Liceul Teologic Greco-Catolic Sf. Vasile cel Mare

Istoria chimiei

Redactat de Docolin Alexandru

Profesor indrumator Arsenie Sorin

Istoria chimiei începe încă din antichitate, când omul primitiv începe să transforme

mediul înconjurător pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi continuă şi în zilele

noastre, când sunt descoperite o multitudine de noi materiale, necesare în toate domeniile

de activitate.

Antichitate

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au început să studieze proprietăţile fizice şi

chimice ale corpurilor din natură. Utilizarea focului a stat la baza apariţiei primelor

noţiuni ale practicii chimice. Pregătirea hranei, olăritul, prelucrarea minereurilor şi a

metalelor rezultate, toate acestea au făcut pe om să observe cum substanţele se transformă

rezultând altele noi, cu alte proprietăţi. Vechii egipteni erau buni cunoscători ai

procedeelor metalurgice.

[explicarea imaginii]Desen egiptean repreyentand topirea si modelarea metalului

Egiptul antic

Meşteşugarii egipteni erau renumiţi nu numai în modul de îmbălsămare a morţilor,

ci şi în extragerea metalelor din minereuri, obţinerea de aliaje precum bronzul, fabricarea

sticlei, în realizarea diverselor combinaţii chimice şi pigmenţi pentru cosmetice şi picturi,

fermentarea berii şi a vinului şi leacuri pentru diverse boli.

Mesopotamia

Mesopotamia fiind săracă în minereuri, piatră de construcţie şi lemn, ca materii

prime pentru construcţii şi făurirea obiectelor casnice meşteşugarii utilizau argila şi

trestia.În construcţii, pe lângă cărămizile din argilă arse la soare, s-a utilizat, pentru prima

dată în istorie, bitumul ca liant pentru fixarea acestora între ele. De asemenea, utilizarea

ceramicii smălţuite multicolore dovedeşte măiestria atinsă în tehnica construcţiilor

mesopotamiene.

Fenicia

Ca şi cei egipteni, meşteşugarii fenicieni erau neîntrecuţi în fabricarea sticlei.

Aceştia au fost primii care au extras purpura din corpul moluştei Murex purpureus şi au

utilizat-o în colorarea vestimentaţiei.

[explicarea imaginii]Sublimarea clorurii de mercur, gravură din perioada dinastiei Ming.

China antică

Meşteşugarii chinezi preparau bronzul încă din secolul al X-lea î.Hr. şi au început

să extragă zincul încă din secolul I î.Hr. Chinezii practicau metalurgia fierului din secolul

al IV-lea î.Hr., iar din secolul al X-lea î.Hr., olarii prelucrau argila albă, preparând pentru

prima dată porţelanul. Chinezii introduc procedeul de fabricare a hârtiei din mătase (încă

din timpul dinastiei Shang deci acum circa 15 secole) şi apoi din scoarţa unor arbori,

material textil, cânepă (inventatorul Cai Lun, în anul 105). Chinezii, pe lângă porţelan şi

hârtie, au inventat şi praful de puşcă, care era deja utilizat încă din primul secol d.Hr. În

ceea ce priveşte alcătuirea materială a lumii, filozofia chineză considera că la baza

universului se află cinci substanţe primordiale (apă, pământ, lemn, foc, metal), aflate sub

acţiunea a două forţe antagoniste: Yin şi Yang.

Sistemul periodic al elementelor

[explicarea imaginii]Tabelul lui Mendeleev, aşa cum apare în lucrarea Principiile

chimiei, tradusă în engleză în 1891

La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea se descoperă un

număr mare de elemente chimice.În 1869, chimistul rus Dimitri Mendeleev (1834 - 1907)

formulează legea periodicităţii proprietăţilor elementelor chimice. Bazându-se pe aceasta,

întocmeşte clasificarea elementelor, cunoscută mai ales sub numele de sistemul periodic

al elementelor. Realizând acest tabel, Mendeleev corectează masele atomice eronate ale

unor elemente şi anticipează existenţa altor elemente necunoscute în acea epocă (de

exemplu: galiu, germaniu, scandiu, poloniu).

