Ion Mares Metalurgia Aramei

Metalurgia aramei în neo-eneoliticul României

3

CUPRINS

Prefaţă 13

Abrevieri 15

Introducere 17

Note 21

Partea I

1. Istoricul cercetărilor 23

Note 30

2. Condiţiile de descoperire 35

2.1. Concluzii 50

Note 51

3. Provenienţa aramei 53

3.1. Tipuri de minerale şi minereuri de cupru 53

3.2. Minerale de cupru importante 53

3.3. Posibilitatea exploatării zăcămintelor de cupru din România în perioada neo-

eneoliticului

54

3.4. Concluzii 59

Note 59

4. Prelucrarea aramei 63

4.1. Tehnologii de prelucrare 63

4.2. Concluzii 82

Note 85

5. Tipologia, cronologia, răspândirea şi utilizarea pieselor de aramă 91

A. Unelte 91

A.1. Dălţi 91

A.2. Ciocane 93

A.3. Cârlige de undiţă 93

A.4. Cârlige 94

A.5. Străpungătoare 94

A.B. Unelte şi arme 97

Ion Mareş

4

A.B.1. Topoare-ciocan 97

A.B.2. Topoare cu braţul-ciocan cilindric 104

A.B.3. Topoare de formă mixtă 106

A.B.4. Topoare cu două tăişuri dispuse în cruce 106

A.B.5. Topoare cu două tăişuri verticale dispuse paralel (topoare-duble… 114

A.B.6. Târnăcoape cu două tăişuri orizontale dispuse paralel (sape-duble 114

A.B.7. Târnăcoape cu două braţe, cu tăiş orizontal şi ascuţit (sape-pic 115

A.B.8. Topoare-ciocan şi topoare cu două tăişuri dispuse în cruce, de formă

necunoscută.

115

A.B.9. Fragmente de topoare care nu mai pot fi clasificate 115

A.B.10. Topoare plate 116

A.B.11. Cuţite 119

B. Arme 120

B.1. Pumnale 120

B.2. Vârf de săgeată (?) 122

C. Podoabe 123

C.1. Brăţări 123

C.2. Verigi 125

C.3. Inele 126

C.4. Mărgele 127

C.5 Butoni 129

C.6. Cercei 129

C.7. Colane 129

C.8. Pandantive/amulete 129

C.9. Placă ovală 133

A.C.10. Unelte şi podoabe. Ace 133

C.10. Ace folosite ca podoabe 134

C.11. Spirale 137

C.12. Spirale ochelari 137

D. Diverse 137

Concluzii 140

Note 141


5

Partea a II-a

Corpus-ul descoperirilor de obiecte din aramă 177

6. Consideraţii generale 349

Anexe 351

1. Zăcămintele şi apariţiile de cupru din România 351

2. Experiment 361

3. Analize micro şi macrostructurale 363

4. Tabel 1. Repartizarea topoarelor cu gaură transversală din eneolitic 375

Summary 377

List of illustrations 386

Bibliografie 395

Ilustraţie 413


7

CONTENTS

Foreward 13

Abbreviations 15

Introduction 17

Notes 21

Part I

1. Research History 23

Notes 30

2. Discovery Conditions 35

2.1. Conclusions 50

Notes 51

3. Sources of copper 53

3.1. Types of Minerals and Cooper Ores 53

3.2. Important Cooper Minerals 53

3.3. The Possibility of Copper Working in Romania during Neo-Eneolithic 54

3.4. Conclusions 59

Notes 59

4. Copper Working 63

4.1. Working Technologies 63

4.2. Conclusions 82

Notes 85

5. Typology, Chronology, Distribution and Use of Copper Artefacts 91

A. Tools 91

A.1. Chisels 91

A.2. Hammer 93

A.3. Fishhooks 93

A.4. Hooks 94

A.5. Awls 94

A.B. Tools and Weapons 97

Ion Mareş

8

A.B.1. Axe-Hammer 97

A.B.2. Axe-Hammers with Cylindric Handles 104

A.B.3. Mixed Shapes Axes 106

A.B.4. Two Cross-Shaped Edged Axes 106

A.B.5. Axes with Two Parallel Vertical Edges (Double Axes) 114

A.B.6. Pick-Axes with Two Horizontal-Edged Handles (Double Hoe) 114

A.B.7. Pick-Axes with Two Handles, a Horizontal Edged Handle and a Sharp Edged One 115

A.B.8. Axes-Hammers and Axes with Two Cross-Shaped Edges of Unknown Shape 115

A.B.9. Fragments of Axes that Cannot Be Classified 115

A.B.10. Flat Axes 116

A.B.11. Knives 119

B. Weapons 120

B.1. Daggers 120

B.2. Arrow point (?) 122

C. Ornaments 123

C.1. Bracelets 123

C.2. Links 125

C.3. Rings 126

C.4. Beads 127

C.5 Studs 129

C.6. Earrings 129

C.7. Necklaces 129

C.8. Pendants/Amulets 129

C.9. Oval Plate 133

A.C.10. Tools and Ornaments. Pins 133

C.10. Pins Used as Ornaments 134

C.11. Spirals 137

C.12. Glasses-Shaped Spirals 137

D. Miscellaneous 137

Conclusions 140

Notes 141


9

Part II

The Corpus of the Discovery Copper Objects 177

6. General Considerations 349

Addenda 351

1. Romanian Copper Deposits and Distribution 351

2. Experiment 361

3. Micro and Macrostructural Analyses 363

4. Table 1. The Distribution of the Axes with a Hole for Handle from Eneolithic 375

Summary 377

List of illustrations 386

Bibliography 395

Illustrations 413


11

P R E F A Ţ Ă

Autorul cărţii de faţă, domnul Ion Mareş, muzeograf - arheolog la Muzeul de Istorie al Bucovinei din Suceava, este un cercetător bine cunoscut al eneoliticului din Moldova, participant la numeroase săpături arheologice. Domnul Mareş a fost preocupat încă din timpul studiilor universitare de problemele metalurgiei eneolitice din Moldova, realizând o lucrare de diplomă în domeniul menţionat, foarte bine apreciată. Demonstrând o consecvenţă demnă de laudă, şi-a ales ca subiect al tezei de doctorat, condusă de academician Mircea Petrescu-Dîmboviţa, aceeaşi temă, dar extinzând câmpul investigaţiilor la întregul teritoriu al României.

