1

Adrian Popescu NOI ªI EI 3ªtefan Baghiu UN VEAC DE POSTERITATE 43

Ovidiu Pecican UN TRECUT CU VIITOR.PROIECTUL 1 DECEMBRIE 1918 4Tudor Sãlãgean ADUNAREA NAÞIONALÃ DE LAALBA IULIA, SAU DESPRE BUCURIILE SIMPLE 6

INTERBELIC ªI POSTCOMUNISMIrina Petraº LITERATURÃ DE SUPRAVIEÞUIRE 8Doris Mironescu NE LIPSEªTE PREISTORIA 9Adriana Stan DEMOCRAÞIE VALORICÃ 9Daniel D. Marin LIMBAJUL ACCESIBIL 10

Iulian Boldea DE LA INTERBELIC CITIRE... 11

Adrian Jicu STATUTUL INGRAT AL LITERATURIICONTEMPORANE 11

Laurenþiu Malomfãlean CURAJULGRAFOMANULUI 12

Dan-Liviu Boeriu O DEZBATERE PENTRUMAI TÂRZIU 12

ARCA LITERARÃ 2012Lian Yang ÎNTUNECIMILE 14

Lily Michaelides LEGÃTURA; NICOSIAÎN AUGUST 15

Nshan Abasyan ANOTIMPURILE, EXILUL 1616161616

Vasile Baghiu UN VIS SECRET 17

Filip Van Zandycke BAU-BAUL COPIILOR;IMPREVIZIBILA *1) FEMEIE – CALAMITATE/NESTATORNICA *2) FEMEIE–CURTATÃ 18

Kinga Kali VIRGJINESHA 21

Vica Cembarteva POSTSCRIPTUM.REVENIREA;SCRISORI DIN SEZONUL FÃRÃ VÂNTURI.ÎNÃLÞAREA CRUCII 26

Igor Sid MAREA COSMONAUÞILOR 28

Claudio Pozzani CAUTÃ-N TINE VOCEA 30

Grigori Arosev MOSCOVA ROMA; BECAR 30

Alex Goldiº TRIUMFUL TALENTULUIÎN CRITICÃ 32

Florin Mihãilescu VOCAÞIA DE EDITOR 34

CRONICA LITERARÃRuxandra Cesereanu TAÞI ªI FII 36

Ioan Pop-Curºeu SUNT SISTEMELE ESTETICEÎNCÃ ACTUALE? 37

Victor Cubleºan VISE, IÞE ªI PATISERIE 38

Adrian Matus PLANURI DIN TRECUT,PLANURI DIN PREZENT 42

Felix Nicolau FILONUL POST-COMUNIST 44

Alex Ciorogar RAREORI SIMPLU:SCEPTICISMUL LUI VALERIU GHERGHEL 46

Anamaria Lupan JOCUL CU TIMPII 48

Gelu Dorian POEME 49

Titu Popescu UN JOC AL IPOSTAZIERELOR 51

*** LIVIU MOCAN 51

CÃRÞIRãzvan Cîmpean ÎN UMBRA SUBIECTIVITÃÞII 52

Sonia Wincentowicz CUM VEDEDOHO QUIJOTE DEMOCRAÞIA PARTICIPATIVÃ 52

Cãlina Pârãu ORIENTUL LÃUNTRIC 53

Marius Popa ORGANICISM ªI POEZIE 54

Anamaria Ciobotariu COMBINAÞIA EªUATÃ 54

Maurice Rollinat NOAPTEA DE NOIEMBRIE 45

Dana Sala GRANIÞA AUTOFICÞIUNII 56

Eugenia SarvariEUGENIO BARBA ªIODIN TEATRETLA CLUJ 57

anul LXII * nr.12 (770) * decembrie 2012

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

SUMAR

Georgio CaproniPOEME 40

Olivia Ienceanu POEME 52

Carmen Pallada POEME 52

Cãlin Sechelea HAIKU-URI 52

2

Ioan-Pavel Azap ªI CAII SUNT VERZIPE PEREÞI 61

Ioan Pop-CurºeuSCHIMBAREA LA FAÞÃA DESENULUI ANIMAT 62

Virgil Mihaiu APOLINICULCÂNT JAZZIISTIC AL LUIFLORIN RÃDUCANU 63

ISSN 0039 - 0852

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan, Redactor asociat: VirgilMihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu,Camil Mureºanu, Ion Vlad

Comitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco

(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de CercetãriTransdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: steluta.pahontu@gmail.ro ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)

Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificãneapãrat cu opiniile exprimate de acestea.

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Liviu Mocan

3

ED

ITO

RIA

L

Adrian Popescu

Am crezut ca multã lume cã perioadainterbelicã din istoria României a fost una deaur, ba chiar plusasem cã secolul nostru de aura þinut doar douã decenii, dar decenii fertilecultural, economic, politic, aºa cum nu se maiîntâmplase vreodatã înainte de Marea Uniredin 1918. Bineînþeles cã treptat opiniile mele,ale noastre, s-au mai schimbat, iar dupã lecturacãrþii lui Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elitaintelectualã româneascã între 1930-1950, amrãmas cam încurcat. Mari profesori universitari,poeþi cu un incontestabil talent, gazetariexcelenþi, prozatori redutabili, etc. se dedul-ceau la avantajele puterii, doreau sã facã partedin sistemul dominant, carlist, legionar, sãepureze sau sã-ºi promoveze aliaþii ideologici,sau de conjuncturã, mai ales de conjuncturã.Ideologiile, politica erau calea spre împlinireasocialã maximã, spre obþinerea unor privilegii,care erau considerate ca binemeritate. Ce s-apetrecut dupã 1989 e o altã încercare dereaºezare a unor valori noi, în locul celorconsiderate anacronice, o bulversare animatãde energiile tinere, care atunci se numeauMircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran,foºti bursieri în Occident, iar acum se numescAndrei Pleºu, Gabriel Liiceanu, Roman HoreaPatapievici, schimbând cele de schimbat.Cezar Petrescu era socotit un model preacuminte de prozator profesionist, LiviuRebreanu, respectat, dar nu admirat, CamilPetrescu, singurul mai prizat pentru formulelesale epice intersectând autenticismul idealulcelor ieºiþi din pelerina lui Nae Ionescu.

Negarea quasi-integralã a valorii poezieilui Nichita Stãnescu, execuþia sa publicã a fostsemnatã de C.T. Popescu, nu mai spun de ceaa lui Adrian Pãunescu, sau de portretul în aqua-forte, adresat prozatorului de cursã lungãNicolae Breban, apoi dezavuarea romanelorsociale, scrise de Augustin Buzura, un prozatorcitit, înainte, de milioane de români nemulþumiþide condiþiile inumane ale comunismului agonic,au surprins prin violenþã. Augustin Buzura,clasificat drept expirat, pe un site al unei pu-

Them and Us

blicaþii de mare tiraj, alãturi de Eugen Simion,sunt acte prin care ni se propunea o altã ordinevaloricã, în locul celei dinainte de 1989, vãzutãdrept depãºitã de noul puls istoric. Seamãnã,cum sã nu semene, aceste douã epoci, urmândunor praguri trecute de români, ca naþiune,ambele sunt tentative de revizuire, sau în-locuire, ale unor table de valori, obiceiuri,alianþe. Malformaþiile apãrute dupã MareaUnire: politicianismul, corupþia, nepotismul,miºcãrile extremiste, au o imagine în oglindã,peste ºapte decenii, în realitãþi aproape sime-tric de asemãnãtoare. Ce-am pierdut estesentimentul patriotic, refugiat acum în memorianostalgicã a generaþiilor anterioare, sentimentînlocuit de o adaptare rapidã la un fel de MacDonald-izare planetarã, unde, prin internet,face-book-ul, concerte, idoli comuni, lecturui,apartenenþa la un spaþiu anume nu mai estedefinitorie. Carierele internationale ale tinerilorînglobeazã uneori paradoxal sentimentulcontinuitãþii generaþiilor, în arcul danubiano-carpatin, dar despre un asemenea sentimentnu putem vorbi decât la nivelul elitelor.Adolescentul de la Liceul Jean Monnet e maiinteresat, sincer, de ultimul tip de de Ferraridecât de frescele mânãstirilor bucovinene. Înperioada interbelicã, apoi pânã prin anii 1947,48, reminiscenþã a perioadei anterioare,lucrurile stãteau invers: þara era socotitã cademnã de sacrificii, vezi rezistenþa din munþi,sau de la Canal, unde þara nu însemnacomunismul. Numai mai târziu patriotismul,anexat de dictaturã, a devenit suspect. Noiiprozatori, valul promovat de editura Polirom seremarcã, majoritatea, prin cultivarea unor temeuniversale, iar criticii tineri citeazã frecventeseiºti sau filosofi anglo-saxoni, eventual fran-cezi, rar autoritãþi critice de la noi. E un trendgeneral de a te adapta, stilistic, deja accep-tatului curent postmodernism. Esteticul, am maispus-o, este surclasat de trans-estetic, dupã1989… E un câºtig? Revenirea ideologiilor,care dispreþuiesc gratuitatea esteticului, sauexaltarea vieþii imediate nu sunt, oare, un risc?

Ei si noi,

4

Ziua de 1 decembrie a devenitdupã schimbarea din 1989 zinaþionalã nu pentru a celebraunirea Transilvaniei, în 1918, cuRomânia, ci pentru a marcanaºterea României interbelice,aºa-zisa Românie Mare. Într-ologicã ce înlocuia marxismul,cunoscut ºi ca ideologie ainternaþionalismului proletar, cunaþionalismul postcomunist,aceastã mutaþie în cronologiasimbolicã nu putea fi decâtjustificatã. Procedând astfel, încondiþiile unei organizãri statale detip centralizat, guvernanþii nufãceau însã decât sã expropriezeîncã o datã – desigur, doar parþialªi momentan – aceastã zi desemnificaþiile ei transilvane. Cãci,dupã cum remarcau Marius Tudorºi Adrian Gavrilescu, în Româniaactualã „Provincia nu existã”(Democraþia la pachet. Elitapoliticã în România postcomunistã,Bucureºti, Ed. Compania, 2002).Pentru intervalul de timp de dupã1989, „Datele sugereazã cãaccesul la structurile de vârf aleelitei politice pentru cei ce provindin alte provincii istorice decâtMuntenia este mult mai dificil” (p.173), „... Cei mai mulþi dintreminiºtrii munteni s-au nãscut, defapt, în capitalã” (p. 173) „... lanumirea lor în funcþie, peste 73%dintre miniºtri locuiau la Bucureºti”(p. 174). Ce sã mai vorbim desprerepartizarea impozitelor (fanarioteprin proporþii ºi diversitate, dupã unmodel pe care Ardealul nu l-a preacunoscut)?! Într-un cuvânt,ponderea Transilvaniei la viaþanaþionalã, ca atare ºi nu prinintermediul locuitorilor lui migraþi încapitalã, rãmâne, de fapt, profundnereflectatã instituþional; chiar ºidupã multiplele guverne Boc.

Chestiunea nu dateazã de azi,de ieri, ci s-a vãdit încã din primaclipã de dupã întregire. Laprotestele elitei ardeleneºti,

Un trecut cu viitor. Proiectul1 Decembrie 1918A Past with a Future. December 1, 1918ProjectOvidiu Pecican

dezamãgite rapid de rolul decorativcare i se acorda, replicile iritate nuau întârziat sã vinã. Cea maidecentã – pentru cã acoperitã cufapte – a fost aceea cã armataromânã din Vechiul Regat aparticipat la „dezrobirea” teritoriilorde la vestul Carpaþilor. (Ghilimelelemarcheazã metafora, românii dinMonarhia Habsburgicã nu fuse-serã robi lipsiþi total de drepturi,chiar dacã le-au cucerit greu ºi nuîntru totul.) Cea mai sfruntatã afost cea dupã care dominaþiaBucureºtiului asupra Transilvanieiera legitimatã de dreptul cuce-ritorului. În fapt, ambele formulãrierau una singurã, numai tonul lordiferind, nu ºi substanþa. Tocmaiconºtiinþa faptului cã unirea nufusese negociatã diplomatic la felde bine cu Bucureºtiul cum fusesenegociatã cu Budapesta (prinManiu, la Arad) i-a determinat peunii dintre patrioþii români transilvani– precum faimosul Traian Vuia, unsocial-democrat convins – sãobiecteze faþã de soluþia gãsitã,delimitându-se de politica retoricavântatã a elitelor ardeleneºtinaive. Problemele de naturã poli-tico-administrativã ºi juridicã adu-se de noua configuraþie îi sãreauîn ochi: Consiliul Dirigent a fostrepede dizolvat, legea electoralãnou elaboratã s-a dovedit nedreap-tã, tinerii au fost duºi în alte zoneale þãrii sã-ºi îndeplineascã servi-ciul militar. În aceste condiþii,Transilvania, Banatul, Parþiul erauconsiderate de Vuia obiect alcuceririi, provincie anexatã, bachiar invadatã de politicianismul ºiguvernarea coruptã. De undevisase la o occidentalizare aRomâniei, noul cadru de viaþã îiapare mai degrabã ca premisa uneibalcanizãri rapide.

Vuia nu se numãra printreadepþii rãmânerii în cadreleMonarhiei Bicefale – acumproaspãt prãbuºitã –, cum fusese

Aurel C. Popovici, ºi nici printrepersonalitãþile fidele pânã la ca-pãt împãratului vienez, precumistoricul ºi ierarhul ecleziasticVasile Mangra. Departe de arefuza unirea, el se numãra printreaceia care doreau doar ca ea sãnu se facã pripit, necondiþionat, cupierderea drepturilor câºtigate cugreu împotriva dominatorului strãinnumai pentru cã în Vechiul Regatse vorbea aceeaºi limbã cu aromânilor din vestul actualeiRomânii. Regretând absenþanegocierii statutului locuitorilorTransilvaniei ºi a celorlalte teritoriivestice era el mai puin patriot? Nuse poate susþine asta, ci doar cãvedea înfrãþirea politicã rezolva-bilã în alþi termeni, mai fraterni.

Rând pe rând, Alexandru Vaida-Voevod, apoi Vasile Goldiº ºiªtefan Cicio-Pop urmau sãconstate pe piele proprie cãtemerile reticenþilor de felul luiTraian Vuia la o unire necondiþio-natã fuseserã întemeiate. Modul dea concepe legãturile sociale ºiraporturile între protagoniºtiipoliticii, ca ºi tipul de administraþieadus de Bucureºti în noile teritoriis-au fãcut curând simþite.

Nu este însã mai puþin ade-vãrat cã situaþia era departe de a firozã în aceste (noi) pãrþi de þarã.Primele miºcãri studenþeºti cucaracter xenofob ºi, mai ales,antisemit s-au înregistrat laOradea ºi la Cluj, în prima parte aanilor 20, iar virulenþa lor, explicatãprin rãbufnirile unei elite tinerealimentate îndelung cu imagineaservilitãþii propriului popor, încãneacomodatã cu ideea cã acumtocmai ea era stãpânã în propriacasã, a uimit. Abia patru-cinci animai târziu s-a configurat, din ceimai radicali studenþi de atunci,miºcarea politicã ultranaþionalistã,rasistã ºi antisemitã care a dus peculmi tendinþele de epurare etnicãtransformate de ea în programmilitant.

În deceniile interbelice, româniimajoritari nu au dus-o cine ºtie cebine, între reforma agrarã incom-pletã, reconstrucþie, depresiuneeconomicã ºi criza politicã ende-micã. Dar nici minoritarii etno-culturali nu au dus-o grozav înRomânia. Statul a ales calea fide-lizãrii cetãþenilor de altã limbã ºi

aaripi t,a,

UN

IRR

EA

DIN

1918

5

culturã decât cea românã prinjurãmânt ºi prin politici de ignorarea celuilalt. Dupã ce izbutise mira-culos sã unifice România Mare, elurma exuberant, ºi nu tocmai cumãnuºi, politica naþionalã visatãde la 1848 încoace, scãpând-o, dela o vreme, de sub control, sacri-ficând democraþia burghezã –discreditatã de ineficienþã ºi decorupþie – în favoarea adoptãriimodelului totalitar vest-europeanºi centralizând drastic admi-nistraþia, dupã modelul republiciifranceze. Tentativele de reformarepe baze regionaliste, permiþândafirmarea specificului zonal, aucedat în faþa dorinþelor apãsate denivelare, în numele naþiunii unite.

În mod curios, dupã atâþia aniîncã, ºi dupã schimbãri radicale desistem politic, aceleaºi neajunsuri

ale politicilor publice au rãmas peagendã; unele, nerezolvate, iaraltele ca ecouri prezente în dis-cursuri ultranaionaliste condam-nate de istorie, dar supravieþuindpolitic în mod curios.

…ªi cu toate astea, ceea ce s-a fãcut este bine cã s-a fãcut.Punerea românilor împreunã acreat cadrele unei reuniri mai maride forþe ºi a unei voinþe maiputernice de a înfãptui cultural ºiîn planul civilizaiei. 1 decembrie1918 poate oferi, astãzi, pe fundaluldevenirii noastre europene ºi aadeziunii la proiectul europeancomun, un punct de plecare într-onouã proiecþie de destin colectiv.România anului 1918 care,nepunând la socotealã pierderileteritoriale ale anului 1940, a rãmasunitã, poate genera un proiect

societal ºi civilizaþional viabil,aducãtor de bine pentru cetãþeniisãi, profitând de noile instrumentecare îi stau la dispoziþie pentru amãri prosperitatea ºi a-ºi scãdeacorupþia, disfuncþionalitãþile,discrepanþele.

Prin ceea ce a fost ºi prin ceeace poate fi, ziua unirii Vestuluiromânesc la micul Regat Românse dovedeºte exemplarã; unadevãrat loc al memoriei româneºtigenerator de potenþial, capabil demetamorfoza într-un loc central alviitorului plauzibil pentru toþicetãþenii din România. În pofidaatâtor obstacole ºi ezitãri, Româniamoºtenitã de la 1 decembrie 1918este astãzi parte a spaþiuluicivilizaþional ºi de securitate careeste Europa Unitã, creând valoriºi contexte privilegiate.

UN

IRR

EA

DIN

1918

6

Raportãrile noastre laevenimentele legate de fãurireaRomâniei Mari se referã, aproapeinvariabil, la momentul central alMarii Adunãri de la 1 decembrie1918, de la Alba Iulia, ºi al citirii decãtre Vasile Goldiº, în sala numitãastãzi a Unirii, a RezoluþiuniiAdunãrii Naþionale, sãvârºitã la ora12 fix. Pare cã totul a început ºi s-a terminat acolo, în acea zi în care„cerul era plin de nori ºi era frig,dar nu ningea ºi nu era ger” (dupãmãrturia Rafilei Bãluþã), ºi în care100.000 de români transilvãneni,în imensa lor majoritate þãrani, s-au adunat la Bãlgrad, în capitalasimbolicã a Transilvaniei dintot-deauna, pentru a-ºi manifesta,simplu, bucuria cã ajunseserã sãtrãiascã ziua cea mare, la carestrãmoºii lor abia dacã îndrãz-niserã sã spere.

Aceastã bucurie simplã estemomentul cel mai curat, maiautentic ºi mai adevãrat al istorieiMarii Uniri, un moment pe carepoate fi retrãit mereu, care nu minteºi care nu trãdeazã. O povesteadevãratã ºi curatã, mereu ºimereu repovestitã: aceea a co-loanelor de þãrani care seîndreptau spre Alba Iulia pe cai,în cãruþe sau pe jos, în costumelelor de sãrbãtoare, în frunte cu preo-þii lor, ortodocºi sau greco-catolici,ºi cu învãþãtorii lor, aceºtia dinurmã îmbrãcaþi de regulã„nemþeºte” (în haine orãºeneºti). Acelor care luau cu împrumut, dingãri, garnituri întregi de tren ºiplecau cu ele spre Alba Iulia. Aconvoaielor pline de veselie caretreceau pe lângã lungi coloane desoldaþi germani resemnaþi ºiplictisiþi, porniþi în lungul drum sprecasã. A steagurilor ºi cocardelortricolore, a pancartelor cu mesajede bucurie, a semnelor derecunoaºtere ale fiecãruia dintregrupuri, ai cãror membri încercausã nu se piardã unii de alþii în

UN

IRR

EA

DIN

1918

National Assembly of Alba Iulia, or the Simple Joys

mulþime ºi sã rãmânã împreunã.Chiar ºi cele câteva documentefotografice despre aceastã zi,mãrturii de o inestimabilã valoare,îi sunt datorate unui þãran, SamoilãMârza din Galþiu, în condiþiile încare fotograful profesionist angajatde organizatorii adunãrii nu seprezentase pentru a-ºi onoracontractul. Sau, dupã cum relataziarul New York Times, „o mulþimede 100.000 de oameni în costumepitoreºti de toate felurile a umplutterenul militar de antrenament ºi aaclamat cu entuziasm cuvântãrileconducãtorilor naþionali. O ordineperfectã a fost menþinutã de GardaNaþionalã ºi de þãranii înarmaþi ºinu s-au înregistrat beþii”.

Într-adevãr, despre unire nu sepot spune decât fie prea multelucruri, fie prea puþine. Fie preacomplicate, fie prea simple. Este,fireºte, necesar ca un evenimentistoric de o asemenea anvergurãsã aibã o poveste a lui, oficializatã,care sã conþinã câteva elementeclare. De regulã este nevoie deeroi, dar, la 1918, actorii sunt maidegrabã colectivi, iar individua-litãþile puternice, atât de nume-roase, apar în luminile rampeiepisodic, ca reprezentanþi ºimandatari ai unor grupãri mai micisau mai mari. Fie cã se numescIuliu Maniu sau Alexandru VaidaVoevod, ªtefan Ciceo-Pop sauVasile Goldiº, Iuliu Hossu sauMiron Cristea, pentru a nu-i amintidecât pe foarte puþini, ei nu ºi-aucreat un destin de eroi. Au par-ticipat ulterior la viaþa politicã aRomâniei interbelice, au acumulatsimpatii sau inamiciþii, s-aurepoziþionat unii faþã de alþii, ºi auavut, adeseori, atitudini dedelimitare faþã de clasa politicãdâmboviþeanã din Româniainterbelicã, care au mers de lacircumspecþie pânã la reproº. Înlunga listã a fãuritorilor unirii s-auaflat însã ºi oameni prevãzãtori din

fire, care au considerat din capullocului cã lucrurile trebuie fãcute cuprecauþie ºi socotealã, cã unireatrebuie sã fie cumpãnitã ºinegociatã. Entuziasmul hotãrâtoral majoritãþii avea sã fie, mai târziu,criticat sau regretat. Traian Vuia,membru al delegaþiei României laConferinþa de Pace de la Paris,avea sã scrie în anul 1922: „Unireas-a redus la un gest pur teatral, pecare ciocoii din Vechiul Regat l-auprimit cu zâmbet ºi au zis cãsuntem naivi… Unirea a fost obãtaie de cuvinte, ea n-a fost decâto anexare deghizatã, un hap amarînvãluit în zahãr”.

La rândul lor, socialiºtii au avutpropriile lor proiecte, care mergeaude la autonomie pânã la republicã.Dispus la un anumit tip de concesii,pentru a îndepãrta spectrul unorformule autonomiste, guvernul dela Bucureºti ºi-a atras sprijinul lor,garantându-le introducerea votuluiuniversal ºi realizarea reformeiagrare. Cu câteva zile înainte deadunarea de la Alba Iulia, înnoaptea de 26/27 noiembrie, SfatulÞãrii din Basarabia a fost obligatsã se autodizolve, cu toate cã, înurmã cu doar câteva luni, exis-tenþa acestuia ºi autonomiaBasarabiei fuseserã recunoscutede cãtre Regele Ferdinand ºi deguvernul aflat în refugiu la Iaºi.Aceastã acþiune, realizatã subpresiune, prin votul a mai puþin dejumãtate din deputaþi, într-o clãdireînconjuratã de soldaþi cu baionetala armã, a dovedit cã guvernul dela Bucureºti privea cu neîncredereorice formulã autonomistã ºi cã, dinacest punct de vedere, RomâniaMare urma sã fie guvernatã dupãaceleaºi formule bazate pecentralizarea excesivã carefuseserã aplicate în Vechiul Regat.Ea a mai dovedit, de asemenea,cã înþelegerile ºi angajamentele petema autonomiei luate de guvernfaþã de „provinciali” nu erau decât

Adunarea Nationala de la Alba Iulia, saudespre bucuriile simple

,

)) )))

Tudor Sãlãgean

7

UN

IRR

EA

DIN

1918conjuncturale, ºi cã nimic nu ar fi

putut vreodatã sã stea în caleaîncãlcãrii lor. „Autodizolvarea”Sfatului Þãrii, comunicatã fãrãîntârziere delegaþilor reuniþi laAlba Iulia, avea menirea sã letransmitã ardelenilor un mesajfoarte clar asupra dorinþei ferme aguvernului, arãtându-le cã nuexistã nici un model sau formã deautonomie pe care statul român são considere acceptabilã. Astfel,atunci când Consiliul NaþionalRomân Central ºi-a începutdiscuþiile pentru pregãtirea textelorcare urmau sã fie supuse aprobãriiadunãrii, tema autonomiei a fostaceea care provocat dezbaterilecele mai aprinse ºi controverselecele mai vehemente. A fostadoptatã în cele din urmã o for-mulã moderatã ºi limitatã, subconducerea unui Consiliu Dirigent,însã a fost eliminatã din textul Re-zoluþiunii formularea „deplinã liber-tate autonomã naþionalã pentrupopoarele conlocuitoare”, pe careoamenii politici români din Ardealar fi dorit iniþial sã o acorde. Arde-lenii au avut, de altfel, prilejul sãse confrunte cu realitatea politiciiromâneºti la 4 aprilie 1920, cândConsiliul Dirigent al Transilvaniei,creaþie a Adunãrii Naþionale dela Alba Iulia, a fost dizolvat.

Dincolo de aceste preocupãriobsesive legate de centralizare –destul de greu de înþeles încondiþiile în care, în perioadamartie-noiembrie 1918, guvernulreuºise sã controleze Basarabiaautonomã fãrã dificultãþi majore –România a avut însã, fãrã îndoialã,o întreagã serie de merite incon-testabile, care au fãcut posibilãrealizarea Marii Uniri. A pregãtitacest moment printr-o acþiuneîndelungatã ºi consecventã desusþinere a intelectuali tãþiiromâneºti din Ardeal, în afaracãreia este foarte greu de crezutcã aceste evenimente s-ar firealizat. Armata românã a fost ºiea la înãlþime din toate punctele devedere, realizarea României Marifiindu-i datoratã într-o foarte maremãsurã. ªi, poate mai mult decâtorice, România a fost pentruAntanta, într-o perioadã în careîntreaga Europã centralã ºi de estpãrea în destrãmare, un aliat ferm,sigur, energic ºi neabãtut. Aceastã

atitudine a impresionat, cu atât maimult cu cât românii au fost, într-operioadã criticã, agitatã ºitensionatã, unul dintre puþinelepopoare europene care s-audovedit imune faþã de bolºevism.

Moment astral al istorieiromâneºti, Marea Unire s-arealizat în împrejurãri dramatice,într-o Europã în transformare,bântuitã de incertitudini ºi neli-niºti. Aceste realitãþi au fostfoarte clare pentru elita politicãa epocii. Încã înainte de în-ceperea rãzboiului mondial,marele diplomat român TakeIonescu îl avertiza pe I. G. Duca:„Þine bine minte: generaþia meaºi a ta vor vedea România Mare,dar nu vor mai vedea zile bune!”Mai târziu, dupã realizarea Unirii,Regina Maria avea sã scrie:„Izbânda noastrã însemnã prãbu-ºire ºi nenorocire pentru atâþiaalþii, încât cu firea mea nu puteamdecât sã mã înfior la acest gând.Trebuise sã se dãrâme atâteastate ca sã se înfãptuiascãUnirea noastrã ºi aveam destulãcon-ºtiinþã ca sã mã înspãimântde hotãrârile soartei.”

O asemenea atitudine desatisfacþie reþinutã, încãrcatãde temeri ºi de îngrijorãri, paresã fi fost generalã pentru factoriiresponsabili ai epocii, conþinândºi germenii neîmplinirilor dinperioada care a urmat. MareaUnire a oferit României ºansaunicã a unui nou început. Aceas-tã ºansã nu a fost însã îndeajunsfructificatã, pentru cã elita poli-ticã a României interbelice nu areuºit sã-ºi depãºeascã propriacondiþie ºi sã transformeRomânia Mare într-un proiectpolitic semnificativ, într-o þarã ademocraþiei autentice, a liber-tãþilor ºi a culturii.

Astfel, Unirea care conteazãrãmâne, pânã la urmã, ceapopularã, simplã ºi adevãratã,unirea celor 100.000 de þãrani,pentru cã aceasta este, dupã cuma demonstrat ultimul secol, singuraadevãratã ºi incontestabilã.„Suntem ºi vom fi totdeauna neamde þãrani”, spunea, în 1939, LiviuRebreanu, în discursul sãu derecepþie la Academia Românã.Atâta vreme cât acest lucru va fiadevãrat, cel puþin la nivelul

simbolic, ºansele României, aºacum au vãzut-o cei de la 1918,se vor pãstra intacte. Pentru cãei, þãranii, fie ei de la sat sau dela oraº, nu pot vedea lucrurilealtfel, pentru cã aceasta este,pentru ei, normalitatea însãºi,singura pe care ºi-o pot imagina.„Neamul de þãrani” meritã însã,astãzi, mai mult decât i-a oferitRomânia ultimului secol. Meritão societate normalã ºi prosperã,ºi o meritã în primul rând pentrucredinþa sa.

8

Tot mai multe voci critice recente au început sã asimileze efervescenþa literaturiiromâne din ultimii ani cu creativitatea ieºitã din comun a interbelicului. Revista „Steaua”propune o meditaþie adâncitã asupra fenomenului: sunt comparabile deceniilepostcomuniste – din unghiul contextului istoric, al libertãþii de expresie, al relaþiei literaturiicu celelalte domenii ºi, de ce nu, al valorii textelor – cu „perioada de aur” a literaturiiromâne? (A. G.)

Cu riscul de a fi singura care dã un rãspunsnegativ: pe bune, nu sunt comparabile! S-a spus ºicred ºi eu cã, pentru a identifica portretul-robot alunei þãri, al unui popor, al unui timp sau al unui spaþiu,e necesar sã iei o bunã distanþã, sã mijeºti ochiipentru a nu te incomoda detaliile rebele, dar maiales sã fii conºtient de arbitrariul desenului rezultat,de nenumãratele amãnunte care te vor contrazicede îndatã ce te apropii. Dacã distanþa e ºi mai mare,suficient de mare, ies din nou la suprafaþãasemãnãri gen „nimic nou sub soare”: efervescenþacreatoare e periodicã ºi ciclicã, toate epocile pot ficomparate cu cele revolute, prin salturi din douã îndouã, din trei în trei ori la întâmplare.

În cazul propus pentru discuþie, comparaþia eoricând posibilã dupã regula de mai sus (libertateainterpretãrii e tot mai mare, am impresia, pe mãsurãce omul aruncã în aer determinãri ºi condiþionãridisciplinate), însã racordul cu interbelicul – tentatmereu ºi politic, ºi cultural, din 1989 încoace, cuignorarea seninã ori încrâncenatã a unei jumãtãþide secol – nu e cu putinþã. Nu doar fiindcã, din priciniîncã nu de tot (psih)analizate, interbelicul e þinutmai departe ca epocã de aur cu strãluciri fãrã rest,deºi lucrurile erau departe de a fi aºa. Înalþi pepiedestal o epocã ºi vrei pe urmã sã te caþeri alãturi,cam aºa s-ar putea descrie fenomenul. Pe de altãparte, cã „înainte era mai bine” e reacþia stereotipãa înaintãrii în timp, biologicã ºi psihologicã. Deaceea nu mi se pare ºocant cã existã voci caredescoperã filoane de aur în chiar hruba întunecatãa perioadei comuniste.

Dincolo de toate astea, imediat dupã Primulrãzboi mondial, oamenii aflaserã la ce scarã mareºi cât de absurd se poate muri în aceastã lume.Cã Rãul ºi Binele sunt la fel de vii ºi de neevitat.

Reacþia a fost una a trãirii exuberante ºi acontracarãrii prin urme durabile a chiar trecerii, nudoar a celei destinale, ci ºi a celei absurde, legatede rãzboi. Interbelicii români nu fac excepþie.Sondãrile în adânc, panoramãrile masive aleexistenþei, inovaþiile violente, forfota ideologiilorliterare, angajarea, fie ºi de scurtã duratã, înmiºcãri, ºi ele efervescente, în cãutare de„mântuiri”, toate astea fac neaºteptat de bunã casãcu bãtãile cu flori de la ºosea ºi cu emancipãrileindividuale de tot felul. E o lume serioasã ºi frivolã,în cãutare vanã de certitudini.

Lucrurile se repetã, oarecum estompat, dupãAl doilea rãzboi mondial. Traumele sunt mai mariºi mai greu de gestionat. „Indiferenþa la eveniment”funcþioneazã cu avarii ºi în restul lumii, politiculmanipuleazã pe „blocuri” ºi înalþã ziduri ºi cortinede fier. În Est, chestiunea, reluatã, a trãirii în ciudacrimei rãzboaielor este eclipsatã de urgenþa de arezista unei tulburãtoare schimbãri de regim.Supravieþuirea aceasta a dat ºi efervescenþe încâmpul literar. Ceea ce se întâmplã în luptaesteticului cu ideologicul rupe condiþionãrile, lesubmineazã, cenuºiul e pãtat de culori nesupuse(vezi fina analizã a perioadei din Critica în tranºeea lui Alex Goldiº). Dar efervescenþa e de identificatºi în anii 70, apoi la optzeciºti. Valurile ismice dedupã Revoluþia parþialã ºi imperfectã (ca toaterevoluþiile – vezi, la noi, paºoptiºtii) nu marcheazão rupturã cu deceniile comuniste decât în aparenþãori în iluzie. ªi tot numai în aparenþã (sau în iluzie)se poate trimite la interbelic, fiindcã diferenþele decontext, situare mondialã, configuraþie socialã,orizont existenþial sunt mai mari decâtasemãnãrile. Literatura de azi e a începutului demileniu ºi e configuratã – din nou crizic – funcþiede niºte realitãþi care includ – implacabil, aº zice– jumãtatea de secol comunist. Incertitudinilesocietãþii româneºti de azi sunt de alt gen decâtcele suportate de interbelici. Primul rãzboiadusese atunci cu el ºi Marea Unire, exuberanþaputea fi, deodatã, naþionalã, culturalã ºiexistenþialã, cu Rãul ºi Binele lucrând imbricat.

IRINA PETRAª

Literaturãde supravieþuire

Post-Communist Literature Faced with the Interbelic

a

)) )))

,,,,,

)) )))

Literatura postcomunistaLiteratura postcomunistaLiteratura postcomunistaLiteratura postcomunistaLiteratura postcomunistafata cu interbeliculfata cu interbeliculfata cu interbeliculfata cu interbeliculfata cu interbelicul

9

Incertitudinile societãþii de dupã al Doilea rãzboimai aveau supapa modelelor bune rãmase dincolo.Incertitudinile de azi s-au globalizat, problema ceamai mare fiind a pãstrãrii identitãþii sub un tãvãlughaotic. Pentru scriitori, literatura e, din nou ºi cualte ingrediente ºi chenare, o chestiune desupravieþuire, ca în comunism, nu de trãire, ca îninterbelic.

DORIS MIRONESCU

Ne lipseºte preistoriaMãrturisesc cã e prima datã când aud

comparaþia dintre epoca interbelicã ºi ceapostcomunistã. Mai familiarã îmi este afirmaþiacã literatura postbelicã, din perioada comu-nismului adicã, ar fi comparabilã valoric cu ceainterbelicã – afirmaþie tendenþioasã, mã tem,care, propunând imaginea unei curþi de Renaºtereflorentinã pentru evul aprins al comunismulromânesc, încearcã sã-i mascheze lamentabilacondiþionare politicã, care a transformat per-formanþa literarã în dans pe sârmã. Ambelecomparaþii însã, ºi cea propusã de Dvs., ºi ceareceptatã de mine din rumoarea criticii con-temporane, aratã cã marele reper al excelenþei arãmas pentru noi interbelicul. Poate aratã ºi cãsituaþia aceasta trezeºte nemulþumire, anxietate,dorinþã de revanºã?

La obiect, cred cã epoca literarãpostcomunistã e mult mai scurtã decât cea dintrerãzboaiele mondiale. Chiar dacã timpul fizic alfiecãreia este de 22-23 de ani, preistoria lor estemult diferitã. Interbelicul vine dupã o lungã epocãde pregãtire a modernismului ºi de asimilare amodernitãþii: Ion Pillat, G. Bacovia, Rebreanu,Sadoveanu ºi mulþi alþii debutaserã cu mult (saumai puþin) înainte de 1918, având timp sã evoluezeapoi pânã la momentul performanþei maxime dinanii 20-30. Simbolismul românesc, chiar ºi epigonic,avusese timp sã se dezvolte, astfel încât sãhrãneascã experienþele postsimboliste aleavangardiºtilor (Ion Vinea debuteazã la Simbolul,apoi e autorul unor grozave pastiºe antisimbolisteîn anii 1918-1920) sau ale romancierilor intimitãþiicomplicate (de pildã, Ionel Teodoreanu). Aºa încâtinterbelicul se fixeazã pe un grund extrem de solid.Dincoace, în postcomunism, paradoxal, ne lipseºtepreistoria. Optzeciºtii rup violent cu esteticamodernistã postbelicã, fiind apoi ei înºiºi contestaþiviolent chiar dupã 1990. Cu toate acestea, datã fiindactivitatea unor Mircea Cãrtãrescu, GheorgheCrãciun sau Petru Cimpoeºu, probabil cãoptzecismul trebuie înregistrat, paradoxal, cafenomen al anilor 90-2000. Dar apariþia unei noigeneraþii dupã 2000, orgolioasã ºi dorinddiferenþierea în primul rând faþã de optzeciºti,ameninþã ºi acest punct de continuitate. ªi pestetoate acestea dominã dorinþa de delimitare faþã deepoca literarã pre-89, care semnificã pentruscriitorii noi nelibertate, când nu ºi rãtãcire esteticã

într-un modernism tot mai necritic. Preistorialiteraturii mai noi nu încurajeazã continuitãþile. Aºmai adãuga ºi cã orizontul epistemic al lumii în caretrãim astãzi, în România, este unul discontinuu,insuficient asimilat de scriitorii înºiºi tocmai pentrucã este foarte nou, lipsit de precedenþe în deceniilede comunism. Lumea noastrã e atât de nouã încâtnu ºtim cum sã o apucãm. Prea puþine suntromanele valabile care sã dea o imagine a societãþiisau individului din zilele noastre. Ne lipseºte,fatalmente, perspectiva istoricã, sau poatesolidaritatea cu epoca pe care o trãim ºi din carene vine sã ne refugiem mereu undeva în trecut.Poezia pare sã fie în avangardã, dar mã tem cãcei mai „avansaþi” dintre poeþi îºi împrumutãnoutatea din ideologii aproximative. Poate cã e deînþeles: „postcomunismul” este descris, începândcu numele, ca o experienþã recesivã, reacþieprelungitã la o traumã „prenatalã”. E firesc caidentitatea sa sã nu fie una plinã.

Pe de altã parte, epoca postcomunistã are unmare avantaj faþã de cea interbelicã: nu s-a încheiatîncã. Viitorul îi oferã ºansa sã devinã ea însãºi unreper, fãrã termene flatante de comparaþie pe caresã le lase, periodic ºi triumfal, în urmã.

