Istoria Farmaciei AnII 2009 2010 Partea1

5/16/2018 Istoria Farmaciei AnII 2009 2010 Partea1 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-farmaciei-anii-2009-2010-partea1 1/113

ISTORIA FARMACIEI - Tematica1. Introducere. Farmacia in Mesopotamia si Egiptul antic.2. Istoria farmaciei chineze. Farmacia in India. Istoria farmaciei iudaice.3. Farmacia in Grecia antica. Farmacia in Dacia. Farmacia in Imperiul

Roman.4. Farmacia in America precolumbiana. Farmacia in Bizant.5. Istoria farmaciei arabe. Farmacia in Europa medievala.6. Dezvoltarea farmaciei in perioada Renasterii.7. Farmacia in secolul al XVII-lea: caracteristici, directii de dezvoltare.8. Farmacia in secolul al XVIII-lea: caracteristici, dezvoltarea

invatamantului farmaceutic, primele publicatii periodice despecialitate si importanta acestora.

9. Farmacia in secolul al XIX-lea: dezvoltarea invatamantului superior

farmaceutic, trecerea la productia industriala a medicamentelor.10. Farmacia in secolul al XX-lea.11. Farmacia in secolul al XX-lea.12. Farmacia in tarile romane in secolele XVII-XVIII.13. Farmacia in tarile romane in secolul al XIX-lea: dezvoltarea

invatamantului farmaceutic, aparitia primelor farmacopei.

14. Farmacia in Romania in secolul al XX-lea.

CURS DE ISTORIA FARMACIEI - Specializarea Farmacie, An II, 2009 - 2010



ISTORIA FARMACIEI - Bibliografie

SAMUEL IZSAK – Farmacia de-a lungulsecolelor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1979

SORIN URSONIU – Istoria medicineiuniversale, Editura de Vest, Timişoara, 2000 MIRUNA LUIZA SPRINŢEROIU, ROBERT

DANIEL VASILE – Farmacia în civilizaţia

omenirii, Editura Multi Press Internaţional,Bucureşti, 2003

ION HORAŢIU CRIŞAN – Medicina în Dacia,

Editura Dacica, Bucureşti, 2007




INTRODUCERE

Istoria descoperirilor utile omenirii nu poate să nucuprindă şi pe cele din domeniul farmaceutic

Descoperirile din domeniul farmaceutic au condus la

prelungirea vieţii de la un secol la altul În civilizaţia omenirii farmacia înseamnă 7000 de ani

de căutări, acumulări, de punere în valoare: Produse naturale de origine

Vegetală Animală Chimică




INTRODUCERE

Farmacia – artă care s-a născut odată cuexistenţa omului

Existenţa omului a dus la apariţia, încă dinepoca primitivă, a unor forme de terapeutică Chirurgii preistorici – chirurgia craniană

Africa, America de Sud

Utilizarea ierburilor Alimentaţie Ritualuri secrete




INTRODUCERE

Istoria farmaciei – nu se limitează laconsemnarea descoperirilor remediilor

împotriva diferitelor boli Istoria farmaciei – istoria acumulării

observaţiilor, studiilor şi descoperirilorprivind modul de a reacţiona al organismuluiuman de-a lungul vieţii sale Naştere → Moarte

Ştiinţele farmaceutice au fost create de ompentru om Uşurarea suferinţei Redarea stării de sănătate




INTRODUCERE

HEGEL – omul a dorit “să se cunoască pe el însuşi în forma lucrurilor, să schimbe lumeaexterioară şi să alcătuiască o lume nouă, o

lume umană”

EUGENE HUMBERT GUITARD – “Farmaciaeste o înmănunchiere de ştiinţe, o artă şi oprofesie”




FARMACIA ÎN MESOPOTAMIA

Grecii - “Ţara dintre fluvii” – situată în zonafluviilor Tigru şu Eufrat

Existau 3 populaţii mileniul V î.H. Sumerienii – sudul ţării de-a lungul coastei

Golfului Persic Akkadienii de origine semită fondatorii Babilonului

– zona centrală Asirienii – zona muntoasădin nord





Textele medicale cuneiforme din mileniileIV-III, î.H. Au dat posibilitatea reconstituirii

“sistemului medico-farmaceutic” din

Mesopotamia Biblioteca regelui Assurbanipal din Ninive

(sec. VII, î.H.) oferă mărturii desprepracticile medico-farmaceutice din mileniile

anterioare Plantele medicinale constituiau baza

terapeuticii şi erau cultivate sub îngrijireaunor grădinari specializaţi





Pe o tăbliţă semnată Nabű-Leű, există 3coloane În prima sunt numerotate 150 de specii vegetale,

cu indicarea părţii folosite şi a precauţilor larecoltare

În a doua coloană este precizată afecţiunea încare se foloseşte o anumită plantă şi tratamentul

În a treia se menţionează modul de preparare şi

administrarea preparatului Assyrian Herbal (Londra 1924) – R. Campbell

Thomson – babilonienii foloseau ofarmacopee care cuprindea aproximativ 250

plante, minerale şi de origine animală





Plantele cele mai folosite Palmierul Cedrul

Pinul Smochinul Muştarul Cicoarea Ceapa Usturoiul Susanul





Produsele de origine animală (aprox 180) Şerpi Şopârle

Lupi Câini Lapte de vacă, capră Produsele apicole Untura de leu Excrementele de castor Urina de vite





Produsele de origine minerală (aprox 120) Gipsul (sulfat de calciu) Sulful

Alaunul (sulfat dublu de aluminiu şi potasiu) Oxizii metalici Salpetru (azotat de potasiu, de soiu, de calciu) Clorura de sodiu Săruri de sodiu şi potasiu





Tăbliţele de lut de la Nippur Obţinerea prin ardere a cenuşei vegetale alcaline Planta Salicornia fructicosa (Brânca lemnoasă)