Mărturisesc că în momentul în care am aflat tema care i-a fost încredinţată ca subiect al tezei de doctorat am fost neîncrezător atât în ceea ce priveşte posibilităţile de realizare, cât şi în ceea ce priveşte utilitatea unei astfel de lucrări. Remarcam atunci faptul că deţinătorii de piese metalice inedite nu îi vor permite utilizarea acestora şi, pe de altă parte, optându-se pentru repertoriere în limitele graniţelor României moderne, informaţiile privind inventarul metalic din unele culturi (Vinča, Gumelniţa, Cucuteni) vor fi incomplete, nepermiţând analize aprofundate.

Ca membru al comisiei de doctorat am recunoscut că, deşi parte din observaţiile mele au fost confirmate, îngrijorarea mea privind utilitatea lucrării nu s-a confirmat, aceasta reuşind să dea o imagine exactă asupra metalurgiei eneolitice de pe teritoriul României. Comisia i-a acordat în unanimitate titlul de doctor în ştiinţe umaniste, specialitatea Arheologie preistorică, şi, apreciind în mod deosebit realizarea sa, menţiunea cum laudae. Membrii comisiei au recomandat călduros publicarea tezei, insistând pentru o variantă într-o limbă de circulaţie internaţională.

Iată că după doar doi ani, timp în care autorul şi-a extins câmpul cercetării şi la neolitic, colegul Ion Mareş ne oferă rezultatul muncii sale. Cartea este structurată în două secţiuni, prima parte fiind precedată de Abrevieri şi Introducere, şi cuprinde şase capitole: 1. Istoricul cercetărilor; 2. Condiţiile de descoperire; 3. Provenienţa aramei; 4. Prelucrarea aramei; 5. Tipologia, cronologia, răspândirea şi utilizarea pieselor de aramă; 6. Consideraţii generale. În aceste şase capitole autorul a încercat să contureze, cu ajutorul literaturii româneşti şi din străinătate, dar şi pe baza observaţiilor proprii, principalele probleme ale metalurgiei neo-eneolitice din spaţiul românesc. În mod firesc, autorul a abordat fenomenul de la originile sale, adică de la apariţia primelor semne de folosire, pe teritoriul României, a minereurilor şi a pieselor din cupru nativ. Domnul Mareş a raportat constant descoperirile din România la regiuni cu informaţii mai generoase (Anatolia) sau la zone cu o cercetare sistematică avansată (Bulgaria şi Jugoslavia). Partea a II-a include un amplu Corpus al descoperirilor aflate în legătură cu metalurgia eneolitică din România. Pentru alcătuirea acestuia autorul a depus o muncă impresionantă pentru care merită felicitări şi chiar recunoştinţa celorlalţi cercetători. Corpus-ul este urmat de trei anexe în care sunt prezentate zăcămintele de cupru, un experiment realizat de autor în

Ion Mareş

12

colaborare şi analize micro şi macrostructurale asupra unor piese de aramă. Lucrarea se încheie cu bibliografia şi cu o bogată şi utilă ilustraţie alcătuită din planşe şi hărţi. În lungul său drum către civilizaţia modernă omenirea a cunoscut o serie de invenţii care i-au marcat profund evoluţia. Printre cele mai importante se înscrie şi inventarea metalurgiei. Rădăcinile metalurgiei coboară adânc în negura mileniilor, confundându-se aproape cu Revoluţia neolitică, început al unei serii de manipulări care au conferit omului puterea sa actuală. Acum, civilizaţia umană este de neconceput fără utilizarea pe scară largă a metalelor. Este firesc ca oamenii şi implicit savanţii să se intereseze de începuturile acestui fenomen care a marcat profund civilizaţia. Din descoperirile arheologice se ştie că la început a fost arama, arta metalurgică edificată în jurul acestui metal permiţând inventarea aliajelor şi culminând cu descoperirea fierului.

Deşi se vorbeşte de mult timp de un centru metalurgic preistoric în Carpaţi, deşi în imediata apropiere a României au fost puse în evidenţă mine eneolitice pentru extragerea aramei, la noi, în afara unor investigaţii onorabile dar izolate, menţionate de autor în istoricul cercetărilor, nu s-a întreprins, încă, o cercetare sistematică, amplă şi coerentă. În literatura arheologică preistorică există o singură carte, realizată de un român, profesorul Alexandru Vulpe (Die Äxte und Beile in Rumänien, P.B.F., II, München, 1975), care repertoriază şi analizează topoarele de aramă eneolitice descoperite în România. Cartea lui Ion Mareş completează lucrarea lui Al. Vulpe cu descoperirile de topoare de după 1975 şi repertoriază toate piesele neo-eneolitice de cupru descoperite în ţara noastră. Astfel, autorul oferă celor interesaţi un tablou complet al descoperirilor legate de metalurgia aramei din ţara noastră. Mai mult, nu se mulţumeşte cu simpla inventariere a pieselor de aramă, ci prezintă integral ampla problematică ridicată de metalurgia aramei în general şi, atunci cînd are posibilitatea, formulează ipoteze, dă răspunsuri, cele mai multe privind descoperirile de la noi. Prin această lucrare, care sperăm să aibă în viitor şi o variantă într-o limbă de circulaţie internaţională, sunt oferite cercetătorilor, români sau străini, toate informaţiile disponibile asupra metalurgiei eneolitice de pe teritoriul României. Din câte ştim, în literatura arheologică din ţările învecinate nu există încă o lucrare de acest gen. Datorită acesteia şi a lucrării mai vechi a lui Al. Vulpe, România se înscrie între teritoriile de referinţă pentru studierea începuturilor metalurgiei aramei. Era firesc ca această lucrare de pionerat să nu-şi propună rezolvarea complexei problematici a metalurgiei eneolitice de pe teritoriul românesc, fiind un început, un început făcut cu profesionalism, seriozitate şi competenţă. Investigaţia asupra metalurgiei eneolitice din România va trebui să fie continuată de autor dar şi de alţi cercetători, pentru a elucida numeroasele probleme care sunt acum puse în discuţie.

