Ion Preaşca

1. „2013 a fost un an greu, interesant, cu multe provocări”, interviul vicepremierului Valeriu Lazăr pentru Europa Liberă, http://www.europalibera.org/content/article/25207735.html 1

PROBLEMA SECURITĂŢII ENERGETICEA REPUBLICII MOLDOVA ÎN CONTEXTUL RELAŢIILORUE - REPUBLICA MOLDOVA

Patru ani în urmă noua guvernare democratică şi pro-europeană se angaja să realizeze o serie de reforme în sectorul energetic moldovenesc, inclusiv să sporească gradul de securi-tate energetică, să diminueze dependenţa de furnizările de gaze din Rusia, să semneze un nou contract (mai avantajos) de import a gazelor cu Gazprom, să rezolve problema dato-riei la gaze faţă de Gazprom (inclusiv şi cea a regiunii separatiste), să dezvolte inter-conexiunile cu statele vecine, să

de transport pentru hidrocarburi, să dezvolte sursele energetice de alternativă, să reformeze Termocom şi CET-urile, să atragă investiţii în construcţia de capacităţi de generare, să reducă consumul de resurse ener-getice etc.

La o analiză mai atentă putem constată că deşi în toate aceste direcţii s-au înregistrat progrese, ele nu au

îmbunătăţească radical securitatea energetică a ţării, iar la capitole precum producerea de energie electrică şi termică chiar am regresat.

E adevărat că autorităţile susţin că reducerea producerii de energie electrică şi termică, „este mai degrabă un fenomen pozitiv decât negativ1“.

1. TENTATIVELE DE ARESTRUCTURA SISTEMUL TERMOENERGETIC.CAZUL TERMOCOM ŞI INTENŢIILE DE PRIVATIZARE A UNORÎNTREPRINDERI DIN SECTOR.

A. CAZUL TERMOCOM

devină mai clară soarta de mai departe a întreprinderii Termocom din Chişinău, care

insolvabilitate. Cele două soluţii posibile examinate de autorităţi sunt lichidarea întreprinderii sau fuzionarea acesteia cu CET-1 şi CET-2 din Chişinău.

Deşi despre fuziune s-a tot vorbit mult în ultimii trei ani, Guvernul a aprobat abia la 13 noiembrie 2013 proiectul fuzionării CET-1 şi CET-2 cu distribuitorul de căldură din Chişinău şi astfel să se creeze o mega-întreprindere cu un capital de 1,68 miliarde de lei. Soluţia promovată de Executiv este sprijinită de Grupul Băncii Mondiale, Guvernul Suediei şi alţi parteneri de dezvoltare a Republicii Moldova, dar a fost adoptată cu întârziere şi fără o coordonare cu autorităţile publice locale.

A fost nevoie ca însăşi Abdoulaye Seck, managerul de ţară al Băncii Mondiale în

Chişinău şi pentru ţară este realizarea aces-tei comasări, anunţând că instituţia a mobilizat pentru proiectul de fuziune a celor trei întreprinderi un volum-record de

2

dolari, inclusiv 40 de milioane pentru mod-ernizare şi 80 de milioane pentru restructu-rarea datoriilor de peste 2,5 miliarde de lei pe care le au cele trei întreprinderi faţă de Moldovagaz.

Proiectul însă s-a lovit de opoziţia Con-siliului Municipal Chişinău, care deţine doar pe hârtie 72% din Termocom, iar deci-ziile la întreprindere le adoptă Consiliul Creditorilor.

Consilierii s-au arătat nemulţumiţi că în rezultatul fuzionării, instituţia va deţine doar 2,25% în capitalul noii întreprinderi, iar cea mai mare cotă în capitalul noii com-panii îi va reveni întreprinderii CET-2, circa 85% şi CET-1 - 12%, ambele subordonate Guvernului.Aleşii locali au decis să voteze o decizie prin care Consiliului Municipal Chişinău trebuie să-i revină circa 35% din acţiunile noii întreprinderi, adică pachetul de blocaj, soluţie ce nu este agreată de Guvern.

Întârzierea votului a dus deja la ratarea unei asistenţe a Băncii Mondiale în valoare de 20 de milioane de dolari pentru lucrări de modernizare.

În situaţia creată ne putem aştepta că după 31 decembrie 2013, Termocom va

instanţa va decide numirea unui lichidator. Ţinând cont de faptul că principalul credi-tor al furnizorului de căldură este CET-2 controlul activelor va trece la această între-

de această dată fără participarea administraţiei locale, care se pare că a nimerit într-o capcană.

