Yitraliu (9tu�Jdmi, �

� Fiecare institutle esfe

reprezentată de imaginea pe care o lasă ln con,tilnta

. .oamenilor faptele r,etrecuie :intr-un anume in erval de :tim�. : O institutie este vie atâta �timp cât se păstrează intr-un : flux permanent al faptelor : ziditoare. : Una dintre acestea -:�VITRALIU", revistă de :Cultură, Arte, Informatii, : aflate acum pe un nou drum :al căutărilor, intr-o nouă :formulă de colaborare, se : dorette a fi in continuare

i :acel spatiu de dialog a ideilor estetice deschis celor impătimiti de frumos, celor care au ce spune ŞI arăta semenilor trezindu-le astfel, gustul pentru tot ceea ce este menit a insufleti vialll spirituală a omului.

lntr-un timp al distorslunilor de orice fe� al ruptl!r)lo�1 incriminăril fj susp1c1unu, noi credem ca aceasta este una din imaginile certitudinilor fără de care suntem in pericolul de a ne P..ieJde pe noi înt�ine, de a ne rataci.

Fie ca această nouă incercare pe drumul fertil al căutărilor să nu int�ele aşteptările.

De fapt menirea institutiei noastre este de a reuni creatori ti teoretic iei ai artei pe care sa-i implicăm in subiecte colocv1ale de interes . reciproc participare!! publiculut fiil)d o cerinta normala 1n demersul receptării.

Vitraliu se doreşte o tribună deschisă acestui dla)o!l, c!'lre. să provoace şi sa mcite 1de1le novatoare.

DIRECTORUL Centrlui International

de Cultură şi Arte "George Apostu"

GHEORGHE POPA

'17111

itraliu PERIODIC AL CENTRULUI INTERNAllONAL DE CULRTURA ŞI ARTE "GEORGE APOSTU" •

BA CĂ U · ANUL II (NR.3) 1993 TEL. 093-14.55.15, FAX 093·13.42.68

IONELJIANU DANHĂULICĂ

TRIPTIC PENTRU APOSTU SENSUL PRIMORDIALULUI George Apostu a fost cel mai

vrednic urmaş al lui Constantin Brâncuşi. Nimeni n-a. înţeles bine lecţia de artă a lui Brâncuşi, nimeni n-a p3tiuns mai adînc resturile creaţiei sale.

George Apostu declara: "Pentru sculptorii români din generatia mea, Brâncuşi a fost o clipă şi un indrumAtor spiritual. Datorită lui, tînăra sculptură româneasd a putut evita predominarea statuarei şi constrîngerii realismului socialist, datorită lui el a !nJeles ce înseamnă întoarcerea la adevW'atele izvoare ale artei populare şi a putut să realizeze op·ere originale la nivelul creaţiei mondiale".

fn celebrul său ciclu Tată şi Fiu, care constituie capodopera creaţiei sale, George Apostu s-a povestit pe sine: a evocat filiaţia dintre el şi Brâncuşi. Părintele său spiritual era Brâncuşi, !nfliJişat prin falnicul trunchi de stejar cioplit pentru a înfrunta vremea, pe cînd Fiul care se confunda cu ilţlaginea Tatălui în acelaşi timp, era chiar Apostu. Sculptura devenea astfel o confesiune, o tainicl mhturie a propriei sale nllzuinJe.

Al doilea ciclu important di_n opera lui George Apostu este acela al Fluturllor, care evocă zborul -tema principală a lui Brâncuşi-şi exprimă dimensiunea poetici a artei sale. li1uturtl sînt asemenea unor �uri de copaci, care se desU.şoarl in spirale lungi de giţiva: metri, vrînd să capete spapul, s! învingă ponderea materiei ŞI d dea iluzia zborului. Apostu spunea: "Pentru mine, Fluturii înseamnl o lume de vis, o lume imaginari în care am cunoscut bucurii intense, clipe de neuitat, Fluturii mei se ridici spre soare, spre lumină. ln grădina-atelier de la Blneasa, aveam o multime de Fluturi care alcătuiau un fel de pl1dure fermecatA. Poate Că ei exprimau n!zuinţa sufletu1ui meu cllre cerul libertăJii". ·

Al treilea ciclu semnificativ din opera lui George Apostu este acela al sculpturilor !nfliJiş!nd un Christ răstignit. Şi aici, arta lui Apostu devine confesiune, exprimînd cu patetică intensitate, propria lui întîlnire cu moartea. Toate variantele acestui ciclu sînt cioplite în lemn şi pictate, uneori, cu c_îtev�:t pete roşii de sînge, care accentue·ază drama umană. Dar ceea ce transfigurează materia este caracterul sacru al imaginii, misterul prin care divinitatea adopti o formă umanA,

- de o cutremurătoare frumuseJe. E. M. Cioran scria cA ciclul acestor Chri.şti răstignit! "izvorăşte din adîncul fiintei artistului, din propriul lui calvar". ·

George Apostu a fost un mare artist înnăscut. Meşteşugul se poate învăţa. Arta îosl este un har. Şi Apostu a avut acest har, dliruit de Dumnezeu.

La el, arta se împletea cu viafa. Trăia pentru arta lui, iar la findul ei, arta îi umplea viata. Îşi iubea materialul pe care-I cioplea, cu care se lupta şi se înfrunta friiJeşte. Prefera cioplitul, care-i îngăduia un contact nemijlocit cu materia şi cerea un vajnic efort pentru a trezi la viaţă forma ascunsli în trunchiul de copac sau în blocul de piatrli.

