Irina Mavrodin, Vocile

Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998

Începutul

Începe ZiuaÎncepe CarteaÎncepe Lumea şi Fericită ScriuBinecuvântată Fie Această Dimineaţă Această LuminăSunt Vie

1


Muzica

O notă roşie a apărut în melodia pe care o cîntai

ce cascade se prăbuşesc peste tine ce stânci te zbrobesc

eşti ca o pulbere subtilă şi omniprezentă

eşti ca un abur de sânge

respirat de cei vii acum şi de-a pururi

2


Lumânările

Sunt copiii Tăi lumânările de ceară moale care vor să se aprindă de la lumina Ta

ajută-ne să ardem în noapte atâta cât ne va fi fost dat

3


Floarea Soarelui

Pe mormântul Ei chiar lângă Crucea răsărit o Floarea Soarelui

în bezna care cuprinsese tot universul numai Ea mai lumina

4


Memento mori

Să scrii în fiecare zi iată un mod de a te ruga a trecut o zi şi nu ţi-ai scris pagina

memento moriaşază-te şi scrie oriunde oricând

nu aştepta Inspiraţia fă-ţi zilnic rugăciunea âţi strigă Stendhal

5


Grădina

Eu sap în această grădină ca în propriul meu trupvreau să o găsesc pe mama vreau să-l găsesc pe tata

şi nu dau decât de oale şi ulcele de cioburi negre pe care colcăie viermii graşi

binecuvântaţii noştri prieteni cei de pe urmă fiţi lăudaţi voi harnici păstrători ai vieţii

6


Drumul

Să mergi să nu te mai opreştipână la capăt

să urci greoi pe o scară de lemn să cobori apoi dincolo

unde te duce El printre plante grase de munte intră în rama de iarbă scânceşte tot mai încet

pierde-ţi vocea omenească fă-te copac cu fructe roşiifă-te animal dintr-o carte cu veştmânt violet

7


Dorinţa

Am uneori o mare dorinţăsă mă culcpe pământul pe care ani şi ani au trăit ai mei

să mă năruiesc sub picăturile de ploaiesă mă surp razele de soare să mă las încet năpădită

de furnici şi tărână prin rădăcini iubită tot mai mult iubităde florile de ciocoare

8


Bocet

Vreau să scriu poemul cel mai simplu spre a-ţi proslăvi absenţa vreau ca vorbele lui să fie

la fel de adevărate ca vorbele tale vreau ca tonul lui sa fie la fel de nobil

şi de firesc ca gândirea ta calmă ritmul lui se întrerupe acum ca şi respiraţia ta

9


Eşti lumină

Eşti lumină în faţa meaşi plâng şi mă bucur

cu trupul meu de carne în această Dimineaţădesăvârşită

ca Gloria în care Te-ai înalţat.

10


Enigma

Pe norul acela stă scris destinul meu într-un alfabet mei necunoscut

este o câmpie verde cu o casă albă în mijloc un singur copac îşi scutură florile peste mormântul mamei

ce vrea să spunăaceastă îmbinare de semne atât de simple şimisterioase

11


Mâna

Spune-mi cum scriu despre norispune-mi cum prin mâna ta a putut trece măcar gândul

să scrie despre norispune-mi cum de mâna ta nu s-a chircit ca mâna unui spânzurat când a început să facă prima literă

sau poate chiar este mâna vrâjită a unui mort

12


Limita

Să merg pe lumina subţire a acestei zile crucificată pe trupul pisicii negre

fruntea îngustă a celei ce-i este diavolului mireasăsă-mi fie limita spre care mă îndrept să trec prin soare

să trec prin păsări mereu pe drumul cel mai drept să merg spre locul unde mă aşteaptă

13


Epigraf

Există o soluţie să mă las pradă morţii cu bucuria cu care m-am lăsat pradă vieţii

Doamne ajut-o pe roaba TaIrina Alexandrina

14


Iluminare

Ieri noapte am vătut măturătorii de stradă jur să nu mai vorbesc de marea mea iubire