Soluţia nu este cea mai reuşită, dar nici vânzarea pe bucăţi a întreprinderii nu

pericol atât asigurarea cu energie termică a circa 200.000 de consumatori din Chişinău, cât şi securitatea energetică a ţării. Or fără componenta termică, CET-urile din Chişinău nu vor putea funcţiona nici la o treime din capacitate, ceea ce va duce la creşterea dependenţei Republicii Moldova de importurile din Ucraina şi achiziţiile de curent electric de la Centrala Electrică de la Cuciurgan (regiunea transnistreană).

Experţii Băncii Mondiale susţin că echipa-

de metal uzat sau la crearea unui muzeu industrial. Închiderea acestei centrale va necesita rezolvarea problema angajaţilor ce îşi vor pierde locul de muncă. Dar şi aici Banca Mondială este gata să aloce două milioane de dolari pentru a soluţiona această problemă.

Terenul pe care este amplasat CET-1 are valoare, deoarece deja are toate conexiunile necesare la toate reţelele (gaz, apă, energie electrică, reţea centralizată de energie termică), condiţiile pe care un viitor investitor în unităţile de generare a energiei electrice le va cere. Dezasam-blarea CET-1, prin urmare, va trebui efectuată având în vizor atragerea pe viitor a unui investitor privat pe acel teren, susţin specialiştii Băncii Mondiale.

în asigurarea municipiului Chişinău cu energie electrică şi termică pentru că CET-2 are capacităţi de a produce de două ori mai multă energie termică decât se consumă în prezent în capitală.

Unii experţi susţin că cele întâmplate sunt de fapt „o mişcare gândită pentru ca

2. Ruslan Surugiu „Megaîntreprindere (megaafacere) pentru Chişinău“, http://ruslansurugiu.wordpress.com/2013/11/06/12/ 3

preia în totalitate sectorul dat din Chişinău2“.

Printre obiectivele Termocom ce prezintă interes major sunt cele aproape 40 de hectare de teren, pe care sunt ampla-sate şi unele obiective ale întreprinderii. În condiţiile Capitalei unde orice mică părticică de pământ costă foarte mult,

pentru care se dă lupta.

Comasarea nu va rezolva de la sine problema inerentă a insolvabilităţii Termo-com – noua companie va rămâne atât în termeni economici cât şi în termeni practici falimentar.

Problema principală pe care o va întâmpina noua întreprindere este datoria acumulată, în special faţă de Moldovagaz.

Acest risc se menţine şi în varianta actuală, pentru că luând în calcul toate datoriile de circa 2,5 miliarde de lei pe care le au cele trei întreprinderi faţă de Moldo-vagaz, într-o economie de piaţă ele demult ajungeau în proprietatea companiei moldo-ruse, controlate de Gazprom şi în

Soluţia este restructurarea datoriilor şi reducerea costurilor. Acest lucru este recu-noscut de toţi. Problema sunt resursele

nici Termocom, dar nici Guvernul.

De exemplu în anii 2012-2013 doar 2% din volumul total al alocărilor de mijloace

cadrul sectorului energetic au fost desti-nate unor lucrări de dezvoltare a sistemului termoenergetic din Chişinău.

În anul 2012 au fost alocate mai puţin de patru milioane de lei, iar pentru 2013 au fost prevăzute aproape nouă milioane de lei.

Strategia Sectorială de Cheltuieli în domeniul energetic pentru perioada 2014 - 2016 prevede o creştere abruptă a alocaţiilor pentru dezvoltarea şi modern-izarea sistemului de alimentare cu energie termică din municipiul Chişinău abia în anul 2015, când acestea vor constitui circa 49 de milioane de lei, iar în anul 2016 vor urca la 58 de milioane de lei.

Sumele sunt însă oricum foarte mici în comparaţie cu necesarul de sute de milio-ane de lei.

Rezultă că nici în anul 2014 situaţia din sistemul termoenergetic din Chişinău şi din ţară nu se va schimba radical spre bine, iar autorităţile se vor ocupa în continuare de procedurile de reorganizare a celor trei întreprinderi.