George Apostu a avut, în scurta sa viaf3, o activitate prodigioasă. În mai puţin de un sfert de veac, el a realizatA. 40 de monumente şi

sculpturi în aer liber, a avut 13 expozitii personale, a luat parte la peste 70 de expozitii colective -de la bienala Tinerilor din Paris la Bienala din Venetia. De la Bienala din Sao-Paolo din Brazilia la Trienala din New Delbi în India. A fost unul dintre promotorii Simpozioanelor de sculpturi şi a luat parte la cele din Grenoble, Măgura, Costineşti, Siklos .-o(Ungaria), Lindabrunn (A:ustria), Krapina (Jugoslavia), Suwako (Japonia). A vînturat lumea, presărîndu-şi pretutindeni operele, în Canada, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Japonia, Italia, Grecia, Spania, Anglia, Statele Unite 'al Americii şi mai ales l'ranJa.

George Apostu a adus un spirit nou în sculptura contemp oranii: o vigoare t,.i o vitalitate a formei, o prezenta în lu me prin care se manifiestă unitatea dintre sensibil şi spiritual. Poate eli tocmai prin aceastA prezentă în lume.

(continuare în pag. Bm)

* .. ,

Franc�etea marii sculpturi nu e niciodată volubilă. Un grup din ciclul numit "Tati. şi fiu" - caracteristic pentru George Apostu - îşi poartă massa verticall. intr-un elan de nudli frontalitate, ca o faJadă de o netezime oarbă. Dar, dinspre IDi\f"gini, lemnul compact lasă vizibil un profil în zig-zag; ca şi cum, în progresiunea creşterii sale, trunchiul şi-ar împinge pe laturi accidentele. Centrală, în această artă, ca un miez ultim, rllmână tăcerea.

Pure de balast anecdotic - chiar -dacă se cheamă "fată şi fiu" -atare

sculpturi ne srau In faJll cu un fel de integră statornicie:

misterioase şi totodată. clare, aşa cum sunt şi raporturile de viată. fundamentale, pe care le semnifică. Par să impunA o abordare care-i la antipodul ductilităţii analitice: într­adevăr, cum să depilezi istet astfel de grele lespezi,. cum să le mânuieşti fllrl abuz bogăJia lndllrătnică?

Şi nu e vorba numai despre acel soi de robUstă deciziune, pe ţ":are o

iscă şi .întreJine lemnul, când sculptorul are. a-i smulge un enunţ esenţial: când despica, în buştenii bătrâni, blănilc ce vor clădi, proptindu-se neclintit, atâtea drepte alcătuiri, proprii oricărui spaJiu creat de Apostu. M·ereu prezente, tutelar fidele, duhul lor grav îl !nsoJeşte, în reculegerea .grădinii-atelier, ca şi în rumoarea emulaţiilor internationale. Aş pomeni, astfel, din 1967, atmosfera. febriHi, de pariu incitant înconjurând Simpozionul de sculptură de la Grenoble. Era în ajunul Jocurilor Olimpice de iarnă, ce urmau sli se tinA acolo, se inaugura ·a:hitectura ambip.oasă ' lui Wogenskt, se pregăteau ample confruntări de inlliestrii şi aptitudini artistice, nu doar sportive, - Bejart, bunăoară, compunând coregrafie pe texte de Baudelaire. Simpozionul reunea sculptori indiscutabil orginali, unii bine cunoscuţi, de la Lipsi şi Descombin la RoussiJ,. de la

. francezi la ·can·adieni şi japonezi, mag,_biari şi cehi: .

In această electrică, meridionali încăxclturl de curiozitate, la început perplexă, apoi tot mai admirativă, sculptorul nostru pornise la un travtiliu temerar: dispunea numai de două luni, ca să pună In picioare, In fata cbiar a Primăriei, pe locul care i se blirăzise, trei statui de piatră, inalte de vreo 5 .metri fiecare ·"Personaje" ·sau înai degrab! obeliscuri auster figurative, Apostu voia s! rosteascA prin. ele, inel o datl1, nU o balzaciânl mistici a patemitlţii, ci cuviinţa, încrezător vitală, a Intregului slu ciclu ''Tată şi fiu''. Uimea prin certitudinea lui ardent! şi tainicA, nu numai prin oemlsura efortului: "Diavolul Apostu la lucru" - suna, în acele zile, titlul unei emisiuni care i s-a consacrat la Televiziunea Franceză. Iar o fotografie luat! atunci, lntipăriod aceeaşi nedomolită, calmă cerbicie, îl arăta agăJat de scbele, mărunt lângl massa imensă a pietrei: care lângă el, enigmatic, creştea ca un obraz de sfinx egiptiac. (din Secolul20 nr. 22/1979)

eMĂRTURII NECENZURATE DESPRE GEORGE APOSTU (SORIN DUMITRESCU) e NOUĂ ARTIŞTI

LA A TREIA EDIŢIE A TABEREI DE SCULPTURĂ: CONFESIUNI DE ATELIER, PROIECTE eSIMBOLUL PURTĂTOR DE SENS (VALENTIN CIUCA) e MOŞTENIREA LUI APOSTU (TUDOR OCTAVIAN e SEMNE CREŞTINE (LIDIA BLIDARIU)

Rampa şJ Ecranul - Vitraliu fii\] Trimestrul N /1993 � www.cimec.ro

milen·ar�. cit felul·"iraponal" al sculpiorului ·.de ·a::; şi orgarilza lucrul. Neolitic, ·e mai ales

cbmport�mentul lui in f�a iemnului şi a pietrei, ca substanţe,..ale cosmosului, cu consisten!l de-.a dreptul. magid. Proiectul ind, vizeaz5 lOt tiritpul prestigiul.':insolent" al mode!"i��-

,· _; · •

· ;o -s�ntinJli .remarcabillfc'a·multe altele, a

sculptorului .Oţorge Apostu: ·"Ideea trebuia s5 fie la nivelul-sculpturii şi scul�tura la nivelul ideii�. -· •. • .

