st`lpiimonarhiii, dec`t cfartana m[dularele trupului scutur[1)“.

Brehnacea, macar[ c[ cu greu iu=oare cuvintele Cucunozuluiaudziia =i cu grea\[ aspre voroavele =i spurcate bl[st[murile asu-pra adev[rului suferiia, ]ns[, ]ntr-alt chip a face nici av`nd, niciput`nd, scul`ndu-s[ cu Cucunozul ]mpreun[, la Corb s[ dus[r[2.}naintea a c[ruia, Cucunozul, dup[ ce toate cuvintele Lupu <lu>ide-a fir-a-p[r povesti =i ]nc[ dec`t era, cu oxiile, variile minciu-nilor le mai asupri, cu apostrofurile lingu=iturilor ale dobitoace-lor lucruri dec`t era mai mic=ur[ =i cu perispomenile m`ndriiislava =i numele zbur[toarelor preste ceriuri r`dic[ =i multe de v`ntpline cuvinte r[zsufl[, ]mpotriva a toat[ socoteala dreapt[, g`ndul=i fapta Corbului pre c`t mai mult putu a abate sili (c[ ce ieste lamuritori mai pre lesne dec`t cuv`ntul r[u a gr[i? =i ce ieste maicu greu la peminteni dec`t cuv`ntul adev[rului a dzice =i poftadreptei socotele a face?). Corbul a=ijderea, inim[ ca aceia av`nd,carea, de ar fi preceput, precum cineva din g`ndul s[u s[-l abat[s-ar nevoi, aceluia cu tot mijlocul puterilor sale ]mpotriv[ s[ i s[puie, cu c`t mai v`rtos =i cuvinte spre pl[cere =i ]ndemnare, dup[a sa vrere, de la Cucunoz audzind, po\i crede c[ cu i<ni>ma arfi s[ltat =i dup[ sf[tuirea pl[cut[ s-ar fi plecat? (C[ la inima st`lpit[=i ]mpietrit[, un cuv`nt dup[ pl[cere dec`t 1.000 de talan\i maipl[cut ieste), ]ns[ (unde lumina adev[rului love=te, oric`t de gro=iar fi p[re\ii ]ndr[ptniciii, de nu peste tot, dar[ oarece zarea totstr[bate). De care lucru, Corbul, ale Lupului dec`t soarele maividerate =i dec`t lumina mai str[luminate =i mai adev[rate cu-vinte audzind, pre carile ]n cump[na socotelii tr[g`ndu-le, ]ntr-acesta chip c[tr[ Brehnace =i c[tr[ Cucunoz voroav[ f[cu: „(Fericit

1 }nt`rzierea ]n m[surile politice pe care trebuie s[ le ia un domn poate fimai d[un[toare dec`t o boal[ grea.

2 Dup[ pasajul confrunt[rii vederilor politice dintre fra\ii Cantacuzini, tre-cem la secven\a urm[toare, ]n care punctele de vedere diferite ale celor doisfetnici sunt confruntate ]ntr-un consiliu intim, cu pozi\ia lui Br`ncoveanu ]nsu=i.


ar fi acela, o, priietinilor =i so\iilor mele, a c[ruia ]mpotrivnici =inepriietini f[r[ putin\a lucrurilor, dar[ de trei ori mai fericit ar fiacela a c[ruia vr[jma=i f[r[ agiutorin\a sfaturilor ar fi) =i, de vremece ]n capul ]mponci=etoriului voii noastre socotele a=e de drepte=i sfaturi a=e de ascu\ite s[ afl[, alt[ ceva mai mult nici a dzice,nici a face avem, f[r[ numai cere=tii no=tri st[p`nitori inimile alal-tora s[ ]mpietreasc[ =i urechile min\ii s[ le astupe, ca nici glasula-i audzi, nici sfatul ]mpotriv[ a-i asculta s[ poat[ (c[ mai mult[nedejde de biruin\[ ]n lipsa sfatului vr[jma=ului dec`t ]n multnum[rul, tare m`na =i ascu\it[ sabiia osta=ului ieste). Iar[ devreme ce ]mpotrivnic sfetnic =i ]mponci=etoriu vrednic ca acesta1

a avea din noroc ni s-au t`mplat, ]n ceva cu inima s[ nu sc[de\iv[ poftesc (c[ cu c`t lucrurile mai cu anevoie =i mai cu mult[nevoin\[ s[ dob`ndesc, cu at`ta mai cu mult s[ laud[ =i mai cucinste s[ sl[v[sc). Deci eu aceasta am socotit dinceput =i aceastavoi \inea sau p`n[ a tr[i sau p`n[ lucrul ]nceput voi s[v`r=i, adec[siloghizmul o dat[ la mijloc pus, s[ s[ ]nt[reasc[, =i Strutocami-la, spre cinstea epitropiii r`dic`ndu-s[, de la to\i vrednic[ s[ s[cunoasc[2 (c[ mai fericit socotesc a fi acela carile ]ntr-o sughi\areduhul =-ar sf`r=i dec`t cela carile ce o dat[ au giuruit, p`n[ lamoarte giuruin\a a plini, pre c`t va putea, nu s[ va nevoi). Carelucru, precum l-am ]nceput, a=e a-l s[v`r=i doa[ pricini ]ndem-n[toare =i am`ndoa[, precum socotesc, folositoare sint: Una, c[al nostru, iar[ nu al dobitoacelor sfat ]nt[rirea lu`nd, oricum arfi, titulul ]n\elepciunii =i numele vrednicii l`ng[ monarhiia noa-str[ va r[m`nea (c[ ]ntre ]mp[ra\i =i monarhi nu mai gios s[ \inecinstea sfatului divanului dec`t biruin\a nepriietinului ]n mijlo-

1 Br`ncoveanu recunoa=te c[ Lupu Bogdan era un du=man foarte inteligent=i ca atare de temut.

2 Br`ncoveanu ram`ne ne]nduplecat ]n hot[r`rea sa de a nu renun\a lamazilirea lui Constantin Duca =i de a sus\ine urcarea ]n scaunul Moldovei alui Mihai Racovi\[.


cul meideanului). Alta, c[ci despre partea noastr[, ]ntre d`nselepre Strutocamil[ epitrop Leului puind, sau de tot supt putereanoastr[ le vom lua, sau totdeauna ]ntre m[dularele trupuluimonarhiii lor g`lceav[ nep[r[sit[ =i tulburare neodihnit[ =i maipre urm[ r[zboaie =i mor\i vor fi =i s[ vor scorni. +i a=e, precumbine =ti\i (c[ moartea unora ieste via\a altora), noi cu singele lorne vom ]ngr[=ea, ne vom ]nt[ri =i puterile ni s[ vor ]nnoi1. (C[nici od`n[oar[ norocirea =i m[rirea unuia f[r[ nenorocirea =imic=urarea altuia a fi nu poate). }ns[ pentru taina carea acmu ]ninimile noastre ascuns[ st[, nici Lupul, nici alt[ jiganie =tire s[aib[, p`n[ c`nd pre cei mai de frunte dintre cele cu patru picioa-re mai bini=or vom ispiti (c[ lucrurile grele pre c`t sunt mait[inuite, pre at`ta ies mai iu=oare, =i sfatul descoperit pre c`t arfi de folos t[inuit, pre at`ta iese de stricate ]n gloate dezv[lit). C[pre cei mai ale=i dintre d`n=ii, dup[ voia =i inima noastr[ plec`n-du-i, cu cei mai de gios a ne r[spunde pre lesne ne va fi.“

Din monarhiia dobitoacelor era cinci jig[nii, carile la aceaadunare =i mai de frunte =i mai de cinste era, adec[: Pardosul,Ursu, Lupul, Vulpea =i C[mila (pentru carea mai pre urm[ toat[r[scoala =i vrajba cea mare ]ntre doa[ monarhii s-au scornit, c[cimut`nd-o din C[mil[ ]n pasire =i ad[og`ndu-i la urechile ciutecoarne buorate, numele ]n Strutocamil[ ]i mutar[). Pre l`ng[ aces-tea era =i Ciacalul, ]ns[ acesta nu ]ntr-at`ta socoteal[ s[ \inea.Aceste cinci jig[nii ]n locul a toat[ v`lfa =i ]n chipul a toat[ ste-ma a alaltor cu patru picioare era, ]ntr-]nsele toat[ lauda ]nchivernisale =i toat[ nedejdea ]n nevoi =i primejdii li s[ sprijeni-ia (c[ precum pre st`lpii mai gro=i =i mai v`rto=i toat[ urdzalacasii s[ sprijine=te, a=e ]n patru sau cinci, sau =i mai mul\i, toat[

1 Br`ncoveanu declar[ c[ prin numirea lui Racovi\[ ]n Moldova, prestigiul=i puterea |[rii Rom`ne=ti se vor ]nt[ri. C`t prive=te situa\ia grea ]n careurma s[ ajung[ Moldova datorit[ inten\iilor domnului |[rii Rom`ne=ti, este,desigur, o exagerare a lui Cantemir.


otc`rmuirea public[i s[ odihne=te1). Iar[ pricina a alegerii aces-tor cinci jig[nii au fost c[ ]nc[ de pe vremea g`lcevii cu Vidra =icu B`tlanul, ]ntre d`n=ii at`ta glogozal[ =i amestec[tur[ precums[ scorne=te v[dzind, socotir[2 (c[ ]n gurile multe pu\ine sfaturide isprav[ sint, =i ]n voroavele delungate gre=al[ a nu s[ face pesteputin\[ ieste) =i, pentru mai cu f[r[ glogozal[ lucrurile s[ scuture=i mai pre lesne la un cap[t s[ le scoa\[, dzis[r[: „Iat[, noi dintoat[ monarhiia noastr[ ne aleas[m, deci trebuie =i din monarhi-ia voastr[, alege\i pre cine vi\i socoti, pentru ca deos[bi de alalt[gloat[ trebele s[ ne tr[ctuim, =i orice mai de folos =i mai cu cuvi-in\[ am afla, ]n =tiin\a ]mp[ra\ilor =i tuturor gloatelor s[ d[m =ispre acel a=edz[m`nt inimile tuturor a pleca s[ silim3 (c[ci voiagloatelor =i a noroadelor proaste ieste ca ]mbletul calului ne]nv[\at=i desfr`nat, carile, din netocmit[ =i preste sim\ire slobodzita

1 Un rol precump[nitor ]n conducerea Moldovei ]l aveau ]n acea vremevreo c`\iva mari boieri; Cantemir men\ioneaz[ pe Iordache Ruset, VasileCostache, Lupu Bogdan, Ilie |ifescu =i Mihai Racovi\[ (C[mila). Maxut serdarul(+acalul) nu prea era luat ]n seam[, el fiind un boier mai m[runt. Ace=ti cincimari boieri se aflau ]mpreun[ cu al\ii, ad[posti\i la curtea lui Br`ncoveanu deteama lui Constantin Duca. }ncep`nd cu pomenirea lor, scriitorul face o lung[digresiune cu scopul de a demonstra cum s-a ajuns la actualele ne]n\elegericare se petreceau ]n adunarea animalelor =i deci ]n via\a politicii de culise dela curtea din Bucure=ti. Scriitorul men\ioneaz[ astfel faptul c[ acestene]n\elegeri se iscaser[ din cauza propunerii ca Stru\oc[mila, protejata =iunealta muntenilor, s[ devin[ domnul Moldovei, lucru ce a nemul\umit obun[ parte din boierimea moldovean[.

2 Discordia ]ncepuse mai demult — precizeaz[ scriitorul — =i anume ]nc[de pe c`nd Chiri\[ Dimache (B`tlanul), capuchehaia Moldovei la Poart[,tr[dase pe Constantin Duca, p`r`ndu-l lui Br`ncoveanu pentru uneltirile sale]mpotriva domnului |[rii Rom`ne=ti, dup[ care urmase =i mazilirea.

3 Pentru a rezolva problema iminentei succesiuni la tronul Moldovei, ceicinci mari boieri, afla\i la curtea lui Br`ncoveanu, devin purt[tori de cuv`ntai boierimii moldovene refugiate, cer`nd s[ se formeze o delega\ie =i dinpartea boierimii muntene, pentru a se ]ncepe astfel tratative ]n vedereadesemn[rii, de comun acord, a unui nou candidat la domnia Moldovei.


r[pegiune, de multe ori ]n r`pi ad`nci =i de maluri ]nalte cu capul]n gios d[)“.

A=edar[, despre partea zbur[toarelor, Corbul, Cucunozul, Bre-hnacea =i Uleul s[ aleas[r[1, carii cu ceialal\i ]mpreun[ lucrurilemai pre am[nuntul ]ncepur[ a scutura =i unii pre al\ii ]n ce sfat =i]n ce socoteal[ s[ afl[ ispitiia (c[ ]n lucrurile grele, ]ntì sfetnicii,apoi sfaturile a a=edza trebuie). Ce c`t despre partea jig[niilor,era prea pre lesne lucrul a s[ a=edza s-ar fi putut, de vreme cejig[niile ale sale numai a sprijeni siliia =i inima totdeauna spreline=te le st[ruia. Iar[ despre partea pasirilor nu a=e era, c[ci lad`nsele =i cuvintele cu me=ter=ug, =i lucrurile cu vicle=ug era, devreme ce alta supunea ]n voroav[ =i alta avea ]n inim[ s[ fac[,adec[ nu numai cu ale sale c`t nu era ]ndestuli\i, ce a=e=i nici cua altora de sa\iu s[ s[tura2 (c[ pofta l[comiii cu puterea ]mpreu-nat[ ca pojarul ]n iarba uscat[ ieste).

Deci dintr-acestea pasiri, Brehnacea, precum s[ videa, sau dinsine plecat[, sau din a Lupului v`rtoase argumenturi =i adev[ratesocotele ]ntoars[, =i vrea =i cuno=tea ce ieste adev[rul, de carelucru de multe ori cu mare ]ndr[zneal[ ]mpotriva ]ndr[ptnicii voii Corbului s[ punea, ce ]n de=[rt3. C[, precum =i mai sus s-aupomenit, Corbul, din r[utatea o dat[ ]n minte pus[, a s[ c[i nu=tiia =i din vicle=ugul ce apucase nu s[ p[r[siia (o, c`t cu multulmai fericit ieste acela carile ]n boal[ f[r[ leac cade dec`t celacarile ]n r[utate neuitat[, desfr`nat s[ sloboade) (c[ mai bine arfi cuiva cu 1.000 de rane a s[ r[ni dec`t o dat[ pacoste =i dosad[

1 Delega\ia muntean[ a fost format[ din Constantin Br`ncoveanu (Corbul),domnul |[rii Rom`ne=ti, sp[tarul Mihai Cantacuzino (Cucunozul), stolniculConstantin Cantacuzino (Brehnacea) =i paharnicul +tefan Cantacuzino (Uliul),fiul stolnicului.

2 Dar, dup[ cum insinueaz[ Cantemir, ]n timp ce delega\ia moldovean[participa cu toat[ sinceritatea la tratative, partea muntean[ se purta necinstit=i, fiind avid[ de putere, era preocupat[ de avantaje politice.

3 Din delega\ia muntean[, doar stolnicul Constantin Cantacuzino ]ncercas[ tempereze, dar f[r[ folos, ambi\ia =i l[comia lui Br`ncoveanu.


de-aproapelui s[u a pricini). De care lucru, Corbul nu spre cea deob=te folosire, ce spre a sa tare dorit[ poftire s[ siliia, =i nu cevar[zsipit ]ntre d`n=ii s[ alc[tuiasc[, ce numai cu a sa tiranie s[ s[slujeasc[ s[ nevoia.

De unde ispita dup[ g`nd ]i r[spuns[, de vreme ce ]ntìa=i dat[pre S[raca C[mila ispitir[, c[riia giuruindu-i c[ pre l`ng[ urechi,coarne =i pre l`ng[ peri, pene ]i vor adaoge =i din dobitoc pasireo vor putea face1. A=ijderea, numelui C[milii titulul Stru\uluialc[tuindu-s[ =i de la pasiri aripi, iar[ de la dobitoace coarne lipin-du-i-s[, ]ntre dobitoace mai fericit[ =i ]ntre pasiri mai sl[vit[ vafi2, ]ndat[ credzu, proasta, c[ dup[ giuruin\[, s[ va plini =i fapta(c[ la muritori tare s[ poh`rne=te credin\a, unde mai denaintepofta =i voia nep[r[sit ]mpinge). Ins[ urma era s[ arete c[adev[rat[ ieste parimiia veche (c[ C[mila cerc`nd coarne, =-aupierdut =i urechile), iar[ acmu cerc`nd pasire a s[ face, vremeava s[-i arete c[ =i dobitoc a fi nu va mai putea, =i od`n[oar[ ]nprimejdiia urechilor, iar[ acmu poate =i ]n peirea capului s[ cadz[3

(c[ cine pre p[m`nt ]n ceva ce ieste nu s-au ]ndestulit, credz c[acela =i ]n ceriu macar[ fericire nu va cunoa=te).

Deci oricum au fost ]ncep[turile, =i cum s[ vor t`mpla s[v`r=i-turile, pu\in socotindu-s[, C[mila, cu toat[ inima ]n partea Cor-

1 Cunosc`ndu-i dorin\ele, conduc[torii politicii muntene promiseser[ C[milei(lui Mihai Racovi\[) c[ „pre l`ng[ urechi coarne =i pre l`ng[ peri pene“ ]i vorad[uga, adic[ ii vor da domnia Moldovei, =i, de asemenea, „din dobitoc pasireo vor putea face“, adic[ o vor asigura de sprijinul |[rii Rom`ne=ti.

2 De la pasiri aripi, iar de la dobitoace coarne: de la munteni agiutoriu, iarde la moldoveni domnie, bu[r(D.C.) — o repetare a afirma\iei c[ Racovi\[ valua domnia Moldovei cu ajutor muntean.

3 Cerc`nd coarne, s-au pierdut urechile: poftind domnie, =-au pierdut mo=iia(D.C.) =i, de asemenea, cerc`nd pasire a fi, nici dobitoc nu mai poate fi: vr`nd afi cu muntenii, au ie=it =i din moldoveni (D.C.) — sensul acestor expresii ar fi:dup[ cum va dovedi viitorul, Racovi\[, voind s[ fie domn, ]=i va pierde =i domnia=i sprijinul muntenilor. Profe\ia lui Cantemir arat[ c[ el scria despre acesteevenimente, dup[ ce se terminase deja domnia lui Racovi\[, adic[ prin 1705.


bului s[ dede. Dup[ aceia, pre Urs ispitind, ]l aflar[ c[ numai albi-nele din =tiubeie s[ nu-l dodeiasc[ =i la b`rlogul lui neb`ntuit s[l[cuiasc[ pofte=te, iar[ amintrilea veri dobitoacele ar zbura, veripasirile s-ar ]ncorna =i s-ar pedestri, macar cum aminte nu-i ieste(c[ firea carea ]n ceva fericirea =-au socotit, alalte ale lumii toatede batgiocur[ le are)1.

Hulpea, jiganie pururea cu doa[ inimi =i neispitit[, pentru unepricini, carile =i mai denainte ar[tas[, ]ndat[ ]n partea zbur[toa-relor s[ giurui (c[ inima viclean[ mare fericire simte c`nd soco-te=te c[ pentru fapta vicle=ugului =i ea s[ cinste=te =i la aceia=i=coal[ ucinici =i p[rta=i ]=i agonise=te). }ns[ Hulpea cu tocmal[ca aceasta s[ a=edz[, ca nu cumva Lupul, p`n[ ]ntre vii va fi, deunirea ei cu d`n=ii s[ s[ ]n=tiin\edze, c[ci Hulpea, precum din fireieste bun[ adulm[c[toare, mare grij[ de Lup purta, ca nu cumvacu vremea adev[rul s[ biruiasc[ =i vicle=ugurile acmu ascuns[vreodat[ s[ s[ dezgoleasc[, =i a=e priete=ugul =i tov[r[=iia, careamacar c[ cu chip zugr[vit =i poleit ]ntre d`nsa =i ]ntre Lup avea,]=i va piierde.2

Pre Ciacal a=e=i nici a-l mai ispiti socotir[ cu cale a fi, de vremece de la d`nsul, precum agiutoriul, a=e nici vreo ]mpiedecare nedej-duia3 (c[ des =i de multe ori la muritori s[ vede puternicul nebun]n fruntea sfaturilor, iar[ s[racul ]n\elept denafara pragurilor)

1 Urmeaz[ consultarea dorin\elor celorlal\i frunta=i ai boierimii moldovene.R[spunsul lor ne d[ posibilitatea de a cunoa=te diferite portrete de caracter.Al doilea consultat, dup[ C[mil[, este Vasile Costache(Ursul). Acesta se arat[indiferent, prefer`nd s[ nu se amestece ]n complicata situa\ie creat[, ci s[-=ivad[ lini=tit de via\[ la mo=ie.

2 Ilie |ifescu, p`n[ atunci sprijinitor al Cantemire=tilor, declar[ c[ facejocul politicii muntene, cu condi\ia s[ nu afle Lupu Bogdan, cumnatul fra\ilorCantemir.

3 Neav`nd demnitate de divan, datorit[ tagmei boiere=ti inferioare dincare provenea, marilor boieri le era indiferent[ persoana lui Maxut serdarul,a=a c[ nu i-au consultat p[rerea.


(=i, precum boga\ii cu avu\iia socotesc c[ =i mintea au c`=tigat,a=e s[racii, cu lipsa avu\iii =i piierderea min\ii s[ fie p[\it li s[ pare).

Iar[ pentru Lup socotir[ c[ nemutat =i necl[tit va fi din so-coteala sa (c[ sufletul ]n\elept ]ntr-alt[ =i pentru alt[ ceva din so-coteala sa a s[ muta nu =tie, f[r[ numai din r[u spre bine =i dingre=al[ spre ]ndreptare). De care lucru, dzis[r[ nici mai mult s[-lispiteasc[, nici g`ndurile c[tr[ d`nsul s[-=i dezv[leasc[, ce nu-mai ]n fa\[, precum toate dup[ pofta =i sfatul lui s[ vor face, s[-iarete, iar[ dup[ dos cu toat[ nevoin\a ale sale g`nduri la lucru aduce tare s[ s[ g[teasc[.1 Lupul de pre semnele ce videa, precumtovar[=ii s[i nu cu bune duhuri s[ poart[ bine cuno=tea, ]ns[ nedej-dea ]ntr-alt[ socoteal[ ]=i punea, adec[ ca c`nd lucrul la ival[ arvini, Pardosul =i fra\ii lui, R`sul =i Hameleonul =i Veveri\a2, cu gurade=chis[, ]n glasul mare vor striga =i partea dreapt[ vor \inea. C[tot lucrul, veri s[ s[ fac[, veri s[ nu s[ fac[, ]ntr-aceasta s[ prije-niia, adec[ ce ar pofti cea mai de frunte parte, aceia =i alalt[ gloat[s[ ]nt[reasc[, iar[ ce le-ar ar[ta de stricarea =i paguba lor, o dat[cu capul s[ nu priimasc[. A=ijderea, v[dzind c[ Pardosul acoleade fa\[ nu s[ afl[, precum alofililor s[ priiasc[ =i omofililor s[ nupriiasc[, nicicum ceva= ]= prepunea (ce oric`t cineva de ]n\elept=i oric`t de bine a lucrurilor socotitoriu ar fi, singur numai cusocoteala sa ]mbl`nd, =i ]n sfaturile sale =i pe altul ne]ntreb`nd,]n cea mai de pre urm[ a nu gre=i peste putin\[ ieste). De care

1 Pe Lupu Bogdan, r[mas neclintit ]n hot[r`rea sa, boierimea muntean[decide s[-l induc[ ]n eroare, d`ndu-i pe fa\[ dreptate. }n realitate ei continuaupolitica lor de sprijinire a lui Racovi\[.

2 Remarc`nd orientarea spre Racovi\[ a unei p[r\i a boierimii moldovene,Lupu spera ca cel pu\in fra\ii Cup[re=ti s[ r[m`n[ credincio=i Cantemirestilor,a=a cum fuseser[ =i ]nainte. Este vorba de cei patru fra\i Ruset: Iordache(Pardosul), Mihalache (R`sul) precum =i Scarlat (Hameleonul) =i Manolache(Veveri\a). Lupu Bogdan n-avea ]ns[ de unde s[ =tie c[ =i fra\ii Ruset seal[turaser[ lui Racovi\[, mai ales c[ Iordache, fratele cel mai mare, lipsea,desigur inten\ionat, din adunarea animalelor.


lucru, Lupul, ]n dreapta socoteal[ sprijenindu-s[, tare s[ gre=i, =i]n numele omofiliii bizuindu-s[, prost nemeri1 (c[ci nu alt[ dat[r[zsipa unui n[rod s-au f[cut, f[r[ numai c`nd ai s[i =ie, vicle=ug=-au f[cut, =i nu alt[ dat[ mai mare stricare de la nepriietini auvinit, f[r[ numai c`nd priietinii =i credzu\ii au viclenit).

C[ci pre Pardos Corbul prin iscoade =i c[r\i pre ascuns trimese,=i ]nc[ de demult ]n priin\a lor ]l ]ntorsese =i vicleanul cel maimare a neamului s[u a fi cu giuruin\ele ]l f[cuse (c[ sula de aurzidiurile p[trunde =i l[comiia ]=i vinde neamul =i mo=iia), de vremece tare ]i f[g[duis[ c[ de s[ va ]ntoarce ]ntr-o inim[ =i ]ntr-ung`nd cu d`n=ii, st`rvurile cele mai grase =i c[rnurile cele mai seoa-se cu Corbul, =i cu Vulturul, =i cu alal\i ai lor sfetnici ]mpreun[ levor ]mp[r\i2. A=ijderea, el acmu la b[tr`ne\e agiuns fiind, din ces[ afl[ a-l mai preface macar[ c[ peste putin\[ ieste (c[ci niciCorbul negrea\a, nici Pardosul pistriciunea a-=i muta poate), ]ns[pe ficiorul lui, carile ]nc[ ]n v`rsta tinere\ii s[ afl[, precum Cora-copardalis3 s[-l poat[ face bun[ nedejde au, dzicea. Adec[ glasul=i aripile Corbului d`ndu-i, =i cea din mo=ie a Pardosului pestriciu-ne l[s`ndu-i, cu bun[ sam[ Pardos-Corb sau Corb pestri\ s[ va]nformui (c[ pieptul dec`t diamantul mai v`rtos pofta ]l moaie =iinima dec`t cremenea mai ]mpietro=at[ l[comiia o tope=te, =i cefocul nu domole=te aurul tope=te). Iar[ R`sului adev[rat lucru

1 Lupu Bogdan, spune Cantemir, s-a ]n=elat ]ns[ ]n privin\a fra\ilor Ruset,neav`nd de unde s[ =tie de noua lor orientare.

2 Br`ncoveanu, pentru a c`=tiga de partea lui Racovi\[ pe Rusete=ti, careerau „cea mai de frunte parte“ dintre boierii moldoveni, le promisese avantaje]nsemnate. Cele mai importante profituri materiale („st`rvurile cele mai grase=i c[rnurile cele mai seoase“) sunt promise lui Iordache Ruset (Pardosul),care, ]n vremea domniei lui Racovi\[, va avea ]ntr-adev[r pe m`n[ principalelevenituri ale Moldovei.

3 Coracopardalis. Pardos f[cut Corb: Neculai, ficiorul lui Iordachi (D.C.) —este vorba de Nicolae, fiul lui Iordache Ruset, pe care Br`ncoveanu ]l va faceginere (Coracos: Corb), d`ndu-i de so\ie pe fiica sa Ani\a.


de r`s ]i giuruir[, adec[ din 53 de c[pu=i pline de singe (carileod`n[oar[ R`sul adunate av`ndu-le =i pe vremea foame\ii pasi-rile i le-au fost pr[dat), pre gium[tate ]napoi s[ i le ]ntoarc[, ]ns[cu aceasta tocmal[ ca ]n tot anul c`te cinci c[pu=i s[-i dea.A=ijderea c[tr[ acestea ]i fagaduir[, precum socotitoriu ]l vor pune,ca c`te c[c[redze C[mila dinafar[ de grajd ar lep[da, el a le chel-tui =i pre la g`ndacii carii din mistuiri ca acestea hrana le ieste, ale ]mp[r\i voinic s[ fie1 (c[ l[comiia de la aur p`n[ la gunoiu, =ide la diamant p`n[ la stecl[ s[ ]ntinde). La jiganiia aceasta, R`sul,de socotit ieste c[ toat[ pistriciunea pe supt p`ntece i s[ ascunde,adec[ la loc ce nu s[ a=e vede, iar[ amintrilea pe spinare, tot unp[r s[ arat[ a avea. Adec[ ]n fa\[ prost =i drept, dar[ multe pic[turide vicle=uguri ]i stau peste ma\[2 (c[ toate carile s[ v[d de pechip =i de pe floare s[ giudec[, iar[ g`ndul a ascunsului inimiinici chip, nici floare are, de pre carea de bun sau de r[u, de fru-mos sau de grozav s[ s[ cunoasc[, f[r[ numai c`nd icoana ]n cu-vinte sau ]n lucruri ]=i tip[re=te). Iar[ alal\i fra\i acestora ]ntr-acesta chip s[ a=[dzar[, c[ Veveri\ii i-au giuruit un sac de nuci =iun h[rariu plin de h[meiu cu fag amestecat. A=ijderea coada, carea]n vremile ce st[p`niia Vidra ]i t[ias[, precum la loc ]i vor pune-o

1 Lui Mihalache Ruset (R`sul) Br`ncoveanu ]i promite s[-i restituie jum[tatedin cele cincizeci =i trei de pungi cu bani (c[pu=i pline de s`nge: pungi pline debani), care ]i fuseser[ pr[date de munteni („pasiri“) ]n timpul domniei luiGheorghe Duca (Vremea foametii: domniia Duchii vod[ celui b[tr`n), pungilepromise urm`nd s[ fie pl[tite c`te cinci ]n fiecare an. Pe deasupra ]i maipromite s[-l fac[ „socotitoriu“, adic[ responsabil peste fondurile rezervatecheltuielilor externe ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[ (c[c[radza C[miliidin afar[ de grajd: banii ce ar str`nge Mihai vod[ afara din trebile \[rii), oparte din ace=ti bani av`nd libertatea s[ =i-o ]nsu=easc[, iar din cealalt[ urm`nds[ pl[teasc[ datoriile domnului la creditorii de la Poart[ (g`ndacii: datorniciide la |aringrad).

2 Pestriciunea R`sului pre supt p`ntece, iar[ spinarea tot ]ntr-un p[r: acestala nume om bun, iar[ la fapte, ]ntr-ascuns, viclean =i r[u (D C.) — este vorbade portretul moral f[cut lui Mihalache Ruset.


dzicea.1 C[riia darul acesta prea mult =i mare i s[ p[ru, de vremece nucile =i fagul spre sprijineala vie\ii, iar[ coada spre r[scum-p[rarea cinstei =i a podoabei ]i era, mai v`rtos c[ toat[ fala =ipofala Veveri\ii ]n coada cea lung[ ce purta st[ruia, carea nu caalalte jig[nii ]napoi, ce, de mare m`ndrie, peste cap ridicat[ o\inea (c[ unde lips[sc crierii din cap, acolo cov`r=e=te coada pes-te cap) =i (cine vredniciia capului nu pricepe, acela lungimea codziila mare cinste \ine). Pre aceasta, dar[, ]ntr-acesta chip coada ]nloc de cap puindu-i, am[gulind-o, o a=[dzar[. Iar[ Hameleonuluitoate feliurile de v[psele =i de flori precum ]n sam[ ]i vor da =i ]ntoate deplin[ pozvoleniie s[ aib[ ]i giuruir[.2 Al c[ruia fire de-apururea fa\a a-=i schimba fiind =i dintr-o v[psal[ ]ntr-alta a s[preobr[ji mare vrednicie \iind, socoti c[ dar a=e=i peste m[suralui i s[ giurui =i toat[ ]mp[r[\iia ]ntr-]mbe monarhiile s[ fie c`=tigati s[ p[ru (c[ plinirea poftei c`t de mici peste toate hotar[le a toatemonarhiile precum s[ fie cov`r=it i s[ pare).

C[tr[ aceste mai adaos[r[ pre Guziul Orb3, carile cu fr`mse\eafetii sale, Helgii,4 ]n dragostea a multor jiganii ]ntras[ =i a multo-

1 Lui Manolache Ruset (Veveri\a) i se promite un sac de nuci: voie slobod[,fal[ de=art[, adic[ titluri, =i un h[rariu plin de hameiu, adic[ ocna de sare,c[m[r[=iia de ocn[ (D.C.) — deci veniturile ce se scoteau din exploatareas[rii. C[m[r[=ia de ocne era o dreg[torie, formulat[ =i explicat[ astfel: Coada,mai denainte t[iat[, s[-i puie: boieria, din carea era mazil, s[-i dea (D.C.).

2 Florile, v[psele Hameleonului d[ruite: voie slobod[, minciuni, vicle=uguria face =i a scrie (D.C.) — cunosc`nd calit[\ile ne]ntrecute de intrigant ale luiScarlat Ruset, Br`ncoveanu ]l va folosi din plin, astfel ]nc]t acesta va juca unrol oribil ]n ac\iunea ]ntreprins[ de Br`ncoveanu ]mpotriva lui DimitrieCantemir.

3 Dediul Codreanu din Gala\i. Aci, Cantemir introduce o povestire scurt[,pe care o vom intitula Helge =i Stru\oc[mila. Ea ar putea constitui o povestireindependent[, deoarece evenimentul expus — nunta Helgei cu Stru\oc[mila— nu apar\ine epocii ]nt`mpl[rilor descrise ]n Istoria ieroglific[.

4 Helge (adic[ hermelina) sau Nev[stuica, numele ieroglifice ale Anei, fiicane]ntrecut de frumoas[ a lui Dediul Codreanu.


ra min\i de frumse\ea ei s[ nebunis[1 (c[ nu mai mult t[riia vinu-lui ]n cap dec`t chipul frumosului ]n inim[ love=te). Cu carea =ip[rintele s[u, Guziul, macar c[ din fire orb =i slut era, ]ns[ fiete-carile ce-l timpina cu toat[ lumina privelii ]l ]nd[m`na, =i de-=iferiia m`na de s[rutat, la picioare-i c[dea =i i s[ ]nchina (c[ cineiube=te din suflet pre cel din c[mar[ mare fericire simpte a-izdvori afar[ la scar[). Cu acesta chip, cine m`na cea scurt[ a Gu-ziului a s[ruta s[ ]nvredniciia, precum pre singur[ Helgea s[ fie]mbr[\[=ind socotiia, =i cine lipicioase =i urduroase melciurile luia pip[i s[ norociia precum roa trandafirilor, carii pre obrazul Helgiis[ de=chidea, s[ fie scutur`nd =i iscusit[ mirosala lor s[ fie miro-sind i s[ p[rea (c[ precum sim\irea ]n lucrurile ce-s de sim\it lu-creadz[, a=e pomenirea ]n fantazie tip[rit[ =i zugr[vit[ ale salep[trundz[toare sloboade radze). De poam[ dar[ ca aceasta, macarc[ mul\i din\i s[ ascu\ise =i multe m[sele s[ o mu=ce s[ g[tise2,]ns[, precum s[ dzice cuv`ntul (c[ norocul nu ]mparte cu obrocul,ce unora vars[, iar altora nici pic[), a=ijderea (altora arat[ =i nud[, iar altora, preste toat[ =tiin\a =i nedejdea lor nespuind =ineivind, preste m[sur[ le d[). }n care chip, =i cu ginga= trupul =im`ngìos statul Helgii au lucrat, de vreme ce v`rstnicii =i cei dinneamul ei nu numai cu m`nule ]ntinse, cu bra\ele de=chise =i cumin\ile uluite o a=tepta =i o poftiia, ce ]nc[ =i cu sufletele topite =iinimile arse cui va c[dea acea norocire =i cui s[ va t`mpla aceafericire, dzua =i noaptea cu g`ndul mai r[u =i mai cumplit dec`t

1 Cantemir afirm[ c[ Ana ]nnebunise pe to\i tinerii feciori de boieri prinfrumuse\ea ei, iar tat[l s[u intrase ]n gra\ia multor familii boiere=ti („]ndragostea a multor jiganii intras[“). Mai jos, un portret al ur`\eniei fizice a luiDediul Codreanu, lucru inexact, deoarece, dup[ cum vorbesc izvoarelecontemporane, tat[l Anei era un b[rbat foarte frumos. De altfel, scriitorul, onatur[ p[tima=[, prezint[ ]n culori negre pe to\i cei pe care ]i ur[=te, mai alespe Br`ncoveanu =i pe Racovi\[.

2 La cheie, o frumoas[ exprimare a aspira\iilor multora de a le fi so\ie: Depoama Helgii mul\i din\ii ]=i ascu\iia: de nunta ei mul\i nedejduia (D.C.).


cu trupul s[ pedepsiia =i s[ chinuiia (c[ chinul trupului carneadomole=te, iar[ pedeapsa sufletului, oasele topind, inima r[ne=te),=i acmu-acmu, din dzi ]n dzi =i din ceas ]n ceas, fietecarile noroculcu jele chem`ndu-=i, =i de s-ar cumva altuia, iar[ nu =ie, t`mpla,sabii, cu\ite =i tot feliul de otr[vi cumplite, de nu celuia ce au luatnorocul, =ie celuia ce au r[mas cu focul g[tiia. To\i ibovnicii =ipatima=ii dragostii Helgii ]ntr-acesta chip ]n toate sufl[rile =ir[zsufl[rile lor, ca finicii ]n focul lor murind =i iar[=i ]nviind, noro-cul tot precum au =tiut =-au giucat giocul1 (c[ci to\i cere=tii dure-rile pemintenilor simpt =i s[ milostiv[sc, numai norocul, dac[-=i]ntoarce fa\a, nici a jeli =tie, nici a s[ milostivi poate), =i precumc`teodat[ frica vulturului pre iepure dup[ broasc[ m[rit[, a=e voianorocului pre Helge dup[ C[mil[ au m[ritat2. O, Doamne =i to\icere=tii3, lucru ca acesta cum =i ]n ce chip a-l suferi a\i putut?Unde ieste cump[na ceriului cu carea trage\i =i a=edza\i fundulp[m`ntului? O, dreptate sf`nt[, pune-\i ]ndreptariul =i vedzistr`mbe =i c`rjobe lucrurile norocului, ghibul, g`tul, flocos pieptul,botioase genunchele, c[t[lige picioarele, din\oas[ f[lcile, ciute

1 Frumuse\ea Anei chinuie multe inimi de tineri boieri, a c[ror suferin\[scriitorul o aseam[n[ cu p[timirea p[s[rii Phoenix („finicul“), care ]=i da pe-riodic foc =i re]nvia apoi din propria ei cenu=[.

2 Ana prefer[ ]ns[ C[mila, adic[ pe Mihai Racovi\[, pe atunci sp[tar,c[s[toria av`nd loc ]n realitate mult mai devreme, prin 1698, adic[ ]n vremeaprimei domnii a lui Antioh Cantemir (1695—1700). Racovi\[ fusese cumnatulfra\ilor Cantemir, prin c[s[toria sa cu sora lor Safta, dar aceasta murind,fostului cumnat i se permisese rec[satorirea cu Ana Codreanu.

3 Urmeaz[ un bocet al scriitorului, conceput nu ]n stil popular, ci ]n stilul„pl`ngerilor“ de tip bizantin, legate de c[derea Constantinopolului sub turci.Adres`ndu-se divinit[\ii =i soartei, el le repro=eaz[ aceast[ nepotrivit[ unire]ntre cele dou[ ]ntruchip[ri absolute ale ur`\eniei (C[mila) =i frumuse\ii(Helge). Prin contrastarea celor dou[ extreme ale ]nf[\i=[rii umane, Cantemirfolose=te cu m[iestrie antiteza, pe care o putem consemna ca prezent[ pentruprima dat[ ]n literatura rom`n[ original[ a epocii medievale. Un alt procedeuliterar demn de semnalat este cumularea de epitete, influen\[ livresc[, dar =ipopular[, ele fiind frecvente ]n bocete =i ]n desc`ntece.


urechile, puchino=i ochii, suci\i mu=chii, ]ntinse vinele, l[boasecopitele C[milei, cu suleget trupul, cu alb[ pieli\a, cu negri =i m`n-gìo=i ochii, cu sup\iri dege\elele, cu ro=ioare unghi=oarele, cumolcelu=e vini=oarele, cu iscusit mijlocelul =i cu r[tungior gr[m[-giorul Helgii, ce potrivire, ce as[m[nare =i ce al[turare are? O,noroc orb =i surd, o, tiran nemilostiv =i p[g`n f[r[ lege, o, giude\str`mb =i f[\arnic, pravil[ str`mb[ =i f[r[ canoane! Asculta\i, mor-\ilor =i privi\i, viilor: C[mila cu Helge s[ ]mpreun[, filul =i =oare-cele s[ cunun[ =i dealul cu valea s[ iau de m`n[. Ce ureche auaudzit, ce ochiu au v[dzut sau ce gur[ din veci lucru ca acesta aupovestit? (Tac[, dar[, pripitorile unde c`nt[ ursitorile, c[ nici neamcu neam, nici chip cu chip, nici feliu cu feliu a potrivi caut[, cenumai ce va face =i lucreadz[ ce-i place). Norocul, dar[, ]ntr-acestachip pre Helge dup[ C[mil[ a=edzind, \in\arii cu fluiere, grieriicu surle, albinele cu cimpoi c`ntec de nunt[ c`nt`nd, mu=i\ele ]naer =i furnicile pre p[m`nt mari =i lungi dan\uri r`dicar[1, iar[broa=tele toate ]mpreun[ cu broatecii din gur[ c]ntec2 ca acesta]n ver=uri tocmit c`nta3:

Prundul Evfrathului4 m[rg[ritariu na=te,C[mila din iarb[ cele scumpe pa=te.M`na Afroditii cunun[ ]mplete=te,

1|`n\arii, grieri, albine, fornicile, mu=i\ile: c`nt[re\i de nunt[, fete =i nevestecarile poart[ dan\ul (D.C.) — petrecerea de nunt[, prezentat[ ca o bucurie amicilor vie\uitoare ale p[durii, anticipeaz[ nunta descris[ de Eminescu, cuacelea=i mijloace, din C[lin — file de poveste.

2 Broa=te =i broateci: \iganii al[utari =i cobzari. Ace=tea l[cuiesc ]n Bro=teni(D.C.).

3 }n cele ce urmeaz[, Cantemir, dup[ obiceiul s[u, ponegre=te pe AnaRacovi\[, insinu`nd c[ era o imoral[.

4 Pentru ]n\elegerea con\inutului versurilor, cit[m cheia pe care o d[scriitorul cuvintelor =i expresiilor aluzive: Evfrathul: nesa\iul l[comiii; EvfrathulEvropii: Dun[rea; Din cele cu soldzi: din G[la\i, unde ieste bi=ugul pe=telui;Nevast[, ficioar[, ficioar[ nevast[: p`n[ a nu se m[rita era nevast[, iar[m[rit`ndu-s[ au ie=it fat[; Peste =ese vremi roada s[-i coboar[: el, st[rp fiind, eapeste =ese ani s[ purcead[ grea; Patul nev[psit: semnele ficioriii neaflate, near[tate.


Evfrathul Evropii nou lucru scorne=te.Din cele cu soldzi Helgile ive=te.1

Norocul ce va toate biruie=te.Cununa ]mpletit[ norocul o tinde,Capul f[r[ crieri cu m`na o prinde.O, Helge ficioar[, frumoas[ nevast[,Nevast[ ficioar[, ficioar[ nevast[,C[mila s[ rag[, t`lcul nu-n\[leag[.Marg[ la Athina ce ieste s-aleag[.Ficioar[ nevast[, nevast[ ficioar[,Peste =ese vremi roada s[-i coboar[,Fulgerul, fierul, focul mistuiasc[.Patul nev[psit nu s[ mai sl[vasc[2.

A C[milii dar[ =i a Helgii ]mpreunare, preste socoteala a toat[lumea, ]ntr-acesta chip ispr[vindu-s[ =i mai denainte acele cincijig[nii c[tr[ tot neamul, precum s-au dzis, viclene =i v`ndz[toarear[t`ndu-s[, cuv`ntul cu mare giur[m`nturi =i leg[m`nturi c[tr[zbur[toare ]=i deder[, a=e ca precum voia le va fi s[ ]nvoiasc[ =iprecum pofta le va pofti s[ pofteasc[. Acestea dar[ ]ntr-acesta chip]n sine =i cu sine cu mari vicle=uguri alc[tuind, prin rost de bunritor, precum c[tr[ al\ii a le ar[ta, a=e inimile prostimei a ]ndu-pleca socotir[3 (c[ci la materiile groase focul, iar[ la inimileproaste limba bine vorovitoare mult poate).

+i a=e ritorisind Papagaia, cuv`ntul la ob=te ]ntr-acesta chip]mpr[=tiar[4. „Vestit =i tuturor =tiut cuv`nt ieste, o, priietinilor, (c[

1 Rezult[ c[ Ana, fata Dediului, se tr[gea din Gala\i.2 Scriitorul insinueaz[ c[ fiul lui Mihai Racovi\[, Constantin, =i el viitor

domn, nu era al s[u.3 Prin urmare, cei cinci mari boieri moldoveni care ]=i d[duser[ asenti-

mentul pentru politica br`ncoveneasc[ fa\[ de Moldova urmau s[ conving[ =irestul boierilor participan\i la adunare ]n aceast[ direc\ie.

4 Br`ncoveanu nu las[ ca lucrurile s[ mearg[ de la sine =i face apel lacineva, dintre ai s[i, care s[ aib[ putere de convingere asupra p[r\ii moldovene.Pentru realizarea unei politici de apropiere =i ]n\elegere ]ntre cele dou[ \[risurori, \ine o cuv`ntare, din partea muntean[, marele orator al vremii, Ioan


]nvoin\a sufletelor =i unirea inimilor lucrurile din mici, mari lecre=te. Iar[ ne]nvoin\a =i neunirea lor, din c`t de mari, mici =i c`tde cur`nd le r[zsipe=te) (c[ precum o s[n[tate ]n multe m[dularea trupului, a=e o omenie =i o unire ]n multe n[roade ieste, carileun st[t[toriu =i st[ruitoriu a politiii stat fac). }mpotriv[ aceasta as[ ]n\elege poate, adec[ (c[ precum o boal[ =i o fierbinteal[ c`tde pu\in ]n trup sau o durere c`t de mic[ ]ntr-un m[dulariu tottrupul spre nea=edzare =i p[timire aduce, a=e neunire ]n politie =ine]nvoin\a ]n cetate, ciuma =i l`ngoarea cea mai rea =i troahnacea mai lipicioas[ ieste). (C[ruia lucru, cea mai de pre urm[ atot statul r[zsip[ =i a tot sfatul cea de n[prazn[ pr[p[denie ieste).A=edar[, ]nceputul voroavii apuc`nd, macar c[ dintr-al mieu rost,]ns[ dintr-]nemile a toat[ fr[\asca adunare dzic. Adunarea aceas-ta, o, cinsti\ilor dintr-]mbe p[r\ile aduna\i fra\i, adunarea aceasta,dzic, sl[vit[ =i minunat[ a prea linilor =i ]n[l\a\ilor no=tri monarhiieste, =i de pre titlul ce =-au pus, chiar =i aievea s[ cunoa=te, c[precum adunarea a at`tea cinstite chipuri la un loc s-au adunat,a=e sufletele =i inimile a s[ ]ntroloca =i a s[ ]mpreuna, dreaptasocoteal[ =i pravila adeverin\ii la un sfat, la un stat, la o ]nvoin\[,la o priin\[, la o iuboste =i la o dragoste a le ]ncle=ta =i a le ]nno-da va, pofte=te =i s[ nevoie=te (c[ci tot adev[rul lucrul chiar =ihiri= pofte=te, =i toat[ ]ncep[tura cu cale spre lucrul =i sf`r=itul

Comnen, vestit retor =i bun medic la curtea domnului muntean. Acesta, ]ndiscursul s[u care ]ndeamn[ la unirea Moldovei cu |ara Rom`neasc[,folose=te, dup[ toate regulile artei retorice, multe situa\ii =i compara\ii dindomeniul medicinii. Deranjat de faptul c[ unirea urma s[ se fac[ sub patronajullui Br`ncoveanu =i nu al s[u, Cantemir expune aceast[ cuv`ntare a lui Comnenpe un ton ironic, =i cu preocuparea de a sublinia substratul politicii de domina\iea domnului |[rii Rom`ne=ti. |inem s[ subliniem c[ numeroasele idei =iargumente de ordin politic, economic =i spiritual cu care este pres[rat[cuv`ntarea ]n favoarea unirii — care ]ncep`nd cu Mihai Viteazul devenise odominant[ a g`ndirii politice rom`ne=ti — constituie o prob[ c[ scriitorul]nsu=i milita ]n sinea lui pentru aceast[ idee, dovad[ =i demersurile sale pentruocuparea tronului |[rii Rom`ne=ti ]n acele ]mprejur[ri.


lucrului bun c[l[tore=te). De care lucru, ]ntre muritori de iestevreo sim\ire peste sim\ire =i vreun lucru firesc peste fire, =i eumai proroc a m[ face =i cele ]n urm[ viitoare mai ]nainte a lepovesti =i p`n[ a nu fi, a le vesti mai voi ]ndr[zni (c[ ce iesteadulm[carea min\ii sau carea ieste icoana ]n\elepciunii, f[r[ nu-mai celea ce ochiul trupului cu ochiul sufletului s[ li vadz[ =i ]ncele cu prepus viitoare f[r[ prepus ]n bine =i ]n r[u urm[toareiscusit =i frumos s[ le aleag[). A proroci dar[ voi ]ndr[zni, dzic(de vreme ce din r[s[rite dzua =i de pre ]ncepute fapta s[ cunoa=-te), ]n care chip =i numirea adun[rii ace=tiia ]n cur`nd[ vremesupt unirea a toat[ inima =i ]nvoin\a a tot sufletul a videa =i dup[nume lucrul =i sf`r=itul a ie=i =i a s[ plini f[r[ prepus nedejduiesc,de vreme ce inimile curate a marilor ]mp[ra\i spre cea adev[rat[line=te =i curat[ dragoste st[ruiesc =i spre folosul a toat[ ob=teatare =i nep[r[sit s[ nevoesc. A=ijderea prea]n\elep\ii, buni chiver-nisitorii =i credincio=i dereg[torii, ]mpreun[ cu cei ai lor de fruntesfetnici, ]n dreapta socoteal[ =i buna chivernisal[, c`tu-i negrulbobului macar[ ceva=i a sminti, peste socoteala omeneasc[ ieste(c[ mai cu nevoie ieste o sut[ de copoi iepurile din p`lcul spi-nilor a scoate dec`t a trii ]n\elep\i sfatul cel mai de folos a afla).+i a=e, bune semne de bun[ nedejde s[ arat[ ca nici lucrul ]nceputf[r[ socoteal[, nici prorociia mea la sminteal[ s[ ias[. Ce cu bun[sam[ dzilele de fier ]n veacul de aur vor s[ s[ primineasc[ =i toat[calea grundz[roas[ =i ciulinoas[ ]n neted[ =i b[tut[ s[ s[ istovasc[.}n carea (pentru cele t`mpl[toare vorov[sc), de s-ar =i cumva]ntr-un chip prea repede =i preste ]n\elep\easca socoteal[ t`mplaca vreo pietru\[ de scandal[ de la cineva ]ntr-]ns[ s[ s[ arunce,]ns[ darea ]ntr-o parte-i =i urnirea-i =i a=e=i de tot r`dicarea-i, pre-cum prea pre lesne ar fi, a-=i propune cine va putea? (C[ mai prelesne ieste cuiva ]n c`teva ceasuri suflarea =i r[zsuflarea a-=i po-pri dec`t sufletul ]n\elept, cunosc`nd adev[rul =i de d`nsul a nus[ lipi) =i a=e, piciorul c`t de dropicos =i pasul c`t de tremuros ]nceva a s[ z[ticni =i a s[ poticni nu va avea. Pentru care lucru,


dintr-]mbe p[r\ile cu to\ii =i cu totul s[ ne apuc[m trebuie, cacelora ce din multe strune o c`ntare, sau din multe organe o har-monie ]ntr-o simfonie fac as[m[n`ndu-ne, ce mai de folos, ce maide laud[ =i ce mai cu cuviin\[ ar fi s[ ]ncepem, s[ facem =i s[ispr[vim, ca ]ntr-acesta chip toat[ r[ceala, carea ]nghe\are aduce,=i toat[ fierbinteala, carea dogoreal[ =i p`rjol ]n tot trupul politiiinoastre pricine=te, ]n st`mp[rarea =i temperamentul cel de s[n[-tate =i de via\[ izvor`toriu ieste a=edzind, priietinilor megie=ines[v`r=it[ de laud[ materiie s[ d[m. Iar[ nepriietinilor pre budze]n veci de nedespecetluit pecete s[ pecetluim (c[ din fire cele suptlun[ a=e s-au or`nduit, ca unele dup[ altele s[ urmedze, =i c`ndunele mor, altele s[ ]nvie =i simbathiia =i antipathiia dintr-]nseles[ nu lipsasc[). Deci dar[, cinsti\i ascult[tori, cine mai cu de-adinscea urm[toare fericire mai denainte ]ntr-un chip a sim\i ar pofti=i cine cel nespus a toat[ ob=tea folos cu ochiul sufletului a-l priviar ispiti, pre unul ca acela poftescu-l ca =epeleviimele limbipu\intic[ ]ng[duitoare voie =i ascult[toare ureche s[ plece, pre carile]n scurt (de vreme ce a ceasului str`mtoare lacone=te a ritorisi m[]nva\[) a-l umbri =i ]n str`mt hotar a-l perigrapsi m[ voi nevoi.“

To\i ascult[torii, precum cu drag[ inim[ =i de=chis[ ureche vorasculta dac[ dzis[r[, =i precum c[ cu tot sufletul de dulce izvorulcarile din limba Papagaii izvore=te, ]ns[ta\i sint, dac[ m[rturisir[,Papagaia, cu toat[ v`rtutea cuv`ntului, himera, sau, precum s-arputea dzice, ciuda nev[dzut[, neaudzit[ cu voroava ]n fire a b[ga]ncepu (c[ nu mai slobod[ ieste limba atheistului spre bl[st[mdec`t tropurile ritorului spre hula sau lauda aninat[) (=i de celeace singur[ firea sc[r`nd[vindu-s[ fuge, acelea vorovaciul ]ndr[z-ne\ preste fire le urc[).

Papagaia dar[, ]ntr-acesta chip, dup[ ce proimiul voroavei salesf`r=i, de umbrirea a fiitoriului acelor doa[ monarhii stat s[ apuc[,dzic`nd: „Aceste doa[ vestite =i nebiruite monarhii, o, iubi\ii mieiascult[tori, precum fietecarile din sine, late ]n hotare, bogate ]ncomoare, dese ]n ora=e, tecsite ]n sate, nenum[rate ]n supu=i =i


cea mai de pre urm[, cu un cuv`nt s[ cuprind, din toate p[r\ile]nt[rite =i ]n slava cinstii lor ]ndestulite s[ fie nu numai celor deduh purt[toare, ce a=e=i =i celor pre p`ntece =i t`rìtoare =tiut =i]nc[ prea =tiut ieste (c[ lucrurile mari =i cei ce nu le =tiu le =tiu,iar lucrurile mici =i cei ce le =tiu nu le =tiu). De care lucru, aieveaieste c[ orice mai mult sau mai preste hotare a pofti s-ar videa,nu pentru a lor lips[ (c[ci plinirea nu pofte=te cl[tire, ce odihn[),ce pentru a supu=ilor s[i adoagere =i odihn[ vor =i poftesc, =i p`n[]ntr-at`ta (pre c`t singuri marturi privitori ]mi sinte\i) silesc =i s[nevoiesc, =i aceasta pentru ce =i cu ce? Pentru unirea a toat[ ini-ma =i cu ]nvoin\a a doi monarhi, a c[rora voie mai mult dec`tporunca =i porunca mai mult dec`t fapta de credzut =i de ascultatieste. Voia aceasta a lor, spre ce s[v`r=it? Spre alc[tuirea a doa[firi ]ntr-una. Dar[ acesta ]n ce chip? (C[ci doa[ firi a s[ uni, lu-cru peste lucru =i putin\[ peste putin\[ ieste). }n chipul puteriisuflete=ti, carea ]n c`teva inimi ]ntr-un chip =i ]ntr-o m[sur[ alucra poate. Adec[ cu buna a sufletului priin\[, doa trupuri, ca]ntr-un suflet a ]mbla =i a s[ ]nvoi s[ poat[ (c[ ce ieste priete=ugul?A ]nvoi deopotriv[. +i ce ieste priietinul? A nu deosebi ]n suflet).Cu acest felu dar[ de duhniceasc[ putere, Vulturul Leu =i LeulVultur, duhul Vulturului ]n Leu =i al Leului ]n Vultur, f[r[ de nicio deos[bire, cele dinafar[ m[dulare, precum ]ntru adev[r ]mp[r[-\e=te le vor oc`rmui =i f[r[ gre=i cu d`nsele monarhice=te s[ vorsluji, cine-i at`ta beteag de minte carile s[ nu cunoasc[? Duhuridar[ ca acestea, carile ceriul de ar avea poart[ =i iadul u=e, pre-cum =i acolo s[ p[trundz[ f[r[ prepus sint. Duhuri dar[ ca aces-tea, iar[=i dzic, at`ta de sup\iri =i puternice, trupuri at`ta de iu\i=i de v`rtoas[, f[r[ de nice o siial[ ]mpotrivnic[ unind =i f[r[ denici o prepunere de pacoste ]mpreun`nd, au nu tot lucrul, pestetoat[ puterea, a putea vor putea? (C[ unde Leul vulture=te =i Vul-turul leuie=te, prepeli\a ce va iepuri =i iepurile ce va prepeli\i?)Vulturul de sus =i deasupra privind, Leul din dos =i din fa\[adulm[c`nd, ce nepriietin asupr[ viind, sau ce vr[jma=i macar la


f`nt`nele Nilului1 fug`nd a nu s[ sim\i =i a s[ mistui va putea?(C[ a putincio=ilor m`na lung[ =i ochiul neoprit ieste). Adulm[-carea unuia cu iute viderea altuia ]nso\indu-s[ =i ]n toat[ caleatov[r[=indu-s[, din nu[ri furnica ]mponci=[rii pre p[m`nt =i dela Asiia: lighioaia dodeielii la Evropa s[ va videa =i s[ va adulm[ca,pre nebiruite spetele Leului, neostenite aripile Vulturului r[s[rind,cestea pre tot fuga=ul c`t de repede ]n clipala ochiului vor agiun-ge, celea pre tot ]mpotriv[ st[t[toriul vor birui =i vor ]nfr`nge.Cesta cu cel dec`t diamantul mai v`rtos piept, cela cei dec`t bri-cile mai ascu\i\i pintini tot zidiul vr[jm[=iii =i toat[ mreajea vi-cleniii ca pravul voi spulb[ra =i ca p`ndza paingului vor dispica.Cine dar[ ]n lume, o, priietinilor, at`ta de sc[mos la minte =istr[m\os la cuvinte s[ va afla, carile s[ socoteasc[ sau s[ gr[iasc[c[ cel ]mpotriv[ de supt bra\ul Leului va putea sc[pa, sau cel suptaripile Vulturului aciuat c[ ]n primejdie va ]ntra? Sau cine lucrul,mai aievea dec`t radzele soarelui cunoscut nu va cunoa=te? Capre cel din paza lor cineva a-l b`ntui, sau pe cel dimpotriva lor anu-l birui va putea? (C[ focul din ap[ =i dzua din noapte =i orbiio pot alege). Ace=tea dar[, ]ntr-acesta chip unindu-s[ =i alc[tuin-du-s[, cinstea, slava, biruin\a =i odihna, carea a tot n[rodul f[r[prepus urm[toare ieste, cei din cuiburele ]nc[ cu fulgi pui=ori =icei ]nc[ supt \i\ele maic[-sa, sug[torii a giudeca vor putea. +i statulcel mai fericit dec`t toat[ fericirea precum ca rùl s[ va pogor] =ica pohoiul va n[bu=i =i cele ]n lume nesim\itoare a sim\i =i a s[pricepe vor pricepe, c[ toat[ cinstea numelui de ob=te =i toat[ atot de r[uvoitoriul =i de vicle=ug g`nditoriul biruin\[ f[r[ ]ndo-

1 Conform simbolisticii din Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului,ele reprezint[ Poarta Otoman[, unde este adunarea =i ]mpr[=tierea l[comiii(D.C.). Vr[jma=ii fugari de la f`nt`nele Nilului ]nseamn[, a=adar, du=maniicare se refugiaz[ sub protec\ia Por\ii Otomane, ]n special pretenden\ii, v`n[toriide domnie.


in\[ =i supunere f[r[ prepunere urmadz[1. (C[ mai mult ]n pre-pus a s[ avea cele pentru lesnirea nesocotite, dec`t cele c`t degrele de la ]n\elep\i cump[nite trebuie). }n scurt, dar[, a fericituluiaceluia stat, iat[, pre c`t ]n slab[ putin\a mea au fost, l-am ar[tat=i precum s[ dzice dzic[toarea, de pre unghe leul s[ poatecunoa=te2. Deci oricine ar fi acela carile aceii nepovestite fericirip[rta= a fi ar pofti, ]ntì trebuie ca nu numai a trupului, ce =i asufletului m`ni totdeodat[ s[ ]ntindz[ =i nu numai cu ale trupu-lui picioare, ce =i cu ale sufletului aripi s[ alerge =i s[ zboare (c[amintrilea, leni=ilor ostenin\a =i pizm[tarilor lipsa =i c[in\a var[m`nea). Acestea, dar[, de la toat[ dihaniia a=e ]ntr-acesta chip]n\eleg`ndu-s[, la ascultare cuv`ntului =i scuturarea lucrului ceamai de pre urm[ s[ vinim, carea tot mijlocul cel spre lesnire =i totmodul cel spre fericita s[v`r=ire aduce (c[ toat[ c[l[toriia muri-torilor ]n cel de apoi s[v`r=it sau s[ ferice=te, sau s[ bl[st[m[\e=te).Neamul cel f[r[ neam =i chipul cel f[r[ chip, adec[ jig[niu\a saup[s[ri\a cea cu prepus, iubitoriul nop\ii, fug[toriul dzilei, v[dz[-toriul ]ntunerecului =i orbul luminii, adec[ Liliacul, precum ]nfericit p[m`ntul =i m[noas[ brazda adun[rii ace=tiia nu pu\in[zizanie s[ fie s[m[nat aievea ieste. Vidra nu cu pic[tura, ce cuvadra ]n vasul ]n\elepciunii veninul nebunii =i-au v[rsat.A=ijderea Stru\ul, macar c[ peste voia =i =tiin\a sa, ]ns[ nu mic[stinc[ a scandalului la tot pasul c[ii ace=tiia au aruncat =i toat[greuimea lucrului la mijloc a vini au pricinit. Carile, toate de nus-ar fi t`mplat, fericire =i lucru foarte minunat ar fi fost. Dar, devreme ce s-au t`mplat, alt[ nu ]ncape f[r[ numai leacul le iestede aflat (c[ci lucrul ce ]ntì la lumin[ n-au fost, Dumn[dz[u, din

1 Se arat[ avantajele, ]n special cele politice, ale unirii Moldovei cu |araRom`neasc[.

2 Ioan Comnen se folose=te aici de un cunoscut proverb latin: ex ungueleonem (recuno=ti pe leu dup[ unghie), pentru a insinua sinceritatea cu carea vorbit =i caracterul patriotic al problemelor expuse.


ne a fi, la a fi ]l aduce, iar[ lucrul ce o dat[ la fiin\[ au ie=it, lanefiin\[ nici Dumn[dz[u nu-l poate aduce). Leacul dar[ acestormai sus pomenite boale =i line=tea acestor cl[tite r[scoale, prec`t din duhul ob=tii fìcava mea voroav[ va putea a-l ar[ta, nu s[va lenevi.1“

„De duhurile v[rsatelor veninuri to\i ne-am ame\it, dac[ stri-gar[, =i to\i antidotul toaps[cului precum s[-l arete pre Papagaiedac[ rugar[. Papagaia ]ntr-acesta chip ]ncepu: „Pu\intele sint, o,priietinii miei, recetele =tiin\ei mele =i mici =i str`mpte chichi\eleierbilor doftoriii mele (c[ci doftorul bun =tiin\a ]n cap, iar ierbile]n c`mp le are, =i unde chichi\ele v[ruite =i pilulele =icuite sint,acolo bolnavul s[ am[ge=te, iar[ nu s[ t[m[duie=te). Din carilece voi avea ]mpreun[ cu d`nsele =i inima, =i sufletul ]nainte-v[ av[rsa nu m[ voi t[g[dui (c[ pre c`t ieste de l[udat doftoriia bun[la boal[, pre at`ta ieste ]nc[ mai de l[udat a=edz[m`ntul lar[scoal[). Pre c`t dar[ ieste pentru bileala ]n cerneal[ =i cerneala]n bileal[, adec[ pentru v[dzitoriul ]n ]ntunerec =i orb[c[itoriul]n lumin[, Liliacul, dup[ a mea proast[ socoteal[ a=edzim`ntulpre lesne ]i ieste (c[ci pravul casii dup[ m[turat de s[ =i r`dic[ =i]n radzele soarelui gioac[, ]ns[ nici radzele soarelui a nu loviopre=te, nici pa=ii celui ce prin case ]mbl[ contine=te). }n care chip=i a Liliacului g`lceav[, precum din nemic[ s-au scornit, a=e =iscornit[ nemic[ ieste, =i p`n[ ]n cea mai de pre urm[ =i tulburatde ar r[m`nea, precum a tot statul vreo tulburare ca aceia a aducevrednic s[ nu fie putem socoti. Vidra iat[ c[ din catalogul jigani-ilor, cu sfatul a tot statul, s-au ras. Carea acmu ]n lucru, precums[ vede, vreo toart[ s[ apuce sau vreo bucat[ s[ mai ]mbuce nuare, ce numai ]n cuv`nt, pre c`t au putut, =i m[nunt[ile a-=i v[rsa

1 Adunarea nu a rezolvat obiectivele pe care =i le-a propus, men\in`ndu-se la ne]n\elegeri f[r[ rost. Vina o poart[ ]ndeosebi Marco pseudobeizadea(Liliacul), Constantin Duca (Vidra) =i chiar Mihai Racovi\[ (Stru\oc[mila). Caurmare, Comnen va ]ncerca s[ g[seasc[ „leac“ situa\iei grele la care se ajunsese.


s-au opintit, =i tot feliul de farm[cul desc`nt[toriu prin urechiletuturor au stropit. }ns[ precum p`n[ acmu ]n ceva n-au procop-sit, a=e =i de acmu ]nainte vreo r[m[=i\[ de venin de-i va fi mair[mas, adev[ra\ii doftori pre lesne ]l vor r[zsipi =i ]n\elep\iidereg[tori pre iu=or tot lucrul, precum s[ cade, ]i vor tocmi. Decare lucru, despre aceasta parte mai mult[ grij[ a purta nici folosieste, nici s[ cade.1 (C[ unde grijea ieste la m[sur[, megalopsi-hiia o c`rmuie=te, iar unde grijea trece peste m[sur[, acolo mi-cropsihiia a mai chivernisi p[r[se=te). Acestea, dar[, a=e precum=i sint cunosc`ndu-s[, tot s[v`r=itul lucrului =i toat[ fericireas[v`r=itului ]ntr-aceasta r[m`ne ca =i hot[r`rea Stru\ului s[ s[aleag[, pentru ca to\i ce ieste =i ce pofte=te a fi s[ ]n\[leag[, =ia=e, toat[ cl[tirea la a=edzare, toat[ ostenin\a la odihn[ =i toat[]ncep[tura la cel dorit s[ vie s[v`r=it. De care lucru, ]ntìa= dat[tuturor a =ti s[ cade c[, precum ]nc[ de demult necl[tit siloghizmulCorbului prin ]nvoin\a =i porunca a marelui ]mp[rat, a Vulturu-lui, s-au r[zsunat, a=e =i acmu toat[ adunarea monarhiii zbur[-toarelor va, pofte=te =i porunce=te ca Strutocamilii mai mari aripi=i mai lungi pene s[ i s[ dea. +i ce mai mult? C[mila zbur[toare=i Stru\ul f[t[toare s[ s[ fac[, pravila voii ]mp[r[te=ti porunce=te(c[ toat[ voia slobod[ ]ntr-acesta radzim[ ca, precum celorpeminte=ti, a=e celor cere=ti pravile ]mpotriv[ s[ marg[). Ca cuacesta mijloc C[mila c[l[toare ]n monarhiia celor zbur[toare s[]ntre =i iar[=i despre partea monarhii dobitoacelor orice cu cale=i cu cuviin\[ a fi ar socoti, din m[dularile sale pre C[mil[ s[]mpodobasc[, c[ruia lucru toat[ monarhiia pasirilor voitoare ieste.+i a=e, nici hereghiia dinceput s[-=i piardz[, nici precum ]mp[ra\iiorice poftesc c[ nu pot face s[ s[ vadz[ (c[ cei putincio=i nu maipu\in cu p[rerea altora dec`t cu puterea lor fac ce fac). +i

1 Comnen consider[ c[ Duca nu mai era primejdios, fiind exclus definitivdintre moldoveni =i de la orice sprijin muntean, ]ntr-adev[r, el nu =i-a mairec[p[tat domnia =i nici nu s-a mai re]ntors vreodat[ ]n \ar[.


hot[r`rea numelui =tiindu-s[, ]ntr-]mbe p[r\ile titulul cinstei =i loculslavii numelui a-=i dob`ndi s[ poat[, =i ]ntr-acesta chip, cea de-plin[ omonie, ]ntr-]mbe monarhiile plinindu-s[, s[ s[ s[v`r=asc[.“

Acestea din tot duhul dac[ larg =i lat ritorisi Papagaia1 toatecetele zbur[toarelor: „Fac[-s[, fac[-s[, plineasc[-s[, plineasc[-s[!“strigar[, at`ta c`t chiotele a at`tea gloate deodat[ slobodzite s[p[rea c[ ieste huietul a mari puhoaie dup[ ploaie, din dealuri ]nv[i r[pedzite. Unii, de fericirea ce li s[ p[rea c[ acmu au =idob`ndit-o, cu glasuri de bucurie s[ desf[ta, al\ii cu c`ntece =i cuviersuri ]zb`nda, ca cum ]n sin =i dob`nda ]n palm[ ar avea, ]nceriuri r`dica. Iar[ al\ii minunat[ voroava Papagaiei =i dec`t mi-ierea =i z[harul mai dulci cuvintele ei =i dec`t toat[ unsoarea maip[trundzitoare =i mai muietoare senten\iile ei ni cu gura m[rtu-risiia, ni cu m`nule =i cu capul chipuri =i semne de mirare =i deminunare unul c[tr[ altul ]n divuri, ]n chipuri ar[ta (c[ de multeori bucuriia mare glasul astup[, =i ciuda peste m[sur[ mintear[zsip[). Unii, ca cum ]nc[ mai denainte de m`ngìoase voroaveleei spre somn fura\i =i ]n chiteala socotelelor afunda\i ar fi fost, cade somn sau de vin ame\i\i ar fi fost, spre ce ]ntì s[ ]nceap[ =i cemai ]nainte din cele multe audzite s[ pomeneasc[ =i din pome-nire ]n cuvinte s[ alc[tuiasc[, ca ului\ii sta =i ca somnoro=ii, ni pefrunte, ni pe piept s[ sc[rpina (c[ voroava dulce =i ales pl[cut[inimii bucurie, iar[ ochilor dormitare pricine=te). Comedie caaceasta =i buiguire ]ntr-acesta chip din gura Papagaii ]n min\iletuturor dihaniilor r[v[rsindu-s[, ca cum =i cu trupurile =i cu su-fletele amur\i\i =i amu\i\ii ar fi fost, prin c`t[va vreme ]ntre d`nselemare t[cere s[ f[cu, =i una ]ntr-ochii al\iia ascu\it =i necl[titc[ut`nd, ce ar fi mai de vorovit =i ce ar fi mai de pomenit, ca cuma s[ domiri n-ar putea, ce una pre alt[ s[ ]nceap[, ca ce din ros-

1 Pledoaria lui Comnen despre unire se ]ncheiase, a=adar, cu invita\ia catoat[ lumea s[ se declare de acord cu „siloghizmul Corbului“, deci cu acceptareacandidaturii lui Mihai Racovi\[.


tul ei ar audzi =i ea aceia s[ gr[iasc[, sta cu gura c[scat[ (c[ stri-garea a gloate multe din r[zsunarea a p[re\ilor de=er\i nu mult[deosebire are, =i precum p[re\ii acela=i glas ]ntorc, a=e ]n gloataascult[toare unul cuv`ntul altuia poart[).