Foarte des utilizat în reţetele Mesopotamiene Farmacopeea sumero-akkadiană

Seminţe Rădăcini Tulpina Frunza Fructul

Seva vlăstarilor


CURS DE ISTORIA FARMACIEI S i li F i A II 2009 2010




Farmacopeea sumero-akkadiană Macerate Decocturi

Cataplasme Linimente Supozitoare

La administrarea medicamentelor se foloseaberea şi vinul de palmier






Se foloseau un număr apreciabil de excipienţi Apa Berea Vinul de palmier Pulberi alcaline vegetale, argiloase, calcaroase Uleiuri






Formele în care se administrau preparatele Soluţii Unguente Macerate Supozitoare Fumigaţii

Cataplasme






Stomac inflamat Clisme cu Acorus calamus, Assa foetida, curmale,

terebentină de brad, macerate în bere

“Dacă un om are stomacul inflamat, se punlaolaltă şi se macină muştar, spânz, brâncalemnoasă, obligeană, chimen, eucalipt,salpetru, terebentină de brad; acestea le bea

în bere pe stomacul gol şi se face bine”


CURS DE ISTORIA FARMACIEI Specializarea Farmacie An II 2009 2010




“Dacă un om are brusc dureri de stomac,dacă pulpele şi organele genitale îl dor,acesta va avea dureri în anus ori de câte ori

va merge. Pentru a-l vindeca, se macină şise amestecă Ammi (chimen indian),terebentină de pin, terebentină de brad şitrandafir; se amestecă cu o porţiune egală

de grăsime; din asta se face un supozitor şise unge cu ulei de chiparos, se bagă în anusşi bolnavul se va însănătoşi”






“Pentru afecţiuni ale plămânilor se presarăpraf de catran peste crengi aprinse dearbuşti ţepoşi. Se lasă fumul să intre în

anusul bolnavului, în gură şi nările lui şi el va începe să tuşească. Se freacă bolnavul cu oloţiune de apă şi oţet şi apoi se unge trupulde sus până jos cu unt purificat; se macină

seminţe de in şi se pun în lapte. Din asta seface o cataplasmă şi se lasă trei zile. Limbabolnavului să guste miere şi ulei fin şi el seva vindeca”






“Dacă un om nu poate urina când simtenevoia, să bea bere în care să pună câteva

seminţe de mac. Se fierbe răşină deGalbanum în ulei, se filtrează şi se suflă înureter cu o ţeavă de bronz”


CURS DE ISTORIA FARMACIEI - Specializarea Farmacie An II 2009 - 2010



FARMACIA ÎN EGIPTUL ANTIC

Civilizaţia egipteană Cea mai veche civilizaţie Rezultatul unei gândiri politice

sprijinită pe credinţa în zei Un medic din timpul domniei lui Ramses I

“Incantaţiile sunt excelente cure, iar curele suntexcelente pentru incantaţii”

Egiptenii foloseau un mare număr de formulamagice pentru a face leacurile mai eficiente

Zeii binefăcători invocaţi pentru vindecare

Ra, Isis, Osiris, Horus


CURS DE ISTORIA FARMACIEI - Specializarea Farmacie An II 2009 - 2010




Zeul medicinei – Thot “Cel ce conferă siguranţă” = ph-ar-maki

Grec. pharmakon = “ceea ce poartă pământul”

Herodot: “În Egipt, medicina, ca şi oracolele, era

specializată. Pentru fiecare boală era un doctor, şinu exista ceva care să se numească medicină

generală. Pretutindeni se găsea o supraabundenţăde doctori; în timp ce unii erau doctori de ochi,alţii erau specialişti în cap, dinţi, stomac şi boliinterne. ”






Faraonii au dat Egiptului numele de chim = “tărâmul negru” Papirusul Ebers – lucrare medicală, aprox.

1580 î.H. Conţine 877 remedii

CURS DE ISTORIA FARMACIEI Specializarea Farmacie, An II, 2009 2010





În ciuda bogăţiei farmacopeei egipteene,tratamentul începea cu o dietă

Medicamentele de uz extern erau foarte des

folosite Durerile de cap

Alifii, masaje şi comprese Alifie: tulpini de trestie, ienupăr,

fructe de dafin, terebentină, grăsime






Tratarea corizei Vin de palmier administrat nazal

Dureri de urechi

Melilot şi răşină de Cistus ladamiferus Dureri de dinţi

Spălături cu Colocynth, eucalipt, anason, FicusAegyptie

Blefarită Cremă cu Aloe, făină de Colocynth, fructe de

salcâm, coajă de abanos






Reţetele egiptenilor cuprindeau indicaţii cuprivire la modul de preparare şi forma deadministrare a medicamentului prescris

Tehnicile farmaceutice cuprindeau Zdrobirea Măcinarea Fierberea Răcirea Strecurarea Amestecarea

Origine vegetală , animală, minerală

p , ,





Forme farmaceutice Poţiuni Decocturi

Macerate Pilule Cataplasme Unguente

Creme Inhalaţii Supozitoare Clisme

p , ,





Ustensile farmaceutice Mojare Balanţe

Linguri Site Cuţite Greutăţi

Recipiente

p , ,





Cunoştinţele despre medicamente erautransmise din tată în fiu sau maestru discipol

Materiile prime erau depozitate în vase de

teracotă, lăzi, cutii din lemn, coşuri împletite Datorită relaţiilor comerciale şi culturale,

terapia egipteană s-a răspândit cu uşurinţă,regăsindu-se în civilizaţia greacă şi romană

Multe din reţetele străvechi egiptene autrecut în farmacopeea greacă şi apoi în ceaeuropeana din Evul Mediu.




