Liviu

ION*

REBREANU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev

Coperta: Isai C`rmu

REFER IN|E I STORICO-L ITERARE: Ov. S. Crohm[lniceanu,

Lucian Raicu, Petru Mihai Gorcea,Alexandru Piru, Dumitru Micu,

Mircea Zaciu.

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Difuzare:Libr[ria „Scripta“

str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactor: Ion Ciocanu

Corector: Raisa Co=codanTehnoredactare: Marin Popa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 11432

CZU 821.135.1-3R 35

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiRebreanu, Liviu

Ion: roman/ Liviu Rebreanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr.col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu. — Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic).— (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 234).

Vol. I. — 2001. — 256 [p].ISBN 9975-74-374-9821.135.1.-3

ISBN 9975-74-374-9 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

G L A S U L P { M ~ N T U L U I

Capitolul I }nceputul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Capitolul II Zv`rcolirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Capitolul III Iubirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

Capitolul IV Noaptea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

Capitolul V Ru=inea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

Capitolul VI Nunta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201

Ion

7

TABEL CRONOLOGIC

1885 27 noiembrie Se na=te, la T`rli=iua, Liviu, primul copil (din 14)al ]nv[\[torului Vasile Rebreanu =i al Ludovic[i (n[scut[ Diu-ganu).

1889 Familia se transfer[ ]n comuna Maieru.1891—1895 +coala primar[ la Maieru.1895—1897 Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud.1897—1899 Liceul german din Bistri\a.1898 Primele ]ncerc[ri literare ]n rom`n[ =i german[.1900—1903 +coala real[ de honvezi din +opron, ]n nord-vestul Un-

gariei.1903—1906 Liviu Rebreanu urmeaz[ Academia militar[ „Ludovic“ din

Budapesta.1906 1 septembrie Ajunge sublocotenent.

Alte ]ncerc[ri literare — schi\e epice =i lucr[ri dramatice — ]nmaghiar[.

1908 Demisioneaz[ din armata austro-ungar[ =i vine la Prislop, undetat[l s[u era ]nv[\[tor. Primele scrieri notabile ]n rom`ne=te.1 noiembrie Debut absolut ]n revista Luceaf[rul de la Sibiu, cuschi\a Codrea (Glasul inimii). Continu[ un jurnal de lector,]nceput anterior. Revine asupra amintirilor din copil[rie, de dataaceasta sub influen\a lui Ion Creang[.

1909 }ncepe s[ traduc[ R[zboi =i pace de Lev Tolstoi dup[ o versiunegerman[. Scrie nuvela Volbura dragostei (C`ntecul iubirii). Auurmat Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele =i alte proze.12—14 octombrie Particip[ la Adunarea General[ a „Astrei“,la Sibiu, unde cunoa=te pe Octavian Goga, Ion Ag`rbiceanu, EmilG`rleanu, Victor Eftimiu. Dup[ lucr[ri, pleac[ ]mpreun[ cuace=tia la Bucure=ti — trecere „frauduloas[“ de frontier[. LaBucure=ti lucreaz[ la revista Convorbiri critice, condus[ de Mi-hail Dragomirescu, unde public[ Volbura dragostei (C`nteculiubirii).

CUPRINS

Liviu Rebreanu

8

1910 Liviu Rebreanu e arestat, fiind extr[dat la interven\ia guvernu-lui austro-ungar. }nchisoarea la V[c[re=ti =i Gyula.Proiecteaz[ liniile de for\[ ale romanului Zestrea care, pornindprin dezvolt[ri succesive, avea s[ ajung[ Ion.Face cuno=tin\[ cu actri\a Fanny R[dulescu, viitoarea sa so\ie (din1912).}mpreun[ cu dramaturgul Mihail Sorbul scoate revista Scena.

1911 Secretar literar la Teatrul Na\ional din Craiova (director EmilG`rleanu).

1912 Se stabile=te la Bucure=ti. }i apare primul volum de proz[, Fr[m`n-t[ri, la Editura Na\ional[ din Or[=tie, cuprinz`nd textele publi-cate p`n[ ]n 1911: Dintele, Lacrima (Glasul inimii), Culcu=ul,Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii =. a.Colaboreaz[ permanent la revista Rampa.

1913 Prima redactare a romanului Zestrea. Lucr`nd neorganizat,aglomer`nd prea multe personaje =i episoade disparate, se simtenesatisf[cut de aceast[ prim[ variant[ a romanului =i o abando-neaz[.}ntocme=te proiectul dramei ]n patru acte R[scoala.

1916 La Bucure=ti ]i apar volumele de nuvele =i schi\e Golanii =i M[rtu-risire. }ncheie lucrul la nuvela Catastrofa.Continu[ s[ scrie romanul Ion.

1917 }n timpul r[zboiului e respins de la mobilizare de c[tre autorit[\ilerom`ne, apoi, sub ocupa\ie german[, e socotit dezertor =i are-stat. Evadeaz[ =i dup[ peripe\ii senza\ionale ajunge ]n Moldova,unde este r[u primit =i suspectat de a fi „spion austriac“. La Ia=itr[ie=te momentul declan=ator al ac\inunii viitorului (=i cel maiiubit) roman al s[u Adam =i Eva. Toate ]nt`mpl[rile extraordi-nare din timpul r[zboiului vor fi literaturizate ]n Calvarul (1918).Termin[ prima variant[ a romanului Ion.

1919 }ncepe lucrul la P[durea sp`nzura\ilor (}n anul anterior scrisesenuvela Catastofa).Vede lumina tiparului nuvela Catastrofa.Scriitorul colaboreaz[ cu cronici dramatice la Sbur[torul, con-dus de Eugen Lovinescu, criticul care avea s[ sublinieze primulimportan\a cov`r=itoare a romanului Ion pentru proza noastr[obiectiv[.I se tip[resc volumele Calvarul =i R[fuiala.

Ion

9

1920 Apare la editura Via\a rom`neasc[ romanul Ion, primul mareroman rom`nesc obiectiv. Cartea se va bucura de un mare succesde libr[rie, fiind reeditat de nenum[rate ori. Academia rom`n[]i acord[ scriitorului marele premiu N[sturel.

1921 Liviu Rebreanu ]=i vede editate volumele Catastrofa, Norocul, Nu-vele =i schi\e.Lucreaz[ intens la P[durea sp`nzura\ilor.

1922 Apare P[durea sp`nzura\ilor, anticipat de volumul Trei nuvele(I\ic +trul, dezertor, Catastrofa, Hora mor\ii).

1923 Are loc prima reprezentare a comediei Plicul.Liviu Rebreanu e ales viepre=edinte al Societ[\ii ScriitorilorRom`ni.}ncepe romanul Adam =i Eva.

1924 Conduce revista s[pt[m`nal[ Mi=carea literar[.I se reediteaz[ volumul Trei nuvele (I\ic +trul, dezertor, Catastro-fa, Hora mor\ii).

1925 Apare romanul Adam =i Eva, „=apte vie\i ale unei singure perechide oameni ]n timp =i spa\iu“.Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni.

1926 Are loc premiera piesei Apostolii.1927 Apare romanul Ciuleandra, ilustr`nd interesul pentru psiholog

=i chiar psihanaliz[.Alte dou[ volume: Cuibul viselor =i C`ntecul lebedei.

1928 Pentru prima dat[, e numit director al Teatrului Na\ional dinBucure=ti.Volumele C`ntecl iubiri =i Golanii (reeditare).

1929 Apare romanul Cr[i=orul.Lui Liviu Rebreanu i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[.

1930 Ajuns subsecretar de stat la Direc\ia Educa\iei Poporului, sedezam[ge=te, demisioneaz[, cump[r[ o cas[ cu vie la Valea Mare,l`ng[ Pite=ti.

1931 Apare volumul de ]nsemn[ri de c[l[torie Metropole cu ]nsemn[ride c[l[torie la Berlin, Roma, Paris.

1932 20 februarie Scoate revista Rom`nia literar[ (p`n[ la 6 ianu-arie 1934), la care colaboreaz[ E. Lovinescu, Camil Petrescu, GalaGalaction, G. C[linescu, Al.Philippide, Mihail Sebastian, Ion.Marin Sadoveanu, Emil Botta.Apare romanul R[scoala.

Liviu Rebreanu

10

1933 Liviu Rebreanu scrie nuvela Umbre.1934 Apare romanul Jar.1935 Scriitorul public[ povestirea Dincolo.1936 Culegerea de nuvele Oamenii de pe Some=.1938 Apare romanul Gorila, inspirat din lumea interlop[ =i a proti-

pendadei, perceput[ din perspectiva unui ziarist.1939 La propunerea lui Mihail Sadoveanu devine membru al Acade-

miei Rom`ne. |ine discursul s[u de recep\ie: Lauda \[ranuluirom`n.

1940 Scriitorul izbute=te s[ publice romanul poli\ist Am`ndoi.1941 Pentru a doua oar[ este numit director al Teatrului Na\ional din

Bucure=ti.1943 }i apare volumul Amalgam, cuprinz`nd articole, studii, cronici

dramatice, conferin\e =i nuvela Dincolo.1944 Fiind bolnav, se retrage la Valea Mare.

1 septembrie Dup[ c`teva luni de boal[ (cancer pulmonar) Li-viu Rebreanu se stinge din via\[ la Valea Mare, ]n v`rst[ de 59de ani.Peste c`teva luni osemintele scriitorului sunt deshumate =i re]nhu-mate la Cimitirul Belu din Bucure=ti.

Ion

11

Dragei mele Fanny

Ion

13

G L A S U LP { M ~ N T U L U I

Liviu Rebreanu

14

Capitolul I

}NCEPUTUL

1Din =oseaua ce vine de la C`rlibaba, ]ntov[r[=ind Some=ul

c`nd ]n dreapta, c`nd ]n st`nga, p`n[ la Cluj =i chiar mai de-parte, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece r`ulpeste podul b[tr`n de lemn, acoperit cu =indril[ muceg[it[,spintec[ satul Jidovi\a =i alearg[ spre Bistri\a, unde se pierde]n cealalt[ =osea na\ional[ care coboar[ din Bucovina printrec[toarea B`rg[ului.

L[s`nd Jidovi\a, drumul urc[ ]nt`i anevoie p`n[ ce-=i faceloc printre dealurile str`mtorate, pe urm[ ]ns[ ]nainteaz[ ve-sel, neted, mai ascunz`ndu-se printre fagii tineri ai P[duriiDomne=ti, mai poposind pu\in la Ci=meaua Mortului, undepicur[ ve=nic ap[ de izvor r[coritoare, apoi cote=te brusc pesub R`pele Dracului, ca s[ dea buzna ]n Pripasul pitit ]ntr-oscr`ntitur[ de coline.

La marginea satului te ]nt`mpin[ din st`nga o cruce str`mb[pe care e r[stignit un Hristos cu fa\a sp[l[cit[ de ploi =i cu ocununi\[ de flori ve=tede ag[\at[ de picioare. Sufl[ o adiereu=oar[ =i Hristos ]=i tremur[ jalnic trupul de tinichea ruginit[pe lemnul m`ncat de carii =i ]nnegrit de vremuri.

Satul parc[ e mort. Z[pu=eala ce plute=te ]n v[zduh \ese ot[cere n[bu=itoare. Doar ]n r[stimpuri f`=`ie alene frunzeleadormite prin copaci. Un fuior de fum alb[striu se opinte=tes[ se ]nal\e dintre crengile pomilor, se b[l[b[ne=te ca o mata-hal[ ame\it[ =i se pr[vale peste gr[dinile pr[fuite, ]nv[luin-du-le ]ntr-o cea\[ cenu=ie.

}n mijlocul drumului picote=te c`inele ]nv[\[torului Zaha-ria Herdelea, cu ochii ]ntredeschi=i, sufl`nd greu. O pisic[ alb[ca laptele vine ]n v`rful picioarelor, ferindu-se s[ nu-=i

CUPRINS

Ion

15

murd[reasc[ l[bu\ele prin praful uli\ei, z[re=te c`inele, st[pu\in pe g`nduri, apoi iu\e=te pa=ii =i se furi=eaz[ ]n livada]ngr[dit[ cu nuiele, peste drum.

Casa ]nv[\[torului este cea dint`i, t[iat[ ad`nc ]n coastaunei coline, ]ncins[ cu un pridvor, cu u=a spre uli\[ =i cu dou[ferestre care se uit[ tocmai ]n inima satului, cercet[toare =idojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, ]n dreptul u=ii, unde sespal[ diminea\a ]nv[\[torul, iar dup[-amiaz[, c`nd a ispr[vittreburile casei, dna Herdelea, str[juie=te o ulcic[ verzuie delut. }n ograd[, ]ntre doi meri tineri, e ]ntins[ ve=nic fr`nghia pecare acuma at`rn[ ni=te c[m[=i femeie=ti de stamb[. }n umbrac[m[=ilor, ]n nisipul fierbinte se scald[ c`teva g[ini, p[zite deun coco= mic cu creasta ]ns`ngerat[.

Drumul trece peste P[r`ul Doamnei, l[s`nd ]n st`nga casalui Alexandru Pop-Glaneta=u. U=a e ]nchis[ cu z[vorul;coperi=ul de paie parc[ e un cap de balaur; pere\ii v[rui\i decur`nd de-abia se v[d prin sp[rturile gardului.

Pe urm[ vine casa lui Macedon Cerceta=u, pe urm[ casaprimarului Florea Tancu, pe urm[ altele... }ntr-o curte marerumeg[, culcate, dou[ vaci ungure=ti, iar o bab[ =ade peprisp[, ca o scoab[, pr[jindu-se la soare, nemi=cat[, parc-arfi de lemn...

C[ldura picur[ mereu din cer, ]\i usuc[ podul gurii, te su-grum[. }n dreapta =i ]n st`nga casele privesc sfioase din dosulgardurilor vii, acoperindu-=i fe\ele sub stre=inile =tirbite de ploi=i de vite.

Un dul[u l[\os, cu limba sp`nzurat[, se apropie ]n traplene=, f[r[ \int[. Din =an\, dintre buruienile c[run\ite de colb,se repede un c[\el murdar, cu coada ]n v`nt. L[\osul nu-l ia ]nseam[, ca =i c`nd i-ar fi lene s[ se opreasc[. Numai c`nd cel-lalt se ]nc[p[\`neaz[ s[-l miroase, ]i arat[ ni=te col\iamenin\[tori, urm`ndu-=i ]ns[ calea cu demnitatea cuvenit[.C[\elul se opre=te nedumerit, se uit[ pu\in ]n urma dul[ului,apoi se ]ntoarce ]n buruieni unde se aude ]ndat[ un ron\[itc[znit =i fl[m`nd...

Liviu Rebreanu

16

De-abia la c`rciuma lui Avrum ]ncepe s[ se simt[ c[ satultr[ie=te. Pe prisp[ doi \[rani ]ng`ndura\i ofteaz[ rar cu o sticl[de rachiu la mijloc. Din dep[rtare p[trund p`n[ aci sunete deviori =i chiuituri...

2Duminic[. Satul e la hor[. +i hora e pe Uli\a din dos, la

Todosia, v[duva lui Maxim Oprea.Casa v[duvei vine chiar peste drum de bisericu\a b[tr`n[,

pleo=tit[ =i d[r[p[nat[. V[duvia-i s[r[cie lucie. Femeia a datdin r[u ]n mai r[u. Ce agonise=te un cap de b[rbat ]ntr-o via\[]ntreag[, o muiere nepriceput[ pr[p[de=te ]ntr-un an de zile, =imai pu\in. C`nd a ]mpreunat Maxim m`inile pe piept, ]n ograd[erau cl[i de f`n, ]n cele dou[ grajduri nu mai ]nc[peau vitele,]n =ur[ =i sub =opron n-aveau loc carele. Se vedea de departebel=ugul. Acuma ograda-i goal[ b[t[tur[, iar ]n grajduri rage apustiu o ]nchipuire de vac[ stearp[ =i ve=nic fl[m`nd[.