}n cea de pre urm[ Cioara1, dup[ ce c`tva ca ]neca\ii ]n g`tcl[nc[i =i ca cum sau de duh ]ndesit[, sau de n[caz dosedit[ ar fifost, mult ]n grumadzi r`gì, ]n glasul firii sale s[ slobodzi =i „car,car, car“ de trii ori poftori. Toate cetele pasirilor, spre bine glasulpoftorind, „macar, macar, macar“, dup[ cazaniia Papagaii, =i lu-crul =i cuv`ntul de s-ar sf`r=i dzicea. Din jiganii unele (pentrucarile precum l[comiii s[ fie fost v`ndute mai sus s-au pomenit2),ca cum le-ar fi vinit a c[sca =i princet, ca nu to\i s[ audz[, glasulCioar[i adeveriia. Alalte jig[nii toate, cu mult[ =i ad`nc[ t[cere,ca cum celor mai de frunte urm[toare ar fi, s[ ar[tar[ (c[ t[cereaprea ad`nc[ sau din pizm[ iese, sau din ne=tiin\[). Ce t[cere caaceasta celor mai de gios era din sial[, iar[ celor mai de frunteera ]ntr-adins m[rturisal[. C[ci mita maica =i vicle=ugul p[rintele]n trupuri de ]mbl[toare inimi de zbur[toare odr[slis[3 (c[ pre-cum aurul ]n focul c`t de iute din ce ieste nu s[ mut[, a=e, ori ]nce inim[ ]ntr[, din ce ieste ]ntr-alta o str[mut[). De care lucru

1 Cioara nu este descifrat[ la cheie, ]n text d`ndu-se doar am[nuntul c[Cioara cu Corbul (Br`ncoveanu) pentru multe pricini... pu\in[ dragoste =i priin\[]ntre sine au. De=i este o pas[re, adic[ un muntean, ea a fost totu=i identificat[,cu probabilitate, de c[tre P. P. Panaitescu (]n D. Cantemir, Istoria ieroglific[,edi\ia citat[, vol. I, p. 150), cu grecul Panaiotache Merona, fost dreg[tor ]nMoldova, ]n timpul lui Constantin Duca, pe care ]l tr[deaz[, pun`ndu-se ]nserviciul lui Br`ncoveanu. Poate de aici =i simbolul s[u p[s[resc, a=a cum era=i cazul B`tlanului, care serve=te tot un domn moldovean, pe acela=i Duca.Este =tiut, din documente, c[ el este cel care duce la Poart[ propunerea scris[pentru numirea lui Mihai Racovi\[ ]n urma alegerii.

2 Este vorba de cei cinci mari boieri moldoveni aminti\i, cump[ra\i deBr`ncoveanu.

3 Cei cinci mari boieri moldoveni tac, pentru c[ fuseser[ mitui\i deBr`ncoveanu, iar restul boierimii, de team[, se comport[ asem[n[tor.


jiganiile, „fac[-s[, fac[-s[“, aievea a striga, ascuns[ tragerea firiile ru=ina; „nu vom, nu priimim“ =i de mare str`mb[tate a s[ v[iera,]nghi\ita m`zd[ =i ]mbunare de inim[ le m`nca.

Iar dintre pasiri, Brehnacea, carea de multe ori partea adev[-rului a \inea s[ videa1, c[tr[ Cucunoz pre tain[ dzis[: „GlasulCioar[i, gurile lingu=itoare =i inimile cele numai ]nainte, iar[ nu=i ]napoi socotitoare, dup[ a sa poft[, spre bine l-au t`lcuit (c[cipofta schizme=te lesnirea, =i chipul lesnirii spre toat[ greuimeaf[r[ nici o sial[ purcede2). Numai pre c`t a mea proast[ =i acmude b[tr`n[ buiguitoare socoteal[ ieste, glasul Cioar[i nu at`ta spre„macar[“, c`t spre ocar[ a t`lcui s-ar putea, =i precum, o, iubitefrate, foarte bine =tii c[ Cioara cu Corbul pentru multe pricini amulte st`rvuri pu\in[ dragoste =i priin\[ ]ntre sine au. De carelucru a=e cu firea m[ am[gesc, c[ ]n cea de apoi a adun[rii ace=tiianu vreo fericire s[ a=teapt[, pentru carea s[ dzicem: macar[, cemult[ nevoie =i becisnicie, pentru carea s[ ne v[iet[m, vai, foc =ipar[, =i cei ce a=e de pre lesne au t`lcuit, macar, a multora capetes[ s[ usuce ]mi par (c[ c`t[ becisnicie aduce fericirea cea preaa=teptat[, at`ta nevoie nu face nenorocirea cea cu sufereal[ pur-tat[). +i pomene=te, frate, cuvintele mele, =i odat[ vii cunoa=tec[ Cioara, nu macara, ce ocara au prorocit3“

Cucunozul, precum dinceput calea apucase, nici ]n st`nga, nici]n dreapta s[ ab[tea, ce de pururea pizma =i m`ndriia ce =tiia\inea. De care lucru, ]ntr-un chip pe Brehnace de bl[st[m[\ie =i

1 Din nou se subliniaz[ c[ stolnicul Constantin Cantacuzino avea o con-duit[ proprie, opun`ndu-se politicii lui Br`ncoveanu.

2 Stolnicul se ar[t[ potrivnic politicii care se conduce numai dup[ aspira\ii,f[r[ s[ judece ]n profunzime =i consecin\ele.

3 Stolnicul atrage aten\ia fratelui s[u, Mihai sp[tarul, c[, datorit[ du=m[nieimai vechi dintre Br`ncoveanu =i Morona, s-ar putea ca facilit[\ile ]ntreprinsede acesta pentru numirea lui Racovi\[ (aluzie la faptul c[ Morona mijlocisepersonal la Poart[ pentru Racovi\[) s[ le fi f[cut pentru compromitereadomnului |[rii Rom`ne=ti.


de micropsihie probozind-o, dzis[: „(A tot lucrul p[rerea p[rerena=te, iar[ =tiin\a f[cliia adev[rului ieste): Cioara, s[raca, de lamul\ime s-au socotit la limb[ varvar[ =i i-au t`lcuit glasul: ma-car[1. Iar[ tu, frate, ]mpiedicat de b[tr`ne\e =i buiguit de c[runte\efiind, pre prorocul ce nu-i =tii =tiin\a, locul =i \ara, vii s[-i ]ncarciasupr[-i ocara. Ce mul\imea varvarismos, iar[ tu solichizmos culimba Cioar[i face\i. De care lucru, a =ti \i s[ cade c[ Cioara aceastade locul s[u ieste atic[, \ara Elada2, carea ]n to\i anii cuibul ]nplatanul (carile dinaintea capi=tii lui Apolon ieste s[dit), sco\`nd,de la preu\ii lui Apolon, carii de pururea supt umbra copaciului]nv[\iturile cele de tain[ =i me=ter=ugul prorociii ]nva\[, filosofiiacereasc[ au deprins, din care =tiin\[, adev[rul, ]nceputul =i sf`r=itullucrului precum ieste, mai denainte vadzindu-l =i ca cu m`nulepip[indu-l, ]n limba aticeasc[ au strigat: maƒaria Ö ªra, ce va s[dzic[: fericit ceasul ]n carile cu g`ndul s-au z[mislit =i cu faptas-au s[v`r=it.3"

}ns[ ori mul\imea au varvarizmit, ori Brehnacea au solichizmit,ori Cioara au aticit, ori Cucunozul au b[snuit, a Cioar[i glas prec`t mai mult s[ t`lcuia, pre at`ta mai mult ]n lavirinthul necuno-=tin\ii s[ ]ncuia, al c[ruia cheie c`nd s[ va afla =i a cui m`n[ a oprinde =i cu d`nsa lavirinthul a de=chide s[ va ]nvrednici suptvremile de apoi ieste s[ a=tept[m4.

Lupul, ]ntre toate jig[niile pururea mai socotit =i mai grijliv ]n

1 Cioara nu era de origine rom`neasc[, ci, dup[ cum se afirm[ =i mai jos,de provenien\[ greceasc[ („din Elada“). Precizarea vine ]n sprijinul identific[riipersonajului cu Panaiotache Morona postelnicul.

2 O precizare a originii grece=ti a Ciorii.3 Morona este ironizat pentru c[ s-a gr[bit s[ ajute la numirea lui Racovi\[,

proced`nd nu ca un ]n\elept (care judec[ lucrurile =i sub raportul conse-cin\elor), ci asemenea unui profet, ce pretinde c[ ar dispune de o cunoa=teresigur[ a viitorului.

4 Reiese ne]ncrederea lui Cantemir fa\[ de practicile divinatorii. S[ a=tept[mp`n[ la vremea de apoi, zice Cantemir, ]ndeplinirea profe\iilor.


chitelele sale, sila =i desfr`nat[ voia zbur[toarelor aievea v[dzind,=i ]nc[ acoperit vicle=ugul a unor dobitoace dintr-ad`nc pricep`nd,toat[ avu\iia r[spunsurilor sale ]n cea mai de dedesupt taini\at[cerii a=e=i de tot ]=i zidi (c[ cuv`ntul ]n\elept pre c`t folos aduceurechilor ascult[toare, pre at`ta ]nfocare face inimilor nest[t[toare)(=i ]n vreme ce s[ ascult[, c`ntecul sirenilor, iar[ ]n vreme ce nus[ ascult[, sunetului c[ld[rilor s[ asam[n[). Lupul, dar[, de]n\elepciune oprit, t[cea1. Iar[ alal\i to\i, de nebunie ]mpin=i,morm[ind =i r[cnind, de iznoav[, „fac[-s[, fac[-sa!“ striga.

}n care vreme Pardosul v[rgat =i R`sul cu negru picat, cu alal\iai lor depreun[, cel de demult ]n inimile sale ascuns vicle=ug ceavea la iveal[ =i ]ntr-a tuturor prival[ a-l scoate ]ncepur[, =i cacum de urgiia pizmei nebuni\i =i buigui\i ar fi fost, f[r[ nici oru=ine: „v`rtos ieste siloghizmul Corbului, frumos =i ]n\elept iestesfatul Cucunozului, minunat[ =i ]n[l\at[ ieste ritorica Papagaii“,striga. „De acmu ]nainte, o omonie, o st[p`nire =i o monarhiecunoa=tem =i o ]mp[r[\ie =tim. Iar[ cine ]ntr-alt chip senten\iiaar cl[ti sau a o cl[ti s-ar ispiti, fier, foc =i cea mai groaznic[ moartepartea s[-i fie2". A=edar[, r[utatea vicle=ugul z[misli =i nebuniia]l descoperi (c[ vicleniia, r[utatea =i nebuniia surori sint: r[utatea]ncepe, vicle=ug urmadz[, iar[ nebuniia mai mult ]l desfr`neadz[,p`n[ unde una prinde, alta leag[, iar[ a triia grumadzii cu la\ul]i v`neadz[). C[tr[ acestea, Pardosul r[utate peste r[utate,vicle=ug peste vicle=ug =i nebunie peste nebunie a gr[m[di ]ncepu,=i pa=ii l[comiii p`n[ peste hotar[le sim\irii a-=i l[\i =i a-=i l[rgiadaos[, dzic`nd: „De vreme ce dup[ neminciunoase budzele Papa-

1 Lupul continu[ s[ fie foarte rezervat, mai ales dup[ ce ]=i d[ seama deorientarea filo-br`ncoveneasc[ a boierimii moldovene.

2 Fra\ii Iordache =i Mihalache Ruset, rezerva\i p`n[ acum ]n adunare, ]=iexprim[ deschis tr[darea fa\[ de Cantemire=ti =i declar[ adeziunea lor pentruRacovi\[ =i politica lui Br`ncoveanu, strig`nd c[ de-acum ]nainte „o monarhiecunoa=tem =i o ]mp[r[\ie =tim“.


gaii toat[ adunarea adevere=te, cu cale =i cuviin\[ socotesc a fi,ca precum la monarhiia pasirilor dup[ Vultur, Corbul, a=e la mo-narhiia noastr[, dup[ Leu, Strutocamila step[na cea mai de cin-ste =i epitropiia a tot neamul s[ \ie, =i dup[ aripile carile Vulturull-au dem`nat, capul taurului s[ i se puie, pentru ca =i ea ]ntrecoarne s[mnul biruin\ii =i stema epitropiii s[ poarte1. C[ amin-trilea, =i C[mila =i Stru\ul, undeva vreun m[dulariu de ap[rare =ide luptare precum s[ n-aib[ tuturor =tiut ieste“.

Cuv`ntul Pardosului ]nt[ri Ursul =i-l adeveri Vulpea2 (c[ la voiapoftitoare pu\ine cuvinte trebuie ]ndemn[toare). A=ijderea, alal\i,a vicle=ugului p[rta=i: „foarte bine, foarte bine“, ni din budz[morm[ia, ni din col\i cl[n\[ia. }ns[ cump[na, ]n carea dramulstr`mb[t[\ii nu ]ncape, =i m`na, carea fietecui dup[ ale sale fapte]mparte, a doi dintr-ace=tea nu mult r[bd[, =i ce pre alal\i la vremelor ]i a=teapt[, acestora ceia ce li s[ c[dzu le dede plat[3. C[ciUrsul, ]n p[rerea sa, pentru bi=ugul mierii ce a=tepta, acmu pre-cum c[ toate prilazurile pris[cilor sare socotiia =i toate =tiubeielecu miiere f[r[ nici o sial[, f[r`m[, g`ndiia, =i a=e din l[comiiade=art[ =i de m`ndriia ]nflat[, cu v`nt de g`nd =i cu miiere dep[rere, preste m[sur[ ]ndop`ndu-s[ =i ]nfund`ndu-s[, a=ijdereaacele tic[loasele albine, carile prin faguri de aburi ]mpr[=tiiateram[sese, prin ma\ele =i fica\ii Ursului p[truns[r[, de undeadev[rata ]nfl[ciune scornindu-s[, supt piielea Ursului izvoar[ de

1 S[mnul biruin\ii ]ntre coarnele taurului: s[mnul crucii ]ntre coarnelebu[rului (D.C.) — adic[ Mihai Racovi\[ va avea deasupra capului, ca domn,]nsemnul fundamental al domniei, stema Moldovei, al c[rui simbol era bourul.

2 Vasile Costache, Ursul =i Ilie |ifescu (Vulpea) intervin ]n sprijinulcuv`nt[rii lui Iordache Ruset, ]n contradic\ie cu atitudinea indiferent[ aprimului la ]nceput, =i cu incitarea lui Maxut serdarul la atitudine antibr`n-coveneasc[ de c[tre cel de al doilea.

3 Cantemir consider[ c[ moartea, ]nt`mplat[ lui Vasile Costache =i lui Ilie|ifescu cur`nd dup[ aceea, a fost o pedeaps[ divin[ pentru tr[darea f[ptuit[.


ap[ pururea pi=titoare purceas[r[ =i cu aceast[ de n[prasn[ =imie=eloas[ boal[, ]nainte a toate gloatele cr[pa1.

Vulpea a=ijderea, de mult[ grijea vicle=ugului f[cut ce purta,]ntì ]n melianholia ipohondriac[, apoi ]n tusa cu singe mut`n-du-s[, de mult[ vitionire =i boal[ usc[cioas[, toate vinile i s-au]ntins =i toate m[dularele i s-au zg`rcit, at`ta c`t piielea de oase=i pieptul de spinare i s[ lipis[. Carea ]nghi\ind vicle=ugul, prestepu\ine dzile =-au bor`t aburul, precum istoria la locul s[u va ar[ta(c[ cine ]nghite z[harul vicle=ugului, acela bore=te toaps[cul su-fletului2).

Acestea dar[ =i ce s[ lucra v[dzind =i ce s[ s[ mai lucredze aa=tepta neput`nd, deodat[ =i ]n grab[ socotir[ pre Lup (pre ca-rile ]nc[ dinceput vicle=ugurilor ne]nso\itoriu =i r[ut[\ilor lor ne-priimitoriu ]l cunoscus[), ]ntì ]l sf[tuir[, apoi ]ndemnar[, iar[mai pre urm[ =i cu capul ]i cl[tinar[ =i cum mai cur`nd de nu vala strajea b`rlogului s[u merge3, cu pedepse groznice =i =i ]nfri-co=[ri de moarte i s[ l[udar[. A=e Lupul, vr`nd-nevr`nd, =i pre-cum de aceasta porunc[ foarte s[ s[ fie bucurat ar[t`nd, ]mpreun[cu Ciacalul la locurile sale s[ dus[r[. Iar[ c`nd din toat[ aduna-rea Lupul s[ desp[r\iia =i precum de fra\ii, priietinii =i omofilii s[iam[git =i viclenit la ar[tare cunosc`ndu-s[, de grea dosad[ careainima ]i ]n[du=iia =i de vremea carea a=e=i de tot ]mpotriv[ i s[punea, gemutul, oftatul =i suspinul totdeodat[ supt un glasalc[tuind, ]nceti=or, cum i s[ p[rea, =i prea tare, cum altora s[

1 Vasile Costache n-a murit la mo=ia sa din Moldova, ci afl`ndu-se ]nc[ lacurtea lui Br`ncoveanu =i deci ]nainte de adunare. Este unul din am[nunteleistorice pe care Cantemir nu le red[ ]ntocmai ]n romanul s[u.

2 Ilie |ifescu moare ]n realitate ]n anul 1704, la mai bine de un an dup[adunarea de la Arn[ut-chioi, pe c`nd era sp[tar al lui Mihai Racovi\[.

3 Lupu Bogdan este silit s[ se retrag[ sub straj[ la mo=ia sa ]n Moldova;aceea=i soart[ a avut-o =i Maxut serdarul. Re\inut ]n realitate la Bucure=tipentru a nu influen\a mersul adun[rii dup[ numirea lui Racovi\[ ca domn ]nMoldova, Lupu Bogdan devine mare dreg[tor al acestuia.


audziia, c[tr[ Ciacal gemu, oft[, suspin[, r[zsufl[ =i dzis[: „Blem,frate Ciacal, de vreme ce la straj[ ne trim[t, blema\i s[ nu st[m(c[ci urechea la cuvinte c`t de grele ascult[toare ]nva\[ pre inim[la c`t de grele nevoi r[bd[toare a fi), c[ci otr[vile acestea cornulIrodului le va ]ndulci, iar[ spurc[ciunile acestea, botul Filului leva cur[\i1. Acestea Lupul pietre s[m[n`nd, st`nci =i mun\i ]n urm[r[zs[rir[, precum mai pre urm[ lucrul au ar[tat.“

1 Lupu Bogdan caut[ s[ ]nt[reasc[ moralul lui Maxut serdarul, prezic`ndfaptul c[ Dimitrie Cantemir (Irodul) =i Antioh (Filul) vor face inofensiveintrigile care aduseser[ ]n scaunul Moldovei pe Mihai Racovi\[.


PARTEA A TRIIA

Iar[ celelalte jig[nii, toate carile ]n c`r=ma l[comiii cu p[harulr[ut[\ii vinul vicle=ugului bea1, dac[ pre Lup din mijlocul lorlipsind ]l v[dzur[, precum acmu supt fundurile p[m`ntului s[ afl[,li s[ p[rur[ (c[ chipul neiubit, de fa\[, nu ca ghimpul ]n picior, ceca suli\a p[truns[ prin m[\[ st[). +i a=e, „r`dicatu-s-au nu[rul depre fa\a soarelui, luatu-s-au negura de pre fa\a p[m`ntului“, cumari r[cnete striga. „Luatu-s-au piiedeca, lipse=te pacostea, nu s[vede vr[jma=ul, dusu-s-au pizma=ul“2, unul c[tr[ altul spuind, cade un bine prea mare s[ bucura =i ca de o fericire nespus[ s[desf[ta (c[ lucrurile lume=ti cu muritorii a=e a s[ giuca s-au obi-ciuit, ca cu c`t sint mai de=arte, cu at`ta s[ s[ par[ mai desf[tate,=i a c[rora ]ncep[turi sint prea cu mari dezmierd[ri, acelora=isf`r=itul s[ fie prea cu grele ]ntrist[ri).3

Dup[ acestea, cu to\ii ]mpreun[ cuv`nt ]=i deder[ =i dzi de so-roc ]=i pus[r[, pentru ca la ]nceputul Alfii =i sf`r=itul Sigmei, lacetatea Deltii (unde apa lui M. =i apa lui A. a cura sf`r=esc, =i apalui T. a cura =i a s[ m[ri ]ncepe), cum mai cur`nd s[ s[ adune,pentru ca acelea capul C[milii s[ vindz[ =i a Boului s[ cumpere4

1 O foarte frumoas[ exprimare literar[.2 Parte ce tr[deaz[ influen\a desc`ntecului popular.3 Scriitorul se exprim[ cu triste\e despre nestatornicia soartei (fortuna

labilis), tem[ predilect[ a g`ndirii medievale, care ]=i are originea ]n Pildelelui Solomon.

4 Dup[ terminarea cu succes a adun[rii de la Arn[ut-chioi, boierii convins[ se duc[ chiar la Adrianopol (Udriu), capitala estival[ a Imperiului Otoman,unde curg rùrile Mari\a, Arta =i Tungea (Cetatea Deltii: Udriul, zidiul cet[\ii

CUPRINS


(c[ mai pre lesne ieste firii la C[mil[ coarne s[ nasc[ dec`t dininima rea cuv`nt sau g`nd bun s[ izbucneasc[). A=edar[, cu to\ii,dup[ sorocul dat, la locul ]ns[mnat s[ adunar[ =i la dzua pus[ lacetatea Deltii s[ ]mpreunar[, unde Pardosul pe C[mil[ de c[p[strupurta =i R`sul dup[ d`nsa, cu g`ndacii prin baligi-i, ]-s[ primbla.C[ci la R`=i ca ace=tea, c[c[raza C[milii mai de mare pre\ iestedec`t c[stanii la gliganii muntelui Olimpului1. Acolea dar[, ]ntìca a tuturor inimile mai cu de-adins s[ ispiteasc[, apoi ca niciunul s[ nu cumva p[rta= vicle=ugului a nu fi s[ lipsasc[, socotir[,=i c`te doi, c`te doi, pre numele cerescului Vultur =i Taur, pentruca s[ giure2 ]n capi=tea Epiorchiii3 adus[r[. Unde unii de bun[voie,iar[ al\ii de fric[ =i peste voie supt groznic giur[m`nt a s[ lega lec[ut[ (c[ precum ]ntre frumo=i mai frumo=i =i ]ntre grozavi maigrozavi, a=e ]ntre drep\i mai drep\i =i ]ntre vicleni mai vicleni s[afl[), adec[ precum cu ]nvoin\a, pl[cerea =i alegerea tuturor silo-ghizmul Corbului, sfatul Cucunozului =i senten\ia Pardosului s[s[ ]nt[reasc[ =i capul C[milii ]n cel de bou s[ s[ primeneasc[ =i]n epitropiia Leului s[ s[ psifisasc[. La care lucru, to\i fra\ii vic-le=ugului, ficiorii f[r[legii =i p[rin\ii atheofoviii: „fac[-s[ fac[-s[,

]n chipul deltii; }nceputul A, sf`r=itul S: Adrianopolis; Apa lui M, apa lui A, apalui T: Mari\a, Arta, Tungea). Ei merg acolo pentru a vinde capul C[milei, adic[pentru a schimba pe Mihai Racovi\[ ]n domn, =i a lua ]n schimb capul Bourului,adic[ pentru a-i cump[ra domnia cu bani.

1 Expresiv[ caricatur[ literar[: Iordache Ruset poart[ pe Racovi\[ dec[p[stru, ]n timp ce Mihalache Ruset, de acum ]nainte dreg[tor peste fondurilefinanciare externe, achit[ pl[\ile creditorilor de la Poart[ („g`ndacii“).

2Jur[m`ntul boierilor fa\[ de noul domn, dup[ formula cre=tin[, adic[ ]nnumele Tat[lui (Vulturul ceresc) =i al Fiului (Taurul ceresc).

3 Capi=tea Epiorhiii: Vlah Sarai (D.C. ) — depunerea jur[m`ntului are locdeci ]n palatul |arii Rom`ne=ti =i nu al Moldovei (Bogdan sarai), palat pe carescriitorul ]l denume=te „templul jur[m`ntului str`mb, stors prin viclenie, decinevalabil (epiorhie: jur[m`nt str`mb, ]n grece=te). Depunerea jur[m`ntului]ntr-un palat al |[rii Rom`ne=ti arat[ dependen\a, controlul exercitat deBr`ncoveanu ]n demersurile pentru numirea noului domn.


strigar[, to\i vom, to\i priimim, cu to\ii a=edzim`ntul =i cuv`ntulacesta ]nt[rim =i adeverim“, din luntru cr[par[.

Acmu a tuturor voie unindu-s[ =i to\i supt argumentul Cor-bului supuindu-s[, cu to\ii ]n toate p[r\ile s[ ]mpr[=tiar[ =i printo\i mun\ii =i codrii, unde coarne de bu[r lep[date ar g[si =i capde taur aruncat ar nemeri, cu toat[ nevoin\a cercar[ =i nicicumundeva macar nu s[ aflar[. De care lucru, cu to\ii ]n mare]ntristare afl`ndu-s[, ce vor mai face =i ce vor mai lucra nu =tiia1.+i acmu mai-mai toat[ nedejdea pierdea, de nu =-ar fi adusaminte R`sul de un hrizmos2, pre carile Camilopardalul3 ]nc[mai denainte ]l ]nv[\ase, dzic`ndu-i4:“Eu od`n[oar[ prin pusti-

1Mun\ii: casele, por\ile turcilor celor mari, iar codrii: casele, por\ile turcilormai mici (D.C.) — c[ut`nd s[ ob\in[ investitura de domnie („ coarne de bour“=i „cap de taur“) pentru Mihai Racovi\[, boierii fac demersuri pe la demnitariimai mari =i mai mici de la Poarta Otoman[, dar nu izbutesc nimic =i nu =tiucui s[ se mai adreseze.

2 Hrismos: g`ndul, ]nv[\[tura =i avaniia Por\ii (D.C.) — ]nseamn[ la propriu,oracol, prezicere (]n grece=te). Sensul termenului este formul[, procedeu princare se asigur[ reu=ita. Aceast[ cheie a succesului este, dup[ opinia luiCantemir, satisfacerea l[comiei demnitarilor otomani, adic[ mita, bac=i=ul,darurile de tot felul.

3Camilopardalul, numele grecesc al girafei, este o fiin\[ dubl[, rezultat[din asocierea c[milei cu leopardul. La cheie, acest nume este ieroglifa subcare se ascunde Alexandru Mavrocordat Exaporitul, marele dragoman al Por\iiOtomane, am zice azi ministru de externe, unul din puternicii dreg[tori aiImperiului Otoman, grec de origine. Era un om foarte cultivat, autor al unorcomentarii asupra operei lui Aristotel, precum =i al unei lucr[ri privindcircula\ia s`ngelui. Unele dintre lucr[rile sale, toate ]n grece=te, au circulat =i]n \ara noastr[, mai ales ]n timpul epocii fanariote. Este tat[l celor doi fra\i,Nicolae =i Ion Mavrocordat, care au domnit ]n Moldova =i |ara Rom`neasc[.Trebuie subliniat am[nuntul c[ cel care ]i duce pe boieri la Exaporit esteMihalache Ruset, rud[ cu marele dragoman.

4 Povestirea care urmeaz[ — o foarte ]ntins[ digresiune ]n raport cuevenimentele descrise ]n Istoria ieroglific[ — poate fi intitulat[, ]n formulareade la cheie a scriitorului, Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului,formulare pe care Cantemir ]nsu=i o descifreaz[: minunat[ l[comiia Por\ii =i


ile Ethiopiii1 ]n sus pre apa Nilului2 ]mbl`nd =i pentru ca dinizvoar[le Nilului cu gura ap[ s[ beau ]n inim[ av`nd, dup[ cepeste mun\ii ce s[ cheam[ a Lunii3 am trecut =i la b[l\ile undecrocodilii4 s[ nasc am sosit, b[l\ile din giur ]mpregiur cutreieram,pentru ca g`rla Nilului (carea ]n capetele b[l\ilor despre apus s[vars[5) s[ aflu. La capetele b[l\ilor =i ]n gura g`rlii am aflat un

viniturile ]mp[r[\iii turce=ti. }n aceast[ nara\iune, pus[ nu f[r[ sens pe seamaExaporitului, scriitorul ne dest[inuie=te cum l[comia dreg[torilor otomani,mari =i mici, reprezint[ mecanismul prin care Imperiul Otoman ]=i exercitaexploatarea sistematic[ asupra Moldovei =i |arii Rom`ne=ti. Un mare demnitarotoman era =i Alexandru Mavrocordat, a c[rui cultur[ nu-i diminuase l[comiasa f[r[ margini, lipsa de caracter =i ambi\iile meschine. De=i era rud[ =i cuBr`ncoveanu, folosea nevoia de lini=te politic[ a acestui mare domn, pentrua-l stoarce de sume considerabile de bani =i de daruri felurite. Cantemir ]l urapentru c[, neav`nd bani, nu putea pl[ti avantajele prieteniei acestui influent=i puternic dispun[tor din umbr[ al vie\ii politice din cele dou[ \[ri rom`ne.

1 }n aceast[ povestire, ]ntregul teatru al evenimentelor se deplaseaz[,simbolic, ]n Africa, ]n cadrul c[reia Moldova devine Arabia, iar |ara Rom`-neasc[ — Libia. „Pustiile Ethiopiii“ nu sunt descifrate la cheie, dar par asemnifica Istanbulul, capitala Imperiului Otoman, dac[ ne g`ndim c[ ]n aceea=ipovestire „ethiopul“ este ]n mod sigur sultanul. Prezen\a Africii ca mediu dedesf[=urare a istoriei noastre ]n vremea lui Cantemir exprim[ atrac\iascriitorului pentru peisajul exotic =i torid al Africii, rezultat al basmelor arabe=i al povestirilor c[l[torilor =i negu\[torilor din vremea sa.

2 Nilul apa: adunarea =i ]mpr[=tierea l[comiii (D.C.) — Mavrocordat,st[p`nit de l[comie =i de dorin\a de a parveni pe scara puterii sociale, seconfeseaz[ lui Mihalache Ruset, ruda sa, c[ a dorit s[ se adape la izvoareleNilului, adic[ s[ se ini\ieze ]n st[p`nirea mecanismului privind procesul deadunare =i de risipire a veniturilor.

3 Mun\ii Lunii — sunt o crea\ie fantezist[ a geografilor arabi ai evuluimediu, care credeau c[ Africa ar fi str[b[tut[ de ace=ti mun\i de-a lungulecuatorului. Aici ar putea semnifica lumea otoman[, simbolizat[ de semilun[.

4 Sunt c`nd bostangiii, c`nd hasechiii, pristavii bostangiilor, ]n ambele cazurifiind vorba de trupele de securitate ale sultanului; pristavii sunt coman-dan\ii, ofi\erii.

5 Nilul poate fi: bogazul, limanul carile merge la Vlaherna (D.C.) — Cornulde Aur.


ora= preafrumos, cu cetate preafrumoas[1. Ora=ul dar[ =i cetatealui ]ntr-acesta chip era: B[l\ile acelea, unde ]n capete s[ ]mpreu-na =i v[rs[turile apii Nilului ]n sine priimia, ]ntre d`nsele de ce]nainte mergea, de aceia ]n laturi s[ desp[r\iia =i ostrovul l[\iia =iprecum s[ videa ca la 700 de mile ]n lung =i ]n lat tot uscatul]ntre b[l\i cuprindea. Iar[ pre marginile am`nduror b[l\ilor celepe dinafar[, din giur ]mpregiur, ca cum cu zid ar fi ]ngr[dite, cumun\i =i dealuri2 goli era ]ncungiurate, a=e c`t numai unde b[l\ile]n g`rl[ s[ v[rsa =i ]n matca Nilului s[ r[v[rsa, mun\ii ]mpreuna\inu era, unde ca dintr-un h[l[=teu, ca pre stavila morii apa cummare r[pegiune s[ slobodziia =i apa Nilului spre r[s[rit a cur[r[pedziia. A=edar[, despre r[s[rit b[l\ile, mun\ii =i locul s[ avea,iar[ despre apus, adec[ dincotro Nilul viniia =i ]n capetele b[l\ilor]ngem[n`ndu-s[ s[ desp[r\iia, ]ntr-alt chip era. C[ pre c`t mun\iiacei din st`nga =i din dreapta s[ ]n[l\a (c[ =i a mun\ilor ]n[l\imeca la cinci mile s[ socotiia), pre at`ta locul din dos s[ r`dica =i cuv`rvurile mun\ilor de-a tocma c`mpul despre apus ]n lat =i ]n lungs[ ]ntindea, prin mijlocul a c[ruia apa Nilului, din izvoar[le deunde ie=iia, spre b[l\ile ce-l sprejiniia lin =i frumos curea. Iar[pre =esurile c`mpului3 aceluia, =i pre o parte =i pre alt[ parte deap[, at`ta c`mpul cu otav[ ]nverdziia, c`t ochilor preste tot, tot otabl[ de zmaragd meree a fi s[ p[rea, ]n carile tot chipul de floridin fire r[zs[rite, ca cum cu m`na ]n gr[din[, pre r`nd =i pre so-

1 Ora=ul =i cetatea sunt, de fapt, Istanbulul, capitala Imperiului Otoman.2 Mun\ii =i dealurile sunt, conform cheii lui Cantemir, demnitarii mai mari

=i mai mici, ceea ce ]nseamn[ c[ Poarta Otoman[ ]=i are puterea ]n ace=tia.Mun\ii =i dealurile ]nconjoar[ cetatea, o str[juiesc. Totu=i, ]nt`lnim =i uneleelemente reale de ordin geografic ]n aceast[ descriere a Istanbulului.

3 De aici ]ncepe o descriere paradisiac[ a ]mprejurimilor Istanbulului,descriere ce are mai cur`nd valoare literar[. Tema mediului paradisiac, foarteveche ]n literatura uman[, prezent[ mai ales ]n Biblie, este reluat[ de Cantemir]n termeni laici, oglindind o concep\ie estetic[ proprie, ]n care domin[ frumosulartificial organizat geometric.


coteal[, ar fi s[dite, cuvios s[ ]mpr[=tiia, =i c`nd zepfirul, v`ntuldespre apus, aburiia, tot feliul de bun[ =i dulce mirosal[ de preflori scorniia. A=e c`t nici ochilor la prival[, nici n[rilor la miro-sal[ sa\iu s[ putea da. Iar[ pre malurile g`rlei tot feliul de pom[troditoriu =i tot copaciul frundzos =i umbros, de-a r`ndul, ca cumpre a\[ de-a dreptul =i unul de altul de departe ca cum cu pirghe-lul ar fi fost pu=i frumos odr[sliia. A c[rora umbri, gium[tate prelin[ apa Nilului, iar[ gium[tate pre m`ngìoas[ fa\a c`mpului s[l[sa. Iar[ roada pomilor, =i la frumse\e =i la dulcea\[, nici Asiiaau v[dzut, nici Evropa au gustat. C[ci tot ]ntr-acela=i pom mugu-rul cr[pa, frundza s[ dezv[liia, floarea s[ de=chidea, poama lega,cre=tea, s[ cocea =i s[ trecea totdeodat[, nici dup[ vremi viptul]mbla, ce ]n toat[ vremea toat[ poama =i coapt[ =i necoapt[ s[afla1. Iar[ unde apa Nilului de pre =esul ce despre apus viniia =idin v`rvurile mun\ilor ]n g`rla cea de gios s[ v[rsa, cetatea2 sta,a c[riia nume cei de loc ]mi spus[r[, precum Epithimiia3 o cheam[.

Iar[ f[ptura =i ]ngr[ditura cet[\ii era a=e4: din marginea ma-lului, unde Nilul ca pre =ipot ]n b[l\i s[ v[rsa, spre apus, =i pre oparte =i pre alt[ parte de ap[ ca la dzece mile zid gros =i v`rtosde piatr[ ]n patru col\uri cioplit[ era, carile, dup[ ce de la p[m`nt

1 Cantemir introduce elemente ale absurdului, natura aber`nd de lapropriile ei reguli pentru a se conforma dorin\ei umane de a avea fructe ]norice sezon.

2 }n mijlocul acestei gr[dini paradisiace, ]n care normele naturale sunt]nlocuite cu cele ale absurdului, se afl[ o cetate, care nu este alta dec`tIstanbulul, capitala Imperiului Otoman. Ea este sc[ldat[ de apele Nilului, cusensul c[ ]n acest ora= are loc fenomenul adun[rii =i ]mpr[=tierii l[comiei.

3 Numele ieroglific al cet[\ii este Epithimia, care ]n grece=te ]nseamn[poft[, dorin\[. Cantemir o descifreaz[ prin expresia inima, omul lacom saulumea, ceea ce ]nseamn[ c[ Istanbulul era atunci capitala l[comiei, a dorin\eide a avea totul f[r[ nici o limit[.

4 Descrierea ]n continuare a cet[\ii are multe tr[s[turi simbolice; din punctde vedere artistic, Cantemir introduce ]n literatura noastr[ original[ pentruprima dat[ elementele de arhitectur[ citadin[.


ca la dzece st`njini s[ r`dica, de ciia st`lpi mari =i gro=i de mar-mure porfir[ ]n sus s[ ]n[l\a1. Fietecare st`lp de cinci st`njeni de]nalt =i de 30 de palme ]n giur ]mpregiur de gros, ]ns[ la r[d[cin[mai gro=i era, iar[ ]n sus, de ce mergea, mai sup\iri =i mai sulege\iera. Iar[ fietecare st`lp supt r[d[cin[ patru lei de aram[ prea fru-moas[ =i ca aurul de luminoas[ avea, =i tuspatru, cu dosurile laun loc ]mpreun`ndu-s[, cu capetele, doi spre c`mp, iar[ doi spreap[ c[uta, deasupra a c[rora st`lpul s[ r[zima. A=ijderea ]n v`rvula fietec[rui st`lp, de la un loc =i mai ]n sus, patru zmei ]ncepea as[ ]mpleteci =i, dup[ ce ca la trii co\i ]n sus s[ r`dica, capetele ]=idesp[r\iia =i pu\intel can ]n gios le pleca, =i doi spre un st`lpi, iar[doi spre alt st`lp ce le era dimpotriv[, c[uta. Deci, precum a leilor,a=e a zmeilor f[ptur[ at`ta de minunat[ era, c`t nu zmei =i lei afi s[ p[rea, ce ]ntr-adev[r vii =i cu duh a fi s[ videa. Iar din cerbi-cea a patru zmei arc sclipuit de marmure foarte frumos sclevesit]n sus s[ r`dica =i, foarte cu mare me=ter=ug peste ap[ ]ntin-dz`ndu-s[, spre st`lpul ce-i era dimpotriv[ s[ l[sa =i ]n cerbiceaiar[=i acelor patru zmei s[ a=edza. +i a=e, dintr-un cap[t p`n[ laalt cap[t, un sclip ]n chipul podului, peste apa Nilului s[ ]ncheia.A=ijderilea, din capetele st`lpilor zid de marmure ]n sus s[ ridica,c`t cu ]n[l\imea sclipului s[ atocma2. Carile pre dinluntru cu varcu prav de c[r[mid[ =i sf[rmu=uri de piatr[ =i de marmure ame-stecate ]mplut era3 =i tot locul ]nluntru pre a\[ de-a tocma atoc-mat era4. Iar[ din fa\a p[m`ntului, ca la un stat de om, zid cuzim\i ]n giur ]mpregiur ]ncungiura, pentru ca celor dinluntru

1 }ncepe descrierea cet[\ii, Cantemir dovedindu-se preocupat de o viziunearhitectural[ original[.

2 Este vorba de o platform[ boltit[, sprijinit[ pe st`lpi, construc\ie de oconcep\ie bizar[.

3 Partea superioar[ a platformei era umplut[ cu un amestec, cu o compo-zi\ie, a c[rei formul[ tr[deaz[ cuno=tin\ele scriitorului ]n domeniul respectiv.

4 Pe suprafa\a superioar[ a platformei Cantemir imagineaz[ un ora=suspendat.


]mblarea =i primblarea f[r[ primejdie s[ fie. Tot num[rul st`lpilor730 era1, adec[ de o parte, 365, =i de alt[ parte, iar[=i at`\ia.Iar[ toat[ cetatea 24 de mile ]ncungiura, 20 mile am`ndoa[ la-turile =i patru mile am`ndoa[ capetele (c[ci de la un st`lp p`n[la alt st`lp dimpotriv[ doa[ mile spunea c[ sint).

Cetatea dar[ a=e era, iar[ ora=ul =i casele ora=ului ce era ]ntr-]nsa, pre am[nuntul, cine poate povesti? C[ci f[pturile =i urdzi-turile acelea toat[ socoteala muritorilor cov`r=este (c[ ce au f[cutmuritorii, de carea s[ nu s[ mire muritorii =i ce n-au f[cut muri-torii, de carea s[ s[ mire muritorii). Ce pre scurt de unele a-\ipomeni nu m[ voi lenevi (Camilopardalul dzicea): Dintre doi st`lpide-a dreptul ]mpotriv[ p`n[ la ceialal\i st`lpi uli\[ dreapt[ =i tot]ntr-o m[sur[ de lat[ s[ ducea. Iar[ la cap[tul uli\ii, =i de o parte=i de alta, poart[ era, carea s[ ]nchidea =i s[ de=chidea. Iar[ dinpragul a fietecare poart[, ]n gios, scar[ ]n chipul theatrului2 ]ngios s[ l[sa =i, de ce s[ coborìa, la temelie s[ mai l[\iia, carea =idrum la suirea ]n cetate =i poprele zidiului =i sclipului era. Decic`te arce la sclip, at`tea uli\[ ]n cetate, =i c`\i st`lpi la zid, at`teapor\i pe zid =i at`tea sc[ri pre ling[ zid era, deos[bi de patru uli\e3,carile de-a dreptul din cap[t ]n cap[t mergea. +i ]n capete cer-dace ghizdave =i frumoas[ afar[ din zid, asupra apii, scoase avea,]n carile giudec`torii ]mp[r[\ii pre r`nd ce avea, ]ntr-uncerdac c`te 90 de dzile giude\ele =i alte trebe a public[i c[uta.C[ci ]mp[r[\iia aceia nu monarhie, ce public[4 ieste =i ]n 90 dedzile 9 oameni, fietecarile ]n dzece dzile slujba ob=tii ispr[ve=te.

1 Elemente simbolice: 730 de st`lpi: dzilele =i nop\ile ]ntr-un an, iar 24 demile: lunele de dzi =i de noapte (D.C.).

2 Cantemir face apel la imaginea teatrului antic, construit ]n trepte.3 Patru uli\e: patru p[r\i a anului (D.C.) — cele patru anotimpuri.4 Nu monarhie, ce public[: nea=edz[m`ntul st[p`nilor (D.C.) — adept al

monarhiei absolute, Cantemir, fost domn =i pretendent la domnie, ironizeaz[statul otoman, pe care ]l vedea ca o republic[, unde domnea anarhia.


+i a=e, cine=i dup[ r`ndul s[u =i ]n cerdacul s[u or`nduindu-s[,]n 730 de dzile r`ndul plinindu-i-s[, iar[=i dinceput r`ndul apuca.

Ce de acestea l[s`ndu-ne, la cuv`ntul nostru s[ ne ]ntoarcem(c[ perioadele mari ]n voroav[ =i celui ce vorove=te la cuv`ntsminteal[ =i celuia ce povestirea ascult[ la audzire =i la pomenireinvaluial[ face)1 A=edar[, uli\ele, por\ile =i sc[rile cet[\ii s[ avea,iar[ casele ca acum tot ]ntr-un p[rete ar fi fost, nici mai afar[ dealta ie=iia, nici mai ]nluntru intra2 =i a=e, r`ndul caselor dedesuptera. Iar[ al doilea r`nd, cerdacile ca trulele ]n sus s[ r`dica ]nalte,c`t de gios de-abiia la v`rvu sigeata ethiopasc[ a agiunge s[ poat[.P[re\ii caselor pri dinafar[ tot de marmure scump[ =i tot feliulde scrisori ieroglifice=ti3 ]ntr-]nsele s[pate avea =i toat[ dihaniia4

precum vie la p[r, a=e s[pat[ cu floarea marmurelui s[ as[m[na,de care lucru, nu cu m`na pe p[rete s[pate, ce vii pre ni=te c`mpi]mpr[=tiate a fi s[ p[rea. Iar[ pe dinluntru st`lpii cei f[r[ pre\,marmurile cele scumpe =i tot me=ter=ugul lucrului =i f[pturii ceavea, cuv`ntul a le povesti vrednic =i g`ndul a le formui harnicnu ieste. Acolo chipurile bodzilor5 vechi s[ fii v[dzut, icoanele atuturor ]mp[ra\ilor s[ fii privit, unele de aram[ =i poleite, altelede argint =i de aur pline v[rsate =i vasuri ]n minunat chip lucrate,supt d`nsele alc[tuite =i alte lucruri minunate ]n mul\ime nenum[-

1 Ironie la adresa retoricii vremii, care cultiva vorb[ria, fraza ampl[ =iconfuz[, permi\`nd abaterea de la ideea de baz[ ]ntr-o cuv`ntare.

2 Apare din nou rigoarea geometric[ din concep\ia arhitectonic[ a luiCantemir: cl[dirile sunt construite ]n linie dreapt[ =i egale ]ntre ele, pel`ng[ zid.

3 Pere\ii exteriori erau ornamenta\i cu „scrisori ieroglifice=ti“, deci cu figurianimaliere, care aveau un ]n\eles pentru comunicare, exprimau, a=adar, idei.

4 Reprezent[rile animaliere formau o ornamenta\ie ]nc[rcat[, de tip baroc,]n contradic\ie cu simplitatea la care ar fi obligat geometrismul din concep\iaarhitectural[ a scriitorului.

5 Chipurile bodzilor: mul\imea str`mb[t[\ilor (D.C.) — luxul =i str[lucireadin capitala otoman[ se bazau pe nedreptate =i extorc[ri.


rate, ]n fr`mse\e neas[m[nate s[ videa, carile nu numai a ochiu-lui prival[, ce =i a min\ii socoteal[ ame\iia =i uluia.

Iar[ ]n mijlocul ora=ului era o capi=te a boadzii Pleonexiii1, ca-rea cum era f[cut[ =i ]n ce me=ter=ug era zidit[ de pre at`ta viiputea cunoa=te, c[ toat[ alalt[ a cet[\ii =i a ora=ului f[ptur[ cazgura l`ng[ aur =i ca stecla l`ng[ diamant s[ as[m[na. Ce =i preaceasta ]n scurt =i pre c`t voi putea a \-o perigrapsi m[ voi nevoi.Din fa\a p[m`ntului urdzitura temeliii ca la doi co\i de ]nalt[ din-tr-o materie de metal v[rsat[ a fi s[ videa, care metal dec`t custo-riul mai scump[ =i mai grea, iar[ dec`t argintul mai ieftin[ =i maiiu=oar[ a fi s[ p[rea. Lumina capi=tii ]n lung de 30 co\i, iar ]n latde 24 co\i era, iar[ de ]nalt p`n[ supt poalele cele mai de gios,55 de ar=ini s[ m[sura. Deci c`t me=ter=ugul v[rsatului temeliiceii de metal =i c`t iscusit[ =i ascu\it[ mintea v[rs[toriului =itip[ritoriului ar fi fost, florile =i frundzele, carile una pe supt altav`r`te, =i lozele una cu alta frumos impleticite, =i =erpii, carii pin-tre frundze =i pintre loaze s[ v`rìa =i coadele cu zmicelele ]=iinv[tuciia, ar[ta. A=ijderea, tot feliul de pasiri, de jiganii, de lighioi=i de pasiri peste toate locurile s[ ar[ta, unele ]n pom=ori cuiburile]=i f[cea, altele, acmu f[cute, pe oa[ clociia, altele hran[ pui=orilor]=i aducea, unele mu=te prin aer goniia, altele l[custe prin paji=teprindea2, c[ile puii clo=cii s[ apuce s[ slobodziia, st`rcii ca prinap[ ]mbl`nd, piticii =i pe=tii a prinde chitiia, pajorile =erpii (carii

1 Boadza Pleonexiii (zei\a l[comiei — ]n grece=te): l[comia la carea muritoriis[ ]nchin[ (D.C.), iar capi=tea Pleonexiii este ]mp[r[\iia turcului (D.C.) —Cantemir subliniaz[ c[ l[comia este tr[s[tura fundamental[ a ImperiuluiOtoman =i a demnitarilor s[i.

2 Cantemir surprinde via\a din natur[ ]n aspectele ei cele mai dinamice =imai caracteristice. Dintre acestea, ]l va preocupa ]ndeosebi v`narea unora dec[tre altele, cu scopul de a sugera c[ din cauza l[comiei, ]n templul Pleonexiei,adic[ ]n „]mp[r[\iia turcului“, exist[ o cumplit[ lupt[ de interese, a c[reicruzime poate fi asem[nat[ cu ferocitatea luptei pentru hran[ din lumeaanimal[.


pintre frundzele ieder[i s[ =ipuriia) s[-i apuce clon\urile ]=i v`rìa,brehnacea de sus iepurile supt st`nc[ v`rit, c`nd va ie=i, ]n unghis[-l apuce p`ndiia, m`\a, carea pre =oarece pe supt frundzele dincopaci c[dzute, precum ]mbl[ sim\ind ni cu urechea asculta, nipasul prea cu lini=te spre sunet muta, ni cum l-ar apuca =i cummai f[r[ veste s-ar r[pedzi, cu picioarele cump[nindu-s[, s[ g[ta,vulpea prin pomi =i prin cop[cei g[inele =i p[s[ruicele scociorìa,=i unele acmu v`natul dob`ndind, cu coada b`rzoiat[ spre b`rlogul\incilor s[i, cum putea mai tare, s[ ducea. Lupul dup[ turma oilorpre piept s[ t`rìa, ciobanii, unii, ca de somn adormit`nd, ]nc`rlige r[dzima\i, al\ii, ca de ploaie =i de v`nt rece cu glugile pes-te cap l[sate =i pre un cot la p[m`nt l[sa\i era, iar[ dul[ii, unii ]npicioare sta =i ca cum de departe mirosul lupului ar adulm[ca,al\ii pre br`nci l[sa\i =i capul pentre picioarele denainte ]ntinz`n-du-=i dormiia =i ca cum ]n vis lupul ]n oi ar fi dat p[r`ndu-li-s[,prin somn ca cum ar sc`nci =i ar breh[i s[ videa. Iar[ la alte tur-me, ca c`nd lupul oaia ar fi apucat, ciobanii chiuia, cu m`nadul[ilor lupul ar[ta, dul[ii goniia, lupul cu c`rlanul ]n gur[ fu-giia, al\i ciobani de la alte turme ]n timpinare ]i ie=iia, lupul ]ntr-alt[ parte =uv[ia =i ca cum spre o p[dure, carea ]naintea luiaproape s[ videa, n[zuia. A=ijderea alalte turme de dobitoaces[lbatice, cerbii =i bu[rii prin dumbr[vi, caprile prin st`nci, ciutelepre =esuri, unele cu vi\[lu=ii dup[ d`n=ii, altele, acmu aproapede f[tat, p`ntecele de mijloc ]n gios le tr[gea. Iar[ ]ntr-un loc lu-cru foarte frumos la prival[ s[ ar[ta, unde v`n[torii m[iestrii sprev`narea fililor1 punea: ]ntì o groap[ ad`nc[ =i larg[ s[pa, apoi

1 De aici ]nainte, Cantemir abordeaz[ domeniul activit[\ii umane, ]ns[ curostul simbolic de a demasca modul cum dreg[torii Por\ii Otomane =tiau s[am[geasc[ =i s[ prind[ ]n capcan[ pe cei ce le solicitau sprijinul: v`n[toareafilului cu harbuzul: me=ter=ugul Por\ii spre lucrarea l[comiii (D.C.). Unul dintre„fili“ era =i Antioh, fratele scriitorului. Cu acest prilej, Cantemir face o foartefrumoas[ =i bine documentat[ descriere a unei v`n[tori de elefan\i ]n Africaecuatorial[.


din fundul groapei un g`rlici str`mpt, p`n[ la fa\a p[m`ntului,costi= scotea, ]n gura a c[ruia g`rlici un harbuz punea. Dup[ ace-ia, fietecare v`n[toriu, c`te o dob[ ]n spate lu`nd, ]n p[durea ceamare intra, unde filii ]mbl`nd s[ videa. Dup[ ce pre furi= ]n p[dure]ntra =i fietecarile ]ntr-un copaciu ]nalt s[ urca, apoi, din toatep[r\ile ]n dobe lovind, p[durea s[ r[zsuna. Filii, de sunetul dobe-lor sp[im`nt`ndu-s[, la marginile p[durii spre c`mp ie=iia, undela gura g`rliciului peste harbuz nemeriia. V`n[torii din copaci,vadzind precum filul la harbuz au nemerit, dobele a bate p[r[siia.Filul cu botul harbuzul cl[tind, harbuzul pre g`rlici ]n gios a s[pr[v[li purcedea. Filul dup[ harbuz, pentru ca s[-l prindz[urm`nd, ]n groapa cea larg[, carea ]n fundul g`rliciului era s[pat[,]ntr[, =i alt[ grij[ nepurt`nd, harbuzul s[ m[n`nce s[ nevoie=te.V`n[torii ]ndat[ din p[dure ie=ind, cum mai cur`nd, cu pari =i cualte z[voar[, carile acolea mai denainte g[tate au, gura g`rliciuluiastup[. Dup[ aceia, prin c`teva dzile pre fil cu foamea domolind,cu lan\uh de grumadzi ]l scoate =i unde voia ethiopului ieste, acolo]l duce1 (c[ mai tare =i mai vr[jma=[ jiganie dec`t foamea altanu ieste). Acestea dar[ =i altele multe mai ciudate =i mai minu-nate ]n temelia capi=tii s[pate =i v[rsate s[ videa. Iar[ deasupratemeliii, p`n[ supt stre=inile cele mai de gios, patru p[re\i dinpatru marmuri de porfir[ ]ncheia\i era, adec[ fietecare p[rete din-tr-un marmure sta, =i ]ncheietura ]n col\uri, pe unde, sau cum s-au]mpreunat, nu ochiul muritoriu, ce a=e=i mai =i cel nemuritoriu,precum n-ar fi putut alege ]ndr[znesc a dzice. Tot p[retele de susp`n[ gios neted =i dec`t diamantul mai luciu era, at`ta c`t dzualumina soarelui ca printr-un preacurat cri=tal ]nluntru p[trundea=i lumina dinluntru cu cea dinafar[ una s[ f[cea, at`ta c`t nu

1 A=adar, solicitantul p[c[lit este la discre\ia „ethiopului“, adic[ asultanului, situa\ie ce se ]nt`mpla adesea cu pretenden\ii la domnia \[rilorrom`ne=ti.


mai pu\in[ lumin[ ]n capi=te dec`t ]n aer era. Iar[ noaptea, pedinluntru, candile la num[r dec`t num[rul mai multe, =i de susp`n[ gios, pre l`ng[ p[rete frumos or`nduite, avea, =i fietecarecandil[ 5 oc[ de aur ar[p[sc tr[gea, iar[ ]nluntru 1 oc[ de nardlua (c[ci ]n capi=tea Pleonexiii undelemnul maslinului nu arde1).Carile, dup[ ce ochiul ceriului s[ ]nchidea =i perdeaoa nop\ii pes-te fa\a p[m`ntului s[ tr[gea, toate s[ aprindea =i deos[bit de lu-mina carea ]nluntrul capi=tii f[cea, prin str[lumino=i p[re\ii ei lu-mina candilelor p[trundzind, peste toat[ cetatea, ca soare lumi-na =i ca luna ]ntre alte stele s[ ar[ta (c[ci la toat[ casa ]n cetatec`te un cerd[cu\ de acea materie de marmure s[ afla), =i a=e, totora=ul — precum noaptea, a=e dzua — cu strajea luminii s[ p[ziia,nici alt[ straj[ sau paz[ trebuia. Deci p`n[ la stre=inile cele maide gios, precum s-au pomenit era. Iar[ de acolo ]n sus, desprer[zs[rit, =epte, =i despre apus a=ijderilea =epte ]nalte =i cu mareme=ter=ug f[cute trule avea2. Trula cea din mijloc drept asupraisimeriii c[uta3, =i c`nd soarele ]n zodiia Cumpenii4 era, cu rad-zele tocma ]n trula din mijloc lovind r[zs[riia. A=ijderea c`nd apu-nea, tocma ]n trula cea din mijloc despre apus lovind apunea.A=ijderea alalte trule fietecarea ]n dreptul zodiii ceriului dinme=ter=ug era pus[, =i a=e soarele, ]n ce zodie s[ afla, ]n trula aaceii zodii r[zs[riia =i ]n v`rful trulii, peste acoperim`nt, s[mnul

1 A=adar, ]n templul l[comiei nu ardea untdelemnul p[cii (m[slinul fiindsimbolul p[cii), sub]n\eles, din cauza confrunt[rilor de interese.

