Holocaustul – exterminarea evreilor

Mihaela, 11 I, CNRV

În a doua jumatate a anilor -30 din secolul trecut, timp de mai mult de un deceniu, viaţa evreilor din Europa a stat sub semnul totalitarismului si a crimei de stat. Acolo unde partidul fascist ajungea la putere, viaţa evreilor suferea modificări majore, pierzându-şi şi drepturile şi libertăţile fundamentale cum ar fi: dreptul de a detţne proprietăţi, de a se educa, de a practica diferite profesii, dreptul de a face armata, de a alege şi de a fi ales. Cu alte cuvinte, erau consideraţi de fascişti că nu fac parte din ţara în care s-au născut şi locuiesc. Marginalizaţi, discriminaţi şi desonsideraţi ca oameni, evreii au ajuns sa fie ţinta atacurilor şi exterminării de către statele fasciste, de către nazişti. Această tragedie avea sa fie denumită în istoriografie „Soah” sau „Holocaust”.

„Soah este un cuvant din limba ebraica şi care se traduce prin catastrofă. În istoriografie termenul este utilizat cu precărede în culturile francofone şi desemnează distrugerea evreilor din ţările ocupate de Germania nazistă sau aliaţii ei în timpul celui de al Doilea Razboi Mondial.

Holocaust este un cuvant de origine greacă. In Grecia antică, el desemna un ritual religios, arderea completa a unui animal. Aşa cum se poate citi în Biblie, un asemenea ritual se întalnea şi în religia iudaica. Termenul a fost preluat de istoriografia anglo-saxonă pentru a descrie tragedia evreilor europeni în timpul fascismului.”1 Prizionerii de război au fost victimele crimelor de război. „Din rândul acestora, tratamentul aplicat sovieticilor poate fi calificat drept crimă împotriva umanităţii cu caracter de genocid.”2

Doctrina nazistă. Ideologia rasistă

Nazismul sau naţional-socialismul este o ideologie totalitară care a fost aplicată în timpul dictaturii naţionaliste a lui Adolf Hitler (foto) în Germania între 1933 şi 1945. În 1921 Hitler a devenit liderul Partidului Naţional Socialist German al Muncitorilor.

Cei care susţineau acest regim afirmau că naţiunea este cea mai importantă creaţie a unei rase, de aceea marile naţiuni sunt creaţiile unor mari rase. Ţările care nu ajungeau la aceeasi putere deveneau considerate rase „impure”, fiind vizate pentru un atac în scopul obţinerii unui „spatiu vital” propriu rasei stăpîne, pe care „să-l poata cuceri, ocupa,

1 Lya Benjamin, Alexandru Florian, Cum a fost posibil? Evreii din România în perioada Holocaustului, Bucuresti, editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", București, 2007, p. 39.2 Jean-Michel Lecomte, Predarea Holocaustului in sec. al XXI-lea: proiectul "Invatarea si predarea istoriei europene din sec. al XX-lea, editie in limba romana, ingrijita de Teodor Wexler, traducere de Viviane Prager, București, 2001, p. 17.

Adolf Hitler

stăpâni şi purifica prin orice mijloace, interesul său fiind singurul care conteaza în stabilirea opţiunilor şi acţiunilor sale, fără nicio preocupare umanitară sau morală.”3

Din punct de vedere internaţional, partidul nazist credea că acea criză economică din anii 1930 a fost creată de o conspiratie internaţionala a marilor bancheri, iar capul acestei conspiraţii se credea a fi un grup de evrei. Acest fapt îi motiva şi mai mult pe nazişti la distrugerea acestei etnii.

Dupa ce Hitler îşi afirmase deschis ura faţa de evrei în lucrarea sa „Mein Kampf” (1925), a inceput persecuţia evreilor din Germania. Se dorea elimarea lor din viaţa politică, culturală şi intelectuală a Germaniei. Adolf Hitler nu şi-a exprimat ideea că vrea să-i extermine, însa în particular fusese explicit şi in acest sens.

Metode de exterminare a evreilorDrepturile evreilor se diminuau pe zi ce trecea. Erau obligaţi să poarte un semn

distinect: steaua lui David la evrei, triunghi negru pentru “asociali”, cafeniu pentru ţigani albastru pentru apatrizi, roz pentru homosexuali şi violet pentru martorii lui Iehova. Le erau impuse diferite “lipsuri”: nu puteau frecventa anumite localuri, să nu folosească mijloacele de transport, nu puteau avea anumite funcşii, erau duşi în ghetouri, strânşi în arii mici de locuire.