Tergiversările cu aprobarea proiectului de fuziune au dus şi la amânarea pentru câteva luni a adoptării unei decizii a Băncii

şi modernizare.

dolari pentru lucrări de modernizare şi 80 de milioane de dolari pentru restructura-rea şi achitarea datoriei pentru gaze. La fel şi condiţiile se schimbă, o rată a dobânzii mai mare şi termene de rambursare mai restrânse. Totuşi condiţii mai bune de

Luptele politice din jurul sistemului termoenergetic şi mai ales creşterea tarife-lor au stimulat tendinţa multor consuma-tori de a se deconecta de la reţeaua Termo-com şi de a opta pentru încălzire autonomă cu centrale pe bază de gaz.

Motivul de bază al debranşărilor nu sunt totuşi tarifele, ci calitatea joasă a servi-ciilor prestate de Termocom şi riscul de a rămâne fără încălzire, dacă restul loca-tarilor din bloc nu achită facturile.

4

Extinderea fenomenului va avea consecinţe negative pentru companie şi pentru consumatorii rămaşi, o mare parte

reduse, care nu-şi pot permite să instaleze surse alternative de încălzire. Pentru a bloca acest proces autorităţile au adoptat o serie de măsuri restrictive, impunând din anul 2012 plata unor plăţi compensatorii pentru cei debranşaţi de la reţeaua Termo-com, de până la 20% din valoarea facturii emise de distribuitorul de căldură.

Trecerea la măsuri administrative şi la penalităţi economice grele pentru stopa-rea deconectărilor contravin însă angaja-mentelor Moldovei în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice.

Soluţia este una evidentă: îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi orien-tarea spre necesităţile consumatorului.

De exemplu implementarea controlu-lui căldurii la nivel de consumator şi nu la bloc cum este în prezent.

încetineală cu care acţionează autorităţile.

exemplu administraţia Chişinăului este controlată de liberali, care nu fac parte din actuala coaliţie pro-europeană de guver-nare şi orice decizii care nu-i place uneia dintre părţi duce la apariţia unor situaţii de

La aceasta se adaugă şi interesele economice ale diferitor grupări din ţară, care şi-ar dori să pună sub controlul lor

termoenergetic din Chişinău.

În acelaşi timp reorganizarea cu succes a sistemului termoenergetic din capitală este unul dintre condiţiile de bază pentru asigurarea securităţii energetice a ţării.

Dacă soarta CET-1 şi CET-2 este legată de Termocom, în cazul a altor patru între-prinderi energetice din Republica Mol-dova: RED Nord din Bălţi, RED Nord-Vest din Donduşeni, CET-Nord din Bălţi şi a Cen-tralei Hidroelectrice de la Costeşti guvernul a decis să le includă în lista a 13 obiective

proiecte individuale.

Cele patru întreprinderi energetice au fost incluse într-un singur lot, autorităţile urmând să atragă pentru ele o companie de consultanţă care va acorda asistenţă la elaborarea proiectelor individuale de privatizare.

Consultanţii externi vor efectua o

valoarea de piaţă, şi, în comun cu Guvernul, vor elabora proiectele, care vor include situaţia reală a companiei, costul acesteia, condiţiile de vânzare, investiţiile necesare etc.

Proiectele individuale de privatizare

Guvernului, de către Ministerul Economiei, până pe 2 aprilie 2014. Potrivit vicepremi-erului Valeriu Lazăr, concursurile de privati-zare în baza planurilor individuale ar putea

decizia va depinde de calitatea proiectelor şi de recomandările consultanţilor.

Nu putem să nu remarcăm că am putea asista la privatizarea în bloc a celor patru întreprinderi, ceea ce ar duce la apariţia unei noi mega-companii în siste-mul energetic al ţării, care se va ocupa atât de producerea, cât şi de distribuţia şi

B. PRIVATIZAREAÎN SISTEMUL ENERGETIC

5

furnizarea energiei electrice şi termice. O astfel de structură ar contravine angaja-mentelor Moldovei în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice de a separa aceste

potenţial investitor major.

în bloc doar a celor două reţele electrice de distribuţie RED-Nord din Bălţi şi RED Nord-Vest din Donduşeni.

De achiziţia reţelelor electrice ar putea

Rusia, dar şi din Vest.

După cum evoluează lucrurile şi ţinând cont de experienţa din anul 2013 când Guvernul a transmis în concesiune Aero-portul Internaţional Chişinău unui grup de companii din Rusia, nu putem exclude repetarea acestui scenariu.