FARMACIA ÎN INDIA

După civilizaţia Indusului (3000-1400 î.H.) Civilizaţia indo-ariană (vedică) 1400 î.H.–VII d.H. Civilizaţia medievală hindusă (hinduismul) →XIII

Civilizaţia islamo-hindusă XIII-XVIII Odată cu renaşterea hinduismului artele şi

gândirea ştiinţifică cunosc o perioadă de înflorire Cele mai vechi tratate medicale indiene

Samitha sau Corpus → Ayurveda (ştiinţa vieţii)




FARMACIA ÎN INDIA

Ayurveda → cel mai vechi sistem indian de

medicină (peste 5000 ani)

Consideră că sănătatea şi boala sunt elementele

aceluiaşi sistem Sănătatea → energiile corpului sunt în echilibru

Dr. Jivaka: “Pentru ca un leac să fie considerat un

adevărat pilon al medicinei, el ar trebui să fie

compus din plante crescute într-un sol excelent,culese într-o zi bună şi ar trebui să fie administrate

în doză corespunzătoare la timpul potrivit”




FARMACIA ÎN INDIA

Plante medicinale frecvent folosite Usturoiul Piperul, Ghimbirul Obligeana Ricinul

Medicamente de origine minerală Sulfatul de cupru Boraxul Sulful, mercurul

Medicamente de origine animală Veninul de şarpe

Laptele, miereaCURS DE ISTORIA FARMACIEI - Specializarea Farmacie, An II, 2009 - 2010



FARMACIA ÎN INDIA

Susrutasamitha se descriu peste 700 speciide plante medicinale folosite ca şimedicamente

“Cel care cunoaşte virtuţile plantelor şirădăcinilor este un om, cel care cunoaştevirtuţile apei este un demon, iar cel cecunoaşte virtuţile mercurului este un zeu”




FARMACIA ÎN INDIA

Forme farmaceutice Infuzii

Macerate

Decocturi Pilule

Colir

Unguente

Soluţii




FARMACIA ÎN CHINA

Este cea mai mare porţiune din omenire şicivilizaţie care rămâne şi astăzi un misterpentru lume

Având în centrul atenţiei Omul, aici sefăureşte de mii de ani o etică care nu va înceta să frământe contiinţa chineză Principalele preocupări ale gânditorilor

chinezi Omul ca prezentă în Univers Omul în relaţia cu mediul înconjurător Omul şi starea lui de sănătate mentală şi fizică




FARMACIA ÎN CHINA

Încă din antichitate China avea legături cu: India Persia Egiptul Grecia Bizanţ Roma

unde şi de unde făcea schimb de idei şilucruri cu aceştia: Porţelanurile chineze, creşterea viermilor de

mătase, maşinile deţesut, hârtia (105 d.H), speciide arbori, plante şi flori, ceaiul




FARMACIA ÎN CHINA

Tehnica imunizării are origini chineze Vaccinarea antivariolică (inocularea virusului din

pustula variolică în nara bolnavului) era de uzcurent încă din secolul XI

Acupunctura Lumea compusă din 5 elemente de bază:

apa, focul, metal, pământ şi lemn Două principii fundamentale

Yang Yin




FARMACIA ÎN CHINA

Tratatul lui Li She Cen (1518-1593), Pen-Tsao-Kang-Mu

52 volume

1074 vegetale 443 animale 354 minerale 8161 reţete

16000 prescripţii Panax ginseng (tonic) Ephedra vulgaris (antiasmatic) Dichroa febrifuga (antimalaric)




FARMACIA ÎN CHINA

Farmacia avea 2 compartimente Unul pentru primirea clienţilor Unul pentru farmacist şi elevii săi

Substanţele medicale uscate sunt închise însertare îmbrăcate în lemn şi dispuse unulsub altul

Vase de porţelan sau sticlă Pe fiecare sertar sunt lipite etichete roşii sau

galbene pentru indicarea conţinutului lor Infuzii, decocturi, vinuri medicinale, pilule




FARMACIA ÎN CHINA

Ulcerele venerice erau tratate cu calomel Guşa era tratată cu alge (iodoterapie) Ephedra sinica (Ma huang) era folosită în

tratarea tulburărilor respiratorii încă din sec.II î.H (în Europa efedrina este descoperităabia la sfârşitul sec. XIX)

Produse de origine animală Placenta Urina Sperma

Laptele de femeieCURS DE ISTORIA FARMACIEI - Specializarea Farmacie, An II, 2009 - 2010



FARMACIA ÎN CHINA

Medicamente de origine minerală Sulful în tratarea scabiei Sulfatul de zinc ca diuretic Aurul Argintul

Preparate cu arsen Preparate cu mercur

Forme farmaceutice Soluţii Decocturi

Unguente Pilule Paste Prafuri Sucuri




FARMACIA IUDAICĂ O parte din cunoştinţele evreilor au fost preluate de

la vechile culturi mesopotamiene Convingerea că boala este o pedeapsă dată de zei Spre deosebire de mesopotamieni, chiar dacă

credeau în etiologia supranaturală a bolilor, evreii nuacordau atâta importanţă demonilor şi spiritelor Pentru ei esenţial era Dumnezeu, cel care dădea sau lua

sănătatea oamenilor

Contaminarea era privită ca un semn de impuritatespirituală Regulile de igienă trebuiau respectate mai degrabă din

motive religioase şi disciplinare, decât din motive medicale




FARMACIA IUDAICĂ

Existau reglementări legate de numeroaseactivităţi: Izolarea bolnavilor

Stabilirea locului şi momentului unde se făceauincinerările Frecvenţa actului sexual Spălarea înainte de fiecare masă

Îmbăierea după actul sexual sau dupămenstruaţie Tăierea animalelor Prepararea alimentelor




FARMACIA IUDAICĂ

Interzicerea unor alimente nu avea la bazădoar motive medicale: Interzicerea consumului de carne de porc

Mare consumator de apă potabilă şi grâne

Permiterea consumului de carne de vită şi oaie Comsum mic de apă, consumator de ierburi şi furaje

necomestibile pentru om

Numeroase boli şi epidemii sunt menţionate în Biblie: Atenţie specială era acordată leprei, ciumei,

holera




FARMACIA IUDAICĂ

Medici îşi aveau originea în familia Leviţilor Era interzisă practicarea medicinei celor cu

acuitate vizuală scăzută

Nu era permisă examinare bolnavului laasfinţitul soarelui, în zilele înnorate sau într-ocameră întunecoasă