Hora e ]n toi... Locul geme de oameni... Nucii b[tr`ni del`ng[ =ur[ \in umbr[. Doar c`teva pete albe de raze r[zbescprintre frunze g`dil`nd fe\ele aprinse de veselie. Z[duful a\`\[s`ngele lumii. Peste M[gura Cocorilor at`rn[ soarele ]ng[lbenitde necaz c[ mai are o postat[ bun[ p`n[ la asfin\it.

Cei trei l[utari c`nt[ l`ng[ =opron s[-=i rup[ arcu=urile.Briceag, cu piciorul pe o buturug[, cu cotul st`ng pe genunchi,cu obrazul culcat pe vioar[, cu ochii ]nchi=i, ]=i sf`r`ie degetelepe strune =i c`ntecul salt[ aprig, ]nfocat. Holbea e chior =i areun picior mai scurt, iar la vioar[ numai trei coarde, dar secon-deaz[ cu aceea=i patim[ cu care G[van, un \igan ur`t =i negruca un harap, apas[ cu arcul pe strunele gordunii. Din c`nd ]nc`nd Briceag se opre=te s[-=i acordeze vioara. Holbea =i G[vanatunci ]=i ]ndoiesc me=te=ugul ca s[ p[streze m[sura. ApoiBriceag re]ncepe mai aprins, str`mb`ndu-se uneori la Holbea,alteori la G[van, cu deosebire c`nd schimb[ melodia.

De tropotele juc[torilor se hurduc[ p[m`ntul. Zecile deperechi bat some=ana cu at`ta pasiune c[ potcoavele fl[c[ilor

Ion

17

scap[r[ sc`ntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pejos se ]nv`ltore=te, se a=az[ ]n straturi groase pe fe\ele br[zdatede sudoare, luminate de oboseal[ =i de mul\umire. Cu c`t Briceag]nte\e=te c`ntecul, cu at`t fl[c[ii se ]nd`rjesc, ]=i ]nfloresc jocul,trec fetele pe sub m`n[, le dau drumul s[ se ]nv`rteasc[ singure,\op[ie pe loc ridic`nd t[lpile, ]=i ciocnesc zgomotos c[lc`iele,]=i plesnesc tureacii cizmelor cu palmele n[du=ite... Glasurilese ]neac[ ]n norul de praf ce-i ]mbr[\i=eaz[ pe to\i... Numai ararvreunul mai \an\o= ]ncepe o chiuitur[, ]n tactul zv[p[iat al jo-cului, cu ochii pe dos, cu g`tul r[gu=it. Dar dup[ dou[-trei ver-suri o sf`r=e=te ]ntr-un iuit aspru, istovit. Apoi jocul urmeaz[ t[cut,din ce ]n ce parc[ mai s[lbatic. Fl[c[ii ]=i ]ncol[cesc bra\elemereu mai str`ns pe dup[ mijlocul fetelor... S`nii acestora tre-mur[ sub iile albe =i ating din c`nd ]n c`nd pieptul fl[c[ilor,tulbur`ndu-le ochii =i inima. Nu schimb[ nici o vorb[. Nici nuse privesc. Doar pe buze f`lf`ie z`mbete pl[cute =i fugare.

}nv`rtita \ine de vreun ceas, f[r[ ]ntrerupere, =i tinerii nu semai satur[. De dou[ ori Briceag, cu c`rcei ]n degete, a ]ncer-cat s[ se opreasc[ =i, de am`ndou[ orile, fl[c[ii s-au n[pustitla el url`nd despera\i, cu priviri amenin\[toare sau rug[toare:

— Zi, \igane! Mai zi, cioar[!...Toate perechile se ]mbulzesc ]n jurul l[utarilor, se cioc-

nesc, se izbesc cu coatele goale. C`\iva b[ie\andri, ]ng[dui\ide cur`nd la hor[, ame\i\i de at`ta ]nv`rteal[, se clatin[ deici-colo, abia mai \in`ndu-se ]n picioare, spre marea ru=ine afetelor cu care joac[. Vreo trei perechi s-au retras ]n =ur[,mai la larg, unde ]ns[ praful se urc[ p`n[-n c[priori, des des[-l tai cu cu\itul...

La c`\iva pa=i de p`lcul juc[torilor stau fetele care au r[masnepoftite, privind cu jind, =optindu-=i uneori cine =tie ce =i iz-bucnind ]n r`sete silite. La urechi =i ]n cosi\e au =i ele buche\elede v`zdoage pestri\e =i ]n m`n[ c`te un m[nunchi mai m[ri=orpe care s[-l d[ruiasc[ fl[c[ului cutare s[-l pun[ ]n p[l[rie. Prin-tre fete se mai r[t[ce=te =i c`te o nevast[ t`n[r[, cu n[fram[de m[tase ]n cap, gata s[ intre ]n hor[ dac[ s-ar ]nt`mpla s[-i

Liviu Rebreanu

18

vie chef b[rbatului ei s[ joace. Mai la o parte mamele =i babe-le, gr[mad[, forfotesc despre necazuri =i-=i admir[ odraslele.Copii neast`mp[ra\i alearg[ printre femei =i chiar prin hor[,fur[ florile fetelor =i fac haz c`nd victimele ]i oc[r[sc sau se]nfurie. C`\iva mai ]ndr[ci\i se las[ pe vine aproape de juc[tori,uit`ndu-se cu mare b[gare de seam[ la poalele fetelor, iar c`ndpoalele zboar[ mai tare, dezvelind picioarele goale mai susde genucnhi, se ]ntreab[ repede:

— Ai v[zut?— V[zut. Da tu?— +i eu.+i apoi continu[ s[ p`ndeasc[ poalele p`n[ ce vreo bab[

indignat[ ]i ia la goan[, ceea ce nu-i opre=te ca peste c`tvatimp s[ re]nceap[...

B[rba\ii se \in mai pe departe, pe l`ng[ cas[, pe la poart[,grupuri-grupuri, vorbind de treburile ob=te=ti, arunc`nd numairareori c`te-o privire spre tineretul dimprejurul l[utarilor.

Primarul, cu must[\i albe r[sucite tinere=te, cu ni=te ochialba=tri mari =i blajini, caut[ s[-=i p[streze demnitatea ap[s`ndvorbele =i ]nso\indu-le cu gesturi energice, ]n mijlocul c`torvab[tr`ni frunta=i. +tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat[ce =i-o m`ng`ie ]ntruna parc[ ar avea junghiuri, g[se=te fel defel de clenciuri primarului, numai ca s[ arate celorlal\i c[ luide nimeni nu-i pas[. }ntre d`n=ii Trifon T[taru, mititel, cu p[rulg[lbui =i glasul sub\ire, se uit[ c`nd la unul, c`nd la altul,]nfrico=at parc[ s[ nu se ]ncaiere, fiindc[ am`ndoi ]i sunt rude— cam de departe, nici vorb[. Pe de l[turi, ca un c`ine la u=abuc[t[riei, trage cu urechea =i Alexandru Glaneta=u, dornic s[se amestece ]n vorb[, sfiindu-se totu=i s[ se v`re ]ntre bog[ta=i.

Pe prisp[ st[p`ne=te Simion Butunoiu, care acum vreodou[zeci de ani a fost ]nv[\[tor ]n sat, iar azi m[n`nc[ o pen-sie de cinci zlo\i pe lun[ =i munce=te la p[m`nt mai abitir caun fl[c[u. }mprejurul lui s-au adunat Macedon Cerceta=u custraja Cosma Cioc[na=, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu,cu +tefan Ilina =i cu al\ii, ascult`nd cu evlavie palavrele

Ion

19

dasc[lului, auzite =i r[sauzite. Din c`nd ]n c`nd Simion Butu-noiu str[nut[ at`t de zgomotos c[ toate femeile se ]ntorcsp[im`ntate, sau se porne=te pe tusa lui obi=nuit[ cu care demulte ori scoal[ noaptea tot satul din somn. Macedon a=teapt[cuviincios p`n[ ce ispr[ve=te dasc[lul cu tusea, apoi ia dinfereastr[ o sticl[ cu rachiu, ]nchin[ foarte ceremonios, trage odu=c[ zdrav[n[ =i trece b[utura b[tr`nului care morm[ie scurt„s[ ne \ie Dumnezeu pe to\i“ =i pune g`rliciul la gur[. Sticlape urm[ umbl[ din m`n[ ]n m`n[. Macedon e cam cherchelit=i comand[ milit[re=te tuturor s[ bea:

— Forver\, Simioane! Vait[r, Cosma!... Vait[r, vait[r!...A f[cut oastea doisprezece ani, i-a fost drag[ foc =i, c`nd e

beat, =-acuma numai ]n comenzi nem\e=ti se ceart[ cu nevas-t[-sa. Altminteri ]ns[ are o inim[ de cear[ =i ]n dou[zeci =i optde ani nu =i-a b[tut muierea niciodat[; mai cur`nd Floarea s-a]nt`mplat s[-l mu=truluiasc[.

Sticla ajunge la Toader Burlacu goal[.— Goal[, ai? r`de Macedon ]nc`ntat. Goal[?... Halt!... Hap-

tac!... Unde e=ti, c[prar de zi?... Forver\!...Un copil de vreo zece ani sare drept ]n picioare pe prisp[

=i strig[ r`z`nd:— Hir!— Nu r`de la front, m[garule! se r[ste=te Macedon. Na sti-

cla =i d[ fuga la cantin[ la Avrum, s[-\i mai dea o por\ie pen-tru mine!... }n\eles, c[prar?

C[prarul ]ns[ refuz[ ordinul, r[spunz`nd:— A zis jup`nul c[ nu-\i mai d[ f[r[ bani, bade Macedoane,

nici s[ nu m[ mai trimi\i, c[-i degeaba...Macedon ]=i salt[ pu\in musta\a, ]ncrunt[ din spr`ncene privind

aspru la copil, apoi se a=az[ pe prisp[ cl[tin`nd din cap =i oft`nd:— Ehei, unde-i vremea c`nd eram eu strajame=ter!... Atunci

s[ fi poftit jup`nul s[ nu-mi dea, c[-i ar[tam eu supunere...Mai boscorode=te ceva, pe urm[ ]nceteaz[ =i se uit[ ursuz

la nevast[-sa care are bani, dar nu-i d[, =i care t[if[suie=te cualte femei f[r[ s[ se sinchiseasc[ de comenzile lui...

Liviu Rebreanu

20

Tocmai atunci se t`r[=te pe poart[, printre picioarele oa-menilor, Savista, oloaga satului. E var[ cu fata cea mai frumoas[din Pripas, cu Florica, =i ceva neam cu nevasta lui Trifon T[taru.Are picioarele ]nc`rcite din na=tere, iar bra\ele lungi =i osoaseca ni=te c[ngi anume spre a-=i t`r] schilozenia, =i o gur[ enorm[cu buzele alburii de sub care se ]ntind gingiile ]mb[late, cucol\i de din\i galbeni, rari =i lungi. Trifon T[taru o \ine pe l`ng[cas[, s[-i vad[ de copii. C`nd e vremea bun[ Savista =ade ]npoart[, se ciorov[ie=te cu to\i copiii din sat =i prime=te poma-na trec[torilor milo=i... Sose=te cu g[l[gie mare. G`g`ie cevacu glasul ei aspru, speriat. N-o bag[ ]n seam[ nimeni. DoarTrifon face un semn nevestei, care se apropie, repede, sup[rat[:

— Da acas[ nu puteai sta, m[i femeie? Z[u, parc[ tem[n`nc[ t[lpile... La=i tu ograda pustie pe vremea asta... +inici barem slugile nu-s la ]ndem`n[... Ce vrei? Ai? Spune cevrei, Savist[?

Oloaga a f[cut dou[ ceasuri din Uli\a cea mare, unde st[teaTrifon, p`n[ aici. }ncepe s[ b`lb`ie foarte gr[bit[ =i cu impor-tan\[, ]nso\indu-=i sfor\[rile cu ni=te gesturi desperate.

— Ce face? zice Maria lui Trifon, care se sile=te s[ ghiceasc[ce spune. S-a b[tut Vasile Baciu... Cu Avrum?... Cu FloareaC[runtu?... Ei =-apoi? Ce-\i pas[ \ie, femeia lui Dumnezeu? +ipentru asta ai venit tu at`ta cale? Vai de mine, c[ e=ti mai reaca copiii cei f[r[ minte... Uite ce \i-ai f[cut poalele! +i numai azite-am primenit... Of, bat[-te...

Savista bomb[ne ceva ce ar vrea s[ ]nsemne c[ ei nu-i pas[de poale, =i pe urm[ se porne=te deodat[ pe un r`s prostescde bucurie.

— Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parc[ azi s-a]mb[tat ]nt`i...

Maria o las[ ru=inat[ =i se ]ntoarce ]ntre femei. Oloaga set`r`ie ]n mijlocul fetelor, se fr[m`nt[ s[-=i fac[ loc =i prive=teapoi cu mare pl[cere la hor[. Are dou[zeci =i cinci de ani =itremur[ de fericire c`nd aude l[utarii ori c`nd vede vreopetrecere...

Ion

21

3Savista n-are parte s[ se desfete mult[ vreme. P`n[ s[ se

a=eze bine, p`n[ s[ se certe cu fetele pentru un loc mai bun,jocul ]nceteaz[. Briceag, asudat =i istovit, ]ncheie ]nv`rtita cuo ap[sare zdrav[n[ de arcu=, ]nc`t ]i =i plesne=te o strun[ lavioar[. Ion, feciorul Glaneta=ului, \in`nd de mijloc pe Ana luiVasile Baciu, se repede la l[utari, rug`ndu-i:

— Mai zi, m[ Briceag... numai un pic, auzi? Un picu\ detot, \igane!

Al\i fl[c[i strig[ poruncitor:— Trage, \igane! Ce te code=ti?... De ce te pl[tim, cioara

dracului?Briceag arunc[ o privire dispre\uitoare spre cei ce-l oc[r[sc,

lui Ion ]ns[ ]i r[spunde conving[tor, ar[t`ndu-i vioara:— Nu mai pot, Ionic[... Z[u, nu mai pot... Crede-m[!...

Mi-au amor\it degetele... Pe urm[ =i struna mi s-a rupt...— Un pic, omule, nu-n\elegi? st[ruie fl[c[ul.|iganul ]ns[ se ]nfurie brusc, ]ntoarce spatele, tr`nte=te vi-

oara ]n bra\ele lui Holbea =i ]ncepe s[ blesteme c[tr[nit:— Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume; plesnire-ar

acolo unde-o fi cine m-a ]nv[\at s[ \in arcu=ul... C[ io-i spun cufrumosul c[ nu pot =i el m[ omoar[ s[ mai zic... Dare-ar Dum-nezeu s[ tr[sneasc[ toate jocurile cu pe cine le-a n[scocit...

Ion ascult[ c`teva clipe mirat cum ]njur[ Briceag. Apoi deo-dat[ se aprinde ca focul =i izbucne=te r[gu=it:

— Ho, cioar[, fi-\i-ar neamul de r`s, ho!... +i ]nchide plis-cul c[ te pocnesc de-\i sar m[selele tocmai ]n curtea bisericii!...

