Banca Mondială

Regiunea Europa și Asia Centrală  

Beneficiar: Secretariatul General al Guvernului Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II Analiza Funcțională a Sectorului Muncă şi Protecţie Socială în România – Vol. 2 Cod SMIS: 37608 Cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative în perioada 15 septembrie 2011 – 14 mai 2012

ii

Cuprins Contextul şi scopul recenziei v CAPITOLUL I: PRINCIPALE CARACTERISTICI ALE SECTORULUI ŞI CARTOGRAFIEREA INSTITUŢIONALĂ 1 CAPITOLUL II: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE 8 CAPITOLUL III: PIAŢA MUNCII 19 CAPITOLUL IV: PENSIILE 38 CAPITOLUL V: ASISTENŢĂ SOCIALĂ (TRANSFERURI DE LICHIDITĂŢI BĂNEŞTI) .. 52 CAPITOLUL VI: SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ 88 CAPITOLUL VII: MANAGEMENTUL INFORMAŢIONAL (PROBLEMĂ TRANSVERSALĂ) 98 ANEXE 109 

iii

ABREVIERI PAPM - Programe active pentru piaţa muncii RMÎ - Rata medie de înlocuire BCAH - Bugetul complementar pentru adulţi cu handicap AFC - Alocaţie familială complementară UCA - Unitatea centrală de armonizare ACC - Ajutor pentru creşterea copiilor EAC - Europa şi Asia Centrală CE - Comisia Europeană EFC - Eroare, fraudă şi corupţie DEG - Direcţia economică generală UE - Uniunea Europeană FSE - Fondul Social European AF - Alocaţie familială PIB - Produsul intern brut DGASPC - Direcţiile generale pentru Asistenţă socială şi Protecţia copilului VMG - Venitul minim garantat GR - Guvernul României SGG - Secretariatul general al Guvernului RU - Resursa umană AC - Ajutor pentru căldură ICC - Indemnizaţie pentru creşterea copilului IAH - Indemnizaţia adulţilor cu handicap MI - Managementul informaţiei FMI - Fondul Monetar Internaţional SICSP - Standardele internaţionale de contabilitate ale sectorului public INEMRCM - Institutul naţional de Expertiză medicală şi Recuperarea capacităţii capacităţii de muncă MPS - Muncă şi protecţie socială IM - Inspecţia muncii PPM - Politicile privind piaţa muncii MPS - Muncă şi protecţie socială ÎTL - Îngrijire pe termen lung MMFPS- Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale MECTS - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ME - Monitorizare şi evaluare MFP - Ministrul Finanţelor Publice ANOFM- Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ANAF - Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală ANR - Agenţia Naţională pentru Romi ANPS - Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale CNPAS - Casa Naţională de Pensii Publice (şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale) ONG - Organizaţii non-guvernamentale ODCE - Organizaţii pentru dezvoltare şi cooperare economică DP - Domeniu prioritar SPA - Servicii publice de angajare PD - Persoane cu dizabilităţi DGMCIP - Direcţia generală de metodologie contabilă a instituţiilor publice UMP - Unitatea de management de proiect SPAS - Serviciul public pentru asistenţă socială CRIA - Centrul regional de instruire pentru adulţi

iv

ORI - Organismul regional intermediar AS - Asistenţă socială SIMI - Sistemul integrat de management al informaţiei ASC - Alocaţia de stat pentru copii IS - Inspecţia socială POS DRU- Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane APU - Alocaţia pentru părinte unic AT - Asistenţă tehnică TR - Termeni de referinţă CNUDH - Convenţia Naţiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu handicap RUB - Registratura/înregistrarea unificată a beneficiarilor BM - Banca Mondială Notă: Pentru scopul prezentului raport, grupul EU-10 de ţări care contează, se compune din: Republica Cehă, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia şi România Echipa funcţională de recenzie şi principalii corespondenţi Recenzia funcţională a fost îndeplinită de către Richard Florescu (Ofiţer senior de operaţiuni— conducător de echipă), Ufuk Guven (Specialist senior în protecţie socială), Emil Tesliuc (Economist senior) şi Mihai Şeitan (Consultant MPS). Rienk Prins (Consultant în disabilităţi), Alberto Serra (Consultant IT), Arvo Kudo (Economist senior în domeniul muncii) (Ionel Lumezianu (Specialist IT), Bogdan Constantinescu (Specialist în management financiar). Colegi recenzori au fost: Sorin Ioniţă (Director de cercetare, Societatea Academică din România), Cem Mete (Economist senior) Principalii corespondenţi de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) şi agenţiile înrudite au fost Nicolae Ivăşchescu (Secretar de stat), Domnica Pâcălabu, Preşedinte al Casei Naţionale pentru Pensii Publice (CNPAS), Silviu Bian, Preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), şi Loredana Georgiana Ţînţăreanu, Preşedinte al Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (ANPS). Orientarea generală a echipei a fost furnizată de William Dorotinsky (Manager de sector), Kathy Lindert (Manager de sector), Bernard Myers (Conducator de echipă pe sarcină pentru întregul Proiect de recenzie funcţională), şi Francois Rantrua (Manager la nivel de ţară). Serban Cerkhez a fost principalul corespondent pentru Recenzia Funcţională a MMFPS în cadrul Secretariatului general al Guvernului. Principalul corespondent al Comisiei Europene (CE) au fost Silvia Viceconte (SG), Diana Spiridon, Septimia Dobrescu şi Oana Ciurea.

v

Contextul şi scopul recenziei Guvernul României (GR), în acord cu Comisia Europeană (EC), a cerut o recenzie funcţională a Administraţiei publice romaneşti, printr-un serviciu de consultanţă independent, cu Banca Mondială. Recenziile sunt specificate în Memorandumul de Înţelegere al GR cu CE semnat pe 23 iunie 2009, şi în Contractul de servicii de consultanţă, datat cu 26 noiembrie 2010. GR a iniţiat asemenea recenzii pentru a susţine obiectivul său de a moderniza administraţia publică şi a îmbunătăţi capacitatea sa de a îşi îndeplini angajamentele faţă de Uniunea Europeană, în conformitate cu documentele programatice în curs de desfăşurare. GR a solicitat Băncii Mondiale să conducă recenziile în numele său, în baza unui contract de servicii de consultanţă. Obiectivul general al acestui serviciu de consultanţă este de a analiza situaţia actuală a sectorului Muncii şi Protecţiei Sociale (MPS), de a evalua funcţionarea acestuia şi de a dezvolta un plan de acţiune pe care GR îl poate folosi pe termen scurt şi mediu pentru a consolida eficienţa în zonele mai sus menţionate ale administraţiei publice, în conformitate cu termenii Memorandumului de înţelegere şi condiţiile convenite de către GR şi CE. În atingerea acestui obiectiv, Banca Mondială a examinat: (i) dacă scopurile si obiectivele politicilor de Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale (MMFPS) şi agenţiile sale sunt clar definite în termeni măsurabili şi realizabili; (ii) dacă sistemele de management, politicile, personalul, şi structura organizatorică sunt adecvate pentru ca acestea să îşi îndeplinească obiectivele; şi (iii) dacă există factori externi instituţiilor care ar putea împiedica capacitatea lor de a îndeplini obiectivele. Revizuirea sectorului MPS a cuprins următoarele etape:

• Raportul iniţial a fost depus la Secretariatul General al Guvernului la 24 februarie 2011, rezumând discuţiile iniţiale cu înalţi oficiali în domeniul de aplicare al recenziei, preocupările majore s-au concentrat asupra cadrului strategic, instituţional şi sistemelor de management ale Ministerului de Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) şi ale agenţiilor înrudite;

• Evaluarea aprofundată a sectorului, cu accent pe starea fiecărui domeniu de activitate, dezvoltarea politicilor, structurile organizatorice şi responsabilităţile aferente, identificarea, canalele de finanţare şi cheltuieli pentru diverse programe (beneficii şi servicii), precum şi identificarea problemelor care împiedică buna funcţionare a sectorului;

• Formularea de recomandări şi pregătirea unui plan asociat de implementare (pe termen scurt şi mediu) în atenţia GR (cuprinse în raportul de faţă, Volumele 1 şi 2).

vi

Raportul este organizat în două volume. Volumul 1 rezumă principalele constatări şi mesaje, prezintă priorităţile de reformă, şi sugerează un plan de acţiune pentru a efectua aceste reforme prioritare. Volumul 2 (acest volum), oferă un cadru pentru diagnosticare, evaluare şi constatări în profunzime, care acoperă:

• CAPITOLUL I: Principalele caracteristici ale sectorului şi cartografierea instituţională • CAPITOLUL II: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale • CAPITOLUL III: Piaţa forţei de muncă • CAPITOLUL IV: Pensii • CAPITOLUL V: Asistenţă socială (transferuri de numerar) • CAPITOLUL VI: Servicii de asistenţă socială • CAPITOLUL VII: Managementul informaţiilor (transversal)

1

CAPITOLUL I: PRINCIPALE CARACTERISTICI ALE SECTORULUI ŞI CARTOGRAFIEREA INSTITUŢIONALĂ Principalele caracteristici Industriei

1. Sectorul Muncii si Protecţiei Sociale (MPS) este mare, complex şi extrem de sensibil, care reglementează zonele pieţei forţei de muncă, pensiilor şi asistenţei sociale (atât furnizarea de beneficii cât şi furnizarea de servicii sociale) zone. Cota sa totală din PIB este de 14.16 procente. Aproape 84 la sută din populaţia ţării este acoperită de cel puţin un program de protecţie socială (transfer de numerar, servicii sociale sau în natură). Prin urmare, funcţionarea corectă şi eficientă a instituţiilor MPS este extrem de importantă pentru administraţia publică ca întreg şi pentru diferitele grupuri de beneficiari. 2. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) se confruntă cu provocări cuprinzătoare şi substanţiale. Domenii de interes major includ flexibilitatea pieţei forţei de muncă, sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii, precum şi accesul echitabil la asistenţă socială. Aceste provocări au fost amplificate de reducerea semnificativă a personalului şi tăierea în fondul public de salarii pentru 2010. Cu toate acestea, acest context, a oferit, de asemenea, oportunităţi unice pentru a aprofunda şi a accelera reformele în aproape toate domeniile de muncă şi protecţie socială. MMFPS a utilizat oportunităţile şi a promovat reforme importante ţintind:

• Îmbunătăţirea sustenabilitatăţii financiare a sistemului public de pensii, prin creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor. O nouă lege a pensiilor a fost aprobată (Legea 263/ decembrie2010). Această lege prevede, printre altele, pentru creşterea treptată a vârstei de pensionare pentru femei (de la 60 la 63 de ani), o schimbare a indexării pensiilor de un salariu- la o formulă preţ-creştere, şi consolidarea sectorului foarte special al schemelor de pensionare cu schemele publice de pensii în general;

• Punerea în aplicare a unui sistem unitar, coerent şi echitabil salariilor pentru

angajaţii din sectorul public. Două legi au fost aprobate: (i) (Legea 284/ decembrie 2010, o lege-cadru salariilor publice, şi (ii) şi Legea 285/decembrie 2010, care prevede nivelurile de salarizare aplicabile pentru funcţionarii publici în anul 2011, în cadrul pachetului financiar alocat de către buget.

• Îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii sistemului de asistenţă socială. Un program cuprinzător de reformă a fost lansat cu aprobarea, în martie 2011, a Strategiei de Reformă a Asistenţei Sociale, care se axează pe ajutoarele de asistenţă socială ca sprijin de ultimă instanţă pentru grupurile vulnerabile lovit puternic afectate de criza financiară

• Revizuirea şi să punerea în aplicare o unei relaţii cadru a pieţei muncii mai flexibile. Revizuirea Codului Muncii cuprinse în Legea 40/martie 2011 ar permite companiilor să răspundă rapid şi coerent la schimbările de pe piaţă.

2

Cartografierea instituţională 3. Sectorul MPS este coordonat de către MMFPS, care este principala structură instituţională a GR responsabilă pentru supravegherea politicilor şi relaţiilor de pe piaţa forţei de muncă, a asigurărilor sociale (pensii şi şomaj) şi a incluziunii sociale (ajutoare de asistenţă socială şi servicii şi programe sociale). În ceea ce priveşte UE, MMFPS este responsabil pentru administrarea fondurilor UE în cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), 2007-2013. 4. Ministerul a trecut prin mai multe reorganizări în perioada de tranziţie la economia de piaţă, adaptându-şi structura, responsabilităţile şi personalul pentru a reforma continuu sectorul MPS. Astfel, în ultimii 12 ani Ministerul a evoluat de la o structură instituţională extrem de centralizată, cu ramuri (Direcţiile pentru Muncă şi Protecţie Socială) la nivel de judeţ, care au acoperit toate domeniile sectorului de MPS, într-o structură mai simplă, care păstrează controlul asupra dezvoltării politicilor, de monitorizare şi evaluare a îndrumărilor metodologice şi funcţiilor de control limitate. Deoarece reformele sectoriale au avut loc şi descentralizarea a avansat, au fost stabilite noi instituţii specializate şi structuri deconcentrate înrudite, preluând de la Minister funcţiile administrative şi executive pentru diverse domenii sectoriale, cum ar fi: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (1999), Departamentul Inspecţiei Muncii (1999), Casa Naţională de Pensii (2000), Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse (2002), Agenţia Naţională pentru Persoanele cu Handicap (2003), Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei (2003), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului (2004), Direcţia Inspecţiei Sociale (2006) şi Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (2008). 5. În iunie 2010, ca parte a eforturilor Guvernul României de a reduce cheltuielile publice şi de a îmbunătăţi guvernarea sectorului, administrarea sectorului MPS (muncă) a fost restructurat în mod dramatic, după cum urmează:

• Mărimea personalului MMFPS a fost redusă şi Agenţia Naţională pentru Persoane cu Handicap, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse şi Inspecţia Socială au devenit departamente din cadrul MMFPS;

• Departamentul de Inspecţia Muncii (IM), Casa Naţională de Pensii, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (ANPS) au fost reorganizate prin reduceri de personal.

6. Ca urmare a acestei restructurări, întregul peisaj instituţional al sectorul muncii şi protecţiei sociale supravegheat de către MMFPS s-a schimbat, după cum este prezentat mai jos (Figura 1.1.)

3

Figura 1.1. Cadrul instituţional din România al sectorului Muncii şi Protecţiei Sociale

7. Organizarea teritorială a MMFPS este complex şi se bazează pe un model de business care necesită o acoperire densă de puncte de livrare fizică în întreaga ţară. CNPAS, ANOFM, ANPS şi IM au sucursale regionale în toate cele 41 de judeţe şi şase sectoare numai în Bucureşti. În plus, există aproximativ 255 de birouri locale. Birourile judeţene şi locale realizează predominant muncă de birou, inclusiv de procesare a plăţilor. 8. Restructurarea a dus la o reducere de personal, atât la nivel naţional cât şi la nivel judeţean a agenţiilor specializate. Personalul actual al MMFPS şi al agenţiilor subordonate este prezentat mai jos (Tabelul 1.1).

MINISTER

DIRECŢIA GENERALĂ POSDRU (fonduri UE)

DIRECŢIA PENTRU EGALITATE DE ŞANSE

DIRECŢIA GENERALĂ A INSPECŢIEI SOCIALE

DIRECŢIA RELAŢII EXTERNE

SECRETAR DE STATSECRETAR DE STAT SECRETAR GENERAL

DIR

ECŢI

A G

ENER

ALĂ

PE

NTR

U A

NG

AJA

RE,

SA

LAR

II Ş

I LEG

ISLA

ŢIE

DIR

ECŢI

A P

ENTR

U

DIA

LOG

SO

CIA

L

DIR

ECŢI

A

ASI

GU

RĂ

RIL

OR

SO

CIA

LE

DIR

ECŢI

A G

ENER

ALĂ

pt

. ASI

GU

RĂ

RI S

OC

IALE

DIR

ECŢI

A G

ENER

ALĂ

pt.

PRO

TECŢI

A C

OPI

LULU

I

DIR

ECŢI

A

CO

MU

NICĂ

RII

ŞI

POLI

TIC

ILO

R

PUB

LIC

E

DIR

ECŢI

A G

ENER

ALĂ

pt.

PER

SOA

NE

CU

H

AN

DIC

AP

DIR

ECŢI

A

ECO

NO

MICĂ

DIR

ECŢI

A R

ESU

RSE

U

MA

NE

UN

ITA

TEA

DE

MA

NA

GEM

ENT

DE

PRO

IEC

T

CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE

INSPECŢIA MUNCII

AGENŢIA NAŢIONALĂ pt. PRESTAŢII SOCIALE

AGENŢIA NAŢIONALĂ pt. OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII PUBLICE

INSPECTORATUL TERITORIAL DE

MUNCĂ

CASA JUDEŢEANĂ DE PRESTAŢII

SOCIALE

AGENŢIA JUDEŢEANĂ pt. OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

CASE LOCALE AGENŢIE

LOCALĂ

4

Tabel 1.1. Nivelele de personal în MMFPS şi în Agenţiile specializate, Decembrie 2011 DISTRIBUŢIA POZIŢIILOR

INSTITUŢIA TOTALUL POZIŢIILOR AUTORIZATE CENTRAL LOCAL

MMFPS 1010 660 350 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

2067 154 1913

Casa Naţională de Pensii Publice 3476 280 3196 Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale

1032 47 985

Inspecţia Muncii 3236 178 3058 TOTAL 10821 1319 9502 Legătura cu administraţia publică locală. 9. Pe lângă structurile instituţionale de mai sus, peisajul muncii şi protecţiei sociale, în cadrul procesului intens de descentralizare, este completat de alte structuri instituţionale specializate pentru servicii de asistenţă socială, sub supravegherea şi coordonarea diferitelor entităţi ale administraţiei publice locale, cum ar fi:

(i) Direcţiile Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), în subordinea Consiliilor judeţene (organismele alese); şi (ii) Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS), care intră în consiliile locale (organismele alese) la nivel de oraş şi comună.

10. Aceste structuri supraveghează serviciile de asistenţă socială (de exemplu, de îngrijire pentru copii, vârstnici, persoane cu handicap, victime ale violenţei în familie, tineret la risc, etc.) Aceste servicii sunt oferite de: (i) instituţii specializate de îngrijire pe termen lung sau scurt, în cea mai mare parte deţinute de autorităţile locale, sau (ii) servicii sociale în cadrul comunităţii şi servicii de îngrijire la domiciliu contractate de către autorităţile locale. Ambele tipuri de servicii sunt finanţate de la bugetele locale (utilizarea veniturilor proprii sau prin redistribuire- egalizarea subvenţiilor). 11. Având în vedere faptul că aceste instituţii şi structuri aparţin şi raportează autorităţilor locale, este dificil pentru a obţine o imagine clară a întregului sistem de asistenţă socială şi resursele financiare publice totale cheltuite pe acesta. Cu toate acestea, având în vedere că România are 41 de judeţe, în plus faţă de cele 6 sectoare ale Bucureştiului, precum şi 325 oraşe şi comune 2855, personalul administrativ a structurilor menţionate mai sus în (i) şi (ii) este un număr destul de mare. Numărul total de posturi de funcţionari aprobat pentru doar pentru DGASPC la nivel judeţean în 2011 este de 11,529. Dintre acestea, 8200 posturi sunt ocupate (poziţiile rămase sunt îngheţate, în conformitate cu măsurile incluse în pachetul anti-criză, aprobat de GR în iunie 2010). Finanţarea întregului sector. 12. Finanţările sectorului MPS este atrasă din mai multe surse: (i) contribuţiile la

5

asigurările sociale pentru pensii şi ajutor de şomaj; (ii) fonduri de la stat pentru ajutoarele de asistenţă socială; (iii) fonduri locale (din venituri proprii şi din subvenţii de egalizare de la bugetul de stat); (iv) fondurile de stat pentru Programe de importanţă naţională (cheltuieli de funcţionare) şi pentru programe de investiţii şi (v) alţi donatori. În plus, fondul de stat se referă la ajutoarele pentru pensiile non-contributive (sociale) şi la deficitele realizate de pensii şi fondurile de şomaj, după cum este necesar. Figura 1.2 de mai jos arată fluxul de fonduri din sectorul MPS.

În ceea ce priveşte cheltuielile, cheltuielile totale din România cu privire la conturile de protecţie socială pentru 14,3% din PIB (2010), este peste media UE 10 noi state membre (NSM), şi sub media UE-27. Acest nivel de cheltuieli reflectă o creştere semnificativă începând cu anul 2008, crescând de la 10,75% din PIB (a se vedea Figura 1.3 de mai jos).

BUGET DE STAT GUVERNARE LOCALĂ

Consiliul judeţean Trez. MMFPS MFP

Taxe şi impozite generale

contrib. pensii

contrib. şomaj

grant.echilibr.

Cote din granturi de echilibrare

Taxe locale

Taxe locale

Taxe locale

Servicii/ beneficii

Servicii/ beneficii

Servicii/ beneficii

Servicii/ beneficii

Primăria municipiului

Primăria oraşului

Primăria comunală

DGASPC

ANBS

Agenţia jud. beneficii sociale

Beneficii SA beneficiari

CNPP ANOFM

AJOFM CJPP

Beneficiari şomaj ben/servicii

Fonduri private de pensii

Beneficiari pensii

6

Figura 1.3. Cheltuieli pe protecţia socială ca procent din PIB, 2008 şi România 2010.

Sursa: Eurostat (cod de date online: spr exp sum)—Cheltuieli deduse pentru Boală/Sănătate.

7

Accesarea fondurilor UE. 13. Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), ridicate la 3.47 miliarde de euro, oferă un sprijin financiar suplimentar pentru sectorul MPS (precum şi pentru sectorul educaţiei). Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii, pentru a spori participarea pe piaţa forţei de muncă şi asigurarea unei pieţe a muncii modernă, flexibilă şi incluzivă, pentru 1.650.000 de persoane. 14. MMFPS este responsabil pentru întreaga implementare a HRS POS prin intermediul Autorităţii de Management (AM) pentru POS DRU, stabilit ca o Direcţie Generală în subordinea directă a ministrului. Pentru a sprijini punerea în aplicare în anumite axe prioritare specifice şi domenii majore de intervenţie, trei Organismelor Intermediare (OI) au fost stabilite: (i) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, (ii) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) şi (iii) Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDÎPT). De asemenea, opt Organisme Intermediare Regionale (coaste) au fost stabilite pentru următoarele regiuni: nord-est, sud-est, Sud-Muntenia, sud-vest, Oltenia, Vest, nord-vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov. 15. După patru ani de implementare, programul POS DRU în România este o chestiune de interes pentru GR, CE, precum şi pentru beneficiari. În cazul în care rata de angajare totală de 79.44% (2.76 miliarde de euro) poate fi considerată satisfăcătoare, rata de rambursare de 1,85% (64.53 mil. EUR) este extrem de slabă (date din 30 decembrie 2010, furnizate de către Autoritatea Management). Aceste preocupări sunt sporite de faptul că, în contextul actual al crizei economice, impactul negativ al constrângerilor bugetare (rece) a fost atenuat, într-o anumită măsură, de accesul la sprijin financiar gratuit semnificativ în zonele acoperite de POS DRU. Comparativ cu performanţa de celelalte programe operaţionale în România, POS DRU este aliniat la rata de absorbţie generală slabă a fondurilor UE, care este în intervalul de 1,6% - 6,2% fiind clasat pe locul următor la cel mai mic executant (POS pentru Mediu). 16. MMFPS a elaborat recent o hartă pentru îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor UE, care a fost inclusă în Planul de acţiune prioritar al GR şi transmise la CE.

8  

CAPITOLUL II: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE Funcţii de bază 17. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) are, inter alia, următoarele funcţii de bază, conform celor menţionate în documentele oficiale de reglementare a instituţiei:

• să reglementeze protecţia muncii şi protecţia socială prin pregătirea şi promovarea proiectelor de acte juridice necesare pentru punerea în aplicare a politicilor publice ale Guvernului României în sectorul protecţiei muncii şi sociale;

• să elaboreze strategii sectoriale pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicilor publice în domeniul protecţiei muncii şi a protecţiei sociale, să ofere îndrumare metodologică a instituţiilor aflate sub autoritatea sau coordonarea sa

• Să monitorizeze şi să evalueze performanţa punerii în aplicare a politicilor publice specifice sectoarelor;

• Să armonizeze cadrului juridic în sectorul său de activitate, cu reglementările Uniunii Europene; să acţioneze ca autoritate de management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane”;

• Să administreze active, să pregătească bugete şi să aloce fonduri pentru a susţine implementarea acestui program sectorial;

• Să prezinte Guvernul României şi Statul Român în ţară şi în străinătate, în sectorul său de activitate; şi

• Să exercite controlul unic asupra legislaţiei existente care guvernează cadrul juridic al sectorului protecţiei muncii şi sociale.

Structura instituţională şi de personal

18. Ca urmare a ultimelor restructurări instituţionale din 2010, personalul MMFPS a crescut şi structura organizaţională a devenit mai complexă. Noi entităţi instituţionale au fost incluse, în principal în domeniul serviciilor de asistenţă socială, şi noi responsabilităţi au fost adăugate, inclusiv controlul asupra întregului sistem de asistenţă socială / de incluziune socială (atât beneficii cât şi servicii). Patru foste agenţii naţionale (Agenţia Naţională pentru Persoane cu Handicap, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei şi Copilului, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse, precum şi Agenţia pentru Incluziune Socială) au fost încorporate în cadrul MMFPS şi au devenit Direcţii Generale. 19. Structura organizaţională a MMFPS a devenit puternic dezechilibrată în ceea ce priveşte coordonarea diferitelor departamente. Astfel, şapte departamente cu 284 de angajaţi (reprezentând 43 la sută din angajaţii ministerului) se află sub coordonarea directă a ministrului. Ministrul, coordonează de asemenea direct activitatea a patru agenţii cu structura naţională şi teritorială: CNPAS (3,476 angajaţi), ANOFM (2,162 angajaţi), ANBS (1,032 angajaţi) şi IM (3,236 angajaţi). Imediat subordonate ministrului sunt doi secretari de stat, care coordonează doar două departamente: unul cu 120 angajaţi, reprezentând 18 la sută din totalul angajaţilor; şi

9  

celălalt cu 146 de angajaţi, 22 la sută din totalul angajaţilor. În plus, Secretarul General coordonează activitatea a 109 angajaţi, reprezentând aproximativ 17 la sută din numărul total de angajaţi. 20. În timp ce reorganizarea până la acest moment, cu componenta sa de limitare a costurilor, intenţiona să adauge coerenţă în procesele de dezvoltare de politici în cadrul sistemului de incluziune socială, a crescut volumul de muncă al managerilor seniori (numiţi politic), ceea ce poate reduce eficacitatea şi eficienţa factorilor de coordonare şi de luare a deciziilor din cadrul MMFPS în întregimea sa. Având în vedere angajamentul luat de Guvernul României de a consolida programele de beneficii în numerar pentru asistenţa socială, precum şi schimbarea intenţionată a accentului de pe o asistenţă socială generală, pe servicii sociale (cum au fost prezentate de proiectul de lege cadru al MMFPS cu privire la asistenţa socială, în prezent în curs de elaborare), este necesar ca MMFPS să îşi consolideze capacitatea de a trata în mod corespunzător aceste angajamente. Capitolul V: Asistenţa Socială (transferul de numerar) prezintă mai pe larg aspectele de Resurse Umane în legătură cu asistenţa socială şi face propuneri pentru dimensionarea adecvată a personalului. 21. În acelaşi timp, alte instituţii de la nivel central cu responsabilităţi în domeniul incluziunii sociale, cum ar fi Agenţia Naţională pentru Romi (ANR) şi Oficiul Român pentru Adopţii, funcţionează sub egida biroului Primului Ministru. La momentul în au fost fondate ar fi putut exista o raţiune pentru plasarea lor aproape de biroul premierului. Cu toate acestea, odată ce politicile lor sectoriale specifice sunt dezvoltate şi puse în aplicare, ar putea fi rezonabil să fie apropiate mai mult de MMFPS , care este omologul principalul instituţional pentru incluziunea socială în UE. Analiza funcţională a Guvernului Central efectuate în prima etapă a exerciţiului de revizuire funcţională a ridicat anterior întrebări cu privire la oportunitatea de plasare celor două instituţii în cadrul SGG. 22. Având în vedere constatările de mai sus, o structură organizatorică îmbunătăţit uşor pentru MMFPS, aşa cum este prezentat în Figura 2.1. de mai jos poate fi considerată. În această structură s-ar stabili o nouă poziţie a Secretarului de Stat (sau a Subsecretarului de Stat) pentru a reechilibra coordonarea departamentelor existente.

10  

Figura 2.1. Opţiuni posibile pentru o structură organizaţională îmbunătăţită a MMFPS

23. Alocarea personalului între funcţii tehnice şi administrative pot fi îmbunătăţite. În prezent, 23,6 la sută din personalul ministerului (126 persoane) sunt dedicaţi sarcinilor administrative (resurse umane, finanţe şi contabilitate, administraţie, etc.), în timp ce doar 76.4 la sută (534 persoane) au drepturi şi responsabilităţi tehnice (ocuparea forţei de muncă, asigurări sociale, asistenţă socială, inspecţie socială, dialog social, politici publice, structura programului, etc.). Ca urmare a restructurării instituţiilor guvernamentale şi a consolidării acestora din anul 2010, raportul dintre salariaţi administrativi şi numărul total de salariaţi a scăzut de la nivelul precedent de aproape 40 la sută. Cu toate acestea, în comparaţie cu alte ţări ale Uniunii Europene, acest raport este în continuare peste media de 20 la suta. În plus, alocarea de personal variază foarte mult între departamentele MMFPS (direcţii generale, direcţii, servicii, compartimente). Aceste variaţii ar trebui reduse la nu mai mult de 25 la sută. 24. Dezvoltarea profesională este o altă zonă de interes. De obicei, angajaţii din cadrul unităţilor subordonate ministerului sunt instruiţi după ce sunt angajaţi. Calificare personalului nu se bazează pe un sistem organizat şi coerent de dezvoltare profesională, ci se face la locul de muncă de către angajaţii mai în vârstă sau mai experimentaţi, care este posibil să nu dispună de educaţie formală pentru specialitatea lor. În plus, nici un sistem de orientare formală sau integrare în nivelul de muncă nu se adresează nevoilor angajaţilor noi sau a angajaţilor care sunt mutaţi la un alt departament. În plus, există oportunităţi limitate pentru promovarea în carieră şi dezvoltare pentru personalul calificat, date fiind constrângerile financiare care au existat în ultimii doi ani.

MINISTRU

SECRETAR DE STAT

DIRECTORATUL PENTRU RELAŢII EXTERNE - 24

SECRETAR DE STATSECRETAR DES TAT SECRETAR GENERALD

IR.G

EN. P

ENTR

U

OC

UPA

REA

FO

RŢE

I DE

MU

NCĂ

, SA

LAR

II Ş

I LE

GIS

LAŢI

E - 6

9

DIR

ECŢI

E PE

NTR

U

DIA

LOG

SO

CIA

L- 2

4

DIR

ECŢI

A D

E A

SIG

URĂ

RI

SOC

IALE

25

DIR

ECŢI

A G

ENER

ALĂ

DE

ASI

STEN

ŢĂ S

OC

IALĂ

. -

DIR

ECŢI

A G

ENER

ALĂ

DE

PRO

TECŢI

E A

C

OPI

LULU

I. -

47

DIR

ECTO

RA

TUL

PEN

TRU

C

OM

UN

ICA

REA

PO

LITI

CIL

OR

PU

BLI

CE-

DIR

ECŢI

A G

ENER

ALĂ

pe

ntru

PR

OTE

CŢI

A

PER

SOA

NEL

OR

CU

D

ISA

BIL

ITĂŢI

- 41

DIR

.EC

ON

OM

IC -

52

DIR

. RES

UR

SE U

MA

NE

- 19

CASA NAŢIONLĂ DE PENSII PUBLICE - 3476

INSPECŢIA MUNCII - 3236

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU BENEFICII SOCIALE - 1032

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ - 2162

Casa judeţeană de pensii publice 1

Casa judeţeană de pensii publice 41

INSPECTORATUL TERITORI

AL DE MUNCĂ

1

INSPECTORATUL

TERITORIAL DE

MUNCĂ 41

AGENŢIA JUD. DE BENEFICII SOCIALE 1

AGENŢIA JUD. DE BENEFICII SOCIALE 41

Agenţia judeţeană de ocup. a forţei de muncă 1

Agenţia judeţeană de ocup. a forţei de muncă 41

...

Case Locale

Case Locale

. . ...

Agenţie locală

Agenţie locală ......

SOP

– H

RD

(PO

SDR

U)-

88

DIRECŢIA GENERALĂ DE INSPECŢIE SOCIALĂ - 136

DIR

. PEN

TRU

EG

ALI

TATE

A D

E ŞA

NSE

- 16

UN

ITA

TE M

AN

AG

EMEN

T PR

OIE

CTE

- 13

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ROMI- 30

OFICIUL ROMÂN PENTRU ADOPŢII -

20

11  

25. Profesionalizarea personalului de conducere ar trebui să fie consolidată. Numirea managerilor tehnici ai diferitelor departamente din cadrul MMFPS şi agenţii subordonate ar trebui să fie bazată pe performanţă. De asemenea, practica actuală curentă a delegării temporare de responsabilităţi de management, cu posibilitatea de reînnoiri multiple, este contraproductivă şi adesea duce la politizarea de un al doilea strat al personalului de conducere. Ambele practice trebuie oprite, ele inducând de asemenea nesiguranţa locului de muncă. Alternativ, după o perioadă iniţială de probă care corespunde cu legea (Codul Muncii), numirile temporare ar trebui să fie transformate în numiri nelimitate.ListenRead fonetic 26. Întrucât reformele în sectorul muncii şi protecţiei sociale sunt adesea extrem de sensibile, există o nevoie de a le comunica în mod corespunzător publicului şi de a le explica raţional şi de a explica impactul acestora. Până în prezent MMFPS a eşuat în stabilirea unor mecanisme adecvate pentru a susţine eficient campaniile de sensibilizare a publicului. Ca urmare, publicul şi mass-media au reacţionat negativ la reformele recent puse în aplicare în sectoarele de pensii, asistenţă socială şi relaţiile de muncă. Desigur, este adevărat că Guvernul României a fost împiedicat din punct de vedere financiar, să încurajeze dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor astfel de campanii pe parcursul ultimilor doi ani. Cu toate acestea, se recomandă o strategie de comunicare publică, care este implementată cu sprijinul unui personal profesionist. 27. Accesul în timp util la informaţii precise din diferite domenii ale sectorului muncii şi protecţiei sociale este o premisă necesară pentru luarea de decizii informate. Deşi trei sisteme informatice integrate de gestionare acoperă pensiile, piaţa forţei de muncă şi prestaţiile de asistenţă socială, sediul ministerului nu are o platformă de gestionare a informaţiilor. Cele trei sisteme informatice de management nu comunică între ele şi, în lipsa unei platforme de la sediul central, Ministerul trebuie să solicite informaţii prin intermediul poştei electronice, mai degrabă decât să fie transferate automat. 28. Există o nevoie clară pentru MMFPS de a crea o viziune generală asupra gestionării informaţiilor, de a crea în viitor un sistem, care să integreze toate sistemele existente de gestionare a informaţiilor, să asigure interoperabilitatea / integrarea, şi să sprijine pe deplin funcţiile de afaceri ale MMFPS. Pentru a atinge acest obiectiv, colaborarea MMFPS cu agenţiile subordonate acestuia trebuie să fie consolidată. Deţinătorii sistemelor menţionate de gestiune a informaţiilor ar trebui să sprijine acest proces, cu înţelegerea că sistemele lor trebuie să fie parte a unei platforme de e-guvernare mai mare. O structură instituţională specializată (cum ar fi un Biroul Principal de Informare), pentru a ajuta cu dezvoltarea şi punerea în aplicare a unei astfel de viziuni, ar trebui să fie stabilit în cadrul MMFPS. O astfel de structură ar raporta fie direct ministrului fie secretarului general, şi ar fi responsabilă pentru:

(i) Planificarea, prioritizarea, coordonarea şi executarea iniţiativelor şi proiectelor ITC.

(ii) Achiziţia şi alocarea resurselor ICT (buget, facilităţi, resurse umane); (iii) Reiniţierea procesului de afaceri pentru utilizarea eficientă a informaţiilor şi

tehnologiei; (iv) Adoptarea sau revizuirea reglementărilor pentru a afecta proiectele de

eGuvernare.

12  

MANAGEMENT FINANCIAR

Elaborarea bugetului şi managementul financiar

29. Principalele activităţi ale MMFPS în ceea ce priveşte elaborarea bugetului includ: (i) planificarea financiară anulă şi emiterea de fonduri; (ii) procesare plăţi; (iii) contabilitate şi raportare; (iv) control financiar intern; şi (v) auditare internă.

30. Direcţia Generală Economică (DGE) administrează emiterile de fonduri şi prin urmare joacă un rol cheie în elaborarea bugetului şi planificarea fondurilor, în plus pe lângă funcţiile sale privind cheltuielile cu implementarea programelor şi pregătirea bugetului.

31. DGE cuprinde trei departamente: a) Financiar-contabil; b) Buget; şi c) Achiziţii (responsabil de achiziţii şi de problemele administrative). Funcţiile privind controlul financiar intern sunt organizate în cadrul direcţiei. DGE este condusă de un director general care raportează Ministrului MMFPS şi Secretarului de Stat responsabil de activităţile economice şi bugetare. Structura personalului DGE este mai mult sau mai puţin adecvată, cu aproximativ 45 de angajaţi pe 52 de posturi. Totuşi, există o lipsă de personal în cadrul departamentului Financiar-contabil (este nevoie de cel puţin încă 4 angajaţi) şi în departamentul Buget (este nevoie de cel puţin încă 3 angajaţi). Nu este clar când anume aceste posturi vor fi anunţate pentru ocupare având în vedere blocarea angajărilor, situaţie în care numai un singur post poate fi dat publicităţii pentru ocupare, pentru fiecare şapte posturi rămase libere (angajaţi care ies la pensie sau posturi care se elimină).

Planificare şi stabilire buget

32. La fel ca şi în cazul celorlalte Ministere evaluate, structura curentă a bugetului reprezintă un mijloc adecvat pentru contabilitate şi în mare respectă cerinţele legislaţiei privind finanţele publice. Cu toate acestea, atât structura bugetului cât şi configuraţia sa îi limitează utilitatea de instrument pentru alocarea strategică a resurselor, management eficient, evaluarea şi monitorizarea performanţei. Bugetul este în primul rând un buget funcţional, conform legislaţiei şi cu cerinţele de raportare ale Ministerului Finanţelor Publice (MFP), şi consecvent cu cadrul pe termen mediu emis de MFP. Utilizarea parametrilor de performanţă este bazică şi orientată către randament şi nu către rezultate strategice. Aşadar, bugetul prevede o responsabilitate foarte redusă şi un feedback redus în ceea ce priveşte implementarea şi performanţa.

33. Deşi administraţia din România utilizează o structură funcţională a bugetului şi nu o structură de buget destinată programului, o structură bazică a bugetului pentru programe este anexată la documentul privind bugetul principal. Prin aceasta se doreşte facilitarea utilizării bugetului ca o resursă strategică de alocare a fondurilor.

34. În ultimul rând, MMFPS ar beneficia de pe urma trecerii la o abordare axată pe stabilirea bugetelor pentru programe. Aceasta, împreună cu un proces nou de formulare ar

13  

asigura o utilizare mai eficientă şi mai bună din punct de vedere strategic al resurselor precare prin mărirea alocărilor strategice şi prin promovarea descentralizării puterilor responsabile de luarea deciziilor. Ar determina totodată şi o mai mare responsabilitate, ar favoriza monitorizarea financiară şi feedback-ul, şi ar ajuta la stabilirea bugetului pentru următorul ciclu. Stabilirea bugetului pentru programe ar permite Ministerului să alinieze bugetul la priorităţile sale. În acest mod s-ar defini obiective pentru fiecare program în parte şi bugetul alocat fiecărui program ar fi consecvent cu obiectivele măsurabile. S-ar lua în considerare durata de timp necesară implementării programului şi s-ar identifica departamentele şi agenţiile responsabile de implementarea bugetului şi de rezultate.

35. Un format clar de alocare a bugetului pentru un program ar îmbunătăţii şi procesul de formulare, deoarece ar fi mult mai uşor să se identifice schimburile comerciale strategice. În loc să se primească solicitări din partea agenţiilor subordonate care se bazează pe nivelele de cheltuieli din prezent şi să se încerce distribuirea „justă” a resurselor precare între acestea, unitatea de management şi politică a Ministerul va stabili anual reguli clare de prioritate, creând un cadru de cheltuieli pe termen mediu actualizat în mod continuu. Aceste reguli de prioritate vor ajuta la rândul lor agenţiile şi direcţiile să-şi fixeze bugetele. Mecanismul de consultare va trebui de asemenea îmbunătăţit prin stabilirea bugetului pentru programe şi autorizând fiecare unitate să-şi distribuie propriul buget şi să fie responsabilă pentru el. O comisie de lucru a conducerii Ministerului ar fi cea care ar lua deciziile finale cu privire la buget.

36. Unele probleme privind elaborarea şi stabilirea bugetului sunt în mod evident de natură trans-sectorială şi ar necesita modificarea legilor sau a regulamentelor. Totuşi, când vine vorba de elaborarea şi monitorizarea bugetului, Ministerul ar putea crea o serie de instrumente interne pentru managementul bugetului, respectând cadrul legal actual. În loc să aştepte modificarea legii finanţelor publice, Ministerul poate începe crearea unui instrument intern de stabilire a bugetului pentru programe, care ar facilita elaborarea strategică a bugetului, monitorizarea şi asumarea responsabilităţii pentru obiectivele programelor. În loc să stabilească un buget pentru programe bazat pe bugetele oficiale funcţionale, Ministerul ar putea institui un proces pentru stabilirea bugetelor pentru programe, care ar putea reprezenta baza unui buget funcţional pentru MFP. Un astfel de buget ar include priorităţile strategice ale Ministerului, indicatorii rezultatelor, un buget detaliat şi numărul de persoane din departamente, şi ar identifica departamentul responsabil de implementarea fiecărei priorităţi. Ar trebui să permită actualizări clare şi regulate, nu numai în ceea ce privesc indicatorii sectoriali, ci şi performanţa procesului.

Planificare financiară anuală şi emiterea de fonduri

Procedura de alocare

37. După aprobarea legii bugetului anual, principalii ordonatori elaborează planuri trimestriale de implementare a bugetului. Aceste planuri sunt revizuite de DGE şi aprobate de Ministrul MMFPS. Principalii ordonatori includ preşedinţii agenţiilor MMFPS, şefii celorlalte autorităţi publice şi alte agenţiilor specializate. După aprobarea planului trimestrial de implementare a bugetului, principalii ordonatori distribuie creditele pentru propriile lor bugete şi pentru entităţile publice subordonate sau unităţilor ai căror manageri sunt ordonatori secundari sau terţiari. Mai apoi, ordonatorii secundari distribuie creditele bugetare aprobate pentru bugetele lor sau pentru cele ale autorităţilor subordonate terţiare.

14  

38. Pentru a asigura elaborarea prudentă a bugetului, principalii ordonatori trebuie să păstreze 10% din finanţările aprobate pentru toate cheltuielile, exceptând cheltuielile cu personalul şi fondurile pentru obligaţiile externe. Rezerva va fi distribuită în a doua jumătate a anului. Emiterea de fonduri

39. Fondurile sunt emise prin intermediul deschiderilor de credit lunare. Principalii ordonatori prezintă în fiecare lună mai multe solicitări de emiteri de fonduri la DGE, care trebuie să fie conforme cu limitele trimestriale ale cheltuielilor. Aceste solicitări sunt însoţite de note prin care se prezintă operaţiunile ce urmează să fie finanţate. După revizuirea acestor solicitări, deschiderile de credit sunt autorizate şi astfel fondurile sunt emise principalilor ordonatori. Aceste deschideri de credit sunt înregistrate în sistemul de plăţi al trezoreriei. Mai apoi, emiterile de fonduri sunt distribuite în cascadă principalilor ordonatori.

40. DGE exercită un control riguros al emiterilor de fonduri prin corelarea limitelor trimestriale a emiterilor de fonduri cu deschiderile de credit lunare. Astfel de controale pot ajuta la ţinerea sub control a fondurilor atunci când bugetul nu se bazează pe estimări realistice ale câştigurilor. Totuşi, procesul necesită mult timp şi implică un număr mare de verificări şi controale. În plus, managementul cheltuielilor la cel mai jos nivel administrativ este negativ atunci când există întârzieri în distribuirea fondurilor în cadrul MMFPS. Procesul riscă să genereze şi restanţe în cazul în care emiterile de fonduri nu iau în considerare orarul plăţilor angajamentelor existente, sau dacă emiterile de fonduri sunt limitate datorită disponibilităţii limitate a fondurilor în general.

Procesarea plăţilor

41. Există deja implementat un sistem eficient de Cont Unic de Trezorerie. Toate tranzacţiile cu numerar sunt realizate prin contul de Trezorerie de la banca centrală, exceptând tranzacţiile în valută străină care sunt procesate de băncile comerciale. Conturile MMFPS şi ale entităţilor subordonate sunt păstrate la Trezorerie. Plăţile realizate în aceste conturi se efectuează prin intermediul sistemului de informaţii al Trezoreriei în decurs de o zi. Entităţile subordonate nu dispun de un sistem eficient de a putea vedea că le-au fost puse la dispoziţie anumite fonduri. Acestea se bazează foarte mult pe verificări informale frecvente realizate prin telefon cu personalul financiar al MMFPS şi cu Trezoreria pentru a determina dacă le-au fost puse la dispoziţie fondurile.

42. Ordonatorii trebuie să aducă ordine de plată (ordonanţare) la sucursalele Trezoreriei. Această procedură, necesară conform Legii Finanţelor Publice (500/2002), este greoaie, necesită mult timp şi implică elaborarea mai multor documente şi multe semnături. Până în prezent, problemele legate de autorizarea legală a semnăturilor electronice au împiedicat transmiterea ordinelor de plată de la ordonatori la sucursalele Trezoreriei. La sucursalele Trezoreriei, ordinele de plată sunt de obicei scanate (un ordin de plată cuprinde un cod de bare) sau sunt procesate manual în vederea înregistrării în baza de date a Trezoreriei.

15  

Contabilitate şi Raportare

43. Ordonatorii principali, secundari şi terţiari care utilizează fondurile bugetului de stat şi alte entităţi guvernamentale îşi ţin contabilitatea utilizând metode de contabilitate de angajamente (ex. justifică deprecierea activelor imobilizate). Există un grafic unificat al conturilor unităţilor guvernamentale centrale şi locale. Din 2003 până în 2010, guvernul a implementat 18 Standarde Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS) standarde de contabilitate de angajamente (dintr-un total de 31 de standarde). Consolidarea implementării acestor standarde şi implementarea unor altor standarde IPSAS va necesita o formare suplimentară şi o supraveghere atentă. Această problemă este abordată separat de către Bancă prin intermediul unei asistenţe tehnice cu Ministerului Finanţelor Publice (MFP).

44. MMFPS şi principalii ordonatori vor elabora situaţii financiare trimestriale şi anuale, care vor cuprinde:

• Un raport cu privire la utilizarea bugetului care indică: (i) autorizarea angajamentului; (ii) creditul bugetar iniţial pentru realizarea plăţii; (iii) creditul bugetar revizuit; (iv) angajamente bugetare (rezervarea creditului bugetar pentru o utilizare specifică); (v) angajamente legale; (vi) plăţi; (vii) cheltuieli verificate inclusiv cheltuieli neachitate; şi (viii) rapoarte lunare cu privire la cheltuielile salariale.

• Un bilanţ contabil care să prezinte activele şi obligaţiile.

45. MMFPS consolidează aceste situaţii financiare. Mai apoi, acestea sunt centralizate de Direcţia Generală de Metodologie Contabilă Instituţii Publice (DGMCIP) din cadrul MFP cu ajutorul unui software special. Rapoartele trimestriale sunt trimise la DGMCIP în decurs de 45 – 60 de zile de la sfârşitul trimestrului aflat sub analiză. În paralel, Sistemul de Informaţii Trezorerie poate genera rapoarte cu privire la utilizarea fondurilor pe bază de numerar, aproape în timp real. Durata de timp necesară obţinerii de informaţii cu privire la angajamente este foarte mare. Angajamentele din prima lună a trimestrului sunt raportate 3,5 – 4 luni mai târziu. Acest lucru determină următoarele probleme:

• Fondurile deja stabilite au fost uneori reduse pe durata revizuirii bugetului datorită

insuficienţelor privind raportarea angajamentelor. Acest lucru poate conduce la generarea de restanţe. Raportarea angajamentul în timp util, împreună cu sancţiunile pentru supra-angajamente şi angajamente în afara bugetului vor contribui la îmbunătăţirea disciplinei fiscale. O planificare mai eficientă a fondurilor va necesita o perioadă de raportare mai mică pentru angajamente şi pentru raportarea orarului de plăţi asociat angajamentelor.

• Sistemele software ale MMFPS cu privire la informaţiile financiare se axează în principal

pe contabilitate şi raportare, însă chiar şi aceste procese se bazează foarte mult pe intervenţiile manuale. Transferul informaţiilor din software-ul MMFPS în formatul solicitat de MFP al DGMCIP se realizează manual, pe baza bilanţului de probă al MMFPS. Transferul manual al informaţiilor necesită mult timp şi poate genera erori.

16  

• În plus, nu există o procedură sistematică de comparare a cheltuielilor prezentate în cadrul rapoartelor de utilizare a bugetului de către ordonatori secundari şi terţiari, cu tranzacţiile de plăţi înregistrate în Sistemul Trezoreriei.