De exemplu de preluarea RED-urilor este interesat gigantul rus Inter RAO EES, care deţine Centrala Electrică de la Cuciur-gan şi are nevoie de piaţă de desfacere pentru energia electrică.

În luptă a putea intra însă şi companiile din Ucraina, care acum ne asigură cu curent electric.

Pentru sector şi ţară mult mai impor-tant este ca privatizarea să se facă transpar-ent şi să ducă la atragerea de investiţii şi tehnologii în dezvoltarea sectorului.

Deja al treilea an la rând soluţia aleasă de autorităţi în cazul importului de gaze de la Gazprom este prelungirea pentru încă un an a contractului de livrare. Menţinerea acestei proceduri, este mai degrabă impusă de dependenţa de Gazprom.

Preţul rămâne relativ stabil şi chiar a avut o tendinţă de scădere în ultimii trei ani, în medie cu 10 dolari pe an, iar în 2014 ar putea coborî la 365 de dolari pentru o mie de metri cubi. E un preţ cu circa 20% mai mic decât tariful plătit de România, dar cu peste 40% mai mare decât cel plătit de Belarus sau Armenia.

Am putea critica această soluţie, dar în condiţiile în care nu avem o alternativă, aceasta pare singura posibilă. Mai ales Republica Moldova este printre primele state europene în ceea ce priveşte dependenţa energetică de importuri, care este de circa 95%, iar la gaze de 100%.

Iaşi-Ungheni, ceremonie promisă pentru

tei conducte până la Chişinău şi să existe o posibilitate reală de import de gaze din direcţia Vest, la preţuri mai mici decât ne oferă Gazprom, este puţin probabilă o alternativă.

Autorităţile sugerează că situaţia este sub control şi că riscul de a rămâne fără gaze este minim. Totuşi situaţia când

2. RELAŢIA CU GAZPROM –POLITICA PAŞILOR MICI SAU AMÂNAREA UNUI DEZASTRU.

A. CONTRACTUL CU GAZPROM

3. Managementul de distribuţie a gazelor naturale în Republica Moldova, http://www.utm.md/meridian/2012/MI_1_2012/11.%20Art.%20Frasineanu.pdf 6

livrările sunt efectuate în baza unui acord adiţional la contactul semnat încă în anul 2006 nu este normală. Existenţa unor contracte de durată medie de 3-5 ani ar asigura o previzibilitate mai mare în privinţa preţului şi al furnizărilor. De această părere este chiar managementul de la Moldovagaz.

În acelaşi timp Guvernul nu riscă să forţeze negocierile şi aplică tactica paşilor mici. Motivul este faptul că dacă se renunţă la condiţiile contractului vechi, Gazprom propune semnarea unui contract de import al gazelor la un preţ egal cu cel plătit de România. Aceasta ar însemna o nouă majorare de tarife pentru consuma-tori şi ar duce la creşterea nemulţumirii faţă de guvernare

E adevărat că Republica Moldova ar putea insista asupra majorării taxei de tranzit a gazului, care în prezent este de doar 3 dolari pentru o mie de metri cubi de gaze transportaţi la 100 de kilometri. Veni-turile de la tranzit însă nu acoperă nici 10% din valoarea gazelor importate şi nu pot constitui o compensaţie pentru scumpirea gazelor.

In acest sens este interesantă opinia lui Pantelimon Frăsineanu, directorul SRL „Bălţi-Gaz“, întreprindere ce face parte din Moldovagaz, care sugerează ca să se încerce luarea unei poziţii de confruntare în relaţia cu Gazprom şi Rusia.

„Reieşind din această situaţie (lipsa unei alternative la gazul rusesc n.n.) şi având stringenta necesitate în aprovizion-area cu resurse energetice, inclusiv cu gaze naturale, Guvernul Republicii Moldova ar trebui să ducă o politică mai tolerantă în relaţiile sale cu „Gazprom”-ul, recurgând la diferite tehnici politico-economice în vederea obţinerii unor facilităţi la preţul de import“3.

Problemele în relaţia cu Gazprom nu se reduc doar la contractul de import. Este

probleme şi datorii. De exemplu, la 15 octombrie 2013, chiar în ajunul sezonului de încălzire, Moldovagaz mai avea de achi-tat Gazpromului o restanţă de 45 de milio-ane de dolari pentru livrările din anul 2013. Noua datorie s-a format în special din cauza CET-urilor care nu sunt în stare să plătească.