Briceag a mai p[\it-o cu Ion; tace. Numai dup[ ce fl[c[ulse ]ndep[rteaz[ bodog[nind, ]ncepe iar s[ se nec[jeasc[ cuceilal\i l[utari, pe \ig[ne=te.

Fl[c[ii ]mbr[\i=eaz[ pe fete, mul\umindu-le pentru joc.Fetele se zbat ]n bra\ele lor =i =optesc cu sfial[ =i cu pl[cere:

— Mul\umim...Ion str`nge la piept pe Ana cu mai mult[ ging[=ie, dar =i

mai prelung.

Liviu Rebreanu

22

— D[-mi drumul, Ionic[! murmur[ fata u=or, cu mul\umire ]n glas.— S[ vii, Anu\[... =tii tu unde! zice Ion domol.Ana nu r[spunde, privirea ei ]ns[ luce=te de bucurie. Se

smuce=te s[ scape din ]mbr[\i=are, =optind ]ntruna moale:— D[-mi drumul, Ionic[... z[u, d[-mi drumul!...Fl[c[ul o trage mai aproape, cu un z`mbet aprins, o apuc[

cu o m`n[ de \`\e =i i le str`nge ca pe dou[ mere, ]nc`t Anas`s`ie de durere.

— S[ nu cumva s[ nu vii! repet[ Ion ]nfig`nd ]n ochii ei oprivire poruncitoare =i lacom[.

Ana fuge glon\ la fete, ]mbujorat[, =i scutur`ndu-=i poalelede praf. Apoi, potolindu-=i sufletul, spune Margaretei lui Cos-ma Cioc[na=, o fiin\[ ursuz[, voinic[, cu picioare c`t doni\ele,cu bra\e b[rb[te=ti =i cu o fa\[ osoas[ ro=cat[:

— +i Ionic[... mereu... z[u a=a...Dar, ]ncurc`ndu-se, schimb[ repede vorba:— Vai de mine ce c[ldur[... toat[ m-am f[cut o ap[raie...Margareta nu jucase =i-i era necaz pe fetele care au avut

noroc. Nu r[spunse nimic Anei, ci urm[ s[ priveasc[ cu jindla ceata fl[c[ilor care ]nchinau cu rachiu sau aprindeau \ig[ri;p[rea ]ngrijorat[ s[ nu se ]nt`mple s-o pofteasc[ la joc cineva=i s[ nu bage de seam[...

Ion urm[ri din ochi pe Ana c`teva clipe. Avea ceva straniu]n privire, parc[ nedumerire =i un vicle=ug nepref[cut. Tot atunciz[ri mai al[turi =i pe Florica, fata v[danei lui Maxim Oprea,cu care se \inuse p`n[ acum, pu\in posomor`t[, dar mai fru-moas[ ca oric`nd. Fl[c[ul clipi aspru, ca =i c`nd ar fi vrut s[-=ialunge un g`nd din creieri, =i strig[ la un b[ie\el:

— Aduse=i, bre?— Adus, bade Ionic[, f[cu copilul cu importan\[. Am dat-o

lelii Zenobia, s-o \ie...+i, ]n vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mam[-sa,

b[ie\elul urm[:— L-a f[cut tare jup`nul, bade, =-a pus zece buc[\ele de

zah[r, de zice c[-i mai bun ca mierea...

Ion

23

Zenobia, cu sticla de rachiu ]n m`n[, se pl`ngea Todosei,v[danei, de un afurisit de junghi care o t[ia prin =ale de c`tevazile =i nu-i mai trecea.

— Ia d[ glaja ceea, mam[! zise Ion scurt =i ]nghi\i ]ndat[ odu=c[ zdrav[n[. Da dumneata bei oleac[?

— Las[-m[ pe mine ]n plata lui Dumnezeu c[ doar nu-s]ns[rcinat[, r[spunse Zenobia lu`nd totu=i sticla =i tr[g`nd ogur[. Aoleu, da =tiu c[-i bun... Vezi numai, dragul mamii, s[nu bei mult, c[ \i se urc[ la cap =i cine =tie ce pozn[ te-o mai]ndemna s[ faci... Omul la be\ie s[-l fereasc[ Dumnezeu...

Ion ]i lu[ sticla =i ]ntoarse spatele f[r[ s[-i mai asculte sfaturile.Copilul r[m[sese pironit locului, cu ochii pofticio=i la ra-

chiu. C`nd se ]ndep[rt[ fl[c[ul, avu parc[ o sup[rare. Dar ]itrecu repede =i, =terpelind ]ntr-o clipire un stru\ de flori din m`naMargaretei, o zbughi ca s[geata, urmat de blestemele aprigeale fetei care a=tepta mereu s-o cheme cineva la joc...

4Ion trecu ]ncet p`rleazul de l`ng[ grajd, ]ntorc`nd capul

spre Ana care nu-l sc[pa deloc din ochi =i care, peste c`tevaclipe, ]l urm[ cu pa=i gr[bi\i, ro=ie ca focul de ru=ine, ]nchipu-indu-=i c[ toat[ lumea o p`nde=te.

}n dosul =urii era o livad[ m[ri=oar[, pres[rat[ cu pomi,t[iat[ ]n dou[ de o c[rare ce cobora p`n[ la G`rla Popii =i seoprea chiar ]n spatele c`rciumii lui Avrum. F`nul cosit decur`nd, adunat ]n c`teva cl[i\e proptite cu pari, umpleav[zduhul cu un miros ]mb[t[tor. Ion merse pe c[rare doi-treipa=i, apoi coti ]n st`nga =i se a=ez[ sub un nuc b[tr`n =i scor-buros, pe o r[d[cin[ ]ncovoiat[ ca un jil\. Fata sosi tremur`ndde emo\ie, dar cu o str[lucire bucuroas[ ]n ochi.

— Aici erai? murmur[ Ana a=ez`ndu-se f[r[ s[ se uite lad`nsul.

— C[ parc[-i mai bine aici, f[cu fl[c[ul ]ncet; apoi ]ndat[ridic[ sticla: S[ tr[im, Anu\a!

Liviu Rebreanu

24

— S[ tr[ie=ti, Ioane! r[spunse ea privind nelini=tit[ sprec[rare, pe unde treceau mereu oameni, care la c`rcium[, care]napoi.

— Bea =i tu, Anu\[, c[ pentru tine l-am luat =i l-am f[cutdulce ca gura ta!

— Despre mine poate s[ sece rachiul, zise fata mai potolit[.Mi-e sil[ =i c`nd ]i simt mirosul, c[ taica nu mai las[ s[ treac[nici o ziulic[ f[r[ b[utur[ =i f[r[ be\ie... Nu =tiu, z[u, ce s-omai alege de noi.

— Apoi a=a bea omul la sup[rare, zise Ion, ad[ug`nd peurm[ cu alt glas: Bea, Anu\[... Mi-a c[=unat =i mie a=a o dat[...

Ana ]=i ]nmuie buzele ]n rachiu, se str`mb[ =i d[du repedesticla ]napoi, tu=ind =i r`z`nd:

— Avai de mine... nu pot... parc[-i otrav[...— Ba-i bun, zise Ion duc`nd iar[=i sticla la gur[.T[cur[ am`ndoi un r[stimp, f[r[ s[ se priveasc[. Apoi

fl[c[ul ]=i trecu bra\ul pe dup[ mijlocul ei =i oft[:— Hei, Anu\[, mult aleanu-i ]n inima mea!Fa\a Anei, lunguia\[, ars[ de soare, cu o ]ntip[rire de

suferin\e, se posomor].— Ce ]ndur eu, s[ fereasc[ Dumnezeu pe toat[ lumea,

gemu d`nsa. C[ tata =i-a pus ]n g`nd s[ m[ m[rite cu Georgea Tomii =i o \ine mor\i= cu George. +i, Doamne, greu ]\i maivine s[ taci =i s[ ]nghi\i c`nd nu \i-i drag omul...

Ion se uit[ lung la buzele ei sub\iri care se mi=cau u=or dez-velindu-i din\ii cu strunguli\e, albi ca laptele, =i gingiile trandafiriide deasupra. +tia d`nsul c[ Vasile Baciu e ]ntr-o ureche =i c[,de o apuc[ h[is, apoi h[is o \ine s[ =tie de bine c[ d[ cu carulprin toate =an\urile. Dar tocmai aceasta ]l ]nt[r`ta =i pe el.

Nu-i fusese drag[ Ana =i nici acum nu-=i d[dea seama binedac[ i-e drag[. Iubise pe Florica =i, de c`te ori o vedea sau ]=iamintea de ea, sim\ea c[ tot o mai iube=te. Purta ]n suflet r`sulei cald, buzele ei pline =i umede, obrajii ei fragezi ca piersica,ochii ei alba=tri ca cerul de prim[var[. Dar Florica era mais[rac[ dec`t d`nsul, iar Ana avea locuri =i case =i vite multe...

Ion

25

}i asculta glasul pl`ng[tor =i-l cuprindea mila, ]n acela=i timp]ns[ se g`ndea la Florica. Apoi deodat[ tres[ri, o str`nse la piept=i, f[r[ s[ rosteasc[ vreo vorb[, o s[rut[ lung pe buze. Fatacuprinse cu bra\ele g`tul lui Ion, mole=it[ =i aprins[, =i inima-ib[tea at`t de n[valnic, ]nc`t el o auzea.

— Noroc, noroc, Ioane! strig[ un glas aspru pe c[rare.Fl[c[ul ridic[ ochii furios =i v[zu pe Ilie Onu care, ]ntorc`ndu-se

de la c`rcium[ cu o sticl[ de rachiu, r`dea gros =i batjocoritor.— Du-te-n... Doamne iart[-m[, bufni Ion ]ncruntat.Ilie Onu ajunse la =ur[ =i se f[cu nev[zut. Era frate de cruce

cu George al Tomii =i unde putea s[-i fac[ r[u lui Ion, ]i f[cea,fiindc[ odat[, la o nunt[, ]l umpluse de s`nge ca s[-l]mbl`nzeasc[.

Ion ]ncepu s[ suduie =i s[ se c[tr[neasc[, dar ]nt`lnind ochiic[prui, ]nl[crima\i de fericire =i de team[ ai Anei, se potoli...

Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din r[sputeris[ ]nve\e pe Briceag un c`ntec nou ce-l auzise de la l[utariidin Bistri\a la un chef al doctorului Filipoiu, la ber[ria cea maredin Armadia. Briceag, cu ochii \int[ la buzele fl[c[ului, carefluiera melodia, \`r`ia nesigur cu arcu=ul pe strune; Holbea,credincios, ]ncerca =i el s[ secondeze. George se umfla,]nchidea pu\in ochii =i fluiera din ce ]n ce mai aprig, c[ci ]mpre-jurul lor se adunase un p`lc de fl[c[i care-l priveau cuadmira\ie.

— Ei, acu ai ]n\eles? zise George oprindu-se ]n mijloculc`ntecului.

— Las’ c[ l-am prins, morm[i Briceag pornind s[ trag[ cumai mult[ ]ncredere.

— Am sosit, George, strig[ Ilie ]ntinz`nd sticla.— Iute te-ai ]ntors, vorbi celalt b`nd =i trec`nd ]ndat[ ra-

chiul lui Ilie ca el s[ poat[ re]ncepe d[sc[lirea l[utarilor.— Nou[ nu ne dai un p[h[rel, vere? se lingu=i Holbea,

zg`nd[rindu-l cu arcu=ul.— S[ v[ dau, cioroilor, fire-a\i ai naibii! r`se George foarte

mul\umit c[ au s[ vad[ to\i cum cinste=te el pe \igani.

Liviu Rebreanu

26

— Be\i-o toat[, zise apoi c[tre G[van c`nd vru s[-i ]napo-ieze sticla.

Dar atunci s[ri Ilie ca un coco=:— Ia l[sa\i, bre, s[ mai bem =i noi, c[ cioarele astea o s[

plesneasc[ de at`ta holirc[...Urm[ o ciorov[ial[ lung[ ]ntre Ilie =i \iganii care nu mai

voiau s[ renun\e la b[utur[ =i era c`t pe-aci s[ se ]ncing[ ob[taie, deoarece Ilie, aprinz`ndu-se, se repezea mereu cupiciorul s[ sparg[ gorduna.

5Deodat[ toat[ lumea se ]ntoarse spre uli\[. To\i b[rba\ii scoa-

ser[ p[l[riile, iar cei de pe prisp[ se scular[ ]n picioare... Ve-nea preotul Belciug ]mpreun[ cu doamna Maria Herdelea, so\ia]nv[\[torului, cu domni=oara Laura =i cu Titu. Primarul =ifrunta=ii satului ie=ir[ ]n poart[ ]ntru ]nt`mpinarea domnilor.

— Petrece\i, petrece\i? zise preotul cu un z`mbet binevoitor.— Apoi ce s[ facem, domnule p[rinte, r[spunse primarul

cu p[l[ria ]n m`n[. Dumnezeu de aceea a l[sat s[rb[torile, s[se mai veseleasc[ =i prostimea.

— Negre=it, negre=it, murmur[ Belciug l[rgindu-=i z`mbetul.— Da de ce nu pofti\i =i dumneavoastr[ s[ vede\i petrece-

rea noastr[? relu[ Florea Tancu cu un glas foarte blajin,pun`ndu-=i p[l[ria ]n cap.

|[ranii de asemenea se acoperir[ unul c`te unul, ]n vremece preotul =opti c`teva cuvinte doamnei Herdelea, carer[spunse r[spicat, d`ndu-=i capul pe spate cu m`ndrie:

— Da, putem privi pu\in =i noi... Mie chiar ]mi plac petrece-rile poporului...

Maria Herdelea era fat[ de \[ran de pe la Monor, dar pen-tru c[ umblase totdeauna ]n straie nem\e=ti =i mai ales c[ s-am[ritat cu un ]nv[\[tor, se sim\ea mult deasupra norodului =iavea o mil[ cam dispre\uitoare pentru tot ce e \[r[nesc.

— Poftim mai aproape! f[cu atunci primarul, bucuros, d`ndla o parte pe \[ranii care se ]mbulzeau: Ia face\i loc, m[i oa-meni!... Da\i-v[ la o parte!

Ion

27

Vreo c`\iva frunta=i se gr[bir[ s[ dea ajutor primarului strig`nd:— La o parte!... La o parte!...Belciug intr[ ]ncetinel ]n ograd[ =i se opri aproape de poart[.

Babele cucernice se repezir[ numaidec`t s[-i s[rute m`na.— L[sa\i, l[sa\i! murmur[ preotul, ]ntinz`nd ]ns[ dosul pal-

mei spre s[rutare cu o mul\umire ce-i ]nviora fa\a t[b[cit[ desl[biciune.

Fl[c[ii, obosi\i =i cu g`ndul la joc, r[m[seser[ tot ]mpreju-rul l[utarilor. Numai George, totdeauna silitor s[-=i arateiste\imea, se v`r] printre b[tr`ni, ]mbulzindu-se s[ ajung[ c`tmai aproape de popa =i familia ]nv[\[torului. Ilie se \inea =iaici dup[ d`nsul ca un c[\el.

Titu Herdelea, un t`n[r de vreo dou[zeci =i trei de ani, ]n hainecur[\ele =i s[r[cu\e, cu o cravat[ albastr[-azurie la gulerul ]nalt =i\eap[n, ras de must[\i =i lung c`t un par, cum v[zu pe George, ]i]ntinse prietene=te m`na ]mbr[cat[ ]n m[nu=i de a\[ cenu=ie:

— Noroc, George!... Nu mai juca\i?... Tocmai ne ab[tur[m=i noi s[ v[ vedem...