Sistemele de contabilitate financiară şi raportare

46. MMFPS utilizează o aplicaţie software bazică pentru funcţiile sale de management financiar. Sistemul principal este Sintec, un software de management financiar dezvoltat de o firmă românească, care are câteva module standard inclusiv contabilitate, active imobilizate, inventare şi altele. Modulul privind salariile nu a fost achiziţionat deoarece este dificil să se transfere datele din vechea bază de date salariale. Unele entităţi MMFPS au avut contracte de mentenanţă cu compania de software pentru furnizarea de suport tehnic şi pentru incorporarea în timp util a actualizărilor legislative şi a celor de alte tipuri în cadrul software-ului. Totuşi, unele entităţi subordonate, precum Casa de Pensii, nu au contracte de mentenanţă în derulare şi prin urmare nu mai pot utiliza pe deplin software-ul. În schimb, acestea utilizează foi de calcul Excel. Excel-ul este de asemenea foarte des utilizat şi pentru reportare şi analize de date. 47. În ceea ce priveşte hardware-ul, au fost raportate o serie de probleme de hardware, inclusiv problema computerelor foarte vechi şi unele anomalii ale hardware-ului, în special în perioadele aglomerate de raportare. Într-o primă instanţă, Casa de Pensii a pierdut multe informaţii financiare corespunzătoare anului 2009 din cauza unui virus care i-a afectat serverul. Efortul de reintroducere a tuturor datelor în sistem din înregistrările realizate pe hârtie a fost extraordinar şi a necesitat ca unii angajaţi să lucreze non-stop timp de mai multe luni. Este evident că vor fi necesare servere mai puternice, precum şi o proiecţie antivirus corespunzătoare. 48. În ultimii ani s-au depus eforturi importante în vederea modernizării sistemelor software MMFPS, inclusiv prin intermediul fondurilor asigurate de un împrumut de la Banca Mondială. Cu toate acestea, sistemul Oracle dezvoltat în acest sens nu este utilizat. După finalizarea împrumutului, nu au mai existat fonduri necesare pentru păstrarea software-ului Oracle actualizat, nici măcar pentru menţinerea sa. Este de regretat faptul că o investiţie atât de scumpă nu a fost actualizată sau utilizată în întregime. Beneficiile utilizării unui sistem multilateral ar depăşi cu mult costurile suplimentare. 49. MMFPS ar avea multe de câştigat de pe urma îmbunătăţirii sistemelor sale software şi ca urmare a incorporării a unor alte funcţii critice, ex. planificare şi alocare buget (realizate în prezent în Excel), planificarea achiziţiilor, bugetare programe, etc. În plus, erorile determinate de transferul manual al informaţiilor din cadrul software-ului de contabilitate al MMFPS în formatul solicitat de MFP, aşa cum am menţionat mai sus, ar putea fi eliminate prin intermediului unui sistem multilateral. Mai mult decât atât, informaţiile referitoare la angajamente ar fi mult mai de folos managementului MMFPS dacă acestea ar fi automate, eliminând efortul necesar în prezent în vederea obţinerii lor şi pentru a se asigura că informaţiile sunt întotdeauna actualizate.

Controalele financiare privind utilizarea bugetului

50. Legea Nr. 500 cu privire la Finanţele Publice defineşte patru etape de utilizare a bugetului (care respectă normele ALOP – angajament, verificare, ordin de plată şi plată) şi pune accentul pe principiul separării sarcinilor. Procedurile scrise lipsesc în cazul unor activităţi şi

17  

funcţii. Procedurile scrise existente în prezent descriu în mare parte organizarea şi structura Ministerului şi principalele procese funcţionale, precum şi fiecare post de lucru. Totuşi, MMFPS ar trebui să stabilească în scris proceduri interne de control individualizate tuturor activităţilor sale specifice. Se recomandă ca DGE să actualizeze şi finalizeze în scris toate procedurile interne de control financiar până în data de 31 decembrie 2011. Sistemul de controale financiare preventive (ex-ante) adoptat în cadrul MMFPS este după cum urmează:

• Inspectori financiari interni care efectuează controale financiare ex-ante cu privire la toate cheltuielile (angajamente, deschideri de credit şi ordine de plată–ordonanţare) sunt reglementaţi de propriile lor norme privind controalele financiare preventive;

• MMFPS face obiectul unui control financiar preventiv ex-ante realizat de inspectori financiari delegaţi de MFP, care aparţin personalului Unităţii Centrale de Armonizare (UCA) MFP pentru Management şi Control Financiar. Aceştia efectuează controale financiare în cazul tranzacţiilor ce depăşesc anumite valori, în general în jurul sumei de 25.000 RON. Aceste tranzacţii fac obiectul sistemului unei „duble-vizări”, constând în verificarea inspectorului responsabil de control financiar „preventiv” din cadrul propriei unităţi şi verificarea inspectorului financiar „delegat„ de MFP.

51. Sistemul de „dublă-vizare” măreşte numărul documentelor şi prezintă riscul de a face ministerele de pe aceeaşi linie să creadă că sunt exonerate de cerinţele privind responsabilitatea deoarece tranzacţiile lor sunt verificate ex-ante de un inspector MFP. MFP intenţionează să elimine treptat inspectorii financiari delegaţi din cadrul ministerelor din acelaşi domeniu până în decembrie 2012. După această dată, doar inspectorii financiari care raportează ministerelor din acelaşi domeniu vor putea efectua controale preventive. Deşi această măsură este de preferat, ministerele din acelaşi domeniu vor trebui să ia măsuri suplimentare pentru a-şi face controalele interne mai stricte. Ministerele din acelaşi domeniu pregătesc un program de lucru în acest sens. MFP UCA pentru Management şi Control Financiar va trebui să revizuiască şi să monitorizeze aceste programe de lucru. În aprilie 2011, MMFPS se afla printre ministerele care încă erau supuse verificării inspectorilor financiari delegaţi de MFP.

Audit Intern

52. Unitatea de Audit Intern din cadrul MMFPS a fost înfiinţată în conformitate cu Legea privind Auditele Interne Publice (672/2002). Această unitate este monitorizată de către MFP UCA pentru audit intern, care revizuieşte planul de lucru şi metodologia în cazul auditelor interne, şi desfăşoară activităţi de training şi participă în cadrul auditelor sectoriale care includ mai multe ministere.

53. Departamentul de audit intern din cadrul MMFPS se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi celelalte componente a MMFPS, ex. vizibilitatea redusă a auditului intern (este organizat în prezent ca un departament, chiar dacă în trecut a fost o direcţie); influenţa negativă asupra planificării activităţilor datorită modificărilor frecvente ale managementului ministerului; misiuni ad-hoc excesive de audit intern care împiedică eficienţa unei strategii de audit intern bazat pe riscuri şi a planului de lucru anual; număr foarte mic de personal (în prezent există numai patru

18  

auditori interni, reduşi de la zece câţi existau în trecut); fonduri de training reduse care împiedică capacitatea de asigurare a unei dezvoltări profesionale continue; echipament insuficient (nici măcar un laptop); este nevoie de foarte mult timp pentru implementarea recomandărilor determinate de constatările auditelor interne; managementul MMFPS acordă un interes destul de redus în utilizarea constatărilor auditelor interne în vederea îmbunătăţirii şi eficientizării proceselor şi procedurilor de control intern.

19  

 

CAPITOLUL III: PIAŢA MUNCII

Acorduri Instituţionale

54. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) este una din principalele agenţii guvernamentale responsabilă de activităţi legate de implementarea politicilor pieţei muncii. ANOFM este o instituţie publică autonomă, care funcţionează sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, fiind administrată de un Corp Guvernamental tripartit. 55. La nivel local, există 42 de agenţii judeţe şi una în Bucureşti, în plus pe lângă cele opt Centre Regionale de Training pentru Adulţi. Activitatea ANOFM a devenit în ultima perioadă foarte descentralizată. Toate propunerile de activităţi viitoare vin de la nivel local, iar efectiva implementare a Planului Naţional de Ocupare a Forţei de Muncă are loc la nivel local. Agenţiile judeţene dispun de propriul lor buget, putând participa în cadrul unor parteneriate publice-private la nivel local. 56. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a fost înfiinţată în anul 1999 cu ajutorului unei asistenţe tehnice nemţeşti în contextul unor programe preaderare cu efecte bilaterale (conectat cu Proiectul de ocupare a forţei de muncă şi Protecţie Socială finanţat de Banca Mondială), prin preluarea birourilor de muncă din cadrul Direcţiilor Generale a Muncii şi a departamentului Protecţiei Sociale din cadrul Ministerului Muncii. Având în vedere situaţia locurilor de muncă din acel moment, principalele activităţi ale Agenţiei au fost orientate înspre măsuri pasive (ajutoare de şomaj, plăţi compensatorii, etc.) 57. După intrarea în vigoare a Legii N0.76/2002 cu privire la sistemul asigurărilor pentru şomaj şi la stimularea ocupării unui loc de muncă, Agenţia a început să adopte măsuri mai active în vederea stimulării angajării. În timp, măsurile active au fost ajustate astfel încât să răspundă mai bine la cerinţele pieţei muncii. Pentru a asigura calitatea serviciilor furnizate, în anul 2004, Agenţia a introdus standardul Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO 9001) pentru serviciul de management. 58. În aprilie 2007, Agenţia a preluat şi activităţile Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă. În prezent se ocupă şi de plasarea cetăţenilor români pe posturi din străinătate, precum şi de protejarea drepturilor lor pe durata angajării în străinătate. Cadrul legal de reglementare şi coordonare a activităţilor ANOFM este încorporat în cadrul a două legi: i) Legea nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă; şi ii) Legea nr. 76/2002 cu privire la sistemul asigurărilor pentru şomaj şi la stimularea ocupării unui loc de muncă. 59. Structura instituţională a ANOFM precum şi a filialelor sale de la nivel judeţean şi local corespunde cu responsabilităţile şi cerinţele comerciale ale Agenţiei. Totuşi, aşa cum se va indica

20  

în continuare în cadrul raportului, numărul de personal continuă să fie o problemă majoră din cauza reducerilor de personal şi a reducerilor salariale din ultimul an. 60. În fiecare an, pe baza propunerilor de angajare primite de la agenţiile judeţene, se elaborează un Plan Naţional de Ocupare a Forţei de Muncă, care este depus spre aprobare la Corpul Guvernamental tripartit al Agenţiei. ANOFM încheie un contract de angajament în funcţie de indicatorii de performanţă cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Programul Naţională pentru Dezvoltare stă mereu la baza oricărei planificări anuale a activităţilor Agenţiei.

Situaţia generală a Pieţei Muncii

61. Recenta criză economică de la nivel global afectează grav majoritatea pieţelor muncii din Europa. În unele ţări, ceea ce a început ca o criză a pieţelor financiare s-a transformat într-o adevărată criză a locurilor de muncă. În timp ce există speranţa unei recuperări economice ca urmare a îmbunătăţirii recente a rezultatelor, efectele crizei globale asupra pieţei munci sunt departe de a fi finalizate. 62. Totuşi, Strategia Europa 2020 stabileşte o rată ţintă de ocupare a forţei de muncă pentru populaţia cu vârstă între 20-64 de ani din 27 de ţări UE de 75 de procente. România s-a angajat la un obiectiv de 70 de procente, în comparaţie cu rata din prezent de ocupare a forţei de muncă de 63,3 %. 63. În 2010, şomajul încă era în creştere în toate cele 10 ţări UE. Conform anchetelor realizate, cea mai mare rată a şomajului s-a înregistrat în ţările baltice, inclusiv Letonia (18,7 procente), şi cea mai mică în Republica Cehă, Slovenia şi România (7,3 procente). Rata şomajului în 2010 a fost aproape triplă decât în rata din 2008 din aceeaşi perioadă în Lituania şi Estonia, şi mai mult decât dublă în Letonia (Anexa 1 – Tabelul 1 şi Figura 3.1 de mai jos). În plus, o parte importantă a forţei de muncă a fost obligată să accepte locuri de muncă cu jumătate de normă, să ia concedii parţial plătite sau neplătite, sau s-a confruntat cu întârzieri în plata salariilor. Figura 3.1 Şomajul în 10 ţări UE, 2008–2010

21  

În comparaţie cu 15 ţări UE, România este una dintre ţările cu cea mai joasă rată a şomajului, aproape de Germania, Danemarca, UK, Italia şi Finlanda (Figura 3.2. de mai jos). Figura 3.2 Şomajul în 15 ţări şi în România

Datele naţionale recente pentru România indică faptul că la sfârşitul lunii februarie 2011, şomajul a scăzut la 6,58 de procente (1.75 pp mai scăzut decât nivelul din februarie 2010). Figura 3.3 de mai jos indică modificarea ratei şomajului în România în ultimii trei ani.

22  

Figura 3.3. Şomajul în Romania (2008- 2011)

Evolutia numarului de someri inregistrati in perioada 2008-2011

300.000

350.000

400.000

450.000

500.000

550.000

600.000

650.000

700.000

750.000

800.000

2008 383.989 379.779 374.050 352.466 338.298 337.084 340.462 345.510 352.912 364.183 376.971 403.441

2009 444.907 477.860 513.621 517.741 526.803 548.930 572.562 601.673 625.140 653.939 683.123 709.383

2010 740.982 762.375 765.285 738.187 701.854 680.782 679.495 675.790 670.247 645.453 633.476 626.960

2011 614.976 600.308

ian. feb. martie aprilie mai iunie iulie august sept. oct. nov. dec.

Sursă: ANOFM (2011) Din punct de vedere geografic, rata şomajului variază destul de mult de la un judeţ la altul, deşi respectă modelele generale din trecut observate până în prezent (vezi Figura 3.4). Cea mai joasă rată a şomajului (sub 5 procente) s-a înregistrat în Ilfov (inclusiv Bucureşti), Timiş şi Cluj, în timp ce ratele cele mai ridicate (între 20 şi 12 procente) s-au înregistrat în Teleorman şi Vaslui. Figura 3.4. Harta privind Rata Şomajului în România (31 decembrie 2010)

23  

Sursa: ANOFM (2011) Angajările informale 64. La fel ca în majoritatea ţărilor din întreaga lume, România are o economie subterană, care în mod evident include o componentă informală de ocupare a forţei de muncă. Chiar dacă definiţiile unei economii subterane şi a unei angajări informale variază în funcţie de ce anume motivează întrebarea, următoarele definiţii (evidenţiate de câteva organizaţii internaţionale-OCDE, ILO sau CE) pot fi luate în considerare în vederea unei comparaţii internaţionale:

• Economie subterană, se referă la producerea în cadrul unei pieţe de bunuri şi servicii care în esenţa lor sunt conforme cu legislaţia în vigoare, însă sunt ascunse pentru a evita achitarea impozitelor pe venit, contribuţiile la asigurările sociale şi pentru a evita regulamentele de pe piaţă;

• Forţa de muncă informală, se referă la persoane nespecializate care desfăşoară profesii

libere şi la angajatori care angajează salariaţi fără un contract de muncă scris, la angajaţii neplătiţi din cadrul unei familii şi/sau la aceia care nu îşi achită contribuţiile sociale.

65. Angajarea informală în cadrul unei economii subterane este un fenomen care îi îngrijorează pe cei cu decizii politice, aceasta devenind o problemă tot mai stringentă în special în Europa. Forţele care însoţesc globalizarea pun preţ pe mobilitate şi pe îmbunătăţirea competenţelor. Îmbătrânirea rapidă a populaţiei va determina necesitatea ca oamenii să lucreze

24  

mai mult şi să fie mult mai productivi. Pentru a realiza acest lucru, instituţiile sociale trebuie să fie mai „pro-angajare”, încurajând o mai mare participare. Privind înspre viitor, resursele financiare publice vor fi tot mai precare, ceea ce va determina aplicarea unor măsuri prin care se vor majora în mod semnificativ şi durabil impozitele pe venit (Packard, 2011). 66. Acest fenomen contează şi are implicaţii negative asupra persoanelor şi familiilor lor, asupra companiilor şi asupra societăţii ca un întreg. Aceste efecte pot fi observate cu uşurinţă în veniturile reduse ale fondurilor de pensii şi şomaj, aşa cum prezenta evaluare funcţională va arăta în cuprinsul său, afectând totodată şi nivelele de beneficii, precum şi disponibilitatea şi furnizarea de servicii sociale. 67. Mărimea sectorului informal este deseori determinat de nivelul impozitelor, al contribuţiilor sociale obligatorii şi de regulamentele pieţei muncii. Deşi este dificil de evaluat mărimea şi structura sectorului informal având în vedere natura sa, ar putea fi utilizate câteva metode ce pot fi separate în trei categorii: (i) metode directe, precum informaţiile obţinute prin anchete voluntare sau rezultatele auditelor fiscale; (ii) metode indirecte sau abordarea din punctul de vedere al „indicatorilor”, precum discrepanţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor: totalul forţei de muncă şi angajărilor formale, sau metode monetare bazate pe componente inexplicabile de cereri de bani (abordarea din punctul de vedere al tranzacţiilor sau a cererii de valută); şi (iii) abordarea din punctul de vedere al modelului precum Indicator Multiplu – Cauză Multiplă (IMCM) sau modelul ecuaţiei structurale. 68. Comparaţia internaţională, prin utilizarea criteriului contractului de muncă pentru subordonaţi angajaţi (Ancheta Socială Europeană 2008/09), indică că în România, din totalul forţei de muncă, aproape 15 procente este angajată informal (angajare subordonaţi fără contract + liber profesionişti informali + angajarea membrilor familiali „neplătiţi”, formând un procent de 10-15 % (Estonia, Danemarca, Norvegia, Bulgaria, Rusia, Slovenia). Utilizând un alt criteriu precum mărimea companiei sau contribuţia la asigurările sociale, rezultatele bineînţeles că pot varia. 69. România şi-a modificat regulamentele privind piaţa muncii, mărind flexibilitatea şi introducând penalizări mai mari pentru companiile care fac angajări la negru. Campania recentă de control realizată de Inspecţia Muncii la solicitarea MMFPS, a scos la iveală un număr mare de cazuri de angajări fără contracte de muncă. Drept urmare, pe parcursul lunii mai 2011 au fost semnate 353.339 de contracte de muncă noi. Chiar dacă nu întreg numărul de contracte de muncă noi poate fi atribuit acestui control (angajările sezoniere pot de asemenea avea un impact), rezultatul per total este notabil. 70. Înregistrarea persoanelor care caută un loc de muncă. Numărul şi dinamica şomerilor înregistraţi sunt importante pentru activităţile Serviciului Public de Ocupare a Forţei de Muncă (SPOFM). În majoritatea celor 10 state UE, rata şomajului calculată pe baza acestor înregistrări a depăşit pe cea calculată pe bază de anchete, deoarece înregistrarea şomajului poate reprezenta o precondiţie pentru accesul liber la servicii medicale şi la asistenţa socială, chiar şi pentru aceia care sunt inactivi sau angajaţi în mod informal. De exemplu, în Slovenia, numărul şomerilor înregistraţi în 2009 a fost cu 42 de procente mai mare decât numărul celor care îşi căutau un loc de muncă conform anchetelor realizate (Figura 3.5). Numai în ţările baltice şi în România

25  

numărul şomerilor înregistraţi a fost mai mic decât numărul de şomeri calculat pe baza anchetelor. Figura 3.5. Raportul dintre numărul de şomeri înregistraţi şi totalul şomerilor în 2009, conform datelor obţinute din anchetele privind forţa de muncă ; %

Sursa: Kuddo 2010 71. Totalul şomerilor înregistraţi prezintă aceleaşi caracteristici ca şi persoanele fără un loc de muncă în general: perioade mari fără un loc de muncă şi un număr mare de tineri printre şomerii înregistraţi (Anexa 1 Tabelele 2-3; şomerii înregistraţi în 2004-2010 în România vezi Anexa 1 Tabelul 4); Mai mult decât atât, raportul din cei care caută un loc de muncă şi posturile disponibile este foarte nefavorabil în majoritatea celor 10 state UE. Diferenţa cea mai mare este în Letonia unde 128 de şomeri concurează pentru un singur post vacant, urmată de România cu 95 de şomeri pe un post (decembrie 2009). Aceasta înseamnă de fapt că după înregistrarea la SPOFM, şomerul rămâne înscris pe listă o perioadă lungă de timp. De exemplu, în decembrie 2009, numai 2 procente din cei care îşi căutau un loc de muncă în România şi Estonia şi 4 procente în restul ţărilor anchetat rămâneau pe listă numai o singură lună. 72. Administrarea Serviciului Public de Ocupare a Forţei de Muncă (SPOFM). În majoritatea celor 10 state UE, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă funcţionează ca agenţii guvernamentale independente care asigură diverse servicii. Acestea funcţionează în mod autonom conform cadrului legal şi bugetelor de funcţionare stabilite. De obicei ministerul din domeniu este responsabil de aspectele politice, inclusiv de cadrul legal şi de bugetare. Sediul principal al SPOFM este responsabil de stabilirea unor standarde speciale şi reguli privind programele de angajare; sistemele de informaţii (inclusiv colectarea de statistici cu privire la forţa de muncă); analize şi anchete cu privire la forţa de muncă; finanţarea diverselor programe, inclusiv asigurările pentru şomaj; externalizarea la NGO-uri şi în sectorul privat anumite servicii; controlul calităţii şi audit intern; cooperare internaţională şi relaţii publice; resurse umane (personal de la SPOFM), şi îndeplineşte şi alte funcţii. Birourile locale ale SPOFM aflate sub supravegherea generală a sediului principal, în strânsă colaborare cu administraţia locală, sunt implicate în mod direct în interacţiunea cu şomerii şi cu persoanele care îşi caută un loc de muncă.

26  

Resursele Umane

73. Un factor important care contribuie la succesul programelor active de pe piaţa forţei de muncă îl reprezintă capacitatea instituţională a serviciilor naţionale de ocupare a forţei de muncă, inclusiv reţeaua de birouri, cadrul legal în care funcţionează şi în special un număr adecvat şi un nivel profesional corespunzător al personalului din cadrul agenţiilor locale pentru ocuparea forţei de muncă. Aceşti factori determină cât de activ colaborează agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă cu autorităţile locale, cu angajatorii şi sindicatele în vederea stabilirii posturilor vacante disponibile sau competenţele necesare forţei de muncă calificate, şi prin urmare cât de eficient stabilesc programe şi selectează furnizorii şi beneficiarii de servicii. Pentru ca numărul de personal să fie cel corespunzător, trebuie luat în considerare volumul de lucru (exprimat ca raport client/personal – personal sarcini de lucru) şi complexitatea activităţilor ce trebuie desfăşurate. 74. Totuşi, este dificil să comparăm raportul client/personal fără a şti exact în ce constau serviciile oferite. De exemplu, o agenţie publică pentru ocuparea forţei de muncă care plăteşte ajutoare de şomaj sau care organizează programe pentru recalificarea adulţilor pot avea un raport mai mare personal/client decât în cazul unui judeţ în care SPOFM contractează pur şi simplu servicii de training pentru adulţi sau dacă ajutoarele de şomaj sunt administrate de o agenţie de asigurări sociale. Diferenţele sunt explicate de tipul şi de calitatea serviciilor oferite. 75. Volumul de lucru al personalului – numărul de clienţi pe care personalul unei astfel de agenţii trebuie să îl consilieze reprezintă un element critic pentru performanţa SPOFM în cele 10 state UE. Până la sfârşitul lui 2009, cel mai mare volum de lucru a fost înregistrat în România (o medie de 269 de şomeri înregistraţi per un membru din personalul SPOFM), urmată de Letonia (241 de şomeri înregistraţi per un membru din personal). La polul opus, cu numai 88 de şomeri înregistraţi per un membru din personalul SPOFM se află Republica Cehă. (Anexa Tabelele 5-6). În Uniunea Europeană, media acestui raport e de 1:150, în timp ce valoarea recomandată de ILO este şi mai mică, doar 1:100. 76. În comparaţie cu 2008, unele dintre cele 10 ţări UE au găsit resurse pentru a creşte numărul de personal din SPOFM. De exemplu, în Estonia numărul de personal din SPOFM a crescut de la 352 la 455 în 2009. La polul opus, România şi-a redus numărul personalului SPOFM de la 2.897 în 2008, la 1.904 în 2011 (vezi Tabelul 3.1 de mai jos) Table 3.1. Personalul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă în România

2007 2008 2009 2010 2011 TOTAL (Naţional + Judeţean + Local) din care:

3517 2882 2882 2162 2162

Numărul total al personalului SPOFM, din care:

2897 2538 2538

1904

1904

Numărul personalului SPOFM în contact cu cei care îşi căutau un loc de muncă şi cu angajatorii

2227 2048 1922 1388 1396

27  

Sursă: NEA 77. Îmbunătăţirea calificărilor personalului, a competenţei şi a motivaţiei reprezintă de asemenea aspecte importante ale reformei. Problema unui training continuu este deosebit de important în special în cazul consilierilor pentru ocuparea forţei de muncă, care trebuie să fie bine calificaţi şi capabili de a lucra în diverse domenii specializate, printr-o rotaţie a posturilor, şi de asemenea să fie capabili să câştige experienţă pe termen lung. 78. ANOFM a beneficiat în 2009 de un program complex de îmbunătăţire a capacităţii sale de a administra şi dezvolta serviciile oferite resurselor umane, program furnizat de SPOFM din Veneto, Italia şi finanţat de CE în cadrul acordului Twinning Light (RO 2006/IB//SO-01 TL). Programul s-a axat pe performanţa Resurselor Umane: atât pe performanţa actuală cât şi pe competenţele necesare pentru a oferi cetăţenilor şi companiilor servicii eficiente. Rezultatele acestui program trebuie implementate treptat şi adoptate în cadrul culturii instituţionale a ANOFM, nu numai pe termen scurt, ci şi mediu şi lung. Totuşi, implementarea pare să se deruleze într-un ritm foarte lent.

Finanţarea activităţilor SPOFM

79. Eficienţa politicii de stat privind ocuparea forţei de muncă este condiţionată în mare parte de cantitatea resurselor disponibile pentru finanţarea programelor destinate pieţei de forţei de muncă. În general ţările finanţează aceste politici privind piaţa forţei de muncă prin câştiguri generale, impozite salariale sau o combinaţie a acestor două. 80. Majoritatea statelor din cele 10 ţări UE se bazează pe impozitele salariale pentru finanţarea politicilor şi programelor destinate pieţei muncii. În Bulgaria, Institutul pentru Asigurări Sociale colectează impozite salariale ce reprezintă 31 de procente din costurile muncii, o parte din acestea fiind apoi realocate finanţării programelor de acest tip în conformitate cu bugetul aprobat pentru agenţiile de ocupare a forţei de muncă. În Slovenia, impozitul salarial nu a fost impus decât din 2009, iar programele sunt în mare parte finanţate de la buget (plus finanţare din partea donatorilor internaţionali). Republica Cehă, Polonia, Estoni şi România au finanţat în mare parte programe destine ocupării forţei de muncă cu ajutorul contribuţiilor salariale, însă deficitele sunt acoperite din bugetul de stat. În perioada de vârf a crizei, în 2009 Estonia şi-a majorat impozitul de la 0,9 procente la începutul anului până la 4,2 procente până în august 2009 (Tabelul 3.2). Table 3.2. Ratele de impozitare a salariilor în 2008, 2009 şi 2010 (% din statul de plată/salariu)   Contribuţia angajatorilor   Contribuţia angajaţilor  

  2008  2009  2010  2008  2009  2010 R. Cehă   1.2  1.2  1.2  0.4  0  0 Polonia  0  0  0  2.45  2.45  2.45 Estonia  0.3  0.3*1.0**1.4***  1.4  0.6  0.6*2.0**2.8***  2.8 Romania  1.0  0.5  0.5  0.5  0.5  0.5 *- 01.01–31.05.2009; **- 01.06–31.07.2009; ***- 01.08.2009... Sursă: Kuddo 2010

28  

81. În cazul României, contribuţia totală de 0,1 procente generează câştiguri foarte mici Fondului de Şomaj, astfel încât statul trebuie să subvenţioneze 68,8 procente din fond în 2011. În aceste circumstanţe, sistemul nu prea poate fi considerat că funcţionează conform principiilor asigurărilor social. În această situaţie, finanţarea SPOFM trebuie negociată cu MFP, care prin definiţie trebuie să fie zgârcit pentru a face faţă constrângerilor bugetare. 82. Totuşi, problema nu este numai una de finanţare, ci şi una privind o eficienţă mai mare. Deşi finanţarea este limitată în cele 10 state UE, atenţia trebuie să se îndrepte asupra îmbunătăţirii designului şi eficienţei PAPM şi nu asupra măririi nivelelor cheltuielilor.1 83. Ţările cu venituri mari cheltuiesc resurse importante cu intervenţiile asupra pieţei muncii. La nivelul UE s-au cheltuit un total de 201 miliarde de Euro, sau 1,6 procente din PIB-ul a 27 de state UE, pe politici privind piaţa muncii (PPM) în 2008. Au existat însă variaţii importante în statele membre, unele cheltuind 3,3 procente din PIB în cazul Belgiei sau doar un sfert dintr-un procent în cazul României şi Estoniei. O mare parte din cheltuielile corespunzătoare PPM (60 procente) sunt folosite pentru plata ajutoarelor de şomaj. Cheltuielile cu serviciile PPM în 2008 au reprezentat aproximativ 12 procente din totalul cheltuielilor PPM sau 0,19 procente din PIB-ul celor 27 state UE, cu numai patru state cheltuind mai mult de un sfert dintr-un procent din PIB (Olanda, Suedia, Germania şi Regatele Unite). Regatele Unite este unica ţară în care mai mult de jumătate din Cheltuielile PPM (52 de procente) sunt realizate pentru serviciile PPM. (Cheltuielile publice şi proporţia participanţilor în cadrul programelor destinate pieţei muncii în OCDE, şi în Australia, Olanda şi în Regatele Unite 2007-08, sunt prezentate în Anexa Tabel 7 Piaţa Muncii). Acesta reflectă abordarea politică de concentrare a asistenţei asupra căutărilor active ale unui post de muncă şi rezervarea aplicării unor măsuri complete doar în cazul celor mai nefavorizaţi (Gagel 2010). 2 84. Totuşi, cea mai mare parte a cheltuielilor PPM în UE, aproape 60 de procente din total, au reprezentat un suport PPM pasiv (categoriile 8-9: ajutoarele de şomaj pentru întreţinere, suport şi pensionare timpurie). Cheltuielile cu ajutoarele de şomaj pentru întreţinere au reprezentat cea mai mare parte din cheltuielile PPM din cadrul a 23 de state membre şi au depăşit 70 de procente din totalul cheltuielilor în cinci cazuri (Cipru, Grecia, Estonia, Spania şi Letonia). În funcţie de rata şomajului sau de generozitatea beneficiilor şi programelor, finanţarea PPM în 10 state UE este inegală. În mare însă, fondurile destinate finanţării PPM sunt destul de reduse: de la 0,90 procente din PIB în Polonia la 0,27 procente în România şi Estonia (2008; Tabelul 1 Cheltuielile publice cu AMLP în ţările OECD accesaţi: http://www.oecd-ilibrary.org/employment/public-expenditure-on-active-labour-market-policies_20752342-table9. 2 Măsurile de pe piaţa muncii sunt împărţite în următoarele categorii: (1) servicii generale pentru persoanele care îşi caută un loc de muncă asigurate prin serviciile publice pentru ocuparea forţei de muncă; (2) programe de training; (3) programe care să faciliteze angajarea şomerilor sau a altor grupuri ţintă prin substituirea orelor lucrate de un angajat deja existent; (4) programe care facilitează recrutarea şomerilor sau a altor grupuri de persoane sau ajutarea asigurării unei angajări continue în cazul persoanelor care riscă să-şi piardă locurile de muncă; (5) programe care vizează promovarea integrării persoanelor cu dezabilităţi pe piaţa muncii; (6) programe care creează locuri de muncă suplimentare; (7) programe care promovează antreprenoriatul prin încurajarea şomerilor şi a grupurilor ţintă să-şi deschidă propria afacere sau să devină liber profesionişti; (8) beneficii în bani pentru a compensa pierderea salariului; şi (9) programe care facilitează pensionarea timpurie completă sau parţială a persoanelor vârstnice (EC/Eurostat 2006).

29  

3.3). Această situaţie se explică prin faptul că, cheltuielile totale legate de protecţia socială din aceste ţări sunt destul de mici ca şi procent din PIB, în comparaţie de celelalte 15 ţări UE. Diferenţele dintre rata şomajului înregistrat poate de asemenea explica diferenţele privind nivelul cheltuielilor. 85. Cheltuielile bugetare cu serviciile publice destinate ocupării forţei de muncă în multe ţări din Europa şi Asia Centrală (EAC) sunt destul de reduse dacă comparăm cheltuielile SPOFM în total şi cele cu PAPM în particular, per fiecare şomer înregistrat. Conform datelor Eurostat, cheltuielile relevante cu PPM per şomer înregistrat în 2008 au fost de 2.600 Euro în Slovenia şi 2.200 Euro în Lituania. În schimb însă, în Bulgaria aceste cheltuieli au fost sub 700 Euro, iar în România in jurul a 1.000 Euro. (Tabelul 3.3). Cheltuielile cu măsurile destinate pieţei forţei de muncă (categoriile 2-7) au fost şi mai diferite: de la 1.100 Euro per şomer înregistrat în Polonia la 230 Euro în România. În plus, cheltuielile reduse legate de costurile administrative au împiedicat, inter alia, introducerea şi consolidarea unor soluţii ICT mai eficiente din punctul de vedere al costurilor. 86. Constrângerile generate de criza financiară asupra finanţelor publice au limitat scopul intervenţiilor de pe piaţa muncii. În 2009, mai multe ţări, în special Estonia, Letonia şi Slovenia au majorat în mod semnificativ finanţarea programelor „tradiţionale” destinate pieţei forţei de muncă asigurată prin SPOFM, utilizând resurse primite din Fondul Social European. Din păcate, absorbţia de fonduri UE de către România este încă redusă, prin urmare SPOFM din România nu a putut să-şi îmbunătăţească resursele financiare necesare susţinerii programelor sale. Tabel 3.3. Cheltuieli cu politicile pieţei muncii (PPM) în cele 10 state UE în 2008 şi 2009 (milioane Euro) Cheltuieli

PPM 2009

Cheltuieli PPM 2008

Cheltuieli PPM % din PIB in 2009

Cheltuieli PPM % din PIB in 2008

Partea de cheltuieli PPM (categ. 2–7) din total în 2008 (%)

Număr mediu de şomeri înregistraţi în 2008, (1000’)

Cheltuieli PPM per un şomer înregistrat in 2008, (Euro)

Inclusiv: pt. măsuri PPM (categ 2–7) in 2008, (Euro)

R. Cehă.  908.8 624.7 0.66 0.42 24.7 324.5 1925 476 Ungaria   ... 703.3 ... 0.66 31.3 442.5 1589 497 Polonia   ... 3285.8 ... 0.90 51.7 1525.8 2153 1114 Slovacia  ... 446.9 ... 0.69 21.7 230.4 1940 421 Slovenia  340.6 166.1 0.96 0.45 20.8 63.2 2628 546 Estonia  207.4 44.0 1.49 0.27 12.7 19.9 2211 281 Letonia  248.9 110.4 1.35 0.48 16.3 57.7 1913 312 Lituania  ... 120.8 ... 0.37 37.3 73.4 1646 613 Bulgaria  227.6 160.9 0.65 0.45 55.6 233.6 689 383 Romania  534.5 373.8 0.46 0.27 22.3 362.4 1031 230 Sursă: Eurostat on-line 87. Beneficiarii PAPM. Situaţia actuală a pieţei muncii reflectă multe influenţe, majoritatea fiind dincolo de raza de acţiune a intervenţiilor de pe piaţa muncii. Totuşi, aceste intervenţii au potenţialul de a îmbunătăţi în mod semnificativ performanţa pieţei muncii. În special, PAPM-urile sunt create pentru a îmbunătăţi oferta de muncă (ex. training), pentru a creşte cererea de muncă (ex. salariu/remuneraţii angajare şi lucrări publice) şi pentru a îmbunătăţi funcţionarea

30  

pieţei forţei de muncă (ex. servicii de angajare). Materializarea acestor obiective depinde însă de un număr de factori şi de nenumărate variabile care intervin în rezultatul final al implementării lor. De asemenea, în timp ce pentru unele persoane măsurile de pe piaţa muncii nu sunt necesare, acestea sunt esenţiale pentru a dobândi competenţa necesară sau experienţa de lucru necesară integrării durabile pe piaţa forţei de muncă. 88. Cele 10 state UE au priorităţi diferite în ceea ce priveşte crearea de PAPM. Conform structurii alocărilor bugetare, în 2008 Bulgaria a utilizat 66 de procente din cheltuieli pe măsuri active de creare de locuri de muncă; Republica Cehă 65,7 procente pe susţinerea angajării şi pe recalificare; Estonia a cheltuit 86,8 % din buget destinat PAPM pe training. Letonia a cheltuit 32,8 procente şi România 59,8 procente pe măsuri activi sau pe stimulente privind ocuparea forţei de muncă (Anexa 1 Tabelul 8). 89. Având în vedere numărul de beneficiari, cele mai populare programe tind să fie cele de consiliere în carieră şi de orientare profesională (însă şi studenţii beneficiază de aceste programe), asistenţă în căutarea unor loc de muncă, training, şi lucrări publice (Anexa I, Tabelul 9-10). În comparaţie cu 2009, numărul de participanţi la programele de training a crescut de la 8.600 în la 29.200 în Letonia şi de la 5.800 la 18.100 în Estonia. Acest lucru indică modificarea abordării de la „mai întâi muncă” la abordarea „mai întâi training” prin programe de training şi experienţă în muncă. Totuşi, numărul beneficiarilor PAPM (exceptând consilierea) rămâne destul de mic în majoritatea cazurilor. (Programe active pentru piaţa muncii din România (Anexa 1, Tabelele 11–12).

Managementul performanţei

90. Eficienţa operaţiunilor PES (Servicii publice pentru forţa de muncă) poate fi îmbunătăţită prin stabilirea de obiective de performanţă monitorizabile folosind datele administrative generate de activităţile PES (e.g. numărul de indivizi deserviţi, tipurile de intervenţii, acţiuni ulterioare, etc.) la diverse niveluri. Indicatorii de performanţă cheie pot include indicatori cantitativi: numărul de vizitatori la oficiile locale pentru ocuparea forţei de muncă, căutători de locuri de muncă înregistraţi, participanţi la ALMP (Programe Active privind Piaţa de Muncă), plasări şi locuri de muncă disponibile ocupate într-un anumit timp; sporirea cotei de piaţă a PES a locurilor de muncă libere anunţate; reducerea incidenţei şomajului pe termen lung (mai mult de un an) şi termen foarte lung (doi ani şi mai mult). Indicatorii de performanţă cheie pot include şi indicatori calitativi: satisfacţia clientului (căutători de locuri de muncă şi angajatori) privind serviciile PES; stabilirea unei baze de date a angajatorilor şi aşa mai departe. 3

91. Prin folosirea de asemenea informaţii în mod comparativ, se poate realiza o măsură internă a eficienţei operaţiunilor PES. Prin măsurarea performanţei comparativ cu aceste

3 Pentru o privire generală asupra celor mai bune practici privind finanţarea pe baza performanţelor a oficiilor regionale de ocupare a forţelor de muncă în ţările OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare), vedeţi, de pildă, Ivory şi Thomas 2007.

31  

obiective, se pot aplica instrumente de management, de la alocări discreţionare de buget la aranjamente mai formale privind răsplata/penalizările, pentru a spori eficienţa (Banca Mondială 2003). 92. În România, managementul performanţei este bazat pe obiectivele stabilite în Programul Anual pentru Ocuparea Forţei de Muncă, iar un angajament contractual este semnat de NAE (Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă) şi MoLFSP (Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale). Apoi contracte similare sunt semnate de către NAE cu fiecare din cele 42 de agenţii judeţene şi cu Centrele Regionale pentru Formarea Profesională a Adulţilor (RATC-uri), conţinând indicatori specifici de performanţă. Îndeplinirea unor asemenea indicatori este apoi controlată prin rapoarte trimestriale şi întâlniri cu conducerea agenţiilor teritoriale şi cu Centrele Regionale pentru Formarea Profesională a Adulţilor. Totuşi, indicatorii nu au fost diferenţiaţi în funcţie de situaţia pieţei de muncă locale, sau de capacitatea instituţională de a pune în aplicare programele, iar variaţia la nivel de ţară privind indicatorii de performanţă este enormă. Începând cu 2011, unul dintre indicatori - participarea tineretului şomer la cursuri de formare profesională vocaţională - a fost diferenţiat în funcţie de ţară. (Anexa 1, Tabelele 14-15). 93. Există mai multe exemple internaţionale de bună practică în zona managementului performanţei, din care Marea Britanie şi Austria sunt prezentate mai jos având drept cele mai bune practici. 94. Piaţa de muncă din Marea Britanie este supravegheată şi manageriată cu o abordare orientată spre obiective (Management după Obiective - MBO), sub care sunt specificate obiective anuale în termeni operaţionali şi pe bază cantitativă. Scopurile şi finanţarea sunt definite de către guvern (DWP) şi Trezorerie şi consfinţite într-un Acord de Servicii Publice. Un sistem diferenţiat de monitorizare continuă a rezultatelor şi a feedback-ului legat de scopuri privind rezultatele permite entităţilor de supraveghere să intervină devreme atunci când este nevoie, astfel încât să întreprindă acţiuni corective sau de contracarare. Informaţiile despre dezvoltările şi evenimentele regionale şi naţionale sunt actualizate săptămânal. Rapoartele oficiale sunt pregătite lunar. Rapoartele despre stadiul de îndeplinire a scopurilor sunt depuse la DWP trimestrial. Indicatorii de rezultate includ plasarea persoanelor şomere (creare locuri de muncă)/consilier plasare pe săptămână sau persoane plasate(creare locuri de muncă)/locuri de muncă disponibile înregistrate. A. Instrumentul de Diagnosticare este conceput să indice nivelul curent de performanţă de plasare al unui oficiu de forţe de muncă relativ la media de performanţă a oficiilor similare din anul anterior. Acest instrument permite Centrelor de Forţe de Muncă din Marea Britanie să determine clar stadiul în care se află. 95. Probabil că cel mai elaborat sistem de management al performanţei a fost dezvoltat de PES din Austria (Arbeitsmarktservice—AMS). Sistemul de punctaj AMS integrează scopurile politicii pieţei de muncă cu managementul resurselor şi procesului, satisfacţia clientului şi personalului, şi dimensiunile managementului şi oportunităţilor egale în cadrul AMS. Au fost creaţi 24 de indicatori în zonele serviciului de căutare locuri de muncă, serviciu de afaceri, piaţa de muncă şi informaţii despre cariere, management şi suport. Se iau măsurători la nivelul Oficiilor Locale, care sunt grupate în şase grupuri (oraşe mari, oraşe medii, oraşe medii

32  

dinamice, oraşe mici, oraşe mici dinamice, şi oraşe de interes turistic)4. (Pentru indicatorii managementului performanţei în PES din Ungaria, Austria şi Suedia, vezi Anexa 1, Tabel 13).

Intermediere şi Acces la Locuri de Muncă Vacante

96. Pentru a fi eficiente, Programele Active pentru Piaţa Muncii au nevoie de o rezervă rezonabilă de locuri de muncă vacante. Datele despre locurile de muncă disponibile sunt critice pentru evaluarea cererii de muncă şi a lipsei unor abilităţi. Astfel, înregistrarea şi anunţarea locurilor disponibile este una dintre activităţile principale ale PES. Chiar şi în majoritatea ţărilor OECD, numai între 10% şi 50% din toate angajările noi în economie sunt precedate de înregistrarea la PES a unui loc de muncă vacant (OECD 2000). 97. În UE, numai în jur de o treime din ţări au o legislaţie care stipulează că angajatorii trebuie să înregistreze orice loc de muncă vacant care apare în cadrul activităţii lor la Serviciul Public pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Aceste ţări sunt Belgia, Cehia, Finlanda, Ungaria, Luxemburg, Romania, Slovenia şi Suedia. 98. În România, potrivit Legii Nr. 76/2002 pentru sistemul de asigurare de şomaj şi stimularea ocupării forţelor de muncă, toţi angajatorii sunt obligaţi să anunţe agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă în termen de cinci zile cu privire la orice locuri vacante disponibile. Totuşi, ca regulă, angajatorii vor căuta asistenţă din partea PES în ocuparea locurilor vacante dacă se aşteaptă să găsească doritori de muncă cu abilităţile sau experienţa preferate. Chiar dacă există o cerinţă legală de a înregistra locurile vacante, această obligaţia va fi respectată numai dacă costurile pentru a face acest lucru sunt mai mici decât beneficiile obţinute, inclusiv orice sancţiuni în cazul în care ne-conformarea este descoperită şi se iau măsuri în acest sens. 99. Rapoartele obligatorii despre locurile vacante nu s-au dovedit foarte folositoare în Europa. Locurile vacante înregistrate la PES tind să fie în mare parte adresate lucrătorilor necalificaţi sau semicalificaţi, cu salarii mici, sau sunt locuri de muncă din sectorul public, sau locuri de muncă cu condiţii vitrege de lucru care adesea rămân neocupate. Raportarea obligatorie cauzează o povară administrativă pentru angajator şi este contraproductivă în termeni de "serviciu către angajatori". Totuşi, suspendarea datoriei raportării locurilor de muncă vacante este o schimbare majoră şi poate avea consecinţe negative (i.e. mai puţine locuri vacante ca înainte). Aceasta trebuie să meargă mână în mână cu servicii îmbunătăţite pentru angajatori şi cu o campanie de imagine pozitivă. 100. În timpul crizei recente, creşterea în şomajul înregistrat a fost urmată de alte tendinţe negative. Numărul de locuri vacante oferite de serviciile de plasare a forţei de muncă a scăzut semnificativ, iar raportul dintre căutătorii de locuri de muncă şi locurile de muncă vacante s-a înrăutăţit rapid. În decembrie 2009, în România se înregistrau aproximativ 100 de doritori per loc vacant. În Letonia, situaţia era şi mai rea (Anexa 1, Tabel 3). Acest lucru putea duce la perioade

4 Sursa: www.pesmonitor.eu

33  

de şomaj şi mai mari pentru mulţi doritori de locuri de muncă în anii următori. Deşi cifra locurilor de muncă vacante înregistrate este destul de mare în România, judecând după numărul apariţiilor şi dispariţiilor locurilor vacante, situaţia generală nu s-a îmbunătăţit semnificativ în 2010 (Anexa 1, Tabel 12). 101. Implicarea sectorului privat Ţările din grupul celor 10 (EU10) pot lua în calcul implicarea mai activă a sectorului privat în furnizarea de servicii de piaţă a muncii precum instruire, brokeraj locuri de muncă, şi alte servicii ca parte integrantă a reformei PES. Această tendinţă a fost recunoscută şi încurajată şi mai mult de către Convenţia Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă Private adoptată de către Organizaţia Internaţională a Muncii în 1997 (Convenţia 181 sprijinită de Recomandarea 188). Aceasta permite o presiune mai mică asupra bugetelor publice şi oferă o arie mai mare de opţiuni pentru o gamă diversă de clienţi. Până în 2009, conform PES naţionale, existau 587 de agenţii private pentru ocuparea forţei de muncă înregistrate în Bulgaria, 63 în Letonia, 41 în Lituania şi 51 în Slovenia. Prin contrast, existau 2.176 în Cehia şi peste 2.800 în Polonia. 102. Practica din multe ţări arată că agenţiile private sunt adesea mai eficiente şi prompte în oferirea de servicii de mediere pentru angajare decât sectorul public, având în vedere că acestea pot asigura aceste servicii în cadrul unor segmente mai mici şi mai direcţionate ale pieţei muncii şi sunt orientate spre cerinţele angajatorului mai degrabă decât spre nevoile şomerilor. Totuşi, în România, numărul doritorilor de locuri de muncă plasaţi de agenţii private de ocupare a forţei de muncă este relativ mic: în 2010, 1.722 de persoane au găsit un loc de muncă prin agenţii private, iar în ianuarie şi februarie 2011, 438 de persoane. 103. Agenţiile private se vor adresa de regulă numai unor nişe din piaţa de muncă, dar vor oferi o politică mai proactivă a ocupării forţelor de muncă, modelând-o mai bine după cererea de muncă. În general, PES (Servicii Publice de Ocupare a Forţei de Muncă) servesc acele persoane cu abilităţi mai scăzute şi cu un nivel de educaţie mai jos, în timp ce agenţiile private de ocupare a forţei de muncă deservesc persoanele cu mai multe abilităţi şi mai educate. 104. Agenţiile private oferă de asemenea o căutare mai specializată, o selecţie mai precisă şi timpi de răspuns mai rapizi decât pot majoritatea serviciilor publice oferi. Agenţiile private oferă confidenţialitate sporită angajatorului însă acestea aleg zone metropolitane mari şi tind să ignore sau să deservească mai puţin alte părţi ale ţării. În absenţa reglementării publice, agenţiile private de plasare vor tinde să se concentreze pe persoanele şomere cel mai uşor de plasat (i.e. "a lua doar spuma"). 105. Multe ţări din grupul celor 10, de exemplu Bulgaria, Ungaria, Polonia, România şi Slovenia, cumpără programe de formare profesională de la variaţi prestatori prin licitaţii publice. Acelaşi principiu se poate aplica la alte tipuri de servicii de ocupare a forţei de muncă, separând cumpărătorii de prestatorii de servicii. În mod analog, activităţile de găsire a locului de muncă potrivit şi de consiliere privind cariera sunt tot mai mult externalizate şi subcontractate către prestatori privaţi şi ONG-uri în Bulgaria, Polonia şi România. În Cehia, serviciile de consiliere privind locurile de muncă pot fi date prin contract către agenţii specializate, indiferent de statutul lor (i.e. fie organizaţii private, fie non-profit).