Neplăţile au dus la creşterea până la 500 de milioane de dolari a datoriei totale a Chişinăului faţă de Gazprom. Împreună cu regiunea separatistă datoria a ajuns la circa 5 miliarde de dolari. Există semne că Moscova şi Gazprom insistă ca această

cadrul negocierilor au existat tentative de ai convinge pe reprezentanţii statului în Consiliul de Observatori ai Moldovagaz să aprobe semnarea unui contractul privind importul de gaze, fără clauze ce se referă la volumele şi condiţiile de achitare din partea regiunii separatiste. De notat că în anii precedenţi de regulă după semnarea acordului anual de import a gazelor cu Gazprom, Moldovagaz mai semna un contract intern cu întreprinderea Tiraspol-transgaz privind condiţiile de livrare a gazelor în regiunea separatistă. Schema era aprobată direct la Moscova.

În anul 2013 însă nu a fost semnat un astfel de acord şi s-au făcut presiuni ca Mol-dovagaz să livreze gaze regiunii fără un astfel de acord.

Problema datoriilor pentru gazele consumate, care sunt exclusiv atribuite

contextul unei scheme, care ar prevedea separarea datoriei acumulate între părţile care utilizează metanul importat din Rusia, adică între Republica Moldova şi regiunea

7

transnistreană. Mai exact între „Moldo-vagaz” şi „Tiraspoltransgaz”. În acest caz datoria, care în documente este a „Moldo-vagaz”, dar care a fost acumulată ca urmare a consumului de gaze din regiunea

contul „Tiraspoltransgaz” şi plătită de această structură. În acest context, va apărea necesitatea de a încheia un acord separat între „Gazprom” şi „Tiraspoltrans-gaz” privind furnizarea gazelor naturale ruseşti în regiunea transnistreană.

ca un soi de recunoaştere a dreptului la activitate economică independentă pentru regiune. Dar o altă cale reală de soluţionare a chestiunii datoriilor nu există. Doar dacă Gazprom şi Moscova nu decid să taie această datorie.

Euforia de după lansarea la 27 august 2013 a lucrărilor la şantierul de construcţie a conductei Iaşi-Ungheni a mai trecut. Reacţia publică a Gazprom la construcţia acestei conducte ce ar putea duce la spargerea monopolului său pe piaţa moldovenească a fost practic inexistentă.

Aceasta nu înseamnă că nu există sau

veni nu se încumetă să prognozeze ce s-ar putea întâmpla în anul 2014 în relaţia cu Rusia şi Gazprom.

ureche pe lângă acţiunile ce le poate

Executiv.

Gazprom. Or nu există nici un indiciu că

Republica Moldova va putea să scape de dependenţa de gazul rusesc, înainte de sfârşitul acestui deceniu.

În prezent, Gazprom nu este doar singurul furnizor de gaze al Republicii Mol-dova, dar, de asemenea, este şi singurul operator al reţelelor de transport de gaze a ţării. Acest lucru permite Rusiei să controleze furnizarea de gaze naturale pe piaţa din Republica Moldova, şi să blocheze practic, orice încercări ale

Acest lucru, împreună cu lipsa unei infra-

Iaşi-Ungheni va avea o contribuţie neglijabilă la deschiderea pieţei de energie din Republica Moldova pentru gazele naturale neruseşti. În mod similar, inter-conexiunea va contribui puţin şi la creşterea potenţialului de negociere a Republicii Moldova în relaţia cu Gazprom.

Poziţia Moldovei se va întări abia după

Ungheni-Chişinău şi după ce Gazprom va pierde controlul asupra reţelei de transport a Republicii Moldova. Însă toate acestea nu se vor întâmpla mai degrabă de anul 2020. De exemplu proiectul conductei Ungheni-Chişinău nu are încă garanţii de

mai mult ca gazdoductul Iaşi-Ungheni. Republica Moldova va putea să scape de dependenţa de gazul rusesc, înainte de sfârşitul acestui deceniu.