— Cum nu, domni=orule! Numai s[ se hodineasc[ o \`r[\iganii, c-au zis at`ta de-a amor\it =i sufletul dintr-]n=ii, spusefl[c[ul cu glas ]ndulcit. Apoi, apropiindu-se mai bine, ad[ug[:Da dumneata nu vrei s[ joci cu noi, domni=orule?

Titu r`se =i se uit[ la Laura, care z`mbi ]ncurcat[.— Eu?... Nu, George. Alt[ dat[. Acuma nu se poate.Dar fl[c[ul st[rui:— }\i dau eu o fat[, domni=orule, de s[ te lingi pe buze.

U=oar[ ca pana =i frumoas[ ca o domni=oar[... Dar trebuie s[joace =i domni=oara Laura...

Sora lui Titu se f[cu deodat[ serioas[ =i se ag[\[ ]nfrico=at[de bra\ul mamei sale, murmur`nd:

— O, auzi, ce idee!... M[ mir c[ nu vi-i...Preotul vorbea cu primarul =i cu ceilal\i \[rani despre mer-

sul vremii, to\i fiind ]n\ele=i c[ ar fi bine s[ mai dea Dumnezeuo gur[ de ploaie, s[ se mai ]nmoaie p[m`ntul, c[ci altfelr[m`ne porumbul nes[pat de-al doilea... George ]ns[ se \inea

Liviu Rebreanu

28

scai de Titu =i Laura, spre marea indignare a doamnei Herde-lea care n-ar fi ]ng[duit nici ]n ruptul capului ca fata ei s[ seamestece printre \[rani.

Ca s[ schimbe vorba, fiindc[ se mai str`ngeau =i al\i oa-meni s[ asculte st[ruin\a fl[c[ului, z`mbind pu\in batjocori-tor, Titu se uit[ deodat[ ]mprejur, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminteceva, =i apoi ]ntreb[:

— Oare Ion unde-i?George, de=i =tia c[, dintre to\i feciorii satului, domni=orul

cu Ion e mai prieten, se sim\i aproape jignit auzind acum]ntrebarea. De aceea r[spunse cam ]n sil[:

— Pe-aici trebuie s[ fie =i d`nsul...Dar Ilie Onu, de la spate, se amestec[ iute-n vorb[:— Ba e-n gr[din[, sub nuc, cu Ana...— Unde? f[cu George ]ntorc`ndu-se brusc la el, parc[ i-ar

fi tras o palm[.— Acolo, unde zic, ]ncheie Ilie scurt, r`njind mul\umit.George puse nasul ]n p[m`nt =i t[cu. Nimeni nu mai des-

chise gura, iar Titu, bucuros c[ a sc[pat u=or de invita\ia ladans, se apropie =i el de Belciug care ]ncepuse s[ povesteasc[oamenilor cum i-au scos doctorii cei mari un rinichi ]n spi-talul de la Cluj.

Vorbele lui Ilie loviser[ pe George drept ]n suflet. Ana luiVasile Baciu ]i era f[g[duit[ lui de nevast[. Ea fat[ cu stare, elfecior de bocotan — se potriveau. P[rin\ii lor erau ]n\ele=i maidemult, iar Ana ]i pl[cea. Nu zicea c[-i cine =tie ce frumoas[,dar nici el nu pica. Era greoi, sp[tos =i umeros ca un taur: um-bla leg[nat =i cu genunchii ]nmuia\i.

Fierbea. Se g`ndea mereu s[-=i croiasc[ drum p`n[ ]ngr[din[, s-o vad[ cum =ade ochi ]n ochi cu Ion. Dar mereu ]=ilua seama, zic`ndu-=i c[ poate mai mult ar strica dec`t ar fo-losi, dac[ cumva nu s-ar isca =i o b[taie, c[ci Ion e ar\[go= caun lup nem`ncat. De va =ti fata c[ el =tie, mai r[u se va ]nr[i.Mai bine s[-i lase ]n pace. O lingur[ de iste\ime face uneorimai mult dec`t un car de putere.

Ion

29

Dar Ion, ce vrea Ion? De ce caut[ s[-i ]nv`rteasc[ el capulfetei?... }=i arunc[ ochii, f[r[ s[ vrea, spre Florica v[danei luiMaxim. St[tea tot a=a de pleo=tit[ ca =i d`nsul. Se vedea c[ =iea =tia =i o b[teau acelea=i g`nduri... Asta ]i mai potolisup[rarea. C`nd nu e=ti singur, suferin\a se u=ureaz[. Oft[ odat[ din b[ierile inimii =i-=i trase p[l[ria pe ochi, zic`ndu-=i:

— De-amu am s[ joc numai cu Florica... Cel pu\in s[ ples-neasc[ fierea =i ]ntr-]nsul!...

6L[utarii ]=i potriveau zgomotos instrumentele pentru a da

de =tire tuturor, =i mai ales celor r[zle\i\i prin gr[din[, c[ ]ncepejocul. Fl[c[ii b[teau ner[bd[tori din c[lc`ie, scoteau c`te-unchiot de veselie =i-=i aruncau privirile din ce ]n ce mai des prin-tre fetele care a=teptau cu inima str`ns[ s[ fie poftite la hor[.

}n clipele acelea sosi, de pe uli\[, Vasile Baciu, l[l[ind unc`ntec de be\ie, cu p[l[ria ]ntr-o ureche, cu ochii ]nro=i\i =itulbura\i de b[utur[. Se cl[tina u=or ]n mers =i d[dea ]ntrunadin m`ini parc[ s-ar sf[di cu un du=man ]nchipuit. C`nd z[rigrupul cu domnii ]n mijloc, se opri pu\in, ]n\epenindu-seg`nditor, apoi se duse glon\ la preotul Belciug =i-i zise:

— Eu, domnule p[rinte, spun drept, ]s mare p[c[tos...Maaare!... ’S be\iv =i stricat, cum nu se mai pomene=te ]n =aptesate, z[u cruce!... A=a-s eu, ce mai calea-valea!... Ce-i drept nu-ip[cat, a=a-i, domnule p[rinte? C[ de sup[rare beau dac[ beau,a=a-i?... +i beau pentru c[ beau dintr-al meu...

Preotul ]=i curmase povestirea =i luase o ]nf[\i=are grav[,m[sur`nd foarte aspru pe Vasile Baciu. |[ranul ]ns[ avea acumun z`mbet bun pe buze =i vorbea aplecat ca la spovedanie,parc[ n-ar fi vrut s[ =tie de nimeni =i de nimic ]n lume:

— ’S am[r`t r[u, domnule p[rinte, crede-m[! Poate c[ num[ crezi? De-aceea beau =i iar beau =i iar!... Uite-a=a! Ai s[zici dumneata: da de ce e=ti am[r`t, be\ivule? Apoi cum s[ nufiu, domnule p[rinte? C[ o fat[ am =i eu =i nu-mi place deloc

Liviu Rebreanu

30

fata pe care o am. Nu-mi place, auzi? C[ nu vrea s[ m[ as-culte. +i tare m[ doare inima =i tare-s sup[rat c[ nu vrea s[ seuite ]n gura mea. Am dreptate ori n-am, spune dumneata!

Belciug nu suferea mirosul de rachiu, c[ci era boln[vicios,iar Vasile mereu ]i duhnea ]n nas =i r`g`ia. Purtarea \[ranului]l indigna ]ns[ mai ales pentru c[-i =tirbea autoritatea ]n fa\apoporului. Doamna Herdelea asculta foarte serioas[, cu capulsus, cu buzele str`nse pung[ =i privea m`nioas[ la oameniicare se ]mbulzeau ]mprejurul lor, curio=i, r`z`nd pe ]nfundatede Baciu. Lui Titu, dimpotriv[, ]i pl[ceau ]ng[im[rile be\ivului=i nu =tia cum s[-l zg`nd[re, f[r[ s[ bage popa de seam[.

Belciug ]=i ]nghi\i m`nia =i c[ut[ s[-l potoleasc[ cu o doja-n[ bl`nd[:

— R[u faci, Vasile, c[ nu te sfie=ti m[car de tineretul carete vede mereu pe dou[ c[r[ri. Omul de treab[ nu se \ine toat[ziulica numai s[ ]mbog[\easc[ pe jidovi =i s[-=i otr[veasc[ tru-pul cu h`lb[riile lor dr[ce=ti... A=a, Vasile!...

Baciu lu[ deodat[ o ]nf[\i=are solemn[, se d[du doi pa=i]napoi =i r[spunse cu o mustrare caraghioas[ ]n glas:

— Vai de mine, domnule p[rinte? Dar cui i-am f[cut vreunr[u? B[ut-am eu banii cuiva, ori averea cuiva? C[ beau, beau...Da beau din munca =i din sudoarea mea... Atunci de ce s[ m[n[p[stuie=ti? Ce \i-am gre=it eu dumitale, spune drept!

Primarul g[si cu cale s[ se amestece, ]l lu[ de bra\ =i vrus[-l dea la o parte, mulcomindu-l:

— Bine, bine, m[i Vasile, a=a-i cum zici... Dar las[ pe dum-nealor ]n pace, c[ dumnealor au venit s[ vad[ jocul, nu s[aud[ prostiile tale...

Apoi, ]ntorc`ndu-se spre fl[c[i, strig[ poruncitor:— Da voi ce face\i, m[i feciori? Juca\i ori nu juca\i?Atunci ]ns[ Vasile Baciu z[ri pe George, care st[tea

posomor`t, ca un copac cu m[duva uscat[, =i ]ndat[ ]l apuc[de m`n[ =i-l t`r] ]n fa\a preotului:

— Uite-l, domnule p[rinte! }l vezi? {sta-i ginerele meu caremi-i drag! Cu d`nsul ai s[-mi cununi dumneata fata, m[carde-a= =ti c[ are s[ crape inima dintr-]nsa!...

Ion

31

— Bine, bade Vasile, las[ c[... f[cu George ru=inat, r`z`nd silit.Omul se ]nc[p[\`na ]ns[ din ce ]n ce =i ]ncepu s[ r[cneasc[:— Nu vreau s[ te las, ai ]n\eles? Mie-mi trebuie ginere

cumsecade, nu fleandr[... Io-\i dau fata, iar tu s[ ai bici, s[-isco\i din cap g[rg[unii!... Eu nu vreau s[ =tiu de alde calici\an\o=i care umbl[ s[-i ]mpuieze capul. Eu nu vreau =i nu vreau,=i dac[ nu vreau, ]i pun g`tul pe t[ietor =i numai una-i trag cubarda, m[car s[ =tiu c[ m[ duc pe urm[ la sp`nzur[toare. A=a-i,m[i George?

— A=a, a=a, murmur[ fl[c[ul, vr`nd s[-l ast`mpere.Vasile se uit[ ]mprejur triumf[tor =i scuip[ ascu\it tocmai

]ntre picioarele primarului. Apoi, ca =i c`nd =i-ar fi adus amintede ceva, porni spre grupul fetelor, tr[g`nd pe George dup[d`nsul =i strig`nd ]n gura mare:

— Anu\o!... Anu\o! Unde e=ti tu, fata tatii?George ro=i, parc[ l-ar fi b[gat ]ntr-un cuptor ]ncins. O

m`nie amestecat[ cu ru=ine ]i cuprinse sufletul. +i deodat[ ]izise ]ncet, s[ nu-l aud[ =i al\i oameni:

— Las-o pe Anu\a, c[-i cu Ion a Glaneta=ului ]n gr[din[,sub nuc...

Baciu tres[ri ]n\epat. Scoase un \ip[t scurt =i se ]ndrept[ cupa=i mari spre col\ul =urii, unde tocmai se ivea Ana, tremur`ndde spaim[, c[ci ]i auzise glasul. |[ranul o v[zu, se opri ]n mi-jlocul ogr[zii, unde ajunsese, ]=i r[=chir[ picioarele, ]=i tr`ntim`inile ]n =olduri =i ]=i ]mpinse burta ]n afar[, privind s[get[torpe Ana. St[tu a=a c`teva clipe, apoi izbucni:

— Bine, Anu\o, a=a ne-a fost vorba?+i se repezi spre ea cu pumnul ridicat, gata s-o izbeasc[.O femeie \ip[ desperat[:— Tulai! S[ri\i c-o omoar[!P`n[ s[ ajung[ ]ns[ la fat[, Vasile z[ri pe Ion, sosind tot de

dup[ =ur[, =i numaidec`t uit[ pe Ana =i se ]ntoarse amenin\[torspre fl[c[u. V[z`ndu-l cum vine drept la el, Ion avu o tres[rireu=oar[, dar ]=i urm[ calea, lini=tit, ca =i c`nd n-ar ]n\elege nimic,cu o privire nep[s[toare c[tre Baciu.

Liviu Rebreanu

32

— Ce \i-am spus eu \ie, s[r[ntocule, ai? url[, apropiindu-semereu, Vasile Baciu, pe care lini=tea lui Ion ]l ]nt[r`ta mai r[u.

Fl[c[ul primi ocara ca o lovitur[ de cu\it. O sc[p[rare furi-oas[ ]i \`=ni din ochii negri, lucitori ca dou[ m[rgele vii.R[spunse cu o voce pu\in tremur[toare, dar batjocoritoare:

— Ce-s eu, sluga dumitale, s[-mi porunce=ti?— Am s[-\i poruncesc, t`lharule, =i dac[ nu ascul\i de vorb[,

am s[ te umplu de s`nge! r[cni \[ranul aprins de m`nie p`n[]n m[duva oaselor, arunc`ndu-se la el.

Acum Ion se opri, ]ncle=t[ pumnii =i strig[ ]n[bu=it, parc[ar fi c[utat s[ se st[p`neasc[:

— S[ nu dai, bade Vasile, c[... S[ nu dai!... S[ nu dai!...C`\iva b[rba\i =i fl[c[i se zv`rlir[ la Vasile, ostoindu-l. Ion

st[tea neclintit, ca un lemn, doar inima ]i sf[r`ma coastele caun ciocan ]nfierb`ntat. Dintru-nt`i se g`ndise s[-l lase ]n plataDomnului, c[-i beat =i e tat[l Anu\ei... Dar c`nd l-a suduit =i s-aapropiat s[-l loveasc[ =i-a pierdut cump[tul. }i clocotea tots`ngele =i parc[ a=tepta ]nadins s[-l ating[ barem cu un deget,ca s[-l poat[ apoi sf`rteca ]n buc[\ele, mai ales c[ la spatelelui v[zuse pe George care privea dispre\uitor =i mul\umit.

Baciu se zv`rcolea ]n bra\ele oamenilor, r[cnind ne]ncetat:— L[sa\i-m[[[!... L[sa\i-m[ s[-i scot blohot[ile!... Trebuie

s[-i beau s`ngele, altminteri plesnesc!... L[sa\i-m[!...|[ranii ]ns[ ]l duser[, aproape pe sus, p`n[ la poart[, ]n

vreme ce el nu mai contenea =i se smucea din r[sputeri:— Ce are ho\ul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Las[-m[,

Nistore!... Tfff!...Ion schimba fe\e-fe\e. Genunchii ]i tremurau, iar ]n cerul

gurii sim\ea o usc[ciune parc[ i s-ar fi aprins sufletul. Fiecevorb[ ]l ]mpungea drept ]n inim[, cu deosebire fiindc[ auzeatot satul. Mereu ]i fulgera s[ se repead[ =i cu un pumn zdrav[ns[-i ]n[bu=e ]n g`t oc[rile. Deodat[ cu g`ndul acesta ]ns[ ]ir[s[rea ]n minte =i Anu\a, oprindu-l pe loc. Se uit[ dup[ ea,dar ]n ]nv[lm[=eal[ fata o =tersese acas[ pl`ng`nd. Femeile =ifetele se ]mpr[=tiar[ care ]ncotro, ca un c`rd de gali\e speriate

Ion

33

de uliu, =i priveau din uli\[ =i de prin ogr[zile vecine, a=tept`nd]n fiece minut s[ ]nceap[ b[taia. Profit`nd de ]nc[ierare, pre-otul plec[, spun`nd scandalizat doamnei Herdelea:

— Asemenea destr[b[la\i trebuiesc da\i pe m`na jandarmi-lor s[ le ]nmoaie ciolanele. Numai a=a s-ar face oameni deomenie... P[cat c[ Ion nu l-a scuturat pu\in... Ar fi meritat...