15


Încă o dată

Cum să mă obişnuiesc cu gândul întunericului?cum să mă obişnuiesc cu o lumină

la care ochii mei nu pot privi?nu-mi spune tu ce e naivitatea adică nu îmi spune ce e moarte tu care niciodată nu ai supt la ţăţa ei

nu-mi spune ce-i copilăria tu suflet trist înstrăinat în ceţuri

16


Vocile

Şi iar îmi spun a scrie e un gest sacru prin care te poţi mântui şi iar îmi spun

a nu scrie e un gest sacru prin care te poţi mântui să duci de mână un geniu prin mlaştini cu flori cântătoare

până la lumina ce ne aşteaptă deloc grăbită şi atâta de necruţătoare

17


Punere în abis

Ochiul tău priveşte un ochi care priveşteun ochi care priveşteun ochi care priveşteun ochi care priveşte etc. încearcă să-ţi imaginezi până la capăt această figură geometrică dacă poţi

18


Învăţătura

Mintea mea ştie ea a învăţat ceea ce nimeni nu trebuie să înveţe dar bietul meu trup

nu vrea să ştie et te caută nu vrea să ştie face gesturile tale se aşază pe scaunul tău

mănâncă la masa ta şi doarme cel mai dulce somn în patul tău

cine ar îndrăzni să-i spună bietului meu trup opreşte-te e de-a pururi zadarnic

19


Împreună

Ating cu mâna pământul în care sunt aceşti copii şi aceşti părinţi îmi aplec capul şi plâng

peste iarba care creşte din ei atât de verde

20


Poarta

Priveşte cu mare atenţie fiecare poartă învaţă în sfârşit să vezi cum pe fiecare stă scrisă

o femeie cu pruncul ei în pântece el mort şi ea moartă

21


Femeia care stă lângă mine

Gestul acesta nu-l fac eu şi nici aceasta ci femeia cu trup strălucitor care stă lângă mine

învăţându-mă fără vorbe ce e înţelepciunea ce e nebuniaşi mai cu seamă ce e iubirea de om

cea care ne ajută să intrăm împăcaţi în camera morţii

22


Centrul de aur

Crede în binecuvântarea Zilei în acest Centru de Aur al lumii

ce ţi-a fost dată când mama te-a născut ţipând în chinuri

23


Lumina

M-ai izbit atât de tare m-ai împroşcat cu atâta ură încât

încep să strălucesc ca un potir de argint pe un altar

24


Lecţia

Tu mă înveţi acum ştiinţa de a muriaşa cum odinioară m-ai învăţat să umblu

prin lumea plină de culori şi parfumuri ştiinţa aducerii aminte de mine însămi

fii iarăşi şi iarăşi binecuvântată tu mă înveţi acum ce-i bcuuria

şi ce-i puterea de a înfăptui şi cu totul într-o zi ca oricare altase face abur

25


Casa

Această casă bine închisă în care îmi duc zilele se umple încetişor cu pământ

mi-a ajuns până la genunchi mi-a ajuns până la umeri mi-e gura de el plină şi ochii

doar fruntea lui luminează încă în întunericul vâscos

26


Credinţa

Când vei credeîn binecuvântarea zilei vei fi ocrotită şi de noaptea

care se înalţă ca flacăra lumânării aprinse lângă mormântul iubit

broaşte foarte verzi şi furnici strălucitoare vieţuiesc în preajmăarmată protectoare

a unei lumi care va fi şi a ta

27


Fisura

Sunt la mine acasă în această fisură cum ai ajuns în ea mă întreabă vocea

nu ştiu îi răspunddar mai bine m-ai întreba cum poate cine trăi

într-o lume care a crăpat în două

28


Bucuria

Iubitul meu este mormântul meu mormântul îmi este iubitul bucuria mă orbeşte mă supune

norul acela care trece pe cer e un mormânt plutitor pe ape somnoroase corabie încărcată de hoituri fericite

ce gustă deliciile descompuneriimai dulci decât cele ale naşteriispune-mi în ce capăt de lume mă aştepţi

mortul meu iubitul meu schelet acoperit cu mantia roşie a dumnezeului care ne cheamă