ADRIANA STAN

Democraþie valoricãN-aº þine neapãrat sã invoc ºtiutul argument

al distanþei în timp, necesarã pentru confirmareavalorilor. Totuºi, mi se pare cã „efervescenþa”literaturii române recente nu e (doar) o chestiunede calitate, ci ºi o impresie provocatã dediversitatea producþiilor ºi diversificarea sistemuluiliterar de dupã 2000. Abia acum, acesta s-arelaxat într-un mod nemaiîntâlnit la noi în perioadapostbelicã: fãrã nevoia de a evita cenzura ºiideologia prin diverse strategii evazioniste ºi de aplusa estetic în consecinþã, fãrã urgenþa mãrturisiriifruste (de dupã ’90), dar ºi fãrã presiunea unorprograme generaþioniste ori ascendentul unorinstanþe critice de (prea mare) autoritate. Vizibilãla nivelul diferitelor modalitãþi de scriiturã, carecoexistã azi în pace ºi bunã-înþelegere,emanciparea instituþiei literare post-2000 a fostdecisivã mai ales în pârghiile ei empirice. Cãci s-au multiplicat mediile, atât de producþie, cât ºi depromovare ºi de receptare a faptului literar, o datãcu mutarea scriitorilor în cuiburi virtuale, cudinamica lecturii de blog, cu afirmarea editurilorde niºã în concurenþã cât se poate de respectabilãcu editurile centrale º.a.m.d. Cu excepþia unortrenduri poetice din debutul anilor 2000, scriitoriin-au mai simþit nevoia sã se adune într-o hoardãºi sã se agaþe de apartenenþa la vreun programestetic de grup; nici pentru critica profesionistãn-a mai fost momentul sã facã lobby pentru vreodirecþie de evoluþie literarã ori pentru a protejacanonul de pericole externe. De fapt, renaº-terea criticii noastre din ultimii zece ani ºi mai

INT

ER

BE

LIC

ªI

PO

ST

CO

MU

NIS

M

10

bine s-a verificat mai ales pe terenul istoriei ºi teorieiliterare, nu neapãrat prin directã implicare înmiºcarea literarã contemporanã (inadecvarea unorinstrumente critice pentru douãmiismul de primãvârstã fiind ilustrativã în acest sens).

Poate cã liberalizarea fenomenului literarrecent s-a desfãºurat pe orizontalã ºi poate cã n-adepãºit vârfurile estetice ale canonului constituit încomunism; cu siguranþã însã ea reflectãnormalizarea sistemului – întârziatã cu un deceniu,dar necesarã, dacã ne gândim cã rolul supra-dimensionat pe care literatura îl juca înainte de ’89în câmpul culturii era, în fond, a-normal. Or, dincolode orice comparaþii valorice, mereu pândite de o dozãcam mare de arbitrar, tocmai aceastã stare denormalitate literarã mi se pare cã ar îndreptãþi oeventualã asemãnare cu interbelicul. În ambeleperioade, literatura noastrã a funcþionat ca unorganism în homeostazie, capabil sã-ºi reglezemetabolismul de la sine, fãrã ostilitate toxicã faþã demediu ºi capabil sã comunice cu teritorii existenþiale(ºi din afara cupolei metafizic-estetice, adicã). Nuîntâmplãtor, autenticismul (cu variantele sale, de lapsihologism la biografism) a fãcut valuri considerabileatât în interbelic, cât ºi în literatura recentã, ba chiara tins sã aibã, de fiecare datã, ºi un aer deinsurgenþã. Fireºte, romanul de analizã ºiegoficþiunea, de pildã, sunt neasemãnabile ca sursede inspiraþie, retoricã, finalitãþi literare etc. Totuºi,ambele cazuri vãdesc reflexul sãnãtos al literaturiide a se ataºa la experienþe reale, de a absorbi zone,în fond, extra-literare. Cãci dupã deceniulmemorialisticii „adevãrate”, biograficul a putut, iatã,funcþiona ºi literar în anii 2000, chiar ºi în forme cear fi pãrut multora in-estetice ºi impudice.

Ce-i drept, stilistic vorbind, existã uneletrãsãturi de familie literarã care îi leagã pe scriitoriiafirmaþi dupã ’89 mai degrabã de bunicii decât depãrinþii lor (nu îi am în vedere aici pe unii prozatoriformaþi în spirit optzecist, în continuare esenþiali peeºichierul contemporan) ºi îi face mai apropiaþi deBonciu, ªuluþiu sau Fântâneru decât de romanulºaizecist, de Geo Bogza decât de neomodernismulpostbelic, de autenticism decât de livresc. Cu toatecã nu este vorba, cel mai adesea, de o filiaþie literarãdeclaratã, mai intervine aici, poate, ºi un factor dememorie colectivã. Tinerii scriitori nu s-au vrut prinnimic datori canonizatei literaturi ºaizeciste,ºaptezeciste ºi, mai nou, optzeciste, parþialcompromisã etic dupã ’89 ºi intratã, oricum, într-un proces de istoricizare rapidã. În schimb, în jurulinterbelicului a fost întreþinut un adevãrat mit al„vârstei de aur”, revizitatã pe diferite traseeantropologice în numeroasele cãrþi ºi albume, demare succes la public, din jurul lui 2000. E drept cãestetizarea interbelicului a vizat vârsta istoricã îngeneralitatea ei (cu sociologia ºi „manierele” deatunci, de pildã), nu neapãrat vârsta literarã înspecificul ei. Chiar ºi aºa, generic vorbind, cotasimbolicã a interbelicului tinde sã fie superioarãcelei a perioadei imediat anterioare.

În fine, cred cã literatura noastrã are condiþiile

unei perioade faste mai ales prin prisma dinamicii eidemocratice (ºi nu tocmai capitaliste) de azi. Îilipsesc unele valenþe care fãcuserã gloriainterbelicului (de pildã, gustul pentru experiment sau,dimpotrivã, producþia onestã de literaturã deconsum), dar poate compensa, printre altele, graþieunei siguranþe relaxate: ea nu mai are urgenþa, încãvizibilã în interbelic, de a pãºi pe drumuri literarenebãtute.

DANIEL D. MARIN

Limbajul accesibilDin ultimii aproape mulþi ani, aº spune, pentru

cã deja s-a mai domolit ritmul în cazul poeziei (ne-am întors cumva în anii 98-99 din punct de vedereal numãrului (mic) de debuturi valoroase, cudiferenþa cã de astã datã nu mai stã sã aparã nici onouã generaþie la orizont; ciudat însã cã unii autoridouãmiiºti au scos cãrþi excepþionale (în ultimii doi-trei ani ºi inclusiv zilele acestea) pe care nu le-aobservat nimeni, deºi tocmai aceste cãrþi constituie,de fapt, “testul”), iar proza, într-adevãr, cu oîntârziere, începe sã-ºi arate la adevãrata lor faþãtinerii scriitori de cursã lungã, dacã îi mai putemnumi tineri scriitori pe Dan Lungu, Lucian DanTeodorovici ºi ceilalþi. Dacã am asemãna crizaeconomicã de acum cu aceea apãrutã în aniiinterbelici, iar scurtele, dar violentele rãzboaiemondiale cu lungul rãzboi rece ºi un altul cald care-ar sta sã vinã, am putea fixa ºi contextul istoric,dar sã nu fim chiar atât de exacþi!... Nu voi punctadecât o deosebire ºi o asemãnare. Dacã literaturainterbelicã era într-o perioadã de efervescenþã încare se cultivau diverse stiluri intelectualiza(n)te,un limbaj cât mai ermetic pentru omul de rând, încare personajele erau privite mai mult dinperspectivã socialã, în literatura de azi se încearcãîn mod insistent abordarea unui limbaj cât maiaccesibil maselor largi, uneori de o crasã banalitate,personajele fiind privite mai mult din punct devedere psihologic (rareori adânc-psihologic), deºinu lipsesc abordãrile psiho-sociologice. Dar ºi dinliteratura interbelicã mã conving, azi, romanelepsihologice, chiar dacã nu ele au fãcut regula învremea lor. ªi literatura de dupã 2000 s-a deschiscu o micã isterie socialã (2000-2003), care a pierdutîn elan, dar a câºtigat în profunzime ºi putere deinvestigare (2003; 2006-2009), pentru ca apoi sãpiardã iar, pe toate fronturile. Locul efervescenþeicreatoare a fost luat parþ ial de o apatiepãguboasã (în care autori slabi îºi citesc texteleslabe peste tot în public, în timp ce cãrþile bunenu se cumpãrã), dar existã excepþii notabile.Marii scriitori din perioada interbelicã îºi doreauca literatura românã sã fie una dintre cele maibune din Europa, fãcând serioase eforturi în acestsens, dar ºi acum scriitorii doresc acest lucru,numai cã, din diverse motive obscure care,fireºte, îmi scapã, nici mãcar pânã azi nu s-areuºit.

INT

ER

BE

LIC

ªI

PO

ST

CO

MU

NIS

M

11

IULIAN BOLDEA

De la interbeliccitire...

Comparaþia dintre literatura postcomunistãºi cea interbelicã relevã ºi unele asemãnãri, darºi f lagrante discrepanþe. Apropieri le ºisimilitudinile þin de libertatea de creaþie ºiexpresie, de efervescenþa cãutãri lor ºi aexperimentelor (comune celor douã segmentecronologice), dar ºi de o ambianþã istoricã ce sedetaºeazã prin democratizarea vieþii politice ºiasumarea unor valori generale ale umanismului.Deosebirile, în schimb, sunt de aflat în diferenþelede anvergurã valoricã. Nu se poate spune cãliteratura postcomunistã duce lipsã de scriitoride valoare, ori mãcar meritorii. Ea are unelevârfuri valorice, în poezie (regretatul MirceaIvãnescu, Ana Blandiana, Cãrtãrescu, Brumaru,Ion Mureºan etc.), prozã (Breban, NormanManea, Þoiu, Gheorghe Crãciun etc.), eseu(Manolescu, Liiceanu, Pleºu etc.), are mulþiscriitori de valoare medie, ale cãror performanþeliterare se lasã încã aºteptate, dar are ºi scriitoride al doilea sau al treilea raft, care nu ºi-auconfirmat încã potenþialul, promisiunile ºiaºteptãrile. Pe de altã parte, literatura românãar avea foarte mult de câºtigat din confruntareacu valorile europene. Privindu-se în oglindaeuropenitãþii, literatura românã ar avea ºansaunei maturizãri efective, a unei delimitãri maiprompte de propriile tare ºi complexe, a uneiregãsiri a specificului propriu, concomitent cuo privire dez-iluzionatã, lipsitã de mistificãri oriexcese ale unei abordãri beatificante a proprieiimagini. Prin dialogul mai fructuos cu Europa,literatura românã are ºansa de a-ºi pierdecomplexele º i de a câºt iga mai mul tãcredibilitate. Cele mai elocvente exemple aleeuropenitãþii literaturii române contemporane arf i : poezia Anei Blandiana, a lu i MirceaCãrtãrescu, Ion Mureºan, proza lui NormanManea, a lui Nicolae Breban, a regretatuluiGheorghe Crãciun, dramaturgia lui MateiViºniec, eseistica lui Nicolae Manolescu, AndreiPleºu, Gabriel Liiceanu ºi, desigur, ar mai ficâteva nume care ar putea avea o rezonanþãaparte în literatura europeanã de astãzi.

Totuºi, dacã punem în oglindã literatura dedupã 1989 ºi cea din epoca interbelicã nu putemsã nu observãm un vizibil decalaj, de scriitori cuadevãrat esenþiali, de opere literare majore, deorientãri literare pregnante. O comparaþie, din unghivaloric, e, în opinia mea, net în favoareainterbelicului. Nu putem sã nu amintim faptul cãinterbelicul a aºezat temeliile trainice pe care s-aconstituit ºi consolidat literatura românãcontemporanã. Dar ºi cã a reprezentat cea maifecundã, mai importantã ºi mai însemnatã epocã aliteraturii române.

ADRIAN JICU

Statutul ingrat alliteraturiicontemporane

Chiar dacã nu ºtiu exact încotro bat sintagmeprecum „efervescenþa literaturii române din ultimiiani” sau „creativitatea ieºitã din comun ainterbelicului”, mãrturisesc faptul cã „meditaþiaadâncitã asupra fenomenului” propusã de revista„Steaua” m-a provocat dintr-un anumit punct devedere. Pentru cã, volens-nolens, ajungem la maivechea ecuaþie prezent-trecut, recte literaturãcontemporanã vs literaturã clasicizatã, canonizatã.Iar asta mi se pare a fi esenþa problemei.

Revenind la întrebare/provocare, rãspund da.Teoretic, orice e comparabil. Totuºi, comparaþiaîntre literatura interbelicã ºi cea contemporanã eînºelãtoare. Din douã motive. În primul rând, estevorba despre statutul (cumva) ingrat al literaturiicontemporane. Ne place sau nu, existã impulsulsupralicitãrii autorilor consacraþi, pe când cei înviaþã au de trecut ceea se numeºte, cu un cliºeu,proba timpului. Sã ne amintim, spre exemplu,situaþia lui Bacovia. Un sumar istoric al receptãriioperei sale poetice este suficient pentru ademonstra inerþia, prejudecãþile sau chiarincapacitatea criticii interbelice de a-l receptaadecvat. Cazul sãu nu e singular. Privind astfellucrurile, meritele unui Lovinescu dobândesc unpunct în plus în ierarhia criticilor români.

Pe de altã parte, formula pe care aþi folosit-o,aceea a „epocii de aur a literaturii române”, implicão valorizare retrospectivã, amintindu-mi deeminescianul „Vãd poeþi ce-au scris o limbã...”. Sãnu uitãm cã aceeaºi problemã a relaþionãrii cutradiþia trebuie sã-i fi frãmântat ºi pe cei dininterbelic. Concluziile lor seamãnã cu ale noastre.ªi ei priveau (de multe ori) cu admiraþie cãtregeneraþiile anterioare, trecutul literar apãrând înlumini idilice. Evident, nu trebuie generalizat. ªi niciuitate, spre exemplu, gesturile de frondã aleavangardei. Cum nu trebuie neglijate nici idealurilegeneraþiei interbelice, care a trãit, într-adevãr, într-un context de efervescenþã ºi deschidere cãtreOccident. Pe scurt, istoria (inclusiv cea a receptãriiliteraturii) se repetã. Sub alte forme, dar, în esenþã,cu acelaºi fond.

Trecând acum la ceea ce se întâmplã înliteratura postcomunistã, situaþia poate pãreaasemãnãtoare. Existã libertate de expresie (nu ºtiucâtã atunci ºi câtã acum), existã deschidere cãtreEuropa (dar ºi destule rezerve) ºi chiar o anumeefervescenþã culturalã, dar contextul e diferit. Dincauze istorice, politice, economice, editoriale,mediatice etc. Cert este cã analogia cu generaþiainterbelicã rezistã doar pe jumãtate. Se publicã ºiastãzi cãrþi valoroase. Putem invoca numeimportante în prozã, poezie, teatru sau criticã, însã

INT

ER

BE

LIC

ªI

PO

ST

CO

MU

NIS

M

12

ne lipseºte perspectiva temporalã. Cu siguranþã,câþiva dintre autorii de astãzi vor intra într-o viitoareistorie a literaturii române, însã asta e o întrebarela care vor putea rãspunde mai uºor criticii de peste50 sau 100 de ani. Dar deja am intrat pe terenultruismelor... Singura mea certitudine într-o lumedominatã de incertitudini este cã literatura românãare scriitori valoroºi, care, sub raport estetic suntcomparabili ºi cu cei interbelici. Rãmâne de vãzutce se va întâmpla cu ei ºi cu noi. Deocamdatã,scriitorii (dar ºi criticii) au a se lupta cu proprianeputinþã, cu ideologizarea ºi politizareafenomenului cultural (a se vedea recentul scandalCãrtãrescu sau mai vechile cazuri Eugen Barbu,Paul Goma, Norman Manea, Herta Muller etc.), cunesfârºita crizã (economicã, politicã, identitarã etc.),cu obsesia Nobelului ºi cu multe altele...

LAURENÞIU MALOMFÃLEAN

Curajul grafomanuluiÎn primul rând, literatura interbelicã se bucura

de prezenþa nonipocrit-narcisistã a foarte multormentori. Astãzi, deºi pare mult mai uºor sã te vezipublicat, ai rãmas de unul singur, încât e posibil sãnici nu mai publici, decât în acelaºi sertar din setulde mobilã comunist al mamei. Pe de aceeaºi parte,nu mai putem vorbi azi de generaþie sau curent, cinumai de indivizi ce scriu sau încearcã sã fie(re)cunoscuþi, sau numai îºi recunosc neputinþa saunu. Interbelicul a produs, printre fantastic de multealtele, generaþia ’27, care, împreunã cuavangardele, constituie, poate, singura grupareautohtonã de valoare universalã, cu alte cuvinte(re)cunoscutã pe plan francez, adicã mondial. Oaduc brusc în discuþie datoritã urmãtorului fapt: înfond, autenticitatea maximalã pe care au practicat-o Cioran, Eliade sau Ionescu se coaguleazã peundeva ca un prim avatar al eternului minimalismautentic proferat în societatea noastrã dehiperconsum. Citim sau scriem, conteazã mai puþin;distincþia lector-autor e tot mai puþin funcþionalã: nufacem decât sã ne re-cunoaºtem – altfel, suntemelitiºti. Avangardismul interbelic a devenit normativ,aproape legiferat, încât singura modalitate,paradoxalã, de-a mai ºoca e sã fugi în ariergardã,sã pui dinamitã revoltei, sã fii retardat.

Evident, ca principal efect al unei libertãþi de(hiper)expresie recâºtigate, efervescenþa literarãpostcomunistã, mai ales cea de dupã 2000, semanifestã mai ales cantitativ. Existã foarte multeedituri – mamut, fantomã sau apãrute ºi dispãruteca melcii dupã furtunã – se tot întâmplã un boomeditorial fãrã precedent, se publicã, republicã ºirãspublicã mult, enorm, exagerat – pentru cã multmai facil – însã nu aº vorbi de o „creativitate ieºitãdin comun”, ci mai degrabã de un curaj nebun de acomite un text, orice text, uneori numai dupãheliadescul „Scrieþi, bãieþi [ºi fete; n.m. – L.M.],orice, numai scrieþi!” Chiar dacã sunt case deediturã ce-ºi fac o profesie de credinþã din a se

bate cu pumnul în piept – cel virtual, se înþelege,de pe Facebook – „noi facem selecþie, noi nupublicãm rebuturi”, înclin sã cred cã vorbim de ohiperliberalizare nemaiîntâlnitã ºi nemaiscontatã. Laîntrebarea dacã se publicã prea mult, am putearãspunde simplu: se publicã de toate pentru toþi,volume de trimis criticilor, de oferit unui prieten, dearuncat pe fereastrã. Cu siguranþã, deºi la fel deimpresionabil-impresioniste, vocile critice s-auînmulþit ca niciodatã faþã de interbelic, deci paginilesau – cum se va dovedi la timp – copertele trimiselor sunt mai multe; prietenii se gãsesc mai greu,cadourile în texte ni s-au împuþinat; iar cu ferestrele,deºi avem termopane ºi le deschidem silenþios, nue deloc imposibil sã te trezeºti pe stradã cu ocãrãmidã în formã de carte în cap (sau doar cuuna bucatã faianþã produsã la Vinea sau Cartearomâneascã – mai poeticã, prin urmare maidureroasã). Rãmân rafturile din librãrii ºi volumeledespre care nu e bine sã vorbim prea mult, pentrusimplul motiv cã, fiind un eveniment, unul sau douãpe an, s-ar cam pierde în iureºul de lansãri,cuvântãri ºi autografe. În ciuda faptului cã proporþianulitãþilor e constantã, fiind o cotã parte, scadenþãsau marjã de contraeroare în percepþia uneiperioade, am certitudinea cã, fireºte, calitativ-axiologic-estetic, e libertatea fiecãrui critic – saudoar umil cititor? – sã-ºi fixeze propriile standarde,ºi obligaþia tuturor celorlalþi sã-i discute gusturile,cu riscul de-a i le confirma sau contesta.

Oricum, dacã putem vorbi totuºi de o hiper-efervescenþã, nu vãd încotro poate þinti sau de cear trebui sã comparãm literatura postcomunistã cumomentul interbelic (sau cu oricare altul). Fie cã suntde aur sau de fier, cele douã vârste suntincompatibile. Demersul e forþat, nemotivat ºi totalneproductiv. Istoria literarã – pentru cã, disciplinar,ea rãmâne în joc – se decide hiper- post festum. Iarcomparaþiile, cu pardon, se fac între texte, nu întregeneraþii, promoþii sau indivizi.

DAN-LIVIU BOERIU

O dezbatere pentrumai târziu

Nu pot sã nu constat cã ancheta pe care opropui ascunde în miezul ei un anume optimismbenign referitor la „starea” (iatã, nu gãsesc alttermen) literaturii de azi. Toatã istoriografiaromâneascã, pânã ºi cea de dupã 1989, a încercatmereu sã creioneze congruenþe favorabile cu untrecut aproape mitic, la care prezentul – greu destãpânit ºi imposibil, deocamdatã, de fixat închingile strâmte ale teoriei – sã se poatã raportaconvenabil. Vreau sã spun, prin asta, cã oricetentativã de gãsire a unui mimetism cu o perioadã„de aur”, cum singur o numeºti, naºte premiseleteoretice ale unui prezent liniºtitor: pentru cã avemazi o efervescenþã asimilabilã creativitãþii fecundea interbelicului, înseamnã cã ne putem aºtepta ca

INTE

RB

ELI

C ª

I P

OS

TCO

MU

NIS

M

13

istoria literarã, atunci când va fi chematã sã sepronunþe asupra deceniilor post-comuniste, sãconsemneze naºterea unor valori de prim rang,similare acelora certificate în anii dintre cele douãrãzboaie. Or, nu ºtiu dacã lucrurile stau întocmai aºa.

În primul rând, relaþia cronicarului literar cumateria brutã a literaturii care se naºte sub ochii luie ambiguã. Pentru cã suntem, într-un fel sau altul,prizonierii imediatului, ne lipsesc privilegiuldistanþãrii critice ºi beneficiul colateral al panorameirevelatoare. Nu m-aº hazarda, de pildã, nicidecumsã fac pronosticuri în legãturã cu viitorul literar alunui tânãr debutant, bazându-mã exclusiv pe osingurã apariþie editorialã a acestuia. Încâtcomparaþia cu interbelicul, fie ºi sub aspectulkineticii înnebunitoare a debuturilor ºi a lansãrilorde cãrþi ºi autori noi, mi se pare riscantã: dacã eºtigata sã pui rãmãºag pe valoarea literaturii de azi,poþi fi lesne acuzat de un conformism amatoristic;dacã, în schimb, strâmbi din nas la orice nou apãrutcare promite sã devinã un nume sonor, dai dovadãde „pãºunism” ºi eºti degrabã trecut în tagmaretrograzilor, îmbãtrâniþi (în rele!) înainte de vreme.

În al doilea rând, tind sã-þi dau dreptate: existã,într-adevãr, un boom al literaturii noastre de azi,vizibil cu ochiul liber, chiar dacã modul în care else manifestã se situeazã, pentru marea masã apopulaþiei, într-o anume marginalitate. Din fericire,s-au gãsit la noi câteva edituri tinere ºi „nervoase”care sã propunã un alt gen de apropiere deprodusul literar. Mã refer, în primul rând, la Casade pariuri literare, o editurã pe care aproape aº

îndrãzni s-o numesc neconvenþionalã, date fiindmodalitãþile inedite prin care a înþeles sã-ºipromoveze autorii ºi cãrþile. Aºadar, cel puþin dinacest punct de vedere, al accesibilitãþii produsuluicultural, cred cã ne aflãm pe un fãgaº dãtãtor desperanþã.

În al treilea rând, ca sã fiu în spiritul întrebãriitale ºi sã bifez, conºtiincios, punctele de interes,aº spune cã, la fel ca în perioada interbelicã,literatura românã de azi are toate ºansele uneiafirmãri plenare: contextul istoric i-o permite (nuintru în discuþii obositoare despre rolul scriitoruluiîn „cetate”, pentru cã ele eºueazã întotdeauna înretorism ieftin ºi politicianism dâmboviþean), libertatede expresie – slavã Domnului! – avem, materieprimã aºijderea, deci de ce ne-am plânge? Numaicã, nota bene!, a avea o ºansã nu înseamnãneapãrat ºi a o fructifica. Premisele prielnice nu seconfundã întotdeauna cu un rezultat fericit. Iar odiscuþie pe marginea reuºitelor literaturii de dupã1989 este, deocamdatã, prematurã. Da, s-aunãscut ºi acum autori valoroºi, avem o literaturãfertilã ºi valabilã estetic, însã lipsa de omogenitatestructuralã ºi imposibilitatea obiectivã a stabiliriiexistenþei unor noi generaþii (nu cred încã învaliditatea douãmiismului, a fracturismului º.a.m.d.)mã fac sã cred cã o comparaþie cu orice altãperioadã literar-istoricã e pripitã. Nu neg cã s-arputea sã fiu de acord, cândva, cu o astfel decorespondenþã. Dar cred cã lucrul cel mai înþelepte sã purtãm discuþia asta mai târziu. Peste vreo20 de ani.

INTE

RB

ELI

C ª

I P

OS

TCO

MU

NIS

M

14

Arca literarã 2012 desfãºuratã în luna octombrie în Armenia a gãzduit poeþi ºi prozatori dinArmenia, apoi din Rusia, Ucraina, România, Ungaria, Albania, Bulgaria, Austria, Belgia, Olanda,China, Cipru, Italia, Georgia, Lituania, Letonia, Slovacia. Pentru cititorii revistei Steaua oferimtraduceri de poezie ºi prozã din câþiva autori cãlãtori – sãlãºluiþi în noua Arcã.

Lian Yang (China)

Întunecimile

1.Întotdeauna cînd frunzele de la geam sunt înverzite de uitareparcã orice piatrã aruncatã cu forþã de primãvarãloveºte-n propria-i fiinþã.Pãsãrile-s încã cu role albastre,ochii bãtrânului câine sunt osteniþi.Fãrã rost este traducerea valurilor ce se lovesc de þãrm.Estetica morþii provoacã florile sã rãsarã-n mãnunchiuri.Doar cel care poate suporta explozia nebuniilor interioare deþinecâmpia sãlbaticã.

Când se poate evada ºi mai departe, aprilie are miros de sânge.Copacii stând în lumina soarelui protejeazã în spatele nostru.Acea cunoaºtere cu care se poate pleca, pleacã ºi ea la rândul ei ducând pe cel mort.Recitarea unui poem adaugã liniºte profundã.O altã lume este pânã la urmã tot aceastã lume ... spune întunecimea.

2.Omul fãrã poveste foloseºte evadarea din postura zilnicã,evadeazã intrând într-o zi.Omul care nu pleacã, a plecat.Pescãruºii mãrilor sunt prelucraþi de culoarea apusului într-o carte abstractã.Care dintre cei încuiaþi alãturi de salonul bolnavilor nu e bolnav?Speranþa în van ne pare mai mult o bucatã de carne decât o bucatã din trup.Printr-un ochi de geam scheletul scuipã un sunet tãios spre-nafara împrejmuirii.Pãrþi putrede a rãdãcinii limbii; amurgul, pentru a se curãþa, curãþã.ªoarecii chiþcãie: strigãt ascuþit când lumina pãºeºte peste ce-i doare.Fiecare zi, de fiecare zi e trezitãla fel cum o noapte neagrã, dacã nu are povestea unui omchiar dacã o povestim noi încã o datã, e imposibil sã se poatã întâmpla ... spune întunecimea.

3.Fiecare ploaie te obligã sã stai pe punctul tãu final.Sunetul ei ciocãnind în acoperiº este pas de micã insectã.Mutã-þi locul de liniºte ºi popas în întuneric,în vremea liniºtitã ºi stãtutã pe alt om sã îl trimiþi sã doarmã.Somnul e pãrãsire, ce-i anotimp al ploilor de lume se desprinde.Abia când întunericul te strãbate pari roib trecând prin flacãrã.Ascultã în tine peste tot cusãturile argintiicare cârpesc un palton vechi ºi uzat fãcut din carne.Fiecare ploaie cade doar în acest loc gol.Când începi sã citeºti de la sfârºit o foaie cu explicaþii întunecateneostenit creezi pentru urmãtoarea zi un om ºi mai schimbat.Drumurile cu locaþiile þintirimelor falsificate sunt ºi mai noroioase.Când situaþia e criticã, cerºetorii de meserie se îmbulzesc urându-se unul pe altul;ei formeazã oraºul în care nu gãseºti un loc ca sã te ascunzi de ploaie.Un mare stol de ciori ude se izbesc în interiorul tãudând naºtere diferitelor rãuri cu acelaºi chip ... spune întunecimea.

4.Dar întunecimea nu spune cã între întuneric ºi întuneric

Literary Ark 2012

15

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012este doar aceastã primãvarã;

oasele zmeului de hârtie atârnã în vârful copacului,coaja strãluceºte, îndrãgostiþii sãrutându-se trec pe sub el.Polenul, în plãmâni, bate toba anilor.Un caraghios în roºu strãlucitor poate întotdeauna sã-i facã pe copii sã fugã nebuneºte.Dinþii care mestecã pe meseriaºii mãrunþi sunt din ce în ce mai verzi,noul teren al vechiului ziar este dat foarfecelui de flãcãri.

Aprilie, pornind de la scurgerea rîului, naºte umbra iluziei.Râul, acea culoare uitatã, pornind de la noi, naºte umbra iluziei.Porumbelul sunãtor1 dupã ce arde e pulbere de stele.Când confruntarea dintre copii se încheie, se intrã dupã o uºã zãbrelitã.În întuneric întotdeauna este un corp care nu poate pluti înapoi pe tãrâmul visului.Chiar ºi ceea ce ne sperie, sperie doar frica proprie.Întunericul nu spune nimic. Pe stradã, fiecare pietonîncepe sã îngâne un “na, na, na”Întunericul ascultã negrul ºi roºul aprins de pe buzele vopsite.O ºcoalã a primãverii ne lasã întotdeauna fãrã cunoaºtere.O amintire - cine trãieºte în aceasta este un duh.Bolile dau înfãþiºãrii nuanþã strãvezie.Când aduci oglinda înainte-þi, marea dispare transformându-se în coada unui peºte mort.Se vomitã trãncãnealã.Întunericul e prea mult, de aceea viaþa nu ajunge nici o datã la el.Dacã primãvara plecã de la noi, primãvara e în sfârºit liniºtitã!

Traducere din limba chinezã de Dimitrie Lãmparu1 Porumbelul sunãtor: =•èT (geshao - porumbelul fluierãtor) sau =•Ã” (geling - porumbelul sunãtor) este un

obiect devenit tradiþional fiind un fel de ocarinã care imitã gurluitul porumbelului, însã materialele principale din careeste realizatã sunt: bambusul, stuful ºi tigva, ºi nu lutul.

Lily Michaelides (Cipru)Legãtura

Noaptea, mã gândesc la tine, în cealaltã parte a oraºului. Istoria ta nu se întâlneºte cu a mea; ºi totuºi,îmbãtrânim aici. Cândva, am fost în stare sã ne regãsim; dar oraºul nostru nuºtie cum. Ne împletim în aceeaºi fiinþã cu firul care ne separã totodatã, aºezãmnoi trepte pe care le urcãm împreunã, lãsãm în trecerea noastrã semne care sãne ducã înapoi la început, aºa cum fac oamenii deºertului.În trecerea lor, anii s-au mai domolit, tãmãduind inimile ºi patimile noastre. Neasemãnãm tot mai mult unor simpli cãlãtori care, în fiecare îndepãrtare, descoperãtrasee ce le vor trezi simþurile.Astãzi, când privesc afiºele nou apãrute, „oraºul din inima mea”, retrãiesc toatedetaliile, aerul ºi mirosurile purtate de el, vocile ºi râsetul de pe strãzi, cicatricileºi hohotele din centrul sãu – aceleaºi cu spinii care au încolþit de-a lungul drumului

tãiat în douã; linia care îl separã poartã un chip inuman.Poate de aceea mã gândesc la tine în noapte, când oraºul uneºte firele separate ale istoriei noastrecomune. Deasupra acoperiºului cartierului tãu se înalþã un zmeu; nu pot zãri firul care îl þine în echilibru,dar eu ºtiu…

Nicosia în august

Culoare de august ºi pãmânt, aceleaºi cu luminaºi un soare ca o flacãrã cântând mãruntaiele noastre

destinul se clatinã ca o panã deasupra palmierilorºi nisipul stãpâneºte mâinile întinse ale cerului

Rãdãcinile istoriei se ghemuiesc în interiorul temeliiloroameni în miºcare urmãresc aerul libertãþiidar respiraþia lor e tãiatã de sârma ghimpatã înfãºuratã ca un ºarpe

Amiazãsoarele fierbe în aburi dincolo de vârful munþilor

16

þese aromele oraºului în zarese curbeazã ºi îl sãrutã

ªi toate suprafeþele lui, ferestre larg deschise adunate în privirea meaurmele adânci pe care timpul nu le ºtergeoraºul ºi universul meu sunt unul ºi acelaºi

Inspir profund fiecare aromãurmãresc zidurile care îi traverseazã trupulintru în inima locuinþelorarcadelor ºi strãzilor – biserici cu rugãminþi tãcute

pânã ce descopãr firele care-mi dezleagã voceaºi scriitura mea prinde curajpentru a putea privi oraºul vertical

ªi toate se transformã ca în ciclurile mele lunare de somnmã urmãresc ºi mã încurcã în trezirepentru ca semnele lor sã nu se piardãºi uitarea sã nu mã ajungã din urmã...

În româneºte de Lavinia Rogojinã

Nshan Abasyan (Armenia)

Anotimpurile

IarnãCâinele meu aleargã voios peste tot, rostogolindu-se domol prin zãpadã: poatese gândeºte la fulgii de nea care se aºazã zgomotos pe botul lui, posibili prietenide joacã …

PrimãvarãRetrãgându-ºi mâna infimã din leagãn, soarele e abia un copilaº…

VarãBãtrânul meu câine îºi întinde capul pe lãbuþe, priveºte impasibil la trecãtorii…

ToamnãPlouã…

Poem dedicat lui Tatevik Aghababyan16 noiembrie 2011

Exilul

Adam ºi Eva s-au privit unul pe altul ºi s-au tot privit, întorcându-se buimaci în plecarea lor- Aºteptaþi! A spus El din nouCu douã frunze neobiºnuite în mâini, El s-a apropiat, îi privea…Apoi El îl înveºmântã pe Adam…ªi Adam era chipeº…Apoi El îi acoperi Evei goliciunea…ªi Eva semãna zorilor…Apoi El a zis:- La ceva distanþã de interdicþie este o altã grãdinã: vã veþi stabili acolo; sã nu mergeþi mai departe.

17 iulie, 2010* * *Soarele s-a ridicat,Curgea plin de pace în bolta ceruluiS-a oprit cu reþineri…Cât de splendid e totulCât este de delicat…

26 mai, 2011

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

17

***În bãtaia ploii, copacul foºneºte, foºneºteVerdele e supliciul inimii…

28 aprilie, 2012***Miezul-zilei e tãcut!ºi din tivul prelungit al cãlugãruluicireºe cad pe nisip…

22 februarie, 2012***Pe stânci roºiatice o tãcere ingenuã ºi luminoasã îºi prelungeºte statornicia…E o floare acolo, pe drumul cu pietriº…O cale de pelerinaj…

3 iunie, 2012

În româneºte de Lavinia Rogojinã

Vasile Baghiu (România)

Un vis secret

Armenia a fost un vis din toamna anului 2012,iar dacã spun cã doar personajul meu Himerus Alter a cãlãtorit – ºi nu eu – în aceastã þarã dintre Marea Neagrã ºi Marea Caspicã riscsã fiu acuzat de exces de literaturizareºi cine mai ºtie ce altceva chiar mai grav. Trec, aºadar, pesteaceastã disputã, care mã priveºte personal,ºi ies în larg, dispus la orice, ca un înþelept cuminþitde adevãrurile care vin cu vârsta.N-am plãnuit vizita, nu mi-am dorit-o, însã ea s-a întâmplat,aºa cum în viaþã trãieºti uneoriîntâmplãri potrivite mai degrabã pentru romanesau poezii ºi nu pentru fiinþe

cu emoþii, gânduri ºi sentimente. Erevanul, vãzutîn apus de soare, din uºa casei lui Parajanov,cu cele douã culmi albe ale Ararat-ului în depãrtare,mi-a spus niºte lucruri simple pe care le afli de obiceide la vreun duhovnic bãtrân. A fost oraºul înþeleptcare mi-a vorbit convingãtor în limba lui simplã despre viaþãºi despre moarte, despre a fi ºi a nu fi undeva ºi nicãieri pe pãmânt,despre infinitele posibilitãþi de afirmare ale soluþiilor perfectela problemele dificile, teoretice ºi practice, abstracte ºi concrete.Sã fie oare acest impas o probã de încercare? Nu amreplici pe fazã, nu trec de la un subiect la altulfãrã a anunþa interlocutorul, iar aºteptarea unui semn de bunãvoinþãeste legitimã în aceste timpuri legate binede un fir invizibil de speranþã. Manuscrise vechi, mãnãstiri milenaredin piatrã de tuf pe maluri de lacuri, la Sevan sau la margini de imperii,unde sãrãcia se joacã indiferentã cu niºte ciulini uscaþiºi se uitã înspre muntele Arcei Sfinte, dincolo de graniþe crude,peste vii rãmase pustii dupã culesul la care nu am fost martor.Înnoptarea la Dilijan într-un hotel de cinci stele,în mijlocul cuibului de case neterminate ºi neîncepute,mi-a spus, la rândul ei, ceva despre felul de a fi al oamenilorºi despre cum istoria are metode secrete de a te pune la punct,iar vizita la un muzeu de artã din Vanadzor m-a inspiratsã scriu un poem distractiv rimând ca în „nevermor”-ul lui Poe,a cãrui stafie chiar am vãzut-o într-o plimbare de unul singurprin nu ºtiu ce alt oraº al cãrui nume nu mi-l amintesc acum delocºi pe care nu-l mai vãzusem niciodatã în viaþa mea,ºi nici în moartea mea, din carenu reuºesc sã trag învãþãminte folositoare,

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

18

nici pentru situaþiile problematice, nici pentru altceva mai rãu.Armenia a fost un vis visat în somn, cu oameni prietenoºi, poezie,studenþi iubitori de dezbateri aprinse pe tema soartei cãrþii în lume,un vis secret ce-mi þine de urât când nu gãsesc ieºire ºi salvareîn cuibul protector al României mele reale.

Filip Van Zandycke (Belgia)

Bau-baul copiilor

Aºa începe povestea.Cu mult, mult timp în urmã, nu erau copii nicãieri pe lumea aceasta. Înaintesã existe pãrinþii, înainte sã adie prima boare de vânt, înaintea aºa-numitului „AN FÃRÃ COPII”, trãia pe pãmânt groaznicul Bau-bau.

Peste tot în lume, înfricoºãtorul Bau-bau apãrea ºi fura copii. La început,nimeni nu ºi-a dat seama ce se întâmplã. Nici chiar dascãlii nu au luat înseamã lipsa lor, ceea ce era ºi mai ciudat. Aºa se face cã în cele dinurmã, toþi copiii au dispãrut, chiar dacã credeþi sau nu, e adevãrat, numai rãmãsese niciunul. Nici în Belgia, nici în Bagdad, nici în Belarus, niciîn Belfast, nici în Bethleem, nici în Beijing, nici în Berlin, nici în Bogota,

nici în Bologna, niciunde pe lumea aceasta nu se mai gãsea vreun copilaº.

Bau-bau era de o urâþenie teribilã cu burta lui umflatã ºi cu cei 39 de ochi ºi 26 de urechi. Cu toate cãavea atâþia ochi, nu vedea mai nimic. Da, Bau-bau era complet orb. Cum a reuºit sã-i caute ºi sã-igãseascã pe copii, nimeni nu ºtie. Cu toate cã avea atâtea urechi, nu auzea niciun sunet. Cum puteasã-i audã pe copii, nimeni nu ºtie. Cum arãta nasul lui? Era borcãnat ca un coº de burlan. ªi pentru cãuneori trebuia sã îºi mai ardã pãrul care tot creºtea ºi creºtea, din el ieºea foarte mult fum. Oricum, astanu l-a ajutat prea mult, tot nu putea respira.