}nv[\[toarea cl[tin[ din cap ]n culmea indign[rii, ]=i ridic[u=or rochia, s[ nu m[ture praful uli\ei, =i porni repede ]mpre-un[ cu Belciug =i cu Laura. Titu r[mase mai ]n urm[. }i p[rear[u c[ nu poate vedea cum se ispr[ve=te cearta =i, merg`nd,]ntorcea mereu capul.

Hora se sparse. |iganii se retr[seser[ sp[im`nta\i ]n =ur[;G[van ]=i rezemase gorduna ]ntr-un col\, hot[r`t s-o apere cuorice pre\, s[ nu i-o sparg[ b[t[u=ii. Fl[c[ii se adunar[ ]mpre-jurul lui Ion, a\`\`ndu-l:

— Ce te-ai l[sat, Ionic[, s[ te oc[rasc[?... Trebuia s[-i tragim[car vreo dou[ scatoalce, s[ te pomeneasc[!...

Al\ii, c`\iva prieteni de-ai lui George, st[teau mai deoparter`njind. Mai t`rzior veni ]ntre ei =i George, urmat de Ilie Onu,care nu-l sl[bea, ca o umbr[ credincioas[.

— Uite cum se stric[ toat[ veselia din pricina...! ziseGeorge, sup[rat pu\in, cu o privire spre feciorul Glaneta=ului.

Ion ]ns[ nu vedea, nu auzea. Ru=inea ]l \intuise locului. Seuita mereu dup[ gr[mada de oameni ]ntre care se zb[tea Va-sile Baciu, mereu muncit de pornirea de a-l zdrobi.

George mai schimb[ c`teva cuvinte cu tovar[=ii lui, apoistrig[ l[utarului cu glas m`ndru:

— Hai, \igane, la Avrum!... Ce mai st[m aici de poman[?...Glasul acesta zb`rn`i ca o tr`mbi\[ ]n urechile lui Ion. Din

doi pa=i fu l`ng[ Briceag =i-i porunci scurt:— Hai!|iganul st[tea ]ncurcat, uit`ndu-se c`nd la unul, c`nd la

altul, ne=tiind pe care s[-l asculte.— Apoi stai, Ioane, — f[cu George, tot trufa= — c[ eu l-am

arvunit!...

Liviu Rebreanu

34

Ion, parc[ nici nu l-ar fi auzit, repet[ mai aspru:— Hai!}n ochii lui ardea at`ta m`nie c[ Briceag str`nse din umeri

spre George, puse vioara la obraz =i ]ncepu ]ndat[ un c`ntecde veselie. Prietenii lui Ion pornir[ s[ chiuie =i s[ pocneasc[din degete, ]n semn de izb`nd[, apoi s[ trop[ie de r[sunab[t[tura. Ion o lu[ ]nainte spre poart[, iar ceilal\i dup[ el,fluier`nd =i chiuind. L[utarii ]i urmar[ c`nt`nd; G[van, cugorduna ag[\at[ de-a um[r, sufla greu ca un g`scan ]ndopat.}n uli\[ ceata poposi o clip[, trop[ind furtunos pe loc spremarea admira\ie a fetelor care se uitau din por\ile ogr[zilor.Pe urm[ pornir[ cu to\ii ]n st`nga, chiuind ]n tactul c`ntecului,]ntov[r[=i\i de o droaie de copii...

George r[mase cu ai lui l`ng[ =ur[, furios, dar ne]ndr[zninds[ se ]mpotriveasc[. }i era necaz mai cu seam[ c[ el d[dusearvun[ \iganilor =i tot el avea s[ le pl[teasc[ restul p`n[ la patruzlo\i. Adev[rat c[ banii ]i str`ngea de la fl[c[i, c`te dou[zecide crei\ari de c[ciul[, dar p`n[ s[-i adune trebuia s[ sesf[deasc[ cu mai to\i =i s[-=i bat[ capul, c[ci Briceag nu maivrea s[ a=tepte, de c`nd a p[\it-o o dat[ de-a r[mas nepl[tit.}ns[rcinarea aceasta ]i pl[cea, nici vorb[, fiindc[ i se p[reac[-l ]nal\[ deasupra tuturor. Acum ]ns[, v[z`nd c[ fl[c[ii \intotu=i partea lui Ion, se sim\ea umilit, mai ales c[ aceasta ve-nea dup[ ce aflase c[ Ion umbla serios dup[ Ana... Se uitasecu jind cum au plecat to\i cu l[utarii =i avusese o clip[ g`nduls[ se amestece =i el ]ntre ei =i s[ se arate c[ nu-i sup[rat. Dar]=i d[duse seama c[ s-ar cobor] prea mult ]n ochii tovar[=ilorlui. Drept r[zbunare =i m`ng`iere, dup[ ce ceilal\i cotir[ spreUli\a cea mare, zise z`mbind:

— Eu nu mai dau \iganilor nici un crei\ar. S[ le dea Ion, c[Glaneta=u are destui.

Fl[c[ii ]ns[ nu pricepur[ batjocura lui. Erau ploua\i c-aur[mas b[tu\i =i f[r[ l[utari. Ilie Onu rupse t[cerea:

— Noi ce mai p[zim aici? S-a ]nserat, toat[ lumea a ple-cat... Hai =i noi la cr`=m[!...

Ion

35

Nu mai zise nimeni nimic. Se c[r[b[nir[ ]ncet, prin gr[din[,peste G`rla Popii, s[ ajung[ cel pu\in mai cur`nd la Avrum...

Todosia, ]n pragul tinzii, a=tept[ p`n[ ce r[mase ogradagoal[ =i apoi se ]nchin[, murmur`nd:

— Mul\umescu-\i \ie, Doamne, c[ nu i-ai ]nc[ierat, c[ maid[deam =i de pozn[ cu jandarmii!...

L`ng[ prisp[, aproape de poart[, Savista-oloaga =edea ghe-muit[, speriat[ moart[ de r[cnetele oamenilor, ferindu-se s[nu fie c[lcat[ ]n picioare. Todosia nici n-o z[ri p`n[ c`nd merses[ ]nchid[ poarta.

— Da tu n-ai plecat, Savist[? Bine c[ nu te-au strivit... Acudu-te =i tu, draga lelii, du-te, c[ ai o postat[ bun[ p`n[ acas[=i uite-acu=ica se ]nnopteaz[...

Savista nici nu mai sufla de groaz[. }=i suflec[ poalele, ]=iprinse-n br`u zadiile =i se t`r] c`t putu mai repede p`n[-n uli\[=i apoi o apuc[ mai ]nceti=or pe marginea =an\ului spre cas[.

7C`rciuma nu era mai r[s[rit[ ca alte case din sat, doar c[

avea acoperi=ul de \igl[ =i spre uli\[, ]n dou[ ferestruici, ap[ratecu re\ea de s`rm[, sticle de b[uturi colorate, borc[nele de bom-boane pestri\e =i diferite m[rfuri c[utate de \[rani. Odaia dinfa\[ era mai mare, podit[ =i mobilat[ numai cu c`teva meselungi =i de dou[ ori at`tea b[nci de brad, pe care slujnica lefreca cu nisip =i le sp[la ]n fiecare vineri de se f[ceau albe cavarul pentru duminicile c`nd s[tenii veneau s[-=i ]nece neca-zurile ]n b[utur[. }ntr-un col\, l`ng[ tejgheaua ad[postit[ ]n-tr-o cu=c[ de lea\uri, Avrum ]mpreun[ cu fiul s[u Aizic se]nv`rteau ]ngrijora\i printre =iragurile de sticle =i ]n jurul unuibutoi uria= de rachiu. Din c`nd ]n c`nd Aizic se cobora, culum`narea aprins[, ]n pivni\a de sub cu=c[, unde se odihneaualte butoaie =i damigene cu rachiu, =i chiar cu vin =i cu berepentru fe\ele sp[late care, dac[ aveau poft[ s[ petreac[, seretr[geau ]n fund, ]n odaia c`rciumarului, spre a fi mai feri\ide ochii norodului...

Liviu Rebreanu

36

}ndat[ ce s-a stricat hora, b[rba\ii au ]nceput s[ se ]ndrepte,mai singuratici, mai ]n grupuri, spre Avrum. C`nd sosi Georgecu prietenii lui, prispa gemea de oameni care dezb[teau]nt`mplarea de la joc, unii lu`nd partea lui Baciu, al\ii lui Ion.Fl[c[ii intrar[ de-a dreptul ]n cr`=m[. Mesele =i b[ncile erauoprite ]nadins pentru d`n=ii, ca s[ poat[ petrece mai ]n tihn[.Se a=ezar[ t[cu\i. Se sim\eau ]nfr`n\i.

Avrum ie=i repede din cu=c[, cu dou[ sticle de rachiu pecare le puse pe mas[, ]n fa\a lui George, ]ntreb`nd:

— Cine pl[te=te?— Las[ c[ pl[tim noi, jup`ne! r[spunse Ilie Onu ]ntinz`nd

m`na dup[ o sticl[.— Dac[-i vorba s[ scot banii de la tine, apoi slab[ n[dejde,

zise c`rciumarul uit`ndu-se pe r`nd la to\i, ca =i c`nd ar fi vruts[ le citeasc[ pe fa\[ ce au ]n pung[. Pe obrazul t[u nu dau eunici o du=c[ de ap[ chioar[... Ei, cine pl[te=te? Vreau s[ =tiu.Ori duc rachiul =i-l torn ]napoi ]n butoi...

George scormoni din buzunarul laib[rului o pung[ soioas[=i num[r[ gologanii cuveni\i f[r[ s[ deschid[ gura. Avrum ]istr`nse cu b[gare de seam[ =i plec[ spre cu=c[ zorn[indu-i ]npumni. Ilie ]ns[ nu se putu r[bda s[ nu-i strige m`ndru, parc[el ar fi cheltuit:

— Ai v[zut, jup`ne?... Alt[ dat[ apoi s[ nu mai c`rte=ti!Un fl[c[u, aprins brusc de mirosul b[uturii, izbi cu pum-

nul ]n mas[ =i ]ncepu s[ chiuie de d`rd`iau geamurile. Ceilal\ise dezmor\ir[ ca =i c`nd le-ar fi turnat ]n suflet o und[ de bu-curie. }n c`teva clipe toat[ c`rciuma se ]ncinse de strig[telelor n[stru=nice.

C`nd chiuiau mai cu foc, se auzir[ pe uli\[ alte chiote deveselie, mai furtunoase =i mai s[lbatice. Un r[stimp cele dou[grupuri p[rea c[ s-au luat la ]ntrecere care s[ se ]n[bu=e. Ceide-afar[ ]ns[ cu c`t se apropiau, cu at`t vuiau maicuprinz[tor. Iar c`nd n[p[dir[ ]n cr`=m[ amu\ir[ de tot peoamenii lui George. De altfel, ]n cur`nd contenir[ =i noii-sosi\i ]mpreun[ cu l[utarii, osteni\i de sfor\[ri, chiotele pref[-

Ion

37

c`ndu-se ]ntr-un zgomot asurzitor de chem[ri r[gu=ite, deporunci m`nioase, de \ipete ner[bd[toare, din care numaiuneori se ]n\elegea mai l[murit:

— Jup`ne, o cup[, da dulce!...— Hai mai iute, Avrume!...— Unde te ascunzi, t`rtane, fi-\i-ar neamul de ocar[!...Feciorii nu mai ]nc[peau pe b[nci. |iganii se ]ndesar[ la

masa lui Ion, afar[ de G[van care trebui s[ stea ]n picioare, ]ncol\, l`ng[ gordun[. O sumedenie de sticle =i pahare r[s[ri pemese. Mirosul de rachiu se fr[m`nta cu fumul greu de tutun =icu z[pu=eala acr[ de sudori. Toat[ lumea vorbea de-a valma,]nchin`nd, strig`nd, l[l[ind. Toate gurile ]njurau de Dumnezeu,de soare =i de lun[ pe l[utari sau pe Avrum, sau pe Dum-nezeu ]nsu=i.

}ntre timp se ]nnoptase =i odaia nu mai era luminat[ dec`tde o lamp[ funinginit[, sp`nzurat[ de o grind[ din tavan. }nlumina galben[-bolnav[ =i tremur[toare oamenii p[reau maibe\i de cum erau aievea, ochii luceau mai s[lbatic, iar bra\elegoale, ciol[noase, cu mu=chii umfla\i ca ni=te =erpi fl[m`nzi,se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenin\`nd oriprevestind o primejdie. Glasurile se ]ngro=au =i r[gu=eau dince ]n ce, vorbele deveneau mai grosolane =i sud[lmile maim`nioase. Fe\ele asudate clipeau care ro=ii-par[, care galbene-verzui, iar din g[l[gia ame\itoare se ]n[l\au, st[p`nitoare, r`setezv[p[iate, c`te un r`g`it larg, urlete prelungi...

Simion Lungu, beat leuc[, rezemat de un col\ de mas[, ]=i]njura nevasta care st[tea l`ng[ el, ]n picioare, cu un copila=la \`\[. Femeia ]l tr[gea ]ntruna de m`nec[, zic`ndu-i cu glasmonoton, f[r[ s[ se sinchiseasc[ de oc[rile lui:

— Hai, Simioane, hai z[u acas[, c[ m`ine trebuie s[ tescoli cu noaptea-n cap s[ te duci dup[ lemne, c[ nu mai amnici cu ce a\`\a focul... Hai, hai, z[u!...

Simion se pl`ngea comesenilor care nu-l ascultau, ]njura,bea, p`n[ ce ]n cele din urm[ femeia ]=i f[cu loc al[turi ded`nsul, astup`nd gura copilului cu sf`rcul pieptului, r`z`nd =i

Liviu Rebreanu

38

tr[g`nd zadarnic cu ochiul spre un fl[c[u pe care b[utura ]lposomor`se.

To\i fl[c[ii ]nchinau, pe r`nd, cu l[utarii care c`ntau dince ]n ce mai cu suflet doine de be\ie, t[r[g[nate =i l[b[r\ate cani=te femei dezm[\ate. Briceag se ame\ise bine de b[utur[, dararcu=ul lui tr[gea parc[ mai frumos, pe c`nd Holbea, maitr[snit, seconda at`t de fals c[ lui ]nsu=i ]i era ru=ine. NumaiG[van r[m[sese treaz, ]nt`i ca s[-=i poat[ p[zi gorduna, apoifiindc[ era un be\iv f[r[ pereche, ]n stare s[ sug[ o vadr[ despirt f[r[ m[car s[ clipeasc[.