29


Lumile

În jurul meu pluteşte totul lumea aceasta a devenit imponderabilă copaci case oameni

zboară prin aer şi cât de greu mă trage în jos lumea cealaltă

prizonieră în viaţă între două lumice altceva să facidecât să scrii acest poem

30


A venit vremea

Tu nu mă crezi când eu îţi spun că am murit şi că tu vezi

doar umbra unei umbre de mult dusă pe lumea cealaltă

atinge-mă şi vei simţi cum mâna tanu întâlneşte

decât căldura aerului pe care-l dislocă

31


Revelaţie prin tortură

Exerciţiul la care mă supui mă pregăteşte pentru ziua cea mai importantă din viaţa mea

şi cea mai misterioasă când va fi ea?şi cum va fi?

32


Mică teorie

Calculul stă în puterea impactului în rana sângeroasă

care anihilează şi construieşte din nou astfel în acelaşi timp

33


Trupul

Nu mă ierta loveşte-mătârăşte-mă prin noroaie cu frunze roşii astupă-mi urechile şi ochii

risipeşte-mă în câmpia în care este cerul fii blând cu mine fii blând biciuieşte-mă şiroaie curge sângele iar groapa cosmică să-mi bolboroseascătoate cântecele

34


Soarele

Un trup nou s-a plămădit o gură lacomă spre cer şi pământ din tine care ai murit

să ies din alinare ascultând ce îmi spune gura roz de soare

nu mă lăsa aşază-mă ţine-mă pe împărăteştile oase dă-mi chipul cel mai lipit

de oglinda din ceruri de carnea Soarelui care m-a iubit

35


Iluminare

O uşoară confuzie între pământ şi apă între apă şi cer atâta cât viaţa sa

poate fi trăită

36


Se stinge o voce

Se stinge o voce în visul pe care-l trăiesc şi alta se aude tot mai puternic

din altă celulă a mea copii cu obraji roşii şi ghiozdane în spate aleargă ca zăpada într-un

orăşel german eram aici lumea era una şi stabilă când vedeam poza aceasta

citind Despre Germania de Doamna de Staël

37


Sânge verde

Această grădină plină de oase este mai verde decât am visat-o în cel mai fericit vis al meu

curge prin ierburile grase sângele proaspăt al celor putreziţi demult

mă prinde în chingi de aur bucuria mormânt sunt

descoperit şi bătut de soare

sângele îmi curge prin vene vegetale

38


Aroganţa

A scrie poezie e o boală cum? n-ai ştiut asta?îţi spune vocea şi mai cu seamă

umileşte-te şi nu-i dispreţui pe cei care nu scriu aroganţa ta

s-a înălţat până la ceruri mâniindu-l chiar şi pe bunul Dumnezeu nu ştii că orice poem

e scris pe nisipuri mereu spălate de valuri?

39


Pământ

În pământul cel gras şi luminos ca o bucată de unt după care tânjesc copiii

stau oasele ei şi aici e patul meu şi perna pe care a dormit ea

sunt nopţi în care nu mai ştiu unde se află unde mă aflu

şi dacă plapoma ce mă înveleşte nu-i de pământ

40


Pasăre

Mă trage spre ea prăpastia din ceruri carnea să-mi pedepsească

atârn peste hăuriPASĂRE sugrumată cu maţe de păsări

un trup de-a pururi depărtat atârnă în aţe

şi râde spre mine bucurie îmi este pedeapsa

tu nu mă crezi şi iarăşi Lumină să fie

41


Harul

Sentimentul de-a fi într-o sală de aşteptare de unde puterea de a privi fiinţele

cum intră una după alta pe uşa aceea şi nu se mai întorc de unde ştiinţa

de a continua aici cu bucurie şi răbdare de unde harul el a intrat ea a intrat acum e rândul meu

42


Cântec

Tu trebuie să ştii ceea ce eu nu mai ştiu învaţă-mă cu tăişul tău cel mai rece

cât de fierbinte este lumea Trupului pe care l-am uitat cât de verde este valea unde altădată el s-a desfătat