2 Din nou elemente simbolice: =epte trule despre r[zs[rit =i =epte despreapus: septe dzile =i =epte nop\i a s[pt[m`nii (D.C.). De observat frecven\asimbolurilor astronomice.

3 Trula cea mare din mijloc: poarta vezirului, haznaoa (D.C.) Isimeria —echinoc\iu (grec.). Prin urmare, deasupra templului l[comiei trona putereamarelui vizir =i a haznadarului s[u (ministrul de finan\e), model de conduit[pentru to\i demnitarii otomani, mari =i mici.

4 Isimeria, aici echinoc\iul de toamn[, c[dea ]ntr-adev[r ]n zodia Cumpenei(luna septembrie).


zodiii, de aur curat =i cu iscusit me=ter=ug f[cut, pus era1. Truleledar[ de prinpregiur a=e fiind, ]n mijlocul lor era o trul[ mai ]nalt[=i mai groas[ dec`t alalte, dec`t toate. Carea cu acesta me=ter=ugera facut[ c[ cu umbra ei ceasurile ]n celelalte ar[ta, ca =i alaltetrule dup[ m[sura gnomonului era puse. Iar ]n v`rful trulii aceiimari chipul boadzii Pleonexiii2 ]n picioare sta, carea cu m`nadreapt[ despre polul arctic spre polul antarctic, cu degetul ]ntins,ceasurile ar[ta. Deci c`nd umbra v`rvului degetului ]n mijlocultrulelor celor mai mici sosiia, dup[ num[rul lor ceasurile s[]n\elegea. Iar[ denaintea u=ii capi=tii, o c[mar[, carea pe =eptest`lpi3 era ridicat[, ]nainte s[ ]ntindea =i fietecare st`lp ]n chipulunii planete era f[cut, ca precum num[rul planetelor, a=e chipullor aievea s[ arete.4 Iar[ sclipul c[m[rii carile din v`rvurile ace-lor =epte st`lpi s[ r`dica, gium[tate de sfera ceriului ]nchipuia =idin fietecare st`lp pe supt sclip cu frumos me=ter=ug cununi demarmure era ]ntoarse, carile drumul a fietecare planet[5 precumieste ar[ta. Alalte zidituri =i lucruri iscusite carile ]n giurul]mpregiurul capi=tii era, cine le poate povesti?

1 Toate simbolurile astronomice par a ar[ta c[ avu\iile =i veniturileImperiului Otoman se str`ngeau ]n vistierie, ]n tot timpul anului, indiferentde epoc[ =i chiar de zi. }n acest sens vorbesc =i l[muririle lui Cantemir de lacheie: Soarele de unde razs[riia, ]n trul[ loviia: aurul, avu\iia, de pretiudindereaacolo s[ str`ngea, chiar ]n fiecare zi: =epte dzile =i =epte nop\i a s[pt[m`nii.Ar[tarea ceasurilor ]n trule: ]n toat[ vremea nep[r[sit[ pofta =i str`nsoareaavu\iii.

2 Statuia zei\ei l[comiei se afla pe v`rful turlei impun[toare, adic[ deasuprapalatului marelui vizir.

3 C[mara cu =epte st[lpi: cetatea, t`rgul |arigradului pe =epte mun\i (D.C.)— ]ntr-adev[r, Constantinopolul era construit pe =apte coline, asemenea Romei.Cantemir nume=te Istanbulul c[mar[, deoarece aici se str`ngeau toateveniturile =i bog[\iile imperiului.

4 Pe atunci se cuno=teau doar =apte planete, ]n r`ndul c[rora erau incluseSoarele =i Luna, conform viziunii ptolemeice.

5 Drumul planetelor: uli\ele cet[\ii =i giude\ele (D. C).


Eu, dar[, a=e (dzicea Camilopardalul), ca cel strein, de toatecarile videam peste m[sur[ mir`ndu-m[, =i nu at`ta de minunealucrurilor v[dzute m[ miram, c`t de carea ]ntì m-oi mira, m[minunam =i de unile, a c[rora nici ]nceputul, nici s[v`r=itul a pri-cepe puteam, socotiiam, oare ]n ce chip a le cunoa=te a=i putea =icine s[ mi le arete s-ar afla chitiiam. +i dup[ ce de mult[ cutreie-rare =i mai cu de-adins de peste m[sur[ mirare obosit, supt um-bra a unor frumo=i =i umbro=i copaci (carii denaintea capi=tii s[di\iera) ca pu\in[ odihn[ tuturor m[dularelor s[-mi dau, acelea, undeca cei ]n agona mor\ii dz[ceam, o Leb[d[ b[tr`n[1 =i alb[ l`ng[mine s[ apropie =i, dac[ bun[ dzua dup[ obiceiu ]mi dede, deunde sint =i ce pre acelea locuri caut m[ ]ntreb[. Eu, dup[ ce ]ispu=, precum din locurile marginii Ethiopiii sint2 =i precum pen-tru ca izvoar[le Nilului s[ aflu =i din ]ncep[turile lui ap[ s[ beau,]n g`nd mi-am pus =i cu aceasta pricin[ pre aceste locuri, ]mblu3,dac[-i dzi=, ea r[spuns[: Greu =i aspru lucru, lung[ =i primejdioas[cale ]nainte \-ai pus4, o, priietine. De vreme ce eu, dup[ ce dinoul maic[-mea am ie=it5, p`n[ a nu putea zbura, cu r[pegiunea

1 Leb[da b[tr`n[: Panaiotachi tergimanul (D.C.) — Panaioti Nikussios,marele dragoman al Por\ii Otomane (1648—1673), care ]l precede peAlexandru Mavrocordat ]n aceast[ important[ func\ie.

2 Alexandru Mavrocordat provenea „din locurile marginii Ethiopiii“, adic[de la marginea Imperiului Otoman, ceea ce era adev[rat, tat[l s[u fiind ungrec din Insula Hios, din Marea Egee.

3 Mavrocordat vine la Nikussios ca s[-l ]nve\e arta de a-=i satisface l[comia,de a ]nv[\a mecanismul ]nsu=irii =i cheltuirii veniturilor =i extorc[rilor. Astfel,se termin[ partea descriptiv[ a acestei lumi a necinstei =i l[comiei, Cantemirtrec`nd la povestirea felului ]n care Exaporitul s-a ini\iat ]n tainele =i tehnical[comiei, a practicilor necinstite =i a c[p[tuielii.

4 Nikussios atrage lui Mavrocordat aten\ia c[ este greu =i chiar primejdioss[ se pun[ ]n slujba Por\ii, s[ cunoasc[ secretele c`rmuirii, aceasta cer`nd =iun timp imens pentru ini\iere.

5 Nikussios ]ncepe s[-=i descrie via\a, arat`nd eforturile depuse pentru aajunge la demnitatea de mare dragoman, ini\iindu-l astfel pe Mavrocordat ]n


apii =i cu v`nslirea talpelor c`t[va vreme am c[l[torit, iar[ dup[ce penele mi-au crescut =i aripele vrednice de zburat mi s-au f[cut,]n aer m-am ridicat =i, tot pe deasupra apii zbur`nd, de trii orisoarele ]nv`rtijirea =-au sf`r=it, p`n[ eu la acesta loc am sosit1. +ideos[bi de aceasta, la cale ca aceasta, nu talpe, ce pene, nu picioa-re, ce aripi trebuiesc, c[ci ]n[l\imea mun\ilor, str`mptorile poti-cilor =i l[\imea =i lungimea c`mpilor, toate ]mpotriva firii tale stau.De care lucru, f[r[ cereasca agiutorin\[ (carea spre toate poate),„spre acea cale mai mult ]nainte a p[=i, nu numai lipsa vinelor, ce=i a crierilor a fi, dec`t toat[ ivala mai aievea ieste.2“ Acestea Cami-lopardalui de la Leb[d[ audzind, ]nv[\[tura din praxin ]n theorie]=i mut[3 =i calea delungat[ ]n odihna m`ngìat[ ]=i schimb[. }ns[c[tre Leb[d[ ]ntr-acesta chip gr[i: „Eu, o, priietin[ nu at`taostenin\a c[ii, c`t =tiin\a lucrului ]n sam[ bag. Ce fiind de fa\[=tiin\a, de va lipsi ostenin\a =i mai bine va fi (c[ toat[ agonisitalucrului deplin, macar[ c[ f[r[ sudori =i durori a fi nu poate, ]ns[c`nd voia voilor =i puterea puterilor4 cuiva ceva de la sine d[ru-ie=te, nici ostenin\a trebuie=te, nici lenea s[ proboze=te). +i devreme ce trecutele tale ostenin\[ b[\ul agiutorin\ii sl[biciunilor=i neputin\elor mele a fi s[ v[d, cu mult[ plec[ciune te rog capentru firea Nilului =i pentru izvoar[le lui =i adaogerea =i sc[derea

secretele ascensiunii =i men\inerii ]n asemenea important[ =i riscant[ func\iepolitic[. }ntr-adev[r, Mavrocordat va succede lui Panaioti Nikussios ]ndemnitatea de mare dragoman, dup[ moartea acestuia, ]n anul 1673.

1 Descriindu-=i via\a, Nikussios m[rturise=te c[, dup[ ce =i-a des[v`r=itcultura politic[ (dup[ ce i-au crescut aripile), i-au mai trebuit trei ani p`n[ aajunge la acest post.

2 Cel care aspir[ la func\ia de mare dragoman nu trebuie s[ fie un omobi=nuit, ci s[ aib[ un orizont larg al cunoa=terii. Mavrocordat corespundeadin acest punct de vedere.

3 Alexandru Mavrocordat „]nv[\[tura din praxin ]n theorie ]=i mut[“, adic[trage ]nv[\[mintele necesare din experien\a lui Nikussios.

4 Voia voilor, puterea puterilor: voia, puterea dumn[dz[iasc[ (D.C.).


lui, ce mai cu adeverin\[ ai =ti, pre cest la pravul talpelor picioa-relor tale c[dzut ne]n=tiin\at s[ nu la=i1 (c[ toat[ =tiin\a atunceade =tiin\[ s[ dovede=te, c`nd dup[ adeverin\[ pre altul a ]n=tiin\a=tie)“. Atuncea Leb[da c[tr[ Camilopardal dzis[: „Priietine, obi-ciuit lucru ]ntre filosofii2 no=tri ieste ca c`nd cineva pentru Nilvoroav[ a face ar vrea, ]ntì ]n capi=te m[rg`nd, jirtf[3 boadziilocului s[ fac[, apoi, ]n marginea Nilului cobor`ndu-s[, pre m`ni=i pre obraz cu apa lui s[ s[ spele, de ciia, la locul s[u ]ntorc`ndu-s[, ce i-ar fi voroav[ s[ vorovasc[ (c[ cine de la sine cuv`ntul]ncepe, cuv`ntul a sf`r=i cu nevoie =i preste voie ]i va fi, iar[ cinede la cuv`ntul cuvintelor ]nceputul ]ncepe, sf`r=itul sf`r=iturilorla cel poftit =i dorit sf`r=it f[r[ prepus ]l duce)4“. C[tr[ cariler[spuns (dzice Camilopardalul): „Cu dulce suflet =i cu drag[ inim[chipul bodzului a privi5 =i cu ]nfr`ngerea inimii la picioarele lui am[ t[v[li a=i pofti, ]ns[ ce vrednic[ ieste s[r[ciia mea jirtf[ Ple-onexiii a aduce =i ]n ce chip str`mpt[ m`na6 mea largi grumadziiei a s[tura va putea?“7 Leb[da-mi dzis[: „Pentru aceasta ]n]ntristare nu ]ntra, o, priietine (c[ Pleonixia de la cei boga\i tot,

1 Alexandru Mavrocordat roag[ pe Panaioti Nikussios s[-i descopere „fireaNilului“, adic[ natura, felul =i izvoarele l[comiei, =i s[-l ]nve\e cum se lucrea-z[ cu ea.

2 Filosofii sunt, dup[ cheie, vizirii.3 Jirtf[: mit[, m`zd[, daruri (D.C.) — cine voia s[ intre ]n gra\ia Por\ii

Otomane, trebuia s[ se conformeze practicii, ]ntre\inute de viziri, de a pl[timit[, daruri, s[ se spele cu apa Nilului, adic[ s[ practice l[comia, s[-=iperverteasc[ con=tiin\a, =i numai dup[ aceea s[ spun[ ce dore=te. Cantemirdemasc[, prin simbolurile respective, practicile care asigurau succesul =iinfluen\a la curtea otoman[.

4 Cuv`ntul cuvintelor: Dumn[dz[u-Fiul; }nceputul ]ncep[turitor: Dumn[dz[u-P[rintele; Sf`r=itul sf`r=iturilor: Dumn[dz[u-Duhul Sf`nt (D-C).

5 Chipul bodzului a privi: la slujba Por\ii, la l[comie a intra (D. C. ).6 M`na str`mpt[: s[r[cie, sl[biciunea averii (D.C.).7 Mavrocordat dore=te s[ intre ]n slujba Por\ii, a l[comiei, vrea s[ dea

mit[, dar, fiind s[rac, nu =tie cum va putea mul\umi l[comia demnitarilor ei.


iar[ de la cei s[raci pre gium[tate ia1), =i cine ce i-ar duce, ]ntìpriime=te, apoi oare ce i-ar mai putea aduce =i cu cuv`ntul =i culucrul ispite=te“. Eu c[tr[ d`nsa dzi=i: „Eu peste mine aer, suptmine \[rn[, iar[ ]n mine nemic[ ceva lucru de materie nu am,f[r[ numai duhul, carile m[ poart[2“. Leb[da-mi dzis[: „Dintr-aceste trii, oricarea mai ]nd[m`n[ =i mai pre lesne ]\i va fi, cutine ia =i cum mai cur`nd la capi=te s[ mergem, ca =i eu, de ceam ]nvoit, =i tu, de ce ai poftit, s[ ne ]ndestulim“. Eu ]n mine =icu mine socotindu-m[ precum aerul nu s[ prinde, sufletul nu s[scoate (c[ pofta f[r[ st`mp[rare nu numai trupul, ce =i sufletulgiuruie=te =i d[ruie=te ), ]n pumni pu\intelu= lut galb[n3 luaiu =ic[tr[ Leb[d[ ar[t`ndu-l, dzi=i: „Iat[ pominocul jirtfii mele =i, cuacesta ]mpreun[, pre tot pre mine spre jirtf[ m[ dau =i, mai multnez[b[vind, la capi=te s[ mergem =i, \eremoniile obiciuite plinind,la giuruita noastr[ s[ ne ]ntoarcem4“.

Leb[da ]ndat[ cu mine ]mpreun[ scul`ndu-s[, ]nluntrulcapi=tii ]ntr[m5. Unde ]n mijlocul capi=tii, boadza Pleonexis ]n-tr-un scaun de foc =edea6, supt a c[ruia picioare un coptora=

1 O afirma\ie surprinz[toare: Poarta Otoman[ lua totul de la cei boga\i, =idoar par\ial de la cei mai s[raci dintre solicitan\ii de avantaje.

2 Camilopardalul, sufletul de materie =i muritoru a fi crede (D.C.) — este onepre\uit[ informa\ie despre circula\ia convingerilor materialiste ]n lumeaconstantinopolitan[ cultivat[ din acel timp, Mavrocordat fiind un partizan alacestei orient[ri. De altfel, el a =i comentat lucrarea lui Aristotel Despre suflet.

3 Lut galb[n: aur, galbeni (D.C.) — Cantemir arat[ batjocoritor c[ l[comiaPor\ii Otomane nu se potole=te cu aerul, care „nu s[ prinde“, =i nici cu sufletul,care „nu s[ scoate“, ci numai cu aur.

4 Cantemir ironizeaz[ graba cu care Mavrocordat voia s[ intre ]n slujbaPor\ii Otomane.

5 Asist[m ]n continuare la ritualul mitei pe care o primea zei\a l[comiei,adic[ marii demnitari ai Por\ii Otomane.

6 Scaun de foc: a=edz[m`ntul, via\a poftii =i pedeapsa l[comiii (D.C.) —alegorie plin[ de ]ndr[zneal[ privind Imperiul Otoman (zei\a l[comiei), caretr[ie=te din extorc[ri =i mit[. Scaunul de foc reprezint[ simbolul pedepsiriil[comiei =i nedrept[\ii, prevestire a pr[bu=irii viitoare.


de aram[1 plin de j[ratec aprins a fi s[ videa. Iar[ din giur]mpregiur f[clii de tot feliul de materie ardz[toare cu mare par[,v`rtos ardea2. La chip ve=ted[3 =i g[lb[gioas[, ca cei ce ]n boala]mp[r[teasc[4 cad a fi s[ p[rea, cu sinul de=chis =i cu poale ]nbrù denainte sumese, ca cum ceva ]ntr-]nsele a pune s-ar g[ti,sta. Cu ochii ]nchi=i =i cu ureche plecat[, ca c`nd ce ]n poale i s-arpune s[ nu vad[, iar[ ce materie ar fi carea s-ar pune audzinds[ ]n\[leaga5. }n m`na dreapt[ cump[n[ \inea, ]n carea de oparte, ]n locul dramului, piatra ce-i dzic ahortatos =i anevsplah-nos6 (c[ci piatra aceia doa[ numere are) pusese, iar[ de alt[parte, chipul a toat[ lumea pus a fi s[ p[rea. Ins[ cump[na dindreapta la p[m`nt at`rna, iar[ cump[na din st`nga ca pana ]naer giuca (c[ unde nesa\iul st[p`ne=te, acolo toat[ lumea dec`tbobi\a strugului mai mic[ ieste). Iar[ ]n m`na st`ng[ \inea o leic[7,

1 Imaginea este dantesc[. Supt picioare cuptora= de aram[; plin de jeratec:sprijeneala l[comiii ]n avu\ii trec[toare“ (D.C.)— Imperiul Otoman ]=i fundeaz[existen\a pe valori materiale, perisabile, =i nu pe valori permanente, spirituale(s[ nu uit[m: opinia lui Cantemir era aceea a unui intelectual, a unui om demare cultur[).

2 F[clii =i par[ de foc: pofta l[comiii neast`mp[rat[ (D.C.) — l[comia carenu poate fi potolit[ cu nimic fiind caracteristica fundamental[ a Por\ii Otomane.

3 Zei\a Pleonexia are chip ve=ted, adic[ l[comia de r`vna tuturor bole=te(D.C.).

4 Boala ]mp[r[teasc[: g[lb[narea (D.C.) — scriitorul sugereaz[ c[ icteruleste boala ]mp[ra\ilor, cape sunt, dup[ p[perea sa, o ]ntruchipare a l[comiei.

5 Zei\a l[comiei mai este zugr[vit[ ca o fiin\[ ipocrit[, care se face c[ nu=tie de darurile aduse, dar se bucur[ totu=i =i acord[ importan\a cuvenit[aten\iilor materiale.

6 Ahortatos — nes[\ios (grec.). Anevsplahnos — ne]nduio=at (grec.). Lacheie: Ahortatos, anevsplahnos: pentru mita nesaturat[ =i nemilostiv[. Zei\al[comiei ]mparte dreptatea nu dup[ principiul echit[\ii, ci dup[ criteriull[comiei nes[\ioase =i ne]ndur[toare. Pentru Imperiul Otoman, care urm[re=tenumai avantaje materiale, dreptatea supu=ilor =i a \[rilor subjugate („chipullumii“) c`nt[re=te mai pu\in „dec`t bobi\a strugurelui“.

7 Leica: punga sau voia lacomului (D.C.).


a c[riia \ievie p`n[ gios, la picioarele scaunului agiungea =i dea-supra cuptora=ului celui de aram[ ]ntr-o gaur[ ce avea s[ sprijie-niia. Deci, pre c`t socoteala mea agiungea, prin leic[ printr-aceiatoate celea ce s[ punea trecea =i ]n cuptora=ul cel de aram[ s[topiia, de ciia ]n par[ aprindz`ndu-s[ scaunul ]n carele boadza=edea s[ f[cea1. Iar[ dac[ mai aproape de chipul boadzei ne apro-piem, ca c`nd mai denainte ar fi =tiut =i ca cum din ceas ]n ceasa=tept`nd, ne-ar fi p[zit, ]ntì ochii ce avea ]nchi=i, dec`t a puha-cii mai mari =i dec`t a m`\ii mai lumino=i steli. Iar[ dup[ ce daru-rile ce purtam bine cunoscu, ca s[ nu le vad[, ochii ]nchis[2. Iar[c`nd ]n cump[n[ le vom arunca, pentru ca s[ audz[, urechea pus[.Deci eu lutul cel galb[n ]n cump[n[ arunc`nd, preotul carile pu-rurea boadzii slujiia (a c[ruia nume bine nu \iiu minte, dar[, prec`t mi s[ pare, Filohrisos3 ]l chema) ]ndat[ din cump[n[ lutullu[ =i ]n leica ce \inea ]n m`na st`ng[ ]l arunc[, carile ]ndat[ caceara s[ topi =i ca undelemnul ]n cuptora= =i ]n para scaunului s[amistui. C[ pre c`t puteam cunoa=te, supt fundul coptora=ului guraTartarului4 era, =i din fundurile p[m`ntului focul nestins ]n fun-dul coptora=ului loviia, de unde at`ta putere de fierbinteal[ =i dev[paie ca pre o cahl[ izbucniia. Carea nu numai lutul galb[n, ce=i c[r[mida ro=ie5 ar fi amistuit (c[ focul din cuptoriul Pleonexiiinu cein\a, ce c`tin\a materiii cearc[6; a=ijderea, nu de mul\ime s[

1 Banii rezulta\i din extorc[ri =i mit[ „se topeau“ ]n mìnile lacome aledemnitarilor otomani.

2 }nchiderea ochilor boadz[i: lacomii s[ fac a nu videa =i a nu priimi darurile,iar punerea urechii spre ascultare: vor s[ audz[ c`t =i ce li s[ d[ (D.C.).

3 Filohrisos, iubitorul de aur (grec.): robul, iubitoriul aurului =i mijlocitoriipentru aducerea m`zdii (D.C.) — aceasta ]nseamn[ c[ unii slujba=i sau chiardemnitari mai mici mijloceau mita pentru ]nal\ii demnitari.

4 Gura Tartarului: nesa\iul l[comiii (D.C.).5 C[r[mida ro=ie: arama =i alte daruri mai proaste (D.C.) — din l[comie,

demnitarii otomani se mul\umesc =i cu daruri mai proaste, numai s[ fie.6 Nu substan\a (sub]n\eles calitatea substan\ei), ci cantitatea ]i intereseaz[.


o\[re=te, ce de cel ce ar r[m`nea jelind s[ g[lbene=te). Dup[ ace-ia preotul Filohrisos m[ ]ntreb[ ce mi-ar fi pofta =i cu ce g`nd amadus jirtfa. Eu, dac[-i spu=i precum la f`nt`nele Nilului1 s[ agiungm[ nevoiesc, el de mi-au mai r[mas ceva lut, de carile ]ntì jirtf[am f[cut, m[ ]ntreb[. Eu dzi=i c[ la mine nu am, ce, de-i va fivoia, un cescu\ s[ m[rg d[ aduc. El, „nu sta, ]mi dzis[, =i cummai cur`nd alearg[ =i c`t mai mult vii putea, adu“. Eu, cu mult[grab[ din capi=te ie=ind, la locul ce =tiiam m[ dus[iu =i, dup[ cebuzunarile, sinul =i poalele ]mi ]mpluiu, iar[=i la capi=te cum maide sirg m[ ]ntorseiu (c[ci =i aceasta fire Pleonexia are, ca cei cevor s[-i jirtfasc[, c`t de mult =i c`t de cur`nd jirtfa a s[v`r=i s[sileasc[. +i dac[ lutul ]n cump[n[ pus[iu, ]ntì, oarece, cump[n[a s[ cl[ti s[ videa, apoi piatra ahortasiii cl[tirea oarecum sim\ind,ca cum nu cu greuimea, ce cu r[pegiunea ]n gios s[ slobodzi =itoat[ greuimea lutului la p[m`nt at`rn[.2 Preotul Hrisofilos ]midzis[: „Priietine, scutur[-\i poalele, sinul =i buzunarele, ca r[m[=i\apravului ce va fi r[mas asupr[-\i s[ nu r[mìe (c[ orice ]n capi=teaPleonexii ]ntr[, iar[=i afar[ a scoate preste firea boadzii ieste),=i ]n ceva sc`rbindu-s[, =i jirtfa =i ostenin\a ]n z[dar poate s[-\iias[“. Iar[ dup[ ce, dup[ cuv`ntul lui Filohrisos f[cuiu (c[ci at`tade tare peste tot m[ scuturaiu, c`t nu numai pravul ce ar fi a\inatr[mas, ce ]nc[ =i stram\ele de pre mine ]mpreun[ cu pravul c[dea),din fundurile capi=tii un glas sup\ire ca de coruiu, piuind-gr[ind,la urechi ]mi vini. Iar[ preotul Filohrisos dzis[: O, de trii ori fericit,priietine, c[ hrismos3 minunat ca acesta prea pu\ini au ascultat =i

1 Alexandru Mavrocordat declar[ preotului, mijlocitorului, c[ vrea s[ ajung[=i el la „f`nt`nele Nilului“, adic[ dore=te s[ ]nve\e ]ncep[tura =i ]nv[\[tural[comiii (D.C.).

2 Rezult[ c[ Mavrocordat a pl[tit foarte mul\i bani, pe care ]i lua de la unloc =tiut, probabil de la ni=te creditori greci, mari bog[ta=i, care urm[reaucre=terea influen\ei grece=ti ]n via\a politic[ =i economic[ a imperiului.

3 Hrismos — oracol (grec.). Cantemir ]l traduce simbolic prin expresia:„g`ndul, ]nv[\[tura =i avaniia Por\ii“, ceea ce ar ]nsemna \elurile, concep\ia


]n fericire ca aceasta mai nime n-au ]ntrat.“ Eu, cu mult[ plec[-ciune, dac[ pre Filohrisos pentru ca hrismosul s[-mi arete rugai,el dzis[: „Hrismosul ieste acesta:

}n p[m`ntul negru cine lut galb[n g[se=te,Acela ]n toat[ pofta nu s[ obose=te.Cine lutul galb[n pentru dzua neagr[ scoate,F`nt`na Nilului ]n cas[-=i a avea poate.}n dragoste te-am luat, fiiul mieu te nume=te1.Tuturor =i-n tot lucrul numele-mi pomene=te.“

}ntr-acesta chip hrismosul dac[ luaiu, ]mpreun[ cu Leb[da, depre poarta carea ]mpotriva capi=tii era, la marginea Nilului necobor`m =i dup[ ]nv[\[tura Lebedii, dac[ pre m`ni =i pre obrazm[ sp[laiu =i alalte obiciuite \eremonii f[cum, iar[=i la locul undeLeb[da m[ aflas[ ne ]nturn[m. Unde Leb[da, pentru firea Nilu-lui, f`nt`nele, adaogerea =i sc[derea lui, ]ntr-acesta chip a-mi po-vesti ]ncepu2:

„Sf`nta aceasta a Nilului ap[, din cei ai no=tri pre la f`nt`nelui l[cuitori b[tr`ni, a=e audzim =i noi cu ochii no=tri a=e amv[dzut. De la cetatea aceasta spre apus c`mpul carile vedzi, 1.700

moral[ =i asuprirea pe care o exercita aceasta. Privitor la persoana luiMavrocordat, hrismos ]nseamn[ cheia succeselor, secretul parvenirii, mita,darurile.

1 Fiiul mieu te nume=te: L[comiia pe Camilopardal fiiu de suflet l-au luat(D.C.) — pl[tind bani la Poart[, Mavrocordat a fost ]nfiat, adic[ a devenitmare demnitar ]n serviciul imperiului. De altfel, Alexandru Mavrocordat esteal doilea mare dragoman, dup[ Nikussios, ridicat dintre cre=tini.

2 Panaioti Nikussios, dup[ ce ]l ajutase pe Mavrocordat s[ cunoasc[ =i s[]n\eleag[ ritualul =i avantajele mitei, trece acum la informarea sa cu privire lafirea Nilului, adic[ despre felul de a fi al l[comiei turce=ti =i despre mecanismulstr`ngerii =i risipirii veniturilor ]n mìnile demnitarilor otomani. Cu acestprilej suntem plimba\i printr-un peisaj exotic, cu totul fantastic, ]n caregeografia specific[ Africii este plasat[ ]ntr-un cadru asemenea celui lunar.Elementele simbolice sunt str`ns ]mpletite cu elemente reale, astfel ]nc`t neputem da seama de cuno=tin\ele =tiin\ifice ale lui Cantemir despre Africa.


de mile s[ ]ntinde, p`n[ unde la mun\ii carii Monomotapa s[cheam[ s[ sf`r=e=te, =i ca cum Nilul prin mijloc i-ar t[ia, ]nlun-trul mun\ilor ]ntr[. Mun\ii, ]n lungi=, toat[ marginea despreochianul apusului =i amiadz[dzii cuprind, care margine ]n limbanoastr[ s[ cheam[ Cafaron, ce s[ t`lcuie=te: ne]mblat1. Iar[ ]nl[\ime opt sute =i noa[dz[ci =i trii de mile cuprind. Deci dup[ ceNilul ]n mun\i ]ntr-ace=tea ]ntr[, de dese stincele, carile ]nainte ]iies, vasul, c`t de mic =i de v`rtos, mai mult de trii sau patru mile,f[r[ primejdiia zdrobirii, s[ marg[ nu poate, =i a=e pre ap[ cine-va mun\ii a cov`r=i nu ieste cu putin\[. A=ijderea pre uscat mun\iiat`ta sint de aspri =i de ]nal\i, c`t nu Camilopardal, jiganie catine de mare, ce nici caprele s[lbatici pe d`n=ii a s[ urca nu s[pot. La care locuri (precum \-am =i mai dzis), penele =i aripile =i=i acelea nu cu pu\in[ ostenin\[ =i nu ]n scurt[ vreme a str[batepot. Iar[ la mijlocul mun\ilor, ca o cunun[ ]mpregiur mun\ii s[l[rgesc =i, ca cum groapa carea la r[d[cinele lor ieste ar ]ngr[di,lacul acela 600 de mile ]ncungiur[.2 Iar[ ]n cap[tul unde mun\iidespre criv[\ vor s[ s[ ]mpreune =i g`rla Nilului, carea despreamiadz[dzi vine, pintre d`n=ii trece, din r[d[cinele mun\ilor ]nloc de ap[ tin[ cleioas[ =i lipicioas[3 izvore=te. Carea nu pestetoat[ vremea, ce ]ntr-un an 40 de dzile numai, at`ta de mult vars[,c`t g`rla Nilului ]n trii dzile iez[sc =i dup[ ce g`rla s[ ieze=te,tina aceia ]ntr-at`ta ]n[l\ime cre=te, c`t cu v`rvul mun\ilor s[potrive=te. Deci Nilul ]ntr-acesta chip denainte a cura oprindu-s[,

1 Mun\ii Monomotapa =i Cafaron, cel de al doilea semnific`nd „celneumblat“, neatins de picior omenesc, nu sunt explica\i la cheie. Mun\iireprezint[ ]n general pe marii demnitari otomani, iar aici pe marele vizir(Cafaron) =i pe marele defterdar (Monomotapa). Un munte cu numeleMonomotapa se afl[ ]n Rhodesia, ]n zona podi=ului Marabele. Ace=ti mun\inu pot fi aborda\i dec`t de fiin\e ]naripate, ]nzestrate cu virtu\i excep\ionale.

2 Lacul ]nconjurat de mun\i nu poate semnifica dec`t Istanbulul (prinasem[nare cu cetatea ]nconjurat[ de mun\i =i av`nd acelea=i dimensiuni).

3 Tina lipicioas[ trebuie s[ ]nsemne veniturile care se lipesc de degeteledreg[torilor.


din g`rla sa ]napoi ]ncepe a da. Ce locul de unde f`nt`nele ]i izbuc-nesc (adec[ v`rvul mun\ilor Cafaron), cu trii mile mai sus dec`tmun\ii Monomotapa fiind1, iar[=i apa Nilului ]napoi ]mpinge. Ca-rile din g`rla sa a s[ v`rsa ]ncep`nd, tot lacul carile ]n v`rvulmun\ilor Monomotapii ieste ]mple2, at`ta c`t apa de atocma cumun\ii s[ suie.3

Iar[ dup[ ce soarele ]n zodiia Racului s[ coboar[ (c[ci v`rvulmun\ilor acelora supt zodiia Aretelui4 s[ afl[) =i umedzala aeru-lui =i a p[m`ntului s[ ]nmul\e=te, tina acea, ca mun\ii la iezeturaNilului gr[m[dit[ =i de fierbinteala soarelui ]nt[rit[, din v`rv as[ muia =i ca om[tul a s[ topi ]ncepe. Deci =i apa carea ]n laculmun\ilor era adunat[, loc de curgere afl`nd, ]nc[ mai v`rtos, cur[pegiunea sa acmu moale tina aceia a s[pa =i mai v`rtos a or[zsipi ]ncepe. Carea precum ]n patrudz[ci de dzile cresc`nd s[bo\e=te, a=e prin patrudz[ci de dzile r[zsipindu-s[ =i topindu-s[,Nilul ]n g`rla sa cea din fire s[ coboar[. Aceasta dar[, o, priietine,pricina adaogerii =i sc[derii Nilului ieste. }ns[ aceasta mai v`rtosa =ti \i s[ cade c[ din v`rvul mun\ilor Monomotapii, unde g`rlaNilului s[ ieze=te, p`n[ ]n \ara Eghiptului5, unde ]n Marea Ro=ies[ de=art[,6 55 de mire cere=ti, de la amiadz[dzi spre criv[\ s[

1 Desigur, marele vizir (Cafaron) este mai mare ]n rang dec`t defterdarul(Monomotapa).

2 Lacul din v`rful mun\ilor Monomotapa (defterdarul) trebuie s[ fievistieria, care se umplea periodic cu veniturile imperiului.

3 N[bu=irea (rev[rsarea — n. ed.) apii; adaogerea, ]nmul\irea viniturilor(D.C.).

4 Zodia Racului corespunde cu luna iunie, iar cea a Aretelui (Berbecului)corespunde lunii martie. Toate datele astronomice se refer[ la procesul deacumulare a veniturilor =i de „topire“ ]n buzunarele dreg[torilor.

5 }n continuare Cantemir face o descriere geografic[ a cursului Nilului,]mbin`nd elemente simbolice cu cele reale. Datele pe care le d[, din perspectiva=tiin\ei geografiei, con\in unele gre=eli, oglindind desigur limitele cunostin\elorgeografice ale vremii.

6 Poate c[ aceast[ precizare reprezint[ un simbol, dar Nilul se vars[ nu ]nMarea Rosie, ci ]n Mediteran[.


m[sur[, =i la fietecare mir[ cereasc[ c`te 73 de mile peminte=ti,dup[ socoteala gheometrilor, d`nd, pre dunga dreapt[ fac mile4.0151. Ce apa Nilulul, dec`t alalte ape cu multul mai =uv[it[ =icov[it[ fiind, la patru p[r\i ]nc[ o parte mai adaogem, pentru cacursul apii urm`nd, c[l[toriia lui adev[rat c`te mile face s[ afl[m.+i a=e ]nc[ 1.000 de mile ad[og`nd, peste tot, de la mun\ii Mono-motapii p`n[ ]n marginea M[rii Ro=ii 5.015 de mili s[ num[r[,pre carile trupul apei Nilului pr[v[lindu-s[ merge. }ns[ cei vechinu pentru alt[ pricin[ apa Nilului ]n num[rul bodzilor au numit=i cu s[rb[tori =i ji<r>tfe pe an, la adaogere =i la sc[dere l-aucinstit, f[r[ numai princet curgerea lui socotind =i ]n scurt[ vremeat`ta c[l[torie ce face v[dzind =i adev[rat de mirat lucru ieste c[cu c`t[ lin[ curgere ce are, aceste 5.015 de mile ]n 40 de dzile lec[l[tore=te, de care lucru au socotit c[ ca cu un duh oarecarile]mpins, de patru ori pre fund mai repede dec`t ]n fa\[ s[ cur[.Deci a=e precum s-au pomenit, din h[le=teul mun\ilor2 apa ceastr`ns[ slobodzindu-s[, ]n fundul s[u Livia3 =i Eghiptul acopere =ibiv=ugul locurilor acelora, precum audzim, pricine=te.

Iar[ c`t pentru f`nt`nele =i izvoar[le lui4 putem =ti, povesteaaceasta ieste: Pre marginea ocheanului, despre amiadz[dzi5, iesteo \ar[ carea s[ cheam[ Zangvi6, carea pre marginile m[rii, de la

1 }n realitate, Nilul, cel mai lung fluviu din lume, are 6 671 km (vezi =i cele1 000 de mile pe care Cantemir le adaug[ mai departe).

2 Lacul dintre mun\i ar putea fi identificat cu lacul Victoria, prin care treceNilul alb ce izvor[=te ]n realitate din mun\ii Virunga. }n alt[ parte, Cantemirnume=te acest lac Zaflan, probabil, denumirea lui veche, ]n simbolic[ ieroglific[lacul amintit poate fi =i Istanbulul, capitala imperiului.

3 Livia, ]n alt[ parte, simbolizeaz[ |ara Rom`neasc[, dar aici semnific[Sudanul. Cantemir se refer[ la fenomenul real al fertiliz[rii Sudanului =iEgiptului prin rev[rs[rile Nilului.

4 Cantemir vorbe=te ]n mod special despre „f`nt`nele =i izvoar[le“ Nilului.Pentru ]n\elegerea aluziilor, plec[m de la identificarea ]ntre izvorul l[comiei=i marele vizir. Dar suntem totu=i sili\i s[ \inem seam[ =i de geografia real[.

4 Ocheanul despre amiadz[zi: Oceanul Indian.5 Probabil Zanzibarul de azi.


coasta Cafaronilor1 spre r[s[rit s[ ]ntinde; ]n cap[tul ace=tii \[risunt ni=te mun\i ]n marginea ocheanului st`nd2, pe supt a c[rorar[d[cin[ 120 mile spre uscat un cot de mare3 iese. Iar[ ]n fundulcotiturii, unde mun\ii o ]mpregiur[, de la p[m`nt ]n sus ca de 15co\i, ]n coastele mun\ilor, ]n mul\ime nenum[rate gauri s[ v[d.A=ijderea, toat[ coasta mun\ilor acelora, ca buretele potric[lit[ =ig[unoas[4 ieste. Deci c`nd ocheanul cre=te, peste g[un[=iturilemun\ilor de dzece co\i mai sus trece (c[ci ocheanul dintr-aceaparte ]n =ese luni cre=te =i ]n =ese scade =i p`n[ la 25 de co\i s[]nal\[). +i a=e, apa ocheanului toate gaurile mun\ilor acelora]mpl`nd,5 une izvoar[ prin mun\i ]ntr-o parte =i ]ntr-alt[ parteizbucnesc. Iar[ o parte, la coasta mun\ilor de ceasta parte ie=ind,cu mari puhoaie ]n lacul ce s[ cheam[ Zaflan6 s[ coboar[. Dincare lac g`rla Nilului ]n ceasta parte purcede, =i ]n cale alte p`reaie=i v[i tumpin`ndu-l, ]n m[rimea ]n carea ]l vedzi cre=te =i s[m[re=te7. C[ dup[ cea de ob=te socoteal[ a filosofilor no=tri8 (toateapele dulci din marea amar[ ies9 =i toate p`reaiele tulburi ]n marealimpede s[ limpedz[sc), de care lucru izvoar[le Nilului prin gro-simea at`\ea mun\i trec`nd =i at`tea pietri str`mpte p[trundzind,

1 Trebuie s[ fie \[rmul Somaliei de azi.2 }ntr-adev[r, din zona Platoului Ugandez, unde este situat lacul Victoria,

p`n[ ]n zona somalo-etiopian[ exist[ lan\uri de mun\i, printre care =i vestitulKilimandjaro (5 895 metri).

3 Cotul de mare ar putea fi identificat cu intr`ndul pe care ]l face OceanulIndian din zona Zanzibarului spre coasta somalez[.

4 Aspectul buretos, plin de g[uri al mun\ilor semnific[ foamea de c`=tiguria demnitarilor otomani.

5 Veniturile umplu pungile demnitarilor.6 Lacul Zaflan (Victoria) este, aici, Istanbulul, unde Nilul (l[comia)

acumuleaz[ toate veniturile.7 Sunt men\ionate elemente reale: Nilul, dup[ ce iese din lacul Victoria, se

]ndreapt[ spre nord, primind mereu afluen\i.8 Filosofii nostri: vizirii, marii demnitari ai Por\ii Otomane.9 Veniturile demnitarilor otomani vin din asupriri.


materiia cea groas[, amar[ =i s[rat[ ca printr-un limbic s[ l[mu-re=te =i, ca dintr-un vas ]ntr-alt vas prit[cindu-s[, s[ cur[\este =is[ ]ndulce=te. A=ijderea, de la lacul Zaflan p`n[ ce la acesta locvine, nu pu\in[ piatr[ love=te, nu peste pu\ine cataracte1 s[zdrobe=te, carile toat[ am[r`mea sug`nd ]i opresc =i de ce maimult ]l cl[tesc =i-l zdrobesc, de aceia mai tare ]l ]ndulcesc. Deci =icetatea aceasta, pentru a Nilului pricin[, pre st`lpi ]ntr-at`tan[l\ime, precum o vedzi, ieste r`dicat[2, =i c`nd n[bu=e=te Nilul,p`n[ la u=ile cet[\ii s[ suie.3 C[ci aicea mai mult s[ ]nal\[ apadec`t la Livia, ]ntì c[ci iezitura ]i este mai aproape, apoi c[ci deaicea p`n[ acolo, ]n multe ape =i g`rle ]mpra=tiindu-s[, s[ chel-tuie=te =i mai v`rtos dac[ supt dunga Isimeriii4 agiunge, ]mpo-triva \[rii carea s[ cheam[ Congo5, ]n p[m`nt s[ soarbe, a c[ruiahuiet cale de 8 mile s[ aude. +i din sorbitur[ pre supt p[m`nt6,drept de-a cruci=ul spre apus ca la 400 de mile m[rg`nd, ]n laculcarile Medra7 s[ cheam[ izbucne=te, =i din lac iara=i ]n g`rl[purceg`nd, spre ocheanul despre apus cur[8. +i dac[ de-a lungi=

1 Cataractele Nilului: z[ticneala, opreala vinitului (D.C.) — din veniturileimperiului marii demnitari („piatra“) ]=i ]nsu=eau o bun[ parte.

2 Cetatea pre st`lpi ]nal\i r`dicat[: l[comiia ]mbog[\indu-s[ s[ m`ndre=te(D.C.) — Cantemir readuce simbolica la Istanbul, suger`nd ideea c[ bog[\iileadunate ]n capital[ dau imperiului con=tiin\a puterii.

3 Veniturile se urc[ p`n[ la locuin\ele marilor demnitari.4 Ecuatorul, lacul Victoria (Zaflan) afl`ndu-se ]ntr-adev[r pe ecuator.5 Spre apus de lacul Victoria (Zaflan) se afl[ cu adev[rat Congo, Zairul

de azi.6 Sorbitura Nilului supt p[m`nt: furtu=agurile carile fac lacomii ]n vinituri

(D.C.).7 Lacul, balta Medra: cheltuiala vizirilor (D.C.) — furturile pe care le fac

vizirii. Geografice=te, lacul Medra ar putea fi identificat cu actualul lac Albert,prin care trece Nilul ]n continuare.

8 Oceanul Atlantic. De remarcat faptul c[ din lacul Medra izbucne=te oap[, pe care Cantemir nu o nume=te, dar acesta ar putea fi fluviul Congo, ]norice caz, aici apare o confuzie, poate voit[, deoarece mai departe aceast[ap[ se nume=te Nigris.


din cap[t p`n[ ]n cap[t prin toat[ \ara nigritilor1 trece, pre di-naintea ora=elor Tomvut =i Gvinea2, ]n marea despre apus s[de=art[3. Care ap[ ]n lungi= cu cinci mire cere=ti dec`t Nilul maiscurt[ s[ num[r[ =i macar c[ de pre numele \[rii =i apa Nigris4 s[cheam[, ]ns[ adev[rul ieste c[ f[r[ nici un prepus din Nil s[desparte =i ]n lacul Medra izbucne=te. Care lucru, macar c[ demulte ori =i de la mul\i s-au ispitit, ]ns[ acmu de cur`nd, mai cu-rat[ =i mai aievea prob[ a s[ face s-au t`mplat. Trii filosofi5, ghim-nosofiste, pentru ca cataractele Nilului (celea ce dincolo de mun\iiLunii s[ afl[) a privi, de poft[ ]ncing`ndu-s[, cu vasele cele depiiele de fil (c[ci aici la noi cor[bii din piei de fil cusute =i foartecu frumos me=ter=ug alc[tuite fac), pre g`rla Nilului ]n gios aupurces =i p`n[ la locul unde Nilul ]n p[m`nt s[ soarbe v`nslind,cor[biierii =i cei ce cu v`nslele tr[gea, de ostenin\[ birui\i =i de

1 |ara nigri\ilor (\ara negrilor — n. ed.): ceata had`mbilor (D.C.) — corpuleunucilor, care p[zeau seraiul imperial.

2 Tomvut =i Gvinea: saraiul ]mp[r[tesc =i haremul, casele muiere=ti (D.C.)— geografice=te Tomvut trebuie s[ fie Tombuciu, situat pe Niger, pe atunci unora= ]nfloritor, iar Gvinea — coasta african[ a Guineii superioare =i a celeiinferioare, sc[ldate de Oceanul Atlantic.

3 Marea despre apus: cheltuiala f[r[ socoteal[ pierdut[ (D.C.) — expresias-ar referi la fondurile alocate pentru curtea sultanului, ]n special pentru serai,fonduri pe care Cantemir le consider[ o cheltuial[ f[r[ rost.

4 Trebuie s[ fie Nigerul, care scald[ ]ntr-adev[r Tombuciu. Simbolic, avemprecizarea c[ se desparte din Nil, unde acesta este „sorbit“ sub p[m`nt, =i c[izvor[=te din balta Medra, adic[ aceste fonduri i=i au ob`r=ia ]n vistierie.Geografice=te, „sorbitura Nilului supt p[m`nt“ ar ]nsemna distan\a dintre zonalacurilor Victoria =i Albert, =i zona Nigerului, unde nu se ]nt`lne=te Nilul.

5 Trii filosofi: trii veziri a vremii ace=tiia (D.C.) — este vorba, dup[ cumamintesc izvoarele vremii, de vizirii Siavu=, Turchundji Ahmed =i MohamedDervi=-pa=a, care au fost prin=i c`nd furau din vistierie, ]n vremea drago-manului Panaioti Nikussios. Gimnosofi=tii erau sectan\ii ramurii digambara acurentului jainist, sectan\i ce umblau goi, consider`nd cerul drept ve=m`nt, =ipracticau vegetarianismul. Cantemir nume=te ]n mod ironic gimnosofi=ti, adic[indiferen\i la avantajele materiale, pe cei trei viziri necinsti\i.


somn om[r`\i, huietul carile apa acolo face n-au audzit. +i a=e,f[r[ veste, cu apa supt p[m`nt s-au sorbit1 (c[ amintrilea, p[-zindu-s[, pre despre amiadz[dzi ab[t`ndu-s[, vasele cu funi dincoajea finicului ]mpletite de pre uscat trag, =i dac[ din holburaapii trec, iar[ c[ v`nslele a v`nsla purceg). Unul din filosofi suptc[mara cor[biii afl`ndu-s[ =i u=a cu carea gura hambariului cusuptul apii deasupra ]nchidzindu-s[, de ap[ nedodeit, trii dzile =itrii nop\i au r[mas. Dup[ trii dzile, cu t`mplarea c`\iva p[scari2]n lacul Medra pentru v`narea pe=telui n[vodul ]n balt[ arunc`nd,]n loc de v`nat corabie =i ]n loc de pe=te pre filosof din fundulcor[biii scot. Care lucru p[scarii v[dzind, ]ntì de minune s-aufost uluind, apoi pe filosof cine ieste =i de unde ieste ]ntreb`nd,le spus[ precum de la cetatea Epithimiii3 ieste =i precum cucorabiia la cataractele Nilului cu alalte so\ii era s[ s[ coboar[,iar t`mplarea cum l-au purtat =i cum ]n mreaja p[scarilor s-auaflat, nici =tie, nici pricepe, f[r[ numai c[ din apa Nilului ]n baltaMedrii precum au izbucnit cunosc. A=e filosoful =i pre supt p[m`ntlucrurile fire=ti ispitind, apa Nigris din Nil a s[ desp[r\i pre to\iau ]nv[\at.4“

Acestea =i altele ca acestea Leb[da povestindu-mi =i de lucru-

1 Cantemir poveste=te ironic isprava vizirilor, pe care ]i nume=te ]n modbatjocoritor filosofi, adic[ cercet[tori ai aspectelor profunde ale lucrurilor.Astfel ei, vr`nd s[ cerceteze cataractele Nilului (z[ticneala, opreala vinitului),au ajuns p`n[ la locul unde „Nilul ]n p[m`nt s[ soarbe“ (furtu=agurile carelefac lacomii ]n vinituri), unde au fost ]nghi\i\i de ape cu corabie cu tot, p`n[ auajuns ]n fundul lacului Medra, adic[ ]n vistierie.

2 Acolo au fost prin=i de ni=te „p[scari“, adic[ de str`ng[torii d[jdilor,tefterdari, birari (D.C.).

3 Vizirii prin=i asupra faptului declar[ c[ sunt din „cetatea Epithimiii“, ora=ulpoftelor, al dorin\elor de ]mbog[\ire.

4 Cantemir se exprim[ ironic despre vizirul necinstit. Acesta, cercet`nd,ca orice filosof, fenomenele naturale ]n mediul subteran (furtu=agurile carilefac lacomii ]n vinituri) a ajuns la un important adev[r filosofic, adic[ a aflat c[el ]nsu=i este un ho\.


rile carile mare poft[ aveam a m[ ]nv[\a ]n=tiin\indu-m[, zbur[=i ]ncotro s[ dus[ a =ti nu mai putuiu1.“

Povestea aceasta2 R`sul prin lung[ vreme c[tr[ alal\i povestind=i precum de la Camilopardal mai ]n trecutele dzile s[ o fi audzitcu giur[m`nt ]nt[rind, dzis[: „De vreme ce dup[ at`ta a tuturortrud[ prin mun\i =i ostenin\[ prin codri, coarne lep[date a aflanu s-au putut, eu socotesc ca cu to\ii ]mpreun[ la l[ca=ul Camilo-pardalului m[rg`nd, hrizmosul Pleonexiii, carile ]n cetatea Epi-thimiii au audzit, a ni-l t`lcui s[-l rug[m, ca doar[ =i noi, jirtf[Pleonexiii aduc`nd, cercarea s[ ne afl[m =i pofta s[ ne plinim“.Sfatul R`sului c[tr[ to\i viclenii pl[cut fu =i „cum mai cur`nd laCamilopardalon, t`lcuitoriul hrizmurilor, s[ mergem“, striga3.Unde dup[ ce mars[r[, ]mpreun[ cu sine =i pe C[mil[ duc`nd, =iprecum le ieste povestea ]i spus[r[. Camilopardalul dzis[: (]ngr[dini bo\i de lut ]n chipul omului fac, pentru ca pasire s[ spa-rie, iar[ oamenii bo\i de lut ]n m`n[ \in, pentru ca s[ am[geasc[pre al\ii). „}ntre voi dar[, o mamin[ s[ vede, ca =i bo\ul ]n gr[din[4

(pe C[mil[ cu degetul ar[t`nd), iar[ bo\ de lut ]n m`n[ nici s[vede, nici s[ aude. A =ti dar[ vi s[ cade c[ eu ]n num[rul fiilor

1 Aluzie la moartea lui Panaiotachi Nikussios.2 Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului, judecat[ din perspectiv[

literar[, poate fi delimitat[ ]n trei par\i distincte: a) cetatea Epithimiei, cugr[dina ei paradisiac[, ce produce uimire prin nota absurd[ a formulei salearhitecturale =i a modific[rilor ritmurilor naturii; b) templul Pleonexiei sauini\ierea ]n ritualul mitei, totul respir`nd o atmosfer[ dantesc[; c) mecanismulstr`ngerii =i risipirii veniturilor ]n mìnile lacome ale demnitarilor otomani,proces desf[=urat ]ntr-o geografie fantastic[ a Nilului, ]n care adev[rul stiin\ificse ]mplete=te cu simbolul.

3 Pentru ca alegerea f[cut[ ]n persoana lui Mihai Racovi\[ s[ fie ]nt[rit[ dePoart[, boierii, dup[ ce ascult[ propunerea lui Mihalache Ruset, hot[r[sc s[mearg[ la „t`lcuitoriul hrizmurilor“, adic[ la Alexandru Mavrocordat. Acestaurma s[-i ]nve\e procedeul de a cump[ra pe demnitarii otomani. T`lcuireahrismosului: ]nv[\[tura ce =i cui s[ s[ dea mita (D.C.).

4 „Mo= de pepeni“ (nota marginal[ a lui Cantemir).


Pleonexii prin hrizmos sint chemat =i ]n urmele ei a ]mblasint ]nv[\at. Pre care ]nv[\[tur[ cu lutul galb[n ]n cetatea Epi-thimiii am cump[rat-o. Deci, precum am cump[rat-o, a=e a =i ovinde mi s[ cade1.De care lucru ]ntì ]nv[\[tura hrizmosului ]nv[-\a\i, apoi t`lcuirea lui, dup[ ]nv[\[tura ce vi\i lua, v[ cump[ra\i:

|[rna tip[rit[ din fire v[psit[Cu alb =i cu galb[n ]ntr-un loc tecsit[,Vars[ denainte, hrismosul ]nva\[,C[ la cale scoate f[r[ de pova\[,Coarne cine-a=teapt[ urechile puie,Cuvintele le-asculte c[mara nu-ncuie“2

Acesta hrizmos pasirele =i dobitoacele toate de la Camilopar-dal audzind, unele de prostime nu ]n\[legea, iar[ altele, ]n\[le-g`nd, a nu =ti s[ f[cea. Iar[ cele de sigeata cuvintelor r[nite pen-tru cercarea coarnelor urechile a le primejdui socotiia.3Din toateR`sul mai mult a Camilopardalului cunostin\[ =i priete=ug av`nd(c[ci amestecarea singelui4 amestec[ sufletele) =i pre tain[ t`lculhrizmosului Camilopardalului ]ntreb`nd, dzis[: „Rogu-te, Ca-

1 Alexandru Mavrocordat ]i prime=te, dar le vorbe=te cu sub]n\eles, ar[t`ndc[ din moment ce el este fiul Pleonexiei, adic[ al l[comiei, =i ]ntruc`t =i el apl[tit bani pentru a c[p[ta puterea pe care o de\ine, solicitan\ii ar trebui s[vin[ cu bani =i daruri.

2 }n continuare, Mavrocordat men\ioneaz[ darurile dorite pentru mijlocireape care o face. Din expresiile cuprinse ]n versuri, rezult[, cu ajutorul cheiidate de scriitor, c[ el vrea urm[toarele: \[rna, tip[rit[: bani de orice fel ar fi;alb =i galb[n ]ntr-un loc tecsit: lei cu galbeni ]ntr-un loc amesteca\i. A=adar, aur,argint =i monezi de orice fel, numai bani s[ fie.

3 Prin urmare, Mavrocordat nu ]n\elege s[ ajute pe solicitan\i f[r[ o r[splat[,dar aceast[ cerere „primejduie=te“ urechile boierilor, adic[ ace=tia se tem s[nu-=i piard[ banii.

4 Expresia se refer[ la faptul c[ Mihalache Ruset era rud[ cu Mavrocordat,sora acestuia din urm[, Asanina, fiind mama celui dintì. Baz`ndu-se pe aceast[]nrudire, Mihalache se adreseaz[ ]ntre patru ochi rudei sale, sper`nd omic=orare a preten\iilor.


milopardale, ]n tain[, f[r[ meteahn[ =i-n ascuns, f[r[ prepus, s[vorovim. Precum fiiul Pleonexiii s[ fii singur mai denainte ne-aispus =i precum ]n urmele ei calci, n-avem prepus, ]ns[ ]nv[l[tucitecuvintele hrizmosului t[u ce vor s[ ]ns[mnedze aievea s[-mi spuite poftesc.“ Camilopardalul dzis[: „Boul r[stoarn[ \[rna, plugari-ul sam[n[, st[p`nul sau vinde, sau m[n`nc[, ]ns[ aceasta la lu-crurile voastre ce folos aduce? (Chipul de om cu chipul de om s[v`neadz[ =i ochii ]ntuneca\i cu lumina galb[n[ s[ lumineadz[).Cuvintele scumpe =i voa[ svinte, cu slove m[nunte, ]n t[bli\er[tunde s[ cump[r[, carile hrizmosul Pleonexiii a t`lcui =i fundulEpithimiii a pip[i pot.“1

Acestea precum sint R`sul bine ]n\eleg`nd =i hrismosul ]n celut galb[n =i alb love=te, deplin pricep`nd, preste tot anul, cincipiei de jder cu \[rn[ alb[ ]mplute Camilopardalului giurui, cahrizmosul Pleneoxiii s[ le t`lcuiasc[ =i ei coarnele ce cearc[ undevor fi s[ nemereasc[.2 Camilopardalul jirtva giuruit[, ]n alb cunegru muruit[, o pofti, ca s[mnul giuruin\ii ]n ar[tarea adeve-rin\ii s[-i fie. Pre carea R`sul, ]ndat[ g[tind-o =i cu multe pi-c[turi negre pe dedesupt ]mpistrind-o, Camilopardalului o

1 Exaporitul nici nu vrea s[ aud[ de o reducere, ci dimpotriv[, face noipreciz[ri, Cantemir l[s`nd s[ se ]n\eleag[ c[ preten\iile lui erau ]n firealucrurilor, deoarece bun[voin\a cuiva se c`=tig[ numai cu bani (chip de omcu chip de om a v`na: voia cuiva cu bani a plini, a ]ntoarce), aurul trezindinteresul oric[rui lacom (ochii ]ntuneca\i cu lumina galb[n[ s[ d[=chid:galbenii deschid ochii lacomului). Tot astfel, cu bani (slove m[nunte, t[bli\er[tunde: moneda, bani de tot feliul) se ]ndeplinesc cele mai grele dorin\e(cuvinte scumpe =i svinte: lucrurile grele =i dup[ pl[cere). Ace=ti bani ]i suntnecesari =i pentru el =i pentru interven\iile la demnitarii otomani care tre-buiau =i ei pl[ti\i (pentru a t`lcui „hrizmosul Pleonexiii“ =i a pip[i „fundulEpithimiii“).

2 Mihalache Ruset f[g[duie=te, ]n final, o sum[ anual[, ]n aur =i argint(„lut galb[n =i alb“) =i daruri ]n piei de sobol, pe l`ng[ al\i bani de tot felul(piei de jder cu \[rn[ alb[: blane de sobol =i pungi cu lei). Condi\ia este caExaporitul s[ asigure investitura Por\ii pentru Mihai Racovi\[.


dede.1 Camilopardalul, ]ndat[ la vr[jitorii locului m[rg`nd, des[ cade a jig[nii ca acelea hrizmosul a t`lcui ]ntreb[ (c[civr[jitorii =i urm[torii Pleonexii ]n tot locul =i ]n tot roduls[ afl[). Carii ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[r[: „(Al nostru iesteplata a lua, iar[ hrismosul cum s[ va t`lcui, vremii ]i ieste a-lar[ta2), de care lucru, ce ]nainte \i s[ ]ntinde prinde, =i ce dind[r[pt te agiunge, nu ]mpinge“. Camilopardalul, toate t`lcuirilevr[jitorilor bine ]n\[leg`nd (c[ci toate dup[ pravilile Pleonexiiimergea), ]napoi s[ ]ntoars[. C[tr[ carii ]ntr-acesta chip t`lculhrizmosului dede:

„}n muntele cel ]nalt coada stru\ului,}n copaciul cel mai mare cornul boului.Galb[nul =i albul toate biruie=te,}n cap de C[mil[ corn de bu[r cre=te.Vr[jitorii v`ndz[tori ce nu nemeresc?Pe frumos soare =i lun[, toate povestec.“3

Hrismosul =i t`lcul lui, macar[ c[ nici a=e tuturor fu ]n\eles,]ns[ Pardosul =i R`sul bine-l pricepur[. Adec[ precum la vr[jitoriilocului aceluia m`zd[ =i plat[ trebuie, pentru ca pofta s[-=i poat[plini (c[ m`zda tot ochiul orbe=te =i mita tot pierdutul nemere=te).

1 Jirtfa giuruit[, ]n alb cu negru muruit[: pentru mita giuruit[, zapis aucerut, iar pic[turile negre: pece\ile zapisului (D.C.) — Mavrocordat cere caf[g[duiala boierilor s[ fie sub form[ de obliga\ie f[cut[ ]n scris, ]nt[rit[ apoi=i cu pece\ile boiere=ti.

2 Vrajitorii: cei ce au putere la Poart[, cei ce ispr[v[sc (D.C.) — ace=tia seafl[ „]n tot locul =i ]n tot rodul“, adic[ sunt mul\i =i ca atare trebuie s[ pl[te=tipeste tot. Despre efectul real al acestor mituiri, Cantemir se exprim[ ironic,av`nd at`tea exemple de via\[: pe demnitarii otomani ]i intereseaz[ s[ ia plata,dar nu s[ garanteze succesul, acesta depinz`nd, cum este =i normal, de „vreme“,adic[ de ]mprejur[ri. }n felul acesta mul\i solicitan\i puteau pierde banii.

3 }n aceste versuri, destul de st`ngace, ]nt`lnim urm[toarele simboluri:coada stru\ului, (identic[ ]n semnifica\ie cu coada p[unului); cuca carea pundomnii ]n cap; coarnele boului: c[ftanul, de la ]mp[ratul, de domnie; muntele =icopaciul cel mai mare; chipul carile ieste mai putincios, copacul cel mai ]nalt


+i a=e, cu to\ii ]mpreun[, dup[ hrizmosul Camilopardalului lavr[jitorii locului m[rg`nd, cu mult[ mit[ li s[ ]mbunar[, de levor muntele cel mai ]nalt =i copaciul cel mai mare ar[ta1 (c[ci ]ntremun\i =i ]ntre copaci pre aceia vreme mare vorbur[ =i amestec[tur[a s[ scorni ]ncepus[ =i carile mai mic =i carile mai mare ieste a s[alege mai nu s[ putea2). Deci dintre vr[jitori, unul ]ntr-acesta chiple r[spuns[: „}n =esul cel gios muntele cel ]nalt ieste =i ]n rediulcel mic copaciul cel mare s[ afl[, unde coada p[unului =i cornulbu[rului supt r[d[cinile lor ]ncuiate sint.“3

A=edar[, r[spunsul de la vr[jitori lu`nd =i muntele cu copaci-ul afl`nd, de supt r[d[cinele lor ]ntì coarnele taurului scoas[r[,=i nici ceva mai mult[ z[bav[ f[c`nd (c[ci acmu mun\ii =i copacii]ncepus[ a s[ cl[ti4), ]n capul Strutocamilii le pus[r[, ]naintea ac[riia toate dobitoacele ]nchin`ndu-s[, „]ntr-ani mul\i =i buni,tr[iasc[,“ strigar[. Dup[ aceasta pe Strutocamil[ ]ntr-o =ur[

fiind ]mp[ratul, care acord[ caftanul, iar muntele cel ]nalt — marele vizir,care acord[ cuca; galbinul =i albul: banii de aur =i de argint; luna =i soarele:argint =i aur (D.C.) — prin urmare, cu bani de aur =i de argint se poate cump[ra=i ]mp[ratul =i marele vizir pentru ob\inerea investiturii.

1 }n sf`r=it, ]mpreun[ cu Alexandru Mavrocordat, boierii „]mbuneaz[“ petot felul de demnitari („vr[jitori“) ]n scopul de a le mijloci intrarea la sultan =ila marele vizir.