Ion se sim\ea at`t de am[r`t c[ nici rachiul nu-i ticnea.Ru=inea ce i-o f[cuse Vasile Baciu i se a=ezase pe inim[ ca opiatr[ de moar[. Se silea s[ nu se mai g`ndeasc[ la ce-a p[\it=i totu=i mintea ]i era otr[vit[ numai de ocar[. O dorin\[ gro-zav[ ]l cuprindea din ce ]n ce mai st[ruitor ]n mrejele ei: s[loveasc[, s[ sparg[, s[ se descarce ca s[ se r[coreasc[. Se uita]n r[stimpuri cu coada ochiului spre cealalt[ mas[, undeGeorge, ]nviorat, ]nchina mereu =i d[nd[nea, cu glasul gros =inepl[cut, un c`ntec domnesc, cu ochii fulger[tori, cu o trufieprovocatoare pe fa\[. Privindu-l a=a, ho\e=te, Ion sim\i deodat[ca =i c`nd i-ar c[dea o p`nz[ de pe ochi. }=i aminti c[ IlieOnu l-a v[zut ]n gr[din[, ]mbr[\i=`ndu-se cu Ana. Acum Ilie=edea l`ng[ George. Ilie trebuie s[-i fi dat de veste, iar Georgea asmu\it pe Baciu. +i, fiindc[ nu s-a putut r[fui cu Baciu, i se]nfipse ]n creier g`ndul c[ trebuie s[ se r[fuiasc[ cu George.}ndat[ ce-i veni hot[r`rea aceasta, ]ncepu s[-l chinuiasc[. Sefr[m`nta =i suferea pentru c[ nu =tia cum s[ ]nceap[.

Atunci pic[ ]n c`rcium[ Titu Herdelea. Intrarea lui curm[o clip[ g[l[gia.

— Bun[ seara! rosti Titu pu\in ]ncurcat, c[ci toate privirilese ]ntorseser[ spre d`nsul.

— Bun[ seara! r[sun[ aproape ]n cor r[spunsul tuturor,dup[ care zgomotul ]=i relu[ st[p`nirea mai avan ca ]nainte.

Titu venise mai ales ]mpins de curiozitate. Avea o presim\irec[ cearta de la hor[ nu va r[m`ne f[r[ urm[ri =i nu s-a putut

Ion

39

st[p`ni s[ nu treac[ pe la Avrum, s[ vad[ ce se mai petrece?La cin[ familia Herdelea dezb[tuse am[nun\it ]nt`mplarea =icu to\ii c[zuser[ de partea lui Ion, =i pentru c[ li-era vecin, =ipentru c[ feciorul Glaneta=ului era mai de=tept dec`t to\i fl[c[iidin Pripas. Discu\ia o ]ncheiase Titu, declar`nd grav:

— Bine-ar face s[-i trag[ o sf`nt[ de b[taie!Dar n-a spus cui s[-i trag[ =i nimeni din cas[ nu l-a mai

]ntrebat, c[ci se f[cuse t`rziu =i pe to\i ]i cuprinsese somnul,iar ]nv[\[torul chiar adormise ]mbr[cat ]n timpul convorbirii.Dup[ ce s-a culcat toat[ familia, Titu s-a a=ezat s[ lucreze,pentru tat[l s[u, la ni=te registre de ]nscriere. A lucrat ce-a lu-crat, pe urm[ nu =i-a mai putut opri ner[bdarea. +i, cum tu-tunul ]i era pe ispr[vite, =i-a luat p[l[ria =i s-a dus glon\ lac`rcium[.

D[du m`na cu Avrum, cum obi=nuia totdeauna c`nd luaceva pe datorie, ceru un tutun, ]i spuse s[-l treac[ la cont =iapoi, ca s[ mai poat[ z[bovi, vorbi cine =tie ce cu ovreiul,tr[g`nd cu ochiul spre mesele fl[c[ilor. }l rodea s[ ]ntrebe ces-a mai ]nt`mplat, dar se sfia. Ce-ar zice oamenii s[ afle c[ else intereseaz[ de h`rjonelile pra=c[ilor? }n sf`r=it pornim`ng`indu-se cu g`ndul c[ nu se poate s[ fi fost nici o]nc[ierare de seam[, altfel n-ar fi to\i ]mpreun[.

Trec`nd pe l`ng[ masa lui Ion, z`mbi prietene=te. Fl[c[ulse scul[ ]n picioare =i-i zise respectuos, ]ntinz`ndu-i un paharde rachiu:

— F[ bine, domni=orule, =i ]nchin[ cu noi un p[h[ru\!Titu se codi pu\in, mai mult de ochii lumii, c[ci prilejul i se

p[ru bun s[ afle c`te ceva. A=tept[ deci s[ st[ruiasc[ =i ceilal\i,=i atunci lu[ paharul =i-l ridic[ ]n sus ]n semn c[ vrea s[ ]n-chine. Ion strig[ deodat[ poruncitor s[ se fac[ t[cere, =i toateglasurile se stinser[ ]ntr-o clipire. Domni=orul ]ns[ acuma sez[p[ci, nefiind me=ter ]n hiritisirile lungi =i ceremonioase careplac \[ranilor.

— S[ tr[ie=ti, Ioane!... S[ tr[i\i cu to\ii =i... noroc! zised`nsul, dup[ o pauz[, cu vocea r[gu=it[ u=or de emo\ie.

Liviu Rebreanu

40

B[u =i d[du ]napoi paharul, abia st[p`nindu-=i un fior degrea\[. Ion ]i r[spunse cu o ]nchinare foarte iscusit[, dar aco-perit[ de g[l[gia care re]ncepuse. Titu ]i ]ntinse m`na:

— Noapte bun[, Ionic[, =i mul\umesc!— Mul\umim noi de cinste, domni=orule! f[cu fl[c[ul petre-

c`ndu-l p`n[ afar[.}n fa\a c`rciumii, pe prisp[ =i ]n uli\[, p`lcuri-p`lcuri de

oameni ]nchinau, povesteau sau se sf[deau. Fete mai curioase=i copii mai neostoi\i c[scau gura pe la ferestrele dinspregr[din[, lipindu-=i nasul de geamuri. Macedon Cerceta=u, mortde beat, comanda milit[re=te, tol[nit ]n marginea =an\ului, devuia satul.

— Ai v[zut ce mi-a f[cut badea Vasile, domni=orule? ziseIon ]ncetinel, s[ nu-l aud[ =i al\ii.

— Da, =i-\i spun drept, m-am mirat cum ai putut sta a=a, cum`inile ]n s`n, r[spunse Titu cl[tin`nd din cap.

— Ce puteam face, domni=orule? =opti Ion scr`=nind din\ii.Dac[-i plesneam, poate-l omoram =i ]nfundam temni\ele...+-apoi, vezi dumneata, nu-i de vin[ cine face, ci de vin[-i cine-lpune s[ fac[!...

Titu se apropie s[ nu piard[ cumva vreo =oapt[. Iar fiindc[Ion t[cu, ]l scormoni:

— Z[u, m[? Adic[ tu crezi c[ l-a pus cineva?— L-a pus, pot s[ jur pe sf`nta cruce... Dumneata nu =tii c[

vrea s[ dea pe Ana dup[ George a lui Toma Bulbuc.— Aa? Dup[ George?— Vezi bine c-a=a. Doar mereu o spune ]n gura mare, s-aud[

to\i c`inii... Apoi amu vezi =i dumneata cine-i de vin[...Titu, ca s[-l ]nt[r`te, ]l mulcomi:— Bine, dar poate c[ George nu l-o fi ]ndemnat s[...Ion, c[tr[nit, ]l ]ntrerupse:— Vai de mine, domni=orule, cum po\i gr[i a=a? C[ doar

eu =tiu bine c[ George nu m[ sufer[ ca sarea-n ochi... Nu =tiidumneata cum umbl[ d`nsul dup[ Ana, =i ]nc[ de c`nd? Anu\anu-l vrea, c[ nu-i place, =i-apoi el cat[ s[ se r[zbune pe mine...

Ion

41

Titu t[cu un r[stimp, se g`ndi =i pe urm[ vorbi rar:— R[u, foarte r[u c[ George umbl[ cu d-astea...— Crezi dumneata c[ m[ las eu ast[-sear[ p`n[ nu-l mu=tru-

luiesc? Poate numai de m-ar tr[sni Dumnezeu din senin...Altminteri ]n cear=af o s[-l duc[ de-aici...

Glasul fl[c[ului se sugrumase de furie. Titu se sp[im`nt[=i-i zise foarte ]ncet =i sincer:

— Ast`mp[r[-te, Ioane, s[ nu dai de vreo pozn[!— S[ =tiu c[ zece ani nu scap din temni\[ =i tot nu m[ las

p`n[ nu-i v[d s`ngele! murmur[ Ion, aprins ca un balaur,]ncle=t`nd pumnii =i cutremur`ndu-se...

8Titu =tia acum sigur c[ va fi scandal mare =i nici nu se mai

duse acas[. Trebuia s[ vad[ b[taia, s[ aib[ ce povesti m`inefamiliei =i poate chiar prietenilor din Armadia. Merse deci ]ncet,plimb`ndu-se, p`n[ la gura Uli\ei din dos, se ]ntoarse iar ]na-poi, trecu prin fa\a c`rciumii p`n[ spre casa lui Simion Butu-noi, nevr`nd s[ se dep[rteze prea mult ca s[ poat[ sosi grab-nic la fa\a locului c`nd va ]ncepe ]nc[ierarea.

F[cu plimbarea aceasta de zece ori, de dou[zeci de ori, =itot degeaba... Ion, oric`t era de hot[r`t, nu ]ndr[znea s[ seaga\e tam-nisam de oameni. }i trebuia o pricin[ c`t de mic[, =in-o g[sea, c[ci George petrecea ]ntre tovar[=ii s[i =i nici nu seuita spre masa lui, parc-ar fi b[nuit c[-i caut[ g`lceav[.

Buba se sparse de-abia pe-aproape de miezul nop\ii.L[utarii, vr`nd s[ plece, c[ci erau tocmai din Lu=ca =i aveaude mers vreo dou[ ceasuri, se scular[ cer`nd plata de laGeorge, care parc[ tocmai a=teptase clipa aceasta ca s[ ser[zbune. Se r[sti la Briceag cu pumnii:

— Ce, m[, cioar[, mie-mi ceri bani? Mie mi-ai zis?— Nu m-ai tocmit tu? se zbor=i \iganul presim\ind c[ va

r[m`ne nepl[tit.— Pl[teasc[-\i cui i-ai zis =i are bani, c[ eu nu pl[tesc!

Liviu Rebreanu

42

— Apoi n-ai str`ns tu banii de la feciori?— N-am str`ns, ]ncheie George m`ndru =i batjocoritor,

pun`nd sticla la gur[ =i tr[g`nd o du=c[ zdrav[n[.}n r[stimp Ion se sculase =i se apropiase de masa lui George.— Pl[te=te! s`s`i d`nsul ]ncurcat.— Eu, m[! Eu? strig[ celalt s[rind ]n picioare, ]ncurajat de

lini=tea lui Ion pe care o lua drept sl[biciune.— Tu!— Da crezi tu c[ io-s c`rpa voastr[, m[? r[cni George tot

mai d`rz =i amenin\[tor. +i ]nc[ mai sare la mine! +i ]nc[ cine?...Nu mai putu urma, c[ci Ion ]l izbi cu am`ndoi pumnii, peste

mas[, drept ]n obraji. }n cealalt[ clip[ se repezi =i George, darIon ]l lovi a doua oar[ mai \eap[n... Pe urm[ se ]nc[ierar[.George mugea ca un taur =i-l apuc[ de cheotoarea c[m[=ii,sucind-o a=a ]nc`t vinele lui Ion se umflau, iar fa\a i se ro=eadin ce ]n ce mai tare. Cu toate acestea Ion ]l lovea aprig c`nd]n cap, c`nd ]n burt[, ]nc`t pumnii i se umplur[ de s`ngele cecurgea =iroi din nasul lui George, stropindu-le hainele.

}n c`rcium[ toat[ lumea se adunase ciopor ]n jurul lor,strig`nd:

— Nu-i l[sa\i! S[ri\i!...Dar nu s[rea nimeni, ca =i c`nd to\i ar fi vrut s[ vad[ ]nt`i

care-i mai tare? Numai Avrum, ]nfrico=at s[ nu-i pr[p[deasc[sticele =i paharele sau s[-i sparg[ geamurile, se n[pusti la d`n=iicu un curaj neb[nuit, nu ca s[-i despart[, ci silindu-se dinr[sputeri s[-i ]mping[ spre u=a de la uli\[. Lampa ]ncepu s[fumege mai greu, gata s[ se sting[ ]n v[lm[=eal[. Jertfind c`tevasmocuri din barba-i ro=covan[ =i primind bucuros o droaie depumni, Avrum izbuti, ]n cele din urm[, s[-i scoat[ afar[. Dup[b[t[u=i n[p[dir[ to\i oamenii ]n uli\[, ]nc`t ]n c`teva clipe odaiase goli. Ovreiul, fericit c-a sc[pat f[r[ pagube, ]nchise repedeu=a =i trase drugul de fier, s[ nu se ]nt`mple cumva s[ se maire]ntoarc[ mu=teriii.

Rostogolindu-se ]n uli\[, cei doi se descle=tar[. Ion se re-pezi la gardul c`rciumarului, smulse un par =i, mai ]nainte s[-l

Ion

43

poat[ opri cineva, croi pe George peste spinare, ]nc`t acestac[zu gr[mad[, gem`nd prelung:

— Valeu! M-a omor`t t`lharul!Gura, must[\ile, barba, c[ma=a lui George erau vopsite de

s`nge, dar numai lovitura de par ]l biruise. Mai bolborosi c`tevasud[lmi, ]ncerc`nd s[ se ridice din =an\ul ]n care se pr[v[lise,durerea ]ns[ ]l cople=i cur`nd, parc[ i s-ar fi rupt =ira spin[rii.R[mase ]nc`rcit ]n buruienile murdare, ]nconjurat de unii fl[c[ice s[riser[ s[-l ajute. Ni=te femei pornir[ s[ \ipe, b[rba\ii]njurau, iar copila=ul lui Simion Lungu, speriat de g[l[gia carese ]nte\ea mereu, sc[p`nd sf`rcul \`\ei din gur[, ]ncepu s[zbiere. Ilie Onu se c[znea s[ rup[ un l[tunoi dintr-un gard depeste drum ca s[ crape capul lui Ion, url`nd furios:

— Aesta-i uciga=, oameni buni, aesta-i ho\!...Ion era mul\umit acuma =i r[corit, =i nu se mai sinchisea

de nimic. St[tea sprijinit ]n par, ciob[ne=te, privind triumf[tor=i amenin\[tor, dac[ cumva ar mai ]ndr[zni cineva s[-l supere.

Smucind la l[tunoi, Ilie ]=i ast`mp[r[ m`nia =i apoi ]mpre-un[ cu al\i fl[c[i luar[ pe bra\e pe George =i-l duser[ acas[,suduind care de care mai n[prasnic. }n urma lor mergeau omul\ime de femei sp[im`ntate =i c`\iva copii ]nt`zia\i pe uli\[...

Pe cer se ivise o jum[tate de lun[ luminoas[ =i rece,argint`nd =oseaua =i v`rfurile pomilor...