34  

106. În România, dintre serviciile pe care NAE (ANOFM) le poate încredinţa prestatorilor specializaţi, se pot distinge două categorii: (i) servicii care pot fi contractate numai către prestatori autorizaţi şi acreditaţi conform legii: informaţii şi consilierea vocaţională, găsirea locului de muncă potrivit, formare profesională vocaţională şi servicii premergătoare pierderii locului de muncă; (ii) servicii contractate către prestatori care, conform prevederilor legale curente, nu necesită a fi autorizaţi sau acreditaţi: consultanţă şi asistenţă pentru pornirea unei activităţi independente sau a unei afaceri. 107. Începând cu 1 martie 2011, următoarele date sunt disponibile despre prestatorii acreditaţi de măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă: (i) 53 de prestatori pentru informaţii vocaţionale şi servicii de consiliere; (ii) 45 de prestatori pentru servicii de găsire a locului de muncă potrivit pe piaţa internă; şi (iii) 200 de prestatori acreditaţi pentru ambele tipuri de servicii. 108. Tehnologii de informaţie şi comunicare (ICT) Un alt fel de a combate restricţiile de resurse umane şi buget este de a muta accentul de pe interacţiunile costisitoare de tip faţă-în-faţă pe extinderea facilităţilor de auto-servire pentru doritorii de locuri de muncă şi angajatori. Aceştia se pot contacta unii pe ceilalţi prin aceste sisteme de auto-servire fără intervenţia ofiţerilor de plasare. În ţările UE, multe servicii sunt acum prestate prin ICT, care includ şi centre telefonice pe care angajatorii le anunţă despre locurile de muncă vacante şi pe care doritorii de locuri de muncă le contactează pentru ajutor. Există avantaje majore în accesul online la sistemele de înregistrare PES, cum ar fi postarea de CV-uri, cereri de beneficii şi căutare de locuri de muncă. Au fost dezvoltate noi moduri de a transfera date, cum ar fi schimbul reciproc de CV-uri şi notificări privind locuri de muncă vacante între PES şi serviciile private pentru ocuparea forţei de muncă (Kavanagh 2007). 109. După cum s-a convenit în planul UE i2010 (şi mai departe prin planul digital UE 2020), ţările membre UE trebuie să aplice instrumente care să permită cetăţenilor să beneficieze de acces autentificat convenabil, sigur şi inter-operabil pe cuprinsul Europei, în 12 servicii publice selectate (de la Guvern la Cetăţean - servicii G2C). Pentru fiecare dintre aceste zone de servicii, există cinci niveluri de complexitate. Două dintre cele 12 servicii sunt relevante pentru activităţile PES, şi anume: (i) căutare loc de muncă şi (ii) beneficii de asigurare socială (în special beneficii de şomaj). 110. Potrivit exerciţiului de testare “Smarter, Faster, Better e-Government (EC 2009)" (e-Guvernare mai inteligentă, mai rapidă, mai bună), România a înregistrat o conformare 100% pentru serviciile de căutare de locuri de muncă şi 57% conformare pentru beneficii de asigurare socială, cu observaţia că pe lângă beneficiile de şomaj, categoria de beneficii de asigurare socială acoperă şi costurile medicale, alocaţiile copiilor şi bursele studenţilor. Figura 3.6. Servicii Căutare Loc de Muncă

35  

Figura 3.7. Beneficii Asigurare Socială

Sursa CE 2009 111. Registre locuri de muncă vacante Cea mai comună structură este registrul PES la nivel naţional al locurilor de muncă vacante care poate fi accesat cu uşurinţă prin staţiile de lucru (adesea echipate cu ecrane tactile) din oficiile de muncă locale sau online, prin Internet. Date fiind nivelurile joase ale implementării Internetului în multe ţări din regiune, staţiile de lucru pot fi instalate în alte locuri publice (i.e. centre de cumpărături, biblioteci şi şcoli). În unele ţări din grupul celor 10, s-au stabilit centre telefonice pentru diferite tipuri de contact. În acest fel, personalul PES poate trece de la oferirea tradiţională a activităţilor de brokeraj al locurilor de muncă la oferirea unei asistenţe intensive pentru persoanele greu de plasat şi grav defavorizate care nu îşi pot găsi locuri de muncă prin servicii electronice. 112. Multe ţări din grupul celor 10 au creat de asemenea şi baze de date cu CV-uri în cadrul PES care pot fi accesate electronic de către angajatori. La fel cum angajatorii îşi pot anunţa

36  

posturile lor vacante în băncile de date, doritorii de locuri de muncă îşi pot posta CV-urile, cu ajutorul unui ofiţer de plasare sau neasistaţi. Aceştia pot introduce aceste informaţii de la un post aflat acasă, prin Internet, sau din facilităţi de sine stătătoare din oficii locale de muncă sau alte locuri publice. 113. Evaluarea serviciilor de ocupare a forţei de muncă şi a ALMP (Programe Active pentru Piaţa de Muncă) Pentru guverne, este important să evalueze atent programele privind piaţa muncii şi să introducă intervenţii pe baza a ceea ce funcţionează în ţara respectivă. Programele evaluate corespunzător sunt mai puţin probabile să ducă la evaluări pozitive ale impactului şi eficienţei decât judecăţi bazate pe metodologii "ne-ştiinţifice". În absenţa acestor evaluări, creatorii de politici tind să supraestimeze beneficiile intervenţiilor lor şi, ca urmare, să aloce resurse în mod ineficient (Banca Mondială 2010). Totuşi, analiza impactului net a rezultatelor programelor privind piaţa de muncă este rară, dacă nu cu totul absentă, în majoritatea ţărilor UE5. Urmează câteva exemple din literatura de specialitate. 114. Unii autori au efectuat meta-evaluări a literaturii internaţionale despre evaluare (Heckman et al, 1999, De Koning et al, 2005, Kluve, 2006, De Koning şi Peers, 2007). Rezultatul general este că impactul net al acestor programe variază considerabil. În medie, efectele s-au descoperit a fi apropiate de zero. Astfel, imaginea generală care rezultă din această literatură nu este foarte pozitivă. 115. Pe de altă parte, evaluările impactului au relevat faptul că serviciile de ocupare a forţei de muncă sunt cele mai eficiente din prisma costurilor, dintre toate programele active pentru piaţa de muncă. În bilanţul său al evaluărilor din toată lumea, Banca Mondială a concluzionat că "serviciile de ocupare a forţei de muncă reprezintă în general intervenţia cea mai eficientă din prisma costului: impactul privind ocuparea forţei de muncă şi câştigurile este de regulă pozitiv şi, comparat cu alte programe (ALMP), aceste servicii de ocupare a forţei de muncă sunt accesibile din prisma costului". (Betcherman et al. 2004). 116. Totuşi, chiar dacă nu există efecte asupra rezultatelor pieţei de muncă, este posibil ca programul să aibă efecte pozitive pentru un participant. (De Koning et al 2008). Asemenea efecte pot fi:

(i) o creştere a bunăstării ca rezultat al contactelor sociale obţinute în timpul participării; (ii) o creştere a bunăstării ca rezultat al muncii efectuate în timpul proiectului, în cazul unui

program de lucrări publice; (iii)abilităţi îmbunătăţite obţinute în timpul derulării programului care pot fi folosite în sfera

personală. 117. În România, serviciile de ocupare a forţei de muncă şi programele de asistenţă pentru întreprinzători mici s-au dovedit a fi ambele programe active folositoare pentru piaţa de muncă, ajutând la reînscrierea şomerilor în câmpul muncii, însă serviciile de ocupare a forţei de muncă au avut mai mult succes decât programele de asistenţă pentru întreprinzători mici (Rodriguez-Planas 2007).

5 Cele mai multe evaluări din ţările analizate au fost efectuate în anii 1990. Vezi Fretwell et al 1999. România a efectuat un singur studiu în 1998.

37  

118. Per total, dovezile sugerează că programele de asistenţă pentru găsirea unui loc de muncă în general şi politicile de activare în particular au o poziţie foarte bună între programele mai eficiente din prisma costurilor, destinate să ajute şomerii în găsirea şi păstrarea unui loc de muncă. Alte dovezi indirecte sugerează că nişte servicii PES eficiente trebuie să echilibreze atent morcovul (i.e. serviciile prestate) cu băţul (i.e. monitorizarea şi sancţiunile menite să asigur conformitatea cu cerinţele pentru căutarea unui loc de muncă). Aplicarea cerinţelor de "disponibilitate-pentru-muncă" şi prestarea de servicii de plasare par să fie activităţi complementare (CE 2006).

38

CAPITOLUL IV: PENSIILE

Context

119. România a moştenit din perioada socialistă un regim obligatoriu de pensii de tip plata-pe-parcurs (PAYGO), un sistem generos, dar fragmentat şi nedurabil Ratele de substituire erau mari iar beneficiile se plăteau unei game largi de pensionari, inclusiv pensionari cu vechime normală sau redusă, beneficii pentru supravieţuitori şi beneficii în caz de invaliditate/handicap. Regimul a finanţat şi mai multe beneficii generoase necontributive, cum ar fi concediu medical, concediu de maternitate/creştere copil, pensii fermieri. 120. Pe măsură ce tranziţia spre o economie de piaţă a avansat, aceste provocări moştenite au fost complicate prin dezvoltări economice nefavorabile. Acestea includeau o creştere rapidă a numărului de beneficiari din cauza unei populaţii bătrâne şi a unor planuri generoase de pensionare timpurie, declinul economic prelungit cu scăderea drastică corespunzătoare a numărului de contribuabili din cauza apariţiei şomajului deschis, o rată de participare la piaţa de muncă în scădere şi o accentuare a ocupării forţei de muncă la negru. 121. Raportul dintre numărul contribuabililor şi cel al pensionarilor s-a micşorat drastic de la 3,43 contribuabili per pensionar în 1990 la 0,89 contribuabili per pensionar în 2010. Acest fapt a fost nefavorabil sistemului român de pensii publice, cu un impact negativ atât asupra veniturilor, cât şi cheltuielilor bugetului de pensii publice. Figura 4.1 de mai jos prezintă evoluţia numerelor de pensionari şi contribuabili (statistici detalialte în Anexa II, Tabel 3).

39

Figura 4.1. Evoluţia numărului de pensionari şi angajaţi (1989-2010)

122. Aceste probleme au fost agravate de capacitatea administrativă redusă a sistemului de pensii şi de politicile care încurajau pensionarea timpurie şi extinderea pensiilor de invaliditate ca alternative la şomaj pentru lucrătorii mai bătrâni. Anexa II, Tabelul 1 prezintă evoluţia detaliată a pensionarilor pe categorii de pensii (vârstă înaintată, invaliditate, supravieţuitori). 123. În anii 1990, diverse guverne ale României au încercat să facă faţă acestor poveri crescând ratele de contribuţie la niveluri care erau mari chiar şi după standardele OECD. Pentru a compensa deficitul din venituri şi creşterea cheltuielilor sistemului, contribuţiile de asigurări sociale au fost majorate de la 14 % la 35% în 2001. 124. Primele reforme parametrice cuprinzătoare au fost introduse în România odată cu aprobarea Legii 19/2000. Principalele caracteristici ale acelor reforme erau: (i) o creştere graduală cu cinci ani a vârstei de pensionare atât la bărbaţi, cât şi la femei; (ii) introducerea unei noi formule de beneficii de pensie (pe bază de punctaj) care ia în considerare istoria contribuţiilor de o viaţă ale pensionarului; (iii) fixarea bazei de contribuţii pentru a asigura o legătură mai echitabilă cu beneficiile; şi (iv) penalizarea pensionării anticipate şi înăsprirea criteriilor de eligibilitate pentru condiţii periculoase de lucru. 125. Un al doilea set de reforme a fost implementat în 2004, care a inclus următoarele măsuri principale: a) transferul de beneficii necontributive de la Casa Naţională de Pensii către alte surse financiare; b) recalcularea beneficiilor existente folosind formula de beneficii pe bază de punctaj; c) o scădere graduală a nivelului de contribuţii;

40

d) introducerea unui nou mecanism de indexare pentru a proteja pe deplin beneficiile împotriva inflaţiei; şi e) introducerea unui sistem de pensii multi-pilon, începând cu 2008, care, în plus faţă de primul pilon public existent bazat pe câştiguri, mai includea şi un al doilea pilon obligatoriu, administrat în mod privat, bazat tot pe câştiguri, dar şi un al treilea pilon facultativ, administrat privat, bazat pe câştiguri. 126. Aceste măsuri au fost luate în principal între 2004 şi 2007. Combinate cu performanţe mai bune în colectarea veniturilor şi sprijinite de o creştere economică constantă, aceste măsuri au putut restabili echilibrul fondului de pensii şi chiar au dus la atingerea unui surplus fragil de 0,3% din PIB în 2006 şi 0,2% în 2007 (vezi Tabelul 4.1 de mai jos). Tabelul 4.1. Indicatori Fondul Public de Pensii (% din PIB)

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Venituri* 6.33 6.18 6.15 6.06 6.08 5.7 5.9 Cheltuieli 7.2 7.0 6.5 6.8 6.3 5.4 5.7 Bilanţ -0.87 -0.82 -0.35 -0.74 -0.22 0.3 0.2

*Minus Subsidiul de Stat Sursa NHPP

127. Totuşi, în 2007 unele din aceste reforme au fost subminate în principal prin trecerea înapoi la indexarea beneficiilor în funcţie de salariu, prin introducerea unei rate de substituire brute obligatorii de 45 % şi prin creşterea beneficiilor de pensii pentru unele grupe de beneficiari. Aceste măsuri au avut o justificare puternic electorală, din moment ce urmau să aibă loc alegeri locale şi parlamentare în 2008. Drept rezultat, începând cu 2008, fondul de pensii a început din nou să se confrunte cu deficite care au continuat să crească până în prezent.

128. Măsurile din 2007 amintite mai sus au dus la creşterea Ratei Medii de Substituire (ARR), calculată ca raport dintre pensia media anuală şi veniturile medii anule din salarii (net sau brut). Cu un ARR net de 0,56 în 2009, România se clasa pe locul şapte între cele 27 de ţări UE, după Franţa, Austria, Luxemburg, Ungaria, Polonia şi Slovacia. Totuşi, România se află deasupra mediei ARR a ţărilor EU-27, EU-15 şi EU-12. Figura 4.2 de mai jos prezintă o comparaţie a ARR între ţările UE.

Figura 4.2. Rata Medie de Substituire netă în ţările EU-27.

41

Sursa: EUROSTAT

Dezvoltări recente

129. În 2009 şi 2010, Guvernul României a lansat un program care ţintea să amelioreze efectele crizei economice şi financiare, care includea următoarele măsuri pentru protejarea categoriilor vulnerabile de persoane şi pentru creşterea veniturilor la fondul public de pensii:

(i) introducerea unei pensii minime (sociale) pentru pensionarii cu venituri mici (acoperind diferenţa dintre nivelul actual al pensiei lor şi nivelul minim garantat de 350 RON);

(ii) creşterea valorii pensiilor în 2 etape (la 718.4 RON la 1 aprilie 2009 şi la 732,8 RON la 1 octombrie 2009); şi

(iii)creşterea ratei de contribuţie la asigurările sociale la 1 februarie, 2009.

130. Aceste măsuri, combinate cu performanţe slabe în colectarea veniturilor din ultimii doi ani, au adus fondului public de pensii un deficit apropiat de 2,0 la sută din PIB la sfârşitul lui 2010. Tabelul 4.2 de mai jos ilustrează evoluţia veniturilor, a cheltuielilor şi deficitelor înregistrate în perioada 2008-2011.

Tabelul 4.2 Indicatori ai Fondului de Pensii, 2008-2011 (% din PIB)

2008 2009 2010 2011 (proiectate)

Venituri* 6.11 6.87 6.21 6.27 Cheltuieli 6.55 8.11 8.30 8.79 Bilanţ -0.44 -1.23 -2.01 -2.53

*Minus Subsidiul de Stat Sursa NHPP

42

131. Începând cu 2010, România a introdus reforme cuprinzătoare privind pensiile care vor aduce economii fiscale semnificative. Obiectivul reformei pensiilor a fost de a îmbunătăţi susţinerea fiscală a sistemului public de pensii, asigurând în acelaşi timp beneficii adecvate de pensionare pentru pensionari. Noua lege a pensilor introduce reforme importante, inclusiv:

• creşterea graduală a vârstei de pensionare la femei la 63 de ani până în 2030;

• trecerea graduală la indexarea în funcţie de preţuri a beneficiilor de pensii;

• criterii mai stricte de eligibilitate pentru beneficiile de handicap;

• penalităţi sporite pentru pensionare anticipată;

• includerea militarilor şi ofiţerilor publici cu statut special în sistemul public de pensii şi creşterea graduală a vârstei de pensionare a acestora de la 55 de ani la 60 de ani până în 2030;

• recalcularea pensiilor stabilite conform unor legi de pensii pentru sectoare speciale (apărare, interne, servicii de informaţii, etc.) după formula de beneficii a sistemului public de pensii;

• integrarea de noi categorii de contribuabili (liber profesionişti, prestatori independenţi şi asociaţii familiale) în cadrul sistemului public de pensii;

• introducerea unui plafon maxim pentru baza de contribuţie echivalentă cu 5 salarii lunare medii brute; şi

• protejarea schemei de pensionare obligatorii (al doilea pilon).

132. Aceste reforme sunt menite să îmbunătăţească susţinerea fiscală a sistemului de pensii din România până în 2012 şi să reducă deficitul fiscal al sistemului de pensii cu aproximativ 3,5% din PIB în 2025, în comparaţie cu cât ar fi fost acest deficit în absenţa reformelor. Figura 4.3 prezintă impactul fiscal previzionat al măsurilor amintite mai sus. Figura 4.3 Impactul Fiscal al Reformelor de Pensii

43

(4.5%)

(4.0%)

(3.5%)

(3.0%)

(2.5%)

(2.0%)

(1.5%)

(1.0%)

(.5%)

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

2022

2023

2024

Fiscal Balance of Public Pension Scheme (% of GDP) 

Baseline Draft Law 

Notă: Previzionările nu includ regimurile speciale, militare, etc. Sursa: Previziuni PROST - Banca Mondială

Perspective viitoare

133. Principala provocare care se arată este menţinerea reformelor legiferate recent. Prin natură, sistemele de pensii sunt semnificativ afectate de mediul politic, din moment ce acestea se referă la un segment mare de populaţie. În special în România, sectorul de bătrâni care au putere de vot şi aşteptări semnificative este mare. Schimbarea sensului reformelor din 2007 ilustrează fragilitatea sistemului public de pensii confruntat cu tentativele politicienilor aleşi de a câştiga voturi. Reformele recente din România au fost introduse în contextul unei tulburări fiscale cauzate de criza economică. Revenirea economică aşteptată poate aduce venituri suplimentare la fondul public de pensii care poate reactiva tendinţa politicienilor de a căuta să schimbe strategia. România trebuie să facă eforturi să reziste unor asemenea tentative. 134. Chiar şi atunci când toate reformele introduse sunt pe deplin implementate, sistemul public de pensii va continua să fie sub presiune în cursul următoarelor decade, în principal din cauza parametrilor demografici ai sistemului. 135. Populaţia României îmbătrâneşte. Deşi această tendinţă se vede şi în alte ţări, fenomenul este cu deosebire pronunţat şi sever în România. Figura 4.4 ilustrează viteza cu care populaţia României îmbătrâneşte ca rezultat combinat al mortalităţii şi fertilităţii scăzute. Lumea ca întreg experimentează de asemenea această tranziţie. În anii 1950, populaţia globului era concentrată în gamele de vârstă mai tânără, cu fiecare grupă de vârstă mai mare decât grupa mai vârstnică, creând forma tradiţională a "piramidei vârstei". Astăzi, situaţia nu mai este aceeaşi, întrucât grupele de vârstă mai tinere se apropie de aceleaşi valori ca grupele adulte. Până în 2050, această schimbare în structura de vârstă este preconizată a se accentua, toate grupele de vârstă adultă şi tânără apropiindu-se de aceleaşi valori, o schimbare numită "transformarea piramidei în pătrat".

44

Figura 4.4. Structura de Vârstă a Populaţiei din România şi din lume, în mii

Male Female

136. O altă caracteristică cheie a demografiei României este populaţia sa în scădere Populaţia României a scăzut constant încă din 1990 şi declinul este preconizat să continue. La apogeu, populaţia României a fost de peste 23 de milioane, în timp ce astăzi este puţin peste 21 de milioane. NU preconizează că populaţia totală va scădea până la aproximativ 17 milioane până în 2050, ajungând la nivelul anului 1950. În acelaşi timp, populaţia de 65 de ani şi peste această vârstă a crescut constant ca sector al populaţiei. Pe viitor, bătrânii din România îi vor depăşi pe tineri ca număr. Această schimbare, împreună cu scăderea continuă a numărului populaţiei, este trăsătura definitorie a demografiei României. Figura 4.5 de mai jos prezintă aceste trăsături. Figura 4.5 Populaţia totală a României şi Distribuţia Grupelor de Vârstă în Timp

45

Sursa: Naţiunile Unite, Perspective asupra Populaţiei Mondiale: Ediţia revizuită 2008 137. Ca rezultat, raportul dependenţei celor bătrâni (definit ca procentaj din numărul de persoane de 65 de ani şi peste comparat cu numărul de oameni între 15-64 de ani) va fi între cele mai mari din ţările EU-27 şi mult peste media ţărilor EU-27. Rata dependenţei din România va creşte dramatic de la 21,34% în 2010 la 65,27 % în 2060 (o creştere aproape triplă), în comparaţie cu o creştere mai blândă a raportului de dependenţă al ţărilor EU-27 de la 25,90 % la 53,47% (o creştere aproape dublă). Figura 4.6 de mai jos ilustrează evoluţia raporturilor de dependenţă preconizate în România în comparaţie cu ţările EU-27 (statistici detaliate în Anexa II, Tabelul 2). Figura 4.6 Tendinţe în raporturile de dependenţă a bătrânilor în ţările EU-27 şi România.

Sursa: scenariul de convergenţă EUROPOP2008/aprilie 2011 138. Este important de observat că noile ţări ale UE care emerg din fosta regiune socialistă vor cunoaşte o creştere rapidă a raporturilor de dependenţă a bătrânilor în următorii 50 de ani, ajungând la niveluri foarte mari în ţări ca Polonia (68,97%), Slovacia (68,49%), Lituania (65,65%), Letonia (64,45%), Bulgaria (63,54%) şi România (65,27%). În acelaşi timp, ţările Europei Occidentale care aveau raporturi de dependenţă mai mari decât media din EU-27 în 2010, precum Belgia (45,84%), Danemarca (42,66%), Marea Britanie (42,14%), Norvegia

46

(43,92%) şi Franţa (45,20%) se vor afla într-o poziţie mai bună în 50 de ani. Anexa II, Tabelul 2 prezintă previziunile detaliate ale raporturilor de dependenţă pentru toate ţările EU-27. 139. Speranţa de viaţă la pensionare va creşte în România de la 14,8 ani în 2010 la 18,8 ani în 2050 pentru bărbaţi şi va descreşte de la 22,0 la 21,1 pentru femei în decursul aceleiaşi perioade (vezi Tabelul 4.3 de mai jos pentru speranţa de viaţă previzionată pentru România). TABELUL 4.3 Speranţa de viaţă în România (2010-2050)

SPERANŢA DE VIAŢĂ 2010 2020 2030 2040 2050

BĂRBAŢI - La naştere - La pensionare

Vârsta Standard de Pensionare

70.0 14.8 63.9

72.8 15.0 65.0

75.9 16.2 65.0

77.5 17.4 65.0

79.3 18.8 65.0

FEMEI - La naştere - La pensionare

Vârsta Standard de Pensionare

77.1 22.0 58.9

79.1 21.0 61.7

81.4 19.7 63.0

82.6 20.4 63.0

83.7 21.1 63.0

140. O posibilă concluzie despre viitorul sistemului public de pensii. Luând în considerare provocările menţionate mai sus, precum şi implementarea graduală a reformelor parametrice recent aprobate, se preconizează că îmbunătăţirea aşteptată în susţinerea fiscală a sistemului public de pensii din România nu se va realiza pe termen scurt şi mediu. Pentru a observa rezultate tangibile pe termen scurt, implementarea acestor reforme ar trebui accelerată.

Cadrul instituţional

141. Principalele instituţii cu responsabilitate pentru sectorul public de pensii din România sunt Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) şi Agenţia Naţională pentru Administraţie Fiscală (ANAF). MMFPS este principala instituţie pentru politicile de pensii, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, care administrează implicaţiile bugetare ale acestor politici. CNPP este responsabilă pentru administrarea pensiilor, în timp ce ANAF este agenţia care colectează contribuţiile sociale. Ca parte a CNPP, Institutul Naţional pentru Expertiza Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă (INEMRCM) reprezintă uşa de acces spre sistemul de pensii pentru beneficiarii pensiilor de invaliditate, verificând eligibilitatea solicitanţilor. 142. Deşi instituţiile par să coordoneze bine pe termen foarte scurt implicaţiile deciziilor politice asupra pensiilor, acestea au capacităţi şi viziuni limitate pentru analizarea implicaţiilor pe termen lung ale politicilor de pensii, care prin natură necesită o planificare pe termen lung. De exemplu, a fost introdusă o lege în 2008 privind asigurarea de pensie a fermierilor, atunci când economia creştea rapid. Totuşi, nu s-a efectuat nici un demers analitic

47

asupra magnitudinii impactului fiscal al pensiilor fermierilor, ceea ce este important. Impactul reformelor recente ale pensiilor a fost analizat cu asistenţă tehnică semnificativă din partea Băncii Mondiale. De asemenea, s-a acordat o asistenţă tehnică importantă acestor instituţii în timpul reformelor, însă istoria ne arată că este improbabil ca aceste instituţii să dedice suficiente resurse pentru capacitatea actuarială de a contribui la crearea informată de politici. Se recomandă cu tărie ca CNPP, MMFPS şi MFP să dezvolte şi să menţină capacitatea actuarială din instituţiile lor. 143. Lipseşte responsabilitatea formală pentru planificarea politicilor pe termen lung în instituţiile guvernamentale care se ocupă cu politica de pensii. La MMFPS, de exemplu, interestul pentru dezvoltări în sectorul de politici de pensii depinde în mare măsură de expertiza şi interesul celor numiţi în posturi de management superior. La Ministerul Finanţelor, numai o singură persoană se ocupă cu probleme pe termen lung legate de pensii, iar acea persoană răspunde în principal cererilor din grupul de vârstă UE. Astfel, chiar şi această capacitate este rareori folosită în procesul de luare a deciziilor. Există necesitatea de a actualiza previziunile fiscale pe termen lung pentru sistemul public de pensii folosind modelul Băncii Mondiale PROST, odată ce implementarea reformelor din decembrie 2010 îşi produce primele efecte şi există mai multe informaţii disponibile pentru acest scop (probabil în 2012 sau 2013).

144. Administraţia pensiilor este împovărată de capacităţi şi sisteme de informaţii slabe. România a început să dezvolte o bază de date electronică a contribuabililor la începutul lui 2001. Ca parte a proiectului, toate registrele contribuţiilor din trecut (înainte de 2001) au fost scanate cu scopul de a transfera istoria contribuţiilor într-o bază de date electronică. Totuşi, acest al doilea pas nu a fost niciodată finalizat. Ca rezultat, pensiile sunt calculate manual în oficile regionale ale CNPP, constituind o povară majoră pentru personal. Această lipsă a unui sistem informatic eficient de management duce la erori, ineficienţă şi întârzieri în acordarea pensiilor. 145. După cum s-a menţionat şi mai devreme, colectarea veniturilor pentru fondul public de pensii este efectuată de ANAF, care transferă contribuţiile colectate către CNPP. Totuşi, nu există un proces de reconciliere între sistemele informatice ale celor două instituţii. Ca rezultat, CNPP nu cunoaşte contribuabilii de la care au fost colectate contribuţiile. Această problemă veche încă nu a fost abordată. 146. Administraţia pensiilor şi sistemele informatice poartă de asemenea povara schimbărilor frecvente ale legilor. Casa Pensiilor trebuie să se adapteze schimbărilor frecvente, trebuind în acelaşi timp să îndeplinească îndatoririle sale zilnice. Sistemul informatic integrat al CNPP a fost finalizat în 2007 (sub un proiect finanţat de Banca Mondială - SSD), dar funcţionalitatea sa este incompletă din moment ce include numai schimbările legale până în februarie 2005. Din cauza lipsei de resurse financiare, nu a fost posibilă actualizarea sistemului informatic. În acelaşi timp, din cauza structurii salariale de la CNPP, este foarte dificil să se atragă şi menţină un personal IT calificat care ar putea ajuta la adaptarea la aceste schimbări din sistem. (Capitolul VII al Raportului, Managementul Informaţiei, prezintă în detaliu chestiunile generale legate de sistemele informatice aparţinând MMFPS şi agenţiilor sale subordonate). 147. Administratorii pensiilor trebuie să managerieze procesul de integrare a categoriilor speciale de lucrători activi din sectorul public (cum ar fi armata şi poliţia) în schema

48

publică naţională şi astfel în noul pilon secundar al schemei. Departamentele de pensii din ministere individuale (Apărare, Interne, etc.) care trebuie să se ocupe cu această problemă (din cauza confidenţialităţii informaţiilor) au fost transformate în case de pensii sectoriale printr-o hotărâre de guvern recentă. Totuşi, acestor departamente de pensii le lipseşte pregătirea de specialitate, întrucât nu au o înţelegere a schemei naţionale a pensiilor. În acelaşi timp, transferul de contribuţii de la aceste categorii speciale către al doilea pilon pune, de asemenea, problema confidenţialităţii informaţiilor.

148. Noile şi mai strictele criterii privind pensiile de handicap necesită mijloace o îmbunătăţire semnificativă a capacităţii oficiilor regionale pentru a implementa prevederile noii legislaţii. Noua lege a pensiilor a introdus prevederi mai stricte de eligibilitate pentru pensiile de handicap. CNPP (prin INEMRCM) îşi asumă, de asemenea, dificila sarcină de a recertifica beneficiarii existenţi de pensii de invaliditate pentru a se asigura că pensiile sunt oferite cu adevărat persoanelor cu handicap, aşa cum cere legea. Acest lucru ar ajuta la controlarea cheltuielilor crescânde cu pensiile de handicap. În acelaşi timp, CNPP se află în procesul de stabilire de sub-unităţi regionale ale INEMRCM pentru a selecta persoanele eligibile.

149. Pentru că există suprapuneri în determinarea eligibilităţii pentru pensiile de invaliditate şi alocaţiile de handicap, care sunt efectuate de diferite instituţii, se recomandă ca criteriul de eligibilitate medicală şi cadrul instituţional să fie armonizate. Va exista o nevoie semnificativă de îmbunătăţire a capacităţii (personal şi echipament medical) pentru a implementa aceste reforme dificile.

Resurse umane

150. La vremea creării sale în 2001, CNPP a primit aprobarea de a avea un număr total de 5.950 angajaţi, 400 de angajaţi la biroul central şi 5.550 de angajaţi la nivel teritorial. Din 2001 până în 2011, numărul total de personal a scăzut la 3.729 de persoane, incluzând 280 de angajaţi la nivel central şi 3.449 angajaţi la nivel local. Per total, personalul din casele de pensii judeţene şi locale a fost redus cu aproximativ 38 de procente, iar personalul CNPP a fost redus cu aproape 30 de procente. Tabelul 4.4 de mai jos arată dimensiunea personalului CNPP de-a lungul timpului. Tabelul 4.4 Evoluţia personalului CNPP în perioada 2001-2011

FUNCŢII DE PERSONAL APROBATE 2001 2002 2003 2004 2007 2010 2011

TOTAL CNPP 5950 5951 4494 4337 4737 3729 3729

- Nivel central 400 400 360 393 443 280 280

- Nivel local 5550 5237 3886 3691 4041 3196 3196

INEMRCM 314 248 253 253 253 253

Sursa: CNPP

49

151. Reducerea personalului s-a produs într-o vreme când legislaţia pensiilor publice fusese amendată de mai bine de 80 de ori. Aceste amendamente au implicat noi responsabilităţi pentru CNPP, cum ar fi calcularea contribuţiile pe bază de puntaj realizate în toată viaţa activă a unui angajat, analiza şi transmiterea către contribuabili a istoriei lor de muncă, scanarea registrelor, încărcarea câştigurilor pe baza salariilor, implementarea reglementărilor UE (începând cu reglementările din 2007) şi transferul de contribuţii către pensii private (Pilon II). 152. Numărul de personal per 10.000 de pensionari la nivelul CNPP a scăzut de la circa 9,03 angajaţi în 2001 la 6,7 angajaţi în 2011. România este mult sub nivelul personalului administrativ al pensiilor publice existent în UE, unde numărul variază înte 15 şi 20 de angajaţi per 10.000 de pensionari. Asemenea niveluri scăzute au dus la costuri crescute ale tranzacţiilor atât pentru beneficiari, cât şi pentru personal, la rate mari ale erorilor în calcularea beneficiilor de pensii (care încă sunt efectuate manual) şi adesea au ca rezultat exprimarea publică a nemulţumirii beneficiarilor. Ca rezultat, multe revendicări legate de calcularea beneficiilor de pensii sfârşesc în tribunal, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra CNPP şi asupra filialelor sale teritoriale. CNPP trebuie să dezvolte şi să menţină o capacitate legală adecvată pentru a face faţă unor astfel de provocări, care sunt probabil să crească în viitorul apropiat, pe măsură de implementarea noii legislaţii a pensiilor avansează. 153. În mod similar, alocarea de personal pentru INEMRCM a fost redusă de la aproximativ 314 funcţii în 2001, când era inclusă în structura CNPP, cu 61 de funcţii (aproape 20 de procente). Din moment ce activitatea INEMRCM se adresează unui număr de 855.645 beneficiari de pensii de invaliditate, rezultă un raport de 2,96 angajaţi la 10.000 de beneficiari, ceea ce din nou este mult sub media de 14,5 înregistrată în ţările EU-27. Dat fiind volumul de muncă viitor preconizat al Institutului (validarea noilor cereri, recertificarea obligatorie a tuturor beneficiarilor existenţi şi armonizarea propusă a diverse criterii de stabilire a handicapului şi a instituţiilor abilitate), se pare că problema personalului trebuie atent reconsiderată. Dacă nu se poate lua în considerare creşterea alocării de personal pe termen scurt, cel puţin INEMRCM trebuie să analizeze posibilitatea derogării de la situaţia curentă de îngheţare a posturilor de muncă.

Management financiar

154. Există necesitatea de a privi către bugete mai realiste. CNPP estimează cheltuielile pentru scopuri de bugetare, în timp ce previziunile de venit sunt efectuate de Ministerul Finanţelor. ANAF colectează contribuţiile, care sunt actualmente stabilite la 31,2% din salariu, împărţite între angajatori (20,8%) şi angajaţi (10,4%). În general, cheltuielile cu pensiile bazate pe legile existente sunt destul de predictibile cu o toleranţă mică de eroare, dat fiind că CNPP are o bună înţelegere a profilului contribuabililor curenţi şi tinde să se bazeze pe ele. În ciuda acestei predictibilităţi, bugetul CNPP este de regulă mai mic decât este necesar, cu aşteptarea că va fi mărit mai târziu, în timpul alocărilor de buget de pe parcursul anului. 155. De exemplu, analiza bugetului de pensii publice pentru 2009 şi 2010 arată că previziunile de cheltuieli făcute de Ministerul Finanţelor Publice şi CNPP au fost realiste (cu o mică

50

toleranţă) în comparaţie cu cheltuielile efective, dar Min. Finanţelor Publice a supraestimat veniturile pentru a se ridica la nivelul cheltuielilor prognozate.

Tabelul 4.5 Analiza bugetară a sistemului public de pensii (2009-2011)

Direcţionarea Bugetară CNPP

2009 Program

2009 Efectiv

Dif. (%)

2010 Program

2010* Efectiv

Dif. (%)

2011 Progr.

VENITURI TOTALE 40.42 39.43 -2% 41.32 43.20 5% 47.89 Venituri din contrib. 40.31 33.03 -18% 34.12 32.24 -6% 33.85 Subsidii Buget de Stat 0.00 6.40 7.06 10.88 54% 13.94 CHELTUIELI TOTALE 39.96 40.39 1% 41.06 42.93 5% 47.64 Bilanţ (rândurile 2-4) 0.34 -7.36 -6.94 -10.69 54% -13.79

Sursa: Min. Finanţelor Publice * Estimările Min. Finanţelor Publice 156. După cum se vede mai sus, costurile reale din 2009 (când a existat o majorare a pensiilor cu 5 procente) au depăşit programul bugetar iniţial cu numai 1 procent, dar veniturile din colectarea de la contribuabili au fost supraestimate cu 18 procente. Deşi guvernul nu a considerat că era nevoie de subsidii de la bugetul de stat, în cele din urmă un subsidiu (în total 6,4 miliarde RON) a trebuit acordat CNPP pentru a acoperi deficitul. Acelaşi lucru s-a petrecut în 2010, când veniturile au fost supraestimate cu 6 procente, ducând la nevoia de subsidii cu 54 procente mai mari faţă de estimările iniţiale (10,9 miliarde RON, în comparaţie cu 7 miliarde RON). În ultimii doi ani, deficitul fondului public de pensii a fost de aproape 2 procente din PIB. Totuşi, în 2011, deficitul fondului public de pensii poate fi puţin mai mare (aproape de 2,5% din PIB), din cauza includerii în sistemul public de pensii a pensionarilor din sectoarele speciale (apărare, interne, etc.)

Pensii Private

157. Scăderea economică a evidenţiat importanţa sistemului de pensii private. În ciuda istoriei scurte a sistemului român de pensii private (Pilonul II a fost introdus în a doua jumătate a anului 2007, iar Pilonul 3 în mai 2008), dezvoltarea acestuia a fost destul de pozitivă. 158. Fondurile de pensii private obligatorii (Pilon II) au raportat la sfârşitul anului 2010 5,2 milioane de participanţi (o creştere cu 6,2 procente faţă de 2008), dar şi o creştere cu 85 procente în active nete. 159. Schema pensiilor facultative administrate privat (Pilonul III) a raportat peste 221.000 de participanţi în decembrie 2010 (cu 60 % mai mult decât în anul precedent). Plafonul scutirilor de taxe pentru contribuţii a fost majorat la 400 Euro pe an atât pentru angajator, cât şi pentru angajat pentru a stimula participarea la sistem.

51

160. Performanţa generală a pensiilor private încă nu a fost afectată până acum în România de către criza financiară şi economică, cu excepţia Pilonului 3 în 2008, după cum se vede în Tabelul 4.6 de mai jos: Tabelul 4.6 Performanţa sistemelor de pensii private în România (Pilonii II şi III)

Rezultat brut Pilon II

Rezultat brut Pilon III

RATA INFLAŢIEI

2008 11.5 2.7 6.3

2009 17.7 15.8 4.7

2010 15.1 11.5 7.96 Sursa: Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private 161. Acest lucru este consistent cu rezultatele unui studiu făcut de OECD şi FIAP (Federaţia Internaţională pentru Administrarea Fondurilor de Pensii) care arată că rezultatele obţinute în sistemele de pensii private depăşesc ratele inflaţiei, chiar şi fără reglementări speciale. Studiul mai indică şi că tulburările financiare şi criza econimică au afectat sistemele publice de pensii într-un grad mai mare decât pe cele private. 162. Deşi valoarea unora dintre activele fondurilor de pensii private a scăzut în 2008 din cauza crizelor financiare şi a pierderilor pieţei de capital, aceste fonduri au cunoscut o tendinţă de revenire în 2009 şi 2010 în ţări precum Polonia, Ungaria, Bulgaria, Croaţia, Slovacia şi statele baltice. 163. Observând performanţa per total pozitivă a fondurilor de pensii private obligatorii (Pilon II), FR recomandă Guvernului României să păstreze acest pilon şi să continue transferul de contribuţii în ritmul stabilit prin legislaţia curentă, în ciuda unor eventuale presiuni de a întrerupe acest transfer. 164. De fapt, legislaţia pensiilor private este un contract între guvern şi sectorul privat. Eliminarea/reducerea ratelor de contribuţii către al doilea pilon ar constitui o încălcare contractuală care ar trimite semnale negative pe pieţe.

52

CAPITOLUL V: ASISTENŢĂ SOCIALĂ (TRANSFERURI DE LICHIDITĂŢI BĂNEŞTI)

165. Capitolul de faţă constă în patru secţiuni. Prima secţiune tratează principalele programe de asistenţă socială. Cea de-a doua secţiune descrie actorii instituţionali principali (agenţiile şi unităţile care implementează programele de transfer de lichidităţi băneşti), cât şi funcţiile de implementare cros-sectorială. Cea de-a treia secţiune descrie reformele în curs de realizare cât şi cele planificate, axându-se pe Strategia şi Planul de Acţiune Guvernamentale privind Asistenţa Socială, discutând chestiunile necesare pentru implementarea programului ambiţios de reforme. Cea de-a patra secţiune se axează pe asistenţa tehnică (AT) necesară implementării Strategiei şi modernizării sistemului AS. Principalele Programe de Asistenţă Socială

Figura 5.1. Sume alocate Asistenţei Sociale în România • Pe perioada 2005-2009, costul

fiscal al sistemului de asistenţă socială a crescut. Sumele alocate asistenţei sociale au crescut de la 1.4 procente din PIB în 2005 la 2.9 procente din PIB în 2010. (Figura 5.1). Sumele alocate asistenţei sociale au crescut prin intermediul a patru canale:

• Măsuri centrate pe familie, cu scopul de a stimula fertilitatea, printre alte lucruri. A fost introdusă o serie de noi programe cu scopul de a creşte fertilitatea (ajutor maternal, o sumă primită la naştere şi un ajutor financiar pentru nou-născuţi). Ajutorul de Stat pentru Copii (ASC) a crescut de cinci ori (de la 42 la 200 de lei pe lună, de la aproximativ 13 USD la 63 USD), ceea ce a adăugat 0.9% din PIB la "nota de plată" a asistenţei sociale. Această expansiune a fost însoţită de o creştere modestă a ratei totale a fertilităţii, ceea ce s-a soldat cu o reducere a numărului angajaţilor din rândul cetăţenilor aflaţi la vârsta întemeierii unei familii. Parţial, acest lucru se datorează aspectelor foarte generoase şi inechitabile ale Ajutorului pentru Creşterea Copilului (ajutor financiar neimpozabil, primit pe durata concediului maternal sau paternal), care plăteşte 85% din câştigurile anterioare ale părintelui aflat în concediu parental pentru primii doi ani de la naştere (sau trei ani, în cazul copiilor cu dezabilităţi). Acest ajutor este considerat generos chiar şi după standardele ţărilor dezvoltate.6

• Un nou sistem de ajutoare pentru persoanele cu dezabilităţi. În 2006, un nou sistem de ajutoare a crescut generozitatea, eligibilitatea şi aria de aplicabilitate a programelor

6 În majoritatea ţărilor UE, concediul de maternitate este plătit maximum un an; România oferă aceste beneficii timp de doi ani. De asemenea, suma primită este, în general, mai mică decât salariul mediu în majoritatea ţărilor, însă în România este de 2.5 ori mai mare decât salariul mediu. Cu o rată marginală implicită de 85% din venituri (ajutorul compensează 85% din salariul mediu câştigat de părinte în ultimii doi ani), acest ajutor descurajează munca.

0.0

0.5

1.0

1.5

2.0

2.5

3.0

3.5

2005 2006 2007 2008 2009 2010 (budget)

Figure 2. Social Assistance Spending in Romania (% of GDP)

Other

Social assistance pensions

Programs for disabled

Support for low income households

Family policies

53

pentru persoanele cu dezabilităţi, adăugând încă 0.45% din PIB. O parte a acestei creşteri a dus la o susţinere mai eficientă a persoanelor cu dezabilităţi, vulnerabile, dar şi la abuz al sistemului sau la acordarea acestor ajutoare familiilor înstărite. De pildă, având în vedere că noul sistem întrerupea testarea periodică în vederea stabilirii eligibilităţii, unii beneficiari au reuşit să profite dublu în urma sa, solicitând atât pensia de dezabilitate cât şi ajutorul de dezabilitate; de asemenea, a crescut procentul de fonduri alocate familiilor înstărite.

• Praguri ridicate pentru programele care anchetează mijloacele de trai În 2008 şi 2009, pragurile de eligibilitate pentru trei dintre programele care anchetau mijloacele de trai înainte de acordarea ajutoarelor (Ajutoare Complementare pentru Familii (ACF), Ajutoare pentru Familiile Monoparentale (AFM) şi Ajutoarele de Încălzire (AÎ)) au fost majorate, de la un nivel corespunzător celui mai sărac decil al populaţiei (în 2008) la un nivel de venituri corespunzător familiilor din decilul cinci sau şase (în 2009), diluând acurateţea planificării resurselor bugetare sărace.

• Introducerea unei completări a pensiei sociale pentru pensionarii cu pensii mici. Pensia socială, introdusă în 2009, umple golul dintre pensia curentă şi un minimum social relativ generos (350 lei în 2010, adică cu 35% peste linia sărăciei absolute şi aproximativ de trei ori mai mare decât Venitul Minimum Garantat – VMG). În 2010, costul acestei politici a ajunst la 0.13% din PIB.

166. La finalul lui 2010, sistemul de asistenţă socială includea 14 programe administrate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) şi altele, administrate de administraţiile publice locale. Acestea sunt rezumate în Tabelul 5.1. Anexa III, Tabelul 1 prezintă informaţii detaliate cu privire la nivelul ajutoarelor şi criteriile de eligibilitate pentru aceste programe; şi Anexa III, Tabelul 2 oferă informaţii privind dinamica beneficiarilor şi transferurile pentru cele mai mari programe, pe durata 2005-2010. Tabelul 5.1 Principalele Programe de Asistenţă Socială în 2010 – Numărul Beneficiarilor şi Sumele Alocate 2010

Programe de asistenţă socială sau grupe de astfel de programe Nr. de beneficiari (mii)

Unitatea de asistenţă: I, F sau G

Sume (Milioane de lei)

Programe privind familia 6558 Alocaţia de stat pentru copii 4013 I 2887 Ajutor pentru creşterea copiilor / Bonus pentru reîntoarcere în câmpul muncii 207 I 2030 Alte ajutoare pentru familie, plătite de MMFPS 295 I 303 Alte ajutoare pentru familie, plătite de la bugetul local sau din alte surse I 1338 Programe pentru gospodăriile cu venituri mici 3089 Venit Minim Garantat G 743 Alocaţie Complementară pentru Familie 607 F 444 Ajutorul pentru familiile monoparentale 204 F 191 Ajutorul pentru încălzire 3263 G 980 Ajutoare de încălzire plătite de la bugetul local şi din alte surse G 731

54

Programe pentru persoane cu dezabilităţi 3332 Indemnizaţie pentru adulţii cu dezabilităţi 667 P 956 Buget complementar pentru adulţii cu dezabilităţi I 724 Alte programe pentru persoanele cu dezabilităţi, în conformitate cu Legea privind persoanele cu dezabilităţi I 415 Alte programe pentru persoanele cu dezabilităţi, finanţate de MMFPS 67 I 113 Programe pentru persoanele cu dezabilităţi finanţate de la bugetele locale I 1124 Alte programe de asistenţă socială 1638 Pensii sociale I 645 Alte programe (privilegii, etc.) I 993 TOTAL ASISTENŢĂ SOCIALĂ 14617

Sursa: Guvernul României, Strategia pentru reforma asistenţei sociale 2011-2013, Tabelul 4. Pro-memoria: Populaţia României în 2010 era de 21.462 mii de persoane; echivalentul a 7.4 milioane de gospodării. Notă: Programele de asistenţă socială au diferite unităţi de asistenţă: Individ (I), Familie (F) sau Gospodărie (G). 167. Grupurile sociale urmărite şi obiectivele programelor de asistenţă socială. Funcţie de obiective şi grup-ţintă, aceste programe se împart în patru categorii: programe pentru susţinerea familiei; programe care anchetează mijloacele de trai pentru gospodăriile cu venituri mici; programe pentru persoanele cu dezabilităţi (tratate separat); şi alte programe (în special pensiile sociale). Opt programe, mari atât ca număr de beneficiari deserviţi cât şi ca nivel de cheltuieli, reprezintă coloana vertebrală a sistemului de asistenţă socială. Aceste opt programe, descrise mai jos mai detaliat, însumează 61% din cheltuielile totale cu asistenţa socială. Acestea reprezintă focusul Strategiei guvernamentale pentru reformă în asistenţa socială (vezi Secţiunea 3). 168. Parametrii principali ai celor opt programe (criterii de eligibilitate şi nivelurile ajutoarelor) începând cu decembrie 2010 sunt: • Alocaţia de Stat pentru Copii (ASC), un transfer lunar de numerar tuturor copiilor cu vârsta

sub 18 ani (sau peste, dacă sunt încă în şcoală), sumele fiind diferite pentru copiii sub 2 ani (200 lei); 2-18 ani (42 lei); copii cu dezabilităţi sub 3 ani (200 lei) şi copii cu dezabilităţi 3-18 ani (84 lei). În Anexa III, Tabelul 1, acesta este programul nr. 1.