Chimia organică

Jöns Jakob Berzelius, renumit chimist şi mineralog, unul dintre fondatorii chimiei

moderne

Marele chimist Jöns Jakob Berzelius (1779 - 1848) a descoperit unele elemente

chimice (printre care: siliciu, zirconiu, titaniu, seleniu), a elaborat numeroase metode de

analiză şi a folosit pentru prima dată simbolurile elementelor chimice. Lucrarea sa,

Manual de chimie (apărută în opt volume în perioada 1808 - 1830) poate fi considerată

primul tratat de chimie organică din lume.

Berzelius considera că substanţele organice iau naştere sub acţiunea unei forţe

necunoscute, pe care a numit-o forţă vitală şi care există numai în organismele vii.

Concepţia vitalistă este infirmată de chimistul Friedrich Wöhler (1800 - 1882) care

reuşeşte să obţină în laborator acidul oxalic în 1824 şi ureea în 1828. Seria sintezelor

organice continuă. Chimistul Adolph Wilhelm Hermann Kolbe (1818 - 1884) sintetizează

acidul acetic în 1845, iar Berthellot acetilena în 1862. Chimistul Aleksandr Butlerov

(1828 - 1886) obţine: iodura de metilen, trioximetilenul, urotropina. Toate aceste

descoperiri au relevat faptul că nu există nicio forţă vitală, că toate procesele chimice se

supun aceloraşi legi

[explicarea imaginii]Structura ADN-ului

Biochimia Biochimia îşi are originile în chimia organică, dar debutează ca ştiinţă de sine-

stătătoare atunci când, în 1833, chimistul francez Anselme Payen (1795 - 1871)

descoperă prima enzimă, numită astăzi amilază. În 1896, chimistul Eduard Buchner

(1860 – 1917) explică mecanismul fermentaţiei alcoolice.

Un alt eveniment important îl constituie descoperirea genei şi a rolului jucat de

aceasta în transferul informaţiei celulare, când asistăm la apariţia unui domeniu nou,

biologia moleculară.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, James D. Watson, Francis Crick, Rosalind

Franklin şi Maurice Wilkins determină structura ADN-ului.

Chimia cuantică

În 1838, Michael Faraday (1791 - 1867) descoperă radiaţia catodică, ceea ce

conduce la studiul particulelor elementare. Fizicianul Ludwig Boltzmann (1844 - 1906)

sugerează posibilitatea ca energia unui sistem fizic să fie discretă, ceea ce îl determină pe

Max Planck (1858 - 1947) să formuleze, în 1900, ipoteza cuantică.

În 1927, fizicianul şi chimistul Robert S. Mulliken (1896 - 1986) împreună cu

fizicianul Friedrich Hund (1896 - 1997) elaborează teoria orbitalului molecular.

Americanul John C. Slater (1900 - 1976) introduce, în 1930, un model matematic bazat

pe funcţii exponenţiale pentru descrierea orbitalului atomic.

Chimistul american Linus Pauling (1901 - 1994) se remarcă prin aplicarea mecanicii

cuantice în chimie. Descoperirile sale au condus savanţii britanici la determinarea

structurii de dublă elice a moleculei de ADN.

Chimia nucleară

Descoperirea, în 1895, a razelor X de către Wilhelm Conrad Röntgen (1845 - 1923)

şi, un an mai târziu, a radioactivităţii uraniului de către Antoine Henri Becquerel (1852 -

1908), ca ulterior soţii Marie (1867 - 1934) şi Pierre Curie (1859 - 1906) să descopere noi

elemente radioactive, toate acestea deschid un nou domeniu de cercetare.

Prima reacţie nucleară a fost efectuată în 1919 de către fizicianul Ernest Rutherford

(1871 - 1937) care a efectuat bombardarea nucleelor atomice de azot cu helioni, obţinând

protoni şi nuclee de izotopi ai oxigenului. Compatriotul său, James Chadwick (1891 -

1974), în 1932, prin bombardarea nucleelor de beriliu cu helioni, obţine nuclee de carbon

şi neutroni. În 1938, chimistul german Otto Hahn (1879 - 1968) reuşeşte fisiunea

nucleară a uraniului şi a toriului.

Bibliografie:

- ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_chimiei