9Ceilal\i fl[c[i se str`nser[ ]n jurul lui Ion, privindu-l cu re-

spect =i arunc`ndu-i c`te o vorb[ glumea\[ prin care voiau s[-iarate prietenia =i admira\ia. Ar mai fi avut poft[ de petrecere,dar \iganii o =terseser[ ]n vremea b[t[ii, iar ]n u=a lui Avrumzadarnic b[tur[, c[ci nu se deschise. Mai povestir[ un r[stimp]n fa\a cr`=mei, pe urm[ se ]mpr[=tiar[, unii pe-acas[, al\ii pela dr[gu\e... Ion zv`rli parul ]n gr[dina ovreiului =i porni sprecas[, agale, mul\umit, ca dup[ o isprav[ bine f[cut[. Treceape dinaintea casei lui Vasile Baciu, a treia de la c`rcium[. Se

Liviu Rebreanu

44

opri g`ndindu-se s[ intre la Ana. Se sim\ea doar acum r[zbunat=i mai vrednic. Dar ]=i zise c[ fata poate nu =tie ce vitejie as[v`r=it d`nsul adineaori, iar s[-i spun[ el, nu i se p[rea po-trivit. Mai bine s[ afle ea de la al\ii =i s[-l doreasc[ mai mult.Se uit[ ]ns[ lung la casa nou[, ascuns[ ]n umbra celor trei merib[tr`ni din gr[dini\[, la ferestrele negre ca ni=te ochi somnoro=i,la ograda larg[, la grajdurile adormite, la poarta de sc`nduricu st`lpi ]nal\i, =i ]l cuprinse o bucurie ca =i cum acuma toateacestea ar fi ale lui.

}n dosul porti\ei Ana p`ndea cu inima c`t un purice. Au-zise larma de la Avrum =i se strecurase afar[, b[nuind c[ Ion,de sup[rare, trebuie s[ fi st`rnit vreo pozn[. }i tremura sufletuls[ nu i se ]nt`mple ceva. Ar fi ie=it ]n uli\[, dar ]i era fric[ s[ nusc`r\`ie porti\a =i s[ se trezeasc[ tat[l s[u, care sfor[ia pe prisp[de c`nd ]l aduseser[ acas[ oamenii de la hor[. V[zu apoi cum]l duceau pe George =i-=i f[cu cruce, mul\umit[ c[ cel zdrobitnu era Ion. Acum ]l a=tepta pe el, mi=cat[ de m`ndrie =i parc[sim\ind cum ]i cre=te ]n inim[ iubirea st[p`nitoare, iubirea carepecetluie=te soarta oamenilor. Sim\irea aceasta o ]nfiora =i ]naceea=i vreme ]i aprindea toate taini\ele sufletului... Pe urm[ ]lauzi apropiindu-se. Pe urm[ ]l v[zu oprindu-se. Vru s[-l chemeca s[ se arunce ]n bra\ele lui v`njoase =i ocrotitoare, =i totu=inu se putu clinti. Pe urm[ c`nd el nu se urni, se ]nfrico=[, ]=ifr`nse m`inile =i =opti dr[g[stoas[, rug[toare, cu buzele us-cate =i at`t de ]ncet c[ singur[ nu-=i auzi glasul:

— Ionic[!... Ionic[!... Ionic[!...Ion ]ns[ ]=i relu[ calea, fluier`nd =i p[=ind mai ap[sat. Ciz-

mele lui boc[neau pe uli\a colbuit[, iar uneori potcoavelez[ng[neau izbind vreo piatr[...

C`nd ajunse aproape de cas[, Ion se pomeni din urm[cu ni=te pa=i foarte gr[bi\i. Era Titu care alerga g`f`ind. Nuavusese norocul s[ vad[ b[taia =i era nem`ng`iat. Se plicti-sise plimb`ndu-se de colo p`n[ colo, mereu prin fa\ac`rciumii =i, ]n cele din urm[, ca s[-i treac[ mai u=or vre-mea, se duse p`n[ la r[scrucea din celalt cap[t al satului.

Ion

45

Acolo a auzit zgomotul ]nc[ier[rii. +i-a iu\it pa=ii c`t a pu-tut, dar p`n[ s[ soseasc[ la Avrum se mulcomise tot =i n-amai g[sit \ipenie de om.

— Ei, ce-a fost, Ioane? ]ntreb[ d`nsul frec`ndu-=i m`inile.— Nimic, murmur[ fl[c[ul lini=tit. M-am r[corit oleac[...Mai mult nu putu smulge dintr-]nsul Titu, oric`t ]l descusu.Se desp[r\ir[ zic`ndu-=i ]n acela=i timp:— Noapte bun[!Coco=ii porneau s[ vesteasc[ miezul nop\ii...

Liviu Rebreanu

46

Capitolul II

ZV~RCOLIREA

1O lumin[ cenu=ie, tulbure privea pe ferestre c`nd se trezi

Glaneta=u. Din dep[rtare se auzi un cucurigu slab, pierdut =ir[gu=it. Peste o clip[ altul, mai aproape, r[spunse sub\ire =it[ios. Pe urm[ altele, din ce ]n ce mai apropiate =i mai \an\o=e,p`n[ ce o b[taie surd[ din aripi, ]n tind[, urmat[ de un c`ntecde coco=, poruncitor, gros, sf`r=indu-se ]ntr-un c`r`it vesel,cutremur[ toat[ c[su\a, ]nc`t Glaneta=u tres[ri de spaim[ =i-=if[cu cruce.

— Bat[-te Dumnezeu, coco= nebun! murmur[ b[tr`nul maizv`rcolindu-se pu\in ]n pat p`n[ s[ se dezmeticeasc[ bine.

— Dormi, muiere? ]ntreb[ apoi, ating`nd cu cotul pe Ze-nobia.

— Ba, r[spunse femeia repede cu glasul limpede.T[cur[ am`ndoi, sc[rpin`ndu-se =i icnind b[tr`ne=te.— Da c`te ceasuri s[ fie, hai? c[sc[ iar b[rbatul, ]ntr-un

t`rziu.— Hai, scoal[ c[-i vremea de sculat, morm[i Zenobia mai

ursuz[ acum =i urnindu-se din a=ternut.— Oare? se mir[ Glaneta=u pocnindu-=i alene oasele.— Scoal[, z[u, m[i b[rbate, p`n[ m[ duc s[ trezesc pe

Ion, c[ el =tiu c[ n-are s[ se trezeasc[ singur, c-a jucat toat[ziua =i a mai stat =i pe la Avrum p`n[ t`rziu... Scoal[, scoal[,s[ te duci la lucru, s[ nu ne apuce pr`nzul lenevind, c[-i maimare ru=inea!...

B[tr`nul se sc[rpin[ iar ]n cap, ]n barb[, pe piept, c[sc[prelung cu poft[, se mai uit[ spre ferestre =i apoi murmur[]ntreb[tor:

— Oare lun[-i ori ziu[?

CUPRINS

Ion

47

}n clipa aceea, ]n tind[, coco=ul r[spunse mai aspru =i maiporuncitor:

— Cucuriguuu!...— Apoi n-auzi c[-i ziu[? f[cu Zenobia care se d[duse jos

din pat =i-=i lega zadiile, bolborosind rug[ciuni.Glaneta=u se ridic[ ]nt`i pe jum[tate, se mai g`ndi =i ]n

sf`r=it s[ri din culcu=, silindu-se s[ fie sprinten ca s[-=i alungemole=ala din ciolane.

— Aprinde lampa, zise apoi c[ut`nd el ]nsu=i chibriturile]n firida hornului, dar neg[sindu-le se nec[ji =i se r[sti la fe-meie: Da unde dracu le-ai mai pus iar?

Zenobia ]ns[ nu r[spunse. Se ]nchin[ larg de mai multe ori,b`igiund sf`r=itul rug[ciunilor =i, numai dup[ ce ispr[vi, strig[la Glaneta=u, furioas[:

— O, tr[sni-te-ar s[ te tr[sneasc[, om nebun =i f[r[ Dum-nezeu, c[ nu mai poate omul de tine nici s[-=i zic[ ocina=ele!

Ie=i tr`ntind =i blestem`nd. }n tind[ g[inile se cioc[neau =ic`r`iau ner[bd[toare, iar c`nd Zenobia deschise u=a spre ograd[,n[v[lir[ afar[ parc-ar fi sc[pat din temni\[. Femeia le arunc[ c`\ivapumni de porumb, afurisind mereu pe Glaneta=u =i num[r`nd ]ng`nd g[inile care se zb[teau s[ ]nghit[ c`t mai repede =i c`t maimulte gr[un\e, ]n vreme ce coco=ul, ve=nic ne]ncrez[tor cu Ze-nobia =i ]ng[duitor fa\[ de consoartele sale, apuca doar din c`nd]n c`nd c`te un bob. G[inile b[tr`ne se ghemuiau sfioase c`ndst[p`na se apropia =i le c[uta de ou, pe r`nd, spre marele necazal coco=ului, care zb`rlea creasta amenin\[tor, se ferea c[lc`nd\an\o= =i cotcod[cea clocotind de indignare...

Apoi c`nd fali\ele se ]mpr[=tiar[, Zenobia se sui ]n pode\ulcu f`n =i strig[ din capul sc[rii:

— Ionic[!... M[i Ionic[!... Scoal[, dragul mamii, s[ te ducis[ dobori iarba ceea, s[ nu ne pomenim c-o ploaie, s[ ne-opr[p[deasc[!

— Bine, bine, las’ c[ m[ scol! morm[i fl[c[ul somnoros.Zenobia nu-l mai cic[li. +tia bine c[ b[iatul, c`nd e vorba

de munc[, nu se code=te =i nu leneve=te ca Glaneta=u.

Liviu Rebreanu

48

Ion dormea toat[ vara ]n podul cu f`n de deasupra grajdu-lui. Astfel nu mai de=tepta din somn pe b[tr`ni c`nd venea elnoaptea de pe uli\e, =-apoi mai auzea mereu =i pe Dumana,singura lor v[cu\[, ron\[ind sau rumeg`nd, sau sufl`nd asprupe n[ri, pe c`nd alegea f`nul din ogrinjii ce-i punea d`nsulseara ]n iesle.

}=i birui repede lenea somnoroas[, se t`r] p`n[ la gura po-dului =i cobor] ]n ograd[.

Satul dormea. Numai c`te un coco= ]nt`rziat mai vestea ici-colo zorile. O cea\[ u=oar[, str[vezie plutea peste coperi=urile\uguiate. Dealurile hotarului parc[ se leg[nau, tremur`ndu-=iporumbi=tile multe, lanurile pu\ine de gr`u =i de ov[z, ]n vremece v`rfurile ]mp[durite, negre =i nemi=cate vegheau odihna sa-tului, ca ni=te capete de uria=i ]ngropa\i ]n p[m`nt p`n[-n g`t.

O adiere de v`nt, r[coritoare, p[trunse p`n[-n sufletulfl[c[ului, alung`ndu-i cele din urm[ r[m[=i\e de somn din oase.}=i roti privirile prin ograd[, sc[rpin`ndu-se ]n ceaf[, ca =i c`nds-ar fi g`ndit de ce s[ se apuce. Zenobia, ie=ind iar din cas[,se minun[:

— Vai de mine, b[iete, mi se pare c[ te-ai culcat ]n c[ma=ade s[rb[tori?

Ion se z[p[ci de p[rere de r[u, ]n vreme ce b[tr`na urm[mai jalnic:

— Ferfeni\[ ai f[cut toate ]nfloriturile =i m[rgelu\ele, =i ai]nnegrit-o de nu =tiu z[u cum am s-o scot din boal[!... Ba aimai umplut-o =i de s`nge... Cu cine te-ai b[tut?

Fl[c[ul se uit[ cu b[gare de seam[ =i de-abia atunci v[zuc[ pieptul =i poalele c[m[=ii erau p[tate de s`nge.

— Cu George a lui Bulbuc, morm[i, drept r[spuns, =i intr[]n tind[. }=i lep[d[ c[ma=a, se ]mbr[c[ ]n hainele de lucru,]nc[l\[ opincile =i pe urm[ se sp[l[ pe obraji ]n P`r`ul Doam-nei care se v[rsa chiar l`ng[ casa lor ]n G`rla Popii.

Era gata de drum. Zenobia ]i pusese ]n traist[ un codru dep`ine de m[lai, ni=te br`nz[ =i ceap[, toate ]nvelite ]ntr-op`nz[tur[ curat[. Lu`nd de sub grind[ tocul =i gresia, fl[c[ul

Ion

49

]ntreb[ pe Glaneta=u care se tot sucea =i se-nv`rtea c[ut`ndcine =tie ce:

— Dumneata te duci la notar la lucru?— M-oi duce, c[ m-am tocmit de alalt[ieri, de c`nd a um-

blat dup[ oameni prin sat...— Apoi bine... Numai s[ nu bei banii c[ trebuie s[-i

str`ngem. Ca m`ine ai s[ vezi c[ ]ncepe s[ umble iar din cas[]n cas[ subprimarul cu straja dup[ bir, ad[ug[ Ion foarte a=ezat.

— Acu las[ c[ doar nici eu nu-s copil, f[cu Glaneta=u.— Mi-ai pus de m`ncare, mam[? ]ntreb[ iar fl[c[ul,

c`nt[rind traista.— |i-am pus, =i la pr`nz oi veni =i \i-oi mai aduce, r[spunse

Zenobia sufl`nd din r[sputeri ]n t[ciunii din vatr[ care f`=`iau,afumau =i nu se aprindeau deloc.

— S[ vii nesmintit s[ ]ntorci dumneata pologul, s[ nu m[mai ]nt`rzii eu =i cu asta, altfel nu ispr[vesc cu cositul, c[delni\a-i m[ricic[, murmur[ Ion ]nchin`ndu-se =i ie=ind.

— Umbl[ s[n[tos!}n tind[ fl[c[ul ]=i lu[ coasa din cui, ag[\[ traista ]n coas[

=i coasa pe um[r, =i porni. Trecu repede pe dinaintea casei]nv[\[torului Herdelea, care dormea dus[, ]n vreme ce g[inile]n cote\ul de l`ng[ gard s[reau, c`r`iau =i se sf[deau. Mersepe =oseaua r[venit[ de rou[ p`n[ unde se desparte drumulcel vechi, apoi coti ]n dreapta =i sui ]ncet pe o c[rare lin[,printre porumbi=ti care mai late, care mai ]nguste, desp[r\itede r[zoare crescute cu iarb[ gras[. P[=ea gr[bit s[ ajung[ maicur`nd, s[ apuce a cosi o bucat[ c`t mai zdrav[n[ ]nainte der[s[ritul soarelui, c[ci iarba umed[ se taie mai bine =i mai lesne.

Hotarul era ]nc[ pustiu. Doar pe Simion Lungu ]l g[si cosindde zor ]n livada ce o \inea cu arend[ de la Avrum, l`ng[ o hold[de ov[z a lui Vasile Baciu. Trec`nd, ]i strig[ ]n loc de bine\e:

— Harnic, harnic!Simion mai trase c`teva brazde, pe urm[ se opri s[-=i as-

cut[ coasa =i r[spunse lui Ion, care se dep[rtase de-a binelea,]nc`t nici nu-l mai auzi:

Liviu Rebreanu

50

— Apoi ce s[ facem?... Muncim, c[ de-aceea ne-a l[satDumnezeu pe lume...