Autorul a întâlnit nu puţine dificultăţi: descoperiri inedite pe care nu le-a putut utiliza, absenţa din publicaţii a unor date care puteau interesa investigaţia, greutăţi ridicate de realizarea unei ilustraţii convenabile, numărul destul de redus de analize metalografice etc. Cu multă muncă, cu sacrificii şi încăpăţânare autorul a reuşit însă să depăşească toate piedicile şi să realizeze un preţios instrument de lucru, o carte de referinţă pentru toţi cei interesaţi de studierea începuturilor metalurgiei aramei pe teritoriul României. Dan Monah


13

ABREVIERI

ActaArhHung - Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest.

ActaMM - Acta Moldaviae Meridionalis, Vaslui. ActaMN - Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca. ActaMP - Acta Musei Porolissensis, Zalău. Analele Banatului - Analele Banatului, Timişoara. Analele Dobrogei - Analele Dobrogei. Revista Societăţii Culturale Dobrogene,

Cernăuţi. Angustia - Angustia, Sfântu Gheorghe. Apulum - Apulum, Acta Musei Apulensis, Alba Iulia. ArchGeogr - Archaeologia Geographica, Hamburg. ArchHung - Archaeologia Hungarica, Budapest. ArchMold - Arheologia Moldovei, Iaşi-Bucureşti. AO - Arhivele Olteniei, Craiova. AusgrDeutschland - Ausgrabungen in Deutschland, Mainz. Banatica - Banatica, Reşiţa. BAR - British Archaeological Reports, Oxford. BCMI - Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti. BerRGK - Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des

Deutschen Archäologischen Instituts, Frankfurt am Main. Buletinul - Buletinul Muzeului „Teohari Antonescu”, Giurgiu. CA - Cercetări Arheologice, Bucureşti. Carpica - Carpica, Bacău. CercetIstIaşi - Cercetări Istorice, Iaşi. Codrul Cosminului - Codrul Cosminului, Suceava. Congrès UISPP - Congrès Union Internationale des Sciences Préhistoriques

et Protohistoriques, Beograd (1973), Nice (1976), Mexico (1981).

Crisia - Crisia, Oradea. Cumidava - Cumidava, Braşov. Dacia - Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en

Roumanie, I (1924) - XII (1947); seria nouă (N.S.): Dacia. Revue d'Archéologie et d'Histoire Ancienne, I (1957), Bucureşti.

DolgCluj - Dolgozatok az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem - és Régiségtárából (Travaux de la Section Numismatique et Archéologique du Musée National de Transilvanie), Cluj.

EAIVR - Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României (red. C. Preda), Bucureşti, I (1994), II (1996).

FolArch - Folia Archaelogica, Budapest. Germania - Germania. Anzeiger der Römisch-Germanischen

Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts, Berlin.

Ion Mareş

14

Hierasus - Hierasus, Botoşani. JahrbRGZM - Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums,

Mainz. JMV - Jahresschrift für mitteldeutsche Vorgeschichte, Halle /

Saale. KözlCluj - Közlemények az Erdélyi Nemzeti Múzeum. Érem-és

Régiségtárából, Cluj. MAGW - Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien,

Wien. Materiale - Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti. MemAnt - Memoria Antiquitatis, Piatra Neamţ. MIA - Materialy i Issledovanija po Arheologii SSSR, Moskva-

Leningrad. MuzNaţ - Muzeul Naţional, Bucureşti. PBF - Prähistorische Bronzefunde, München. PMMB - Publicaţiile Muzeului Municipiului Bucureşti, Bucureşti. Peuce - Peuce, Tulcea. Pontica - Pontica, Constanţa. PPS - Proceedings of the Prehistoric Society, Cambridge. PZ - Prähistorische Zeitschrift, Leipzig-Berlin. RaportMNA - Raport Muzeul Naţional de Antichităţi, Bucureşti. RevArh - Revista Arhivelor, Bucureşti. RevIst - Revista de Istorie, Bucureşti. RevMuz - Revista Muzeelor, Bucureşti. RMM-MIA - Revista Muzeelor şi Monumentelor, seria Monumente

Istorice şi de Artă, Bucureşti. RMM-Muz - Revista Muzeelor şi Monumentelor, seria Muzee,Bucureşti. Sargeţia - Sargeţia. Acta Musei Devensis, Deva. SCIV (A) - Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie),

Bucureşti. SovArh - Sovetskaja Arheologija, Moskva. StComCaransebeş - Studii şi Comunicări de Istorie, Caransebeş. StComSatuMare - Studii şi Comunicări, Satu Mare StComSfântuGheorghe - Studii şi Comunicări - Tanulmányok ès Közlemények,

Sfântu Gheorghe. StIstRomâniei - Studii şi Referate privind Istoria României, Bucureşti. StPraehist - Studia Praehistorica, Sofia. Suceava - Suceava, Suceava. ThrPraehist - Thracia Praehistorica. Supplementum Pulpudeva 3, Sofia. Tibiscus - Tibiscus, Timişoara. ZborMuzBeograd - Zbornik Narodnog Muzeja, Beograd.