Teribilul Bau-bau se înfãþiºa ca o bestie hidoasã, de culoare brunã. ªi aºa cum ºtim cu toþii, o bestie nucunoaºte darul vorbirii. Aºa cã tot ce auzeai de la Bau-bau era: BBBBBBBBBB.

De fiecare datã când copiii se jucau în parcuri, sau alergau pe strãzi, sau se simþeau în largul lor peplajã, Bau-bau apãrea de nicãieri, îi rãpea ºi îi ducea departe de locurile acelea. Când toþi copiii lumiidormeau în patul lor, Bau-bau venea dupã ei ºi, fãrã sã-i trezeascã, îi fãcea sã disparã. Unde îi ducea?Cum? Nimeni nu ºtie.

Tot ce se ºtie este cã Pãmântul era pustiit de copii. Dar oare au dispãrut cu toþii? Nu chiar, pentru cãundeva mai era o tãriºoarã, unde Bau-bau nu a cãlcat niciodatã. Un loc în care copiii trãiau dintotdeaunao viaþã normalã, unde se jucau fericiþi, mâncau iaurturi delicioase ºi fãceau o mie de alte lucruri copilãreºti.Mã întrebaþi care e numele þãriºoarei? HAYASTAN era numele ei.

În fiecare dimineaþã, la micul dejun, Bau-bau mânca 39 de hamburgeri ºi îºi potolea setea cu 26 de ceºtide ceai de gândac. În fiecare zi, la prânz, mânca 39 de farfurii cu plãcintã belgianã de vitã ºi bea 26 deboluri de supã de gândac. La cinã servea întotdeauna 39 de porþii de caviar Beluga cu fasole ºi consuma26 de cãni de cafea tigru-bengalezã. Între mese, mânca o mulþime de albine. Iar seara târziu, înainte sãse culce, se auzeau râgâieli zgomotoase.

Dar bineînþeles, aºa cum ºtiþi deja cu toþii pânã acum, aceasta nu este o poveste adevãratã. Sã nucredeþi un cuvânt din ce v-am spus. E un simplu basm, doar o altã poveste imaginarã.De ce? Pentru cã Bau-bau nu existã. El nu a trãit niciodatã ºi nu va exista vreodatã. Aºa cã nu trebuiesã vã temeþi de nimic.

Singurul lucru pe care o sã vi-l amintiþi de acum sau oricum lucrul pe care niciunul dintre voi nu-l veþiputea uita vreodatã e cã în alfabetul meu existã litera B. O literã tare frumoasã care se aflã undeva laînceputul lui. E chiar a doua. Aºadar, de acum încolo nu trebuie sã vã mai îngrijoraþi, fiþi doar fericiþi.Pentru cã singurul lucru pe care copiii ar trebui sã-l facã e sã râdã din toatã inima, cât mai des. Fiþi veseliºi jucaþi-vã pânã când vacile se întorc de la pãscut. Distraþi-vã aºa cum o fac porcii-zburãtori. Pentru cãda, ãsta e adevãrul: porcii zboarã! Dar asta e deja o altã mâncare de peºte, o altã poveste. E istoriapoveºtii literii P, ºi nu B. Iar pentru a v-o putea istorisi va trebui sã mã întorc înapoi în aºa-numitul „AN AL

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

19

PORCILOR ZBURÃTORI”. Între timp, tot ceea ce trebuie sã faceþi e sã urmãriþi luna de pe cer. ªi eusunt convins cã într-o noapte veþi vedea porci zburãtori undeva acolo, în lumina lunii.

Da, sunt convins cã aºa se va întâmpla ºi cã o sã vi se parã minunat.

O povestioarã scrisã în 20 octombrie 2012, la Dilijan, ArmeniaUn basm pentru copii scris în cadrul „lanþulului-tematic”, din Hovn

Casa muzealã Tumanyan, 21 octombrie, 2012 (Dedicatã copiilor din satul Tumanyan)

Imprevizibila *1) femeie-calamitate/ nestatornica*2) femeie-curtatã

(Istoria femeii de pretutudineni ca succesiune ºi alternativã ineditã pentru povestea Bau-baulcopiilor”.

O istorie absurdã, neinteligibilã despre adulþi, scrisã în graiul bufniþei, simbol al înþelepciuniiîn creºtere)

A fost odatã un bãtrân bãrbosCe zicea, „Cum m-am temut a fost –

Douã bufniþe ºi un erete,Patru mierle ºi-un sticlete,

În barba mea ºi-au gãsit cuib!”(din Cartea nonsensurilor, de Edward Lear)

Fantastic ne-am mai desfãtat. Încercam sã vorbim cât mai mãgulitor. Aºteptam în tãcere orice urma sãse întâmple. Ne-am întrebat cine avea sã plece ºi cine avea sã rãmânã. Oare ce pofteam de la aceastãfemeie-calamitate, imprevizibilã în excentricitatea ei? Nu aveam de unde sã ºtim dacã suflarea minþii einefireºti nu ne va duce în derivã. Ce doream de la aceastã femeie-curtatã de toþi? Sã nu fim îndepãrtaþide lângã ea? Sã ne ºopteascã cuvinte de înþelepciune? Feminitatea ei, firea-i sãlbaticã? Sã devinã soþianoastrã capricioasã?Fantastic ne-am mai desfãtat. Pierzându-ne cu firea.

Noi: presupuºii fãtãlãi onaniºti din aceastã fabulã?

Aceasta-i o istorisire a „ne-fiinþei”, a bãrbaþilor care încearcã sã o prindã pe femeia-fãrã-de-frâu, sãdanseze cu ea un vals care sã-i poarte departe. Nimeni nu ne-a avertizat însã cã ea este o luptãtoare,o femeie imposibil de stãpânit.Aceºtia suntem noi:

Oscar e un fricos sfios. Crede cã o femeie nu are prea mare însemnãtate. Oscar considerã cã e importantsã fii sobru. Nu e prea încântat de ea, nu va închina niciun pahar de whiskey în cinstea ei. Nu vrea são atingã: nu va fi o nuntã improvizatã pe fugã. Îi place sã o studieze atent ºi apoi sã o abordeze cu repliciinteligente: “Viaþa este bunã, viaþa este plinã de zel, dacã se rãceºte prea tare, dã drumul la furnal.”Billy e mai nesãbuit decât Oscar. Foarte versatil, îi place sã provoace suspans.Uneori ºi-ar dori ca ea sã arate trãznet. Câteodatã, alungã voit vremea, ºi-i dã fiori.Will, fiul lui Frank, e spiritual ºi amuzant. Frank, tatã fiind, ar vrea sã meargã cu ea ºi fiul lui la zoo.Edmund, fiul lui Will, un adolescent abia, criticã tot timpul femeile-calamitate. În acelaºi timp, îi studiazãfiecare miºcare ºi încearcã sã o transpunã simbolic în scriitura lui. Într-o zi, ar vrea sã meargã cu ea lacastelul prietenului sãu, Axel.Leonard e virgin, dar se comportã mai tot timpul ca un mascul cuceritor, întotdeauna feroce, întotdeaunaîn cãutarea urmãtoarei prade. Într-o manierã foarte modernã, îºi construieºte fluxul conºtiinþei,ascunzându-ºi gândurile despre ea. Viseazã sã meargã împreunã într-o cãlãtorie pânã la far. Mintea luise cufundã într-un ritual care nu e pe placul lui Oscar: o cãsãtorie la modã, o viaþã nemuritoare alãturi deea. E doar un afemeiat care foloseºte culori insipide creându-ºi zi de zi o þarã a minunilor.Winnie e un beþivan: bea, urineazã, e producãtor al defecaþiei. Dar e la fel de înþelept ca bufniþa înmomentul de faþã. Bu hu hu!Ludwig, filosoful mucalit, lucreazã la o teorie despre limbajul femeii-curtate. ªi-o imagineazã ca pe ofetiºcanã neconvenþionalã, pierdutã în pãdure, o femeie-calamitate care se aflã într-o situaþie dificilã, darcare nu are experienþa necesarã pentru a se descurca de una singurã. I se întâmplã deseori sã-ºischimbe pãrerea despre ea: rutina lui zilnicã ar fi plimbãrile cu ea. El se opune þãrii minunii construite deLeonard. Prin gesturile sale ar vrea sã inventeze propria piesã, sã-ºi compunã singur muzica, sã facã

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

20

propria scenografie ºi sã o prindã în bufoneriile sale. El însuºi se încrede în basmul bufniþei care nu-ipoate spune buhuhu unui gâºte. Buh!William e un om de cuvânt. În universul lui, creeazã un preludiu. O introducere despre ea ca spirituniversal, remodelând-o de fiecare datã într-o operã de artã. E un romantic fin care trãieºte undeva pelângã lacul imortalitãþii. Aºa cã, în fiecare zi iese ºi culege narcise ºi le preseazã într-un poem. Asta îlajutã sã-ºi aminteascã de ea. O adorã ºi o hrãneºte cu viermi. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii nu aredate despre acest fapt.Noah, starul de pe internet cunoscut în lumea largã, vorbeºte cu ea într-un puhoi de limbi diferite.Navigheazã printre propoziþiile sale, ca ºi cum limba lui ar ajunge din Wyoming în Washington ºi deacolo mai departe, pânã pe Wall Street. Acesta e paradisului lui, Valhalla, încercarea de a rãmâne cucapul deasupra apei. Undeva pe epava sa, scrie o altã poveste pentru ea. ªi în felul acesta, modificãmiºcãrile lichidului ºi dã naºtere unor noi semnificaþii. Copiii minune fac asa.

Ea, nestatornica femeie-fãrã-de-frâu.

Pe cât era de perversã, nici cã i-a pãsat de ceva. Nu a vrut sã-ºi arate sentimentele faþã de niciunuldintre ei. ªi-a îngrãmãdit gândurile ºi simþãmintele în cuvinte de veghe, litere sau simboluri, folosindconstrucþii sileptice proprii.Cu toate acestea, era o femeie adultã, puternicã ºi maturã în feminitatea ei, atât de umanã printre noi. ªi,aºa cum umbla vorba, o femeie libertinã. Spuneþi-i femeia cu gene lungi, care îþi rãpeºte inima doarprintr-o privire, femeia care spune da la asta ºi nu la cealaltã, oui oui –si si, asta era ea, non non, nu evorba despre cealaltã femeie.

Deºi îi tot fãceam semne sã se apropie, aºa cum îi comanzi chelnerului salatã Waldorf ºi vodcã, nu preane dãdea importanþã. Eram prea firavi pentru ea. ªi, mai presus de toate, hainele din garderoba personalão preocupau considerabil mai mult decât o interesam noi. Orice am fi purtat, nu ne potriveam.Odatã, înainte sã ne cunoaºtem, a fost muºcatã de o nevãstuicã, de un jder de fapt. Braþele ei au fostîmbrãþiºate de cicatrici. κi acoperea trupul cu o hainã veche, uzatã. Doar încheieturile degetelor eiputeau fi zãrite, atunci când îºi scãrpina uºor cotul. Aºa îºi alina ea rãnile. Pânã ºi talia îi era irositã. Casã ne rezumãm la obiceiurile sale nerostite, uneori bãtea puternic din picior. „Buff!”, se auzea de nicãierio loviturã sub ºezut. „Fiuu!”, un bici sub ºold. „Iuhuu!”,...nu se oprea niciodatã, pânã când se întreba eaînsãºi: cine-a-fãcut-o?Apoi îºi lingea rãnile ºi cânta despre spiritul ascuns în limbajul trupului ei. Încã în plinã forþã, îºi cizelacalitãþile ºi îºi sincroniza miºcãrile delicate de blues ale inimii ei calde ºi primitoare. Îi era lehamite de noi.Poate se sãturase chiar ºi de ea însãºi, de leºul bine-fãcut, de rotunjimile ei armonioase. Fireºte, eraperfect conºtientã de greutatea pe care o avea.Plecarea noastrã nu ar fi fost o pierdere prea mare pentru ea. Prezenþa noastrã cântãrea prea puþin. Neaflam de partea greºitã a balanþei ei. Ea mergea în vârful degetelor pe lângã noi, ascunzându-ºi glezneleîn cizme Wellington albe. Ne-a înnegurat pe toþi ca luna lipsitã de luminã, într-o noapte fãrã stele. Oricum,nu credeam cã porcii zboarã. Ne-am luat tãlpãºiþa fiecare ºi ne-am îndepãrtat de ea.

Într-o zi, s-a hotãrât sã refacã Pactul de la Varºovia cu toþi bãrbaþii care o înconjurau. Nici mai mult, nicimai puþin de atât. Urma sã facã o cãlãtorie spre apus. Poate cã în sfârºit avea sã ne aprindã entuziasmul.Cândva avea sã ajungã pe insula Winward, din Marea Caraibelor sau poate, clãtinându-se, avea sã o iaspre Wagga Wagga, undeva în statul New South Wales, din Australia. Iar în cele din urmã, va ajungeprobabil chiar în Wetteren sau Wichelen, douã dintre acele mici orãºele conservatoare, din partea est-flamandã a Belgiei.

ªi în drumul ei spunea de fiecare datã:„cãci bãrbaþii/ pot veni/ ºi femeile-curtate/ pot pleca

Cum Dracula fãcea unora/ ºi Ruxandra altora.”

Cât despre femeia-curtatã, ea a rãmas o leoaicã. O reginã a universului. O magicianã a globului, carese lupta ºi îi înfrângea pe toþi.A fost odatã ca niciodatã, o femeie care i-a fermecat pe toþi, undeva în drumspre Waterloo.

Note ºi explicaþii pentru titlul povestirii (adãugate de autor)

Nestatornicã/fãrã-de-frâu (wayward) – nu foarte uºor de dominat sau controlat; încãpãþânatã într-unmod copilãresc sau capricios; voit puerilã sau perversã, ciudatã

Femeia-calamitate (woe* 1 – man):

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

21

Femeia-calamitate (woe* 1 – man):- vai (woe): o mare supãrare sau suferinþã, mâhnire, durere amarã- vaiuri (woes): lucruri care provoacã suferinþã ºi neliniºte- vai se întâmplã (woe betide) – vor exista probleme pentru cineva- vai mie (woe is me!) – vai, cât sunt de nefericit!- vai, plecaþi (woe begone) – pare trist

Femeia-curtatã (woo*2- man):- a curta (to woo): a încerca sã obþii acordul cuiva – a încerca sã cucereºti, sã primeºti, sã urmãreºti,a cãuta sã câºtigi ( faima sau bogaþia)- a peþi (to woo): mod (învechit) prin care încerci sã convingi o femeie sã se cãsãtoreascã; a curta

o femeie (a woman) – nota autorului- atractivã ºi atrãgãtoare, beatitudine ºi bizarerie, cuceritoare ºi candidã, doritã ºi delicatã, elegantã ºieternã, fertilã ºi fantastic râvnitã, graþioasã ºi grandioasã, hotãrâtã ºi hipnoticã, intimã ºi imaginarã,jubilantã ºi jovialã, „k”inesteticã ºi kamikaze, lascivã ºi lumeascã, mistificatoare ºi magicã, nudã ºi nudeparte, oceanicã ºi onorabilã, plãcutã ºi paºnicã, quasi-volubilã ºi quasi-vibrantã, respingãtoare ºireconfortantã, sãtulã ºi senzaþionalã, tactilã ºi temeinicã, unicã ºi universalã, vibrantã ºi voitoare, de-peste-tot ºi atotînþeleaptã, cromozonul XL ºi X, yuppi ºi yam yam, zen ºi zãrghitã, ...mai ales. În Armenia!

(O povestioarã scrisã de Filip Van Zandycke, octombrie-noiembrie, 2012la rugãmintea ºi sugestia Ruxandrei Cesereanu,în timpul festivalului „Arca Literarã”, din Armenia)

În româneºte de Lavinia RogojinãKinga Kali (Ungaria)

Virgjinesha

Suntem în Tuzla, spune o voce de bãrbat, asta mã trezeºte, cineva smulge de pemine prelata. Nu e bãrbatul cu care am pornit la drum, ãsta are glasul mai rãguºit,aproape cã vorbeºte cu sincope de rãguºealã, dar nu-ºi aratã faþa. Nu se poatesã fi dormit atît de mult, e aproape exclus cã am ajuns la Tuzla, de sub prelatãvãd numai cerul, ne surprinde un amurg de oþel, o caracteristicã a munþilor, nuputem fi încã la Tuzla. E-adevãrat cã am rãtãcit douã zile printre stînci, n-amputut închide un ochi, mi-a fost groazã nu doar de oamenii înarmaþi care m-aucãutat, ecoul le-a fãcut glasul ºi mai înspãimîntãtor, ci ºi de animalele din munþi,mai ales de ºobolanii de stîncã, care sug sîngele omului cînd adoarme, ºi deanimalele de noapte pe care, e drept, nu le-am vãzut niciodatã, dar încã de cînderam o fetiþã am auzit vorbe cum cã acestea rãpesc fetele care rãtãcesc singure,îºi bat joc de ele, le înfulecã sufletul, ºi fata cu care se întîmplã astea nu va mai

fi niciodatã fatã, va fi un fel de animal ºi ea, de atunci încolo n-are ce cãuta printre oamenii decenþi. Iarziua, mi-a fost teamã de ºerpii care atacã perfid din diferitele gãuri, împotriva otravei unora dintre ei n-auºtiut leac nici mãcar bãtrînii din munþi, dar m-au trecut fiorii chiar ºi cînd am vãzut o salamandrã nevinovatãdacã nu mi-am dat seama îndatã ce este. Am tresãrit la auzul oricãrui zgomot neînsemnat, chiar ºiacolo, în peºterã, în locul unde m-am ascuns, unde m-am adãpostit, în locul pe care l-am ales încã demult, unde m-am dus cîteodatã chiar sã citesc, cînd am vrut sã fiu singurã, deºi ar fi trebuit sã culegplante medicinale, traista-ciobanului ºi coada ºoricelului – mama obiºnuia sã facã ceaiuri pentruproblemele ei femeieºti ºi ale vecinelor, ºi pentru fetele care au crescut deja într-atît încît sã aibã problemeleastea – ºi desigur am cules ºi manã ºi turtã, pentru cã astea au fost adevãrate delicatese pentru copiiidin munþi. Cînd a trebuit sã fug, gaura asta ce aducea a peºterã mi-a venit în minte instantaneu, se parecã nimeni n-a prea cunoscut-o, altfel m-ar fi gãsit cu uºurinþã: în spatele unei banchize de stîncã vîntulºi-a scobit un bîrlog, a fost loc cît sã încapã o fatã tînãrã ca mine.

Nu putem fi în Tuzla încã, e-adevãrat, cunosc locul numai din cãrþi, totuºi e singurul oraº despre care ºtiumai multe, dar e în Bosnia, la sute de kilometri de aici, scrie cartea, oriunde te-ai duce. Cu chiu, cu vai, daula o parte prelata grea ºi umedã cu care e acoperit camionul, are miros de urinã, cel puþin un miros careaminteºte de cel al urinei, deºi camionul ãsta duce numai cartofi. Iar acum mã duce numai pe mine, pesemnecã sacii cu cartofi au fost lãsaþi sus, în satele din munþi, unde nu creºte nimic asemãnãtor – dar cartofiice se rostogolesc de ici colo în platforma unde cãlãtoresc ºi eu trãdeazã întreaga încãrcãturã. Cînd ampornit la drum, am muºcat dintr-unul, n-am simþit nimic în afara gustului de noroi, dar am halit bucata aia,foamea nu cunoaºte opreliºti – apoi degeaba s-au izbit de mine, nu au putut sã mã scoale din visul meu,de parcã m-aº fi prãbuºit în el, nici nu le-am simþit izbiturile, deºi aici în munþi sunt multe curbe, drumulmerge aºa cum munþii îl croiesc, zburdã tot ce poate zburda pe maºina hurducatã.

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

22

Cînd am ieºit dintre stîncile pleºuve, rãnitã de ei, mînjitã de sînge, pentru cã picioarele ºi braþele, bachiar ºi faþa mi s-a rãnit ici-colo, cîteodatã am cãzut ºi m-am tîrît pe fund în ºanþurile fãcute de ploaie, n-am gãsit cãrãri, acolo unde se întîlnesc conurile stîncilor pe pietrele mici ºi ascuþite, pe care degeaba lemîngîie apa ºi vîntul, nici într-o sutã de ani nu vor deveni rotunzi, cînd în sfîrºit am ieºit cumva peºoseaua plinã de pietre unde circulã maºinile care înfãºoarã întregul munte ca o panglicã, pe de o parteavînd peretele de stîncã, iar pe de alta, prãpastia, camionul ãsta care transportã legume a fost singurulvehicul care a strãbãtut peisajul într-o jumãtate de zi, am stat acolo de dimineaþa în razele soareluiarzãtor, mi-a fost sete ºi muntele ar fi putut sã-mi facã orice. Dar aici printre stînci e mare lucru ºi asta,cîteodatã zile întregi nu se aude nici o maºinã.

I-am dat ºoferului rubinul acela pe care mama l-a ascuns ºi a vrut sã mi-l dea la nunta mea, cel puþin aºami-a povestit, cu speranþa cã o sã-l monteze în aur cînd reuºeºte sã punã deoparte ceva bani, iar eu osã-l port la gît cînd voi fi mãritatã sau cel puþin pînã cînd o sã fiu grea cu un bãiat, pentru cã la noi numaifemeia aceea e apreciatã care naºte bãiat. Mama n-a reuºit sã nascã un bãiat, a nãscut trei fete, ºidegeaba s-a tot rugat în tainã, la noi rugãciunea fiind o activitate secretã încã de-atunci, tot nu i-a datuterul ei încã un fãt, deºi vai, cît n-a mai purtat rubinul ãla cusut în marginea scufiþei sale. Iar eu i-am datºoferului piatra asta menitã sã aducã un bãiat, l-am furat din scufiþa mamei în noaptea în care am fugit,l-am tãiat din muselinã, ca ºi pe ei, pe familia mea, din mine: am tãiat toate amintirile legate de ei, dar cuamintiri am pierdut ºi o bucatã de tandreþe.

Rubinul acela nu a avut cine ºtie ce efect, dar ºoferul n-a ºtiut asta, l-a primit ºi s-a angajat ca în schimbsã mã ducã cu camionul lui cu prelatã din locul unde m-am nãscut. A ºtiut îndatã la ce se angajeazã, lanoi, toatã lumea cunoaºte Kanunul, chiar ºi strãinii – ºtia cã este pe Muntele Blestemat, unde chiar ºicaprele sunt scoase la adãpat de bãrbaþi cu puºti pe umãr, ºi dacã ne prind împreunã, ºi el va fi omorîtconform legilor rãzbunãrii de sînge, nu va avea scãpare, ºi se prea poate sã nu-ºi aducã moartea numailui, nici doar familiei sale, ci ºi întregii lui seminþii dacã mã ajutã sã fug. S-a îndrãgostit de piatra aceea,am vãzut asta pe loc, ºi am vãzut ºi cã îi e milã de mine cum stau acolo cu pãrul scurt, cu pantaloni destofã zdrenþuiþi, cu o cãmaºã de bãrbat ºi într-o vestã care a fost cîndva de culoarea bordo ºi care totuºiascunde bine sînii mei abia înfloriþi, în buzunarul vestei atîrnã un lanþ de ceas exact aºa cum în hainelebãrbãteºti de la noi, unde e numai lanþ, ceas niciodatã – e o podoabã, nimic mai mult, pentru cã aici, susîn munþii din nord, în vîrfurile Munþilor Blestemaþi, unde cerul e la un braþ de oameni, timpul s-a oprit,mãsurarea lui ar fi de prisos. Iar poporului meu nu-i plac acþiunile fãrã scop, nici nu vorbeºte prea mult,deci nici eu nu i-am explicat nimic, l-am rugat doar sã mã ducã cu el în schimbul rubinului, iar el a dat dincap afirmativ. Probabil cã a venit mai din sud, nici un frison nu i-a trãdat mirarea. A spus numai sã fiuprecautã, apoi a ridicat prelata urît mirositoare, a împins sub mine un palton zdrenþuit pe care a dormitprobabil cîinele sãu pentru cã a fost plin de peri albi; a vãzut cã sînt fatã, cu toate cã am purtat hainebãrbãteºti, deºi la noi fetele au scufiþe, nici pãrul nu li se vede ca nu cumva un strãin sã le facã ochidulci. Cobor în Tuzla, atît am mai spus, iar el mi-a rãspuns cã exact pînã acolo merge. Atît a fost, apoiam adormit, înainte sã pornim la drum.

Mã dau jos din maºinã ºi-l mãsor pe rãguºit deocamdatã din spate. E un bãrbat vînjos, deºi parcã puþincocoºat, îmbucã ceva pe piatrã, cînd îi adresez cîteva cuvinte, îºi ºterge gura cu antebraþul, dar nu seîntoarce spre mine. Nu e ºoferul cu care m-am tocmit, vãd de aici asta, nici nu trebuie sã se întoarcã, ãlaera slãbuþ ºi avea o staturã cinstitã, un om cocoºat întotdeauna are ceva perfid în el. Simt primejdia,nicidecum nu sîntem în Tuzla, abia am lãsat munþii, de aici vãd piscurile înzãpezite, abia a devenit maiblajinã dantela sãlbaticã a stîncilor – la vãzul cãreia omul ameþeºte mereu, dacã nu s-a nãscut la munte–, abia s-au îndesit luncile, pietricelele sînt ºi ele mai multe, aici e ºi iarbã, ca de pãºune, vãd oi fãrãciobani, beau liniºtit din rîu, puncte ce se miºcã lent în peisaj. Mai departe un pic, îmbogãþind reliefulpeisajului alpin stau bombate buncãrele de beton ale lui Enver Hodja de jur împrejur, azi, cînd modasistemului nou face posibil acest lucru, oamenii din munþi picteazã flori pe ele, dar ºi vreje colorate ºianimale imaginare pentru a ascunde realitatea; dar tot sînt ele buncãre chiar ºi aºa, pline de flori, sarparcã ameninþãtor din pãmînt, în concordanþã cu spatele bãrbatului, îmi trece fulgerãtor prin cap, e oimagine staticã înfricoºãtoare – dar în depãrtare, foarte departe vãd fum argintiu, coºuri în amurg. Daraici ne acoperã întunericul dintre brazi ºi stînci, nici mãcar în apropierea Tuzlei nu putem fi, ãsta e totpãmîntul meu, tresar, ºi nu înþeleg unde a dispãrut celãlalt ºofer, mã adresez rãguºitului, dar nici mãcarnumele nu-i ºtiu, e-adevãrat cã nici numele celuilalt nu l-am ºtiut, dar în ochii lui am vãzut îngrijorarea, cãe un om bun, dar ãsta îmi aratã spatele, nu vrea sã se întoarcã, ºi oricum nu mai am ce sã-i dau, numairubinul i l-am putut da. Sã fug, asta îmi trece prin gînd, ºi muºchii ascultã imediat instrucþiunea, dar înclipa în care crengile trosnesc sub picioare, cînd scîrþîie pietrele, cocoºatul mã apucã imediat ca un lupflãmînzit, mã trage cu o forþã nebãnuitã, peisajul se rãstoarnã împreunã cu mine cînd cad în iarba rarã, iarel, ca un sac umplut, cade peste mine de inerþie, îmi gîfîie în gît de mi se face scîrbã, mã stropeºte cu salivalui; dau cu capul de pãmînt: durerea rãsfoieºte întreaga-mi viaþã, vãd diferite imagini – nu e numãrãtoare

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

23

inversã, numai teama ruleazã sãlbatic amintirile ºi pietrele rãsunã ecoul ironic al scîncetelor mele.

*Scîncetele îmi sînt aruncate de colo-colo de pietre, se joacã cu ele, pînã ce rup fiecare bucãþicã aglasului ºi îl înghit pentru întotdeauna. În tot peisajul ãsta nu am niciun complice, muºchii brazilor înãbuºesczgomotul, oricum nimeni nu umblã pe aici, numai oile behãie apatic, nici nu le pasã de mine. Iarãºi mãvait, ar zice tatãl meu ºi mi-ar da o palmã sãnãtoasã sã am un motiv bun pentru plîns. Pentru cã omul nuplînge numai aºa, fãrã niciun motiv. Ar fi trebuit sã mã nasc bãiat, cel puþin tata asta ar fi vrut, cred cãîntr-un fel s-a ºi supãrat pe mine cã nu m-am nãscut bãiat. Cele douã surori ale mele au fost mãritateîncã din copilãrie, mai mult, pe Lule, cea mai mare dintre noi, au dat-o de soþie încã din uterul mamei, cuniºte condiþii, fireºte, cu condiþia cã numai atunci va fi soþia acelui om dacã se va naºte fetiþã ºi numaicînd a împlinit ºaisprezece ani – dar tata a sperat mereu cã noul-nãscut va fi bãiat ºi de fiecare datã abãtut-o îngrozitor pe mama cînd a aflat cã uterul ei iarãºi a vomat o fatã, cum a spus, fatã care sporeºtenumãrul slugilor ºi din cauza cãreia averea familiei sale va fi împãrþitã printre membrii clanului, de chiarºi gardul îl vor duce piatrã cu piatrã. Pentru cã seminþia are nevoie de bãieþi. Dupã legile noastre o fatãnu poate moºteni nimic: dacã în familie nu e bãiat, mai devreme sau mai tîrziu moºia e împãrþitã printrecelelalte familii ale seminþiei, pãmîntul, animalele, femeile, totul – conform Kanunului, familia în care nusînt bãrbaþi e condamnatã la moarte. Dar e totuºi încã o posibilitate: clanul poate desemna o fatã, sã fieea capul familiei cînd va creºte, iar începînd cu acel moment, ea trebuie sã trãiascã asemeni unuibãrbat, sã poarte haine bãrbãteºti, pãrul ei sã fie tuns scurt, ca al unui bãiat, sã umble foarte diferit decelelalte fete care abia se vãd de umilinþa pe care o aratã în faþa celorlalþi – ºi dragostea nu poate s-ocunoascã nici mãcar din auzite, nici ca femeie, nici ca bãrbat. Poate în schimb juca zaruri sau table încrîºmã cu bãrbaþii, poate sã bea împreunã cu ei: dar pãrerea ei nu e cerutã ºi ascultatã niciodatã, ea etotuºi o femeie, degeaba poate purta puºcã pe umãr – o femeie care e privatã de slugãrnicie dar ºi debeþia dragostei trupeºti. Deoarece acelea care sînt alese astfel trebuie sã punã jurãmînt de virginitate, ºiniciodatã nu pot cunoaºte atingerea unui bãrbat. Mã rog, cel puþin dacã exerciþiul rãzbunãrii de sînge nuînseamnã un fel de atingere: pentru cã virginele eterne sau virgjineshele - cum aceste femei devenitebãrbaþi sînt numite în limba poporului meu – nu au drept sarcinã numai conducerea clanului dupã ce tatãllor îmbãtrîneºte, numai luarea deciziilor ºi controlul agriculturii, dar ºi aplicarea rãzbunãrii de sînge dacãe cazul, ca ºi cum ar fi bãrbat, pentru cã ea e capul familiei. Iar rãzbunarea de sînge sau, cum o numimnoi, gjakmarrje, e o acþiune aproape zilnicã acolo unde m-am nãscut eu: legile complicate ale Kanunuluiprescriu în modul cel mai strict ce se poate face ºi ce nu. Dacã familia cuiva e insultatã, Kanunulprescrie chiar ºi modalitatea execuþiei pentru capul familiei sau pentru bãrbatul desemnat sã executerãzbunarea de sînge, mai mult, cum trebuie sã laºi arma ucigaºã lîngã victimã, pentru ca familia lui sãînþeleagã imediat cã bãrbatul este victima rãzbunãrii de sînge ºi nu a întîmplãrii, sã se pregãteascã dintimp la reacþia de rãzbunare a rãzbunãrii; Kanunul stipuleazã ºi participarea la înmormîntarea celui ucis,ºi doliul, desigur, toate acestea la modul cel mai amãnunþit, ºi veghea, ºi hainele rupte, ºi faþa zgîrîiatã,ºi cantitatea scrumului ce se pune pe cap, desenînd pînã ºi ultima picãturã de sînge – apoi începe totuldin nou, asasinatele se þin lanþ ºi o femeie e îngrozitã chiar ºi dacã aude numai toate acestea.

Dar pe mine tatãl meu m-a destinat în secret sã fiu o virgjinesha, degeaba cã mama nu a fost de acordcu el, pãrerea unei femei nu prea conteazã în clan, aºa cã niciodatã n-a avut curaj sã-ºi exprime dorinþa– ºi încã din copilãrie tata mi-a poruncit sã port haine femeieºti, ºi a tot repetat chestia asta cu virginitateaeternã, ce mare favoare e asta, pot sã scap de soarta de slujitoare destinatã femeilor, nu trebuie sãdevin proprietatea unui bãrbat ºi a familiei sale, pot sã hotãrãsc destinul meu în pofida faptului cã sîntfemeie. În secret, spun, pentru cã sistemul a interzis ferm virginitatea voluntarã ºi Kanunul în general, ºitot ceea ce þine de Kanun, rãzbunarea de sînge ºi blestemele, ba mai mult ºi într-un mod cu totul absurdîncã ºi broderiile populare care ne-au rãmas de la strãbunicile noastre, ºi care au fãcut viaþa sã fie maisuportabilã ºi mai coloratã – pentru cã toate acestea au fost rãmãºiþele unui sistem vechi ºi potrivnic,care nu a propagat egalitatea, ci superioritatea unui om asupra celuilalt. Dar tatãl meu a fost un mareopozant, în viaþa lui aproape cã nu a fãcut altceva decît sã acþioneze în spiritul vendettei ºi sã joacetable ºi ºah, desigur, a muncit mult ºi a vorbit împotriva sistemului ºi din cînd în cînd s-a ºi rugat, deºirugãciunea a fost interzisã ºi ea, comuniºtii L-au alungat pe Dumnezeu departe de meleagurile noastre, ºitotuºi, El ne-a gãsit cîteodatã sus printre stînci. Dar rugãciunile nu l-au oprit sã-ºi cotonogeascã familiacînd îi venea, pe cele patru femei cu care soarta l-a bãtut aºa cum spunea cînd plîngea bãutura în el.

Trebuie sã mã gîndesc la ei la timpul trecut, pentru cã i-am rupt pe ei din mine, pe tatãl meu, ale cãruipalme n-o sã le uit niciodatã, cãci fiind un om al extremelor fie cã ºi-a bãtut familia, fie cã l-au apucatremuºcãrile ºi atunci voia sã-L împace pe Domnul cãruia I-a adus sacrificii sã-l ierte pentru pãcatelesale teribile, ºi pentru sacrificiile astea a luat bucatele din gura familiei, necruþînd pe nimeni; pe mamamea, care era o femeie aproape mutã, micã de staturã ºi cu ochii cãprui, ºi destinatã sã fie slujitoare. Pesurorile mele abia le-am cunoscut, m-am nãscut tîrziu, pînã ce am crescut, ele au fost mãritate deja, dar

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

24

nici ele n-au nãscut bãieþi. În sat s-a zvonit deja cã peste seminþia Larikala pluteºte blestemul, ºi depindenumai de trecerea timpului cînd o sã piarã, a timpului cu care poporul meu niciodatã nu a calculat pe odistanþã scurtã. Lule ºi Pashke au devenit niºte slujitoare la casele bãrbaþilor lor, au muncit din greu, auspãlat picioarele bãrbaþilor care au trecut în vizitã, le-am vãzut foarte rar, de sãrbãtori, cînd toatã seminþias-a adunat, sau la înmormîntãrile care s-au organizat în cinstea victimelor diferitelor rãzbunãri de sîngeunde toatã lumea a trebuit sã participe ºi sã boceascã cum se cuvine defunctul care a fost aproape defiecare datã un bãrbat în floarea vîrstei, ºi cu moartea cãruia a început o rãzbunare nouã – datoritãacestui fapt a primit regiunea numele de Munþii Blestemaþi, ºi datoritã lui a pierit cu timpul populaþia debãrbaþi a pãmîntului meu.

Prin urmare, mama a avut mai mult timp sã se ocupe de mine cînd eram fetiþã, m-a învãþat în secret sãbrodez, mi-a arãtat cum se fac buclele ºerpuite pe care la rîndul ei le-a învãþat de la bunica ei, ºi cu cares-au putut desena adevãrate vrãjeli pe materia goalã – în serile ce au venit negreºit, am brodat pemãtase, pe muselinã, chiar ºi pe kaºmir, am fredonat cîntece de leagãn despre bãieþei, în timp ce tata adiscutat în crîºma satului despre lucrurile bãrbãteºti obiºnuite ºi a lovit vînjos cu lama cuþitului în tablamesei. Am învãþat biniºor sã brodez, sã cos, am ascuns lucrul de mînã la lumina lãmpii sã nu cumva sãobserve cineva dacã se uitã pe geam, pentru cã o sã ne ducã ºi o sã ne întrebe oare noi nu credem încomunism? Cu Enver Hodja nu poþi sã te pui, zicea mereu tatãl meu, dar putem sã-l pãcãlim, ºi tu, fatamea, vei fi virgjinesha, pentru cã averea tatãlui meu nu se poate sã fie împãrþitã în clan, se pare cã astae ultima noastrã ºansã.

La început nu ºtiam ce înseamnã sã fii virginã pentru totdeauna, mi-am dat seama încetul cu încetul,atunci cînd am umblat mult în haine bãrbãteºti ºi cînd tot satul a ºtiut cã n-o sã fiu femeie niciodatã. Mi-auvorbit ca unui bãrbat, la iniþiere mi-au schimbat numele din Dardana în Dardan – nici mãcar mama nuavea voie sã-mi spunã Dana, ca pînã atunci, eventual numai în secret, cînd am fost doar noi douã.Acasã a trebuit sã exersez þinuta, trebuia sã-mi þin capul ca ºi cînd de la o zi la alta mi s-ar fi îngroºatgîtul, de parcã ar trebui sã înfrunt în fiecare clipã un taur înfuriat – ºi încã în prima zi am primit ºi o þigarãlîngã pãlinca pe care a trebuit s-o beau dintr-odatã, pînã la fund, asta a fost prima mea pãlincã în viaþã,o fatã nu bea pãlincã desigur, ºi am ars toatã de la paharul ãla cînd l-am golit pînã la fund, minute bunen-am putut sã respir, mie cel puþin aºa mi s-a pãrut; în crîºmã, toatã lumea rînjea cu poftã, iar eu amalergat lîngã gard ºi acolo am suspinat cu ochii înlãcrimaþi ºi am încercat sã vomit dar n-am reuºit niciasta.

Mai tîrziu m-am obiºnuit cu þigara, dar cu pãlinca ºi cu greutatea puºtii pe umãrul meu, niciodatã, aºacum n-am reuºit sã mã deprind cu multe alte lucruri care au sosit cu virginitatea asta – încetul cu încetulm-au pus ºi sã fac muncã bãrbãteascã, am scos cu tîrnãcopul pietrele din felia micã de pãmînt cultivabilcare i-a rãmas familiei mele, le-am cãrat sus, lîngã casa noastrã, sã facem gard, am alcãtuit grãmezidisciplinate ºi drepte, de parc-aº construi o fortãreaþã, pentru cã poporul meu are obiceiul sã calculezeprimejdia posibilã; dar am ºi arat cu mãgarul ºi am sfãrîmat porumbul, am secerat cocenele pentruanimale, sã aibã ce mînca de iarnã. Cu toate acestea, faptul cã m-am lepãdat de soarta femeilor mi-aasigurat libertatea cumva, cu toate cã libertatea asta a fost trasã la sorþi, fiind decisã de tata în loculmeu. Dar cu lucrurile benefice pentru mine m-am obiºnuit repede, pentru cã a fost bine sã citesc înduminicile cînd am avut eu chef ºi în vãzul tuturor, ºi în serile celorlalte zile, cînd s-a lãsat întunericul ºinu s-a mai putut lucra ºi chiar ºi cînd femeile au fost nevoite sã se ducã la culcare în camera din spate– oricum, locul femeii e în bucãtãrie, cel mult lîngã copii, dar nu poate sã se dea om de ºtiinþã þinînd ocarte în mînã, e destul cã a învãþat sã citeascã ºi sã scrie în ºcoala satului. A fost o carte despre Tuzla,am gãsit-o în una dintre fisurile zidului hambarului, probabil cã punînd cartea a umplut cineva zidulcîndva mai demult sã nu se ude furajele, a fost o carte veche ºi prãfuitã, s-a udat de mai multe ori, s-aºi mucegãit, am citit-o totuºi cu mare plãcere, datoritã ei am învãþat sã citesc cu-adevãrat, am reþinut ºimulte expresii ºi nume geografice, aºa cã Tuzla a devenit singurul oraº pe care l-am cunoscut, deoarecenoi n-am cãlãtorit nicicînd – pentru cã de acolo unde m-am nãscut eu nu puteai sã pleci niciunde; dacãnu socotim cãlãtorie ocazia cînd tata a fost într-o dispoziþie bunã ºi a luat toatã familia cu el la bairamuldin Koplik, n-am avut ce cãuta acolo pentru cã la noi toatã lumea e de religie catolicã, dar s-a organizatun tîrg mare atunci, ºi s-au gãsit multe lucruri frumoase în bazar, ºi o fatã se simte în largul ei într-unasemenea loc, cu toate cã eu am fost foarte micã, ºi am vãzut foarte puþin din lume. Dar am citit cu seteorice am gãsit acasã din lucrurile pe care tata le-a þinut acasã, bunãoarã ziarele pe care le-a preþuitfoarte mult fiindcã numai rareori au ajuns în munþii noºtri. Biblia nu am putut s-o citesc decît în ascuns deteama delatorilor lui Enver Hodja ºi din acest motiv eu am ºtiut mai multe blesteme decît rugãciuni.

