sint fcute cunoscute, ,,penalit1ile dumneavoastr constituie urr

abuz de putere; statutul dumneavoashjuridic, o uzurpare flagran,i;poligia, proc^esele gi execufiile dumneavoastr, tbt atit actcabrrzrve"tz,.In astfel de condilii, angajamentul meu ar semna cuo veritabil semntur in arb. Iar prodhon il uport or"ura urii.1peRousseau:

Dumneavoastr, care afi contestat atit de energic proprie_tatea, care a{i condamnat cu atita elocvenf inegatiiateacondifiilor sociale, ce conditii, ce mogtenire'mi_af Usat inRepublica dumneavoastr, ca s v credeli indrept;ft st;;judecali, s m aruncafi in inchisoare, s_mi luali'via1a qionoarea? Declamator perfid ce sintefi, afi tunat gi'a1i trtge_rat atita impotriva exploatatorilor 9i tiranilor dor

" sa alsafi apoi lipsit de aprare in fala lorr23?Rousseau definegte raliunea de a fi a pactului social in termenii

urmtori: ,,Gsirea unei forme de asociere care s apere gi sprotejeze, cu toat fo4a comun, persoana gi bunurile Recarui

asociat gi prin care fiecare, unindu-se cu to.ti ceiLlf, ,e nu ., ,rrp*ade fapt decit lui insugi gi s rmin la fel d liber ca mai in ahte..t24.

Proudhon e de acord. Acestea sintcondiliile contactului sociar,lEfe nu au valoare de.cit pentru protLclia persoanelor gi abunurilor. Protecfionistprin eienla, pctul astfel definit las ia oparte tot ceea ce line de oblinerea gi transmiterea bunurilor. Eltrece sub tcere toate relafiile interumane concrete. El faceabstracfie de munc" de schiburi, de educaSe etc., lnn_un cuvint,ignor tot ceea ce constituie viaf social autentic.

hroudhon consider c marea gregeal a lui Rousseau a fost aceeade a crede c doar individul este bun gi c societat.u il p"*"rtrgi..Pomind de la aceast,,supozifle mincinoas" spoliatoare, ucrg.S.i-;in-aputut ajunge decit lao formde guvr--i r*,ptmelegiamaipresw de oameni, gi asta cupropriullor consimpmint. Altl spus,

t22 Jbid.t23 lbid.I2a Rousseau, Du controt social,I,6.

184 t85

social este subordonat unei noi tanscendenfe . in loc ca legeafrcut pentu onr, dimpotiv" omul este ficut pentu lege.

Proudhon merge pin la a considera teoria lui Rousseau ca oa claselor avute: ,,...contractul social, in conceplia luinu este altceva decit alianla ofensiv gi defensiv a

care posed impotriva celor care nu posed,,Pact al urii", ,,rnonument de incurabil mizantropie", ,,coalifle

ilor proprietfii, ai comergului 9i ai industriei impotrivaif lor proletariatului",,propovduire a rzboiului social"

invectivele lui Proudhon se abat ca grindina asupra Contrac-social al,,vitlttosului Jean-Jacques", oaia sa neagr. Profitind

o anumit obscuritate a acestui text dificil, lui Proudhon nu iigreu s descopere ambiguit1i gi contradicfii. De exemplu,ce ne prezintpoporul dreptturicul suveran, afirmind c legeaie s exprime voinla tuturor, Rousseau abandoneaz pe furigprincipiu, punind" in locul voinlei generale, voinla majorittii.i, sub pretextul c o nafiune nu are rganil necesar de a se

in mod constant de chestiunile publice, autorul Contractuluiial ,,rev'rnepe cale electoral la ideea numirii reprezentanlilora mandatarilor care legifereaz in numele poporului gi ale cror

vor aveaputere de lge"rzo. Astfel, in locul unei trartzaclgi personale, conform cu interesele sale, cetleanului ii

ine doarposibilitateade a-gi alege arbitii cupluralitate devoturi,ce ii permite lui Rousseau s redeschid poarta tiraniei, astace ii crease acesteia o aur de respectabilitate, stabilindu-i

inpoporulsuveftm:

Este oricind posibil, spune Proudhon, s ne folosim de ideeacolectivittii abstacte a poporului in folosul parazitismului mino-rittii gi al opresiunii celor mulli. Este vorba, intr-un cuvint, delegalizarea haosului social, printr-un qiretlic infelept, de consa-crarea oficial a srciei pebaza suveranitfii poporuluir27.

tzs lde gnrale de la rvolution au XIX" sicle. Ibid.126 lbid.t27 lbid.

Pe scurt, contractul, a$a cum gi-l imagineaz Rousseau, llunumai c e departe de a face s dispar raporturile de subordo-nare, dar risc s le agtaveze chiar, ascunzindu-le in spatclcparavanului democrafiei.

Vzut in mod eronat de Rousseau, gindirea social a fost, dinfericire, repus in drepturile ei de cffe Saint-Simon, care a presimlitsfirgitul guvemrii oamenilor, care unneaz s fie inlocuit cuadministrarea lucrurilor. Este necesar ca instituliile politice s scpiard in interioml ,,organismului indusfial". in mod evidenq inzorerei industriale, Proudhon, ca gi adeplii lui Saint-Simon sauAugustcComte, nu putea s prevad instaurarea puterii tehnocratice gi irtotalitarismului birocratic, pe cit de insidios, pe atit de implacabil,aceast cmag a luiNessus a societlilor industriale dezvoltate alcsecohrlui al )O(-le4 ftr care despotismul politic ingenuu al cezarismuluiinflexibil de altdat a ficut loc la tot felul de forme anonime qidulcege ale unei puteri omniprezente, dar de negsit.

Din saint-simonism, Proudhon reline mai ales intuifa c,,epocitactual este o epoc de tranzilie" gi c societatea se indreaptirctre negarea guvemrii. in ceea ce il privegte, el crede c, daci-rsecolul al XV[I-lea,,nu fusese derutatde republicanismul clasic,retrospectiv gi declamator al lui Rousseau", s-ar fi putut ajungc,,,pe cale juridic", adic dezvoltind ideea contractului, la aceastirnegare a guvernrii. ,,Aceast negalie, ne spune Proudhon, a fostdedus de Saint-Simon din observarea istoric gi din educafiaumanit1ii. Am ajuns gi eu la aceeaqi concluzie. [...] Nici o autori-tate, nici o guvernare nici mcarpopular: iat Revolufia".r28

Cu toate acestea, critica proudhonian a Statului a migcat multmai pulin opinia epocii sale decit critica exercitat de el la adresaregimului propriet!, iar importanla acordat de Proudhon, in operasa, problemelor economice a fcut ca, in vremea sa, ginditorulpolitic s fie intrucitva uitat. Astzi, dimpotriv, ceea ce ncintereseaz in primul rind este critica sa anarhist impofiva tuhnorformelor de autoritate.

t28 Jbid.

187

iei istorice, ea reprezint ,,gindirea secolelor, judecata neamului12e. Pornind de la absolutismul originilor, puterea a

it s dea neincetat inapoi, fcind concesii la presiunea; care reclamau tot mai mult libertate. Proudhon trage

aici concluzia optimist c fnt finala fatidic 9i deja perceptibilireversibilului proces istoric va fi anarhia ,,inleleas in toate

ile ei..130.

Proudhon ne previne: critica autoritfii pe care ne-o prezintii aparline lui. Este critica popoarelor insegi. inscris in cadrul

Pin acum, s-a dat mereu intiietate unei pretinse necesit1i artului, ca unic garanfie a ordinii sociale. intre noliunea de

Pstori ai popoarelor, cine v indreptleqte s considerafi cproblema contadicliei dinne interese gi inegalitatea inzestrilornu poate frrezolvat? C imprlirea in clase decurge in modnecesar din aceasta? $i c, pentru menlinerea acestei distincfiinaturale gi providenliale, este forlanecesar qi legitim? Afirm,dimpotriv, qi o dat cu mine tofi cei pe care lumea ii numeqteutopigti pentru c resping tirania voastr, c aceast soluliepoate fi gsitl3t.

Unii au crezut c au descoperit aceast solulie fie in comunitate,in asociere sau chiar in,,seria industrial'. Proudhon o afl in

Critic al autorit1

tze lde gnrale de la rvolution au XIX sicle, studiul al 4-lea, cap. II.t3o lbid.t3t lbid.

gi cea de ordine ar exista o legturdcauzalireversibilnecesar, in cadrul creia guvernarea ar fr ca-tza, iar ordinea

l. Iat eternul refren. Mai mult chiar, pentru a se justificaentia Statului, exist obiceiul de a se scoate in prim-planitatea natural a oamenilor gi pretinsa imposibilitate de aia interesele, ideile gi sentimenkle acestora. Iar asta inseamn

transformi o problem de rezolvat in pretext pentru tiranie.in mutualismul su, Proudhon exclam:

organizarea contractual a forlelor economice. Reapare aiciprirnaurl ploudhonian al economiei. in resg el ese primul carc reolroagtcc toate aceste solugii nu sint inc decit simple ipoteze, ins consideriic nimic nu dovedegte c wewra dinre ele ar fi fals. Din clipa incare un contractbilateral ajunge s fie stabilit, in deplin libertate Eiechitate, intre doi semnatari, de ce nu s-ar infmpla la fel qi in cazulunui contact incheiat inne milioane de indivizi?

Bineinleles, guvemul emite legi menite s-i limiteze autoritatea,reglementind totodat, raporturile dinne cetfeni. El incearc astfcls se defineasc precum prim slujitor al unei rafiuni, divine saupopulare, care transcende pe indivizi, neaparfinind nimnui dcfapt, ceea ce il fcea pe Rousseau s spun c, intr-un sistemdemocratic, cetfeanul, supunindu-se legii, nu se supune decit luiinsugi. Din pcate, de cele mai multe ori, legea se face fr asenti-mentul meu, in orice caz fr nici un acord explicit din partea mcagi in ciuda prejudiciului pe care mi-l putea aduce. De fapt, ,,Statulnu trateaz deloc cu mine, el nu intr in nici un schimb reciproc;clmjefuiegte. Unde este, deci, legtrr4 leghra de congtn!4 de rafiurc,de pasiune sau de interes care sm obligef"trz.

De asemenea, Proudhon contest energic validitatea legilorguvemamentale, ,pinze de pianj en pentru bogafi gi potentaf;, lanfuripentru cei srci gi lipsili de putere pe care nici un ofel n-ar puteas le rup, adevrate nvoade in miinile guvernului'(r33. Ni scvorbegte delegisimple gi puline la numr. Imposibil! Statul simtcchemarea irezistibil de a se ocup de absolut tot, de alegifera intoate, in condiliile in care o singur lege ar fi suficient, lege carcs-ar putea formula in modul cel mai simplu gi mai natural: Nnface[i altora ce nu vreli ca allii s vfac: faceli altora ceeace-ali dori ca ullti s vfac vou. Or, in mod cu totul evident,un astfel de principiu nu mai constituie o lege. ,,Este formulaelementar a justiliei, regula oricr ei trarzacgii,*t3a

132 lde gnrale de la rvolution au XIX sicle, studiul al 4-lea, cap. Il,2t33 lbid.t34 lbid.

in consecinl, simplificarea exffem a legisla,tiei trimite din nouideea de contract,care este insgi negafia ideii de autoritate.

i o singur lege este cu adevrat necesar: respectul fa! dei de sine, condi,tie suficientaintemeier confiactului social.

acestei legi ar duce la disparilia guvernelor. . . ,,Cineimpiedic, intreab Proudhon, s facefi numaidecit aceastrplificare? " I 3s Intrebarea persist.Trebuie amintit din nou c ideea d e contract,pe care Proudhon

opune celei de instaurare autoritar avielii de societate, rminede indeprtat de contractualismul clasic. La Rousseau,

exemplu, contractul social nu exprim decit punctul de vedereunui intelectual citadin. Felul de a gindi al lui Proudhon este mai

,,trnesc". El are grij s evite o explicalie abstract 9ia societf,i. Nici pacrl social nu este, in viziunea lui, rezultatul

i calcul egoist. Ceea ce ne impinge s trim alturi de semeniii este pur gi simplu un curent de de simpatie pe care il putem

funclionind qi la animaler36. Proudhon inlelege socialitateape o manifestare primitiv a viegii. Un fapt de natur mai

decitunul decultur.

in concepgia sa politic, se pare c Proudhon a consideratrhia. inainte de orice, ca fiind firuIconductor al revoMei. in

pentru el, perspectiva revolufionar reprezint ceva ce evocumRepublica scopurilor a lui Kant, fr s lase niciodat

c ar fi un sistem pe deplin comparabil cu man

realitfii gi practic revolufionar. Nimic surprinztor, cci inviziunea lui Proudhon anarhia cuprinde ,,toate faptele care linexclusiv de inifiativa individual"r37.