În prezent, Gazprom nu este doar singurul furnizor de gaze al Republicii Mol-dova, dar, de asemenea, este şi singurul operator al reţelelor de transport de gaze a ţării. Acest lucru permite Rusiei să controleze furnizarea de gaze naturale pe piaţa din Republica Moldova, şi să blocheze practic, orice încercări ale

B. CONDUCTA IAŞI-UNGHENI,SAU CÂND VA FI SPARTMONOPOLUL GAZPROM

8

Acest lucru, împreună cu lipsa unei infra-

Iaşi-Ungheni va avea o contribuţie neglijabilă la deschiderea pieţei de energie din Republica Moldova pentru gazele naturale neruseşti. În mod similar, inter-conexiunea va contribui puţin şi la creşterea potenţialului de negociere a Republicii Moldova în relaţia cu Gazprom.

Poziţia Moldovei se va întări abia după

Chişinău şi după ce Gazprom va pierde controlul asupra reţelei de transport a Republicii Moldova. Însă toate acestea nu se vor întâmpla mai degrabă de anul 2020. De exemplu proiectul conductei Ungheni-Chişinău nu are încă garanţii de

mai mult ca gazdoductul Iaşi-Ungheni.

În acelaşi timp, este de aşteptat ca înainte de începerea livrărilor de gaze prin conducta Iaşi-Ungheni, Rusia va încerca să

gazelor naturale din Moldova.

Moscova este în stare să realizeze operaţiuni de natură să reducă sprijinul populaţiei Republicii Moldova pentru coaliţia pro-europeană în ajunul alegerilor parlamentare din toamna anului 2014 şi ar putea încerca din nou să convingă Chişinăul să renunţe la planurile de punere în aplicare a prevederilor celui de-al Treilea Pachet Energetic al UE, amânată de altfel de autorităţile moldoveneşti pentru anul 2020.

Nu sunt excluse şi tentativele Moscovei de a bloca planurile Moldovei de integrare (inclusiv energetică), cu Uniunea Europeană. De exemplu, Gazpromul ar putea realiza acest lucru prin refuzul public de a reînnoi contractul de livrare a gazelor cu Moldovagaz, adică cu Republica

C. PROIECTELE REGIONALEDE TRANSPORT A GAZELORŞI REPUBLICA MOLDOVA

Moldova chiar în ajunul alegerilor, sau şi mai rău prin provocarea de întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale în timpul iernii.

O astfel de mutare ar putea reduce în

actuala guvernare, şi ar ajuta pe comuniştii moldoveni şi alte partide pro-ruse să preia puterea. O schimbare de guvern ar împ-iedica probabil implementarea preve-derilor celui de-al Treilea Pachet Energetic al UE şi va asigura menţinerea controlului Gazprom asupra Moldovagaz.

Totuşi construcţia şi mai ales punerea în funcţiune a conductei Iaşi-Ungheni are importante conotaţii geopolitice şi economice, atât pentru Republica Mol-dova, cât şi pentru România şi UE.

Simplul fapt că Republica Moldova va

este un pas important în integrarea în piaţa europeană a gazelor.

În ultimii 10 ani s-au anunţat mai multe proiecte regionale pentru importul de resurse energetice din zona Mării Caspice sau din Rusia. Conducta South Stream pe care a început să o construiască Gazprom

ani de către Republica Moldova a statului de ţară importantă pentru gazul rusesc. Or, acest proiect presupune transportarea gazului în UE ocolind Ucraina şi Republica Moldova.

Mikhail Korchemkin, directorul centru-lui East European Gas Analysis (EEGAS), constată că gigantul rus al gazelor reduce

4. Din anul 2016 Gazprom ar putea sista tranzitul de gaze prin Republica Moldova, Ucraina şi România, http://adevarul.ro/moldova/economie/din-anul-2016-gazprom- 9

investiţiile pentru alte proiecte, dar

South Stream. Potrivit lui Korcemkin construcţia gazoductului South Stream ar putea avea drept consecinţă reducerea la minimum a tranzitului de gaze prin Ucraina, Republica Moldova şi România.

anul 2016.

Directorul centrului EEGAS estimează

tate spre alte state doar circa 5 miliarde de metri cubi de gaze, comparativ cu 117 miliarde în anul 2008.

Pentru Ucraina pierderile anuale sunt estimate la circa două miliarde de dolari, iar pentru Moldova la 50-60 milioane de dolari.

În ultimii trei ani tranzitul de gaze prin Moldova s-a redus de la circa 22 miliarde metri cubi la 18-19 miliarde metri cubi. Din anul 2016 tranzitul de gaze ar putea scădea de câteva ori s-au chiar poate dispărea complet4.

de hotarele noastre metanul din Azerbai-djan şi Turkmenistan.