Serile am citit sau am cusut broderii cu mama în secret, ascunzîndu-ne pentru cã mie nu mi-a fostpermis sã mã ocup de chestii femeieºti, mai mult, a fost aproape interzis – ºi dacã cîteodatã a ieºit laivealã, amîndoi a trebuit sã-l liniºtim pe tata ºi sã primim loviturile datorate amãrãciunii lui îmbãtate. Am

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

25

vopsit mãtasea cu sucul sumacului de cer care ne-a rãmas încã de la bunica mamei, cel puþin ce n-afost mîncat de viermi, dar am vopsit-o ºi cu flori de genþianã. Am obþinut culori superbe, cu care numainatura a putut sã concureze ºi eu am putut deveni încã o datã Dana pentru scurt timp, cu toate cã numaipentru mama ºi pentru mine însãmi. ªi odatã mi-am cusut în mare secret o lenjerie femeiascã, ambrodat pe ea genþiene ºi clopoþei cu firele de mãtase vopsite frumos – un pantalonaº femeiesc pe carel-am vãzut într-un ziar care nu ºtiu cum s-a rãtãcit de a ajuns pe muntele nostru, printre oamenii care nuerau fini deloc, acolo unde nici femeile n-au obiceiul sã poarte nimic asemãnãtor. Din nu ºtiu ce cauzãmi-am dorit foarte mult sã am o hainã adevãratã de femeie, cu legãmînt de virginitate cu tot, am vrut sãsimt cum mã mîngîie mãtasea aceea, pur ºi simplu sã am conºtiinþa cã sub hainele bãrbãteºti o sã portlenjerie brodatã minuþios, aºa cum poartã ºi domniþele din oraºele mari sau chiar în Tuzla – ºi care, maimult, e împodobitã cu broderie interzisã în toatã þara.

Aproape cã am terminat cu partea de jos care se lipeºte de coapse cînd deodatã mi-a venit ideea s-oprobez, n-a fost nimeni în apropiere, mama s-a culcat de mult, tata probabil a jucat table în crîºmã ºi îºidãdea cu pãrerea despre politicã. Mãtasea a fost mai rãcoroasã ºi mai mîngîietoare decît mi-aº fi pututimagina vreodatã. Pãrul negru al secretului meu femeiesc s-a vãzut un pic, pentru cã degeaba am fosteu tînãrã, la noi, fetele ajung la maturitate mai repede, dar lenjeria mi-a venit perfect, n-a fost nici îngustã,nici largã, am încãput în ea foarte bine, ºi materia asta abia perceptibilã mi s-a ascuns fãrã sã se vadãºi în pantalonii mei bãrbãteºti. Singura oglindã a fost pe uºa dulapului mare, a trebuit sã merg în cameracuratã, trebuia sã mã vãd cum aº arãta dac-aº fi femeie. Poate cã m-am ºi îndrãgostit de mine niþel, m-amgîndit cum s-ar bucura un bãrbat, oricine, dacã m-ar vedea acum – ºi dintr-odatã am zãrit silueta tatei înclarobscurul camerei. O fracþiune de secundã ne-am mãsurat din ochi, ochii lui parcã ar fi fulgerat, apoieu mi-am întors privirea, mi-am bãgat ochii în pãmînt ca cineva care a comis un pãcat teribil exact însecunda asta ºi am început sã mã rog, am ºoptit rugãciunea pe care mama m-a învãþat cînd eram încão copilã, pe care a trebuit s-o spun cînd mi-a fost fricã de întuneric. Tata a sãrit la mine, a smuls chiloþiide pe mine, degeaba am încercat sã fug de el, brusc a rupt o parte a lenjeriei, partea cealaltã a rãmas pecoapsa mea stîngã cu genþianã cu tot, ºi mi s-a vãzut negreala dintre picioarele mele, mi-am dus acolorepede mîna, s-o ascund, dar n-am avut timp sã mã ruºinez, pentru cã tata m-a dibuit deja cu mîinile luibeþive, ca ºi cum n-ar putea sã se lupte împotriva miracolului ºi o va atinge chiar de-ar fi sã se prefacãîntr-un stîlp de sare. Am încercat sã-l împing de pe mine, dar m-a lovit în repetate rînduri, apoi m-aaruncat pe podeaua camerei mari, pe covorul pe care nici mãcar în copilãrie nu era voie sã pãºim cupantofi, ºi deja a ºi gîfîit pe mine cu respiraþia ce duhnea de bãuturã, ºi între timp mi-a ºoptit “acum îþi arãtceea ce niciodatã nu ai voie sã afli, pentru cã tu niciodatã nu vei fi femeie, dar eu îþi arãt acum totuºi,pentru cã sînt tatãl tãu bun.” Nu am strigat pentru cã mi-a fost fricã, ºtiam cã dacã fac zgomot atunci mãva lovi, m-am uitat cu dinþii încleºtaþi la o pînzã de pãianjen dintr-un ungher al casei, atît cît am putut s-ovãd din locul meu de acolo jos de pe podea, am suportat durerea pricinuitã de omul acesta care eratotuºi tatãl meu. Pãianjenul ºi-a þesut pînza mai departe de parcã nu s-ar fi întîmplat nimic, ºi e sigur cãtata a fãcut zgomot, dar nu am mai auzit nimic, din depãrtare m-a strigat durerea, timpul a fost anulat, ºicum s-a miºcat pe mine greoi ºi gîfîind, dar ritmic, s-a miºcat uºa cu oglindã a dulapului mare ºi amvãzut-o pe mama, cu cãmaºa de noapte, fãrã batic acum, a apãrut ºi a dispãrut, a apãrut ºi a dispãrutdin nou, de parc-ar fi ºi n-ar fi totuºi acolo, ar vedea ºi n-ar vedea totuºi ce mã învaþã tata pe mine – apoinu m-am mai uitat la pãianjen, m-am uitat la faþa mamei, faþa ei s-a schimbat la fiecare miºcare ºi licãrirea oglinzii, odatã miratã, odatã disperatã, odatã neputincioasã, odatã geloasã, odatã plinã de urã, apoi nuam mai vãzut-o, s-a întors în patul ei fãrã sã scoatã un cuvînt mãcar, mai mult, nu am mai vãzut-oniciodatã, pentru cã în chiar noaptea aceea am fugit de-acasã.

*Mã deºteaptã gîfîielile lui, chiar ºi gîfîielile lui sînt rãguºite, omul mare ca de sac se culcã peste mine cutot trupul lui, în faþa ochilor mei se clatinã o garoafã sãlbaticã, loveºte lin cicatricea de pe faþa mea în timpce el îºi face treaba, nu pot sã-i vãd faþa de-aici de jos, vãd numai cã barba lui e cãruntã ºi murdarã,ochii lui sînt ca un cavou, ca ai animalelor; acum nici nu vreau sã-l vãd, ºtiu sigur cã acesta nu e ºoferulmeu, cel cãruia i-am dat rubinul, dar acum e totuna oricum; simt mirosul usturoiului ºi al transpiraþieipenetrante bãrbãteºti, cu o mînã trage pãrul meu scurt, cu cealaltã, încearcã sã-mi forþeze coapsele, sãpãtrundã în mine cu forþa acolo unde oricum e o ranã – de jur împrejur stîncile pleºuve, brazii rari, cîiniicare mînã oile s-au dus deja cu talãngile lor, dar s-ar putea sã nu fi fost aici oi niciodatã, numai petelealbe ale stîncilor lumineazã pãºunile întunecate, numai vîjîitul poate fi martorul meu, vîjîitul care se poateauzi numai în munþi, ºi care acum devine asurzitor. Aproape cã urlu aºa cum vîjîie Munþii Blestemaþi, dardegeaba, oricum nu mã aude nimeni, a cãzut noaptea, iar bãrbatul îmi azvîrle mîna brutal peste guramea, dinþii îmi spintecã buzele din interior, ºi atunci nu mã mai rog, nu existã rugãciune care sã opreascãasta, Dumnezeu e prea departe, drumul rugãciunilor ar fi mult prea lung pînã ar ajunge la El, degeabasîntem în munþi, aproape de cerul Lui – ºi împrãºtiu blestemele cu ochii, cu toatã forþa mea interioarã, cutoþi porii mei, îl împing pe cocoºat de pe mine. Omul mare ca de sac umplut pînã la refuz mã lasã

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

26

dintr-odatã, nici nu mã lasã, se aruncã de pe mine, se rostogoleºte de pe trupul meu frînt ca ºi cînd l-arfi lovit fulgerul, i se înþepenesc mîinile ºi picioarele, capul ºi-l întinde urît în spate ºi tãbãresc peste elconvulsiile, nu am vãzut niciodatã aºa ceva, ochii îi ies afarã din orbite, limba i se împleteºte, gura îispumegã – acum mã sperii ºi mai tare, forþa blestemelor pare mai mare decît a rugãciunilor, deja alerg,îmi culeg hainele cu grabã. Fac cîþiva paºi, apoi mã opresc totuºi, caut repede o creangã ºi mã întorc lael, mã uit ca ºi cum aº fi vrãjitã la dansul lui straniu, apoi mã conving, îi bag creanga în gurã, sã nu-ºiînghitã limba cumva, ºi las loc rugãciunilor mele ce vor urma pe lumea asta. Corpul de sac de cartofi seliniºteºte încet, dar cocoºatul nu ºi-a revenit încã pe deplin, ºi-atunci mi-amintesc brusc de tatãl meu,care a gîfîit pe mine în noaptea aceea pe covorul scump al camerei mari, sub mustaþã având un zîmbetbleg de beþivan care nu-ºi dã seama ce-a fãcut. De tatãl meu pe al cãrui trup pe jumãtate gol l-am umplutcu cernealã neagrã, cînd în noaptea aceea, sînt numai trei zile de atunci, am pornit la drum, am scristoate blestemele albaneze, am umplut cu vrejele urii mele trupul tatãlui meu adormit sã creascã acolopentru totdeauna; am scris acolo toatã strãduinþa disperatã cu care încerc sã stîrpesc din mine chiar ºiamintirea vulturului negru cu douã capete ºi hotãrîrea încãpãþînatã cu care tot o sã ajung odatã ºi odatãla Tuzla, unde voi fi Larikala Dana, femeie frumoasã ºi liberã, ºi niciodatã virgjinesha.

În româneºte de Péter Demény

Vica Cembarteva (Republica Moldova)

Post scriptum. Revenirea

o razã subþire a soarelui palidalunecã pe lama unui cuþit desenat.astãzi nimeni nu va veni.

Dupã perete pictorulal cãrui nume seamãnã cu hieroglifa “pace”încheie în dreptunghiul pânzeieternitatea reþinutã de clipã.miºcãrile pensulei luisunt elegante ºi precise,

precum miºcãrile beþiºoarelor din bambusculegând boabele de orezdin farfuria platã albastrã.

tu vii nu prea des.

Banca din lemn pe verandãs-a dezobiºnuit de muncã ºi mâini.piatra cu un arc încarnat în easeamãnã cu o inimã,mâncatã de viermele îndoielilor.sticla tulbure a ferestrelor ºi particulele de praf –sunt scrumul verii ce a ars,aºezându-se pe evantaiul aripioarei ruptea unui fluturaº mort.ceea ce a fost –nu vei întoarce nicicând.

Te gândeºtidacã o fi durut-o pe pãpuºa cu faþa amorþitãsã nu ºtiece este iubirea.tu fumezi.fumul se rãsuceºte,ca sângele din venele desfãcute în apã,ca panglicile de mãtase,ca tainele ºi dorinþele,legate de copacul de fistic înviatlângã mormântul profetului biblic -

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

27

sa va împlini numai ceeace e predestinat.

tu închizi ochii -bãieþelul rãtãcitîn magazinul de oglinzi din bazarul oriental.de unde sã ºtii în care din oglindiri tu eºti adevãrat?

cad încet fulgii de zãpadãsinguratici ºi pierduþi în vânt, ca în neant.dacã timpul nu mai este -atunci unde se duce acel timp care e între noi?

Scrisori din sezonul fãrã vânturi. Înãlþarea crucii.

Fragilitatea alambicatã a architecturiiîn stil roman din plasticseparã bulevardulca o cruce- ceea ce a fost pânã la nota doºi alte note noi.Copacul cu tulpinile împreunateseamãnã cu picioarele lungi desfãcuteale unei femei, atingând cerulcu foºnetul.

Trei pisici -una gri, una neagrã ºi una roºcatã –vãd prin pleoapele strânseîntr-un vis comuncolorat cu sepiarazele calde dispersatevara care se duce.

Frunzele împrãºtiate,paginile dezintegrându-sedin calendar,maºina de stropit ºigunoieriipe marginea trotuarului.“Eu nu am avut nici un romanþ cu vreo studentã”trage un nou fumprofesorul universitar.Regrete în speranþã,începutul semestrului.

Cumpãr un buchetde alstroemerii alb-galbeneºi un fluture îndârjitse aºazã apoi cade se aºazã cade se aºazãpe ochelarii mei de soare.

Îþi scriu despre cumaerul rãsfoieºtefix de trei orifrunza de arþar atinsã de ocru,înainte ca eacu un oftat stingheritsã atingãasfaltul toamnei.

…si fiecare din noiîºi continuã miºcarea

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

28

strict în direcþia propriului calvar(în Ziua Înãlþãrii Crucii,Chiºinãu,a ta eu)

În româneºte de Oleg Panfil

Igor Sid (Rusia)

Marea Cosmonauþilor*

Motto:Meteoriþii gãsiþi în Antarctica au o vârstã mai mare decât

Pãmântul.

De la marea Solidaritãþii pânã la marea Cosmonauþilorde-a lungul invizibilului de aici mal ruptdin moftul dumnezeiesc al Antarctidei –

se întinde arealul tinereþii mele ambiþioase…

Pe sub stadioanele de gheaþã –se aflã oase de: pseudozuhia, anchilozaur,verdeaþa junglei din ferigãeflorescentã de un sfert de miliiard de ani...

Timpurile s-su rãcit ºi pangolinii au pierit –Din cauza îngroºãrii cojii de ouã…Într-o bunã zi puii n-au mai avut putereSã spargã coaja cu ciocul… Antarctica pluteºte în oceanul Antarctic –ou alb ca zãpadaîn sfârºit ciocnit de cineva,înconjurat de cojile aisbergurilorºi de stolurile imponderabile de sufleteale anchilozavrilor ºi pseudozuhilor care încã nu s-au trezit… Eu alergam pe puntea pasarelei în dimineþilezilei polare….Douã sute cinzeci de milioane de ani mai târziu dupã panglioni,cu nouã ani înainte sã se iveascã dolarul antarctic…

“Vântul zuid-west mi-a ars falca precum un bureteîmpingând þipãtul meu cãtre nord-est!” -compuneam versuri în timpul liber între luarea probelorde krill antarctic… Peninsula Antarctica a Antarctideicare se întinde în oceanul Antarcticne mãrturiseºte despre tautologia Existenþeiºi despre dominarea primordialãa Numelui asupra Spaþiului…Un cartograf inspirat e la micã distanþãde fiica pinguinului…

*Poemul lui Igor Sid este plin de denumiri ale unor vietãþi ºi plante specifice pentru zona antarcticã(ºi pentru perioada preistoricã, unele din ele), de aceea am subliniat, în text, termenii pentru acestevietãþi ºi plante, astfel încât sa fie mai uºor pentru cititor sã recepteze poemul (nota traducatorului).

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

29

Despre un pian îngheþat într-un aisberg,-scria cineva mãreþ de la Nord.la Sud aisbergurile merg goaledar în schimb aici ele sunt de patru ori mai înalte… O lunã întreagã dupã apusul Soareluiultima razã lumineazã escadraunor giganþi ultramarin-galben fluorescentsub cerul de culoarea antracitului fãrã stele…E absolut imposibil sã lucrezi! Am sãrit în sus de încântaredar bilanþul zguduirilor vizualeeste echilibrat de sãracul daltonismal aurorei boreala sudicace s-a sluþit dupã milioane de ani

“Curcubeul monocrom, coralii decoloraþi –sunt un fel de recompense pentru ceva deja de neimaginat!” –meditam eu în timp ce mãsuram gonadelede nototenia gri…

Prin burtica palidã a ºtiucii de gheaþãse vede ºira albicioasã a spinãrii.Iar maþele – sunt de cristal.Îmi venea sã exclam : “IHTIS”… Peninsula Antarctica a Antarctideiîºi întinde tentaculele cãtre Þara de Focîncãlzindu-ºi unele ventuze…Nu muschinarul ci lugovikul antarcticînfloreºte eroic pe gheþuºi…

De la marea Solidaritãþii pânã la marea Cosmonauþilor -e mai puþin de o sãptamânã de mers.De la marea Cosmonauþilor pânã la mlaºtina Meotisae un sfert de secol….

Pur ºi simplu cartografului îi era frig…Dupã Cercul Polar îþi aminteºtiºi teoria specializatã a relativitãþiiîncurcând spaþiul cu timpul…

Cãlãtoria în jurul lumii…proiectarea ciclului vital pe glob.La mijlocul drumului ceva te întoarcecu picioarele în sus…

“Antarctica este proiecþia Cosmosului pe plan!” -te anunþã cercul din asteroizi congelaþiîn imediata apropiere de pãmânto horã nemarginitã cu viteza planctonului…

…Navele cosmice infectate de necuratulaterizeazã printr-o gaurã în stratul de ozon -una dupa alta -o datã la patru sute de mii de ani -spre anchilozauri ºi pseudozuhii…

În româneºte de Oleg Panfil

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

30

Claudio Pozzani

Cautã-n tine vocea pe care nu o auzi(invocaþie pentru voce, cuºca toracicã ºi singurãtate)

Cautã-n tine vocea pe care nu o auzimãnâncã universul dacã nu-l înþelegi,

Joase case cu acoperiºuri atârnândlãcrimând ploaia cu picãturi de-acum putrede

Parfum de pãmânt, de frunze, de mlaºtinãºi sinistre peisaje de marmurã albã

Cautã-n tine vocea pe care n-o auzimãnâncã universul dacã nu-l înþelegi

viermii care zac sub stratul noroiosºoareci care înoatã-n râuri de oþel

Fumul ceþii, maºini rapideCare smulg rapid tãieþeii de asfalt

Cautã-n tine voce ape care n-o auziMãnâncã universul dacã nu-l înþelegi

Umbre de cretã mergând obositescoþându-ºi teºitul, conicul cap

Pieziºe fantasme imprimate-n zidÎþi amintesc de fugi ºi de cai de Olanda

Cautã-n tine voce ape care n-o auziMãnâncã universul dacã nu-l înþelegi.

În româneºte de Adrian Popescu

Grigori Arosev (Rusia)

Moscova Roma

Degrabã vine octombrie, dar havuzurile strãlucescDe parcã nu ar crede cã imediat soseºte ºi iarna.Respirã liber Piazza BolotnaiaÎn oraº e toamnã. Totul e destul de liniºtit.

Ani mulþi, fermenþi ai decadei euforice!Zilele ca ºi sentimentele deocamdatã sunt luminoase.Frunzele roºii precum panglicile stacojiiTrist le mãturã muncitorul mãturând.

Peste tot scade volumul acustic cu un semiton,se vestejeºte gazonul cãlcat printre cârpãceli.Cu tãcere salutã Piazza Navonasezonul rece al Romei moscovite.

Becar

Acuma tu ºtii unde-i limitaºi unde stau greºelile în rând.Aº vrea sã te numesc “surioarã”

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

31

dar parcã mã simt vinovat de ceva.ºi tu încerci sã gãseºtiun alt punct de vedere pentru lucruri.

“Într-adevar sistemul oficial este neschimbatdeodatã rãneºte creierul.-Fir-ar sã fie, de ce sã îngenunchezirupându-þi sufletul în bucãþi?”Dar existã visul sã fugi din captivitateamutrei unui om molau ºi posac.

Ei, bine, va veni ziua - când mã va lãsa fãrã frâuruºinea arzãtoare ca un incendiu,ºi va înceta sã mã supere pentru totdeaunaculoarea noir a trecutului nebun.Iar frigul acesta pe piele –e un becar neaºteptat.

În româneºte de Oleg Panfil

AR

CA

LIT

ER

AR

à 2

012

32

Discursul steoreotipizat ºiuniformizator al ideologiei stalinistefãcuse ca, timp de aproape douãdecenii, sã iasã cu totul din discuþietalentul criticului sau capacitãþilesale stilistice. „Nota personalã” ainterpretului nu numai cã nuconstituia un element de evaluare,dar era strict interzisã, ca unsimptom al vinovatei tendinþe de„individualizare”. În întreg deceniulºase, campaniile ideologiceîmpotriva „obscurizãrii” sau„abstractizãrii” limbajului erau laordinea zilei, astfel încât dovada decea mai mare originalitate oreprezentau jonglãrile cât mailibere cu concepte realist-socialiste. Schimbarea ordiniidiscursului marxist-leninist (nu ºia sensului sãu), precum ºi„personalizarea” în sensul pre-tenþiei de a fi descoperit pe contpropriu adevãruri realist-socialiste,îi atrãgeau în anii ‘50 lui PaulGeorgescu porecla, mai mult saumai puþin minimalizatoare, deeseist. Aproape zece ani au maitrebuit sã treacã pânã larecuperarea ideii cã, departe de afi un bun colportor de mesajeideologice, criticul este un om detalent. Dacã în poezie ºi în prozãîntoarcerea originalitãþii ºi asubiectivitãþii e acceptatã cevamai devreme, în criticã, ea nurevine în discuþie pânã la jumãtateadeceniului ºapte. De aceea, atuncicând se produce, are efectul uneiexplozii, dacã nu a stilurilor ºi apersonalitãþilor propriu-zise, mãcara adeziunilor, mai ales cã era ºi ostrategie bunã de a „curãþa” criticade cei „fãrã chemare” („pseudoide-ologi”, cum am vãzut cã-i numeºteEugen Simion).

Aºa se face cã pentru roluldecisiv al „intuiþiei” ºi al „vocaþiei”militeazã obsesiv toþi criticii activila jumãtatea deceniului ºapte. Deºiproblema „personalitãþii” ºi a„talentului” fusese deja îndelungdezbãtutã în interbelic ºi nu se mai

titlu englAlex Goldiº

afla pe nicio agendã contem-poranã, în anii ’60 ai ieºirii dinstalinism, la noi, ea dobândeºte dinnou valoare auroralã. Dacã eadevãrat, aºa cum s-a spusadesea, cã realismul socialist aaruncat concepþia asupra literaturiiºi a criticii cu câteva veacuri înurmã, mai puþin s-a observat cãforþele reformatoare care s-austrãduit s-o readucã în prezentsunt nevoite ºi ele, cel puþin înprimã fazã, sã se scufunde întrecut. Astfel încât avem de a facecu exaltarea a tot ce înseamnã„subiectivitate”, „originalitate”,„personalitate”, „stil” (cu altecuvinte, valoare individualã), dar ºicu denigrarea compensativã,revanºardã, a „metodelor”, „ten-dinþelor”, „teoriilor”, „instrumente-lor” etc. Trauma atât de profundeiuniformizãri a creat, în tot deceniulal ºaptelea, o alergie instinctivã laorice sens al eludãrii individualitãþii.Acest mecanism fixeazã de faptraportul dintre „talent” ºi „metod㔺i o avalanºã de profesiuni decredinþã exaltã primul termen îndefavoarea celui de-al doilea: „Caºi în literaturã, metoda în criticã estânjenitoare, pentru cã îngus-teazã, schematizeazã ºi unifor-mizeazã interpretarea [...].Preconizarea unei anumitemetode în criticã (de pildã a celeistructuraliste, ling-vistice) mi separe, cel puþin pentru momentulactual, o supralicitare” (Al. Piru),„fãrã existenþa talentului critic, toatãteoria ºi metodologia criticã dinlume nu are mare valoare” (AdrianMarino), „ºi aici, ca ºi în alte genuri,vocaþia e hotãrâtoare: tehnica,metoda, nu creeazã un critic, dupãcum cunoaºterea prozodiei nuaduce nimic veleitarului fãrã har”(Eugen Simion).

Punctul-zero al înlãturãriioricãrei valenþe ºtiinþifice sauteoretice din câmpul criticii trebuieregãsit în Criticã ºi creaþie,profesiunea de credinþã cãli-

nescianã din 1927: „În realitate,momentul esenþial al activitãþiicritice este tot sintetic ºi consistãîn emoþia imediatã, anticipantã averdictului vremii, cãreia apoicriticul îi dã o formã explicatã prinmijloace care în ultimã analizã suntindiferente ºi pot aparþine istorieiliterare, esteticii, retoricii”. Modelulcãlinescian hiperbolizat de teamareinstaurãrii tiraniei metodelor afãcut ca principalul criteriu de eva-luare a criticii din aceastã perioadãsã fie „talentul”, capacitatea de a„re-crea” opera în conºtiinþa criticã.Deºi nu sunt respinse principial,„mijloacele” ºi „tehnicile” de analizãþin de latura exterioarã a actuluicritic. Principiul apare, de altfel, lacel mai „infidel” cãlinescian alepocii, N. Manolescu, criticul carereaduce la rang de normã reticenþafaþã de interpretul „obiectiv,impersonal ºi fãrã talent”: „Oricinepoate observa ritmul, rima,aspectul metric al poeziei,subiectul romanului sau al dramei,strofa, capitolul, o imagine, ometaforã. Aceste elemente se pot,nici vorbã, analiza. G. Ibrãileanu afãcut astfel de analize tehnice laEminescu, unele pline de subtilitate,care însã, cu toatã valoarea lorauxiliarã, nu sunt criticã: tonalitateaversului eminescian, muzica luiinimitabilã nu se datorescprozodiei”. Nicio modalitate deanalizã, în afara talentului critic, nupoate contribui, aºadar, ladescoperirea „structurii ascunse”a operei (acel „inefabil” în concepþiecãlinescianã sau „enigmã”ireductibilã în sistemul lui Picon).

Unanimitatea în favoareatalentului derivã într-un complex alsuperioritãþii lui faþã de metodã,complex care explicã reticenþa cuprivire la specializarea instru-mentelor critice. Antagonismuldintre vocaþie ºi metodã, inactualîn dezbaterile critice occidentale,e cât se poate de viu încã încontext românesc. Complexul semanifestã nu prin respingereatotalã a utilitãþii metodelor, ci prinpostularea caracterului secundaral acestora. Profesiunea decredinþã reprezentativã pentruaceastã perioadã îi aparþine luiMatei Cãlinescu. Criticul con-damnã la Roland Barthes pre-dilecþia pentru metode critice

Triumful talentului încritica

)) )))

33

precum structuralismul sau psih-analiza. E uºor de observat cãîn specializarea criticii, MateiCãlinescu vede pericolul „dog-matismului”, un termen el însuºidestul de ambivalent, dacã negândim cã e aplicat în epocã maidegrabã ideologilor. Teama deunilateralizarea ideologicã face catânãra criticã ieºitã din stalinismsã-ºi manifeste deschidereaegalã, echidistantã, faþã de toateinstrumentele ºi metodele,indiferent de situarea lor pe scaraevoluþiei critice. Cu o singurãcondiþie: ca acestea sã fie sub-sumate imediat talentului critic.Dacã, însã, o metodã sau oparadigmã criticã particularãîncepea sã fie discutatã în sine, seactiva urgent conflictul dintremetodã ºi talentul critic, care puneacapãt discuþiei. Astfel încâtdeschiderea abstractã faþã demetode e mai degrabã un indife-rentism, cãci pledoaria neobositãpentru talent implica, în filigran,zãdãrnicirea ºi respingerea ori-cãrei dezbateri despre metodeºi instrumente critice. MateiCãlinescu respinge „simplelepolemici «metodologice»” pe motivcã ele ar trebui „sã dea loc unorlargi polemici de idei ºi de gusturi,unor polemici, în ultimã instanþã, depersonalitãþi ºi de valori”.

Disponibilitatea aproapeutopicã, izvorâtã din mitul „criticiitotale”, fenomen explicabil fan-tasmatic la ieºirea de sub chingilemetodei unice, are reversul reti-cenþei faþã de orice „unilateraliza-re”a actului critic. Plasarea sub„umbrela” unei metode sauadoptarea unui instrument criticspecializat sunt privite nu cadeschideri ale interpretãrii prinadoptarea unor perspective noi (caîn Occident), ci ca îngustãri aleorizontului critic. A face criticã„lingvisticã”, „structuralistã, „mar-xistã”, „psihologicã” înseamnã areduce posibilitãþile infinite aleoperei ºi a-i „trãda” spiritul în favoareaunei viziuni instrumentaliste asupraliteraturii. Cel care încearcã sãtesteze o singurã metodã pe operãnu e critic, ci un practician limitat,preocupat mai degrabã de mijloaceleexterioare decât de miezul inefabil.Astfel încât se creeazã inevitabil otensiune între mãrturisirea dis-

ponibilitãþii absolute ºi reticenþa în ao pune în practicã: deschidereaegalã faþã de metode devine premi-sa pãstrãrii la distanþã de fiecaredintre ele, consideratã izolat.

Dacã rolul „criticii creatoare” nutrebuie minimalizat în extindereamodalitãþilor de abordare aliteraturii, ca orice medicamentsupradozat, ea are ºi efectesecundare asupra organismuluicritic. Consecinþele sunt limpezi lao succintã comparaþie cu climatuloccidental. Cãci dacã în Franþaaceloraºi ani avea loc oconcurenþã ºi o testare ametodelor-pilot cu privire laposibilitatea lor de a „accesa” ºi areinterpreta opera, la noi,postulatul cã toate sunt egal viabilesau egal eronate în funcþie doar detalentul criticului, va descuraja dinstart dezbaterile. Faptul cãmetodele nu sunt discutate în sine,ca modalitãþi de acces la text, cica epifenomene ale vocaþiei,blocheazã discuþii extrem deinteresante, limitând, astfel, ariaopþiunilor. În aceeaºi epocã, Paul

Ricoeur stabilea, de pildã, înopoziþie cu Gérard Genette, oclasificare a metodelor în funcþiede „materia” literarã pe care pot fiaplicate: în timp ce structuralismular fi un limbaj rezervat literaturiiepocilor pre-moderne (identificareade structuri nu necesitã actulparticipativ al interpretului),hermeneutica ar reprezentasingura modalitate de abordare aliteraturii recente. O departajaresau o ierarhizare a metodelor, odiscuþie asupra utilitãþii lor n-are locîn aceiaºi ani la noi, de vreme cemajoritatea participanþilor ladezbateri, în ciuda oricãror tensiuniºi neînþelegeri, considerã cãmetoda e indiferentã în raport cutalentul criticului. Nu respingereametodelor în general, cirespingerea fiecãrei metode înparticular, precum ºi limitarea ei înraport cu „personalitatea” criticului,constituie retorica specificã aacestei perioade. La modul ideal,criticul stãpâneºte toate metodele,dar abordeazã opera ca ºi cum n-ar avea niciuna.

34

Dacã vrem sã fim drepþi, trebuiesã recunoaºtem cã o carte areîntotdeauna doi pãrinþi: autorul ºieditorul. Iar, dintre ei, al doileaîndeplineºte cele mai multesarcini. Cãci primul se descurcãsingur cu un stilou ºi mai mult saumai puþinã hîrtie, în vreme ce ultimulare nevoie de colaborarea cunumeroºi alþi actori, de la tipograf(azi, operator IT) pînã la grafician.„Pentru a atinge echilibrul just întreformã ºi conþinut, m-am folosit decolaborarea tipografilor ºi gra-ficienilor”, scrie expressis verbisGiulio Einaudi, unul dintre mariieditori italieni ai secolului trecut, încartea sa de curînd apãrutã ºi înlimba românã, Frînturi de memorie(Editura Pavesiana, 2012,traducere de Mara Chiriþescu ºiªtefania Iordan). ªi tot elprecizeazã: „ar fi o prostie dinpartea mea dacã nu aº consideraesenþiale forma cãrþii, caracterele,paginarea, cerneala, tiparul; ºi nunumai pe acestea, ci ºi titlurilecurente care îl ghideazã pe cititorspre subiectele tratate, indiciianalitici ºi indicii de nume, acesteasînt tot atîtea elemente carecontribuie la realizarea unor cãrþide studiu care sã poatã fi folositeuºor ºi consultate cu uºurinþã” (pp.64-65). Se înþelege cã asemeneamultiple operaþiuni nu pot fiefectuate în mod obiºnuit ºi cît maiprofitabil de un singur om.

Însã editorului îi revine ºimisiunea de a selecta opereleoriginale ºi inedite ale scriitorilorcontemporani. Apare evident cã,în fapt, el este primul lor criticprofesionist, chiar fãrã a practicafoiletonistica de actualitate. Sevãdeºte aici poate cea maiimportantã calitate a unui editor, ceþine de o vocaþie specialã, pe carenumai oamenii de gust odemonstreazã. În ce ne priveºte,e de ajuns sã ne gîndim la unînaintaº ca Alexandru Rosetti, casã ne dãm imediat seama desprece este vorba. Am beneficiat ºi maiapoi de eminenþi editori ca Z.

An Editor’s CallingFlorin Mihãilescu

Ornea, Romul Munteanu, G.Pienescu, Niculae Gheran, pentrua da numai aceste exemple dincîteva zeci posibile, dacã intrãm îndetalii. La toþi se remarcã ºi uneoristrãlucesc de-a binelea însuºiri caacribia filologicã, acurateþea,exactitudinea, meticulozitatea,ori într-un singur cuvînt profesio-nalismul cu care au lucrat întot-deauna, limitîndu-se însã prinexcelenþã la domeniul clasic.

Italia, ca de altfel toate þãrilemari, de veche culturã, a avut ºiare fireºte mai multe edituriprestigioase, ca bunãoarã Laterza,Bompiani, Mondadori, Feltrinellietc., printre care, pe una din celemai înalte poziþii, ºi Einaudi, al cãreipatron este chiar autorul acestorFrînturi de memorie, cartea carene-a ºi prilejuit reflecþiile de faþã.Ne-am fi aºteptat sã aflãm de lailustrul editor mai multe dezvãluiridin culisele lumii literare dinPeninsulã, dar autorul nemãrturiseºte cã l-a oprit „o anumitãrezervã” sã se apropie prea multde actualitate, „memoria carepoposeºte adesea ºi cu mai mareuºurinþã asupra întîmplãrilor dinvechime, mai degrabã decîtasupra celor recente”. Totodatã,mai spune memorialistul nostru,„cartea aceasta nu se vrea a fipovestea editurii, nici povesteamea” (p. 144), ci doar înºiruireaoarecum spontanã ºi nesiste-maticã a unor crîmpeie din ex-perienþa trãitã. Este mai mult odepoziþie a omului decît a editorului,ceea ce înseamnã ºi o pierdere,dar ºi întrucîtva un cîºtig. În loculunei lecturi studioase cu caracterinformativ, facem în cea mai maremãsurã una literarã. Chiar fãrãtalent de scriitor profesionist, GiulioEinaudi scrie atractiv ºi evocãaspecte semnificative atît dinpropria sa viaþã, cît ºi din ceapublicã, din care face el însuºiparte, ca personalitate de întinsãaudienþã ºi mai cu seamãvizibilitate intelectualã.

Interesante cu deosebire sînt

scurtele portrete pe care leschiþeazã el unor celebritãþiculturale sau politice. Oamenii ceimai apropiaþi ºi care au fost ºicolaboratorii sãi cei mai activi ºimai apreciaþi par sã-i fi fost ºi chiari-au fost Cesare Pavese,cofondator al editurii, ca ºi LeoneGinzburg, dar ºi Elio Vittorini, PrimoLevi sau chiar Italo Calvino. Darîn jurul lui Einaudi se învîrteau omulþime de intelectuali ºi mai alesde autori, atraºi de remarcabilaprestanþã a editurii, precum ºi – înanii dictaturii lui Musollini – deatitudinea sa antifascistã. Dintretoþi, personalitatea cea maiinfluentã, am putea spune prezenþasupremã în peisajul epocii, a fostbineînþeles filosoful ºi esteticianulBenedetto Croce, pasionat ca ºitatãl editorului de bibliofilie ºi înbune raporturi cu acesta.Biblioteca de la Napoli a gînditoruluia intrat oarecum în legendã.Einaudi o confirmã: „Locuinþa luiBenedetto Croce nu era o casã, cio bibliotecã” (p. 139). Numeroasealte figuri de contemporani i-autrezit interesul ºi curiozitatea, fie înItalia, fie în afara ei. Pe lîngã Crocesau Palmiro Togliati, Carlo EmilioGadda, Pier Paolo Pasolini,Eugenio Montale etc., i-acunoscut, fie ºi incidental, pe PabloPicasso, Lévi-Strauss, JacquesLacan, editorul Claude Gallimard,Hemingway, Herbert Marcuse,Thomas Mann, Roland Barthes,Michel Foucault, Samuel Beckett,în fine ruºii Ilia Ehrenburg, AnaAhmatova ºi... Hruºciov. Lista arputea fi desigur mult mai bogatãdacã ne gîndim la variatele relaþiiºi contacte pe care le-a întreþinutEinaudi prin natura însãºi aprofesiunii sale. ªi tot dintr-o atareîmprejurare, a fãcut lungi cãlãtorii,de la Cuba ºi pînã la fosta U.R.S.S.ºi de la Cehia pînã la Statele Unite,descriindu-le îndeobºte laconic,dar sugestiv, iar uneori cu unhumor discret ºi insinuant.Aºteptînd bunãoarã trenul într-ogarã de tranzit, „se cumuleazãtimpul pe care l-ai pierdut venindmai devreme cu întîrzierea; tetrezeºti în mijlocul unei mulþimizbierãtoare, te aºezi la coadã înfaþa uºilor ºi aºtepþi cãlãtorii carecoboarã, întotdeauna mult maipuþini decît cei care urcã. Cu toate

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E Vocatia de editor,

35

cã ai sosit primul, rãmîi în modinexplicabil la coadã, urci ultimul ºicauþi cu disperare un loc. Dacã ainoroc, nimereºti lîngã vreodoamnã parfumatã care are marechef de vorbã” (p. 136). Dar totcãlãtorind cu trenul, a descoperiteditorul ºi o „metodã” de lecturã,care l-a fãcut sã cîºtige timp ºi sãevite cãrþile „insuportabile”. Luîndu-ºi de obicei cîte un roman maisubþire, care debuta foarte puþinatractiv, Einaudi cerceta mai întîifinalul, spre a vedea dacã el îi vadeºtepta curiozitatea pentru rest.„De multe ori aceastã tehnicã s-adovedit a fi utilã, astfel cã am reuºitsã citesc destul de multe cãrþicare, parcurse de la început, ar fifost insuportabile. Conºtient fiindcã metoda aceasta este con-damnabilã, mã consacru cel maiadesea lecturii volumelor denuvele, ca sã pot sãri dintr-unpunct în altul al cãrþii fãrã prea multeremuºcãri” (p. 137). Aceastãprocedurã a rãsfoirii cãrþilor pare afi agreatã ºi de mulþi alþii, fie dinraþiuni personale, fie din necesitãþieditoriale. Nu credem cã soluþia erecomandabilã ºi nici cã autorulnostru ar fi utilizat-o în selecþiilecasei sale de editurã, a cãreiproducþie de excelentã valoareatestã o foarte corectã orientare,care i-a adus ºi celebritatea.