43


Visul

M-aş bucura dacă aş şti că mă însoţeşti prin ploaia care s-a pornit

mi-ar fi mai uşor să găsesc locul din visul de astă noapte

şi vocea care mă tot cheamăla ea

44


Mărul

Dulceaţa de a trăi cu dubla conştiinţăa vieţii şi a morţiideschide mâna şi

lasă să cadă mărul pe care-l ţineaiatât de strâns

mărul e acoloe ca o dimineaţăa lumii din care încă faci parte

45


Ţesătura numită Proust

Rescrie literă cu literă textul texturaţesătura

numită Proust atâta vreme cât vei rămâne în acest labirint

un joc de-a v-aţi ascunselea vei juca apărată de moarte

46


Copacul

Aceste versuri nu trebuie citite de un om normal adică de unul care

se află cu totul suflet şi trup pe lumea asta se află întreg

ca un copac cu verde frunziş ce-şi suge lacom hrana din pământ

47


Vocea îmi spune

Mă uit la chipul acesta hâdcât de frumos eraîn tinereţe

mă uit şi mă bucur şi laude înalţ cerului

căci ştiu că mâine nu va mai fi nu va mai fi (doar asta îmi spune vocea)

48


Să nu se mai destrame

Jupoaie-mă de vie să simt că sunt aicişi nu dincolo

să nu se mai destrame piatra aceasta când o ating

unde-i Paraschiva?şi unde-i Ioana?unde ţi-e tata?unde ţi-e mama?

şi unde ţi-e fratele?unde ţi-e soţul şi unde-ţi sunt iubiţii?te întreabă vocea şi tu ce mai cauţi pe-aici?

49


Întâlnirea

Mă întâlnesc în fiecare zi cu iubitul meu pre numele său Marcel Proust

ţine-mi Doamne firul zilelor ţine-mă trează şi sănătoasă cât va trebui

să mă duc la întâlnire

50


Joaca

Sunt soarele de pe cer proiectez o rază pe acest fir de iarbă străluceşte acum ca un fir de aur

tot restul e confuzie şi mai proiectez o rază pe această stâncă stăluceşte ca un diamant

şi încă unape creştetul unui om îmi place joaca dar o vreau mai crudă

omul ăsta va fi victima mea

51


Bucură-te

Bucură-te că vezi lumina zilei şi culorile florilorşi că poţi plânge şi că te poţi înspăimânta

când vine întunericul bucură-te bucură-te de lumea aceasta ascultă-i sunetele discordante

sunt armonie în urechea ta căci ai fost binecuvântată

adoră mâna divinăcare te-a făcut

52


Mi-aş vrea o lume

Mi-aş vrea o lume ca-ntr-un tablou cu Sfântul Francisc de Assisi culorile să aibă strălucire

de smalţ sub cerul azuriu plante şi animale prietenoase să mă ocrotească

eu să le ocrotesc mi-aş vrea o lume a bunătăţii a frumuseţii lipsite de cuvinte

53


PICĂTURA DE PLOAIE1987

54


O plantă

Îşi încearcă gheara pe tinela drumul mare un lup o tensiune vă uneşte o linişte eşti rădăcina eşti frunza unei plante roz legând cerul cu pământul

55


La o aniversare

E un alt loc între copacii care-au fost e un alt loc pe cel dintâi căzutcarnea lui a crescut dintr-un pământ care-a fost din carnea unei case din viu adăpost ci liniştită stai căci totul începeci liniştită şi bună stai căci totul abia începe

56


Îmi spun

Un mare vultur un mare lup îmi spun cum trebuie să ţin în mână un fir de păpădie

o floare galbenă în fiecare dimineaţă cântă un cântec despre lucruri pe care le-am uitat

57


În voia aerului

Să ne lăsam în voia aerului ce ne strânge uşor de gât să ne apropiem

de un loc gol care ne iubeşte sşi nu ne mai pasă nu ne mai temem iubirea noastră-i nepăsarea

pământului din care creşte iarba şi care-n dură putredele stârvuri în pâine cu iubire preschimbându-le

58


Hârtia şi creionul

Un creion înaintează pe hârtie caută lent cu încăpăţânatărăbdare punctul care alunecă se rostogoleşte peste dealurise cufundă către miezul nopţii

59


Printre roze

Printre roze o casă ca o stea străluceaca o cană cu lapte lumina îşi revărsa

acum unde este?