• Ajutorul pentru Creşterea Copilului (ACC), un transfer lunar de numerar pentru părintele unui copil care stă acasă pentru a avea grijă de copil, echivalent cu 85% din venitul mediu câştigat de părinte în ultimele 12 luni, cu limita minimă de 600 lei şi maximă de 4.000 lei. Este oferit până la momentul la care copilul împlineşte 2 ani sau 3 ani, dacă are dezabilităţi. În Anexa III, Tabelul 1, acesta este programul nr. 2A. Începând cu 1 ianuarie 2011, parametrii acestui program au fost modificaţi după cum urmează: părinţii care optează pentru 2 ani în program primesc o alocaţie lunară echivalentă cu 75% din venitul mediu câştigat în ultimele 12 luni, cu limita minimă de 600 lei şi maximă de 1200 lei. Părinţii care optează pentru un an în program primesc o alocaţie lunară echivalentă cu 75% din venitul mediu câştigat în ultimele 12 luni, cu limita minimă de 600 lei şi maximă de 3.400 lei. Părinţii care optează pentru programul de un an şi se reîntorc la serviciu înainte de finalul programului pot primi un bonus de reîntoarcere la serviciu de 500 de lei pe lună pentru cel de-al doilea an, la întoarcerea la serviciu.

• Programul Venitului Minim Garantat (VMG), un transfer lunar de numerar care ridică venitul per familie până la un prag VMG, conform descrierii din Anexa III, Tabelul 1.

55

Membrii adulţi ai familiei care pot munci trebuie să facă anumite lucruri (să lucreze în folosul comunităţii în schimbul ajutorului primit) şi să caute un loc de muncă în mod activ, cu ajutorul biroului pentru ocuparea forţei de muncă. Suma medie per capita este în jur de 60 de lei pe lună. În Anexa III, Tabelul 1, acesta este programul nr. 10.

• Ajutorul Complementar pentru Familie (ACF) şi Ajutorul pentru Familiile Monoparentale (AFM) sunt două ajutoare acordate sub un anumit prag de venit pentru familiile sărace care au copii. Aceste două programe au fost consolidate şi înlocuite în ianuarie 2011 de programul Ajutor pentru Familii (AF), un transfer lunar de numerar către familiile care au copii aflate în cei mai săraci trei decili, făcând obiectul testării mijloacelor de trai iar, în cazul copiilor de vârstă şcolară, făcând obiectul frecventării şcolii. Noul program AF oferă un ajutor de 30 de lei pentru fiecare dintre primii patru copii ai familiilor cu un venit per capita sub 200 de lei, şi 25 de lei pentru fiecare dintre primii patru copii ai familiilor cu un venit per capita între 201 şi 370 de lei, făcând obiectul unor anchete adiţionale privind mijloacele de trai (vezi Tabelul A8.6). Ajutoarele sunt mai mari în cazul familiilor monoparentale. În Anexa III Tabelul 1, ACF şi AFM sunt programele nr. 8 şi 9, iar noul program FA este numărul 9a.

• Ajutorul de Încălzire (AÎ) este un program sezonier de transfer de numerar, acordat în urma unei anchete sociale familiilor aflate în jumătatea săracă a populaţiei. Programul este aplicat în lunile de iarnă (noiembrie – martie). Prin acesta se acoperă o parte a costurilor de încălzire, cu sume mai ridicate pentru gospodăriile aflate în categoriile mai joase de venit. Există trei canale de livrare a serviciilor, funcţie de tipul de combustibil utilizat pentru încălzire: pentru gospodăriile branşate la reţeaua de încălzire centrală, pentru cele care se încălzesc folosind gaze naturale şi pentru cele care se încălzesc folosind lemne, cărbuni sau combustibil greu. Suma oferită variază între 19 lei şi 262 lei. În Anexa III, Tabelul 1, acesta este programul nr. 21.

• Indemnizaţia pentru Adulţii cu Dezabilităţi (IAD) şi Bugetul Complementar pentru Adulţii cu Dezabilităţi (BCAD) sunt plăţi lunare în numerar pentru persoanele cu dezabilităţi, funcţie de severitatea dizabilităţilor acestora (majore, severe şi medii). În Anexa III Tabelul 1, acestea sunt programele 18 şi 19.

169. Sistemul de asistenţă socială a avut rezultate mixte în ceea ce priveşte protejarea persoanelor sărace şi vulnerabile (vezi Tabelul 5.2 şi Anexa III, Tabelele 4, 5 şi 6). Acurateţea identificării persoanelor eligibile variază la programele de asistenţă social măsurate în cadrul Studiului privind Bugetul pe Gospodărie (SBG), realizat în 2009. Programele implementate cu ajutorul testării mijloacelor de trai pentru gospodăriile cu venituri mici au o acurateţe a identificării foarte bună (cu 64% din familiile beneficiare aflându-se în cel mai sărac cvintil – pentru un profil al sărăciei gospodăriilor din cel mai sărac cvintil, vezi Tabelul 9). Această cotă este substanţial mai ridicată decât în cazul programelor cu identificare per categorii (pentru familii sau persoanele cu dezabilităţi), care transferă doar în jur de o treime din fonduri persoanelor aflate în cel mai sărac cvintil. Privilegiile sunt regresive, transferând mai puţine fonduri persoanelor aflate în cel mai sărac cvintil decât marja acestui grup în cadrul întregii populaţii. Per total, acurateţea de identificare a sistemului (37.7% în 2009) se situează pe o poziţie de jos pentru regiunea EAC datorită prevalenţei programelor cu identificare per categorii. Sistemul se află pe poziţii bune privind acoperirea sărăciei (82.2% din cvintilul cel mai sărac beneficia de cel puţin un program de asistenţă socială în 2009) şi generozitate (programele de asistenţă socială reprezintă 26.2% din venitul persoanelor aflate în cel mai sărac cvintil). Cinci programe însumează cea mai mare parte din venitul gospodăriilor aflate în cel mai sărac decil:

56

Ajutorul pentru Creşterea Copiilor, VMG, AÎ, ajutoarele pentru persoanele cu dezabilităţi şi pensia socială. Nivelurile ridicate de acoperire ale sistemului de asistenţă socială se datorează în principal Alocaţiei de Stat pentru Copii şi Ajutorului de Încălzire; celelalte acoperă sub 10% din populaţie.

Tabelul 5.2 Acurateţea identificării, acoperirea şi generozitatea programelor principale de asistenţă socială în România (2009)

Acurateţea identificării

Acoperire Generozitate

Cei mai săraci 20%

Populaţie Cei mai săraci 20%

Toţi beneficiarii

Cei mai săraci 20%

Total programe de asistenţă socială, din care: 37.7 57.5 82.2 9.3 26.2

1. Programe pentru familii – pro-natalitate Alocaţia de stat pentru copii 33.1 52.2 74.3 4.0 10.1 Ajutorul pentru creşterea copiilor 29.1 4.0 6.2 22.7 37.2 2. Programe pentru gospodăriile cu venituri mici Venit Minim Garantat 81.5 3.4 14.2 19.4 23.6 Alocaţie Complementară pentru Familie 59.5 7.9 23.8 4.0 5.5 Ajutorul pentru familiile monoparentale 68.6 0.8 2.8 6.4 8.4 Ajutorul pentru încălzire 53.0 na na 18.5 40.4 3. Programe pentru persoanele cu dezabilităţi Ajutoare pentru persoanele cu dezabilităţi 35.7 4.4 8.6 15.5 25.8 4. Alte programe de asistenţă socială Privilegii 13.1 1.4 1.1 14.8 25.4 Pensii sociale 48.9 0.1 0.3 20.2 39.9 Sursa: Estimări proprii, bazate pe SBG 2009. Decili estimaţi pe baza venitului net per capita obţinut din transferuri.

Note: Acurateţea identificării reprezintă suma de transfer primită de grup ca procent din transferurile totale primite de populaţie; Acoperirea programului reprezintă segmentul de populaţie din fiecare grup care primeşte transferul; Generozitatea reprezintă raportul dintre suma transferată primită de toţi beneficiarii dintr-un grup şi agregatul total de ajutoare al beneficiarilor; Beneficiari înseamnă toate persoanele care, direct sau indirect (alţi membrii ai gospodăriei) primesc transferul.

170. Acurateţea identificării programelor care testează mijloacele de trai (VMG, AF şi AÎ) se află la standardele celor mai bune astfel de programe din regiune (Figura 5.2) de mai jos.

57

Figura 5.2 Acurateţea identificării programelor de asistenţă socială pentru cazuri extreme din regiunea EAC

Sursa: Sundaram, Kiso and Strokova “Performance of social assistance programs in Europe and Central Asia”, în curs de apariţie Unităţi principale de implementare a programelor de asistenţă socială 171. Politica de asistenţă socială este gândită şi implementată printr-un sistem de trei parteneri cu responsabilităţi egale (Vezi Figura 1.4., Organigrama MMFPS). • Primul partener este MMFPS. MMFPS are un rol de lider: Proiectează politicile, dezvoltă

cadrul legal şi urmăreşte implementarea acestuia, monitorizează şi evaluează implementarea politicilor şi pregăteşte şi execută bugetul pentru programele administrate de MMFPS. Pentru a ajuta la implementarea acestor funcţii, Ministerul este secondat de un Secretar de Stat pentru Asistenţă Socială, care supraveghează directoratele generale pentru Asistenţă Socială, Persoane cu Dezabilităţi şi Protecţia Copilului (Vezi Tabelul 4). Alte două Direcţii Generale cu roluri semnificative în implementarea politicilor de asistenţă socială raportează direct Ministerului: Direcţia de Inspecţie Socială şi Direcţia pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

• Cel de-al doilea partener este Agenţia Naţională pentr Prestaţii Sociale, care administrează Sistemul de Managementul Informaţiilor pentru majoritatea programelor sociale şi procesează plăţile prin intermediul birourilor sale regionale (judeţene).

• Cel de-al treilea partener este reprezentat de birourile de Asistenţă Socială al administraţiilor publice locale.

172. ANPS şi cele trei Direcţii Generale din cadrul MMFPS au o importanţă majoră în implementarea strategiei pentru reforma Asistenţei Sociale, aşa cum se discută în secţiunea trei: (i) Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (ANPS); (ii) Direcţia Generală pentru Persoane cu Dezabilităţi, care supraveghează centrele sociale şi monitorizează transferurile de numerar pentru persoanele cu dezabilităţi neinternate (tratate într-o secţiune separată); (iii) Direcţia Generală de Inspecţie Socială, care asigură integritatea sistemului de protecţie socială şi evitarea erorilor, fraudelor sau managementului deficitar; şi (iv), Direcţia Generală de Asistenţă Socială, care revizuieşte legislaţia şi monitorizează sectorul asistenţei sociale. Tabelul 5.3 de mai

58

jos prezintă aceste structuri de asistenţă socială din cadrul MMFPS şi personalul angajat în prezent de acestea (cele cu gri au o contribuţie semnificativă la implementarea programelor de transfer de numerar). Tabelul 5.3. Nivelul de personal în unităţile şi agenţiile principale de asistenţă socială, ianuarie 2011

DEPARTAMENT/AGENȚIE  PERSONAL TOTAL 

1. Direcția Generală de Asistență Socială  54 2. Direcția Generală pentru Persoanele cu Dezabilități  44 3. Directoratul pentru Protecția Copilului  47 4. Directoratul pentru Egalitate de Şanse pentru Femei şi Bărbați  

16 

5. Direcția Generală de Inspecție Socială  136 6. Agenția Națională pentru Ajutoare Sociale  1266* TOTAL  1563 

Direcţia Generală de Asistenţă Socială 173. Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială este unitatea principală a MMFPS, având un rol de lider. Unitatea are două Direcţii, una pentru programele cu transfer de numerar şi cealaltă, pentru serviciile sociale. Ambele directorate îndeplinesc funcţii similare în domeniile lor de activitate: (i) dezvoltă o strategie şi un plan de acţiune pentru sector; (ii) dezvoltă o propunere pentru îmbunătăţirea cadrului legal; (iii) monitorizează implementarea legislaţiei; şi (iv) dezvoltă propuneri bugetare şi monitorizează alocarea bugetului. Printre aceste patru funcţii principale, unitatea se axează în special pe îmbunătăţirea sau modificarea cadrului legal, inclusiv dialoguri cu Parlamentul (în special comisiile de Protecţie Socială). Celelalte trei funcţii (dezvoltarea strategiei, monitorizare şi evaluare, bugetare) au o pondere mai mică. 174. Este nevoie ca dezvoltarea politicilor, monitorizarea, evaluarea şi bugetarea să ocupe o pondere mai mare, împreună cu ajustări ale numărului şi structurii personalului. Parţial, axarea pe dezvoltarea legislativă se datorează faptului că în 2010 unitatea a fost împuternicită de către Guvern să dezvolte o Lege-Cadru privind asistenţa socială şi să revizuiască legislaţia privind ajutoarele cele mai importante, o politică prioritară pentru guvern. Acest efort major a absorbit o mare parte din personalul unităţii în intervalul 2010-11, spre dezavantajul altor funcţii. Însă favorizarea dezvoltării legislative în detrimentul altor funcţii a fost întotdeauna o caracteristică a Direcţiei Generale, reflectând cadrul legal aflat sub revizie continuă în ultimii zece ani. ANPS 175. ANPS este principalul registru şi agenţia de plată pentru multe programe care constau în transfer de numerar. Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (ANPS) este o agenţie constituită în 2008 în cadrul MMFPS. ANPS administrează o serie de programe de

59

asistenţă socială7 Agenţia aplică politicile şi strategiile din domeniul asistenţei sociale, în special cele legate de: (i) gestionarea programelor pentru transferul de numerar; (ii) prevenirea fraudelor şi erorilor; (iii) monitorizarea plăţilor în numerar; (iv) furnizarea informaţiilor necesare pentru stabilirea politicilor şi strategiilor în domeniul asigurărilor sociale; şi (v) gestionarea resurselor umane şi materiale în domeniul său de activitate. ANPS este organizată la nivel central. Aproximativ 41 de agenţii teritoriale sunt entităţi subordonate la nivel naţional şi în Bucureşti. Acestea reprezintă servicii publice descentralizate, cu reprezentare legală. Responsabilitatea acestora este de a gestiona sistemul de ajutoare sociale la nivel teritorial. 176. O funcţie cheie a ANPS este menţinerea unui registru de beneficiari pentru o serie de programe de asistenţă socială. Registrul este întreţinut printr-un sistem integrat de managementul informaţiilor, denumit SAFIR. SAFIR are trei componente principale: Un sistem operaţional, un sistem decizional şi un sistem de suport în caz de dezastru. Sistemul operaţional este o bază de date centrală, accesată de către agenţiile teritoriale printr-o interfaţă Web. Acesta gestionează aproximativ patru milioane de plăţi pentru aproximativ opt milioane de beneficiari în fiecare lună. Baza de date oferă o imagine comprehensivă a diferitelor plăţi de asistenţă socială primite de către o familie beneficiară, cât şi istoricul tranzacţiilor cu respectiva familie. Modulul decizional a fost proiectat pentru a oferi un set concis de indicatori specifici diferitelor niveluri de management; pentru a genera rapoarte şi statistici; pentru a oferi date şi instrumente de cercetare pentru noi rapoarte şi statistici. Însă acesta nu este încă operaţional 100% datorită constrângerilor impuse de personal şi resurse tehnice. Intenţia ANPS este ca acest sistem să devină operaţional în următoarele câteva luni. Sistemul informaţional SAFIR este protejat în caz de dezastru printr-un Centru Naţional de Suport în caz de Dezastru. O privire de ansamblu a chestiunilor ICT în ANPS, inclusiv sistemul SAFIR, este prezentată în Capitolul VII: Managementul Informaţiilor. Inspecţie Socială

177. Pentru a proteja sistemul de asistenţă socială împotriva riscurilor de eroare, fraudă şi corupţie (EFC),8MMFPS deţine o unitate specială responsabilă de inspecţii: Direcţia

7 ANPS, prin sistemul să IT SAFIR, gestionează plata următoarelor beneficii sociale: Alocaţia de Stat pentru Copii; ajutoarele pentru familii; alocaţia lunară pentru plasarea copiilor; alocaţia pentru creşterea copiilor; venit suplimentar pentru părinţii care lucrează pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani; ajutorul de urgenţă (pentru familiile şi persoanele care sunt victimele dezastrelor naturale, incendiilor, accidentelor cât şi situaţiilor speciale definite de lege); ajutorul financiar (pentru familiile şi persoanele aflate în dificultăţi extreme datorită unor situaţii privind sănătatea sau alte cauze justificate); ajutorul refinanţabil pentru refugiaţi; alocaţia lunară alimentară pentru copii şi adulţi infectaţi cu HIV/SIDA; alocaţii pentru persoanele cu sau fără dezabilităţi care cresc un copil cu sau fără dezabilităţi, acordate în conformitate cu condiţiile legii. 8 Este important să recunoaştem deschis că toate programele de asistenţă socială suferă în urma aceluiaşi grad de eroare, fraudă şi corupţie. Un interes particular îl prezintă nivelul de fraudă şi corupţie (F&C). Acest nivel este în general mai ridicat în cazul programelor cu nivel complex de cerinţe de eligibilitate, precum programele care testează mijloacele de trai sau programele pentru persoanele cu dezabilităţi. Chiar şi în statele OECD, acest tip de programe pot prezenta rate de fraudă de 5-10%, în ciuda sistemelor şi mecanismelor puternice pentru combaterea F&C şi a volumului ridicat de resurse utilizate pentru a minimiza frauda şi corupţia (de pildă programele care testează mijloacele de trai din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii). Această rată este posibil să fie mai ridicată pentru programele implementate în medii cu capacităţi reduse (ţările sărace). Importantă este implementarea unor sisteme pentru detectarea, remedierea şi minimizarea acestor neregularităţi. 

60

Generală pentru Inspecţii Sociale. Unitatea deţine subunităţi teritoriale de mici dimensiuni care revizuiesc dosarele beneficiarilor suspectaţi de EFC. Direcţia este obligată prin lege să răspundă sesizărilor publicului sau reţelei de asistenţă socială sau să răspundă detectării de informaţii în fişierele de tip aplicaţie care sunt inconsecvente cu aceleaşi informaţii depozitate în alte baze de date publice, un proces cunoscut sub denumirea de verificare încrucişată. Această cerinţă se aplică tuturor programelor de asistenţă socială. Procesul este cunoscut sub numele de inspecţie ad-hoc. În plus, direcţia poate realiza inspecţii de mari dimensiuni ale unui întreg program de asistenţă socială la cererea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale; aceste inspecţii, care verifică conformitatea cu standardele de eligibilitate, se numesc inspecţii tematice. O inspecţie tematică include în general verificarea unui larg eşantion de dosare ale beneficiarilor, urmată de investigaţii complexe ale cazurilor considerate suspecte. În cadrul unei astfel de investigaţii complexe, inspectorii colectează informaţii prin intermediul vizitelor la domiciliu, discuţiilor cu vecinii, angajatorii sau, în cazul persoanelor cu dezabilităţi, cu personalul medical. Existenţa unei unităţi speciale cu puteri investigative este considerată o bună practică în domeniul protecţiei sociale pentru sistemele care realizează milioane de tranzacţii cu sume relativ mici în fiecare lună.

Reforme în curs de realizare şi planificate: Strategia Guvernamentală pentru Reformă în Asistenţa Socială Strategia Guvernamentală pentru Reformă în Asistenţa Socială 2011-2013 178. Guvernul României a demarat o reformă comprehensivă a sistemului său de asistenţă socială. Schiţa noilor reforme, la nivel de obiective şi principii, a fost aprobată de către Guvern în aprilie 2010. Din acel moment, MMFPS a pregătit o Strategie a Reformei în Asistenţa Socială, adoptată de către Guvern pe 28 februarie 2011. În aprilie, Ministerul Muncii a adoptat un Plan de Acţiune pentru perioada 2011-2013, care asigură faptul că Strategia va fi implementată urmărind un program realist, cu desemnarea clară a responsabilităţilor instituţionale şi cu atribuirea unor resurse adecvate. 179. Strategia guvernului bazează reforma în asistenţa socială pe rezultate clare în ceea ce priveşte imparţialitatea şi eficienţa. Concret, obiectivele reformelor guvernamentale privind asistenţa socială includ:

• Reducerea costurilor fiscale ale sistemului. Se estimează ca în 2010 economiile fiscale să atingă pragul de 0.78% din PIB în comparaţie cu cheltuielile din 2010. Deşi aceste economii nu vor aduce cheltuielile aferente asistenţei sociale la nivelul din 2005, le vor apropia de nivelul cheltuielilor din statele membre UE; Consolidarea numărului de programe pentru a reduce fragmentarea şi pentru a limita şi/sau reduce cheltuielile;

• Creşterea corectitudinii sistemului prin extinderea principiului oferirii de asistenţă în principal celor care au nevoie de ea;

• Creşterea proactivităţii sistemului prin oferirea de stimulente familiilor care investesc în educaţia copiilor lor şi adulţilor care caută şi îşi menţin un loc de muncă;

• Simplificarea administrării sistemului; şi

61

• Stabilirea unor obiective clare ale programelor şi monitorizarea rezultatelor acestora pentru a îmbunătăţi managementul performanţei.

180. Strategia pentru Reforma Asistenţei Sociale acoperă patru domenii inter-conectate: Reforme parametrice; îmbunătăţiri ale managementului informaţiilor; îmbunătăţiri ale aranjamentelor de plată şi îmbunătăţiri în utilizarea resurselor publice (reducerea erorilor, fraudei şi corupţiei în sistem). Pentru a susţine aceste schimbări, Strategia identifică ingredientele principale pentru atingerea obiectivelor: Măsuri legislative şi reglementative; nevoi de personal; investiţii în asistenţă tehnică şi altele. 181. Reformele parametrice includ fuzionarea şi consolidarea programelor şi modificarea parametrilor acestora (criteriile de eligibilitate, criteriile de recertificare), cât şi regulile unei implementări detaliate (proceduri şi forme de aplicare, dovezi documentare, proceduri pentru vizitele la domiciliu).

• Consolidarea programelor. Pe durata 2011-2013, strategia guvernului susţine reducerea numărului de programe principale prin fuzionarea ACF şi AFM în Programul pentru Ajutorul Familiei – regândit, fuzionând mai departe toate programele care anchetează mijloacele de trai într-un singur program pentru gospodăriile cu venituri mici în 2013, şi fuzionând două programe de transfer de numerar pentru adulţi cu dezabilităţi (IAD şi CDB) în 2013. Acest lucru va rezulta într-o reducere a numărului programelor majore de asistenţă socială, de la 21 la începutul lui 20109 la 18 până la finalul lui 2010, 13 în 2011 şi 14 până în 2013 (vezi Anexa III, Tabelul 1 pentru o descriere a programelor de asistenţă socială în 2010). Numărul de programe de asistenţă socială din „Programul Guvernamental de Asistenţă Socială” va scădea la rândul său, de la 8 în 2010 la 7 în 2011 şi 4 în 2013. Tabelul 5.4 ilustrează procesul fuzionării programelor, identificând structura „înainte” şi „după” a reţelei de securitate socială.

• Criteriile revizuite de eligibilitate şi certificare începând cu ianuarie 2011. În decembrie 2010 s-a adoptat o nouă legislaţie care schimbă regulile de eligibilitate pentru alocaţiile oferite familiilor şi pentru ajutorul pentru creşterea copiilor. Începând cu ianuarie 2011, guvernul a stabilit noi praguri de eligibilitate şi noi niveluri de beneficii pentru Programul de ajutoare oferite familiilor, care îngustează grupul ţintă al programului de la cei mai săraci cinci decili la cei mai săraci trei decili şi creşte nivelul ajutorului pentru cei aflaţi în cel mai sărac cvintil şi pentru familiile cu mai mulţi copii.10 De asemenea, noul program condiţionează ajutoarele pentru şcolari de o prezenţă minimă la ore. Reformele au redus şi generozitatea Indemnizaţiei pentru creşterea copilului (ICC), atât în ceea ce priveşte sumele cât şi durata acordării acesteia11. În plus, noua

9 În iulie 2010, ca parte a măsurilor de austeritate, Guvernul a întrerupt trei programe mai mici de ajutoare acordate familiilor. 10 După cum s-a mai discutat în documentul de faţă, această măsură parametrică a fost susţinută prin Împrumutul pentru Politici de Dezvoltare (ÎPD). 11 Noul Ajutor pentru Creşterea Copilului (ACC) a redus suma de la 85% din venitul câştigat de părinte în anul dinaintea naşterii copilului la 75% din acesta, scăzând şi nivelul maxim, de la 4000 de lei (înainte de măsurile de austeritate) la 3400 de lei, dacă părintele alege să stea în concediu parental timp de un an sau 1200 de lei dacă părintele alege să stea în concediu parental timp de doi ani. Pentru a încuraja o reîntoarcere mai urgentă la locul de muncă, bonusul de reîntoarcere la locul de muncă a crescut de la 100 de lei la 500 de lei şi se oferă părinţilor care optează să se reîntoarcă la locul de muncă după mai puţin de un an de concediu parental.

62

legislaţie privind ajutoarele oferite familiilor (decembrie 2010) şi ajutoarele de încălzire (septembrie 2010) sporeşte severitatea regulilor de anchetare a mijloacelor de trai aferentă acestor programe, trecând de la anchetarea veniturilor la anchetarea veniturilor şi bunurilor şi introducând reguli mai clare şi mai stricte pentru documentarea veniturilor şi pentru compunerea unităţii de asistenţă, similare regulilor utilizate de către programul cu grup ţintă cel mai bine definit, VMG. Criteriile de recertificare pentru cele trei programe care necesită anchetarea mijloacelor de trai sunt acum similare, un prim pas către o armonizare deplină a criteriilor de eligibilitate.

• Măsuri suplimentare în vederea revizuirii criteriilor de eligibilitate şi recertificare pe perioada 2012-2013. Strategia guvernamentală stipulează armonizarea regulilor şi procedurilor de declarare şi verificare a mijloacelor de trai pe gospodărie (2011); introducerea unui formular unic de aplicare pentru programele de ajutor pentru familii şi programele pentru gospodăriile cu venituri mici (2013); armonizarea criteriilor de evaluare pentru alocaţiile acordate persoanelor cu dezabilităţi şi pentru pensii şi dezvoltarea unui cadru instituţional unic pentru programele adresate persoanelor cu dezabilităţi. Prin intermediul acestui proces, accesul la sistemul de asistenţă socială va fi bazat pe o abordare tip ghişeu unic, minimizând astfel costurile de tranzacţie pentru aplicant, reducând costurile administrative ale sistemului şi minimizând riscul de erori sau fraudă.

• Reguli armonizate şi simplificate privind implementarea programului. Strategia guvernului are ca scop şi armonizarea şi simplificarea regulilor de implementare, un proces continuu pe durata 2011-2013. Pentru a simplifica introducerea de date în sistemele de managementul informaţiilor ale ANPS şi pentru a reduce erorile la introducerea de date, noile formulare de aplicare pentru AF, ICC, AÎ şi VMG au fost reproiectate pentru a permite scanarea prin tehnici de recunoaştere optică a caracterelor (OCR).

Tabelul 5.4 Fuzionarea programelor în cadrul Strategiei pentru Reformă în Asistenţa Socială 2011-2013.

2010: Configuraţia programelor „înainte” de proiectul SASM (% din cheltuielile AS 2010)

2011 2012 2013: Configuraţia programelor „după” proiectul SASM

*Alocaţia de Stat pentru Copii (ASC) (20%)

ASC ASC Alocaţia de Stat pentru Copii (ASC) (formular unic)

*Ajutoare pentru creşterea copilului (24 de luni de concediu de maternitate plătit) (14%)

ACC (modificat)

ACC (modificat)

Indemnizaţie modificată pentru creşterea copilului (formular unic)

Polit

ici

Fam

ilie Alte ajutoare acordate familiei

(11%) Alte ajutoare acordate familiei

Alte ajutoare acordate familiei

Alte ajutoare acordate familiei (formular unic)

*Ajutoare complementare pentru familii (ACF) (3%) *Ajutoare pentru familiile monoparentale (AFM) (1%)

Ajutoare pentru familii

Ajutoare pentru familii

Aju

tor

Pent

ru

gosp

odăă

riile

cu

ve

nitu

ri m

ici

*Programul pentru venitul VMG VMG

Program fuzionat pentru gospodăriile cu venituri mici, plătit prin agenţia unică de plăţi (formular unic)

63

minim garantat (VMG) (5%) *Ajutoare pentru Încălzire (7%)

Ajutorul pentru încălzire

Ajutorul pentru încălzire

*Indemnizaţie pentru adulţii cu dezabilităţi (IAD)

IAD IAD

*Buget complementar pentru adulţii cu dezabilităţi (CBD)

CBD CBD

Cele mai mari două programe de ajutoare acordate persoanelor cu dezabilităţi (IAD + CBD), fuzionate; urmăresc criterii armonizate de evaluare, cadru de lucru instituţional armonizat

Prog

ram

ele

pent

ru

pers

oane

cu

de

zabi

lităţ

i (2

3%

din

ajut

oare

le

ofer

ite p

rin A

S, d

intre

car

e pr

imel

e do

uă î

nsum

ează

14%

din

che

ltuie

lile

AS)

Alte ajutoare pentru persoanele cu dezabilităţi (7%)

Ajutoarele specifice rămân, însă au criterii armonizate de stabilire şi evaluare a dezabilităţii, un cadru instituţional unificat cu ghişeu unic şi O&C îmbunătăţite.

Pensii sociale şi altele (20%) Pensii sociale şi altele Numărul programelor principale de asistenţă socială

8 7 7 4

Total 2.9% din PIB 2.1% din PIB (economii de 0.78% în comparaţie cu 2010)

*După cum se explică în prezentul document, programele haşurate cu gri şi marcate cu asterisc (*) sunt cele pe care se axează Strategia Guvernamentală şi proiectul propus privind SASM. Aceste programe reprezintă colectiv 61% din cheltuielile aferente asistenţei sociale. Restul de 39% îl reprezintă programe de dimensiuni foarte mici.

182. Zonele doi şi trei de reformă, îmbunătăţiri în managementul informaţiilor aferente aranjamentelor de plată, sunt axate pe ANPS, agenţia care se ocupă de plăţi pentru unele dintre programele de asistenţă socială. Începând cu 2010, doar patru din cele opt programe mari de asistenţă socială fac parte din ANPS: ASC, ICC, ACF şi AFM. În ianuarie 2011, ANPS a preluat registrul şi funcţia de plată pentru VMG. Până în 2013, toate opt programe principale de asistenţă socială (cele haşurate în Tabelul 5.4) sau succesoarele lor vor fi plătite printr-o singură agenţie de plăţi (ANPS). Sistemele operaţionale de managementul informaţiilor pentru programele de ajutor acordat persoanelor cu dezabilităţi (ajutoare şi pensii) vor fi administrate în afara ANPS de către o nouă agenţie unică ce tratează problemele persoanelor cu dezabilităţi, plăţile fiind procesate de către ANPS. Separarea funcţiei de determinare a eligibilităţii (administraţiile publice locale) de funcţia de plată va reduce riscul de fraudă şi eroare. Dezvoltarea unui sistem unic de management al informaţiilor pentru sistemul de asistenţă socială este un ingredient cheie al dezvoltării sistemului de monitorizare a performanţei (programat pentru 2012). Până în 2013, Strategia îşi propune să lege indicatorii pentru monitorizarea performanţei de reguli explicite privind procesul decizional în cazurile în care anumiţi indicatori depăşesc limitele lor normale, introducând elemente de managementul performanţei în sistem. Acest lucru va completa şi extinde mult aria de aplicabilitate şi conţinutul contractului de managementul performanţei încheiat între ANPS şi MMFPS. În acelaşi timp, dezvoltarea unor sisteme de managementul informaţiilor aplicabile pe sectoare întregi va permite ANSP să răspundă altor nevoi operaţionale, precum verificarea încrucişată a informaţiilor din programele de asistenţă socială, pentru a identifica neregularităţile în aplicarea proceselor de recertificare.

64

183. Cea de-a patra zonă de reformă se axează pe consolidarea mecanismelor pentru reducerea pierderilor datorate erorilor, fraudei şi corupţiei (EF&C). Aceste măsuri se axează pe consolidarea direcţiei de Inspecţii Sociale, o unitate specializată a MMFPS cu responsabilităţi de protejare a sistemului de abuzuri EF&C şi de verificare a eligibilităţii pentru ajutoarele acordate. Elementele principale ale secţiunii EF&C includ o serie de acţiuni cu scop de: (i) prevenţie: Asigurarea unui număr suficient de controale şi a capacităţii de a verifica eligibilitatea şi de a preveni erorile sau cererile frauduloase de acces la sistem; (ii) detecţie: Garantarea de resurse şi atribuţii pentru ca inspectorii sociali să poată revizui ca rutină cazurile suspectate de EF&C, utilizând tehnici eficiente de investigare, informaţii din partea personalului, publicului şi altor departamente guvernamentale; şi (iii) descurajare: Asigurarea unui regim de sancţiuni suficient de robust şi aplicarea de compensaţii pentru a descuraja cererile frauduloase de accedere la sistemul de asigurări sociale. Pentru a ataca în mod eficient problema EF&C, strategia guvernamentală pentru asistenţa socială îşi propune să:

• Simplifice sistemul de asistenţă socială şi administraţia acestuia (prevenţie); • Îmbunătăţească capacitatea autorităţilor locale de a verifica circumstanţele care

determină eligibilitatea aplicanţilor la ajutoarele sociale (prevenţie); • Extindă inspecţiile sociale la toate programele care au un risc ridicat de EF&C

(detectare); • Utilizeze datele disponibile în bazele de date publice operate de MMFPS şi de alte

ministere pentru a identifica cazurile potenţial afectate de EF&C şi pentru a direcţiona inspecţiile (controalele) EF&C către aceste cazuri (detectare);

• Ofere suficiente resurse şi atribuţii serviciilor de inspecţie socială pentru a detecta şi trata frauda (detectare) şi

• Asigure o descurajare adecvată printr-un regim de sancţiuni (descurajare).

184. În cea de-a doua jumătate a lui 2010, direcţia de Inspecţie Socială a demarat un proces de inspecţii tematice în toate programele în care se înregistrează risc de EF&C. Aceste inspecţii includ şase din cele şapte programe rămase sub programul guvernamental de asistenţă socială între luna mai 2010 şi 2011. În 2010, VMG, cele două programe pentru acordarea de ajutoare persoanelor cu dezabilităţi şi ajutorul pentru creşterea copiilor au fost controlate în detaliu. Inspecţiile s-au soldat cu întreruperea sau suspendarea acordării de ajutoare unor beneficiari ai programului VMG şi ai ajutoarelor pentru persoanele cu dezabilităţi. Pentru prima jumătate a lui 2011, două alte programe – ajutorul de încălzire şi ajutoarele pentru familii – sunt programate la control. Singurul program care nu face obiectul acestui regim este Alocaţia de Stat pentru Copii (ASC), un program categoric ce acoperă toţi copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 18 ani din România, având unul dintre cele mai simple criterii de eligibilitate, gestionat şi plătit prin intermediul sistemului de informaţii şi plăţi SAFIR al ANPS. În cazul ASC, direcţia de inspecţii sociale revizuieşte toate plângerile, contestaţiile şi trimiterile, prin intermediul personalului de asistenţă socială din prima linie. Aceste controale tematice permit guvernului să stabilească o linie de bază în ceea ce priveşte cazurile de EF&C. În acelaşi timp, direcţia de inspecţii sociale utilizează aceste informaţii pentru a dezvolta profiluri de risc, care vor creşte eficienţa controalelor viitoare în ceea ce priveşte costurile. Începând cu 2012, patru programe (ACC, AF, VMG şi AÎ) vor face obiectul unui control tematic anual bazat pe eşantioane. Programele de dezabilităţi vor fi adăugate acestui program de inspecţie odată cu implementarea cadrului legal şi instituţional armonizat.

65

185. Pe durata de viaţă a strategiei, eficienţa costurilor sistemului de asistenţă socială pentru prevenţia, detectarea şi descurajarea EF&C va creşte, susţinută de asistenţa tehnică din partea Băncii Mondiale. MMFPS s-a angajat, prin intermediul Strategiei de reformă în asistenţa socială, să facă paşi concreţi pentru reducerea nivelului de EF&C din sistem prin (i) simplificarea sistemului de asistenţă socială şi administrarea acestuia (prevenţie); (ii) îmbunătăţirea capacităţii oficialilor administraţiilor publice locale de a verifica circumstanţele care determină eligibilitatea aplicanţilor la ajutoarele sociale (prevenţie); (iii) extinderea inspecţiilor sociale la toate programele cu risc ridicat de EF&C (detectare); (iv) utilizând datele disponibile în bazele de date publice operate de MMFPS şi de alte ministere, să identifice cazurile potenţial afectate de EF&C şi să direcţioneze controalele EF&C către aceste cazuri (detectare); (v) oferirea de suficiente resurse şi puteri investigative direcţiei de inspecţii sociale pentru detectarea şi adresarea problemelor legate de fraudă (detectare); şi (vi) asigurarea unei descurajări adecvate printr-un regim de sancţiuni (descurajare). 186. Obiectivul global al Strategiei Guvernamentale pentru Asistenţa Socială în ceea ce priveşte combaterea EF&C este să asigure faptul că majoritatea beneficiarilor programelor de asistenţă socială primesc ajutorul adecvat, în suma corectă şi la momentul adecvat. Pe perioada 2011-2013, obiectivul operaţional al strategiei este să pună bazele unei strategii eficiente din punct de vedere al costurilor pentru a lupta împotriva EF&C, în special: (i) Îmbunătăţirea capacităţii oficialilor administraţiilor publice locale de a verifica circumstanţele care determină eligibilitatea aplicanţilor la ajutoarele de asistenţă socială (prevenţie); (ii) asigurarea faptului că toate programele cu grad ridicat de risc EF&C fac obiectul unor inspecţii anuale (detectare); deplasarea graduală de la un program aleator de inspecţii la un program de controale bazate pe riscuri, demarate de informaţii provenite din interiorul sistemului de asigurări sociale (referinţe ale personalului sau prin verificarea încrucişată a informaţiilor din bazele de date publice) sau provenite din partea publicului (prin telefon şi Internet) (detectare); (iv) dezvoltarea unui regim de sancţiuni eficient dpdv al costurilor şi punerea acestuia în aplicare; (v) asigurarea de resurse adecvate: de personal, legale şi costuri operaţionale pentru ramura de detectare, Inspecţii Sociale. Până în 2013, România va diminua substanţial diferenţa dintre aceasta şi alte ţări OECD cu privire la mecanismele şi măsurile utilizate pentru combaterea EF&C – aceasta este evidenţiată în Tabelul 5.5

66

Tabelul 5.5 Măsuri utilizate pentru combaterea EF&C în România versus anumite ţări OECD Măsuri comune utilizate în multe ţări OECD Măsuri prezente în România în iulie 2010 Prevenţie - Controale de eligibilitate la diferite niveluri

(separarea funcţiilor) - armonizarea datelor - campanii de informare

- controale de eligibilitate realizate de personal, municipalitate sau unitatea teritorială

Detectare - armonizarea datelor - linii telefonice dedicate - referinţe din partea personalului - inspectori de fraudă dedicaţi, pregătiţi şi care au la dispoziţie resursele necesare - revizii aleatorii şi bazate pe riscuri - măsurarea periodică a riscurilor în beneficiul sistemului

- referinţe din partea personalului - revizii aleatorii - rapoarte de inspecţii ad-hoc

Descurajare - sancţiuni adecvate (penalizări, acuzaţii, confiscarea bunurilor) - campanii de informare

- regim de sancţiuni limitate

187. În ceea ce priveşte rezultatele intenţionate, Strategia Guvernamentală de Asistenţă Socială include un set de şase obiective cu indicatori asociaţi pentru evaluarea rezultatelor. Obiectivele includ îmbunătăţirea corectitudinii transferurilor de asistenţă socială; creşterea participării la piaţa locurilor de muncă a beneficiarilor ajutoarelor de asistenţă socială; reducerea costurilor administrative; reducerea nivelului de eroare, fraudă şi corupţie; îmbunătăţirea capacităţii de monitorizare şi evaluare şi îmbunătăţirea calităţii resurselor umane. Impactul aşteptat al reformei în asistenţa socială 188. Impactul economic şi financiar estimat al reformei AS se axează pe rezultatele globale estimate, generate de consolidarea sistemului guvernamental de AS. Aceste rezultate fac referire la sărăcie, acurateţea stabilirii grupului ţintă, acoperirea păturii sărace, generozitate, economii fiscale şi impact pe piaţa muncii. Unele rezultate, precum dinamica sărăciei şi impactul pe piaţa muncii, vor fi influenţate puternic de situaţia economiei, dincolo de schimbările în distribuţia transferurilor de asistenţă socială. Deşi rezultatele simulate prezentate aici nu separă impactul creşterii economice de redistribuirea fondurilor de asistenţă socială, notăm faptul că efectele creşterii vor fi, cel mai probabil, mici. 189. Perioada de implementare a reformei AS coincide cu previziunile unei uşoare creşteri economice (2011), urmată de o creştere moderată (2012-2013) (Tabelul 5.6). În plus, salariile reale se preconizează că vor ajunge la doar 96% din valoarea lor din 2009 până la finalul lui 2013. Slaba creştere a salariilor reale reflectă nevoia de a limita cheltuielile salariale la nivel naţional, de a corecta creşterile mari salariale necorelate cu productivitatea care au avut loc în perioada dinaintea crizei. Salariile reprezentând un procent ridicat din veniturile pe gospodărie, stagnarea salariilor va influenţa puternic dinamica veniturilor totale per gospodărie sau consumul. Astfel, impactul creşterii economice asupra reducerii sărăciei este moderat în perioada de implementare a proiectului propus.

67

Sursa: Strategia pt Reformă în Asistenţa Socială 2011-2013, Guvernul României

2.862.44

2.14 2.07

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

2010 2011 2012 2013

% of G

DP

Figura 5.3. Costul annual relative al asistenţei sociale va scădea pe perioada 2010-2013, cu implementarea reformelor

Tabelul 5.6 Prospecte de creştere modestă: până în 2013, salariile reale vor scădea sub nivelul din 2009 Indice (în comparaţie cu anul trecut) 2009 2010 2011 2012 2013 PIB 0.981 1.015 1.044 1.042 IPC (medie anuală) 1.061 1.061 1.034 1.030 Creştere nominală a salariului 1.020 1.014 1.050 1.060 Creştere reală a salariului 0.961 0.956 1.015 1.029 Sursa: IMF (2010, decembrie) „Raportul personalului pentru cea de-a şasea revizie în baza aranjamentului de stand-by”, mimeo 190. Se aşteaptă ca reformele să aibă ca rezultat economii

fiscale semnificative (Figura 5.3). Odată cu implementarea reformelor în baza strategiei guvernamentale pentru AS şi proiectul SASM propus, cota cheltuielilor cu AS din PIB va scădea de la 2.9% în 2010 la 2.1% în 2013, o reducere medie anuală de 0.8 puncte procentuale pe durata perioadei de implementare a proiectului. Acest lucru va aduce cheltuiala cu asistenţa socială în România mai

aproape de nivelurile medii din noile state UE. În comparaţie cu nivelul de bază din 2010, implementarea strategiei pentru reforma în asistenţă socială va reduce costul anual relativ al asistenţei sociale cu 0.42 puncte procentuale în 2011, 0.72% în 2012 şi 0.78% până în 2013. În 2011, sursele de economii fiscale sunt reformele parametrice (0.16pp); reducerea nivelului EFC (0.09pp) şi îngheţarea nivelurilor de ajutorare la majoritatea programelor (0.17pp). Până în 2013, cea mai mare reducere va rezulta din păstrarea constanţei bugetului nominal al majorităţii programelor de asistenţă socială (0.62 de puncte procentuale din economiile fiscale totale din 0.78 puncte procentuale). 191. Cel mai important obiectiv de dezvoltare al Programului guvernamental de reformă în asistenţa socială este protejarea săracilor, reducând costul fiscal al sistemului asigurărilor sociale. Până în 2013, standardul de trai al gospodăriilor din cel mai sărac cvintil se va îmbunătăţi în comparaţie cu 2009, deşi creşterea economică va fi modestă iar costul global al transferurilor de ajutoare sociale va scădea. Indicatorul de sărăcie pentru cele mai sărace 5, 10, 15 şi 20 de procente în 2009 va scădea la rândul său, cu un impact mai pronunţat în rândul celor

68

5 5 5

0

10 109

7

15 1614 13

20 2119 20

0

5

10

15

20

25

2009 2011 2012 2013

Pove

rty

Hea

dcou

nt, %

5th percentile in 2009 10th percentile in 200915th percentile in 2009 20th percentile in 2009

Figura 5.4. Reducerea numărului de personane aflate în sărăcie absolută, pentru diferite ventile la valoarea de bază (2009)

mai săraci dintre cei săraci. Un factor important pentru reducerea sărăciei îl reprezintă îmbunătăţirea echităţii în ceea ce priveşte cheltuielile pentru AS, care este un rezultat imediat al dezvoltării programului guvernamental de reformă în AS, susţinut de proiectul SASM propus. Din punct de vedere operaţional, îmbunătăţirea echităţii (acurateţea stabilirii grupului ţintă) se măsoară prin creşterea proporţiei de fonduri sociale care ajung la cel mai sărac cvintil al populaţiei. Acurateţea globală a identificării grupului ţintă se aşteaptă să crească, de la o valoare de bază de 37.7% în 2009, la cel puţin 45% până la finalul lui 2013. 192. Performanţa identificării grupului ţintă al programelor care anchetează mijloacele de trai este la acelaşi nivel cu cele mai bune programe din regiune în 2009 şi se va îmbunătăţi odată cu aplicarea reformelor. De-a lungul vieţii programului de reformă, impactul programelor care anchetează mijloacele de trai asupra reducerii sărăciei se va îmbunătăţi, în special în urma implementării programului consolidat pentru gospodăriile cu venituri mici (programul Venit Minim de Inserţie Socială) printr-o identificare, acoperire şi generozitate ridicate pentru populaţia aflată în cel mai sărac cvintil. Acurateţea identificării grupului ţintă, proporţia fondurilor care ajung la cel mai sărac cvintil se aşteaptă să crească pentru aceste programe, de la o medie de 64% în 2009 la peste 80% în 2013. Acoperirea populaţiei din cel mai sărac cvintil cu programele cu anchetarea mijloacelor de trai se aşteaptă să crească de la aproximativ 45% în 2009 la aproape 60% în 2013. Iar generozitatea programului pentru cazurile extreme (VMG în 2009, VMIS în 2013), care măsoară proporţia transferurilor VMG în venitul total al membrilor familiilor beneficiare, va creşte de la 24% în 2009 la aproape 30% în 2013. 193. Acurateţea identificării grupului ţintă şi acoperirea sistemului global de AS se vor îmbunătăţi la rândul lor, însă într-o măsură mai mică. Până în 2013, implementarea punctuală a reformei se aşteaptă să genereze o creştere a acurateţii de identificare a grupului ţintă pentru sistemul SA global, de la 37.7% în 2009 la cel puţin 45% (estimat la 49%). Acoperirea celui mai sărac cvintil se aşteaptă să crească de la 82% în 2009 la peste 90% în 2013. În plus, generozitatea programelor de asistenţă socială pentru beneficiarii din cel mai sărac cvintil poate creşte de la 26% la peste 29% în aceeaşi perioadă. 194. Impactul global estimat al reformelor propuse asupra sărăciei este pozitiv şi semnificativ (Figura 5.4). În medie, standardul de trai al gospodăriilor aflate în cel mai sărac cvintil se va îmbunătăţi, cu câştiguri proporţional crescute pentru cei mai săraci din rândul celor săraci. Până în 2013, aproape toţi oameni aflaţi în cel mai sărac ventil12 în 2009 vor câştiga mai mult de 311 lei, linia 12

Un ventil este un cvantil egal cu 5% din populaţie. Cel mai sărac ventil reprezintă cele mai sărace 5% din populaţie.

69

de sărăcie care separa acest grup de restul populaţiei (Anexa III, Tabelul 3). Pentru acest grup, indicele de sărăcie se aşteaptă să scadă de la 5% în 2009 la 0.4% în 2013. În mod similar, indicele sărăciei pentru cei aflaţi în cel mai sărac decil în 2009 se aşteaptă să scadă la 6.8% în 2013. Impactul asupra sărăciei este mai puţin puternic pentru cel mai sărac cvintil, deşi acesta este pozitiv şi însemnat. 195. Programul se aşteaptă să aibă un impact pozitiv asupra pieţei muncii. România are un număr mare de adulţi cu putere de muncă care primesc ajutoare sociale şi nu lucrează, au dezabilităţi, sunt în curs de finalizare a studiilor sau urmează cursuri, număr estimat la 1.8 milioane (22% din beneficiarii aflaţi la vârsta de muncă). Măsurile planificate de AS îşi propun să ofere stimulente mai bune privind încadrarea în câmpul muncii pentru unii adulţi din această categorie, prin: (i) reducerea impozitului marginal pe veniturile obţinute în urma Ajutorului pentru Creşterea Copilului de la 85% la 75%; (ii) reducerea duratei ACC la un an pentru cei cu venituri ridicate şi creşterea bonusului de reîntoarcere în câmpul muncii de la 100 de lei la 500 de lei; (iii) eliminarea persoanelor cu false dizabilităţi, care ar putea munci însă aleg să trăiască din ajutoare sociale; (iii) introducerea unor cerinţe mai puternice privind munca şi căutarea activă a unui loc de muncă în programul VMG, care va fi păstrat, îmbunătăţit şi posibil extins prin programul VMIS. Necesarul pentru implementarea Strategiei Reformei în AS 196. Pentru a implementa ambiţioasa strategie de reformă în AS şi planul său de acţiune, Ministerul trebuie să fie punctual în ceea ce priveşte calendarul său legislativ (3.3.2); să realizeze finanţări punctuale ale asistenţei tehnice şi investiţiilor necesare pentru obţinerea indicatorilor rezultatelor Strategiei (3.3.3) şi ajustarea nivelului şi a abilităţilor resurselor sale umane din unităţile principale de implementare (3.3.4). În acelaşi timp, persoanele care realizează politicile aferente reformei trebuie să crească nivelul resurselor devotate monitorizării şi evaluării, formulării bugetului, executării şi previziunilor; analizei economice şi politice; dezvoltării strategice a resurselor ICT pentru un sistem de managementul informaţiilor integrat de-a lungul zonelor sale principale (pensii, muncă şi asistenţă socială) (3.3.5). Planul de acţiune 197. Strategia pentru reforma în AS a fost adoptată de guvern în martie 2011. În martie şi aprilie, Direcţia Generală pentru AS a condus dezvoltarea unui plan de acţiune pentru Strategie, care asigură faptul că Strategia va fi implementată urmând un program realist, cu desemnarea clară a responsabilităţilor instituţionale şi cu resurse adecvate. Planul de Acţiune a fost adoptat prin Ordin al Ministerului Muncii în aprilie 2011. Planul de acţiune include, printre altele: (a) obiectivul şi aria de aplicabilitate a planului de acţiune (programele cu transfer de numerar acoperite); (b) activităţi cheie necesare pentru a obţine indicatorii-rezultat ai strategiei; (c) programul; (d) instituţiile responsabile; (e) implicaţiile legale; şi (f) indicatorii de monitorizare a progresului.