2 Holbura ]n mun\i: zorbal`cul, r[zmiri\a ]n |arigrad ( D.C.) — tocmaic`nd boierii erau pe punctul de a-=i atinge scopul, ]n Constantinopol izbucne=temarea r[scoal[ a ienicerilor =i ulemalelor, ]n iulie 1703, ]ndreptat[ chiar]mpotriva sultanului Mustafa II =i a marelui vizir. Pentru c[ ei se aflau laAdrianopol, r[scula\ii atac[ aceast[ localitate, detron`nd, la 10 august 1703,pe sultanul Mustafa II =i ]nlocuindu-l cu fratele s[u Ahmed III.

3 Dup[ plata mitei, boierii ajung la sultan =i la marele vizir, cu pu\in ]naintede r[scoal[.

4 Deoarece „mun\ii =i copacii ]ncepus[ a s[ cl[ti“, adic[ ]ncepuser[ semneler[scoalei, boierii ob\in de la ]mp[rat doar caftanul de domnie („coarneleboului“) dar nu =i celelalte ]nsemne ale investiturii pentru plecarea ]n \ar[,investitur[ care se f[cea ]n cadrul unui ]ntreg ceremonial, ]nf[\i=at de Cantemirpe larg ]n Descrierea Moldovei.


]nchidz`nd, m`ncarea =i b[utura la m[sur[ ]i or`nduir[. Supt ac[riia nume alalte jig[nii (carile r[d[cina =i ]ncep[tura vicle=u-gului era) toat[ p[=unea m[noas[ =i toat[ oaia =i vita gras[ =ifrumoas[ zugrum`nd =i giunghind, m`nca =i s[ desf[ta.1

Acestea ]ntr-acesta chip dac[ le a=edzar[, ]n toate p[r\ile =iolaturile de lucrul ce s-au ispr[vit =tire deder[. Adec[ precum ding`lceava Liliacului, a Vidrii s[ scornis[, dintr-a Vidrii a Strutoca-milii s[ a\i\ase, =i precum ]n ceast[ dat[ siloghizmul Corbului]nt[rindu-s[, prin mult[ nevoin\a a sfetnicilor dintr-]mbe monar-hiile, hot[r`rea Strutocamilii s-au ales =i la capul C[milii, coar-nele taurului afl`ndu-s[, s-au pus. A=ijderea, coada p[unului a s[afla =i la Strutocamil[ a o a=edza au r[mas =i precum =i aceastas-ar fi aflat, numai cl[tirea mun\ilor =i vorbura copacilor prinpu\intic[ vreme a s[ mai z[b[vi, pricin[ au fost, ]ns[ ]n bun[ nedej-de s[ afl[, precum dup[ a=edzim`ntul epitropii =i podoabachipului f[r[ prepus i s[ va g[ti.2

Iar[ dup[ ce ve=tile acestea tuturor trimas[r[, ]mbe p[r\ile c[tr[monarhii s[i dzis[r[: „Cuv`ntul nostru ]naintea ]mp[ra\ilor no=tripl[cut de va fi =i slobod[ voia monarhilor no=tri de va ]nvoi, deiznoav[ la sv[tuire s[ ]ntr[m socotim ca nu cumva, mai mult vre-

1 Boierii, spune Cantemir, consider[ numirea ca =i f[cut[ =i ]l aclam[ peRacovi\[ ca domn. Dar, afirma cu ironie scriitorul, marii boieri, care sestr[duiser[ s[-i asigure ascensiunea la putere, impun lui Mihai Racovi\[ unregim de austeritate („pe Stru\oc[mil[ ]ntr-o =ur[ ]nchidzind, m`ncarea =ib[utura la m[sur[ ]i or`nduir[“) =i, la ad[postul unui domn care se afla subtutela lor, ]si ]ncep politica de ]mbog[\ire =i de silnicii asupra poporului („toat[p[=unea m[noas[ =i toat[ oaia =i vita gras[ =i frumoas[ zugrum`nd =igiunghind, m`nca =i s[ desf[ta „).

2 Afla\i ]nc[ la Adrianopol, boierii trimit veste ]n \ar[, c[ o dat[ ce fuseser[f[cute inofensive dificult[\ile provocate de Marco pseudobeizadea (Liliacul)=i de Constantin Duca (Vidra), confirmarea domniei lui Mihai Racovi\[ dec[tre Poart[ trebuie considerat[ ca =i realizat[, de=i, din cauza tulbur[rilorivite, nu primiser[ deocamdat[ dec`t caftanul, c[p[tarea cuc[i („coadap[unului „), ce se ob\ine cu prilejul audien\ei de plecare de la sultan, urm`nds[ aib[ loc c`t de cur`nd.


mea prelungindu-s[ =i prin locuri streine lucrurile mai multt[v[lindu-s[, vreo t`mplare oare carea ]mpotriv[ ie=indu-ne, celede apoi dec`t cele dintì mai proaste =i mai aspre ni s[ vor face1

(c[ aiurea z[bava nu s[ laud[, f[r[ numai ]n alegerea prietinilor,=i aiurea graba nu s[ hule=te, f[r[ numai ]n aflarea sfaturilor).De care lucru, a ]n\elep\ilor =i a celor ]ntregi la minte axiom[ ieste:(Tot lucrul cu grab[ s[ s[ cerce, iar[ de bun =i de r[u cu ]ng[duin\[s[ s[ aleag[). (C[ piierderea vremii bune ieste maica =i s[m`n\avremii rele) (nici c[l[toriul ]n\elept de ploaie =i de ar=i\[ socote=te,ce de cele ce la cale trebuitoare sint =i de pova\[ s[ grije=te).“Sfatul sfetnicilor pl[cut fu ]naintea ]mp[ra\ilor =i, ]n toate deplinputere d`ndu-le, ]n locul cel de sfat cu to\ii s[ adunar[, unde ]ntr-acesta chip proimiul sf[tuirii f[cur[ (tot sfatul s[mnul lucrurilorcu prepus viitoare ieste), ]n carile minte =i ]ntr-o parte =i ]ntr-alta]ntorc`ndu-s[, princet, princet, ca cu\itul pre cute s[ ascute =i ]nsimceoa briciului ]ntorc`ndu-s[, p[rul peste sim\ire despic[. }ntr-acesta chip mintea, de un sfat =i de altul ating`ndu-s[ =i ]ntr-unchip sup\iindu-s[, cele mai clinciuroase a lucrurilor noduri p[trund=i din ]nc`lcitur[ le descurc[.2

„Liliacul, lighioaie f[r[ nici un folos, carile ]ntr-]mbe p[r\ilealt[ ceva s[ aduc[ nu poate, f[r[ numai scandal[ =i price ]n de=ert,

1 Boierii ]=i exprim[ p[rerea c[, ]n noile condi\ii at`t de nesigure pentrusuccesul eforturilor lor, este necesar[ o nou[ adunare pentru a chibzui ce maieste de f[cut, dup[ care s[ urgenteze plecarea ]n \ar[ de teama vreunei]nt`mpl[ri care ar fi putut s[ le strice totul. Aceasta urma s[ se \in[ laAdrianopol (de altfel, ea va fi numit[ mai departe adunarea de la CetateaDeltii, adic[ adunarea de la Adrianopol), desigur, pentru a prinde momentulc`nd sultanul putea s[ primeasc[ pe Racovi\[ ]n audien\[ de plecare. SultanulMustafa II n-a mai apucat s[-l primeasc[, fiind detronat.

2 Cel care ia cuv`ntul ]n noua adunare este Iordache Ruset (Pardosul),care va deveni principalul sfetnic al noului domn. Din con\inutul cuv`nt[riirezult[ c[ mai erau destule probleme de rezolvat, cea mai urgent[ =i cea maigrea fiind aceea legat[ de persoana lui Marco pseudobeizadea (Liliacul). Acesta,specul`nd dificult[\ile ]n care se aflau boierii din cauza r[scoalei, probabil c[]ncercase s[ ia el domnia Moldovei, Racovi\[ nefiind deocamdat[ confirmat.


c[ de vreme ce neamul =i hot[r`rea Stru\ului at`ta de grea =i cunevoie alegere au avut, cu c`t mai v`rtos alegerea Liliacului maicu nevoie va fi, fietecine a cunoa=te poate. A=ijderea c[ Stru\ulaieve pasire o[toare =i cu pene fiind =i alalte a zbur[toarelor hiri=iidup[ fel =i as[m[nare av`nd, ce numai c[ci aripile mai mici dec`tdup[ m[sura trupului ar trebui, fiindu-i, cu c`t[ a tuturor oste-nin\[ =i nevoin\[, =i aceasta cu mare primejdie =i cu ispite dehrizmuri =i vr[ji lucrul la s[v`r=it s-au adus. +i ]nc[ =i pentru aceas-ta mai toat[ nedejdea s-ar fi pierdut de nu ]ntì agiutoriul ceresc(f[r[ carile ceva ]ntre muritori nici s[ cl[te=te, nici s[ odihne=te),apoi cu ]nd[m[narea aripilor Vulturului s-ar fi agiutorit.1 (C[ totlucrul muritorilor din voia slobod[ purcede, iar[ sf`r=itul cu binea s[ videa din cele de sus s[ a=teapt[). +i acmu, laud[ fie Vultu-rului =i Leului ceresc2, ]ntre toate dobitoacele mai de cinste =i maide slav[ a fi s-au ales. De care lucru pentru mic[ =i r[t[cit[ ji-ganie, p[s[ru\[ aceasta3, foarte cu bun[ socoteal[ sama a lua s[cade (c[ pentru lucrul mic sfatul mare a face a ]n\elep\ilor, iar[lucrul mic a sam[ a nu s[ b[ga, sau a m`ndrilor sau a nebunilorlucru ieste). C[ pre am[nuntul sama de-i vom lua, toat[ anomaliia=i r[t[cirea firii la d`nsa vom afla. +i macar c[ iute la zburat =i

1Iordache Ruset, vioara ]ntìa a acestei noi adun[ri, ]ncearc[ s[ conving[asisten\a c[ dac[ at`t de greu s-a ales domn al Moldovei un moldovean caMihai Racovi\[, pentru care ajutorul muntean (Vulturul) s-a dovedit de marefolos, cu at`t mai dificil[ =i chiar imposibil[ ar fi fost alegerea pentru tronulMoldovei a unui muntean — Marco pseudobeizadea.

2 Leul ceresc: Isus Hristos, m`ntuitoriul lumii (D.C.).3 Numeroasele „hiri=ii“, adic[ tr[s[turi specifice, spune Pardosul ]n limbajul

metodologiei porfiriene, ]l arat[ pe Liliac o fiin\[ greu de clasificat =i, ca atare,obiect de discu\ii =i certuri. Cu acest prilej, Cantemir, c[ruia ]i pl[cea s[ seinformeze ]n toate domeniile cunoa=terii, ridic[ ]n realitate o problem[ deinteres =tiin\ific: criteriile de clasificare a liliacului; dup[ cum ]n alt[ parte seva l[sa antrenat ]n descrierea unui alt animal, cameleonul. Cantemir ]ns[,potrivit nivelului de cuno=tin\e biologice ale timpului, consider[ pe liliac drepto anomalie a naturii, a=a cum tot astfel va fi judecat Imperiul Otoman pentrudezvoltarea, „fizic[“ a istoriei popoarelor.


bine ]ntr-aripat ieste (care lucru aievea monarhiii Vulturului ]l su-pune), ]ns[ =i alte multe a multe jiganii hiri=ii are, carile nu pu\in[materie de g`lceav[ =i de scandal[ ]nainte pune: ]ntì c[ fat[ cadobitoacele, a doa c[ la cap ieste ca =oarecele, la aripi ca albineleieste, a patra c[ la picioare ]n fire pe altul s[ i s[ asemene nu are,de vreme ce aripile ]n picioare =i picioarele ]n aripi ]i sint. A cin-cea c[ dzua orb[c[ie=te, iar[ noaptea ca puhacea purecele ]n pravascuns z[re=te. Adev[rat dar[, iar[=i s[ dzic, c[ ar[tarea firii ]njig[nui\[ ]ntr-aceasta s[ arat[. Pentru care lucru, dup[ al mieucuv`nt =i socoteala de ob=te de va urma, adec[ pentru ca toatevorbele de ]mponci=eturi aduc[toare =i toate cuvintele de scan-dal[ purt[toare, ca cu briciul a\a tot =i peste tot deodat[ s[ lecurm[m (c[ci mai mare vrednicie a s[ socoti nu poate, dec`t]ndat[ g`lceava ]n pace a ]ntoarce, =i pre c`t mai ]n grab[ ar fi,cu at`ta mai l[udat[ ieste). A mea dar socoteal[ ieste aceasta:}ntìa=i dat[, singur din sine, supt a c[ruia monarhie ar vrea a s[supune s[-l ]ntreb[m, =i din voia =i alegerea lui nici c`t de pu\ins[ nu-l mut[m. C[ ]ntr-alt chip lucrul mai de s[ va scutura, depricinele de g`lceav[ aduc[toare nicicum nu vom putea sc[pa.C[tr[ aceasta ieste =i alta nu de lep[dat socoteal[, carea spredob`ndirea a toat[ line=tea bun[ =i deplin nedejde a ne da poate.Adec[ jiganiia aceasta din fire scurt[ =i pu\in[ la voroav[ ieste,din gura a c[riia mai mult dec`t interiec\ia: \is, \is, a ie=i nu poate=i f[r[ dec`t s[mnul t[cerii, adec[ dec`t t[cerea, alt[ n-au ]nv[\at.De care lucru, socotesc c[ ea ]n me=ter=ugul cuv`ntului nedeprins[=i ]n tropurile ritorice=ti ne]nv[\at[ fiind,1 cu un cuv`nt a s[ dovedi

1 Aceste c`teva note caracteristice ar putea constitui un portret al lui Marcopseudobeizadea sub raportul felului s[u de a vorbi („jiganiia aceasta din firescurt[ =i pu\in[ la voroav[ ieste“; „dec`t t[cerea, alt[ n-au ]nv[\at“) =i sub celal preg[tirii sale intelectuale, din care rezult[ c[ nu st[p`nea arta oratoriei,(„]n mester=ugul cuv`ntului nedeprins[ =i ]n tropurile ritoricesti ne]nv[\at[fiind“). Datele oferite de Cantemir ar putea constitui un document privindaceast[ obscur[ personalitate a vremii.


=i cu o provlim[ a s[ amur\i s[ v[ putea =i singur[ din sine, veri]ntr-o parte, veri ]ntr-alt[, f[r[ alt prepus s[ va pleca.“1

A tot sfatul pl[cut fu sf[tuirea Pardosului (c[ci el era carilemorm[ia acestea) =i a=e, pre Liliac fa\[ chem`nd, Moim`\a2 (ca-rea precum ]n pravile ethice=ti =tiin\[ s[ fie av`nd dzisese), ca cumadvocatul Liliacului s-ar fi f[cut =i despre partea lui ]n parisie voroa-v[ ar fi f[cut, ]ntr-acesta chip a mateologhisi au ]nceput: „Vestit[=i veche a vechilor giudec`tori axiom[ ieste (c[ pedepsituluipedeapsa a s[ ]ndoi nu trebuie3). C[tr[ carea de la mine a lipi]ndr[znesc =i dzic (c[ cel a ]nota ne=tiind =i ]n ad`nci ape c[dzut,m`na ]ntindzind, nu de cre=tet cufundat, ce de p[r sau de m`n[ridicat, ]n aer =i spre via\[ trebuie scos) (c[ de binefacerea cu c`tieste mai la primejdie =i cu c`t ieste mai cur`nd, cu at`ta maibun[ =i mai priimit[ ieste). De care lucru, pentru tic[it[ =i dosedit[,la v`rst[ brudie, la limb[ b`lbìe4 jig[niu\a aceasta, tuturor ]n=tire a fi s[ cade, o, priietinilor. Carea din toate p[r\ile pedepsit[=i dosedit[ afl`ndu-s[, ]n ce s[ afl[ =i cum s[ afl[ nici singur[ pesine a s[ cunoa=te mintea ]l agiunge, nici de al\ii, s[ ]ntrebe lim-

1 D`ndu-=i seama c[ ]n asemenea ]mprejur[ri critice amestecul sup[r[toral lui Marco pseudobeizadea ]n problema succesiunii la domnia Moldovei arfi dat peste cap toate eforturile =i cheltuielile, Iordache Ruset recomand[ s[fie rezolvat[ pe dat[ aceast[ important[ chestiune. Ca atare, el propune — ]nbatjocur[ desigur — ca Liliacul s[ hot[rasc[ singur c[rui grup s[ se al[ture:moldovenilor sau muntenilor.

2 Dup[ ce Liliacul este chemat s[-=i comunice op\iunea, Maimu\a Liviii iacuv`ntul, lu`ndu-=i rolul de avocat al acestuia. Repetarea am[nuntului c[ arfi expert[ ]n „pravile ethice=ti“ =i pres[rarea cuv`nt[rii cu formule =i idei ceapar\in moralei religioase a vremii, pledeaz[ pentru identificarea numeluiieroglific cu persoana lui Antim Ivireanul.

3 Non bis in idem, principiu de drept roman potrivit c[ruia nu se pot dadou[ pedepse pentru aceea=i vin[.

4 Alte am[nunte despre Marco pseudobeizadea (dac[ scriitorul nu comiteafirma\ii r[ut[cioase, dup[ obiceiul s[u): pretendentul la domnia Moldoveiera t`n[r =i b`lbìt („la v`rst[ brudie, la limb[ b`lbìe“).


ba ]i sluje=te (c[ci pedeapsa distihiii1 mintea, iar ne=tiin\a cuv`n-tului2 limba ]mpiedec[ =i scurteadz[) =i, ca un lucru f[r[ pravilafirii3 ce ieste, nici la trup vreo alc[tuire, nici la via\[ vreo soco-teal[, nici la zburat sau la m[rs vreo r`nduial[ are (c[ cine vreo-dat[ vre ]ntr-o parte dreapt[ zburarea Liliacului, sau cine suptsoare urmele lui au v[dzut?). Nici de l[ca= loc a=edzat, nici pen-tru hrana ceva undeva adunat a avea poate4 (c[ cine cel adev[rats[la=ul i-au aflat, sau cine pentru hrana lui carea ieste s-au]n=tiin\at?). A=e tic[los =i mi=elos Liliacul ]n toat[ partea destr[mat=i ]n tot chipul vrednic de v[ierat fiind, acmu cu capul plecat lamare mila marilor ]mp[ra\i5 alearg[ =i cu toat[ umilin\a dintr-ad`ncul inimii s[ roag[, ca oricarile ]n num[rul supu=ilor s[i a-lpriimi ar ]nvoi, macar ]n gunoi=tea cur\ii sale a s[ t[v[li, cu toat[inima bucuros ieste, ca =i el, nenorocitul, sau supt umbra aripi-lor, sau supt pravul talpelor aciu`ndu-s[, a=e de tot ]n izbeli=telep[dat =i din privirea a ]nal\ilor monar=i dep[rtat =i ]nstreinat s[

1 Aluzie la dubla natur[ („distihia“) a Liliacului (patruped =i pas[re ]nacela=i timp).

2 Afirma\ie, desigur, injurioas[ la adresa lui Marco pseudobeizadea: nuera ]n stare s[ se cunoasc[ pe sine, datorit[ incapacit[\ii mintale („nici singur[pe sine a s[ cunoa=te mintea ]l agiunge“), =i nici nu poseda =tiin\a cuv`ntului(„ne=tiin\a cuv`ntului“), ceea ce ar concorda cu afirma\ia anterioar[ c[ nust[p`nea arta oratoric[. Consider[m c[ scriitorul sugereaz[ c[ Maimu\a, submasca ap[r[rii cauzei sale, caut[ ]n realitate s[ umileasc[ pe Liliac.

3 Din nou se afirm[ c[ Liliacul (]n ]n\eles propriu) este o anomalie a naturii(„lucru f[r[ pravila firii“), mai jos ar[t`ndu-se ]n ce const[ aceast[ abatere dela normele naturii.

4 Un am[nunt adev[rat despre Marco pseudobeizadea. Neav`nd o situa\iematerial[ care s[-i permit[ o via\[ ]mbel=ugat[ =i statornic[, el tr[ia, potrivitpu\inelor izvoare, c`nd ]n Bra=ov, c`nd la curtea lui Br`ncoveanu, de unde,descoperit c[ uneltise ]mpotriva domnului, a trebuit s[ fug[ la Istanbul sauchiar la Ierusalim. La asemenea dependen\[ de bun[starea altora se faceaici aluzie.

5 O alt[ referire jignitoare la dependen\a sa de cur\ile domne=ti.


nu fie1 (c[ precum ochii st[p`ne=ti cu urgie c[ut`nd nenorocire,a=e, cu mil[ c[ut`nd, norocire aduc). De care lucru, =i eu de mult[mi=el[tatea lui cl[tindu-m[, despre parte-i cu plec[ciune m[ rogca milostiv ochiul a milostivilor ]mp[ra\i asupr[-i cu mil[ s[ caute=i de neputin\[ lui milosirdindu-s[, ori ]n care poal[ capul singurde sine =-ar pleca, aceia ]n bogata sa mil[ s[-l sprijeneasc[ (c[cicapul plecat nu numai pre cei milostivi, ce =i pre cei nemilostivispre milostivire porne=te).“

Acestea =i altele multe ca acestea am[gitore=ti =i tragodice=tidesc`ntece Moim`\a desc`nt`nd (ca cum Liliacul nici ceva a gr[iar avea, nici macar de ar =i avea a gr[i a putea, ar putea), ]ntr-unchip ironicesc s[ nevoia, ca toat[ pofta inimii Liliacul ]ntr-alt[ parteab[t`ndu-i =i g`ndul ce ar avea cu me=ter=ug ]ntr-altul schim-b`ndu-i, tot cuv`ntul ]mpotrivnic a-l curma s[ poat[, a=e c`t nici-cum mai ]ndoindu-s[ din bun[voie, veri unii, veri al\ii p[r\i s[ s[supuie. }ns[ cine vreodin[oar[ ]n lume robiia de bun[voie au pri-imit, sau cine supt soare f[r[ nici o nevoie m`nule spre leg[turi=-au ]ndoit? (C[ pentru slobodzeniia fornica cu =oarecele, =oare-cele cu m`\a, m`\a cu dul[ul =i dul[ul cu leul r[zboiu a face firea]i ]ndeamn[, macar c[ puterile unuia, pre a altuia cu multul maimult cov`r=esc) (ce de multe ori puternicii ]n puterea sa mai multdec`t s[ cade bizuindu-s[ =i sl[biciunea slabilor dec`t ieste ]nc[mai slab[ \iindu-s[, preste toat[ nedejdea, ce nu nedejduiesc li s[t`mpl[ =i ce nu g`ndesc le vine, precum din unghiile =oimuluiporumbul =i din din\ii m`\ii =oarecele a sc[pa de multe ori s-auv[dzut). }n care chip, acmu cu to\ii socotind c[ pu\in[ jig[niu\aaceasta ceva mai mult a c`rni nici va =ti (pentru prostimea), niciva putea (pentru frica), =i acmu s[mnul supunerii, plecarea capu-lui, s[-i vadz[ cu to\ii a=tept`nd, totdeodat[ ascu\it =i ]nalt glasulLiliacului urechile le p[truns[, carile proast[, ]ns[ dreapt[ voroa-va-=i ]ntr-acesta chip ]ncepu:

1 Maimu\a propune ca el s[ fie ajutat, ]n sensul de a i se asigura celenecesare vie\ii.


„Precum supunerea tir[nie a toat[ firea, a=a ne=tiin\a cuv`n-tului la Liliac sicofandie1 ieste. De care lucru, interiec\ia glasuluinostru pe dumnealui Pardosul necunosc[toriu ]nv[\[turii cuv`n-tului ]l arat[. C[ci \is =i cine \istuie=te nu =ie, ce altuia t[cereaarat`nd, a t[cea ]i porunce=te, de unde =i eu ]ncep`nd cu: \ist,gloatelor t[cere =i mie voroav[ sfitesc. Deci dar[, de ieste la cine-va ascultare, ureche dreapt[ puie, de ieste ureche dreapt[, aud-zul la inima curat[ trimat[, de ieste inim[ curat[, cuv`ntul so-cotind, ]n lucru dreapt[ giudecat[ fac[, =i a=e, adev[rul cu min-ciuna, dreptatea cu str`mb[tatea =i slobodzeniia cu robiia c`t[deosebire au a alege va putea (c[ inima curat[ mai pre lesnesocote=te a fi focul cu apa a s[ amesteca dec`t cu str`mb[tateadreptatea a s[ c[lca).2 De care lucru, a m[ ]n=tiin\a a=i vrea:adunarea aceasta de drepte st[p`nii, au de cumplite tir[nii ieste?C[ de va fi din tir[nii, adev[rat atuncea c`ntecul: \ist singur mies[ mi-l c`nt, singur mie s[ mi-l gioc s[ cade (c[ unde talpatiranii calc[, acolo poala drept[\ii s[ calc[, =i unde s[ rup

1 Marco pseudobeizadea ]=i d[ seama c[ Maimu\a c[utase ]n realitates[-l umileasc[ =i ca atare ]i r[spunde cu demnitate c[ afirma\iile injurioasedespre incultura =i incapacitatea sa de a vorbi sunt ni=te calomnii („sicofandie“).De altfel, adunarea de la Cetatea Deltii este ]n ]nsemnat[ m[sur[ un duel]ntre Maimu\[, ca exponent al politicii br`ncovene=ti de siluire a voin\elor, =iLiliac, personajul care vorbe=te ]n numele demnit[\ii umane.

2 Prin con\inutul cuv`nt[rilor sale, Liliacul trebuie considerat unul dinexponen\ii ideilor lui Cantemir, a=a cum am v[zut c[ fuseser[ =i Jig[niu\a =i„unul din gloate“, ]n adunarea animalelor de la Arn[ut-chioi. Liliacul exprim[ideile lui Cantemir cu privire la valorile vie\ii sociale. Aici este vorba de celemen\ionate ]n antitez[: adev[r, minciun[, dreptate, nedreptate, libertate, robie.Dintre acestea, dreptatea reprezint[ cheia vie\ii social-politice, ea antren`ndde la sine adev[rul =i libertatea uman[. Dar, spune Cantemir (vezi paranteza),unui om corect („inima curat[“) mai u=or i-ar fi s[ combine focul cu apa dec`ts[ accepte nedreptatea. Prin urmare, modelul vie\ii sociale este omul corect,p[truns de spiritul drept[\ii. Este semnificativ[ aceast[ tr[s[tur[ cheie amodelului uman imaginat de Cantemir ]ntr-o vreme ]n care func\ionau ]ntoat[ goliciunea lor minciuna, nedreptatea =i siluirea libert[\ii umane.


leg[turile dreptii st[p`nii, acolo s[ pun obedzile vr[jma=ii tira-nii)1. Iar[ de va fi din drepte st[p`niri, c`ntecul \is eu f[r[ primej-die ]l voi c`nta, =i cei ce ]n hor[ s[ afl[ cu dragoste ]l vor giuca.2"

Ca acestea din gura Liliacului audzind, cu toatele mult s[mirar[ =i, de limpede limba lui ca de un lucru nenedejduit cu to\iiv`n`ndu-s[, mult[ vreme mu\i =i amur\i\i r[mas[r[ (c[ cuv`ntuldrept din gura proast[ ie=ind, pre cuv`ntul cu me=ter=ug din guraritorului scos astup[). Atuncea dar[, c[ m[rimea sufletului nudup[ statul trupului s[ m[soar[, cunosc`nd, de a s[ mai mirap[r[sir[, =i unul cu altul ]n ochi a-=i c[uta ]ncepur[, ]n loc decuv`nt tu=ire =i ]n loc de voroav[ =tiupire =i din spr`ncene =i umerecl[tire ar[ta (c[ci ne=tiin\a cuv`ntului, tus[ =i scuip[tur[, iar[ tul-burarea min\ii ]mblet =i primblare scorne=te) =i ce s-ar c[dea ar[spunde unul pre altul ]ntreba. Iar[ mai pre urm[ iar[=i Moim`\acuv`ntul de ob=te purt`nd3 ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[:

„Dreapta aceasta adunare din drepte adun[ri st[, o, Liliiece,de care lucru, =i cuv`ntul drept a asculta, =i lucrul cu cale a cerca=i a-l ispiti =i a-l ispr[vi pot =i vor.“.

Liliacul: „Fie l[udat[ dreptatea ]n veci, dzis[, =i din\ii vorovi-torilor dup[ voie s[ s[ drobasc[, limba viclean[ =i minciunoas[s[ s[ amu\asc[ =i urechea de lingu=ituri priimitoare s[ asurdza-sc[ (c[ la asupri\i =i neputincio=i bl[st[mul, ca la pr[d[tori scutul,sigeata, fierul =i focul ieste)“. +i iar[=i Liliacul ]ntreb`nd dzis[:„}nc[ a =ti a=i mai pofti: aceast[ adunare a cestor doa[ monarhiice vor s[ pofteasc[ =i sf`r=itul poftii sale carile ieste (c[ precumcuv`ntul f[r[ =tiin\a g`ndului ]n zadar iese, a=e ]ncep[tura lucru-lui f[r[ cuno=tin\a sf`r=itului de r`s =i ]n de=ert ieste)“.

1 Tirania face imposibil[ func\ionarea drept[\ii.2 Marco pseudobeizadea insinueaz[ c[ adunarea boierilor de la Adrianopol

nu este ]ntemeiat[ pe „drepte st[p`niri“, adic[ nu func\ioneaz[ spiritul dedreptate ]n desf[=urarea lucr[rilor ei.

3 Maimu\a devine purt[toarea de cuv`nt a boierimii din adunarea de laAdrianopol, mai precis avocata politicii muntene, a=a cum ]n adunarea de laArn[ut-chioi fuseser[ Corbul =i Cucunozul.


Moim`\a r[spuns[:„Dar dinceput au n-ai audzit c[ aceste doa[ monarhii ca lucru-

rile ]n pace vecinic[ s[-=i lege =i supu=ii s[i leg`ndu-=i cu sfatul =isobor de ob=te1 monarhiile a-=i adeveri =i st[p`nirile a-=i ]nt[ri ausocotit? De care lucru, toate dobitoacele, precum vedzi, c`t macaruna nu lipse=te, adunate =i chemate sint, =i fietecarea dup[ chipuls[u la ceat[-=i =i dup[ neamul s[u la st[p`nire-=i s-au dat, cu carile]mpreun[ =i tu e=ti adus. Deci mai mult sc`r=netul lungind, ]n careparte vii s[ te supui, ]n grab[ =i f[r[ ]ng[imal[, r[spunde. C[citic[lo=iia voastr[ inimile ]mp[ra\ilor lovind, pre voi ]n pofta =i ]nalegerea voastr[ a v[ l[sa au socotit2. (C[ precum uneori d`rjiialeg[turile, a=e uneori plec[ciunea dezleg[turile pricine=te).“

La acestea cu r`s Liliacul r[spuns[, dzic`nd: „Ferice de Vidr[,carea mai denainte epitrop dobitoacelor era (precum la locul s[uva s[ sa pomeneasc[) =i supt aciuarea Vultu<ru>lui =i peneleCorbului s[ p[ziia, a c[riia patim[ =i folosin\[ mai ]n urm[ amaudzit. Iar[ acmu ]n alegerea epitropii Strutocamilei, toat[dreptatea cu ochii am v[dzut. Ce dintr-at`\ea mari =i ]n\elep\i sfet-nici, unul macar[ a cunoa=te n-au putut (c[ dec`t C[mila maimare Filul =i dec`t bu[rul mai iute =i mai cornat ieste Inorogul)3.

1 Maimu\a exagereaz[ c`nd afirm[ c[ adunarea avea un caracter general(„sobor de ob=te“), =tiut fiind c[ nu participaser[ to\i boierii, mul\i afl`ndu-se]n \ar[; aici nu poate fi vorba de caracterul s[u reprezentativ pentru toatecategoriile =i p[turile sociale.

2 Maimu\a mai afirm[, desigur exager`nd, c[ din moment ce adunarea]nt[rise, prin caracterul s[u general, o hot[r`re a puterii centrale a celor dou[\[ri, aceast[ decizie c[p[tase un caracter democratic.

3 La afirma\ia c[ adunarea exprimase voin\a participan\ilor, Marco r[spunde,batjocoritor, c[ acest lucru s-a v[zut din dreptatea f[cut[ Vidrei prin exclu-derea ei din domnia Moldovei =i de la sprijinul muntean, =i, de asemenea,din ridicarea ]n scaunul domnesc a lui Mihai Racovi\[, fapte ce demonstreaz[]n realitate acordarea unui caracter democratic voin\ei tiranice a lui Br`ncoveanu.Dar, subliniaz[ el, ]n final mai tari dec`t voin\a domnului |[rii Rom`ne=ti sevor dovedi fra\ii Cantemir, Antioh (Filul) =i Dimitrie (Inorogul).


}ns[ aceasta pe mine ]n ceva neating`ndu-m[, la treaba mea s[m[ ]ntorc. Cunosc dar[ c[ nes[\ioas[ =i lacom[ slava numelui dinbog[\iia Vulturului p`n[ la s[r[ciia Liliacului s-au ]ntins (ce du-hul, c`t de s[rac =i slobod, dec`t ]mp[ratul de poft[ robit maibogat ieste, =i robul drept dec`t tiranul str`mb mai tare ieste, c[cela ]n trup, iar[ cesta ]n suflet biruie=te)1. De care lucru, de multeori =i adese s-au v[dzut (c[ unii pentru ca hotar[le s[-=i l[\asc[ =isupu=ii s[-=i ]nmul\asc[ =i numele peste marginile lumii s[-= ves-teasc[, de poft[ aprin=i fiind, =i din cele str`mpte ce avea s-auscos =i spre streinele avu\ii ne]mplutele m`ni ]ntindz`ndu-=i, =icel pu\in ce avea din palm[ le-au fugit2. C[ precum s[ dzice pros-tul cuv`nt: C[mila, cerc`nd coarne, urechile =-au pierdut. Pe o\[lulv`rtos rugina ]l tope=te, pe v`rtoas[ inima stejarului, moale din-tele cariului f[in[ f[c`nd-o, o mistuie=te. +i ceva ]n lume c`t dev`rtos =i de tare a s[ afla nu s[ poate, c[ruia altul ]mpotriv`ndu-s[ sminteal[ s[ nu-i aduc[ =i ]nc[ de unde nici s[ g`nde=te)3. Decare lucru, aievea ieste (c[ toate din fire a=e sint tocmite =ior`nduite, ca fietecarea ]n \irc[lamul hotar[lor sale s[ s[ conti-neasc[ =i sfera activit[\ii sale s[rind, s[ nu cov`r=asc[. }ns[ pre-cum me=ter=ugul firii, a=e voia slobod[ =i cere=tilor ]mpotriv[ as[ pune obiciuit[ ieste. Macar c[ nici me=ter=ugul pe fire, nici voiaslobod[ pe dreptatea =i r[splata cereasc[ p`n[ ]n s[v`r=it a biruipot. C[ precum ]n cump[na c`ntariului piatra mic[ pre alta cumultul mai mare =i mai grea dec`t sine ]n aer ridic[, ]ns[ c`nd

1 Tez[ a moralei cre=tine; victoria tiranului asupra robului, adic[ asupracelui slab, este lumeasc[, apar\ine condi\iei trupe=ti. Pe de alt[ parte, cel slabeste mai puternic dec`t tiranul ]n sensul c[ biruin\a sa apar\ine condi\ieispirituale a omului, care va ob\ine pace ]n via\a ve=nic[ de dup[ moarte.

2 Cantemir condamn[ l[comia de putere a conduc[torilor de state, deoarecepolitica de cotropire a altor popoare poate s[ se ]ntoarc[ ]mpotriva lor =i apropriei \[ri.

3 Ideea este c[ de multe ori cel slab biruie pe cel tare, a=a cum ruginaroade fierul.


am`ndoa[ cea din fire cl[tire vor face =i fietecarea cu greuimeasa spre chentrul mijlocirii p[h`rnindu-s[, vor trage, atuncea ceamare pre cea mic[, de va c[dea, cea mic[ s[ zdrobe=te, =i iar[=icea mic[ pre cea mare de va c[dea, iar[=i cea mai moale =i maimic[ s[ turte=te. C[ci piatra cea mic[ c`nd pe cea mare ridica,me=ter=ugul c`ntariului era, iar[ c`nd ]ntr-]mbe loviturile tot ceamic[ s[ f[r`ma, firea dup[ hiri=iia lucrului lucra).1 }ntr-acesta chipnici C[mila a s[ p[s[ri, nici pasirea a s[ c[mili au trebuit.A=ijderea, nici penele a s[ ]ncorna, nici coarnele a s[ ]mp[na s-auc[dzut, ce fietecarea firii sale urm`nd, ale sale hiri=ii s[ fie p[zits-ar fi cuvinit precum =i monarhiile acestea mari =i tari la s[r[ci-

1 Dezvolt`nd o problem[ de filozofie, Cantemir consider[ c[ ]ninterac\iunea dintre lucruri, fiecare se manifest[ potrivit naturii sale =i c[ efireasc[ orice ac\ionare a unuia ]n raport cu altul. Astfel, ]n mod firesc, ruginadistruge o\elul cel mai tare =i tot la fel cariul distruge inima stejarului. C[ci nueste ]n lume un lucru at`t de rezistent care s[ nu fie atacat =i distrus de altul,=i, de asemenea, nu exist[ lucru ce ar putea ac\iona dincolo de limitele naturiisale: „c[ toate din fire a=a sint tocmite =i or`nduite, ca fietecarea ]n \irc[lamulhotar[lor sale s[ s[ contineasc[ =i sfera activit[\ii sale s[rind s[ nu cov`r=asc[“.}n mod asem[n[tor stau lucrurile =i cu inven\iile („me=ter=ugurile“) =i libertateauman[ („voia slobod[“), care dup[ cum „me=ter=ugul“, inven\ia tehnic[, amputea spune, tinde spre dep[=irea ordinii naturii, f[r[ a putea izb`ndi, tot a=alibertatea omului, de=i ]nclinat[ ]n mod natural s[ se opun[ ordinii morale,nu-=i poate permite aceasta f[r[ s[ nu fie pedepsit[: „]ns[ precum mester=ugulfirii, ase voia slobod[ =i cere=tilor ]mpotriv[ a s[ pune obiciuit[ ieste. Macarc[ nici me=ter=ugul pe fire, nici voia slobod[ pe dreptatea =i r[splata cereasc[p`n[ ]n s[v`r=it a birui pot“. Mai departe, Cantemir d[ un exemplu pentru asublinia distinc\ia ]ntre urm[rile pe care le poate avea o inven\ie asuprainterac\iunii dintre fenomene =i cazul c`nd ]n interac\iunea lor lucrurileac\ioneaz[ ]n mod nestingherit. Astfel, o inven\ie (]n cazul de fa\[ „me=ter=ugulc`ntariului“) poate ]mpiedica ]ntr-o anumit[ form[ modul normal alinterac\iunii dintre lucruri, f[r[ a-l anula ]ns[, din cauza unor norme alenaturii („cea din fire cl[tire“, „hiri=iia lucrului“). Altfel, adic[ ]n condi\iinormale, interac\iunea dintre lucruri „firea (natura — n.ed.) dup[ hiri=iia(dup[ felul de a fi, dup[ specificul natural) lucrului, lucra“.


mea =i goliciunea Liliacului, din voia slobod[ ]mpin=i fiind, ]mpo-triva drept[\ii a merge, nici ]ntrebare ca acesta la mijloc s[ puies-au c[dzut (c[ atuncea s[mnul dreptei st[p`niri s[ arat[, c`ndpre cei neputincio=i ]n odihn[ l[s`nd, spre lucrurile streine nul[com[sc1). Iar[ amintrele, pricina Liliacului mai mult scutu-r`ndu-s[, ca s[m`n\a macului dintr-una o mie vor c[dea, spre ac[rora alegere =i la un loc culegere, nici mir\ele, nici jicni\ele voragiunge“.

Cu to\ii c`t de ascu\ite \idele Liliacul ]mpotriva alegerii Struto-camilii arunca v[dzind =i pildele ]ntre C[mil[ =i ]ntre Fil, ]ntrebu[r =i ]ntre Inorog ce ar[ta socotind, carile macar c[ p`n[ la fica\i]i atingea, ]ns[ deodat[ ca cum cu socoteala le-ar trece f[c`ndu-s[,prin mijlocul Moim`\ii iar[=i ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[r[:

„Pre tine, o, flutur f[t[toriu =i =oarece zbur[toriu, la acesta locnu s[ dai, ce s[ iei sfat te-au chemat, =i nu s[ porunce=ti, ce po-runca s[ ascul\i te-au adunat. De care lucru mai mult limba a-\i]mpletici =i sc`r=netul glasului a-\i \i\ii p[r[sindu-te, din doa[ una]\i alege: sau ]n aer, sau pre p[m`nt s[ l[cuie=ti, =i a=e, sau suptumbra Vulturului, sau supt br`nca Leului te supune, sau, ]n glum[s[ gr[iesc, ]ntre p[m`nt =i-ntre aier loc de vii afla, p`n[ ieste maidevreme, l[ca=ul ]\i g[te=te (c[ci s[r[ciia cu mil[ a s[ cerceta,iar[ nu cuvintele de dosad[ a s[ c[uta trebuie2).“

1 Plec`nd de la ideea exprimat[ anterior, dup[ care fiecare lucru se com-port[ conform naturii sale, Cantemir consider[ c[ orice st[p`nire trebuie s[se comporte ]n spiritul drept[\ii =i s[ nu-=i ia libertatea de a oprima pe celslab. St[p`nirea dreapt[, conform[ cu natura de principiu a oric[rei domina\ii,nu trebuie s[ oprime pe cei slabi =i nu trebuie s[ cotropeasc[ pe al\ii.

2 Pentru c[ ]ndr[znea s[ critice alegerea lui Mihai Racovi\[ =i s[ pomeneasc[numele fra\ilor Cantemir, Liliacului i se porunce=te s[ tac[ =i s[-=i aleag[ unloc de stat, ca un supus oarecare, fie ]n Moldova („supt br`nca Leului“), fie ]n|ara Rom`neasc[ („supt umbra Vulturului“). Adunarea boierilor nu are nevoiede sfaturile sale, dar s[ \in[ seama de mila =i ]n\elegerea de care aceasta d[dovad[ fa\[ de insultele lui.


Liliacul r[spuns[: „Iat[, eu acmu voi t[cea, ]ns[ bine =tiu c[mai pre urm[ al\ii pentru mine vor gr[i, a c[rora cuvinte, nu cusc`r=nete, ce cu buhnete vor r[zsuna, c`nd urechile a v[ astupabumbac vi\i cerca =i nu vi\i afla, =i atuncea precum Liliacul nu de]nfruntat, ce de ascultat au fost, vi\i cunoa=te (c[ sfatul =i cuv`ntulc`t de prost, ]n sam[ neb[gat, multe cet[\i au sf[r`mat =i mari]mp[r[\ii au r[sturnat). }ns[ de vreme ce adev[rat[ =i dreapt[s[r[ciia noastr[ inimile a marilor ]mp[ra\i a pleca =i pentrualegerea l[ca=ului ]n voie slobod[ a s[ l[sa s-au ]nvrednicit, a =tili s[ cade c[ pofta Liliacului ieste ca nici supt unghia Vulturului,nici supt talpa Leului a s[ supune, =i nici ]n aer, nici pre p[m`nt al[cui1. De care lucru, dzic, o, Moim`\[, c[ oric`nd Vulturul ]n aerm-ar videa sau Leul pre p[m`nt m-ar prinde, atuncea, dup[ a lorpoft[ =i putere, cu mine orice ar vrea fac[.“

„Au doar[ ]n ap[ vii s[ l[cuie=ti?“ dzis[ Moim`\a2.„Ba nici ]n ap[, r[spuns[ Liliacul, c[ci firea noastr[ precum de

ap[ s[ nu fie toat[ lumea =tie.“Atuncea cu to\ii r`s cu hohot slobodzind: „O, lighioaie proast[,

dzis[r[, c[uta\i de vide\i cel ce pre al\ii sf[tuia =i de lucrurile binealese ca de rele dojeniia ce fel de minte poart[. Au doar[ precum]n foc3 a l[cui va s[ dzic[. C[ de vreme ce din doa[ stihii fuge,din a triia a nu fi singur m[rturise=te. Au nu focul =i para pentru

1 Marco, invoc`nd libertatea de alegere ce-i fusese acordat[, refuz[ s[ sestabileasc[ ]n Moldova sau |ara Rom`neasc[, desigur, de team[ de a nu fiprins =i ucis, cum se ]nt`mpla multor pretenden\i. De altfel, dup[ aceleevenimente, acest nenorocos pretendent la domnie nu s-a ]ntors, ]ntr-adev[r,]n nici unul din cele dou[ principate, prefer`nd s[ tr[iasc[ ]n izolare laIerusalim.

2 Pentru c[ nu voise s[ r[m`n[ ]ntre moldoveni sau munteni, Maimu\a ]l]ntreab[ pe Marco dac[ nu prefer[ s[ se stabileasc[ „]n ap[“, adic[ ]n Istanbul,dar acesta refuz[.

3 Aluzie la cele patru elemente ale primilor filozofi greci: apa, aerul,p[m`ntul =i focul.


l[ca=ul lui s[ ]n\elege (adev[rat dar[ c[ l[ca=ul s[racului foc =ivia\a-i par[ de foc ieste), ca carea =i Liliacul, de nenorocire ]m-pins, singur =ie =-o alege. Deci de la cineva ascu\it[ sau c`t det`mp[ socoteala ieste, ce va proasta aceasta lighioaie s[ dzic[?Giudece =i supt ceriu alt l[ca= sau alt loc de traiu, f[r[ de acestetrii pomenite, de ieste, arete1. Cu to\ii precum Liliacul buiguie=te=i precum nici ce pofte=te, nici ce gr[ie=te =tie, aleas[r[. }ns[ iar[=idzis[r[:

„Fie-\i voia slobod[, o, Liliece, =i din patru stihii, oricare vii,spre l[ca= \i s[ d[ruie=te.“

Liliacul r[spuns[: „(Voia slobod[ nu celor slobodzi, ce celoropri\i s[ d[. A=ijderea, lucrul alc[tuit din stihii, muritorii precuma lua a=e a =i da pot. Iar[ stihiia hiri=[, nu numai muritoriul, cea=e=i =i nemuritoriul cuiva a o da, p`n[ acmu nu s-au v[zut.)2 Decare lucru, darul carile nici a-l lua, nici a-l da pute\i, fie, na, ia,cuvintele poruncitoare ]n zadar nu v[ cheltui\i. C[ci eu locul precarile firea dinceput mi l-au d[ruit, nu numai voi, ce nici singur[ea a mi-l lua nu poate (c[ firea ]n z[dar ceva a face nu s[ ostene=te,nici de lucrul f[cut vreodat[ s[ c[ie=te). De unde nici de la voi calucru de dar nou, sau ca cum odat[ oprit, iar[ acmu slobod mi-arfi ]l cunosc.“

Iar[=i cu to\ii r`sul poftorind: „Unde ]n lume locul acela a fipoate?“ dzis[r[.

Liliacul r[spuns[: „}n toat[ lumea =i ]n tot locul l[ca=ul mieugata =i f[r[ prepus ieste (c[ precum pe=tele ]n mare, a=e ]n\eleptul]n lume nici mo=ie, nici ]nstreinare are), pre carile nici min\ile

1 De vreme ce nu va putea tr[i ]n foc, Marco trebuie s[ se decid[ totu=ipentru unul din cele trei elemente: p[m`nt (Moldova), aer (|ara Rom`neasc[)sau apa (Imperiul Otoman).

2 Apel la un principiu de ontologie =i logic[ aristotelic[: nimeni nu poates[-=i schimbe specificul, nota proprie, =i nici s-o ]mprumute altcuiva, fie ]nordinea natural[, fie ]n cea divin[, completeaz[ Cantemir. Ca atare — prinextensiune — Liliacul nu poate tr[i dec`t ]ntr-un mediu specific naturii sale.


voastre cele ]nalte, nici sfaturile voastre cele ad`nci, iat[ c[ a-lafla nu pot.“

Acestea Moim`\a de la Liliac audzind, dzis[: „Liliacul, s[racul,v`nt sam[n[ =i abur va secera, =i ]n sus scuip`nd, ]n obraz ]i vac[dea.“

Liliacul, cuv`ntul Moim`\ii, curm`nd, dzis[: „De multe ori uniisam[n[ =i al\ii secer[, precum povestea dulfului cu a cor[biieriuluiarat[“1.

Moim`\a ]n ce fel s[ s[ fie t`mplat povestea pe Liliac ]ntreb`nd,Liliacul ]ntr-acesta chip a le povesti ]ncepu: „Eu, odat[ pre malulm[rii2, ]n borta unii stinci3 l[cuind, ]ntr-o dzi eclipsis ]n soare4

s-au f[cut, at`ta c`t ochii a toat[ jigania ]nchidzindu-s[ =i fiete-carea la culcu=ul s[u ca de sar[ a=edzindu-s[, singur eu, culumino=i ochi, toate malurile ]n sus =i ]n gios cutreieram. Eu, a=enop\ii nedejduindu-m[ =i de nepriietin nicicum ]n grij[ purt`nd,spre latul m[rii c`teva mile de la uscat m-am dep[rtat.5 Undesoarele din umbra lunii sc[p`nd =i totdeodat[ radzele-=i pre fa\ap[m`ntului lovind, noaptea mea scurtar[ =i dzua altora lungir[.Unde nepriietinii miei cei vecinici, r`ndunelele,6 v[dzindu-m[, dintoate p[r\ile a m[ bate =i ]n toate locurile a m[ trage ]ncepur[

1 Liliacul va dezvolta mai departe Povestea cor[biieriului cu dulful, care lacheie este descifrat[: patima avutului m`ndru dup[ cuv`ntul cel bun al s[racului,explica\ie ce confer[ povestirii un rol moralizator. Referirile la faptele =i]nt`mpl[rile contemporane ne oblig[ s[ consider[m c[ ]n parte aceasta con\inedate despre via\a personal[ a lui Marco, date ce arunc[ o anumit[ lumin[asupra vie\ii acestui pretendent, cunoscut bine de c[tre scriitor.

2 Mare, ap[ — elemente ce semnific[ Istanbulul, |arigradul.3 Borta ]n malul st`nc[i: ascunderea ]n casa muftiului (D. C. ). Muftiul era

supremul judec`tor religios musulman.4 }ntunecarea soarelui: lipsa banilor, pentru carea pasirile au prins pre Liliac

(D.C.).5 Marco iese ]ntr-o zi din ascunz[toarea lui din casa muftiului, aventur`n-

du-se ]n plin Istanbul.6 Muntenii, de fapt creditorii munteni.


(c[ precum Liliacul sara, a=e nepriietinul dzua izb`ndii p`nde=te).Eu de mult[ lumina soarelui viderile t`mpindu-mi-s[, ca alaltedobitoace prin tunerec, ]ncoace =i ]ncolea, de a nepriietinilor lo-vituri =i boldituri ferindu-m[, orb[c[ind m[ feriiam (c[ a v[]n=tiin\a de vi\i pofti, viderea ochilor miei at`ta de ascu\it[ ieste,c`t cu lumina soarelui ]mpreun`ndu-s[, organele cele a videriipriimitoare mi s[ n[du=esc. C[ precum la ochii altor jig[nii roatasoarelui a s[ privi viderea t`mpe=te, a=e la ochii miei ]mpr[stiiat[lumina soarelui ]ntunerec aduce =i precum zarea soarelui dinnoapte spre dzu[ r[v[rsindu-s[, ochii altor dihanii a z[ri ]ncep,a=e lumina dzilei supt umbra p[m`ntului sc[p[t`nd, ochii miei,de cea mult[ a luminii soarelui iu=ur`ndu-s[, a videa ]ncep).A=edar[, precum am dzis, de r`ndunele p[zindu-m[ =i ap[r`n-du-m[, f[r[ veste de un lucru moale, lat =i ]ntins m[ lovii, de ca-rile ]ndat[ m[ =i lipiiu. }ntr-acesta chip de nepriietinii gona=isc[p`nd, al\ii, precum peste a lor, a=e peste a mea ne=tiin\[ a m[]nv[li =i cu funi a m[ lega ]ncepur[. A=edar[, supt toat[ noapteasoarelui, ]n ce ]nv[lit =i cu ce legat s[ fiu nepricep`nd, tare m[chinuiam. Iar[ dup[ ce cu dzua nop\ii =i cu ]ntunecarea soarelui,ochii mi s[ luminar[, precum ]n vetrela a unii cor[bii ]nv[lit =i cufunele1 ]mpletecit s[ fiu cunoscuiu. C[ eu, poate fi, de r`ndunelefugind, de p`ndza cor[biii m-am fost lipit, ]n care vreme =icor[biierii vetrila a str`nge s-au fost t`mplat2. Eu, dar[, a=e ]n

1 Vetrelile cor[biii =i funele: temni\a robilor de la catarg[, tersanaoa undeau pus pre Liliac (D.C.).

2 Doar p`n[ aici nara\iunea con\ine elemente autobiografice. }nt`mplareala care se refer[ povestea alegoric[ ar suna astfel: pretendentul Marcopseudobeizadea ]=i g[sise ad[post ]n casa muftiului, pentru a sc[pa de creditoriis[i, boieri munteni. Ie=ind ]ns[ ]ntr-o zi din ascunz[toare =i aventur`ndu-se]n plin[ zi prin Istanbul, a fost prins de ace=tia, care l-au dat pe m`naautorit[\ilor turce=ti. Neav`nd cu ce pl[ti nici pe ei, nici pe reprezentan\iiputerii otomane, a fost aruncat la catarg[, ]nchisoarea marinei turce=ti, unloc de munc[ silnic[ pentru datornici =i pentru criminali de drept comun.


vetril[ bo\it =i corabiia f[r[ v`nt (c[ci mare line=te era), prevalurile moarte s[lt`nd, voroava cor[biieriului cu a dulfului as-cultam1. Dulful ni pe de o parte, ni pe de alt[ parte de corabietrec`nd; pre gaura ce deasupra capului are at`ta pufniia, c`t stropiiapii ]n corabie =i ]n obrazul cor[biieriului s[riia. Cor[biieriul dzis[:„Bre, hei, porc pe=tit =i pe=te porcit, dulfe, aceste pufnete cui,l[ud`ndu-te, le ar[\i? Au v`nt s[m[n`nd, stropii apii ]n loc degr[un\e arunci?“ Dulful r[spuns[: „Adev[rat, eu v`nt sam[n =istropii ]n loc de s[m`n\[ ]n corabie arunc. }ns[ pufnetul mieu ]nfurtun[ ]ntorc`ndu-s[, stropii ]n g`rle cur[toare s[ vor ]ntoarce(c[ s[m`n\a v`ntului =i gr[un\ul apii moartea cor[bii ieste)“.Cor[biieriul, r`dz`nd, dzis[ : „ V`ntul a avea s[m`n\[ =i mareagr[un\[ p`n[ acmu ]nc[ n-am audzit, macar c[ cea mai mult[via\[ ]n v`nturi =i ]n ape mi-au trecut“. Dulful dzis[: „Eu v`ntulam s[m[nat =i gr[un\ele apii ]n corabie am aruncat, iar[ cine vas[cera =i cine a triera, vremea va alege (c[ precum mehenghiulmetalurile de curate =i de spurcate ispite=te, a=e vremea lucrurilemuritorilor de fericite =i nefericite, de vrednice =i nevrednice maipre urm[ ive=te)“. A=edar[, dulful cu cor[biieriul vorovind =i ]nc[cuv`ntul bine nesf`r=ind, v`ntul criv[\ului dimpotriva c[iicor[biii a sufla, marea a s[ ]nfla =i valurile ca mun\ii a s[ r[dica]ncepur[ (c[ci =i timpul iernii, c`nd soarele din tropicul Himeri-nos spre tropicul Therinos s[ ]ntoarce era). Cor[biierii, volbura

1 De aici ]ncepe povestea cu t`lc moralizator a cor[bierului cu delfinul,nara\iune ce nu mai are nici o leg[tur[ cu ]nt`mpl[rile din via\a personal[ alui Marco, dar prin intermediul c[reia Cantemir introduce mediul marin ]nliteratura noastr[ veche, a=a cum prin Povestea Camilopardalului pentru apaNilului f[cuse acela=i lucru cu arhitectura citadin[, cu mediul geografic exotic=i cu atmosfera proprie basmelor orientale din cartea celor O mie =i una denop\i. T`lcul povestirii — ce supradimensioneaz[, al[turi de altele de acestfel, corpul propriu-zis al temei romanului— exprim[ punctul de vedere alscriitorului. Acesta cere celor mari =i puternici s[ ]nve\e s[ \in[ seama deinteligen\a =i ]n\elepciunea omului din popor.


carea asupr[ le vine =i primejdiia carea ]n cap li s[ pune, v[dzind,unii funele ]ntindea, al\ii vetrilile str`ngea (ce groaza mor\ii min-tea uluie=te =i primejdiia f[r[ de veste toate sim\irile amur\e=te).De carea =i bie\ii cor[biieri cuprindz`ndu-s[, unii la ad`nc, al\iila margine m`ntuin\a ar[ta. A=ijderea, unii limanul, carile ]ndreapta, al\ii dosul, carile ]n st`nga aproape era, a apuca s[n[zuiasc[ dzicea, iar[ unii fierele cor[bii arunc`nd, corabiia s[sprijeneasc[ ]nv[\a. }ntr-acesta chip, ei cu chitelele ]nv[luindu-s[ =i cu socotelele ]mpletecindu-s[, holbura corabiia a ]nv`ntiji=i valurile pe deasupra a o n[bu=i ]ncepur[, =i a=e, ]n mica ceasu-lui, v`ntul cel de dulf s[m[nat, din pufnet vivor =i din stropitur[g`rle ]nluntrul =i pe deasupra vasului ]zvor`r[, carea, cu undelefierb`nd =i amestec`ndu-s[, din fa\a apii ]n fundul m[rii s[ mut[1

(c[ cor[biieriul, carile ]n line=te furtuna nu socote=te =i g[uriceacarea pi=te=te cu vreme nu c[l[f[tuie=te, ]n abur, vivor, =i ]npic[tur[ ap[ f[r[ m[sur[ afl[). }ntr-acesta chip2 =i voi, o, priie-tinilor, pildele mele buiguiri =i cuvintele mele ]ntr-aiuri \iind, pevoi de buiguitori =i de nepricep[tori v[ ar[ta\i. Deci c`t pentrualegerea locului l[ca=ului mieu ar fi, aceasta s[ =ti\i c[ precum ]n

1 Dialogul cor[bierului cu delfinul din aceast[ povestire se bazeaz[ pecredin\a popular[, potrivit c[reia apari\ia delfinilor pe l`ng[ o corabiepreveste=te furtun[.

2 Liliacul revine la dialogul dintre el =i adunarea de la Adrianopol, atr[g`ndaten\ia c[ ceea ce a povestit sugereaz[ celor prezen\i s[ \in[ seama =i decuvintele lui, un om s[rac ]n compara\ie cu ceilal\i, majoritatea boieri. Lacheie exist[ ]ns[, pentru aceast[ parte, urm[toarea descifrare: Ie=irea Liliaculuidin vetrele: sc[parea lui de la catarg[ (D.C.) — ceea ce ]nseamn[ c[ avem olacun[ ]n text, deoarece nu ]nt`lnim nici aici, nici ]n alt[ parte, am[nuntuleliber[rii lui de la catarg[. }nt`mplarea sa cu ]nchiderea din cauza datoriilor=i eliberarea din ]nchisoare trebuie s[ fi avut loc mai ]nainte de anul 1703,deoarece pe Marco ]l vedem amestecat =i printre participan\ii adun[rii de laArn[ut-chioi =i printre cei de la adunarea din Adrianopol, unde se pare c[fusese chemat s[ se ajung[ la o ]n\elegere cu el ca s[ nu mai tulburearanjamentele pentru numirea lui Mihai Racovi\[.


borta pietrii1 br`nca Leului de groas[ nu ]ncape (c[ a multe lu-cruri m[rimea de sc[dere =i grosimea ]ngreuiere de ]mpiedicareieste), a=e ]n ]ntunerecul nop\ii ochiul Vulturului nu videa, cu carechip eu dec`t Leul mai aciuat, iar[ dec`t Vulturul mai fericit sint,de vreme ce borta pietrii =i cetate nebiruit[ =i l[ca= desf[tat fiin-du-mi, ]n vreme c`nd ochiul Vulturului cu ]ntunerec s[ ]nchide,al mieu cu lumin[ curat[ s[ de=chide =i slobod =i f[r[ nici o primej-die dob`nda hranii =i or`nduiala vie\ii ]mi cerc. Deci precum din-ceput singuri a\i m[rturisit, monarhiile acestea din drepte st[p`nii,iar nu din str`mbe tiranii de vor fi, cu Leul megiie=i, iar cu Vultu-rul locului =i ]mp[r[\iii p[rta=i m[ voi afla. De vreme ce o a soare-lui inv`rtijire ]n doa[ ]mp[r\ind, 12 ceasuri Vulturul, iar[ 12ceasuri eu aerul lui voi st[p`ni, unde tir[niia lipsind, giudecatadreapt[ ieste s[ s[ fac[ (c[ precum unde tir[niia st[p`ne=te, aco-lo dreptatea s[ izgone=te, a=e unde dreptatea ]mp[r[\e=te, toat[str`mb[tatea nici s[ nume=te). Iar[ amintrilea, cu t[riia =i cu silaasupra mea a s[ sluji de vor pofti, cu un cuv`nt, =i a lui =i a meapoft[ supt vecinic[ privileghie supuind, dzic, ca oric`nd Leulbr`nca ]n borti\a stincii =-ar b[ga, =i Vulturul cu cel la videre ascu\itochiu m-ar videa, cela cu pieptul =i cesta cu pintinul ce va puteaneoprit fac[“2.

Acestea =i altele multe ca acestea Liliacul cu viteaz[ inim[ =icu nebiruit suflet dzic`nd, denaintea adun[rii afar[ ie=i. Dup[ aLiliacului ie=ire cu to\ii spr`ncenele a-=i r`dica =i fruntea a-=i

1 R[spunz`nd la propunerea de a se stabili fie ]ntre moldoveni, fie ]ntremunteni, Marco declar[ c[ se simte mai ]n siguran\[ „]n borta pietrii“, adic[]n casa muftiuliu, de ocrotirea c[ruia se bucura ]nc[ din timpul particip[rii laevenimente. In ad[postul acestuia, precizeaz[ Marco, nu poate fi urm[rit nicide moldoveni, nici de munteni.

2 Marco ar accepta totu=i s[ se stabileasc[ ]ntre munteni, dac[ s-ar dovedic[ „st[p`nirea“ ar fi dreapt[. Cantemir nu =tia probabil c[ tocmai de la curtealui Br`ncoveanu fugise Marco ]n anul 1700, c`nd se descoperise c[ umbla cuintrigi la Poart[ pentru a lua locul binef[c[torului s[u.


]mbina ]ncep`nd, cu nasul la p[m`nt l[sat, cu ochii ]mpr[=tiia\ila c[utat, cu umerele spre urechi ridicate =i cu budza cea dede-supt spre b[rbie ]ntoars[ =i sp`ndzurat[, unul spre alalt cu ochiiboldi\i c[uta, ce s[ vorovasc[ sau ce s[ gr[iasc[ ca mu\ii nu putea,de ce s[ s[ apuce ca ului\ii nu =tia =i ce s[ lucredze ca lua\ii deminte nu pricepea (c[ precum buhnetul =i sunetul mare, prea deaproape fiind, puterea audzirii t`mpe=te, a=e lucrul nenedejduitor`nduiala socotelii sminte=te), ]n v`rtoape de socotele =i ]n hol-muri de chitele ca acestea ei r[t[cind =i prin toate unghiurile cacei f[r[ ochi orb[c[ind.

Vulpea, carea (precum mai denainte s-au pomenit) pentrusl[biciunea ce i s[ t`mplase, la adunare s[ s[ afle nu putus[1 (c[de multe ori cu pre\ul boalei statul iert[ciunii s[ cump[r[), prinscrisoare icoana inimii a-=i ar[ta =i m[iestriile a-=i arunca silind,poslanie ca aceasta trimis[, dzic`nd:

„Vulturului =i Leului, marilor monar=i, plec[ciune =i am`ndurorstihiilor adun[ri ]nchin[ciune, pravul pragului =i \[rna talpelorvoastre Vulpea aduce. Cu plecatele mele slove, ]n =tire a face]ndr[znesc c[ ]nc[ dinceput eu =i pururea cu =uv[ite picioare predrepte c[r[ri a ]mbla deprins[ =i din fire a=e tocmit[ fiind, ]ns[sl[biciunea carea tic[lo=iii mele ]ntr-aceasta vreme s-au t`mplat(precum tuturor =tiut ieste), la adunarea de ob=te a m[ afla =i ]nfa\[ nef[\[rnicitele mele slujbe a ar[ta nu putuiu2. De care lu-cru, cele ce ]ntr-adev[r audziiu =i spre folosul de ob=te a fi le so-cotiiu, prin slove a le ar[ta =i prin h`rtie adev[rul a v[ ]n=tiin\a,

1 Cantemir afirm[ c[ Ilie |ifescu (Vulpea), prezent la adunarea de la Arn[ut-chioi, n-a mai participat, din cauza bolii, la cea de la Adrianopol. Retras ]nMoldova, ]n vremea ]nceputurilor demersurilor pentru confirmarea de c[trePoart[ a domniei lui Racovi\[, |ifescu va trimite de acolo o scrisoare c[trefrunta=ii adun[rii, scrisoare ce demonstreaz[ c[ se interesa ]ndeaproape deevenimentele vie\ii politice ale zilei.