Principiulfederativ

Ideea proudhonian a unei federafii constituie o aplicare amutualitq Si a solidarity sociale. Bineinfeles, inifiativa indivi-dual nu poate gi nu trebuie s dispar. ins caracteristicile epociiin care trim fac in aga fel incit activitatea individual are nevoie,pentru a se dezvolta, de un sprijin din partea colectivit1ii.

Este, deci, necesar ca mcar o parte a for{elor individuale sfie grupat, s formeze, prin uniunea lor, organisme puter-nice, coordonate intre ele. Avem de-a face aici cu un prin-cipiu inleles de toat lumea, de popor ca gi de burghezie, de!ran gi muncitor ca qi de capitalistr38.

FILOSOFIA

Ideea de dreptate

Aceast idee reprezint cu siguranl cheia de bolt a filosofieilui Proudhon. O descoperim, intr-adevr, la rdcina inspiralieisale celei mai profunde, gi mai intime. El insugi spune c se simteminat in mod irezistibil de pasiunea pentru dreptate. Ea esteDumnezeul su. El mrturisegte, de altfel, c este absolut incapabils ofere ojustificare coerent a ceea ce consider a fi pentru el oadevrat religier3e. in continuare, dinff-o perspectiv mai pulinsubiectiv, mai general, el vede in ide{ul dreptfii principala forfcare pune in migcare lumea modern. in orice caz, el nu idmite c

137 Duprincipefdratif,partea a 3-a, cap. III.t38 Des rformes oprer dans les chemins defer.r3e Cf. Emmanuel Mounier, Communisme, anarchisme et personnalisme,

Paris, Seuil, 1966,p. I 16, nota 35.

190

ar avea ceva de invtat in legtur cu dreptatea, cci odininstinct.ilie suprem a vielii sociale, dreptatea s-ar defini ca

la insgi a societfii"ro. Fr ea, cetatea se corupe in modil 9i curind, se prbuqegte. Justifia st la baza religiei, a

i, chiar gi a artei, care nu subzist decit datorit acesteia.,iAceast nofiune-cheie poate fi conceput in dou modalitfi

fie cao obliga$e impus eului din exterior, fie cao facultateexprimind demnitatea individual a omului in societate'

astfel de-a face cu o justilie calificat de Proudhon fie caendent, fie ca imanent. Lsind deoparte justilia

care ii apare ca linind de credinla religioas 9i demul Revelafiei, Proudhon nu reline decit sistemul justifiei

, adic acela pe care Revolulia incearc s il impun.hform acestei teorii, fiinla uman, pornind de la o stare primitiv

icie, este capabil s genereze societateaprin dezvoltareaa naturii sale. Doar printr-un proces de abstractizare ne

imagina omul in stare de izolare, supus in mod exclusivilor egoismului su. Cum am mai spus deja, sociabilitatea

ituie starea natural a umanittii. Altruismul 9i simpatia sintile esenfiale ale fondului primitiv al naturii umane. Omul

predestinat existentei colective, alturi semen s. Este motivulu care resimte, in el insugi gi in ceilalfi totodat, ceea ceituie demnitatea sa ca om. El experimenteaz atunci in mod

im,,principiul unei moralit1i care il depge;te ca simpluivid"141. Acest principiu, subliniaz Proudhon, este descoperitom in el insugi. ii este consubstanlial gi imanent. Exprimind

omului gi a societfii, el constituie,,formaproprie a sufletului, form ce se precizeazSise perfecfioneazcontinuuprin

rmediul relagiilor pe care le produce zi de zivialasocial"r42.poate spune c, in viziunea lui Proudhon, care face aluzie la

' t4o De la capacit politique des classes ouvrires,parteaa?-a, cap.Y.' rtr p" tajustice dns la-Rvolution et dans t'Egte, studiul l, cap. IV

t4z Jbid.

l9l

Ra,tiunea practic a lui Kant, dreptatea rcprezint o adevratform a prion a congtiinlei politice.

Bineinfeles c Proudhon concepe justilia dincolo de oriccacceplie religioas: ,,Justifia este uman, cu totul uman, nimicaltceva decituman; amnedreptfi-o dac amraporta-o, mai tloaproape sau mai de departe, direct sau indirect, la un principiuanterior sau superior umanit1ii"l43. Accentul pus pe spiritul tlcjustilie dateazd dela Revolulia francez,afirm Proudhon. Odalllcu epoca revolufionar ideea de justifie, pe care fiecare o poarttlin sine, a fost insuflat viefii sociale, unde a gi rmas apoi, in moddefinitiv.

S adugm c, in ciuda animozitfli cultivae de autorul lucrriiJustilia in cadrul Revoluliei Si Bisericii faf de doctrinele luiRousseaq Proudhoncrede c, justili4 fiindunprodus al congtiinpi,fiecare se gseqte, intr-o oarecare msur, in postura de judectorultim al binelui gi al rului gi se constituie in autoritate faf de clinsugi gi de ceila[i"ra, ceea ce pare a fi o reminis centaProfessiottde Foi du hcaire Savoyard [Profesiunea de credin! a vicaruluidin Savoia]tas, epurat, bineinfeles, de religiozitatea difuz inseratilde Rousseau in acest text celebru: ,,Congtiinla! Conqtiinfa! Instinctdivin [. . . ] judector infailibil al binelui gi al rului. . . "

in consecinl, in filosofia lui Proudhon, conceptul de justifie scsitueaz in punctul de interseclie dinfe subiectivitate, exprimatilprin legea moral care este in noi, pe de o parte, qi obiectivitate, pcde alt parte, manifestat in cadrul dreptului social, conform unuiraport de reciprocitate qi complementaritate. Acest raport reciprocintroduce sau cel pulin ingduie speranla instaurrii unui echilibruarmonios in cadrul societfii, intre individ qi colectivitate. Pentntasta, revolufia, al crei scop primordial este implinirea Justiliei inistorie, va trebui s evite o dubl primejdie: depersonalizarcacomunist gi iznlu ea caructeristic individualismului monadic.

t43 Jbid-t44 lbid.ra5 Rousseau, Emile, cafiea alY -a.

t92193

Manifestare a absolutului in noi, ideea de justilie reprezintde intilnire dinfre sensibil 9i inteligibil, dinffe real 9i ideal,

formele pure ale gindirii 9i experienf. ,,Formula sa guver-lumea intreag." Mai mult decit o noliune pur abstract,;ea este vnfapt gi mai ales ofor! activ, prin conqtiinlailor care pot, atorit ei, s infeleag raporturi, echivalente

ecuafii. in acelaqi fel in care in natur totul concureazlamtinereaunui echilibru, in societate, relaliile dintre oameni sint

mentate cu ajutorul justitiei, al crei simf este innscut laii din popor, aga cum afirm Proudhon.

Proudhon si Hegel

Concepf,aproudhonian asupra lumii traduce un sens profundliversiiitiioamenilor gi lucrurilor. Filosofia lui Proudhon se

pe o viziune pluralist 9i antinomic a realit1ii'imul nu este un accident. Este legea universal' in natur

iir societate actjoneaz forle opuse gi aflate in continuursiune. o pluralitate de elemente ireductibile 9i antagonice

hmea hzic gi moral. Legea, de mai multe ori formulat"estui antagonism universal l-a condus pe Proudhon la ideeai idanpiri dialectice. Totugi, dup ce a suferit in mod indirect

a lui Hegel, el a refuzat dialectica 9i monismul filosofuluigi a elaborat o teorie original, care deriv dinpluralismul

ne este propriu.Dialecticii temare hegeliano-mamiste, Proudhon opune ideea

i dialectici binare sau mai degrabplwivalente. El respinge inod categoric sinteza,cel de-al treilea termen al dialecticii hege-une- ment al reconcilierii contrariilor, care pare a fi inutil 9i

:periculoas. Sinteza este de natur,,guvernamental", dupse exprim el. tn concepfia sa, menlineteacaatate acontra-

lr este indispensabil vief, altfel totalitatea dialectic ar disprea

neant. in fap, termenii antitetici,,se echilibreaz". Echilibrul lorprovine din intervenfia unui al treilea termen' El rezult pur qi

pimplu din acfiunea gi reacfiunea lor reciproc. proudhon ia cuexemplupila elechic" ai crei poli, pozitiv gi negativ, se opun frra se distruge. Tot aga, in natur gi,in societate nu exist nici o,,rezolvare" a contrariilor. proudhon insist asupra acestui aspect:

Antinomia este o lege a naturii gi a inteligenfei, un fenomen alin{elegerii; ca gi toate nofiunile p"

"* le afecteaz, ea nueste ceva care s se rezolve; ea rmine pentru eternitate ceeace este, cauza prim a oricrei migcri, principiu al viefii gi alevolufiei, prin contradiclia tennenilor si; ea poate fi doarbalansat, fie prin echilibrarea conhariilor, fie piin punerea eiin opozifie cu alte antinomiira6.

Acolo unde Hegel enumer trei termeni, proudhn considerc, de fapt, nu exist decit doi. in opozilie cu autorul Fez omeno_logiei spiritului, proudhon nu gindegte istoric. in tocut uneidezvoltri istorice ternare indreptate ctre o finalitate, venireaimpryuiSpiritului absolut, .f ,n."p. ,"atut mai OegraUa ca pcun conglomerat de fo4e antagonice. insugi acest antagonism estceel care le instituie ca realitfili autonome, ca serii, conformterminologiei lui proudhon, asigurind totodat coeziunea ansam-blului. Acest du-te-vino este cer ce determin insgi existenfauniversului. De aceea, la proudhon mai degrab intilnim o reteade relaf ii cu decito derurare inspre.De fap1, in metafrzicu rui.sociolog, mai degrab, decit de isnnc,fiiilaeste preeminent inraport cudevenirea.

-

Se cuvine s precizm c proudhon cunogtea din filosofiahegelian ceea ce se putea cunoagte in Franta mijlocului de secolal XIX-lea. cu siguranl, el a discutat muft despre hegerianism cuMam, la Paris, ins negtiind limba gr.-un, bagajul su decunogtinfe hegeliene era superficial gi de minu u 6ouui+2.

ta6 Thorie de la proprit, cap. VII.ra7 Scrisoare ctre Bergmann, din l9 ianuarie 1g45, citat de MaximilienRubel,KarlMarx'(EuvresI:Economie,pans,Galrimard,Bibl.derapl6iade,

1963,p. 1726.

t94

'Proudhon qi Marx

ln cursul diferitelor cltorii intreprinse la Paris, din februariein aprilie 1844 gi mai apoi din septembrie, acela5i an, gi pin in

ie 1845, Proudhon a avut ocazia s frecventeze,printrei strini, pe Bakunin gi Mam. Herzen relateazdin

sale clui Proudhon gi Bakunin li se intimpla spoarteii pasionante cite o noapte intreagr48.

, Evocind aceast perioad dup douzeci de ani, Marx a pretinsl-a iniliat pe Proudhon in filosofia lui Hegel, cu ocazia intilnirii

,,in 1844, in timpul gederii mele la Paris, am intrat in rela,tiecu Proudhon [...] Am avut lungi discufii, care seadeseape parcursul intregii nop,ti gi il infectam, spre

lui, cuun hegelianismpe carenuilputea studia, cci nulimba german"rae. Relaliile dinne cei doi auincetatdup

lui Man de M. Proudhon de

Marx, Paris, A. Franck,69, rue Richelieu.

195

francez, iar, pe de alt parte, incerca s aplice etalonul transmis dcctre socialigtirsr.

In viziunea aceluiagi Man

drept compromi!toare. Din cauza acestui fapt, stinga revoru.fionar a adoptat citeodat, faf de proudhon, oltitudirrccomparabil cu aceea a suprarealigtilor, care,,gi_au luat adio.. dcla Rimbaud, incepind cu lg2g.

.

MauriceBats

Scriitor al morlilor gi ar pmintului Lorenei, Barrs a fost irrmod cu totul special sensibii la multe hsturi de caracter ale luiProudhon, pe care il consider reprezentati" p."tu prit;G;;;virtufile francezilor, crora autorul cariti tei Oaroiiri,[Dezrdcinafii] le-a devenit bard, dup ce a depgit p..iouJu J.cultal eului.

Socialismul lui proudhon, scria el la lg94,pentru c imbinsensibilitatea noastr nafionar cu hegelianismur, satisfacesau intereseaz profund pe francez-ii care nu vor reuqiniciodat s se plieze pe colctivismul german sau terorismulrus, cci aceste dou ultime conceptii sint revelatoare pentrurasele strinerss.