Un editor de vocaþie esteobligatoriu ºi un lacom cititor.Pagini simpatice ºi revelatoareînchinã memorialistul nostru ºibibliotecii sale. Notînd aglomera-rea progresivã a volumelor de totfelul („mormane imense de cãrþizac pe jos în birou ºi în dormitor” –p. 140), el vorbeºte nu numai de oanume lene, dar ºi de un adevãratcuraj de a elimina o carte, cãci „cineiubeºte cãrþile trebuie sã ºtie sã fiejudecãtorul lor neînduplecat ºisever. Dar arta eliminãrii trebuie sãconþinã în sine ºi sã presupunã ºiopusul sãu: arta tãcutã ºi chibzuitãde a alege ºi a pãstra” (p. 141).

Am început sã citim acesteFrînturi de memorie în speranþa cãvom afla mai multe ºi mai puþincunoscute aspecte din muncaunui editor de vocaþie, dar discreþiaºi sicitatea autorului ne-au camdescurajat. Într-un text de NataliaGinzburg, anexat volumului,aceastã prietenã ºi colaboratoare

a lui Einaudi îi reproºeazã ºi ea,fie ºi cu afecþiune, unele lacuneprivind începuturile editurii ºicircumstanþele înfiinþãrii sale,sinuciderea lui Pavese ºi criza din1982 sau 1983, cînd riscul lichidãriia devenit major. În pofida tuturorgreutãþilor, la Einaudi a domnitîntotdeauna o atmosferã deadmirabilã libertate. „Între zidurileacelea se lucra mult, cu intensitateºi fervoare; dar cei care lucrau sesimþeau înconjuraþi de unnemãrginit sentiment de libertate.Atît cei care scriau romane, cît ºicei care concepeau lucrãrifilosofice sau istorice, simþeau cãnu le este interzis sã scrie pentruei înºiºi, sã studieze sau sãmediteze ºi cã lucrul pentru editurãºi-l puteau organiza dupã cumvoiau, chiar ºi la ei acasã sau înzilele libere. Nu resimþeam delocpovara muncii, cel puþin aºa îmi

amintesc eu.” (p. 151). Sînt noteinterioare ale relaþiilor din lumeapersonalului editorial, care ar fitrebuit dezvoltate ºi pe care NataliaGinzburg se limiteazã a le sugera.

Dar chiar dacã, din acest punctde vedere, rãmînem oarecum „surnotre faim”, priveliºtea mediuluiliterar italian, experienþele de viaþãale unui intelectual de elitã, dar maiales învãþãminte precum cele demai sus ne dau satisfacþia de a fifãcut totuºi o lecturã profitabilã.Einaudi a fost un editor pe careorice autor ºi l-ar dori. Nici la noitradiþia marilor edituri nu a murit,poate chiar s-a revigorat, în ciudadificultãþilor „de... tranziþie”, sprebucuria autorilor ºi a tuturoriubitorilor de carte. Dar lecþiaitalianã ne poate folosi ºi nouã.Cartea lui G. Einaudi este unstimulent mai mult decît binevenit.

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

36

De când este lite-raturã pe lumea aceasta,opiniile despre relaþia dintrefii ºi taþi au oscilat, în funcþiede psihanalizã ºi destulealte hermeneutici aplicate:fiii sunt ai taþilor sau suntchiar taþii lor, deºi trec, unrãstimp, prin mame. Sau,dimpotrivã, fiii sunt altcevadecât taþii lor (a se vedeaKafka – Scrisoare cãtretata), chiar dacã se

întâmplã sã îi conþinã, uneori (parþial) ºi pe aceºtia.Oreste, Hamlet ºi duhul tatãlui sãu, complex Oedip,Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãuTeodosie etc. Relaþia dintre tatã ºi fiu este mai acutãdecât aceea dintre mamã ºi fiicã. Tatãl este instanþa,supraeul, modelul (râvnit sau repudiat). Cum textulmeu se doreºte a fi o cronicã literarã ºi nu o exegezãpe marginea relaþiei dintre taþi ºi fii, mã opresc aici,cu aceastã introducere în subiect.

Radu Vancu este un poet subtil, care ºi-a creato manierã aparte de a scrie literaturã,recognoscibilã pentru delicateþea sa brutalã (unparadox asumat, fireºte!), pentru felul în care lucruridiafane se amestecã progresiv cu lucruri violentepsihic, dar rostite/scrise tihnit. La toate acestea seadaugã predilecþia pentru lecþii sufleteºti deanatomie, pentru detaliu ºi simplitate (dar osimplitate migãlitã), pentru zone traumatice,omeneºte vorbind.

Frânghia înfloritã (Casa de editurã MaxBlecher, 2012) este, deja, a treia carte în care RaduVancu delimiteazã o traumã personalã din biografiasa de fiu, scriind despre tatãl mort. Dar, în ciudamultelor cronici de receptare de care a beneficiataceastã carte ºi care, majoritatea, se axeazã pedisecarea unei dimensiuni traumatice sublimate încele din urmã în chip luminos, pentru mine ea arealt sens. Mai exact, este vorba despre o carte încare relaþia depãºeºte nuanþa strict circumscrisãfamilial, iniþiind o relaþie între un magistru (tatãl mort,sinucis, duhul lui) ºi ucenic (fiul viu). Iar lecþia deanatomie mentalã ºi sufleteascã a tatãlui mort esteaceea de a-i preda fiului viu faptul cã moartea nueste în mod absolut înspãimântãtoare ºi sumbrã,ci e o formã de liniºte, seninãtate ºi delicateþeîntrepãtrunse cu ingredientele întunecate. Duhultatãlui mort din Frânghia înfloritã este unul suav,desprins din limburi, înseninat, dar foarte atent lace conþine lumea în care se aflã ºi se sãlãºluieºte,astfel încât sã-l iniþieze pe fiul sãu, încã din viaþã.Duhul tatãlui este un modern ori chiar postmodern,care vorbeºte ca atare, demitizeazã, cu supleþe ºi

Fathers and SonsRuxandra Cesereanu

Tati si fii, ,

RADU VANCU

Casa de editurãMax Blecher, 2012

FRÂNGHIAÎNFLORITÃ

în limbaj acut cotidian, ceea ce ºtim noi, viii, desprelumea cealaltã care conþine, de fapt, imitativ, lumeade aici, a viilor. Iar dacã lumea viilor este una crudã,atunci aºa este ºi lumea morþilor; dacã lumea viiloreste suavã, atunci aºa este ºi lumea morþilor.Dincolo e un spaþiu mimetic pentru aici, totul dincolose molipseºte de cuvintele ºi comportamentul deaici, din realitate ºi cotidian. Bolile, mâncarea, fricile,veºmintele din moarte sunt aceleaºi ca în viaþã;lumea morþilor e plinã de adrenalinã, esteimpetuoasã, freneticã aproape, de fapt (duhul tatãluimort are o “viaþã personalã miºto”)!

Duhul tatãlui se aratã de fiecare datã în vis,aºa încât fiul învaþã mai întâi sã descifreze unalfabet oniric, înainte de a destãinui lecþia propriu-zisã de învãþãturã. Existã o întreagã tradiþie desfãtuire a fiilor din partea taþilor, pe care, însã, RaduVancu nu o sugereazã livresc în cartea sa depoeme, ci doar o presupune, ca backgroundsubînþeles care poate fi ºi numai un backgroundde abur (doar ne aflam în vis, adicã la poarta dintrereal ºi ireal). Când visul se sfârºeºte ºi tatãl mortdispare (în timpul diurn), în urma lui rãmâneîntotdeauna, fie mireasmã ºi bucurie, fie vid,spaimã, tristeþe: “mare de flãcãrui”, “gorgan lu-minos, nãpãdit de trandafiri tineri”, “burtã de apã”etc. Monologul tatãlui mort cãtre fiul viu are, de laun punct, o coloraturã de împãrtãºanie de-monstrativã: între ei doi se mai gãseºte un alt fiu,Sebastian, fiul fiului. Cred cã miza specialã a cãrþiilui Radu Vancu aici este: poetul (care primeºteînvãþãtura în vis) este ucenicul unui tatã mort careîi predã lecþia de a fi tatã pentru Sebastian (fiul fiului,aflat el însuºi odinioarã în vis, înainte de a se naºteºi imediat dupã naºtere, ºi despre care Radu Vancua publicat cartea de poezie de dinainte de Frânghiaînfloritã, adicã Sebastian în vis, 2010). Cine zãreºtedoar relaþia dintre duhul celui mort ºi fiul viu,parþializeazã aceastã carte de învãþãturã (la urmaurmei): Sebastian nu poate fi exclus din ecuaþiaonticã ºi gnoseologicã, tocmai pentru cã el estefiul fiului care (acesta din urmã) este ºi tatã. Acestfoarte special ºi delicat ménage à trois face dinFrânghia înfloritã un soi de manual de duhovniciepoeticã.

Epistolele (sfaturile) din vis ale tatãlui mortsunt despãrþite, unele de altele, de secvenþe diurne(uneori blamate din pricina trezirii impuse) în carefiul rezoneazã la realitate (Camelia, Sebastian,Mircea Ivãnescu, Mihai ªora ºi altele/alþii). Autoruleste autoironic, atunci când presupune cã estevorba despre “un cartoon feeric dupã un scenariudeprimist”! E altceva, de fapt: necesitatea de aaprofunda sfaturile tatãlui, dincolo de nocturn ºioniric, într-o niºã personalã, la lumina zilei.Singurele lucruri care nu cred cã se potrivesc înaceste texte diurne ca niºte punþi între cei morþi ºicei vii sunt inserturile relativ didactice desprepoezie, cu iz de minimã teoria literaturii, în care suntinvocaþi variaþi scriitori ºi noþiunile lor de esteticã!

În tot, Frânghia înfloritã este cartea de poemea unui anatomist al visului ºi al morþii, fãcute pe

as,t,

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

37

înþelesul celor care cred în transubstanþiereaacestora ºi într-o formã de iniþiere (în mod straniu)sinestezicã. Prin lecþia învãþatã de la tatãl mort ºimagistru, fiul (ucenic) devine, în cele din urmã, chiarel noul magistru. Pentru cine? Pentru Sebastian(fiul fiului), dar, poate ºi pentru alþii…

Dupã un prim volumconsacrat tendinþelor mul-tiforme ºi divergente dinarta contemporanã (Extre-mele artei, 2010), LiviuMaliþa îºi încununeazãcele mai recente cerce-tãri cu încã o carte, com-plementarã primeia, Pa-radoxuri ale esteticii(Editura Accent, 2011).Ambele volume stau subsemnul unificator al „pa-

radoxului”: în primul se discutã triplul paradox alautorului, operei ºi receptorului, în vreme ce aldoilea se concentreazã pe natura paradoxalã adiscursului despre artã, a esteticii ca disciplinã debazã în ºtiinþele socio-umane.

„Moartea artei” enunþatã de Hegel ºi asumatãca program de majoritatea curentelor de avangardãpare sã fi determinat – dupã o perioadã fastã pentruteoretizãri – o descompunere a conceptelor tari aleesteticii ºi chiar o slãbire îngrijorãtoare afundamentelor ei. În acest context, în mod cu totulsurprinzãtor, au proliferat, în a doua jumãtate asecolului XX ºi în primul deceniu din secolul XXI,„propuneri, proiecte, iniþiative teoretice care par sãateste [...] o vitalitate a teoriei artei, mai degrabãdecât statutul sãu deja defunct” (p. 8).

Toate teoriile estetice semnificative de dupãcel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, mai ales cele dinzona culturalã anglo-americanã (Morris Weitz,William Kenninck, Arthur C. Danto, Berys N. Gaut,Noël Carroll), sunt riguros catalogate ºi examinatede Liviu Maliþa, în mãsura în care ele nu au renunþatsã caute „esenþa artei”, fie ca sã-i legitimezeexistenþa postulatã de esteticile tradiþionaleidealiste, de la Kant la Croce, fie ca sã i-o contestecu argumente sofisticate. Legãtura dintreschimbãrile de statut ale actului artistic ºidificultatea esteticii în a-ºi defini obiectul specific

Are Aesthetic Systems StillValid TodayIoan Pop-Curºeu

Sunt sistemeleesteticeînca actuale?

)) )))

este semnalatã în multiple rânduri în Paradoxuriale esteticii. Fiindcã graniþa dintre artã ºi non-artãa devenit din ce în ce mai permeabilã, criteriileaxiologice pulverizându-se complet, estetica s-avãzut redusã la rolul unui câine care aleargã în cercpentru a se muºca de coadã.

Întrebarea majorã în jurul cãreia Liviu Maliþastructureazã demersul sãu analitic este unaclasicã, n-aº zice cã veche de când lumea, darcel puþin veche de când modernitatea: Ce este arta?Sigur cã autorul nostru e mult prea rafinat ca s-opunã doar în felul acesta, deºi constatã cã ea –simplu formulatã – a dat naºtere unora din operelecele mai semnificative ale modernitãþii ºipostmodernitãþii. Liviu Maliþa se raporteazã activla respectiva întrebare, fondatoare a oricãreiestetici: el opereazã numeroase permutãri alepronumelui interogativ, conjugã verbul, înlocuieºtesubstantivul cu diferite sinonime, în credinþa cãîntrebãrile bine puse ne pot ajuta sã construimcâteva definiþii acceptabile ale artei.„Definiþionismul”, înþeles ca tendinþa de a defini saudoar circumscrie specificitatea artei, devineprincipiu de ordonare în labirintul interpretãrilordivergente, teoreticienii artei grupându-se în seriia cãror confruntare nu e lipsitã de momente comice(subliniate de Liviu Maliþa cu o bine dozatã ºi subtilãironie): „definiþioniºti”, „anti-definiþioniºti”, „anti-anti-definiþioniºti” etc.

Proliferarea de obiecte cãrora li s-a conferitun statut artistic (începând cu ready-made-urile luiMarcel Duchamp) l-a împins pe Nelson Goodmansã formuleze faimoasa întrebare sub forma: „Cândeste artã”? Liviu Maliþa îi consacrã o anexã (pp.355-358), în care o analizeazã atent, subliniind cãeste insuficient de bine pusã, deoarece Goodmansugereazã cã operele de artã „pot glisa înlãuntrulsau în afara statutului artistic doar pe baza rolurilorpe care le joacã” (o picturã de Rembrandtînceteazã sã mai fie artã dacã e folositã pentru aînlocui o fereastrã spartã, sau pe post de pãturãmenitã sã protejeze pe cineva de frig). Liviu Maliþaclarificã lucrurile, formulând peremptoriu o afirmaþiecu care nu poþi decât sã fii de acord: „Chiar dacãesenþa nu poate fi definitã în termeni substanþialiºti,ea nici nu este reductibilã la simple roluri.” (p. 357).

Dacã e sã revenim la întrebarea de bazã, „Ceeste arta/-ã?” dincolo de artificiul goodmanian saude orice alte acrobaþii discursive, e clar – aºa cumlasã sã se înþeleagã Paradoxuri ale esteticii – cãexistã cazuri în care se pot elabora definiþii de obiectartistic. Anumite arte, asumând faptul cã aceastãpartiþie în „arte” mai are acoperire (ar trebui oarepur ºi simplu sã spunem practici artistice?), cumar fi pictura, sculptura, fotografia, literatura într-ooarecare mãsurã, sunt bazate pe producerea deobiecte cu trãsãturi comune, numite îndeobºte„proprietãþi estetice” (vezi, despre ambiguitãþileacestor proprietãþi, pp. 309-320). În calitatea lor deobiecte, obiectul „sculpturã”, obiectul „picturã”,obiectul „carte de literaturã” par uºor de definit.Deºi mai greu definibile, pentru cã nu se

LIVIU MALIÞA

Accent, 2011

PARADOXURIALE

ESTETICII

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

38

concretizeazã într-un obiect de tipul celorrezultate în urma practicilor menþionate mai sus,teatrul are totuºi niºte „proprietãþi” specificecare-l disting de un eveniment din viaþã, de unfilm sau de un topor.

Ca sã nu pierdem o verticalitate a judecãþii,necesarã poate astãzi mai mult ca oricând, artrebui pe de o parte sã nu evacuãm completanumite postulate ale simþului comun, în numeleaparentei lor simplitãþi, iar pe de altã parte sã þinemseama de perspectivele particulare pe care ni ledeschid anumite categorii de experþi: critici,teoreticieni, istorici de artã, colecþionari. N-o sãmã refer, intenþionat, la primele trei categorii deexperþi, ale cãror practici pot fi reprobabile, încodiþiile în care – adeseori – ei nu vizeazã decâtdobândirea ºi menþinerea unei poziþii de putere.Iau doar, la întâmplare, cazul unui colecþionar depicturã, cu gusturi eclectice ºi bani mulþi. Cred cãel n-ar avea nici o problemã definiþionistã ºi n-arezita sã spunã ce anume este opera de artãpicturalã, oricât de mult se vor fi schimbat forma,conþinutul ºi tehnicile acesteia, de la panoul dealtar medieval la graffitti-ul contemporan!

Nici esenþialist, nici relativist în discutareaproprietãþilor artei ºi a tentativelor de definire aesenþei acesteia, Liviu Maliþa pare sã ne îndemnela o prudenþã de bun augur în judecata de valoare,dar ºi la asumarea unei posturi voluptoasã încontactul cu opera de artã. Deºi nu mai crede înpostura demiurgicã a esteticianului, deºiconsiderã cã „estetica ca ºtiinþã” marcatã de un„caracter f i lozofic” (Croce) ºi-a pierdutlegitimitatea, Maliþa nu renunþã la „miza sintezei”(p. 10) ºi la vastele perspective sistemice. Celedouã volume ale sale sunt pãrþi ale unei structuriarhitecturale solide, care-l impune pe autor dreptunul din cei mai interesanþi teoreticieni ai arteide la noi ºi îl înscriu în prestigioasa serie aestet icieni lor fãuri tor i de sistem de laUniversitatea din Cluj, începutã cu Lucian Blagaºi Liviu Rusu în perioada interbelicã.

Într-un context literar românesc care pare totmai mult orientat asupra cristalizãrii unor direcþiicomune ºi gãsirii unor formule capabile sãcoaguleze producþia beletristicã din ultimii ani amîncercat sã privesc fiecare nou roman în acestorizont mai larg. E greu sã negi existenþa unorobsesii congruente prozatorilor noºtri ºi adeseoriacesta este punctul optim de abordare al fiecãruinou volum. Corin Braga este însã un caz aparte,iar Luiza Textoris, cel mai recent roman pe care îlpropune, este o apariþie solitarã ºi excenticã oricãreistrategii de grup. Pe de altã parte, volumul nu este

de loc unul neaºteptat sauizolat. Este pur ºi simplurezultatul unui traseu –lung ºi spectaculos –întreprins de un singurautor, este coagulareaunei sume de teorii, obsesiiºi scrieri anterioare carese încarneazã într-unroman impermeabil faþã detribulaþiile exterioare.

Pentru cineva care aurmãrit cariera lui Corin

Braga, Luiza Textoris este punctul culminant, saucel puþin prima mare coagulare, al unui demersînceput pesemne încã de la debutul într-un volumcolectiv de prozã scurtã înainte de 1988 ºicontinuat pe trei direcþii – prin jurnale de vise, prinromane ºi printr-un studiu acribic al imaginaruluiºi al visului. Autorul este cel mai interesant ºiimportant teoretician al onirismului (valul secund)din literatura românã ºi, fãrã îndoialã, unul dintreautorii cu greutate în domeniu pe plan internaþional.Onirismul în literatura noastrã reprezintã o paginãfrumoasã, spectaculoasã, cititã, dar care nu afãcut prea mulþi prozeliþi, ba chiar s-ar fi pututcrede cã se aflã în prezent mai degrabã în posturaunui curent pãstrat în istoriile literare. Apetenþapentru “noul realism” al tinerei generaþii ºiancorarea în istorie ºi mimesis au lãsat puþineºanse unui discurs alternativ, puþinele tentative înaceastã direcþie înscriindu-se mai degrabã înzona diletantismului ºi a romantismului dulceag.Corin Braga, pe de altã parte, construieºte unîntreg sistem aºezat pe fundamente serioase deteorie literarã, analizat ºi exersat prin jurnalele devise ºi turnat în roman. Rezultatul este credibil,spectaculos ºi savuros.

Dar nu voi încerca sã abordez Luiza Textorisvenind dinspre teoria conturatã anterior de autor ºinici nu voi încerca sã trasez firele unificatoare întretitlurile care îi jaloneazã traseul menþionat anterior.Luiza Textoris nu este genul de roman uºor deapucat. Pe de altã parte, un roman care nu poatetrãi decît prin cunoaºterea aparatului teoretic careîi serveºte de fundament este un roman mort. OrLuiza Textoris este o carte extrem de vie.

Romanul lui Corin Braga este povestea LuizeiTextoris “o fatã cu nasul cârn ºi ochi exoftalmici”care iubeºte visul atît de mult încît ajunge sã secufunde total în lumea acestuia (sau sã transpunãvisul în realitatea ei?). Finalul e poezie sau nebunie.Iar corpul romanul masiv e o lume spectaculoasã,coloratã, suprarealistã, feericã, ameninþãtoare,simbolicã ºi acaparatoare. Luiza Textoris ar puteafi comparatã cu Aurelia lui Nerval, cu Alice în ÞaraMinunilor a lui Lewis Carroll, cu Casa cu o mie deetaje a lui Jan Weiss. Atît doar cã este completaltceva. Demersul lui Corin Braga este unulautarhic, iar lumea ficþionalã pe care o animã rãmî-ne tributarã unei viziuni extrem de personale.Conexiuni intertextuale se regãsesc la tot pasul,

Dreams, Threads and PastriesVictor Cubleºan

Vise, ite si patiserie,,

CORIN BRAGA

Polirom, 2012

LUIZATEXTORIS

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

39

semne ale unor modele se pot identifica, dupã cumchiar ºi pentru un neofit se pot remarca influenþeale teoriilor lui Jung puse în practicã. Dar toateaceste elemente sunt filtrate prin optica specificãa prozatorului. Corin Braga este un foarte raþionalºi aplicat inginer al iraþionalului. Universul propusfuncþioneazã dupã un set de legi noi, în afara legilorcomune, dar extrem de bine articulat, ceea ceapropie cititorul. Acþiunile personajelor, deºi ciudate,dezlegate de spaþiul familiar al realitãþii imediatesunt fireºti ºi uºor de urmãrit odatã ce accepþi pactulficþional. Lumea din Luiza Textoris este una avisului, nu a visãrii. În spatele unor întîmplãri stranii,cu sens abscons, stã mîna de fier a autorului careconduce naraþiunea. ªi ãsta este unul dintreaspectele care te cuceresc ca cititor. Chiar dacãiniþial nu înþelegi nimic, la nivelul logicii, dindesfãºurarea evenimentelor, simþi, fãrã urmã deîndoialã cã totul se desfãºoarã cu un scop, cãexistã un desen mai mare, explicator, pe care veiajunge sã îl cunoºti ºi recunoºti pe mãsurã ce veiplonja mai adînc în universul straniu care þi se oferã.Existã acest desen? Existã de fapt mai multe. Fãrãîndoialã existã un plan zero, trasat de scriitoruldublat de teoretician, un plan rezervat celor carepot urmãri complexele legãturi teoretice ºi simbolicedesfãºurate în roman. O arhitecturã care probeazã,în acest fel, teoriile enunþate în anii trecuþi de CorinBraga din postura de cercetãtor al imaginarului. Darexistã o serie de alte desene conturate de fiecarecititor în parte. Recurgînd la ”trucuri” din psihanalizãºi scheme generale simbolice, romanul se deschidefiecãrui cititor ca un set bine articulat de locuri pecare le poate ocupa cu propriile teorii, obsesii ºireverii. Citirea Luiza Textoris este, în fiecare caz,o rescriere. ªi mai existã un plan, un efectneaºteptat poate, dar perfect legitim, cel în carenaraþiunea îºi cîºtigã propria autonomie ºi devine opoveste de sine stãtãtoare în afara oricãrorconexiuni exterioare. Este, pînã la urmã,construcþia care probeazã existenþa romanului catext literar, independent de orice demonstraþieimplicitã ºi care îl face comprehensibil ºi accesibiloricãrui cititor. Lumea Luizei Textoris este una careexistã de sine stãtãtor.

Dincolo de arsenalul teoretic ºi de intenþiademonstrativã a autorului, dincolo decontextualizarea romanului, avem în faþã scriituralui Corin Braga. Un prozator excepþional (scuzaþi-mi exaltarea stilisticã) care pune pe hîrtie tot acestdemers teoretic combinat cu reverii ºi zeci deistorioare stranii fãrã o singurã notã falsã. Este, pînãla urmã, un tur de forþã sã gãseºti tonalitateapotrivitã, sã eviþi capcanele sublinierilor îngroºateale simbolurilor intenþionate, sã gãseºti întotdeaunaepitetul potrivit ºi sã renunþi întotdeauna la epitetulinutil chiar ºi atunci cînd te afli în toiul zugrãviriicelui mai trãznit tablou posibil. Corin Braga ºtie sãpovesteascã atîtt de captivant încît te poþi treziadeseori cã citeºti paragrafe întregi doar dinplãcerea de a urmãri vocea naratorialã, cu toatecã ai pierdut de mult din vedere firul acþiunii.

Prozatorul poate isca din cîteva cuvinte peisajeremarcabile ºi are un simþ deosebil al cuvintelorcare îi permite sã fie flamboaiant cu parcimonie deinstrumente. Cine doreºte sã se convingã – sãajungã pînã la final ºi sã observe cît de rotund,spectaculos ºi colorat reuºeºte Corin Braga sãîncheie în patru rînduri un roman pe care l-a brodatpe sute de pagini cu graþie.

Pînã la urmã Luiza Textoris este o prãjiturã,o imensã piece monteé în care arome ºiingrediente exotice îºi dau mîna cu altele uzuale.ªi cred cã se consumã aidoma unei prãjituri – poatecã friptura aduce aportul de proteine, dar ce masãar fi cu adevãrat savuroasã fãrã un desertstraºnic? Nu ºtiu în ce mãsurã romanul va aveaun impact în contextul actual, nu ºtiu în ce mãsurãva convinge critica, dar este o delicatesã pentrucititori. Izolatã, spectaculoasã, provocatoare,inteligentã. Un roman excelent pentru orice iubitorde literaturã.

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

40

Giorgio Caproni (1912- 1990)este unul dintre poeþii dereferinþã ai secolului XX italian.Nãscut la Livrono, a fost totuºifoarte legat mai ales de Genova,a cãrei imagine a trecut, prin el(ca ºi prin Eugenio Montale) înmarea poezie. De la debutul din1936 cu Come un’allegoria cu opoezie de notaþie impresionistã,la Il passaggio d’Enea (1956),situatã ºi în zona«ermetismului» italian, poetul adat în Il seme del piangere(1959, tradusã în româneºte deAdrian Popescu) o operã deevocare biograficã amplã, încare s-a identificat combinaþiasubtilã între rafinamentulpoetului modernist ºi stilul«popular», familiar ºi cantabil, alversului. O anumitã aplecarespre epic va persista în scrisulsãu, alãturi de o dimensiunealegoric-reflexivã, ilustratã denumeroase mici poemeepigramatice, de concentraresapienþialã a expresiei. Unmasiv volum intitulat Opera inversi, într-o serie de «pleiade»italiene, adunã toate poemelesale în 1998, la EdituraMondadori.

Giorgio Caproni – 100

AMURG

ªirul lung al soldaþilora trecut; pe pajiºte a rãmasînþepãtor mirosul ierbiicãlcate – ºi ecoul

unui cântec în aerul de searã.

La apus, în foculalb al unui astru, dispareultimarândunicã. Puþincâte puþin, pãleºte ziua(amintire de oameni ºi degrãdini)în memoria obositã a serii.

ªI ÎNCÃ

Surprinsã în delicatenuanþe într-o uºoarãorã de searã, cu un aerars în sudoareazilei a ta cearãîmi provoacã o-mpunsãturãde nostalgie:

În astã searãte voi gãsi oare?

Trandafirulnumelui tãu e arsîn memorie. ªi încã: Te voi gãsi oare în astãsearã?

FÃRÃ TITLU

Cât de dulce trebuie sã fiea cãrnii talefloare, în primele oredin zori crescutã în anotimpullimpede, când aerulmiºcã preasfiosul parfumde lucruri noiºi pieptul atinge ºi-ncearcãtrezirea mãrii.

ÎNCHIPUIRI

Draga mea, cu puþinã pudrãde miniu, ce sãrbãtoarefrumoasã îþi inventezipe chipul tânãr!

Astfel pe câmpul pe carete cheamãcu sunete vesele ca sã râziecoul, cu frumoaseºi noi culori s-a aprins luminafeluritã a balului:

miresmede ierburi ºi trupurinesupuse – ºi chiar ºi fumulrugurilor acoperã parfumul

care printre fânurimiºcã jocul închipuirilor tale.

GIBONUL

Nu, nu acesta-ipãmântul meu. Aiciprintre atâþia oameni ce vin,atâþia care se duc –sunt departe ºi singur(strãin) precumîngerul în biserica-n careDumnezeu lipseºte. Precumla grãdina zoologicã, un gibon.

În oase am alt oraºce mã nimiceºte. E-aici.L-am pierdut. Oraºcenuºiu ziua, iar noapteaîntreg numai scânteierede lumini – o luminãpentru fiecare om viu, precum,la cimitir, o luminãpentru fiece mort. Oraº sprecarenimeni, nici chiar moartea- nicicând – nu mã va maiconduce.

HERALDICÃ pentru R.

Iubire, cât de rãnit esecolul, ºi cât de singurisuntem- tu, eu – în cenuºiulfãrã de nume. Sfârºitãe vremea privighetoriiºi-a leului. Blazonu-istrivit. Licornulurmã nu a lãsatpe pãmânt: Umbra, e-n inimã.

ÎN ZORI

Erau siliþi, cu toþii,sã-l urmeze, pe el, singurul,care avea o lanternã. Însã în zori,toþi, s-au împrãºtiatcum face ceaþa. Toþi.Unii aici, alþii acolo.

(E ºi unul care-a luat-o,se pare, pe-un drum greºit.Care-i pripit. ªi uºuratic.)

O, libertate, libertate.

41

PÃRÃSIND LOCUL

lui André Frénaud

Au plecat toþi.Au stins lumina,au închis uºa, ºi toþi(toþi) s-au dusunul dupã altul.

Singuri,

au rãmas arboriiºi podul, apacare mai cântã, ºi meselede la han încãocupate – pustiul,mica lampã cu cãrbunelãsatã aprinsã în soarepeste pustiu.

ªi eu,

eu atunci, ce,ce mai rãmâne sã fac,aici unde pânã ºi Dumnezeua plecat din bisericã,unde pânã ºi pazniculcimitirului (unuldintre camarazii cei mai veseliºi mai înþelepþi) ºi-a pãrãsitîngrãditura, ºi acumdintr-atâþia – nu mai e niciunulcu care drãgãstossã te poþi certa?

HOTÃRÂRE

Lui Luigi Mercantini

dator cu o rimã

N-a sosit nimeni.Au coborât toþi. Unul(ultimul) s-a oprito clipã în scânteiereaunei brichete, apoia luat-o ºi el – hotârât –pe drumul lui.

Ne-am uitatunul la altul.

L-am fiînjunghiat, pe el care(ultimul) putea totuºitrebuia neapãratsã fie el, dacã elnu sosise.

L-am lãsatsã treacã dreptprin faþa noastrã.

ªi numaicând a dispãrut, pustiulne-a apãrut limpede.

Ce-i de fãcut.

N-are rost sã-aºteptãm,desigur, un alt tren. Textulera clar. Ori aici,ºi acum, ori... nimic.

Ne-am despãrþit.

Ne-am întors cu spatele la golºi la fum.

Am datdin umeri.

O vom face,ne-am spus,fãrã el.

Vom fi, mãcar, ºi mai puterniciºi liberi.

Ca morþii.

FRUNZE

Câþi s-au dus... Câþi.Ce rãmâne. Nici mãcarsuflul. Nici mãcarzgârietura urii sau muºcãturaprezenþei. Toþis-au dus fãrãsã lase vreo urmã. Cumnu lasã vreo urmã vântulpe marmura peste care trece. CumNu lasã vreo urmã umbrape trotuar. Toþidispãruþi într-o prãfãraieconfuzã de ochi. Un murmur

de voci afone, ca defrunze un contrasuflude dupã geamuri. Frunzepe care doar inima le vedeºi-n care mintea nu crede.

PAHARUL

...omul care-i singur în întunericsã bea: care n-arepe nimeni, în întuneric,de care sã-ºi apropie paharul...

UNORA

Spuneþi mereu despre noidacã asta vã face plãcere –cã suntem niºte oameni carerenunþã.Cã nu reuºim sã þinempasul cu Istoria.Fraze gata fãcute – ºtim –vã sunt gloria.Noi, nu vi le tãgãduim.Sã nu fim în armoniecu epoca (sã mergemcontra timpurilor în favoareatimpului) e a noastrã manie.

Credem în anacronism.În fulger. Nu în viitorism.

Prezentare ºi traduceri deIon Pop

42

O tematicã recurentã a literaturiiromâne a ultimelor douã decenii oconstituie relatarea unor impresiitrãite în spaþiul occidental mult visatînainte de Revoluþie. RomanulPlanuri de viaþã de Vasile Baghiudoreºte sã prezinte o astfel deexperienþã a intelectualului român,plecat cu diverse proiecte decercetare fie în Germania, fie înScoþia. Apãrutã la editura Poliromîn acest an, cartea prezintã viaþalui Vili Barna. Punctul atractiv alacestui roman cu o pronunþatãtentã biograficã este faptul cãreuºeºte sã îmbine diverse istoriiale altor personaje ce îºi întretaiedrumul cu acest Vili Barna, dinficþionalul oraº Piatra Veche.

Acþiunea nu îl va proiecta pecititor neapãrat în sfera fabulosului.Mai degrabã, el asistã la un dejaclasic exerciþiu de postmodernismîn care autorul îºi rescrie ºiregândeºte viaþa. Vili Barna dinPiatra Veche apare în primelepagini drept timidul psiholog cepleacã pentru prima datã într-o þarãstrãinã. Desigur, pleacã cuaºteptãri. Incipitul anunþã într-omanierã bruscã aceastã schim-bare de stare: „Astãzi a venit ziuape care Vili Barna ºi-a dorit-o.Vacãlãtori în Occident” (p. 5). Unpersonaj care lasã pentru câtevaluni în þarã o soþie ºi doi copii. Lasãîn urmã ºi amintirile din copilãrie,satul pe alocuri idilizat sau diverseretrãiri proustiene. Pe de altã parte,cãlãtoria îi oferã prilejul de a-ºireorganiza amintirile ºi de aregândi elementul temporal.

Printr-o metaforã foarte plasticã,naratorul încearcã sã ofere oexplicaþie a acestor salturitemporale dese ce apar în roman.Trecerea timpului ºi a poveºtilorindividuale este vãzutã ca o urcareºi coborâre a unui lift. Pe alocuri,cursele acestora se întretaie, iaratunci apare momentul interesant.Temporalitatea este vãzutã ca omiºcare verticalã, ce antreneazã

vieþile tuturor: „Vili are sentimentulcã timpul nu curge pe orizontalã,ci pe verticalã, cã ei toþi sunt prinºiîn acest fluid care circulã cu maimulte lifturi în sus ºi în jos” (p.100).Cu alte cuvinte, istoria acestuipersonaj banal este ºi sumaistoriilor celorlalte personaje cucare a interacþionat de-a lungulvieþii lui.

O astfel de relaþie pe carecititorul o poate descoperi de-alungul textului este cea dintre ViliBarna ºi tatãl lui, Grigore Barna.Istoriile celor doi sunt marcate dedestinul înstrãinãrii. Planuri deviaþã poate fi citit ºi într-o astfel degamã, de reluare a unor relatãri ceapar în volumul Prizonier în URSSal tatãlui autorului, Vasile Baghiu.În text, personajul Grigore Barnasupravieþuieºte unui lagãr siberian,dar moare în urma unui stupid ac-cident pe ºantier. Despre GrigoreBarna mai aflãm cã nu a fost unopozant eroic al regimuluicomunist, ºtiind din experienþalagãrului sovietic cã o astfel deacþiune ar fi inutilã. Modul deprotestare împotriva autoritãþilorexistã prin însuºi actul de a scrieîn caietul simplu, cumpãrat „de lamagazinul mixt de stat dindeal”(p.107).

Aceastã opþiune are efect doarîn planul prezentului, din prismaindirectã a lecturii lui Vili Barna dincaietul tatãlui sãu. Cititorul poateasista pe alocuri la un interesantexerciþiu de dublã citire: prinparcurgerea textului, el seîntâlneºte cu personajul Vili într-ointimã complicitate ºi reluare agândurilor tatãlui sãu: „Privireatatãlui sãu trece prin fereastrãdinspre pârâu” (p.121). Cititorulpoate constata un paralelism întreistoria tatãlui ºi cea a lui Vili Barna.

Înstrãinarea faþã de locul deobârºie se manifestã tot mai intensde-a lungul romanului, ajungând cala final locul preferat al lui Vili Barnasã fie spaþiul de tranziþie al

avionului: „Nu este nici înstrãinãtate, nici acasã. Este înzbor” (p. 308).

Naraþiunea este presãratãuneori de rãbufniri referitoare lateme politice sau sociale aleRomâniei postdecembriste sau lapicanterii din lumea scriitoriceascã.Lectura oferã astfel mai mult decâto perspectivã autobiograficã,reuºind sã redea o paletãtemporalã mai extinsã decât ceacare vizeazã direct acþiunileautorului. Astfel, cititorul esteplimbat prin discursuri ceurmãresc subiecte de la burseleîn strãinãtate la experienþadetenþiei, la condiþiile intelectualuluiîn comunism, la copilul sãrac cedoreºte sã reuºeascã în viaþã lalumea româneascã postdecem-bristã. În mare parte, aceste opiniiadiacente nu urmãresc neapãrat ologicã profesionistã. Poate cãfarmecul rezidã tocmai aceastãreproducere de discursuri ce aparîn limbajul curent actual (mediaticsau conversaþional). RomanulPlanuri de viaþã este ofertant ºiproblematizeazã coerent angoasaintelectualului care nu îºi maigãseºte locul între un Vest idilizatºi o þarã decãzutã.

Planuri din trecut, planuridin prezentPast Plans, Present PlansAdrian Matus

43

Lui Dan C. Mihãilescu, ºtie toatãlumea de acum, îi place mult sãesenþializeze lucrurile. Fãrã di-gresiuni inutile, fãrã suprainter-pretãri, criticul a învãþat de mult timplecþiile simplitãþii ºi conciziei. Maimult, Dan C. Mihãilescu e unul dinpuþinii critici care, deºi nu acþio-neazã niciodatã ca un judecãtor ºinu atacã scrierile pe care le discutãîn cronica de întâmpinare, are,paradoxal, alura unui critic polemic.Asta pentru cã, de fapt, printãlmãcirea literaturii, cautã, în fond,substanþa acesteia (dacã nucumva e un cuvânt prea mare) ºinu discuþia de corecturã. Aicipericolul poate veni mereu dinambele pãrþi: atât aciditatea analizeicât ºi empatia criticã pot duce uºorla superficialitate. Însã existãexemple destule pentru ambelepãrþi cât sã ne dãm seama cã uneoricalitatea criticii poate depãºicategorisirile. ªi aici se încadreazãºi Dan C. Mihãilescu, între ceicâþiva critici care, deºi nu au intenþii„infanteriste” (metode care pot fi înschimb observate la un coleg dinaceeaºi „gospodãrie” literarã – Alexªtefãnescu), apar cititorilor într-oluminã cât se poate de credibilã.