A'.postu,, peOtru ar'liştii romilni, este simbolul unei rezistente pe clt de dibace, pe

atit de originafe, faţă·cu răul iilteţil arlumii: droaie de lume, tilitldu-şi crucea pretutindeni Emuiji şi moştenitorii timpului d!�ldent pe 'pe unde i-au linulca!eâiopitirile de tot felul .. , caie 1-a odrlslit c_u rlbdare, pot fi reclritoscuti Boema toxic! Şi pro!id, .. securiştii, cu uşurinţă, oricit ar fi de'amest�caţi cu activiştii, lepă4ăturile orlişene.mişun!nd ceilalţi artişti. '

• :- . pe'riculos pe traseele carierei-lui in lume, n·au "Şcoala pe care a avut răgazul s:a ·'reuşit sl.J:escaladeze· netezimea proaspătă,

legitimeze spiritual, in stare si surpe rlful ,şi clipliţinoas, a fitii:lui;copiaros-mature, uritul-care 11e ţin prizonier• vieţile;. prin 'dispuse virtuţii.· : .• ' -echilibrul tenace aLinclipliţ!nlirii. ·

; , A invins; totuşi,-'omul.dintîi,. incins cu o • · · p!nzli curat! d�·in. • ·

• . . Bărbatul tinăr, plesnind de vigoare . carnpestril, purtind veşminte aspre de in dţrect' pe piele, pe care I-au putut zlri.ui,miţi participanţii la expozipa lui de debu�' avea sli se amestece, în deceniile urmltoire, cu �

Unei sin�ure isopitir(n� i-a putut iace faţă geniul simplu şi generos al lui George Apostu: indiferentei noastre nerecunoscltoar.e. (ţiin revista "Memoria" '!'· 1/1990)

lPil�llllll(JJlllll&t�aJrrm �®D��Il C��rmllrmff �� CrnD�wni Q C®mff.mff-�� 11��Dff�lf Q JPrN)ff����

În fiec�re an, în luna sel!tembrie, Centrul invită un număr de 9 sculptori să participe la tabara de creaţie, operele acestora, realizate în acest interval de timp, intrînd în patrimoniul institutiei (la ora .actuală, după primele două ediţii, Centrul deţine 19 lucrari în lemn ale unor importanţi sculptori români). Să le dăm cuvînrul celor nouă sculptori prezenţi la actuala ediţie.

A 0 câteva dintre operele· marelui Apostu, despre care citisem numai şi vUusem reproduceri.

Dar,. la impactul direc� pe viu, cu opera sa, am rămas uluit. Câtă libertate a gllndului, ciltă frumoasă desclituşare, cât loc pentru meditaţie! Mi-a plăcut, mai ales, seria '-Tată şi fiu", atât de sugestivă, de bogat! in semnificaţii.

Astfel el, în lucrarea mea, am căutat să plistrez vie o idee a lui Apostu, cea de aspiratie spre inlilţimi, de zbor liber, fără oprelişti.

GETA CARAGIU (Bucureşti)

Centrul "George Apostu" este un mănunchi de flori, în el sunt cuprinse arta scrisului, arta sculpturii, arta picturii. Ace<;tslă simbiozl caracterizeazA. acest lăcaş de cultură.

Eu am păşit in el cu sfinţenie, cu vrerea de a llisa un semn în amintirea lui ''BĂŢ' (aşa il numeam noi pe Apostu), prieten, coleg de generaţie şi frate. Este din partea mea o participare de suflet şi sper sl nu înşel aştepthile celor care m-au invitat.

Această participare imi împlineşte şi bucuria de a fi tnconjuratl de foşti studenţi şi ajutat! de ei.

Spaţiul spritual şifizic sunt intr-o armonie perfect!, stimulând artisutl la meditaţie, la creaţie

Spiritul taberei este minunat, "unul pentru toţi, toţi pentru unul" din dorinţa de a lăsa fiecare o lucrare cu valoare artisticl.

Aceastl a treia ediţie are in premieră participarea sculptorilor din Basarabia, prilej şi pentru ei, şi pentru noi de a ne cunoaşte, de a

comunica şi transmite unii altora -experienţa lor.

MUlţumim organizatorilor pentru strAdania demnă de luat in considerare. Ei trebuiesc ajutaţi ca

.aceSt Centru să. continue să existe, să fie viu şi permanent

Este oevoie de artil, de spiri� de S'Jflet, si ne faci mai buni, cinstiţi, mai credincioşi.

ION ZDERCIUC (Chişinău)

Cred eli această tabără e foarte bineveniti. Mai ieşim din atelier, mai ieşim din noi înşine, lăsând grijile zilnice undeva uitate. E un prilej de a lega prietenii, de a stabili un. dialog spiritual, de a te relaxa muncind cu pHicere. Pentru că aici gândurile şi forţele îţi sunt concentrate numai pentru creaţie. Şi eu, ca şi colegii mei de la Chişinău sunt pentru prima oară invitat în ţară la o manifestare de acest gen şi am fost chiar emoponat la afiarea veştii. Mf-au pHicut mult Centrul "George Apnstu", Bacău!, galeriile de artă şi muzeele vizitate, excursia de doculll:entare flcută împreună.

Am fost, asemenea, impresionat de expoziţia "Semne creştine" pe care ma plJlUt sl o admir aici, la Centru. Am văzut tot cu mare bucurie sufletească, lucrări ale lui George Ap0stu despre care doar auzisem. Sper, aşadar, ca aceastA tabără sl dăinuie, sl se extindă, să fie mai amplă şi să se poată face aici sculpturi de mari dimensiuni, care să înnobileze acest frumos lăcaş de cultură.