2 Este vorba de adunarea de la Adrianopol la care |ifescu n-a putut luaparte — cel pu\in a=a afirm[ Cantemir.


boldul a adev[ratii =i neimatii mele priin\e m[ ]mpuns[ =i m[ ]m-pins[ (c[ adev[rata dragoste nu numai cu cuv`nt de fa\[, ce =i cuscrisoarea de departe chipul a-=i ar[ta obiciuit[ ieste). Aicea, dar[,vestea au vinit, precum Liliacul (carile nici la ]ncruntarea unghi-lor, nici la ]nsingerarea col\ilor de agiuns ieste) acolea, cu mareobr[znicie, multe sc`r=nete s[ fie f[cut =i multe ]mpotriv[ =inepl[cute sinoadelor s[ fie \i\iit. A=ijderea, precum a Filului =i aInorogului pomenire la mijloc s[ fie adus, de carii aminte mi-amadus, precum nici la adunarea dintì chema\i s[ nu fie fost =i =ichema\i de ar fi fost, precum mi s[ pare, n-ar fi vinit. De carelucru, Lupul aicea ]n\eleg`nd, perii de pre spinare a-=i r`dica =ipre n[ri mai larg a sufla au ]nceput, =i alte mari =i ]nalte duhuri apurta l-am cunoscut (c[ nedejdea izb`ndii a capului cl[tire =i an[rilor pufnire s[mn arat[)1. Pentru aceasta, dar[, cu a meaproast[ socoteal[, socotesc c[ acolea mai mult[ z[bav[ nef[c`nd,cum mai cur`nd pre Liliac ]ntr-un chip s[-l a=edza\i =i, alt chip denu s[ va afla, dup[ pravila lui a tr[i s[-l l[sa\i, =i mai mult lucru-rile nescutur`nd, f[r[ z[bav[ la scaunul monarhiii s[ v[ ]nturna\i.C[ veche axiom[ ieste carea dzice: (Unui lucru f[r[ cale cale d`nd,multe f[r[ cale a urma pot). A=ijderea, adese s[ vede (c[, unulc[sc`nd, mai to\i de prinpregiur a c[sca s[ ]ndeamn[, macar c[]ntr-acea dat[ a c[sca nu le-ar fi fost). Deci socoti\i bini=or c[, denu sint acolea acele doa[ jiganii, Filul adec[te =i Inorogul, s[ nucumva prin scrisori cu Lupul s[ se agiung[ (c[ scrisorile precuma celui bun, a=e a celui r[u sfat iasc[ =i str[murare sint) =i s[ nucumva pildele =i pocit[niile Liliacului plineasc[, carile mai r[u

1 |ifescu scrie boierilor din adunare c[ este la curent cu cele petrecute laAdrianopol =i anume c[ Marco pseudobeizadea a produs multe ]ncurc[turi,]ntre care =i pomenirea fra\ilor Cantemir. Le d[ ]ns[ vestea ]ngrijor[toare c[Lupu Bogdan hatmanul, sosit =i el ]n Moldova, auzise, de asemenea, desprecele ]nt`mplate =i devenise mai ]ndr[zne\ („perii de pre spinare a-=i r`dica...au ]nceput“). El face, a=adar, o scrisoare de denun\.


sf`r=itul dec`t ]nceputul f[r[ gre= vor aduce1. Pentru mi=elos statulmieu vi\i =ti c[ dup[ uscarea vinelor, viind aicea =i hrana ]n laptede iepure, pui de cuco= o[toriu fier\i fiindu-mi (c[ci alt[ m`ncarea m`nca nici pofta m[ ]ndemna, nici diieta doftoriilor m[ l[sa),]ntr-o dzi, stomahul mai tocmindu-mi-s[ =i pofta spre osp[taremai pornindu-mi-s[, cu oarb[ l[comie puiul ]ntreg a ]nghi\i m-amnevoit. Ce grumadzii, de mare =i lung[ fierbinteal[ usca\i fiin-du-mi, ]n laring[ mi s-au oprit. L-a=i ]nghi\i =i pe g`tlej nu ]ncape,l-a=i =tiupi =i nu-l pociu, c[ci ]n gios s[ s[ lunece st[ ]mpotriv[usc[ciunea, cu tus[ =i cu opintele a-l lep[da nu m[ las[ sl[bi-ciunea. }n cea de apoi scurtarea dzilelor mele spre lungirea anilor]mp[ra\ilor =i st[p`nilor miei milostivi fie. C[rora de la ceresculVultur toat[ deplina fericire rog =i iar[=i rog.“2

Acestea Vulpea scriind =i cartea la adunarea de la Delta3

trimi\`nd, ]ndat[=i la b`rlogul Lupului, ni a c[dea, ni a s[ scula,de sl[biciune f[c`ndu-s[, s[ dus[, pre carile ]n l[ca=ul s[u afl`n-du-l =i cu cucernic =i plecat chip ar[t`ndu-i-s[: „Bucur[-te,4 vechiulmeu priietin =i ]n toate a nevoilor c[i credinciosul =i nedesp[r\itul

1 }n scrisoare Ilie |ifescu sf[tuie=te pe boieri ca, pe de o parte, s[ ]mpiedicecoresponden\a dintre fra\ii Cantemir, afla\i la Istanbul, =i cumnatul lor LupuBogdan, surghiunit ]n \ar[, iar, pe de alta, s[ aranjeze chestiuneapretendentului Marco, probabil, s[-l cumpere, =i dup[ aceea s[ se ]napoiezec`t mai cur`nd ]n Moldova.

2 }n finalul scrisorii, Vulpea poveste=te am[nuntul, grotesc, cum era s[moar[ ]nghi\ind, din l[comie, un pui ]ntreg.

3 Adunarea boierilor de la Adrianopol.4 Ipocrizia lui Ilie |ifescu nu are limite: dup[ ce scrisese boierilor la

Adrianopol c[ Lupu Bogdan nu se ast`mp[ra =i c[ ar fi bine s[ supraveghezecoresponden\a sa cu fra\ii Cantemir, ]i face acestuia o vizit[ acas[. Declar`n-du-i c[ se simte afectat, din sincer[ prietenie, de nedreptatea ce i se f[cuseprin ]nl[turarea sa din adunare, consider[ =i el c[ este o ru=ine alegerea luiRacovi\[ ca domn, patronat de fra\ii Ruset =i sprijinit de Br`ncoveanu, cuajutorul „altor jiganii... p[s[rite“, ceea ce ar ]nsemna cu ajutorul unor boierimoldoveni cump[ra\i de munteni.


mieu tovar[=. De pricina nevrednicii mele cercet[ri a =ti s[ cadec[ dragostea cea adev[rat[, carea pururea c[tr[ tine am avut =iam, din norocit[ privala privelii tale mai mult lipsit[ =i desp[r\it[a fi, a suferi neput`nd. +i cu aceasta pricin[, ]ntì la dulcea =inese\ioasa-\i privire =i ]n\[leapta =i filosofasca-\i vorovire mai multdin suflet agiutorit[, dec`t cu picioarele sprejenit[, am alergat (c[dragostea ]n inim[ dospit[, precum adese sl[biciune, a=e de multeori virtute peste putin\[ na=te). A doa pricin[ ieste c[ eu, totadev[rul cunosc`nd =i n[cazul, carile de c[tr[ ai no=tri viclenitovar[=i \i s-au f[cut, bine ]n\eleg`nd, cu ]n[du=al[, f[r[ r[coreal[=i cu ]nfoc[ri f[r[ st`mp[r[ri inima mi s-au cuprins (c[ simbathiea adev[ratului priietin din durerea a osului zdrobit pu\in[ =i mainici pu\in[ os[bire are). Deci, pre o parte, ale tale multe ]nalgio-suri ce \i s-au f[cut, jelind (carile inima, c`t muntele Olimpuluide mi-ar fi fost, ]n scrum =i ]n cenu=e s[ o ]ntoarc[, destule ar fifost), iar[ pre alt[ parte, sf`r=itul lucrului acestuia la ce margineva s[ ias[ nepricep`nd, tot bietul mieu trup, ca muntele Ethniisingur materiia ardz[toare ]=i str`nge, singur s[ a\i\[, singur s[aprinde, singur s[ tope=te, singur asupra cenu=elor =i scrumurilorsale s[ r[zsipe=te =i ]n bezna p`rlitelor sale r[d[cini s[ poh`rne=te.C[ p`n[ acmu pentru folosul de ob=te =i pentru cinstea monarhiiiLeului c`te oarece tot nedejduiam. Iar[ acmu, toat[ nedejdea mis-au curmat, de vreme ce mintea =i ]n\elepciunea a tot sfatul, ca-rea tu e=ti, din capul adun[rii lipsind o vad. (C[ precum la multem[dulare un cap, a=e la multe gloate o minte ]ntreag[ a nu lipsitrebuie). A=ijderea (precum dintr-al\ii am audzit), Leului jiganiiageam[n[, Stru\ul, epitrop s[ s[ fie f[cut, c[ruia, capul schim-b`ndu-i, altul ca de bou cornat =i bu[rat, (o, ocar[ mare), s[-i fiepus =i mai mult cu ]ndemnarea Pardosului, a R`sului =i a altorjiganii acmu de cur`nd p[s[rite, siloghismul Corbului s[ s[ fieadeverit =i ]ntemeiat am ]n\eles (]ns[ ]n tot ocheanul nenedej-duirii pic[tura nedejdii a lipsi =i, ]n tot limanul negrijii vinti=orulgrijii a nu aburi peste putin\[ ieste). De care lucru, un s[mn de


nedejde precum s[ fie r[mas dzic, de vreme ce neamul Liliecilor]n theatrul lumii de mare =i nesuferit[ ru=ine i-au dat, tot lucrulf[r[ socoteal[ ce-au f[cut =i tot cuv`ntul f[r[ chibzuial[ ce-au gr[itar[t`ndu-le, =i cu nedezlegate argumenturi dzisele lor au dovedit=i au adeverit, at`ta c`t toat[ limba amur\it[ =i toat[ gura amu\it[]naintea lor au r[mas. De care lucru, o, dulcele mieu priietin, anedejdui ]ndr[znesc ca nu a=e de tot tot lucrul dup[ voia lor var[m`nea, =i c[tr[ aceasta mai v`rtos nedejdea ]mi nedejduie=te,c[ci, precum bine m-am adeverit, Filul =i Inorogul la adunare n-auvinit. Carii, ]ntre monarhiia noastr[, cei mai de-a firea =i mai defrunte s[ fie lumii ieste =tiut. +i, precum eu a lor cea p[rin\asc[fire le-am priceput, acestea ]nalgiosuri a r[bda =i p`n[ ]n sf`r=it]n fundurile pustiilor a cutreiera nu vor putea (c[ firea de ce au]nceput a s[ p[r[si =i obiceiul bine deprins a s[ uita prea cu anevoielucru ieste). Ce lucruri vor de=chide, de carile toat[ adunarea nicia g`ndi au g`ndit, nici cuiva vreodat[ ]n minte au vinit (c[ jelea=i r`vna cinstei pojarul ce sloboade dec`t focul ]n spinii usca\imai mare p`rjol face). A=ijderea, pre tine, bun =i adev[rat priie-tin =i a adev[rului net[cut crainic av`ndu-te, cu ]nc[=ile, tic[loasa,precum numai cu trupul de tine desp[r\it[, iar[ cu sufletul cutine la un loc lipit[ =i ]ncleit[ s[ fiu bine m[ =tiu (precum ]nc[ depre vremile epitropiii Monocheroleopardalului1 ispitit[ =i dovedit[sint). C[tr[ noi =i pre s[racul Ciacalul au, carile la multe trebef[r[ preget =i la multe slujbe cu credin\[, precum li s[ va afla,

1 Monocheroleopardalis — Constantin Cantemir, tat[l scriitorului, a c[ruidomnie („epitropie“) se ]nscrie ]ntre anii 1685—1693. Numele este o asociere]ntre monocheros — licorn (grec.), inorog, animal fabulos cu un corn ]n frunte,leu =i pardalis (grec.), leopard. Vr`nd s[ dovedeasc[ sinceritatea prietenieipentru fra\ii Cantemir, |ifescu reaminte=te lui Lupu Bogdan dovezile sale deamici\ie din vremea lui Constantin Cantemir; aluzia se refer[ la faptul c[ |ifescudescoperise b[tr`nului domn complotul pus la cale de fra\ii Costin, Velicicohatmanul =i Miron cronicarul, dup[ care urmase decapitarea celor doi.


prepus nu ieste1. Deci, de vii socoti cu cale a fi, o carte la Fil =i laInorog s[ scriem =i de g`ndurile noastre =tire s[ le facem (c[ roa-da pomului priete=ugului alta nu ieste, f[r[ numai ascunsul ini-mii f[r[ primejdie a descoperi =i chitele ]ntre sine tare a acoperi).Adec[, precum urechile noastre spre sunetul numelui lor st[ruiesc=i numai din s[mnul ochiului spre toat[ slujba =i primejdiia a ne]ncinge gata sintem.2 Deci, o, iubitul mieu priietin, cuvintele, mele]n prepus nu le aduce, c[ci curate =i nezugr[vite sint =i ]n cea deapoi pre dulce via\a mea m[ giur c[ tot cuv`ntul ascuns =i toat[taina acoperit[, ascuns[ =i nedescoperit[ voi \inea“. (Vulpea previa\[-=i s[ giura, c[ci din prognosticul doftorului, precum la lunanu va ie=i bine =tiia, de vreme ce ]n r[v[rsatul zorilor =i ]n amur-gul soarelui sfigmosul ]n chipul viermelui s[ cl[tiia3), ce ]nsf`r=itul vie\ii capul r[ut[\ii a face silind, pre Lup a am[gi =i capul]n singe a-i v[psi4 s[ nevoia, =i precum ]n toat[ porunca lui, f[r[preget =i ]n toate sfaturile =i ]nv[\[turile lui, f[r[ alt cuget, totunghiul a scociori =i toat[ piatra a cl[ti nu s[ va lenevi cugiur[m`nt s[ f[g[duiia.

Ce Lupul, vechiu la minte =i copt la crieri fiind, noa[le a Vulpeivicle=uguri =i proaspetele ei lingu=ituri ]ndat[ pricep`nd, precum]n gur[ miiere z[minte=te, iar[ ]n piept otrav[ dospe=te cunoscu,

1 Un credincios al Cantemire=tilor trebuie socotit =i Maxut serdarul(+acalul).

2 Ilie |ifescu merge prea departe cu perfidia sa: pentru a compromite peLupu Bogdan ]n fa\a noului domn, el propune lui Lupu Bogdan s[ scrie oscrisoare de devotament c[tre fra\ii Cantemir, =tiind bine c[, la sfatul s[u,coresponden\a dintre ace=tia ar fi fost interceptat[. O astfel de scrisoare ar fifost o dovad[ c[ Lupu Bogdan conspira ]mpotriva lui Mihai Racovi\[.

3 Ilie |ifescu era con=tient c[ urma s[ moar[ ]n cur`nd. }n realitate, moarteasa a intervenit ]n anul 1704, ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[.

4 Ilie |ifescu urm[rea, prin urmare, ca Lupu Bogdan s[ fie ucis prin t[iereacapului („capul ]n singe a-i v[psi s[ nevoia“), a=a cum se proceda cu oricecomplotist.


=i precum preten\ia ei alta nu ieste, f[r[ numai cu chipuri =icuiteca acestea, mintea =i socoteala Lupului carea ar fi =i pentru lucru-rile carile la cetatea Deltii, unele s[v`r=ite, f[r[ altele acmu ]nce-pute, ce ar dzice =i ce ar mai nedejdui s[ iscodeasc[ =i ]ndat[ laadun[ri =tire f[c`nd =i minciunile carile mai denainte scrises[s[-=i ]nnoiasc[ =i pre sine de priietin[ =i de slujnic[ s[ s[ ade-vereasc[. C[tr[ carea Lupul, cu scurte =i pu\inele, ]ns[ grele =itemeinice cuvinte, ]ntr-acesta chip r[spuns[:

„Veche pravil[ ieste, o, soro Hulpeo (c[ poftele =i voile ]mp[-ra\ilor pravil[ nemutat[ ascult[torilor sint). De care lucru, =i laaceasta alegere, de vreme ce voia =i porunca a marilor ]mp[ra\ia=e au fost, nici o div[ nu ieste, =i a=e, orice au poruncit =i auales, bine au poruncit =i ]n\elep\e=te au ales. Nici c[tr[ aceastamai mult ceva a g`ndi sau a gr[i ni s[ cade, f[r[ c`t noi, ]ntr-aceast[ dat[ via\[ singuratec[ aleg`ndu-ne =i la b`rlogul nostrur[m[=i\a vie\ii din toate tulbur[rile lucrurilor =i g`ndurilor dep[r-ta\i cu line=te a o trece =i cu odihn[ a o petrece am ales, =i maideasupra nici a gr[i, nici a audzi ceva poftim1 (c[ precum gura lagr[ire, a=e urechile la audzire hotar a avea trebuie, =i cuv`ntul ca-rile linului suflet tulburare aduce, nu numai a nu-l gr[i, ce nici a-laudzi s[ cade). A=e noi, ]ntre acestea hotare contenindu-ne, niciLiliiacul ce ar fi gr[it, nici Filul =i Inorogul ce vor s[ scorneasc[ =ia=e=i nici mu=tele2 ce vor s[ v`ziasc[, sau t[unii3 ce vor s[ zb`n[iasc[]n minte ne vine. De care lucru, mai mult voroava cu noi a lungiscurt`ndu-\i, la l[ca=ul =i odihna ta te du. Iar[ vremea, proba ceaneminciunoas[, =i pre mine =i pre tine cine s[ fim ne va ar[ta“.

1 Lupu Bogdan, ]n\eleg`nd =iretenia lui |ifescu, declar[ c[ nu vrea s[ semai amestece ]n via\a politic[ a \[rii.

2 Mu=tele: ciocoimea, slugile boiere=ti (D.C.) — aparatul represiv al st[p`nilorfeudali, la origine mici boieri sau chiar \[rani.

3 T[unii: curtenii, aprodzii =i alal\i asemenea acestora (D.C. ) — ace=tiaerau mici proprietari de p[m`nt, obliga\i s[ presteze serviciul militar c[lare.


Acestea Lupul c[tr[ Vulpe ]nc[ vorovind, iat[, cu t`mplare, =iCiacalul acolea sosi (carile ]ntr-adev[r ]n dragostea Lupului s[avea). Deci Ciacalul, dup[ ce cu plec[ciune obiciuita-=i ]nchin[-ciune dede: „}n ceast[ noapte, dzice, prin p[dure pentru hrana]ncolea =i ]ncoace ]mbl`nd =i prin spinii unui gard de prisac[p[s[ruicele culcate a prinde p`ndind, ]ntre albine mare v`zìal[=i glogozal[ audziiu.1 Deci, pentru ca a ]mpletecitelor cuvinte]ns[mnarea a ]n\elege s[ pociu, de gardul pris[cii, mai aproape=ipurindu-m[, m[ lipiiu. De unde, din cele multe, acestea pu\inecuvinte ]n\ele=i (c[ci a tr`ntorilor urlete a albinelor sunete astu-pa). Voroava, dar[, le era aceasta: „Precum noi ]mp[rat, monarh=i st[p`nitoriu, aftocrator s[ fim av`nd, nu numai noi =tim, cetoat[ lumea m[rturise=te =i matca2 carea ne chivernise=te, neporunce=te, ne st[p`ne=te =i ne otc`rmuie=te, din toat[ dihaniiacunoscut[ =i aleas[ ieste (ca s[mnul a monarhului adev[rat aces-ta ieste, c[ nici cu acul s[ ]mpung[3, nici cu din\ii s[ mu=ce, nicicu unghele s[ rump[, ce ]n gre=i\i iertare, ]n r[i pedepsire, ]nsupu=i mil[, ]n streini dreptate =i ]n hotar[le monarhiii sale conte-nire s[ arete), carile toate ]n monarhul, matca =i mamca noastr[

1 Maxut serdarul, sincer partizan al fra\ilor Cantemir, aduce vestea, c[albinele — \[ranii de dajdie , birnicii (D.C.), =i tr`ntorii — scutelnicii (D.C.),adic[ \[ranii scuti\i de bir, s-au r[sculat. |[ranii sunt numi\i de Cantemiralbine, pentru a le sublinia rolul de produc[tori ai bunurilor materiale.Povestirea lui Maxut serdarul poate fi intitulat[ R[scoala albinelor, pasaj ]ncare vor fi urm[rite probleme ale vie\ii politice, v[zute din perspectiva maselorexploatate, pozi\ie pe care se situeaz[ =i Cantemir. Se pare c[ aceast[ r[scoal[n-a avut loc.

2 Matca albinelor:or`nduiala, obiceiul, pravila \[rii (D.C.) — pomenirealegilor, scrise =i nescrise („obiceiul“), arat[ importan\a pe care o aveau acesteapentru mase. Situat pe pozi\ia lor, Cantemir va concepe =i modelul domnuluica un suveran ce trebuie s[ \in[ seama de legi =i obiceiuri, excluz`nd astfelimaginea monarhului absolutist.

3 Modelul monarhului propus de Cantemir se aseam[n[ cu cel imaginatde Grigore Ureche ]n cronica sa.


deplin s[ cuprind1. Aceasta, dar[, ]ntr-acesta chip fiind, oare cuce socoteal[ p`n[ acmu, iat[, de doa[ ori, ]n doa[ locuri zbur[-toarele =i t`rìetoarele toate adun`ndu-s[2, spre ]nt[rirea monar-hiii Vulturului =i a Leului de la to\i hirograf a lua s[ nevoiesc.A=ijderea, precum zbur[toarelor epitrop Corbul, iar[ ]n-patru-pi-cioarelor Strutocamila s-au ales“. +i una c[tr[ alta cu prepuse cu-vinte dzicea: „Oare pre noi la adunare cum nu ne-au chemat? Au]n sama zbur[toarelor nu ne-au b[gat?3 Au c[ci mic=orimea sta-tului nostru c[ut`nd, nevoin\a, agonisita =i chivernisala de ob=tecarea facem a cunoa=te s-au lenevit?4 Ce de vreme ce ieste a=e,de sintem =i noi zbur[toare supt soare, pre to\i a cunoa=te s[-ifacem 5 (c[ albina s[m`n\a =i suli\a, miierea =i fiiere tot ]ntr-unp`ntece poart[, =i precum toate politiile nu staturi ]nalte =i p`ntecel[sate, ce omoni nedesp[r\it[ =i minte ispitit[ =i ascu\it[ caut[).“Iar[ una dintre albine dzis[: „Eu ast[dzi ]n c`mp pentru agonisi-

1 Scriitorul precizeaz[ ]ns[ c[ aceast[ imagine a domnului ideal estecuprins[ ]n tradi\iile =i legile \[rii, subliniind astfel superioritatea obiceiuluip[m`ntului, ]nc[lcat de-a lungul timpului de domnii tiranici.

2 Este vorba de cele dou[ adun[ri: cea de la Arn[ut-chioi =i cea de laAdrianopol.

3 |[ranii aservi\i sunt nemul\umi\i pentru c[ n-au fost =i ei invita\i la celedou[ adun[ri pentru alegerea domnului, unde fuseser[ chema\i „to\i“, defapt, toate clasele =i categoriile sociale libere. Aici este vorba de \[r[nimeaaservit[, care reclam[ probabil un drept str[vechi, un obicei al p[m`ntului,care le d[dea posibilitate de participare la alegerea domnului.

4 |[ranii repro=eaz[ boierimii c[ a n[scocit faptul c[ ei sunt cei care ducgreul ]n stat, asigur`nd, prin munca lor, prosperitatea societ[\ii. O ideeasem[n[toare o ]nt`lnim =i mai t`rziu ]n Descrierea Moldovei.

5 Prin urmare, \[ranii se r[scoal[ pentru a sili boierimea s[ recunoasc[=i rolul lor ]n economia =i drepturile politice str[vechi. Aceast[ r[scoal[ n-aavut loc, ea fiind imaginat[ de Cantemir pentru a-=i putea expune ideilesale politice ]n ceea ce prive=te modelul domnului, legile =i obiceiurile \[rii,precum =i drepturile str[vechi ale maselor, factorul fundamental ]n bun[-starea \[rii.


ta ie=ind =i printre ierbi =i flori miiere cerc`nd, cu viespile1 a m[]mpreuna mi s-au t`mplat, la carile iar[=i aceasta voroav[ a s[scutura am aflat =i precum foarte cu greu duc lucrul2 ce s[ audec[ s-au f[cut, le-am priceput (c[ tulburarea unii politii ]ntre alal-te, cu aprinderea unii case ]ntr-o cetate s[ asam[n[, c[ precumdin aprinderea unii case toat[ cetatea primejduie=te, ase o politier[scolindu-s[, toat[ megie=iia s[ cl[te=te). +i a=e=i eu ]nc[ acoleafiind, o viiespe sosi, carea de mare adunarea mu=telor =i a \in\arilorveste adus[3 =i precum de aceste a pasirilor =i a jiganiilor adunarede veste lu`nd, tare ]ntre d`nsele v`ziia, dzic`nd: Scula\i, fra\i, =im[rg`nd, viespilor =tire s[ d[m, pre t[uni =i pre g[rg[uni ]mpre-un[ s[ r`dic[m =i cu to\ii la prisaca albinelor s[ ne adun[m, unde,de ob=te sf[tuindu-ne, s[ alegem =i s[ c[ut[m cu ce privileghieVulturul tuturor zbur[toarelor a st[p`ni =i cu ce mijloc numai omonarhie la to\i a s[ numi =i a fi ar putea. C[ precum din lumeaudzim, lucrul acesta nici Liliiecii a-l priimi n-au ]nvoit, dar[ noicu c`t mai gios dec`t Liliiecii =i cu c`t mai pu\ine dec`t toatezbur[toarele vom fi? +i cum cu singur[ numai t[cerea spre robie=i supunere vecinic[ ne vom l[sa? Ba, fra\ilor, o dat[ cu capullucrul acesta neizb`ndit s[ nu l[s[m! C[ spre aceasta, precum vies-pea eghip\ilor4 a=e musca ceriului5 agiut[toare =i scutitoare ne va

1 Viespile: siimenii, d[r[banii =i alal\i liufegii (D.C.) — categorii demercenari.

2 +i trupele de mercenari o duceau greu, ar[t`ndu-se dispu=i s[ se al[ture\[r[nimii r[sculate.

3 O viespe, adic[ un seimen, aduce vestea c[ sunt gata s[ participe lar[scoal[ =i alte categorii sociale (\`n\arii =i g[rg[unii nu sunt l[muri\i la cheie).Chemarea la r[scoal[ avea ]n vedere =i pe t[uni, adic[ pe curteni.

4 Aluzie la cultul unor animale ]n Egiptul antic. Aici expresia are ]n\elesulc[ r[scoala militar[ a seimenilor are =anse de izb`nd[, ]ntruc`t exista ]nc[din antichitate o divinitate patronimic[, un zeu al seimenilor.

5 Divinitate ocrotitoare a mu=telor, adic[ a ciocoimii. Cantemir face aluziela divinitatea fenician[ antic[ Baal-zebub, zeul mu=telor (care a dat peBelzebut). Musca cerului este =i o constela\ie.


fi (c[ pentru slobodzenie =i mo=ie cu cinste a muri, dec`t prinmul\i veci cu necinste a tr[i, mai de folos =i mai l[udat ieste).A=ijderea, ]ntre dobitoace oarece dihonie s[ fie am ]n\eles, devreme ce pe Fil =i Inorog la adunare nu i-au chemat, nici i-au]ntrebat, nici ]n sam[ de lucru i-au b[gat. Pe Lup c[ci dreapt[hot[r`re Stru\ului au f[cut =i c[ci ]nc[ de pre vremile epitropiiiVidrii, c`nd cu Pardosul ]n |ara C`mpilor au pribegit =i acolo cud`nsul ]n scandal[ =i la cuvinte au fost vinit, acmu Pardosulizb`nd[ noa[ la pizm[ veche socotind a face, cu me=ter=ug dinadunare l-au scos =i oarecum la b`rlogul s[u ]n chip de izgnaniel-au trimis.1 Vidra cea od`n[oar[ Corbului din suflet iubit[, iar[acmu lui dec`t moartea mai ur`t[, dintr-am`ndoa[ izvoadele s-auras2 (c[ dec`t toat[ materiia alc[tuit[, sufletul nealc[tuit mai lesnes[ beteje=te =i mai pre lesne ieste pre lei =i pre ur=i a st[p`ni dec`tpre doa[ inimi prin toat[ via\a ]ntr-o dragoste =i ]ntr-o priin\[ a lep[zi). Vulpea sau de bolnav[, sau de viclean[ dentre d`n=ii lipse=te,de unde a prognostici putem c[ cu vreme cl[tirea acestor chipurif[c`ndu-se, lucrurile ]ntr-alt chip s[ vor schimba =i statul ]ntr-alt[hain[ s[ va ]mbr[ca.3“ Acestea Vulpea, Lupul =i Ciacalul.

Iar[ cartea Vulpii la m`na sinoadelor agiung`nd, pre careacitind-o ]n tain[, deos[bi, Uleul pe Pardos, pe R`s =i pre alal\i acredin\ii Vicleni =i a vicle=ugului credincio=i ]n tain[ chem[4 (c[

1 Se face referire la cearta care avusese loc ]ntre Lupu Bogdan hatmanul =iIordache Ruset pe c`nd se aflau refugia\i ]n Polonia („|ara C`mpilor“) defrica lui Constantin Duca. Drept r[zbunare, Iordache reu=ise acum s[-i fixezelui Lupu Bogdan domiciliu for\at la mo=ie.

2 Aluzie la faptul c[ Duca, cel ce odinioar[ fusese „din suflet iubit“ luiBr`ncoveanu, era acum un mazil.

3 Ilie |ifescu lipsea din \ar[ nu at`t din cauza bolii, ci ]ntruc`t, fiin\[duplicitar[, sim\ea c[ lucrurile s-ar putea ]ntoarce ]n favoarea Cantemire=tilor=i nu mai particip[ la cea de a doua adunare, de la Adrianopol. Totu=i, dup[cum afirm[ izvoarele, la sosirea ]n \ar[ a lui Mihai Racovi\[, |ifescu va finumit mare sp[tar.

4 Dup[ primirea scrisorii lui |ifescu, la Adrianopol are loc o adunarerestr`nsa, din partea muntean[ particip`nd paharnicul +tefan Cantacuzino,


voroava prea pe tain[ vicle=ugul supune, iar[ cuv`ntul ]n fa\[ adrept[\ii s[mn ieste). C[rora scrisoarea =i sfatul Vulpii ar[t`nd,Pardosul dzis[: „Vulpea pentru Lup oric`te scrie adev[rate =i decredzut sint, c[ci precum s[ dzice dzic[toarea (Lupul p[rul dup[vremi ]=i schimb[, iar[ din firea lui nu iese, nici obiceile ]nv[\ate]=i mut[2). C[ Lupul pururea nu numai oile a f[r`ma, ce =i boiidin plug a ]neca =i pre tot dobitocul supus a spintica, precum obi-ciuit s[ fie, lumii ieste =tiut. +i acmu lucrurile la omonie precumvor s[ s[ aduc[ v[dzind, bine s[-i par[ peste firea lui ieste (c[l[comiia ]n doa[ p[r\i zavistuie=te, una, c[ci tot ce pofte=te nuagonise=te, alta, c[ci el ce pofte=te pre altul a agonisi prive=te).De care lucru, a mea socoteal[ aceasta ieste: cu vreme Lupul nunumai din adunarea Deltii, ce din toat[ lumea a s[ scoate tre-buie=te3, =i a=e, tot dobitocul ]n odihn[ =i tot locul ]n ostrovul Cri-tului4 s[ va ]ntoarce. Iar[ amintrilea, precum din obiceiurile lui as[ primeni nedejde f[r[ nedejde ieste. Iar[ pentru Fil =i Inorogmijlocul a s[ afla pre lesne va fi.“

C[tr[ acestea R`sul, cuv`ntul apuc`nd, dzis[: „Precum am]n\eles, Filul, socotind c[ dup[ m[rimea trupului cinstea s[ m[sur[=i epitropiia lui s-ar c[dea (ca =i de mainte c`nd Inorogul de lavr[jitori o aflase =i lui ]n dar =i peste nedejde i-o d[ruis[5), aicea

iar din partea moldovean[ Iordache, Mihalache Ruset =i al\i c`\iva caresus\inuser[ pe Racovi\[.

2 La aceast[ adunare restr`ns[, Iordache Ruset ia cuv`ntul, sus\in`nd c[sunt adev[rate cele scrise de |ifescu despre Lupu Bogdan hatmanul.

3 Lupu Bogdan urma s[ fie ]nl[turat dintre cei vii. Probabil c[ acum s-aluat hot[r`rea ca el s[ fie otr[vit, c[ci ]ntr-adev[r, el va muri otr[vit cu o cafea]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[, rostul acestei crime fiind acela de a lipsipe Cantemir de un sprijinitor valoros.

4 Ostrovul Critului: unde jiganie f[rm[toare dzic c[ nu s[ afl[ (D.C.) —expresia ]nseamn[ c[ restul boierimii moldovene va tr[i netulburat[.

5 Ar rezult[ de aici c[ Dimitrie Cantemir ob\inuse pentru sine domnia ]nanul 1695, dar i-o d[ruise fratelui sau Antioh, lucru confirmat =i de unele izvoareale timpului. Antioh va domni, ]n prima domnie, ]ntre anii 1695—1700.


au fost vinit1. (R`sul de vinirea Filului adev[rat =tiia, c[ci pentruca pre ascuns la Delta s[ vie el ]i poruncis[, iar[ cu ce g`nd R`sulaceasta f[cus[ mai nici el nu =tiia2). Iar[ acmu iar[=i am ]n\eles,c[, pentru alegerea epitropiii Strutocamiliii ]n=tiin\`ndu-s[, cu]nfr`nt[ voie, iar[=i la locuri-=i s-au dus (c[ dup[ vestea mor\ii,vestea lipsirii cinstii locul cel mai de sus \ine), ]ns[ sfatul mieuieste acesta: Filul dup[ m[rimea =i mamina trupului la suflet ne-potrivit ieste, c[ci, dup[ m[sura trupului sufletul de i s-ar potrivi,C[prioara Hindiii3 ]ncotro ]i ieste voia a-l purta nu l-ar m[guli.Carile, de m`ncare de agiuns, de b[utur[ la m[sur[ =i de odihn[la vreme de va avea, ceva=i m[car[ lucrul mai ]nainte a ispiti nuva ]ndr[zni. +i a=e dup[ voia noastr[ ]ncotro vom pofti a-l trage,]ntr-acolo va merge4. Iar[ Inorogului spre domolire firea nicicumnu i s[ pleac[. C[ ]n lume fr`ntura cornului =i acela de bun[voielep[dat a videa cuiva rar s-au t`mplat, iar[ Inorog domolit nicis-au v[dzut, nici s-au audzit, nici undeva s-au aflat. De care lu-cru, cu to\ii ]mpreun[ v`n[toare vom ridica prin codri, prin mun\i,

1 Scriitorul se exprim[ batjocoritor despre fratele s[u Antioh, care venise=i el la Adrianopol cu g`ndul s[ ob\in[ pentru sine domnia, socotind c[„cinstea“, adic[ demnitatea de domn, se m[soar[ dup[ m[rimea trupului(Antioh era ]ntr-adev[r foarte mare la trup, dar nu prea inimos, cum spun =iizvoarele istorice).

2 Cel care ]l invitase, ]n secret, pe Antioh la Adrianopul pentru domnie,fusese Mihalache Ruset. Izvoarele contemporane afirm[ c[ Rusete=tii, care ]lchemaser[ pe Antioh pentru domnie, de fapt ]l am[geau pe fratele lui Dimitrie,cam naiv din fire.

3 Nu este descifrat[ la cheie, dar ar putea fi un membru al familiei Caragea,probabil, vreun frate al lui Dimitra=co Caragea (C[prioara de Araviia). Despreacest personaj se afirm[ c[ avea at`ta influen\[ asupra lui Antioh, ]nc`t ]lputea ]nc`nta cu fel de fel de promisiuni. Probabil c[ prin el i se f[cuse invita\ialui Antioh la Adrianopol.

4 +tiindu-i firea ]nclinat[ spre comoditate =i trai bun, Mihalache Rusetpropune sfatului restr`ns s[ determine pe Antioh s[ renun\e la domnie ]nschimbul unei sume de bani.


=i ]n toate p[r\ile ne vom s[m[na, pre carile, oriunde ar fi, tot ]lvom afla, =i oric`t de iute la picioare ar fi, cu lungimea goanii odat[ de corn tot ]l vom apuca (c[ ce graba ]n ceas =i cu sila nuispr[ve=te, aceia delungarea vremii =i me=ter=ugul biruie=te). Ca-rile, la m`n[ c[dzind, ]ntr-o ograd[ ]ncongiurat[ cu ap[ lat[1 ]lvom ]nchide =i la loc ]ngust =i str`mpt ]l vom trimite. Unde el laloc slobod =i la c`mp larg a tr[i deprins fiind, de n[caz, ]n cur`nd[vreme ]n melianholie, din melianholie ]n buh[bie, din buh[bie ]nsl[biciune, din sl[biciune ]n boal[ =i, ]n sf`r=itul tuturor, din boal[]n moarte va c[dea, =i a=e, de tot numele din izvodul vie\ii i s[ va=terge. Iar[ amintrilea, bine s[ =ti\i c[, p`n[ Inorogul via\[ are,via\a noastr[ scurt[ =i aceia cu prepus =i ]n toate ceasurile cugroaz[ dec`t moartea mai rea ieste (c[ o dat[ a muri, datoriiafirii, iar[ cu groaza mor\ii a tr[i, moartea mor\ii ieste)“.

A=e R`sul de r`s sfaturi ca acestea dac[ de sa\iu v[rs[, Uleuldzis[: „Dar[ cuvintele acestea la lucru cine va putea duce?“

R`sul: „Eu, r[spuns[, numai cu ]nvoiala =i nevoin\a de ob=tes[ fie“2.

De aceste asupra nevinov[\iii Inorogului spurcate sfaturi, Moliiadin blan[ veste lu`nd, ]ndat[ Inorogului =tire trimas[, carilevicle=ugurile ce i s[ g[tesc cunosc`nd, ]ntì ]n fire, apoi ]n picioarenedejdea ]=i pus[.3

1 Ograd[ ]ncungiurat[ cu apa lat[: ostrov de mare (D.C.) — =tiindu-l c`teste de ne]nduplecat =i de primejdios, Mihalache consider[ c[ nu poate ficump[rat ca fratele s[u =i propune o „v`n[toare“ ]mpotriva lui Dimitrie, careurma s[ fie surghiunit ]ntr-o insul[.

2 Cer`nd ]ncuviin\area =i str[dania tuturor participan\ilor, Mihalache Ruseteste acela care ]=i ia sarcina s[ duc[ la ]ndeplinire planul ]mpotriva lui DimitrieCantemir.

3 Moliia din blan[: Athanasie Papazoul (D.C.) — personaj obscur, care,afl`ndu-se de fa\[ la cele hot[r`te ]n cerc restr`ns, anun\[ pe Dimitrie deprimejdia ce ]l amenin\a.


PARTEA A PATRA

A=e =i ]ntr-acesta chip sfaturile am`nduror p[r\ilor a=edz`n-du-s[, asupra Filului =i mai cu de-adins asupra Inorogului cu mare=i f[r[ dreptate ur[ r[mas[r[. Deci ]ndat[=i uricile =i privileghiileLiliiacului, vr`nd-nevr`nd, dup[ vechile lui pravile =i voie ]nnoind,a=edzar[.l Dup[ aceia toate pasirile de carne m`nc[toare =i toatejig[niile de singe nevinovat v[rs[toare, pentru asupra Inoroguluiv`n[toare, beleag2 =i cuv`nt ]=i deder[, =i toate ]n toate p[r\iles[-l cerce, s[-l afle, s[-l prindz[, s[-l lege, =i dup[ a lor tir[neasc[s[-l giudece lege s[ or`nduir[. Ce ei ]nc[ acestea or`nduind =i felde fel de la\uri, curse, mreji =i alte m[iestrii ]n toate poticile =ic[ile ]ntindzind3, str`mb[tate ca aceasta ]n mult[ vreme ceriul aprivi, p[m`ntul a suferi neput`nd, de n[prasn[ din toate p[r\ile=i marginile p[m`ntului holburi, vivore, tremuri, cutremuri, tune-te, sunete, tr[snete, plesnete scornir[, at`ta c`t tot muntele ]naltcu temeliele ]n sus =i cu v`rvul ]n gios r[sturnar[ =i tot copaciulgros, ]nalt =i frundzos din r[d[cin[ ]l dezr[d[cinar[4, =i a=e, toat[

1 Ar rezulta c[ Marco pseudobeizadea a fost cump[rat cu bani ca s[ renun\epentru totdeauna la preten\iile lui la domnie.

2 Loc de ]nt`lnire. Rezult[ c[ boierii s-au legat prin jur[m`nt s[ porneasc[o goan[ sistematic[ ]mpotriva lui Dimitrie.

3 Curs[, la\uri: ceau=i, miuba=ir, arma=i, iar mreaja este ferman, porunc[st[p`neasc[ (D.C.) — boierii ob\inuser[ o decizie a sultanului pentrusurghiunirea lui Dimitrie, hot[r`re ce le da dreptul s[ foloseasc[ aparatulturcesc de represiune.

4 Horbura, vivorul: r[scoala, scularea asupra ]mp[ratului — (D.C.) — estevorba de r[scoala ienicerilor =i a ulemalelor din Istambul ]mpotriva sultanuluiMustafa II =i a vizirilor s[i, r[scoal[ ce a izbucnit pe la mijlocul lunii iulie

CUPRINS


calea =i c[rarea pre p[m`nt =i prin aer cu grele neguri =i cu]ntuneco=i nu[ri, ca cu un ve=m`nt negru c[ptu=ind astupar[ =itot drumul de pe fa\a p[m`ntului cu stinci poh`rnite, cu dealuri=i holmuri r[zsipite =i cu p[duri s[ciuite pretiutiderelea ]nchis[r[=i ]ncuiar[1. Din ceriu fulgere, din nu[ri smid[ =i piatr[, dinp[m`nt aburi, fumuri =i holburi, unele suindu-s[, iar[ altelecobor`ndu-s[, ]n aer focul cu apa s[ amesteca =i stihiile ]ntre sinecu nespus chip s[ lupta. Carile at`ta de stra=nic[ =i groznic[ meta-morfosin ]n toat[ fapta f[cur[, c`t ceriul cu p[m`nt =i apa cu foc-ul r[zboiu cumplit s[ fie r`dicat s[ p[rea2, cu a c[rora cl[tire toat[zidirea s[ scutura =i s[ cutremura =i spre cea des[v`r=it a tot du-hul peire s[ pleca.

Deci dintì pricina3 groznicei ace=tiia cl[tiri nepriceput[, iar[mai pre urm[ tuturor cunoscut[ fu (c[ precum pic[tura cea maide pre urm[ vasul ]neac[, a=e str`mbat[\ile mari =i multe maidenainte gr[m[dite cu una mai de apoi =i necunoscut[ =i ceac[dzut[ r[spl[tire ]=i iau, =i precum multe gr[m[dite mai denainte

1703 =i s-a extins asupra Adrianopolului, capitala estival[ a Imperiului Otoman.La 10 august ]n acela=i an, sultanul a fost detronat. Pasajul se refer[ ladetronarea sultanului =i oglinde=te evenimentele din august. }n timpul acestortulbur[ri prigoana ]mpotriva lui Dimitrie Cantemir este sistat[. Scriitorulprezint[ aceast[ r[scoal[ ]n limbajul s[u literar =i simbolic ca o reac\ie a for\elornaturii ]mpotriva nedrept[\ii ce se f[cea Inorogului. }ntregul fragment referitorla r[scoal[ ar putea fi intitulat Horbura =i amestec[tura ]n mun\i.

1 Pentru ]n\elegerea evenimentelor, d[m descifr[rile simbolurilor: dealuri=i mun\i: norodul |arigradului; st`nci =i copaci: norodul Udriiului (Adrianopo-lului) (D.C.).

Din acest pasaj mai rezult[ c[, din cauza r[scoalei, drumurile au fost ]nchise.2 Cantemir vorbe=te de o lupt[ ]ntre elemente, pentru a sugera dezmem-

brarea stihial[ a existen\ei, ca ]n viziunea apocaliptic[ din prezicerile sibilinice.3 Termen aristotelic desemn`nd cauza ini\ial[, cea dintì cauz[ (este vorba

de cauza primar[ care a provocat o asemenea r[scoal[). Cantemir va folosiacest termen ]n metodologia pe care o ini\iaz[ pentru descoperirea cauzeiini\iale din lan\ul fenomenelor sociale =i mai ales al conflictelor interpersonale.


au fost s[ cunosc)l. A amestec[turii, dar[, ace=tiia pre scurt, is-toriia aceasta au fost2: Toate dealurile mari =i to\i mun\ii ]nal\i3

asupra st`ncelor =i copacilor sfat sf[tuir[. Carii =epte hatmani der[zboiu purt[tori =i a gloatelor p[v[\uitori av`nd, asupra hol-murilor4 celor de la cetatea Deltii5 vr[jma= r[zboiu r`dicar[ =i f[r[veste, cu mari huiete =i de n[prasn[ cu mari buhnete, asupr[-lepoh`rnindu-s[, s[ r[sturnar[. Iar[ pricina ace=tii stra=nice r[dic[ri=i f[r[ mil[ f[r`m[ri era aceasta: mun\ii cu holmurile6 ]ntre sine,pentru greutatea carea de la st`nci =i de la copaci7 trag, s[ jeluir[=i de pohoara carea ]n c`rc[ poart[ unul c[tr[ altul s[ olec[ir[8 =ifietecarile c[tr[ de-aproapele s[u ]ntr-acesta chip dzis[r[: „P`n[c`nd, fra\ilor, stinca piatra sac[ =i plopul, chiparisul =i platanul,copaci f[r[ road[, ]n capul nostru suindu-s[, pe spate-ne urc`n-du-s[, v`rvurile =i cre=tetele ne vor acoperi?9 +i p`n[ c`nd ei]n[l\indu-s[ =i m[rindu-s[, ca cum ]n vreo sam[ ne-am fi, ne voroc[ri =i batgiocuri?10 (C[ certarea cu toiege ]ntr-ascuns dec`t ocara

1 R[scoala izbucne=te atunci c`nd s-a umplut paharul str`mb[t[\ilor.2 Dup[ ce descrie ]n genere la propriu cataclismul firii, prezentat ca o

reac\ie a naturii la o nedreptate din lumea uman[, Cantemir trece la descrierear[scoalei ienicerilor din anul 1703. Ca atare, vom urm[ri ]nc[rc[tura simbolic[a termenilor ieroglifici.

3 Cantemir sugereaz[ c[ r[scoala a avut un caracter de mas[, ceea ce eraun adev[r.

4 Demnitarii otomani afla\i la Adrianopol.5 R[scula\ii se ]ndreptau ]mpotriva Adrianopolului.6 Popula\ia Istanbulului.7 Adic[ din partea demnitarilor afla\i atunci la Adrianopol.8 Prin urmare, r[scoala din anul 1703 din Istanbul a avut drept cauz[

social[ povara pe care o purtau masele din capitala imperiului.9 R[scula\ii se pl`ng =i de faptul c[ p[tura de parazi\i sociali stau ]n fruntea

societ[\ii, l[s`nd ]n umbr[ masele active =i productive, ned`ndu-le voie s[ seafirme ]n via\a politic[ =i social[.

10 Este de re\inut aceast[ lozinc[ a r[scula\ilor din anul 1703, care, princon\inutul de idei, nu putea forma baza ideologic[ a mi=c[rii ienicere=ti.Trebuie s-o consider[m, prin urmare, ca exprim`nd propriile idei ale lui


=i batgiocura ]n ar[tare mai de suferit ieste). De care lucru, cuto\ii ]ntr-un g`nd =i ]ntr-o inim[ a ne ]mpreuna, cu mic =i cu mare,]ntr-un cuv`nt =i ]ntr-un giur[m`nt a ne lega trebuie =i lucru ca-rile alt[dat[ ]n politiia noastr[ nu s-au mai v[dzut s[ facem, adec[cu a noastr[ r[sturnare a m`ndrilor =i trufa=ilor cea des[v`r=itpr[p[dire =i r[zsipire s[ aducem (c[ toat[ moartea din fire aspr[=i amar[ ieste, carea numai cu viderea r[zsipii nepriietinului maipl[cut[ =i mai ]ndulcit[ a fi s[ pare). Deci unde ne sint r[d[cinile,acolo v`rvurile, =i unde ne sint v`rvurile, acolo r[d[cinile s[ nemut[m. C[ ]ntr-acesta chip toat[ st`nca groas[ =i pietroas[ =i totcopaciul cr[ngos =i frundz[ros supt noi va r[m`nea, =i a=e, pre-cum pururea dec`t noi mai mici =i precum noi i-am hr[nit =i i-amcrescut, ]n bra\[ i-am purtat =i la sin i-am aplecat =i precum p`n[]ntr-at`ta ]n sam[ a nu ne b[ga =i ]n toat[ hula =i ocara a ne luanu li s-au c[dzut vor cunoa=te1. (C[ c[lcìul peste cap a s[ ]n[l\a=i piciorul, macar[ c[ cinci degete are, ]ns[ slujba m`nii a apucanu s[ cade.“)2 A=e, mun\ii deodat[ cu cuv`ntul =i lucrul plinir[, c[cipre toat[ movili\a3 cu sine tr[g`nd, toate holmurile =i dealurile dup[

Cantemir. Pornind, desigur, de la situa\ia grea a iob[gimii din \[rile rom`ne=ti,prin chemarea la lupt[ a asupri\ilor ]mpotriva clasei parazitare a feudalilor,prin sublinierea rolului de produc[toare a maselor =i prin sugerarea dreptuluide emancipare politic[ pe baza rolului economic al acestora, Cantemirdevanseaz[ ideologia politic[ a revolu\iei burgheze de la 1789, baza ideo-logic[ a revolu\iei lui Tudor Vladimirescu =i chiar ideologia pa=optist[.

1 Tr`ntorii societ[\ii trebuie f[cu\i s[ ]n\eleag[ c[ masele sunt cele care ]ihr[nesc =i nu trebuie dispre\uite. Dup[ cum se vede, ideile sunt identice cucele din R[scoala mu=telor.

2 Om de cultur[, Cantemir este pentru un determinism individual sever ]nde\inerea =i ]ndeplinirea unor roluri sociale, astfel ]nc`t ignorantul =i prostuls[ nu ]ndeplineasc[ roluri care cer inteligen\[ =i cultur[, a=a cum c[lcìul nutrebuie s[ ia locul capului, iar piciorul pe cel al mìnii.

3 Movili\e: norodul de pe l`ng[ |arigrad, de afar[ (D.C.) — r[scoala, carela ]nceput avea un caracter pur militar, a atras de partea sa =i masele s[racede la periferia capitalei turce=ti.


cei =epte voievodzi urma. Carii cu to\ii deodat[ cl[tindu-s[ =i dintemelie cutremur`ndu-s[, unii peste al\ii s[ poh`rnir[, de a c[rorahuiet toate marginele lumii s[ r[zsunar[ =i s[ ]nsp[im`ntar[.

Pre aceia vreme adun[rile1, ]n vivorni\[ ]ntr-aceasta la loculpomenit afl`ndu-s[, =i iele ]mpreun[ cu mun\ii nu pu\intele p[\ir[=i nu pu\in[ pagub[ =i sc[dere avur[. Mai v`rtos c[ m[iestriile,la\urile =i cursele, carile pentru v`narea Inorogului ]ntinsese, toatedin temeiu s[ rupsese =i nici de o treab[ spre aceia slujb[ s[ ]ntor-ses[ (c[ mun\ii pr[v[lindu-s[, cei ce prin mun\i l[cuitori =i vasul]nec`ndu-s[, cei ce pre mare sint c[l[tori, f[r[ primejdiia vie\ii =ipiierderea dob`nziii a fi nu pot). Iar[ ]ntre tulbur[rile mun\ilorInorogul la c`mpii l[ca=ului s[u, lin =i f[r[ grij[, via\a-=i petrecea=i cea mai de pre urm[ la ce va ie=i ]n tot chipul a adulm[ca s[nevoia, p`n[ c`nd dup[ a mun\ilor asupra stincelor =i a copacilorr[sturnare, precum biruin\a la mun\i s[ fie r[mas ]n\[leas[, =i toat[st`nca =i copaciul de la Delta o parte s[ s[ fie zdrumicat, iar[ oparte dup[ sine t`rìnd, ]n robie s[ fie luat. A=ijderea, precum totdobitocul =i zbur[toarea ]ntre st`nci =i ]ntre nu[ri l[cuitoare s[afla, ]n robiia celor =epte voievodzi s[ fie c[dzut =i de la locul s[us[-i fie mutat s[ ]n=tiin\[2.

Acestea a=e, iar[ Filul (carile pre tain[ la cetatea Deltii s[ s[fie dus mai denainte s-au pomenit, dup[ ce lucrul ]mpotriv[ispr[vit v[dzu, c[tr[ Inorog a n[zui sili. Filul nu cu bun g`nd asu-pra Inorogului la adun[ri s[ dusese. (}ns[ ochiul ceresc toate vede=i cump[na nev[dzut[ toate ]n dreptate =i f[r[ filoprosopie

1 Este vorba de adun[rile boierilor, care au avut de suferit ]n realizareaplanurilor din cauza r[scoalei ]ntinse p`n[ la Adrianopol.

2 Ceau=ii trimi=i pe urmele lui Dimitrie nu-=i pot ]ndeplini misiunea dincauza r[scoalei, iar urm[ritul st[ lini=tit ]n palatul s[u de pe Bosfor („l[ca=ul“)]n timpul evenimentelor. Boierii moldoveni =i munteni afla\i la Adrianopolcad pe m`na r[scula\ilor (robiia celor =epte voievodzi) =i sunt transporta\i laConstantinopol (robiia dobitoacelor: vinirea moldovenilor ]n |arigrad),am[nunt ce nu concord[ cu izvoarele vremii.


cumpane=te1). Iar[ la ]nturnare, singur de ascunsul inimii salev[dindu-s[ =i de gre=itul s[u g`nd asupra Inorogului c[indu-s[,]n gura mare m[rturisi (c[ tot priietinul din dob`nda aurului aflat,dec`t cel cu leg[tura firii ]mpreunat, mai de gios =i mai cu prepusieste2). Iar[ dup[ ce adun[rile cu mult[ nenorocire ]n robiec[dzur[ =i la locul celor =epte mun\i, ]n valea carea Grumadzii-Boului3 s[ cheam[ adu=i fur[, Inorogul lucrul din cap[t, iar[ Fi-lul din coad[ a apuca ispitir[. Inorogul pricina dintì, iar[ Filulfapta pricinii c[uta, Inorogul monarhiia pasirilor, iar[ Filul epitro-piia Strutocamilii a r[zsipi s[ nevoia4. }ns[ Filul, pu\inele ispi-tind, precum ]nc[ funea noa[ =i cu nevoie a s[ rumpe a fi cunoscu.De care lucru, mai mult ]n de=ert a s[ osteni s[ p[r[si5. Inorogultoat[ r[utatea ]n capul pasirilor =i tot pricazul ]n glasul =i silo-ghismul Corbului cunosc`nd, pentru amur\ala o\[ros glasului luileac s[ afle pre la to\i vr[jitorii =i doftorii vremii aceiia cerea, =iacmu =i doftorul cel bun g[sise =i leacul nemeris[ (numai undeceriul nu s[ pleac[, p[m`ntul ]n z[dar s[ r`dic[ =i c`nd nu[rii

1 Scriitorul afirm[ despre Antioh c[ venise la Adrianopol s[-=i aranjezetreburile ]n paguba fratelui s[u. Revenind la Istanbul, el cere iertare luiDimitrie.

2 Antioh urm[rise ]n realitate „dob`nda aurului“, aluzie, probabil, la faptulc[ se l[sase cump[rat cu bani ]n schimbul renun\[rii la domnie ]n favoarea luiRacovi\[.

3 Grumadzii Boului: numele bogazului de la |arigrad (D.C.) — Bosforul.4 }n timp ce boierii moldoveni =i munteni sosesc la Istanbul, unde locuiesc

undeva pe l`ng[ Bosfor, fra\ii Cantemir ]ncep demersurile pentru a profita desitua\ia grea ]n care se aflau solicitan\ii domniei lui Mihai Racovi\[, DimitrieCantemir str[duindu-se s[ ob\in[ domnia |arii Rom`ne=ti prin ]nlocuirea luiBr`ncoveanu, iar Antioh — domnia Moldovei, prin ]ncercarea de a nu i seconfirma domnia lui Racovi\[ de c[tre noua conducere a Imperiului Otoman.

5 Antioh Cantemir, d`ndu-=i seama c[ funia era nou[, adic[ Racovi\[ eratare, renun\[. Realitatea este c[, de=i avea de partea sa pe aga Ceal`c,comandantul ienicerilor r[scula\i, Antioh sosise la vizir pu\in mai t`rziu dec`tRacovi\[, care ob\ine astfel confirmarea domniei.


umedzala ]n ploi nu-=i slobod, ]n de=ert sam[n[ cela ce sam[n[).}n care chip, =i a Inorogului ostenin\[ ie=i, de vreme ce noroculslujind, vicle=ugul Corbului ]n sprijineal[ =i r[utatea-i ]n fereal[s[ ar[t[, =i chipurile vr[jitorilor schimb`ndu-s[, Inorogul de tot]nceputul apucat ]ntr-alt[ vreme a-l s[v`r=i =i cu alt mijloc a-l pli-ni s-au l[sat, precum la locul s[u s[ va pomeni1.

}ntr-aceia=i vreme, =i Vidra sosind, spre ]n[du=ala a tuturor ji-ganiilor, nu pu\ine fumuri slobodzi, =i acmu toate dobitoacelepre\ul a-=i t[ia =i din robie a sc[pa nevoindu-s[, Vidra cu ale sale,]n divuri, ]n chipuri, amestec[turi, pre\ul ]ndoit le adaos[, at`tac`t pasirilor nu numai penele =i dobitoacelor nu numai perii, ce=i tuleiele li s-au jepuit =i pieile de pre carne li s-au belit. A=e,Vidra ca un v`nt ]n trestii lovind, din toate =i ]n toate p[r\ile ]iplec[ =i ]i ]nduplec[. }ns[ ]n sf`r=it ceva vrednic de laud[ neispr[-vind, ]n g`rlele apelor spre aciuare s[ dus[.2

Iar[ robimea dobitoacelor, toat[ prin fel de fel de t`mpl[ri =idup[ multe =i nenum[rate de t`mpl[ri =i zbucium[ri pre\ul d`n-du-=i =i precum li s[ p[rea lucrurile a=edzindu-=i =i oarecum dup[voia lor tocmindu-=i, de la cei =epte voievodzi iertare ]=i luar[ =ila locurile sale s[ s[ duc[ s[ scular[. }n urm[ pe R`s, pe dul[iiciob[ne=ti, pe coteii de cas[ =i pe Hameleon l[sind, ca denapoilelor p[zind, pentru v`n[toarea la\urilor =i a tuturor m[iestriilorcarile de iznoav[ asupra Inorogului ]ntinsese, aminte s[ le fie, leporuncir[. A=ijderea, ]mpotriva lucrurilor sale ceva=i de s-art`mpla, cum mai cur`nd =tire s[ le dea, ca dup[ cuv`ntul =i

1 Nici str[duin\ele lui Dimitrie Cantemir nu fuseser[ ]ncununate de succes,cu toate c[ g[sise „doftor bun“ ]ntre demnitarii Por\ii. Br`ncoveanu se dovediputernic, datorit[ faptului c[, dup[ cum afirm[ izvoarele vremii, mituise ]ndreapta =i ]n st`nga pe noii puternici de la Istanbul.

2 }n vremea ]n care boierii umblau pe la demnitarii instalal\i de noul regimpentru ob\inerea confirm[rii lui Racovi\[, se ive=te din nou Constantin Duca(Vidra), fostul domn, care face at`tea intrigi, ]nc`t boierii sunt sili\i a pl[ti dinnou sume mari de bani (Pre\ul robiii: cheltuiala carea li s-au adaos la |arigrad).


giur[m`ntul carile mai denainte cu vicle=ug pusese, cu to\ii ]mpre-un[, de mai mare goan[ =i v`n[toare s[ s[ g[teasc[1.

}n vremea ie=irii lor de la Grumadzii-Boului,2 cu hrizmosul ca-rile ]nc[ de demult Camilopardalul le t`lcuis[ =i coada p[unuluic[tr[ coarnele boului3 aflase =i pre C[mil[ cu d`nsa frumos]mpodobis[, s[ fie v[dzut cineva lucru de ciudes[ =i preste toat[ciuda mai ciudat =i mai minunat. C[ la ie=irea lor de la cei =eptemun\i, ciuda nev[dzut[ (=i precum s[ dzice dzic[toarea): neaud-zit[, cu coad[ ]n v`rvul capului C[mila era.4 Iar[ la intrarea lalocul lor, vestit[ dzic[toarea s[ pliniia, carea dzice: „Mare ciud[duc ]n car, mai mare va fi dac-om sosi“. To\i era cum era, iar[ toat[minunea =i ciudesea, ]n C[mil[ s[ cuprindea (c[ precum soarelecu a sa lumin[ toate stelele acopere =i nev[dzute le face, a=e pa-sirea dobitocit[ =i vita p[s[rit[ pre toate de mascara cov`r=iia).C[ci la C[mil[, ]n loc de peri =i de floci, cu pene ro=ii o ]mbr[cas[,l`ng[ carile aripi negre ca de Corb al[turas[, la grumadzii C[mileicel cohìat, capul boului cel bu[rat prepusese. Coada p[unului cea

1 }n sf`r=it (prin septembrie 1703), Mihai Racovi\[ ob\ine confirmareadomniei de la noul sultan (Ahmed III) =i pleac[, ]mpreun[ cu to\i sprijinitorii,]n \ar[, l[s`nd la Istanbul pe agen\ii s[i (dul[ii: capichehaiele; coteii: spionii),precum =i pe Scarlat Ruset, cu dispozi\ia de a relua v`n[toarea ]mpotriva luiDimitrie Cantemir.

2 Grumadzii Boului: numele bagazului de la |aringrad (D.C.) — str`m-toarea Bosfor, pe care este cl[dit Istanbulul. Cantemir vorbe=te despre „ie=irea“,adic[ despre plecarea boierilor moldoveni de la palatul imperial de pe Bosfor,dup[ ce noul domn, Mihai Racovi\[, c[p[tase investitura de la sultan (septem-brie 1703). Cu aceasta ]ncepe secven\a pe care am putea-o intitula DomniaStru\oc[milei (fiind vorba, bine]n\eles, de prima domnie: 1703—1705).

3 Coada p[unului c[tr[ coarnele boului: cuca de la ]mp[rat c[tr[ caftanul celuase (D.C.) — este vorba de cuc[ =i de caftan, principalele obiecte de]mbr[c[minte domneasc[ ce se primeau cu ocazia investiturii.

4 Urmeaz[ un portret caricatural f[cut lui Racovi\[ ]n postura de purt[toral ]nsemnelor domne=ti. Denumirea ieroglific[ a ]nsemnelor, cum ar fi „penelero=ii“, care ]nseamn[ „cabani\a de domnie“ =i pozi\ia ocupat[ de cuc[: coadadin v`rful capului etc. sunt semnificative.


rotat[, nu despre sap[, dup[ obiceiul a tuturor dobitoacelor, ce]n loc de cercel, al[turea cu capul, ]n sus o ridicase =i, de cornulcel drept lipind-o, o legase (c[ unde v[psala galb[n[ degetelev[pse=te, acolo la C[mile coarne, aripi =i pene odr[sle=te1).