70

Calendar legislativ 198. În timp ce majoritatea măsurilor legislative şi reglementative necesare pentru implementarea strategiei AS sunt deja adoptate, câteva rămân în aşteptare pe perioada proiectului. În afara Legii Cadru pentru AS, chestiunile legislative şi reglementative necesare pentru implementarea Strategiei AS au fost identificate de MMFPS şi s-a inclus un calendar legislativ în Planul de acţiune. Cele mai importante măsuri legislative sunt incluse în albastru în Anexa III, Tabelul 7.

199. Chestiunile legislative în stand-by includ: (a) legislaţia pentru consolidarea programelor cu anchetarea mijloacelor de trai într-un singur program pentru gospodăriile cu venituri mici; (b) legislaţie pentru armonizarea criteriilor de evaluare ale dezabilităţilor şi unificarea cadrului instituţional; (c) legislaţie aferentă unei aplicări unice şi unui ghişeu unic; şi (d) legislaţie privind armonizarea regimului de sancţiuni şi îmbunătăţirea eficienţei acestuia din punct de vedere al costurilor. Calitatea acestor reglementări depinde de calitatea studiilor de context şi a analizelor utilizate pentru a calibra parametrii noilor programe cu transfer de numerar (ex. pentru programul consolidat pentru gospodăriile cu venituri mici), cât şi de aranjamente perfecte de implementare via piloţi de implementare (relevante pentru toate măsurile legislative). Pentru unele din aceste activităţi, MMFPS a identificat nevoi de asistenţă tehnică (vezi 3.3.3 mai jos). 200. Recomandare: Ca parte a aranjamentelor de implementare pentru planul de acţiune în AS, Direcţia Generală de AS este sfătuită să întocmească un calendar legislativ detaliat, trecând dincolo de identificarea elementelor legislative principale şi a termenelor limită ale acestora, să (i) planifice paşii necesari adoptării unui proiect de lege; şi (ii) să dezvolte unele reglementări de implementare precum decrete guvernamentale, ordine Ministeriale, proceduri interne etc. Asistenţă tehnică şi investiţii 201. Este nevoie într-o anumită măsură de asistenţă tehnică (AT) şi investiţii pentru a obţine rezultatul dorit al strategiei de reformă în AS. Va fi nevoie de investiţii în domeniul tehnic şi de alte investiţii pentru susţinerea implementării şi obţinerii rezultatelor-indicatori (vezi Anexa III, Tabelul 8). Finanţarea pentru aceste investiţii tehnice şi activităţi poate proveni din mai multe surse în afara proiectului propus: (a) aproximativ 6 milioane de euro trebuie puse la dispoziţie prin restructurarea propusă a Proiectului de Incluziune Socială al Băncii Mondiale; (b) resurse proprii bugetare ale guvernului; (c) fonduri structurale UE; şi (d) altele.

Implementarea Strategiei poate fi amânată dacă asistenţa tehnică critică nu este pusă la dispoziţie în timp util sau dacă nu are calitatea aşteptată de guvern. Pentru a minimiza aceste riscuri, atât personalul MMFPS cât şi Unitatea de Management de Proiecte (UMP) trebuie să aloce suficiente resurse proceselor de achiziţie.

202. Recomandări: - Angajarea unui manager public dedicat pentru a urmări AT pentru implementarea

strategiei AS; - Angajarea unui specialist în managementul de proiecte în UMP care poate utiliza

instrumente de monitorizare a proiectului (ex. diagrame GANTT) - Dezvoltarea unor termeni de referinţă detaliaţi pentru fiecare element important al AT;

revizuirea acestora individuală şi comună, împreună cu alte persoane relevante.

71

- Realizarea unor rapoarte regulate de monitorizare a progresului implementării AT şi a planului de ivnestiţii; în caz de întârziere, căutarea de susţinere din partea managementului pentru a readuce planul de achiziţii la programul stabilit.

Resurse Umane 203. Implementarea strategiei de reformă în AS va necesita achiziţia de abilităţi de bază şi angajarea de personal suplimentar. Ca parte a pachetului de austeritate implementat în cea de-a doua jumătate a lui 2010, personalul MMFPS şi agenţiile sale subordonate a fost redus cu aproximativ 25%, iar salariile au fost reduse cu 25%. Pentru 2011, reţeaua Ministerului operează în baza unei blocări a angajării de personal. În ciuda acestor constrângeri bugetare şi de personal, managementul MMFPS este conştient că implementarea strategiei de asistenţă socială necesită mai multe cunoştinţe şi mai mult personal în anumite domenii şi zone. Ministerul a solicitat asistenţa Băncii Mondiale, prin Evaluarea Funcţională, pentru a evalua nevoile de personal în patru unităţi cheie care sunt deosebit de importante pentru implementarea Strategiei guvernamentale de AS: Direcţia Generală de AS; Direcţia Generală pentru Persoanele cu Dezabilităţi; Direcţia Generală de Inspecţie Socială şi Agenţia Naţională pentru Ajutoare Sociale. În timp ce valorile estimate privind numărul de personal necesar diferă de la o unitate la alta, în general acestea trebuie bazate pe funcţiile majore pe care unitatea sau agenţia le va îndeplini pe perioada 2011-2013, pe o previziune a volumului de muncă şi pe un nivel-ţintă de personal bazat pe presupuneri privind productivitatea. O altă abordare complementară este compararea cu alte unităţi sau agenţii din ţări cu o situaţie similară. Această estimare a nevoilor de personal reprezintă un ingredient al planului de acţiune pentru implementarea strategiei guvernamentale. 204. Recomandare: Echipa de Evaluare Funcţională recomandă o creştere cu 41% a personalului în anumite locuri, în special în două unităţi cu lipse grave de personal: Direcţia de Inspecţie Socială şi ANPS. Deşi această creştere poate părea mare şi este într-adevăr mai mare decât reducerea de personal realizată în cea de-a doua jumătate a lui 2011, recomandările sunt bine justificate în ceea ce priveşte raportul costuri-beneficii (economiile fiscale estimate datorate reducerii erorilor, fraudei şi corupţiei din sistemul de AS de 400-460 milioane de lei pe an sunt de peste 60 de ori mai mari decât cheltuielile totale operaţionale ale unităţii, iar economiile sunt condiţionate de niveluri adecvate de personal). În ciuda întreruperii angajării de personal, Ministerul poate realoca personal din unităţile care au un număr suficient sau excedentar de personal, mutându-l către zonele unde personalul este insuficient. Nivelul global de personal în Minister şi unităţile subordonate (agenţiile pentru pensii, ocuparea forţei de muncă şi inspecţia muncii plus ANPS) era de 10.916 în decembrie 2010; creşterea de personal recomandată pentru cele patru unităţi de implementare este doar de 619 persoane, sau 5.6% din total. MMFPS a început deja să ajusteze nevoia de personal din cele patru unităţi de implementare, în special în Direcţia pentru inspecţie socială şi în ANPS, prin transfer de personal din alte unităţi. 205. Există şi alte probleme privind implementarea aferente unităţilor din "prima linie", serviciile de AS operate de administraţiile publice locale, pentru care Evaluarea Funcţională nu oferă estimări de personal necesar. Pe perioada 2005-2009, aceste unităţi au primit un volum de muncă suplimentar prin multiplicarea numărului de programe, categorii de beneficiari şi a valorii sumelor circulate. În 2010, personalul administraţiilor publice locale, inclusiv cel de asistenţă socială, a fost redus datorită măsurilor de austeritate. Astfel, anumite

72

administraţii publice locale, în special din zonele rurale, ar putea avea probleme datorită volumului de muncă neechilibrat cu personalul existent. Pe perioada 2011-2013 se estimează că aceste constrângeri privind numărul de personal vor fi atenuate. Proiectul propus ar avea un impact pozitiv asupra volumului de muncă al unităţilor din prima linie, prin consolidarea sau eliminarea anumitor programe, armonizarea regulilor şi procedurilor programelor cu anchetarea mijloacelor de trai, simplificarea regulilor şi procedurilor pentru reducerea costurilor de administraţie şi de participare, introducerea unui formular unic pentru programele de familie şi pentru programul gospodăriilor cu venituri mici. Tabelul 5.7 Propunere de creştere a numărului de personal în unităţile majore de implementare

Număr de personal Departament sau agenţie Dec 2010 Propun

ere, EF

Justificare

DG pentru AS

54 64 Creştere a sferei de aplicabilitate a activităţii / nevoie de dobândire abilităţi noi: • Monitorizarea planului de acţiune al strategiei AS; • Anumite activităţi M&E, interacţiune mai bună cu

unităţile de implementare; • Stimularea, proiectarea, pilotarea noului program

consolidat pentru LIH-uri DG pentru persoane cu dezabilităţi

44 52 Creşterea sferei de aplicabilitate a activităţii: • Dezvoltarea unei baze de date naţionale a persoanelor

cu dezabilităţi; • Pregătirea cadrului legislativ şi reglementativ pentru o

evaluare armonizată a dezabilităţilor şi cadrului instituţional unificat pentru ajutoare şi pensii de dezabilităţi

• Supravegherea activităţilor AT; pilotarea noului model de prestaţii.

DG pentru Inspecţii sociale

136 320 Linie de bază: Nevoie acută de personal (în comparaţie cu organismele similare la nivel internaţional) Creşterea sferei de aplicabilitate a activităţii: • De la două programe inspectate în 2010 la cinci, în

2012-2013; • Trecerea de la inspecţii aleatorii, bazate pe referinţe, la

inspecţii bazate pe risc (profilarea clienţilor); • Suplimentarea puterilor investigative ale inspectorilor Raport beneficii-costuri: Raportul dintre neregularităţile detectate în 2010 şi cheltuielile salariale ale unităţii este de 60 la 1

ANPS 1266 1683 ANPS este o agenţie care îşi va extinde funcţiile în 2011-2012 şi le va raţionaliza în 2013 după cum urmează: (i) ANPS preia noile programe şi plăţi care acum sunt

realizate de către administraţiile publice locale (VMG începând cu ianuarie 2011, posibil şi ajutoarele de încălzire). În 2012 sau 2013,

73

programele care necesită anchetarea mijloacelor de trai vor fuziona pentru a forma programul Venitului Minim de Inserţie Socială. Acest lucru va implica procesarea mai multor fişiere (în 2011-2012) şi realizarea mai multor plăţi prin SAFIR;

(ii) Volumul de muncă va scădea în 2012-2013 datorită consolidării programelor şi introducerii formularului unic de aplicare pentru familii.

(iii) Începând cu 2011, ANPS va dezvolta noi funcţii: (i) verificarea încrucişată a informaţiilor şi generarea de rapoarte pentru IS şi administraţiile publice locale; (ii) rapoarte extinse de monitorizare (inclusiv monitorizarea performanţei).

Total 1500 2119 Creştere relativă

100% 141% Creştere relativă a personalului pentru aceste zone critice

Zonele de dezvoltare a capacităţilor 206. Sistemul românesc de asistenţă socială are câteva caracteristici foarte bune, de la care Guvernul actual doreşte să pornească pentru consolidarea sa. În VMG, unul dintre cele mai bune programe în ceea ce priveşte acurateţea identificării grupului ţintă din regiune şi din lume, România a găsit un model de canalizare a modestelor resurse bugetare doar către cei care au reală nevoie, program bine adaptat circumstanţelor în care se găseşte ţara şi care poate fi replicat pe larg. Pentru subsetul de programe administrate de ANPS, sistemul care procesează plăţile, sistemele de managementul informaţiilor şi arangamentele de management financiar sunt puternice. Instituţiile şi mecanismele de supraveghere şi control, inclusiv cele cu scopul reducerii nivelului de eroare şi fraudă, sunt, la rândul lor, stabile. În special Direcţia de Inspecţie Socială are personal bine instruit (chiar dacă insuficient) şi proceduri adecvate care şi-au dovedit eficienţa de-a lungul inspecţiilor tematice implementate pe parcursul anului 2010. În toate aceste domenii, investiţiile de bază – resurse umane, IT, procese – sunt existente şi stabile. 207. Cu toate acestea, utilizarea acestor resurse este sub potenţial. Pe perioada 2011-2012, Ministerul ar trebui să se axeze pe îmbunătăţirea eficienţei utilizării acestor sisteme şi procese. Domeniile cu potenţial ridicat privind raportul calitate-preţ sunt (i) monitorizare şi evaluare, (ii) formularea, executarea şi previzionarea bugetului, (iii) utilizarea de analize economice şi politice pentru a ajusta programele existente de transfer de numerar şi/sau sistemul; şi (iv) dezvoltarea strategică a resurselor sale ICT pentru dezvoltarea unui Sistem integrat de managementul informaţiilor în zonele sale principale (pensii, muncă şi asistenţă socială) – ultimul aspect fiind acoperit în Capitolul VII: Managementul Informaţiilor. Toate aceste zone ar ajuta la îmbunătăţirea structurii de bază a sistemului de asigurări sociale. 208. În acelaşi timp, MMFPS ar trebui să investească într-un program axat pe evaluarea politicilor şi pe analize pentru a ajuta reformele dintr-a doua generaţie a sistemelor de asistenţă socială să identifice soluţii pentru (i) activarea grupului mare de beneficiari de asistenţă socială

74

care pot munci; (ii) oferirea unor stimulente mai puternice pentru gospodăriile cu venituri mici de a investi în capitalul uman al copiilor lor (ex. condiţionare mai eficientă a plăţilor funcţie de prezenţa la ore); şi (iii) creşterea eficienţei politicilor de familie dpdv a costurilor, în special a celor axate pe creşterea fertilităţii (ajutorul pentru creşterea copilului). Monitorizare: Trecerea de la un sistem de monitorizare de bază la un sistem de managementul performanţei 209. Monitorizarea programelor care implică transfer de numerar este un exemplu de sistem în care investiţiile de bază sunt realizate, însă potenţialul lor nu este exploatat. MMFPS, prin ANPS, a investit într-un registru modern al beneficiarilor şi într-un sistem de plată. Sistemul Informatic Integrat de Administrare al Sistemului de Prestaţii Sociale (SAFIR) pentru sistemul de asistenţă socială a fost lansat în 2008 (vezi Capitolul VII). Însă, până în 2011, programele principale de AS au reuşit să fie acoperite doar parţial. SAFIR acoperă doar patru din cele şapte programe majore de AS (include ASC, ACC, AF şi VMG dar nu şi AÎ şi cele două ajutoare pentru persoanele cu dezabilităţi, IAD şi CBD). Lipsa unui MIS comprehensiv care să acopere toate programele principale de AS împiedică MMFPS să îndeplinească o serie de funcţii dorite, precum identificarea duplicatelor de plăţi pentru acelaşi program sau identificarea beneficiarilor care se bazează excesiv pe banii primiţi prin ajutoarele sociale. Un asemenea sistem va fi dezvoltat gradual pe perioada 2011-2013, conform Strategiei de reformă în SA şi a planului acesteia de acţiune, parţial cu susţinerea Băncii Mondiale, via proiectul pentru incluziune socială. 210. În afara acestei acoperiri incomplete, informaţiile colectate prin SAFIR sunt subutilizate. Pe partea de intrări există un volum ridicat de informaţii. Până la finalul 2010, SAFIR stoca aproximativ un terabyte de date pentru o listă de plăţi lunare de 6 milioane de beneficiari. Un modul de monitorizare face parte din software-ul SAFIR existent, însă nu este utilizat datorită constrângerilor de personal şi hardware. Doar o mică parte din aceste date este utilizată în scopuri de monitorizare, şi o parte şi mai mică este diseminată transparent prin Buletinele Statistice Trimestriale ale MMFPS.13 Deşi SAFIR conţine date importante privind programele de AS, acesta este utilizat insuficient pentru susţinerea managementului operaţional şi politic. SAFIR este utilizat în special ca instrument de gestionare a plăţilor pentru un subset de programe de AS. 211. Un sistem de monitorizare conform celor mai bune practici este un instrument esenţial de management care furnizează cu regularitate informaţii referitoare la funcţionarea unui program, pentru ca managerii acestuia să poată lua măsuri de îmbunătăţire a implementării programului. Monitorizarea oferă informaţii referitoare la ce sumă se cheltuieşte, câţi beneficiari

13 Trimestrial, MMFPS publică un buletin statistic ce include o secţiune de AS, axată în principal pe cheltuieli şi beneficiari deserviţi, cu o dezagregare minimă (ex. dimensiunea gospodăriei, numărul de copii, sex, zona de rezidenţă, judeţ). Buletinul este disponibil pe pagina de Internet a MMFPS. Pentru ultimul buletin aferent anului 2010, vezi:

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin%20statistic/2010/2010Asistenta.pdf

75

atinge programul, cât de eficient îi serveşte programul şi dată rezultatele programului arată progrese sau nu. Monitorizarea informaţiei constă în indicatori comparaţi cu obiectivele, pentru a stabili dacă programul se află pe drumul prestabilit. Managerii acţionează pe baza acestor informaţii pentru a corecta şi îmbunătăţi programul. Un bun sistem de monitorizare este comprehensiv, utilizat în mod activ şi adaptat ţării şi programului. Sistemele eficiente de monitorizare necesită o axare strategică şi o susţinere politică mai mult decât necesită investiţii costisitoare în IT. Acestea necesită abilităţi adecvate, atenţia managementului şi finanţare, necesitând timp de dezvoltare şi maturizare. Sistemul curent de monitorizare al MMFPS are doar câteva elemente de bază (intrări-ieşiri, şi nu rezultate sau indicatori de performanţă) şi este utilizat în principal ca instrument pasiv, limitat de decontabilitate şi nu ca instrument de management pentru îmbunătăţirea performanţei diferitelor programe de plăţi şi a sistemului. 212. Trecerea de la un sistem de bază de monitorizare la un sistem de managementul performanţei este unul dintre obiectivele principale ale strategiei de reformă în AS pentru 2011-2013. Atingerea acestui obiectiv necesită o creştere substanţială a capacităţii MMFPS şi ANPS în următoarele domenii: • Asigurarea unei susţineri de nivel înalt (ministerial) pentru îmbunătăţirea activităţilor de

monitorizare (şi evaluare); • Instruirea sau angajarea de personal specializat în monitorizare (şi evaluare); • Extinderea ariei de aplicabilitate a sistemului de monitorizare, pentru a acoperi toate

programele majore de AS, pe măsură ce sunt procesate gradual de căter ANPS via SAFIR; • Creşterea calităţii (relevanţă, pofunzime, punctualitate) monitorizării informaţiilor; în special,

extinderea setului de indicatori de la intrări şi ieşiri la rezultate şi indicatori de performanţă (productivitate) (vezi Tabelul 5.8 de mai jos); dezagregarea acestora utilizând divizări relevante (vezi Tabelul 5.9 de mai jos); stabilirea de obiective acolo unde este cazul şi monitorizarea progresului către atingerea acestora;

• Crearea de legături între informaţiile obţinute în urma monitorizării performanţei şi reguli privind procesul decizional; identificarea zonelor care necesită atenţia managementului (indicatori din zona roşie, spre deosebire de zona galbenă sau verde).

Tabelul 5.8. Utilizări principale ale indicatorilor de performanţă

Identificarea zonelor cu probleme şi modificarea practicilor în mod aferent. Identificarea cauzelor principale ale problemelor, dezvoltarea planurilor de acţiune şi urmărirea

progresului. Identificarea nevoilor de asistenţă tehnică, furnizarea de asistenţă tehnică şi urmărirea progresului. Îngustarea procedurilor de finanţare şi a standardelor şi reducerea sau eliminarea finanţării pentru

programele cu rezultate slabe. Identificarea nevoii de schimbări politice sau legislative. Identificarea grupurilor deservite sub nevoi. Identificarea şi diseminarea practicilor de succes. Motivarea personalului şi recunoaşterea şi recompensarea agenţiilor, birourilor şi persoanelor cu

rezultate bune. Alocarea resurselor, stabilirea priorităţilor şi dezvoltarea planurilor şi obiectivelor.

Sursa: Grosh et al (2008)

76

Tabelul 5.9 Exemple de subgrupe şi criterii de măsurare pentru dezagregare

Informaţii dezagregate funcţie de caracteristicile clientului

Informaţii dezagregate funcţie de caracteristicile serviciului

Criterii de măsurare în scopuri de comparare

Grup de vârstă Sex Rasă sau etnie Venit per gospodărie Dimensiunea gospodăriei Amplasament (urban sau rural, district, oraş, administraţie publică locală etc.) Dificultatea îmbunătăţirii situaţiei beneficiarul (de pildă foarte dificil, oarecum dificil sau deloc dificil)

Regiunea deservită (urbană sau rurală) Biroul sau organismul care a oferit serviciul Gradul de asistenţă oferit clienţilor individuali Modul livrării serviciului (în special util pentru testarea diferitelor abordări) Supervizor individual sau persoană căreia i s-a repartizat cazul

Faţă de performanţa anterioară Faţă de obiectivele agenţiei Între categorii de clienţi Între zone geografice Între unităţi organizaţionale Funcţie de tip şi volum al serviciului Faţă de performanţa programelor similare în alte ţări Faţă de performanţa organizaţiilor din sectorul privat

Sursa: Grosh et al (2008) “For protection and promotion,” Banca Mondială 213. Un exemplu de set de indicatori pentru programele cu transfer de numerar direct sau condiţionat este prezentat în Anexa III, Tabelul 10. 214. Contribuţii critice de asistenţă tehnică pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizarea performanţei au fost identificate în strategia pentru reforma în AS şi în documentul de evaluare a proiectului al proiectului de modernizare a sistemului de AS al Băncii Mondiale, şi va fi finanţat prin proiectul de incluziune socială al BM. Aceste contribuţii de AT includ: • Susţinere pentru dezvoltarea unui sistem de managementul performanţei. În baza acestei AT,

un consultant va lucra cu echipa MMFPS/ANPS pentru (i) a extinde sistemul prezent de monitorizare, realizând un sistem independent de monitorizare a performanţei; şi (ii) propuneri pentru utilizarea informaţiilor obţinute în urma monitorizării de către manajementul mijlociu şi de top.

o Realizarea unei propuneri pentru un sistem de monitorizarea performanţei care acoperă toate programele majore de AS. Rezultatele aşteptate ale acestei consultanţe sunt dezvoltarea unor (a) modele logice (cadre) pentru cele mai mari şapte programe cu transfer de numerar; (b) un plan de monitorizare şi evaluare; şi (c) un manual de monitorizare cu setul relevant de indicatori de monitorizare şi fişele lor de specificaţii. Setul de indicatori trebuie să acopere indicatorii operaţionali pentru managementul regional şi idicatorii strategici pentru managementul ANPS şi MMFPS, urmărind atât performanţa cât şi rezultatele/impactul;

o Dezvoltarea unei propuneri pentru un sistem de managementul performanţei; o Evaluarea capacităţii curente de monitorizare şi evaluare din MMFPS şi ANPS şi

recomandarea măsurilor de îmbunătăţire a acestei capacităţi.

77

Figura 5.5. Un sistem M&E modern

Sursa: For protection and Promotion … Grosh et al (2008)

• Extinderea regulilor decizionale ale SAFIR pentru generarea unor rapoarte regulate de managementul performanţei. Această consultanţă AT o va completa pe cea precedentă prin dezvoltarea unor rutine software pentru generarea automată a unei mari părţi a indicatorilor descrişi în manualul de monitorizare.

215. Echipa de evaluare funcţională, în consultanţă cu MMFPS, a identificat nevoi suplimentare de asistenţă tehnică care ar facilita dezvoltarea punctuală a sistemului de monitorizare a performanţei în perioada 2011-2012 şi dezvoltarea unui sistem de managementul performanţei până în 2013, în special: • Instruirea specialiştilor de monitorizare şi evaluare din cadrul MMFPS şi ANPS; • Training axat pentru personalul regional din CASB-uri; • Schimb de experienţă între personalul MMFPS şi cel al ANPS şi al altor ministere din UE

(vizite de studiu, etape de instruire la locul de muncă în străinătate; seminare cu specialişti internaţionali în M&E în Bucureşti).

Dezvoltarea capacităţii de evaluare a MMFPS

216. Ca şi în cazul monitorizării, MMFPS are o capacitate limitată de a contracta sau realiza evaluări ale programelor, şi o experienţă limitată în utilizarea rezultatelor acestor evaluări. Însă evaluarea programului este un alt instrument esenţial managerial şi politic, conform ilustraţiei din Figura 5.5 de mai jos. Pe plan internaţional se consideră bune practici verificarea implementării programelor în conformitate cu intenţiile şi/sau dacă acestea obţin rezultatele intenţionate prin intermediul unor evaluări specializate. Trei tipuri de evaluări de program sunt comune în OECD şi în multe ţări cu venituri medii pentru programele de asistenţă socială: Evaluări de procese, evaluarea acurateţii identificării grupului ţintă şi evaluări de impact. O evaluare de proces discută dacă un program se implementează conform intenţiilor şi, dacă nu, de ce nu (vezi Anexa III, Tabelul 11 pentru exemple de subiecte acoperite de acest tip de evaluare). O estimare a acurateţii identificării grupului ţintă investighează dacă beneficiarii programului sunt într-adevăr cei mai săraci membri ai populaţiei. Evaluarea impactului cuantifică impactul net al unui program asupra situaţiilor pe care încearcă să le influenţeze, adică verifică dacă un program, după implementare, îşi atinge obiectivele.

78

217. Până în prezent, MMFPS cunoaşte două tipuri de evaluări – evaluări de procese şi evaluări ale acurateţii identificării grupului ţintă, în general contractate din partea unor consultaţi specializaţi. • Evaluări limitate ale acurateţii identificării grupului ţintă sunt realizate împreună de către experţi

ai NSI şi MMFPS şi raportate, de exemplu, în cadrul Rapoartelor anuale privind incluziunea socială.14 Conform Strategiei de reformă în AS, o evaluare completă a acurateţii de identificare a grupului ţintă a programelor de protecţie socială va fi realizată concertat de către MMFPS şi NSI şi publicată într-un buletin statistic specializat. Banca Mondială, prin intermediul Proiectului său de incluziune socială, va finanţa consultanţă pentru dezvoltarea primului buletin.

• MMFPS a contractat câteva evaluări de procese. Aceste evaluări însă s-au axat în principal pe un program de dimensiuni mici – Venitul Minim Garantat. Un exemplu de asemenea evaluare de proces este programul VMG realizat de Gallup în 2009, care include o analiză instituţională şi o analiză cantitativă a beneficiarilor curenţi; a aplicanţilor cărora nu li s-a acordat ajutorul şi a angajaţilor din unităţile din prima linie (birourile de asistenţă socială ale administraţiilor publice locale). Nu s-au realizat evaluări similare de procese pentru alte programe cu trasfer de numerar sau evaluări axate pe procese operaţionale specifice (precum sistemul de contestaţii şi sesizări, de pildă).

• Inspecţiile tematice realizate de Direcţia de Inspecţii Sociale au o componentă de evaluare a proceselor, adică identifică blocajele legale, instituţionale sau organizaţionale care împiedică desfăşurarea programului. Acest aspect este complementar rolului fiduciar al acestor inspecţii – acela de a asigura că doar beneficiarii eligibili primesc ajutoarele respective. În mod ideal, descoperirile inspecţiilor trebuie integrate în activitatea M&E a MMFPS.

218. Recomandare. Echipa de evaluare funcţională recomandă o utilizare suplimentară şi regulată a evaluărilor de procese pentru a îmbunătăţi implementarea programelor cu transfer de numerar. 219. Spre deosebire de situaţia evaluărilor de procese sau rezultate, MMFPS nu are nici exerciţiul, nici capacitatea de a realiza evaluări de impact ale programelor cu transfer de numerar.15 În trecut, lipsa unei orientări clare pe rezultat în politicile de AS au contribuit la neglijarea acestui tip de evaluare. Strategia curentă de reformă în AS şi proiectul de lege-cadru de AS solicită în mod explicit monitorizare şi evaluare. O serie de programe reformate şi consolidate, în special programele pentru gospodăriile cu venituri mici şi cele pentru persoanele cu dezabilităţi, au obiective clare şi identificabile care ar putea fi testate dpdv al impactului. Programul consolidat pentru gospodăriile cu venituri mici are ca scop creşterea acumulării de capital uman al elevilor săraci şi vulnerabili prin

14 Vezi, de exemplu, Raportul de incluziune socială pentru 2010 (preliminar) şi 2008 (complet) pe pagina de Internet a MMFPS, la:

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Raportari%20si%20indicatori/090810Raport_incluziune_2008.pdf

http://www.mmuncii.ro/pub/img/site/files/ae247f9b6c39f43d22f8371e144388bb.pdf 15 Singura evaluare de impact al unui program de protecţie socială în România a fost pentru programele de activare a pieţei muncii.

79

condiţionarea prezenţei la şcoală (implementată din ianuarie 2011) şi cerinţe mai stricte de activare. Este importantă testarea empirică a impactului intervenţiilor şi identificarea schimbărilor în parametrii programului care ar putea îmbunătăţi impactul programului. 220. Au fost identificate două elemente necesare ale asistenţei tehnice – evaluării de procese – în Proiectul de modernizare a asistenţei sociale, acestea fiind finanţate prin Proiectul de incluziune socială al Băncii Mondiale: • Susţinerea armonizării criteriilor medicale de stabilire a dezabilităţilor, a cadrului instituţional şi

a dobândirii de capacităţi în vederea unificării proceselor legate de asistenţa pentru persoanele cu dezabilităţi, cât şi pentru upgradarea SAFIR cu noile reguli de plată pentru ajutoarele armonizate acordate persoanelor cu dezabilităţi.

• Studii pentru urmărirea schimbărilor de costuri administrative şi de participare a clienţilor. 221. Recomandare. Din motive de eficienţă şi responsabilizare, capacitatea MMFPS de a proiecta, contracta şi utiliza rezultatele evaluărilor de program trebuie îmbunătăţită. Aceste activităţi de dobândire de capacităţi sunt legate de şi complementare cu activităţile de monitorizare şi trebuie „găzduite” în aceeaşi unitate organizaţională. Noua lege-cadru de asistenţă socială creează o nouă entitate, Observatorul Social, care poate găzdui unele activităţi M&E. Pentru a creşte capacitatea MMFPS de a identifica, contracta şi utiliza evaluări de program, următorarele activităţi AT sunt recomandate: (i) instruirea personalului pentru realizarea de evaluări de program; (ii) finanţare pentru anumite evaluări (prioritare fiind zonele din strategia de reformă în AS); (iii) extinderea structurii de personal a PMU şi/sau SOP HRD prin angajarea de specialişti M&E.

Consolidarea acurateţii planificării bugetare

222. Un domeniu care necesită atenţia managementului este planificarea bugetară. Pe perioada 2005-2010, caracterizată de o creştere rapidă a cheltuielilor de asigurări sociale, a existat o diferenţă semnificativă între bugetul planificat şi cel executat. Mai recent, introducerea filtrelor de bunuri în programul de ajutoare de încălzire a rezultat într-o reducere acută şi neaşteptată a cazurilor ajutate, cu peste 50%. Într-o mare măsură, aceste deviaţii reflectă o bazare excesivă în bugetare pe trendurile istorice şi o subutilizare a tehnicilor moderne de simulare în cazul programelor cu transfer de numerar. De asemenea, reflectă o politică a informaţiilor care îngrădeşte accesul, adică informaţiile abundente din bazele de date ale SAFIR nu se pot accesa cu uşurinţă sau deloc de către personalul departamentului de bugetare.

223. O planificare mai corectă a bugetului – critică într-un sector care primeşte aproape 3% din PIB – ar necesita, printre altele, o aderenţă mai strictă de regulile legislative. Procedurile pentru iniţierea unei legislaţii modificate sau noi solicită ca impactul bugetar al unei iniţiative legislative noi să fie estimat pe anul curent şi pe următorii patru ani.16 Formatul standard solicită oricărui iniţiator al unei legislaţii noi sau modificate să specifice impactul legii asupra veniturilor bugetare (funcţie de tip) şi asupra cheltuielilor (funcţie de tip). De asemenea, trebuie estimat

16 Secţiunea 4 a „Analizei raţionale a legislaţiei noi sau modificate” se referă la „Estimarea impactului bugetar asupra bugetului consolidat, pentru anul curent şi următorii 4 ani”.

80

impactul bugetar net (detaliat pentru bugetele de stat versus local) Acelaşi format solicită iniţiatorului să propună moduri de a acoperi scăderea de venituri sau creşterea de cheltuieli şi să prezinte calcule detaliate şi presupuneri făcute. Însă aceste calcule şi presupuneri nu sunt verificate în mod adecvat. De asemenea, există situaţii de legislaţii noi unde informaţiile referitoare la impactul bugetar nu sunt incluse, fie datorită omisiunii, fie datorită declaraţiei false conform căreia „nu se preconizează niciun impact asupra bugetului”.

224. Recomandări. Pentru a îmbunătăţi disciplina bugetară şi pentru a creşte acurateţea previziunilor bugetare, capacitatea MMFPS trebuie crescută în următoarele domenii:

• Creşterea abilităţilor personalului de bugetare, prin instructaje dedicate şi/sau prin angajarea de expertiză specializată; • Îmbunătăţirea politicii referitoare la accesul la informaţie, axându-se în special pe

informaţiile necesare previzionării cheltuielilor aferente celor mai mari programe cu transfer de numerar;

• Realizarea unui inventar al informaţiilor disponibile care pot fi utilizate pentru a simula impactul bugetar al modificărilor în parametrii programului, identificarea carenţelor de date şi dezvoltarea de măsuri pentru a trata aceste carenţe;

• Creşterea utilizării studiilor naţionale reprezentative (precum Studiul privind bugetul pe gospodărie sau EU-SILC) în vederea previzionării cheltuielilor aferente celor mai mari programe, ori de câte ori are loc o schimbare majoră a parametrilor de design ai programului;

• Utilizarea de servicii specializate de consultanţă pentru a realiza previziuni ex-ante ale cheltuielilor aferente celor mai mari programe, ori de câte ori are loc o schimbare majoră a parametrilor de design ai programului. În plus, dezvoltarea capacităţii de a contracta aceste servicii şi de a asigura finanţare adecvată pentru ele;

• Realizarea de analize înainte şi după ale oricăror devieri de la planul de cheltuieli pentru cele mai mari programe cu trasfer de numerar; identificarea cauzelor devierilor şi luarea de măsuri pentru a minimiza această sursă de eroare pe viitor.

Îmbunătăţirea conformităţii cu programul 225. Strategia de asistenţă socială include o secţiune importantă dedicată reducerii erorilor şi fraudei în sistemul de asistenţă socială. Per total, aceste eforturi ar putea genera mari economii, depăşind resursele necesare consolidării capacităţii MMFPS în general şi a unităţii sale de detectare (Inspecţie Socială) în particular. 226. Pentru a obţine rezultatele privind reducerea erorilor şi fraudelor schiţate în Strategia pentru AS, Proiectul de incluziune socială al BM include finanţare pentru activităţile critice de AT, după cum urmează. • Evaluarea acurateţii şi completitudinii informaţiilor deţinute în SAFIR; evaluarea capacităţii

SAFIR de a verifica încrucişat informaţii cu ajutorul altor baze de date publice; asistarea dezvoltării nevoilor şi cerinţelor aferente verificării încrucişate;

• Dezvoltarea unui program pentru identificarea de date compatibile, operat de ANPS, Casa de Pensii, ANOFM, Registrul Civil şi ANAF;

• Susţinerea dezvoltării unei baze de date naţionale a persoanelor cu dezabilităţi; • AT juridică pentru dezvoltarea unei noi politici de sancţiuni şi investirea de puteri

investigative în Direcţia de Inspecţie Socială;

81

• Susţinerea dezvoltării inspecţiilor bazate pe riscuri (profilarea clienţilor); • Upgradarea SAFIR cu noile reguli pentru VMG, ajutoarele pentru familii, ACC şi programul

consolidat pentru gospodăriile cu venituri mici; 227. Alte domenii importante în care ar fi nevoie de asistenţă tehnică: • Servicii de consultanţă pentru a inventaria sistemele de managementul datelor din cadrul

Direcţiei de Inspecţie Socială, pentru a genera propuneri referitoare la colectarea, clasificarea şi analizarea infomaţiilor obţinute în urma inspecţiilor pentru a genera profiluri de risc a beneficiarilor şi unităţilor de deservire;

• Studii pentru informarea MMFPS şi IS cu privire la caracteristicile gospodăriilor care nu întrunesc criteriile de eligibilitate pentru programele cu anchetarea mijloacelor de trai, pe baza unei analize a Studiului privind bugetul gospodăriei (îmbunătăţit). Această analiză ar trebui să implice Institutul Naţional de Statistică şi să includă o colectare superioară a datelor pentru toate circumstanţele care determină eligibilitatea pentru programele cu anchetarea mijloacelor de trai, o analiză a conformităţii programului şi dezvoltarea profilurilor de risc (identificarea caracteristicilor gospodăriilor sau indivizilor asociate/asociaţi cu nonconformitatea);

• Vizite de studiu şi schimburi de experienţă cu alte ţări din UE care se află în frontul întâi al combaterii EF&C (Marea Britanie, Olanda, Suedia);

• Instruirea personalului. Consolidarea bazei de probe pentru Reformele de generaţia a doua a programelor cu transfer de numerar Reformele din prima generaţie versus cele din cea de-a doua generaţie – clarificări conceptuale 228. Investiţiile într-o administrare mai bună a ajutoarelor şi într-o identificare mai bună a grupului ţintă reprezintă în general o provocare de „primă generaţie” pentru programele de asistenţă socială (vezi Figura 5.6). Pe măsură ce statele îmbunătăţesc performanţa sistemului lor de a „proteja oamenii care au nevoie”, întrebarea aferentă celei de-a doua generaţii, „cât timp vor fi aceşti oameni dependenţi de ajutoare?”, devine din ce în ce mai stringentă. Agenda unei reţele de siguranţă inteligente a celei de-a doua generaţii se axează pe reforme care cresc compatibilitatea stimulentelor, proactivitatea şi flexibilitatea programelor de asistenţă socială şi ale sistemului: • Programele tip reţea de siguranţă nu trebuie proiectate cu scopul creării de stimulente

eronate, care creează „capcane de sărăcie”, prin care familiile devin excesiv de dependente de ajutoarele sociale sau prin care adulţii cu putere de muncă evită munca pentru a întruni condiţiile primirii de ajutor social. „Reţelele de siguranţă inteligente” sunt proiectate pentru a promova „compatibilitatea stimulentelor”, cu scopul de a minimiza stimulente adverse muncii.

82

Figura 5.6 Reformele din generaţia întâi versus cele din generaţia a doua

• În strânsă legătură cu compatibilitatea stimulentelor, proactivitatea include eforturile de a

„depăşi perioada de ajutor social” (politică pasivă de bunăstare) şi de a lega în mod proactiv beneficiarii ajutoarelor sociale de piaţa forţei de muncă, de capital uman şi de alte servicii sociale. Ideea este consolidarea activelor structurale ale beneficiarilor (politică activă de bunăstare) pentru a-i ajuta să „depăşească sărăcia”. Pe lângă îmbunătăţirea impactului lor structural, consolidarea proactivităţii programelor de reţea de siguranţă creşte acceptabilitatea şi sustenabilitatea lor politică.

• Flexibilitatea reprezintă abilitatea reţelelor de siguranţă să răspundă în mod flexibil la circumstanţele aflate în schimbare, precum crizele economice, dezastrele naturale, mobilitatea sau alte schimbări de politică (precum reformele în situaţii de urgenţă) care pot transforma reţelele de siguranţă în măsuri de a-i proteja pe săraci şi pe cei vulnerabili.

229. Strategia pentru reforma în AS 2011-2013 se axează pe îmbunătăţirea performanţei sistemului de asistenţă socială (reformele de primă generaţie). Pe viitor, MMFPS ar putea lega mai bine administrarea asistenţei sociale de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. (ANOFM). Făcând acest lucru, ar putea deveni posibilă avansarea reformelor de generaţia a doua în zone precum activarea beneficiarilor ajutoarelor sociale şi oferirea de stimulente pentru acumularea de capital uman. 230. O axare asupra reformelor de generaţia a doua este adecvată ca moment, având în acelaşi timp importanţă strategică. După cum e descris în secţiunea aferentă pensiilor, România va suferi o scădere severă a populaţiei, de la 21 de milioane de oameni în 2011 la 17 milioane în 2050. Acest proces va avea loc în tandem cu o îmbătrânire a populaţiei şi cu o creştere a

83

dezechilibrelor în primul format de pensii. În aceste condiţii, politicile care îmbunătăţesc capitalul uman al generaţiei tinere (precum condiţia prezenţei la ore introdusă în ianuarie 2011 pentru programul de ajutor familial), în special în rândul celor mai sărace segmente care se pot afla într-o capcană a sărăciei, vor asigura faptul că cohortele tinere vor fi mai productive, vor câştiga salarii mai mari şi vor contribui mai substanţial la finanţarea pensiilor. Declinul populaţiei face ca fiecare persoană să conteze: Dezvoltarea capitalului uman al celor mai săraci elevi nu are doar beneficii private, ci şi externalizăţi semnificative şi beneficii pentru generaţiile mai în vârstă. Un al doilea argument are în vedere numărul de elevi afectaţi de politica de condiţionalitate a prezenţei la ore: aproximativ o treime din cohorta de elevi de clasele 1-12 face obiectul acestei politici. Mijloacele de descurajare a muncii şi măsuri de activare 231. Condiţiile curente care ar putea declanşa o reducere a efortului profesional din partea beneficiarilor ajutoarelor sociale se aplică unui număr mare de persoane în România. În primul rând, numărul de persoane cu putere de muncă (cuprinse între 15 şi 64 de ani) care primesc, direct sau indirect, ajutor social este mare: 8.3 milioane de persoane, din 15 milioane existente. O mare parte a acestora sunt adulţi beneficiari de NEETD: 1.8 milioane, sau 22% din numărul total de adulţi care primesc ajutor social. În cel de-al doilea rând, o serie de programe de asistenţă socială sunt efectiv programe care înlocuiesc veniturile, oferind ajutoare generoase. De pildă, ajutorul pentru creşterea copilului înlocuieşte 75% din câştigurile beneficiarului din ultimul an, oferindu-i beneficiarului dreptul de a primi şi alte ajutoare pentru copii; reprezintă jumătate din veniturile gospodăriilor din cel mai sărac decil. Alte ajutoare cu o generozitate ridicată faţă de beneficiari din cei mai săraci decili sunt ajutoarele de încălzire (o generozitate de 54%); ajutoarele pentru persoanele cu dezabilităţi (31%) şi VMG (26%). În cel de-al treilea rând, unele ajutoare individuale sunt oferite cu condiţia ca beneficiarii să nu lucreze, ceea ce are un efect puternic de descurajare a muncii (RMI ridicat). De pildă, ACC este un ajutor care înlocuieşte venitul, condiţionat părintelui care are grijă de copil, adică părintelui care nu lucrează. VMG are o rată marginală implicită de impozitare pe venituri (aproape de 100%). În plus, impactul negativ al tuturor ajutoarelor sociale creşte la nivel de familie, dată fiind posibilitatea acumulării unei serii întregi de ajutoare. 232. Numărul curent de beneficiari cu putere de muncă ce nu lucrează şi depind de ajutoarele sociale este destul de mare (Tabelul A8.11). În 2009, aproximativ 22% din beneficiarii ajutoarelor sociale de vârstă activă nu erau angajaţi sau în curs de finalizare a studiilor sau în curs de finalizare a unui training sau cu dezabilităţi (NEETD) (1.8 milioane de persoane). Acest număr este cauzat de numărul mare de adulţi NEETD care beneficiază de ajutorul de stat pentru creşterea copilului (aproximativ 1.6 milioane), însă există un număr mare de astfel de adulţi şi în alte programe. Un segment mare de adulţi NEETD au caracteristici similare celor angajaţi: 45.5% din ei locuiesc în mediul urban, unde există mai multe locuri de muncă; doar o mică parte din ei sunt părinţi în familii monoparentale (0.7%); 63% din ei au vârsta cuprinsă între 22 şi 44 de ani, grupa de vârstă cu cea mai ridicată rată a angajării; 60% din ei au cel puţin studii medii sau vocaţionale; 36% din ei au avut venituri precedente care îi situau în primele 60 de procente ale distribuţiei veniturilor.