Însã critica de întâmpinare estedoar una din niºele între caregliseazã Dan C. Mihãilescu. Pentrucã, de fapt, meseria „mai serioasã”a acestuia este aceea de istoricliterar, în ciuda manierei fireºti(cumva de hobby) ºi a lejeritãþii luiDan C. de a privi lucrurile: „Amdebutat ditorial la 29 de ani, cu ocarte despre Eminescu. Aproapesexagenar, m-am lãsat sedus deCaragiale. De ce? Fiindcã scrisorilelui din Berlin sunt cea mai suculentã,complicatã, excitantã, pe scurt: ceamai ispititoare imagine a îmbãtrâniriidin literatura noastrã”. Editareaselectivã a câtorva din aforismeleesenþiale ale lui Caragiale ºi ascrisorilor din Berlin, în douã vol-ume separate, pare sã fie una dincele mai bune afaceri (a nu se

Un veac deposteritateªtefan BaghiuA Century of Posterity

înþelege „comerciale”) de revita-lizare a perspectivei asupra unuiscriitor-vedetã a secolului XIX ºi aînceputului de secol XX. Pentru cãrar ajungi ca simplu cititor aljurnalelor ºi scrisorilor lui Caragialesã le prinzi într-o singurã acoladã.Munca lui Dan C. Mihãilescu nueste, astfel, numai o esenþializare(cum o lãudam în debutul discuþiei),ci ºi o ordonare, o schematizare agândurilor lui Caragiale din ultimaparte a vieþii: „În cele ce urmeazã,veþi gãsi scrisori ce rivalizeazãvaloric oricând cu momentele ºischiþele. Nu am operat tematic ºinu am selectat în numele varietãþii,ci am mers normal, pur ºi simplucronologic,prin ediþia Cores-pondenþei, urmãrind nucleele ºielementele definitorii ale persona-litãþii scriitorului: complexul originiimodeste, ambiþia ascensiuniisociale (artistice, financiare ºipolitice deopotrivã); mândriameºteºugarului talentat, desfã-ºuratã inclusiv în dispreþ faþã de totce înseamnã exces teoretizant,biografic, universitar-academizant”.O discuþie deloc supradimensio-natã, deci.

ªi e cu adevãrat interesantãmaniera în care Dan C. Mihãilescudemonstreazã în spaþiul strâmt –dar sã insist – esenþializat pe carel-a rezervat gândirii caragialiene înacest an (alãturi de „I.L.Caragialeºi caligrafia plãcerii”) „încãpã-þânarea” scriitorului de a nu-ºi con-tra niciodatã convingerile. Iatã cumsurprinde în paralel Dan C., atât înscrisori, cât ºi în colecþia deaforisme, raportul Caragiale –Gherea: „Gherea ºtie bine cã, dacãe vorba de literaturã ºi de artã,pentru mine nu pot încãpea nicisistemã, nici opinie, nici tendinþã, nicimoralã; nu poate încãpea decâtnumai ºi numai talent. El ºtie binecã pentru mine, când e vorba defrumos, nu mai poate fi vorbã ºi debun sau rãu, de drept sau nedrept,de onest sau neonest.” („Desprelume, artã ºi neamul românesc”);„Ne cunoaºtem cam de mult, iubiteCosticã; ai avut destulã vreme sã-nþelegi cât de puþin aº fi în stare sãrãnesc pe cineva în credinþele ºipasiunile lui, când le vãz nobile ºi leºtiu sincere ºi oneste. [...] Cât timppetrecând aici cu toþiai tãi, sunt per-fect convins cã þi-ar face mare

bine... Dar încã mie? Poate cã aici,alãturi de tine, aº da literaturii cevamai bun ºi mai de valoare decât sepoate socoti dupã fleacurile ce i-amdat pânã acum. Când sã te aºtept.Spune...” („Cele mai frumoasescrisori”). Când se trece însã lapoliticã, discursul angajat al luiCaragiale pentru Gherea ajunge laparoxism: „Tu eºti, faþã cuomenirea, un trãdãtor rãzvrãtit, unuzurpator […] Tu nu mai eºti om,nu mai eºti membru al umanitã-þii.” Aºa cum observã Dan C.Mihãilescu, Caragiale e un per-sonaj cãruia cu greu îi pot fi tra-sate liniile de caracter: „CiniculCaragiale, lucidul Caragiale, sa-tiricul, omul fãrã niciun Dumnezeu,arhicanalia, ultimul ocupant fanariotal României, geniul, Maestrul, mãs-cãriciul, mimul genial, monstrul acu-zat de leznaþiune, marele patriot ºinepatriotul Caragiale!...”. Însãtocmai aceste scrisori sunt dovadacã niciodatã nu i-a stagnat luiCaragiale spiritul de angajarepermanentã (politicã, socialã,culturalã) ºi senzaþia cã încã nu ºi-a terminat munca: „Dragã Alecu,Nu te supãra, dar n-ai draptateaproape deloc. Nu e vorba deteapã, de educaþie, mediu º.cl. –toate astea sunt nimicuri trecãtoare:e vorba de ceva etern – ca timpulºi chaosul, ca însuºi Dumnezeu,þie-te numa! –, de PROSTIE!” (luiAlecu Urechia). Aceleaºi gânduride satirã îl vor bântui ºi în aforisme:„Care, care savant doctor ilustrisimare sã escopere odatã microbul ºileacul la cea mai vajnicã boalã cebântuie umanitatea – furoareanotorietãþii sau turba importanþei?”.

Mai trebuie adãugat listei deetichete una singurã: „simpaticul”Caragiale. Pentru cã asta face DanC. Mihãilescu (ºi o sã mai insist osingurã datã): esenþializeazãgândirea caragialianã cât sã avemacces eficient la gândurile-avalanºã ale scriitorului, la fel decredincioase disputei conceptuale:„Mai totdeauna s-a luat la noipasiunea drept talent”. Poftimvalabilitate ºi actualitate!

Dan C. Mihãilescu, I.L. Caragiale, Desprelume, artã ºi neamul românesc, Cele maifrumoase scrisoriDan C. Mihãilescu, I.L. Caragiale, Wordsabout world, arts and roumanian people,The most beautiful letters

44

Poate cã în dramaturgie s-aproblematizat mai acut trecutulcomunist. Mai acut decât înroman. Ca sã nu mai spun depoezie. În general, dupãRevoluþie, artiºtii au fost preacuprinºi de bucuria de aexperimenta ceea ce înainte de’89 fusese imposibil, ca sã maimediteze asupra implicaþiilorepocii abrupt - ºi nu prea -încheiate. Abia dupã vreo 15 aniau început sã aparã mai multeopere legate de ce a fost ºi cuma fost posibil. Majoritatea însãerau zãmislite de oameniînvechiþi, care nu s-au pututelibera profund de duplicitatea ºievaziunea cu care au creatcâteva decenii.

ªi totuºi, cartea IleneiAlexandra Orlich, StagingStalinism in Post-CommunistRomanian Theatre, Casa Cãrþiide ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2012,debuteazã chiar cu expresivulpoem La masã cu Marx al luiMatei Viºniec. Respectiv cutraducerea lui, care esteexcelentã – lucru firesc dinpartea profesoarei care a tra-dus în englezã sumedenie deautori români, clasici ºi noi.Traducãtoarea face ºi uncomentariu, apoi, al poemului încare are curajul sã compareviziunea poetului cu cea a luiBuñuel din Le chien andalou,referindu-se la prim-planul cuochiul tinerei ce urmeazã sã fiesecþionat de un brici. Subiectulde meditaþie al întregii cãrþi esteexistenþa filonului post-comunistîn culturã. Marx, Engels, Lenin ºiStalin sunt întrebuinþaþi ca niºtepãpuºi Matrioºa, remarcãautoarea, adicã spectacular,carnavalesc. Ceea cetransformã comunismul într-unbanal trecut, printre celelalte.

În piesa Petru sau petele dinsoare a lui Vlad Zografi, sunturmãrite asemãnãrile dintrePetru, Þarul Alb din secolele 17– 18, ºi Stalin, Þarul Roºu.

Filonul post-comunistThe Post-Communist Strand

Exerciþiul de close readingobservã comportamentul des-potic ºi deºãnþat al lui Petru peparcursul vizitei sale în Franþa înrelaþie cu apucãturile ulterioareale lui Stalin, Omul de oþel. Cheiade lecturã este eseul lui Lacandin 1963, Kant avec Sade, încare Sade apare simultan caopusul ºi continuarea lui Kant,într-o substituþie asimetricã. Oastfel de izometrie este adâncitãde cercetãtoare prin detaliiistorice care nu sunt de regãsitîn piesã, dat fiind cã „a scrieistorie ºi a scrie istorii aparþinaceluiaºi regim al adevãrului”.Sintagma „separaþie-în-unitate”(separation-in-jointness) surprindeo anumitã mentalitate a poporuluirus ºi a conducãtorilor sãi. Faptulcã Petru putea recita pe de rostBiblia nu l-a scutit de accese defurie criminale, aºa cum niciperioada petrecutã ca seminaristnu l-a împiedicat pe Stalin sãdeclare cã „Moartea rezolvãtoate problemele. Fãrã individ, numai existã problemã”, ºi sã trimitãla moarte milioane de oameni, sãordone sã fie aruncaþi ºerpi încelulele vãduvelor inamicilor luipolitici sau bãtaia pânã la moartea copiilor acestora.

Referinþe palimpsestice suntdescoperite ºi în piesa lui NicUlaru, Livada cu viºini. Ocontinuare, a cãrei premierã aavut loc la teatrul La MaMa Etc.din New York în 2008. Plecândde la ideea lui Cehov cã ideilepersonajelor trebuie sã fie„examinate ca obiecte”,dramaturgul construieºte unintertext care îl ajutã sãrelativizeze postmodern istoria,traducând-o în experienþepersonale. Este, observã IleanaOrlich, o aplicaþie a ceea ceJoseph Luzzi numeºte „retoricaanacronismului”. Anacronismulpoetic fusese instituit ca ocategorie literarã de Goethe, înrecenzia fãcutã dramei în versuriAdelchi (1822) a lui Alessandro

Manzoni. Georg Lucacs a preluatideea ºi a dezvoltat-o în Roma-nul istoric. Nic Ularu ar practicaanacronismul regresiv, or cata-cronismul, anume – detaliazãHenri Morier în Dictionnaire depoetique et de rhetorique – oplasare a problematicii pre-zentului în diverse momente aleistoriei. Astfel, autoarei i se parecã livada lui Ularu ar fi bântuitãde fantoma lui Lenin, iar acestanacronism nu poate decât sãdea adâncime „remixului” inspiratde teatrul lui Cehov.

De o lecturã spectaculoasãare parte piesa lui Matei Viºniec,Istoria comunismului povestitãpentru bolnavii mentali. Punctulde plecare este reconsiderareapostumã ºi perversã, fireºte, aoperei lui Mayakovski de cãtreStalin, care proclamã nici maimult, nici mai puþin cã indiferenþafaþã de opera ºi amintirea poetu-lui ar fi o crimã! În acest fel,Tãtucul Popoarelor se disocia deantipatia lui Lenin faþã de „flam-boaiantul” poet ºi dramaturg.Lenin, complet isteric de altfel,cerea ca Lunacearski sã fiebiciuit pentru propagareaFuturismului. Mayakovski sufe-rea ºi el de sindromul futurist,declarându-ºi în autobiografia din1922 dispreþul pentru oriceinfluenþe arhaice, slave ºibisericeºti, dar ºi entuziasmulpentru ateism ºi internaþionalism.Într-un articol din 1914, „ªi noivrem carne”, scriitorul explica;„pentru noi – poeþii tineri -Futurismul este capa roºie atoreadorului, pe care o foloseºtedoar pentru tauri (bieþii tauri –îiasemãn criticilor)”. Mayakovskiera un artist decis, care nu seîncurca în fleacuri. Într-un poemel peroreazã: „calea cãtreUtopie este pavatã cu Sânge/ºi Piatrã”. ªi tot un autor rus sepronunþã asupra acesteicumplite nebunii înaintea lui M.Foucault, cum ager remarcãanalista. Soljeniþân evidenþiaseprimul cã atenþia maniacalã ladetalii, stimulatã cu forþa, poatetransforma o întreagã societateîn puºcãrie. Pe de altã parte,funcþia de închisoare a spitalelor

Felix Nicolau

(continuare în pag. 52)

45

Maurice Rollinat (1846-1903)

NOAPTEA DE NOIEMBRIE

Se dedicã aceastã traducere memoriei poeþilorAlexandru Macedonski al Nopþilor, ºi G. Bacovia,autorul, de la a cãrui moarte s-au împlinit 55 de ani,al volumului “Plumb”, cu versurile,din poemul “Finis”:

“Departe, în cetate viaþa tropotea…O, simþurile-mi toate se enervau fantastic…Dar în lugubrul sãlii pufneau în râs sarcasticªi Poe ºi Baudelaire ºi Rollinat”

(A. R.) Doamnei Léon Cladel

Era senin ca-n orele trei din dupã-amiaz,Când, plictisit de-atâta citit, fumat, rãgaz,Luând cu mine visul ce-n pace nu mã lasã,Îmi pãrãsii odaia, mã-ndepãrtam de casã.Era atât de plin de lumini cerul întreg,Cã stâncile simþeau cum în ele-o vrajã-ºi trecLung mângâieri de lunã ºi-nfiorãri de stele.Teribilul pãianjen cu sumbrele-i danteleÎncã pândea crepusculul gri, prin infinit,Cãci arborii pe-un loc de podgorii, îngrãdit,κi arãtau, sticlinzi ºi eterici, supþi de toamnã,Când o colnare strâmbã, când o zurlitã coamã.Era aevea ziua, nimic sub cer miºcat,Pe care a trãit-o în basmul fermecatFrumoasa – þi-aminteºti? – din Pãdurea Adormitã,Desigur morþilor ºi nu viilor menitã.Umbra da-n aurorã: prin aerul jilavOricãror lucruri, cu un penel fin de zugrav,Le întãrea culoarea ºi formele, aparte.Iar liniºtea, sinistrã, a zgomotului moarte,C-un zel suspect jertfea unui gust de-a stãpâni,Sau triumfa-n aceastã, sã-i spui: de noapte, zi,La adãpost de vreun pas profan ori proastã vremeSub scintilãri înalte, de-un strãveziu, supreme!Frigul se domolea, ºi obloane verzi, bãtrâniSuri muri, olane roºii, lungi funii de fântâni,Ai giruietei dinþi, ºi – mult mai în fund – o roabã,Tot soiul de unelte care se aflã-n treabãSau zac, ºi-alte obiecte, mari, mici, totul, chiar ºiBobul fin de nisip, de pe-o plajã-adus aci,În el cu-atâtea-n somn adieri de larg, promise,Se îmbia vederii distinct, cum numa-n vise.Atunci, cât straniu ºi cât mister nemaitrãit!Cu-o soartã rea, deodatã, mã va fi procopsit ,ªtiu eu, tãindu-mi calea, o albã arãtare?E fapt cã mai fantasticã boltã ºi mai mareN-a luminat pãmânul ca-n ãst de spaimã ceas:Vedeam cum eu de mine mã tem, n-a mai rãmasMult pân-la miezul nopþii, ºi nici o tresãrireA vântului, ºi nici de izvor un plâns subþire,Nimic decât tãcerea, aceeaºi, unde greiκi disputau un loc în auz doar paºii mei.Cãci, savurând, în fond, turburarea mea ascunsã,Într-o singurãtate, altfel de nepãtruns, sãM-afund vream, fãrã ziduri ºi porþi ce-ademenesc,Feritã de priviri ºi de umblet omenesc.

ªi ajunsesem pe o înaltã stâncã undeÎmi amintii subit cã-ntr-un buzunar se-ascunde,La pieptu-mi, al amanþilor Morþii breviar,Aceastã carte care vã arde ca un jar,De un mormânt dictatã, sau care pare scrisãDe chiar Satan, fãpura dintru-nceput proscrisã.Da, eu aveam asuprã-mi, în ãst loc fãr-un drum,Casa Usher, Ligeia ºi Berenice, cumªi Inima care-ºi spune taina – taine-o droaieCe fac ziua fricoasã ºi noaptea în odaieÞi-aduc orice fiinþã, vrãºmaºã, dragã, oPlãcere ºi teroare, aveam un Edgar Poe:Edgar Poe, vrãjitorul, în coºmaresc, maestru,Ce cãlãreºte vorbã ºi gând în joc buiestru.Singur, în centrul surdei tãceri ca îngropat,Aveam oare paloarea vre unui leºinat,Când am deschis volumul cu prozele lui sumbreCe-ntr-un vârtej te-aruncã printre foºniri de umbre?Mi s-a fãcut vâlvoi pãrul, sau mi s-a albit?Nu ºtiu! Dar inima îmi bãtea tot mai grãbit,Un gâfâit fiindu-mi acum ºi respirarea,Pe amândouã le auzeam: oh, aºteptareaFantomei prevãzutã pentru-astã noapte, scenaDe iad! Cu voce joasã citii, robit, Elena,Portretul oval, Corbul, Morella – undeva,De am greºit, vai, cel Prea Înalt mã pedepsea! –ªi-am recitit ºi Demonul, al perversitãþii!Apoi când m-am oprit, în vãpaia claritãþiiVãzduhului, un magic tavan iluminat,Vãzui un tragic spirit pe-o stâncã stând, drapatÎntr-o sinistã cârpã murdarã, de mormânt,În mâna-i descãrnatã un negru corb þinând:Nebun, fugii, stelare sãgeþi treceau prin mine,ªi de atunci mi-e teamã de nopþile senine.

(Din volumul Les Névroses - Les Spectres - , 1923)

În româneºte de Aurel Rãu

46

Eseist, traducãtor, universitar,redactor, filosof, moralist, uma-nist, cãrturar, erudit, clasicist,medievalist, spuneþi-i cum vreþi,Valeriu Gherghel este, înainte detoate, un om ºi, pe deasupra, unsceptic. Cu atât mai mult, e destulde greu sã-l încadrezi într-oanumitã categorie, curent, fiindcãimpunerea unei anumite taxo-nomii ar fi, pentru o astfel depersonalitate, o insultã ºi onedreptate. Astfel, chiar dacã, deregulã, scrie despre aspecteprivind retorica discursuluifilosofic sau despre istoria ideilor,am putea spune cã ultimul sãuvolum („Breviarul sceptic ºi alteeseuri despre simplitate”, Iaºi,Polirom, 2012) vine sã confirme,din nou, acest statut (auctorial)incert, histrionic, mereu duplicitaral autorului moldovean. Desigur,putem identifica, cu riscul de aexagera, anumite linii sau punctede control ce configureazã, dacãnu aproprieri sau trãsãturidefinitorii, cel puþin un „aer defamilie” specific unei anumite„bresle” de critici, cercetãtori ºiintelectuali români contemporanice adunã nume precum: CorinBraga, Horia Roman Patapievici,Alexandru Zub, Ovidiu Pecican,Cr i s t i an Bãd i l i þ ã , And re iOiºteanu, Mircea Mihãieº, MartaPetreu ºi alþii – aceia închiºi încãla toþi nasturii. În urmã cu maibine de jumãtate de deceniu,Valeriu Gherghel publica, tot laPolirom, volumul „Porunca luirabbi Akiba. Ceremonia lecturiide la sfântul Augustin la SamuelPepys. Eseuri ºi autofricþiuniexegetice” (2005), având o realã- deºi paradoxalã pentru timpurilenoastre, având în vedere naturasubiectului - prizã la critica de

Rareori simplu:scepticismullui Valeriu GherghelIt's Rarely Simple. Valeriu Gherghel'sSkepticismAlex Ciorogar

întâmpinare (aproape 20 decronici).

Dacã autorul descria atunci,în linii mari, metamorfozelelecturii (ca proces, dar ºi carezultat semnificativ), începânddin Antichitate ºi trecând prinEvul Mediu pentru a ajunge laatitudinea postmodernã, acum,ieºeanul pune (cu foarte multãprudenþã) în balanþã douãatitudini relativ antagonice cuprivire la procesul hermeneutic,urmãrind, de-a fir a pãr, istoriaambivalentã a exegezei, pe de oparte, dogmatice ºi sceptice, pede alta. Filosoful regizeazã, înpaginile cãrþii sale, o luptãplatonicã între adeptul teologiei/filosofiei ºi „diletantul” filologiei.Ambii interpreþi se diferenþia-zã, argumenteazã autorul, prinmodul lor de raportare, atât laobiectul de studiu, cât ºi la proprialor capacitate de pãtrundere asensurilor, a semnificaþiilor„tãinuite”. Acribia scrisului luiValeriu Gherghel se menþine ºi înacest volum, trasând ºiconturând, inevitabil, chiar dacãeseistic, un tipar, un modelidiosincratic de exegezã. În acestsens, eseurile filosofului degajãun aer extrem de personal,fiindcã inventivitatea stilului sãunarativ este, sã zicem, plin deînflorituri, dar ºi de preþiozitãþi,aspecte ce-i oferã volumului ooarecare formã a întâietãþii, chiardacã abordarea unei anumiteprobleme nu reprezintã niciodatãºi nicidecum un pionierat,maniera în care o face e în-totdeauna unicã, originalã. Unvolum, deci, dedicat herme-neuticii presupune, din start, o re-aºezare a tuturor instrumentelorºi ipotezelor de lecturã a

acestuia. Dupã cum sugereazãºi titlul volumului, inerenþa scep-ticismului dã naºtere unei analizecritice ce merge întotdeaunadincolo de ceea ce e textual,dincolo de estetic, ajungând, lace altceva, decât la existenþã, laontologie (subiecte pe care, dealtfel, autorul le ºi predã laUniversitatea din Iaºi). În oricecapitol, în orice paginã, în oricefrazã se resimte greoaia, darimpecabila sa formaþie filosoficã(metafizicã), fapt ce, desigur,denotã, în scrisul lui, o dozã, cumaltfel, mereu ironicã ºi auto-ironicã. Mai mult, modul în careautorul abordeazã problemeletrãdeazã luciditatea ºi subtilita-tea premeditãrii scrierii acestuivolum, care, putem spune, s-alãsat aºteptat întocmai primuluivolum.

Într-un interviu (ValeriuGherghel în interviu cu LiviuAntonesei, 27 octombrie 2012, înSuplimentul de culturã, nr. 372),din care, în treacãt fie spus, sedesprinde o lecþie culturalãextrem de valoroasã, acordatprietenului ºi colegului (ambiierau „elevi” de-ai lui ConstantinNoica) sãu, Liviu Antonesei,autorul „eseurilor despre sim-plitate” (sceptic ºi aici!) recu-noaºte cã a publicat o carte „încãdin 2004. Oricine poate citi laBCU Iaºi teza mea de doctoratdespre teologia platonicianã: Dela Unul lui Platon la Unul lui Plotin.Este o lucrare foarte puþin aca-demicã, un eseu mai dezvoltat,cam de 300 de pagini...”. PentruValeriu Gherghel, existã inter-pretãri bune sau rele, dar existã,iatã, ºi interpretãri corecte sauincorecte. Dubla valorizarecontureazã, deci, ideea autoruluidespre aspectul esenþial aloricãrei interpretãri: simplitatea –aceasta survine, spune filosofulieºean în cadrul aceluiaºi interviu(plin de înþelepciune ºi viva-citate), din „finalitatea oricãreiinterpretãri”. Mai mult, argumen-teazã autorul, „simplitateareprezintã o opþiune secundã sauultimã, nicidecum una originarã”.

În Introducere, Valeriu Gherghelenumerã cele ºase principii alesimplitãþii. Iatã-le într-o formã,desigur, simplificatã: a. „undeva

47

este necesar sã te opreºti”; b.modul, limita, mãsura – raþionalulºi firescul; c. simplitate,economie – necesar ºi suficient– „e o zãdãrnicie sã explici prinmai multe temeiuri ceea ce seexplicã perfect prin mai puþine”;d. mediocritate – moderaþie,umilinþã, cuminþenie, modestie,mãsurã; e. tautologia; f.propoziþia 7 din Tratatul logico-filosofic al lui Wittgenstein –„când accezi la inexprimabil,trebuie sã taci” – „ceea ce nupoate fi spus nu poate fi spus”.Acestea sunt lucrurile de careautorul va þine cont atunci cândse angajeazã într-o interpretare/explicare textualã, dar ºi atuncicând inventeazã sau defineºteanumiþi termeni.

La firul ierbii, discursul luiValeriu Gherghel se auto-defineºte ca fiind anti-alegoric,realist (în opoziþie cu un tip dediscurs nominalist), derulându-se prin aplicarea precisã atehnicii amânãrii, a procrastinãriiîn vederea (poate a) simplitãþii.Recurge, adesea, în explicaþii, pelângã fina inserare a unei reþelelivreºti, la o punere în abis, laacea infinitã asumare regresivãa punerii în perspectivã, latautologie, la sofisme, laeufemisme, silogisme etc.Alteori, e de-a dreptul pedestru,dacã putem spune aºa, înargumentare sau, mai bine zis,în exprimare. Rareori, putemsurprinde, în frazãrile sale,echilibrul ºi atmosfera deten-sionatã a anecdoticii, aparafrazei, dar, poate cel maiimportant, ºi a renunþãrii.Filosoful are capacitatea de a-ºisusþine afirmaþiile într-un du-te-vino continuu al exemplelor (pecât de eclectice, pe atât derevelatoare). Nu în ultimul rând,amânarea despre care vorbeammerge mânã în mânã, la ValeriuGherghel, cu o sintaxã puternicpersonalizatoare care se sprijinãpe o acþiune mereu viitoare,registrul fiind întotdeauna cel alposibilului, al realizabilului. Prinurmare, cititorul este mereu uninvitat special, narativul func-þionând ca un ghid sau ca unexcurs de (re)aducere aminte aunor lucruri evidente. Nu doar o

datã, Valeriu Gherghel transcrie,pentru cititorul sãu, momentele,scenele, decorurile ºi acþiuneaunor opere literare, acompa-niament ce denotã o fascinantãhermeneuticã ce se lipeºte nudoar de cel literar, dar ºi decorpul literal al literaturii.

Cât despre titlu, volumul echiar un breviar, o antologie, ocolecþie a unor eseuri scepticedespre simplitatea în interpretare.Filosoful remarcã tot soiul deciudãþenii, le explicã, le sis-tematizeazã, doar pentru a learunca, din nou, în oceanuldeschis al tuturor interpretãrilorviitoare, infinite. Ipotezele salesunt bazate pe alte ipoteze, trimitla alte idei, se învârt în jurul unoraspecte de mult determinate.Astfel, cititorul lui ValeriuGherghel trebuie sã se apropiecu cât mai mult de formaþia

culturalã a autorului, sã aibãlecturile (extrem de vaste) aleacestuia ºi dispoziþia lui. Cu altecuvinte, autorul discutã „autori ºiopere, nu simple cãrþi”. De altfel,el ºi vede în persoana criticului,exegetului, hermeneutului (deci ºia lui) un altfel de cititor, dar, în celedin urmã, tot un cititor.

Menþionãm, în treacãt,„Breviarul sceptic” ºi „Nada,nulla, nothing, nihil” ca fiind douãdintre cele mai interesante eseuricuprinse între coperþile acestuivolum, ambele fãcând parte dinprima parte a volumului. A douaparte e ceva mai scurtã, pe cândultima conþine eseuri diminuatecantitativ ºi calitativ în raport cucelelalte douã. Dupã o lungã (ºiincompletã) bibliografie, volumulse încheie, magistral, cu unIndex nominum ºi cu un Indexrerum.

48

Vîntureasa de plastic, EdituraBrumar, Timiºoara, 2012, estevolumul de debut în poezie semnatde Marius Chivu. Problematica pecare aceastã carte o propune areo nuanþã evanescentã, întrucâtsubiecte grave, precum moarteaºi absenþa sunt discutate într-omanierã detaliatã, dar intenþio-nat alunecoasã. Patetismul rãmâ-ne ca o dimensiune adiacentã,activabilã, a discursului poetic.Vîntureasa de plastic poate fi cititãca un discurs despre absenþã,despre jocul cu moartea ºi despreimplicaþiile adiacente; încã din titlueste sugerat faptul cã naturalul ºiculturalul, antinomiile, în general,ºi cuplul absenþã-prezenþã, înparticular, sunt greu discernabi-le; categoriile dispar, etichetele seºterg ºi se reactualizeazã sub onouã formulã, întrucât jocul de-aviaþa ºi moartea nu este finit, mãr-ginit, ci este un proces, o devenire.Pe de altã parte, întrebarea de lacare porneºte volumul poate fi cititãca o chestionare deschisã acadrului existenþial în ansamblu, ºianume, ce înseamnã existenþa,care sunt elementele care gireazãprezenþa ºi prezentul; aceastaîntrucât vânturareasa ºi plasticulsunt spaþii-fenomen, sunt cadrecare necesitã ºi chiar cer o con-firmare a prezenþei lor, acesteafiind, medii reflexive ºi reflec-torizante. Vîntureasa de plasticeste metafora care desemneazãviaþa ºi, prin contagiune, persoa-nele ºi elementele care o afirmãºi o propun într-un timp vast ºi des-chis tuturor privirilor: “viaþa circulã/prin fire subþiri de plastic” (p. 15).Timpii se amestecã – istoria per-sonalã este rescrisã de prezent,exteriorul pãtrunde în interior, totuldevine o suprapunere de planuri ºide perspective.

Retorica este spaþiul care faceposibilã investirea cu sens adecorurilor cotidiene întrucât totuleste un joc ºi o joacã (grave), omaºinaþie care nu îºi aratã logica:“suntem pãpuºarii culoarului/

Jocul cu timpiiThe Game with Time

dãm zilnic reprezentaþia vieþiinoastre/ farã public/ fãrã martori/fãrã ajutoare/ doar noi ºi jumãtateanoastrã de marionetã aproape vie”(p. 55). Jocul dramatic de-a exis-tenþa este o modalitatea de arecunoaºte neputinþa de a se facevizibil, de a se face prezent; acestaare valoarea unei activitãþi gratuite;el este reinvestit cu funcþia “obiec-tului gãsit”; prin jocul (serios) de-aexistenþa umanul îºi recodificãprezenþa; într-o manierã semi-dezinteresatã, prin angajarealudicã în spaþiul grav al temelormari ºi al timpului ireversibil,umanul se revoltã prin intro-ducerea jocului tragic; ludiculdezarticuleazã retorica ºi logicaîncetãþenite în mod clasic; eladuce o schimbare de ansambluprin suspensia pe care o propune:“încercãm sã-ndreptãm ce-arãmas deformat” (p. 55). Joculatestã prezenþa, rolurile seineverseazã între marginal ºiprincipal. Prin joc prezenþa secontureazã, se nuanþeazã; joculeste pariul ºi legãtura cu prezenþaºi cu prezentul. Viaþa devine uncadru care trebuie sã se dove-deascã pe sine; fiecare elementeste un agent dublu, prezenþã ºiabsenþã, prezenþã ºi reflexie;multiplicarea halucinantã ducespre simulacru; rãdãcinile ºioriginile sunt anulate sau seinvalideazã în fluiditatea ceînvãluie ºi acapareazã întregdecorul: “neurochirurgul e ungenist/ un ceasornicar/ o moaþã...”(p.15), “sunt mama din ea e fetiþadin mine/ sîntem tot noi” (p.89)

Dacã prezenþa ºi absenþa numai cunosc frontiere clare, ci suntbântuite de vîntureasa de plastic,poezia se manifestã ca un nivel alvieþii; un loc aparte în cadrulvolumului îl cuprinde discursulmetatextual, care încearcã sãjustifice rolul ºi funcþia poeziei însocietatea contemporanã, îngeneral, ºi în volumul discutat, înparticular; în ansamblu, poezia areo naturã parazitarã, ea porneºte din

viaþã ºi se întoarce tot la ea dupãce o deformeazã; ea e vinovatã defaptul cã opreºte timpul ºi emoþiilepe care acesta le cuprinde; poeziae punctul de început al jocului cutimpii; ea este iluzia dusã laextrem: “o datã în plus poemelesînt rugãciunile/ unui dezastrupentru care n-ai nici un merit/beneficiul vinovat al suferinþei/miluire/ în schimbul tãcerii.” (p. 47)Poezia este dependentã de viaþã;ea se creeazã prin configurarea ºiprin înscrierea emoþiilor într-un tiparretoric; vîntureasa de plastic esteexemplul concret al acestei relaþiide interdependenþã viaþã-artã;volumul propune o poezie-confesiune, creatã din emoþii ºi dininterogaþii, din speranþe ºi dindeznãdejde.

Vîntureasa de plastic este opoezie organicã ce invitã cititorulla chestionarea unor sectoare deviaþã care se proiectau, într-unscenariu clasic, drept stabile ºicoerente. Cartea lui Marius Chivureorganizeazã universurile umaneprin iniþierea unui joc cu timpii.

Anamaria Lupan

49

Gellu Dorian

Acum

Acum pot privi moartea ca pe o viaþã frumoasã,

dar cum poate fi viaþa frumoasã,dacã nu le-o povesteºti celorlalþi,sã se bucure de ea ºi strãinii, niºte pietre la malul unei mãri,ori nisipuri cernute prin site de mîini nevãzute,ape însetate pe care nu le bea nimeni,

nu le pot spune nimic despre viaþa mea,un trecut care începe pe buzele þuguiate pe paharul cu lapte,în mînuþe care strîngeau cocoloaºe de pîinepe care le îndesau în burta pãpuºilor,vorbele lor, buchete de flori uscate,aruncate pe ape,

niciun rãspuns,nici cea mai micã adiere de vorbã pe la urechile meleîn a cãror pîlnie lumea a turnat toate durerile eicare îmi atîrnã peste inimãca niºte franjuri de carne în mãcelãriile în carenu intrã niciodatã îngerii,

cînd se vor întoarce, rispitori,le voi tãia viþelul cel grasdin cei o mie de viþei care au pãscut de atuncipajiºtea imensã dintre noi,

sper ºi eu,cocoþat pe un maldãr de sticle prin careºuierã vîntul...

Cînd sunt fericit

Cînd sunt fericit e ca ºi cum toatã viaþa mea ar fi fost aºa,toþi din jurul meu par a fi trãit o viaþã fericitã,la mesele lor e liniºte,peste frunþile lor Dumnezeu aºterne cerul senin,prin cer nu se vede nimic,iar cînd nu e nimic prin cer,nimic pare a fi ºi pe pãmînt,ºi atunci eu sunt fericit,beau la masa mea vinul meu,ºi aºa de o mie ºi încã o mie de ori,pe cît de mulþi sunt în preajma mea,

iar cînd nu e nimeni, iarãºi sunt fericit,atît de fericit încît nu mai pot scoate niciun cuvîntsã nu cumva sã-l mînii pe Dumnezeu,singur în cerul în care nu e nimic,ºi dacã nu e nimic, atunci poate ºi el sã se odihneascãdupã o atît de lungã ºedere în mine,care cînd sunt fericit e ca ºi cum toatã viaþa mea ar fi fost aºa,

ºi el ºtie cã nu a fost chiar aºa,dar nu e trist din aceastã cauzã,pentru cã pur ºi simplu de mult, de tare de multn-a mai vãzut un om fericit fãrã niciun motiv,

tac ºi eu mîlcca un vis prins în desfãºurare în capul unui mortdesfãcut ca un dovleac în faþa porcilor,nu spun nimic, pentru cã dacã Dumnezeu se va înfurianu mã va mai lãsa fericit în trupul meucare dupã ce se va surpava da drumul spre cer unei ºuviþe subþiricare se va adãuga nimicului atît de imens de acolo,

dar pînã atuncisunt atît de fericit ca ºi cum toatã viaþa mea de pînã acumnumai aºa a fost,aºa cum toþi din jurul meu sunt,fiecare la masa lui fericitã de pe care partea cea rea se va surpaiar cea bunã se va face o ºuviþã nevãzutãcare se va adãuga nimicului atît de imensspre care toþi cei fericiþi se îndreaptãfîl-fîl ca de la cîrciumã spre casã...

Cãmaºa

Cãmaºa nu poate spune o vorbãdespre trupul tãu pe care stã lipitã,

nici cînd este aruncatã în coºul cu rufe,nici cînd este spãlatã ºi stoarsã,nici cînd stã întinsã pe sîrmã la uscat,nici mãcar cînd este trasã peste trupul femeii carevine la tine ºi ale cãrei picioare nu te pot excitadecît dacã ies de sub poalele ei,nici cînd o dai jos de pe sînii ei,niciodatã,aºa cum gura croitorului poate înnoda o mie de poveºtidespre ea,despre nasturii ei,despre cheutorile ei,despre aþa care nu poate fi altceva decît veneleprin care nu circulã sînge,uscate ca niºte pãrîiaºe pe o cîmpie arsã de secetã,

moartã, stã pe trupul tãu viudin care fugi din cînd în cînd,aºa cum fug copiii din preajma mamelorpentru a se pierde în lume în cãmãºile carenu le pot spune nicio vorbã,placente din care nu se vor naºte niciodatã,în care vor muri,rufe din care se vor face cordele trase în rãzboaieledin care curg preºurile pline de vorbele nespuse vreodatãpeste care tãlpile altor trupuri calcã

50

aºa cum în biserici peste umerii încovioaþi ai femeilorse aºeazã apãsat palma lui Dumnezeu,

respirarea ei e respirarea ta ascunsã într-un ºifoniercu alte lucruri moartepe care le învii cînd le rãstigneºti pe crucea din tine.

Paradisul visat

Viaþa nu este paradisul visat de sub tãlpile îngerilorpe care-i bãnuieºti planînd peste umerii tãi,nici mãcar raiul de pe pãmînt pe unde oricît ai umblanu vei întîlni niciodatã vreun înger,

deºi de atîtea ori în urechea ta ai simþit o respiraþie dulceîn preajma cãreia ai fi vrut sã dormi liniºtit,

însã ce nu poþi atingenu existã,ce existã ºi nu poþi atinge nu-þi aparþine,

nici infernul nu este tot timpul asemãnãtor cu viaþade deasupra tãlpilor talecu care striveºti vietãþi ca de jarcare-þi intrã-n sîngeîncît oricît ai vrea sã dormi pe aºternuturile lor de mãtasesomnul nu poate fi altceva decît un ºarpe care ºuierã în urechea taca un vînt în gura peºterii,nici iadul de sub pãmînt pe care îl gãseºti tolãnitîn coºmarurile talenu poate fi asemãnat cu viaþa pe care nu o trãieºti,

ceea ce nu trãieþinu-þi aparþine,iar ceea ce nu-þi aparþine existã în afara aºteptãrii taledin care atunci cînd ieºidispari pentru totdeauna,

viaþa este de la primul sfîrc cu lapte atins de buzele talepînã la ultimul pahar de care te desparþi tristca de singura ta fericire.

51

Cu Marcel Mureºeanu sepetrece un curios fenomen liric: pecît înainteazã în experienþa vieþii, peatît îºi protejeazã izbucnirile vîrsteitinereºti. El este un scriitor prolific,a publicat pînã acum numeroasevolume de versuri ºi prozã, deaforisme, dar revine mereu laînfãþiºarea sa fundametalã, cea depoet, volumul de acum, Cu voiacorbului (2012), compactînd oproducþie liricã.

Faptul nu exclude, ci implicãdialogul poetului cu timpul, implorîndclipa de a nu pleca în eternitate.Ceea ce e firesc pentru om einacceptabil pentru poet, iardiferendul se rezolvã cu ironie ºiacceptarea fatalitãþii („Cu cîtãbucurie mã uit/ la trupul meuîmbãtrînit!“). Eroul liric „se scuturãde tinereþe“ ºi constatã cã a devenitom de încredere.

El îºi echilibreazã formalsupoziþiile, participînd la reþeta post-modernã a echilibrãrii ºanselor,ceea ce dezvoltã un aer histrionicdeasupra întregii lui poezii, un fel dejoacã convenþionalã (v. poezia În-totdeauna trei). Poezia Triumviratuldezvoltã o viziune ludicã prinînscenarea unui dialog transcen-dent. Mici scenete sunt ipostaziatevizual, dramatic derulate, cupersonaje-simboluri antrenate înevenimente ludice. O poezie tipicãîn acest sens este cea intitulatãÎnainte ºi mult dupã aceea.