MIRCEA DARlE DUP (Bucureşti)

Lucrlrile lui Ap0:stu îmi transmit o mare forţă şi cred eli el este printre pupnu artişti care poartă un adevărat dialog cu materialul, mai ales în lucrările care poartă un adevlrat dialog cu materialul, mai ales în lucrările din lemn, în' care tensiunile. mişcarea copacului, rlmân perceptibile. Se simte în opera lui o economie, un fel de atenţie in a nu înlăOJra prea mult, în a păstra o dreaptă judecat!. Este ca o frăţie.

Acest sentiment îl trimite la tradiţia poopulară Nu cred că este bine spus, mai degrabă el vine de acolo. M-am bucurat când am auzit de crearea acestui centru, mai ales eli tot timpul am senzaţia el la noi se duce o proastă politică culturală şi că nu ne respectam valorile. În acest sens, găsesc eli iniţiativa unui simpozion de sculptură la un centru care are ca patron spiritual unul dintre cei mai mari sculptori români, este una benefică.

ALEXANDRA TIRŢAU PICUNOV (Chişinău)

E prima oară când particip în ţară, la o tabără de sculptură şi imi vine greu să exprim prin cuvinte toată bucuria pe care am trăit-o aici. În primul rând, când am venit în România, m-au năpădit toate amintirile mele din copilăria şi adolescenta petrecute la Bucureşti. Aşa că totul aici a fost pentru mine ca un vis, frind foarte impresiOnată de at�sfera caldă, prietenească în care am lucmt. De altfel, dintru început, atras de ideea de a cunoaşte colegii

Centrul Intenfaţional de Culturlî şi Arte "GEORGE APOSTU"; "'

din �ară şi de ·a lucra împreună, ca fraţi ce suntem Am fost bine primiţi şi deci m-am simţit ca acasă, gândindu-mă deja să revin la Bacău ori de câte ori voi avea ocazia. Să nu uit să spun că excursia la mănăstirile din jude\ul Neamţ nil-a rămas pentru totdeauna întipărită în suflet, pentru că am văzut acolo numai minunăţii.

Consider că lucrarea făcută de mine în timpul acestei tabere de creaţie este un modest omagiu adus lui Apostu, unul dintre cei mai mari artişti ai neamului românesc.

Institutul de filosofie al t>n>speţ,tiV� ACADEMIEI ROMÂNE, ACADEMIA CMCĂ aa organizat in zilele de 23 şi 24 octo�brie 1993

Internaţion31 de Cullură0 "GEORGE APOSTU" din cel de al ll-lea SIMPOZION

NAŢIONAL DE ESTETICĂ cu tema: CULTURA ESTETICĂ LA SFÂRŞITI}L SECOLULUI XX.

• Au. participat: Dr. GRIGORE SMEU: Cultura estetică la sfârşitul secolului X X; Prof. univ.dr, AL.EXANDRU HUSAR: Oraşul viitorului; Dr. MARIN AlFTINCA: PreocupAri contemporane în estetica americană; GERMINA Cl:llROIU:

poezie în ADRIAN tncercare de descriere a sensibilitllii-; Dr. DUMITRU RADU: EStetic şi artistic în hailru-ul clasjc şi modern; Prof. uhiv. dr. CON�T.ANTIN PARFENE: Teorie şi .analiză Jiterarli; CARMEN MIHAPACHE POPA: Estetica vestiihentaţiei.

S·au lansat volumele: hTeo.rie şi analid literară'' de CONSTANTIN PARFENE şi "Ideea europeană", de ALEXANDRU HUSAR.

Ale.\andru Petru Calai... , În dialog cu materia '

Rampa $i Ecranul - Vitraliu Trimestrul IV 1993

www.cimec.ro

Gheor-ghe Zărnescu

Bursier.al ."Premiului Herder"

• deţinătorul .Premiului

"George Apostu" •

1992 De câte ori m1i gândesc l a

Apostu, îmi vine î n minte u n stejar falnic din locurile copilliriei mele, care cu cât îşi înfigea mai mult rădl\cinile în huma dealului, cu atât ramurile sale se avântau mai falnice către porJile albastre ale cerului. Un stejar ale clruyi rA.dlcini nu le-a putut niciodati strămuta.

Într-o lume în care ne reglsim din ce in ce mai greu fÎ suntem epuizant antrenaţi în jocurile perfide ale iluziei, George Apostu a fost poate ultimul dintre trimişii acestui secol care ne-a amintit că adevhata cale este legarea de sacru.Căci ce altceva poate să fie forma dacă nu un U.caş de odihnă al spiritului

·mereu în reforml şi mişcare. Un llcaş nu oricum, ci do.ar aşa cum mai poţi afla doar in acele locuri

MIHAI BEJENARU

(Bacău) Pentru mine, George Apostu a

fost, in primul rand, un bun crestin. L-am cunoscut si pot sa spun ca el a fost cel care, prin puternica lui personalitate, atat de singulara, mi­a dat o directie de wmat in ceea ce ma straduiam sa fac.

Sant, acum, intr-o tabara de sculptura care-i poarta numele si parca simt aripa ocrotitoare a geniului lui blind si adevarat. Asa ca vad aceste momente , in care lucram impreuna, cativa sculptori din generatii diferite, ca o continuare fireasca a ceea ce ar fi vrut sa faca ApOstu .insusi: sa ciopleasca lemnul sau piatra si sa o insufleteasca cu gindul si simtirea lui de bun crestin. Repetind mereu, cu ardoare, intrebarile fundamentale

�r..r>itm fD\nnrm�r..t:{nn : " • GeOrge APăsh!-e'Ste cei mârînare seîiip!'>,r care e:J\!MUI.Ju 1!1\!JuuuU!J�i,;.J _, a lu� in Romllnia, pe cînd, era-rllstignită, ca nici � . o alti ţjlrl, de arbitrariiul doctrinei marXist::-.