84

233. O mare parte a adulţilor NEETD locuiesc în gospodării care îşi obţin o mare parte a veniturilor din ajutoare sociale, şi o mare parte din ei nu sunt săraci (Tabelele A8.12 şi A8.15). După cum se arată în Tabelul 12 de mai jos, proporţia de gospodării care îşi derivă peste 25% din venit din ajutoare sociale este mare din cauza ajutoarelor pentru creşterea copilului, ajutoarelor de încălzire şi VMG. Într-o familie în care există două persoane aducătoare de venit, acest lucru este echivalent cu situaţia în care cel de-al doilea aducător de venit câştigă o treime din salariul aducătorului principal de venit; acest nivel de generozitate poate descuraja persoana respectivă în a-şi căuta un loc de muncă. Tabelul 15 cuantifică procentul de adulţi NEETD beneficiari care locuiesc în gospodării unde peste jumătate din venituri provin din ajutoare sociale, aceasta fiind o formă extremă de dependenţă. Un număr mai mic de adulţi se află în această categorie, majoritatea fiind beneficiarii programului de ajutoare pentru încălzire. Însă, având în vedere numărul ridicat de adulţi NEETD, între 10 şi 20% dintre beneficiarii ajutorului de încălzire, ACC şi VMG explică situaţia unui număr mare de adulţi NEETD care trăiesc din ajutoare sociale. 234. Rezumând analiza descriptivă, am descoperit trei programe de asistenţă socială în care condiţiile de descurajare a muncii sunt prezente: ACC, AÎ şi VMG. (Tabelul 5.10.) Pentru aceste programe, introducerea de măsuri politice care oferă stimulente mai puternice de intrare în câmpul muncii, precum cele introduse sau planificate în cadrul strategiei de reformă în AS, poate fi eficientă. Tabelul 5.10. Un subset de programe de asistenţă socială cu potenţiale probleme de dependenţă

Număr de beneficiari, direct sau indirect: Dependenţă Rată marginală

Total Adulţi Adulţi NEETD

(% adulţi NEETD)

de ajutoare, generozitate >25%

de impozitare a câştigurilor*

1 2 3 4 = 3/2 5 6 Total asistenţă socială 12,343,275 8,306,858 1,796,543 22 din care: Alocaţia de stat pentru copii 11,210,038 7,543,853 1,635,395 22 scăzutî 0 Ajutoare pentru familii 1,860,249 1,080,486 349,488 32 scăzută Moderată Ajutorul pentru creşterea copiilor 857,374 521,356 250,133 48 Ridicată Ridicată VMG 730,806 460,419 194,350 42 Moderată Moderată Ajutorul pentru încălzire 546,063 383,009 93,405 24 Ridicată Moderată Pro-Memoria Populaţie 21484287 Nr de adulţi (15-64 ani) 15028172 2881699 19

Sursa: Estimările personalului, bazate pe SBG 2009. Note: Programele haşurate cu gri pot suferi de pe urma problemelor de dependenţă. Generozitatea este procentul venitului din ajutoare în venitul total al gospodăriei beneficiare. Adulţii sunt persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 65 de ani (definiţia ILO). Adulţii NEETD sunt cei neangajaţi, neaflaţi în curs de finalizare studii sau training, fără dezabilităţi. Beneficiarii ajutoarelor sociale includ atât beneficiarii direcţi cât şi cei indirecţi (cei care locuiesc într-o gospodărie în care cel puţin o persoană primeşte ajutor social). 235. Se aşteaptă ca programul pentru reforma în AS să aibă un impact pozitiv asupra pieţei muncii. Măsurile planificate de AS îşi propun să ofere stimulente mai bune privind

85

încadrarea în câmpul muncii pentru unii adulţi din această categorie: (i) reducerea impozitului marginal pe veniturile obţinute în urma Ajutorului pentru Creşterea Copilului de la 85% la 75%, durata programului a fost redusă la un an pentru cei cu venituri ridicate şi creşterea bonusului de reîntoarcere în câmpul muncii de la 100 de lei la 500 de lei; (ii) eliminarea persoanelor cu false dizabilităţi, care ar putea munci însă aleg să trăiască din ajutoare sociale; (iii) introducerea unor cerinţe mai stricte privind munca şi căutarea activă a unui loc de muncă în programul VMG, care va fi păstrat, îmbunătăţit şi posibil extins prin programul VMIS. 236. Recomandare: MMFPS este sfătuit să investească într-un set de analize politice pentru a identifica programele şi grupele beneficiare care pot suferi în urma descurajării muncii şi schimbările de politică ce ar putea să îi determine să caute un loc de muncă productiv. În special, recomandăm: • Programele şi politicile existente în inventar şi potenţialul lor de descurajare a muncii,

utilizând modelele impozitării ajutoarelor; • Modificarea parametrilor programului care să reducă efectele de descurajare a muncii; şi • Asigurarea unor legături mai puternice între ANPS şi ANOFM. Condiţia prezenţei la şcoală 237. Până de curând, oportunităţile promovării legăturilor dintre asistenţa financiară şi capitalul uman nu au fost exploatate. Multe ţări au condiţionat transferurile de numerar de prezenţa la şcoală pentru a oferi stimulente în vederea unei prezenţe ridicate la ore şi pentru a genera efecte pozitive asupra educaţiei acestor elevi; există dovezi ample ce susţin succesul acestor abordări. România operează trei programe mari, adresate familiilor care au copii şi adolescenţi de vârstă şcolară – Alocaţia de Stat pentru Copii (ASC), Ajutorul Complementar pentru Familii (ACF) şi Ajutorul pentru Familiile Monoparentale (AFM) – care, până de curând, nu condiţionau beneficiile de prezenţa la ore. În baza programului DPL, programele ACF şi ASC au fuzionat pentru a forma un program de Ajutor Familial (AF) care va fi axat mai bine pe persoanele sărace. În plus, beneficiarii care au copii de vârstă şcolară vor primi ajutoare cu condiţia prezenţei copiilor la şcoală, începând cu ianuarie 2011. 238. Noua lege privind Ajutorul Familial (decembrie 2010) introduce condiţia prezenţei la şcoală pentru copiii de vârstă şcolară. Aproximativ 680.000 de familii cu 1.2 milioane de copii vor fi eligibile pentru a primi ajutorul; dintre aceştia, aproximativ 840.000 de copii sunt de vârstă şcolară şi se vor supune condiţiei prezenţei la ore. Acumularea unui anumit număr de absenţe nemotivate pe semestru, situat peste o limită stabilită, declanşează reducerea sau suspendarea ajutoarelor pentru următoarele trei luni.17 Datele obţinute în urma monitorizărilor indică faptul că pragul pentru absenţele nemotivate ar putea afecta un număr semnificativ de elevi. 17 The sanction policy of the Family Benefit law is as follows:

# of unexcused absences / semester / child

Benefit reduction for the next 3 months

(hours) 11–20 20% 21–30 50%

86

Neconformitatea cu această condiţie va demara penalizări estimate la 15% din venitul familiilor aflate în cel mai sărac decil, oferind un stimulent serios pentru aceşti copii de a-şi schimba comportamentul şi de a fi prezenţi la şcoală. 239. Recomandare: Va fi nevoie de asistenţă tehnică pentru Ministerul Educaţiei pentru a susţine dezvoltarea unui sistem de monitorizare a absenţelor, pentru a evalua programul condiţionat de prezenţe18 şi pentru a identifica schimbările care ar putea creşte eficienţa programului în determinarea prezenţei la ore şi în obţinerea unor rezultate ca nivel al educaţiei acestor copii. MMFPS este sfătuit să investească într-o serie de analize şi evaluări ale politicii pentru a identifica dacă situaţia curentă a condiţionării prezenţei la ore are impact, dacă impactul este mare în rândul tuturor grupelor de elevi şi ce îmbunătăţiri s-ar putea face programului de ajutor familial. 240. În special, recomandăm: • Evaluarea impactului condiţiei de prezenţă la ore, nou introduse; • Utilizarea rezultatelor pentru a îmbunătăţi parametrii programului; • Realizarea unei cercetări în rândul altor servicii de ajutor social utilizate pentru a creşte

acumularea de capital uman în rândul gospodăriilor cu venituri mici. 241. Rezultatele aşteptate în urma acestor analize sunt: (i) o prezenţă crescută la şcoală printr-o serie de condiţii bine formulate impuse elevilor din rândul familiilor ce beneficiază de programul de ajutor familial; şi (ii) o ofertă îmbunătăţită a serviciilor de ajutor sau a condiţiilor generatoare de acumulare de capital uman. Politici de stimulare a fertilităţii şi de susţinere a familiilor, eficiente din punct de vedere a costurilor 242. Pentru a opri declinul populaţiei, România oferă un Ajutor pentru creşterea copiilor părinţilor cu copii mici (de la 0 la 2 ani, sau 3 ani în cazul copiilor cu dezabilităţi) care compensează 75% din venitul anterior al părintelui care stă acasă. Eficienţa acestei politici, în România şi în multe alte ţări, stă sub semnul întrebării. În ciuda ajutorului financia generos, rata totală a fertilităţii a suferit doar o mică ameliorare în perioada 2000-2009 (Figura 5.7). Ajutorul foarte generos descurajează cuplurile tinere să muncească (această măsură este corectată parţial de un bonus generos de reîntoarcere la locul de muncă) şi se corelează cu unele dintre cele mai

18 Introducerea condiţiei prezenţei la ore în programul de ajutor familial se va supune unei evaluări riguroase a impactului. Designul noului program de ajutor familial permite o estimare nepărtinitoare a impactului programului asupra elevilor din cel de-al treilea decil de venituri, utilizând un design regresie-întrerupere. Evaluarea va compara un eşantion suficient de elevi care beneficiază de ajutorul famlial (care trăiesc în familii cu venituri puţin sub pragul de venituri) cu un şantion "placebo" de elevi care trăiesc în familii cu venituri puţin peste pragul de venituri. Baza de date SAFIR (MIS pentru sistemul de asistenţă socială) poate fi utilizată pentru a extrage cele două eşantioane. Baza naţională de date a elevilor, administrată de Ministerul Educaţiei, este utilizată pentru a urmări în mod regulat nivelul absenţelor per elev. Rezultatele evaluării vor fi utilizate pentru a ajusta parametrii programului pentru a obţine o eficienţă sporită, de pildă limitând condiţia prezenţei la ore la segmentele de populaţie unde prezenţa este în general scăzută sau ajustând nivelul stimulentelor (suma ajutorului, politica de sancţiuni) pentru diferite grupe de elevi.

87

acute reduceri de participare în câmpul muncii în rândul femeilor de vârstă fertilă pe perioada 2009 versus 2000 în rândul ţărilor nou-aderate la UE (Figura 5.8). În acelaşi timp, programul de Ajutor pentru creşterea copiilor continuă să fie pe locul doi în rândul celor mai costisitoare programe de asistenţă socială (aproximativ 0.4% din PIB) şi are unul dintre cele mai slabe niveluri ale acurateţii de identificare a grupului ţintă dintre programele de asistenţă socială. De asemenea, nivelul de acoperire al programului este mic; de acesta beneficiază doar un mic segment al populaţiei (aproximativ 200.000 beneficiari, dintr-o populaţie de 21 de milioane). Figura 5.7. Rata totală a fertilităţii, România, 2000-2009

Figura 5.8. Participarea în câmpul muncii în UE-10: Nivelul României scade, în timp ce nivelul noilor state aderate la UE creşte

88

243. Ajutorul pentru creşterea copiilor a suferit o reformă în decembrie 2010. Schimbarea parametrilor programului a fost însă modestă, datorită unei economii politice adverse. Aceste schimbări modeste vor genera, cel mai probabil, rezultate modeste. Pentru a avansa reforma, MMFPS are nevoie de informaţii mai riguroase referitoare la rezultatele acestei politici, împreună cu o campanie de comunicare pentru a informa publicul cu privire la situaţia existentă. 244. Recomandare: MMFPS ar trebui să realizeze studii pentru a evalua rezultatele politicilor curente pentru sprijinul familiei privind fertilitatea şi pentru a identifica modelele de lucru din străinătate. În special, aceste studii ar trebui să:

• Evalueze dacă politicile existente de stimulare a fertilităţii au impactul dorit; • Evalueze probele care vin în sprijinul eficienţei acestor politici în alte ţări pentru a

informa publicul român; şi • Realizeze o campanie de informarea publicului.

CAPITOLUL VI: SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ 245. Pe lângă asigurarea ajutoarelor sociale, sectorul Muncii şi protecţiei sociale oferă şi servicii de asistenţă socială unei game variate de beneficiari: copii şi tineri în pericol, persoane cu dizabilităţi (PCD), persoane în vârstă şi victimele violenţei casnice. Aceste servicii sunt importante în egală măsură pentru atingerea obiectivelor aferente Strategiei UE 2020 de reducere a sărăciei şi de prevenire a excluderii sociale. Întrucât România şi-a asumat sarcina de a reduce sărăcia cu 580.000 de persoane până în 2020, ar trebui depuse eforturi şi în domeniul serviciilor sociale precum şi cel al politicilor de includere socială. 246. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale răspunde de elaborarea unor politici vizând beneficiarii de mai sus şi a indicaţiilor metodologice aferente, în timp ce guvernele locale răspund de finanţarea şi oferirea acestor servicii prin intermediul unor organisme specializate (DGASPC şi SPAS), în conformitate cu standardele aprobate. Serviciile de asistenţă socială sunt prestate de către instituţii rezidenţiale de îngrijire pe termen lung (IITL), centre nerezidenţiale de zi şi furnizori de servicii de îngrijire la domiciliu, care ţin de autorităţile locale, comunităţi, sectorul privat, organizaţiile nonguvernamentale şi parteneriatele publice-private. 247. Dată fiind complexitatea sectorului serviciilor de asistenţă socială şi beneficiarii acestuia, responsabilităţile MMFPS faţă de alte instituţii guvernamentale, şi costurile şi funcţionarea eterogenă a sub-sectoarelor sale, acest raport va acoperi numai zone selectate ale serviciului social, inclusiv persoanele cu dizabilităţi, vârstnici, şi includerea socială a romilor. 248. Reformele din cadrul sectorului de asistenţă socială preconizate actualmente de către MMFPS privesc atât ajutoarele financiare (prezentate în capitolul anterior), cât şi serviciile sociale. Noul proiect de lege Cadru privind asistenţa socială (postat pe site-ul Ministerului în vederea consultării publicului) promovează o nouă abordare pentru viitorul Asistenţei Sociale în România, în conformitate cu filosofia UE promovând un sector integrat de asistenţă socială, îmbinând programele pasive (ajutoare financiare) cu cele active (servicii sociale) care ar spori includerea socială a unor diverse grupuri vulnerabile de oameni.

89

PERSOANE CU DIZABILITĂŢI

249. Definiţia Dizabilităţii. Convenţia Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi (CNUDPD), care a fost ratificată şi de către România, face uz de o definiţie deschisă „Persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficienţe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.” 250. Definiţiile dizabilităţii variază considerabil în cadrul UE, întrucât sunt utilizate pentru a stabili îndreptăţirea la ajutoare şi în scopuri politice. Aşadar, datele administrative colectate de către statele membre şi autorităţile locale de la nivelul acestora sunt eterogene şi lasă loc doar unor comparaţii restrânse. Urmărindu-se depăşirea acestui impediment, în UE au fost realizate şi utilizate mai multe instrumente cuprinzătoare de colectare a datelor, inclusiv Studiul asupra includerii sociale şi a condiţiilor de trai (SISCT), Studiul european asupra calităţii vieţii (SECV), şi Studiul asupra forţei de muncă (SFM). 251. Preponderenţa Dizabilităţilor. Cu 689.680 de persoane cu dizabilităţi înregistrate (2,9 la sută din populaţie) în decembrie 2010, România se află cu mult sub media general acceptată la nivelul UE de 10 sută. Raportul „Spargerea barierelor” (Boală, dizabilitate şi muncă), în care au fost comparate şi statele membre ale OCDE (Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), arată o preponderenţă a dizabilităţilor la o vârstă productivă (20–64) de aproximativ 13,5 la sută. România se află cu mult sub această valoare cu aproximativ 2,2 la sută. Cu toate acestea, trebuie menţionat faptul că cifrele României nu includ beneficiarii pensiilor de dizabilitate (schema contributivă) şi bolnavii mintali care se află în evidenţa Ministerului Sănătăţii. Dacă aceştia din urmă ar fi incluşi, cifrele de preponderenţă ale României s-ar putea dubla, însă ar continua să reprezinte jumătate din valorile internaţionale. (Anexa IV, Tabelul 1 prezintă statistici detaliate privind persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de tipul dizabilităţii şi de gravitatea sa.) 252. Este îngrijorătoare creşterea cu 50,0 la sută a preponderenţei dizabilităţilor în ultimii ani în România, determinată în principal de creşterea numărului persoanelor adulte cu dizabilităţi, în timp ce numărul copiilor cu dizabilităţi a rămas acelaşi. Creşterea numărului persoanelor adulte cu dizabilităţi a fost cauzată de o modificare a legislaţiei în 2007, prin care noi categorii de persoane dizabilitate au devenit eligibile pentru ajutoare de handicap. Aceasta a încurajat numeroşi oameni să solicite certificat de dizabilitate, mulţi dintre ei fără bază reală. Figura 6.1. de mai jos prezintă evoluţia persoanelor cu dizabilităţi din 2002 până în 2010 (decembrie). Figura 6.1 Evoluţia persoanelor cu dizabilităţi 2002 - decembrie 2010

90

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Adulţi 366507 351996 369419 404691 432933 510645 571952 620042 629393Copii 56886 56124 56292 54861 55121 56896 59247 61516 61287 TOTAL 423393 408120 425711 459552 488054 567542 631199 681558 689680

Sursă: MMFPS —Direcţia generală de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi 253. Stabilirea dizabilităţii. În România dizabilitatea este încă stabilită pe baza unor criterii ce vizează preponderent condiţia şi restricţiile medicale ale individului, în opoziţie cu modelul social al dizabilităţii elaborat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi transpus în teorie prin Clasificarea Internaţională a Funcţionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii. Acest concept arată că dizabilitatea provine din interacţiunea limitărilor funcţionale ale unei persoane cu mediile fizice, culturale şi politice, ceea se traduce în faptul că o persoană considerată anterior invalidă ar putea, beneficiind de sprijinul şi serviciile corespunzătoare, să se integreze complet în societate. 254. În scopuri programatice, stabilirea dizabilităţii revine în sarcina unor Comisii teritoriale (la nivel judeţean) de Expertiză Medicală care reprezintă de fapt pentru persoanele cu dizabilităţi porţi de acces în sistem. România practică trei grile de evaluare a dizabilităţilor care acoperă grupuri ţintă de beneficiari şi adesea se suprapun : (i) copii, (ii) adulţi contribuabili, pensii pentru dizabilităţi, şi (iii) adulţi necontribuabili, pentru ajutoare de dizabilitate. Evaluarea este îndeplinită de un organism distinct pentru fiecare grup şi se bazează pe seturi distincte de criterii medicale. Criteriile de stabilire a dizabilităţii apar drept atât arbitrare, cât şi restrictive, lăsând loc multor greşeli de includere şi excludere, după cum au dovedit controalele întreprinse de către Direcţia generală de inspecţie socială în 2010. Ar fi justificată o armonizare a instituţiilor care efectuează aceste evaluări şi a criteriilor respective. Aceasta ar permite un proces mai eficient şi mai transparent de stabilire a dizabilităţii sau a invalidităţii, şi ar reduce atât costurile administrative, cât şi cuantumul ajutoarelor. De asemenea, ar reduce numărul greşelilor de includere şi de excludere. 255. Îngrijire instituţionalizată. Era comunistă a lăsat drept moştenire un sistem pasiv şi neexhaustiv de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi, bazat pe îngrijire de slabă calitate, oferită

91

în instituţii de îngrijire pe termen lung aflate în proprietatea statului, întinse şi depăşite, ascunse în zone izolate. Deşi restructurarea instituţiilor de îngrijire pe termen lung a fost demarată la începutul anului 2000, numărul persoanelor adulte cu dizabilităţi instituţionalizate a scăzut foarte puţin, la 17.003 persoane (2,46 la sută din total) în decembrie 2010, faţă de 18.958 persoane în 2002. 256. Procesul de restructurare continuă, în conformitate cu Strategia naţională guvernamentală pentru protejarea, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi (2006–2013). Cu toate acestea, ritmul restructurării a fost încetinit de absenţa unor resurse financiare adecvate (atât la nivel central, cât şi local), şi a fost puternic afectat de criza economică şi financiară din ultimii ani. Actualmente, aceste instituţii pentru persoanele cu dizabilităţi (care se află sub jurisdicţia autorităţilor locale în urma descentralizării) au diversificat serviciile asigurate persoanelor cu dizabilităţi, realizând tranziţia de la o îngrijire pasivă puternic instituţionalizată la o îngrijire mai incluzivă, dezinstituţionalizată. Dimensiunea acestor instituţii a fost şi ea redusă în numeroase cazuri. Tabelul 6.1 de mai jos prezintă serviciile oferite şi beneficiarii acestora (persoane adulte cu dizabilităţi).

Tabelul 6.1 Instituţii publice de asistenţă socială pentru adulţii cu dizabilităţi (decembrie 2010) Număr Beneficiari TOTAL 372 19.155

Centre Rezidenţiale 320 17.036 Centre de îngrijire şi asistenţă 99 6.447 Centre de integrare prin terapie ocupaţională) 19 1.550 Centre pilot de recuperare şi reabilitare a persoanelor cu dizabilităţi 3 214

Centre de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică 52 5.551 Centre de recuperare şi reabilitare 53 2.553

Case protejate 84 644 Centre de instruire pentru desfăşurarea unei vieţi independente) 2 31

Centru de respiro) 4 30 Centre de criză 4 16

Centre nerezidenţiale 52 2.119 Centre de îngrijire de zi 14 517 Centre cu profil ocupaţional 1 26 Centre de reabilitare neuromotorie în ambulatoriu 31 1.270 Echipă mobilă 1 163 Servicii sociale de îngrijire la domiciliu 3 73

Centre de consiliere psihosocială 1 25 Centre de recuperare şi includere socială—recuperare neurologică 1 45

Sursa: MMFPS—Direcţia generală de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi 257. Din cei 61.287 de copii cu dizabilităţi înregistraţi în decembrie 2010, 9.043 (14,7 la sută din total) au fost plasaţi în instituţii rezidenţiale publice şi private. Aceste instituţii se află şi ele sub jurisdicţia autorităţilor locale, dar sub supravegherea metodologică a Direcţiei generale de protecţie a copilului (fostă Agenţie naţională) din cadrul MMFPS. Tabelul 6.2 de mai jos prezintă structura instituţiilor de îngrijire şi beneficiarii acestora. Tabelul 6.2. Centre rezidenţiale publice şi private pentru copii cu dizabilităţi (decembrie 2010)

Număr Beneficiari

92

TOTAL 400 9.043 Centre rezidenţiale publice 357 8.802 Centre de plasament (tradiţionale) 66 4.078 Centre de plasament (tip modular/ restructurate) 41 1.806 Apartamente 56 398 Case mici de tip familial 190 2.124 Alte servicii (adăposturi de zi/noapte pentru o viaţă independentă) 4 396

Centre rezidenţiale private 43 241 Centre de plasament (tradiţionale) 1 23 Centre de plasament (tip modular/ restructurate) 3 13 Apartamente 6 21 Case mici de tip familial 33 184

Sursă: MMFPS—Direcţia de protecţie a copilului 258. Finanţarea serviciilor. Finanţarea serviciilor pentru ambele categorii de persoane cu dizabilităţi (adulţi şi copii) provine din patru surse: (i) bugetele consiliilor judeţene (Direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului); (ii) bugetul de stat; (iii) contribuţiile beneficiarilor şi (iv) alţi donatori. Până în 2009, alocările de buget se efectuau în mare parte pe baza criteriului istoric. Începând cu 2009, au fost iniţiate standarde de cost în vederea planificării bugetului, utilizate pentru diverse servicii rezidenţiale. Aceste standarde trebuie ajustate anual în raport cu inflaţia. Cu toate acestea, cheltuielile lunare totale pentru fiecare persoană adultă cu dizabilităţi au scăzut constant în ultimii trei ani (2007, 2008, şi 2009) după cum se poate vedea în Tabelul 6.3 de mai jos: Tabelul 6.3 Evoluţia cheltuielilor cu servicii sociale / adult cu dizabilităţi beneficiar (RON) Tipul centrului 2007 2008 2009 TOTAL CENTRE 2437,03 2061,01 2031,78 - Centre rezidenţiale 2628,12 2162,92 2135,56 - Centre nerezidenţiale 1216,99 946,15 533,38

Sursă: MMFPS —Direcţia generală de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi 259. Calitatea serviciilor. În sensul documentelor programatice naţionale şi internaţionale menţionate anterior, România a pus la punct un set de standarde calitative minime aplicate diverselor instituţii rezidenţiale şi nerezidenţiale. Aceste standarde sunt revizuite în mod regulat, iar conformarea de către furnizorii serviciilor va fi controlată aleatoriu în fiecare an, de către Direcţia generală de inspecţie socială, care pune rapoartele de inspecţie la dispoziţia publicului. 260. Cu toate acestea, în cursul ultimilor doi ani, Direcţia generală de inspecţie socială nu a întreprins astfel de controale, fiind axată pe controale asupra criteriilor de eligibilitate pentru diverse ajutoare de asistenţă socială (Venitul minim garantat şi Ajutoare de dizabilitate). Pentru ca Direcţia generală de inspecţie socială să poată asocia controale ale calităţii serviciilor sociale cu controale asupra eligibilităţii pentru ajutoare de dizabilităţi, va trebui întărită capacitatea sa instituţională, atât referitor la personal, cât şi la pregătirea acestuia. 261. Oportunităţile de angajare pentru persoane cu dizabilităţi mai puţin grave sunt în continuare reduse, în ciuda facilităţilor oferite angajatorilor şi serviciilor de pregătire şi consiliere şi a echipamentului comunicaţional puse la dispoziţia persoanelor cu dizabilităţi de către reţeaua serviciilor publice de plasare sub egida Agenţiei naţionale de ocupare a forţei de muncă.

93

262. Actualmente numai 28.420 de persoane cu dizabilităţi de vârstă productivă (20–64) sunt angajate. Aceasta relevă o rată de angajare în rândul persoanelor cu dizabilităţi de 7,11 la sută, cu mult sub statele cele mai performante ale UE. Germania, Austria şi Belgia înregistrează fiecare rate de angajare în rândul persoanelor cu dizabilităţi de 50 la sută sau peste („Studiul UE asupra Compilaţiei de date statistice privind dizabilităţile provenind de la registrele administrative din statele membre—2007”). Cifra României reprezintă jumătate din valoarea înregistrată în statele UE cu cele mai scăzute valori: Finlanda (15 la sută) şi Polonia (20 la sută). 263. Printre motivele pentru o rată de angajare atât de scăzută s-ar putea număra: (i) interacţiune deficitară cu persoanele dizabilitate; (ii) lipsa unor programe specializate de formare profesională pentru persoanele cu dizabilităţi; (iii) bariere atitudinale precum stigmatizarea; (iv) cuantumurile generoase ale ajutoarelor de dizabilitate (mai cu seamă la cumularea diverselor tipuri de ajutoare). 264. Nici subvenţiile oferite angajatorilor nu par să funcţioneze. Contingentarea actuală pentru angajatorii care angajează persoane cu dizabilităţi nu este atractivă deoarece angajatorii trebuie să investească în accesibilitate, siguranţă în muncă şi supraveghere pentru persoanele cu dizabilităţi angajate. Nici măcar instituţiile guvernamentale nu constituie angajatori model în ceea ce priveşte recrutarea persoanelor dizabilitate şi accesarea contingentării. 265. Dezvoltare suplimentară a politicilor. Pe măsură ce Comisia Europeană demarează elaborarea unei noi „Strategii europene privind dizabilităţile 2010–2020,” România ar trebui, în calitate de stat membru şi de ţară semnatară a CNUDPD, să se implice direct. O dată finalizat acest proces, Guvernul României ar trebui să îşi revizuiască în mod corespunzător Strategia naţională de protecţie, integrare şi incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, ar trebui întreprinsă o evaluare a costurilor aferente implementării strategiei şi ar trebui asigurate, pe viitor, resurse financiare corespunzătoare.

94

VÂRSTNICII

266. Protecţia socială a vârstnicilor se bazează într-o mare măsură pe serviciile de îngrijire pe termen lung asigurate de către instituţiile rezidenţiale din subordinea autorităţilor locale (similare celor pentru persoane cu dizabilităţi şi copii cu dizabilităţi). La nivel naţional, aceste servicii se află sub supravegherea metodologică a MMFPS prin intermediul Direcţiei sale de servicii sociale şi includere socială. 267. Deşi România deţine legislaţie specifică de protejare a vârstnicilor (Legea 17/2000, modificată în mai multe rânduri, precum şi o Strategie naţională de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice (2005–2008), însoţită de un Plan de acţiune detaliat), nu s-a înregistrat progres semnificativ în implementarea acestora în ultimii ani. Capacitatea de a asigura îngrijire pe termen lung nu a fost sporită, la fel cum serviciile de îngrijire la domiciliu nu au fost dezvoltate. 268. Finanţarea serviciilor. La fel ca în situaţia altor servicii de asistenţă socială, finanţarea serviciilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice provine din patru surse: (i) bugetele consiliilor judeţene (Direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului); (ii) bugetul de stat; (iii) contribuţiile beneficiarilor şi (iv) alţi donatori. Trebuie menţionat faptul că în 2011 bugetul de stat nu a oferit niciun sprijin pentru aceste servicii. 269. Servicii de îngrijire pe termen lung. Actualmente, funcţionează 132 de aziluri cu o capacitate totală de 7.141 de paturi. Dintre acestea, 78 de aziluri (5.323 de paturi) se subordonează autorităţilor locale iar 54 de aziluri (1.818 de paturi) aparţin sectorului nonguvernamental (cifre din 2010). Această capacitate se află cu mult sub nevoile populaţiei, aproape 2.660 de solicitanţi aflându-se pe listele de aşteptare. La nivel naţional, acoperirea acestor servicii nu este echilibrată. Şapte judeţe nu deţin nicio instituţie publică de îngrijire pe termen lung (Argeş, Botoşani, Dolj, Harghita, Prahova, Sălaj, şi Ilfov), iar patru dintre acestea sunt complet lipsite de astfel de servicii. Aceasta denotă clar interesul scăzut din partea anumitor autorităţi locale pentru dezvoltarea şi asigurarea unor astfel de servicii. 270. Totuşi, capacitatea de îngrijire pe termen lung a persoanelor vârstnice ar putea creşte în 2011 datorită închiderii recente a 67 de spitale mici. Acestea pot fi convertite în aziluri, cu finanţare de la bugetul de stat asigurată pentru următorii trei ani. Până în prezent, numai 15 din aceste instituţii au aplicat în vederea materializării acestei oportunităţi. 271. La fel ca în situaţia celorlalte servicii pentru persoane cu dizabilităţi, au fost aprobate şi implementate standarde de costuri şi calitate. Respectarea acestor standarde va fi verificată aleatoriu de către Direcţia generală de inspecţie socială în fiecare an. Calitatea serviciilor oferite depinde într-o mare măsură de dotarea corespunzătoare cu personal a centrelor de îngrijire pe termen lung, atât referitor la număr, cât şi la pregătire. Relativ la cifre, proporţia reală era de 1,6 membri personal per beneficiar în 2010, faţă de standardul aprobat de doi membri ai personalului per beneficiar. Acest raport poate fi îmbunătăţit, cu condiţia ca posturile vacante existente să fie ocupate.

95

272. Dezvoltare suplimentară a politicilor. Având în vedere ritmul accelerat de îmbătrânire a populaţiei, România ar trebui să gândească şi să acţioneze acum pentru a asigura servicii sociale adecvate generaţiilor viitoare de persoane vârstnice. Ar trebui elaborată şi implementată, cu finanţare corespunzătoare, cât mai curând, o nouă Strategie naţională de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice. 273. Experienţa internaţională arată că ţări precum Germania, Japonia, Franţa, Danemarca şi Olanda au lansat diverse tipuri de instrumente de economisire menite să garanteze o asigurare durabilă a serviciilor şi ajutoarelor pentru generaţiile lor vârstnice viitoare. România ar putea lua în considerare şi punerea la punct a unor astfel de instrumente de economisire (durata asigurării, obligatorie sau opţională, publică sau privată) care ar putea fi complementate de alte măsuri menite să controleze cererea de servicii şi ajutoare de îngrijire pe termen lung sau să controleze costul serviciilor publice de îngrijire pe termen lung.

INCLUZIUNEA SOCIALĂ A ROMILOR

274.  După cum CE a şi confirmat în Comunicarea sa [COM (2011) 173/4] de înfiinţare a unui cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020, îmbunătăţirea situaţiei romilor constituie o cerinţă socială şi economică impusă Uniunii şi statelor sale membre. 275. Din cele aproximativ 10–12 milioane de romi care trăiesc în Europa, România numără 535.000 persoane care s-au auto-declarat membri ai minorităţii romilor (Recensământul din 2002). Totuşi, diverse rapoarte de studii sociologice estimează numărul la aproximativ 1,5 milioane de persoane, ceea ce ar reprezenta cca. 7 la sută din populaţia totală a ţării. 276. Situaţia socio-economică a romilor este foarte dificilă, cu un nivel al sărăciei de trei ori mai mare decât cel al populaţiei majoritare şi de patru ori mai mare decât cel al altor grupări minoritare. Două treimi dintre romi trăiesc în sărăcie şi mai mult de jumătate în sărăcie accentuată; numai 12,9 la sută din romii activi sunt angajaţi oficial, în timp ce 33,6 la sută prestează muncă nedeclarată. Educaţia romilor a început să se îmbunătăţească, însă decalajul educaţional între copiii romi şi cei non-romi rămâne foarte pronunţat. 277. Cadrul legal şi politic. Cadrul legal general al României (atât Constituţia, cât şi legislaţia specifică diverselor sectoare) nu face discriminare împotriva romilor, el asigurând acces egal la educaţie, angajare în muncă şi servicii de asistenţă socială. De fapt, numeroase programe asigură discriminarea pozitivă, prin rezervarea locurilor pentru elevi sau studenţi romi în licee şi facultăţi şi servicii specializate de consiliere privind sănătatea şi educaţia. 278. Pe lângă aprobarea unei Strategii naţionale de îmbunătăţire a situaţiei romilor pe zece ani în 2001, România a fost activă şi prin lansarea Deceniului de incluziune a romilor (2005–2015), elaborând planuri de acţiune în domeniul educaţiei, angajării în muncă, locuinţelor şi al sănătăţii.

96

Implementarea a întârziat, iar rezultatele de până acum sunt departe de aşteptările iniţiale. Pe lângă acesta, monitorizarea şi evaluarea programelor este deficitară. 279. Totuşi, promovarea programelor educaţionale şi de angajare în muncă pentru romi (consiliere ocupaţională, formare profesională şi burse ale locurilor de muncă) a condus la anumite rezultate concrete prin prisma participării acestora în cadrul pieţei muncii. Aproximativ 21 la sută din noii sosiţi în piaţa muncii din România sunt romi (Studiul BM asupra incluziunii romilor—O oportunitate economică pentru Bulgaria, Republica Cehă, România şi Serbia, septembrie 2010). 280. Îndeosebi implementarea celor două componente privind romii din cadrul Proiectului BM pentru incluziune socială în România a fost foarte reuşită până în prezent. Îmbunătăţirea infrastructurii comunităţilor restrânse din cele mai sărace aşezări ale romilor (11,7 mil. euro—implementată de către Fondul român de dezvoltare socială) este aproape finalizată în 97 de amplasamente. De asemenea, dezvoltarea unor programe de educaţie incluzivă pentru preşcolari (6,7 mil. euro—implementate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) a permis dezvoltarea planurilor de învăţământ incluzive, instruirea a 2.500 de educatori şi construirea sau reabilitarea a 27 de grădiniţe din comunităţile sărace de romi. Cererea de îmbunătăţire şi de dezvoltare a serviciilor de asistenţă socială provenind de la comunităţile de romi este foarte ridicată. Drept urmare, în cadrul recentei restructurări a proiectului, au fost realocaţi în plus 2,0 milioane de euro FRDS în vederea finanţării unor sub-proiecte suplimentare în cursul următorilor doi ani. 281. Agenţia Naţională a Romilor a primit şase programe cu finanţare de la Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), din care a implementat cinci la sfârşitul 2008 şi unul la mijlocul 2009. Deşi ritmul implementării a fost acceptabil, iar plăţile din pre-finanţare au rămas constante, rambursările din fonduri UE sunt destul de reduse. Pe lângă proiectele de mai sus atribuite ANR, au fost semnate alte 89 de contracte centrate pe programe de includere a romilor, în valoare de 219 milioane de euro (Contribuţie UE), cu ONG-uri şi alte instituţii publice drept promotori sau parteneri de implementare. 282. Cadrul instituţional. Agenţia Naţională a Romilor (ANR) reprezintă instituţia guvernamentală răspunzătoare de elaborarea politicilor şi strategiilor guvernamentale pe probleme legate de minoritatea romilor. Ea gestionează şi fondurile pentru programe legate de romi, reprezintă minoritatea romilor în cadrul evenimentelor naţionale şi internaţionale specifice, şi monitorizează implementarea strategiilor naţionale. 283. Iniţial, aceasta constituia un Birou al romilor din cadrul Departamentului guvernamental pentru minorităţi. A fost, însă, promovat la rangul de agenţie naţională la sfârşitul anului 2004. ANR este în prezent condusă de un Preşedinte cu funcţia de Secretar de Stat, şi funcţionează sub coordonarea Secretariatului General al Guvernului. 284. Guvernul a primit în 2005 un împrumut nerambursabil IDF de la Bancă menit să sprijine ANR cu dezvoltarea politicilor şi strategiilor de abordare a problemelor legate de minoritatea romilor, de îmbunătăţire a programelor de incluziune socială, de diseminare a informaţiilor, şi de îmbunătăţire a relaţiilor dintre populaţiile de romi şi comunităţile învecinate. Cu toate acestea, o

97

mare parte din câştigurile obţinute din grant s-au risipit din pricina modificărilor frecvente de la nivelul conducerii agenţiei şi a fluctuaţiilor de personal tehnic. Drept urmare, capacitatea generală instituţională a ANR rămânea precară, mai ales în zonele de dezvoltare a politicilor de incluziune socială şi de monitorizare şi evaluare a programelor implementate. De asemenea, colaborarea cu alte instituţii guvernamentale partenere şi cu reprezentanţii societăţii civile a romilor nu este suficient de eficace, blocând eventualele sinergii care ar putea genera o mai bună construcţie şi implementare a programelor de incluziune. 285. Analiza funcţională a Centrului Guvernului, realizată în 2010, a contestat corectitudinea localizării instituţionale a ANR în cadrul său. Întrucât MMFPS este principala instituţie răspunzătoare de includerea socială din România, se recomandă ca ANR să fie reamplasată în cadrul structurii instituţionale a Ministerului. Astfel, ANR va fi mai aproape de toate structurile instituţionale însărcinate cu diverse zone ale includerii sociale, şi ar putea beneficia de abilitatea acestora. 286. Dezvoltarea unor politici suplimentare. În conformitate cu recomandarea CE de înfiinţare a unui Cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020, Guvernul României a iniţiat elaborarea unei noi Strategii naţionale de includere a romilor 2011–2020. Astfel, în martie 2011, Cabinetul a aprobat schiţa viitoarei strategii, iar ANR a lansat procesul de consultare publică, în cadrul căruia sectorul ONG, precum şi alte părţi interesate, au fost invitate să îşi exprime opinia. O primă versiune provizorie a strategiei este postată pe site-ul de internet al ANR. Echipa de Analiză funcţională recomandă ca ANR să se consulte şi cu CE înainte de a prezenta strategia Cabinetului spre aprobare, asigurându-se că strategia respectă documentele programatice ale CE.

98

CAPITOLUL VII: MANAGEMENTUL INFORMAŢIONAL (PROBLEMĂ TRANSVERSALĂ)

287. Domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC) şi al Managementului Informaţional (MI) a fost identificat în cadrul Raportul la Începere drept o problemă transversală cheie pentru funcţionarea adecvată a sub-sectoarelor de Muncă & Protecţie socială din România, şi recomandată în vederea unei analize mai detaliate. Acest capitol îşi propune să: (i) evalueze potrivirea dintre sistemele de MI/TIC de la nivelul agenţiilor din cadrul MMFPS şi nevoile şi procesele lor ocupaţionale; (ii) să propună variante de îmbunătăţire a activităţilor agenţiilor prin utilizarea unor sisteme informaţionale mai eficiente; (iii) să propună îmbunătăţiri la nivelul interoperabilităţii acestor piloni SMI/TIC; şi (iv) să sugereze alte soluţii de modernizare a SMI-urilor existente la nivelul Agenţiei naţionale de protecţie socială (ANPS). 288. Disponibilitatea în timp util a informaţiilor precise reprezintă o cerinţă esenţială pentru toate instituţiile guvernamentale, inclusiv MMFPS. Informaţiile sunt necesare pentru a evalua activitatea diverselor sectoare, pentru a elabora politici sectoriale bine informate, şi a implementa, gestiona şi monitoriza programele de care răspund. 289. MMFPS nu deţine un SMI integrat. O parte din informaţiile necesare în cadrul activităţilor sale curente este accesată din cele trei SMI-uri care funcţionează independent în fiecare din cele trei zone principale coordonate de către Minister: forţa de muncă, pensiile, şi asistenţa socială. Fiecare agenţie coordonează gestionarea programelor de care răspunde şi şi-a pus la punct propriul SMI, utilizat cu precădere pentru calcularea şi plata ajutoarelor. Aceste sisteme au fost realizate în diverse momente, pe măsură ce agenţiile în cauză (ANOFM, CNP şi ANPS) au fost înfiinţate. Întrucât legislaţia care reglementează fiecare din cele trei sectoare a suferit modificări frecvente, a fost dificil ca aceste SMI-uri să fie modernizate corespunzător. Astfel, funcţionalitatea lor actuală variază considerabil între sectoare. 290. Analiza decalajului. Evaluarea a vizat cele şapte zone funcţionale care sunt importante pentru funcţionarea adecvată a MMFPS şi a agenţiilor sale. Raportul prezintă, pentru fiecare din aceste zone, principalele constatări şi cuprinde recomandări.

1. Fluxul informaţional şi Managementul datelor 2. Managementul securităţii şi al autentificării 3. Integrare şi transformare 4. Platforme tehnologice 5. Interoperabilitate în cadrul reţelei MMP şi cu instituţiile externe 6. Managementul conţinutului de întreprindere 7. Aplicaţii de întreprindere: Managementul serviciilor de asistenţă şi ajutoare sociale

99

Fluxul informaţional şi Managementul datelor

291. Constatări

• Nici MMFPS şi nici agenţiile subordonate acestuia nu deţin fotocopii oficiale ale fluxurilor lor de informaţii;

• În ciuda nivelului de automatizare, numeroase procese sunt încă într-o mare măsură manuale şi consumatoare de multă forţă de muncă; ele necesită numeroase puncte de control intern care presupun numeroşi paşi şi actori ce efectuează îndatoriri manuale; acestea necesitând aprobări la multiple niveluri;

• MMFPS nu deţine în prezent o preocupare generalizată pentru informaţie drept bun organizaţional strategic;

• Managementul informaţiilor structurate şi accesul la aceste informaţii, care reprezintă instrumente importante în vederea îmbunătăţirii sporite a capacităţilor funcţionale şi proceselor Ministerului, prezintă în continuare anumite deficienţe; s-ar putea obţine câştiguri mai mari prin fuzionarea informaţiilor structurate (tranzacţiilor) şi a celor nestructurate (documentele).

292. Recomandări:

• Sistemul de management al fluxului de activitate. Luaţi în considerare evaluarea, selectarea şi achiziţionarea unui instrument de management al fluxului de activitate ori procesului operaţional în vederea automatizării fluxurilor de activitate. Acesta, împreună cu semnături electronice sau alte forme de aprobare, ar putea diminua cheltuielile suplimentare aferente procesului operaţional. Implementarea unui proces operaţional automatizat cu o identitate uniformă şi a unui sistem de management al accesului vor întări şi controalele existente de prevenire a fraudei.

• Crearea unor interfeţe standard între sisteme (ex. Asistenţă socială - SAFIR şi Pensiile); aceasta va ajuta la automatizarea unor procese de validare (ex. eligibilitate) care sunt în prezent efectuate manual sau printr-o procedură ad-hoc;

• Simplificarea procedurilor de activitate operaţională. Iniţierea unui comitet de coordonare MMFPS care va analiza exhaustiv toate procesele operaţionale;

• Diminuarea paşilor manuali şi a controalelor de documente. Aceasta va necesita modificări la nivelul proceselor actuale şi eventual al legislaţiei precum şi adoptarea unor noi tehnologii, incluzând semnăturile electronice, documentele electronice, fluxul automatizat de activitate şi un management solid al autentificării şi accesului. Ar trebui implementat unul sau mai multe sisteme experimentale pentru a dobândi experienţă şi a realiza o tranziţie uşoară de la procesele manuale la procesele automatizate;

• Îmbunătăţirea catalogului informaţiilor nestructurate, în ceea ce priveşte documentele. Ar trebui pusă la punct o strategie şi o taxonomie a metadatelor precum şi un management al metadatelor. Consideraţi utilizarea unui produs tehnologic pentru managementul şi dezvoltarea taxonomiei metadatelor;

• Crearea şi implementarea unui depozit de date, prin utilizarea „excavării de date” pentru a scana baza de date şi a înţelege anomaliile datelor din cadrul MMFPS;

• Înfiinţarea unui comitet de coordonare la nivelul unităţilor şi agenţiilor din cadrul MMFPS şi din afara acestuia, care să analizeze datele şi să formuleze definiţii, interpretări, metadate şi reguli operaţionale comune . Elaborarea unei strategii de

100

partajare îmbunătăţită a datelor între compartimente organizaţionale şi aplicaţii interne, precum şi în exterior; şi

• Îmbunătăţirea competenţei managementului de date prin formarea profesională sau angajarea unor specialişti de management informaţional cu experienţă în modelare şi arhitectură informaţională.

Managementul securităţii şi al autentificării

293. Constatări:

• Iniţiativele de automatizare a proceselor actuale manuale sunt obstrucţionate de necesitatea unei clarităţi şi securităţi mai mari în utilizarea semnăturilor electronice;

• Anumite elemente ale managementului autentificării şi accesului sunt instaurate şi conectate la sistemele de aplicaţii în cazul unor sisteme (ex. SAPHIR);

• Accesul la sisteme este restricţionat, fiind permis aproape exclusiv personalului specializat (pentru fiecare proces), care răspunde de procesarea informaţiilor şi de generarea rapoartelor pentru factorii de decizie.

294. Recomandări: • Realizarea unui registru centralizat cu toate informaţiile cheie privind personalului

MMFPS şi al agenţiilor acestuia pentru a sprijini managementul autentificării şi accesului şi a îmbunătăţi datele privind resursele umane;

• Întărirea infrastructurii curente a managementului autentificării şi accesului şi crearea unei platforme tehnologice de management al autentificării şi accesului la nivelul companiilor. Asigurarea unui serviciu comun de autentificare şi autorizare. Acest serviciu ar trebui să fie utilizat de toate aplicaţiile din cadrul MMFPS pentru a se asigura o implementare adecvată a autentificării şi autorizării în baza aceloraşi definiţii ale politicilor din cadrul organizaţiei;

• Emitere semnături digitale pentru toate competenţele MMFPS.

Integrare şi transformare

295. Constatări: • Există sisteme de producţie care sprijină procesele operaţionale de anvergură. Sistemele

actuale IT reprezintă un amestec între sistemele patrimoniale susţinute de tehnologii mai vechi (ex. Microsoft Visual FoxPro) şi aplicaţii noi web-based disponibile pe Intranet şi Extranet (e.x Oracle 10g). Figura XX de mai jos prezintă principalele caracteristici ale celor trei sisteme de management al autentificării şi accesului aparţinând Casa naţională a pensiilor, Agenţia naţională de ocupare a forţei de muncă şi Agenţia naţională de asistenţă socială:

Agenţia naţională de asistenţă socială

101

Mediu WEB Motor bază de date ORACLE Sisteme de operare LINUX—RED HAT Creare aplicaţie JE2 / INTERFAŢA DE PROGRAMARE GOOGLE Conectivitate VPN Distribuţie CENTRALIZATĂ Casa naţională a pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale Mediu WEB Motor bază de date ORACLE Sisteme de operare UNIX Creare aplicaţie JE2 / PROGRAMATOR ORACLE Conectivitate VPN Distribuţie DESCENTRALIZATĂ Agenţia naţională de ocupare a forţei de muncă Mediu CLIENT / SERVER Motor bază de date DB2—IBM Sisteme de operare UNIX Creare aplicaţie DIVERŞI Conectivitate VPN Distribuţie DESCENTRALIZATĂ

• Majoritatea interfeţelor de integrare dintre aplicaţii se bazează pe loturi de fişiere transmise via curier electronic sau pe suport extern.

296. Recomandări: • Elaborarea unei strategii pentru o partajare îmbunătăţită a datelor la nivelul

departamentelor, aplicaţiilor MMFPS şi în exterior; • Definirea şi implementarea unui Set de servicii de date. MMFPS ar beneficia de pe urma

lucrului într-o arhitectură integrată care să partajeze informaţii între departamente şi eventual în afara compartimentelor organizaţionale şi până la alte ministere. Aceasta ar cuprinde un set de servicii comune de date menit să faciliteze partajarea informaţiilor la nivelul aplicaţiilor existente în cadrul Serviciilor naţionale şi în exterior. Această arhitectură de integrare ar constitui începutul unei arhitecturi mai vaste centrate pe servicii care să reunească procesele operaţionale cu automatizarea;

102

• Realizarea unei baze de date operaţionale provenite din sistemele existente de aplicaţii (ex. pensii, şomaj, ajutoare sociale etc.), ar constitui un important pas înainte către integrarea informaţiilor:

• Trecerea de la aplicaţiile formulare la cele online. Aceasta va necesita o infrastructură mai sigură de reţea la nivel naţional precum şi abilităţi adecvate pentru toţi membrii personalului.

• Trecerea de la documentele pe suport de hârtie la cele pe suport electronic ar putea şi ea să diminueze problema incapacităţii de a exporta datele din formulare în format electronic. Aceasta ar putea fi realizată şi în alte modalităţi decât cele care presupun abilităţi de lucru online: se vor analiza formularele şi procesele pentru a stabili dacă sunt necesari toţi paşii şi toate datele.

Platformă tehnologică

297. Constatări:

• Istoricul achiziţiilor de platforme tehnologice din sectorul forţei de muncă şi protecţiei sociale arată patru tipuri de probleme:

a. Achiziţionarea de tehnologii care nu întrunesc cerinţele operaţionale şi sunt insuficiente pentru îndeplinirea sarcinilor impuse;

b. Achiziţionarea de tehnologii care depăşesc cerinţele şi sunt astfel irosite; c. Achiziţionarea de tehnologii care reunesc cele două probleme într-una singură.

Acesta este cazul cel mai des întâlnit; şi d. Achiziţionarea de tehnologii care nu sunt însoţite de modificările necesare la

nivelul resurselor umane, procedurilor operaţionale şi întreţinerii şi actualizării tehnologiilor (ex. sistemul pensiilor, realizat în 2005, însă rămas neactualizat de atunci în sensul numeroaselor modificări legislative).

• Nu s-a identificat la nivelul mediului niciun sistem de colaborare documentară.

298. Recomandări: • Evaluarea, selectarea şi implementarea tuturor modificărilor tehnologice în strânsă

coordonare cu modificările necesare la nivelul resurselor umane şi procedurilor operaţionale. Se vor asigura resursele necesare întreţinerii şi actualizării tehnologiilor pe întreaga durată de viaţă a sistemelor.

• Adoptarea unei platforme de colaborare documentară şi partajare a cunoştinţelor în vederea îmbunătăţirii proceselor existente. Coroborată cu o aprobare a fluxului de activitate, ar putea îmbunătăţi semnificativ nivelurile de productivitate.

Interoperabilitatea

299. Definiţia UE : Interoperabilitatea reprezintă, în contextul furnizării serviciilor publice europene, abilitatea organizaţiilor disparate şi diferite de a interacţiona în scopuri reciproc benefice şi stabilite de comun acord, implicând partajarea informaţiilor şi cunoştinţelor între organizaţii, în cadrul proceselor operaţionale pe care le susţin, prin intermediul schimbului de date între sistemele TIC ale fiecăreia. Există trei zone vaste de focalizare:

103

• Servicii / Procese organizaţionale—operaţionale • Semantica—Informaţii • Tehnica—Sisteme şi tehnologii

300. Constatări:

• Atât MMFPS cât şi agenţiile sale au admis nevoia de verificare încrucişată a informaţiilor disponibile în diversele sisteme de management al informaţiei, în vederea îmbunătăţirii certificării de eligibilitate pentru ajutoare sociale şi prevenirii oricăror erori sau practici fraudulente;

• MMFPS a iniţiat un proiect informal de interconectare a tuturor agenţiilor din subordine şi a altor instituţii externe (ex. ANAF, the Registrul Comerţului, Ministerul Administraţiei şi Internelor). Deşi au fost semnate mai multe protocoale bilaterale de colaborare între agenţii, procesul este departe de a fi funcţional. Şi alte agenţii de stat au făcut paşi în direcţia interoperabilităţii: ANAF a implementat un sistem unic de raportare online, care permite companiilor să depună o singură declaraţie. Informaţiile sunt apoi distribuite electronic către instituţii precum CNP, ANOFM, şi Casa de asigurări de sănătate.