15

INTRODUCERE Abordarea unei teme pe cât de importantă pe atât de complexă şi interesantă cum este Metalurgia aramei în neo-eneoliticul României, propusă cu ani în urmă de academician prof. dr. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, a fost de la început condiţionată de dificultatea rezolvării mai multor probleme la care, mai mult sau mai puţin, s-a încercat a răspunde. Una dintre acestea se referă la provenienţa cuprului utilizat în neo-eneoliticul României pentru confecţionarea unei variate game de obiecte folosite în acel timp. Dacă pentru cartografierea locurilor unde se află zăcăminte de cupru din România (cu tipurile de minerale şi minereuri din astfel de metal; harta 1) există informaţii în special în literatura geologică (vezi anexa 1), acestea lipsesc până în prezent în ceea ce priveşte identificarea şi cercetarea arheologică a vechilor exploatări miniere. La fel de importantă este şi determinarea originii metalului din componenţa pieselor de cupru din eneolitic. Pentru o mică parte dintre aceste obiecte dispunem de rezultate ale analizei spectrale (cap. 4; corpus; anexa 3), însă impedimentul îl constituie stabilirea eventualelor corelaţii care se pot face, tangenţial şi fără rezultate definitive, între componenţa chimică a cuprului din obiecte şi similarele rezultate provenite de la analiza eşantioanelor de minereu, minerale, bucăţi brute, atât cele indirecte (mostre din zăcămintele actuale care în prezent şi-au schimbat esenţial configuraţia iniţială de la suprafaţă o dată cu exploatarea acestora de-a lungul timpului), cât şi cele directe (eşantioane provenite din vechile exploatări miniere), care nu există. A ne hazarda la emiterea unor ipoteze, care probabil vor fi confirmate prin cercetările viitoare, ni se pare o acţiune fără un suport real. Baza documentară privind resursele de cupru utilizate pentru elaborarea pieselor de aramă din eneolitic, prospecţia şi exploatarea acestora (mineritul), uneltele folosite în această activitate, dovezile referitoare la eşantioane de minereuri şi minerale de cupru descoperite în unele aşezări neo-eneolitice din România sunt subiecte abordate în cuprinsul lucrării, însă multe probleme rămân a fi lămurite prin cercetările ulterioare. Indirect au fost reliefate, succint, importantele descoperiri din Bulgaria şi Iugoslavia referitoare la mineritul din eneolitic (cap. 3). Problema tehnologiilor utilizate în metalurgia cuprului din eneoliticul României rămâne în continuare un subiect deschis. Până acum au fost efectuate puţine analize metalografice pe obiectele de cupru din România care să certifice în mod sigur procedeele tehnologice aplicate atunci. De asemenea, datele oferite de literatura de specialitate sunt, în multe cazuri, cu referinţe sub formă de probabilităţi, lucru inerent în situaţia dată, asupra unor tehnologii folosite la confecţionarea unor piese de cupru, şi acestea desprinse din observaţiile libere sau cu ajutorul unor mijloace tehnice care oferă rezultate doar pentru investigaţii sumare. În aceeaşi ipostază ne-am situat şi noi atunci când am avut posibilitatea de a studia unele piese incluse în lucrarea de faţă. Este adevărat că începutul unui proiect axat pe efectuarea analizelor micro şi macrostructurale asupra unor piese din eneolitic se află în derulare în cadrul Laboratorului Zonal pentru Restaurare şi Conservare de la Muzeul Bucovinei din Suceava, dar rezultatele sunt afectate de factori obiectivi, de susţinerea financiară, astfel că, din acest punct de vedere, rezultatele sunt modeste (vezi anexele 3 a-e). Identificarea şi definirea operaţiilor tehnologice folosite în metalurgia cuprului din neo-eneoliticul României sunt condiţionate de rezultatele analizelor arătate mai sus. Noi am evidenţiat, pe baza datelor existente, atât cât a fost posibil, operaţiile de elaborare aplicate în cadrul etapelor parcurse în vechea metalurgie a cuprului, urmărind aceeaşi metodologie şi în prezentarea tehnologiilor pe categorii morfo-funcţionale, grupe morfo-tehnice, tipuri şi variante de piese (cap 4). Rezultatele analizelor micro şi macrostructurale (spectrografice, metalografice, observaţii la stereomicroscop) au fost comentate pentru fiecare grupă tipologică şi pentru fiecare piesă investigată (cap. 4; corpus). Succint sunt amintite şi rezultate ale analizelor micro şi macrostructurale obţinute pentru piese din sud-estul şi estul Europei (cap. 4).

Referitor la tipologia pieselor de cupru din neo-eneoliticul României, considerăm că o completare a datelor deja existente în literatura de specialitate (cu referinţă în principal la topoarele de cupru1, pe care le-am tratat în această lucrare, prin stabilirea unor tipuri şi variante în cadrul grupelor sau categoriilor de obiecte studiate) nu este un lucru încheiat.

Metodologic, obiectele de cupru sunt clasificate astfel:

Ion Mareş

16

1. categorii morfo-funcţionale, notate cu litere mari: A. Unelte, A.B. unelte şi arme, B. Arme, C. Podoabe, A.C. unelte şi podoabe, D. diverse (cap. 5). Din motive pur teoretice, dar necesare pentru o astfel de abordare în care am avut în vedere utilizarea obiectelor, am stabilit grupa combinată A.B. unelte şi arme, pentru a include aici topoarele de cupru care, în accepţia noastră, au avut în cele mai multe cazuri o dublă utilizare. De asemenea, am inclus în categoria combinată A.C. unelte şi podoabe o serie de ace care au îndeplinit ori funcţia de unelte folosite în activităţile gospodăreşti ori de podoabe, din considerentul că nu sunt până acum descoperiri din eneolitic de ace de aramă cu ureche perforată transversal în zona proximală, fapt ce ar permite certitudinea în atribuirea utilizării (cap. 5). La fel, în categoria podoabelor (C.) au fost cuprinse acele care au avut această destinaţie (cap. 5). Mai mult, nu ne-am pronunţat în a desemna o grupă de topoare care au fost descoperite fie singular, fie în anumite contexte arheologice, fie în componenţa unor depozite, în anumite condiţii, şi care au avut o altă destinaţie (cap. 2; corpus, passim). Cu siguranţă, în unele situaţii sunt depuneri votive (reamintim, fiind foarte importantă, descoperirea de la Reşca, [vezi cap. 2; corpus, nr. 1389] a unui topor cu două tăişuri dispuse în cruce, evident cu această utilizare şi în legătură cu practici de „consacrare” a valului aşezării sălcuţene)2. În cazul unor valoroase depozite care conţin diferite tipuri de obiecte de podoabă, confecţionate din materiale diverse (Ariuşd, nr. B/60-63; Brad, nr. B/151-444; Cărbuna3; Hăbăşeşti, nr. A/1126- 1152), inclusiv de aramă, sau toporul-ciocan de tip Vidra aflat în sanctuarul din aşezarea Cucuteni A2 de la Mărgineni (vezi cap. 2; 5; corpus, nr. 1247), semnificaţia şi destinaţia acestora credem cu siguranţă că se leagă de suprastructura civilizaţiilor eneolitice şi în principal de practici de cult, magico-rituale, depuneri votive, însemne ale puterii şi bogăţiei, prestigiului şi rangului social (cap. 2 şi 5);

2. grupe morfo-tehnice sau grupe tipologice, delimitate, pentru fiecare categorie morfo-funcţională, pe baza trăsăturilor proprii care le definesc şi le individualizează, sunt notate cu cifre arabe: A.B. 4. - topoare cu două tăişuri dispuse în cruce (topoare-târnăcop); 3. tipuri, notate cu cifre arabe: A.B.4.2 - tipul Jászladány;

4. variante tipologice, notate cu cifre arabe: A.B.4.2.1. - varianta Târnăviţa. Codurile tipologice au fost necesare pentru individualizarea fiecărui obiect în baza de date, pentru

prelucrarea informatizată şi statistică a materialului, în limitele documentaţiei pe care am avut-o la dispoziţie.

În cadrul categoriilor morfo-funcţionale, trasate convenţional (pe care le privim ca puncte de referinţă elastice şi, în acelaşi timp, variabile), au fost definite tipuri şi variantele lor, unele catagrafiate după clasificarea noastră (dălţi, ciocane, cârlige de undiţă, cârlige, străpungătoare, cuţite, pumnale, brăţări, verigi, inele, mărgele, butoni, cercei, colane, cingători, pandantive, ace şi diverse), iar pentru altele, aşa cum am subliniat mai sus (grupa topoarelor), am folosit tipologia stabilită de prof. Alexandru Vulpe în monografia referitoare la topoarele de cupru din România4, la care am adăugat unele tipuri noi (cap. 5) şi am completat corpus-ul cu descoperirile unor astfel de piese de după anul 1975.

Morfologia cuprinde datele esenţiale privind descrierea pieselor: conturul, secţiunea, extremitatea distală (ED), partea distală (PD), partea mezială (PM), partea proximală (PP), extremitatea proximală (EP), semne, mărci etc., urmând aceeaşi metodologie de prezentare (cap. 5).

Morfometria cuprinde parametri dimensionali (exprimaţi în centimetri, greutatea în kilograme; vezi prescurtările la corpus), pentru fiecare piesă studiată de noi sau datele preluate din literatură, aceşti parametri fiind consemnaţi, alături de analizele spectrografice, în corpus. Ne exprimăm regretul că sunt multe cazuri în care nu dispunem de asemenea date foarte importante pentru ceea ce ne-am propus şi pentru faptul că nu am reuşit, din motivele menţionate, să verificăm şi să completăm decât în mică măsură datele morfometrice existente în literatură. Considerăm însă că demersul nu este încheiat şi credem cu optimism că viitoarele studii vor aduce completarea. În cadrul metodologiei aplicate am încercat o catagrafiere şi o cartografiere a numeroaselor piese de cupru, în primul rând după anumite caracteristici proprii, care să le poată defini şi în acelaşi timp să le separe (cap. 5; corpus; hărţi). Suntem convinşi de faptul că, în cazul unor grupe tipologice (tipuri sau variante: cârlige de undiţă, străpungătoare, ace, inele, verigi, mărgele), lucrurile ar fi fost poate mai simple dacă le-am fi tratat, pe fiecare în parte, într-un tip unitar, cu subtipuri şi variante, însă am ales prezenta abordare metodologică întrucât nu duce la o complicare şi aşa destul de ramificată pentru obiectele de cupru din eneolitic, ci la determinarea, delimitarea şi ordonarea, atât cât a fost posibil, a unor categorii de piese cărora nu li s-a dat o prea mare importanţă. Este adevărat că unele dintre aceste serii tipologice nu constituie repere cronologice directoare, întrucât forma şi utilizarea lor a fost şi este, în general, aceeaşi de la începuturi şi până astăzi (străpungătoare, ace, cârlige de undiţă, mărgele etc.) şi, în acest caz, lucrurile par


17

simple la prima vedere. Dar multe grupe tipologice şi multe tipuri de obiecte aduc precizări suficient de temeinice în ceea ce priveşte apariţia, răspândirea şi dispariţia lor în cadrul unor perioade istorice, culturi, faze ale unor culturi (de exemplu: tipuri de topoare, acele cu două spirale opuse, brăţările spiralice, pandantivele, pumnalele şi altele [vezi cap. 4 şi 5]).