· Co-mprOnîfsllri.�L-a resPeCtai întodeauna pe C_eî care 1-.a·tniestrat cu 'bai-. Nu sţ 'Cunosq ,CiubucUri, � bpurlJ:le:ml9!uiaiii,' sau- viziuni "lir&!rite�, .(\rtaJui a r��as: ca prin minu��. iteco�ţaminatl de rlutateâ şi tb-xicitatea �devastatoare moral a mediuiQi �munist; _ : l,�· .... ..__ .. � . . :

Mărturii :: . . . Ieninlste .. - ' � -· •

·• ·

. - ·De c.t\iy.a ani: buni, ca multi alJii, a suportat întreg sPec:trul·di.· abjecfie a represiunii, îndrepll'tl ticlilos asuwa artiştilor: Marginalizat aproape· cu

,totul; mai intii i-a fost dl!râmat atelierul din str. Baterie,i şi tot atUnci i-a fost affieQinţati,·cu demolar.ea şi ·c'asa, cu grlidioa piinii de forme uimitÎ>are din lenin şi piatrli, grădinii mirificl, d�venitl celebrii cu mult timp înainte.

necenzurate ·.

despre· George Apostu. ' . .

Sculptorul George Apostu n-a _flicut 'nici<?da�

Av.ea O· .for1l:uri14li de OJUI)Cii, o -netezime gen,uinli a hotAririi artistice, ,care se.aml!Jiii rliibit cti liJ.lSa de·şi>diall a meşt�rjlor·populari..Şi totuşi,

'arta acestui Olţl · ·. de geniu nu. este -cîtuŞi de pUţin tnruditli cu .folcloruL Arîa lui este o artli cultli, profund persoilalli, trib.ut�(li la urm.a urmelor �vataruri.Ior creaţie.i .moderne, ,pţqaru de absolutism şi·monomonie.

• 'La Apo�tu, nu atăt imag�nea e datoare traditiei

unde simbolurile sau înscrisurile geometrice mai dliinuie· inel\ din respect sau din teama de a nu se rupe firul care ne leagă de trecut. ·

AsU.zi sunt din ce în ce mai puţini acei care au reuşit sii creeze o mare operă legându-se puternic de izvoare şi în acelaşi timp fiind ei inşişi oameni ai timpului lor.

Coborând în universalitate dintr­un tren prlifuit şi dem9dat, cu bagaje pu{ine şi o operli imend în spate, George Apostu aducea cu .sine sinteza cel ei mai bune traditii a satului românesc. Francheţea, simplitatea şi generozitatea rostirilor sale însli nu avea nimic exotic şi desuet.

"Tatii şi fiu", "Lapona", "Fluturii", "Fructul soarelui", tot în atitea variante câte materiale a avut la dispoziţie artistul, sânt tronuri ale unui puternic spirit ce nu s-a desprins niciodatA de izvoarele acelora ce adorau şarpele cu cap de lup.

Pentru sculptorii din generaţia sa, Apostu a fost întotdeauna umlirul de care aveai nevoie la greu şi partenerul de bucurie.

Dacli la Bacău există un centru de cultud. căruiea i s-a dat numele lui George Apostu, acesta nu există pentru a functiona ca o casli memorial!, pentru el cel mai bun lucru pe care noi îl putem face în memoria lui Apostol este să întreţinem în această parte a lumii focul spiritului creator. Simpozioanele de sculptură, expoziţiile de artă, biblioteca, serile literare sau concertele sunt fapte care definesc din ce în ce mai mult un loc ce prinde rlidlicini.

Dacii acesta rămâne curat şi rodeşte depinde numai de noi.

ale omului si intorcindu-se, mereu, la marile, eternele teme biblice. Asta incercam sa facem si noi, acum, cinstindu-1 prin aceasta pe inaintasul nostru de care ne leaga atatea lucruri de suflet.

-· JL� � ·Wb� �M� o o .

TABARA DE SCULPTURA PENTRU SPAŢIUL SPIRITUAL ŞI FIZlC ·

. o o

UN LOC CE PRINDE RADACINI

.. - . AURELIAN BOLEA

. (Bucureşti) Ceea ce mii uimeşte pe mine este

faptul eli moldovenii I-au luat în braţe pe Apostu, aşa cum numai ei ştiu sli o facil, 14a cum se intimplli numai pe acest pămînt binecuvîntat. Pentru eli oamenii de aici se pricep sli-şi pre1uiascli artiştii, sli le cinstească memoria. E un lucru tare frumos, care ţine aproape de un miracol.

În Moldova, Apostu a fost aşezat pe un adevărat soclu din iubirea moldovenilor pentru artA şi pentru cei mai buni slujitori ai ei. Aşa se face că aici, la Bacl\u, existl un cef!tru de cultură. care-i poartă numele, un liceu de artl\, ceea ce-i de-a dreptul extraordinar.

Şi cînd mii gîndesc ce modest, ce simplu era· Apostu ca om. Pentru mine el simboliza, de fapt, un tip anume de prietenie colectiv!. Vă spun toate acestea ca si\ tnţelegeţi cît de frumoasă mi-a apărut ideea înfiinţlirii unei tabere de sculptură la Baclu, care si se cheme tot "George Apostu".

Ceea ce, intr-un fel, mi se pare încă ciudat, pentru că a fost foarte apropiat şi pentru că l-am cunoscut atît de bine, iar acum nwnelc lui stl deasupra unei (unor) instituţii.