• La nivel guvernamental, există mai multe iniţiative pentru interoperabilitate în curs de desfăşurare:

o Proiect de lege privind interoperabilitatea în Parlament; o Grup încrucişat de lucru între ministere pentru a stabili un cadru de

interoperabilitate; o Inventa al bunurilor TIC din cadrul tuturor ministerelor; o Soluţii tehnice precum şi un model partajat de servicii aflate în stadii distincte de

maturitate (ex. infrastructura comunicaţională a statului). 301. Ministerul Comunicaţiilor şi Informaţiei deţine mandat pentru a coordona acest efort, însă are o capacitate de implementare şi o abilitate de autorizare limitate. 302. Recomandări:

• Cel puţin la nivelul Ministerului, trebuie să existe un model de referinţă de interoperabilitate acceptat de către toate părţile interesate. În UE şi în SUA se pot găsi exemple solide în care au fost adoptate modele în baza metodologiei de arhitectură antreprenorială, stabilindu-se procedurile de lucru şi de schimb al datelor. Dacă este necesar, Ministerul ar putea lua în calcul contractarea unui consultant care sa-l sprijine în aceste efort critic;

• Ministerul ar trebui să facă demersuri de efectuare a formalităţilor pentru o Arhitectură şi un Plan de Acţiune de Interoperabilitate coerente.

Managementul conţinutului de întreprindere

303. Constatări: • Deşi unele agenţii sunt în mare măsură automatizate, există în continuare un volum

considerabil de hârtii. Gestionarea acestui volum este atât cronofagă, cât şi costisitoare;

104

• Multe persoane din cadrul organizaţiilor nu agreează documentele în format electronic. Fie că este impus prin procedura operaţională, fie că reprezintă o alegere personală, metoda de predilecţie este constă în folosirea hârtiei.

304. Recomandări: • Management al evidenţelor /documentelor electronice

o Elaborarea unei strategii de management al registrelor şi a unei politici care să admită atât documente tipărite, cât şi documente electronice;

o Realizarea unui mecanism de administrare a informaţiilor şi crearea competenţei necesare pentru a sprijini întreprinderea la elaborarea şi conservarea taxonomiilor şi schemelor de clasificare necesare descrierii documentelor;

o Evaluarea, selectarea şi implementarea unei platforme tehnologice solide pentru un sistem de management al documentelor şi registrelor MMFPS.

• Evaluarea, selectarea şi implementarea unui sistem de urmărire a documentelor la nivelul

MMFPS şi agenţiilor sale.

Aplicaţii de întreprindere: managementul serviciilor şi ajutoarelor sociale

305. Constatări: • Diferitele sisteme de protecţie socială nu sunt interconectate şi nici corelate cu alte

sisteme externe; • Nicio aplicaţie de întreprindere nu este utilizată în mai mult de o agenţie; • Sistemele actuale informaţionale ar trebui considerate drept arhitectură din „spatele

ghişeului”, întrucât au fost gândite astfel încât să satisfacă necesarul de introducere date şi procesare informaţii în scopuri specifice. De obicei, ele nu au capacitatea de a genera informaţii şi rapoarte diverselor părţi implicate sau publicului.

306. Recomandări:

• Implementarea unui sistem integrat de Management al informaţiei pentru sectorul de forţă de muncă & protecţie socială gândit ca un portal către ajutoarele sociale din partea statului. Un sistem integrat de informare socială ar trebui să cuprindă cel puţin patru componente: Registrul unic al beneficiarilor (RUB), Sistemul unic de plată a ajutoarelor, Raportarea şi monitorizarea şi evaluarea informaţiilor sociale. Pentru a se ajunge la această soluţie, se recomandă o platformă de Arhitectură centrată pe servicii (ACS), pentru a realiza servicii care să permită interoperabilitatea cu sisteme sau cu alte agenţii din afara ministerului.

Figura 8.1 de mai jos arată o posibilă structură a unui astfel de sistem.

105

307. Registrul unic al beneficiarilor (RUB). Înfiinţarea unui RUB necesită un cadru normativ care să stabilească limitele şi raza de acţiune a sistemului. Acesta va permite o mai bună luare a deciziilor privind cheltuielile de asistenţă socială, întrucât susţine selecţia beneficiarilor şi furnizarea raţională a serviciilor şi ajutoarelor sociale. Cu privire la interconectarea bazelor de date, cadrul legal pune bazele fluxului de informaţii provenind de la diverse programe sociale, mai exact permite interoperabilitatea dintre programele de protecţie socială. În mod similar, le impune instituţiilor publice să îşi readapteze practicile astfel încât să integreze RUB în procesele lor principale. 308. Pentru atingerea tuturor scopurilor, este necesar să existe o reglementare care să oblige instituţiile partenere să semneze acorduri între ele, în primul rând pentru că protejarea

ANPS Casa 

națională  de pensii ….

INTEROPERABILITATE   (SERVICII WEB)

MONITORIZARE ȘI EVALUARE 

Sistem integrat de informare socială

Alte fonturi de validare

Inspecția Muncii

Agenția națională de 

ocupare a forțeide muncă

Protecția persoanelor cu dizabilități 

S I I S

R U B

Evidența Populației Caracteri‐ 

zare socioeconomică 

Index  vulnerabilitate 

Altele

106

confidenţialităţii datelor furnizate de către beneficiari este esenţială, şi în al doilea rând pentru că astfel se va preveni întrebuinţarea abuzivă a informaţiilor.

309. Agenţia de plată unică a ajutoarelor. Procesul asociat cu plata ajutoarelor reprezintă o activitate ce poate fi desfăşurată drept serviciu al tuturor agenţiilor MMFPS, concentrată pe administrarea şi controlul plăţilor. Acest sistem ar trebui să permită calcularea şi plata exclusivă a ajutoarelor (numai tichete), să genereze fişiere de plată instituţiilor plătitoare (bănci, poşta), să auditeze şi controleze procedura de plată şi contabilitatea aferentă administrării ajutoarelor (balanţă pătratică a plăţilor). Un astfel de sistem nu va include procesul de stabilire a eligibilităţii pentru ajutoare, această funcţie fiind păstrată de către sistemele iniţiale de gestionare a ajutoarelor sociale (ex. pensii, şomaj şi asistenţă socială). O astfel de abordare integrativă este demnă de analiză atentă şi, dacă este selectată, implementarea sa trebuie planificată corespunzător, întrucât necesită eforturi considerabile în sensul resurselor financiare şi umane, precum şi al timpului.

Registrul unic al beneficiarilor (RUB)

Plata unică a ajutoarelor

Calcul și plată

Management

Audit și control

ANPS

Casa națională de 

pensii

Inspecția Muncii

Agenția națională de ocupare a forței de muncă

Protecția Persoanelor 

cu Dizabilități 

Altele

107

310. Au fost identificate constatări şi recomandări specifice privind sistemele de Management al informaţiei / Tehnologia comunicaţiilor şi informaţiei utilizate la nivelul agenţiilor selectate: Sistemul SAFIR 311. Constatări:

• Sistemul SAFIR a fost conceput şi implementat astfel încât să nu permită unei aplicaţii să fie introdusă în baza de date [[corect? părea că afirmă contrariul]] la nivelul administraţiei locale (municipii, oraşe mici şi comune rurale). De fapt, sistemul este operat numai la nivel judeţean şi naţional. Astfel, beneficiarul nu este informat atunci când depune o solicitare dacă aceasta este completă (de pildă dacă sunt necesare alte documente) şi când va începe să primească plăţi. Chiar dacă resursele umane şi tehnice erau adecvate introducerii de date la nivel local, această limitare avea să persiste, deoarece hardware-ul SAFIR nu are capacitatea de a găzdui un număr mare de conexiuni simultane.

• În faza de introducere a datelor, au fost identificate următoarele slăbiciuni: o Informaţiile personale ale beneficiarilor şi membrilor familiilor acestora nu sunt

confirmate de Evidenţa populaţiei o Informaţiile angajatorului nu sunt confirmate de Registrul Comerţului o Sistemul permite introducere unei singure declaraţii de venit, chiar dacă

beneficiarul deţine mai multe. În astfel de cazuri, un operator ar trebui să calculeze manual sumele şi să introducă datele în sistem. Cu toate acestea, această procedură generează erori de raportare.

o Nu există niciun dosar electronic echivalent cu dosarul pe format de hârtie. Formatul electronic ar cuprinde documentele scanate şi ar facilita o arhivare şi o analiză mai bună a fişierului.

o Solicitările pe suport de hârtie nu sunt completate cu toate informaţiile. Mai mult, informaţiile de pe suportul de hârtie nu sunt introduse în totalitate în sistem. Aceste cazuri determină probleme la nivelul procesului de raportare.

o Procedurile de suspendare şi recalculare sunt realizate manual, ceea ce poate produce erori.

o Modulul SAFIR de generare rapoarte nu este utilizat din pricina complexităţii sale şi lipsei unui personal specializat.

312. Recomandări:

• Să se asigure introducerea datelor la nivelul administraţiilor locale. Aceasta ar îmbunătăţi procesul de introducere a solicitărilor şi ar accelera procesarea. Ar necesita întărirea capacităţii hardware-ului SAFIR.

• Să se asigure interoperabilitatea SAFIR cu alte sisteme / baze de date (ex. Evidenţa Populaţiei) în timp real. Astfel, va fi verificată o cantitate mare de informaţii în clipa în care operatorul va introduce datele solicitării.

• Încorporarea unui modul de management al documentelor electronice. • Îmbunătăţirea modulului de raportare astfel încât să poată genera rapoarte la cerere pentru

diverse părţi interesate sau pentru public.

108

• Crearea unui sistem on-line de urmărire a solicitărilor cetăţenilor. 313. Sistemul Casei naţionale de pensii

• Sistemul a fost pus la punct în 2005. De atunci, din cauza lipsei resurselor, unele module ale sistemului nu au putut fi actualizate conform modificărilor legislative. Astfel, ele au devenit depăşite şi nu au mai putut fi utilizate (de pildă, modulul de calcul al ajutoarelor).

314. Sistemul Agenţiei naţionale de ocupare a forţei de muncă:

• Serviciile computerizate provin în integralitate de la furnizori străini. Agenţia deţine un număr foarte restrâns de personal calificat ce ar putea constitui specialişti echivalenţi cu furnizorii serviciilor.

315. Aplicaţiile Agenţiei de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi: • Nu există un registru unic naţional al persoanelor cu dizabilităţi. • Nu există o soluţie unică de software pentru toate direcţiile locale (la nivel judeţean).

Fiecare dintre ele utilizează o soluţie proprie, iar cele mai multe soluţii sunt de provenienţă internă.

ANEXA I-PIAŢA MUNCII Tabelul 1: Rata ocupării forţei de muncă şi şomajului în ţările UE10, şi în UE27 şi ţările UE15 în 2008, 2009 şi 2010, pentru popula�ia cu vârste între 15 �i 64 ani, conform datelor AFM (%)

Rata de

ocupare a forţei de muncă

Rata* �omajului

Rata şomajului pe termen lung

Rata şomajului la tineri

Rata de ocupare a forţei de muncă

Rata* �omajului

Rata şomajului pe termen lung

Rata şomajului la tineri

Rata* �omajului

2008 2009 2010 UE-27 65.9 7 37.1 15.4 64.6 8.9 33.7 19.6 9.6 UE-15 67.3 7.1 36.6 15.3 65.9 9 33.3 19.2 ... Republica Cehă

66.6 4.4 50.0 9.9 65.4 6.7 29.9 16.6 7.3

Ungaria 56.7 7.8 46.2 19.9 55.4 10.0 42.0 26.5 11.2 Polonia 59.2 7.1 33.8 17.3 59.3 8.2 30.5 20.6 9.6 Slovacia 62.3 9.5 69.5 19.0 60.2 12.0 54.2 27.3 14.4 Slovenia 68.6 4.4 43.2 10.4 67.5 5.9 30.5 13.6 7.3 Estonia 69.8 5.5 30.9 12.0 63.5 13.8 27.5 27.5 16.9 Letonia 68.6 7.5 25.3 13.1 60.9 17.1 26.9 33.6 18.7 Lituania 64.3 5.8 20.7 17.3 60.1 13.7 23.4 29.2 17.8 Bulgaria 64.0 5.6 51.8 12.7 62.6 6.8 44.1 16.2 10.2 România 59.0 5.8 41.4 18.6 58.6 6.9 31.3 20.8 7.3

*- pentru popula�ia cu vârsta între 15 �i 74 ani Sursa: Eurostat on-line

109

Tabelul 2: Ponderea de tineret, femei, şi şomeri de lungă durată în rândul solicitanţilor de locuri de muncă înregistrată în decembrie 2008, şi lunile iunie şi decembrie 2009, în ţările UE10 Tineret, (%) Femei, (%) Şomeri de lungă durată, Dec- Iunie Dec- Dec- Iunie Dec- Dec- Iunie Dec-Republica Cehă 17.2 17.0 18.1 52.1 50.0 47.9 28.8 21.9 23.0

Ungaria 15.6 15.3 15.2 47.4 47.2 46.1 30.0 24.8 25.5 Polonia 20.7 21.6 * 22.5 * 56.5 52.4 51.1 34.0 27.4 25.8 Slovacia 51.8 48.0 46.6 43.2 33.2 36.9 Slovenia 12.7 12.1 11.9 50.9 49.1 48.2 46.5 35.3 40.7 Estonia 14.5 16.2 15.7 49.0 44.6 45.4 30.6 29.4 41.0 Letonia 13.6 13.3 14.6 52.0 49.1 50.8 11.1 9.4 13.5 Lituania 12.1 15.1 14.5 48.3 41.7 42.2 3.3 5.6 14.4 Bulgaria 8 8.6 9 62.7 57.6 55.1 39.1 28.0 25.8 România 17.6 11.8 15.5 46.4 43.8 42.6 18.9 16.0 13.4 * 18-24 ani. ** 16-24 ani *** �omeri de lungă durată: tineri înscri�i mai mult de 6 luni şi persoane în vârstă mai mult de 12 luni.

ANEXE ANEXA I-PIAŢA MUNCII Tabelul 3: Raportul dintre numărul solicitan�ilor de locuri de muncă �i posturile vacante, şi numărul de plasări de for�ă de muncă la 1.000 de solicitanţi de locuri de muncă înregistrate în perioada martie 2008 şi decembrie 2009, în ţările UE10 Raportul dintre numărul solicitan�ilor de

locuri de muncă �i posturile vacanteî i t t

Numărul de plasări de for�ă de muncă la 1.000 de solicitanţi de locuri de muncă înregistrate

Mar- Iunie Martie Iunie Dec- Martie Iunie Martie Iunie Dec-Republica Cehă 2.2 2.0 8.1 10.8 17.4 115 89 72 75 41 Ungaria 7.3 6.1 10.9 9.9 22.3 Polonia 24.0 18.0 38.2 40.5 88.9 55 63 42 54 40 Slovacia 11.1 10.6 39.0 51.3 75.9 Slovenia 3.2 3.0 9.6 6.1 8.3 64 48 45 45 40 Estonia 2.6 3.1 18.7 30.0 39.7 61 67 23 31 24 Letonia 4 4.7 61.5 64.7 128.0 86 80 19 26 43 Lituania 3.8 4.1 20.6 19.3 35.8 115 137 42 56 31 Bulgaria 9.6 13.3 11.9 13.9 38.4 94 60 75 69 28 România 19.1 29.6 48.5 57.8 94.9 100 78 45 49 21 Sursa: Kuddo 2010 Tabelul 4: Dinamica şomajului înregistrat în România în 2004-2010 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

110

Rata �omajului înregistrat (%)

6.8 5.8 5.4 4.3 4 6.3 7.6

Rata �omajului la femei (%)

6 5.1 4.7 4 3.6 5.9 6.1

Rata �omajului la bărba�i,%

7.5 6.5 6.1 4.6 4 6.6 9.3

Numărul mediu de�omeri înregistra�i. (1000’)

607.2 513.7 484.7 386.7 362.4 573.0 693.4

Beneficiari de ajutor de şomaj (1000’)

253.9 195.4 178.5 128.6 108.6 299.6 384.4

Numărul total de �omeri înregistra�i. (1000’)

1100.9 965.2 1026.8 1060.6 920.0 1068.3 996.4

Din care �omeri noi înregistra�i (1000’)

699.4 647.7 685.4 623.0 605.3 620.5 727.7

Număr curent de �omeri şi disponibilizări în masă, (1000’)

278.1 230.1 229.6 176.4 168.9 447.8 351.1

Sursa: ANOFM ANEXA I-PIAŢA MUNCII Tabelul 5: Numărul de şomeri înregistraţi şi a personalului SPO în ţările UE10, End-2008

Numărul de şomeri înregistraţi, '000

Numărul total al personalului SPO

Numărul personalului SPO în contact cu locuri de muncă şi angajatorii

Volumul de lucru al persona-lului *

Raportul dintre consilieri de prima linie pentru a personalului propriu al SPO total (%)

Republica Cehă 480.0 5991 2286 80 38.2 Ungaria 407.0 3600 2500 113 69.4 Polonia 1473.8 22362 66 Slovacia 248.6 Slovenia 66.2 861 432 77 50.2 Estonia 32.5 350 260 93 74.3 Letonia 76.4 780 513 98 65.8 Lituania 95.0 1476 1090 64 73.8 Bulgaria 232.3 2551 1720 91 67.4 România 403.4 2538 2048 159 80.7

111

* Numărul mediu de şomeri înregistraţi pe personalului propriu SPO. Sursa: Kuddo 2010 Tabelul 6: Numărul de şomeri şi personal SPO înregistrat în ţările UE10, la sfârşitul anului 2009 Numărul de

şomeri înregistraţi, 1000’

Numărul total al personalului SPO

Numărul personalului SPO în contact cu solicitan�ii de locuri de muncă şi angajatorii

Volumul de dosare pe angajat *

Raportul dintre consilierii de prima linie �i totalul personalului SPO (%)

Republica Cehă 539.1 6135 2399 88 39.1 Ungaria 604.6 3600 2500 168 69.4 Polonia 1892.7 Slovacia 379.6 Slovenia 96.7 998 488 97 48.9 Estonia 87.3 455 343 192 75.4 Letonia 179.2 744 540 241 72.6 Lituania 268.8 1434 1081 187 75.4 Bulgaria 338.1 2551 2142 133 84 România 683.1 2538 1922 269 75.7 * Numărul mediu de şomeri înregistraţi pe fiecare angajat SPO. Sursa: Kuddo 2010 ANEXA I-PIAŢA MUNCII Tabelul 7: Inventarul cheltuielilor publice şi participan�ilor în cadrul programelor pe piaţa muncii din OCDE, şi din Australia, Ţările de Jos şi Regatul Unit 2007-08

Australia Ţările de Jos Regatul Unit Medie nepon-derată OCDE

Categorii de program şi sub-categorii

PuEx * PaSt+ PuEx * PaSt+ PuEx * PaSt+ PuEx * PaSt+ 1. SPO şi administra�ie din care: Plasament şi servicii conexe Administrare îndemniza�ii

0.17 0.11 0.03

0.41 0.24 0.17

0.28 0.14 0.06

0.15 0.06 0.05

2. Pregătire 0.01 0.17 0.10 1.38 0.02 0.07 0.14 1.19 4. Stimulente pentru încadrarea în muncă

0.01 - - 0.01 0.01 0.14 0.10 1.83

5. Angajare susţinută şi reabilitare 0.06 1.18 0.47 1.80 0.01 0.06 0.09 0.56 6. Crearea de locuri de muncă directe

0.05 0.48 0.11 0.41 0.01 - 0.05 0.58

7. Stimulente începere activitate 0.01 0.05 - - - - 0.01 0.18 8. Men�inere şi sprijin indemnizatie disponibilizare

0.42

4.16

1.39

6.38

0.16

2.78

0.64

4.98

9. Pensionare anticipată - - - - - - 0.11 0.76 TOTAL (1-9) 0.74 2.49 0.48 1.32 Măsuri active (1-7) din care: doar Categorii 2-7

0.32 0.14

1.89

1.09 0.68

3.61

0.32 0.05

0.29

0.56 0.40

4.28

Măsuri pasive (8-9) 0.42 4.16 1.39 6.38 0.16 2.78 0.75 5.71

112

* Cheltuielile publice ca procent din PIB. + Inventar participan�i ca procent din forţa de muncă. A se remarca faptul că OCDE nu poate introduce cheltuieli la nivelurile inferioare de guvernare în sistemele descentralizate, la fel ca în Ţările de Jos. Sursa: Statistici şi anexa statistice online OCDE, Raport OCDE de ocupare a forţei de muncă, 2009. Tabelul 8: Cheltuieli privind măsurile LMP în funcţie de tipul de acţiune în ţările UE10 şi UE27, 2008 % Cheltuieli totale cu privire la măsurile LMP Cheltuieli

privind măsu-rile LMP(milioane euro;)

Formare profe-sională

Rotaţie locuri de muncă şi împăr�ire locuri de muncă

Stimulente pentru încadrarea în muncă

Angajare susţinută şi reabilitare

Crearea de locuride muncădirecte

Stimulente începere activitate

UE-27 58768.6 39.0 0.4 24.0 16.1 13.4 7.2 R. Cehă  154.4 7 - 12.7 65.7 12.1 2.5 Ungaria  220.0 31.1 - 45.2 - 20.6 3.1 Polonia  1699.8 26.2 - 12.3 44.2 4.7 12.6 Slovacia  96.9 7.1 - 10.1 10.9 35.3 36.6 Slovenia  34.5 27.2 - 6.7 - 46.4 19.7 Estonia  5.6 86.8 - 1.9 0.4 - 10.9 Letonia  18.0 36.2 - 32.8 0.5 23.5 7 Lituania  45.0 30.4 0.8 52.4 4.2 10.9 1.4 Bulgaria  89.5 13.4 - 16.5 2.2 66.0 1.9 România  83.5 14.9 - 59.8 - 24.1 1.3 Sursa: Eurostat on-line Anexa I-PIAŢA MUNCII Tabelul 9: Participarea la programe active pe piaţa muncii (Numărul beneficiarilor programelor), în parte din ţările UE10, 2008

Asi

stenţă

şi

co

nsili

ere

pent

ru

căut

area

unu

i loc

de

mun

că

Con

silie

re în

car

ieră

şi o

rient

are

prof

esio

nală

Clu

buri

de lo

curi

de m

uncă

Prog

ram

e de

fo

rmar

e pr

ofes

iona

lă

Ded

ucer

i sal

aria

le/ i

mpo

zit

Subv

en�

ii an

trepr

enor

iat

Lucrăr

i pub

lice

Prog

ram

e pe

ntru

şo

mer

ii cu

hand

icap

Prog

ram

e sp

ecia

l co

ncep

ute

pent

ru ti

neri

Alte

le (s

peci

ficaţ

i)

R. Cehă 543 36451 12756 16246 974 118602 16584 Estonia 12046 5801 116 162 592 30 Ungaria 57064 53269 7126 63100 10638 e) Letonia 65296 67939 8579 1,136 93 9983 11222 78 a) Lituania 1080141 27394 11195 7011 16388 1153 11554 România 386811 43915 18706 447 35321 285 16488 2636 f) Slovenia 4491 71895 1486 16307 2235 2015 3936 195

113

Tabel 10: Participarea la programe active pe piaţa muncii (Numărul beneficiarilor programelor), în parte din ţările UE10, 2009

Asi

stenţă

şi

co

nsili

ere

pent

ru

căut

area

unu

i loc

de

mun

că

Con

silie

re în

car

ieră

şi o

rient

are

prof

esio

nală

Clu

buri

de lo

curi

de m

uncă

Prog

ram

e de

fo

rmar

e pr

ofes

iona

lă

Ded

ucer

i sal

aria

le/ i

mpo

zit

Subv

en�

ii an

trepr

enor

iat

Lucrăr

i pub

lice

Prog

ram

e pe

ntru

şo

mer

ii cu

hand

icap

Prog

ram

e sp

ecia

l co

ncep

ute

pent

ru ti

neri

Alte

le (s

peci

ficaţ

i)

R. Cehă 560 39831 20208 19794 1231 10789 Estonia 23785 18110 194 495 1577 Ungaria 47112 39750 6827 15761 16870 e) Letonia 171762 5,084 29238 609 31179 441 a) Lituania 2107205 33614 13929 13439 18834 1057 6573 România 294641 36378 4838 10 21982 94 6594 2233 f) Slovenia 7885 91973 2227 23411 6652 6261 4188 230

a) Formarea profesională de către angajator. b) Complex de măsuri de sprijin pentru grupuri ţintă specifice. c) Experien�ă de lucru. d) Numărul de târguri de locuri de muncă disponibile. d) Participanţi la programe de investiţii de creare de locuri de muncă. e) subvenţii de mobilitate. Sursa: Serviciul Naţional de Ocuparea forţei de muncă

114

ANEXA I - PIAŢA MUNCII Tabelul 11: Politici active şi pasive pe piaţa forţei de muncă 2008-2011, în România Măsuri Bugetul

pentru anul 2008 (Mii RON)

Beneficiari în 2008(dacă sunt)

Estimare plasare lo-curi de muncă în 2008 (dacă sunt)

Bugetul pentru anul 2009 (Mii RON)

Beneficiari în 2009(dacă sunt)

Estimare plasare lo-curi de muncă în 2009 (dacă sunt)

Bugetul pentru anul 2010 (Mii RON)

Beneficiari în 2010(dacă)

Estimare plasare lo-curi de mun-că în 2010(dacă sunt)

Bugetul pentru 2011 (Mii RON)

Estimare număr beneficiari în 2011 (dacă sunt)

Estimare plasare lo-curi de muncă în 2011 (dacă sunt)

Servicii piaţa muncii (1)

190825 137665 119527 113675

Formare (2) 44639 43915 20067 26276 36378 15844 27341 35454 17237 30674 47816 Rotaţie �i împăr�i-re posturi (3)

Stimulent încadra-re în muncă (4)

193331 85132 146262 52225 189815 63898 255079 46890

Integrare PWD (5) 285 94 218 250 Crearea de locuri de muncă directe (6)

61545 44381 44765 4599

Stimulente începe-rea activită�ii (7)

6375 3807 3803 4295

Sprijin indemnizatie de disponibilizare (8)

997068 108632 2357316 299614 3510019 384446 3801731

Total LMP (categ.1-8)

1493783

854741

412922

2715707

1080326

304588

3895270

1093999

377772

4210053

908780

324000

PAPM total (categ 2-7)

496715 358391 355929 408322

Categorii: (1) servicii generale pentru solicitanţii de locuri de muncă oferite de serviciile publice de ocupare a for�ei de muncă (cheltuieli administrative ale SPO), (2) programe de formare; (3) programe care facilitează introducerea grupurilor de şomeri sau alte grupuri ţintă într-un loc de muncă prin substituirea orelor lucrate de un angajat existent; (4) programe care să faciliteze recrutarea şomerilor şi a altor grupuri, sau de ajutor pentru a asigura angajarea continuă a persoanelor cu risc de pierdere involuntară a locului de muncă; (5) programe care au ca scop promovarea integrării persoanelor cu handicap în piaţa forţei de muncă; (6) programe care creează locuri de muncă suplimentare; (7) programe care promovează spiritul antreprenorial prin încurajarea şomerilor şi a grupurilor ţintă să înceapă propria afacere sau să desfă�oare activită�i independente; (8) prestaţiile în numerar pentru a compensa pierderea retribu�iei sau salariului; (9) programe care facilitează pensionarea anticipată totală sau parţială a muncitorilor în vârstă.

115

Sursa: ANOFM

116

Anexa I-PIAŢA MUNCII Tabelul 12: Participarea şomerilor în măsuri active şi pasive în România în anii 2008-2011 Măsuri / indicatori 2008 2009 2010 Planifica�

i în 2011 Mediu total de şomeri înregistraţi 362429 572974 693407 580000

Numărul mediu de şomeri care primesc ajutor de �omaj(A�)

108632 299614 384446 315000

Numărul mediu de şomeri NU primesc A� (solicitanţi de locuri de muncă)

253797 273360 308962 265000

Au găsit un loc de muncă / au fost plasa�i în locuri de muncă

397574 286247 358920 324000

Numărul mediu lunar de locuri de muncă vacante înregistrate

16941 9492 8889 ...

Locuri de muncă vacante nou înregistrate (medie lunară) 53901 30858 39507 …

Inchidere noi locuri de muncă vacante(medie lunară) 50417 35039 39508 …

Utilizatorii de servicii de mediere pentru ocuparea locurilor de muncă

320544 239958 305179 252750

Utilizatorii de servicii de consiliere/ de informare de ocuparea locurilor de muncă

66265 53683 64784 38250

Participanţii la programele de formare profesională 43915 36378 35454 45100

Plasa�i după încheierea stagiului de formare 19561 15222 16818 13150 Indemniza�ie în cazul angajării înainte de sfârşitul perioadei în care persoana are dreptul să primească ajutorul de �omaj

18782 21036 29019 20100

Angaja�i cu ajutorul sistemului de subvenţionare salarială (părinţii singuri cu vârsta peste 45 ani) 18356 4740 14229 14650 Angaja�i cu ajutorul sistemului de subvenţionare salarială (solicitanţi de locuri de muncă cu vârsta de pre-pensionare) *

350 58 207 315

Angaja�i ca urmare a stimulentelor pentru creşterea mobilităţii forţei de muncă (finanţare de mobilitate) 2636 2233 3410 3125 Absolvenţi angajaţi datorită subvenţiilor la angajare 10809 3605 5568 10290 Programul de primă angajare a absolven�ilor 5,669 2,989 3,685 4,490 Subvenţionare pentru angajarea persoanele cu handicap 285 94 218 250 Angaja�i ca urmare a acordării de microcredite 447 10 45 50 Numărul candida�ilor care �i-au lansat propria afacere în urma primirii serviciilor de consultanţă de afaceri 593 869 507 710 Participanţii în programul de lucrări publice 35321 21982 13,832 — Angaja�i ca urmare a contractelor de solidaritate 1229 710 825 1,285 Angaja�i ca urmare a altor măsuri active 584 668 423 125 ANEXA I-PIAŢA MUNCII Tabelul 13: Indicatori de management al performanţei în Austria, Suedia şi Ungaria Indicatorii de management de performanţă elabora�i de către SOP austriac -Arbeitsmarktservice

117

Indicatori pe fişa de punctaj AMS: • Perioada medie de �omaj a indivizilor • Întoarcerea la lucru după primirea ajutorului • Ponderea bugetului de ajutor oferit femeilor • Reveniri la locul de muncă şi participarea la cursuri de formare profesională per angajat (poziţie

prevăzută în buget) • Satisfacerea globală a candida�ilor • Calitatea procedurii pentru candida�i (rezumatul diverselor articole din studiul de satisfacere a

clientului) • Procesarea aplica�iilor (timpul de la emiterea cererii de primire indemniza�ie de şomaj până la

plata sumelor) • Cereri de plată în % (cererile de plată ca procent de plată din asigurările pentru şomaj) • Rata plasării în posturile vacante (locurile de muncă vacante înregistrate la AMS ca procent din

totalul de angajări înregistrate la Asociaţia Naţională a Fondurilor de Asigurări Sociale) • Rata plasării pentru locuri de formare (posturile de formare libere înregistrate la AMS ca procent

din totalul de angajări de stagiari înregistrate la Asociaţia Naţională a Fondurilor de Asigurări Sociale)

• Durata locurilor de muncă vacante • Locurile de muncă vacante completate per angajat (poziţie prevăzută în buget) • Satisfacerea totală a întreprinderilor • Precizia potrivirii plasamentului • Satisfacerea Centrelor de Informaţii privind cariera • Satisfacerea profesională a personalului AMS • Feedback-ul primit din partea conducerii (în ce măsură personalul satisface manageri) • Relaţiile interne cu clien�ii (în ce măsură personalul realizează colaborarea internă şi

comunicarea) • Obiectivele politicii pie�ei muncii pentru candida�i • Obiectivele politicii pie�ei muncii pentru întreprinderi • Femei în posturi de conducere • Costurile selectate de materiale şi echipamente pe pozi�ie prevăzută în buget) operaţiune? • ServiceLine (call center) la nivelul serviciilor • Cazuri soluţionate de către ServiceLine • Punctajul total, Servicii Candida�i • Punctajul total, Servicii Întreprinderi • Punctajul total ABI • Punctajul total, procesul de management • Punctajul total, procesul de asisten�ă • Punctajul total, fişa de punctaj AMS

Sursa: www.pesmonitor.eu

118

ANEXA I-PIAŢA MUNCII Indicatorii de management de performanţă pentru SOP suedez (Arbetsförmedlingen) Măsurile pentru anul 2008 sunt: Beneficiari 40% din grupul "noilor" şomerii să fie angaja�i în termen de 90 de zile. Rezultatul programului nostru pentru şomeri pe termen lung va fi de X%. 8% din imigranţii noi cu permis de şedere permanentă să obţină un loc de muncă, să intre într-un program de educaţie sau piaţa forţei de muncă în fiecare lună. 85% dintre angajatori au destui candida�i pentru a putea angaja. 75% dintre şomerii no�tri sunt mulţumiţi de serviciile pe care le oferim. 90% dintre angajatori sunt mulţumiţi de serviciile oferite de Serviciul Public Suedez de Ocuparea Forţei de Muncă. Activitate 80% dintre candida�ii înregistraţi la serviciul public de ocuparea forţei de muncă au obţinut o primă evaluare, precum �i un plan de activitate pe termen de 20 de zile. 98% din cererile angajatorilor care aveau nevoie de forţă de muncă s-au finalizat cu un contract, care este documentat. 75% dintre şomeri consideră planul de activitate ca fiind util. 90% dintre şomerii care beneficiază de indemniza�ie de şomaj cunosc, de asemenea, care sunt normele şi reglementările cu privire la aceasta. Economie Abaterea de la buget nu este permisă cu mai mult de 75%. Personal 75% dintre angajaţii noştri sunt mulţumiţi de propriile posibilităţi de dezvoltare. 60% dintre angajaţii noştri sunt mulţumiţi de modul în care �edin�ele de personal îi ajută în muncă. În cadrul institu�iei nu aprobăm o perioadă mai mare de 5% de concediul medical. Sursa: www.pesmonitor.eu Manualul maghiar SOP sugerează următorii indicatori de performanţă (AFSZ 2004): - Serviciul de ocuparea forţei de muncă trebuie să menţină relaţii cu cel puţin X% din angajatori. - Comparativ cu anul precedent, numărul de locuri de muncă raportate trebuie să crească cu X%. - Comparativ cu anul precedent, numărul de plasări trebuie să crească cu X%. - Ponderea beneficiarilor implicaţi în formare trebuie să fie de X% din numărul de beneficiari înregistra�i. - Numărul de persoane care figurează în registrul de şomeri 90 de zile după absolvirea unui curs de formare nu poate fi mai mare de X% din numărul total al celor care au absolvit cursul. - Numărul şomerilor pe termen lung nu poate fi mai mare de X. - Numărul de angajaţi cu capacităţi reduse de lucru plasa�i trebuie să atingă X.

119

ANEXA I - PIAŢA MUNCII Tabelul 14: Statusul indicatorilor de performanţă din România pentru anul 2010

% din contractul de performanţă

Realiza�i,% Fluctua�ie pe jude� (cea mai mare - cea mai mică), %

Rata de participare a şomerilor adulţi la măsurile active, în primele 4 luni de la data înregistrării

70 80.7 99.0-49.0

Nivelul posturilor vacante comunicate de angajatori şi înregistrate la ANOFM, ocupate datorită eforturilor agenţiei

75.0 81.4 98.9-56.2

Nivelul angajării �omerilor înregistra�i în evidenţele ANOFM

40.0 26.3 45.0-13.7

Rata de participare a şomerilor la cursuri de formare profesională

15.0 5.5 12.7—1.3

Rata plasării absolvenţilor de cursuri de formare profesională în termen de 6 luni de la examenele de absolvire

20.0 27.3 48.9—9.9

Rata plasării absolvenţilor de cursuri de formare profesională în termen de 12 luni de la examenele de absolvire

50.0 45.8 66.5—12.3

Rata de participare a şomerilor pe termen lung la măsurile active

25.0 22.5 69.4—7.4

Rata de participare a şomerilor la măsurile active

70.0 87.0 98.4—77.2

Rata de participare a şomerilor cu vârsta de peste 50 de ani la măsurile active

70.0 82.6 98.7—57.9

Rata de participare a şomerilor cu studii primare, gimnaziale şi profesionale la măsurile active

70.0 76.6 89.1—69.9

Ponderea şomerilor care beneficiază de informaţii şi servicii de consiliere profesională din numărul total de şomeri din evidenţele ANOFM

50.0 65.9 99.9—34.7

Ponderea persoanelor din grupurile cu nevoi speciale care beneficiază de informaţii şi servicii de consiliere profesională din numărul total de persoane din grupurile cu nevoi speciale din evidenţele ANOFM

50.0 54.8 84.2—27.0

Rata de ocupare a participanţilor la măsurile active în termen de 3 luni de la participarea la o măsură activă

20.0 23.1 49.6—3.5

Rata de ocupare a participanţilor la măsuri active în termen de 6 luni de la participarea la o măsură activă

25.0 24.5 51.3—6.7

Rata de participare a tinerilor şomeri la măsurile active, în primele 4 luni de la data înregistrării

100.0 93.7 100.0—50.2

Rata de participare a şomerilor adulţi la 70.0 80.7 99.0—49.0

120

măsurile active, în primele 4 luni de la data înregistrării

ANEXA I - PIAŢA MUNCII Tabelul 15: Lista indicatorilor de performanţă din România pentru anul 2011

• Nivelul posturilor vacante comunicate de angajatori şi înregistrate la ANOFM, ocupate datorită eforturilor depuse de Agenţie: 75%

• Nivelul angajării �omerilor înregistra�i în evidenţele ANOFM: 40% • Rata de participare a şomerilor la cursuri de formare profesională (cu o reprezentare echilibrată,

în funcţie de nivelul lor de educaţie): 7% -10%, variind în funcţie de judeţe • Rata de participare a şomerilor la măsurile active: 70% • Rata de participare a şomerilor la măsurile active, în primele luni de la data înregistrării,

respectiv: (i) în primele 4 luni de la data înregistrării, pentru tinerii şomeri: 100% (ii) în primele 6 luni de la data înregistrării, pentru şomerii adulţi: 70%

• Rata de participare a şomerilor pe termen lung la măsurile active: 25% • Rata de ocupare a participanţilor la măsurile active:

(iii) în termen de 3 luni de la participarea la o măsură activă: 20% (iv) în termen de 6 luni de la participarea la o măsură activă: 25%

• Ponderea persoanelor din grupurile cu nevoi speciale care beneficiază de informaţii şi servicii de consiliere profesională din numărul total al persoanelor din grupurile cu nevoi speciale din evidenţele ANOFM: 50%

• Numărul de proiecte finanţate din FSE prin POSDRU 2007-2013, aprobate sau în curs de aplicare: (v) în cazul în care agenţia este solicitant / beneficiar: cel puţin 4 proiecte / 2 noi proiecte

pentru fiecare judeţ şi agenţie Bucureşti pentru ocuparea forţei de muncă (vi) în cazul în care agenţia este un partener: cel puţin 3 proiecte pentru fiecare judeţ şi agenţia

Bucureşti pentru ocuparea forţei de muncă • Nivelul de credite bugetare imobilizate: maxim 10%.

Sursa: ANOFM

121

ANEXA II-PENSII

Tabelul 1. Evoluţia numărului de pensionari, pe categorii de beneficii (1989-2010)

Din care:

ANUL TOTALUL PENSIONARILOR

CU VÂRSTA DE PENSIONARE

CU INVALIDITATE URMA�I

AGRICULTORI

1990 2,380,000 1,713,300 192,700 474,000 985,400

1991 2,816,600 2,124,000 205,700 486,900 995,900

1992 2,996,000 2,221,400 242,500 532,100 978,500

1993 3,174,100 2,304,000 304,200 565,900 1,138,700

1994 3,358,900 2,418,600 369,900 570,400 1,478,100

1995 3,518,900 2,504,900 431,000 583,000 1,586,900

1996 3,651,700 2,587,300 466,900 597,500 1,612,100

1997 3,782,300 2,680,200 490,700 611,400 1,649,100

1998 3,923,700 2,776,000 524,300 623,500 1,682,200

1999 4,074,300 2,876,500 564,400 633,500 1,713,400

2000 4,246,100 2,997,700 606,200 642,100 1,751,100

2001 4,425,800 3,111,900 657,000 652,200 1,766,600

2002 4,535,300 3,115,800 701,700 649,700 1,677,000

2003 4,569,900 3,072,400 745,900 649,700 1,571,600

2004 4,596,500 3,051,800 785,300 641,800 1,473,300

2005 4,610,600 3,036,000 822,900 627,200 1,291,800

2006 4,633,000 3,027,600 860,400 613,900 1,005,500

2007 4,643.500 3,037,600 876,600 600,800 931,900

2008 4,665,800 3,067,100 886,200 587,500 866,100

2009 4,719,300 3,116,200 903,100 577,100 799,200

2010 4,768,100 3,184,800 880,900 568,000 736,700

122

ANEXA II-PENSII

TABELUL 2. Rata de dependen�ă persoane în vârstă planificată în ţările UE (2010-2060)

ŢARA 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050 2055 2060 Uniunea Europeană 27 25,9 28,3 31,1 34,2 38 42,1 45,36 48 50,42 52,5 53,47 Belgia 26,09 28,2 30,6 33,8 37,6 40,5 42,27 43,01 43,87 44,7 45,84 Bulgaria 25,29 28,2 31,1 33,8 36,3 39,1 43,58 49,7 55,44 61,4 63,54 Republica Cehă 21,83 26,5 31,1 33,8 35,7 37,8 42,71 50,17 54,81 58,8 61,4 Danemarca 24,98 29,1 31,9 34,5 37,9 41,1 42,69 42,69 41,31 41,2 42,66 Germania 31,17 32,2 35,3 39,5 46,2 52,8 54,73 55,13 56,43 58,3 59,08 Estonia 25,01 26,7 29,2 31,9 34,4 36,1 38,96 42,17 47,19 53,7 55,55 Irlanda 16,67 18,4 20,2 22,3 24,6 27,2 30,6 35,27 40,4 42,9 43,57 Grecia 28,22 30,6 32,8 35,4 38,5 43,2 48,25 53,23 56,99 57,6 57,12 Spania 24,43 25,8 27,4 30,2 34,3 39,7 46,39 53,88 58,69 60 59,07 Franţa 25,81 29,3 32,8 35,9 39 41,7 43,99 44,18 44,68 45,2 45,2 Italia 30,99 33,6 35,5 38 42,5 48,3 54,07 57,89 59,24 59,4 59,32 Cipru 18 19,9 22,3 24,9 27,4 29 30,76 33,32 37,65 41,4 44,47 Letonia 25,17 26,2 28,1 31,2 34,6 37,1 40,72 44,72 51,18 60 64,45 Lituania 23,18 24 26 29,7 34,7 38,8 42,81 45,96 51,13 59,1 65,65 Luxemburg 21,07 22,3 24,2 27,1 30,8 34,4 36,31 37,23 37,82 38,1 39,1 Ungaria 24,22 26,3 30,3 33,3 34,1 36,2 40,11 46,69 50,83 54,5 57,64 Malta 21,19 26,7 31,3 35,9 39,1 40 41,71 45,37 49,77 54,5 59,07 Ţările de Jos 22,82 27,1 30,7 35 40 44,5 46,77 46,14 45,61 46 47,18 Austria 26,01 27,4 29,2 32,7 38,1 43,4 46,03 46,76 48,31 49,3 50,65 Polonia 18,98 21,9 27,2 32,9 36 37,9 41,29 47,19 55,69 63,5 68,97 Portugalia 26,58 28,6 30,7 33,2 36,6 40,2 44,59 49,49 52,96 54,2 54,76 România 21,34 22,5 25,7 29,1 30,3 35,4 40,75 47,77 54 62,7 65,27 Slovenia 23,91 26,3 31,2 36,2 40,8 45,4 49,4 54,65 59,4 62,3 62,19 Slovacia 16,95 19,2 23,9 28,5 32,3 35,3 39,98 47,58 55,46 62,9 68,49 Finlanda 25,7 31,7 36,8 40,6 43,9 45,7 45,06 45,51 46,61 47,5 49,3 Suedia 27,81 31,5 33,7 35,5 37,4 39,6 40,78 41,11 41,91 44 46,71 Regatul Unit al Marii Britanii 24,72 27,1 28,6 30,4 33,2 35,9 36,92 36,72 37,96 40,2 42,14 Norvegia 22,73 25,7 28,3 31,3 34,3 37,7 40,24 40,94 41,43 42,4 43,92 Elveţia 24,94 27,5 29,9 33,2 37,7 41,8 43,74 44,61 45,74 47,1 48,51

Sursa informaa�iilor: Scenariul de convergenţă Europop2008 = aprilie 2011

123

ANEXA II – PENSII Tabelul 3. Evolu�ia numărului de contribuabili, pensionari şi rata de dependenţă în România

ANUL Numărul mediu de salariaţi (mii)

Numărul mediu de pensionari de stat (mii)

Rata de dependenţă în sistemul de pensii de stat

1989 7,997.10 2,132.50 3.75 1990 8,156.00 2,380.00 3.43 1991 7,574.00 2,816.60 2.69 1992 6,888.00 2,996.00 2.30 1993 6,672.00 3,174.10 2.10 1994 6,434.00 3,358.90 1.92 1995 6,160.00 3,518.90 1.75 1996 5,939.00 3,651.70 1.63 1997 5,597.00 3,782.30 1.48 1998 5,369.00 3,923.70 1.37 1999 4,760.53 4,074.30 1.17 2000 4,623.40 4,246.10 1.09 2001 4,619.00 4,425.80 1.04 2002 4,567.80 4,535.30 1.01 2003 4,590.90 4,569.90 1.00 2004 4,645.00 4,596.50 1.01 2005 4,536.50 4,610.60 0.98 2006 4,594.30 4,633.00 0.99 2007 4,720.70 4,643.50 1.02 2008 4,806.04 4,665.80 1.03 2009 4,594.57 4,719.30 0.97 2010 4,238.13 4,768.10 0.89

124

ANEXA II-PENSII TABELUL 4. Cheltuielile privind pensiile, în �ările UE (% din PIB) ŢARA 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Uniunea Europeană (27 ţări) 12,24 12,20 12,17 12,24 12,15 12,14 11,95 11,41 11,67 Zona euro (15 ţări) 12,51 12,52 12,65 12,73 12,66 12,63 12,44 12,27 12,44 Belgia 10,94 11,06 11,19 11,30 11,13 11,14 11,01 10,71 11,35 Bulgaria 8,14 7,90 7,79 7,74 7,88 7,57 7,25 6,85 7,02 Republica Cehă 8,53 8,54 8,76 8,70 8,27 8,39 8,33 8,22 8,51 Danemarca 10,47 10,61 10,74 11,13 11,03 10,99 10,68 10,73 11,10 Germania (inclusiv fostul RDG) 12,97 13,10 13,29 13,47 13,35 13,27 12,86 12,37 12,28 Estonia 6,61 5,93 5,88 5,88 5,99 5,89 5,91 5,86 7,11 Irlanda 3,60 3,72 4,66 4,88 4,92 4,93 5,04 5,17 6,00 Grecia 11,13 11,87 11,76 11,54 11,70 12,08 12,06 12,17 12,59 Spania 9,64 9,36 9,30 9,18 9,13 9,06 8,95 9,01 9,25 Franţa 12,95 12,94 12,98 13,06 13,12 13,23 13,23 13,31 13,56 Italia 14,40 14,35 14,59 14,70 14,63 14,71 14,63 14,61 14,97 Cipru 5,78 5,84 6,50 6,79 6,64 6,80 6,82 6,70 6,86 Letonia 9,51 8,57 8,23 7,50 6,85 6,33 6,13 5,28 5,98 Lituania 7,80 7,26 6,97 6,76 6,68 6,52 6,33 6,62 7,43 Luxemburg 9,27 9,81 10,02 10,11 9,89 9,57 8,64 8,24 8,26 Ungaria 8,52 8,61 8,86 9,19 9,25 9,83 10,00 10,39 10,92 Malta 8,01 8,87 8,65 8,94 9,06 9,19 9,12 9,01 9,27 Ţările de Jos 12,52 12,44 12,75 12,79 12,79 12,54 12,29 12,07 12,02 Austria 14,30 14,53 14,61 14,75 14,53 14,26 14,05 13,77 13,89 Polonia 12,60 13,60 13,74 13,84 13,27 12,68 12,55 11,59 11,61 Portugalia 10,09 10,47 10,94 11,42 11,95 12,34 12,63 12,65 13,20 România 6,11 6,19 6,65 5,89 6,05 6,07 5,90 6,32 7,46 S Slovenia 11,06 11,18 11,30 10,78 10,53 10,32 10,26 9,74 9,62 Slovacia 7,47 7,39 7,41 7,33 7,41 7,49 7,35 7,25 7,12 Finlanda 10,46 10,51 10,79 11,08 11,01 11,05 10,98 10,64 10,74 Suedia 11,26 11,27 11,51 12,19 12,16 12,25 11,80 11,58 11,77 Regatul Unit 11,93 11,51 10,79 10,64 10,57 10,77 10,73 8,49 8,70 Islanda 6,23 6,12 6,61 7,29 7,11 6,97 6,78 6,95 7,21 Norvegia 7,56 7,72 8,32 8,63 8,36 7,97 7,62 7,79 7,61 Elveţia 12,09 12,55 12,73 13,15 13,02 13,15 12,65 12,44 12,17

125

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani) Tabelul 1. Descrierea principalelor programe de asistenţă socială în România Cadrul legislativ, nivelul beneficiilor şi criteriile de eligibilitate Numele programului de asistenţă socială

Frecvenţa plăţilor

Suma de plată în 2010, lei

200 RON. plătită copiilor cu vârste de până la doi ani sau până la trei ani pentru copiii cu handicap

42 RON. plătită copiilor cu vârsta de peste doi ani şi la tinerii cu vârste de peste 18 care frecventează licee sau şcoli profesionalale

1.