Acliuneafrancez

Trebuie s recunoagtem faptul c Acfiune a francez l_arevendicat dintotdeauna pe proudhon drept unul dintre,,.nu.qoiiisi' Dup charles Maurras,

,,er a avut insiinctur politiciispecincefranceze"ts6. De aceea, el figureaz la loc de cinste, utitrri.Maistre, Bonald, Rivarol, Balzac,Courier, Sainte_Beuv", fui*,

* Ne amintim de sentinfa pronunfat de Breton impotriva rui Rimbaud: ,,infafa noastr, el se face vinovai de a fi permir, J"

" "" ria.* .ur"iriipritir.

unele interprerri dezonorante ale gindir rif., g"" Cf""d.l..,tl;-;'54 Andr Breton, Second man-ifest" a" ,"iZii.e, 1930.t55 Maurice Barr s, lafdratio" a",r,"i ourine partie,tn Oe Hegel aux**,iXT!:.!:!!. prefaf5i note de E. Nolent, paris, Sansot, tgO+.'.- unafles Maurr:rs, ,,Besangon,, (Cahiers du Cercle proudhoz ; ianuarie_februarie 1912).

r98

Fustel de Coulanges, Le Play, frafii Goncourt gi Veuillot,Les Maitres de la Contre-Rvolution au XIXe sicle

ii Contrarevoluliei in secolul-al XIX-leal de Louists7

, care crede c in opera lui Proudhon se pot descoperiuimitoare, magnifice sclipiri de bun-sim!, rafiuni

profund instinct social", care ar constitui, la el, o expresieufiei. Istoricul regalist concluzioneaz:

Departe de avea legtur cu autenticitatea lor sau cu inten-{iile autorului care le-a notat, aceste fragmente alctuiesc,dimpotriv, ceea ce Proudhon a gindit cu cea mai mareconvingere gi a exprimat cu cea mai mare elocvenf, in toatopera sa. Dac a existat un loc in care Proudhon s fi fost celmai mult el insugi, trebuie s mrturisim c asta s-a intimplattocmai in asemenea fragmenter58.

Dintre tezele proudhoniene, cea privitoare la aprarealui la mogtenire, corolar al dreptului de proprietate,

in mod evident adeziunea tadilionaligtilor. Louis Dimierin aceast privin! un pasaj din La thorie de I'impt

ia impozitului] a lui Proudhon, care amintea in lucrarea saeste unul dintre cei care au reflectat indelung asupraprietfii, familiei gi sucesiunii,frr a ignora citugi de pulin

ile generate de ele. Totugi, dup o analizminufioas aiunii, rmsese ,,convins in primul rind de faptul cipiul transmiterii ereditare, acordat de natur sau instincul

constituie, in acelagi timp, una dintre cele mai bune legieconomiei, administrafiei gi polifiei intr-o societate". Aduga,,noi, ceilalli, oamenii muncii, care trim de pe o zi pe alta giavem nici o mogtenire de transmis sau de primit, in alt

trebuie s cutm reformele". Dimpotriv, ,,fie c facem

tt louis Dimier, lzs Mattres de la Contre-Rvolution au XIX sicle. Cursurirusfinute la Institutul de Acliune Francez, catedra Rivarol, in februarie-iunie1906, Librairie des Saints-Pres-Nouvelle Librairie National e, 1907 .

r5E Dmier, op. cit., p.295.

t99

parte dintre dezrnogtenifi sau dintre privilegiafii civilizafiei, sintcnrin egal msur interesa,ti de intrirea inviolabilitfii principiuluifamilial gi ereditar"l5e.

L6on Daudet, la rtndul su, cu toat cldura de care era animatatunci cind vorbea despre cei pe care iubea, igi proclama admi-raliapentruProudhon:

Un suflet tare, scufundat in mizerie gi adversitate, de care aavut parte din plin pe acest pmint, o inim mare gi in acelagitimp discret, afectuoas qi grav, cu o palpitalie gi o sonoritatemagnific. Acest prinf al revolufionarilor [. . . ] este in acelagitimp un mare tradilionalist in materie de moral [...]. El aconstituit un stimulent qi inc mai este, prin impetuozitatea,prin prospetimea limbii sale gi prin limpezimea bunului susimf plin de indrzneal. Citindu-i unele scrieri gi mai alesanumite pasaje din corespondenf, aiserualiacbei unul dintreacele vinuri puternice qi dttoare de cldur care ii plceauatit de mult gi care, aga cum se spune, aprind gi imbrbteazinimal6o...

Trebuie spus c, in lupta lor impotriva democrafiei burgheze,teoreticienii Acpiunii francezese altwauuneori genului de criticlibertar ce fusese deja formulat de ctre un Stirner sau proudhonimpotriva unei societgi pretins ,,liberale", societate , ,atomizat" incadrul creia indivizii, smulgi din mediul lor natural, familial giregional gi inserali intr-o societate artificial, nu mai constituiaudecit entitfl absftacte, depersonalizate gi desocial izate,lsate frraprare la dispozif,a unei birocralii etatiste indeprtate gi indiferente,in numele unei libertfi verbale pur teorgtice.

Pe de altparte, regaligtii, sindicaligt gi anarhigtii, adeseareuniliin lupta lor comun impotriva Statului burghez gi capitalist (9idevenind astfel obiectul aceleiagi represiuri) se intilneau citeodat

tse Op. cit., p. 292.160 L6on Daude! Flammes. Polmiques et polmistes,Paris, B. Grasset, 1930

200

la Seconde Guerre mondiale, ianuarie I 966)'

201

lnchisorile Republicii. Aga cum a remarcat pe bun dreptateiculEugenWeber:

ln inchisori Ei comisariate, regaligtii arestali simpatizaser cusindicaligtii gi anarhiqtii, care qi ei, la rindul lor, erau arestafipentru convingerile lor. Camaraderia de celul, datorit creiamembri ai tuturor partidelor se adunau in jurul unui joc dec4i Si igi invlau unii altora cintecele de lupt, se menlineaqi dup iegirea din inchisoare. Apropierea fo(at le permitean, dut s aprecieze soliditatea adversarului, ci punea in

I eviden! gi o surprinztoare comunitate de opinii, chiar dac

Acelagi Eugen Weber noteaz c mulgi reprezentanli-ai:tremei ttingi, i" special anarhistul Miguel Vigo-Almereyda,

la per tti" cu rgaHgtii. Cu ocazia premierei unei piese deve T6ry, om de stinga, fondator alL'CEuvre' regaligtii au

st gi ei inviiali. in antract, au putut fi vzuli AlmereV{a, M311-1victor M6ric (autor alLa Guerre sociale [Rzboiul social])

rrsind in mod jovial cu Maurice Pujo 9i o jumtate dede regaligti. Daudet era qi el acolo, 9i mu[i revolulionari

ea nu era decit superficialr6r

trezit stind alturi de monarhigti"toz.

re maurassian. Cu toate acestea, conductorii ei, Pierre

in timpul guvemului de la Vichy, $coala de cadre de la Uriage,iinpta in iutie 1940 9i patronat de Henri Massis, nu era de

unoyer de Segonzac ai P' H. Chombart de Lauwe erau foqtiilitanfi ai Acliunii franceze-in programa $colii figwau P6guy,

gi Proudhon, consideraf ,,rnaeqri ai politicii fi?nceze"r63

16r Eugen Weber, L'Action Franqaise, traducere din englez de Michelien, Paris, Stock, 1962, P. 104..

152 Op. cit., p. 105.161 Op. cit.,p.488. pentru $coala de cadre, cf' Janine Bourdin' L'Ecole

oi" d", "oirn d'(Jriage(Revue

frangaise de science politique, decembrievol. IX, nr. 4) qi R. Iosse, Z 'Ecole des cadres d'(Iriage (Revne d'Histoire

Cercul Proudhonr&

Fondat in luna decembrie a anului 1911, Cercul a numratprintre fondatorii gi animatorii si doi fogti sindicaligtirevolulionari, Edouard Berth (care va deveni comunist in 192b)gi Marius Riquier, inspirafi de Georges Sorel, alturi de gasemaurassieni, Georges Valois, Henri Lagrange, Gilbert Maire,Ren6 de Maran, Andr6 Pascalon gi Albert Vincent. Acest grupde cercetare va reuni sub semnul autorului lucrrii Ce-esteproprietatea? sindicaligti 9i nafionaligti. Membrii cerculuiProudhon erau de acord asupra faptului c democrafia constituia,,cea mai mare gre$eal a secolului trecut.,, cel mai ru regimde exploatare gi instrument al capitalismului, distrugerea aceituisistem detestabil constituind imperativul numruI unu.

Femeia

Concepfia lui Proudhon despre natllra femeii gi rolul acesteiain societate este fr indoial unul dintre acele puncte de vederesusceptibile s mearg total impotriva ideilor moderne ale lumiinoastre occidentale. Proudhon, care a lsat o lucrare asupra acestuisubiect: La Pornocratie ou les Femmes dans- le t"mp,modernest65 [Pornocrafia sau Femeile in epoca modem], incepecu manifestarea admiraliei: ,,Femeia este frumoas.., Ea este

cea pe care universul o ador, pe care copilria nu o poate privifrr a cdea in extaz, iar btrinetea, fr a sospinu. 1...1Frumusefea constituie adevratul destin al acestui sex. Esticondifia, starea ei natwal. Din principiu, nu exist femeie urit;toate se bucur, mai mult sau mai pufin, de aceast frumusefe

ts G. Navet, re cercle Prcudhon (I9I t-1914) entrc le syndicalisme rvolutio-nnahe et l'Action Frangaise (Llucfle atelierului proudhon, I 9g7, caietul nr. 6).

t6s Cf. Du principe de l'art et sa destination sociale? Judith. La pornocratieou lefemmes dans les temps modernes,introducere gi note de J.-L. puech, paris,Marcel Rivire.

202

indicibil pe care poporul o numegtey'zmuselea diavolului, qinu depinde decit de noi ca acelea mai pulin favoizate de soarts fie compensate totugi prinff-un oarecare $arm.

Pin aici, nimic Aocantpentru incruntatele feministe, in afarde aceast propensiune spre cantonarea femeii in sfera

i, ficind din ea un obiect de adorafie, probabil, dar tott4i uniecf '. Lucrurile se stric sigur atunci cind Proudhon, lipsit fndlectura c\Ii Al doilea rer, spune direct c egalitatea dintre.e este un ,,sofism" care ,,se propag in anumite epoci lipsite de

Vlag, epuizate, in special din cauza opresiun 9i exploatr;unde masa masculilor a fost transformat in vite de povar;unde lipsa de echitate face munca ineficient, viala dificil,

ia periculoas, generafia oneroas qi familia imposibil'. Elc,,femeia care se indeprteazde condigia sexului su,

nu doar c pierde farmecul cu care a inzestrat-o natura' frrd abigtiganimic din calitlile specific masculine, dardecade in stadiulde femel. . . Nietzsche va spune mai fiziu c,,virilidndu-se", femeia

.$gi pierde toat puterea asupra brbatului.i Punctul de vedere tradifionalist al lui Proudhonasupra femeilorie explic in mare parte prin cultul familiei intepinut de el, tn cadruloruia femeia constituia, in viziunea lui, centrul vielii vocalia ei

fiin4 in cele din urm, cstoria gi maternitatea, ceea ce,temem c in zilele noastre, nu face decit s-i agraveze

considerabil situa,tia. . .

Antisemitism

Proudhon era antisemit. Notele gi caietele sale lsa s aparcu claritate intreaga ur fa! de evreir96. Riscul demarrii unei;reflectii asupra antisemitismului unui om,de sfinga" franc ez, delamijlocul secolului al XIX-lea, determininmodinevitabil o lung

166 Pentu a avea o idee despre antisemitismul lui Proudhon veZeev Stemhell'ItaDroitervolutionnaire, 1885-19jt4. Les originesfrangaes dufascisme,Paris,Seuil, 1978, p. 187, mai ales cap. \l: Antisemitismul de stinga, pp.117-214.

203

divagatie. Dup Auschwitz, fenomenul rasist nu mai po ats fi gtndit.Pin la al doilea rzboi mondial, antisemitismul pute4 la rigoare, steac drept o docffin,de lupt", drept o opinie polemic exprimindo atitudine politic fa1de societate gi de istorie, clasabil9i definibilagadar, ca gi xenofobia, nafionalismul, ura de clas etc.Antisemitismul era, in consecinf, susceptib il de analiz,criticobiectiv. Chiar dac se constituia in motivalie a unor acte deviolenf, el ficea parte din arsenalul ideologic al politicii, ca gisocialismul sau fascismul, degi era moralmente condamnabil. Ordela 1945 incoace, lucrurile nu mai stau aga. Antisemitismul numai este o ideologie. Pentru occidentali, el a devenit o nevroz.Traumatizat de ctre holocaustul poporului evreu, psihiculeuropean poart de acum incolo un stigmat de negters. ,,Pcatulcu adevrat capital",despre care a vorbit Etiemble, a fost svirqit.De la monstruosul genocid al eweilor, rasismul a cptat un sensnou. El apare ca fiind Rul in sine. Asta inseamn c gindireanu-l mai poate controla. Rul poate fi oare gfndit? Rul esteirafionalul in stare pur, deci nu se poate spune nimic despre el. Avorbi despre el, ar insemna a crede dej a irn el, deci a-l face s existe,a-l accepta, a-l perpetua gi a-l rspindi. Chiar gi aceia care, inzilele noastre, profeseazantirasismul, evolueaz larindul lor, inmod necesar, orice ar face, in,,universul morbid al gregelii"167 pecare pretind c-l denun!. Ei ingiqi sint poseda,ti de delirul antisemitcare le gavemeaz comportamentul, ii obsedeaz, ii bintuie giimpotriva cruia se zbat,incercind s-l exorcizeze.Raf,unea ajungeastfel s-gi ating propriile limite. in faga Rulu i absolut,nu mai enimic de infeles, nimic de explicatr68. Aici, mai mult ca oricind,incongtientul rmine impenetrabil in fafa congtiinlei inveninate.