SILVIU BEJAN (Piatra Neamţ) Acum vreo doi ani m-am mirat,

pur şi simplu, când am aflat eli un astfel de sediu (cunoscut anterior ca o "casă de oaspeţi" a tovarlişilor), a devenit, prin voinţa unor oameni deosebiţi, un centru de cultură. Şi m-am. bucurat apoi foarte mult venind să-1 vizitez şi văzând lucruri interesante; o dată am ajuns aici chiar cu una din clasele mele de Jiceu, la vemisajul unei expoziţii. Cred el s-a găsit aici cea mai fericită soluţie, în ideea de spaţiu de interferenţă a artelor. De acum înainte, dacii e suflet, lucrurile merg de la sine, iar rezultatele apar în timp.

Cât despre tabl!ra in sine, am numai plireri bune. Deşi eu nu am prea mers la astfel de manifestări,

acum am flcut un efort ca să rWnân şi sli lucrez la Centrul "Geroge Apostu", la un simpozion de sculpturii care mi-a prilejuit o 'întâlnire admirabilă" cu câţiva buni colegi.

TUDORCATARAGA (Chişinău)

Ideea de a face la Centrul Internafional de Culturii şi Arte "George Aposcu", o tablirli de sculptură mi-.a apl\rut de o mare generozitate şi ţrumusefe. Drept pentru care m-am simţit onorat de invitaţia la această a treia ediţie. Chiar aşteptam cu nerăbdare un astfel de prilej, dornic si\ mai întâlnesc alti artişti, să-i cunosc îndeaproape şi si\ comunic cu ei, si\ aflu ce gândesc şi ce-i preocupli. Ştiu că sculptura româneascl\ e cunoscutl în lume pentru valoarea ei de exceptie şi pentru mine a fost acum o ocazie fericitii aceea de a vedea

TRIPTIC PENTRU APOSTU inutil. Priveam cu ochii copiilor lui Tonitza smalfurile şi tufănelele care erau mai mult decît smalţuri şi tufănele, erau lumea cu care veneam de acasă, partea aceea de lume adevărat de frumoasl\ puri şi misterioasă. Ochii sînt ai prietenilor noştri rămaşi acasă, florile şi fructele sînt ale gră.dinilor, cergile sint cele cu care ne-am învelit, între care găseam dUdurl\, odihnă şi spaţiu de a prelungi marile aventuri ale zilei. Lăutul lui Lucbian era mai real decît ll\uturile prin care treceam de vo.ie de nevoie. Cerul era infinit, grAdinile erau umblate, pădurile le-am.încercat dar nu ştiam eli sînt chiar atît de frumoase".

(wmare din pagina 7/I) Apostu s-a afirmat ca cel mai autentic urmaş al lui Constanin Brâncuşi. Amîndoi erau de

obîrşie fărlineascli. Amîndoi au iubit arborii şi pădurea, care au fost martorii în tradi!iile, miturile şi funcţia magică a artei populare. Amindoi şi-au pbtrat, în operele lor, deplirla identitate româneascl şi vocaria de universalitate, aducînd astfel un cîntec nou în lume.

Acum, cînd încerc sl1 evoc figura lui George Apostu îmi dau seama el ceea ce am pretuit la el a fost omenia lui, firea lui dreaptă şi bunii, mărinimia lui şi darul prieteniei.

Ştia să afle intotdeauna gestul firesc şi cuvintele potrivite pentru a ajuta pe cei care aveau nevoie de un sprijin şi un îndemn,

L-am cunoscut cu vreo treizeci de ani în urm� cînd urma cursul meU de istorie a artei romilneşti la Institutul de arte plastice N. Grigorescu din Bucureşti. A evocat singur, în cuvinte mişcătoare, amintirea acestor leclii:

., ... aşa cum au fost neuitatele cursuri şi conferinţe la care am asistat ca student: Tonitza. Lucbian, Andreescu, Petraşcu, Pallady, Brâ.ncuşi, moemnte cînd carnetul de luat notiţe devenea

De atunci, din anii studenţiei lui Apostu, s-a înfuipat între noi o adev3rată prietenie. De cîte ori trecea prin Paris, venea sli mli vadă, iar din 1982, cînd s-a stabilit în Franţa, şi pînii la sriiŞit. ne-a reunit o intelegere deplină şi o adevărat! cAld ură sufletească.

În ultimii doi ani am pierdut patru mari prieteni: pe George Apostu, pe Mircea Eliade, pe Vasile Drăgul şi pe Constantin Noica. Fiecare mi-a îmboglilit viaţa prin darul nepre!Uit al unei adevărate prietenii. Fiecare m-a ajutat sl înţeleg mai adînc rostul vieţii, care se împlineşte mai mult prin ceea ce dai decît prin ceea ce primeşti.

Şi acum, în lwnina amurgului, aştept intilnirea cu cei care m-au precedat pe drumul cel fără de întoarcere şi a ctb'or amintire mi-a rlmas atit de dragă.

Paris, 1988 � Rampa şi Ecranul - Vtraliu \i ----------------------------�- -------�·5;-,�· --------------� � TrimestrulN 1993 �/_!!j

www.cimec.ro

Remember

Simbolul globalA şi specific esteticA: afişul expoziţiei (o deschidere deosebită, aparţinând lui Mihai Chiuaru); un colaj muzical· (toaca, clopote, im11:uri bizantine, Vanghelis), facilitând actul intim al receptlirii estetice; semnul-rugAciune, locul estetic realizat de Geo Balint (lrup de ţlrânl reavAnă aşezat, cristic pe o uriaşA pânzA albA, din care grâul rAsărise), loc de consacrare a comuniclirii artistice şi in sfârşit, spaţiul artistic explicit al "ferestrelor" plastice şi obiectelor estetice.