60


Citat

Am încercatsă-mi analizezstarea de deprimarecum creierul meu

e hărţuit de conflictul interior dintredouă moduri de gândire

criticăşi creatoarescrie Virginia Woolfîn Jurnalul ei

61


Cântec

În ea Precum viţelul în burta vacii am stat

casa era o vacă albă lapte ne-a dat cel cu care m-am hrănit cel în care m-am scăldat

62


Fluturele

Trebuie o forţă pe care tu o ai până când toate aceste

imagini se vor lumina un atât de bătrân fluture mă întâlneşte

sub lampa din casa aceea

63


Ceapa

Sunt în contact cu universul când tai această ceapă în jurul ei se ordonează pentru mine lumea vie

căutaţi-mă acasăîn strugurii din vie în focul dintr-o plită care nu mai este

64


Miezul nopţii în carte

Mâna ta să distrugă acea floareacel copac

apoi să le refacă bucată cu bucată în cel mai ascuns loc

65


Cântec

Copacul cel viu trebuie lovit până când îţi simţi mâna îndurerată

cum pătrunde încet în trunchiul de carne iar floarea albastrăfragedă şi atât de culturală

se cuvine a fi martirizată frunză cu frunză petală cu petală

66


Poezia

Aş intra într-o picătură de ploaie în violenţa ei m-aş ascunde într-un bob de porumb râvnit de porcul cel mai gras cel mai roz caut răbdătoare locul unde eşti

67


Îmbrăţişare

O privire a ta mă dizolvă pe pământul verde sunt frunză roşie râu de sânge iubitor

curg spre toate apele împărtăşindu-le cu sfântul lichid trebuie să am puterea de a

duce până la capăt această stare fluidă

68


Semnul

Mâna un loc arată în bunul pământ o casă cu flori la ferestre păzită de vânt

trup în fereastră cu nimenea pe urmecată şa întâlnirea de mamă şi de prunc mişcare nefăcută

pe nerostitul nume văzut de ochii din adânc semn desenat de mâna care ştie

69


Obsesia

Sălbatecă şi sclipitoare este bucata de materie albastră pe care am tăiat-o din realitate

acestei zile obsesia este norul (sau titlul doar?)trebuie încercată o ruptură în peretele de sânge în auria zgură un purceluş roz

care plânge este copilăria noastră

70


Cu violenţă şi iubire

Cu violenţă şi iubire apropie-te de punctul central ascultă

materia aşa cum doctorul ascultă plămânul roz aşază-te în firida aceea

în locul acela vital

71


Iubire

Plăcerea şi furia de a crea de a distruge de a crea etcaetera un spaţiu de limbaj de a-l tot goli şi a-l umple tot cu obiecte de limbaj puterea şi zădărnicia gestului încăpăţânat şi răbdător

72


Poezia

Să prindem cu un ac fluturele pe această hârtie să-l cufundăm în nesfârşita agonie nici aşa şi nici altfel dar cum

73


Prostul

Aş vrea să am îndeajuns de multă minte ca să stau cu gura căscată şi să strâng picăturile dulci de ploaie

dacă le înghit sângele meu va fi copilul norului spune-mi dragul meu te-ai gândit vreodată la asta?