16? Am imprumutat expresia din titlul lucrrii dr. A. Hesnard, L'(Jniversmorbide de lafaute, Paris, P.U.F., 1949.

168 Pentru o retlexie Jilosoficd astpra rasismului, este indispensabil s sefac referire la inegalabila lucrare a lui Gilbert Yuet, Racisme et philosophie.Essai sur une limite de la pense. Paris, DenoI, 197 3. Ase vedea p. 3 l, din cap.Ill: Le ngatif et le non-pensl ,,Rasismul este rul, in pozitivitatea sa cea maimasiv, in sensul precis c este ceea ce omul alb refuleazd in mod esenfial.

204

Cu toate acestea, atunci cind vine vorba despre Proudhon 9iepoca sa, degi nu avem cituqi de pulin de-a face cu weo inocentenic, ne .'ituarn io" itt peioadade dinainte de culp. in secolulecut, antisemitismul era moned curent, la dreapta ca 9i la stinga

i politic Ai in toate paturile populaflei. Linia de demarcaj inprivinla chestiun eweie$ti, infe o dreapt nafionalist" antieweiascdin spirit patriotard, gi o sting regrupat sub stindardul DrephfilorOmului, nu va aprea cu limpezime in Franfa decit in momentulafacerii Dreyfus. Probabil c ,,Afacerea" a provocat apari,tia uneidoctrine de dreapta coerente, elaborat in jurul Ac,tiunii francezesuscitind ca reacfie, in tabra advers, riposta sensibilit1ii tipic

Acest clivaj, cu contururi bine definite, intre dreapta 9iistinga, provenit din opozilia dinre dreyfugigti qi antidreyfugigti, v1domina lnteaga via! politic francez interbelic. De aici pornind,Rezistenla va provoca o redistribuire a comportamentelor 9i arolurilorpolitice, fat de ocupantul nazist', La urma urmei, trebuie subliniat faptul c valul de antisemitismcare a traversat secolul al XIX-lea a atins intreaga societatetfrancez. Burghezii au fost contaminali de acest virus ca 9i'proletarii. Trebuie amintit totuqi c, in acea epoc, problemavreiasc se prezenta nu ca o chestiune de ras ori de religie, cica una esenlialmente economic 9i social, perceput dinperspectiva luptei de clas. in ochii proletarilor 9i, in general, aoamenilor mrun{i, imaginea evreului se confund u$or cu cea a

lcapitalistului. Evreul, in mintea claselor populare exploatate,I ieprezentamarile bnci, insemna Fould, Rothschild etc. In atare

C."Str-t" * ttr"*A absolut. A9 indrzni s spun: intunecimea absolut asuflerulu;i su, atitde neagr incit in skfundul abisului infernal ea nu se maipoate vedea!"- Ag aduga c, dup mine, aqa cum newoza corespunde, la individ,irnui eveniment traumatizant pehecut in kecutul su, tot aga, aceast refularercnlirt astdzi ,in Incongtientul colectiv al Occidentului, dintr-un traumatismistoric datat cu precizie: acfiunea de aneantizare sistematic 9i premeditat aunui intreg popor, poporul eweu. Pin atunci, nici un genocid (cel din Vandeea'cel al amerindienilor, armenilor sau figanilor) nu avusese acest caracter monsffuos,,,qtiinfific".

205

conditii, nu e de mirare c saint-simonienii, Fourier, proudhon,Blanqui, ca s nu-i citm decit pe aceqtia, au czttprad unuiantisemitism mai mult social gi politic decit propriu-zis rasial. Frca asta s constituie citugi de pu{in o scuz, forme declarate dcantisemitism s-au putut descoperi chiar gi la Karl Marxr 6e.

r6e Cf. Robert Misrahi, Marx et la question juive. paris, Gallimard, 1972,p.33: ,,...acuza[ia de antisemitism pe care i-o aducem lui Marx constituie maimult decit o prezumfie, este deja o certitudine... (Citat de Sternhell, op: cit.,p.188, nota l.).

Putem s relevm anumite pasaje din Luttes des classes en France careconfirm aceast afirmafie: pp. 75-76 din edifia J.-J. Pauvert (collection Libert6s,no l4): ,,Sumele depuse la casele de economii au fost confiscate gi convertite,prin decret, in datorie de Stat nerambursabil. Micut burghez, deja ajuns inmizerie, a devenit iritat impotriva Republicii. Primind in locul liwetului casei deeconomii bonuri de Tezaur, el a fost constrins s mearg s le vind la Burs,lstndu-se astfel pe mina eweilor de la Burs, impotriva crora el fcuse revolufiadin februarie."

A se vedea E. Silberner, Sozla lten zur Judenfrage. Ein Beitrag zur Geschichteder Sozialismus vonAnfang des 19. Jahrhunderts b I9l4.Berlin, ColloquiumYerlag,1962.

In definitiv, Z. Stemhell afirm c: ,,In ciuda faptului c Marx vede in eweupersonificarea capitalului pi a cmtriei, socialismul zis francez a fost acela care atransmis proletariatului antisemitismul asociat cu dispreful pentru democragie...

in Franfa, printre lucrrile care au incercat s asimileze,eweii gi capitaiismul,putem cita in primul rind lucrarea lui Alphonse de Toussenel (l 803-l gg5), IesJuifs, rois de l'poque. Histoire de lafodalitfinancire. paris, Marpon etFlammarion, 1886 (3"6d.). Prima edilie dateaz din 1845.

206

VItr

Anarhismul revolufionar:Mihail Bakunin (1814-1876)

ANrr DE FORMARE (1814-1861)

'tar. pintru a duce acolo existenta linigtit a unui mogier eruditpaternalist frr refineri. Astfel, preocupat de imbuntfirea

mujicilor, el a redactat, pentru uzul supu$ilor si, un soi detuti;". in precocitatea sa, se pare c micul Mihail a resimtitI faptul c fericirea lui de copil bogat se baza pe o nedreptate

, dac e s ne lum dup ce avea s scrie mai tirziu:

Ntiiie strigtoare la cer, pe imoralitatea absolut l-..)Tatlavea con;tnla deplind a acestei imoralitli, dar, spirit

| 170

Copilria Si tinerelea

Mihail Aleksandrovici Bakunin s-a nscutin 1 8 14 la Premukino,de Tver (mai tirziu lklinin), la nord-vest de Moscov4

t'amilie de nobili. Tatl su, Alexandr Mihailovici Bakunin,dinPremukino 9i stpinpeste 1200 de suflete de iobagi, era

om cultivat. Dup ce $i-a desvirqit studiile in ltalia, laiversitatea din Padova, a indeplinit funcf diplomatice la Napoli

Paris. Spirit curios gi temperament liberal, citise cu plcere pelosofii francezi ai secolului al XV[Ilea. lns, cel mai probabil,

prbuqir monarhiei fanceze l-a ficut s resping ideilei epoci. La t'nstapensionr, Alexandr Mihailovici s-a refras

mea material, intelectual 9i moral era intemeiat pe

fiind, nu ne vorbea niciodat despre asta((r?(.

r7o Citat de H6lne Iswolslsy,Ia W de Bakowine, Paris, Gatlimard" 1930' p' l8'

207

Aceast prim experien! a raporturilor umane permite o ma ibuninfelegere a atitudinii lui Bakunin la vtrsta copilriei gi a adolcs-cenfei, atitudine pe care ne-o descrie el insuqi: ,,Iubeam binele Eipe cei buni gi uram pe cei r. M indignam qi m revoltam impo-triva oricrei cruzimi sau nedreptfi. Cred chiar c indignarOa girevolta au fost primele sentimente care s-au dezvoltat in mine,, r 7 r ...

Mama lui Mihail, Varvara Alexandrovna Muraviev, adusese pclume unsprezece cop, aga c Alexandru Mihailovici se strduias-gi educe mullimea de copii. De educalia lui Mihail gi a frafilor qistrorilor sale s-au ocupat prin,tii, precum qi o seam de preceptori9i institutori. Bakunin a awt astfel posibilitatea de a inv1a limbilcsftine, care ocupau un loc important in cadrul acestui invlmintde familie'72. Astfel, copilria i-a oferit lui Bakunin liniqte gi belqug,in sinul unei familii unite gi radi,tionaliste. cu toate aste4 fericirealui Mihail, subminat deja de experienla cotidian a nedreptliisociale, a fost gi mai mult perturbat de o adevrat pasiune inces-tuoas de adolescent pentru sora sa, Tatiana. Aceast inclinalicincestuoas a fostprivit ca fiind cheia destinului revorulionar arlui Bakunin, dup cum remarca Henri Arvon: ,,Au fost numerogicei care au vrut s vad in acest sentiment fulburtor motivaliasubteran a revoltei totale a lui Bakunin impotriva a tot ceea ccconsfringe fo4ele instinctive gi spontane ale vielii'.r73.

t?t Op. cit., p.22.r72 Frangois Mufloz, in prefa{a la Choix de Textes de Bakunin, paris, J.J.

Pluvert, 1965, (Collection Libertds, ru.22) amintegte c ,,revolulionarui rusMihail Bakunin este un mare scriitor francez" 9i c,,majoritata lucririlor sale afost scris direct in francez". Este adevrat c studierea limbilor strine a fosttotdeauna la mare cinste in Rusia. cunoagterea limbilor strine, in special alimbii franceze, altdat obignuit in familiile aristocrate, iqi pstreaz aceeagiimportanf cultural in Rusia modern (numai c astzi, ca pste tot, engleza-adetronat franceza).lmi amintesc o conversafie pe

"a.e u. avut-o, in timpil unei

gederi la Moscova, cu redactorul-gef al unei reviste de filosofie care vorbeaperfect gapte sau opt limbi. cum eram uimit de ugurin{a cu care ruqii vorbesclimbi strine, interlocutorul meu mi-a spus: ,,Vai, dar s $titi c pentru noi, ru9ii,cunoagterea limbilor strine a fost intotdeauna singura posibilitate de a cltori!..

t73 H. Arvon, Michel Balaunine ou la vie confie la science,prezanhe, ailegere detexte, bibliografie, Paris, Seghers, 1966, @hilosophes de tous les temps, nr. 2S) p. t+.

208

Bakunin nu era decit un copil (avea unsprezece ani) ira momentulii unui eveniment politic care a influenfat in mod decisiv

sa ulterioar, ca gi pe cea a innegii intelectualit1i ruse:revoltei Decembrigtilor. Aceast conspirafie a luat sfirqit la

decembrie 1825, prin mcelul din Piala Senatului din Sankt-iar initiatorii migcrii au fost executali sau deportafi.

inte cei exilaf, figurau patu rude pe linie matem ale lui Bakuni4milia Muravi evt7 a . Zdrobirea Decembrigtilor, militanti cu veleit$nstitulionaliste care se opuneau absolutismului larist, a marcatRusia sfiqitul influenlei ideilorpolitice franceze. Mult mai tirziu,1870, Bakunin va reveni asupra acestui eveniment, scriind, inScience et I'Action rvolutionnaire l$t1in1a 9i acliunea

ionarl:

Dup momentul Decembriqtilor, liberalismul eroic al nobilimiicultivate s-a tansformat int-un liberalism liwesc, intr-un doctri-narism mai mult sau mai pulin savant qi, in mod firesc, cu atitmai neputincios... De pe culmile suficienfei metafizice, toateveleit{ile revolufionare, toate incercrile curajoase de a orga-niza un protest public au inceput s fie considerate ca nefiindaltceva decit nigte teribilisme de copii. Vorbesc in cunoqtin,tde catz, cci fiind in acea perioada profund contaminat dehegelianism, cdeam eu insumi in acest pcatr75.