Moştenirea lui Apostu V .

urtator ··

e sens expresie de tip metaforic,

S-a afirmat mai demult - NICOLAE GHIAŢA, de pildl, ne CAlinescu dacll nu rol înşel - el nu sugereazA ritmurile muzicale, poţi fi cu adevlrat singur decât originare ale Izvorului, ION DEAC al3turi de ceilalţi. Observaţia este BISTRIŢA interpretarea în registrul desigur, incitantA şi întrucâtva antropomorf a unor elemente mobile adevăratA, mai ales· în cazul cu un corect echilibru între static şi artiştilor condamnaţi oricum la dinamic. La rândul său, IONELA solilocviu de atelier şi monologuri LAZUREANU realizeazA în dţseori·egoiatre. O tablrA de creaţie Compoziţie un mic spaţiu de este, privitA astfel, tot un fel de sacralitate într-un sanctuar sui singurAtate colectivA, de cAutare şi generis, în timp ce GHEORGHE întâlnire a Sinelui. În raport cu cei MUREŞAN valorifica cu din jur te poţ.i defmi mai bine, mai sensibilitare reflecţiile suprafetelor nunaţat, îţi poţi permite aventura într-un potenţial dialog al dublului. singurlHlţii. { i totuşi, într-o Mai aproape de impulsurile şi comunitate de artişti, fie ea şi motivele artei populare, ŞERBAN temporară, pâna şi tăcerea este CREŢOIU realizeazli sinteze grAitoare şi sugestiYl. Motivul? personaleca şi ION MIHELE Chiar şi atunci când tac, artiştii tac preocupat de ceea ce el numeşte despre acelaşi lucru. Şi ce dialog Fântâna poetului. La rândul lor, mai profund poate avea loc decât S�ION'MOLDOVAN şi AUREL intre oameni ce ştiu cu adevlrat să VLAD sunt at:raşi de concept prin tacă? caracterul penetrant al ideilor Am scris toate acestea, poate cu susţinute prin analiza volumului. În un uşor aer paradoxal, nu din fine, TACHE CORNELIU creeazA dorinţa unor formulări eclatante, ci imaginea unui sarcofag august, din nevoia de a sugera atmosfera mormânt şi tron in acelaşi timp.· taberei de anul trecut, atmosferă cu Lucrarea nu este altceva decât un totul part�c u�a�ă "prin c�litatea . ·-emoţionant omagiu adus lui George gesturilor mdiVIduale, pnn tonul .Apostu. Sunt toate acestea, ·semne şi general al rostirii plastice. :Yreme.de . însemne, bucurii ale împlinirii câteva ceasuri ăm . urmArit noastre prin frumos.

·

spectacolul naŞ,terii unor ape� şi am admirat, dintr-un colt discret, cum se pllimădea o lume iscatl din fantezia culorilor. Ideea prindea contur cu fiecare mUşciturli de daltl, cu fiecare loviturA de bardA. Totul se consuma cu acea sfmşţeniea lucrului simplu ca şi cum un ţlran de la m1111te cioplea nevAzut de nimeni stâlpii viitoarei sale case.,

A sculpta ca şi cum ai respira şi totdatl sl creezi unui potenţial privitor impreşia să oficiezi un ritual străvechi ţine de implinirea. unui destin. Un destin care ·aminteşte mereu de GEORGE APOSTU, cel sub al clrui semn se petrec toate la Centrul Internaţional de CulturA-şi Arte ce-i poartă numele. Prin el, prin autoritatea valorii sale, lemnul s-a încMcat de spiritualitate, fiecare operă devenind, totodată, semn şi însemn, trecând fiinţa neamului nostru din timp în duratll

Valentin Ciuca

Impresii dintr-o

·expozitie de exceptie

"SEMNE CREŞTINE"

La Centrul Internaţional de Cultură şi Arte "George Apostu" îşi aşteaptă vizitatorii o expoziţie de excepţie. "Semne creştine", clei aşa se intitulează eX(X>Ziţia, a reunit, într-o aceeaşi sferl tematică, de recuperat şi recuperatorie, artişti plastici bAcAuani şi din alte judeţe.

Din "teritoriul" expresiv plastic, având ca puncte de plecare semne, personaje, evenimente creştine se impun atentiei -şi interesului estetic lucrlrile şi autorii lor: ipostazele Maicii cu pruncul, osaturi plastice ce-şi gi\sesc deslvârşite armonii cormatice, ale lui ILIE BOCA; "Sfântul" CRISTINEI CIOBANU, o surprindere artisticl aş spune de excepJie, a smereniei, iubirii, iertbii; "Pustnicii" lui MIHAI CHIUARU; o temA dragă autorului ce se aflli într-o cotinuă limpezire şi sublimare plasticli, percuteazli estetic şi din "trupul", "Toacă"; studiul elaborat "Sacrifiu" al lui OVIDIU MARCIUC, "trAdeazA" gestualitatea de finete şi sensiblitate a grafician ului; o"Rlistignire" în care Crist ''sparge" materia plastic!i într-o mişcare tranzitorie cltre înviere­înllţare, aparţin unui plastician ce-şi contureazl personalitatea, IULIA DOARBES-MAlEI; scenele sintezA semnate C A RMEN GĂINĂ, surprinzătoare prin pofta cu care autoarea "se aruncă" in spaţiul pânzelor mari, forţa exprimării şi curajul cu care elaboreaz!i tehnici noi ·in vişele sale biblice; ipostazele "Siblei" ca spal.iu al ascensiunii

. spirituale prezente cu acurateţe, tandreţe cromaticli şi armonie interioarA esteticA ale lui VASILE ULIAN; "gloslrile" plastice atente în jurul luminos al bisericii ca loc ales semnate IOAN BURLACU; .original!i contrapuncticll decorativ!

. în negru şi auriu cu dec�parea abia insinuaU a semnelor creştine, aparţinând lui DANY ZĂRNESCU; intercepUrile plastice date personajelor şi simbolurilor relig�oase, "ferestre" deschise spre cAutarea fiinţei creştine lucrAri interesante semnate de LIVIU NEDELCU, ŞTEFAN PRISTAVU, ION VĂSÂI, ION LĂZUREANU, DIANA B ĂRĂESCU, IULIA FILIMON.