74


Câmpul

Încerc să mă aşez într-un câmp al meu să-l ar să-l privesc să-mi fie greu într-o senzaţie a mea parcă bună parcă rea poate încerc o faptă visată de o străbună a mea

75


Fiinţa

Să pătrundem undeva cât mai aproape de fiinţa unei albine să fim creierul lăbuţele ei să ne fie bine

să zumzăim pe margini groase de borcane să ne pierdem în cele mai dulci arcane de flori galbene şi sunătoare sub un cer scris

într-o vie albastră să fie împărăţia noastră aş vrea să cred că tu vii cu mine că vom fi iarăşi două albine

76


Secretul

Un lapte un cuc mă spală de fiecare dată îmi ţine făptura curată din creştet se prelinge spre călcâie cineva stoarce de zor cerească lămâie ă picătură parfumată albă şi grasă va fi păstrată într-un ulcior

77


Ploaie de toamnă

Aş vrea să merg pe calea imposibilă a celui mai rece cuvânt aş vrea să te strâng în braţe aş vrea să-ţi cântmonotona căderea ploiipe pământ

78


RECI LIMPEZI CUVINTE(1971)

79


La lumina aceea nu se poate ajunge

La lumina aceea nu se poate ajunge acum şi cu gesturile acestea ci numai printr-un ocol pentru care nu sunt vorbe

unde este chipul luminat şi iarba peste care cu tălpi de carne umblatălpile tale de carne sunt

80


Se lasă o răceală ca din vârf de munte

Se lasă o răceală ca din vârf de munteo stare provocată duce spre începutul din ştiutorul sânge care îşi adapă făptura muritoare ce supusă

rostul îşi împlineşte tu neatinsă mâna care celui ce lacom te pândeşte lichidul gros şi lucitor întinzi scos din fântână unde începutul este sfârşitul

81


Dacă mult

Dacă mult vei sta aplecată ca peste marginile unei fântâni vei vedea chipuri atoateştiutoare chemându-te cu palme sângerii

82


În dreapta albie a marelui râu

Închipuieşte-ti sufletul lui înspăimântat lângă nebună şi nebunia nebunei cenuşa de pe gura ei zvârcoleşte-te şi plângi cu

gândul la sufletul lui de nebunia nebunei stăpânit fericit cel ce le calcă pragul şi la mâna ei care se aşază pe mâna ei gândeşte-te

83


Atât de luminoasă

Atât de luminoasă cade lumina peste cel care-mi stă în faţăatâta bucurie spune slăvitul ochi tăria lui e blândă

mânie nu cunoaşte duh al liniştii în altă haină pecete peste zăpada şi semn pentru el

84


Nu în frica aceea

Nu în frica aceea palidă este întâlnirea noastră ci în lumina unei bucuriicare cu marele-i cuţit ne va străpungetu fără mine nu pleca aşteaptă-mă

pe dulce sfărâmicioasa marginea aceasta să mai stăm sub cerul sub copacul care sunttu fără mine nu pleca ce ţipăt pământul sub picioare cenuşă se va face şi tot ce-n cale mâna-i va atinge când golul loc îl va fi pipăit

85


Dacă acea mare spaimă

Dacă acea mare spaimă ne spune că totul sfârşeşte senin dacă violetele flori în gura ta se sfarâmă în dreapta albie a marelui fluviu alunece aceste două graţioase trupuri

86


Reci limpezi cuvinte

Plânsă este fruntea în vis cu mare hohot s-a întors albastră pavăză şi goală am rămas fruntea-i lucea ca un nepreţuit os în lumina somnului dulce suflete al meu cu frunze împodobeşte-te şi vino să ne aşezăm pe patul de pământ şi apă templu prăbuşit să fim în lumină vorbeşte-mi cu uitata şi trista-ţi gură

87


Umbra căror frunze

Dacă atâta lumină i se adună pe faţăînseamnă că a murit?umbra căror frunze i se clatină pe faţă şi ce păsări aude cântând?câtă lumină pe faţa lui soare va fi în leagăn adânc pe pământ câtă lumină în cer şi pe pământ este cu umilinţă să spun

88


Rugăciune

Doamne dă-mi sângele lui şi carnea lui şi oasele lui moale pântecul lui dă-mi cugetul lui partea limpede şi cea întunecată îndurare îţi cer Doamne dă-mi somnul cu visele lui Doamne dă-mi gustul setei lui şi ochii lui pentru cerul şi pământul acestei lumi îndură-te şi dă-mi chinurile lui cele mari moartea lu iîndură-te de mine Doamne şi dă-mi-o