Importantă de asemenea este problema contextului în care au fost descoperite piesele de cupru din neo-eneoliticul României. Din analiza datelor de care dispunem constatăm că piesele de cupru, în mare parte (cazul topoarelor), sunt descoperiri izolate şi întâmplătoare (cap. 2; corpus, passim.). Din aşezări şi necropole provin multe obiecte de cupru, diverse din punct de vedere tipologic, descoperite în condiţii sigure (cap. 2) şi, în multe situaţii, cu referinţe clare pentru datare (cap. 5). De o reală importanţă este interpretarea descoperirilor de depozite, de piese aflate în sanctuare, în locuinţe, în / pe şi lângă vetre, în gropi menajere, în complexe, în stratul de cultură, ca piese în componenţa unor statuete antropomorfe etc. (cap. 2).

Referitor la categoria topoarelor (în special exemplarele cu două tăişuri dispuse în cruce), subliniem importanta afirmaţie a prof. Alexandru Vulpe, că acestea sunt “… cea mai complexă realizare a metalurgiei eneoliticului. Este o formă ce dispare odată cu civilizaţia care a creat-o”5. Privind utilizarea obiectelor de cupru din neo-eneoliticul României, am consemnat atât diferitele opinii emise, cât şi propriile noastre păreri pentru fiecare dintre tipurile şi variantele stabilite, însă în unele cazuri nu ne-am pronunţat din lipsa anumitor date tehnice, exprimând rezervele cuvenite (cap. 5). Considerăm că efectuarea de analize traseologice pe diferite categorii de obiecte de cupru va duce la elucidarea multor necunoscute în legătură cu determinarea utilizării lor şi se va înlătura nesiguranţa în cazul unor exprimări ipotetice de felul: este posibil, probabil, credem că etc. Că primele metale folosite de comunităţile umane în preistorie au fost cuprul, plumbul, aurul şi argintul este un fapt cunoscut privind vechea metalurgie. Astfel, piese confecţionate din cupru şi plumb sau bucăţi amorfe de minereu de cupru (malachit) au fost descoperite în aşezări cu niveluri aceramice din Orientul Apropiat şi Asia Mică (Anatolia). Cele mai vechi obiecte de cupru (mărgele) au fost descoperite în Irak şi Siria, la Zawi Chemi Schanidar (datate în mil. al IX-lea a.Chr.) şi la Tell Ramad (a doua jumătate a mil. VII a.Chr.)6. Mărgele şi un cuţit de cupru provin din mormintele (orizontul cel mai vechi) de la Tell as-Sauwan din Irak (cca. 6200 a.Chr.)7. În grotele de la Beldibi şi Belbaşi (Turcia), din niveluri mezolitice, s-au aflat mai multe bucăţi amorfe de oxizi de fier şi oxizi de mangan, folosite probabil la obţinerea coloranţilor 8. În Anatolia cele mai vechi piese de metal, străpungătoare de cupru, au fost descoperite în tell-ul cu mai multe niveluri aceramice de la Çayönü (situat la 20 km de exploatarea minieră preistorică de la Érgani-Madin), datate în ultimul sfert al mil. VII a.Chr.9 Mărgele de cupru au fost găsite la Ali Kosh în Iran, datate în a doua jumătate a mil. VII a.Chr.10 De la Ergani (Turcia) provin mărgele confecţionate din malachit, de asemenea o perlă şi un străpungător fragmentar de cupru, obiectele fiind datate la începutul mil. VII a.Chr.11; de la Çatal Höyuk – Est (Turcia) sunt mărgele de cupru descoperite în nivelul IX12, din nivelurile XIII şi VI provin mărgele şi inele de cupru şi din nivelurile IX şi IV sunt mărgele şi pandantive de plumb (descoperite în morminte de femei şi copii) datate în prima jumătate a mil. VI a.Chr; în aşezarea de la Haçilar (Turcia), în orizonturile VII şi VI au fost găsite fragmente şi urme de cupru de la obiecte distruse, iar de la Çan Hasan (Turcia) provin străpungătoare, fragmente de ace şi mărgele mici de cupru descoperite în nivelurile IIA-B şi IA-B13. În lucrarea noastră am abordat problemele metalurgiei aramei din neo-eneolitic, termen care implică folosirea aramei din neolitic şi ascensiunea metalurgiei în eneolitic (sau chalkolithic), acesta din urmă cuprinzând trei perioade: eneoliticul timpuriu (sau vechi), eneoliticul dezvoltat (sau mijlociu, sau „clasic”) şi eneoliticul final (sau perioada de tranziţie la epoca bronzului sau, recent, bronzul timpuriu)14, în perspectiva prezentării în ansamblu, de la începuturi, a dezvoltării şi a decăderii acestei „industrii” în perioada istorică amintită. Este semnificativ faptul că în cadrul „revoluţiei neolitice”, alături de alte domenii ale economiei productive, metalurgia aramei constituie la rândul ei o „revoluţie” care a produs schimbări importante în dezvoltarea comunităţilor umane preistorice. Cele mai vechi obiecte de cupru din ţara noastră datează din neoliticul vechi (cca. 6600-5500 B.C.), din cultura Starčevo-Criş, fazele IIIB-IVA, IVB, fiind descoperite în aşezările de la Balomir (nr. 68), Dubova (nr. 982), Iernut (nr. 1187), Trestiana (nr. 1643, 1644), încadrate în mileniul al VI-a B.C15. Din neoliticul târziu (cca. 5500-5000 B.C.) sunt câteva piese de aramă descoperite în aşezări ale culturii Vinča, fazele B2, B2/C (cap. 2 şi 5; corpus, passim). În perioada eneoliticului timpuriu (cca. 5000-4500 B.C.), în unele aşezări din culturile Vinča, faza C, Boian (fazele Bolintineanu, Vidra şi Spanţov), Vădastra II, Hamangia III, Precucuteni III, au fost descoperite obiecte simple confecţionate din cupru: ace, străpungătoare, lame, cârlige de undiţă, sârme,