Din acest moment, in Rusia, gindirea francezda cedat, pas culocul filosofiei clasice germane. Aceast reorientare a intelec-it,tii ruse ctre Germania a fost exprimat, sub form de

ditiramb, de ctre Bielinski, in scrierea saAdieux aux FranEaisfrancezilorl,in 1837:

Germania, iat Ierusalimul umanit1ii moderne, iat loculinspre care se intorc privirile pline de speran!, iat de undene va veni un nou Hristos care, de aceast dat, nu va mai fihituit, plin de rni gi incununat cu spini, ci strlucirid de

r7a H. Iswolsky, op. cit., p.21.r75 Cf. Arvon, op. cit., pp. l5-16.

209

slav. Cregtinismul a fost pin acum un adevr contemplat,intr-un cuvint, religie. De acum incolo, el trebuie s repre-zinte un adevr cunoscut, adic filosofiet76.

La 14 ari, Bakunin pleac de acas pentru a intra la gcoala deartilerie de la SankrPebrsburgrTT.

finrul ofi{er de artilerie se plictisegte. incearc s-gi umpleviala de garnizoancu lecturi. Are astfel ocaziade a se inilia infilosofie, citind un opuscul al lui Venevitinov, intitulat, dup modasecolului al XV[I-lea

, Lettre la Comtesse N. N., sur la philoso-

phielScisoare ctre contesaN. N., despre filosofie]. Trimis inmisiune la Tver, aproape de casa printeasc, Bakunin a profitatpentru a reveni la Premukino. Uitind de serviciul militar, nici nu semai gindegte s-gi reia postul gi pretinde c e bolnav. Tatl suaccept, in cele din urm" s solicite autoritfilor trecere ainrcz.erua fiului su. Astfel, in I 835, Bakunin abandoneaz definitiv carieramilitar. Ia agadar decizia de a pleca la Moscova, pentru a urmacursurile universit1ii. Aventura incepea.

In cartea sa despre Bakunin, Benoit-P.Hepnerr78 crede c sepot distinge patru perioade in biografia intelectual a lui Bakunin.O perioad rus, in jurul cercului intelectual animat de Stankevici,pe parcursul creia fostul ofi1er sufer o puternic influenf dinpartea idealismului german. Aceast prim perioad, interupt deplecarea lui Bakunin la Berlin, in 1840, se prelungegte pin in 1 842,data ruphrii sale definitive cu filosofia speculativ. O a doua perioa-d, care se intinde din I 842 pin in 1849, este marcat de frecven-tarea radicalilor germani de agitafia revolufionar, cu participareaactiv a lui Bakunin la revoluf;i: la Paris, in februarie 1848, la Prag4in iunie 1848, la Dresda, in mai 1849. Aceast perioad se incheiecu arestarea gi extrdarea sa. A treia perioad dureazdin I 850

176 Ibid, p. l6 -

Bielins$r urma, de altfel, s-gi schimbe apoi prerea.r77 Bakunin, Confession, I 85 l, traducere francez de P. Brupbacher, Paris,

P.U.F., 1974, p. 54.r7t Benoit-P. Hepner, Bakounine et le panslavisme rvolutionnaire, cinci

eseuri despre istoria ideilor in Rusia gi in Europa, Paris, M. Rivire, (Bibliothquedes sciences politiques et sociales), 1950.

210

in 1 86 f . in timpul detenliei sale, a redactat, la comanda laruluiI, o Confesiune, text care a rmas necunoscutpin la Revolut'a

xic. Deportat in Siberia, a reugit s evadeze in I 861 9i s fugJaponia gi Statele Unite. in fine, pe parcursul celei de-a pafra

gi pin la moart, in 1876, Bakunin a luat parte la insurecf,ain septernbrie 1 870, gi s-a consaozrt propagandei revolufonare

Italia gi Spania, in vreme ce luptaimpofriva lui Man

Fichte, din care chiar a tradus citeva mici lucrri. ins cea maiprofund influenf filosofic asupra lui Bakunin a avut-o, frrindoial, Hegel. Dup plecarea prietenului su Stankevici la Berlin,Bakunin, care, dup o criz moral, consider c gi-a descoperit onou viaf, gralie lui Hegel, trece drept hegelian in cadrul miculuisu cenaclu. Noteaz, laaceaepoc, injurnalul su:

A tri inseamn a infelege. Rul nu exist, binele este totul,doar limitarea este un ru. Totul este via{ a spiritului, totuleste ptruns de spirit, nu exist nimic in afara spiritului. Spirituleste cunoagterea absolut, libertatea absolut, dragosteaabsolut gi, in consecin{, beatitudinea absolut. Tot Je esteaccidental nu este adevrat, ci inqeltor gi intimpltor. princonqtiinfa sa, omul se elibereaz de tot ceea ce estelntimpltorgi gratuit, iar ea il readuce de la finitudine la substanlu suinfinit... Cu cit este omul mai viu, cu atit mai vie este realiiateapentru el. Ceea ce este real este rafional. Spiritul este putereaabsolut, sursa atotputemiciei. Realitateaiste viafa ia, deciea este atotputernic... Realitatea este voinfa lui Dumnezeu.In poezie, in religie gi, in sfirgit, in filosofie se implinegtemarele act al reconcilierii omului cu Dumnezeurso.

in plin febr hegelian, Bakunin a hadus Discursurile acade-mice ale lui Hegel, redactind gi o introducere, in care face dovadaunui frumos optimism idealist, din care textul citat mai sus nureprezint decit un egantion. Bakunin gsegte acum la Hegelreconcilierea dintre gindire gi realitate gi, in aceast prim scriere,opune filosofia nouhj

:y i9!!, care este legat de iealitatea vie,,,iluzionismului" secolului al XVII-lea francez.in aceast cutarea realit,tii, el se intilneqte de altfel, cu al,ti intelectuali, ca Bielinski,care gi el celebra, in epoc, acelagi cult al realit1ii: ,,privescrealitatea pe cilre am disprefuit-o odinioar atit de mult gi m.yfrgy cci am inleles caracterul ei ralional, pentru c infelegc nimic nu trebuie indeprtat din ea sau blamif.tsr. Este iit s

Ito Cf. Hepner, op. cit., pp. 89-90.18' Bielinsky, Correspondance, vol. l, pp. 22g 9i urm., citat de Arvon, op.

cit., p.24.

212

poate de clar c aceast interpretare a hegelianismului incurajaconservatorismul gi divinizareafaptului implinit, ceea ce il fceape Herzen s remarce: ,,Judecind in felul acesta, se ajunge la a sedovedi c despotismul monstruos sub care trim este cit se poate

rafional gi trebuie s existe"r8z . La care de altfel, Bielinskirspunde c exact aga stteau lucrurile.

Berlin

in t 840, Bakunin merge la Berlin, unde va urma cursurile Uni-venitlii. in capitala prusac, la acea vreme, discipolii lui Hegel sesduiau s continue opera maestrului. Puterea politic incepea,de altfel, s considere primejdioas filosofia autoruluiFenomeno-logiei spiritului pinintr-acolo incit, pe la sfirgitul anului 1841,Friedrich Wilhelm IV va face apel la Schelling, bfn gi trecut departeareacfiunii, penfu a conftabalansaprin invftura sa influenfa;filosofiei hegeliene, apreciat in mod categoric drept periculoas.lnrc t g+O gi 1842, a inceput s se afirme predispozilia lui Bakuninpenfru spiritul de revolt. Lainceput s-a dedicatcupasiune studiilor;filosofice, aga dup cum ne mrturisesteinConfesiuni:

i in timpul primului an gi la inceputul celui de-al doilea al gederii' mele in strintate, m-am finut departe, ca odinioar, in Rusia,' de toate treburile politice, pe care chiar le dispreluiam, privin-

du-le din perspectiva filosofiei abstracte; indiferenla mea fa1' de aceste chestiuni mergea atit de departe, incit nu mai aveam

niciodat chef s citesc o gazet. Ins studiam qtiinlele, inspecial metafrzica german, in care m cufundasem in modexclusiv, pin la nebunie aproape; zi qi noapte nu vedeamaltceva decit categoriile lui Hegelt83.

Epoca berlinez i-a provocat lui Bakunin o schimbare radicalde perspectiv. Dup abandonarea filosofiei teoretice, iat-l frecindin curind la concepliile revolufionare. lnstalat la Berlin, Bakunin

r82 Citat de Hepner, op. cit., p.95.It3 Bakunin, Confession, p. 55.

2t3

anun!, intr-o scrisoare din 3 septembrie I 841 : ,,Anul acesta ams urmez logica la Werder, revolulia filosofic la Schelling gi istoriamodern la Ranke"r8a. Karl Werder, reprezentant al drepteihegeliene, igi indrepta interesul in special asupra problemelor esteticegi literare. Influenfat la inceput de acest profesor, Bakunin s-aindeprtat in cele din urm, de el. Pentru Bakunin, Werderreprezenta prea mult gindirea pur speculativ, a crei ,,conversie"nu era departe:

De altfel, spune el inConfesium, Germania insqi m-a vinde-cat de boala filosofic generalizat la acea dat; dup ce amstudiat mai indeaproape problemele metafizice, m-am convinscurind de nulitatea gi degertcitrnea oricrei metafizici; cutamin ea viafa, ins ea nu contine decit moarte gi plictis; cutamin ea acfiunea, in vreme ce ea nu e decit inerfie absolut.Aceast descoperire mi-a fost in bun msur facilitat derelafiile mele personale cu profesorii germani, cci nu existnimic mai mrginit, mai demn de dispre!, mai ridicol decitprofesorul german sau decit germanul in general! OricinecunoaSte mai indeaproape viafa german nu mai poate iubigtiinta german; cci gtiinta german nu este decit produsulpur al vielii germane gi ocup, printre gtiinlele reale, acelaqiloc ca gi germanii ingiqi printre celelalte popoare. In cele dinurm, nu mi-a mai plcut gi am abandonat-o. Astfel, vindecatfiind de metafizic, nu m vindecasem totugi de setea de nougi nici de dorinfa gi speranla de a-mi gsi, in Europa Occiden-tal, un obiect de studiu favorabil gi un cimp larg de activitater8s.

intilnirea cu Arnold Ruge a fost probabil evenimentul care l-aajutat pe Bakunin s fac pasul decisiv, prin care trecea de ladreapta la stinga hegelian, de la specul a[ie la praxrs. in I 876,Ruge vapovesti vizitaintreprins de Bakunin laDresda:

Bakunin s-a implicat cu toat fiinla sa in migcarea intelec-tual german a anilor treizeci gi patruzeci, dup ce la Berlin

t84 Citat de Arvon, op. cit., p.28.t85 Confession, p. 55.

2t4

It6 Cf. Arvon, oP. cit.,P'31'215

cunoscuse nu doar filosofia hegelian' ciigi insuqise 9i dialec-tica vie, acest suflet creator al uiversului' M-a vizitat la Dresda';;ifu Anatete sermane ei s-a pus * ^1::1:i::1:in ptiti"ft nansformrii in practic a teoriei abstracte 9l asupraiminentei revolufieit 86'

Bakunin a publicat un artic olinAnalele gerrnane'sub pseudo-

nimul Jules Elysardt ,,n"u"ti*ta in Germania"' in acest text' el

runarc, inprimuf rtn, c i'e"itoutAlumea admite cproblemainstaurrii liberrlii rrir*i. *" dintre chestiunile esenfiale_ale

n**,t;**#r'm*t$tr#txffi fitri*barticulare care delin pottoti importante' oameni in virst 9i

cu

;l -in'A"iri u" at dovad in tinere.te de un libera-Iism teoretic a"r*ri o.tutiu' ins astzi' o Oatastins -e.t31l tT*:l;;;#;tse baricadeze in spatele "experienfei" lor' care nuste decit un pretext p""*

"*utcalipsa loi de ::t:q ,sl l":T::-

ffi ;;"]j'"; nu crede de cuviinf s-i ia in_s erios';i;;;;dmai mult interes decit arisjo:ratii *l fP::-:13*liulasei de mijto",

"ar" iat sottili r-stin"r' prin totala lor neputinp

de a se ridica A"*.tptu pi"3"O"t'51ot turr u Pttt::tlo, 1 !lT*lf;''-J--- arii adevrali meritPrintre conarevolufionari, doar reac|gn

,t"iti.. "o"tider

Bakunin. El ii plaseaz in ace.a$.cate,g"T l:3.",lJi.ill"iillf",pe jurietiideecoaaisto.i.eeipgdislinoliif;ffi; ilii+i p*a iilosona Rev-ePs:X-T3:,:*

;ffiffi'-", nt.J#"t ilt H;eg! :of id"T6 a fi "negativ"'Pentru Bakunin, existenla pJidttLti ttut,tionar' prepoid",ttlil;;;;;;. ae uiitepartidului democratic' care ffebuieinfrunte realitatea aga cum este ea' penffu a ajlnge la o fansfor-

;;"-ri-irr.,ririrrrrea sa, fo4a blo_culu.i reacfionar conshture oil;r;; irari"a. gu

""

pro"in" ai" slbiciunea principiuluidemocratic, gi inc e incapabile s se ridice pi" Ju t*lLti:tl

;t"L;i'sau. Partidul demcratic nu exist'

deocamdat, decit ca negafie a realitpii prezente, ceea ce omenfine, momentan, in afara Totalittii Viefii. Altfel spus, demo_crafii, pretinzind c asimileaz gi imbraligeaz totul, nu formeadrnimic altceva decit un partid. in calitate de partid, ei reprezintdoar ceva particular, negativ, prin opozilie cu cellalt pol comple_mentar, pozitiv. Bakunin consider c ineaga semnifica,tie gi fo4a negativului rezid in distugerea pozitivului. ins negativul tebuics dispar impreun cu ceea ce este pozitiv in formisa de negalicptr, pentru a renagte apoi in plenitudinea vie.