89


Cântec

Fără dragoste nu pot trăi fără dragoste voi muri dragostea coboară cu frunza din pommi te aşterne pe ochi şi pe gură soare pasăre coboară din palma întinsă cu dragoste să-mi fie pământul pântecul lumii în care sunt prinsă

90


Şi fericită spun

Amestecate stau în mine aceste mîini şi capete şi cărnuri dulci şi ochi cu zecile privesc din mine stau în devălmăşie iubiţii şi copiii şi fericită spun suflet întrupat în iubitoare străvezie carne

91


Aerul cel rece să-l respir

Mâinile zbârcite faţa ţi-o sărutsă-ţi sărut aureola sfântă vestmintele şi ochii de aur să ţi-i sărut Domn sfânt şi protector al celor slabi de minte o vână mi se zbate cântând slava ta şi gura rosteşte cuvinte de ea întâia oară aflate în mâna ta ţine-mă aerul cel rece să-l respir întăritor să-mi fie pentru cuget trup

92


Neagră icoană

Toate acestea să ţi le spui apoi trimite calzii pui spre floarea cu inimă de gheaţă negri fluturi să-i mângâieneagră icoană mă cheamă acolo să-ţi dau vamă dim mâinile ce s-au uscat arătând de o mie de ani către trunchi de copac

93


Despre intrarea în labirint

Dacă în ţinutul acela totul e întuneric faţa lui strălucită va lumina drumul ocolurile şi răscrucile şi cotiturile cele negrefără el cum aş îndrăzni iubitul meu fiul bufniţei să intru în labirintul de mlaştină la capăt ochiul aşteaptă

94


C1

Când luminoasa tulburare copacul mi l-a doborât când smulse rădăcinile încrezătoare au fost din hrănitorul pământ când apele adânci au potolit trupul de lemn cu ale morţii vedeniila tine m-am întors făptură copilăroasă şi plină de tărie rupt este marele zăgaz fluviul de păcură creşte-n prăpăstii în mijloc stai cu degetul alb arătând drumul

95


Curpinşi în ucigaşa bucurie a luminii

Cuprinşi în ucigaşa bucurie a luminii noi întrupaţi-n cărnuri acrişoare de nou-născutun behăit spre soare înălţăm subţire cu ochi păinejeniţi şi guri de spumă alatare pieritoare suntem în luminade care tulbure ne amintim prin creiere de miei

96


Cum să intrăm în verdea grădină

Cum să vorbim de valul valul de catifea vâscoasă gâtlejul ni-l îneacă şi ochii în mari gâfâitoare vorbe cum să spunem acolo te văd acolo eşti acolo cum să intrăm în verdea grădină prinsă în ramă de aur ce mască de pământ să ne acopere faţa şi cum să atingem cum să atingem verdele în măruntaie cum

97


În ploaia aceea nu te pot urma

În ploaia aceea nu te pot urmape muntele acela nu te pot urma ninsoarea aceea dacă aş încerca mi-ar orbi ochii mi-ar jupui faţa lent pe drumul acela atât de lunecosinima nu mai bate şi spaima cea mare creierul îmi sleieşteeu strig şi tremur şi mă încrâncenez acela râde cu gură de copil căci el a fost ales

98


Pe vârful muntelui

Pe urmele lui fiul bufniţei mă voi târî în pumni şi în genunchi mai încăpăţânată decât broasca ţestoasă voi fi ochii mei sunt lacomi să vadă ţinutul verde de dincolo de munte într-o seară de iarnă când soarele va fi roşu pe vârful muntelui voi ajunge

99


În mijlocul cel catifelat

În mijlocul cel catifelat sunt vorbele în somptuosul copac unde noapte te trezeşti când frica în patul tău se-adăposteşte pleacă repede împărtăşeşte albele cearşafuri pânze de corăbii să se facă lunece prin ferestre patul din prăpăstii

100

Date post:	23-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	ioana-zenaida
View:	50 times
Download:	3 times

Irina Mavrodin, Vocile

Documents