Spaţiul puternic spiritual al expozitiei "Semne creştine" este desăvârşit de prezenţa volumelor şi formelor, repere estetice ale sculptu.rilor, în lemn, marmură, alte materială, apartinând talentatilor artişti bAcăuani, GHEORGHE ZĂRNESCU şi MIHAI BEJENARU.

Scultura românească îi datorează enorm lui George Apostu dar ce anume şi în ce măsură va fi întotdeauna greu de spus întrucît influenţa �-a produs la adînc, acolo unde lucrează -cauzele mari âle creaţiei. Apostu e unul din puţinii noştri artişti despre care se poate afirma net cii emana personalitate. ln prezenţa sa simţeai că tot ce-ai gîndit şi crezut pînă în acel moment comportă o revizuire, o reconsiderai"e plinA de bArblţie, de bucuria sacrificiului. Aceasta e, probabil, cea mai importantă leţtie pe care a susţinut-o, prin exemplul atitudinii faţA de Idee, Apostu: totul trebuie sA fie aşa cum e şi. totuşi, altfel. In opera

. sa timpul e factor cheie. Sculpturile sale nu sînt destinate integrării într-un spa\iU şi o natură. ci într·un timp, unul co·ntinuu, care produce repede interpelarea producţiei artistice contemporane în muzeul global al valorilor cu marea eternului.

1ntr-un fel, Apostu a tins spre anonimat. Tot ce a rămas obiect în urma lui nu are propriu-zis tuşeu stilistic. Are însă mai mult: viu. Recunoşti o sculptură de Apostu prin aceea că nimeni nu izbut�te, în genul pe care nu-i tocmai grqit să-1 numim "arhaizant", atîta impresie de viu. Scu1ptura antic! oferă acest paradox: cu cît o piesă e mai deteriorată, cu atît mai acută e senzaţia de concentrat vital. În muzee, în secţiunile patrimoniului vechiului Egipt numAr� statui începute şi, dintr-un motiv obscur, neterminate. Se ştie că arta egipteanA e de la un capAt la celălalt un sumum de canaane. Un canon, oricît de drastic poate sA parl celui din

afarl, prezintA pentru, cei din�untru, din interiorul .unei spiritualităţi, benficiul că e însuşit firesc, precum limba matern!. Rigid pentru cel care umblă să-I descifreze, e plin de nuanţe, de posibilit3ţi pentru care-I stăpîneşte intim, în chip tradiţional, îndeobşte fără să-i conştientizeze sursele şi forţa. Neterminatul în sculptura antică e, pentru simţirea omului modem, ceva foarte sugestiv şi misterios. Individul ajuns înaintea unui nefinit trăieşte privifegiul accesului la mister. Asta se petrece şi la întilnirea cu o sculpturA de Apostu. Construcţie, pînă la punctul unde canonul (regula, pricipiul) devine sesizabil, e un indefinit de aici înainte. Ca şi cum forma tinde s� reglseascl o matrice ancestrală. Lemnul, care a fost material predilect pentru Apostu, l-a ajutat să se facă repede subînţeles. Apostu nu-i un creator înţeles, unul care poate fi explicat. El e artistul acceptat, e pur şi simplu artistul. Cum se întîmplă însă ca un om să fie socotit purtător de caracter al mai multor generaţii, iată un fapt pe cît de provocator, pe atît de greu de desluşit.

Am fost în cîteva rînduri în ateÎierul bucureştean al lui George Apostu. Avea voluptatea prieteniei şi, totodatA, a singurăt�ţii. Singur între prieteni. Nu căuta amiciţia. Era cel căutat. Mediocrii se recunosc lesne datorită excesului de reprezentare. De regulă, plasticienii care nu sînt deloc siguri pe spusa lucrului lor insistă în lămuriri. Artiştii autentici sînt mai întîi existenţe autentice bine aşezate într-o matrice. Conversaţia cu Apostu nu avea nimic sentenţios în ea.

Tudor Octavian

Ceea ce a marcat expoziţia edip.ei a doua a Taberei a fost. cred, preocuparea pentru definirea unei structuri volumetrice pliate pe similare structuri semantice. Fiecare imagine îşi atU core.spondent într-un simbol purtător de sens, într-o

Am indentificat patru "porţi" ale "Semnelor creştine", de pAtruns cu sensibilitatea, emoţia, congniţia

Cei care s e află în refacere creştinii şi ar fi dorit s-o împlinească prin estetic, cei care pretuiesc valoarea unui act de cultură aL fi răsplătiţi dacă s-ar aventura într-o după amiazl toridă spre malul Bistriţei, la Centrul de CulturA "George Apostu" pentru a vizita această expoziţie.

LIDIA BLIDARIU Grădina de la Bilneasa

MINISTERUL CULTURIIt DIRECŢIA PENTRU ADMINISTRAREA CENTRELOR DE CULTURĂ

]l1ttraliu 1 Director

GHEORGHE POPA

Redactor coordonator:

CARMEN MlliALACHE

Centru Internaţional de Culturaă şi Artă "GEORGE APOSTU"

Bacău - Str. Crîngului nr. 18 cod 5500 Ţel.: 093-14.55.15; Telefax: 093-13.42.68

Consiliul artis tic: Rodica Mihaela Cadet, Rodica Cantemir,

Elena Cătuneanu, Viorel Cojan (fo to) �CJt� Rampa $i Ecranul - Vtraliu \� -- ·

T=·

· -estru•

l•

N·

l �·3

...................................... _._._. ..... ,10�Vi www.cimec.ro