S-a luat decizia de a încerca eliminarea evreilor cu orice preţ. Era de-ajuns că cineva să rostească Gestapo sau SS şi o spaimă îngrozitoare le cuprindea sufletul. Întreaga Germanie era brăzdata de sârmă ghimpată a lagărelor de concentare. Au existat lagare de exterminare, au fost facute experimente medicale pe copii (foto1).

Prizionerii erau aduşi cu trenul (foto2, 3) în lagăr în condiţii mizerabile. Dacă într-un vagon încăpeau de obicei 40 de persoane, în acest caz evreii erau înghesuiţi şi obligaţi să intre câte 100-150.

3 Ibidem, p. 37.

1 -Victime ale experimentelor medicale

Lagărele de exterminare erau folosite pentru exterminarea prin muncă, înfometare, boală (foto 4).

Camerele de gazare au constituit principalul mod de a fi eliminaţi. Suferinţa atinsese cotele cele mai înalte. Milioane şi milioane de oameni au pierit arşi (foto 5, 6, 7) în acele locuri. Crematorilor, cei care executau oridinele, „le trebuiau doar 3 zile pentru a arde 27.000 de detinuţi”.4 Aceste locuri funcţionau zi şi noapte, fără întrerupere.

4 Oliver Lustig, Dicţionar de lagăr, București, 2002, p. 167.

2 - Calea ferată ce duce spre lagărul Auschwitz 3

5 -Un soldat sovietic ţinând deschis capacul gurii prin care se introducea Zyklon-B în camerele de gazare de la Majdanek, după eliberarea lagărului de către Armata Roşie; fotografie publicată în Londra în octombrie 1944

4

6 - Ruinele camerelor de gazare de la Auschwitz II

4

7

După ce ajungeau cu trenul în lagăr, prizionerilor le erau luate toate hainele şi obiectele personale. Apoi erau dezbrăcaţi şi duşi în camerele de gazare. Potrivit mărturiei lui R. Vrba şi F. Wetzeler, evadaţi de la Auschwitz, consemnată în 1944, de obicei li se spunea că sunt duşuri, iar pe uşi era scris „baie” sau „sauna”. Li se dădea un prosop şi săpun pentru a evita panica. „După ce intră toţi, uşa masivă se închide şi se trag focuri de armă, spre a-i sili pe cei care au intrat sa facă loc şi celorlalţi. Se aşteapta câteva minute, probabil pentru că temperatura dinăuntru să atingă un anumit nivel, apoi oamenii SS cu măşti de gaze pe figură, se suie pe acoperiş, deschid geamurile şi deşartă în interior câteva cutii de tablă.”5. Dacă cereau apa după un drum lung cu trenurile, li se spunea ca să se grabească pentru că în lagăr îi aşteaptă cafea.

Conform lui Rudolf Höss, comandantul lagărului Auschwitz, într-una din încăperile de gazare încăpeau 800 de oameni, iar în alta 1.200. După ce evreii erau închişi în acele camere, uşile erau închise ermetic şi se aruncau prin găurile laterale tuburi cu gaze toxice Zyklon-B. Cei aflaţi înauntru mureau în 20 de minute; viteza morţii depindea de cât de aproape erau deţinuţii de gurile de gaz.

Din cauza numărului mare de prizioneri aduşi, rămâneau unii care nu erau gazaţi. Astfel, s-a ajuns la ideea de moarte pe rug. „Rugul, era, de fapt, un sans lung de 50 de metri, lat de 6 si adanc de 3. Pe marginea lui, câte un SS-ist cu o armă de calibru mic în mână îşi aştepta victimele. În şanţuri, lemnele uscate, îmbibate cu benzină, ardeau ca nişte lumânări uriaşe.”6 Cei care nu încăpeau în camere de gazare erau înghesuiţi în alte camere pentru ca mai târziu să fie duşi la ruguri. Dezbrăcaţi, în grupuri mici, erau obligaţi să străbata fâşia de brazi dintre acea magazie şi locul unde erau arşi pe rug. Ajunşi acolo, „se opreau instinctiv, îngroziţi. Pocnitura puştilor aproape că nici nu se auzea fiind acoperită de ţipetele şi urletele disperate ale vicitmelor”.7

Pentru mulţi deţinuţi din lagărele de concentrare, moartea în camerele de gazare ar fi fost poate o salvare, pentru a nu suporta torturile insuportabile. După ce erau victimele îşi pierdeau vieţile prin diferite moduri, cadavrele erau aruncate în gropi comune (foto 8).