În Biblie sunt menţionate unelemedicamente: Balsamurile, mătrăguna, condimentele, uleiurile




FARMACIA IUDAICĂ

Numeroase cunoştinţe medicale suntmenţionate în enciclopedia numită Talmud

În manuscrisele de la Marea Moartă sunt

menţionate arta vindecării practicată deesenieni cu ajutorul plantelor şi al pietrelorpreţioase (litoterapie)

Evreii au făcut parte dintre cei care au urmat

cursurile şcolii medicale greceşti dinAlexandria în sec. IV î.H Şi-au însuşit cunoştinţe de anatomie şi fiziologie

dar şi de alimentaţie, medicamente şi masaj




FARMACIA IUDAICĂ

Medicii se numeau “rophe” şi se ocupau atâtde partea medicală cât şi de cea chirurgicală

Sunt amintiţi şi “făcătorii de aromate”, adică

farmaciştii de mai târziu, dar se pare căaceştia nu preparau medicamente, ci mirpentru ritualurile religioase

Medicina şi farmacia iudaică nu au adus nici

o concepţie nouă, nu au dat nici o marepersonalitate medicală, dar au avut meritulde a fi ridicat deprinderile de viaţă igienică larangul de reglementare sanitară




FARMACIA GREACĂ

Ţările lumii antice, situate în regiunea MăriiMediterane, în special Grecia şi Roma, auinfluenţat considerabil dezvoltarea ulterioarăa civilizaţiei umane.

Istoria Greciei Antice reprezintă istoriadestrămării relaţiilor gentilice şi constituirii

relaţiilor sclavagiste. Din punct de vedereconceptual şi cronologic ea se împarte în 5perioade:




FARMACIA GREACĂ

1.Cretano-miceniană sau egeică – mileniile III – II î.Chr.;

2.Prepolistică – sec. XI – IX î.Chr.;3.Polistică sau arhaică – sec. VIII – VI î.Chr.;4.Clasică – sec. V – IV î.Chr.;5.Elenistă – a II jum. a sec. IV î.Chr. –

prima jum. a sec. I d.Chr.




FARMACIA GREACĂ

O altă divizare pe etape este: 1. Vechea medicină greacă; 2. Medicina homerică; 3. Filozofii-medici;4. Hippocratică;

5. Medicina posthippocratică sauelenistă.




FARMACIA GREACĂ

Surse de informare pentru medicinagreacă sunt: a) Literare – „Iliada” şi „Odisea” de

Homer; „Corpus Hippocraticum”; „Historiile” lui Herodot, „Theogonia” deHesiod, operele filosofilor.

b) Arheologice – descoperirea Troei (H.Schliemann, 1870), palatului Cnossos (A.Evans, 1900), asclepeionului din Epidaur(1881-1887).




FARMACIA GREACĂ Medicina şi farmacia din perioada

cretano-miceniană. Medicina empirică. Pe teritoriul palatului Cnossos urmare săpăturilor

arheologice au fost descoperite construcţiisanitaro-tehnice: un sistem de canalizare,

minunate încăperi de baie, sistem de ventilaţie. Grecii practicau o chirurgie simplă, eficientă.

Săgeţile erau extrase, plăgile tratate raţional. Atâtcretanii, cât şi grecii antici ştiau că praful de rocăcalcaroasă este hemostatic. Spălau plăgile cu vin

vechi (alcool-tanin), le oblojeau cu plantearomatice hemostatice şi cicatrizante, adesea culapte şi miere – acţiune trofică şi antiseptică.

Se utilizau frecţiile cu ulei şi vin, iar exerciţiilefizice erau considerate izvor al sănătăţii




FARMACIA GREACĂ Medicina şi farmacia mitică. Zeii

vindecători. Printre zeii panteonului olimpic mulţi aveau

tangenţe cu vindecarea şi păstrarea sănătăţii. Un

zeu vindecător prin excelenţă era APOLO – zeulsoarelui. Apolo era considerat vindecătorul zeilorşi zeul vindecătorilor, fiind supranumit şi Apoloprophylax (salvatorul sănătăţii, purificatorul).Observând că o plagă expusă la soare se vindecă

mai repede, grecii vechi au tras concluzia căvindecarea se datoreşte intervenţiei sale. Apolo însă, era acuzat şi de provocarea bolilor şiepidemiilor prin intermediul săgeţilor saleotrăvite.




FARMACIA GREACĂ

Între zeii invocaţi de cei sănătoşi saubolnavi se afla:

HERA – protectoarea familiei, casei, a

gravidelor, a naşterilor, a lăuzelor; PALAS ATENA – zeiţa încelepciunii; HIPNOS – întruchiparea somnului; ARTEMIS – zeiţa vînătorii; AFRODITA – zeiţa dragostei şi frumuseţei.




FARMACIA GREACĂ Cel mai ilustru reprezentant medical al

panteonului olimpic a fost ASKLEPIOS (ESCULAPla romani), fiul lui APOLO.

Conform miturilor greceşti Asklepios era semizeu,

fiind născut din legătura lui Apolo cu o muritoare.Ulterior Asklepios a fost încredinţat centauruluiKIRON, care l-a învăţat astronomia, botanica,medicina. În curând elevul şi-a întrecut profesorul

şi a însuşit nu numai măestria vindecăriibolnavilor, ci şi readucerii la veaţă pe cei morţi,prin ce provoca furia zeului regatului morţilor Aid.




FARMACIA GREACĂ

Asklepios s-a căsătorit la rându-i cu omuritoare, cu care a avut trei fii şi treifiice: Fii erau: Machaon (patronul chirurgiei),

Podalir (patronul dieteticii şi medicineiinterne) şi Telesphor (ocrotitorulconvalescenţei).

Fiicele erau: Hygeia (Igiena), Panakeea(cunoscătoarea leacurilor) şi Epione(alinătoarea durerilor).