A=edar[, jig[niile =i dobitoacele toate urm`nd Strutocamilii,la s[la=ul monarhiii sale sosir[, unde, pe Strutocamil[ ]n obiciui-tul =opron2 b[g`nd, pilituri de fier cu prund amestecate, ]n loc deosp[\, ]nainte-i v[rsar[, cu carile mai mult s[ m`nca dec`t m`nca=i mai mult cor\iia dec`t mistuia.3

Iar[ alalte de singe nevinovat v[rs[toare jiganii,4 fietecarea,trunchiu de meserni\[ =i pr[v[lie de carne de=chisese, ]n toatep[r\ile giunghind, zugrum`nd, t[ind, despoind, arunc`nd, ]mp[r-\ind =i nici de gras[ ]n sam[ b[g`nd, nici de vitioan[ ceva= mil[av`nd (c[ unde jigania oile p[ze=te, acolo ciobanul p[sc`nd, ]nloc de l`n[, cu gerul s[ ]nve=te). At`ta c`t tot dobitocul supus lacea des[v`r=it a peririi primejdie sosis[. Tot ochiul ce le priviiacu lacr[mi de singe le t`nguia, ]ntre d`nsele undeva glas de bu-curie sau viers de veselie nu s[ sim\iia, f[r[ numai r[get, muget,obide, suspine, v[iet[turi =i olec[ituri ]n toate p[r\ile =i ]n toatecol\urile s[ audziia.5

1 De v[psala galb[n[ degetele a s[ v[psi: m`na a s[ umplea de mit[ (D.C.)— se reaminte=te c[ ob\inerea confirm[rii domniei lui Racovi\[ s-a realizatcu ajutorul mituirii demnitarilor otomani.

2 +opron: cur\ile, scaunul domnilor Moldovei (D.C.).3 Dup[ ce l-au adus la scaunul domnesc din Ia=i („=opron“), marii boieri

fac din Mihai Racovi\[, domnul ales de ei cu mult[ cheltuial[, o unealt[ docil[a intereselor lor; ]i dau s[ m[n`nce „pilituri de fier cu prund amestecate“,adic[ ]l silesc s[ ]nghit[ tot ce vor ei.

4 Cantemir accentueaz[ ]nc[ o dat[ cruzimea boierimii moldovene ]nrela\iile cu masele de \[rani.

5 Prin urmare, la ad[postul unui domn slab, f[r[ autoritate =i st[p`nit desentimentul recuno=tin\ei pentru cheltuielile ce se f[cuser[ cu alegerea lui,boierimea moldovean[ apas[ =i jefuie=te cumplit \[r[nimea, astfel ]nc`t aceastaajunsese ]n pragul pieirii: giungherile, meserni\ele ]n dobitoace: prada, jaculboierilor ]n cei supu=i (D.C.).


C[mila s[raca, de chipu-=i s[ mira, de aripi =i de pene oare-cum m[rindu-s[, s[ cani ]nfla. Apoi de sete =i de foame =i de altenevoi =i bezcisnicii cu jele =i nem`ng[iat[ s[ v[iera. C[tr[ aceas-ta st[p`n s[ st[p`niia, deasupra s[ supunea, cu glas s[ amu\iia,cu m`ni s[ ciun\iia, cu picioare s[ ologiia, cu ochi s[ orbiia =i]nc[ cu duh s[ ]n[du=iia =i cu sufletul ]n co= ]n toate ceasurile s[omorìa (c[ prec`t ]n via\[ moartea, at`ta ]n putere sl[biciunealucreadz[, ]ns[ cu at`ta moartea dec`t sl[biciunea mai fericit[, c[cice ia o dat[, nici a mai da [nici a mai da], nici a mai lua alt[ dat[poate. Iar[ ]n sl[biciune n[cazurile, ca otava ]n prim[var[ odr[slesc=i fel de fel de chipuri spre mai mare dosad[ izvodesc). A=e Struto-camila, ]n vreo parte a s[ cl[ti, de fricoas[ nu putea, ceva a grai,de proast[ nu =tia, pentru care lucru, din gura ei alt[ ceva nu s[audziia f[r[ numai bolb[ietura carea de la mo=ii =i str[mo=ii s[i]nv[\as[ =i prin glasul f[r[ articule din piept =i din g`rtan acestea]i clocotiia: r.r.r.a.a.a.c.c.c.o.o.o.v.v.v. a.a.a.,1 pre carile mai preurm[, iar[=i Lupul filosofind, ]ntr-acesta chip le-au t`lcuit: r[u,r[u, r[u, ah, ah, ah, capul, capul, capul, oh oh oh, vai, vai, vai.2

Pre aceasta vreme =i Vulpea piielea bl[narilor =i carnea cioa-r`lor ]=i dede, c[ci nici p[m`ntul ]n sine o priimi, nici aerul dec`t era uscat[ a o mai zbici putu. +i ase, =i ea plata vicle=uguluipr[p[denie =i peire de n[prasn[ a fi cunoscu3 (c[ a vicle=uguluis[min\e vara s[ sam[n[ dulci =i, iarna r[sar amar[, a c[rorapoam[ ]ntì ]ndulcesc, apoi cu nesuferit[ am[r`me otr[v[sc).

Pasirile dar[ =i dobitoacele, toate acmu lucrurile-=i dup[cuv`ntu-=i =i pofta-=i ispr[vite =i deplin tocmite a fi p[r`ndu-li-se,a omoniii =i leg[turii cuprindere =i a monar=ilor s[i vecinic[ =ineprepus[ st[p`nire, cu zapise, cu urice =i cu hrisovuluri a ]nt[ri

1 Racova, comuna din care se tr[gea Mihai Racovi\[.2 Domnul ales nu era ]n stare s[ pun[ cap[t abuzului boierilor, limit`ndu-

se la oftat =i v[ic[reli.3 }n timpul domniei lui Mihai Racovi\[ moare =i marele sp[tar Ilie |ifescu

(Vulpea), prin luna mai 1705.


=i a adeveri socotir[. Deci hirograful cu a tuturor isc[liturile deob=te, pre carile monarhilor s[i deder[, ]ntr-acesta chip era1:

„Adec[ noi, pasirile v[zduhului =i dobitoacele p[m`ntului, cuaceast[ a noastr[ de ob=te scrisoare scriem =i m[rturisim, pre-cum de nime sili\i, nici asupri\i, ce dintr-a noastr[ bun[ voie, g`ndbun am g`ndit, sfat adev[rat am sf[tuit =i lucru de cinste cu cuvi-in\[ =i spre folosul de ob=te am ]nceput, am s[v`r=it =i cu isc[-liturile noastre l-am ]nt[rit, ca de ast[dzi ]nainte cu to\ii noi, verizbur[toare, veri pre p[m`nt m[rg[toare ar fi ]ntr-o inim[ =i ]ntr-o]nvoin\[ supt doa[ monarhii a doi monarhi, a ]n[l\atului Vultu-rului adec[ =i a preaputinciosului Leului, supu=i =i aciua\i s[ fim.A=ijderea, epitropii =i ]n toate puternicii acestor sl[vite ]mp[r[\iiotc`rmuitori, Corbul adec[te =i Strutocamilon, orice ne-ar porunci=i orice ne-ar ]nv[\a, f[r[ de nici o ]ng[imal[ =i f[r[ leac de cr`-cneal[ ascult[tori =i urm[tori s[ ne ar[t[m. Dup[ aceasta, ]ntr-opravil[ =i ]n unirea legiurilor (deos[bi de obiceele locului) s[ neafl[m, a tot priietinul priietin =i a tot nepriietinul nepriietin deob=te s[ priim sau s[ nu priim. Greul =i nevoia unul altuia s[ pur-t[m, ]n toat[ evthihiia =i distihiia tovar[=i nedesp[r\i\i =i ne]ndoi\is[ ne \inem, nicicum a vremilor, a lucrurilor =i a t`mpl[rilor pro-fasin sau alt chip de fereal[ =i de =uv[ial[ s[ punem, ce orice ar fi=i s-ar t`mpla cu sfatul de ob=te pentru folosul de ob=te s[ ar[t[m,s[ dzicem =i s[ facem. A=ijderea, cu stra=nic =i ]n veci st[t[toriugiur[m`nt, pre nume =i via\a a marilor ]mp[ra\i ne giur[m =i spre

1 Prin urmare, pe vremea domniei lui Mihai Racovi\[, probabil prin anul1704, are loc o ]n\elegere ]ntre boierimea muntean[ =i cea moldovean[, ]nsensul practic[rii unei politici de bun[ vecin[tate =i prietenie, f[r[ p`ri reciprocela Poart[. Aceast[ ]n\elegere se materializeaz[ ]ntr-un act scris, o conven\ie,care, urm`nd, probabil, o practic[ a vremii, va servi ca document de sprijinpentru ]ncheierea unui tratat de amici\ie ]ntre domnii celor doua \[ri. Maijos, scriitorul d[ con\inutul, desigur fictiv, dar ]ntemeiat pe realitate, alconven\iei boiere=ti, conven\ie ce este ]n acela=i timp =i un jur[m`nt de credin\[al boierimii fa\[ de domnii lor.


cinstea monarhiilor noastre cuv`nt d[m, ca oricine vr[od`n[oar[]mpotrivnic, neascult[toriu sau viclean epitropilor ]mp[ra\ilorno=tri milostivi s-ar afla, din ceata, neamul, cinstea =i adunareanoastr[ afara s[-l scoatem, =i ob=tii nepriietin, legiurilor eretic =ipravilelor c[lc[toriu s[-l cunoa=tem =i, p`n[ c`nd a noastr[ =i alui via\[ ]ntre muritori s-ar t[v[li, ochiul zavistiii, m`na izb`ndii=i inima vr[jm[=ii deasupra unuia ca aceluia s[ nu r[dic[m, cepururea gonit =i izgonit din \irc[lamul unirii noastre av`ndu-l, toat[ura vr[jm[=iii nu numai ]n lucruri, ]n bucate =i ]n avu\ie-i s[ s[opreasc[, ce a=e=i, p`n[ la curmarea dzilelor =i vie\ii lungindu-s[,s[ s[ l[\asc[, at`ta c`t, din b[tr`n p`n[ la t`n[r =i din sugariu p`n[la gola= milostivindu-ne, s[ nu dojenim =i de la ac p`n[ la a\[ cuavu\ie, cu neam, cu simen\ie ]n prav =i pulbere a-l ]ntoarce s[silim. (C[ precum vr[jm[=iia veche ad`nci r[d[cini sloboade, a=e=i izb`nda ]n neam =i semen\ii s[ l[\e=te.) A=ijderea pentru trii demoarte nepriietini, tuturor mai cu de-adins ]n =tire s[ fie =i ]n pome-nire din rod =i-n rod s[ \ie: adec[ pentru Inorog, Filul =i Vidra, cariipururea ne]ndupleca\i ]n r[utate =i neobosi\i ]n vrajbe s-au ar[tat.Ca toat[ pasirea iute la zburat, toat[ jiganiia repede la alergat =itoat[ dihaniia ascu\it[ la adulm[cat, pururea gata =i f[r[ preget s[fie, p`n[ c`nd, sau ]n sil\e, sau ]n curse, sau ]n col\i, sau ]n unghiir[ii r[u vor c[dea, =i cea ce li s[ cade plat[-=i vor lua, de vreme ceaceste aievea nepriietini =i vr[jma=i ob=tii s-au purtat, ]mp[ra\ilornesupu=i =i poroncilor neascult[tori s-au aflat.

}nc[=ile cu to\ii dzicem =i adeverim =i din tot sufletul =i inimaf[g[duim ca toate capitulurile =i punturile (pre carile ]mp[ra\iino=tri milostivi de la noi au poftit) ]n veci necl[tite, nebetejite =inesmintite s[ le p[zim. +i iar[=ile ]nvoim =i poftim ca pe epitro-pul ce avem (carile chipul =i icoana ]mp[ratului nostru poart[) ]nvia\[ neschimbat =i nemutat st[p`n s[-l avem =i s[-l \inem. Iar[dup[ a lor via\[, ori pre carile din odraslele lor cerescul Vultur =iLeu ]n scaunul p[rin\ilor s[i ar pune, pre acela urm[toriu =imo=tenitoriu epitropiii cu toat[ ]nvoin\a s[-l priimim, ca ]n veci


de veci semen\iia lor din thronul st[p`nirii s[ nu lipsasc[, ce c`tluna s[ tr[iasc[ =i c`t soarele s[ cu fericire vie\uiasc[. Fie, fie, fie!

Pentru dar[ mai bun[ credin\a =i deplin adeverin\a plecat hi-rograful nostru la pravul pragului =i la sc[uia=ul talpelor a milos-tivilor no=tri ]mp[ra\i am pus.1 Datu-s-au ]n anul monarhiii pasi-rilor 29.000, iar[ a monarhiii jiganiilor 30.100, ]n anul epitropiiiCorbului 1.500, iar[ a epitropii Strutocamilii 100.2

Co\ofana uricariul de om[t, pis.

Brehnacea, +oimul, Uliul, Coruiul, R`r[ul, H`r[\ul, Cioara, Co\o-fana, Puhacea, Caia, Pardosul, Ursul, Vulpea, Ciacal, Bursucul,R`sul, Veveri\a, Dulful, Sobolul, C`nele, Coteiul, Ogarul, M`\aS[lbatec[, M`\a de Cas[, Guziul, Nev[stuica, +oarecele.

Pasirile =i dobitoacele supuse:Leb[da, Dropiia, Vaca, G`nsca, Ra\a, Curca, G[ina, P[unul, Vrabi-ia, Porumbul, Turturea, Gangur, Pi\igu=, Cinti\a, Fasanu, Patr`ni-chea, Prepeli\a, C`rsteiul, R`ndunea, L[stunu, Calul, Boul, Oaia,Capra, Porcu, M[garul, C[mila, Dzimbrii, Cerbul, Ciuta, C[prioara,Iepurile, Colunul3 =i alalte pasiri, dobitoace =i jig[nii c`te ]n ce-

1 A=a cum prezint[ Cantemir lucrurile, conven\ia boiereasc[ era format[din dou[ p[r\i: prima cuprindea obliga\ia de credin\[ a boierilor pentrusprijinirea lui Racovi\[ =i Br`ncoveanu ]mpotriva lui C. Duca =i a fra\ilorCantemir, pe care se legau prin jur[m`nt s[-i omoare, iar cea de a doua con\ineaobliga\ia boierilor de a respecta caracterul ereditar dorit de Racovi\[ =iBr`ncoveanu pentru domnia lor, cerin\[ potrivit[ de altfel cu practica intern[str[veche, dar contrazis[ ]n acea epoc[ de dependen\a noastr[ fa\[ de PoartaOtoman[. Cantemir ]nsu=i va sus\ine, pentru el, principiul monarhiei ereditare.

2 Anul`nd cele dou[ zerouri de la fiecare num[r, ob\inem anul acesteiconven\ii boiere=ti: anul 1 pentru domnia lui Mihai Racovi\[ =i 15 pentruBr`ncoveanu, ambele coinciz`nd cu anul 1704. Datele semnific`nd ]ntemeierea|[rii Rom`ne=ti =i a Moldovei sunt, ]n schimb, gre=ite.

3 }n privin\a numelui semnatarilor, avem de f[cut unele observa\ii: casecretar (uricariu) apare Co\ofana de om[t (desigur alt[ persoan[ dec`tCo\ofana), Cioara este trecut[ printre boierii munteni (lucru ce arunc[ o umbr[


riu sus =i pre p[m`nt gios ne afl[m, pre aceasta ne leg[m, negiur[m =i cele scrise priimim =i adeverim.“

Hirograful acesta, dac[ prin referendariul, elcovanul1, la m`na]mp[ra\ilor cu mare cinste =i plec[ciune ]l trimas[r[, ]mp[ra\iihrisovului la adun[ri trimas[r[, carile ]ntr-acesta chip s[ citiia2:

„Noi, Vulturul =i Leul, monar=ii v[zduhului =i a p[m`ntului =i]ntr-aceste doa[ stihii3 a tuturor l[cuitoarelor pasiri =i dobitoaceaftocratori =i obl[duitori, zbur[toarelor p`n[ preste nu[ri =im[rg[toarelor p`n[ peste marginile p[m`ntului ]n =tire facem c[umilin\a ]mp[r[te=tii noastre inimi vr`nd =i ]nvoind ca cele p`n[acmu ]ntre ]n[l\atele noastre ]mpotrivnice vrajbe s[ s[ ]mpace,toate tulbur[rile ]n line=te a s[ preface =i pentru ca fietecarilehotar[le sale s[-=i cunoasc[ =i supu=ii f[r[ nici o scandal[ s[-=ideos[basc[. A=ijderea, ca cu to\ii ]ntr-o unire de dragoste adev[-

asupra identific[rii ei cu Panaiotache Morona, un grec ]n serviciul mol-dovenilor), mai apare Co\ofana (f[r[ alt[ determinare a numelui), iar ]ntreboierii moldoveni ]nt`lnim un nume nou, Dulful, care nu poate fi aceea=ipersoan[ cu dulful din Povestea Liliiacului =i a cor[biieriului cu dulful. }ntresemnatarii moldoveni este prezent[ =i Vulpea, ceea ce dovede=te c[ nu murisela data semn[ri conven\iei.

1 Apare foarte ciudat[ precizarea c[ textul conven\iei boiere=ti, jur[m`ntde credin\[ fa\[ de domni, este trimis c[tre ace=tia printr-un ielcovan, adic[printr-un c[l[ra=, ol[car de |arigrad (D.C.), lucru ce ar ar[ta c[ redactareaacesteia fusese f[cut[ ]nc[ din toamna anului 1703, c`nd boierimea celordou[ \[ri se mai afla ]n capitala otoman[.

2 Dup[ primirea conven\iei scrise, cei doi domni realizeaz[, pe baza ei, untratat de alian\[ =i ajutor reciproc ]ntre ambele \[ri, tratat adus =i la cuno=tin\aboierimii. Cantemir dezv[luie circuitul sau stadiile prin care trecea realizareaunui tratat, ai c[rui factori erau boierimea =i domnul.

3 Stihiile sunt \[rile (D.C.) — de fapt aerul (|ara Rom`neasc[) =i p[m`ntul(Moldova). La cheie, Cantemir completeaz[: V[zduhul a pasirilor: |araMunteneasc[, iar P[m`ntul a dobitoacelor: |ara Moldoveneasc[.


rat[ =i ]ntr-o inim[ de tot vicle=ugul neimat[ s[ s[ alc[tuiasc[,prin luminatele noastre scrisori =i dec`t v`ntul mai repedzii no=trialerg[tori, tuturor celora ce a =ti li s[ c[dea, ]n =tire am dat =iprin stra=nica noastr[ porunc[ i-am chemat, =i la locul or`nduit,la adunarea de ob=te i-am adunat. C[rora ar[t`ndu-le c[, pre-cum clo=ca pui=orii s[i, a=e nebiruita noastr[ putere cine=i pre als[u supt aciuarea =i ocrotirea aripilor sale a aciua =i a ocroti va =ipofte=te. Ca nu cumva de acmu ]nainte cineva din neprietini spred`n=ii m`na str`mb[t[\ii a ]ntinde =i cu ochiul vicle=ugului a lec[uta s[ poat[, sau a putea a g`ndi s[ ]ndr[zneasc[. A=edar[, cuto\ii, buna ]mp[r[teasca noastr[ vrere v[dz`nd =i spre cel de ob=tefolos a fi pricep`nd, poruncii noastre s-au plecat =i ]naintea fe\iitot genunchiul s-au ]nchinat. De care lucru, =i nem[surata noa-str[ milosirdie din scaunul ]n[l\imei sale plec`ndu-s[ =i spreumilin\a lor milostivindu-s[, din rostul monarhicesc dzicem =idzisa cu ]mp[r[tescul hrisovul ]nt[rim =i adeverim ca pre to\i ]ntoat[ dragostea =i priin\a s[-i avem =i cine=i dup[ a sa step[n[ =im[sur[ ]n cinste =i cuviin\[ s[-i \inem. A=ijderea, de tot ]mpo-trivnicul =i pizma=ul cu nebiruita noastr[ putere s[-i ap[r[m =i predu=manii lor de la d`n=ii departe s[-i gonim =i s[-i izgonim. Ales=i mai v`rtos pre unii, carii =i poruncilor noastre ca ni=te obraz-nici ]ndr[znesc neascult[tori =i supu=ilor no=tri b`ntuitori =i publec[ir[scolitori aievea s-au v[dzut =i s-au ar[tat. Pre unii dar[ ca acei-ia dzicem =i poruncim ca, ]n scurt[ via\a lor, luminat[ fa\a noa-str[ s[ nu vad[, nici vreod`n[oar[ ei sau semen\iia lor ]ntre sena-torii no=tri s[ ]ncap[, nici vreunii stepene de cinste ]n veci s[ s[]nvredniceasc[, ce pururea ]n ]mp[r[teasca noastr[ de nesc[pat[urgie afl`ndu-s[, ascu\ita =i net`mpita spat[ gonindu-i =i ]ntirin-du-i, s[ nu s[ leneasc[. }ns[ acestea despre mare mila noastr[ferite vor fi, p`n[ c`nd =i supu=ii no=tri dreptatea, omonia =icredin\a c[tr[ noi nebetijit[ vor p[zi, f[r[ preget =i f[r[ c`rteal[,spre toate poruncile noastre vor sirgui =i cele de pre an d[ri f[r[


r[m[=i\[ =i z[ticneal[, la c[m[rile sl[vii noastre d`nd, datoriia\[r[neasc[ dup[ obiceiul vechiu vor pl[ti. A=ijderea, dzicem =iporuncim ca ponturile =i capitulurile carile ]nc[ la adunarea dintì1s-au legat =i s-au a=edzat, nesmintite, necl[tite =i neviclenite \iin-du-le, ]n veci ei =i urm[torii lor, a=e s[ ]mble, c`t ]n ceva=i =ic`tva=i macar cum lina =i odihnita noastr[ voie s[ nu sc`rbasc[,nici singur =ie cu lenevirea sau cu ]ndr[znirea ur[ =i urgie asu-pra s[-=i aduc[.

A=edar[, alor noastre monarhice=ti porunci ascult[torilor =i ]ntot chipul drept slujitorilor, mil[ =i c[utare, cinste =i ]n bun[t[\imare blagoutrobna noastr[ ]mp[r[\ie f[g[duie=te. Iar[ ]ntr-alt chipceluia ce ar g`ndi, ar dzice =i ar lucra, prada casii, s[r[ciia avu\iii,izgnania mo=iii =i, ]n cea mai de pre de urm[, romfea, sabiia din-tr-]mbe p[r\ile ascu\it[, ]ntre trup =i ]ntre capu-i desp[r\itoare,de grabnic[ =i oc[r`t[ moarte aduc[toare, plata =i izb`nda ]i vafi. Aceasta scriem =i ]ntr-alt chip nu va fi.2

Datu-s-au ]n anul monarhiii Vulturului 29.000, iar[ la anulmonarhiii Leului 30.100, ]n anul epitropiii Corbului 1.500, iar[ aepitropiii Strutocamilei 100.

Vulturul monarh, Leul monarh.Leb[da vel logofet povelil, Boul vel logofet povelil.Co\ofana uricar pis.3

1 Adunarea de la Arn[ut-chioi, unde se confirm[ acum presupunerea c[s-a redactat, cel pu\in ]n prima form[, conven\ia boiereasc[. Probabil c[aceast[ conven\ie este aceea=i cu „hirograful de ob=te“, pomenit la ]nceput,prin care urma s[ se ]ncheie adunarea.

2 }n tratatul de alian\[ dintre cele dou[ \[ri, pe l`ng[ prevederile legate deobiectivele acestui act, figureaz[ =i altele ]n care domnii promit ocrotireboierilor credincio=i =i aspre pedepse pentru viclenitori.

3 Cantemir nu era la curent cu noii titulari ai demnit[\ii de logof[t,pomenind ]n |ara Rom`neasc[ pe Cornea Br[iloiu (Leb[da) ]n loc de +erbanGreceanu, iar ]n Moldova pe Donici (Boul), ]n loc de Antiohie Jora.


Ponturile =i capitulurile ]mp[r[te=ti

1. Corbul ]n veci =i s[min\ia lui peste veci epitrop ]mp[r[\iiiVulturului s[ fie. Toat[ pasirea domn =i st[p`nitoriu s[-l cunoasc[,=i ]ntr-]nsele putere slobod[ a lega =i a dezlega, a omor] =i a ierta,s[ aib[.

2. Strutocamila ]n veci =i semin\iia lui (av`nd, de nu va avea,=i neav`nd, da va avea1) peste veci epitrop ]mp[r[\iii Leului s[fie. Tot dobitocul =i jiganiia domn =i stap`nitoriu s[-l \ie, ]n carilea lega, a dezlega, a omor], a ierta putere slobod[ s[ aib[.2

3. Siloghismul Corbului f[cut ]n barbara, ]n veci necl[tit =inedieresit s[ r[mìe. A=ijderea, tainic[ filosofia Lupului ]n =coaladobitoacelor s[ nu s[ profesasc[, nici ale lui t`lcuiri =i exighisess[ se citeasc[, ce ]n locul filosofiii c`ne=ti de batgiocur[ s[ s[ aib[.3

4. Cu Filul =i cu Inorogul cineva din jig[nii priete=ug, cuv`nt,coresponden\ie, veri aievea, veri pre tain[, din gur[ sau din scri-sori =i ]n tot alt chipul, macar cum, s[ nu aib[, nici rudenie cud`n=ii s[ fac[, nici precum rude unul altuia sint s[ s[ r[spundz[.Ce cu to\ii vr[jma=i =i de moarte nepriietini s[-i cunoasc[, =i printoat[ vremea de goan[ =i de v`n[toare s[ nu s[ p[r[sasc[, p`n[c`nd cea c[zut[ =i de pre urm[ plat[ sau cu moarte cumplit[, saucu via\[ n[c[jit[ =-or da.

5. Vidra dintr-]mbe stihiile gonit[ =i dintr-am`ndoa[ monar-hiile izgonit[ s[ fie, =i cine ]ntr-alt chip ar socoti, cu moartea s[pl[teasc[.

1 Av`nd, de nu va avea, =i neav`nd, de va avea: el st[rp fiind, ea copil de-i vana=te (D.C.) — o nou[ aluzie r[ut[cioas[ la adresa vie\ii intime a lui MihaiRacovi\[.

2 Clauza se refer[ la acordarea domniei ereditare pentru Racovi\[, a=acum „pontul 1“ presupune acela=i lucru pentru Br`ncoveanu.

3 O astfel de prevedere, aproape grotesc[, la adresa filozofiei Lupului,demonstreaz[ caracterul ]n mare m[sur[ fictiv al redact[rii cantemirene aacestui tratat, care-ar fi putut s[ se fi ]ncheiat, bine]n\eles, ]n al\i termeni.


6. Lupul din b`rlogul s[u afar[ a ie=i (f[r[ numai pentru hra-na) vrednic =i slobod s[ nu fie =i cu Ciacalul ]mpreun[ri =i vo-roave s[ nu aib[.1

7. Pasirile cu dobitoacele cuscrie =i rudenie a face dintr-]mbep[r\ile neap[rate =i neoprite s[ fie, =i ]nc[ c[tr[ aceasta unii preal\ii, pre c`t vor putea a ]ndemna, nevoitori =i silitori s[ fie, ca]ntr-acesta chip mai mult[ dragoste =i priete=ug ]ntre d`n=ii s[ s[l[\asc[.2

8. Pasirile ]ntr-agiutoriu Strutocamilei =i dobitoacele ]ntr-agiu-toriu Corbului (c`nd despre nepriietinii ob=tii vreo tulburare sauamestecare s-ar t`mpla) f[r[ preget =i ]mpotrivire s[ fie.

9. La toat[ cheltuiala carea cu a nepriietinilor pricin[ a vini s-art`mpla, pasirile doa[ p[r\i, iar[ dobitoacele o parte s[ dea =i dul[iide cas[ cu coteii =i cu R`sul ]mpreun[ (carii pentru strajeamun\ilor s-au ales) toate str`mptorile mun\ilor cuprindzind, ca-rile ce ar sim\i, unul c[tr[ altul =tire s[ dea, ca ]ntr-acesta chip =ipaza mai bun[ s[ fie, =i v`n[toarea f[r[ gona=i s[ nu r[mìe.3

10. D[rile de pre an de bun[voie, f[ra lips[ =i f[r[ b[natstr`ng`ndu-le, s[ le numere, cump[neasc[, ]n pungi b[g`ndu-le,s[ le lege =i s[ le pecetluiasc[, =i a=e, prin mijlocitori credincio=i,la c[m[rile sl[vii noastre, f[r[ sminteal[ s[ s[ trima\[.

Acestea toate, cine ]ntr-alt chip ar g`ndi, ar socoti, ar vorovi,sau vreuna c`t de mic[ din or`nduiala =i a=edzim`ntul ce s-au

1 Tot fictiv[ este =i interdic\ia privind persoana lui Lupu Bogdan, care ]nrealitate va fi mare dreg[tor sub Mihai Racovi\[; este adev[rat, ]ns[, ca p`n[la urm[ acesta l-a otr[vit. Trebuie totu=i considerate ca reale prevederile privindnecesitatea supravegherii du=manilor noului domn, adic[ a fra\ilor Cantemir,a lui Lupu Bogdan =i a lui Maxut serdarul.

2 }ncuscrirea dintre boierii moldoveni =i munteni devenea astfel un mijlocde ]nt[rire a amici\iei, stipulat[ =i ]n conven\ie, =i ]n tratat.

3 Era normal ca cheltuielile pentru dejucarea intrigilor =i a demersurilorpretenden\ilor la Poart[ s[ fie incluse ]n tratat, cu cota parte a fiec[rei \[ri,dup[ puterea economic[.


pus, ar sminti, p`n[ la trii neamuri a cas[i prad[, a mo=iilorpusteire, a avu\ii la c[m[rile ]mp[r[te=ti luare =i, ]n cea maide pre urm[, groznic[ =i cumplit[ moarte s[ =tie.1“

A=edar[, zapisul supu=ilor,2 uricul ]mp[ra\ilor3 =i ponturileleg[turilor ]ntr-acesta chip alc[tuindu-s[ =i a=edzindu-s[ =i cu to\iiacmu de lucrul ispr[vit veselindu-s[, fietecare monarh sfetnicilor,senatorilor =i supu=ilor s[i cinste =i mas[ mare s[ g[teasc[ po-runcir[ (c[ dup[ izb`nda voii, izb`nda limarghiii pururea urmadz[=i g`lceava ]mp[cat[ ]n bucate =i vin s[ sloboade).4

Dup[ ]mp[r[teasca porunc[ toate s[ g[tar[, fel de feliuri dem`nc[ri, ]n divuri, ]n chipuri de b[uturi, pre mese s[ a=edzar[.Fietecarile dup[ cinstea =i step[na sa la deos[bite mese, cine=idup[ neamul s[u =i feliul s[ or`nduir[ (c[ chipul ]ntì a trufiii ]nprocathedriia mesii s[ zugr[ve=te =i toat[ m`ndria ]n scaunul celmai de sus s[ s[v`r=e=te). Iar[ la masa la carea singuri ]mp[ra\iis[ osp[ta, altora loc de =edzut nu ar[ta, f[r[ numai Corbului =iStrutocamilii, carii pentru slujba epitropiii ce purta dec`t toate

1 De=i acest tratat nu este exclus s[ fi existat, Cantemir ]l formuleaz[ ]nfelul s[u, pentru a satiriza diverse aspecte ale vie\ii politice create ]n urmaalegerii din anul 1703 a lui Mihai Racovi\[.

2 Conven\ia boiereasc[, un jur[m`nt de credin\[ c[tre domni, este numit[„zapisul supu=ilor“, termen ce ne ]ndrept[\e=te s[-l identific[m cu „hirografulde ob=te“, cu care s-a ]ncheiat adunarea de la Arn[ut-chioi.

3 Este acea parte din tratat prin care erau reglementate privilegiile boiere=ti,]n timp ce „ponturile leg[turilor“ reprezint[ tratatul propriu-zis privind rela\iilede alian\[ =i ajutor reciproc dintre cele doua \[ri.

4 Cantemir imagineaz[ un mare osp[\ — motiv rabelaisian — care urmas[ ]ncununeze realizarea acestui tratat de alian\[. Scriitorul porne=te de la unstr[vechi obicei domnesc, potrivit c[ruia domnul, ]n urma c`=tig[rii unui r[zboi,d[dea un osp[\ ]n cinstea boierilor =i lupt[torilor s[i. Asemenea ospe\e, depropor\ii m[re\e, sunt pomenite ]n cronica lui Grigore Ureche pentru vremeadomniei lui +tefan cel Mare. Osp[\ul descris de Cantemir este o frumoas[pagin[ literar[, secven\[ de mare concizie =i expresivitate, ]n care puterea deevocare a petrecerilor zgomotoase de la cur\ile domne=ti se ]mplete=te cusatira psihologic[.


dihaniile lumii mai ]n cinste s[ avea. C[tr[ ace=tea pre Brehnace=i pre Pardos ad[ogea, ca cum dintr-al\ii mai ale=i =i dup[ epitropial doilea ar fi1. Ei ]ntr-acesta chip la veseliia osp[\ului a=edzin-du-s[ =i ]n tot feliul de dezmierd[ri desf[t`ndu-s[ =i acmu p[har[lepre mas[ ades primbl`ndu-s[, cine=i pre monarhul s[u cu nes-puse laude =i colachii ]n ceriuri ]n[l\a (c[ vinul, ]n stomah intr`nd,aburul la cap trimite =i aburul vinului, ]n cap ]nv[luindu-s[,g`ndurile acoperite =i cuvintele neg`ndite la ival[ scoate). +i acmula cele mai dinluntru a voroavelor pozvolenii ]ntr`nd, cine deviteaz, cine de credincios, cine de v`rtos s[ l[uda. A=ijderea, cinecredin\a =i priin\a sa, cine vicle=ugul =i vr[jm[=iia altuia, cudesfr[tate =i cu vinul ]mpiedicate voroave ar[ta.

Acestea ]nc[ ei bolb[ind =i stropii vinului din gura unuia ]nobrazul altuia s[rind, iat[, de n[prasn[ =i f[r[ veste, toate tur-mele =i neamurile a tuturor mu=telor2 la mas[ nechemate =i laosp[\ ne]mbiiate a vini =i f[r[ nici o sial[ a s[ osp[ta v[dzur[.3

1 De remarcat am[nuntul, adev[rat, c[ locul al doilea la mas[ dup[„epitropi“, adic[ dup[ domni, ]l de\inea, pentru |ara Rom`neasc[, stolniculConstantin Cantacuzino, iar pentru Moldova — Iordache Ruset, ambiiconduc[torii din umbr[ ai vie\ii politice a celor dou[ \[ri rom`ne=ti.

2 Mu=tele au ]n\elesul generic de insecte ]naripate, apar\in`nd ordinuluihimenopterelor. A=a ]nc`t simbolic ele ar trebui s[ semnifice toate categoriilesociale, de la \[ranii iobagi p`n[ la curteni, scutelnici, ciocoime =i mercenari.Dar, din desf[=urarea evenimentelor descrise =i mai ales din elementeleideologice, vom vedea c[ este vorba numai de \[r[nimea iobag[.

3 Tocmai c`nd boierii se veseleau mai tare, n[v[lesc la osp[\ roiuri fl[m`ndede mu=te, adic[ de \[rani. Cantemir inventeaz[ n[vala \[r[nimii fl[m`nde,pentru a demonstra starea de cumplite lipsuri a maselor productive din celedoua \[ri rom`ne=ti. Pentru a sublinia acest lucru, el face apel la procedeulcontrast[rii, opun`nd masele ]nfometate cu starea de bel=ug, ghiftuire =inep[sare a boierimii. Secven\a n[v[lirii disperate a mu=telor la osp[\anticipeaz[ cu peste dou[ sute de ani marea r[scoal[ a \[r[nimii din 1907 =idramatica ei reflectare ]n opera lui Liviu Rebreanu. Numai c[ aceast[ ridicarea maselor este o pur[ inven\ie cantemirean[ cu scopul de a-=i expune, de pepozi\ia acestora, propriile sale idei social-politice.


C[, precum mai denainte s-au pomenit, ]n noaptea carea Ciaca-lul de dup[ gardul pris[cii sfatul albinelor =i a viespilor audzis[,=i a doa dzi, viind, Lupului =i Vulpii povestis[, a doa dzi viespiletoate pre g[rg[uni, pre t[uni, pre \in\ari =i pre alte cete de mu=te=i de mu=i\e ]ndemn`nd, la albine s-au adunat, =i fietecarea devestea carea audzis[ povestind, adec[ precum Vulturul tuturorzbur[toarelor monarh s[ s[ fie ales =i hirografi de la to\i s[ fiecer=ut =i s[ fie =i luat au ]n\eles.1 Care lucru, tot neamul mu=telor,pre sine nu mai pu\in dec`t pasirile zbur[toare =tiind:2 „ Scula\i,fra\i, ]ntre sine dzis[r[, =i oriunde acele adun[ri3 vom putea afla,acolea a noastr[ elefterie4 a cunoa=te s[ le facem, ca alt[ dat[ s[

1 Cantemir reaminte=te preg[tirea r[scoalei \[r[ne=ti, c`nd Maxut serdarul(+acalul) adusese vestea despre aceasta lui Lupu Bogdan =i lui Ilie |ifescu.Scriitorul repet[ de asemenea, ]n limbajul s[u cifrat, cauzele r[scoalei: faptulc[ Vulturul a fost ales ca rege al zbur[toarelor (muntenilor, cu sensul c[ n-aufost consultate =i masele) =i c[ a cerut un act semnat de to\i (hirograf), care s[confirme c[ a fost ales de c[tre mul\ime (ceea ce — vor obiecta masele — nuera adev[rat).

2 Masele de \[rani oprima\i sus\in c[ sunt de acela=i neam (zbur[toare) cu„pasirile zbur[toare“ (categoriile privilegiate ale societ[\ii rom`ne=ti de atunci),situa\ie din care decurge ideea necesit[\ii unui tratament social egal ]ntre\[rani =i boieri. Aceste idei, pe care scriitorul le repet[, clarific[ =i mai multfaptul c[ r[scoala este o inven\ie literar[ =i c[ sub aceast[ form[ marele g`nditor]=i exprima propriile idei privind dou[ importante laturi ale vie\ii sociale =ipolitice de atunci: alegerea domnului, cu toate practicile legate de aceasta, =iinechitatea politic[ ]ntre masele exploatate =i categoriile privilegiate ale societ[\ii.

3 Nu este vorba de cele dou[ adun[ri de la Arn[ut-chioi =i de la Adrianopol,ci de adun[rile pentru ospe\e, prin care boierii s[rb[toreau reu=ita planurilorpolitice.

4 Libertate (grec.). Masele vor, a=adar, eliberarea de sub domina\ia boierimii(Cantemir este primul g`nditor social rom`n care ]n\elege conflictele socialeprin prisma luptei de clas[). O astfel de lozinc[ nu putea fi dec`t a \[r[nimiiexploatate, nu =i a celorlalte categorii sociale cuprinse ]n termenul global„mu=te“. Cantemir introduce ]ns[ =i pe curteni, ciocoi, scutelnici =i mercenari]n r[scoal[, ]ntruc`t pe sprijinul acestor categorii se putea conta ]n competi\iile]ntre pretenden\ii la scaunul domnesc.


priceap[, (c[ nu toat[ pasirea zbur[toare s[ m[n`nc[, nici totmarile pre cel mai mic st[p`ne=te, nici toat[ pofta din p[reren[scut[1 s[ pline=te)“. Neamul dar[ mu=telor, precum s-au dzis,tot ]ntr-un suflet =i ]ntr-o inim[ scul`ndu-s[ =i mai mult cu foculinimii dec`t cu aripile zbur`nd =i duc`ndu-s[, pre toate zbur[-toarele =i m[rg[toarele la pomenitul osp[\ aflar[. Carile, mai multde m`nie dec`t de foame, ]n bucatele streine =i ]n agonisita alto-ra ca focul ]n paie =i ca sc`nteia ]n iarba pucioas[ intrar[. Aceas-ta to\i sfetnicii =i senatorii din ]mbe p[r\ile v[dzind, ]n mierare =iciudes[ ca aceasta sta =i ce poate fi aceasta, din cap, din urme =idin ochi semne f[c`ndu-=i, mu\e=te ]ntreba. To\i de to\i ]ntreba =icel ce s[ r[spundz[ nu era.

Albinele, viespile, mu=tile =i alalte gloate nicicum ceva uit`n-du-s[, ca la bucatele =i mesele sale, f[r[ nici o grij[, m`nca,]mpr[=tiia =i de pre mas[ gios, la furnici arunca. C[ci =i furnicile,de acestea oblicind, dup[ alalte mu=te urmar[, dzic`nd precumpartea zbur[toarelor sint, de vreme ce ca pasirile s[ oa[ =i cuvreme aripi ca mu=tele =i ca alalte lighioi zbur[toare fac.2 Iar[Vulturul =i Leul, de m`nie, ca be=ica de v`nt s[ ]mplur[, unul piui,altul r[cni, =i fietecarile cetelor =i bulucurilor sale de r[zboiu =ide b[taie s[ s[ g[teasc[ cu urgie poruncir[. +i „nici unul dint`lharii ]n sam[ neb[g[tori s[ nu scape!“ striga: „Cine sint ace=teacarii de stra=nice chipurile ]mp[r[te=ti a s[ sii n-au ]nv[\at? Cariisint ace=tea ce de frica groazniciii noastre nu s-au cutremurat?Au ieste cineva supt soare a c[ruia ne=tiutorii a s[ ru=ina ochii destr[luminarea sl[vii noastre s[ nu s[ t`mpasc[? Au ieste din fa\a

1 Dorin\[ ]ntemeiat[ pe un motiv ]nchipuit, nu pe realitate. Cunoa=tem]nc[ dou[ idei ale r[scula\ilor: nu orice mare (cu sensul de boierime) st[p`ne=tepe cel mic (mic social, masele) =i nici nu se realizeaz[ orice dorin\[ ]ntemeiat[pe simple presupuneri. O astfel de p[rere subiectiv[ era convingerea boierimiic[ ar avea dreptul s[ nesocoteasc[ pe cei mai mici din ierarhia social[.

2 Sunt de remarcat, din punct de vedere literar, concizia =i dinamismulsecven\ei ]n care se descrie n[vala mu=telor asupra bucatelor.


p[m`ntului p`n[ ]n \`rc[lamul lunii duh ca acela carile g`nd]mpotrivnic spre nebiruita noastr[ putere s[ puie? Cum mai cur`nddar[ ]n unghi s[-i f[r`ma\i, ]n col\i s[-i zdrumica\i, ]n labe s[-ispintica\i =i cu lutul =i \[rna s[-i amesteca\i =i ca pravul =i pul-berea ]n v`nt s[-i arunca\i“1.

Dup[ a ]mp[ra\ilor porunc[, cu to\ii ]ndat[ de mas[ =i veselies[ l[sar[ =i de arme =i de r[zboiu s[ apucar[2 (c[ precum dup[r[scoale line=tea cu veseliile, a=e dup[ veselii armele =i g`lcevileadese urmadz[), toat[ jiganiia cumplit[ col\ii ]=i tociia =i toat[pasirea rump[toare pintenii ]=i ascu\iia. Cucoar[le cu buciunelebuciuma, lebedele c`ntecul cel de pre urm[ a mor\ii c`nta, p[unii,de r[utatea ce videa, ]n gura mare =i cu jele s[ v[ieta, =oimii ca hat-manii, uleii ca s[rdarii, coruii ca c[pitanii pe dinaintea gloatelor =ia bulucurilor s[ primbla, pup[dza ca ceau=ii la alaiu ]i a=edza, c[iledin fluiere =uiera, brehn[cile ]nalt pentru paza str[jilor s[ ]n[l\a.Vulturul deasupra tuturor ]mp[r[te=te celea trebuitoare slujitorilorporunciia, carii ]n aripa dreapt[ =i ]n aripa st`ng[ de r[zboiu s[=icuia. }ntr-acesta=i chip =i jig[niile pre p[m`nt, cine=i la polcul =ila ceata sa or`nduindu-s[, la meideanul b[t[ii cu mare d`rjie ie=ir[.

1 O dat[ cu semnalul de ripost[ dat de c[tre cei doi „]mp[ra\i“, se dezl[n\uier[zboiul lighioilor mici cu cele mari, descifrat la cheie ca poh`rnirea prostimeiasupra celor mari, ce f[cus[ unirea (D.C.).

Prin termenul „prostime“ scriitorul limiteaz[ pe r[scula\i la categoria\[r[nimii, ]n timp ce no\iunea „unire“ se refer[ la alian\a dintre Moldova =i|ara Rom`neasc[ pentru conjugarea eforturilor lui Racovi\[ =i Br`ncoveanu]mpotriva Cantemire=tilor =i a altor pretenden\i.

2 }n descrierea luptei, scriitorul folose=te organizarea, strategia =i tehnicamilitar[ a vremii sale, ]ns[ cele dou[ tabere rivale, de o parte p[s[rile =ipatrupedele, iar de alta mu=tele, nu au nici o simbolic[, confruntarea av`ndloc ]ntre cele dou[ grupuri de vie\uitoare ]n\elese la propriu. Aceast[ ]nc[lcarea simbolicii m[re=te originalitatea secven\ei ce prezint[ lupta =i ne dovede=tec[ scriitorul nu se las[ fascinat numai de peisajul exotic =i de atmosfera debasm din cartea celor O mie =i una de nop\i, ci se las[ vr[jit =i de frumuse\ea=i dinamica vie\ii ]n peisajul rom`nesc.


Iar[ dup[ ce puhacele din pu=cile cele mari =i cucuvaiele dincele mici s[mnul r[zboiul deder[, ]ndat[ sunete, buhnete, tr[snete,plesnete, v`jiituri =i duduituri preste tot locul s[ r[zsunar[. C[iu\i aripile vulturilor, brehn[cilor, rar[ilor, =oimilor, uleilor =i acoruilor cu mare v`jiituri aerul despica, leii, ur=ii, pardo=ii, dul[ii,ogarii =i coteii, cu unghile \[rna arunc`nd pulberea ]n ceriuspulb[ra =i cu neguri de prav luminoas[ radzele soarelui astupa.M`nie ca aceasta v[rsar[, vr[jm[=ie ca aceasta ar[tar[, g[tire caaceasta f[cur[, tunar[, detunar[, tr[snir[, plesnir[, r[cnir[, piuir[=i din toate p[r\ile cu mare urgie marile acestea jig[nii asupramic=oarelor musculi\e s[ repedzir[. Ce, precum s[ dzice cuv`ntul(Fat[ mun\ii =i n[scur[ un =oarece1), c[ pre c`t[ groaz[ ar[tar[,at`ta de batgiocur[ r[mas[r[, de vreme ce mic=orimea albinelor,viespilor, mu=telor =i a \in\arilor asupra m[rimei pasirilor =i jiga-niilor toat[ ocara =i batgiocura adus[r[. C[ci mu=tele, cu putin\aaripilor ]n slava ceriului r`dic`ndu-s[, col\ii =i br`ncele celevr[jma=e a jig[niilor celor cumplite ceva de laud[ a ispr[vi sau ]nceva a le beteji nu putur[. }n aer a=ijderea toate pasirile rump[-toare (c[ci alalte numai privitoare era) cu grele trupurile ce pur-ta =i cu mari aripile ce le otc`rmuia, ]n gios slobodzindu-s[ =i ]nsus r`dic`ndu-s[, repede r[pegiunea ce f[cea, mu=tele cu pu\in[cl[tire =i ]ntr-o parte din cale ferire, ]n de=ert a lovi =i ]n z[dar aie=i o f[cea. }nc[ de multe ori, pentru mai mare batgiocura, prespate le ]nc[leca =i pintre unghi =i pe supt aripi slobode =i f[r[primejdie zbura. Iar[ c`nd vreuna dintr-]nsele ]n br`nca a vreu-nii pasiri sau jig[nii a c[dea s[ t`mpla, cum s[ o str`ng[ =i cums[ o f[r`me nu avea (c[ precum m[rimea la unile ar[toas[, iar[la altele ca un bo\ greu mi=eloas[, a=e mic=orimea la unele denemic[, iar[ la unele dec`t m[rimea cu multul mai vrednic[ ieste).Iar[ sup\irele =i otr[vit acul albinelor, viespilor =i a g[rg[unilor

1 Traducerea unui vers din Ars poetica a lui Hora\iu: Parturiunt montes,nascitur ridiculus mus.


cu carile iele ]n locul suli\ii =i a sige\ii s[ ]ntr-arma, c`t de prelesne ]n palma pasirii sau ]n talpa jig[nii ]l ]nfigea, al c[ruia cum-plit[ durere nu numai c`t trupul le be=ica, ce ]nc[ p`n[ la inim[p[trundzind, la fica\i le str[b[tea. +i a=e mu=tile, dup[ ce ]n aerpre c`t vrea pre pasiri obosiia, tr`ntorii buciumul de ]nturnat c`nta=i cu toatele de iznoav[ la osp[\ =i la mas[ s[ a=edza, nicicum aleilor sau a altor jig[nii c[lc[turi =i strop=ituri ]n sam[ b[g`nd(c[ precum orbul de noapte nu s[ grije=te, a=e cel prea slab decel prea tare nu s[ siie=te, c[ cel ce n-are de ce s[ pr[da depr[d[toriu, ca udul de ploaie, nu s[ teme). Deci c`nd jig[niilepre p[m`nt mai mare naval[ le da, atuncea mu=tele, prin n[ri,prin urechi, printre vine =i pre supt susiori ]ntr`ndu-le, s[ aciua.De care lucru, nepriietinii, nu pre at`ta lupt[tori, pre c`t scut,cetate =i ap[r[tori le era (c[ norocul c`nd pre cel norocit a bat-giocuri va, ]ntì cu a sa putere ]l m[re=te, apoi cu a altuiasl[biciune ]l domole=te). Iar[ c`nd mu=tele de bun[voie le p[r[siia=i mai ]nalt ]n aer s[ suia, jiganiilor alt[, f[r[ numai urletul ]nv`nt =i tr`ntitul cu curul la p[m`nt nu le r[m`nea. C[ci mu=tele,de urlete a s[ sp[riia ne]nv[\ate =i din labele lor ]n v[zduhdep[rtate fiind, ]n toat[ nefrica =i negrijea s[ afla, =i pre spinareazbur[toarelor ca ]n car`te ]mp[r[te=ti leg[n`ndu-s[ s[ primbla(]ntre muritori de s[ d[ vreo fericire, pare-mi-s[ c[ alta mai marea fi nu poate dec`t din rea pizma nepriietinului bun sf`r=itul lu-crului a s[ t`mpla. A=ijderea, mai mare nenorocire cineva a p[\inu poate dec`t din pricina pizmei sale, fericire nepriietinului avini c`nd vede).

}ntr-acesta chip dar[ jiganiile =i pasirile c`t[va vreme ]n za-dar trudite =i ]n de=ert ostenite, p`n[ mai pre urm[, mai mult den[caz dec`t de trud[ obosindu-s[ =i mai mult de m`nie dec`t deostenin\[ ]n[du=indu-s[, pentru ca pu\intelu= duhurile ]nfocates[-=i r[coreasc[ =i puterile sl[bite s[-=i odihneasc[, buciumul de]ntors c`ntar[. +i pentru ca stomahurile le=inate s[-=i ]nt[reasc[,la osp[\ s[ a=edzar[. Dar[ nice aceasta cu vreo ticneal[ a le fi


putu (c[ precum ]n[du=itul fum, cu n[rile tr[g`nd, mai r[u s[]n[du=e=te, a=e odihna f[r[ n[roc dec`t r[zboiul vr[jma= mai cum-plit[ ieste), de vreme ce mul\imea \in\arilor =i a mu=telor, carilenu numai a mes[i, ce =i a tot p[m`ntului fa\[ ]n giur ]mpregiuracoperiia, =i at`ta aerul cu micile lor trupuri ca cu un fum =i prav]mplus[, c`t jig[niile, de mare ostenin\[ mai adese duhurile a-=itrage vr`nd, cu v[zduhul ]mpreun[ =i micile acelea lighioi cu n[rilesorbiia, carile, p`n[ la plomì m[rg`ndu-le, mai mare ]n[du=al[le f[cea. Jig[niile s[riia, s[ tr`ntiia, suspina, str[nuta, capul li s[]nv`rtejiia, grea\a li s[ scorniia, iar[ alt[ceva nici procopsiia, nici]=i folosiia (c[ precum m`niia na=te izb`nda, a=e izb`nda nedo-b`ndit[ na=te dosada, de carea m`niia singur[ ca cu la\ul s[u s[zugrum[)1. Pedeaps[ =i ocar[ ca aceasta le z[misli nebuna m`ndrie=i dosad[ ca aceasta le n[scu m`ndra nebunie. (C[ de multe orip[rerea ]nalt[ =i tocma peste nu[ri ridicat[, ]n fundul bezniinecuno=tin\ii poh`rnindu-s[, cade, =i cu c`t mai cu m[rime s[sl[ve=te, cu at`ta mai ]n pr[paste, pr[v[lindu-s[, s[ oc[re=te. Asij-derea, adese s-au v[dzut c[ lucrurile prea putincioas[ =i preav`rtoas[ pre lesne a s[ zdrumica =i a s[ f[r`ma ]nc[ de la celprea slab =i moale, precum diamantul cu plumb s[ lucreadz[ =i,cu pravul s[u =i cu curma fierului t[indu-s[, s[ despic[, s[ rujde=te=i s[ jule=te. Moartea =i peirea filului =oarecele ieste, pic[tura ploiipiatra g[ure=te =i funea de teiu cu vreme marmurile despic[. C[

1 Sub pretextul conflictului de clas[ dintre \[r[n`me =i boierime, Cantemirdescrie ]n realitate un r[zboi ]ntre vie\uitoarele mari =i cele foarte mici. }nvictoria, ]n aparen\[ absurd[, pe care scriitorul o pune pe seama celor mici]mpotriva celor mari, este oglindit adev[rul c[ este o imposibilitate ap[rarea]mpotriva micilor zbur[toare ca albinele, \`n\arii, mu=tele etc. Pentru a ]n\elegemai bine situa\ia, s[ ne amintim de necazurile exploratorilor =i mai ales defilmul lui Hitchcock P[s[rile. Pe de alt[ parte, ]n realizarea artistic[, de odeosebit[ frumuse\e, a b[t[liei, scriitorul face dovada unui deosebit sim\ almi=c[rii, anticip`ndu-l pe Eminescu ]n episodul b[t[liei de la Rovine dinScrisoarea a III-a.


lucru a=e de putincios =i de v`rtos supt soare nu ieste c[ruia biru-in\[ =i ]nfr`ngere s[ nu s[ dea, ]nc[ de unde nici g`nde=te, nicinedejduie=te).

A=edar[, falnicile =i trufa=ele dihanii, duhurile cele ]nalte =i]nfipte ce purta =i spr`ncenele cele peste frunte ridicate ce ]n[l\a,cu ocara a toat[ lumea, de tot gios le l[sar[ =i g`ndul ]ntr-alt[socoteal[ ]=i mutar[1.

}ntre pasiri, dar[, era Brehnacea, carea, macar c[ =i ea, nu maipu\in dec`t alalte, de v[rsatul singe nevinovat ca de o prival[ preafrumoas[ s[ veseliia =i de toat[ carnea proasp[t[ nu s[ o\[rìa,nici s[ sc[r[nd[viia, ]ns[ de multe ori c`nd sfaturile grele s[ zb[tea=i lucrurile mari s[ dirmoia, dec`t alalte precum mai adese =i maide-aproape adev[rul a atinge s[ videa =i totdeauna spre cele mailine =i odihnite lucruri ]nv[\a =i ]ndemna2 (c[ la tot sfatul, c`nd]n vreo parte a s[ a=edza nicicum a s[ alege nu poate, spre partealine=tii a s[ pleca sfat ]n\elep\[sc ieste). Precum od`n[oar[ c[tr[Cucunos filosofiia Lupului aievea adeveriia =i de sfatul ce pentruStru\ ]ncepus[ s[ s[ p[r[sasc[3 cu toat[ nevoin\a siliia, a=ijdereacele mai de pre urm[, precum ceva de cinste a toat[ monarhiii s[aduc[ nedejde nu ieste dzicea. Aceasta pasire, dar[, v[dz`nd c[din partea carea nici nedejduia, lucruri ca acestea nebiruite =i nele-

1 Cu aceasta se termin[ episodul b[t[liei dintre vie\uitoarele mici =i celemari, Cantemir, prin reflec\iile de mai sus, readuc`nd lucrurile la condi\iauman[.

2 O nou[ caracterizare a stolnicului Constantin Cantacuzino; subliniindu-i-se caracterul hr[p[re\, i se recunoa=te ]n acela=i timp preocuparea pentruadev[r =i pentru orientarea spre ]mp[ciuire =i ]n\elepciune ]n sfaturile pe carele d[, stolnicul devenind astfel modelul sfetnicului ]n\elept =i obiectiv ]n fa\aproblemelor de via\a politic[.

3 Aluzie la convorbirea stolnicului cu Lupu Bogdan =i Mihai Cantacuzino]n faza preliminar[ a adun[rii de la Arn[ut-chioi, c`nd se silea s[ conving[curtea de la Bucure=ti despre necesitatea renun\[rii la sprijinirea alegerii luiMihai Racovi\[.


cuite s[ scornir[, precum cu vreme celea de carile grij[ purta, des[ vor ijd[ri, cu c`t mai rele =i mai cumplite r[scoale ]n tot trupulpublic[i vor aduce socoti. De care lucru, acestea a=e ]n sine chi-tindu-le =i oarecum p`n[ a nu fi, cu ochiul sufletului ca cum acmuar fi v[dzindu-le, c[tr[ tot theatrul1 voroav[ ca aceasta f[cu:

}n lume2 ]ntr-aceasta lucrurile t`mpl[toare cum vor vini =i cumvor c[dea, nime dintre muritori deplin =i cum sint cu mintea a lecuprinde poate, nici vreod`n[oar[ cineva r[d[cina adev[ruluipentru cele fiitoare, afar[ din tot prepusul, cu socoteala a atinges-au v[dzut. Ce precum toate lucrurile ]n lume sau fiin\[=ti sint,sau t`mpl[tore=ti, a=e ]n doa[ chipuri pentru d`nsele a s[ ade-veri =i a s[ ]n=tiin\a poate. }n cele t`mpl[toare dar[, ]nceputuladese gre=e=te, iar[ sf`r=itul singur pe sine de bine sau de r[u]nceput s[ arat[ =i s[ dovede=te. De care lucru, a celor t`mpl[toare,p`n[ sf`r=itul nu le videm, nici de rele a le huli, nici de bune a lel[uda f[r[ prepus putem. Iar[ ]n cele fiin\e=ti, precum ]nceputul,a=e s[v`r=itul, dup[ a firii urmare, afar[ din tot prepusul, pre-cum sint a le pricepe =i a le giudeca ]ndr[znim =i putem. C[ pre-cum ]n ciurul cu gaurile largi mul\ime de gr[un\e mititele punem=i ve=ca ciurului dincoace =i dincolea batem =i zbatem, din celemulte gr[un\e, carile ]ntì =i carile mai pre urm[ a c[dea s-art`mpla nu =tim. Iar[ precum p`n[ ]n cea de pre urm[, precumtoate vor c[dea, f[r[ gre= =tim. C[ fire=te toat[ greuimea la mijloctrage =i tot gr[un\ul mic prin gaura mare neoprit trece, =i a=e,

1 Cantemir imagineaz[ pe boierii munteni str`n=i ]ntr-o adunare („thea-tru“) ]n vederea discut[rii cauzelor =i consecin\elor r[scoalei \[r[ne=ti =i pentrua g[si o solu\ie de urmat ]n vederea pre]nt`mpin[rii unor situa\ii asem[n[toare.Cel care vorbe=te adun[rii este stolnicul.

2 Stolnicul consacr[ partea ]ntìa a cuv`nt[rii previziunii fenomenelorsociale. Abord`nd aceast[ problem[ din punct de vedere filosofic, stolnicul(cite=te Cantemir), ]mparte fenomenele, naturale =i sociale, ]n dou[ categorii:fenomene ]nt`mpl[toare, imprevizibile, =i fenomene ,,fiin\[=ti“, adic[ necesare,pe care mintea omului le poate prevedea f[r[ gre=.


urmadz[ ca ciurul zb[t`ndu-s[, gr[un\ele unul pre altul deasu-pra ]ngreuind, spre c[dere s[-l ]mping[, dup[ acela altul =i altul,p`n[ c`nd tot cel ce ]mpingea, de nime ne]mpins, ce singur dingreutatea fireasc[, dup[ altele urm`nd, s[ cadz[. De care lucru,]n lucrurile t`mpl[toare1, cei ce cu minte ]ntreag[ s[ sluj[sc, aceas-ta laud[ =i spre bine prognosticesc, ca oric`nd calea line=tii s-arafla, drumul tulbur[rii cu lunec[toriu piciorul norocirii s[ nu calce,ce totdeauna ]n c[rarea line=tii =i potica p[cii, oric`t de str`mpt[ar fi, nep[r[sit =i neab[tut s[ c[l[toreasc[. C[ macar c[ lucrurilela ]ncep[tur[ mici =i pre lesne a s[ ispr[vi s[ vad, ]ns[ lucrul, dece s[ lucreadz[, cre=te =i s[ m[re=te, cu carile ]mpreun[ =i lesni-rile ]mpiedec`ndu-s[, nevoile s[ m[mineadz[ =i s[ ]ngreuiadz[,=i a=e, cele mai multe, de sf`r=itul fericit =i l[udat sc[p`ndu-s[,s[ deznedejduiesc.2 A=ijderea, pricina pricinelor a toat[ pricineledintì privitoare =i giudec`toare ieste, carile f[r[ cea c[dzut[ plat[=i r[spl[tire a le l[sa nu poate (c[ precum greuimea gr[un\uluideasupra c[derii celui dedesupt pricin[ au fost, a=e greuimea al-tuia pricin[ c[derii celuia ce c[derea celuialalt au pricinuit va fi)3.A=edar[, lucrurile muritorilor =i muritorii, ori ca gr[un\ele ]n ciur,

1 Stolnicul, l[s`nd s[ se ]n\eleag[ c[ ]n domeniul vie\ii sociale domin[fenomenele ]nt`mpl[toare, sau, mai precis, ]nt`mplarea, consider[ c[ pentrua pre]nt`mpina urm[rile nedorite ale activit[\ii umane, este ]n\elept ca omuls[ se conduc[ dup[ principiile ac\iunilor pa=nice =i s[ exclud[ av`ntarea oarb[pe c[ile pe care \i le poate deschide momentan norocul.

2 Imposibilitatea previziunii ]n domeniul vie\ii sociale, dominat[ de]nt`mplare, se datore=te faptului c[ ac\iunea omului poate declan=a seria deconsecin\e, unele decurg`nd din altele sub imperiul leg[turilor necesare, pecare omul nu le poate nici prevedea, nici controla.

3 Pricina pricinelor — cauza cauzelor, cauza ultim[, termen aristotelicdesemn`nd divinitatea, primul motor al procesului ontologic. La Cantemir]n\elesul termenului este echivoc, el ]nsemn`nd, ca =i la Aristotel, divinitatea,]ns[ o divinitate punitiv[, ca ]n concep\ia cre=tin[; un alt sens al termenului,pe care ]l vom ]nt`lni mai departe, este cel de prim[ cauz[ ]n lan\ul cauzal alfenomenelor sociale, ]n special ]n cadrul rela\iilor interumane.


ori ca spi\ele ]n roat[ ar fi, adev[rul f[r[ prepus ieste, c[ loc st[-t[toriu =i via\[ credincioas[ cuiva din fire nu s-au dat, nici s[ vada, ce toate sfera nest[rii sale sint s[ ]ncungiure =i nes[v`r=it\irc[iamul firii sint s[ ]mpregiure =i fietecui dec`t sine cel mai tareieste s[ s[ afle =i pricina pricin[toare f[r[ izb`nda pricinirii iestes[ nu scape1. Deci p`n[ la cuv`ntul ce voi s[ gr[iesc voi vini, asu-pra acestuia lucru o pild[, carea ]n dzilele b[tr`ne\elor mele a privimi s-au t`mplat, ascult[tori =i ]ng[duitori s[ fi\i pre to\i v[ poftesc.