Aceast regenerare a partidului democratic nu se va manifestaca o simpl schimbare cantitativ, ca o lrgire a existenfei sale,astzidefectuoas, ceea ce at aveaca efect o aplatizarcgenerala viefii, ci dimpotriv, ca o schimbare calitativ,

,,o revelaf;e vie giinviortoare, un cer nou gi o for! nou, o lume tinr gi frumoas,in care toate disonanlele actuale se vor contopi pentru a face locunei unitli armonioase", scrie, patetic, Bakunin. Aceasd opoziliea contrariilor, a partidului democratic ai a partidului reacfionar, apozitivului gi negatiwlui, trebuie s conduc la confruntarea lor giBakunin consider c ,,zadarnic incercarea de a remediaimperfecliunea partidului democratic prinft-o aparent reconcilierecu pozitiwl. Negativul 9i pozitivul constituie elemente incompatibilegi contradictorii. Negativul nu exist decit in msura in iare seopunepozitiwlui gi e sortits-l distrug.,t82. Aici, Bakunin atacpe cei pe care numegte,,pozitivigtii concilianfi.,. in opinia lui, incadrul opoziliei contrariilor, se manifest un primat al negatiwlui,moment dialectic esenf; al:

Pozitivul este negat de ctre negativ gi invers. Ce le este agadarguperior celor dou? Acliunea negatoare in sine, precipiiareainspre prbugire, distrugerea pasinat a pozitiwiui, oricit arincerca el s se ascund sub masca ngativului. Doar inaceast form a distrugerii totale iqi gsegte negativul raliuneade a fi, dobindind o justificare absolut...t87 Articolul lui Bakunin este rezumat in lucrrile lui Arvon (pp. 34 9i urm.)gi de Hepner (pp. 186 9i urm.).

216

Se inlelege astfel de ce partidul mediatorilor, atitudinea de cenuloc poate-fi consideratpericuloas de ctre Bakunin. int-adwar,

rolul sau antidialectic, el frineaz migcarea istoriei, care nuprogresa in afara unei opozigii accentuate a contrariilor.

Ce fac mediatorii?... Ca gi noi, vd cum epoca actual este oepoc a opoziliei, sint de acord cu noi c aceast sfigiereintern este rea, ins, in loc s accentueze aceast opozifie,pentru ca din ea s se nasc o realitate nou, pozitiv qibrganic, ei se strduiesc s o perpetueze sub forma ei actual,precar 9i mediocr t...1 Ei deposedeaz aceast opozilie acontrariilor de spiritul activ care o anim, pentru a putea s outilizeze dup bunul lor plac. Marea contadiclie a timpurilornoaste nu le apare drept forf determinant, creia trebuie s ise supun orice om, farrezewe,pentru a participa la vial, ci otateazca pe un simplu joc al spirituluits8.Bakunin duce negagia la absolut, lsindu-se purtat de un veritabil

escatologic:

exercitiul practic al drepturilor ce-i sint recunoscute de toatlumea... Oh! Aerul din jur e greu, cci poart in pintece

i ln Franla qi in Anglia se constituie societli socialiste qi reli-gioase, cu totul strine gi opuse lumii politice actuale, care igi

.organizeaz viafa pe baze inc necunoscute. Poporul, clasa' dezmoqtenililor, care cuprinde cea mai mare parte a umanit1ii,ip peste tot o atitudine amenin!to are; ea incepe s revendice

furtuna! [...] imprlia lui Dumnezeu e aproape! [sic] Lespunem pbzilivigtitor: deschideli ochii, lsafi-i pe morli s-giingroape mo4ii 9i inlelegefi o dat c spiritul cel tinr nutrebuie cutat printre ruinele trecutului. $i facem apel laconciliatori, s se elibereze de srmana, oarba lor infelepciune,s renunle la pretenliile lor teoretice gi la spaima lor de sclaviecare le usuc sufletul qi le paralizeaz migcrile. S ne lsmin miinile spiritului etern care nu distruge gi nu suprim decitpentru c l este izvorul creator al oricrei vieti. Patimadistrugerii este totodat patim a crealieir8e.

rE8 Citat de A. Cornu, K. Marx et F. Engel^r, Paris, P.U.F., 1955-1970 (4 vol.), vol. II, pp. 40-41.

r8e Cf. Hepner, op. cit., p. 189-190.

2t7

,,Vocafia revoltei" incepea astfel s se precizeze la Bakunin.Ea a continuat s se afirme fr incetare. in Amintirile salc,Richard Wagner, care fusese tovarg de rzrnerif la Dresda, in1849, il descrie astfel:

Nu avea in vedere decit distrugerea qi numai distmgerea [...].Aceast nimicire a oricrei civilizafii sporea entuziasmul... Nutebuia s ne preocupe decit un singur lucru: de unde va veniforfa regeneratoare? [...] ln chip de consolare, revolu{ionarulspunea c lumea cea nou se va reconstitui prin ea insqireo.

Trebuie spus c toamna anului I 848 la Berlin a reprezentat unuldintre cele mai negre momente ale existenfei lui Bakunin, ceea ce acontibuit gi mai mult la accentuarea urii sale impotiva lum integi.Rmas fir bani, fir prieteni, bnuit de a fi agent provocator, htuitde polilie, Bakunin a ftecut printr-o perioad extrem de dificil. Varememora aceast epoc nefast inConfesiunea sa:,JVI-am ficutru, mizanftop, fanatic, gata s m bag in orice eab primejdioas,cu condigia ca ea s nu fie infam; infreaga mea fiint nu era decitobsesie revolulionar gi pasiune distructiv"rer. Bakunin refuz, dealtfel, s priveasc dincolo de disugerea revolufionar: ,J,e-am spusadesea polonezilor gi germanilor, atunci cind se discuta in prezenlamea despre viitoarele forme ale guvemrii: Mls iunea noastr estes distrugem Si nu sd consfiaim; alfii mai buni ca noi, maiinteligenli Si mai proaspeli, vorfi cei carevor constraf'rez.

Primelebtlii

Dup aparilia articolului su, ar fi fost dificil pentnr tsakunin srmin in Germania. lmpreun cu Amold Ruge gi cu poetul GeorgHerweg, s-a mutat in Elvefia, la Zrich, unde a frecventat cercurilecomuniste gi mazzftiqe.Croitorul Wilhetn Weitling (1 808-1 87 1),refugiat in Elvefia inc din 1842,vaavea o puternic influenf

tn lbid-tet Confession, p. 138.tez Op. cit., p. 126.

218 219

:a lui. in februarie 1844, Bakunin a mers la Bruxelles, iar inmai a aceluiagi an a ajuns la Paris. in capitala francez, a

is, Michelet, E. Quinet gi George Sand. S-a acomodatde bine cunoul context, incit i-a fostmentor 9i indrumtor lui

ls, cu ocazia venirii acestuia la Paris. ins dinte to!i, rusul sera cel mai legat de Proudhon. inConfesiunea sa,el va vorbi

,,utopistul Proudhon, care este, totodat9i frnici oindoial,

re3 Max Nettlau, in a sa biografie a lui Bakunin, pune in legtur acest textdactat de ginditorul rus in I 871 cu primul contact al acestuia cu Marx: ,,Marxcurnine sintem cunogtinle vechi. L-am intlnit prima oar la Paris in I 844. Pe

aceea eram emigrant. Am avut relafii destul de amicale. Atunci era multi avansat decit mine, cum a rmas qi astzi, nu numai mai avansat, dar 9i

I mai savant decit mine. Pe vremea aceea eu nu aveam habar de

posibilitatea de a se imprieteni cu numerogi proscrigi: refugia,tin ! rYgrupali in jurul Analelorfranco-geftrutne, efemera revist

Ruge. Mai erau acolo Herweg, marele Heinrich Heine (1797-) gi Karl Mam . La acea dat, relaliile dintre Bakunin 9i Mammai degrab cordialele3.

Bineinfeles, gederea la Paris a lui Bakunin i-a permis sroasca mUE intelectrrali fancezi: Emile de Girardin, trdru-Rollir1

mie politic, nu m rupsesem inc de abstrac{iile mele metafizice, iarismul meu nu erabazal decit pe instinct. El, deqi mai tinr, era deja ateu,materialist qi socialist de reflec1ie. El gi-a elaborat fundamentele actualului

sistem exact in acea perioad. Ne vedeam destul de des 9i il respectam multgtiinfa sa gi pentru devotamentul pasionat 9i serios, chiar dac intotdeauna

cu vanitate personal, fal de cartza proletariatului gi ii cutam cuiditate conversafia, intotdeauna instructiv 9i spiritual, atunci cind nu erarpirat de ur meschin, ceea ce se intimpla, din pcate, prea adesea. Totugi,tot acest timp, nu a existat o intimitate deschis intre noi... El m numea

list sentimental gi avea dreptate, eu il numeam vanitos perflrd 9i viclean qigi eu dreptate.> Max Nettlau, The Life of Michael Bakunin,p. 71, citat de

nu, op. cit., t. ilI, p. 46.In tElZ, in Message aux Frres de l'Alliance en Espagne, Bakunin igi

aceleapi sentimente in legtur cu Marx: ,,Marx nu este un om de rind.o inteligen! superioar, un om cu cunoqtinte gtiinfifice extrem de vaste' inial in prbblbmele economice qi, in plus, un om care, din cite ;tiu, incepind

1844, din epoca primei mele intilniri cu el la Paris, s-a dedicat cu totul 9i cumai mare sinceritate cauzei emanciprii proletariatului, cauza creia i-a adusricii incontestabile, dar pe care astzi o compromite in sens invers prin

.

nemaipomenita sa vanitate, prin firea sa rzbuntoare 9i resentimentar 9i prini tendila sa ctre dictatur chiar in sinul partidului revolulionarilor socialigti."

unul dintre cei mai remarcabili francezi ai timpului nostu"re4. Darca urmare a discursului linut la banchetul polonezilor, la29 decem-brie 1847, Bakunin este expulzat din Franfa. Cu aceast ocazie,reprezentantul farului la Paris a incercat, de altfel, s-l prezintcdrept un agent provocator in slujba guvernului rus. M. Kisileflreprezentant al Rusiei la Paris, trebuia s rspund guvemului rus,care solicitase informafii asupra lui Bakunin: ,,Este un om nu lipsitde talent gi pe care l-am mai folosit. Numai c, de data aceasta, amers prea departe gi nu mai putem tolera prezenla lui la Paris."Mai mult chiar, acelagi Kisileffa incercat s rspindeasc printrcemigrantii p olonezi n onul c Baku rin er a vn agentres .

Bakunin se aflain Belgia inmomentul izbucnirii revoluliei inFranfa, in februarie 1848. S-a grbit ctre frontier. Cum caleaferat era distrus, s-a intors la Paris pe jos, dup trei zile de mers.Ne-a lsat o remarcabil relatare privind'atmosfera ce domnea laParis in aceastprim faz arevoluliei dela'48,lun de,,ameleala sufletului" in timpul creia doarme pufin, frecventeaz adunri,reuniuni, cluburi, cortegii, promurade gi demonstaf;i. ,,Era o srb-toare fr inceput gi fr sfirgit [...] Aceast febr general nuera intrelinut gi intrit doar superficial gi mediocru prin vegtilecare soseau din alte colguri ale Europei... Prea c trniversul infegfusese rstumat; incredibilul devenise obipuinla imposibilul posibil,iar posibilul gi obignuinla, nebunegti."re6

Alturi de mase, adinc inserat in mijlocul poporului, Bakunin atritzile de neuitat. in aceast bucurie revoiulionar, el a avut insfirgit ocazia s dea curs liber populismului su:

Am avut astfel ocazia s ii vd pe muncitori gi s ii studiezde diminea{ pin seara [...] Nicieri qi niciodat, in nici oalt clas social n-am intilnit atita nobil abnegafie gi atitaintegritate cu adevrat migctoare, atita delicatele in maniereqi atita veselie binevoitoare alturi de un asemenea eroism, la

tea Confession, p. 69.ret V. Dave, Marx et Bakounine, Amsterdam, 1900, p. I l, citat de Comu,

op. cit., vol. III, p.49,nota2.te6 Confession, pp. 80-81.