FARMACIA GREACĂ

Medicina şi farmacia din perioadaprepolistică.

Perioada prepolistică se mai numeşte

homerică, deoarece până în secolul XIX,când pe teritoriul Greciei au demaratsăpăturile arheologice, informaţia de bazădespre ea se conţinea doar în poemele

epice „Iliada” şi „Odisea” de Homer. Referirile medicale din aceste opere

reflectă nivelul anilor 1000-850 î.Chr.




FARMACIA GREACĂ

Conform datelor oferite de Daremberg, în poemele lui Homer sînt descrise 141de feluri de leziuni ale trunchiului şi

extremităţilor – plăgi superficiale,penetrante, luxaţii, fracturi, procesepurulente.

Tratamentul se reducea la extragerea

săgeţilor şi altor obiecte de luptă,scurgeri de sânge, utilizarea pulberiloranalgetice şi hemostatice vegetale cuaplicarea ulterioară a pansamentelor.




FARMACIA GREACĂ

Medicina şi farmacia din perioadapolistică.

Perioada polistică a istoriei Greciei

Antice se evidenţiază prin douăfenomene importante pentru istoriamedicinei:

1. Constituirea filosofiei materialiste; 2. Constituirea medicinei sacerdotale.




FARMACIA GREACĂ Medicina sacerdotală se dezvolta pe fondul celeiempirice, care exista din timpuri străvechi. Formarea

şi fortificarea cultului lui Asclepios s-a manifestatprin construcţia a peste 300 de temple în cinstea lui– asklepioane.

Asclepionul de la Epidaur este cel mai cunoscut şiconsiderat cel mai măreţ.

La Epidaur existau izvoare minerale şi termale, zone împădurite, un teatru şi astăzi celebru, cu o acustică

ce umileşte multe teatre moderne. În plus, existaubăi, bibliotecă, stadion. Peste tot se înălţau numeroase statui ale zeilor şi

ziduri pe care se incrustau texte




FARMACIA GREACĂ

Totuşi, principalele forme de tratamenterau hidroterapia, procedurile de călire,masajul şi gimnastica.

Despre utilizarea medicamentelor nu semenţionează.

În cazuri de evoluţie gravă a maladiei

preoţii medici apelau la serviciilemedicilor laici.




FARMACIA GREACĂ

Medicina şi farmacia din perioadaclasică. Şcolile medicale Medicina în Grecia Antică timp îndelungat

s-a păstrat ca o tradiţie familială. La începutul perioadei clasice limitele şcolilorde familie s-au extins: în ele se admiteaula studii şi persoane ce nu aveau legăturide rudenie.

Aşa au luat naştere primele şcoli demedicină, care în perioada clasică segăseau cu predilecţie după hotarele Grecieipropriu-zise.




FARMACIA GREACĂ

Dintre şcolile medicale primare semenţionează şcoala din Rhodos (insulă în partea estică a Mării Egee), dinKyrene (oraş în Africa de Nord), dinSicilia. Ambele şcoli au dispărut rapid.

Apărute mai târziu şcoala din Krotona(oraş în sudul Italiei de astăzi), din

Knidos (oraş de pe litoralul estic alAsiei Mici) şi din Kos (insulă în parteaestică a Mării Egee) au constituit faimamedicinei greceşti antice.




FARMACIA GREACĂ

Sănătatea este rezultatul echilibruluiforţelor antagoniste – uscat şi umed,cald şi rece, dulce şi amar etc. – iar

predominarea uneia din ele este cauzabolii.

Tratamentul se efectua conformprincipiului „contraria contrariiscurantur”.




FARMACIA GREACĂ

S-a pus bazele teoriei umorale(„humores” - lichid), conform căreiasănătatea este amestecul proporţional

(eucrasia) a 4 umori – sânge, bilagalbenă, bila neagră şi flegma.Knidienii descriu 7 boli ale bilei, 12 ale

sângelui, 5 boli de splină, 5 tipuri detifos, 4 boli de rinichi, 5 hidroptizii, 7ftizii şi numeroase boli ale creerului




FARMACIA GREACĂ

Elaborarea principiului de observare şitratament a bolnavului la patul acestuia– baza direcţiei clinice în medicină.

Dezvoltarea principiilor etice înmedicină.

Şcoala din Kos este asociată cu numele

lui Hippocrate al II-lea cel Mare (460 – 377 î.Chr.), care a intrat în istorie subnumele de Hippocrate.




FARMACIA GREACĂ

Lucrările lui Hippocrate şi acontemporanilor săi sunt adunate în

„Corpus Hippocraticum”, care cuprinde

67 de cărţi şi e considerat enciclopediaperioadei clasice a medicinii greceşti.

„Viaţa e scurtă, arta e lungă, ocaziafavorabilă trecătoare, experienţa înşelătoare, judecata dificilă.”




FARMACIA GREACĂ

În lucrarea „Despre aer, ape şilocuri” sunt analizate influenţaformelor de relief, a climei, tipului de

apă potabilă, stării aerului asupra stăriide sănătate şi de boală. Medicul estesfătuit să analizeze atent relaţiile cald-

rece; umed-uscat; să studieze în cemăsură plasamentul unui oraş sau alcasei; modul de viaţă sunt favorabilisănătăţii.




FARMACIA GREACĂ

Principiile tratamentului hippocratic: 1. Primum non nocere; 2. „contraria contrariis curantur”; 3. reechilibrarea umorilor prin eliminarea a

ceea ce era în plus (sângerări,vomismente, clisme, purgaţii);

4. Stimularea forţei naturale de vindecarea organismului.




FARMACIA GREACĂ

Medicina în perioada elenistă.Şcoala medicală din Alexandria După ocuparea Greciei de către armatele

macedonene (337 î.Chr.), centrele deactivitate politică, economică şi culturalădin cetăţile greceşti se deplasează spreAsia Mică, Mesopotamia şi Egipt şi

îndeosebi spre oraşul Alexandria (fondat în

333 î.Chr.). Aici viaţa ştiinţifică şi medicală era

organizată într-un fel de academieştiinţifică, întreţinută de stat.