Od`noar[2 pentru hrana t`mpl`ndu-mi-s[ peste cre=teturilemun\ilor a zbura =i peste to\i c`mpii cu ochii a m[ primbla, ]ntr-un mu=inoiu un guziu, de cu var[, ca preste iarn[ hran[ s[-i fie,de prin \arini gr[uncene culesese =i cu multe nevoi =i ostenele ]nmi=ina ce f[cus[ le str`nsese. +i a=e, cu line=te =i cu odihn[ via\atr[g`ndu-=i, o furnic[ de mi=ina guziului dede, carea, un gr[un\ir`dic`nd, la mu=inoiul s[u ]l dus[, pre care alalte furnici, cudob`nd[ =i prad[ gata ca aceasta v[dzind-o, cu toatele dup[ d`nsa

1 Via\a omului =i fenomenele sociale stau sub semnul permanenteischimb[ri =i ]nlocuiri a unuia prin altul, peste toate ]ns[ impun`ndu-se legeadomnirii celui slab de c[tre cel tare, precum =i legea sanc\iunii divine („izb`ndapricinirii“), care va ac\iona ]n via\a social[ ca un principiu punitiv, justi\iaimanent[.

2 Scriitorul pune pe stolnic s[ spun[ o poveste cu ]nt`mpl[ri prin care suntexemplificate ideile de filozofie social[ expuse mai sus. Aceasta poate fiintitulat[, ]n termenii lui Cantemir de la cheie, Povestea Brehnacii c[tr[ tottheatrul, cu ]n\elesul de pild[ c[tr[ dzisa: cine face, faci-i-s[, sau, ]n termeniiunei zicale asem[n[toare, „dup[ fapt[ =i r[splat[“. Povestea are, deci, un rolmoralizator =i ]n acela=i timp, o independen\[ relativ[ fa\[ de con\inutulpropriu-zis al Istoriei ieroglifice. Ca =i cele doua povestiri ale Vulpii despreiscusin\a Lupului, =i aceast[ nara\iune a Brehnacii aduce ]n prim-plan peisajulrom`nesc =i aspecte ale vie\ii cotidiene. Un singur element nu apar\ine lumiinoastre: pardosul, animal exotic, o predilec\ie cantemirean[, care dovede=tec[, spre deosebire de povestirile Vulpii, prin excelen\[ populare, povesteaBrehnacii este o crea\ie cantemirean[ ad-hoc, ]n care sunt ]mbinate elementepopulare cu cele din fizioloage, de unde =i nota caracterologic-moralizatoare.


s[ luar[. +i dac[ la casa bietului guziu agiuns[r[ =i de str`ns[gr[mad[ gr[un\elor deder[, ]ndat[ a o pr[da, a o ]nc[rca =i a oc[ra ]ncepur[. Guziul, s[racul, ]n vreme ca aceia de tot agiutoriulsc[pat =i de r[d[cinile curechiului ce mai denainte stricasebl[st[mat sim\indu-s[, din toat[ nedejdea s[ sc[p[ =i cu marefoamete din f[lcile mor\ii nu sc[p[. Iar[ furnica, carea ]ntìu pri-cina pr[dzii, foamei =i mai pre urm[ =i a mor\ii guziului era, debi=ugul =i bivul carile peste toat[ iarna avusese ]ngr[=indu-s[ =i]ngro=indu-s[, cu aripi ca pasirile s[ ]ntr-arip[ =i ca mu=tele ]naer cu mare slobodzenie zbur[. Iar[ l`ng[ mu=inoiul furnicelor,de cu prim[var[, ]n spinii carii acolea aproape era, o p[s[ruic[mititelu=[ cuibul a-=i face =i puii a-=i scoate s[ t`mpl[, carea totcu furnici mititele pui=orii a-=i hr[ni =i a-i cre=te era obiciuit[.C[ci amintrilea nici ea alte lighioi mai mari a prinde, nici puii eia le ]nghi\i sau a le amistui putea. Iar[ ]ntr-o dzi cea ]ndestulit[nafaca uit`ndu-=i =i a firii sale hotare trec`ndu-=i1, furnica ceamare =i cu aripi prins[ (c[ci =i furnica atuncea ]=i g[se=te peirea,c`nd ]ndob`nde=te aripile), pre carea, dup[ c`t[va lupt[ =i trud[biruind-o, m`ncare puilor s[i o dus[. Furnica, de primejdiia vie\iicuprins[ =i de am[r[ciunea ceii mai de pre urm[ suflare, cu du-ios =i mi=elos glas c[tr[ p[s[ruic[ dzis[: „Nici tu, o, lacomo, f[r[plat[ vii r[m`nea)). Ce p[s[ruica, milos =i jelnic cuv`ntul ei ]nsam[ neb[g`nd, f[r`mi, f[r`miiele f[c`nd-o, puilor o ]mp[r\i. Eu,patima furnic[i v[dzind =i cuv`ntul cel cu moarte amestecat dingur[-i audzind, cu tot de-adinsul sf`r=itul la ce ar ie=i =i asuprap[s[ruic[i izb`nda, c`nd =i r[spl[tirea ]n ce chip ar fi ca s[ cu-

1 Un important principiu al rela\iilor interumane, exprimat ]n povestire,prin rela\iile dintre specii: ]\i este permis, moralmente bine]n\eles, s[-\i iei dinbunurile necesare ]ntre\inerii vie\ii numai at`t c`t ]\i este strict necesar („nafaca“]nsemn`nd ra\ie, por\ie cotidian[); dep[=irea acestei necesit[\i fire=ti („a firiihotar[“), adic[ l[comirea spre mai mult nu r[m`ne nepedepsit[. Aceast[ l[comieeste sursa nedrept[\ii =i inechit[\ii sociale, cauzele primare care au dus ]n finalla revolta \[r[nimii =i la ru=inoasa ]nfr`ngere a boierimii hr[p[re\e.


nosc, a oglindi m[ pus[iu. Deci pasirea dac[ furnica omor] =i puiloro ]mp[r\i, ]ndat[, dup[ obiceiu, la c`mp, pentru ca alt v`nat hran[puilor s[ prindz[, s[ dus[. A=e, ea ]n c`mp lipsind, un =oarece pespini urc`ndu-s[, cuibul cu puii p[s[ruic[i afl[. Carii, ]nc[ gola=i,f[r[ tulee fiind =i puterea aripilor de zburat ]nc[ neav`nd, prad[=oarecelui s[ f[cur[, pre carii =oarecele ]nec`ndu-i, c`te unul, c`teunul, m`ncare puilor s[i ]i c[ra. Iar[ c`nd =oarecele, pentru ca =icel mai de pre urm[ puiu s[ ia, s[ ]ntoars[, iat[ =i maica lor dinc`mp cu hrana ]n gur[ sosi. Carea, de pui=ori s[r[cit[ cunosc`ndu-sa =i pre pr[d[toriu ]nc[ ]n cuibul ei vr[jm[=e=te pre puiul carile]nc[ cu suflet r[m[sese, a ]ncol\i =i a r[ni v[dzind, pentru via\alui cu mare umilin\[ pre =oarece a ruga ]ncepu: „Las[-mi, tira-nule, pre unul. Cru\[-mi, vr[jma=ule, pre acest mai mic macar[.Nu m[ l[sa a=e de tot ars[ =i ]nfocat[, fie-\i mil[ de lacr[mile =it`nguirile mele, nu-mi pierde toat[ ostenin\a tinere\elor, nu m[desp[r\i de toat[ nedejdea b[tr`ne\elor mele! Adu-\i aminte c[ =itu p[rinte a fii =i nasc[toriu a nascu\i e=ti. Socote=te a inimii du-rere, carea maica pentru rodul p`ntecelui s[u p[time=te. Eu p[catulmieu cunosc =i ]n oglinda f[r[legii mele acmu m[ priv[sc, pentrucarea ast[zi cea c[dzut[ plat[ ]mi iau =i dreapt[ izb`nda furnic[i]ntreit asupr[-mi s[ face, ai c[riia, o, tic[loasa, jelnicul glas n-amascultat =i peste putin\ele =i hotar[le firii mele trec`nd, trag cetrag =i pat ce pat. Ia pilda mea asupra ta, o, nemilostivule, =i cupedeaspa la mine sosit[ de cea la tine viitoare a sc[pa te ]nva\[.C[ precum mie ]ntreit, ase \ie ]ndz[cit pricina pricinelor s[ nu-tir[spl[teasc[ preste firea ei ieste1. +i precum eu pre puii furnic[i

1 A fi preste firea sa— a fi incompatibil cu natura sa proprie, a fi ]ncontradic\ie cu propria natur[. Dup[ Cantemir, divinitatea este, prin naturasa, o justi\iar[ a faptelor omene=ti, ]nt`mpl[rile povestite demonstreaz[ c[principiul justi\iei divine este identic cu no\iunea de justi\ie imanent[, concep\iece coboar[ divinitatea la nivelul legilor naturale. Teza lui Cantemir anun\[ontologia iluminist[, care va opera cu no\iunile de ra\iune natural[, ra\iuneimanent[ etc.


i-am f[cut f[r[ maic[, a=e pre mine, maica, tu m-ai f[cut f[r[ pui.A=ijderea, precum tu pre mine, maica o\[roas[ =i jelnic[, moarteapuilor miei ast[dzi a privi m-ai f[cut, a=e m`ne sau poim`ne deneagr[ =i cumplit[ moartea ta a s[ olec[i =i a s[ s[r[ci pre puiit[i va face. +i precum tu pre mine m[ desficiore=ti, a=e altul prepuii t[i va desp[rin\i“. Acestea =i altele ca acestea tic[it[ p[s[ruicacu olec[ioase viersuri =i cu miloase glasuri pamintea =i moarteapuilor s[i cu jele c`nta:

„A lumii c`nt cu jale cumplit[ via\[,Cum se trece =i s[ rupe, ca cum am fi o a\[.1

T`n[r =i b[tr`n, ]mp[ratul =i s[racul,P[rintele =i fiiul, rude =-alalt statul,}n dzi ce nu g`nde=te, moartea ]l ]nghite,Viilor rama=i otr[vite d[ cu\ite.|[rna tiranul, \[rna \[ranul astruc[,Izb`nda, dreptatea, ]n ce-l afl[-l giudec[,2

Unii ferici\i s[ dzic ]ntr-a sa via\[,Dup[ moarte s[ cunoa=te c-au fost sloi de ghea\[.“

Ce =oarecele nici de ver=ul =i de viersuri ]n ceva ]nduplec`n-du-s[, nici de fierbin\i lacr[mile =i duioase suspinurile p[s[ruic[iceva=i milostivindu-s[ =i pre cel mai mic puiu omor`nd, cu mareveselie la cuibul s[u ]l dus[. Vesel acmu =oarecele, =i de bi=ugoas[prada ce dob`ndis[ mai ]ndr[zne\ =i mai sim[\ f[c`ndu-s[, maitare a ]mbia, =i mai far[ sial[ prin to\i spini=orii a s[ urca ]ncepu,

1 Aceste prime dou[ versuri se g[sesc =i ]n poemul Via\a lumii, de MironCostin. Urm[toarele apar\in ]ns[ ]n exclusivitate lui Cantemir. }ntreaga poezieeste alc[tuit[ pe tema biblic[, p[truns[ =i ]n unele colinde, aceea anestatorniciei vie\ii, idee din care decurge principiul egalit[\ii tuturoroamenilor ]n fa\a mor\ii =i a justi\iei divine, care pedepse=te cu obiectivitatepe fiecare dup[ faptele sale. Tema din asemenea colinde va sta la baza unorvariante ale baladei mor\ii lui Constantin Br`ncoveanu.

2 Versul de fa\[ este o transpunere a unui cunoscut dicton biblic privindinexorabilitatea justi\iei divine: „}n ce-l voi afla, ]ntr-aceea ]l voi judeca“.


socotind ca tot spinul cuibu =i tot porumbreriul pui de pasire vaavea (ce precum apelpisia de multe ori mai vrednicii lucreadz[,a=e afthadia singur[ cu sabiia sa capul ]=i r[teadz[). C[ ]ntr-aceadat[ o m`\[ s[lbatec[ pentru hrana prin spini =orec[ind, sunetul]mbletului =oarecelui la urechi ]i vini. Carea, dup[ al s[u obiceiu,mai cu de-adins a s[ tupila =i a s[ =ipuri ]ncep`nd, =oarecele celce sunetul f[cea printre frundze z[ri, =i a=e, m`\a totdeodat[ =if[r[ veste s[rind, =oarecele, bl[st[matul, toat[ s[rita ]=i pierdu(c[ c`nd min\ile de spaim[ s[ uluiesc, atuncea =i picioarele a fugis[ ]mpiiedec[ =i ]n toate ierbu=oarele s[ inv[l[tucesc). A=e m`\apre =oarece ]ntì ]n br`nci, apoi ]n f[lci apuc`nd, cu morm[ieturitrufa=e =i m`ndre i s[ lauda. +oarecele ]ntre cele pu\ine olec[iturice f[cu, ]ntì era aceasta: („cine face, face-i-s[, cine ]nghite undi\a,fier de corabie bore=te): osinda p[s[ruic[i m-au aflat“. +oarecele]nc[ bine cuvintele nu-=i ]ncheie, =i m`\a ]n oala stomahului a-lfierbe =i ]n tigaia maiurilor a-l pr[ji =i ]n vasele ma\elor a-l scoate]ncepu. A=e m`\a, spre v`n[toarea =oarecelui cu totului tot d`n-du-s[, ce o a=tepta nici =tiia, nici s[ g`ndiia. C[ ]ntr-acea un[ dat[,un dul[u ciob[nesc, pre l`ng[ spini pentru paza oilor ]mbl`nd,mirosul m`\ii adulm[c[, dup[ miros urma lu[, dup[ urm[ cu ochiide m`\[ dede. }n scurt, m`\a =oarecele ]nc[ bine nu ]nghi\is[, =iea acmu ]n f[lcile dul[ului sosis[, carea nu de cuv`nt, ce a=e=imai nici de g`nd vreme a avea putu. C[ vr[jma=i =i ascu\i\i col\iidul[ului ]ndat[ toate o=cioarele ]i zdrumicar[ =i toate m[\i=oarele]i de=irar[. D`rz dul[ul =i cu coada b`rzoiat[, ni la un spin, ni laaltul piciorul dup[ obiceiu r`dica =i precum =i el altuia v`nat =icolac s[ g[ta, nicicum ]n minte ]i era.

C[ pre acea vreme un lup, dup[ oi cu mare me=ter=ug =i mul-comi= lingu=indu-s[, asupra dul[ului, f[r[ veste c[dzu. Lupul prevechiu nepriietin a=e singur =i de tot agiutoriul strein =i lipsitv[dzind, asupra-i s[-l f[r`me n[vr[pi. Dul[ul, macar c[ cu l[tratulc`t putea pentru pizma=ul de ob=te ciobanului =tire da =i cu toat[v`rtutea, c`t prin putin\[ ]i era, cu lupul s[ lupta. Ins[ agiutoriul


ciobanului a sosi, mai mult dec`t dul[ul virtutea lupului a sprije-ni z[b[vind, biruin\a la lup r[mas[ =i, buc[\i-buc[\ele f[c`ndu-l,viermilor ]l ]ntins[ mas[. Ciobanul p`n[ la locul b[t[liii a sosi,]nc[ de departe un pardos, frumos la piiele =i vr[jma= la inim[,precum asupra lupului c`t ce poate alearg[, v[dzu. De carile elsp[riindu-s[ p`n[ va videa ]ntre lup =-]ntre pardos ce s[ va ispr[vi,dup[ spini s[ dosi. Pardosul ]ndat[ ce la lup f[r[ veste sosi, deo-dat[ lupul cu d`nsul de lupt[ s[ apuc[. Ce lupul nici mult luptasprijenind, nici pu\in ceva folosind, ]n clipala ochiului, biruit,tr`ntit =i omor`t fu. Pardosul acmu, duhul cel mai de pre urm[de la lup cu cumplit[ vr[jm[=ie sco\ind, ciobanul de dup[ spinicu palestra1 sigeata printr-inim[ ]i p[truns[. Pardosul, de moarter[nit =i de toate puterile p[r[sit vadzindu-s[, cu glas de moarte =icu cuvinte de singe, ]ntr-acesta chip grai: „Gudziul pentru cure-chiu, furnica pentru furtu=ag, pasirea pentru l[comie, =oarecelepentru sime\ie, m`\a pentru pizm[ =i viclenie, dul[ul pentruvr[jm[=ie =i m`ndrie, lupul pentru veche du=m[nie, eu pentruobraznica b[rb[\ie via\a ne-am pus2. Iar[ ciobanul pentru piieleamea capu-=i ]=i va da“. Acestea ciobanul nici ascult`nd, nici ]nsam[ ceva=i macar[ b[g`nd, macar c[ trist pentru dul[ul ce pier-dus[, ]ns[ vesel pentru piielea pardosului ce agonisis[ era, precarile ]n loc despoindu-l =i piielea pre um[r arunc`nd, spre oi =ispre st`n[ s[ marg[ s[ ]ntoars[. C[ruia un voinic o=tean bine ]ntr-armat ]n timpinare ]i vini, =i dup[ ce bun[ calea dup[ obiceiuciobanului dede =i pre umeri-i piielea pardosului v[dzind, cu plat[s[ i-o v`ndze, cu bl`nde cuvinte cer=u. Ciobanul, =i pentru piier-derea dul[ului m`nios, =i pentru uciderea pardosului sim[\, cine

1 Arcubalista (nota marginal[ a lui Cantemir) sau palestra — arbalet[, unarc cu v`rtej, folosit ]n \[rile rom`ne=ti ]n secolele al XV—XVI-lea.

2 Cantemir ]n=ir[ principalele defecte morale ale vie\ii sociale ale vremiisale. }n cadrul povestirii, aceste defecte constituie lan\ul cauzal care a motivatac\iunea justi\iei imanente.


de dup[ spini cu palestra odat[ un pardos au ucis, precum deacmu ]nainte =i lei =i paralei =i \igan =i o=tean, tot cu o loval[ vapr[p[di i s[ p`ru. De care lucru, nici dzua bun[ omene=te lu`nd,nici la cuv`ntul bl`nd cum s[ c[dea r[spundzind, calea s[-=i p[zasc[o=teanului dzis[, iar[ amintrilea bine s[ =tie c[ ]n c`mp ca acesta,cine pre cine a despoia poate, a celuia piiele poart[. +i „vedzi aceasta(palestra de-a um[r sp`ndzurat[ ar[t`nd), nu a vinde, ce ]n dar acump[ra s-au ]nv[\at“. O=teanul, de aspru cuv`ntul ciobanuluio\[r`ndu-s[ =i de batgiocur[ ce-i f[cea cu inima ]nfr`ng`ndu-s[,mai mult trufa=e r[spunsurile a-i audzi a suferi nu putu, ce, ]ndat[calul ]n d[logi str`ng`nd =i cu picioarele din pinteni ]nte\indu-l,asupra lui s[ r[pedzi =i suli\a prin \i\a st`ng[ p[trundzindu-i, nunumai de piielea pardosului ]l desp[r\i, ce =i de haine dezbr[-c`ndu-l, num[rul dzilelor la sf`r=it ]i dus[. A=e ciobanul, ]n darcump[r[toriu, ]mpreun[ cu marfa =i via\a ]=i pr[p[di.

Iar[ o=teanul, pe cal ]nc[lec`nd =i piielea pardosului pe dea-supra scutului ]mb[ier`nd, pe drumu-=i purces[. A=e, el uneoride bun[ inim[ =i de izb`nd[ c`nt`nd, iar[ alteori de lucrul =i sin-gele ce f[cus[ g`ndind =i m[rg`nd, de-al[turea drumului un iepures[ri. O=teanul, bun[t[\ii calului bizuindu-s[, precum pe iepure ca=i pe cioban, ]n suli\[ va lua socoti (ce cine alege oasele, pe=telec`t de mare poate m`nca, iar[ oasele nealeg`nd, piticul c`t demic spre ]necarea grumadzilor destul ieste). +i a=e, cu suli\abu[rat[ pre bietul iepure ]n goan[ lu[, =i acmu din cal pre iepurebiruind =i ]n clipal[ iepurile agiung`nd, c`nd de c`nd ]n suli\[ ]lva ridica s[ chibzuia. Iepurile, ]ntr-at`ta de mare a vie\ii primej-die v[dzindu-s[ =i precum firea mai mult a-l agiutori a nu puteacunosc`ndu-s[, la obiciuitul me=ter=ugu-=i alerg[, =i a=e, cu multe=uv[ituri =i cohìeturi spre ni=te locuri m[luroase =i \[rmuroasea fugi lu[. O=teanul, ochii ]n dosul iepurelui ]ntin=i =i ]nfip\i av`nd,de a locului r[utate =i de primejdiia viitoare nici grij[, nici paz[avea. +i a=e, ]n r[pegiunea calului asupra a unui mal ]nalt sosind,nici vreme de chivernisal[, nici loc de fereal[ mai putu avea, ce


]n mi=elos chip din \[rmurile malului f[r[ aripi zbur[, =i din c[l[re\alerg[toriu, dobitoc f[r[ aripi zbur[toriu s[ f[cu, p`n[ c`ndgreuimea fireasc[, r[pegiunea =i iu=urimea me=ter=ugeasc[ biru-ind, cu capul ]n gios, ca cum nu poftiia, ]n fundul poh`rniturii, cacum nu vrea, asupra col\iroase =i simceloase pietri, ca cum nu s[g`ndiia =i ca vai de capul lui, c[dzu; unde os prin os p[trundzin-du-=i =i m[dular prin m[dular zdrobindu-=i cu groaznic[ =istra=nic[ moarte, ceia ce i s[ c[dea izb`nd[ =i ceia ce-l a=teptadreapt[ osind[ ]=i lu[1".

Dup[ povestea =i pilda aceasta, Brehnacea iar[=i cuv`ntul ca-rile ]ncepuse la sf`r=it a-l duce apuc[: „A=edar[, ]n lume lucrurilet`mpl[toare celor ce r[d[cina =i pricina dintì necunoscut[ le ieste,precum toate f[r[ chivernisala cuiva =i f[r[ nici o pricin[ a c[dea=i a s[ t`mpla s[ par. }ns[ fietece de a sa hiri=[ =i adev[rat[ dintìpricin[ nu s[ lipse=te =i fietecui ceia ce i s[ cade t`mplare, dehul[ sau de laud[, de fericire sau bezcisnicie f[r[ gre= vine2. De

1 Cu ajutorul acestei povestiri, Cantemir demonstreaz[ c[ toate lucrurile]=i au o cauz[ mai mult sau mai pu\in ]ndep[rtat[ =i c[ totdeauna, mai ales ]nvia\a social[, o gre=eal[ nu r[m`ne p`n[ la urm[ f[r[ urm[ri nedorite =i f[r[a fi pedepsit[. Povestirea este ]n acest fel o demonstrare a legit[\ii rela\ieicauz[-efect ]n lumea fenomenelor sociale.

2 Cantemir face o corectare ideilor filozofice expuse prin intermediulstolnicului ]n partea de la ]nceputul cuv`nt[rii, privind ]mp[r\irea fenomenelor]n „fiin\[=ti“, adic[ necesare, =i ]nt`mpl[toare. Corectarea const[ ]n precizareac[, ]n ordinea natural[, fenomenele ]nt`mpl[toare sunt acelea c[rora nu li secunoa=te cauza, dar c[ ]n realitate nici un fenomen nu este lipsit „de a sahiri=[ =i adev[rat[ dintì pricin[“, adic[ de o cauz[ fireasc[ proprie, care este]n acela=i timp adev[rata sa cauz[ primar[. In ordinea uman[, aceast[ legitatese traduce prin teza c[ orice ]nt`mplare din via\a noastr[ este produsul„chiverniselii cuiva“, adic[ al ordinii divine, care face ca s[ ]nt`mpin[m o]nt`mplare rea sau bun[ ca o consecin\[ necesar[ a unei cauze primare careeste o fapt[ a noastr[. S-ar p[rea deci c[ filozoful Cantemir are ]n vederedou[ ordini: cea natural[, ]n cadrul c[reia opereaz[ legit[\i naturale, =i ordineauman[, =i ca atare =i social[, ]n cadrul c[reia intervine divinitatea, ]n postura


care lucru, aievea ieste, c[ adun[rile dinceput drepte =i adev[ratepricini s[ nu fie avut, ce numai pentru de=art[ =i ]nflat[ slava nu-melui =i pentru ca s[ s[ dzic[, iat[ c[ tot capul ni s-au plecat =itot genunchiul ni s-au ]nchinat, aceste ale lumii r[scoale au pri-cinit1. Deci pentru izb`nda a voii ]n p[rere ]ncepute, a multoramult[ asupreal[ =i mare ]n[du=al[ s[ face, carea f[r[ plat[ =i osin-d[, precum nu va r[m`nea, f[r[ prepus ieste2 (c[ suspinele drepteceriurile p[trund =i lacr[mile obidite chentrul p[m`ntului potri-c[lesc =i singele v[rsat c[rbune ardz[toriu =i foc p`rjolitoriu s[face). Carile la vremea sa izb`nda =i osinda ]=i g[tesc, de carileasupritoriul a sc[pa =i n[c[jitoriul a s[ ap[ra preste fire =i pesteputin\[ ieste3. Iat[, fra\ilor, izb`nda la u=[, iat[, priietinilor, plata]n cas[ =i r[splata ]n cap ne-au sosit. Au nu Vulturul, monarh atoat[ zbur[toarea a fi poftind, batgiocura tuturor lighioilor ne-amf[cut? Prodromul ace=tii ur`cioase ve=ti ]nc[ de demult Liliaculera, carile cu cuv`ntul =i cu lucrul ]n mijlocul a tot theatrul =idenaintea a tot ochiul biruin\a au dob`ndit. A=ijderea, acmu,micele acestea musculi\[ dreptatea c`t s[ fie de v`rtoas[, umilin\ac`t s[ fie de ]nalt[ =i m`ndriia c`t s[ fie de plecat[ =i de ]nflat[

de justi\iar[ a faptelor noastre. Cu alte cuvinte, ordinea uman[ apar\ine celeimorale, ]n care legit[\ile morale ac\ioneaz[ cu puterea unor legi naturale. }ncaracterul necesar =i natural al sanc\iunii divine const[ specificul imanentistal acestei justi\ii. De aici p`n[ la no\iunea de justi\ie imanent[ a ilumini=tilornu mai era dec`t un pas.

1 Concretiz`nd, stolnicul consider[ c[ adun[rile boierilor, pentru ridicarea]n scaunul domnesc a lui Mihai Racovi\[, nu s-au ]ntemeiat pe dreptate, ci,urm[rind ]n realitate doar cre=terea prestigiului („]nflat[ slava numelui“), ausiluit voin\a multora („tot capul ni s-au plecat“), ceea ce a dus p`n[ la urm[ lar[scoala amintit[.

2 Asuprirea =i siluirea voin\ei nu vor r[m`ne ner[zbunate, ]n ordinea moral[=i social[, zice Cantemir.

3 Idee directoare ]n filozofia social[ a lui Cantemir: asupritorul social nuva putea sc[pa de r[zbunarea maselor, r[zbunare ce are virtu\ile unui fe-nomen legic.


frumos ne ar[tar[. Au nu ]n cartea Vulpei fumul pojarului acestu-ia mirosiia? +i ]nc[ altele mai rele =i mai cumplite a vini prinne=tiin\[ prorociia (c[ tot prorocul, adev[rat ]n dzis[ neg`ndit,]n cuv`nt nealc[tuit =i ]n ie=irea lucrului nesmintit ieste). De vremece adev[rate cuvintele Liliacul s[ pomenim ne ]nv[\a, =i precumdec`t C[mila mai mare Filul =i dec`t zimbrul mai iute Inorogul afi aminte ne aducea. Acestea toate atuncea de batgiocur[ =i ]nsam[ neb[gate s[ avea1, iar[ acmu iat[ c[ piatr[ dup[ piatr[ a s[poh`rni =i val dup[ val a ne lovi =i a ne n[bu=i au ]nceput. Pen-tru aceasta dar[, de m[ vi\i asculta, sfatul b[tr`ne\elor mele iesteacesta: Liliacul precum s-au a=edzat s[ nu-l mai cl[tim. Pe Vidr[]n g`rle, unde s[ afl[, cu hran[ =i cu alte trebuitoare s[ o chiver-nisim2. A mu=telor priete=ugul =i fr[\iia, iar[ nu vr[jm[=iia =i ve-ciniia, s[ poftim3. Filul =i Inorogul, c`t ]n putin\[ va fi, precum cudobitoacele amestec nu avem, a-i ]n=tiin\a s[ silim =i dup[ ]n=tiin-\are adev[rul lucrului s[ =i urmedze. De ciia, unde ar pofti a l[cui=i ]n ce chip ar vrea a vie\ui ]n ceva ]mpotrivnici s[ nu ne ar[t[m,ce noi penele noastre s[ ciuciulim, iar[ dobitoacele, cum vor putea,perii s[-=i ling[ =i s[-=i netedzasc[ 4 (c[ cine gardul strein trece =i]n pomul altuia s[ suie, la ]ntors gardul zid =i la m`ncare poama

1 Stolnicul cere asisten\ei s[-=i reaminteasc[ unele ]nt`mpl[ri prevestitoareale r[scoalei, neluate ]n seam[ la vremea lor.

2 Pentru a pre]nt`mpina =i alte nenorociri, stolnicul propune ni=te solu\ii:]n primul r`nd, Marco pseudobeizadea s[ fie l[sat ]n pace unde s-a stabilit (]nIerusalim), iar, ]n al doilea r`nd, lui Constantin Duca, r[mas ]n Fanar („g`rle“),s[ i se fac[ o pensie viager[ („cu hran[ =i cu alte trebuitoare s[ o chivernisim“),pentru a sc[pa astfel de intrigile lui.

3 O alt[ propunere, de ordin social: boierii s[ renun\e de a mai =erbi pe\[rani, fra\i cu ei. No\iunea de „fr[\ie“ este luat[ ]n sens cre=tin, frate ]nsemn`ndsemen de aceea=i credin\[. Ideea nu este numai a lui Cantemir, =erbirea saurum`nirea \[ranilor fiind condamnat[ de morala vremii.

4 +i fra\ii Cantemir s[ fie l[sa\i ]n pace, muntenii =i moldovenii urm`nds[-=i vad[ fiecare de treburile lor.


piatr[ i s[ face). C[ci amintrilea, toate, a tuturor dobitoacelor su-puse dosede =i asuprele, de nu Filul, Inorogul, de nu Inorogul, altulca Inorogul, asupra noastr[ cu vreme va s[ le izb`ndeasc[ =i totsuspinul cu os`nda sa va s[ ne g[sasc[. +i mai v`rtos Inorogulgrijliv pentru noi fiind, nu[rul mic repede ploaia va s[ ne trimat[,din carea nu numai penele, =i aripile, ce a=e=i =i cuiburile de princopaci =i bortele de prin stinci a ne scuti =i uscate a ne feri vred-nice nu vor fi (pre slab s[ nu gonim, c[ mai tare l-om face, prefricos s[ nu sp[riem, c[ mai ]ndr[zne\ s[ va ]ntoarce). Acestea, opriietinilor, de la mine; iar[ voi de la voi ce pofti\i ar[ta\i =i ce vi-ivoia lucra\i =i, veri a=e, veri a=e, ]n cea mai de apoi cuvintelemele din minte nu scoate\i“. Pilda, cuv`ntul =i sfatul Brehnacii,macar[ c[ m[rg[ritariul curat la aurul nespurcat =i pietrile scumpefrumos cu aur alc[tuite era, ]ns[ (la inima ]mpietrit[ =i pizm[toarenu cuv`ntul, nu ]nv[\[tura, ce pedeapsa =i p[timirea, ca la dobi-toace ]n ceva a spori =i a o domoli poate). }n care chip, Corbul cuCucunozul, macar c[ lucrul adev[rului cum =i ]n ce fel merge binecuno=tea, ]ns[ pov[\uind pizma =i urm`nd pofta, vechiul cuv`ntpliniia (cel bun v[dzu, pricep =i laud, dar[ cel r[u voiu =i urm[dz1),=i a=e Corbul, urmele relii pofte c[lc`nd, a cheltuielior pagube, aostenin\ilor ]n z[dar =i a cinstei numelui sc[dere sim\ind, de]nceputul vivoros g`nd a s[ p[r[si nu putu, ce toate t`mpl[rile]mpotriv[, ]ntr-alt chip spre bine =i dup[ a sa poft[ le t`lcuia =i leprimeniia. Carile ]ntr-acesta chip Brehnacii r[spuns[: „}ntì pildace ai spus, apoi sfatul carile ai dat foarte bine le-am ]n\eles. Cepilda ieste a disidemonii iar[ sfatul ieste a micropsihiii, ca-rile ]n toat[ monarhiia noastr[ loc =i cinste a avea nu pot. De unde,nici la una, nici la alta uit`ndu-ne, mai mult zdrobirea cuvinte-lor a face nici ne trebuie, nici ni s[ cade. Iar[ c`t ieste despre par-tea lucrului ce s-au t`mplat, nici a ]mp[ratului nostru ]n cinstea

1 Parafrazare a unui aforism al apostolului Pavel: „v[d ceea ce este bine,]ns[ urmez pe cele rele“.


numelui vreo sc[dere, nici monarhiii noastre vreo pagub[ s-auf[cut sau s[ va face. Ce mu=tele, neam obraznic fiind, a sa hiri=[mojicie cu =ederea la mas[ nechemate =-au ar[tat. Deci precumdul[ii, coteii =i m`\ele din f[r[mu=ile mesii st[p`nilor s[ hr[nesc,a=e =i calicios =i obraznic feliul acesta din l[turile vaselor noastrevia\a de-=i vor sprijeni, de div[ ieste? C[tr[ aceasta, ]mp[ratuluinostru dinceput nu pentru mu=tele zbur[toare, ce pentru pasirilecu pene, cu oa[ =i ]n aer vie\uitoare sfatul i-au fost, ca pre unulsingur monarh st[p`nitoriu =i obl[duitoriu s[ =tie. Iar[ pre aces-te spurc[ciuni ]n num[rul zbur[toarelor sale a le numi, de nu s[va milostivi, din slava cinstii m[rimei sale ce i s-au sc[dzut?Mu=tele dar, ca ni=te lighioi spurcate, mojicoase =i ]n sam[neb[gate, las[-le s[ ]mble1. Iar[ noi, de lucrul ]nceput apuc]ndu-ne, la sf`r=it a-l duce nevoitori s[ fim, pre carile ]n cur`nd[ vremea-l videa bun[ =i f[r[ prepus nedejde avem, de vreme ce, iat[,hirograful tuturor ]n m`nule noastre ieste, ]n carile nu numaiisc[liturile cu numerile, ce =i inimile cu sufletele li s[ cuprind,din carele nici a s[ ]ntoarce, nici a s[ c[i pot (c[ dec`t cuv`ntuldat, alte mai tari =i mai v`rtoase leg[turi a fi nu poate, ]ns[ la ceia cinstei cuv`ntului cunosc[tori). Iar[ amintrilea, cu a noastr[linevire, lucrul ]ntr-alt chip de s-ar t`mpla, atuncea cu bun[ sam[truda ]n de=ert, cheltuial[ ]n pagub[ =i a cinstei numelui betejirear urma. Pentru care lucru, pentru ca lauda adev[rat[ =i odihnaferic`t[ a dob`ndi s[ putem, cele ispr[vite a ]nt[ri, cele neispr[viteca s[ le s[v`r=im =i s[ le ispr[vim a sili trebuie. Acmu, dar[, tottemeiul lucrului ]ntr-aceasta au r[mas, ca Lupul la b`rlogul s[unecl[tit s[ s[ p[zasc[, Filul ]n giur, ]mpregiur cu hendec, dup[obiceiu, s[ sa ]ncungiure =i s[ s[ ]nchidz[, Inorogul prin mun\i,

1 Cantemir pune pe seama lui Br`ncoveanu cuvinte de dispre\ la adresa\[r[nimii. Imaginea l[sat[ despre marele domn al |[rii Rom`ne=ti este cutotul subiectiv[ =i nedreapt[. Dimpotriv[, el a r[mas ]n istoria noastr[ ca unsprijinitor al culturii =i ca un abil =i patriot om politic.


cu tot feliul de m[iestrii =i de v`n[tori la m`n[ a s[ aduce s[nevoim. +i a=e, acestea spre alalte s[v`r=indu-s[, iat[ c[ toat[odihna vecinic[ f[r[ prepus vom dob`ndi =i ]n urm[ alt g`nd ]mpo-triv[, de tulburare =i de nea=edzare, nu va mai r[m`nea1“.

Acestea a Corbului, Cucunozul, Pardosul, R`sul =i alalte maitoate, carile cu s`ngele fierbinte ma\ile a-=i r[cori =tiu, adeveriia.

1 Br`ncoveanu refuz[ sfaturile stolnicului =i hot[r[=te ca Lupu Bogdanhatmanul s[ aib[ ]n continuare domiciliu for\at, Antioh Cantemir s[ fie ]nchis]ntr-o cetate ]mprejmuit[ cu =an\ de ap[rare („hendec“), iar Dimitrie Cantemirs[ fie =i de aici ]nainte urm[rit =i „v`nat“ peste tot. A=adar, dup[ venirea ]nscaun a lui Mihai Racovi\[, se reia prigoana ]mpotriva Cantemire=tilor.


PARTEA A CINCEA

A=edar[ Corbul, din senten\ia ce dedese nemutat =i de marepizm[ ]n tot cuv`ntul adev[rului ne]nduplecat st`nd, cu tot de-adinsul de goana =i v`n[toarea celor nesupuse dobitoace s[ apuc[(c[ pizma ]ndelungat[ calului sirep =i nedomolit s[ asam[n[, carilepentru ca pe cel de pe d`nsul s[ lepede, ]ntì pe sine de mal s[surup[). Deci c[tr[ dul[ii de cas[, +oimul1, ogarì =i coteii trimas[,porunc[ ca aceasta d`ndu-le, ca nici un munte ]nalt =i nici o valead`nc[ necercat[ =i nescuciurat[ s[ nu las[ =i pentru ca ]n m[-iestriile ]ntinse pre Inorog s[ aduc[ ]n tot chipul, s[ sileasc[. Iar[amintrilea, slujba =i porunca de n-or cumva plini (clon\ul Corbu-lui, precum ]n cele streine, a=e ]n cele ale sale a cioc[ni =tie =ijiganiia carea puii din trup a-=i lep[da nu s[ milostive=te, au c[tr[priietin =i tovar[= dreptatea va putea \inea).

Ace=tea a=e, dup[ porunc[, ]n toate p[r\ile s[ ]mpr[=tiiar[ =iprin v`rvurile mun\ilor =i prin fundurile r`pilor nici un locnec[lcat, necutreierat =i neadulm[cat nu l[sar[. Inorogul, ]nprimejdiia ce s[ afl[ v[dzind =i ]nc[ c`te ]l a=teapt[ socotind, deo-dat[ ]n simceaoa a unui munte a=e de ]nalt s[ sui, c`t nu jiganie]mbl[toare a s[ sui, ce nici pasire zbur[toare locul unde sta a privi

1 +oimul este postelnicul Toma Cantacuzino, pe care Br`ncoveanu ]l trimitela Istanbul ca =ef al iscoadelor =i spionilor s[i (,,coteii“), ]mpreun[ cucapuchehaiele de atunci („dul[ii“) =i c[l[ra=ii sau curierii c[lare („ogarii“),pentru a-l c[uta pe Dimitrie Cantemir =i a-l prinde. Urmeaz[ desf[=urareaac\iunii, sistematic pl[nuit[, de capturare a lui Dimitrie Cantemir de c[treagen\ii spionajului br`ncovenesc.

CUPRINS


peste putin\[ era. C[ci la sui=ul muntelui una era potica, =i aceiastr`mpt[ =i =uv[it[ foarte, carea ]n ple=ea muntelui prea cu lesne]nchidzindu-s[, pre aiurea de suit alt drum =i-alt[ cale nici era,nici s[ afla. Iar[ ]n v`rvul muntelui locul ]n chipul unii poienec`tva ]n lung =i ]n lat s[ l[\iia =i s[ de=chidea, unde ape dulci =ir[ci cur[toare, ierbi =i p[=uni ]n fel de fel cresc[toare =i pomi culivedzi de toat[ poama roditoare =i gr[dini cu flori ]n tot chipulde frumoase =i de tot mirosul m`ngìos purt[toare era. }n loc caacesta Inorogul vie\uind, macar c[ ]n tot feliul de desf[t[ri =i de]nd[m`n[ri s[ afla, ]ns[ (inimii ]nchise =i de grij[ cuprinse totdulcele amar =i tot largul str`mt ]i ieste1). +oimul, c`teodat[ pes-te mun\i ]n[l\indu-s[, locul, potica =i ]nchisoarea ei cum =i ]n cechip ieste videa, ]ns[ pre Inorog undeva macar[ nu z[riia. C[ciInorogul preste toat[ dzua supt deas[ umbra pomilor aciu`ndu-s[=i la un loc necl[tit a=edzindu-s[, noaptea numai la locurile p[=uniiduc`ndu-s[ =i c`teodal[ =i la prundi= din munte ]n ses cobor`n-du-s[, p`n[ ]n dzu[ iar[=i la locul aciu[rii sale s[ afla2. }ntr-aces-ta chip, Inorogul c`t[va vreme str`mt[ =i pustnic[ via\[ duc`nd,=i nu ]n sil\ele, ce a=e=i nici ]n viderile sau audzirile gona=ilorc[dzind, coteii de cehnit, ogarii de sc`ncit, dul[ii de breh[it =i+oimul de piuit amur\is[ =i, din toate puterile obosindu-s[, av`n[torii toat[ nedejdea pierdus[. De care lucru prin scrisori Cor-bului =i altor sfetnici =tire f[cur[, precum v`n[toarea Inoroguluinenedejduit[ ieste =i, de ieste cu putin\[, alt chip de chivernisal[s[ afle =i spre aceia a s[ a nevoi s[ nu s[ ]ngaime, c[ ]ntr-acesta

1 Simceaoa muntelui: curte de om mare, carea nu s[ poate c[lca (D.C.) —prinz`nd de veste, Dimitrie ]=i g[se=te ad[post ]n casa unui mare demnitarotoman, al c[rui nume nu ]l dezv[luie =i unde agen\ii lui Br`ncoveanu nuputeau p[trunde.

2 Prundi=: casele de pre marginea boazului, dinafar[ de cetate (D.C.) —zona exterioar[ cet[\ii de pe malul Bosforului, unde Dimitrie ]=i avea palatulpersonal =i unde revenea ]n timpul nop\ii.


chip lucrul de va r[m`nea, sf`r=itul cu mult[ trud[ =i cu mareprimejdie a nu fi nu poate.1

Ve=ti ca acestea Corbul audzind, cu mare urgie s[ ]nfoc[ =i cugrele =i aspre cuvinte r[spunsul le dede, de lenevire =i de nene-voin\[ tare vinuindu-i. A=ijderea, de acmu ]nainte ]ng[imele caacestea de vor mai pomeni =i lucrul dup[ porunc[ de nu vor plini,cu pedeaps[ de moarte l[ud`ndu-li-s[, precum ci =i dup[ d`n=iisemen\iia lor ]n urgiia =i sc`rba ]mp[r[teasc[ ]n veci vor r[m`neale dzicea.2 +oimul =i alal\i ]mpreun[ cu d`nsul r[spuns ca acestalu`nd, nu pu\in s[ ]ntristar[ (c[ci cr[nc[itul Corbului aspru =i sprer[i chedzi tuturor pasirilor =i dobitoacelor s[ vede =i ieste). Decare lucru, cum vor face =i cum vor drege sta de s[ mira. C[ de oparte, urgiia Corbului tare ]i sp[im`nta, iar[ de alt[ parte,greutatea lucrului peste putin\a lor ]i ]mpresura.

+i a=e, cu to\ii la un loc s[ s[ adune, ca pentru nevoia ce le staasupr[, sfat de ob=te s[ fac[, dzi =i soroc ]=i pus[r[.3 Deci dup[dzua pus[, la locul ]ns[mnat cu to\ii adun`ndu-s[, dup[ ce multecuvinte =i ]n ciur =i ]n d`rmoiu cernute =i zb[tute la mijloc pus[r[,cu to\ii sufletele s[-=i piardz[, iar[ trupurile =i via\a s[-=i ago-nisasc[ aleas[r[. Adec[ s[mn de pace =i giur[m`nt de priete=ugInorogului s[ trima\[, =i la cuv`nt prietenesc =i f[r[ vicle=ug cacum l-ar chema, din v`rvul muntelui, la gura potic[i, ]n margi-nea apii, carea pe acolea trecea, s[-l coboar[. C[ci pe supt poalelemuntelui =i pre l`ng[ gura potic[i o ap[ mare =i c`tva de lat[curea, unde ei socotiia c[, Inorogul de s[ va cobor], despre

1 Echipa de urm[ritori trimis[ de Br`ncoveanu a aflat unde era ascunsDimitrie, dar ]=i d[ seama c[ a merge p`n[ acolo implic[ primejdii pentru]nsu=i domnul |[rii Rom`ne=ti.

2 Nelu`nd ]n seam[ primejdia la care se expunea, Br`ncoveanu ]=i dojene=tespionii pentru lipsa lor de curaj =i le porunce=te, amenin\`ndu-i cu pedepse,s[ fac[ totul pentru a captura pe Dimitrie.

3 Toma Cantacuzino convoac[ spionii de sub conducerea sa, pentru a hot[r]m[surile ce trebuiau luate.


str`mptoare ei ]l vor lua. Iar[ dinainte apa ]l ocole=te, din dreap-ta =i din st`nga malurile cu mreji =i cu sil\e avea ]mp[nate =i ceieste temeiul a toat[ f[r[legea, cu giur[m`ntul tot vicle=ugulc[ptu=it =i acoperit av`nd, precum loc de =uv[it =i parte de n[zuitnu va mai avea, nedejduia (c[ giur[m`ntul ]ntre muritori apacur[\iii fiind, vinul =i veninul f[r[legii s-au f[cut, carile ]ntì dulce]mbat[, apoi amar otr[ve=te =i ]neac[1).

Aceste bl[st[mate =i f[r[ de lege sfaturi dup[ ce cu to\ii debune le aflar[ =i de folos a fi le a=edzar[, alt[ r[d[cin[ supt roatacarulul =i alt o\apoc ]n copita calului li s[ ar[t[. C[ci +oimul ]ntr-acesta chip dzis[:“Bine c[ noi lucrurile la aceast[ cale am pus,dar[ cine s[ va putea afla carile la locul unde Inorogul l[cuie=tea s[ urca s[ poat[? +i aceste cuvinte de miiere amestecate cu fiie-re cine i le va povesti? +i giur[m`ntul nostru cel fr[m`ntat cuz[har =i dospit cu toaps[c amar cine i-l va da?“ Cu to\ii, de totsfatul uimi\i =i de tot ]n=tiin\atul lipsi\i, t[cur[ =i ce s[ r[spundz[cuv`nt macar[ nu avur[ (c[ c`nd socoteala asupra r[ut[\ii ieste]ntemeiat[, atuncea nu numai ascunsul inimii n[c[jindu-s[ s[pedepse=te, ce tot lucrul ]mpotriva drept[\ii pus aspru =i groznics[ ive=te). +i a=e, cu to\ii ]n labirinthul neafl[rii =i ]n r[t[cireanenemeririi ar fi r[mas, de nu ]n mun\i pre aceia vreme jiganiiacarea Hameleon s[ cheam[ s-ar fi aflat (c[ precum ]n tot adev[rulorganul drept[\ii, a=e ]n toat[ minciuna organul strimb[t[\ii a lipsinu poate), a c[ruia fire ]n toate fe\ele a s[ schimba, precum s[fie, mai denainte s-au pomenit. Acesta dar[ macar[ c[ la putin\atrupului mai mult dec`t un =oarece nu era, ]ns[ ]n puterea a]nvoin\ii a tot r[ul dec`t un balaur mai putincios era. +i macar c[la sfat nechemat viind =i la cuv`nt ne]ntrebat r[spundzind, pre-cum el lucrul acesta a-l s[v`r=i =i slujb[ ca aceasta a plini va putea,dzis[. A=ijderea, c`teva mijloce spre a lucrului lesnire precum va

1 Gura potic[i: poarta cet[\ii, cap[tul uli\ii (D.C.) — agen\ii munteni,folosindu-se de jur[minte mincinoase, pentru a-l prinde, vor s[-l atrag[ peDimitrie ]n afara ad[postului s[u, ]ntinz`ndu-i o curs[ la poarta cet[\ii Istanbul.


afla, cu multe lingu=ituri, tare s[ f[g[duiia.1 Iar[ povestea Hame-leonului ]ntr-acesta chip era:2 odin[oar[, Hameleonul, prin prundi-=ul apei3 aceiia ]mbl`nd, apa poate fi Nilul4 era, c[ci din ap[ uncrocodil5 mare groznic ie=ind, pre becisnicul Hameleon, pentruc[ s[-l ]nghi\[, ]n f[lci6 ]l lu[. Hameleonul, macar c[ ]n fa\a atuturor gon\ilor s[ schimb[, ce ]n ceva=i macar[ a-=i folosi nu putu(c[ci la viderea ochilor toate sim\irile =i chitelele s[ ]ncuie). A=e,f[r[ veste el ]n vr[jma=i col\ii crocodilului afl`ndu-s[, nu numaischimb[rile =i mut[rile, ce a=e=i =i pre sine cine =i ce s[ fie s[uit[. }ns[ biftuirea crocodilului norocul Hameleonului fu, careavreme spre ascultarea l`ngedii rug[minte ]i dede. Hameleonul,dar[, cu mare umilin\[ =i ca cel ce moartea ]n ochi ]=i vede, dintoat[ nevoin\a =i cu toat[ jelea rug`ndu-s[, dzicea: „O, domnul =ist[p`nul mieu, o, pricina mor\ii =i vie\ii mele, o, puternicule pu-ternicilor =i biruitoriul biruitorilor, p`n[ a nu m[ face stram\eprintre col\ii t[i, spre plecatele =i tic[loase cuvintele mele audzul]\i pleac[ (c[ nu at`ta hrana m`niia foamei potole=te, pre c`trug[mintea cu plec[ciune t[riia vr[jm[=iii ]nfr`nge; =i de multe

1 Hameleonul, Scarlat Ruset, fratele mai mic al lui Iordache (Pardosul), seafla atunci ]n Istanbul. Pu\intel la trup =i plin de r[utate — dup[ cum ]lportretizeaz[ scriitorul — el se ofer[ s[ atrag[ pe Dimitrie ]n curs[, pentru caagen\ii munteni s[ poat[ pune m`na pe el. Acesta, ]ntruchip`nd ]n cel mai]nalt grad r[utatea =i perfidia, ]=i va depune toate silin\ele pentru pierderealui Dimitrie Cantemir.

2 Povestea care urmeaz[ este o ]nt`mplare din via\a lui Scarlat Ruset, pecare scriitorul o red[ cifrat.

3 Casele din afara zidurilor Istanbulului pe marginea Bosforului.4 Nilul poate fi: bogazul, limanul carile merge p`n[ la Vlaherna (D.C.) —

acest liman este Cornul de Aur, iar Vlaherna este o veche m`n[stire, aflat[ ]ncap[tul interior al acestui liman care r[spunde ]n Bosfor.

5 Crocodil: hasechi, pristavii bostangiilor (D.C.) — comandantul bos-tangiilor, trupele de securitate ale sultanului, ]ns[rcinate =i cu paza =i ordinea]n cetate.

6 F[lcile crocodilului: ]nchisoarea la boslangii, caichana (D.C.).


ori ce simceaoa sule\ii n-au p[truns, cuv`ntul umilit au domolit)“.Crocodilul, a-l zdrumica f[lcile oprindu-=i, ce i-ar fi cuv`ntul ]l]ntreb[. Hameleonul dzis[: „(Usc[ciunea posmagului spre poto-lirea foamei, iar[ nu spre dezmierdarea mesii s[ g[te=te), de carelucru a dzice ]ndr[znesc c[ din f[r`miia mic[ ca mine mai v`rtos]n vreme de sa\iu ca acesta, ce folos sau desf[tare a=e mare a sim\ivii putea, =i crede-m[, domnul mieu milostiv, c[ din uscate =izv`ntate o=cioarele mele, f[r[ numai scorneala gre\ii plinuluistomah alt[ ceva a ie=i nu poate. Deci ]n firea crocodilului de iestevreo mil[, acmu ]n mic=orimea =i mie=elimea mea s[ arete. Iar[eu, robul st[p`nului =i cru\[toriului mieu, giuruiesc ca prestepu\ine dzile =i ]n cur`nd[ vreme, un v`nat mare, gras =i frumosagonisind s[-i aduc, carile, oric`t de mare =i vr[jma=[ foame aiavea, a o potoli =i a o s[tura s[ poat[, =i oric`t de fl[m`ndstomahul \-ar fi, de biv =i de sa\iu a-l s[tura =i a-l ]mplea destuls[ fie. Iar[ cuv`ntul f[g[duit cu lucrul de nu voi ispr[vi, st[p`nulmieu milostiv bine =tie c[ via\a mea ]n prund =i l[ca=ul mieu l`ng[ap[ ieste, pentru care lucru, oric`nd ar vrea =i ar pofti, de nu mas[]ndestulit[, iar[ gustare frundzerit[ tot voi fi“. Crocodilul, =i s[tul]ntr-acea vreme =i lacom pre alt[ vreme, pentru g[ina de m`neoul de ast[dzi l[s[ =i tare cuvintele =i giuruitele Hameleonuluipoftorind, ]ntr-alt chip de va fi sau alte pricini de va pune tare ]l]ngroziia =i ]n fel de fel de munci =i de pedepse i s[ l[uda. +i a=e=i,precum ]ntì limba cea lung[ ]i va zmulge, apoi toate m[dularilef[r[ de nice o mil[ ]i va zdrobi, dzicea1.

1 Rezult[ c[, ]n ]mprejur[ri necunoscute, Scarlat Ruset ar fi ]nc[put pem`na bostangiilor, care l-au aruncat ]n ]nchisoarea lor (caitchana). De acoloel a sc[pat, promi\`nd ]n schimb c[ le va da pe m`n[ „un v`nat mare, gras =ifrumos“, care nu era altul dec`t Dimitrie Cantemir ]nsu=i. Obliga\ia ce =i-o luaRuset poate ]nsemna c[ acest membru al familiei Cup[re=tilor se angajase s[lucreze ca agent al poli\iei imperiale otomane. Mai departe vom afla =i motivelepentru care preg[tea o astfel de soart[ fostului s[u prieten =i st[p`n, =tiutfiind c[ familia Rusete=tilor fusese credincioas[ at`t lui Constantin Cantemirc`t =i fiilor s[i.


La Hameleon1 de lungimea limbii ce are lucru de mirat ieste,pentru a cui fire ]ntì a povesti pu\intel z[b[vindu-ne, apoi iar[=ila cuv`ntul nostru ne vom ]ntoarce. Aceast[ jiganie ]n p[r\ile cal-de s[ na=te =i mai v`rtos cei mari la Barbaria2, dar[ mai mici =i laZmir3, ]n Asia, s[ afl[. Chipul dec`t altor jig[nii mai mult broa=teis[ asam[n[, numai capul spintic[tura gurii pe=telui ce-i dzic la-cherda s[ r[duce. Grumadzi n-are, gura mult spinticat[ =i p`n[la umere agiunge, c[ci, ca =i pe=tele, grumadzi n-are, ce capul cuspinarea la un loc i s[ \ine. De la cap p`n[ la coad[ spinarea ca aporcului greb[noas[ =i g`rbov[-i ieste. Peste tot trupul p[r saualt felu de piiele nu are, ce ]n chipul sagriului soldzi m[nun\ei =i]n v`rv ascu\i\ei are. La ochi albu=uri ]n giurul ]mpregiurul lumi-nii ca alte jig[nii nu are, ce pre unde ar fi s[ fie albu=ul ochiului,iar[=i soldzi=ori ca =i peste tot trupul are, numai mai m[nun\ei;tot ochiul ]n chipul movieli\ii din melciuri afar[ ca a broasc[i ies=i de la r[d[cin[ ]n sus, de ce m[rg, s[ ascut, iar[ ]n v`rvulascu\iturii lumina ochiului c`t un gr[un\ de mac g[lbinind s[ vede.C`nd ]ntr-o parte =i ]ntr-alta va s[ caute, nu capul, ce melciurileochilor ]=i ]ntoarce, cu carile ]n toate p[r\ile slobod caut[. Picioa-re are patru, ]ns[ cele denainte la bra\ cu a moim`\ei ]=i sam[n[;degete cinci =i lung=oare are, =i, c`nd cu palma prinde ceva, ]ntredoa[ =i ]ntre trii degete palma i s[ ]nchide =i s[ de=chide, de o

1 Urmeaz[ o descriere =tiin\ific[, surprinz[tor de exact[ =i am[nun\i\[, pecare Cantemir o face Hameleonului ca animal, descriere pe care o presar[ ici-colo cu unele simboluri referitoare la caracterul ur`t, plin de perfidie dia-bolic[ al personajului. Scriitorul nume=te aceast[ descriere, la cheie, Hiri=[istoriia Hameleonului, prin care ]n\elege carea precum ieste jigania arat[, vr`nds[ sublinieze c[ nu face dec`t o descriere a animalului =i nu a personajului. }nacela=i sens trebuie ]n\eleas[ =i o alt[ explica\ie de la cheie: Hiri=[ t`lcuireaschimb[rii fe\elor hiri=ului hameleon: cea din fire ar[tare, car t`lc n-are. Amputea intitula aceast[ secven\[ Chipul =i firea hameleonului.

2 Africa de Nord, f[r[ Egipt, prin care se in\elegea atunci zona ocupat[ast[zi de Algeria, Tunisia =i Libia.

3 Izmir (antica Smirna), localitate din Asia Mic[.


parte degetul cel mare =i cu cel de l`ng[ d`nsul puind, iar[ dealt[ parte alalte trii r[mìnd. Coada c`t a =oarecilor celor mariieste de lung[, cu carea nu mai pu\in dec`t cu m`nule prinde cear fi de prins, c[ci c`nd va s[ s[ suie s[u s[ coboare pre vargasup\ire, precum cu br`ncele apuc[, a=e =i coada ]n giur ]mpregiur]=i ]mpletice=te, ca din m`ni de s-ar sc[pa, de coad[ sp`ndzuratr[mìnd, iar[=i a s[ apuca s[ poat[. Limba nu mai scurt[ dec`tcoada ]i ieste, ]nc[ poate =i mai lung[ s[-i fie. Iar[ ]n v`rvul lim-bii din fire a=e ieste d[ruit, ca cum cleiu sau v`sc ar avea. Deci dedeparte =i totdeodat[ limba sco\indu-=i, o lunge=te =i pre caremusc[ a lovi s-ar t`mpla, ]ndat[ pre limb[-i ]ncleit[1 r[m`ne, deunde nicicum a s[ mai dizlipi sau a mai sc[pa mai poate. In toat[via\a lui ceva a m`nca nu s-au v[dzut, ce hrana2 aierul =i v[zduhul3]i ieste. C[ci Hameleonul pre carile a videa ni s-au t`mplat prinvremea a unui an ]n cu=c[ ]nchis, f[r[ m`ncare =i f[r[ b[utur[ autr[it. A c[ruia moarte nu de alt[, ce de nesufereala gerului s-aut`mplat. Iar[ c`nd prindea mu=tele, precum s-au dzis, nu pentruhrana, ce pentru gioaca le prindea, =i dac[ le ]nghi\iia, ]ndat[=ipre gios le lep[da, nicicum musca betejind, c[ci musca, dac[c[dea, cu picioarele mi=ca =i, multe dintr-]nsele dezmetecindu-s[, iar[=i zbura. Alt glas sau c`ntec nu are, f[r[ numai ca un foale,de v[zduh ]mpl`ndu-s[, c`nd s[ r[zsufl[, ca foalele c`nd s[r[zsufl[, co=ul ]i r[zsun[. Cea din fire floare ]i ieste alb[ cu negru

1 }ncleitura musc[i asupra limbii: n[p[=tile carile scorne=te asupra p[tima=ilor(D.C.) — scriitorul puncteaz[ din loc ]n loc descrierea cu elemente carecontureaz[ portretul moral al personajului.

2 Hrana: agonisit[ dreapt[ (D.C.) — c`=tig prin mijloace cinstite, corecte.3 V[zduhul, aierul stricat: cam[t[, dob`nda banilor (D.C.) — ]n text lipse=te

termenul „stricat“, dar la „scara“ de la ]nceputul scrierii aierul stricat estesam, explicat: un fel de v`nt otr[vit carile, lovind pe om, ]ndat[ s[ face cenu=[=i hainele-i putredzesc. }n alta parte; apare sam aierul, explicat de ast[ dat[ lacheie ca datoriia =i s[r[ciia Hameleonului. }n orice caz, Cantemir ne informeaz[cu umor c[ veniturile „cinstite“ ale lui Scarlat Ruset proveneau din cam[t[.


picat[, precum sint soldzii costr[=ului. Iar[ amintrilea, ori ]n cefelu de floare va, ]ntr-aceia s[ poate schimba. Deci, c`nd s[ m`nies[ face verde, c`nd s[ ]ntrist[ s[ face negru, iar[ c`nd s[ vesele=te,ro=iu cu galb[n amestecat s[ face. A=ijderea =i f[r[ pricin[ ]n totfeliul de fe\e s[ schimb[, iar[ mai v`rtos ]n floarea ce-i st[ de-nainte, hiri= ]ntr-aceia s[ mut[1. Pricina ace=tii puteri ce are, adec[din nemic[ flori =i fe\e2 ]n divuri, ]n chipuri a-=i agonisi mul\i ]nmulte chipuri a o ar[ta s[ nevoiesc, ]ns[, pre c`t noi sama a-i luaam putut, ieste aceasta: Gr[un\ele cele m[nun\ele carile ]n chipulsagriului peste piiele ]i sint fietecarile din patru p[r\i, ]n patrufe\e ieste din fire v[psit, adec[ alb, negru, ro=iu =i albastru ]n floa-rea ceriului, carile sint v[psele din fire st[t[toare. Deci, c`nd vas[ s[ fac[ negru, to\i soldzi=orii cu partea cea neagr[ ]n sus ]i]ntoarce; a=ijderea c`nd va s[ s[ fac[ ro=iu, alalte dedesupt as-cundzind, partea soldzi=orilor cea ro=ie deasupra scoate, =i a=e laalalte face.C[ci to\i soldzii lui sint r[tunzi =i ]n chipul sferii prinpiiele i s[ ]ntorc =i precum ]i ieste voia ]i mut[. A=ijderea, c`nd vas[ s[ mute ]ntr-alte fe\e, fe\ele soldzilor amestec[ =i, ]n chipulzugravilor, din c`teva flori amestecate alt[ floare scorne=te. Decipentru firea =i chipul Hameleonului at`ta destul fiind, la cuv`ntulnostru s[ ne ]ntoarcem.

A=e, Hameleonul, supt groaza datului cuv`nt c[tr[ crocodil(precum mai sus s-au pomenit) legat =i str`ns fiind3 =i pentru

1 }n floarea ce-i st[ denainte, ]ntr-aceea s[ mut[: cu care viclean s[ tumpin[,cu acela p[rta= s[ face (D.C.).

2 Fe\ele a-=i schimba: vicle=ugurile a-=i muta (D.C.) — aceste c`teva simboluricontureaz[ ]n mod expresiv portretul moral al lui Scarlat Ruset.