220

acegti oameni simpli, fir cultur, care au valorat gi vor valoraintotdeauna de o mie de ori mai mult decit conductorii lorteT!

in exaltarea s4 el vede rsrindlaorizontinstaurareaunei societfiLa 13 martie 1848, scriein LaRforme [Reforma]:

Oamenii practici ai vechiului regim au devenit astzi utopigti,iar utopia de ieri constituie astzi singurul lucru posibil,rezonabil, practicabil. Aceast utopie este democrafia pur,absolut, in Franla ca qi in toat Europa [...] Miqcarearevolufionar nu va inceta decit atunci cind Europa intreag,incluzind pin gi Rusia, va deveni o republic democraticconfederat. E imposibil! se va spune. Dar s lum aminte!Acest cuvint nu apar,tine zilei de azi, cizllei de ierite8...

Bakunin atri! in febnrarie I 848,pele mai frumoase zile dinviala, drp cum afirm Herzen, insa, odat cu domolirea avintrrlui revolu-

; el nu s-a mai simflt chiar aft de in largul su. Dup cum spuneaidi&e, Bakunin ficeaminud inprimazi auneirevolut'i, ins" din

dimineala celei de-a doua zile, if venea s-l impugti. Astfel, fndabil grbifi sscape deunaliatexftemde sfnjenitor, tovarg sifacilitatplecarea. Guvemul provizoriu i-a dat 2000 de fianci gi l-ais in misiune in Germania, aflat atunci in plin efervescenf

Ladup ridicarea la lupt a Berlinului gi a Vienei, in martie

848. La incepuhrl lun iunie a anului I 848, Bakunin a participat la)ongresul sliv de la Praga. ins nu a reu$it s fac in a$a fel incit

ismul su revoluf;onat'' s fie aprobat de cte participanfi laCu toate acestea, pe 12 iunie, Bakunin ia parte activ lapregtit de studenf;i cehi. Dup egecul acestei tentative,in grab oragul. in acel moment incep s circule din nou

i calomnioase pe seama sa Compromisprinprieteniace-l legacontele Jacques Tolstoi, pe care il frecventase asiduu in timpul

sale la Paris gi care tocmai fusese datin vileag ca informator ali rus, Balnrnin se vede din nou suspectat de Engels, care i-a

it indoielile sale lui Man

Cu privire la propaganda slav, am fost informa{i ieri cGeorge Sand se afl in posesia unor informafii extrem decompromiltoare despre proscrisul rus Mihail Bakunin, infor-mafii ce-l prezint pe acesta ca fiind un instrument sau unagent al Rusiei, de curind racolat gi principalul responsabil derecenta arestare a nefericililorpolonezi. George Sand a artataceste documente citorva dintre amicii siree.

Bakunin reacfioneaz instantaneu, trimi,tind o dezrninlire unuijumal din Breslau qi scrie lui George Sandpentm a-i cere expli-cafii. Romanciera protesteaz energic, la 20 iulie, adresindu-scziarului lui Karl Mam, care public scrisoarea: ,,Nu am fost nicio-dat in posesia weunei dovezi privind insinurile pe care incercafis le acredilali pe seama lui Mihail Bakunin. Aga sfrrd lucrurile, nuam fostniciodat autorizatsannc nici ceamai micumbr dcindoial asupra loialitlii caracerului su gi a sincerit1ii opiniilorsale. Fac apel la onoarea gi congtiinfa dumneavoastr, pentruinserarea imediat a acestei scrisori in ziaruldumneavoarltS20o*.Aceast afacere tenebroas avea s apese greu asupra relaliilordinte Bakunin gi Marx, care oricum nu erau ficu,ti s se lnteleag.

La I mai I 849, la Dresda, se produc tulburri. Bakunin ia partela revolte, alhri de Richard Wagner. in urma ineruenfei promptea trupelor prusace, mi$carea egueaz. Wagner reu$e$te s ajungla Weimar gi mai apoi in Elvefia. Bakunin, ins, este arestat,incarceratin fortreata din Knigstein, in Saxonia, gi condamnatla moarte, apoi sentinla ii este comutat in inchisoare pe vial. inluna iulie a anului 1850, Bakunin este fiansferat la Praga. Austriaii cerea extrdarea. Dup un an de inchisoare la Praga,este din

tee Citat de H. Iswolsky, op. cit., p. 125.2o0 lbid.* Publicarea protestului lui George Sand era insofit de un comentariu al lui

Man

exemplu atunci cind schifeaz penhu farun tablou colorat al parisuluibaricadeloq din februarie 1848 (vezi supra).

Din celula sa, igi asum chiar riscul de a critica flig despo.tismul rus:,, in Rusia, toate bolile ajung in interior ii-macinnfiinla insgi a organismului social. Motorul esenliaiin Rusi.este frica, iar frica distruge orice via!, orice inteligen!, oriccimpuls nobil al sufletului. pentru oricine iubegte ade-vl via1.in Rusia este grea gi dureroas"2oa. Asta nu il impieoica pcBakunin s dea, in alte locuri, dovad de mare umilin!: ,,SiiclSint un mare criminal gi nu sint demn de mila uourtret.,Semneaz,,criminalul care se ciegte.. gi ,,un criminal cerginrlindurare". Se poate spune c toate contradicfiile caracteluilui Mihail Bakunin se reflect in acest document, asupra cruiao judecat definitiv ar fi dificil de emis205.

Deportarea

in 1854, Bakunin este transferat de la Sankt-petersburg lafortrea1ade la Schlsselbourg, pemalurile lacurui L,adoga. De1ilu-tul incepe s se team c anii de recluziune ii macin energia

2oa Op. cit., pp. 122-113.D5 spontaneistul, cel care va deveni apostorul revolufiei dejos in sus, ajungc

chiar s ia in considerare, in conpssroz, eventualitatea unei eliberri u pop-tiirus venit ,de sus": ,,Cred c in Rusia, mai mult decit in alt parte, o puterestrict dictatorial va fi necesar, o putere care s fie preocupat in mod exclusivde educarea gi instruirea maselor; o putere liber in iendinl gi in spirit, dar frforme parlamentare; care va tipri crfi cu un conlinut liber, dar dr libertateupresei; o putere inconjurat de partizani,indrumat de sfaturile lor, intrit prinlibera lor colaborare, dar care s nu fie limitat prin nimic ai ae-nimeni.imispuneam c orice diferenl intre aceast dictatur 9i puterea monarhic va consistanumai in faptul c prima, potrivit spiritului gi principiilor sale, trebuie s tinds-gi fac propria existenf superflu, cci nu are alt scop decit libertatea,independenfa gi maturizarea progresiv a poporului, in timp ce iuterea monarhic,dimpotriv, strduindu-se permanent s-9i fac propria eiistenf indispensabil,este obligat, in consecin{ s-gi mentinsubiectii intr-o perpetua stare aecopilrie." (Op. cit.,p. 123)

224

gi moral. Ajunsese obez gi, din pricina scorbutului, igi piodusei dintii. Se temea in special c igi va pierde puterea de a uri qi c

slbi capacit,tile de revolt, gubrezite de detenlia abrutizantindelungat.

in 1885, Alexandru al ll-lea ii succed tatlui su, Nicolae I.il adeseaz noului 1ar o cerere de grafiere, iar acesta decide

deporteze in Siberia. Dup o scurt infrevedere cu familia, laino (tatl ii murise, iar mama sa oblinuse deja autorizalia

a-9i vizita fiul la Schlsselbourg), Bakunin ajunge la Tomsk (23rtie 1857). Stabilit in acest orag, revolulionarul se cstoreqteo tinr polonez, Antonia Kviatkowska, fiica unui angajat la

de aur, care l-a primit pe proscris in casa sa. James Guillaumeine c aceastuniune nu a fostdecito cstorie fictiv. Grafie

iei unei rude, vru1 su, contele Muraviev, guvernator al, Bakunin igi ob,tine transferul la lrkufk.

Evadarea

Angaj at mai int la o companie de navigalie, apoi la societatea dea minelor de crbune, Mihail avea dreptul s circule

nestingherit prin lar 9i, pentu cltoriile sale de afaceri,ob,Lne destul de ugor o autorizalie de liber tecere. Profiftrd de

deplasare laNikolaievsh il fagepe sfoarpe geful sude delegaf;ei se imbarc pe un vas care pleca in Japonia. in luna octombrie,

debarc la San Francisco. ,,Bakunin este libe,f ', anun! Kolokol,anilui Herzen. Dupo escapadrocambolescde 5 luni, Mihail ajunge laInndra, la 14 decembrie 1 86 l, gata de noi lupe.

ACTI]NEA POLITICA (1862-1S70Sprijinit financiar de Herzen gi inconjurat de proscrigi slavi,

Bakunin urmrea cu atenfie, de la Londra, derularea evenimentelordin fara sa. Evadatul din Siberia inc mai spera in continuareareformelor in Rusia lui Alexandru al ll-lea care, prin actul de la 19

225

februarie 1861, tocmai abolise iobgia, eliberind dintr-un focaproape 23 de milioane de suflee. ins speranple refugiatului aufost repede spulberae.

Incercind inzadar s intre in conact cu migcarea pmint giLibertate, societatea secret revolutionar inhinpta h Sanki-Petersburg de ctre cernigevskito6, bakunin se lanseaz, dupevenimentele din Polonia anului 1g63, in unele acgiuni extavagan;-Penb' a provoca o revolt in Finlanda, merge la Stocktrorrn,"undcse imbarc, alturi de cifivapolonezidecigi sincerce o debarcarcpe coastele baltice, in scopul lurii prin s*rprindere a t'pelorrusegtipomite impotiva insurge'4ilor din polonia. Aceast bizar aventurase incheie... la copenhaga. inteaga afacere a avut ca efect dete-riorarearelafilordinte Bakunin gi revoluf;onar slavi, care il acuzde egecul tentativei lor- Totu$i, fnm sa sofie, Anonia, i s-a alh'at,Mihail stabilindu-se impreun cu ea in Italia, datorit putemiceiatracfii exercitate de !rile latine asupra lui Bakunin.

In 1864, Bakunin a intreprins o nou cltorie la Stockholm giapoi la Londra. in capitala britanic, a reluat contactul cu Man< iii s-a propus s intre in Asociafia intemafionar a muncitorilor,fondat acol ola28 septembrie I g64.

Alianla

Dup o incercare de a prelua conducerea societfilor secreteitaliene, apoi de a se impune laptimul Congres al pcii'$i Libe;fii,care se deschide la Geneva, la 9 septembrie 1S67, (Si la caregalticinau Vic-tor Hugo, Edgar euinet, Louis Blanc, pienl feroux,lulgs simou frafii Reclus, John stuartMil gi Giuseppe cariuara),Bahudn infnt eaz,in l 868, alturi de minoritarii celui de-al doitea

206Nikolai Gavrilovici cerniqevski (lg2g-lsg9) ,,se manifest in anii ,60,

mai mult decit orice, drept precursor ai comunismului. plehanov, r"ra"timarxtsmulur rus, recunoa$te.aceasta in cartea pe care i-a consacrat_o. $i nudegeaba Marx insugi a inv1at limba rusa, tocmai a ,a_t po"ta

"iti;. 6f S;ii..;Les souttes et le sens du communisme russe, traducere fran"."a aJ,cr Na*ili.,Paris* Gallimard, 1938 (Les Essais, VIII, p. 69).226

al Pcii pi Libert1ii, linut la Berna, Alianla internafionallemocrafiei socialiste, solicitind in acelagi timp afilierea acesteiaAIT, solicitare care i-a fost in cele din urm acceptat. ins

in este suspectat numaidecit de activitfi disidente in cadrulionalei. La27 iulie 1867, Marx ii scrie lui Engels: ,,Acest

mi-e limpede de-acum, vrea s devin dictatorul migcriiS aib grij. Dac nu, va fi excomunicat,rncrrcre$u europene. a alDa gnJa. rjaca nu, va n excomunlcar

mod oficial"207. Rspunsul lui Engels: ,,Dac acest nemernic deweaint-adevr s ia puterea, ar fi timpul s-l neufralizrn"a08 .pregtea confruntarea.

Federalism sau centralism?

Spirit metodic Ai organizat, Karl Man< incerca s ofere migcriitare o doctrin gtiingific riguroas gi o organizare muncito-

leasc.bine coordonat. Respinsese orice alianf cu mazzinieniicu gruprile democratice burgheze precum Liga pentnr Pace

gi Libertate. Infarea lui Bakunin gi a adep,tilor si in AIT constituiael o nou ameninlare la adresa unitlii migcrii muncitoregti.