Alocaţia de stat pentru copii (ASC) - pentru copii cu handicap

lunar

84 RON. plătită copiilor cu handicap cu vârsta de peste trei ani

85% din venitul mediu obţinut în ultimele 12 luni, min. 600 RON, max. 4.000 RON.

plătite la un părinte care a avut venituri impozabile în cele 12 luni înainte de naşterea copilului Durata: până când copilul împlineşte 2 ani, sau 3, dacă are handicap.

plata contribuţiei de asigurări de sănătate pentru beneficiar

reprezintă 5,5% din valoarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi este plătit integral de la bugetul de stat.

A. Indemniza�ia de Cresterea Copilului (ICC), pentru copiii născuţi înainte de 1 ianuarie 2011

lunar

100 RON, bonus de întoarcere la muncă

acordată celor ce se întorc la locul de muncă şi câştigă un venit profesional mai devreme de implinirea celor 2 / 3 ani, respectiv de la na�terea copilului.

Varianta A. 75% din venitul mediu obţinut în ultimele 12 luni, min. 600 RON, max. 1200 RON.

plătite la un părinte care a avut venituri impozabile în cele 12 luni înainte de naşterea copilului Durata: până când copilul împlineşte 2 ani, sau 3, dacă are handicap.

2.

B. Indemniza�ia de Cresterea Copilului (ICC), pentru copiii născuţi înainte de 1 ianuarie 2011 (beneficiarul trebuie să aleagă între varianta A sau B)

lunar

Varianta B. 75% din venitul mediu obţinut în ultimele 12 luni, min. 600 RON, max. 3400 RON. 500 RON, bonus de întoarcere la muncă

plătite la un părinte care a avut venituri impozabile în cele 12 luni înainte de naşterea copilului Durata: până când copilul împlineşte 1 an, sau 3, dacă are handicap. Bonusul de întoarcere la muncă este plătit celor care se întorc la muncă înainte de expirarea celor 12 luni, şi care continuă să câştige un venit impozabil, mai devreme de implinirea celor 2 / 3 ani, respectiv de la na�terea copilului.

126

plată a contribuţiei de asigurări de sănătate pentru beneficiar

reprezintă 5,5% din valoarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi este plătit integral de la bugetul de stat.

450 RON, alocaţie acordată persoanelor ce au în între�inere un copil cu handicap cu vârsta de 3-7 ani

450 RON, alocaţie acordată persoanelor cu handicap grav/accentuat ce au în între�inere un copil cu handicap cu vârsta între 0-3 ani, care generează doar veniturile prevăzute la articolul 57, alineatul (4) din Legea nr 448/2008 cu modificările şi completările ulterioare.

300 de lei, alocaţie acordată persoanelor cu handicap grav/accentuat ce au în între�inere un copil cu handicap cu vârsta între 3-7 ani, care generează doar veniturile prevăzute la articolul 57, alineatul (4) din Legea nr 448/2008 cu modificările şi completările ulterioare.

300 de lei, alocaţie acordată persoanelor ce au în între�inere un copil cu handicap cu vârsta între 0-3 ani, care nu se încadrează în condiţiile la care face referire Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 148/2005

150 RON, ajutor social lunar

acordată persoanelor ce au în între�inere un copil cu handicap cu vârsta între 3-7 ani, care nu se încadrează în condiţiile la care face referire Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 148/2005.

C. Alte aloca�ii de cre�terea copilului

lunar

450 RON, alocaţie acordată persoanelor cu handicap grav/accentuat ce au în între�inere un copil cu vârstă de 0-2 ani, care generează doar veniturile prevăzute la articolul 57, alineatul (4) din Legea nr 448/2008 cu modificările şi completările ulterioare.

150 RON, ajutor social lunar

acordată persoanelor cu handicap grav/accentuat ce au în între�inere un copil cu vârstă de 2-7 ani care generează doar veniturile prevăzute la articolul 57, alineatul (4) din Legea nr 448/2008 cu modificările şi completările ulterioare.

3. Alocaţie pentru nou-nascuti

Abrogată în iulie 2010

230 RON, acordată fiecăruia dintre primii patru copii nou-născuţi

4. Trusou nou-născu�i

Abrogat în iulie 2010

150 RON, acordat fiecărui copil nou-nascut

5. Alocaţia de plasament

lunar 97 RON - pentru copii cu handicap, este plătită ca sumă cu majorare de 50%

6. Bonuri de îngrijire zilnică

lunar 350 RON

7. Prima de căsătorie

Abrogată în iulie 2010

Este plătit echivalentul in RON a 200 Euro

127

8. Alocaţia familială complementară (AFC)

lunară Abrogată la 1 ianuarie, 2011

50 RON-pentru familiile cu 1 copil 60 RON-pentru familiile cu 2 copii 65 RON, pentru familiile cu 3 copii70 RON, pentru familiile cu 4 sau mai mul�i copii

- 470 RON membru / familie, maxim de venit net lunar, pentru care este plătită - Indemnizaţia este majorată cu 25% pentru beneficiarii de VMG

9. Alocaţie de sus�inere pentru familia monoparentală (ASP)

lunară Abrogată la 1 ianuarie, 2011

70 RON-pentru familiile cu 1 copil 80 RON-pentru familiile cu 2 copii 85 RON, pentru familiile cu 3 copii 90 RON pentru familiile cu 4 sau mai mul�i copii

- 470 RON membru / familie, maxim de venit net lunar, pentru care este plătită

lunar

30 RON-pentru familiile cu 1 copil 60 RON-pentru familiile cu 2 copii 90 RON, pentru familiile cu 3 copi-120 RON pentru familiile cu 4 sau mai mul�i copii

0-200 RON / membru de familie, plus filtre beneficiu - Indemnizaţia este majorată cu 25% pentru beneficiarii de VMG

lunar

25 RON-pentru familiile cu 1 copil 50 RON-pentru familiile cu 2 copii 75 RON pentru familiile cu 3 copii100 lei-pentru familiile cu 4 sau mai mul�i copii

201-370 RON / membru de familie, plus filtre beneficiu

lunar

50 RON-monoparentale, 1 copil 100 RON-monoparentale, 2 copii 150 RON-monoparentale, 3 copii 200 RON-monoparentale, 4 sau mai mul�i copii

0-200 RON / membru de familie, plus filtre beneficiu - Indemnizaţia este majorată cu 25% pentru beneficiarii de VMG

9a.

Alocaţie Familială (AF): nou program de înlocuire a 8 şi 9 începând cu ianuarie 2011

lunar

45 RON-monoparentale cu 1 copil 90 RON-monoparentale, 2 copii 135 RON-monoparentale, 3 copii 180 RON-monoparentale, cu 4 sau mai mul�i copii

201-370 RON / membru de familie, plus filtre beneficiu

10. Venitul Minim Garantat (VMG) - Program

lunar

Acesta este plătit pe bază diferenţiată familiilor sau persoanelor singure având un venit pe familie mai mic de: 125 RON-pentru familii cu o singură persoană 225 RON-pentru familii de 2 persoane 313 RON pentru familii de 3 persoane 390 RON-pentru familii de 4 persoane 462 RON-pentru familiile de 5 persoane 31 RON fiecare pentru fiecare persoană pentru familiile cu mai mult de 5 persoane.

11.

Ajutoare de urgenţă - De la bugetul local sau de stat

In func�ie de necesitate

Scop-situaţii de urgenţă Guvernul şi primăriile pot oferi ajutor de urgenţă, în limitele care sunt prevăzute în buget în func�ie de nevoi în caz de cataclisme, incendii, accidente.

12. Ajutor financiar In func�ie de necesitate

Guvernul poate aproba ajutorul, în limita fondurilor care sunt aprobate în buget pentru acest scop specific, pentru situaţii speciale din cauza condi�iilor de sănătate sau altor cauze justificate.

13. Ajutor rambursabil pentru refugiaţi

lunar

540 RON

14. Ajutoare pentru a acoperi o parte din cheltuielile de înmormântare

In func�ie de necesitate

Primarii pot aproba, în cazul unui deces, să acorde din fondurile alocate pentru ajutor social-anumite sume de bani persoanelor din familiile care beneficiază de ajutor social, pentru a acoperi o parte din cheltuielile de înmormântare.

128

15. Alocaţie lunară de hrană pentru persoanele infectate cu HIV sau afectate de SIDA

lunar adulţi -13 RON / zi copii-11 RON / zi

16. Alocaţie lunară de hrană pentru copiii infecta�i cu HIV sau afecta�i de SIDA

lunar 11 RON / zi

17. Indemnizaţie de însoţitor pentru persoanele cu deficienţe de vedere (cu handicap major)

lunar De la: 03 iulie 2010 - 461 RON (indemnizaţie egală cu salariul net al asistentului social debutant angajat la o instituţie bugetară)

18. Indemniza�ie pentru adul�i cu handicap (IAH)

lunar Indemnizaţia lunară acordată persoanelor cu handicap major / grav, indiferent de venituri: -202 RON, pentru adulţii cu handicap major; -166 RON, pentru adulţii cu handicap grav;

19. Bugetul personal complementar pentru Persoanele cu Handicap (BPCPH)

lunar Buget personal complementar, indiferent de venituri: - 91 RON, pentru adultii cu handicap major; - 68 RON, pentru adulţii cu handicap grav; - 33.5 RON, pentru adulţii cu handicap mediu.

20. Ajutoare pentru tratamente medicale şi intervenţii chirurgicale efectuate în străinătate.

Bazat pe necesitatea

Venitul mediu lunar net pe membru de familie-RON/persoană 1noiembrie 2010-31 martie 2011

Subven�ie pe familie în proporţie de:

21 Subven�ii de căldură (SC) Op�iunea A. Pentru beneficiarii care locuiesc în apartamente racordate la reţeaua de încălzire centrală

Lunar, din luna noiembrie până în martie

până la 155 155,1 -210 210,1 -260 260,1 -310 310,1 -355 355,1 -425 425,1 -480 480,1 -540 540.1 -615

90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10%

129

- valoarea reală a ajutorului plătit în sprijinul facturii de încălzire se calculează ca procent din valoarea facturii, calculat prin înmulţirea consumului defalcat pe consumatorii individuali cu preţul local al energiei termice facturat consumatorilor locali; - ajutorul nu trebuie să depăşească valoarea calculată prin înmulţirea consumului maxim lunar stabilit pentru fiecare tip de apartament şi în funcţie de zona de temperatură ori preţul de referinţă local; - persoanele singure primesc o reducere de 10% mai mare decât proporţiile stabilite pe familie; - pentru beneficiarii de VMG sobven�iile sunt acordate în proporţie de 100% - compensaţia se acordă timp de 5 luni (sezonul rece), 12 luni sau 12 luni, pe o bază diferenţiată (sezonul rece şi restul anului), în funcţie de opţiunea beneficiarului.

Venitul mediu lunar net pe membru de familie-RON/persoană 1noiembrie 2010-31 martie 2011

Subven�ie pe familie în proporţie de:

până la 155 155,1 -210 210,1 -260 260,1 -310 310,1 -355 355,1 -425 425,1 -480 480,1 -540 540.1 -615

262 RON 162 RON 137 RON 112 RON 87 RON 62 RON 44 RON 31 RON

19 RON

Subven�ii de căldură (SC) Op�iunea B. Pentru beneficiarii de încîlzire cu gaze naturale

Lunar, din luna noiembrie până în martie

- ajutorul pentru încălzirea cu gaze naturale este plătită în intervalele stabilite, dar nu mai mult de valoarea facturii individuale sau, după caz, cheltuielile care sunt de fapt distribuite pentru cantitatea de gaze naturale, care este utilizată în timpul sezonului rece. - ajutorului suplimentar este plătit direct beneficiarilor de ajutoare de încălzire cu gaze naturale şi este plătit din Fondul Social, care este creat din sponsorizări de la producatorii interni �i distribuitorii de gaze naturale, pentru perioadele februarie-martie şi noiembrie-decembrie.

Venitul mediu lunar net pe membru de familie-RON/persoană 1noiembrie 2010-31 martie 2011

Subven�ie pe familie în proporţie de:

până la 155 155,1 -210 210,1 -260 260,1 -310 310,1 -355 355,1 -425 425,1 -480 480,1 -540 540.1 -615

54 RON 48 RON 44 RON 39 RON 34 RON 30 RON 26 RON 20 RON 16 RON

Subven�ii de căldură (SC) Op�iunea C. Pentru beneficiarii care folosesc lemne, cărbuni şi combustibili pe bază de petrol

Lunar, din luna noiembrie până în martie

- Persoanele ce beneficiază de VMG obţin subven�iile de încălzire pe perioada sezonului rece, de la 1noiembrie 2010-31 martie 2011, în valoare de 58 de lei / lună.

Sursa: pe baza Strategiei de reformă a Asistenţei Sociale din România, Anexa 1

130

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani) Tabelul 2. Dinamica numărului de beneficiari şi bugetul pentru principalele programe de asistenţă socială finanţate de MMFPS, 2005-2010

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Programul de asistenţă socială Numărul de beneficiari (mii)

Sume (mil. lei)

Numărul de beneficiari (mii)

Sume (mil. lei)

Numărul de beneficiari (mii)

Sume (mil. lei)

Numărul de beneficiari (mii)

Sume (mil. lei)

Numărul de beneficiari (mii)

Sume (mil. lei)

Numărul de beneficiari (mii)

Sume (mil. lei)

Aloca�ia de stat pentru copii 1.517 429 1.480 447 1.481 1.262 3.724 2.543 3.835 2.841 4.013 2.887 Îndemniza�ia pentru creşterea copilului / Bonus revenire la muncă 0 0 198 1.697 207 1.460 197 1.342 196 1.757 207 2.030 Alte programe pentru copii şi familie 65 83 251 175 286 306 271 332 271 305 295 303 Aloca�ii complementare familiale 708 335 652 317 577 297 506 289 549 405 607 444

Alocaţie famială monoparentală 247 162 245 165 221 156 190 145 194 181 204 191

Subven�ii de încălzire 1.040 309 1.114 467 4.087 1.281 4.779 1.178 3.592 514 3.263 980 Indemniza�ie pentru copiii cu handicap 53 29 52 30 53 27 52 43 53 53 54 54 Indemniza�ia pentru cresterea copiilor cu dizabilităţi 0 0 0 0 1 3 3 12 4 21 6 28 Indemnizaţia Adul�ilor cu handicap (IAH) şi Buget Complementar pentru Adulţi cu Handicap (BCAH) 390 674 419 811 507 1.306 590 1.682 635 1.967 667 2.095 Indemnizaţia lunară pentru persoanele infectate cu HIV 5 14 6 16 6 23 6 28 7 31 7 31

TOTAL 2.035 4.125 6.121 7.594 8.075 9.043

Sursa: Guvernul României: Strategia de reformă a Asistenţei Sociale din România, Anexa 2.

131

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani) Tabelul 3. Profilul sărăciei a 5%, 10%, 15% şi 20% din cea mai săracă populaţie în 2009

Numărul de persoane sărace definit după cum urmează: Cele mai sărace 5% Cele mai sărace 10% Cele mai sărace 15% Cele mai sărace 20%

Pragul sărăciei = 260 RON Pragul sărăciei = 332 RON Pragul sărăciei = 383 RON Pragul sărăciei = 430 RON Numarul depersoane sărace

Distribuţia persoanelor sărace

Numarul depersoane sărace

Distribuţia persoanelor sărace

Numarul depersoane sărace

Distribuţia persoanelor sărace

Numarul de persoane sărace

Distribuţia persoanelor sărace

Distribuţia populaţiei

Total 5 100.0 10.0 100.0 15.0 100.0 20.0 100.0 100.0 Zonă de reşedinţă Urbană 2.4 26.1 4.6 25.4 7.2 26.3 10.3 28.3 54.9 Rurală 8.2 73.9 16.5 74.6 24.5 73.7 31.8 71.7 45.1 Macro regiune Nord-Est 6.9 24.0 15.1 26.2 23.3 26.9 29.0 25.1 17.3 Sud-Est 6.8 17.8 12.2 16.1 18.6 16.3 25.0 16.4 13.2 Sud 4.5 13.6 9.6 14.6 14.4 14.7 20.6 15.8 15.3 Sud-Vest 5.9 12.5 12.6 13.3 19.8 13.9 25.8 13.6 10.5 Vest 4.2 7.5 6.6 5.9 8.5 5.1 11.9 5.3 8.9 Nord-Vest 4.7 11.9 9.6 12.2 13.9 11.7 19.0 12.0 12.6 Centru 4.7 11.1 9 10.6 12.2 9.6 16.1 9.5 11.7 Bucureşti 0.7 1.5 1.2 1.2 2.7 1.9 4.3 2.3 10.4 Ocupaţie Angajat 0.5 2.8 1.5 4.5 3.2 6.1 5.5 8.1 29.2 Angajator 1.5 0.1 1.5 0.0 3.4 0.0 3.4 0.0 0.2

Cu activităţi independente ne-agricole 11.5 8.5 21.4 7.9 30.7 7.6 38.3 7.1 3.7 Cu activităţi independente agricole 14.6 24.9 29.3 24.9 40.6 23.1 50.1 21.3 8.5 Şomeri 13.4 12.2 21.5 9.8 29.8 9 36.6 8.3 4.5 Pensionari 1.3 6.2 3.4 8 6.5 10.3 9.9 11.8 23.7 Elevi, studen�i 6 19.7 12.7 21.0 19.3 21.2 25.5 21.0 16.5 Casnice 10.9 11.8 20.2 10.9 28.5 10.2 37.8 10.2 5.4 Altele 8.4 13.9 15.7 13.0 22.5 12.5 29.1 12.1 8.3 Etnie Români 4.1 73.9 8.7 78.7 13.7 81.9 18.5 83.4 89.9 Maghiari 3.1 3.9 7.7 4.8 11.7 4.9 16.3 5.1 6.2 Rromi 36.0 20.5 52.8 15.0 63.2 12.0 73.2 10.4 2.8 Alte 8.5 1.7 15.8 1.6 19.5 1.3 23.0 1.1 1.0

132

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 3. Profilul sărăciei a 5%, 10%, 15% şi 20% din cea mai săracă populaţie în 2009, continuare Numărul de persoane sărace definit după cum urmează: Cele mai sărace 5% Cele mai sărace 10% Cele mai sărace 15% Cele mai sărace 20%

Pragul sărăciei = 260 RON Pragul sărăciei= 332 RON Pragul sărăciei= 383 RON Pragul sărăciei= 430 RON Numarul depersoane sărace

Distribuţia persoanelor sărace

Numarul de persoanesărace

Distribuţia persoanelor sărace

Numarul depersoane sărace

Distribuţia persoanelor sărace

Numarul de persoane sărace

Distribuţia persoanelor sărace

Distribuţia populaţiei

Total 5 100.0 10.0 100.0 15.0 100.0 20.0 100.0 100.0 Educaţie Fără şcolarizare obligatorie 9.4 23.6 17.4 21.9 24.0 20.1 30.7 19.3 12.6 Cu clasele primare, 1-4 8.4 20.7 15.4 19.1 22.6 18.6 29.8 18.4 12.4 Cu gimnaziu, clasele 5-8 7.6 32.6 15.3 33.1 22.5 32.4 29.4 31.7 21.6 �coli profesionale 3.6 12.5 8.2 14.1 13.1 15.1 18.1 15.7 17.3 Liceu, clasele 9-12 1.9 9.3 4.5 10.8 7.9 12.7 11.3 13.7 24.2 Post-liceale 0.6 0.4 0.9 0.3 1.6 0.4 2.9 0.5 3.4 Studii superioare 0.5 0.8 0.7 0.6 1.2 0.7 1.5 0.6 8.5 Dimensiune HH 1 1.8 2.3 3.5 2.2 6 2.5 9.7 3.1 6.3 2 1.6 5.7 3.7 6.8 6.3 7.6 9.3 8.5 18.2 3 3.3 15.6 7 16.7 10.3 16.3 14.1 16.8 23.9 4 4.8 25.5 9.6 25.5 15.1 26.7 21.3 28.1 26.4 5 7.1 19.0 15.9 21.1 24.0 21.3 30.0 20.0 13.3 6 8.9 12.4 17.0 11.8 26.0 12.1 33.9 11.8 7 7 sau mai mult 19.9 19.5 32.3 15.8 41.3 13.5 47.8 11.7 4.9 Număr de copii fără copii 3.3 37.5 7 40.0 11.0 41.9 15.3 43.6 57.1 1 5.2 24.7 9.6 23.1 14.9 23.8 19.6 23.4 23.9 2 6.5 17.4 13.9 18.7 19.8 17.7 26.5 17.8 13.4 3 sau mai mulţi copii 18.4 20.4 32.9 18.2 45.0 16.6 54.8 15.2 5.5

Sursa: estimări ale personalului Băncii Mondiale pe baza HBS 2009 Notă: Nivelul sărăciei sărăciei corespunde cu tăierile veniturilor cu 5, 10, 15 �i 20 procente din distribuţiei veniturilor pe adult echivalent în 2009. Estimări realizate de ADePT Poverty

133

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 4. Distribuţia ajutoarelor sociale (Precizie direcţionare) Chintilele pe echivalent de venituri adult, fără

transferurile de asistenţă socială Total C1 C2 C3 C4 C5 Toate contribu�iile de protec�ie socială 100.0 10.2 15.0 19.9 26.2 28.6 Toate asigurări sociale 100.0 5.3 13.4 20.1 28.8 32.4 Pensie de bătrâneţe 100.0 2.9 9.5 17.6 30.7 39.3 Pensie pentru persoanele cu handicap 100.0 10.0 18.2 24.9 28.4 18.5 Pensie de urma� 100.0 12.3 24.1 27.7 22.5 13.4 Pensie de agricultor 100.0 14.7 32.4 29.8 18.0 5.1 Pensie de veteran de război (inclusiv de urmaş) 100.0 13.3 15.1 20.1 32.1 19.5 Toate programele de pe piaţa muncii 100.0 13.4 23.1 31.8 19.4 12.3 Indemniza�ia de şomaj 100.0 14.1 23.8 32.0 19.3 10.7 Ajutor de �omaj 100.0 2.5 13.7 28.5 19.9 35.4 Toate ajutoarele de asistenţă socială 100.0 37.7 22.5 16.5 12.9 10.3 Aloca�ia de stat pentru copii 100.0 33.1 24.1 17.7 13.7 11.5 Aloca�ie complementară familială 100.0 59.5 26.1 9.3 3.6 1.4 Alocaţie familii monoparentale 100.0 68.6 13.5 15.0 2.1 0.8 Indemniza�ia pentru creşterea copilului 100.0 29.1 24.7 18.1 16.9 11.1 Indemnizaţii pentru persoanele cu handicap 100.0 35.7 22.4 16.3 14.7 11.0 Venitului minim garantat 100.0 81.5 7.9 4 3.6 3.1 Subven�ii de căldură 100.0 53.0 25.0 12.8 7.8 1.2 Burse de studiu 100.0 27.2 15.8 18.9 17.6 20.6

Beneficii pentru veteranii de război, eroi, etc 100.0 13.1 19.0 28.7 13.3 26.0

Pensie de asistenţă socială 100.0 48.9 16.7 16.3 14.8 3.3 Alte beneficii de asistenţă socială 100.0 57.2 20.4 11.7 7.4 3.3

Sursa: Estimările personalului în baza HBS 2009 Nota: Gospodăriile sunt clasificate în func�ie de distribuirea veniturilor pe adult echivalente în 2009, fără ajutoarele de asistenţă socială. Incidenţa ajutoarelor sociale reprezintă suma transferată primită de către grup ca procent din totalul transferurilor primite de către populaţie. Mai precis, incidenţa ajutoarelor sociale reprezintă: (Suma tuturor transferurilor primite de către toţi indivizii din grup) / (Suma tuturor transferurilor primite de către toate persoanele din grup). Estimări realizate de ADePT Social Protection

134

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 5. Generozitatea ajutoarelor sociale, pentru beneficiarii direcţi şi indirecţi Chintile pe ae consum, fără transferurile AS Total C1 C2 C3 C4 C5

Toate contribu�iile de protec�ie socială 38.6 43.5 39.7 40.2 41.5 33.5 Toate asigurări sociale 53.1 48.4 52.1 54.1 55.0 52.0 Pensie de bătrâneţe 55.8 51.6 50.8 54.2 57.2 57.2 Pensie pentru persoanele cu handicap 30.5 41.9 37.6 35.1 29.6 20.8 Pensie de urma� 28.9 37.3 35.4 32.6 27.4 17.2 Pensie de agricultor 28.0 37.1 38.3 28.1 20.2 13.4 Pensie de veteran de război (inclusiv de urmaş) 14.0 11.0 23.7 7.6 17.5 23.0 Toate programele de pe piaţa muncii 27.2 42.9 32.4 29.3 23.5 16.5 Indemniza�ia de şomaj 26.2 42.6 31.8 28.1 22.5 14.5 Ajutor de �omaj 40.7 91.3 60.3 51.8 33.1 33.6 Toate ajutoarele de asistenţă socială 9.3 26.2 12.0 7.7 5.8 3.4 Aloca�ia de stat pentru copii 4 10.1 5.5 3.6 2.7 1.6 Aloca�ie complementară familială 4 5.5 3.5 2.6 1.9 1.3 Alocaţie familii monoparentale 6.4 8.4 4.8 4.1 3.8 1.9 Indemniza�ia pentru creşterea copilului 22.7 37.2 26.5 21.3 21.4 10.6 Indemnizaţii pentru persoanele cu handicap 15.5 25.8 15.9 14.9 11.9 8.2 Venitului minim garantat 19.4 23.6 9.3 11.6 10.2 18.9 Subven�ii de căldură 18.5 40.4 17.1 9.2 7.7 6 Burse de studiu 12.6 23.5 11.2 14.8 9 9.7 Beneficii pentru veteranii de război, eroi, etc 14.8 25.4 18.7 21.3 8.9 10.9 Pensie de asistenţă socială 20.2 39.9 17.1 17.4 10.3 8.9 Alte beneficii de asistenţă socială 11.2 14.1 10.2 8.3 7.3 7.1

Sursa: Estimările personalului în baza HBS 2009 Nota: Gospodăriile sunt clasificate în func�ie de distribuirea veniturilor pe adult echivalente în 2009, fără

ajutoarele de asistenţă socială. Generozitatea este valoarea medie a sumei transferate primită de toţi beneficiarii dintr-un grup, ca parte din totalitatea ajutorului social acordat beneficiarilor din acel grup. Estimări realizate de ADePT Social Protection

135

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 6. Gradul de acoperire a grupurilor de populaţie cu programele de protec�ie socială Chintile pe ae consum, fără transferurile AS Total C1 C2 C3 C4 C5 Toate contribu�iile de protec�ie socială 84.4 91.7 89.1 86.7 83.6 71.1 Toate asigurări sociale 46.0 31.8 48.5 51.8 55.3 42.7 Pensie de bătrâneţe 29.4 11.7 26.0 33.3 41.5 34.4 Pensie pentru persoanele cu handicap 10.2 8.2 11.1 11.9 12.3 7.7 Pensie de urma� 5 5 6.5 6.1 4.5 2.8 Pensie de agricultor 9.9 10.6 14.4 13.5 8.7 2.5 Pensie de veteran de război (inclusiv de urmaş) 0.1 0.2 0.0 0.1 0.1 0.0 Toate programele de pe piaţa muncii 4 3.4 5.1 6 3.4 1.9 Indemniza�ia de şomaj 3.9 3.4 5 5.9 3.3 1.8 Ajutor de �omaj 0.1 0.0 0.1 0.2 0.2 0.2 Toate ajutoarele de asistenţă socială 57.5 82.2 65.7 56.5 45.0 37.9 Aloca�ia de stat pentru copii 52.2 74.3 60.0 51.2 40.6 34.9 Aloca�ie complementară familială 7.9 23.8 10.0 3.8 1.5 0.6 Alocaţie familii monoparentale 0.8 2.8 0.6 0.5 0.1 0.0 Indemniza�ia pentru creşterea copilului 4 6.2 5.1 3.8 2.7 2.2 Indemnizaţii pentru persoanele cu handicap 4.4 8.6 5.5 3.1 2.8 2.0 Venitului minim garantat 3.4 14.2 1.8 0.5 0.4 0.1 Subven�ii de căldură 2.5 4.6 3.5 2.7 1.6 0.2 Burse de studiu 0.6 0.8 0.7 0.4 0.6 0.4 Beneficii pentru veteranii de război, eroi, etc 1.4 1.1 1.4 1.4 1.4 1.4 Pensie de asistenţă socială 0.1 0.3 0.1 0.1 0.1 0.0 Alte beneficii de asistenţă socială 1.0 3.1 1.0 0.5 0.3 0.1

Sursa: Estimările personalului în baza HBS 2009 Nota: Gospodăriile sunt clasificate în func�ie de distribuirea veniturilor pe adult echivalente în 2009, fără ajutoarele de asistenţă socială. Gradul de acoperire a programului reprezintă partea populaţiei din fiecare grup care primeşte transferul. Mai precis, gradul de acoperire este : (Numărul de persoane din grup care trăiesc într-o gospodărie în care cel puţin un membru primeşte ajutor social) / (Numărul de persoane din grup). Estimări realizate de ADePT Social Protection

136

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani) Tabelul 7. Contribu�ii legislative şi de reglementare necesare pentru punerea în aplicare a Strategiei Guvernului de Asistenţă Socială şi DLI din cadrul proiectului propus SASM (listă propuneri)

Indicator rezultat Măsură legislativă sau de reglementare avută în vedere necesară sau finalizată *

Data limită**

# 1. Planul de acţiune adoptat pentru Strategia de Asistenţă Socială este transmis de către MMFPS

MMFPS va transmite Planul de acţiune pentru Strategia de asistenţă socială printr-un Ordin Ministerial

2011

# 2. Trei rapoarte de monitorizare lunare a 4 programe majore (Alocaţii familiale, Îndemniza�iile pentru creşterea copilului, VMG şi Aloca�ia de stat pentru copii) sunt elaborate de NASB

Nu e nevoie de măsuri legislative

n.a.

# 3. Trei rapoarte lunare de performanţă de management pentru programele gospodăriilor cu venituri mici sunt produse de NASB şi utilizate la nivel de conducere în NASB (rezultate)

O procedură de feedback sistematic care să includă rezultatele rapoartelor de management de performanţă în luarea deciziilor va fi adoptată printr-un Ordin Ministrerial

Până în 2013

# 4. Cel puţin 90% din beneficiarii de indemnizaţie de familie sunt plătiţi, prin NASB, timp de două luni consecutive în conformitate cu procedurile de testare a mijloacelor armonizate şi pragul de eligibilitate mai mic

* Legislaţia este deja adoptată: Legea 277 / decembrie 2010, cu modificările aduse prin Ordonanţa de Urgenţă 2/January 2010; Regulamentul de Guvern 38 / ianuarie 2011 privind procedurile de punere în aplicare

Efectuat.

# 5. Cel puţin 90% din indemniza�iile de creştere a copilului care intră în program începând cu 1 ianuarie 2011 sunt plătite prin NASB pentru două luni consecutive, cu un venit modificat mai mic de 75%

Legislaţia adoptată: Ordonanţa de Urgenţă 111 / decembrie 2010

Efectuat.

# 6. Cel puţin 90% din beneficiarii noului program consolidat pentru familiile cu venit scăzut sunt plăti�i prin NASB pentru două luni consecutive

Legislaţi trebuie elaborată. Programată a fi adoptată, înainte de sfârşitul anului 2012

Înainte de sfârşitul anului 2012

# 7. Ponderea fondurilor de asistenţă socială care merg la prima chintilă, cea mai săracă, a crescut la 45% de la 37,7% la valoarea iniţială (în 2009), masurata prin Controlul Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC)

Nu e nevoie de măsuri legislative

n.a.

# 8. Procedurile de alocare de ajutor din partea guvernului adoptate pentru VMG, alocaţia familială, şi subven�iile de căldură sunt emise

Lege sau regulament şi punerea în aplicare necesare pentru procedurile de alocare de ajutor din partea guvernului . Legea a fost deja elaborată pentru VMG şi alocaţia familială.

Până în 2011

# 9. Criteriile medicale de evaluare a handicapului adoptate sunt emise

Legisla�ie necesară pentru stabilirea criteriilor medicale de evaluare a handicapului

Până în 2012

# 10. Cel puţin 90% din persoanele care trebuie să primească pensii de invaliditate în conformitate cu noul sistem armonizat de invaliditate sunt plătite prin NASB

Legislaţia de unificare a structurii instituţionale pentru evaluarea handicapului

Până în 2013

# 11. Cel puţin 90% din cererile de noi pentru programe pentru gospodării cu venituri mici şi programe de politici de familie în ultimele două luni au respectat directivele opera�ionale cu o aplicaţie şi un punct de servicii

E nevoie de măsuri legislative noi.

n.a.

# 12. Costurile administrative şi costurile de participare a beneficiarilor pentru programele de ajutor din partea guvernului au fost reduse cu 15% din

Nu e nevoie de măsuri legislative n.a.

137

** Nota: "Data limită" din acest tabel se referă la planul calendaristic de măsuri legislative / de reglementare (prin care astfel de reforme necesare pentru punerea în aplicare a Strategiei şi realizarea indicatorilor referitori la rezultate).

19 " Registrul National de Evidenta a Populatiei " înseamnă registrul naţional pentru populaţia administrată de Ministerul Român al Administraţiei Publice şi Internelor.

valoarea iniţială # 13. Cel puţin o campanie de control tematic se efectuează pentru fiecare dintre următoarele programe: VMG, handicap, alocaţia de familie, subven�iile de căldură, şi indemniza�ia de creşterea copilului

Nu e nevoie de măsuri legislative

n.a.

# 14. Planul de acţiuni corective este adoptat de către NASB pentru a satisface recomandările pentru: (i) o evaluare independentă a exhaustivită�ii şi exactitudinii informaţiilor SAFIR, şi (ii) un studiu de fezabilitate al datelor incruci�ate SAFIR cu alte baze de date

Ordin Ministerial necesar pentru a stabili un plan de acţiuni corective pentru a satisface recomandările de evaluare şi studiu de fezabilitate.

În 2011,

# 15. Cel puţin 90% din persoanele ce beneficiază de VMG sunt plătite prin NASB două luni consecutive

* Legislaţie adoptată: Legea 276 / decembrie 2010 cu privire la modificările Legii VMG (416/2001) Decretul Guvernului 50/ianuarie 2011

Efectuat.

# 16. Existen�a unui registru central cu o bază de date naţională a persoanelor cu handicap

Măsuri de reglementare necesare pentru a introduce obligaţia toţi administratorii de baze de date descentralizate (direc�iile de Asisten�ă Socială �i Protec�ia Copilului din subordinea consiliilor jude�ene) de a raporta lunar direct la Direcţia Generală pentru Persoane cu Handicap

În 2011,

# 17. Politica de prevedere a sanc�iunilor, competenţele de investigaţie şi sistemul de trimitere pentru Inspecţia Socială să fie revizuite şi, implementate

Este necesar ca legisla�ia să revizuie cadrul politicii de sancţiuni, competenţelor de investigaţie şi de sistemului de trimitere pentru Inspecţia Socială. Revizia specială a Statutului Inspecţiei Sociale este, de asemenea, necesară (Măsuri ministeriale).

Până în 2012

# 18. Trei liste lunare de nereguli constatate de către NASB prin compararea datelor între SAFIR şi bazele de date gestionate de către Casa de Pensii, şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei sunt trimise la Inspecţia Socială pentru verificare şi propunere de acţiuni corective (rezultate)

Ordinul Ministrului necesar pentru a stabili orientările operaţionale pentru detectarea neregulilor prin compararea datelore şi pentru sistemul de trimitere

Până în 2012

# 19. Ancheta pe baza riscurilor pentru detectarea erorilor şi fraudei este utilizată de către Inspecţia Socială pentru programele destinate gospodăriilor cu venituri mici, indemniza�iile de creştere a copilului şi de invaliditate

Ordinul Ministrului necesare pentru a stabili Liniile directoare de procedură pentru clasificarea beneficiarilor şi a serviciilor în clase de risc de fraudă

Până în 2013

# 20. Trei liste lunare de nereguli constatate de către NASB prin compararea datelor între SAFIR şi bazele de date gestionate de către ANAF şi Registrul Naţional de Evidenta Populatiei de o 19 sunt trimise la Inspecţia Socială pentru verificare şi propunere de acţiuni corective (rezultate )

Ordinul Ministrului necesar pentru a stabili orientările operaţionale pentru detectarea neregulilor prin compararea datelore şi pentru sistemul de trimitere

Până în 2013

138

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani) Tabelul 8. Măsuri suplimentare de asistenţă tehnică (AT) pentru punerea în aplicare a Strategiei de reformă a Asistenţei Sociale (lista propunerilor şi planul de finanţare)

AT Planificată Sursa de finanţare

Suma (Euro)

Sprijin pentru dezvoltarea planului de acţiune al strategiei de asistenţă socială SIP 10,000

Sprijin pentru dezvoltarea unui sistem de management al performantei SIP 50,000

Extinderea regulilor SAFIR de decizie pentru a genera rapoarte periodice de management al performantei SIP 15,000

Dezvoltarea unui buletin statistic pentru a urmări impactul de distribuţie al cheltuielilor de protecţie socială

SIP 15,000

Actualizarea SAFIR cu norme noi de VMG, ajutor social pentru pentru familii, indemniza�ii pentru creşterea copilului, precum şi programul consolidat pentru familiile cu venit scăzut *

SIP 3,560,000

Sprijinirea conformită�ii criteriilor medicale de handicap şi cadrului instituţional şi capacită�ilor de consolidare de sprijin pentru unificarea fondării handicapului, precum şi actualizarea SAFIR cu reguli noi pentru plata indemniza�iiloe de invaliditate conforme

SIP 1,000,000

Studiu pentru a urmări modificările în costurile de participare administrative şi ale beneficiarilor

SIP 75,000

Evaluarea exactită�ii şi caracterului complet al informaţiilor deţinute în SAFIR; evaluarea capacită�ii SAFIR de a confrunta informaţiile cu alte baze de date publice; sprijin pentru dezvoltarea nevoilor/ cerinţelor de verificare încrucişată

SIP 80,000

Elaborarea unui program de confruntare a datelor pentru bazele de date operate de NASB, Casa de Pensii, ANOFM, Registrul Civil şi ANAF

Fonduri UE

1,400,000

Sprijin pentru a dezvolta o bază de date naţională cu beneficiarii de indemniza�ie de invaliditate *

SIP 350,000

AT juridică pentru dezvoltarea unei politici noi de sancţiuni şi competenţele de investigaţie pentru Inspecţiile Sociale

SIP 15,000

Sprijin pentru realizarea de verificări bazate pe riscuri (profilul beneficiarului) SIP 50,000

Strategie de comunicare SIP 500,000

Studii / analize pentru a sprijini punerea în aplicare a Strategiei de reformă de Asistenţă Socială

SIP 100,000

Consolidarea capacităţilor pentru MMPS, inclusiv formarea profesională în străinătate pentru manageri

SIP 100,000

Sursa: Strategia de reforma a Asistenţei Sociale a MMPS , Planul de acţiune, Documentul de evaluare a proiectului de Modernizare a Asisten�ei Sociale SIL.

139

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani) Tabelul 10. Modele de programe de indicatori de monitorizare pentru Asistenţă Socială (Transfer de numerar) I. Programe de Transferuri financiare în bani Indicatori de introducere Alocare buget şi cheltuieli Numărul personalului programului în funcţie de nivel Indicatori de realizare Beneficiari Numărul beneficiarilor programului (total şi ca procent din populaţia ţintă estimată) Principalele caracteristici ale beneficiarilor: sex, vârstă, nivel de educaţie, numărul de persoane aflate în întreţinere, statutul de angajare (sau instoric profesional, în funcţie de cerinţele de eligibilitate), veniturile gospodăriei, adresă Beneficii şi servicii Suma îndemnizaţiilor plătite (total pe perioada de plată în func�ie de domeniu) Indicatori intermediari rezultat Accesibilitatea şi satisfacţia Direcţionarea în funcţie de eficienţă măsurată prin erori de includere şi excludere Timp mediu de participarea la programe Gradul de satisfacţie a beneficiarului cu privire la accesul la program şi realizare Indicatori rezultat În funcţie de obiectivul programului Creşterea consumului gospodăriei beneficiarului Creşterea consumului beneficiarului de produse specifice (de exemplu, produse alimentare) Scăderea incidenţei sau gradului de sărăcie Indicatori de procesare şi eficienţă ( a fi compara�i cu obiectivele, performanţele anterioare, sau alte unităţi de măsurare) Intrare (deschidere, direcţionare, înregistrare, şi aşa mai departe) Media (şi ordinea) de timp pentru procesarea cererilor de program (zile calendaristice de la depunerea cererii) Numărul de indembiza�ii procesate pe lună pe membru al personalului agenţiei de implementare Plată Costul procesării plăţilor pentru fiecare beneficiar Beneficiari ce se confruntă cu întârzieri de plată, ca procent din totalul beneficiarilor Beneficiari ce nu ridică indemniza�iile, ca procent din totalul beneficiarilor Asistenţa oferită beneficiarilor individuali; biroul sau unitatea care a acordat asistenţa, metoda de realizare a serviciilor (util pentru testarea de diferite abordări); supraveghetor individual sau asistent social Ieşire

140

Media (şi ordinea) de timp pentru anularea indemniza�iei (zile calendaristice de la constatarea caracterului ineligibil, fraudei, sau altele asemenea) Beneficiari a căror indemniza�ie este anulată ca procent din totalul beneficiarilor, după motive de anulare Administrare Costul mediu administrativ al programului (şi ordinea) pentru fiecare beneficiar Indemniza�ie medie (şi ordinea) per beneficiar (în funcţie de condi�iile programului) Valoarea totală a indemniza�iilor plătite ca procent din costul total al programului pentru guvern Suma utilizată ca procent din suma alocată II. Transferuri financiare în bani condiţionate Indicatorii utilizaţi pentru monitorizarea transferurilor de numerar sunt, de asemenea, folosi�i pentru Transferuri financiare în bani condiţionate. În plus, sunt monitorizate următoarele aspecte. Indicatori de realizare Beneficii şi servicii Coeficientul de prezen�ă la şcoală de către copii Folosirea serviciilor de îngrijire medicală de către copii de la nastere, până la şase ani şi neînscrişi la şcoală Indicatorii intermediari rezultat Accesibilitatea şi satisfacţia Satisfacerea beneficiarulului cu privire la disponibilitatea şi accesul la institu�ii de învă�ământ Satisfacerea beneficiarulului cu privire la disponibilitatea şi accesul la unită�i de îngrijire medicală Indicatori rezultat Cerin�e cu privire la educa�ie Modificări cu privire la frecventarea şcolii, �coala primară şi liceu Modificări cu privire la înscrierea la liceu Cerin�e cu privire la sănătate pentru copii şi adulţi Modificări cu privire la procentul de copii adu�i în centrele medicale pentru îngrijire preventivă Modificări cu privire la numărul de copii cu vârsta între 0-6 ani care nu sunt înscri�i la şcoală, care au primit toate vaccinurile necesare la timp Modificări cu privire la numărul de femei sărace gravide şi care alăptează care vin la centrele medicale pentru controale medicale necesare Modificări cu privire la numărul de beneficiari săraci în vârstă, cu handicap, şi al�ii care vin la centrele medicale Indicatori de procesare şi eficienţă Costurile administrative pentru selectarea beneficiarilor, livrarea de numerar, precum şi verificarea conformităţii

141

ANEXA III – ASISTEN�Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani) Tabelul 11. Exemple de întrebări adresate de Evaluările Procedurii Programelor de transfer de

numerar Aspect evaluat Întrebări

Organizarea programului

• Este programul bine organizat? • Implementarea programului urm�re�te o structur� organizatoric� clar�? • Cât de bine colaboreaz� diferitele grupuri implicate în realizare (în ceea ce prive�te personalul diferit în

echipele de lucru �i programe diferite �i agen�ii, cu care programul în cauz� trebuie s� interac�ioneze)?

Resursele programului

• Sunt folosite resurse corespunz�toare pentru punerea în aplicare a programului? • Personalul �i finan�area sunt suficiente pentru a asigura standarde corespunz�toare? • Resursele programului (contribu�iile), sunt folosite efectiv �i eficient? • Costurile (de beneficiar, de transfer a indemniza�iilor, �i a�a mai departe) sunt rezonabile?

Disponibilitatea programului �i participarea

• Cum afl� oamenii despre acest program? • Care este nivelul de con�tientizare în rândul popula�iei eligibile �i poten�ial eligibile? • Cei eligibili �i poten�ial eligibile în�eleg elementele esen�iale ale programului? • Particip� to�i cei eligibili la program? • Cine particip� �i de ce? Cine nu particip� �i de ce? Exist� grupuri din cadrul popula�iei �int� care nu

primesc programul �i de ce? • Particip� la program �o oameni care nu sunt eligibili, �i, dac� da, acest lucru sugereaz� c� popula�ia-

�int� nu este bine definit� sau c� destina�ia programului este insuficient controlat�?

Destina�ia serviciilor �i indemniza�iilor

• Participan�ii primesc sumele, tipurile, �i calitatea de indemniza�ii �i servicii corespunz�toare? • Destina�ia indemniza�iilor �i serviciilor este în concordan�� cu inten�ia programului? • Sunt toate componentele programului realizate în mod adecvat �i consecvent? • Cât de mult s-a schimbat programul de la implementare? • Respect� programul standardele profesionale �i legale, de exemplu, sunt folosite proceduri adecvate

pentru plângeri?

Experien�ele participan�ilor

• Care sunt experien�ele participan�ilor în leg�tur� cu programul, de exemplu, cum au fost invita�i s� participe? În ce fel �i cât de mult au interac�ionat cu programuli? Care a fost durata �i con�inutul interac�ion�rii lor cu programul?

• Participan�ii sunt mul�umi�i de interac�iunile cu personalul ce ajut� la desf��urarea programului, de procedurile programului, precum �i de serviciile pe care le primesc?

• Participan�ii se angajeaz� în ac�iuni anticipate sau de urm�rire a programului?

Probleme referitoare la performan�a programului

• Indemniza�iile �i servicii sunt acordate în func�ie de diferite modele sau de c�tre diferite organiza�ii, de exemplu, b�ncile distribuie bani, în unele zone, în timp ce oficiile po�tale sau contractorii priva�i realizeaz� acest lucru în alte zone? Dac� da, cum putem compara acestea?

• Resursele programului �i / sau modul de realizare a programului coerente �i adecvate în toate zonele geografice?

• Exist� varia�ii între loca�ii sau modelele care ofer� exemple de bune practici sau care sunt interven�ii importante care ar trebui luate în considerare în alt� parte? Sunt observate varia�ii în timp sau pentru unele grupuri?

• Programul este axat pe cei care sunt mai u�or de g�sit în detrimentul celor care sunt mai greu de g�sit? Dac� da, care este impactul asupra naturii serviciilor furnizate �i rezultatele nete ale acestor servicii? Care ar fi consecin�a reechilibr�rii între cei mai u�or �i cei mai greu de g�sit?

Surse: Purdon �i al�ii 2001; Rossi, Freeman, �i Lipsey 1999; Werner 2004.

142

ANEXA IV- SERVICIILE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Tabelul 1. Persoanele cu handicap, pe tipuri şi grade de invaliditate, la 31 decembrie 2010 din total, după gradul de invaliditate:

din care: Grav

Evident

Mediu

Minor

Tip de invaliditate

Total persoane

31 decembrie, 200) (+/-) Copii Adulţi Copii Adulţi Copii Adulţi Copii Adulţi Copii Adulţi

TOTAL 689.680 8.122 61.287 628.393 30.155 202.830 12.584 360.782 18.145 60.805 403 3.976 Fizic 32.514 .344 6.519 25.995 .144 6.087 .445 5.558 .902 3.630 8 20

Somatic 40.852 .902 3.322 27.530 .788 1.046 .342 3.998 .134 0.958 8 .528

Auditiv 3.157 18 .958 1.199 23 22 61 9.211 .266 .796 0

Vizual 16.038 4.045 .434 12.604 .187 7.310 49 4.657 .487 .602 1 .035

Mental 16.407 94 0.707 05.700 .930 0.539 .344 8.722 .294 .126 39 13

Psihic 2.491 255 1.537 0.954 .017 7.610 .835 9.459 .591 .765 4 20

Asociat 4.699 6.026 2.479 2.220 .806 3.520 .241 4.397 .369 .144 3 59

HIV / SIDA .592 02 92 .400 74 .425 6 38 7 0

Boli rare 6.598 659 .027 .571 05 .649 31 .235 9 86

Surditate-orbire 41 17 12 29 1 3 0 04 1 2

(Social) 791 206 791 09 03 9 0

Sursa: Direcţiile Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la ţară  

Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II Proiect cofinanțat din Fondul Social European Data publicării: 25 mai 2011 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. Această traducere nu este considerată traducere oficială a Băncii Mondiale. Banca Mondială nu va fi făcută răspunzătoare pentru conținutul sau orice eroare a acestei traduceri.