Proiectul Nabucco care viza realizarea unui gazoduct pe traseul Turcia – Bulgaria – România – Ungaria – Austria, cu o lungime totală de 3.296 kilometri pentru a transporta gaz din zăcămintele de la Marea Caspică a fost însă abandonat la mijlocul anului 2013 în favoarea unui Nabucco ciuntit, aşa-zisul Trans-Adriatic Pipeline (TAP), cu destinaţia în Italia.

TAP este un proiect comercial şi va duce gazul azer în Grecia, Albania şi Italia, respectiv Moldova nu are cum primi gaze din acest gazoduct.

Mai aproape de noi este proiectul AGRI (Interconectorul Azerbaidjan-Georgia-România).

Proiectul AGRI, aliniat cu obiectivul de

transport, presupune transportul gazelor naturale azere prin Georgia şi traversarea Mării Negre pe baza tehnologiei LNG prin

nia, şi apoi, prin sistemul naţional de trans-port al României şi interconectorul Arad-Szeged spre Ungaria. Capacitatea de trans-port avută în vedere la acest moment este de 8 miliarde metri cubi de gaze naturale

.na ep

Proiectul AGRI, este considerat de autorităţile romane cel mai ieftin pentru transportul gazelor naturale din Marea Caspică şi Asia Centrală către Europa. Proi-ectul ar putea costa 4 - 4,5 miliarde euro, iar

an sau doi de la realizarea studiului de fezabilitate. În proiect sunt implicate patru state: Azerbaidjan, Georgia, România şi Ungaria. Republica Moldova doar a

acest proiect.

devreme de 8-10 ani şi aceasta pentru că Azerbaidjanul este acum implicat în proi-ectul TAP.

de şist. România, Ucraina şi Polonia deţin rezerve de acest combustibil şi au oferit unor companii americane zăcăminte pentru începerea extracţiei. Aceste proi-ecte sunt însoţite de ample proteste şi nu este clar când se va ajunge şi la extragerea gazului de şist.

10

Şanse mai mari de realizare au proi-ectele de extracţie a gazelor naturale din zăcămintele de pe platoul continental al Mării Negre, de unde România ar putea extrage între 45 şi 85 de miliarde de metri cubi de gaze. Extracţia lor şi mai ales trans-portarea în sistemul naţional al României nu este aşteptată însă mai devreme de anul 2018.

Strategia Energetică a Republicii Mol-dova pentru perioada 2013 – 2030 a stabilit printre obiectivele principale, armonizate cu politicile UE, interconect-area Sistemului Naţional de Transport la sistemul de transport european.

Anul 2020, este ultimul termen stabilit

sistemului electroenergetic al Republicii Moldova la Reţeaua Europeană a Operato-rilor de Transport şi de Sistem pentru Ener-gie Electrică (ENTSO-E), prin punerea în

tehnice, în conformitate cu rezultatele studiului de fezabilitate privind realizarea proiectului.

Acest studiu de fezabilitate lipseşte

alocaţi abia în 2014. Din Strategia Sectorială de Cheltuieli în domeniul ener-getic pentru perioada 2014 – 2016 rezultă că din 2015 ar putea începe lucrările la proiectul de construcţie a liniei electrice aeriene de 400 kV „Bălţi–Suceava“, cu o lungime de 49 de kilometri şi un cost de 31 de milioane de euro. În acest scop sunt prevăzute 50 de milioane de lei, iar în 2016 200 de milioane de lei pentru lucrări de construcţie.

Recent vicepremierul Valeriu Lazăr a ieşit în public cu un anunţ privind intenţia de a instala pe linia electrică de 400 kV Vulcăneşti - Isaccea a unui convertor back to back, ca soluţie rapidă ce ar permite reluarea importurilor de energie electrică din România, pentru că acolo este mai ieftină.

Potrivit lui Lazăr pentru acest proiect Republica Moldova ar putea obţine

pare o soluţie rapidă pentru a reduce dependenţa de livrările de energie electrică de la Cuciurgan şi din Ucraina, aceasta ar duce la apariţia unor noi prob-leme. În primul rând suma necesară pentru un astfel de proiect este de peste 50 milio-

realizat va crea probleme în relaţia cu Cen-trala de la Cuciurgan şi DTEK Power Trade, care vor rămâne fără o parte din piaţa de desfacere, dar vor trebui să asigure balan-sarea sistemului de transport şi de distribuţie a energiei electrice şi să garan-teze livrările în orele de vârf. Aceasta va duce la creşterea costurilor şi respectiv a tarifelor. În aceste condiţii e greu de spus

folosirea acestor bani pentru extinderea capacităţior de generare la CET-2 sau construcţia unei noi centrale electrice în altă locaţie.