2Mai urc[ Ion vreun sfert de ceas. Locul era tocmai ]n inima

hotarului; o f`=ie lung[ =i ]ngust[, de vreo trei care de f`n. At`tar[m[sese din livada de dou[sprezece care ce mersese p`n[-nUli\a din dos =i care fusese zestrea Zenobiei. }ncetul cu ]ncetulGlaneta=u ]l tot ciop`r\ise... }i cam pl[cuse b[tr`nului rachiul,iar munca nu prea ]l ]ndemnase. }n tinere\ea lui a fost marec`nt[re\ din fluier, de i se dusese vestea p`n[ prin Bucovina.Zicea at`t de frumos din tri=c[, parc-ar fi fost clarinet. De aceeal-a =i poreclit lumea „Glaneta=u“. Fusese b[iat cur[\el =i iste\,dar s[rac iasc[ =i lenevitor de n-avea pereche. Fugea de muncagrea. Se zicea c[ ]n via\a lui n-a tras o brazd[ cumsecade,ad`nc[ =i c`t trebuie de lat[, c[ nici nu =tia \ine bine coarneleplugului; coasa iar[=i ]l dobora repede =i-i st[tea ]n m`n[ caun b[\. I-au pl[cut mai mult lucrurile muiere=ti: s[patul, po-logul, c[ratul, sem[natul. Dar =i mai bucuros tr`nd[vea prinogr[zile domnilor, pe la notar, pe la preot, pe la ]nv[\[tor =ichiar pe la ovreii din Armadia =i din Jidovi\a. Niciodat[ nui-au crescut b[t[turi ]n palm[ de munc[, nici nu i s-a pl[m[ditp[m`ntul ]n piele... Norocul lui a fost Zenobia, o femeie caun b[rbat. F[r[ de ea c`inii l-ar fi m`ncat. S-a m[ritat cu d`nsulf[r[ voia p[rin\ilor, care-i ziceau c[ din frumuse\e nu se faceporumb =i din iste\ime m[m[lig[. Singur[ la p[rin\i =i din oa-meni cu stare, ar fi putut lua fruntea satului. Ea ]ns[ l-a vrut peGlaneta=u =i p[rin\ii, ca s[ nu-i ias[ din voie, ]n cele din urm[au dat-o =i au ]nzestrat-o cu patru table de porumb =i dou[ def`nea\[, trec`ndu-i =i casa din capul satului cu gr[dina dimpre-jur. C`nd s-au mutat tinerii ]n casa unde st[tuse b[tr`nii p`n[=i-au cl[dit-o pe cea de peste drum de-a popii, au g[sit p`n[=i oalele pe foc, iar ]n ograd[ o pereche de boi =i dou[ vaci, odroaie de g[ini =i vreo cinci ra\e... Gospod[rie deplin[, numaiGlaneta=u s[ fi fost b[rbat, s-o ]ngrijeasc[.

Ion

51

Ganeta=u ]ns[ nici dup[ ce s-a ]nsurat nu =i-a schimbatn[ravurile. Zenobia l-a l[sat c`t l-a l[sat, pe urm[, v[z`nd c[nu-i nici o n[dejde, s-a f[cut ea b[rbat =i a dus casa. Era har-nic[, alerg[toare, str`ng[toare. Dac[ n-a dus-o mai bine, n-afost vina ei. Unde nu-i cap, nu-i spor. Din zi ]n zi s-au ]nglo-dat tot mai r[u. O datorie na=te pe alta. Ca s[ astupe o gaur[,st`rneau o sp[rtur[ c`t o =ur[. Azi se duce pe apa s`mbetei olimb[ de porumbi=te, m`ine o livad[ ]ntreag[... Mare norocc[ Dumnezeu nu le-a h[r[zit dec`t un singur copil. Dac-ar fivenit mai mul\i poate c-ar fi ajuns de minunea lumii...

C`nd au murit p[rin\ii Zenobiei, Glaneta=u st[tea tocmai]n dou[ porumbi=ti ciop`r\ite =i ]n dou[ vaci sterpe. Moarteab[tr`nilor iar i-a mai ridicat pu\in deasupra nevoilor: vreo zececapete de vite, vreo cinci locuri buni=oare =i casa cea nou[...Aceasta au =i v`ndut-o ]ndat[ lui Iftode Condratu, ca s[ se maiu=ureze de datorii.

M[car acum de-ar fi pus um[rul Glaneta=u... Dar nu l-a pus.S-a l[sat de fluier =i s-a apucat de be\ie. C`t e Armadia de mare,toate cr`=mele le b[tea. }n loc s[ munceasc[ la coas[ ori la plugpe p[m`ntul lui, umbla pe la ovreii din Jidovi\a, s[ fac[ bani,iar banii s[-i bea. Nu se ]mb[ta ]ns[ niciodat[ r[u =i era bl`ndla be\ie; r`dea ]ntruna =i povestea fel de fel de minciuni, de-\iera mai mare dragul de el... A=a apoi, ]n c`\iva ani, iar s-a ]ncu-scrit cu s[r[cia. }n zadar se jura Zenobia pe to\i sfin\ii din calen-dar, dup[ fiecare ciop`r\ire de mo=ie, c[ mai cur`nd se sp`nzur[dec`t s[ mai v`nd[ o palm[ de loc. Picau h`r\oagele de jude-cat[ =i trebuia s[ dea de bun[voie, dac[ nu vrea s[ vin[ cu tobas[-i fac[ haram =i pu\inul din care-=i mai t`rau via\a.

C`nd s-a ridicat Ion, st[teau numai ]n trei petice de p[m`nt:f`nea\a, spre care se gr[bea acuma, =i dou[ porumbi=ti, din-colo de =osea, tocmai ]n hotarul satului S[r[cu\a. Ce-ar fi trebuits[ fie Glaneta=u, a fost feciorul. Era iute =i harnic, ca m[-sa.Unde punea el m`na, punea =i Dumnezeu mila. Iar p[m`ntul]i era drag ca ochii din cap. Nici o brazd[ de mo=ie nu s-a mai]nstr[inat de c`nd s-a f[cut d`nsul st`lpul casei. }n schimb, cum

Liviu Rebreanu

52

necum, ]n doi-trei ani a pl[tit =i datoriile ce le aveau la„Some=ana“ din Armadia, ]nc`t a putut a\`\a focul cu c[r\uliileverzi =i ro=ii care pricinuiser[ Zenobiei at`tea zile fripte...

Fl[c[ul sosi ]nc[lzit de drum. Se opri ]n marginea delni\ei,pe r[zorul ce-o desp[r\ea de alt[ f`nea\[, tot a=a de lung[ =i delat[, pe care Toma Bulbuc o cump[rase acum vreo zece ani dela Glaneta=u. Cu o privire setoas[, Ion cuprinse tot locul, c`nt[rin-du-l. Sim\ea o pl[cere at`t de mare v[z`ndu-=i p[m`ntul, ]nc`t]i venea s[ cad[ ]n genunchi =i s[-l ]mbr[\i=eze. I se p[rea maifrumos, pentru c[ era al lui. Iarba deas[, gras[, pres[rat[ cu tri-foi, unduia ostenit[ de r[coarea dimine\ii. Nu se putu st[p`ni.Rupse un smoc de fire =i le mototoli p[tima= ]n palme.

Se a=ez[ pe r[zor, ]n\epeni nicovala ]n p[m`nt, potrivi t[i=ulcoasei =i apoi ]ncepu a-l bate cu ciocanul, rar, ap[sat, cu ochii\int[ la o\elul argintiu.

C`nd ispr[vi, se scul[, scoase de la br`u gresia, o ]nmuiebine ]n apa din toc =i apoi m`ng`ie ascu\i=ul coasei cu gresia,schimb`nd mereu degetele m`inii st`ngi. Pe urm[, cu un pumnde iarb[, =terse toat[ coasa. }n clipa aceea privirea i se odih-nea pe delni\a lui Toma Bulbuc, cosit[, cu f`nul adunat ]n c[pi\ecare st[teau ]ncremenite ici-colo, ca ni=te mormoloci speria\i.P[m`ntul negru-g[lbui p[rea un obraz mare ras de cur`nd...Privindu-l, Ion oft[ =i murmur[:

— Locul nostru, s[racul!...Se g`ndi pu\in de unde s[ ]nceap[ =i hot[r] s[ porneasc[

brazda de la cap[tul dinspre sat, cu fa\a c[tre r[s[rit, s[-l vad[soarele c`nd se va ]n[l\a de dup[ dealurile V[r[rei. }ncerc[]nt`i coasa ]n col\, f[c`ndu-=i loc, apoi croi brazda ]n latul lo-cului ca s[ se usuce mai deodat[ =i mai repede.

C`nd ajunse la marginea delni\ei, se opri s[ mai netezeasc[coasa cu gresia. Acuma st[tea cu fa\a spre satul care, sub ocea\[ str[vezie, tremura u=or, se ]ntindea =i se str`ngea, ca =ic`nd s-ar feri de ]mbr[\i=area r[coroas[ a dimine\ii. Vedea casalor peste drum de a ]nv[\[torului Herdelea, chiar ]n capul sa-tului dinspre Jidovi\a, desp[r\ite prin Uli\a Mare ce coboar[

Ion

53

p`n[ la Avrum, suie iar p`n[ pe la preotul Belciug, mai mergedrept o bucat[ =i apoi urc[ dealul, gr[bindu-se spre S[r[cu\a.L`ng[ casa nou[ a lui Vasile Baciu porne=te Uli\a din dos careface un ocol mare ca s[ treac[ prin fa\a bisericii =i s[ se arunceiar ]n Uli\a Mare, dincolo de gr[dina popii, printre bordeiele\ig[nimii. Fund[tura pleac[ din Uli\a din dos, de l`ng[ bise-ric[, se ad`nce=te mereu ]ntre dealuri =i, la +tefan Ilina, se des-pic[ ]n dou[. Un bra\ mai scurt o ia la st`nga, numai printrevreo trei-patru c[su\e, apoi se face drum de car, se ca\[r[ pecoast[ =i se pierde ]n c`mp; cellalt ]ns[ merge ]nainte, cu caseletot mai rare, pe urm[, mereu pe l`ng[ P`r`ul Dracului, din ce]n ce mai =erpuit, p`n[ ce intr[ ]n P[durea Fulgerat[...

Satul p[rea mititel s[-l cuprinzi tot ]ntr-un pumn =i s[-l pui]n traist[, ca o juc[rie pentru copii. Hotarul ]ns[ se ]ntindeaat`t de mare, ]nc`t Ion nu se mai s[tura privindu-l, ca o slug[credincioas[ pe un st[p`n falnic =i ne]ndur[tor.

Din =osea =i de la marginea satului ]ncepea coasta lin[ cusute de parcele, unele galbene, altele verzi, altele cenu=ii,]nv[lm[=ite =i ]ncurcate, \intuite ici-colo cu c`te un p[r saum[r p[dure\. Urc[ ]ncet p`n[ la p[durea V[r[rei, din carede-abia se vedea de aici o dung[ liliachie, cobor`nd din ce ]nce mai groas[ =i mai ]ntunecat[ spre Jidovi\a, p`n[ se ple=uve=te=i se schimb[ ]n lanuri de gr`u =i de porumb... Dincolo deP`r`ul Dracului se ]nal\[ Z[hata, mai piezi=[, mai ]ngust[, cumulte c`nepi=ti, adumbrit[ toat[ de P[durea Fulgerat[ caremerge p`n[ la P[uni= =i p`n[ la S[scu\a, dar f[r[ s[ treac[ peste=osea. Peste drum, ]n zare, alb[stre=te P[durea Sp`nzuratului,unde se zice c-ar fi fost sp`nzur[tori pe vremea revolu\iei, darcare \ine de satul S[scu\a. M[gura Cocorilor ]ns[ e aprip[senilor. Mai poart[ =i azi ]n v`rf o c[ciul[ zdrav[n[ dep[dure, dar trupul i-e l[zuit, arat =i sem[nat. Tocmai la pi-cioarele M[gurii se ]n=ir[ casele din Uli\a Mare... Apoi vin La-zurile, de la P`r`ul Doamnei p`n[ la hotarul S[r[cu\ei =i p`n[la P[durea Domneasc[ ce se coboar[ pe \[rmul Some=ului ]ntreJidovi\a =i Armadia...

Liviu Rebreanu

54

Sub s[rutarea zorilor tot p[m`ntul, crestat ]n mii de fr`nturi,dup[ toanele =i nevoile at`tor suflete moarte =i vii, p[rea c[respir[ =i tr[ie=te. Porumbi=tile, holdele de gr`u =i de ov[z,c`nepi=tile, gr[dinile, casele, p[durile, toate zumzeau,=u=oteau, f`=`iau, vorbind un grai aspru, ]n\eleg`ndu-se ]ntreele =i bucur`ndu-se de lumina ce se aprindea din ce ]n ce maibiruitoare =i roditoare. Glasul p[m`ntului p[trundea n[valnic]n sufletul fl[c[ului, ca o chemare, cople=indu-l. Se sim\ea mic=i slab, c`t un vierme pe care-l calci ]n picioare, sau ca o frunz[pe care v`ntul o v`ltore=te cum ]i place. Suspin[ prelung, umilit=i ]nfrico=at ]n fa\a uria=ului:

— C`t p[m`nt, Doamne!...}n acela=i timp ]ns[ iarba t[iat[ =i ud[ parc[ ]ncepea s[ i se

zv`rcoleasc[ sub picioare. Un fir ]l ]n\epa ]n glezn[, din susde opinc[. Brazda culcat[ ]l privea neputincios[, biruit[,umpl`ndu-i inima deodat[ cu o m`ndrie de st[p`n. +i atuncise v[zu cresc`nd din ce ]n ce mai mare. V`j`iturile straniip[reau ni=te c`ntece de ]nchinare. Sprijinit ]n coas[, pieptul ise umfl[, spinarea i se ]ndrept[, iar ochii i se aprinser[ ]ntr-olucire de izb`nd[. Se sim\ea at`t de puternic ]nc`t s[ dom-neasc[ peste tot cuprinsul.

Totu=i ]n fundul inimii lui rodea ca un cariu p[rerea de r[uc[ din at`ta hotar el nu st[p`ne=te dec`t dou[-trei cr`mpeie,pe c`nd toat[ fiin\a lui arde de dorul de a avea p[m`nt mult,c`t mai mult...

Iubirea p[m`ntului l-a st[p`nit de mic copil. Ve=nic a piz-muit pe cei boga\i =i ve=nic s-a ]narmat ]ntr-o hot[r`re p[tima=[:trebuie s[ aib[ p[m`nt mult, trebuie! De pe atunci p[m`ntuli-a fost mai drag ca o mam[...

C`nd a umblat la =coala din sat a fost cel mai iubit elev al]nv[\[torului Herdelea, care mereu i-a b[tut capul Glaneta=uluis[ dea pe Ion la =coala cea mare din Armadia, s[-l fac[ domn.Glaneta=u s-a =i ]nvoit p`n[ ]n cele din urm[, mai ales c[ toat[treaba n-avea s[-l coste multe parale. Doar c[r\ile, pe care leputea lua vechi, =i taxa de ]nscriere, vreo trei zlo\i. Ba Herdelea

Ion

55

a alergat =i s-a zb[tut p`n[ ce l-au iertat =i de cei trei zlo\i, fi-indc[ b[iatul era silitor =i cuminte. De gazd[ n-avea nevoie.Copilul putea merge la =coal[ ]n fiecare diminea\[, s[-=i duc[merinde pentru amiaz[, iar seara s[ se ]ntoarc[ acas[; din Pri-pas p`n[ ]n Armadia e o plimbare de o jum[tate de ceas... Dup[dou[ luni de ]nv[\[tur[ ]ns[ Ion n-a mai vrut s[ se duc[ la =coa-la cea mare. De ce s[-=i sfarme capul cu at`ta carte? C`t ]i trebuielui, =tie. +i apoi i-e mai drag s[ p[zeasc[ vacile pe c`mpul ple=uv,s[ \ie coarnele plugului, s[ coseasc[, s[ fie ve=nic ]nso\it cup[m`ntul... +i Glaneta=u, pe c`t de greu l-a dat la liceu, tot at`tde lesne s-a ]mp[cat s[ nu mai urmeze; doar de cei c`\iva zlo\iarunca\i pe c[r\i ]i p[rea r[u. Mai bine