Adversarii,,centralismului" lui Mam s-au regrupat in jurul luiBakunin. Acesta preconiza un ,,federalism" al organiza,tiilor locale,;care urmau s se bucure de o larg autonomie. in plus, revolulionanrlnrs, adept al,,excelentei gi binefictoarei dezordini", isca6 din acliuneaqpontan" promova in interionrl Internagionalei o activitate gi o propa-gand anticenfralist pe care Mam nu o putea tolera. Acesta eratnnvins c federalismul bakunian n-ar fi ficut decit s inmultasc in

, mod periculos divergenlele gi s conduc migcarea proletar cfre, terealismul gi ineficienla unui,gventurism" lipsit de spemnfe. Pentuel, for,ta muncitorilor rezid in uritatea lor. Egecurile de la 1848 sedatorau inprimul dnd lipsei de coordonare practic gi teoretic aclaseimuncitoare europene, care aclionase in mod dispersat fr pregtire

207 Citat de E. Doll6ans, Histoire du mouvement ouvrieri Paris, A. Collin,1936, vol. I, p. 359.

208 Jbid.

227

{ $r directie. in aceste cg.rdirii se inlelege cit de periculos preaBakwrin lui Mam per.rtnr vtoml AIT

Pretinzind c-gi menline propria organizalie, Alianfa, ca pc,,complementul necesar al Interna$onal"i.: gak;inh

.r*;;;;;pe aceia care credeau in org arizarea ,desus" a clasei muncitoaie,adic pe Marx. El proclam c ,poporul nu poate fi liber gi fericitdecit dac este organizat de la buia,pnnintermediul p;;riil_sale asociafii, autonome gi intru tohrliib".", el fiind capabil ;_;;creeze via! proprie fr s fie supervizat de vreun t rt-"-- Oouconcepfii ireconciliabile asupra lumii intrau in coliziune. Antitezdoctrinar care nu fcea deiit s agraveze antagonismul naturaral celor dou temperamente.

ca biograf al lui Man

Poliakov. I-a trimis, prin urmare, unui anume Liubavin, care jucascrolul de intermediarintre Bakunin gi Poliakov, o scrisoare plin dcinjurii gi amenin!ri, fir ins s-l previn pe Bakunin in privinlamijloacelor alese pentu a se debarasa de editor. Asemenea metodcnu puteau s nu duneze reputaliei lui Bakunin, chiar dac nu eraresponsabil de ele decit in mod indirect.

Ultimelebtlii

in 1870, Bakunin ia parte la tentativa de revolt de la Lyon. Afost ultima lui mare aventur. Conflictul cu Marx capta amploare.Wilhelm Liebknecht2r2 il acuzase deja pe Bakunin, la congresulAIT din 1869, c se afl in solda polifiei. La Congresul de la Haga(septembrie 1872),care amarcat sciziunea dintre ,,autoritari" gi,,antiautoritari", Mam a oblinut excluderea lui Bakunin din cadrulInternafionalei,cu27 de voturi la 7.

Este dovedit printr-un proiect de statut, ca gi printr-o seamde scrisori semnate Bakunin, c acest cetlean a incercat gipoate a gi reugit s infiinleze in Europa o societate numitAlianla, cu un statut complet diferit de al Asociafiei Interna-{ionale a Muncitorilor; c cetleanul Bakunin a folosit meto-de frauduloase in scopul de a-gi insugi, integral sau parfial,averea altuia, ceea ce reprezint infracliunea de escrocherie;c in afar de asta, pentru a nu fi nevoit s igi indeplineascangajamentele, el sau oamenii lui au recurs la intimidri2t3.

Aga cum se observ, partea de final a actului de excomunicarefrceaahtzie la delictele comise de Neceaev, acestea fiindpuse peseama lui Bakunin.

Dup ,,decretele nefastului Congres de la Haga, incarnarecomplezent gi fidel a teoriilor gi practicii marxiste", conformpropriei sale exprimri, Bakunin a putut in sfirgit s ig i atace frontal

2t2 Op. cit., p. 268. Wilhelm Liebknecht (1826-1900) era ratl lui KarlLiebknecht ( I 87 I - I 9 I 9), insolitorul Rosei Luxemburg la Sp artakus bund, fndmasacrat impreun cu ea in timpul insurec{iei berlineze.

2t3 H. Iswolsky, op. cit., p. 216.

230

l, lucru de la care nu s-a ablinut citugi de p-u{in'Vom cita'

;ild, nn text din I872,in care Bakunin, dup ce denuntase^-"1 'lo-nnrqfi eit.rrr"i ,,di"o*i universale..' in clanul democrafiei

,reproduclnd ,,sub forme noi" visul celor mai mari despoli

istoriei, atac violent cenfialismul lui Mam:

Bakuninremarcin continuare cun astfel de autoritarism ar

"u n mrif"it fa acei despofi care au visat hegemoni,a r4rversal'

"* u, putea fi presupus o astfel de pretentie din partea

ui.urui ,"uolulionar, unui aprtor al proletariatului: "*"ferrt u

"-arr"ipur"u *ur.lori Este intr-adevr posibil' aga

i* fufuo, s ie pretinzi,,gef 9i arbitru supr:1n.ul toto,ro1;rtil ;ild;J."* pot bucni ln diferite 1ri" ei, in acelaqi;d;;;";eqti aservirearnuncitorilor din aceste !ri "fa! de o

ire unic, iegit din creierul propriu?"Ft ; ;g. spirit rt revotulionar ul ti*l"Lti

"e" gryP,B't11i1

;grt"rtu[1" nri1npfege cum unadwratrevolulionar (deqi exprim' oiteva rezerv. *.rp* ,i*erit1ii lui Man

Am putea oare s ne imaginnq continua Bakunin" c un individsau un grup de indivizi, oricit de mare le-ar fi geniul, ar putcaajunge s,,cuprind gi s infeleag multitudinea infinit de interesc,tendinle gi acfuni atit de diverse in fiecare !ar, provincie, localitatcgi ?n cadrul fiecrei categorii profesionale"?

in astfel de condigii, nu pofi admite faptul c un congres inter-nafional poate impune proletariatului o conducere investit cu puteridictatoriale, ,,arfind dreptul inchizitorial gi pontifical de a suspendafederaliile regionale, de ainterzice accesul unor naliuni intregi innumele unui principiu aqa-zis oficial gi care nu este altceva decitgindirea proprie a domnului IMam, ridicat prin votul unei majorit1iipocrite la rangul de adevr abrolnltc2rabis.

Puterile btrinului lupttor erau ins pe sfirqite. Uzat, MihailBakunin a anunfat prietenilor din Federafia jurasian disident, la12 octombrie I875.,decizia sa de a abandona lupta alturi de ei gide a se concentra asupra afacerilor politice italiene. Primit laLocarno de ctre Carlo Cafiero, a ajuns in curind s se certe cuanarhismul italian gi, drept urmare, a plecat la Lugano. Extrem debolnav, Bakunin a ajuns cu greu la Bema, la prietenul su, doctorulVogt gi a murit chiar in acest orag, la I iulie 1876.

Am insistatatitasupraviefii tumultuoase gi agitate a lui MihailBakunin, pentru c existenla anarhistului rus ne ajut s inlelegemmai bine sensul operei sale teoretice, aft de abundent gi de variat,pe care o vom examina in continuare.

clxnnnA LUI BAKTININSupozifiifiloso/ice

Dialectica. Bakunin a lsat o oper compus de-a lungul eveni-mentelor istorice gi politice. Scrierile sale teoretice, adesea impro-vizatein grab in decursul unei existenle dezlnfuite gi pasionale,reflect cu exactitate personalitatea autorului lor. Pentru acest

232

214bis Op. cit., pp.349-351. tate dialectic. Fiind de acord asupra acestui punct cu

de emolii gi instincte violente, trrea imediat este ceadirect teoria. Cci spontaneitatea, care igi are

su bine cunoscut printre tezele sale politice, nu constituiela el un simplu concept operator. De unde caracterul in

necesar disparat al unei doctrine ce exprim fluctualiile unuicapabil de o intens vibra,tie la toate solicitrile vielii

de o reac$e ferm la contingentele lum exterioare'l lucr Etatisme et anarchie lBtatismqi anarhie] gi-aconcepfiile in cadrul multor lucrri, broquri, opuscule,

, pamflete, articole etc. De cele mai multe ori, este vorbai de circumstanf, redactate in febra mpmentului, uneori

inate. ins ceea ce gindirea sa pierde in ceea ce privegtegi rigoarea logic, va cigtiga, fr indoial, in autenticitate

persuasrva.teoretic a anarhistului rus a putut fi mult qi bine eclip-

de cea a lui Marx, rivalul su: nu inseamn ins c Bakunin adoar un boem agitat, dublat de un ginditor mediocru 9i super-

Cu siguranla doctrina bakunian conpine slbiciuni qi naivittiile, ceea ce face difrcil orice compara{ie cu rigoarea

ific a rationalismului marxist. Dar este bine s amintim clui Man

majoritatea hegelienilor de stinga, in special cu Edgar Baucr,Bakunin a vzut in exacerbarea conadicliilor dinte dou extremccare se condilioneaz reciproc in cadrul luptei lor drumul cel maiscurt cffe libertate. Cci principalul obstacol in calea declangriirevoluliei nu este reacfiuneabrutal gi declarat, cea care acfio.neaz deschis, ca atare, gi nu face decit s accentueze combativi-tatea propriei sale negatii, ci partida ,de centu exacf ', care denatu-reazjocul antitetic al fo4elor care se confrunt, atenuind opozilialor dinamic, gi a crei prezen!,pe scena politic, face posibilpseudosinteza ce perpetueaz ordinea existent gi ftineaz rstur-narea calitativ care este menit s transforme societatea.

Se vede, deci, c puterea negativit1ii constituie unul dintrcconceptele-cheie ale gindir bakuniene. Anarhistul rus nu va admitcniciodat nuanfe in aceast privin!. Pentru el, vectorul esenlial alvie{ii politice gi al istoriei este negarea. impingind pin la ultimelcei consecinte aceast nofiune hegelian, el ajunge s proclamccaracterul creator al distrugerii. Totugi, spre deosebire de Marx,care prevede o depgire istoric a contradicfiilor gi alienrilorsocietlii capitaliste, Bakunin pare s menfin ideea de mobilitatcinfinit a realului, universul nereprezenfnd penu el decit,p istoricfir limite, fir inceput gi fr sfir$it". Acestheracliteism se explic,de altfel, printr-o tendinf, natural la Bakunin de a asimila oriccform de unitate cu forgele mo4ii 9i de a defini viafa ca multiplicitatcesenSal" negarea identificindu-se in gindirea sa cu migcarea insgia vielii, fire nu cunoaqte decit procese de diferentiere.

Primatul viefii. Filosofia lui Bakunin reprezint o exaltarecontinu a viefii, avind drept complement firesc o mare neincrederefala de ,,gtiin1"2r5. Spontaneitatea exuberant gi cunoagtereastructurant sint tratate ca termeni antitetici. Antinomia nu poatefi rezolvat decit printr-o alegere exclusiv. O astfel de atitudinenu putea decit s se accentueze prin conflictul personal dintreBakunin gi Man

reinnoit ciliva ani mai tirziu de ctre Bergson, cu rsunetul pocare il cunoagtem, ins de data aceastain folosul spiritualismului,

Bakunin reia qi dezvolta o observa{ie a lui Hegel, cire remarcfaptul c vorbirea uman poate exprima doar generalitpi gi nuexistenta imediat a lucrurilor, care nu este dat decit prin simluri I cnoashe. Bakunin insist:

Tot ce se poate spune despre un lucru pentru a-l determina,toate proprietlile care i se atribuie sau sint descoperite in elnu sint decit determinri generale, aplicabile, in grade diferitegi infr-un numr infinit de combinalii diverse, unei multitudinide alte lucruri. Determinrile sau descrierile cele mai detaliate,cele mai intime, cele mai materiale care se pot face nu vorrmine, totuqi, decit determinri generale gi nicidecumindividuale. Individualitatea unui lucru este de neexprimat2rT.

Cu toate acestea, punctul de vedere al lui Bakunin nu poate fiadus pur qi simplu la statuhrl de consideral obignuite ale unei banalccritici antiscientiste. De fapt,,procesul" cunoaqterii gtiinlifice tindccel mai adesea, pentru cei care gi l-au insugit temeinic, sdemonsfteze c gtiinla nu este singura form posibil de cunoagtercgi c exist, la grani,tele a ceea ce line efectiv gi exclusiv dcinvestigafa propriu-zis gtiinlific, obiecte de alt ordin gi metode dcun tip diferit, ce lin de o modalitate aparte a cunoa$terii. in acestmod, critica bergsonian va incerca s gseasc un mijloc dccunoagtere adaptatpentru fenomenele