5 Jean-Michel Lecomte, op. cit., p. 92, citat reprodus într-o scrisoare a lui Pitch Bloch către Pierre Vidal-Naquet şi figurând ca anexă la un articol al acestuia din urma publicat în revista Espirit, septembrie 1980, p. 53-566 Oliver Lustig, op. cit., p. 240.7 Ibidem.

8 - Groapă comună cu evrei

Oliver Lustig afirmă: “Dacă... în apropierea lagărului în care mă aflam, ar fi fost o pădure, eu sau altul ca mine am fi fost forţat imposibilul şi am fi încercat, poate, să trecem prin gardul de sârma ghimpată... Dacă în vecinătatea acelui lagăr exista un râu, eu sau altul ca mine am fi forţat imposibilul şi am fi încercat, poate, să ajungem până la el... Dacă ar fi fost în apropierea acelui lagăr aşezare omenească , eu sau altul ca mine am fi forţat imposibilul şi am fi încercat să ne croim drum până acolo... Dar în jurul lagărului nu erau nici păduri, nici ape, nici aşezări, ci numai lagăre, numai garduri de sârmă ghimpată încărcată cu curent de înaltă tensiune, numai gherete cu SS-işti ce ţineau mână pe trăgaci, numai câini-lupi gata să te sfâşie...

Or, dacă singura perspectivă a evadării dintr-un lagăr este aceea că nimereşti într-un alt lagăr, de unde să iei puterea sa forţezi imposibilul?”8.

8 Oliver Lustig, op. cit., p. 338-339.

Execuţia unor polonezi de către Einsatzkommando - Leszno, octombrie 1939 Imagine din timpul revoltei din

ghetoul Varşovia.

Deportări de la ghetoul din Łódź spre lagărul de la Chełmno

Masacru Kragujevac

Primul lagăr mare, Majdanek, a fost descoperit de sovietici pe 23 iulie 1944. Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roşie pe 27 ianuarie 1945; Buchenwald de americani pe 11 aprilie; Bergen-Belsen de către britanici pe 15 aprilie; Dachau de americani pe 29 aprilie; Ravensbrück de sovietici în aceeaşi zi; Mauthausen de americani pe 5 mai; şi Theresienstadt de sovietici pe 8 mai. Treblinka, Sobibór, şi Bełżec nu au fost niciodată eliberate, fiind distruse de nazişti în 1943.

Prea putini din cei care au supravieţuit marelui chin vor să vorbească despre acest eveniment. Iată câteva mărturii din diferite pagini de jurnal:

Hadassah Rosensaft, deţinut la Bergen-Belsen: „Am auzit o voce strigând repetat aceleaşi cuvinte în engleză şi germană: "Alo, alo. Sunteţi liberi. Suntem soldaţi britanici şi am venit să vă eliberăm." Cuvintele acestea încă le mai aud în urechi.”

„Îmi amintesc ce a fost.Viaţa în vagoane. Moartea adolescenţei mele. Ce repede îmbătrânesc: copil fiind, îmi

place neprevăzutul. Un musafir venit de departe. Un eveniment neaşteptat. O nuntă, o catastrofă. Indiferent ce, afară de rutină. Acum e invers. Indiferent ce, numai nu schimbare. Cramponaţi de prezent, ne temem de viitor.”9

„Sunt în lagăr de trei zile. Trei felii de paine, trei farfurii de supă <Avo>, trei bucăţele de slănină, câteva vânătăi, zeci de picioare primite şi mii de jigniri. Dar sunt întreg şi trăiesc. Şi vreau să traiesc.”10

9 Idem, Ecouri din Holocaust in literature universală, București, 2005, p. 460.10 Ibidem, p. 177.

Supravieţuitori ai Holocaustului, în ziua eliberării din lagărul Buchenwald de către trupele

Prizonieri înfometaţi din lagărul Mauthausen, Ebensee, Austria, eliberat de Divizia 80 Infanterie a Statelor Unite pe 5 mai 1945.Buchenwald de către trupele americane

BIBLIOGRAFIE

Benjamin, Lya, Florian, Alexandru, Cum a fost posibil? Evreii din România în perioada Holocaustului, Bucuresti, editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", București, 2007.Lecomte, Jean-Michel, Predarea Holocaustului in sec. al XXI-lea: proiectul "Invatarea si predarea istoriei europene din sec. al XX-lea, editie in limba romana, ingrijita de Teodor Wexler, traducere de Viviane Prager, București, 2001.Lustig, Oliver, Dicţionar de lagăr, București, 2002.Idem, Ecouri din Holocaust in literature universală, București, 2005.