Cu o caravanã cinematograficãvin „raiul ºi iadul“, dar ºi rãzboiul,ca armata roºie care „e ºi mai roºie“.Un dialog narativ, fluent ºi par-ticipativ, este Ucigaºul ºi copilul; întimp ce Corbul ºi norul devine oparodie sapienþialã narativizatã,iar Toate se sfarmã pune pe seamaunei întîmplãri absurde intimitateagîndurilor „postume“ ale autorului.Regia se împlineºte uneori din puþinemateriale (v. Acuarelã), dramatizateîntr-o scenã ce aminteºte depoveºtile bunicilor. Un alt pretextnarativizat se dezvoltã sub titlulTustrei, în decorul familiar apt deceremonii fantastice. Înscenareaoferã cadrul multor poezii, ceea ce

le aduce aproape de fabule, în caretranspare zumzetul fantastic al minþiipoetului, prins fãrã rezerve în acestcadru generos. De aici se dezvoltãºi poezia sapienþialã, care poartãceva din încrederea copilãriei înbasme.

Aceasta încurajeazã animaþiapersonalizatã în interiorul poeziilor,însufleþirea detaliilor sub regimulsinceritãþii care le acrediteazã.Autorul însuºi se lasã în voia lor,garantînd firescul jocului. Unelepoezii sunt scurte ºi jucãuºe,preluînd ceva din supremaþiaaforisticã pe care autorul oexerseazã în paralel. Starea ludicãeste semnalizatã încã de la titlu(Pãþanie), altãdatã elaborareaacestuia trimite la acelaºi sensjucãuº (Volatilã fãpturã, visul).Sensul ludic se declanºeazã de laprimul vers, pregãtindu-ne astfelpentru urmarea histrionicã („Îngeana mea se-ascundeDumnezeu“). Alteori, titlul estevituperant în sine (OctombrieRoºu), dupã care urmeazã opovestioarã de copii.

Boema se potriveºte acestui felde poezie, fiindcã implicã un sensfilosofic existenþei, ea însãºi fiind opredispoziþie ludicã: Vom lenevi peterasele cafenelelor. Jocul de-aFantasma duce la ipostazeri post-letale, prinse într-o sarabandãdansantã, cu un final apoteotic(„Mulþumiþi-vã deocamdatã cu ce v-am dat/ din vremuri secetoase ºiurîte,/ dar dacã vreþi s-aveþi plãceride vis/ legaþi-vã cismele ziua una dealta/ ºi puneþi în ele cîte-uncocostîrc“). În Testamentul din urmãse autocaracterizeazã ca personajredutabil prin arta renunþãrii („Nu mãplîng, nu neg/ nu disper, nu blestem,/nu dispreþuiesc, nu mã tîrãsc,/ suntpaznicul neputinþei mele“).

Cu voia corbului este carteaipostazierilor lirice ale fiinþei, prinseîntr-o înlãnþuire ludicã doveditoare;sau, cum se exprimã în ultimul textal cãrþii („Un fluture/ nu/ este/ unmunte!/ Voi dovedi“), angajarea cã„voi dovedi“ þine tot de patinageneralã a ipostazierilor insolite.

Un joc al ipostazierelortitlu englTitu Popescu

Liviu Mocan este unul dintrecei mai importanþi sculptori româniai momentului. S-a nãscut în 1955în Cara, judeþul Cluj. A absolvitAcademia de Arte Vizuale din Clujºi a fost vreme de doi ani artistrezident al Universitãþii Andersondin Mississippi, SUA. De-a lungultimpului a avut mai multe expoziþiipersonale la New York, Chicago,Budapesta, Bucureºti, în Elveþiasau în Germania. Sculpturile salepot fi vãzute în locuri publice dinGermania, SUA, Norvegia, NouaZeelandã ºi desigur România.Este bine cunoscut în Româniaca fiind autorul “Stâlpilor Îm-puºcaþi” din Piaþa Revoluþiei dinCluj, dar ºi al “Seminþelor” ampla-sate de-a lungul anului cultural2007 în centrul Sibiului. LiviuMocan este deþinãtorul mai mul-tor premii prestigioase pentrusculpturã, numeroase lucrãri alesale fiind achiziþionate de colec-þionari particulari din MareaBritanie, Elveþia, Grecia, Austria,Germania, SUA sau Norvegia.

Liviu Mocan

52

psihiatrice a fost anticipatã deSamuel Beckett în piesa WhatWhere, unde personajele setortureazã reciproc pentru a aflace s-a întîmplat ºi unde.

Toate aceste grozãvii seregãsesc în piesa lui Viºniec.Yuri Petrovski este somat,conform directivei lui Stalin, cascriitorii sã devinã „ingineriisufletului uman” – iatã cã seputea pronunþa cuvântul suflet –, sã scrie istoria comunismului ºisã descrie glorioasa Revoluþie

din Octombrie pentru pacienþiiunui sanatoiu psihiatric. Lucrareaar trebui sã fie un best-seller, datfiind cã în instituþie existã un „clubal Oamenilor-care-l-au-întâlnit peStalin”. Scriitorul devine o unealtãpropagandisticã, misiune de lacare au defectat Gide ºi Malrauxdupã vizita în Uniunea Sovieticã,spre furia lui Stalin. Iar oasemena scriere ar avea efectcurativ în cazul bolnavilor. Ironiaeste excelentã!

Scurta ºi concentrata carte aprofesoarei de la Arizona State

University este o delicatesã cepoate fi savuratã ºi de cei carenu au acces, în mod normal, laun asemenea nivel algastronomiei intelectuale. Re-ferinþele culturale ºi detentacomparatistã nu impieteazãdeloc asupra unei lecturi dedelectare, cum ar fi spus RolandBarthes. Studiul se citeºte ca unroman copios, ceea ce dã spe-ranþe cã mesajul cercetãtoarei,dar ºi cel al autorilor explicitaþi ºitraduºi, vor ajunge la un publiclarg, nu strict academic.

Premiul revistei Steaua la Festivalul naþional de poezie„Nicolae Labiº“ ediþia a XLIV-a, Suceava - Mãlini

Lavinia Ienceanu (Iaºi)

hortus deliciarum

de câte ori am încercat sã-mi înãbuº maciiîn faºãdar sãmânþã cu sãmânþã mi s-au cuibãrit la pieptºi acum, din cuptorul pe care

l-au sãpat în mine,lava de petale îºi revarsã în râul Lethe.pot doar s-aºtept în flecare searãun foºnet de aripi sã se-aprindãºi ciocul care, retezându-mi

simþirea,sã-mi stingã focul din vinele pe care Prometeu îmi stã înlãnþuit?

silabe crocante

se evaporã ultimii stropi de somn/ ca o piersicã

leneºã îþi lepezi veºmântul de caºmir ºi-þirostogoleºti privirea printre zãbrelele leagãnului de

abanos peste podul de amintiri congelate pe care þi-amscrijelit ultimul ¡jadios! // silabe crocante îþi vin pe

buzele care ºi-au smuls pieliþatãcerii prea târziu

Carmen Pallada

Cãlãuza

M-aºteaptã Dumnezeu sã regãsesc în minetoatã-nþelepciunea pe care-o dã oricuidintru-nceput.

Cãlin Sechelea

HAIKU-uri

***Liniºtea pãmântuluiacoperit de ierburiºi pietre.

***O pasãre se ridicãºi mi se face un dor nebunde umbra ta.

***Mi-e greaþãde atâta dulceaþãstrecuratã pe buze.

Din el se-nalþã marile regateºi nu minuscule petale în grãdinã.

De-aceea, lasã-mã sã credcã am pe una dintre steledrept cãlãuzã-n întuneric,dintr-o þigarã nu un mucci o luminãiar eu o coajã ascunzând un foc feeric.

Ferestre

Ca sã mã scald în marea timpuluitot aruncam printr-o fereastrãpietricele spre-un limanºi mã vedeam:o formã, o culoare, o substanþã.

Dacã-ntr-o zi nu le-aº avea,pe þãrm aceleaºi pietre ar rãmânemartorii muþi de falºi eonice astãzi hoinãresc printre ferestrela þãrmul nemuririi.

Însã eu nu aº pleca.

(urmare din pag. 44)

53

În Adevãr ºi mistificare înjurnale ºi memorii apãrute dupã1989 (Cartea Româneascã,Bucureºti, 2011), Ana Selejan cau-tã un punct de echilibru între în-semnãrile jurnaliere, memorialis-tice, declaraþiile ºi interviurile azece autori români activi substalinism (de la Miron RaduParaschivescu, Petru Dumitru, laDumitru Micu sau Nina Cassian) ºirealitatea dincolo de aceastã zonãa subiectivitãþii. Demersul, ne anun-þã autoarea chiar în introducereacãrþii, diferã substanþial de cel alvolumelor, nouã la numãr, Literaturaîn totalitarism, unde încercarea deredescoperire a realitãþii era fãcutãprin diverse documente ale vremii.Aºadar, autoarea schimbã maca-zul pentru o perspectivã diferitãasupra literaturii anilor 1944-1960.

În ce mãsurã se poate trecedincolo de subiectivitatea perso-najelor pe care le chestioneazã euna din întrebãrile pe care AnaSelejan ºi le pune în introducere.Având ca punct de pornire o seriede dileme care contureazã terenulnesigur pe care se contruieºtecartea, autoarea îºi propune, încele din urmã, sã redea „zeceexperienþe dramatice de viaþã,zece depoziþii de martor”, a cãrormizã o reprezintã restabilirea unoradevãruri.

Un lucru care devine evidentchiar ºi pentru cititorul nefamiliarizatcu subiectul pe care Ana Selejanîl propune ºi-l disecã e faptul cãautoarea se ocupã îndeaproapede fiecare dintre cei zece martoriale cãror depoziþii încearcã sã lepunã cap la cap ºi sã le înþeleagã.O face cu o asemenea dexteritateºi detaºare, încât de la un punctdevin absolut savuroase momen-tele în care autoarea nu îºi trateazãcu mãnuºi subiecþii. E ceea ce seîntâmplã, spre exemplu, în cazullui Miron Radu Paraschivescu,atunci când scrie despre TudorArghezi: înverºunarea cu careParaschivescu se opunea poetului,pe care îl denigreazã din cauzapreferinþelor sale politice, îl duce pânãla a scrie urmãtoareale: „Când amajuns acasã, mi-am amintit de

Arghezi care-a luat azi PremiulNaþional de Poezie. ªi m-am gânditla Iorga (...). Iorga a murit secret (...),Arghezi va muri (ºi i-o doresc câtmai curând) istovit, sleit, golit.” (p. 11)Ana Selejan alege doar sã citezeaceste rânduri, fãrã a le comenta,dar simplul fapt cã ele aparsugereazã cã încercarea autoareide a restabili adevãrul nu e doar ovorbã în vânt, având în vedere cãMiron Radu Paraschivescu omite sãaminteascã în jurnalul personal dearticolul anti-arghezian pe care îlpublicase în România Liberã în1945.

Un alt moment în care AnaSelejan dovedeºte faptul cã e ofoarte bunã cunoscãtoare a ceeace se întâmplã în sfera literarã întimpul realismului socialist e acelaîn care, vorbind despre Amintirideghizate, volumul lui Ov.S.Crohmãlniceanu, noteazã faptul cãimpresia pe care lectura acestuiao lasã e cã autorul „a fost omulprovidenþial pentru scriitoriiinterbelici aflaþi la ananghie” (p.28).Imediat dupã, autoarea puncteazãdouã instanþe în care impresia, pecare amintirile lui Crohmãlniceanuo lasã, e validã, însã nu se opreºteîn acest punct, ci continuã prin ale chestiona. Dacã asupraajutorului pe care criticul i-l oferãHortensiei Papadat-Bengescu nuse pot spune foarte multe, decâtcã, dupã ce cã îi propune sã scrieun articol pentru Contemporanul,trebuie sã-l ºi lucreze îndeaproa-pe, în ceea ce îl priveºte pe TudorArghezi, lucrurile devin puþindiferite. Crohmãlniceanu estesingurul critic care scrie o cronicãla volumul din 1954, Prisaca, ºi, cuatât mai mult, lucreazã patru ani maitârziu la un numãr întreg al revisteiViaþa româneascã dedicat poetului,ocazie cu care, dupã cum însuºicriticul o admite, spera sã obþinã„unele informaþii în plus” (p.29).Putem înþelege de aici cã posturade om providenþial, pe careamintirile lui Ov.S. Crohmãlniceanule contureazã despre sine, nu euna neapãrat dezinteresatã, însãlucrurile devin mai clare atuncicând Ana Selejan pune în discuþieîncã un exemplu, acela al lui IonBarbu: dupã ce îl ajutã, se întoarceîmpotriva sa, remunerându-l slabpentru activitatea de la Viaþa

româneascã ºi acuzându-l cã emodernist, într-un context în careasta însemna sã intri, oarecum, înanonimat.

Continuând tradiþia celor nouãvolume Literatura în totalitarism,însã abodând o perspectivãdiferitã, Ana Selejan investigheazãatent, în Adevãr ºi mistificare înjurnale ºi memorii apãrute dupã1989, traiectoria a zece scriitoriactivi sub stalinism, încercând sãdepisteze punctele lor comune ºidivergente, tocmai pentru ca, înfelul acesta, sã obþinã o imagine deansamblu a ceea ce reprezentarealismul socialist pentru viaþaliterarã româneascã. Un demerscurajos, dificil, al cãrui rezultatputea fi doar unul extrem, fie foartebun, fie foarte prost, însã undemers dublat de muncãtemeinicã ºi un serios spirit criticfac din noua carte a Anei Selejannu doar una interesantã, dar unaesenþialã în înþelegerea literaturiianilor 1944-1960.

Rãzvan Cîmpean

Adi Dohotaru îºi exploateazã încartea sa, Protestatarul. O istorieparticipativã (Editura Tracus Arte,Bucureºti, 2012) dimensiuneaactivistã pentru care estecunoscut, punând în plan secundcercetãrile din cadrul activitãþii salede istoric sau publicist. Printr-unfiltru personal, autorul încearcã sãdeconstruiascã neîncrederea,sedentarismul, apatia oamenilor ºisã scoatã în relief potenþialitãþileunei democraþii participative.

Volumul este structurat în treicapitole: primul surprinde înce-puturile activismului sãu stu-denþesc, concentrat în jurul revisteiExi(s)t ºi axat pe problemele dincadrul secþiei de Jurnalism, aFacultãþii de ªtiinþe Politice, dinUBB. Autorul îºi asumã, în aceastãparte a cãrþii, un stil aparte de ascrie, asemãnãtor, spune el, cu allui Norman Mailer, Hunter S.Thompson sau chiar TrumanCapote. Exper ienþe le sa le

Cum vede Doho Quijotedemocraþia participativãHow Doho Quijote SeesParticipatory Democracy

În umbra subiectivitãþiiIn the Shadow of SubjectivityC

ÃR

ÞI

CÃ

RÞI

54

personale, în ceea ce priveºteindignãrile referitoare la incom-pentenþa ºi lipsa de pregãtire aprofesorilor din facultate, suntsavuros descrise prin detalii carecontureazã portretul unui tânãrnemulþumit, dornic de schimbare.Autorul îºi recunoaºte grandomaniacaracteristicã acelei perioade, nuezitã sã fie autoironic (dupã cum seremarcã din numele pe care ºi-lasumã, folosit ºi în titlul recenziei),dar subliniazã clar importanþa acelorevenimente pentru construireaactivistului care este azi.

Al doilea capitol se concen-treazã asupra activitãþilor ce susþindreptul cetãþeanului la oraº: sunt„apãrate” parcurile, zonele cuimportanþã ecologicã ºi sepromoveazã sportul în rândultinerilor. De data aceasta, estevizibilã influenþa literaturii occi-dentale activiste, se nareazã cumai multã seriozitate, dialogul eeliminat ºi creºte frecvenþaepisoadelor analitice, în care,dincolo de o descriere amãnunþitãa situaþiilor care au dus la proteste,se încearcã motivarea numãruluirestrâns care ia parte la proteste(spaþiului românesc îi lipseºtetradiþia unei democraþii partici-pative) sau a implicãrii reduse aintelectualilor.

Ultimul capitol mutã accentulasupra protestelor sociale dinianuarie-februarie 2012, vãzute dinnou din perspectivã proprie, într-unstil care combinã inserþiile analiticecu nararea experienþelor personale.Evenimentele legate de RoºiaMontanã, ACTA, groapa de gunoide la Pata Rât sunt rigurosanalizate, fiind enumeraþi ºiinterpretaþi factorii care au dus lanemulþumirea generalã, la ieºirile înstradã, dar ºi piedicile venite dinpartea unor instituþii care luau încalcul numai profitul ºi intereselepolitice.

Este evident cã volumul îndiscuþie este singura carte de acesttip, care descrie din interiorproblemele societãþii româneºti, dinperspectivã personalã, la persoanaîntâi, alãturi de consideraþiiteoretice, analize ºi interpretãri aleevenimentelor. Sinceritatea sadezarmantã, când povesteºtedespre eºecurile, temerile ºiemoþiile sale legate de activitãþile din

acea vreme, constituie ingredientulperfect al cãrþii, cãci reuºeºte sã teprindã în mreje ºi poate chiar sã-þiprovoace acel declic necesar pentrumobilizare.

Sonia Wincentowicz

Luând în mâini volumul depoezie Orient a lui Andrei Zanca,apãrut în 2012 la editura Grinta, teaºtepþi oarecum sã gãseºtiexprimate între aceste coperþisentimente adânci, orientale, deintegrare ºi dizolvare în totalitate,trãiri legate de fiorul unei spiritualitãþi,în care desãvârºirea se regãseºtela capãtul seninãtãþii. În loc de olepãdare de propria identitate, lucruprefigurat în titlu prin desemnareaspatiului oriental, încã din primelepoeme ne ciocnim de o întãrire ºiconfirmare a principiului indi-vidualitãþii prin sentimentul desingurãtate. Prin intermediul uneiînstrãinãri de lume, omul pare sã-ºi proclame superioritatea asuprafirii, fapt ce vine în contradicþie cufilosofiile orientale care dezbracãfiinþa de particularitãþile ei,aºezând-o într-un ansamblu carearmonizeazã întreaga percepþieasupra universului. ªi totuºiexistã aici o armonizare, dar una„europenizatã”, care merge peprincipiul continuitãþii: cine nu tecunoaºte în astã lume/ te vaputea oare recunoaºte/ încealaltã? Chiar dacã putem privisentimentul singurãtãþii ca cevacare individualizeazã fiinþaumanã, în poezia lui AndreiZanca, însingurarea pare sãcapete mai mult o dimensiuneschopenhauerianã, ca negare avoinþei de a fi ºi prin urmaredesprindere de fenomenalitateavieþii drumul însingurãrii e purãreîntoarcere/ gol din Gol, undenicio vorbã nu poate traversa.

Simplitatea stilisticã este ceacare pregãteºte cel mai bineprofunzimea versului. Poezia lui A.Zanca nu îºi propune, aºa cumsuntem obiºnuiþi, sã ilustreze esteticsau afectiv diversitatea lumii, ci maidegrabã este o cãutare a non-diversitãþii, a esenþei comune a lumii.Descoperirea substratului lumii,

Orientul lãuntricThe Inward Orient

cãlãtoria pânã la capãtul atomului nuau ca scop simpla constatare aexistenþei profunzimii, ci toateacestea permit de fapt activareaprincipiului unificãrii (când în fondsingurul lucru comun tuturor, e miezulde dumnezeire din fiecare). În unelepoezii întâlnim aceeaºi percepþieasupra lumii ca în cazul lui Camus,unde lumea nu mai vine încontinuarea umanului, pierzându-siacele „trãsãturi umane”, care ofãceau recognoscibilã în interiorulnostru. Conºtiinþa lumii ca alteritateabsolutã nu mai garanteazãrecunoasþerea proiecþiilor noastreexterioare : cine poate întâmpina,dincolo de auz/ sunetul unei rozedeschizânu-se [...] când dupã olungã, intimã contopire/ totuldevine atât de familiar încât/ îþipare deodatã strãin.

Mergând mai departe,sentimentul oriental de contopire cuuniversul existã, dar apare numaiîn faþa morþii: oare nu pare fiecarea se resorbi în sine/ prin ultimasuflare? . E ca ºi cum sufletuloccidental ar suferi de paradoxulde a nu-ºi putea recuperaspiritualitatea decât în faþa gânduluimorþii. Chiar ºi atunci când spirituloccidental porneºte în „aventura”dezintegrãrii nu reuºeºte sã setopeascã pânã la ultimul fir deconºtiinþã, teama de a se pierdepe sine fiind cea care îl va þine treazºi particular în mijlocul Totului. Ceice au vizitat abisul nu se potîntoarce cu amintiri de acolo,deoarece s-au unit cu el, pe cândcei ce revin trãgând dezamãgiþidupã ei firul de conºtiinþã ce nu s-a putut topi pot sã aducã cu eitotodatã ºi impresia unui alt tip deînþelegere a lumii. În toatã aceastã„scufundare” orientalã, concluziapoeziei lui Zanca poate fi cã ceamai mare minune/ era o pasãreînãlþându-ºi/ nebãgatã în seamã/cântul. Poezia are deasemeneasimplitatea ºi mãreþia unui templuîn care odatã cu ecoul fiecãreirugãciuni þi se schimbã raportulfaþã de totalitate, fãrã sã-þi pierzivreo clipã coordonatele spiritualeiniþiale. Ceea ce rãmâne laterminarea volumului este nevoiede a reveni ca sã înþelegi mai bine,dar nu Ideea, ci Trãirea.

Cãlina Pârãu

CÃ

RÞI

55

Se spune adeseori desprepoezia actualã cã ar fi incapabilãsã mai concentreze marile mize aleesteticului. Discuþia desprevaliditatea literarã a unor tendinþedin poezia zilelor noastre ar puteafi inepuizabilã ºi am, în acelaºi timp,convingerea cã un diagnosticgeneral valabil este imposibil destabilit. Am avut însã experienþalecturii unui volum de versuri cu unimaginar lipsit de prozaismul ºitrivialitatea destul de frecvente înpoezia douãmiistã ºi care speram(încã de la primele pagini) cã seconfigureazã în aceeaºi cheie aunei literaturi noi.

E vorba despre volumul dedebut al lui George Nechita, Pãrþijuvenile, întinse, apãrut, în 2011, laeditura bucureºteanã Pandora M.Poetul constãnþean, nãscut în1974, studiazã Academia de Artedin Bucureºti, cu o perceptibilã in-fluenþã asupra poemelor. SimonaPopescu ne propune o prezentarepromiþãtoare: „Am gãsit în paginilecitite ceea ce sper întotdeauna sãîntîlnesc, înainte de orice, în poezie:un om adevãrat. ªi o rarã,emoþionantã combinaþie întretranºanþã ºi puritate (a intran-singenþei), o frumuseþe umanã pecare nu am mai întîlnit-o de multãvreme în poezia de pe la noi“.Poezia lui Nechita se individua-lizeazã, într-adevãr, în peisajulactualitãþii, recuperând filoanelestructurale ºi ideatice aleºaizeciºtilor sau ale optzeciºtilor.Cartea debuteazã aproapesorescian: „Stau pe o canapea dinpiele./ Cu marea roºie pedinãuntru./ Încercând sã înþeleg cãnu pot face niciun fel de previziuni./Încercând sã înþeleg cã nu ºtiu./ Decând m-am vãzut între cele douãoglinzi, pictez peisaje/ marine“ (eu).Cu un gust evident pentru ludic ºispectacular, poemele se carac.-terizeazã printr-un imagism forte,sub aceleaºi auspicii: „ªi îmi aºezcorpul ca pentru o posibilã Înviere./Sper ca la Aceasta sã prindã viaþãºi câinii mei/ ºi pisicile mele/ ºi peºtiimei/ ºi pãsãrile mele/ ºi ºoareciimei./ Sã cântãm cu toþii „Aleluia!“(Proaspãt ras), cu aceleaºi profiluri

Organicism ºi poezieOrganicism and Poetry

Marius Popa

animaliere predilecte în întregulvolum (de unde ºi sentimentul unei„neseriozitãþi“ substanþiale, ver-tebrante pentru atmosfera textualã).Asocierile sunt, de cele mai multeori, insolite: „Am întâlnit un pinguin,un modelator de cocã dulce ºi un/pitic./ Am întâlnit patru citrice,aºezate pe o farfurie” (Sunt tu),acuzând o sesizabilã excentricitateºi o dezarticulare semnificantã apoeziei înseºi. La Nechita seproduce, în acelaºi timp, undescensus în cotidian, în biografis-mul ce începe sã devinã fun-da-mental odatã cu optzeciºtii („Laradio, în maºinã, ascult Beethoven,dupã Michael Jackson“), niciodatãînsã la un nivel totalizant, decisiv.Biograficul e absorbit de fiecare datãîn maniera metaforizantã, ambi-guizantã a poetului de a-ºi articulalumea, e cercul ce se cere întotdea-una „îmblânzit”, autentificat poetic.

Ceea ce reuºeºte sã particu-larizeze discursul este un acut reflexal vizualului (ºi aici e de remarcatartistul plastic), cristalizat totdeaunacu un rafinament propriu în selecþiaformelor, a comunicãrii cromatice.Poemele se alcãtuiesc sub semnulunei vizibilitãþi estetice foarte vii:„Cred cã sunt omul potrivit, alb, caredevine negru în zilele cu/ soþ“(Viziteazã-mã). Extrem deinteresantã, la George Nechita,este o certã organicitate avolumului în întregul sãu, ocoeziune dintre poeme ce reuºeºtesã surprindã (în repetate rânduri,un fragment dintr-un oarecarepoem pare sã nu facã altceva decâtsã continue o idee întâlnitã deja într-un altul, de la începutul volumului,iar „personajele“ unei poezii vor fiîntâlnite, cu siguranþã, ºi pestedouãzeci de pagini). Sunt conexiunice se dovedesc nu o datã foarteincitante pentru cititorul dispus încãsã construiascã sensuri, sã vadãpoeticul ca pe un joc ale cãrui regulinu mai sunt autenticismul ºitraductibilitatea imediatã.

Fãrã îndoialã cã e un bun început.Pe fundalul acestei formule recupe-ratoare a unor modele (neo)mo-derniste ºi întrucâtva postmodernis-te, pulseazã deja amprenta uneineîndoielnice originalitãþi, menitãsã ocupe ea însãºi poziþia centralãîn viitoarele volume.

CÃ

RÞI Combinaþia eºuatã

engl

Combinaþia (Casa de pariuriliterare, 2012) este cea de-a treiacarte de prozã semnatã de DanSociu, dupã apariþiile editoriale din2008 de la editura Polirom,Urbancolia si Nevoi speciale.

Romanul înfãþiºeazã fragmentedin viaþa monotonã a unui jurnalistîn cãutarea consacrãrii: „O frecamdin redacþie în redacþie ºi pe lateleviziuni, întotdeauna în spate,dupã vedete, lumea mã ºtia, mãsimpatiza, dar atît. Nu-ºi aminteanimeni de vreun moment maispecial cu mine, o anchetã, opoveste, un titlu” (pag. 58). DanSociu vizeazã o criticã a mentalitãþiiromâneºti la început de secol XXI,blamând setea de senzaþional,premisele generaþiei copy paste,naþionalismul exagerat, frustrareacolectivã, apetenþele ºi tânjirileclasei de mijloc.

Dupã momentul de captatio dinincipitul romanului (prin situareaprotagonistului în proximitatea uneicrime la care este complice),discursul narativ devine anost,alcãtuit din dialoguri interminabiledespre amãnunte ale vieþiicotidiene, piperat pe alocuri cuexpresii licenþioase. Totuºi, undeliciu stilistic este garantat,uneori, de prezenþa imaginilor: „Îmibãtea inima de ieºea prin coaste,ca un fetus nebun care încearcãs-o sfîºie pe maicã-sa.” (pag. 7)sau „[...] o mînã de bãrbaþi pe ducãºi care se adunau sã-ºi îngroaperitualic ultimele zvîcniri aletestosteronului.” (pag. 57) Inte-resant este, de asemenea, umorulnegru de care dã dovadã autorul,în timp ce creioneazã, într-omanierã pesimistã, atmosferasocialã a României din anul 2014.

Dincolo, însã, de anumite artificiinarative iscusite, romanul esteîmpânzit de cliºee, lãsând impresiade bruion. Prin expunerea excesivdetaliatã a scenelor (fie de naturãsexualã, fie momente insignifianteale vieþii), autorul cade în plasaautenticitãþii exagerate ºi a unuiminimalism tendenþios, încercândsã transpunã în literaturã orice.

Anamaria Ciobotariu

56

Cel mai recent volum al luiCornel Nistea, Întâlnirile mele cuOrlando, apãrut în 2012 la EdituraUnirea din Alba-Iulia, din proiectatroman erotic, substrat pe care îlpãstreazã, se converteºte într-unroman politic al conºtiinþei însuferinþã. Autorul nu ezitã astfel sãrecurgã la o limitare intenþionatã aresurselor ficþiunii. E interesantãopþiunea romanicierului pentru a-ºirestrânge, oarecum ascetic,registrul fabulaþiei, într-un gen carei-ar fi permis o mai mare libertate.

A alege calea sinceritãþii ºi nu aefectului de autenticitate într-ungen de graniþã, dar care nu intrãtotuºi pe deplin ci doar tangenþialîn categoria de nonficþiune, este oopþiune care trebuie respectatã cutoatã seriozitatea. Cititorul care nu-ºi va ajusta orizontul de aºteptareci va cãuta o ºtiinþã savantã aficþiunii va gãsi destule noduri înpapurã, va avea ce sã reproºeze,dar va fi pãgubit de experienþafundamentalã pe care romanul otransmite. Jocul subtilitãþilor eprea estompat, atât în auraîntâmplãrilor, cât ºi în stil.Construcþia este fragilã, existãmulþi termeni care se repetã, iarsubstanþa romanului nu e nici ma-leabilã, nici suficient de plasticã.Dar, dupã cum a demonstrat ºi înromanul sãu Ritualul bestiei,Cornel Nistea are un stil propriu,în care nu rãsunã niciun ecoucunoscut al altor mari voci, un stilcare alungã toate acele elementecare intervin între imediateþea trãiriiºi convertirea ei în limbaj. Numizeazã pe simboluri, pe codificãriestetice, pe captãri în labirint.Curajul romancierului este de asurprinde naufragii ale conºtiinþeifãrã a edulcora mediul.

Dacã de foarte multe ori temaartei în literaturã are un caractercompensatoriu, realizând oevadare din real fãrã a forþagraniþele ºi fãrã a pronunþa rupturi(ca cele existente între real ºifantastic, de pildã), în romanulÎntâlnirile mele cu Orlando

procesul este invers. Tema arteieste nu înãlþare înspre ideal, cicoborâre în subteranã. Princonfruntarea eroului cu Orlando,artist, daimon ºi histrion alceremoniilor publice pe care leregizeazã, arta devine o maieuticãspre un real care s-a înfipt durerosîn straturile mai adânci alepsihicului, însã a cãrui rãdãcinãtorturantã este tot o problemãmoralã. Personajul principal, eunarativ ºi martor al întâmplãrilor,scriitorul Horaþiu Codru, de profesiepsiholog, are preocuparea(ºtiinþificã, prin studii sociologice)de a tranºa problema laºitãþiicolective, cu preþul de a serecunoaºte pe el însuºi printre laºi.κi doreºte vizibilitatea prin succesulde public înþeles ca un surogat alnemuririi. Îl invidiazã pe Orlandopentru acest surogat ºi pentrufemeile pe care „ticãlosul” le poatecuceri atât de uºor, fermecându-lepânã la a le determina sã îi pozezenud. Prin violenþa reacþiilor sale faþãde Orlando, prin felul cum seangajeazã sã-i urmãreascã toatesecretele, ca ºi cum ar fi pe urmapropriei himere, întorcând spateleunei iubiri reale, eroul se menþineîn aceastã neputinþã în care nuvrea sã se ajungã pe sine. Dacãresimte eºecul în mai toatedomeniile vieþii sale ºi nu poatepãstra iubirea faþã de Anamaria,cãzând în trãdare, existã un aspectîn care e sigur cã nu eºueazã,anume în fidelitatea lui faþã deadevãr.

Orlando, personajul titular, nueste eroul principal al romanului, cieste conºtiinþa-dialog a euluinarativ. Horaþiu, psiholog ºi scriitornevandabil, nu poate ajunge la sinefãrã aceastã înverºunatã trans-gresiune prin invidie, furie ºineputinþã, pe care i-o aducîntâlnirile cu Orlando, amic decafenea ºi pictor de succes.Violenþa cu care Horaþiu îl contestãpe Orlando se dovedeºte unagerminativã, având caracterul uneirãzvrãtiri împotriva societãþii, dar

Autofiction’s BorderlineDana Sala

Granita autofictiunii, ,totodatã o rãscolire în cãutarea aceva autentic personal în el însuºi.Horaþiu, personajul central, nu îºipune problema definirii adevãrului,cât a recuperãrii lui din raporturinormale cu etica, raporturi trans-crise prin sinceritatea scriiturii.

Cornel Nistea se remarcã printr-un stil propriu, mai ales prin ceeace respinge din valorile prozei deficþiune. Ceva sigur din instinctul luiîl îmbarcã pe o via negationis înraport cu modelele. O anumitãoroare de a falsifica e prezentãpretutindeni. Pânã într-acolo încâtrespinge cizelarea, stilizarea frazei,revenirea. Dezideratul sãu seapropie de anticalofilia camil-petrescianã, fãrã cãutareaautenticitãþii. Atitudinea eticã aeroului este ºi a scriitorului. Rãulcomunismului, infiltrat parºiv întoate tipurile de discurs ºi încodurile simbolice, este invalidatprin renunþarea totalã la anumiteforme ale reprezentãrii ficþionale. Înciuda imperfecþiunilor sale,romanul Întâlnirile mele cu Orlandoeste un experiment reuºit al unuialt tip de scriiturã. Asumareaproiectului etic ca proiect exis-tenþial, atât din partea autorului, câtºi a personajelor, asigurã coeziu-nea ºi veridicitatea acestui gende graniþã, puternic ancorat înautobiografie. Finalul romanului,elastic, deschis, transmutânddilemele personajelor din imposi-bilitatea discursivã în posibil,vine sã confirme flexibilitateaexperimentului.

57

Eugenio Barba siOdin Teatret la Cluj

,

Eugenio Barba and Odin Teatret in ClujEugenia Sarvari

Eugenio Barba a înfiinþat OdinTeatret în toamna anului 1964,iniþial în capitala Norvegiei, pentruca dupã doi ani sã se stabileascãîntr-un mic orãºel danez retras,Holstebro, dar cu o municipalitatedornicã sã promoveze ºi sãsprijine activitãþi artistice de toatefelurile. Puþinii artiºti adunaþi în jurullui Barba au primit o fermã laperiferia acestui orãºel pe care eiau transformat-o într-un laboratorteatral. În înfiinþarea companiei, darºi în retragerea din aglomeraþiaurbanã spre o viaþã monahal-asceticã, i-a fost model TeatrulLaborator al lui Grotowski de laOpole. De altfel, dupã ce italianulEugenio Barba, transplantat pepãmînt scandinav, ºi-a luat licenþaîn literaturã norvegianã ºi francezãºi în istoria religiilor, a plecat sãînveþe regia la ºcoala de teatru dela Varºovia, unde l-a avut profesorpe Jan Kott, necunoscut la aceavreme. Aventura polonezã a fostdeclanºatã de vizionarea peliculeilui Andrzej Wajda, Cenuºã ºidiamant, „care parcã a fãcut acestfilm cu scopul precis de a mãdetermina sã studiez teatru înPolonia”, dupã cum mãrturiseºteregizorul în volumul de amintiriPãmînt de cenuºã ºi diamant. ÎnPolonia îl cunoaºte pe Grotowski,întîlnirea cu el schimbîndu-i totaltraiectoria. Va rãmîne în preajmaomului de teatru polonez timp detrei ani.

Eugenio Barba, ca discipol ºipopularizator al ideilor luiGrotowski, observã cã înconcepþia grotowskianã teatruldepãºeºte cadrele unui spectacolartistic. Transfigurat ºi ridicat larangul de “ritm colectiv, sacru ºilaic în acelaºi timp”, în acest tip deteatru “actorul curtezan” semetamorfozeazã într-un fel de“actor sfînt”1. Teoria ºi practicagrotowskianã reprezintã “NoulTestament al Teatrului”. În materia

de bazã a exerciþiilor ºi a teoriei luiGrotowski intrau elemente dealchimie, ºamanism, yoga, diverseritualuri din culturi foarte diferite,misterium tremendum alãturi delecturi din Jung, Durkheim, Lévy-Bruhl, Lévi-Strauss, Caillois,Bachelard ºi Eliade (cu careEugenio Barba a ºi intrat în contact

direct). Eugenio Barba vorbeºte dedouã tipuri de tehnici în cadrulexerciþiilor Teatrului Laborator:“tehnica 1” se referã la posibilitãþilevocale ºi fizice, fiind o psihotehnicãperfecþionatã prin meºteºugteatral, iar “tehnica 2” are ca scopeliberarea energiei spirituale dinfiecare participant. Un “traseupractic” care ghideazã “sinele maipresus de sine” ºi prin ieºirea dinsubiectivitate se deschide “caleaspre regiunile cunoscuteºamanilor, yoghinilor ºi misticilor,unde toate forþele psihiceindividuale sînt integrate”2 spreaceastã intenþie programaticã. În

comentarea exerciþiilor teatrale,Eugenio Barba îl citeazã peLudwig Flaszen (dramaturgul luiGrotowski), acesta numindu-le cuun termen generic operationesspirituals, iar Grotowski, expli-cîndu-l pe Flaszen, precizeazã cãacesta face trimitere la “meditaþiaactivã ºi exerciþiile spirituale” alelui Ignaþiu de Loyola3. E vorba, deci,de un antrenament actoricesc încare se combinã exerciþiul pro-priu-zis cu o operatio spiritualiscare se repercuteazã nu doarasupra actorului însuºi, ci ºiasupra privitorului.

Reîntors în Scandinavia, în-temeiazã un teatru laborator, îngînd cu modelul grotowskian de la

Opole. κi numeºte teatrul Odin,dupã numele zeului scandinav alrãzboiului, zeu ºi în acelaºi timpºaman, care restabileºte echilibruluniversal prin transformareaforþelor întunecate în forþe benefice.Atunci, aceastã alegere, dupã cumel însuºi mãrturiseºte, a fost oîntîmplare. Peste ani s-a dovedit afi o extraordinarã potrivire: ademola ceva depãºit pentru areclãdi pe baze noi, pentru arestabili un echilibru în lumeamãcinatã de porniri autodistructive,pentru a aduce luminã în întuneric.A uita, a arde tot ce þine deautomatism, de rutinã, pentru a

58

învãþa lucruri noi, proaspete.În 1979 Eugenio Barba

înfiinþeazã ªcoala Internaþionalã deAntropologie Teatralã, grupmultinaþional format din actori ºispecialiºti în arta spectacolului,instituþie bazatã pe studiereacomportamentului pre-expresiv alomului în situaþie de spectacol, dereprezentare organizatã. Este oºcoalã în care Eugenio Barbaînvaþã actorul „cum sã înveþe”,cum sã-ºi foloseascã trupul, cumsã-ºi „îmbrace” sau sã-ºi„dezbrace” corpul de o anumehainã, aparþinînd unei alte culturi,unei alte civilizaþii, unei alte epoci,apuse.