Mai ales că Strategia prevede majo-rarea capacităţilor interne de producere a energiei electrice cu până la 800 MW în

construite deja în anul 2018.

3. INTERCONECTAREA SISTEMULUI ENERGETIC NAŢIONAL CU CELEALE STATELOR VECINE

11

Republica Moldova este foarte scăzută şi de aproape 3 ori mai mică comparativ cu ţările europene. Aceasta, la rândul său, conduce la creşterea substanţială a costuri-lor energetice pentru economia naţională şi populaţie. În acelaşi timp, potenţialul tehnic disponibil al principalelor tipuri de resurse energetice regenerabile, ca alternativă la resursele importante, se estimează la 3 milioane tone echivalent petrol anual. Sursele de energie regenerabilă cu cel mai mare potenţial în Moldova sunt: biomasa, energia solară; energia eoliană şi energia hidraulică.

Primele semne de dezvoltare a acestui segment este creşterea în anii 2010-2012 cu circa 30% a producţiei şi consumului de biomasă şi apariţia unor producţii de brichete din biomasă. La fel apar şi unele proiecte de instalare a centralelor eoliene şi fotovoltaice.

Cota resurselor regenerabile în balanţa energetică a ţării rămâne încă una

2020 ar urma să ajungă la 10%. Acest obiectiv este realizabil, mai ales că sunt alocate fonduri externe şi există potenţial de dezvoltare.

La fel rămâne încă slab utilizat

putea duce la economii substanţiale de resurse şi ar reduce din dependenţa de resursele energetice de import.

de şist. România, Ucraina şi Polonia deţin

4. RESURSE REGENERABILE DEENERGIE ŞI EFICIENŢA ENERGETICĂ

CONCLUZII

rezerve de acest combustibil şi au oferit unor companii americane zăcăminte pentru începerea extracţiei. Aceste proi-ecte sunt însoţite de ample proteste şi nu este clar când se va ajunge şi la extragerea gazului de şist.

Şanse mai mari de realizare au proi-ectele de extracţie a gazelor naturale din zăcămintele de pe platoul continental al Mării Negre, de unde România ar putea extrage între 45 şi 85 de miliarde de metri cubi de gaze. Extracţia lor şi mai ales trans-portarea în sistemul naţional al României nu este aşteptată însă mai devreme de anul 2018.

Este evident că şi în următorii 4-5 ani Republica Moldova va depinde de furnizările de gaze din Răsărit şi de cele de energie electrică de la Cuciurgan şi Ucraina. Strategiile vechi şi cele noi deşi prevăd numeroase măsuri pentru a

sursele de energie. Majoritatea însă sunt în dependenţă directă de fondurile externe şi fără aceşti bani lucrurile se mişcă foarte greu sau bat pasul pe loc. Cazul cel mai elocvent este cel al conductei Iaşi-Ungheni, despre construcţia căreia s-a tot anunţat în ultimii trei ani, dar a fost

Uniunii Europene.

conexiune, precum liniile de tensiune înaltă Bălţi-Suceava sau Iaşi-Ungheni.

12

Totuşi câteva interconexiuni cu statele

securitatea energetică a ţării. Republica Moldova trebuie să îmbunătăţească dome-niile domestice ce ţin cu adevarat de secu-ritatea energetică (precum infrastructura, capacitătile de stocare), să promoveze dezvoltarea unei pieţe energetice libere şi atractive, cu o autoritate de reglementare cu adevărat independentă.

The content of this publication and/or opin-ions expressed therein do not necessarily

Crisis Management Initiative or Ministry for

the authors.

dependenţa tot mai mare de importul resurselor energetice (95% din necesarul de energie al ţării este importat);

energie electrică cu ţările vecine;

reducerea sarcinii termice şi consumului de gaze naturale;

infrastructurii complexului ener-getic.

care a surselor regenerabile de energie.

care se confruntă sectorul energetic din Republica Moldova sunt:

•

•

•

•

•

CMIMartii Ahtisaari Centre

MINISTRY FOR FOREIGNAFFAIRS OF FINLAND