3 Groaza datului cuv`nt: chiz[=iia pentru datoriie (D.C.) — Scarlat fuseseb[gat ]n ]nchisoarea bostangiilor pentru o datorie b[neasc[, pe care nu aveacum s-o plateasc[, neav`nd bani (de corelat cu expresia de mai sus: „datoriia=i s[r[ciia Hameleonului“). Pentru a sc[pa de acolo, el promite cu juram`nt(„groaza datului cuv`nt“) c[ ]n locul datoriei va da pe m`na lor pe DimitrieCantemir.


voroava Inorogului audzind, ]ndat[ socoti c[ din doa[ lucruri unultot va putea ispr[vi, unul, c[ el la trup mic1 =i la suit =i la cobor`tsprintin fiind, pre fietecare str`mptori a ]nc[pea =i oriunde Ino-rogul ar fi a s[ urca va putea. Deci Inorogul, dup[ viclene giur[m`n-turile ce va s[-i dea domirindu-s[, s[ va ]ncredin\a =i la margineaapii ]n prund de s[ va cobor] =i dul[ii de-l vor putea v`na, pre-cum mare slujb[ c[tr[ Corb =i c[tr[ to\i mare priete=ug au f[cuts[ va ar[ta, care slujb[ f[r[ nedejdea a mare =i ]ndestulit[ plat[nu era. Iar[ altul, ca de nu vor putea dul[ii pre Inorog st[p`ni(c[ci vicleana jiganie =i aceasta =tiia, c[ Inorogul nu pu\in[ iu\ime]n picioare are) =i de le va cumva din gur[-li sc[pa, alt loc den[zuin\[ nu poate s[ aib[, f[r[ numai cu ]notatul apii, de vremece toate str`mptorile =i poticile acmu ]nchise =i p[zite fiind. +ia=e, v`natul ]n ap[ crocodilului s[ arete socotiia =i cu a Inorogu-lui nevinov[\ie el din vina robiii s[ scape, g`ndiia2 . }n scurt, sauCorbului spurcat[ slujb[, sau crocodilului crunt[ plat[ cu a Ino-rogului cur[\ie s[ fac[ tare n[vr[piia. Cu care mijloc, pricin[ a is[ da v[dzind, de lucru spurcat =i sc[r[nd[vicios ca acesta s[apuc[, ca el, organul f[r[legii, vasul otr[vii, lingura vr[jbii, toculminciunilor, sil\a am[gelii, cursa vicle=ugului, v[psala str`mb[t[\ii=i v`ndzitoriul drept[\ii s[ s[ fac[ priimi (c[ r[utatea ]n neammo=tenindu-s[, ]n care chipuri s[ s[ ijd[rasc[ nu cearc[, ce unulsf`r=itul r[ut[\ii ieste, ca ]mpotriva binelui s[ fac[ ce ar face, ca-rile nici ]mpotriva a c[rui bine, nici cu care chip de r[utate s[sluje=te caut[). +i ]nc[ mai v`rtos f[r[lege peste f[r[lege =i r[utate

1 Socotim o repetare a informa\iei, la propriu, c[ Scarlat Ruset era micde stat.

2 Scarlat Ruset imagineaz[ o stratagem[: dup[ ce Dimitrie s-ar fi l[satatras ]n afara ad[postului s[u din casa marelui demnitar, el urma, la ]ntoarcere,s[ fie capturat, fie de agen\ii munteni (dul[ii), dac[ acesta se ]napoia pe caleauscatului, fie de bostangii (crocodili), dac[ se ]ntorcea pe ap[ (]notatul apiieste trecerea cu caicul). }n felul acesta, prezumtiva victim[ nu se putea salva.


peste r[utate a gr[m[di nu s[ siia, de vreme ce nu numai de bine-facerile carile de la Inorog v[dzus[ uita, ce ]nc[ pentru bine cur[u a-i r[splati1 (jiganiia carea bine nici a face, nici a gr[i, nici apomeni au ]nv[\at) s[ ispitiia =i s[ nevoia. C[ odinioar[ Hame-leonul putred =i otr[vit aerul (carile Sam s[ cheam[2) ]nghi\ind,de carile lovit =i topiscat, acmu celea mai de pre urm[ duhuritr[gea, a c[ruia patim[ Inorogul v[dzind, s[ milostivi (c[ inimamilostiv[ cu cel ce-l doare o doare =i cu cel p[tima= ]mpreun[p[time=te) =i cornul cel ce a toat[ fire de binef[c[toriu ieste, spreputred =i acmu mai ]mpu\it trupul Hameleonului ]=i ]ntins[s[, cua c[ruia umedzal[, tops[cos aerul carile prin tot trupul l[\it =i]mpr[=tiiat ]i era, sp[l`nd =i toat[ putregiunea cur[\indu-i-o, iar[=ila via\[ l-au ]ntors.3 Ce jiganiia spurcat[, ]nc[ de demult ]n =coa-la Camilopardalului ithica4 ascult`nd, a lui titul carile deasuprapor\ii scris ieste poate fi ]nv[\ase. Carile ]ntr-acesta chip s[ cite=te:(P`n[ c`nd cineva pre cel al s[u de bine f[c[toriu vede, datoriiaacelui f[cut bine ]n cuno=tiin\a inimii stidire =i patim[ ]i aduce,carea pururea supt leg[tura datoriii ]l str`nge. Deci pentru bine

1 Aluzie la binefacerile pe care odinioar[ Dimitrie le-ar fi f[cut lui Scarlat,dar pe care acesta le uitase.

2 Sam aerul, adic[ aerul otr[vit, ]nseamn[ datoriia =i s[r[ciia Hameleonului(D.C.) — este vorba de o etap[ ]n via\a lui Scarlat Ruset c`nd acesta tr[ia ]nstr`mtorare, lipsit de bani.

3 }ntoarcerea la via\[: ]mbog[\irea, avut a-l face (D.C.) — Scarlat fiind ]ntr-ovreme lipsit de mijloace materiale, ]n a=a fel ]nc`t nu avea nici m[car cu ces[-=i ]ntre\in[ via\a, Dimitrie i-a dat o mare suma de bani. Aceasta s-a ]nt`mplatprobabil pe vremea ]n care Rusete=tii erau ]n bune rela\ii cu familia Cantemir.

4 Rezult[ c[ Scarlat fusese odinioar[ elevul lui Alexandru MavrocordatExaporitul, pe c`nd acesta fusese profesor la Academia Greceasc[ din Fanar,]n realitate o ]nalt[ =coal[ a Patriarhiei Ortodoxe din Istanbul. Aluzia la eticaprofesat[ de Mavrocordat este ironic[: Scarlat ]=i ]nsu=ise morala acestui omf[r[ caracter. Scriitorul subliniaz[ c[, dup[ modelul Exaporitului, Scarlatr[spl[tea binele cu r[ul.


cu bine a r[spl[ti a celor putincio=i =i frico=i lucru ieste; a=ijderea,pentru r[u cu bine a r[spl[ti a celor [a celor] frico=i =i noroco=ifapt[ ieste. Iar[ a celor ]n\elep\i politici chivernisal[ ieste ca nici]n frica fricosului s[ cadz[, nici norocul n[rocosului s[ ispiteasc[,ce sau pentru binele mare, r[ul prea mare f[c`nd, alt[ dat[ un-deva a-l timpina macar[ s[ nu priimasc[, =i a=e, ]n fa\[ nec[u-t`ndu-i, de supt leg[tura datorii binelui, carea ru=ine =i sti-dire ]i aducea, s[ scape, sau a pricini neput`nd, de la al\ii pricinamor\ii s[-i a=tepte, ca dintre vii ie=ind, precum datornicul i-aulipsit s[ =tie, =i a=e, =i din patima =tiin\ii inimii odihnit s[ r[mìe).1A=edar[, Hameleonul ]n tot chipul r[ul Inorogului =i binele =i fo-losul s[u a fi aleg`nd =i ]n moartea lui via\a sa alc[tuind, c[tr[mai sus pomenitele jiganii precum aceast[ slujb[ le va sluji s[apuc[. A r[ului r[ul cuv`nt tuturor r[ilor bun =i pl[cut fu2 (c[toat[ inima rea a toat[ r[utatea de=chis[ gazd[ =i lasc[v[ osp[-t[toare ieste).

Deci cu to\ii ]ndat[ multe =i fel de feliuri de fe\e Hameleonuluigiuruind =i mun\i de aur cu pietri de anthrax[ lacomului f[g[-duind3, cuv`ntul la fapt[ de va aduce, precum ]i vor da, dzicea.+i mai mult[ vreme z[b[vii ned`nd, o carte scris[r[, ]n carea maimulte la\uri dec`t slove =i mai multe sule\e =i sule dec`t oxii =ivarii spre nevinovat[ via\a Inorogului s[ g[ta, ]n carea acestea s[cuprindea:

„+oimul, ogarì, dul[ii =i coteii, Inorogului, sl[vitului, s[n[tate!Iat[, pre al vostru =i al nostru priietin c[tr[ voi trimetem, carilecartea noastr[ d`nd, alalte c`te din rost ar dzice credin\[ s[ aib[,

1 Cantemir face considera\ii de psihologie social[ privind conduitarecuno=tin\ei; condamn`nd pe oportuni=ti, scriitorul se declar[ pentru modelulde conduit[ al ]n\eleptului.

2 Planul imaginat de Scarlat place agen\ilor munteni =i este adoptat.3 Mun\i de aur cu pietri de antrax: giuruin\[, carea nu ieste de dat (D.C.) —

Cantemir vrea, probabil, s[ spun[ c[ nu mai era nevoie de astfel de recompens[pentru un om al c[rui caracter era ]nclinat spre r[u =i l[comie.


poftim, c[ci nu a lui, ce a noastre cuvinte ]\i aduce. A=ijderea, ]n=tire facem c[ de vreme ce tot dobitocul ]ntr-un g`nd =i ]ntr-oinim[ pe Strutocamil[ =ie epitrop au ales =i l-au priimit =i si-loghismul Corbului necl[tit =i nedesp[r\it a fi, a tuturor zapisul =iisc[liturile adeveresc. R[m`ne lucrul ca =i tu dintr-alte dobitoacer[zle\it =i r[t[c`t s[ nu fii, ce cu alalte ]ntr-un staul =i ]ntr-o pe-trecere s[ te ]ntorci. De care lucru, noi prietine=te a te sf[tui ]n-dr[znim =i ]n frica ascunsului inimii spre binele =i folosul vostruv[ ]ndemn[m. Deci, de-\i va fi voia, precum =i a noastr[ ieste =ipofte=te, din mun\i cobor`ndu-te, la locul unde =i noi a vini putem,vino, ca acolea mai pre larg, fa\[ c[tr[ fa\[, voroav[ a avea s[putem. Nici alt g`nd sau alt[ socoteal[ ]n g`nd s[-\i ]ntre, c[ci,pre numele cerescului Vultur =i pre t[riia stelescului Leu, ]n totadev[rul ne giur[m c[ ]n inima noastr[ g`nd r[u =i viclean nuieste. A=e Vulturul cu bl`nde\e =i Leul cu mil[ s[ ne fie, c`t g`ndim,vom sau facem ceva r[u asupra voastr[. +i cu acestea cum maicur`nd r[spunsului s[ ne ]nvrednicim rug[m.“1

}ntr-acesta chip cartea scris[ =i pecetluit[ ]n m`na Hameleonu-lui o deder[, carile lu`nd-o, nu numai cu br`ncele =i cu labele, ce=i cu coada =i cu p`ntecele t`riindu-s[ =i urc`ndu-s[, la munte as[ sui ]ncepu. Deci, dup[ multe nevoi =i nevoin\e, dac[ la loculunde Inorogul l[cuia agiuns[, cu c`ne=ti cucirituri =i hulpe=tim[gulituri ]nainte-i i s[ ar[t[: „Bucur[-te, domnul =i izb[vitoriulmieu,“ dzic`ndu-i. Inorogul: „De unde te lua=i, jiganie dobitocit[=i dobitoc jig[niit, dzis[, =i de ieste ]n gura ta veste de bucurie =i]n inima ta g`nd de adevericiune, toate bune, adev[rate =i fericitesint“. R[spuns[ Hameleonul: „Tr[iasc[ domnul mieu milostiv

1 Agen\ii munteni, condu=i de Toma Cantacuzino, scriu o scrisoare c[treDimitrie, solicit`ndu-i o ]ntrevedere =i jur`ndu-se c[ nu-i vor face nici un r[u.Aceast[ scrisoare o trimit prin Scarlat, pe care Dimitrie ]l considera prietendevotat, ca odinioar[, neav`nd de unde s[ =tie despre rolul odios pe careacesta =i-l asumase.


]ntr-ai mul\i =i buni =i toat[ nepriietina minte de ascu\it[ sim-ceaoa cornului st[p`nului mieu nep[truns[ s[ nu scape =i tot ]mpo-trivnicul prav =i pulbere supt talpele ]mp[ratului mieu s[ s[ faca“.+i cu acestea sco\ind cartea, cu mult[ plec[ciune ]n m`n[ i-o dede.Inorogul, cartea dac[ citi =i celea ce ]ntr-]ns[ s[ cuprindea dac[pre am[runtul ]n\[leas[, c[tr[ Hameleon dzis[: („Precum ranaveche =i ad`nc[ pre lesne a s[ t[m[dui, a=e =i ]nc[ mai multnepriete=ugul =i vr[jm[=iia de mul\i ani ]n cur`nd[ vreme a s[uita =i de la inim[ a s[ lep[da prea cu anevoie lucru ieste), ]ns[(precum la rana rea =i grea mehlemul =i leacul de s[ =i afl[, c[f[r[ leac numai moartea la muritori ieste, ce s[mnul grozav loculod`n[oar[ betejit ]nva\[, a=e =i nepriietinul vechiu =i vr[jma=, des-ar =i face priietin, ]ns[ p[timirile mai denainte trecute =i sim\itea faptei nepriietinului pururea ]mpung[toare =i de pomenirea cudosad[ aduc[toare r[m`n). De care lucru, macar c[ doftoriia boa-lei ace=tiia nenedejduit[ ieste, ]ns[ de vreme ce ]ntì ei plec[torispre pace =i poftitori de priete=ug s-au ar[tat (nici pacea a goni acelui cu socoteal[, nici ]n via\[ pizma a \inea =i vr[jm[=iia a urmaa ]n\eleptului lucru ieste), =i macar c[ nici slovele credin\[, nicicuvintele adeverin\[ a avea pot, ]ns[ (prostimea =i hiri=iia inimiiasupra adev[rului st[ruit[, adese =i mai totdeauna ascunse =ic[ptu=ite vicle=ugurile =i m[guliturile iste\ilor au biruit). De carelucru, prin carte mai mult ceva a scrie neav`nd, din rost +oimu-lui de la mine s[n[tate ]i vii pofti, =i precum pofta ce pofte=te dela noi ]nvoit[ =i priimit[ ieste ]i vei spune, =i precum dup[ cuv`ntuldat =i giur[m`ntul legat m-am ]ncredin\at ]l vii adeveri. Nedej-dea =i izb`nda pururea ]n dreptate puind (c[ci mai tare iestesingur[tatea ]n dreptatea unuia dec`t toate taberile ]n str`m-b[tatea a dz[ci de mii de mii), =i precum la locul prundului m[voi cobor] ]i vii povesti. }ns[ singur cu singur ]mpreunare a aveapoftesc (c[ dul[ul r[u nu giurat, ce a=e=i nici cu lan\uje legat deaproape credin\[ nu are). A=ijderea (nepriietinul atuncea credin\[a avea trebuie, c`nd r[ul a face nici m`na ]i d[, nici vremea ]i


sluje=te). Pentru aceasta, dar[, dul[ii de la locul ]mpreun[rii noa-stre s[ lipsasc[, =i ales pentru ]mpreunarea carea, c`nd =i undevom s[ avem macar cum =tire s[ nu aib[. Iar[ tu, a mele c[tr[tine de bine faceri ar[tate pomenind, cuv`ntul acesta mistuie=te=i de c[tr[ tot chipul ]l acopere =i-l t[inuieste“.1

Atuncea Hameleonul, cu aspre bl[st[mi =i =tra=nice giur[-m`nturi a s[ bl[st[ma =i a s[ giura ]ncepu =i: „Pre via\a mea, o,domnul mieu, dzicea, =i pre credin\a mea, de voi descoperi, devoi gr[i sau din m`ni, din cap =i din ochi s[mn de ]n=tiin\are devoi face, ]n cap urgie, ]n ochi orbie, ]n m`ni ciungie s[-mi vie! +iroada g`ndului mieu cu amar, cu pelin =i cu venin s[ m[n`nc;viu Leul, viu Vulturul, c[rora m[ ]nchin, c[ de ce m-am apucat,p`n[ la sf`r=it nu m[ voi p[r[si =i domnului =i st[p`nului mieucu toat[ dreptatea ori ]n ce =i c`t voiu putea a sluji nu m[ voiulenevi. A=ijderea, despre +oimu vreo grij[ s[ nu por\i, c[ci prec`t Voroava =i cuv`ntul ]i ieste de l[murit, pre at`ta inima =i suf-letul ]nc[ mai curat =i din toat[ im[ciunea sp[lat ]i ieste (c[ laomul ]ntreg, cu v`ntul icoana sufletului =i fapta ascuns[ a inimiicomoar[ poart[). Eu, dar[, dup[ porunca de bine f[c[toriului =ist[p`nului mieu, iat[ cum mai de cur`nd ]napoi m[ voi ]ntoarce=i toate ale tale nepre\[luite cuvinte pre am[runtul =oimului voipovesti, =i iar[=i ce cuv`nt de r[spuns voi lua, f[r[ nici un pregetla domnul mieu milostiv ]l voi aduce.

Cu acestea, dup[ ce Hameleonul denaintea Inorogului ie=i, precale m[rg`nd, precum pa=ii, a=e chitele ]=i muta, =i precum piie-lea, a=e g`ndurile =i mintea ]=i v`rsta =i-=i schimba =i singur cusine, ni mai tare pa=ii mut`nd, ni de ]nv[luirea g`ndurilor calea

1 C[l[uzit de principiul solu\ion[rii conflictelor pe calea tratativelor pa=nice,Dimitrie Cantemir accept[ propunerea de a se ]nt`lni, pentru convorbiri, cuToma ]n palatul s[u pe Bosfor (,,locul prundului“), cu condi\ia s[ nu fie defa\[ nici unul din agen\ii munteni, data =i locul ]nt`lnirii urm`nd, de asemenea,s[ r[m`n[ necunoscute acestora.


=i c[lc[tura-=i uit`nd, prin ne=tiin\[ s[ opriia, =i viclenele giur[-m`nturi socotind, ]ntr-acesta chip ]ntorcea =i le t`lcuia (c[ pre-cum stomahul r[u din bune bucate venin =i greutate dob`nde=te,a=e giur[m`ntul =i cuv`ntul drept ]n inima viclean[ spre r[u =ispre vicle=ug s[ primene=te): „Pre via\[ =i pre credin\[ m-am giu-rat precum c[tr[ cineva nu voi descoperi, ]ns[ g`ndul inimii mele:adec[ p`n[ c`nd sau ]n din\ii dul[ilor ]l voi ]n\[pa, sau ]n f[lcilecrocodilului ]l voi ]neca. }n cale s[-mi ias[ =i ]n cap s[-mi vie roa-da g`ndului mieu: adec[ pre lesne s[-mi vie =i dup[ poft[ s[ mis[ plineasc[ lucrul carile am ]nceput; c[ p`n[ g`ndul nu-mi voidob`ndi, de nevoin\[ nu m[ voi p[r[si. }n toate cu dreptate dom-nului mieu s[ slujesc m-am giurat, ]ns[ ]ntr-aceast[ dat[ adev[ratdomnul =i st[p`nul mieu crocodilul ieste, ]ntr-a c[ruia robie c[-dzind, cu pre\ t[iat m-au slobodzit =i dintr-a sa bun[voie via\[ =idzile mi-au d[ruit =i, p`n[ pre\ul ]i voi pl[ti, de la mine sf`nt[parol[1 au luat. Deci altul mai bun, mai pl[cut =i mai primit pre\dec`t Inorogul, altul s[ fie nu pociu socoti, =i a=e ieste. Iar[ c`tpentru a Vulturului =i a Leului via\[ ieste, pu\in[ grij[ port, c[ci=i pu\in de mine s[ atinge, mai v`rtos (c[ giur[m`ntul carile prea altora via\[ st[ruit st[, cu chipurile carile de dobitoace =i depasiri ]n ceriu a fi astronomii adeveresc s[ asam[n[).2"

Hameleonul ]n cale ca acestea m[rg`nd =i bloscorind, la +oimsosi. C[ruia, dup[ obiceiu ]nchin`ndu-s[: „Bucur[-te, =i iar[=i bu-cur[-te, ]i dzis[, c[ci toate dup[ voie =i a marelui t[u suflet poft[curg =i mai mult cu lungimea voroavii vreme ]n de=ert s[ nu treac[,glas de bucurie =i cuv`nt de veselie ]n scurt s[-\i povestesc (c[

1 „Sf`nta parol[“ ]nseamn[ jur[m`nt pe cele sfinte, dup[ practica vremii.De remarcat c[ de=i jurase lui Cantemir, Scarlat se g`ndea la jur[mintele fa\[de Toma =i mai ales fat[ de =eful bostangiilor.

2 De=i jurase lui Cantemir c[ va t[inui cele aranjate ]n leg[tur[ cu viitoarea]nt`lnire dintre cei doi, Scarlat g`ndea ]n realitate la m`r=[via dinainte pl[nuit[.Este de remarcat, din punct de vedere literar, felul ]n care scriitorul prezint[g`ndurile v`nz[torului.


proimiul lung la voroava scurt[ ca capul porcului la trupul ra\iis[ potrive=te). Pre nepriietin cu buni chedzi la m`n[ \i-l aduc:dup[ cuvinte s-au l[sat, viclenelor giur[m`nturi s-au ]ncredin\at=i la prundi= ]n marginea apii s[ s[ coboar[, f[r[ nici un prepus,s-au ]n=elat. Acmu, dar[, senten\ia =i ]nv[\[tura mo=ilor =i str[mo-=ilor t[i pomene=te (c[ sf`r=itul nepriietinii izb`nda asupranepriietinului ieste, iar[ mijlocile, cum, cu ce =i c`nd, nu s[cearc[1). Deci acmu vreme g[sind =i mijlocul prin giur[m`ntafl`nd, mai multe nu cugeta, ce cum mai cur`nd unde =i c`nd vafi ]mpreunarea cuv`nt =i porunc[ ]mi d[, ca f[r[ z[bav[ cumpli-tului vr[jma= a=ternut spre somnul vecinic s[-i a=tern =i acope-rem`nt de odihn[ nede=teptat[ cu un ceas mai ]nainte s[-i g[tesc.}ns[ Inorogul aceasta a cer=ut, ca dul[ii, ogarii =i alal\i cotei lalocul ]mpreun[rii s[ nu s[ afle, ce singur numai cu singur ]mpre-unare s[ aib[. La care lucru, cu proasta mea socoteal[ sf[tuiesc:dup[ pofta =i cererea lui s[ faci, ca nu cumva, de departe mirosuldul[ilor adulm[c`nd, de vicle=ug s[-=i prepuie, =i de la str`mptoareneie=ind, la prundi= nu s[ va cobor]. Iar[ la prundi= cobor`ndu-s[,de ciia mai mult[ grij[ nu purta, c[ci eu, sluga ta, cu toat[ nevoin\agrijea slujbii ace=tiia voi avea =i ori ]n ce chip ar fi (dup[ cum s[dzice dzic[toarea), voi afla ac de cojocul lui.“

+oimul, chipul ]n=el[ciunii ce f[cea =i m[rimea f[r[legii ceispr[viia de a doa oar[ socotind =i r[zchitind, a=ijderea dreapt[=i curat[ inima Inorogului v[dzind, g`ndul ]ntr-alt chip ]ncepu ai s[ pleca (c[ ce r[utate nu abate bun[t[tea? +i ce str`mb[tatenu biruie=te dreptatea?). +i macar c[ cu nest`mp[rat[ vr[jm[=ie]ntr-acela chip ]l goniia =i nep[r[sit de at`ta vreme ]l ]ntiriia, ]ns[]n sine socoti c[ acel felu de sc[r[nd[vicioas[ v`n[toare preste

1 Aluzie la familia Cantacuzinilor, care se conducea dup[ legea talionului=i dup[ principiul c[ scopul scuz[ mijloacele. Apelul la formula „mo=ii =istr[mo=ii“ se refer[ la Ioan VI Cantacuzino (1341—1354), care devine ]mp[ratal Bizan\ului prin uzurpare.


toat[ f[r[delegea cov`r=e=te. +i a=e, primejdiile dintr-]mbe p[r\ile]n cump[na dreptii socotele cump[nind, spurcata aceasta fapt[dec`t frica, carea despre partea monarhiilor purta, mai grea a fiafl[, =i batgiocura isteciunii viclene dec`t lauda carea socotiia c[cu prinsoarea Inorogului ]=i va agonisi cu multul mai mare =i maine=tears[ a fi cunoscu.1 De care lucru, dzic unii (precum mai preurm[ de la B`tlan2 cuv`ntul au ie=it), c[tr[ Hameleon ]ntr-acestachip s[ fie gr[it:

„Eu, pentru slujba carea p`n[ acmu ai f[cut, foarte ]\i mul\e-m[sc; iar[ de acmu carea s[ faci te f[g[duie=ti s[ =tii c[ nu opriim[sc, =i mai cu de-adins aceasta a =ti \i s[ cade (c[ vredniciia,macar[ =i la nepriietin ar fi, pururea l[udat[ ieste), a=ijderea (pre-cum priete=ugul, a=e nepriete=ugul hotar[le =i \enchiurile sale are,pre carile cel urm[toriu cinstii =i vrednicii a le s[ri =i a lecov`r=i nu i s[ cade3). Noi cu to\ii, macar c[ sfatul dintì, carileasupra Inorogului am f[cut, pre rele =i f[r[ de lege temelii aufost a=edzat (de vreme ce supt poala giur[m`ntului adeverin\iiidolul minciunii vicle=ugului a acoperi nevoiam). }ns[ atuncea dinsfatul pus nu ne-am fi cl[tit, c`nd ]n r[spunsurile lui ]mpotriv[vicle=ug =i neprietineasc[ necredin\[ am fi cunoscut. A=ijderea,

1 Este de re\inut, pentru caracterul lui Toma, prioritatea pe care acesta oacord[ corectitudinii, spiritului de echitate =i dreptate ]n rela\iile interumanefa\[ de exigen\ele conduitei politice, chiar c`nd este vorba de serviciile pecare trebuie s[ le aduci patriei. Este foarte interesant[ aceast[ disociere schi\at[de Cantemir ]ntre dreptate =i datorie.

2 Dimachi, fosta capuchehaie a lui Constantin Duca, acum intrat ]n slujbalui Br`ncoveanu, ca membru marcant al serviciului s[u de spionaj la Poart[ =iomul de ]ncredere al lui Toma Cantacuzino. De aici =i deconspirarea conversa-\iei secrete purtat[ de Toma cu Scarlat =i pus[ de scriitor pe seama lui Dimachi.

3 Toma, r[m`n`nd impresionat de ]ncrederea pe care i-o acorda Cantemir,]=i schimb[ atitudinea =i renun\[ la prinderea prin vicle=ug =i tr[dare a luiDimitrie. El dezv[luie aceast[ atitudine =i lui Scarlat, =tiindu-l bun amic alcelui pentru care avea ordin de capturare.


]n multe chipuri cuvintele de =-ar fi ]mpleticit =i giur[m`nturilenoastre ]n multe feliuri de-ar fi ispitit, din cuv`nt ]n cuv`nt =i dinr[spuns ]n r[spuns, voroava spre alt[ cale a abate am fi putut,c[riia cu vreme =i alt[ t`lcuire pre lesne s-ar fi putut da. Dar[acmu, cu prostimea, cu dreptatea =i cu credin\a carea au ar[tat =i]n giur[m`nturile noastre f[r[ nici un prepus l[sindu-s[ =i ]ncre-din\`ndu-s[, toat[ ap[rarea =i =uv[iala s-au r`dicat. De care lu-cru, nu numai pofta neprietineasc[, ce =i frica cereasc[ de socotitieste (c[ci hotarul nepriietinilor ieste ca cu oarb[ pofta izb`ndiidin pravila drept[\ii =i hotar[le cinstii sale s[ nu ias[). A=ijderea(toat[ izb`nda adev[rat[ asupra nepriietinului ]mpreun[ cubiruin\a =i lauda cearc[. Iar[ c`nd din izb`nd[ hul[ s[ na=te =iocar[, atuncea izb`nda adev[rat[ s[ agonise=te, iar[ cinstea =islava numelui s[ piierde =i s[ oc[re=te). A=ijderea (izb`nda nu-mai atuncea titulul biruin\ii a agonisi poate, c`nd ca un neprii-etin pre nepriietin nepriietine=te biruie=te, iar[ nu c`nd ca un pri-ietin viclean pre nepriietinul drept prietine=te viclene=te, careaatuncea spurcat[ viclenie, iar[ nu curat[ biruin\[ s[ nume=te =iieste). De care lucru (cele o dat[ r[u =i f[r[ socoteal[ sf[tuitef[r[ nici o ru=ine spre bine =i spre socoteal[ trebuiesc cl[tite =ipref[cute). Deci, p`n[ unde sorocul ]mpreun[rii noastre va fi,duhurile neprietine=ti a potoli =i afar[ din tot punctul vicle=uguluiumil cu altul ]mpreunare a avea am socotit. Iar[ dup[ voroavelesf`r=ite, vreun leg[m`nt de priete=ug ]ntre noi a s[ alc[tuineput`ndu-s[, atuncea iar[=i la punctul ce eram ne vom ]ntoarce,=i el ale sale, iar[ noi ale noastre vom c[uta.l“

C[tr[ carile Hameleonul, ad[og`nd veninul a-=i v[rsa, dzis[:„}ntre nepriietini pravila aceasta carea ai pomenit adev[rat[ ieste

1 At`ta timp, spune Toma, c`t Cantemir se comport[ cu ]ncredere =isinceritate, trebuie tratat ca atare =i numai dac[, ]n cursul convorbirii se vadovedi c[ este imposibil[ o real[ ]mp[care, se va putea relua ac\iunea deurm[rire =i capturare.


=i cuvintele =i socotelele aceste cinste=e =i l[udate sint. }ns[ =i alt[pravil[ s[ afl[, cu carea cineva slujindu-s[ =i pre nepriietinul s[ua birui poate =i pre urma toat[ ]ntinarea =i im[ciunea hulii ]=ispal[ =i-=i scoate. |enchiul alerg[rii nepriietinului p`n[ acolo ieste,p`n[ unde pre nepriietinul s[u biruie=te, =i biruin\a lu`nd, deciias[ odihne=te. Deci, sau a birui, sau a s[ birui t`mplarea neprie-tineasc[ ieste, iar[ peristasurile a s[ cerca supt pravil[ nu cade(c[ precum ]n r[zboaiele de ob=te hotar sabiii, suli\ii sau sige\iinu s[ pune, ce oricare arm[ mai pre lesne ar sluji, cu aceia prenepriietin a lovi, a r[ni =i a omor] slobodzenie ieste). A=ijderea,nici hotar ieste pus c`nd =i unde spre nepriietin a n[v[li, ce c`ndvremea sluje=te =i unde locul spre lesnire s[ socote=te. }ntr-acestachip sint =i mijlocele carile f[r[ arm[ sau f[r[ alt chip de mihanie,adec[ prin chipul priete=ugului, prin dulcea\a cuv`ntului, prinv`rtoas[ =i p[trundzitoare sula aurului, prin zugr[vit[ plecareacapului =i ]n cea mai de pre urm[ prin frumos me=ter=ugulgiur[m`ntului, pre nepriietin supt leg[turile izb`ndzii =i ]n obedzi-le biruin\ii a aduce pozvolenie s[ d[. C[ toate mai sus pomeni-tele pravile numai ]n b[taia monomahiii a sluji pot =i a s[ p[zitrebuiesc.1“

C[tr[ carile +oimul, r[spundzind, dzis[: „Acestea, precum dzici,a=e ar fi, c`nd cu g`nd =i cu cuv`nt aievea neprietinesc asupr[ne-ar vini, sau ]mpotriv[ i-am merge. Iar[ acmu noi, chem`ndu-l

1 Scarlat, contur`ndu-se de pe acum drept un personaj cu convingerimachiavelice, pledeaz[ pentru principiul c[ pentru dobor`rea du=manului nue nevoie s[-\i alegi mijloacele. La aceasta se adaug[ faptul c[ toate procedeeletrebuie folosite c`nd este vorba de a servi domnul =i \ara. }n aceast[ confruntarede principii privind dreptatea =i datoria este de re\inut afirma\ia lui Scarlat c[nu exist[ nici o ]ngr[dire juridic[ („pravila“) pentru folosirea oric[ror mijloace]n a-\i face datoria fa\[ de \ar[. Tema pe care Cantemir o pune ]n discu\iacelor doi trebuie considerat[ semnificativ[, ]ntruc`t exigen\ele vie\ii noastrepolitice de stat, oglindind procesul de trecere spre o viziune modern[, vorpromova modelul machiavelic, perim`nd astfel pe cel al cavalerului.


]n numele p[cii, cum vom lucra lucrul vr[jbii? +i c`nd ]n v`n[toarede ob=te l-am ]ncungiura, atuncea nici col\ii s-ar opri, nici un-ghile s-ar ap[ra, ce carile mai ]ntì ar putea, acela mai tare l-arspintica. Deci acestea, ]ntr-aceast[ dat[, precum din gur[, a=e dininim[ p[r[site =i lep[date trebuie, =i alt[ z[bav[ mai mult nef[-c`nd, cum mai de cur`nd sirguie=te =i Inorogului, dup[ ce de lamine ]nchin[ciune cu plec[ciune ]i vii da, precum m`ne ]n mar-ginea apii, la prundi= ieste s[ ne ]mpreun[m, ]i spune, c[ci acoloprietene=te ]l voi a=tepta. A=ijderea, precum pre alal\i tovar[=i(]n carii prepus de vicle=ug are) de l`ng[ mine i-am dep[rtat =ialt[ ceva grij[ ]mpotrivnic[ s[ nu poarte ]l ]n=tiin\adz[ (c[cicuv`ntul de credin\[ ]n mijlocul neprietiniii cinstea =i m[rimeadec`t ]n mijlocul prietiniii mai mult =i mai tare ]=i arat[).1“

Hameleonul, de acolea ie=ind, ]n sine =i cu sine a chiti =i ]nreaoa-=i minte ca acestea a ]nv[lui =i a pr[v[li ]ncepu (c[ precumlumina soarelui la ochii bolnavi ]ntunecare, a=e cuv`ntul de line=tela inima s[lt[toare tulburare aduce):

„Oare ce poate fi aceast[ nest[t[toare =i de ieri p`n[ ast[dzi]ntr-alt[ socoteal[ mutat[ mintea +oimului? C[ de pre a voroa-velor semne, carile aievea ]mi ar[t[, ostenin\a mea ]n z[dar =inevoin\a ]n darn ]mi va ie=i. Eu socotiiam c[ toat[ greutatea lu-crului ]n cobor`rea Inorogului la locul prundului st[ruie=te, carelucru prin multe ale mele crunte sudori ieste s[ s[ s[v`r=easc[.Iar[ dup[ pogor`rea lui lucrul gata =i s[v`r=it \ineam, a c[ruiamul\emit[ =i plat[, dup[ cele multe =i mari giuruin\[ ce-mi f[cea,

1 Toma r[m`ne ferm pe pozi\ia c[ prietenia trebuie tratat[ cu prietenie.Din aceast[ atitudine el ]ncepe s[ se contureze mai bine, devenind un modelal cavalerului medieval, adept al cinstei, curajului =i al luptei drepte. Izvoareleistorice ale vremii confirm[ aceast[ tr[s[tur[ de caracter a lui Toma. Dardin simpatia cu care scriitorul trateaz[ personajul respectiv, am putea fi]ndrept[\i\i s[ consider[m c[ ideile vehiculate de postelnic sunt de fapt ale luiCantemir ]nsu=i.


f[r[ prepus a=teptam. Apoi, nedejdea ]nduplec`ndu-mi, dziceamc[, din col\ii dul[ilor de va cumva sc[pa, din f[lcile crocodiluluinici cu un mijloc nu s[ va m`ntui. +i a=e, sau despre o parte, saudespre alta, r[masul b[rbatului cu tr`ntitura muierilor tot voidob`ndi =i g`ndul mieu ]nceput tot voi ispr[vi.1 Iar[ acmu cu-nosc c[ +oimul, poate fi, din =coala fizic[i ]n =coala ithic[i au ]ntrat,ca cum toat[ via\a ]n canoane =-ar fi ]nv[\at =i toat[ hrana cudreptate =-ar fi aflat. Care lucru, precum de firea =oimului de-parte s[ fie cine poate s[ nu =tie? Ce sau pre cela carile pre aceast[slujb[ l-au trimis viclenind, pre vecinicul nepriietin la m`n[ s[puie nu va, sau v[dzind c[ cu m`na mea lucru greu =i de laud[vrednic ca acesta s[ ispr[ve=te, mie ]mi pizmuie=te2 (c[ pizm[tariulpentru ca cinstea altuia s[ nu s[ adaog[ =ie sc[dere =i ocar[ apriimii obiciuit ieste). Ce de vreme ce =oimul mintea pistriciuniipenelor ]=i as[m[n[, =i eu slujba ]n fa\a piei ]mi voi ]ntoarce,nici dup[ socoteala cuiva firea ]mi voi schimba, ce precum p`n[acmu, a=e =i de acmu fe\ele =i =tiu, =i pociu a mi le schimba.“

Acestea el prin budze bolbor[ind =i toate r[ut[\ile ]n inim[fierb`nd =i z[mintind, ]ntì la dul[i, la ogari =i la cotei alearg[ =i

1 La cheie aceast[ expresie este l[murit[ astfel: R[masul b[rbatului cutr`ntitura muierilor: pilda aceasta va s[ s[ ]n\eleag[ c[ oricum s-ar t`mpla totpe voie ieste s[ fie, adic[ ieste povestea c[, prind doa[ muieri s[ s[ tr`nteasc[,dzicea, oricarea s-a birui s[ fac[ voia b[rbatului. B[rbatul ]ndat[ a s[ g[ti]ncep`nd, iele dzicea: „Ce te g[te=ti?“. El r[spuns[: „Ori a=e, ori a=e, eu tot vois[ dob`ndesc“ (D. C. ).

2 Scarlat Ruset face considera\ii asupra schimb[rii atitudinii lui TomaCantacuzino: „a trecut de la =coala fizic[i (cea a realil[\ilor practice, careconsider[ fireasc[ folosirea oric[ror mijloace) la =coala ithic[i“ (cea a moralei,care interpreteaz[ ca imoral[ folosirea mijloacelor necinstite). }n mintea lui]ncepe s[ ]ncol\easc[ b[nuiala c[ Toma ori merge pe calea tr[d[rii fa\[ dedomnul s[u („pre calea carile pre aceast[ slujb[ l-au trimis viclenind“, adic[tr[d`nd), ori face aceasta din invidie la adresa lui Scarlat Ruset, care izbutises[ ]n=ele pe Dimitrie.


toat[ pocitaniia cea ascuns[ de-a fir-a-p[r le povesti. Adec[ pre-cum Inorogul la ]mpreunare s[ vie cuv`nt au dat =i precum ]m-preunarea lui cu +oimul preste =tiin\a altor tovar[=i s[ fie, carelucrul +oimul f[r[ nici o ]ndoin\[ au priimit. A=ijderea, precum+oimul sfatul cel bun de folos =i de ob=te =-au mutat =i pre Inorogdin leg[turile gata, nebetejit =i nedodeit va s[-l sloboadz[, ]ntr-alt chip de ar face, mare sc[dere cinstei =i ocar[ numelui socotin-du-=i. De ciia, minciuna cu multe ]mpu\icioas[ flori ]mpodobind,dzicea, precum +oimul s[ fie dzis, precum unghile =i pintinii luipe cornul Inorogului a s[ pune nici ]ndr[znesc, nici harnice sint,nici el organul r[ut[\ii =i ciniia vicle=ugului a s[ face firea-ipriime=te, ce numai cu bine =i cu priete=ug cu d`nsul ceva a facede va putea, ]n tot chipul va ispiti. Iar[ amintrilea, la r[u =i lavicle=ug, macar cum nu s[ va amesteca =i curate s[ fie unghile luide singele nevinovat. „Deci acmu de ieste =i a voastr[ socoteal[,]ntr-acesta chip =i cu to\ii ]mpreun[ mintea despre folos sprestric[ciune de v-a\i mutat, s[ =tiu =i eu, ca nu mai mult ]n de=ertostenin\ele s[-mi cheltuiesc. Iar[ de cunoa=te\i sau v[ prepune\ica vreun vicle=ug ]n mintea +oimului s[ fie ]ntrat (spre carea nupu\ine =i mici sint semnele, carile cu urechile le-am audzit =i ]ntr-adev[r cu gura =i cu inima le m[rturisesc), cuv`ntul carile voipovesti (c[ci t[inuirea lucrului scrip\ul cor[bii ieste) =i chipulme=ter=ugului ]n ascunsul inimii voastre ascunde\i cu carile foartepre lesne =i preste a +oimului =tiin\[ la sf`r=it a-l aduce vi\i putea.Cu care mijloc de la Vultur =i de la Corb toat[ mul\emita =i platasinguri voi lu`nd, +oimul, de dar =i laud[ ca aceasta lipsit =i caun necunosc[toriu binelui =i folosului, singur de sine pedepsit var[m`nea, =i pentru c[ci asupra nepriietinului milostivire =i dreptatear[t`nd =i giur[m`ntul nebetejit \iind, mare c[ial[ ]n urm[ =i f[r[folos va sim\i (c[ dec`t giur[m`ntul, mai bun me=ter=ug =i maitare m[iestrie =i mai t[inuit[ viclenie spre am[geala cuiva a s[da nu poate). A=ijderea (c[ oric`nd ce ieste adev[rat de s-ar grai


=i ce ieste drept totdeauna de la to\i de s-ar face =i s-ar \inea, nici]n lume vrajb[ a s[ scorni, nici asupra nepriietinului a s[ izb`ndis-ar putea).1"

De acestea dul[ii audzind, nu ]n pu\inele chitele, nici ]n iu=oaresocotele ]ntrar[. }ntì, pentru a=e ]n grab[ mutarea sfatului, a doa,pentru mai aievea, prepusul vicle=ugului, a triia, c[ cu mijlocelece ]ncepuse, lucrul de nu vor scoate la cap, alt[ n[dejde toat[]nc[ de demult s[ curmas[, a patra, c[ ceva=i macar[ preste voia=i =tiin\a +oimului a face nu pu\in[ sial[ avea, de vreme ce toat[slobodzeniia lui era dat[ =i cu to\ii supt a lui porunc[ a fi po-runc[ avea. Iar[ ]n cea mai de pre urm[, socotir[, macar =i pestea +oimului voie, lucrul de vor putea ispr[vi socotiia, pentru sluj-ba f[cut[, +oimul ]naintea monarhilor orice pentru d`n=ii ]mpo-triv[ ar dzice ]n sam[ nu-i vor \inea mai mare sf`r=itul slujbei dec`tchipul gre=elii a fi ]n\elegea. +i a=e, dup[ c`t[va a chitelelor scutu-rare, senten\ia aleas[r[ ca, ori cu ce mijloc ar putea fi, numai Ino-rogul la m`n[ s[ vie. Pentru care a=edzim`nt ]ntre d`n=ii mare =iv`rtos leg[m`nt pus[r[, ca de lucrul ce s[ va lucra ]n via\[ +oimul=tire s[ nu aib[ (o, minune mare, giur[m`ntul a c[lca c[lc[toriide giur[m`nt s[ giur[) =i mai cu de-adins chipul vicleniii ace=tiiamai sup\ire =i mai frumos a fi ]l socotir[, adec[ supt titulul altuiar[utatea lor s[ scrie =i, cum s[ dzice prostul cuv`nt, cu cle=telej[ratecul s[ \ie =i cu m`na altuia =erpele din bort[ s[ scoa\[ =i cacum ei neatin=i =i ne=tiutori lucrului acestuia ar fi s[ s[ arete, devreme ce tot prepusul Inorogului asupra +oimului va c[dea. +i

1 Scarlat Ruset comunica agen\ilor lui Br`ncoveanu b[nuielile sale privindloialitatea lui Toma Cantacuzino fa\[ de domn, acuz`ndu-l de amici\ienepermis[ cu un du=man al domnului |[rii Rom`ne=ti, cum era Cantemir. }i]ndeamn[ s[ ia ini\iativ[ ]mpotriva voin\ei lui Toma, pentru prinderea luiDimitrie conform planului alc[tuit dinainte. Este de observat capac`tatea deperseverare a diabolicului personaj.


a=e, ca cum calului f[r[ z[bal[ pintini ar da, r[ut[\ii Hameleonu-lui voie =i slobodzenie deder[, ca nici o cale nestrop=it[ =i nici opiatr[ necl[tit[ s[ nu las[, p`n[ dreptatea Inorogului ]n sil\astr`mb[t[\ii lor ar b[ga1.

Hameleonul, l[tr[turile =i breh[iturile dul[ilor cu mare dra-goste ascult`nd, dup[ porunca ce deder[, voios de la d`n=ii ie=i.De unde iar[=i la +oim s[ s[ ]ntoarc[ vr`nd (ca c`te ]ntì ]i c`ntaseacmu s[ i le desc`nte), ]n cale pre B`tlan tumpin[ (cu a c[ruiap`r[ Vidra din s[boare s[ izgonis[). Carile, pre Hameleon de undevine ]ntreb`nd, el precum acmu de la vreun loc a=e ]ns[mnat nuvine r[spuns[, ce „mai dineaoare de la Inorog am vinit, dzice,carile mìne cu +oimul ]mpreunare va s[ aib[ =i, de nu l-a= fi eucu multe =i v`rtoase giur[m`nturi ]ncredin\at, pre c[r\ile =igiur[m`nturile +oimului nicicum nu s-ar fi l[sat. Ce acmu eu, caun bun priietin =i dreapt[ slug[, la mijlocul trebii ace=tiia m-ampus, ]ns[ nu pu\in[ fric[ duc ca nu cumva v`n[torii, giur[m`ntulc[lc`nd, vreun vicle=ug Inorogului s[ fac[, =i apoi ocara =i pedeap-sa sufletului mieu unde s[ va duce? =i obrazul ]n lume cum ]mivoi mai ar[ta?“2

1 Apare acum un alt personaj colectiv: este vorba de corpul de agen\i aiserviciului de spionaj al lui Br`ncoveanu. Cum era =i natural, ei =ov[ie la]nceput s[ considere tr[d[tor pe conduc[torul lor, Toma, =i s[ ia o ini\iativ[contrar[ dispozi\iilor lui, dar p`n[ la urm[ ei accept[, judec`nd lucrurile dinperspectiva =efului suprem, Br`ncoveanu, care le d[duse ordinul expres deprindere a lui Dimitrie. Fin observator al omului, scriitorul reu=e=te s[ redeacu subtilitate psihologia subordonatului fa\[ de superior, psihologie pe care ofolose=te =i Scarlat c`nd pune pe agen\i ]n situa\ia extrem[ de a opta ]ntredispozi\ia unui =ef mai mic =i ordinul =efului suprem, domnul.

2 Din conversa\ia lui Scarlat cu Dimache se observ[ preocuparea sa de aap[rea ]n fa\a lumii ca total neamestecat ]n eventuala capturare a lui Dimitrie,fapt[ ce urma s[ fie considerat[ numai ca rezultat al ini\iativei agen\ilormunteni.


Acest fel de semin\e de minciuni ]ntì c[tr[ B`tlan sem[na,carile mai pre urm[ ]n ival[ a toat[ lumea era s[ r[zsaie =i ]ntr-unchip ca cum pentru cinstea numelui grij[ ar purta s[ ar[ta. Iar[mai ]ntr-adev[r era c[, de nu =-ar fi de=chis gura =i nu numai lim-ba cea lung[ =i a=e=i =i ma\ile c[tr[ cineva de nu =-ar fi scos, decuv`ntul ascuns ce =tiia ]nfl`ndu-s[, ]i p[rea c[ ca c[pu=ile va cr[pa(c[ rar minciunos nel[ud[ros =i mai rar falnicul tainic s[ afl[1).Apoi =i el pe B`tlan ]ntreb[:

„Dar[ tu unde mergi?“ El dzis[: „+i eu c[tr[ +oimu m[rg, devreme ce =i eu, acmu de cur`nd cu porunca Corbului trimis fiind,ca pentru paza la str`mptorile g`rlelor s[ fiu am vinit.2“ Hame-leonul dzis[: „De vreme ce la +oimu vii s[ mergi, te rog, c[tr[d`nsul ceva din cuvintele mele s[ nu pomene=ti, c[ci singur po-runc[ mi-au dat ca lucrul acesta t[inuit =i de c[tr[ to\i acoperits[ \iiu“. C[in\a descoperirii cuv`ntului pre Hameleon ap[s`nd,c[tr[ B`tlan ad[ogea dzic`nd, c[ ]nc[ de demult bun =i deplinpriietin =tiindu-l, lucru ca acesta l-au ar[tat, nici un prepus av`ndc[ nu-l va putea t[inui (c[ precum curvariul dup[ st`mp[rareapoftei ]n focul c[ielii arde, a=e netainicul, dup[ slobodzireacuv`ntului, ]n prepusul descoperirii s[ chinuie=te). B`tlanul dzis[:„Pentru aceasta nu despre mine, ce despre tine grij[ poart[ =i pas[unde ]\i ieste a merge“.

De ciia Hameleonul, la +oim viind, ]ntr-acesta chip ]i vorovi:„Eu eram, dup[ porunca ta, ]ntins la Inorog s[ m[ duc, ce un lu-cru ]n minte viindu-mi, de la mijlocul c[ii iar[=i m-am ]ntors. Dzic,dar[, c[ de vreme ce a=e cinste= =i cu cale a fi ai socotit, ca nu ce

1 Limbut =i paranoid, Scarlat se tr[da uneori ]n fala cunoscu\ilor,dezv[luindu-le propriile sale planuri =i g`nduri.

2 Paza B`tlanului la g`rle: capichehael`cul lui Dimachi (D.C.) — am[nuntce ]nseamn[ c[ Dimachi devenise acum capichehaia lui Br`ncoveanu la Poart[,func\ie ce ]l obliga s[ ia leg[tura cu Toma Cantacuzino, =eful agen\ilor munteni.


pofta porunce=te, ce ce dreptatea pofte=te s[ faci =i giur[m`ntuldat nebetejit s[ \ii, aceasta ]n grij[ s[-\i fie: ca nu cumva, vre-unul din dul[i aproape de prundi= afl`ndu-s[, mirosul Inorogu-lul s[ adulmece, =i ei g`ndul t[u cel drept =i sfatul cel de ast[dzine=tiind, s[ nu cumva ceva, dup[ sfatul cel de ieri, prin ne=tiin\[s[ lucredze =i f[r[ veste Inorogului vreo stric[ciune s[ aduc[. +inu numai c[ci eu cinstea =i credin\a lui pierd (c[ de cel f[r[ folospu\in[ grij[ s[ poart[), ce ]nc[ mai mult de tine ocara s[ va atinge,de carea nici cu toat[ apa ocheanului a te sp[la nu vii putea (c[ocara descoperit[ cu peli\a arapului asemenea ieste, carea a s[]n[lbi nicicum nu =tie).“1 +oimul, =tiind precum dul[ii ceva dincapul lor a face nu pot, nici preste voia lui ceva a lucra ]ndr[znesc,Hameleonului dzis[: „Pentru acesta lucru tu ]n sam[ nu b[ga, c[cidul[ii p`n[ unde pot alerga eu =tiu.2“

Hameleonul urmele minciunii =i pa=ii vicle=ugului ]ntr-acestachip ]mpletecindu-=i (ca c`nd s-ar t`mpla cineva urma a-i lua, lavreo cale a o scoate s[ nu poat[), de ciia ]ntr-un suflet la crocodilalerg[, c[tr[ carile, cu multe feliuri de schimbate =i schimositecucirituri: „Bucur[-te, domnul =i cru\[toriul mieu! dzis[. Vestebun[ de prad[ bi=ugoas[ =i v`n[toare s[\ioas[ eu, ner[scump[ratrobul t[u, s[-\i vestesc am vinit, =i domnul meu milostiv adev[rats[ =tie c[ mìne diminea\[ Inorogul, jiganiia cea vestit[ =i de col\iia tuturor dul[ilor a=e mult dorit[, din mun\ii ]nal\i la prundi=ulapii ieste s[ s[ pogoar[. Unde despre str`mptorile poticilor, pen-

1 Ar[t`ndu-se preocupat de prestigiul („cinstea“) lui Toma =i al sau per-sonal, ]n realitate, pentru a preveni orice b[nuial[ asupra sa, Scarlat ]i atrageaten\ia c[ s-ar putea, ca la ]nt`lnirea cu Dimitrie, s[ se afle prin jur =i agen\iis[i, care de-abia a=teapt[ s[-l prind[.

2 Toma refuz[ s[ cread[ o asemenea eventualitate, =tiind ce dispozi\ied[duse agen\ilor s[i, neg`ndindu-se ]ns[ c[ ]ntre Scarlat =i ei avusese loc o]n\elegere secret[ de colaborare.


tru ca ]napoi a da s[ nu mai poat[, to\i cìnii =i dul[ii p[zitorisint. Deci ei, precum s[-l goneasc[, ]l vor goni, dar[ precum s[-lagiung[ nu-l vor putea, robul t[u foarte bine =tie. Ce Inorogul,iar[=i alt[ cale de=chis[ neav`nd =i din dos acmu de cìni ]ncungiu-rat sim\indu-s[, p`n[ mai pre urm[ ]notatului bizuindu-s[, ]n ap[va s[ s[ arunce (c[ primejdiia c`t de grea, ]ns[ pre mìne vii-toare, dec`t cea c`t [cea c`t] de iu=oar[, ]ns[ denaintea ochilorst[t[toare mai iu=oar[ s[ pare). Deci el ]n ap[ c[dzind, nu pi-cioare de ]notat, ce a=e=i aripi de zburat de ar avea, denaintea iu\imiidomnului mieu, precum a sc[pa nu va putea, adeverit sint. +i iat[eu, f[r[ alt[ z[bav[, la Inorog ]n munte m[ voi sui =i ceasul vremiicobor`rii lui ]ns[mn`nd, f[r[ preget =tire ]\i voi da. Numai de preaicea nu te dep[rta, ca ]n vremea trebuitoare f[r[ z[bav[ s[ tepociu afla (c[ punctul vremii trebuitoare la a lucrului ispr[vireca m[sura c[ldurii focului la v[rsarea jmal\ului ieste).“1 Crocodi-lul, de v`natul ce-i f[g[dui foarte veselindu-s[, din toat[ inimacartea de iertat precum ]i va da i s[ giurui. }ns[ cuvintele ]n de=erts[ nu-i cumva ias[, foarte ]l ]nte\i. Hameleonul iar[=i cu marigiur[m`nturi s[ afurisiia, precum minciun[ din gura lui nu iese,ce toate precum sint, a=e i le poveste=te. (C[ f[c[torii r[ului, c`ndmul\i ]ntr-un g`nd asupra unii r[ut[\i s[ afl[, unul pre altul a nuam[gi obiciui\i sint, ca nu cumva cu vicle=ugul mic, f[r[legea marea ispr[vi din m`n[ s[ piardz[).

A=edar[, =i ]ntr-acesta chip Hameleonul, dup[ ce c`t putu c[tr[to\i minciunile fiars[, coaps[, s[r[, pip[r[, ]nghi\i =i bor], ]ntr-un

1 Scarlat veste=te pe hasechiu, c[petenia bostangiilor, c[ Dimitrie Cantemirva fi a doua zi la palatul s[u de pe Bosfor. Dup[ ce ]i va duce lui Dimitrier[spunsul de la Toma, se va informa =i va raporta hasechiului exact ora c`ndCantemir va ie=i din ad[post. Prada va fi sigur[, pentru c[ dac[ acesta se va]ntoarce pe uscat, ]l vor prinde agen\ii munteni, iar dac[ se va ]ntoarce peap[, el va trebui prins de bostangii.


duh la locul unde Inorogul s[ afla alerg[. C[ruia, dup[ politices-cul obiceiu ]nchin`ndu-s[ =i toat[ fericirea rug`ndu-i =i menin-du-i, dzis[: „Dup[ porunca domnului =i cru\[toriului mieu, toatele-am plinit =i ]nc[ c`te vechiul priete=ug =i adev[rata dragostepofte=te =i preste porunc[ cele c[dzute am adaos, de vreme cec`te spre folosul =i binele t[u c[tr[ +oimu am gr[it =i am ]nt[rit,a le povesti, nici ]nceput au, nici s[v`r=it (o, bat-o urgiia cereasc[,jiganie viclean[, c`t de pestri\ =i de v[rgat gr[ie=te!). Ce ]n scurt(precum s[ dzice cuv`ntul c[ gura carea singur[ pre sine s[ laud[,pute), cum am chivernisit =i cum am silit a chivernisi =i lucrurile]mpreun[rii a tocmi, mai mult a m[ l[uda nu mi s[ cade, de vremece sara va ar[ta ]mpreunarea =i diminea\a a lucrului r[zsunarea,c[ci toate dup[ poft[ =i dup[ voie vor ie=i. (Caut[ chipul voroaviia viclenii jig[nii, c[ s[ asam[n[ unor icoane, carile mut`ndu-s[din loc, i s[ schimb[ fa\a). C[ci mijlocele ce prepus aveai din mijlocle-am r`dicat, pre dul[i =i de =tiin\[ =i de loc departe i-am dep[rtat,ochiul cu r[u c[ut[toriu de tot l-am astupat, pre unde m[iestrii =isil\e ]ntinse au fost le-am stricat =i le-am f[r`mat, toat[ piiedecadin c[rare =i piatra poticnelii din cale am mutat, am`nduror ini-mile, spre priimirea dragostei am g[tat =i toat[ surceaoa supt fo-cul ]ncep[turii =i toat[ ciraoa pre j[ratecul s[v`r=irii am pus =iam supus. Una au r[mas, =i aceia foarte pre lesne: adec[ oric`nda\i vrea, atuncea ]mpreunare a avea s[ pute\i. Deci, c`t desprepartea =oimului ieste, eu, robul t[u, at`ta i-am uns sufletul =i i-ammuiat inima, c`t cu mare dor =i cu nespus[ poft[ nes[\ioasei pri-velii str[luminatii tale fe\e a s[ ]mpreuna =i cu dulcele =i m`n-gìoase voroavelor tale a s[ ]nvrednici asteapt[.1 „

1 Revenind la Dimitrie Cantemir, Scarlat Ruset ]i spune c[ el a ]nduplecatpe Toma Cantacuzino s[ se ]nt`lneasc[ ]n mod sincer cu el, =i c[ tot el a]ndep[rtat orice primejdie din partea agen\ilor lui Constantin Br`ncoveanu.


Inorogul, macar c[ nu a=e credzute giur[m`nturile, neprepusecuvintele =i neprimejduioase ]mpreun[rile avea (c[ ]n inima ne-prietineasc[ care prepus nu ]ncape? +i g`ndul vr[jm[=esc ce lu-cru ]mpotriv[ nu scorne=te?), ]ns[ ]ntì drept[\ii bizuindu-s[ (c[ciascunsul inimii sale de pricina vr[jbii curat a fi chiar =tiia), apoio parte a socotelii evgheniii +oimului d`nd (c[ci neamul vechiu=i cel de bun[ rud[ dup[ a nun\ii ]ntregiune pete =i [=i] im[ciunide ocar[ noa[ cu nevoie priime=te). C[ +oimul acela din neamuls[u persiesc era, carii dec`t ce=ti evrope=ti cu multul mai bunisint (]ns[ bun[tatea +oimului ]n vr[jm[=ie =i ]n iu\ime de nu s[va lua). De care lucru, socotiia c[ ]n numele vechiu porecl[ nou[=i ]n neamul cinstit hula oc[r`t[ nu va suferi. +i a=e, c[tr[ Hame-leon cuv`nt dede, precum ]n desar[ la prundi= s[ va cobor]1.

Hamelionul, r[spuns ca acesta lu`nd, vesel ]napoi s[ ]ntoars[,de unde ]ntì la crocodil m[rg`nd, ]ntì lui de ]ntr-acea sear[ vi-nirea Inorogului =tire ]i dede: pre unde ieste s[ ]ntre =i pre undeieste s[ ias[ ]i ar[t[, unde trebuie s[ p[zasc[ =i vremea ]nturn[riilui cum s[ p`ndeasc[ foarte bine =i de toate pre am[nuntul ]l ]nv[\[.

De acolea apoi la ogari, la cotei =i la alal\i spurca\i dul[i s[ dus[,c[rora a=ijderea plinirea bucuriii =i vinirea v`natului le povesti. Dup[aceia =i mai pre urm[ la +oim vini, c[ruia, ca =i celorlal\i, de aduna-rea ]n desar[ ]i spus[. }nc[ iar[=i c[pacul minciunii deasupra tin-girii vicle=ugului ad[og`nd, chip de mare rug[minte c[tr[ +oimar[ta =i pre to\i dumn[dz[ii ]l giura s[ nu cumva sf`r=itul ]mpre-un[rii bune ]n capul ]ncep[turii rele s[ ias[, =i el ]n chipul m[iestriiir[ut[\ii s[ cad[. +i altele multe c[tr[ acestea dic[ind =i ]n uscat]nghi\ind, cuvinte c[ptu=ite ]ng[ima =i teie de curmeie lega. Aces-

1 Cantemir are ]ncredere ]n Toma Cantacuzino, v[z`nd ]n el un om deonoare, a=a cum ]l arat[ =i originea sa nobiliar[, de neam „persiesc“, am[nuntinteresant, cu privire la provenien\a iranian[ a Cantacuzinilor.


tea ]ntr-acesta chip f[\arnica lighioaie ]n oala f[r[legii dzamanedumn[dz[irii cu lingura vr[jm[=iii z[mintind =i v`ntur`nd, cacum slujba ar fi plinit, de la +oim voie =i iert[ciune ]=i ceru, ca ]ntr-acea sar[ la culcu=ul s[u spre odihn[ s[ s[ duc[, ar[t`nd c[, demulte alerg[ri =i zbucium[ri, de tot ostinit[ =i obosit[ ieste. }ns[ =iaceasta pre mai mare a vicle=ugului c[ptu=al[ o f[cea, pentru ca ]ndzua ce va luci, peste noapte ce va s[ s[ nasc[ =tiind, obraz ]nc[mai obraznic a avea s[ poat[. Adec[ precum el de mult[ trud[ biruitfiind, somnului ca mor\ii au fost dat =i de faptele carile peste noaptes-au t`mplat ca cum =tire n-ar fi avut (c[ precum multe dzua des-copere, a=e mai multe noaptea acopere, socotiia).

+i a=e, Hameleonul de la +oim ie=ind, dormire f[r[ dormire s[dormitedze =i somn f[r[ somn s[ somnedze la stratul culcu=uluis[u s[ dus[. [O, mai bine ]n veci s[ fie murit dec`t dormire caaceasta s[ fie dormit! O, mai bine mort s[ s[ fie sculat dec`t somnca acesta s[ fie somnat ! O, mai bine ]ntr-o fa\[ =i aceia ]n piiatr[s[ s[ fie ]ntors dec`t ase ]n multe feliuri de stric[ciune =i f[r[folos! O, fapt[ spurcat[ =i lucru sc`rnav, o, batgiocur[ de batgio-curit =i ocar[ de oc[r`t, vino, dintele =erpelui, alearg[, coada scor-piii, =i adev[rul m[rturisi\i de s[ afl[ la voi vinin =i toaps[c caacesta ca carile supt limba Hameleonului din fire izvore=te, dinme=ter=ug s[ ]nmul\e=te =i spre b[utura la inim[ cura\ilor s[dospe=te =i s[ meste=te! (C[ otrava limbii, pre tot toaps[cul c`tde vr[jma=, a toat[ jiganiia c`t de cumplit[ cu multul cov`r=e=te.)M[sur[-te, minciun[, =i vedzi minciun[ dec`t toat[ minciuna maimare! Cump[ne=te-te, vicle=ug, =i cunoa=te vicle=ug mai greu dec`ttot vicle=ugul. T`rìe=te-te, boal[, =i sim\i boal[ mai l`nged[ dec`ttoat[ boala. Sai, moarte, =i gust[ moarte mai amar[ =i maiom[r`toare dec`t toat[ moartea! Spune, r[utate, de ieste ]n tiner[utate de rea c`t aceasta r[utate ! O, r[utate, r[utate, de trii orir[utate =i iar r[utate.


Deci Hameleonul, dup[ ce dul[ilor amu\[turile =i n[vr[piturilepre c`t mai mult putu ]nt[rt[, pre crocodil, prec`t mai r[u =i maivr[jma= =tiu, ]l a\i\[ =i toate cele spre vicle=ugul =i sc[derea Ino-rogului, pre c`t prin m`n[ ]i vini, g`ndi, gr[i, lipi, dezlipi, a=edz[,f[cu =i ispr[vi, peste noapte ]n loc de somn cu r[utatea, singur =ie,nu numai ochii =i tot trupul ]=i acoperi, ce ]nc[ =i inima =i sufletulcu grele ]ntunerece peste tot c[ptu=indu-=i ]=i ponegri, de unde su-netul t`mpenii de cu sar[ lovit, a doa dzi ca preste vali r[zsunate,glasul dimpotriv[ din ceas ]n ceas a audzi, cu sete a=tepta.1

1 Dup[ ce descoperise at`t agen\ilor munteni c`t =i turcilor ora ]nt`lniriidintre Cantemir =i Toma Cantacuzino, Scarlat Ruset s-a dus s[ se culce, ca s[nu par[ amestecat ]n aceast[ curs[ preg[tit[ de d`nsul.

Date post:	18-Oct-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	15 times
Download:	1 times

Istoria ieroglifica, Vol 1 - WordPress.com · 6 Dimitrie Cantemir st[p`nirii turce=ti. }n lupta...

Documents