Zilele de la Cluj ale TeatruluiOdin au avut ca subtitlu „Pentru oculturã a schimbãrii”, nume carereflectã perfect concepþia barbianãconform cãreia urmaºii marilorreformatori în teatru, începînd cuStanislavski ºi terminînd cuGrotowski au menirea, pentru aputea sã se compare (mãcar) cuînaintaºii lor, sã parcurgã opermanentã stare de tranziþie, depermanentã schimbare. Acestpostulat al Odin-ului a fost ilustratde workshop-urile care au avut loc,de demonstraþiile actorilor, ori despectacolul Viaþa cronicãprezentat de trupa lui Barba. LaCazinoul din Parcul Central,proaspãt renovat, au avut locworkshop-urile susþinute deEugenio Barba ºi de un actor alcompaniei, Tage Larsen. SalaStudio a Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima” a gãzduit workdemonstration-urile Juliei Varley,Ecoul tãcerii ºi Fratele mort,demonstraþia Robertei Carreri,Urme în zãpadã ºi spectacolul-demonstraþie Albã ca iasomia cuIben Nagel Rasmussen. Titlul deDoctor Honoris Causa decernat luiEugenio Barba, în Aula Magna aUniversitãþii „Babeº-Bolyai” aprilejuit întîlnirea „pe viu” cu unvechi cîntec irlandez, de osonoritate straniu-frisonantã, cucare actorii au dorit sã-ºiomagieze maestrul ºi sãmulþumeascã universitãþii pentrudistincþia acordatã. Catedralagreco-catolicã în construcþie dinPiaþa Cipariu ºi Turnul Croitorilordin centrul vechi al oraºului au fostspaþiile în care au avut loc douã

schimburi culturale între artiºtiiOdin-ului ºi cei clujeni. La sediulUniunii Scriitorilor s-a lansat carteaCasa în flãcãri – despre regie ºidramaturgie, iar Studioul de RadioCluj a gãzduit în patru sericonsecutive, reprezentaþii alespectacolului Viaþa cronicã.

La Sala Studio a Academiei deMuzicã „Gheorghe Dima” am avutprivilegiul de a fi martor la workdemonstration-urile actriþelor JuliaVarley, Iben Nagel Rasmussen ºiRoberta Carreri.

Julia Varley, nãscutã la Londra,a studiat filosofia la Milano ºi s-aalãturat trupei în 1976. Este actriþã,regizoare, profesor de actorie,scriitoare. A scris articole, eseuri

ºi douã cãrþi: Wind in the West ºiNotes of the Odin Actress-Stoneof Watere. Este director artistic alTransit International Festival dinHolstebro. În cele douã exerciþii-spectacole prezentate, Ecoultãcerii ºi Fratele mort, a demonstratun spirit didactic aparte. Eraadmirabil modul în care, printr-omiºcare foarte rapidã deîmbrãcare-dezbrãcare a unuicostum, de pildã, actriþa setransforma total. Trecea de la ostare la alta, de la un gest la altul,de la o trãire la alta printr-un joc alcorpului extrem de nuanþat. Faþa,pãrul, degetele, mîinile, labapiciorului – totul era perfectcoordonat. Miºcãrile, într-unbalans continuu, alternau – cîndrepezi, ca un izvor de munte, cînd

lente, ca o ramurã de salcie adiatãde vînt, erau o prelungire a trãirilorinterioare. Traversarea unor stãriaflate în opoziþie absolutã – de laconcetrare extremã în timpulexerciþiului demonstrativ, larelaxarea în timpul cãreia actriþaexplica foarte amãnunþit fiecareacþiune fizicã – era dovada clarã aunei coordonãri perfecte la nivelmental. Lucru pe care l-am pututsesiza, de altfel, pe parcursultuturor celor patru demonstraþii.

D a ne z a I b e n N a g e lRasmussen face parte din trupaOdin Teatret încã de la înfiinþare,din 1964. Actriþã, regizoare, dar ºicreatoare a unui program personalde antrenamet, folosit la deprin/derea tinerilor dicipoli în artateatrului, Iben Nagel Rasmussen,precum Julia Varley, ori RobertaCarreri este ºi autoare anumeroase articole. De ase-menea, a publicat douã volume,Brev til en veninde ºi Den blindehest ºi a jucat ºi regizat Ester’sBook, povestea biblicã a Esterei.În spectacolul-demonstraþie Albãca iasomia, actriþa a „aterizat” peun covoraº roºu în mijlocul scenei,în picioarele goale – toate cele treiactriþe au evoluat desculþe, doaraccidental, atunci cînd exerciþiul le-o cerea, se încãlþau, pentru scurttimp, însã – îmbrãcatã într-osimplã, dar superbã rochie albãbrodatã, apretatã, cu o broºãimensã la baza decolteului, careatrãgea atenþia în mod special. Maiera „însoþitã” de o tobã, un soi demandolinã, de dimensiuni maireduse decît o mandolinã obiºnuitãºi un fluier agãþat, simplu, cu unºnur în jurul gîtului. Mijloace foartepuþine, un teatru, am putea spune,extrem de sãrac în care nu au fostnecesare efectele speciale,sofisticate: pentru a lumina„performerul” s-au folosit doar celedouã reflectoare, care dãdeau oluminã crudã, iar ca decor, miculcovoraº roºu. Nimic elaborat,sofisticat. Pe scîndura goalã,actriþa povestea/cînta, acompa-niindu-se mãiastru de aceleinstrumente, punctînd anumitesecvenþe. Cînd avea de spuslucruri de un dramatism aparte,vocea ei, de o tonalitate sfîºietor-guturalã, accentua momentul.Poziþia - asemãnãtoare celei din

JudithFoto: Tony D’Urso

59

dansul japonez butoh cu genunchiidepãrtaþi, picioarele îndoite,dreaptã ca o lumînare, staturãextrem de solicitantã, de dificilã –nu lãsa sã transparã pe chipulactriþei nici cel mai mic efort.Dimpotrivã. Putea fi observatã oseninãtate absolutã, învãluitoare.

Surpriza demonstraþiilor a fostRoberta Carreri. Nãscutã laMilano, cu studii de designpublicitar ºi istoria artei, ea faceparte din trupa Odin din 1974 ºieste actriþã, profesor de actorie,scriitoare ºi organizatoare. Estevizibil influenþatã, în demonstraþiileei, de tehnicile deprinse cu maeºtridin Japonia, India, Bali, China.Organizeazã ºi conduceworkshop-uri în toatã lumea,precum ºi atelierul anualinternaþional Odin Week Festival.Experienþa profesionalã, aspectelecele mai relevante ale vieþii dinteatru, antrenamentele, pedagogiaºi povestea ei de actriþã a OdinTeatret sînt prezentate înnumeroasele articole publicate ºiîn cele douã cãrþi cu caracterautobiografic: The Actors Way ºiTracce. Roberta Carreri prezintãUrme în zãpadã. Tot cu picioarelegoale pe scîndura scenei estecostumatã, în negru, în pantalonice urmãresc linia corpului princare se evidenþiazã desenulperfect al muºchilor la cea maisimplã miºcare executatã.Explicaþiile cu care îºi întrerupedemonstraþiile, sînt ample ºiminuþios expuse. Venind înprelungirea concepþiei luiMeyerhold despre actorul acrobat,actriþa vorbeºte despre cît denecesarã este unui actordeprinderea acrobaþiei. ªi astapentru simplul fapt, explicã ea, cã,prin acrobaþie, corpul ºi mintea seunesc, fapt exemplificat printr-unexerciþiu de adevãrat contorsionistexecutat printr-o miºcare lentã,centimetru cu centimetru, în caretot corpul este încordat ca un arc.Pentru a capta privitorul, îºidrãmuia tehnica perfectã, dupãcare o „servea” în porþii mici. Apoidemonta mecanismul, fragment defragment, precum un ceasornicarfoarte priceput, care ar desface unorologiu în faþa noastrã piesã cupiesã, ne-ar arãta cum funcþio-neazã fiecare rotiþã, ºi ar repune

totul la loc, cu cea mai mareseninãtate. În deprinderea acesteitehnici, dupã cum declara actriþa,stau ani ºi ani de muncã susþinutã;instrumentistul-actor exerseazãpermanent pe corpul-instrument.Prezentînd o improvizaþie numitã„Prin grãdina regelui”, la care alucrat trei ani, actriþa a explicat cuma ajuns, de la plimbarea banalã,oarecare, pe aleile grãdinii, la„alunecare” – care poate fiobservatã la actorii teatruluioriental – abia atingerea solului. Sedeplasa cu trupul drept ca oflacãrã, cu privirea princiarã a uneidomniþe care-ºi trateazã de laînãlþime supuºii. Apoi s-a aplecat,trecînd într-un alt personaj, ºi a

cules o floare, urmãrind cu teamãdacã nu cumva e pînditã de ochiiscoditori din spatele arbuºtilorperfect ajustaþi de grãdinarulregelui. Florile, mirosite cu graþie,ascund un roi de albine, mici îngerirãzboinici înþepãtori. Este salvatãde o ploaie iute de varã prin carezburdã fericitã. Dupã aceastãdemonstraþie vine ºi explicaþia:improvizaþia presupune repetiþie;memorarea a cinci minute deimprovizaþie se face într-osãptãmînã de muncã zilnicã.Vorbind despre compoziþie, facereferire la lucrul pentru spectacolulde la Odin, Cenuºa lui Brechtinspirat din viaþa ºi operadramaturgului german. Aici,Eugenio Barba i-a încredinþat treipersonaje, douã din opera ºi unuldin viaþa lui Brecht. Încãlþînd niºtepantofi roºii cu tocuri foarte înalte,

dintr-o datã, actriþa devinealtcineva. Este Polly Peachum, dinOpera de trei parale, Yvette Pottierdin Mutter Courage, MargarettaSteffin, secretara lui Brecht.Trecînd de la un personaj la altulîntr-o vitezã uluitoare, creeazã unmoment fascinant, menit a rãmîneînfipt în memorie multã vreme dupãce „reprezentaþia” s-a sfîrºit:transformarea, într-o clipã, a figuriicopilãros-dulce într-un chip hidos,de un diabolic perfect. Un altepisod în care noi, cei ce ne aflamîn Studioul de la „Gheorghe Dima”,puþini la numãr, am fost numai ochi,cu respiraþia suspendatã undevaîn spaþiul de deasupra scenei, afost cel în care actriþa a cîntat o

melodie georgianã. Era ceva dedincolo. Îmi spuneam cã o voceumanã, un om nu poate sã emitãasemenea sunete. ªi totuºi, ele seîmbulzeau spre ieºire, printrebuzele uºor întredeschise, din gît,din creºtet, din piept, din abdomen.Era, întreagã, un sunet, o vibraþie.Era o demonstraþie a ceea ceînseamnã sã lucrezi cu vocea, são faci sã sculpteze spaþiul. Finalulexerc i þ iu lu i -demonst ra þ ie -spectacol, pe Cartea Juditei, aprobat, o datã în plus, faptul cãsimplitatea mijloacelor utilizatepoate sã creeze un efect ce þinede domeniul fantasticului. În„spunerea” poveºtii Juditei, actriþanu a avut nevoie decît de unscaun-ºezlong, un evantai, o periede pãr. Roberta Carreri s-atransformat, rînd pe rînd, înNabucodonosor ordonîndu-i

Viaþa CronicãFoto: Rina Skeel

60

generalului sãu Olofern sãporneascã în cucerirea de noiteritorii. În Olofern îmbiind-o peJudita sã bea din vinul lui ºi sã seînfrupte din bucatele alese. ÎnJudita pregãtindu-ºi corpul pentrucucerirea duºmanului: face baiapurificatoare, îºi unge trupul cu mirde preþ, îºi pune podoabesomptuoase, îmbracã hainelescumpe care-i învãluie trupul de ofrumuseþe nemaivãzutã, dupãcum se spune în Biblie. Toateaceste pregãtiri sînt exemplificatede actriþã prin miºcãri învãluitoare,foarte lente, calculate. Imaginaþiaspectatorului se insinueazã în baiaJuditei, în camera în care ea seîmbracã, se împodobeºte. Momen-tul culminant, tãierea capului luiOlofern, este realizat simplu. Actriþaîºi desface pãrul, pînã atunciîmpletit, ºi, printr-o miºcare deaplecare-ridicare ºi de mînuirerapidã a evantaiului, pãrul se rãsfirãîn toate direcþiile, ca suflat de unvînt puternic, dînd figurii o înfri-coºãtoare cruzime. Nu a avut nevoiede suflante sofisticate plasate prinpodeaua scenei sau prin culise, ci prineconomie de mijloace ºi simplitate aobþinut un rezultat spectaculos. Lafinal, Roberta Carreri explicã titluldemonstraþiei. Urmele în zãpadãsemnificã tehnica actorului – o scarãdurã, fermã, peste care se aºternezãpada albã, pufoasã, strãlucitoare.Ceea ce spectatorul trebuie sã vadãeste doar puritatea zãpezii...

Demonstraþiile celor trei actriþeau avut ca trãsãturã comunã oclaritate de cristal. Nimic nu eraimprovizat, totul era riguros,ordonat, calculat, fãrã a fi însã sec,uscat. Artã, nu realitate, artã prinmijloace actoriceºti epurate deorice fel de aluviuni ºi purificateprintr-un efort îndelung-susþinut.

Spectacolul Viaþa cronicã a fostrealizat pe parcursul a patru ani.Munca a început în februarie 2008ºi a încetat în toamna lui 2011,lucrîndu-se pe fragmente.

Spaþiul scenic pare un vaporprins între gheþuri (o canoe dehîrtie?). O bucatã de gheaþãagãþatã într-un cîrlig odios deabator, picurã la intervale egale detimp, mãsurînd timpul (care a mairãmas de trãit?). Pereþii vasuluiplutind în derivã – în sinopsis-ulspectacolului se spune cã acþiunea

se petrece în viitor, în anul 2031,dupã un rãzboi civil, în Danemarcaori în alte þãri din Europa, mai multeþãri în acelaºi timp – sînt „ocupaþi”de spectatorii aºezaþi pe gradene.În acelaºi timp, puntea pe carepersonajele sînt puse sã evoluezepoate însemna la fel de bine ºi albiafluviului ale cãrui ape poartãcurentul spectacolului, sau pluta oriinsula adãpostind vieþi destrãmateîn vreme de rãzboi. Pluta, loc al sal-vãrii sau, dimpotrivã, al pieirii. Untînãr urcã pe aceastã insulã/punte/plutã. Are ochii acoperiþi de micibandaje, care-l împiedicã sã vadãevidenþa: cã viaþa este o boalã

cronicã sau cã intrînd într-o viaþãcare s-a cronicizat a pãtruns, defapt, în veºnicie. Moartea caînviere spre o nouã viaþã. MadonaNeagrã, înveºmîntatã într-uncostum bogat cu simboluri greu dedecriptat, duce cu gîndul la MadonaNeagrã de la Daurade, cu rochiaaflatã azi în pericol de a se prefaceîn mii de fãrîme. Într-un spaþiu almulticulturalitãþii, eroii vorbescfiecare în limba lui – ecou alcontinuului sentiment dedezrãdãcinare trãit de regizor depe vremea cînd adolescent fiind seautoexileazã din meridionalulGallipoli, în friguroasa Scandinavie– trecînd de la spaniolã la danezã,la o englezã cecenizatã, ba chiarºi românã. Aceastã evoluþieactoriceascã este fructul uneiimaginaþii în acþiune puternic înfip-tã în organismul psiho-mental alactorului de la Odin, „celulã a vieþii,pãrînd a nu face parte dintr-unorganism, pãrînd a nu avea oidentitate. O celulã care poate sã fietransplantatã într-un context nepro-gramat dinainte”. Explicaþia aparþineconsilierului literar al teatrului,Nando Taviani referindu-se direct la

munca actorului în laboratorul luiBarba, în general, ºi la acestspectacol, în special. Aceastãistorie, cronicã a vieþii, este despremai multe personaje: o vãduvã spalãcorpul soþului mort pe fundal demuzicã rock. Ea este vegheatã deMadona Neagrã. Un tînãr porneºteîn cãutarea tatãlui mort, trece probelela care este supus, moare ºi renaºteintrînd în aceastã comunitate defantome. Nikita, refugiata cecenãîmprãºtie cãrþile destinului în toatedirecþiile. Menajera româncã ºtergepodeaua cu ºervetele agãþate la brîu,dereticînd continuu ºi încercîndmereu sã se sinucidã.

Dar ceea ce ar trebui spusdespre aceºti actori ai Odin Teatreteste cã ei nu încarneazã doar niºtepersonaje, ci cã ei sînt oamplificare a vieþii. Cã viaþa lor seconfundã, este una cu munca lor,cronicizîndu-se.

Vizita Companiei lui EugenioBarba la Cluj a avut loc între 31octombrie ºi 4 noiembrie 2012.Iniþiatoarea acestui eveniment a fostDiana Cozma, conferenþiar laFacultatea de Teatru ºi Televiziuneºi traducãtor de excepþie al unoradintre lucrãrile regizorului. Un primcontact cu acest teatru ºi cumentorul lui a avut loc în primãvaraanului 2009, cînd Diana Cozma aparticipat la o manifestare a TeatruluiOdin, „Sãptãmîna Odin”, de laHolstebro. A urmat traducerea adouã dintre cãrþile lui Barba, Pãmîntde cenuºã ºi diamant ºi Casa înflãcãri – despre regie ºi dramaturgie,iar în 2011, la Wroc³aw, unde Odin-ul prezenta Viaþa cronicã, ea i-apropus o întîlnire cu Clujul ºi cuoamenii de teatru de aici. Fãrãtenacitatea iniþiatoarei proiectului,însã, nu ar fi fost posibil acest lucru.Evenimentul a fost sprijinit deFacultatea de Teatru ºi Televiziunea Universitãþii „Babeº-Bolyai”,Academia de Muzicã „GheorgheDima”, Primãria ºi Consiliul JudeþeanCluj, Studioul de Radio Cluj, CentrulCultural „Cazino”, Turnul Croitorilor,Episcopia greco-catolicã.

1 Eugenio Barba, Pãmînt de cenuºãºi diamant. Ucenicia mea în Polonia,traducere de Diana Cozma, Bucureºti,Ideea Europeanã, 2010, p.178.

2 Ibidem, pp.95-96.3 Ibidem, p.100.

Albã caiasomia

Foto: TonyD’Urso

61

Deºi sunt ani buni de când m-am convins cã nu întotdeauna –ba, dimpotrivã –, prima impresieconteazã, sunt de fiecare datã –ce-i drept, mi se întâmplã destulde rar! – surprins, ºi în anumesituaþii chiar bucuros, când un„verdict” iniþial e contrazis ulterior.Este ºi cazul lui Dan Chiºu, alcãrui prim film, WebSiteStory(2010), m-a dezamãgit ºi am ºiscris ca atare despre el. Cuexcepþia a douã-trei momente(negocierea cu traficantul de armeinterpretat de Florin Piersic Jr. sau„minirecitalul” lui Dragoº Bucur înrolul unui chioºcar de noapte),filmul, deºi ambiþios în intenþie,este marcat de veleitarism.Urmãtorul film, Ursul (2011), num-a încântat, dar mi-a plãcut, înprimul rând pentru cã progresulera evident, regizorul-scenaristDan Chiºu depãºind faza ama-torismului. Lãsând la o parte faptulcã, în principiu (la începutul anilor’90 Circul de Stat este în pragulfalimentului iar angajaþii cautã osoluþie disperatã pentru a evitadezastrul), Ursul antici-peazãpovestea din Despre oameni ºimelci al lui Tudor Giurgiu ºi IonuþTeianu, despre care am scris înpaginile „Stelei”, este evidentãcapacitatea lui Dan Chiºu de apovesti cinematografic ºi de adirija ºi exploata cum se cuvine oechipã de actori de primã mânã:Magda Catone, Gabriel Spahiu,ªerban Pavlu, Mihai Constantin,Cosmin Seleºi, Claudiu Bleonþ (ºia-l þine, azi, în frâu pe Bleonþ, nu ede ici, de colo...), NicodimUngureanu º.a.m.d. Dacã primulfilm al lui Chiºu e un rateu, dacãal doilea promite, ei, bine, cel de-al treilea, apãrut într-un interval detimp foarte scurt de la debut,impune un regizor de prima mânã.Debutant întârziat, Dan Chiºu esteun caz rar, dacã nu chiar unic, încinematografia românã. Eu nu ºtiuun alt regizor care sã fi trecut atâtde repede de la „amatori” la„profesioniºti”. Mai mult ca sigur,

acest pas va fi greu de acceptatde cãtre spectatorii ºi criticiicomozi, obiºnuiþi cu clasificãriledefinitive. Dar, dacã va fi aºa,pierderea este doar a lor. Dereþinut, pentru completarea„tabloului”, cã Dan Chiºu este nudoar propriul sãu scenarist, ci ºipropriul sãu producãtor, respectivîºi realizeazã filmele pe banii sãi.

Acestea fiind zise, sã trecem lafilmul în cauzã, respectiv: ªi caiisunt verzi pe pereþi (România,2012; sc. ºi r.: Dan Chiºu; cu:Adrian Titieni, Anca Florescu, IonuþViºan, Tudor Smoleanu, DragoºBucur, Coca Bloos). Ironia din titluse regãseºte din plin în poveºtiledin film. Am folosit pluralul pentru cãeste vorba despre douã poveºticare se deruleazã în paralel,aparent fãrã legãturã una cu alta,pânã când, în final, se suprapunprintr-o împrejurare amar-ironicã.Într-o, vorba vine, bunã zi, domnulTocitu (Adrian Titieni), burlac taciturnîntre douã vârste, a doua spre atreia, se trezeºte concediat de laîntreprinderea unde lucra de cîtevadecenii. Constrâns sã se recalificeprofesional, urmeazã un curs decalculatoare, ba chiar îºi cumpãrã,la mâna a doua, un computer. ªiastfel descoperã miracolulinternetului... ªi unul dintre primelemesaje primite îl anunþã cã, de vadepune 2000 de euro într-un anumitcont, va fi rãsplãtit ulterior însutit.Domnul Tocitu se lasã cucerit deperspectiva de a fi rentier viager ºipurcede sã adune suma respectivã,acþiune în care îl implicã ºi pe vecinulsãu Buzilã (Tudor Smoleanu), onestzugrav de interioare.

Cealaltã poveste tot despreiluzii vorbeºte. Aflat într-un bar,Marius (Ionuþ Viºan) completeazãun talon promoþional al unei mãrcide þigãri ºi a doua zi se trezeºte înpostura fericitului câºtigãtor al unuimilion de euro. Numai cã elcompletase talonul la bãºcãlie cunumele presupusului sãu tatã:Tocitu! Împreunã cu Cosmina(Anca Florescu), cea care l-a

convins sã participe la concurs,pornesc într-o cursã contratimp sãgãseascã un Tocitu dispus sã-ºiasume, contra unui comisiongenereos, premiul. Astea suntfaptele. Dan Chiºu ºtie sãîmpleteascã foarte bine cele douãfire narative, sã dozeze farma-ceutic secvenþele – aici un rolimportant îi revine ºi monteuruluiAndrei Iancu! –, încât senzaþiaeste cã asiºti la una ºi aceeaºipoveste. ªi, în esenþã, este una ºiaceeaºi poveste: dorinþa deîmbogãþire peste noapte, din senin(nu spun „fãrã muncã” pentru cãar suna demagogic; în plus, eu îi

admir, chiar dacã nu îi invidiez, pecei care reuºesc sã seîmbogãþeascã fãrã muncã), visulnaiv al aproape oricãrui cetãþeanromân onest. Deºi are drept fundalsãrãcia din România contem-poranã, ªi caii sunt verzi pe pereþinu este un film mizerabilist, ceeace îl face sã depãºeascã con-tingentul fãrã a-l eluda. Altã marecalitate a filmului este interpretarea.Toþi actorii, fãrã excepþie, sunt înrol, cu o menþiune specialã pentruAdrian Titieni, aflat la cel de-aldoilea rol principal dupã cel dinPescuit sportiv (Adrian Sitaru,2009) ºi Tudor Smoleanu, acestadin urmã antologic.

Prin acest film, Dan Chiºuintrã în rândul celor mai buniregizori români de azi. Sper caviitoarele sale filme sã confir-tme aceastã afirmaþie defelencomiasticã.

CIN

EFI

L(M

)

And You Are Looking for a Mare’s NestIoan-Pavel Azap

Si caii sunt verzi pe pereti,,

62

at,

Schimbarea la fata adesenului animat

,

)) )))

pornind de la un film prezentat la Comedy Cluj

The Transfiguration of CartoonsIoan Pop-Curºeu

Sigur cã drumul care-l separãpe faimosul Mickey din SteamboatJr. (1927) de animaþia contem-poranã e lung ºi presãrat cucapodopere sau inovaþii tehnicesemnificative. Suntem totuºi îndrept sã ne întrebãm dacã desenulanimat de azi, realizat în proporþiicovârºitoare pe computer, seridicã – din punct de vedere estetic– la înãlþimea celui conceput ºiînsufleþit „cadru cu cadru”. Uneori,îndoielile sunt legitime, cãci,datoritã cãutãrii obsedante areliefului, multe din deseneleanimate contemporane aupersonaje care seamãnã cu niºtebroscoi dizgraþioºi, cu atât mai multcu cât miºcarea nu are foartemultã naturaleþe.

Un film francez, pe care l-amvãzut toamna aceasta la ComedyCluj ºi l-am revãzut la FestivalulFilmului Francez din urbea noastrã,Un monstru la Paris (2011, r.: BiboBergeron), m-a convins cãanimaþia pe computer producelucruri remarcabile ºi cã – pesteani – vom privi personajele-borcancu aceeaºi tandreþe nostalgicã cucare privim azi figurile clasiceDisney. În ciuda ochilor exageratde mari, a gurilor aproape groteºti,a trupurilor prea evident„computerizate” ºi standardizate,aceste personaje au viaþã, energieexplozivã ºi forþã expresivã, ceeace te face sã uiþi miºcãrile loradesea stângace, cu precãdereatunci când fug.

Un monstru la Paris spunepovestea a douã cupluri, Maud-Émile ºi Lucille-Raoul, al cãrordestin amoros se precizeazãodatã cu apariþia unui puricegigantic, de care tot oraºul seteme. Émile ºi Raoul au creatbestia din neatenþie, în timp ce seaflau în vizitã în laboratorul unuisavant excentric. Tot ei, ajutaþi decele douã femei, protejeazã

monstrul de agresivitateaprefectului Maynard, care vrea sãse serveascã de uciderea bietuluianimal ca pretext potrivit pentru acandida la primãria Parisului. Luptadintre cele douã tabere e plinã desuspans, de rãsturnãri de situaþiefoarte comice, totul fiind susþinut deo gamã largã de efecte speciale.

Cãci, trebuie spus, una dindimensiunile unde se marcheazãcel mai evident originalitateadesenului animat contemporaneste aceea a efectelor speciale,total dezinhibate de revoluþiadigitalã. Transformãri surprin-zãtoare, plante gigantice þâºninddintr-o sãmânþã minusculã,schimbãri accelerate de per-spectivã au devenit posibile graþiemontajului digital. Procesareasunetului a cunoscut ºi ea rafi-namente nemaiauzite înainte.

Deºi nu intrã în categoriaefectelor „speciale”, muzica paresã continue, în filmele de animaþiede azi, o tradiþie a efectului afectiv,pe care studiourile Disney au ºtiuts-o exploateze pânã la saþietate.Filmul lui Bibo Bergeron nu faceexcepþie de la regulã. FiindcãLucille este cântãreatã într-uncabaret din Montmartre, Unmonstru la Paris este punctat cuºansonete ºarmante. Rãmâne înmemoria spectatorilor una dintreele, care constituie de altfel ºilaitmotivul filmului, La Seine: Lucilleo interpreteazã solo, dar ºi alãturide purice, pe care-l ascunde subidentitatea unui virtuoz al chitarei,d-l Francœur. Împreunã, cântândºi dansând, ridicã publicul înpicioare ºi stârnesc valuri deentuziasm. Pariul lui Bergeron afost sã „distribuie” în spatelefiecãrui personaj voci cunoscute,care nu sunt strãine de succesulfilmului: astfel, Lucille e fascinantãºi fiindcã vocea ei este tocmai aVanessei Paradis. Practica e, dupã

cum se ºtie, curentã astãzi la toþiproducãtorii de cartoons ºi sebucurã atât de adeziunea actorilor,cât ºi de cea a publicului.

Oricum, Un monstru la Parisstrãluceºte prin scenariu, maipresus de toate celelalte aspecte.O poveste de dragoste captivantã,cu tente fantastice ºi politice,reuºind sã recreeze în mod cutotul remarcabil atmosfera dinParisul de la 1910. Cultura de café-chantant, de cabaret, inundaþiilecare au rãvãºit capitala Franþei,proiecþiile cinematografice dejurnale de actualitãþi sau de filmesemnate Méliès, petrecerile, toateservesc drept fundal unei naraþiunide mare þinutã. În buna „tradiþie acalitãþii” franceze, filmul îmbinãregistre variate de limbã, jocuri decuvinte subtile, quiproquo-uri,poezie, pe scurt un adevãrat bla-bla fermecãtor, numit mai savant„arta conversaþiei”. Pãcat numaicã, la Comedy Cluj, organizatoriiau decis sã proiecteze o versiunedublatã în englezã, în care sepierdea întreaga savoare ling-visticã a originalului (doar cân-tecele sunau mai bine decât înfrancezã!).

Dupã ce am ieºit de la celedouã proiecþii cu Un monstru laParis, am tras – de fiecare datã –exact douã concluzii. Prima ar ficã desenul animat din era digitalã,deºi mai are încã ºovãielile unei noicopilãrii, se vãdeºte capabil sãpropunã opere de artã în deplinulînþeles al cuvântului. A doua, cãopera de artã trebuie sã-ºi lasepublicul sã viseze, sã fantasmezeîn marginea ei, sã-i atingã peoameni din punct de vedere afectiv– fãcându-i sã vibreze, sã nu fieexcesiv de didacticã ºi morali-zatoare ºi, nu în ultimul rând, sãfacã plãcere, în înþelesul cel maiconcret al locuþiunii. Tocmai deaceea, multe producþii de azi (cãopere nu le putem zice), preaconvenþionale, politice, hiper-realiste sau anti-realiste, supra-saturate de mesaje, excesiv decomerciale, mã obosesc într-unhal... de nedescris.

ª

FIL

M

63

Dintre muzicienii afirmaþi înjazzul românesc al primuluideceniu din secolul 20, FlorinRãducanu se impune prinincontestabila-i anvergurã. Cum înjazz se verificã adesea adagiul„coincidenþa e o minune mai micã,în care Dumnezeu preferã sãrãmânã anonim”, pianistul nãscutîn 1973 la Târgoviºte s’a fãcutcunoscut pe plan naþional odatã cucâºtigarea Concursului debu-tanþ i lor la Fest iva lu l JazzNapocensis din Cluj, în anul 2000.Unde e coincidenþa? Sub aceeaºiegidã, cu doar câþiva ani maidevreme, acelaºi premiu fuseseacordat „tizei” sale, MariaRãducanu; iar la ambele ediþii dinjuriu fãcea parte ºi autorularticolului de faþã. Cei doi purtãtoriai numelui Rãducanu (parcãpredestinat sã desemneze odinastie jazzisticã în România,deºi între regretatul „patriarh”Johnny ºi junii sãi urmaºi întru artãnu ºtiu sã fi existat legãturi derudenie) mi se par a ilustra tipuride personalitãþi quasi-antinomice.E drept cã atât Maria, cât ºi Florinsunt naturi hipermuzicale, dacã mise permite calificativul. Însã pecând cântãreaþa se lasã subju-gatã de propriul temperamentimprevizibil-dionisiac, pianistul eun apolinic incurabil.

În fapt, dincolo de certul sãutalent, numeroasele înfãptuiri ale luiFlorin Rãducanu din ultimii zeceani sunt rezultatul seriozitãþii,abnegaþiei, perseverenþei ºi – unaspect prea adesea neglijat, dar pecare nu voi înceta sã-l relevez –asumãrii unei misiuni culturale înpatrie (muzica de jazz continuã sãfie un mod elevat de exprimare acreativitãþii muzicale a diverselornaþiuni!). Cele mai recente re-zultate ale acestei susþinuteactivitãþi sunt albumele disco-grafice cuprinzând înregistrãrilea douã recitaluri, prezentateîn octombrie 2010 pe scena

importantului club Porgy&Bess dinViena. Meritã din plin a fi elogiatãdisponibilitatea casei de discuriSoft Records de a susþine scenajazzisticã româneascã, în acestetimpuri deloc lejere. (Tocmai înideea ca produsele Soft Recordssã aibã impactul dorit, îmi permitsã sugerez procurarea unor titlurimai puþin stufoase – Revealing the

Romanian Traditional Music onJazz sunã mai mult ca un titlu deconferinþã decât de disc – iarevitarea erorilor de englezã dinbroºura însoþitoare s’ar putea face,eventual, prin apelul la un vorbitornativ al acelei înºelãtoare limbi).

Amplul material muzical e axatpe douã teme: raportareajazzisticã faþã de tezaurul clasic ºi,respectiv, faþã de tradiþia muzicalãromânã. În primul album,aranjamentele lui Rãducanu au ca

materie primã urmãtoarele piese:Scherzo nr. 2 de Chopin; partea adoua a Sonatei Pathétique deBeethoven; Toccata în Re din„Suita pentru pian în Re major” deGeorge Enescu; conform mãrturieimuzicianului însuºi, compoziþia saVeneraþie Ave Maria e o „fantezieimprovizatoricã” incluzând „o temã(A) în stilul coralului bachian,urmatã de o structurã armonicã ceconstituie cadrul pentru travaliulimprovizatoric cu ethos latin-hispanic. În cadrul travaliului existãcitate din Bach ºi din Vivaldi(fragment din concertul pentruvioarã în La minor) ultimul fiindrealizat de cãtre Dalila Cernãtescula nai.” La rândul sãu, albumul

bazat pe folclor românescabordeazã teme binecunoscu-te ascultãtorilor autohtoni, origi-nare din diverse zone ale þãrii,dinspre Oaº ºi Maramureº pânãîn Dobrogea: Mociriþa, Câtu-iMaramureºu’, Doinã ºi joc bã-trânesc, Maramureº plai cu flori,Geampara, Joc din Oaº, Breaza.Certamente, pentru publicul inter-naþional regiunile de provenienþãsunt quasi-irelevante, dar selecþiatematicã certificã unul dintre marile

JAZZ

CO

NTE

XT

Virgil MihaiuThe Apollonian Jazz Tune of Florin Rãducanu

Apolinicul cânt jazzistic allui Florin Raducanu

)) )))

64

atú-uri ale tradiþiei noastremuzicale: diversitatea.

Cum ziceam, Florin Rãducanuºtie sã-ºi impunã viziunea apo-linicã, echilibratã, solarã, încre-zãtoare în virtuþile limbajuluimuzical sedimentat în primul secolde existenþã de cãtre arta jazzului.Interesantã mi se pare simili-tudinea dintre o asemenea con-cepþie ºi ideea de „întoarcere lacanonul frumosului” enunþatã deAdrian Popescu într’un articol cucaracter oarecum programatic,apãrut sub menþionata sintagmãîn primul numãr pe anul 2012 alrevistei România literarã. Deºi sereferã la actualele evoluþii aleliteraturii, distinsul poet clujeanconfigureazã un program estetic încare putem detecta trãsãturidefinitorii ale concepþiei jazzisticea lui Florin Rãducanu: „Aºtept,abrupt spus, o întoarcere lacanonul frumosului. Nu este vorbadespre repetarea plictisitã ºiplictisitoare a unor structuriconsacrate, ci despre descoperi-rea sevelor unei «tradiþii vii», cucuvintele de demult ale lui Ion Pillat,de noutatea vechimii, de subli-marea timpului în iluminãri care sãunifice trecutul prestigios,prezentul trepidant ºi viitorulpromisiunilor, într’un azi continuu.”

Cele douã mãrturii discografice(înregistrate pe viu) propun tocmaiun asemenea arc peste timp,unificator, între surse muzicalepre-jazzistice ºi spiritul libertar,eminamente contemporan alsintezei (iniþial) afro-americane. Undemers atât de ambiþios comportãimense riscuri, dar FlorinRãducanu dovedeºte cã e capabilsã le înfrunte ºi, totodatã, cã a atinso etapã fertilã a maturitãþii saleartistice. Vorbesc de riscuri,întrucât o atitudine conceptualã,oricât de atractivã în sine, ar deveniinoperantã dacã nu s’ar validapractic, prin valoarea intrinsecã.Punctul forte al dublului proiect esteînsãºi substanþa jazzisticã aprestaþiei lui Florin Rãducanu, pia-nist care a asimilat o multitudine deinfluenþe – recunoscute cu ones-titate în declaraþii proprii – de laJarrett la Michel Camilo ºi de laHerbie Hancock la MirceaTiberian. Din fericire, momentulnecesarelor asimilãri a fost urmat

de o dezvoltare creativã a propriiloridei, susþinute de spectaculoase„fineþuri” tehnice, intuitivitate poeticãºi un remarcabil simþ al formelormuzicale. Aº îndrãzni sã afirm cãFlorin Rãducanu a devenit elînsuºi, în timp, un model în ceeace priveºte integrarea fugii înconfigurarea spontanã a impro-vizaþiilor.

„Tranziþiile” de la teme – demulte ori grave – înspre variaþiunileimprovizatorice (cu ale lor conotaþiiludice) sunt realizate cu multã artã,uneori chiar pe trame armoniceaparent incompatibile cu noþiunibazice în jazz, precum swing saugroove. Iatã un asemenea caz,elucidat chiar de pianist: „ÎnScherzo nr.2 în Si bemol minor deF. Chopin am þinut sã expun parteade debut a lucrãrii, aºa cum aconceput-o compozitorul, alegereatemei pentru improvizatia mea fiindcea în do diez minor (o tonalitategrea pentru travaliul impro-vizatoric…). Coda este identicãcu cea compusã de Chopin, finalulfiind unul realizat chiar în momen-tul de pe scena de la Porgy, ºi anu-me unul cu trimiteri la Gershwin (afost chiar spontan!)”.

Pe lângã personalitatea pro-tagonistului, albumele propunatenþiei generale câþiva muzicienibine profilaþi. Ei sunt menþionaþidoar pe primul disc, dupã cumurmeazã: Adrian Flautistu/con-trabas, Eugen Nichiteanu/baterie,Mihai Sebastian/sax tenor, DalilaCernãtescu/nai. Pe al doilea album,aceasta din urmã apare în posturãde co-autoare a aranjamentelor,însã ceilalþi sunt subsumaþi titulaturiiformaþiei, Art Factory Jazz Group.Interacþiunea muzicienilor funcþio-neazã excelent ºi cred cã, într’operioadã când scena jazzisticãbucureºteanã se vãdeºte a fiexcesiv atomizatã, acest grup armerita sã îºi asume o funcþieparadigmaticã, în sensul menþineriicoeziunii ºi continuitãþii sale.

O chestiune sensibilã rãmâneincluderea naiului, ca element decoloraturã cu specific româno-balcanic, în ansamblul proiectului.E minunat cã o interpretã deindubitabilã virtuozitate precumDalila Cernãtescu a fost câºtigatãde partea jazzului. Acurateþeaintonaþiei, sensibilitatea ºi ex-

presivitatea ei sunt cât se poate deconvingãtoare. Deocamdatã lanivelul frazãrii nu existã o fuziunerealã între prestaþia ei ºi a colegilorde echipã, însã muzicalitatea ºitemperamentul instrumentistei suntde bun augur pentru o ulterioarãdezirabilã pliere la caracterulmuzicii de jazz. Punctul vulnerabil– care nu depinde atât de mult devoinþa noastrã, cât de evoluþiacontextului general – va consta înschimbarea opticii „globalizate”referitoare la acest instrument,care pe plan mondial s’a trans-format aproape într’un cliºeuasociat muzicii din zona MunþilorAnzi. Sã sperãm cã DalilaCernãtescu va reuºi sã rãstoarneasemenea prejudecãþi (ºi în planjazzistic!), convingându-ºi auditoriicã „flautul lui Pan” exprimã – într’unmod aparte – sensibilitatea unuipopor care a rezistat douã mileniiîn jurul Arcului Carpatic.

Performanþa discograficã a luiFlorin Rãducanu & comp. e unmoment de referinþã în evoluþiaactualã a jazzului din România.

JAZZ

CO

NTE

XT