FARMACIA GREACĂ

Termeni medicali de origine grecească: Chirurgie, Pediatrie, Psihiatrie, Dermatologie, Oftalmologie,

Hematologie




FARMACIA GREACĂ

Etica medicală în Grecia Antică În „Corpus Hippocraticum” sînt incluse

5 cărţi, dedicate eticii medicale şi

normelor ce reglementează activitateamedicală profesională: „Desprecomportarea cuvenită”, „Jurământul”,

„Despre lege”, „Despre medic”, „Îndrumări”.

ĂCURS DE ISTORIA FARMACIEI - Specializarea Farmacie, An II, 2009 - 2010



FARMACIA GREACĂ

FarmaciaMedicamente din planteMedicamente din animale

Medicamente din minerale




FARMACIA ÎN IMPERIUL ROMAN

Medicina şi farmacia în RomaAntică

Periodizare: 1. Perioada regală (sec. VIII – VI î.Chr.); 2. Perioada republicii (510 – 31 î.Chr); 3. Perioada imperiului (31 î.Chr – 476

d.Chr).





Surse de informaţie: Literare:

„De rerum natura” – Titus Lucreţius Carus „De arte medica” – Aulus Cornelius Celsus „Historia naturalis” de Pliniu cel bătrân „De usu partium corporis humani” –

Galenus Surse interesante de informaţie referitor la

medicina timpului sunt şi epigramelegreceşti şi latine





Descoperirile arheologice au completatesenţial datele refritor la dezvoltareamedicinii romane.

Seturi de instrumente medicale au fostgăsite în oraşul Pompeia (1771), Baden(1893), Bingen (1925).

Importante pentru istoria medicinii

sunt construcţiile hidrotehnice: Apeducturi, terme, sisteme de canalizare,

care s-au păstrat până în prezent înEuropa, Asia şi Africa





În lucrarea „De arte medica” scrisă deAulus Cornelius Celsus: Se află preocupări de dietetică, se

proclamă importanţa climei şi a constituţieibolnavului ca factor de diagnostic, terapieşi prognostic, se dau indicaţii terapeuticeconcrete: sângerare, purgaţie, aplicareaventuzelor.

Celsus a introdus în medicinăcaracterele inflamaţiei: rubor et tumorcum calo ret dolor





În perioada regală şi până în sec. II î.Hr. medici calificaţi nu existau.Tratamentul se făcea la domiciliu,

utilizând remediile medicinei populare:ierburi, rădăcini, fructe, decocturi şiinfuzii din acestea, combinate cu

remedii magice.Unul din cele mai populare remedii

curative era considerată varza



„Varza este prima între toate legumele.Consum-o fiartă şi crudă... Ea ajută miraculos la

digestie, restabileşte funcţia stomacului, iar

urina celuia care o consumă este un

medicament eficace contra tuturor bolilor...Fărâmiţând-o, trebuie aplicată pe orice plagă şi supuraţie... Ea va vindeca orice, va alina

durerea din cap şi ochi ”.





Medicina şi farmacia în perioadarepublicii

Anul 510 î.Chr – anul răsculării romanilor – este considerat hotar convenţional întreperioadele regală şi a republicii.

În domeniul medicinei această perioadă seremarcă prin dezvoltarea legislaţiei sanitare

şi construcţia ediificiilor sanitaro-tehnice;apariţia medicilor specialişti; constituirea şidezvoltarea activităţii medicale şi aelementelor reglementării statale a acesteia.





Confirmare a atenţiei acordate măsurilorsanitar-igienice sunt: Legile celor Douăsprezece tăbliţe (Leges XII

tabularum, 451-450 î.Chr.), concizia şi simplitatea

cărora şi astăzi este admirată de jurişti. Postulatele imprimate pe plăci de cupru, erau

fixate pe coloanele Senatului Roman.

Fiind compuse în perioada republicii timpuriisub presiunea plebeilor, ele au devenit unexemplu caracteristic al unui cod de legi într-o societate de clasă timpurie.





Pentru înlăturarea deşeurilor organice, începând cu secolul VI î.Chr, în Romase construiau numeroase canalesubterane de scurgere – cloaca.

Cea mai cunoscută – cloaca maxima,funcţionează până în prezent, fiindinclusă în sistemul de canalizare a

capitalei Italiei.Toate canalele se deschideau în rîul

Tibru, prin ce se explică interdicţia

referitor la folosirea apei de râuCURS DE ISTORIA FARMACIEI - Specializarea Farmacie, An II, 2009 - 2010




În secolul IV î. Chr. a demarat construcţiaapeductelor terestre şi subterane („aqua” -apă; „duco” - a duce), deoarece izvoarelesubterane nu mai puteau asigura oraşul cu

apă potabilă. Primul apeduct, cu lungimea de 16,5 km, a

fost construit în anul 312 î.Chr. Cu 40 de animai târziu a fost construit următorul cu

lungimea de 70 km. În anul 144 î.Chr. a fost construit al treilea

apeduct, care funcţionează până în prezent.Lungimea acestuia constituia 61 km.





Primii medici profesionişti au fost medicii sclavi(servus medicus), din numărul ostaticilor militari, înspecial greci. Sclavul trata familia stăpânului său şirudele acestuia. Nivelul înalt al culturii şicunoştinţele vaste în domeniu cu timpul au

promovat imaginea medicului sclav, şi stăpânii le-auoferit dreptul de liberă practică.

Medicul liber era obligat să trateze fără taxă fostul

stăpân, familia, rudele, prietenii, sclavii acestuia şisă-i ofere o anumită parte din venituri. Au trebuitcâteva secole pentru ca medicina greacă să fieacceptată în Republica Romană.

Î





Un nivel înalt de organizare şi dezvoltare l-aatins medicina militară. Armata permanentănecesita prezenţa medicilor.