Ion Mareş

18

brăţări, mărgele, verigi, inele, pandantive (cap. 2 şi 5; corpus, passim). Numărul acestora este redus comparativ cu piesele din culturile „clasice” din eneoliticul dezvoltat (cca. 4600/4500-3800/3700 B.C.): Gumelniţa, Sălcuţa, Petreşti, Tiszapolgár (Româneşti), grupul cultural Decea Mureşului, Bodrogkeresztúr (Gorneşti), Cucuteni, Cernavoda I şi complexul ceramicii cu torţi pastilate (Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom), explicabil de altfel prin faptul că ne aflăm la începuturile metalurgiei cuprului, însă trebuie avut în vedere şi faptul că există puţine aşezări din eneoliticul timpuriu cercetate integral, fiind posibil ca viitoarele investigaţii arheologice să aducă noi precizări. În ceea ce ne priveşte, suntem de acord cu cercetătorii care folosesc termenul de eneolitic final sau târziu în locul celui de perioadă de tranziţie la epoca bronzului, primul termen desemnând mai bine fenomenele culturale care se petrec în această perioadă de timp16. În eneoliticul final, în cadrul civilizaţiilor Horodiştea (Gorodsk), Folteşti (Usatovo), Cernavoda II şi III, grupul cultural Celei, Coţofeni, Kostolac, Vučedol, Baden, metalurgia cuprului cunoaşte o decădere aproape de limita minimă, însă practicarea ei este evidentă, în special în cultura Coţofeni (cap. 4 şi 5). Am considerat de asemenea că se impune în cadrul temei aflate în discuţie şi analiza datărilor referitoare la obiectele de aramă, acestea fiind importante pentru încadrarea cronologică şi eventual culturală a multor descoperiri fortuite, în special de topoare (cap.5). Corpus-ul descoperirilor de obiecte din aramă a fost întocmit pe localităţi (sat, comună, oraş, municipiu, judeţ), utilizându-se nomenclatura actuală17, la care, în paranteze, am consemnat şi denumirile mai vechi, pentru a înlesni documentaţia celor interesaţi.

În corpus au fost incluse categoriile, grupele tipologice, tipurile şi variantele obiectelor din cupru după clasificarea noastră, piesele fiind individualizate prin codul amintit mai sus, pentru prelucrarea statistică a datelor. Aproape fiecare piesă a căpătat un număr care se regăseşte la trimiterile din text şi la hărţi. Am considerat că această metodologie folosită pentru corpus este mai eficientă şi permite parcurgerea materialului în mod unitar. Folosind o altă variantă întocmită pe tipuri de obiecte ar fi rezultat o repetiţie continuă de localităţi unde au fost descoperite serii tipologice diverse de piese, lucru care se regăseşte de altfel în cuprinsul capitolului 5 şi la ilustraţie. De multe ori ne-am aflat în imposibilitatea de a numerota cu maximă exactitate piesele analizate întrucât în literatura de specialitate nu se specifică numărul lor şi motive obiective ne-au împiedicat să le cunoaştem în mod direct, ori că sunt materiale inedite, ori că unele piese s-au pierdut, ori că nu am avut acces. Conştienţi de necesitatea unor investigaţii complexe (metalografice, spectrale) sau unor experimente, le-am efectuat cu ajutorul inginerului metalurgist Ilie Cojocaru, restaurator la Muzeul Bucovinei din Suceava. Începutul modest a fost făcut prin executarea unui experiment privind tehnologiile utilizate în vechea metalurgie a cuprului18 (anexa 2). Asemenea investigaţii metalografice şi spectrale au început a fi efectuate atât în cadrul Laboratorului Zonal de Restaurare al Muzeului Bucovinei, cât şi în colaborare cu S.C. ROMUPS-S.A. Suceava, însă, din motive financiare, suntem într-o fază incipientă (anexele 3 a-e). Baza documentării în munca de fişare şi examinare a pieselor de cupru incluse în această lucrare a fost în special literatura arheologică, dublată de cunoaşterea directă a materialelor arheologice aflate în colecţiile diferitelor muzee, institute arheologice, universităţi şi colecţii şcolare. La aceasta se adaugă unele publicaţii (altfel, dificil de procurat) consultate graţie amabilităţii unor specialişti ca: Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Marin Dinu, Dan Monah, Nicolae Ursulescu, Attila László, Eugen Comşa, Gheorghe Dumitroaia, Dragomir Popovici, Gheorghe Lazarovici, Dumitru Boghian, Mircea Ignat, Constantin Emil Ursu, Bogdan-Petru Niculică, precum şi discuţiile în problema metalurgiei cuprului, în diverse prilejuri, cu regretatul prof. Vsevolod Marchevici, cu cercetătorii Valentin Dergačev, Vasile Haheu (Chişinău) şi Elena Tsvek (Kiev).

Pentru documentarea arheologică efectuată la diferite muzee din ţară, institute arheologice şi universităţi ne-am bucurat de sprijinul şi amabilitatea colegilor care ne-au permis examinarea şi utilizarea pieselor din colecţii, unele inedite: dr. Dan Monah (piesele de la Mărgineni şi Poduri), dr. Cornelia-Magda Mantu (piesele de la Scânteia), prof. dr. Nicolae Ursulescu şi lector dr. Dumitru Boghian (piesele de la Târgu Frumos), dr. Vasile Ursachi (piesele de la Muzeul Roman), prof. Paul Şadurschi şi Maria Diaconescu (piesele de la Muzeul Botoşani), dr. Gheorghe Dumitroaia (piesele de la Muzeul Piatra-Neamţ), Silvia Antonescu (piesele de la Muzeul Bacău), dr. Vasile Chirica, drd. Vasile Cotiugă (piese de la Muzeul Iaşi), dr. Stănică Pandrea (informaţii despre piese de la Muzeul Brăila), dr. Dragomir Popovici (piese de la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti), dr. Mihai Rotea (piese de la Muzeul Cluj), Adriana Oprinescu (piese de la Muzeul Reşiţa), regretatul dr. Neţa Iercoşan (piese de la Muzeul Carei), drd. Bogdan Niculică (piese din colecţii particulare) şi alţii. Alte obiecte de cupru au fost doar văzute, spre regretul nostru,