Fiecare cohortă (1000 de ostaşi) eraasigurată cu 4 medici chirurgi.

Pe fiecare corabie militară se afla în serviciucâte un medic.

Fiecare ostaş era obligat să aibă cu sinematerialul de pansament pentru acordareaprimului ajutor şi ajutorului reciproc.

Î





Personalităţi marcante alemedicinii romane

Asclepiade din Bitinia. Iniţiatorul curentului

metodic în medicină Considera că starea de sănătate sau de

boală depinde de starea în care se găsescporii din piele şi mucoase. Când porii sânt

prea închişi (stenoză) sau prea deschişi(areoză) apare boala, deoarece sepericlitează intrarea sau ieşirea liberă aatomilor din natură în corp şi invers.

Î





Principiul de bază al tratamentului,conform opiniei lui Asclepiade, eraurmătorul: tuto, celeriter et incunde

curare (tratează cu siguranţă, repede şiplăcut). Pentru restabilirea stării porilor

Asclepiad recomanda dieta,respectarea igienei personale,hidroterapia, masaj, băi, exerciţii fiziceetc.

Î





Claudius Galenus. Cel mai celebrumedic al antichităţii romane. Născut la Pergam, Asia Mică. Studiază

medicina la Pergam, Smirna, Korinf, Atenaşi Alexandria.

După finisarea studiilor călătoreşte mult,iar după revenire în oraşul natal activeazămedic în şcoala de gladiatori.

După răscoala gladiatorilor se stabileşte laRoma unde a devenit medicul personal al

împăratului Marcus Aurelius şi al fiuluiacestuia Commodus.

Î





Este recunoscut autor al circa 125lucrări dedicate mediciniei, dintre cares-au păstrat circa 80.

Cele mai ilustre sînt: „De usu partium corporis humani”; „De simplicium medicamentorum”;

„Despre anatomie”; „Metode terapeutice”; „Anatomia muşchilor”.

Î





Terapeutica lui Galen se baza pe mii dereţete, care includeau plante, minerale,opoterapice – leacuri preparate din produseanimale – splină, ficat, creier, carne de

viperă, excremente etc. El este acel care a introdus în practica

medicală Teriacul, un preparat ce conţinea70 de ingrediente între care şi carnea de

viperă şi care, pe parcursul perioadeiMedievale şi a Renaşterii era prescris capanaceu universal indiferent de cauza boliisau semnele bolii respective.

Î





Principala lucrare farmaceutică a lui Galeneste „De simplicium medicamentorum”, careconţinea descrierea a 473 de drogurivegetale.

Galen are meritul de a fi clasificatmedicamentele după origine, aspect exteriorşi acţiune; de a diferenţia medicamentul dealiment.

Tot el a dat indicaţii în ce măsură unmedicament poate să-l înlocuiască pe altul. Termenul de farmacie galenică are legătură

directă cu numele lui Galen.

Î





Dioscoride din Anazarba S-a distins în special în botanica

farmaceutică.

Opera sa principală este De materiamedica în care sunt descrise 600 demedicamente vegetale, minerale,opoterapice.

El descrie obţinerea mercurului, a lanolineişi altor remedii.

FARMACIA ÎN DACIA




FARMACIA ÎN DACIA

Herodot “cei mai viteji şi mai drepţi din marele

neam al tracilor”

Dacii aveau o medicină care se situa laun nivel superior celei populare La curtea regilor geto-daci se găseu

preoţi care aveau în subordine unanumit număr de sacerdoţi Chiar şi despre legendarul Zamolxes se

spune că a fost medic

FARMACIA ÎN DACIA




FARMACIA ÎN DACIA

Sacerdoţii făceu experimente, studiind însuşirile tămăduitoare ale diverselorplante Concomitent ei aveau şi preocupări

astronomice, urmărind mişcarea astrelor Concepţia integralistă a medicinei geto-

dacice a fost foarte bine descrisă de

Platon Acesta scrie că Socrates a cunoscut în

armată un medic trac care fusese elev allui Zamolxes

FARMACIA ÎN DACIA




FARMACIA ÎN DACIA

A învăţat să îngrijească omul în întregime(concepţie întâlnită şi la Hippocrate) “Zamolxes, regele nostru, care este şi Zeu,

spune că precum nu trebuie să încercăm avindeca ochii fără a fi vindecat întâi capul,ori capul fără trup, tot aşa nu se poate să

încercăm a vindeca trupul fără să ne îngrijim şi de suflet, şi că tocmai de aceeasunt boli la care nu se pricep doctorii greci,

fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebuisă se ocupe, căci dacă acesta merge rău,este cu neputinţă ca partea să meargăbine”

FARMACIA ÎN DACIA




FARMACIA ÎN DACIA

Un rol fundamental în practica medicalăla geto-daci l-au avut plantele.Plantele medicinale din Dacia erau

căutate şi în lumea greco-romană Dioscoride menţionează plante dinDacia

Pseudo-Apuleius (400 d.H) “Herbarius” plante preluate de laDioscoride şi plante reactualizate dinacestă zonă

FARMACIA ÎN DACIA




FARMACIA ÎN DACIA

Erau cunoscute plante cu acţiune: Calmant-anestezică Cicatrizantă

Antiinflamatoare Expectorantă Antihelmintică Purgativă

Despre medicamentele de origineanimală şi minerală izvoarele nu spunnimic

FARMACIA ÎN DACIA




FARMACIA ÎN DACIA

Trusă medicală descoperită la GrădişteMuncelului: Pensă

Lamă de bisturiu Placă de cenuşă vulcanică cu acţiune

cicatrizantă

Alifii pe bază de grăsime animală În scop terapeutic erau folosite apele

termale şi minerale (Geoagiu Băi)

FARMACIA ÎN AMERICA Ă

CURS DE ISTORIA FARMACIEI

- Specializarea Farmacie, An II, 2009 - 2010



PRECOLUMBIANĂ

Civilizaţia aztecă Civilizaţia incaşă Civilizaţia mayaşă În domeniul medicinei incaşii îi întreceau pe azteci şi pe mayaşi Cunoşteau metoda sterilizării înterapia rănilor

Erau pricepuţi la fitoterapie Ştiau să plombeze dinţii

FARMACIA ÎN AMERICA Ă





PRECOLUMBIANĂ

Vechile idei şi practici cu privire laboală şi medicină pot fi interpretate caun maestec inseparabil de religie,

magie şi ştiinţă Utilizau intensiv drogurile halucinogeneMedicamentele erau din plante

Lumea minerală nu a fost nici eaabsentă din farmacopeea perioadeiprecolumbiene

FARMACIA ÎN AMERICA R COL B A Ă





PRECOLUMBIANĂ

Seva frunzelor de porumb acceleravindecarea rănilor Grâul măcinat, fiert şi amestecat cu o

băutură alcoolică fermantată era folosit

la preapararea cataplasmelor calmanteCataplasmele pe bază de cartofi erau

utilizate în gută Făina de fasole era utilizată în

dizenterieSeva frunzelor de coca opre voma şi

săngerările din nas şi usca ulcerele

FARMACIA ÎN BIZANŢ






În Imperiul Roman de rasarit, cucapitala la Bizant (apoi Constantinopol)

Despre medicina bizantina s-a scris

putinAu dezvoltat o noua organizare

medicala.







Actius din Amida a scris un tratat de medicina in 4volume, in care vorbeste si despre difterie si unelemedicamente noi din India.

Pavel din Egina (sec. VII) a fost cel mai mare chirurg al Bizantului a folosit bisturiul, metode chirurgicale noi lucrari despre tumorile maligne, cancerul de san, hemoroizi

În anul 325 la Niceea, la primul sinod, bisericacrestina s-a decis sa preia grija ingrijirilor medicaleumane. S-au inchis templele dedicate zeilorvindecatori, deschizandu-se institutii de caritatecreştina, pe specialitati si tipuri de boli.

FARMACIA ARABĂ





FARMACIA ARABĂ

Se disting 3 perioade in evolutia culturiisi civilizatiei arabe medievale: 1. etapa de asimilare (mijlocul sec. VII -

sfarsitul sec. IX) - este o perioada a traducerilor - sunt traduse principalele opere din cultura

greco-romana si orientala

2. perioada de inflorire (sec. X-XI) 3. perioada de declin (dupa 1100)

FARMACIA ARABĂ





FARMACIA ARABĂ

In etapa de asimilare, mai ales laBagdad, dar si la Damasc (initial), apoila Cairo; se realizeaza o veritabila

scoala de traduceri in limba araba a luiHipocrate, Oribazius, Galen, Dioscoride.Traditia bizantina a spitalului (intemeiat

de Vasile cel Mare - 370) a fostpreluata, cel mai celebru fiind spitaluldin Bagdad.

FARMACIA ARABĂ





FARMACIA ARABĂ

Arabii au fost primii mari chimisti ailumii, ducând la aparitia farmacistuluiMedicul trebuia sa delege aceasta

functie cuiva cu o pregatire specifica,cu responsabilitate morala siintelectuala, permitand astfel dedicarea

unui timp mai mare activitatii medicalepropriu-zise.

FARMACIA ARABĂCURS DE ISTORIA FARMACIEI




FARMACIA ARABĂ

„Cartea lui Mansur” (numele califului)este o lucrare originală, scrisă cu oatitudine conservatoare („dacă poti,

foloseste dieta şi nu medicamente saudaca folosesti medicamente, alegeunele simple si nu complicate”); nu se admite decat ceea ce se poate

deomonstra la patul bolnavului

FARMACIA ARABĂCURS DE ISTORIA FARMACIEI




FARMACIA ARABĂ

Cel mai important ramane însăAvicena, din ale carui lucrari amintim: „Canonul medicinei” (ultima mare

sinteza a întregului câmp al medicinei,realizata de o singura persoană; ceamai limpede şi clară dintre sintezele

Evului Mediu) „Poemul medicinei” - o colectie de 5

carti

FARMACIA ÎN EUROPA MEDIEVALĂ






Primele elemente de medicina apar inmanastiri.Odata cu crestinarea popoarelor

germanice, ei adopta punctul de vederecrestin al medicinei.

Au existat calugari specializati la nivelulmedicinei populare.

Prima scoala de medicina propriu-zisalaica din Europa Occidetala este Şcoalamedicala din Salermo







Igiena precara a oraselor a permisproducerea marilor epidemii al EvuluiMediu (lepra, ciuma, variola, sifilis)

Are loc o decadere a chirurgiei, nu eraupermise manevre sangerande, pentruca medicii erau si preoti

Primele orase cu facultate de medicinaau fost Montpellier (1220), apoi Padovasi Salermo

FARMACIA ÎN PERIOADA RENAŞTERII






Renasterea (sec. XV-XVI) a readus in prim-plan valorile antichitatii. Pe plan laic se dezvolta doctrina umanista,

care considera ca Dumnezeu l-a creat pe omliber si omul trebuie sa aiba demnitate(„Despre demnitatea omului” - Pico dellaMirandelo).

Pana atunci, disectiile fusesera interzise, darodata cu aparitia facultatilor de medicina, auinceput sa se permita (prin bule papale)disectii in scop didactic







Andreas Vesalius (Vesal) - belgian, fiude farmacist, a studiat la Paris(universitatea era de tip Galenic), dar a

terminat studiile la Padova, unde adevenit mai tarziu profesor deanatomie.

Este considerat intemeietorul medicineimoderne.







Paracelsius (Philipus TheophrastusBombast von Hohenheim) considera ca medicina trebuie sa se invete

din practica, nu din carti a facut si chirurgie, chiar daca din punct

de vedere religios îi era interzis precursor în balneologie şi patologie

profesionala Tratate despre medicamente

Date post:	18-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	gzota
View:	1,288 times
Download:	1 times

Istoria Farmaciei AnII 2009 2010 Partea1

Documents