19

dificultăţi financiare ori de timp nepermiţându-ne studierea lor, riguroasă la: Muzeul Satu Mare, Muzeul Brukenthal Sibiu, Muzeul Făgăraş, Institutul de Arheologie Bucureşti, Muzeul Militar Bucureşti, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Constanţa, Muzeul Craiova, Muzeul Drobeta Turnu-Severin, Muzeul Bistriţa, Muzeul Timişoara, Muzeul Deva şi altele. Ne-am bucurat de asemenea de utilele informaţii privind rezultatele unor analize spectrale transmise prin generozitatea prof. Gheorghe Lazarovici, în cuprinsul programului Zeus de la Muzeul Naţional al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Nu în ultimul rând mulţumim colegilor care ne-au oferit în scris date referitoare la piese de cupru aflate în muzee şi colecţii şcolare: dr. Eugenia Popuşoi ne-a transmis informaţii referitoare la piesele de la Trestiana şi topoarele de la Fundu Văii (nr. 999, 1000), iar dr. Florentin Burtănescu despre o piesă inedită de la Suharău, jud.Botaşani. Recunoştinţa noastră se îndreaptă spre profesorii Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Dan Monah, Attila László, Nicolae Ursulescu, Eugen Comşa, Marin Dinu, Gheorghe Lazarovici, Dragomir Popovici, Gheorghe Dumitroaia, Vasile Ursachi care ne-au sprijinit prin discuţiile purtate pentru formularea definitivă şi ordonarea materialului arheologic prelucrat. În documentarea din literatura arheologică de un real ajutor ne-au fost traducerile din limba maghiară, pentru care îi suntem recunoscători colegei Suzana Cosovan. O parte din ilustraţie a fost realizată de colegele Irina Ţibulcă, Lăcrămioara Duţuc şi Suzana Cosovan, cărora le mulţumim. Aceeaşi recunoştinţă se îndreaptă spre colegii Angela Zaharia, Iulian Cimpoeşu şi Constantin-Emil Ursu, care au tehnoredactat computerizat o parte a lucrării. Constantin-Emil Ursu ne-a ajutat la editarea lucrării şi la întocmirea hărţilor. În volum am realizat o prezentare generală a metalurgiei aramei din neo-eneoliticul României şi am semnalat câteva direcţii de cercetare. Sperăm ca efortul nostru să fie util pentru cunoaşterea unei activităţi atât de importante din economia unor civilizaţii dispărute.

NOTE 1. Vulpe 1975. 2. Idem 1973, p. 233-234. 3. Sergeev 1963; Klejn 1968; Dergačev 1998. 4. Supra nota 1. 5. A. Vulpe 1973, p. 234. 6. Esin 1976, p. 211. 7. A. Vulpe 1973, p. 217. 8. Esin 1976, p. 210. 9. Ibidem, p. 210, 212; Lichardus / Lichardus-Itten 1985, p. 23, nr. 26 şi p. 335. 10. Esin 1976, p. 211. 11. Ibidem. 12. A. Vulpe 1973, p. 217. 13. Esin 1976, p. 213, 215. 14. A. Vulpe 2001a, p. 221 şi urm. 15. Pentru cultura Starčevo-Criş din România există date 14C rezultate din analiza unor probe provenite din

niveluri datate în etapele III/IV ale acestei culturi: Valea Răii (6480 BP; 4530 ± 75 b.c.; 5485-5334, date calibrate; 5550-5240, date calibrate), Trestiana (nivelul III B; 6665BP; 4715 b.c.; 5630-5494, date calibrate; 5640-5480, date calibrate), Cârcea - „Viaduct” (etapa Cârcea III - Starčevo-Criş IV; 6540BP; 4590 ± 60 b.c.; 5506-5413, date calibrate; 5615-5330, date calibrate); Cârcea - „Viaduct” (etapa Cârcea III - Starčevo-Criş IV; 6430 BP; 4480 ± 60 b.c.; 5474-5248, date calibrate; 5490-5240, date calibrate); Cârcea - „Viaduct” (etapa Cârcea III - Starčevo-Criş IV; 6395 BP; 4445 ± 60 b.c.; 5454-5243, date calibrate; 5480-5230, date calibrate); Cârcea - „Viaduct” (etapa Cârcea III - Starčevo-Criş IV; 5860± 60 BP; 4910 b.c.; 4835-4715, date calibrate; 4900-4586, date calibrate) (Mantu 1995, p. 215 şi anexa 2, nr. 4-9). Pe baza acestora se propune pentru etapa Cârcea III - Starčevo-Criş IV o perioadă de timp cuprinsă între anii 4600-4400 b.c., fapt care ar fi în corespondent cu faza Vinča A din Iugoslavia (Ibidem.).

16. Problemele privind periodizarea şi terminologia neo-eneoliticului românesc, discutate în literatura de specialitate, sunt analizate în lucrarea întocmită de Horia Ciugudean (Ciugudean 2000, p 12-15) şi considerăm că nu este necesară o reluare a subiectului. Autorul citat este în favoarea utilizării termenului de eneolitic (cu trei subetape: eneoliticul timpuriu, dezvoltat şi final sau târziu) care

Ion Mareş

20

marchează mai clar ambivalenţa etapei respective (eneolitic şi perioada de tranziţie la epoca bronzului), permiţându-se astfel o racordare la sistemele de periodizare şi cronologie din zonele învecinate (Ciugudean 2000, p. 15). Recent, în Istoria Românilor, vol. I (coord. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Alexandru Vulpe), Bucureşti 2001, p. 124-169, perioada neo-eneoliticului cuprinde neoliticul timpuriu (grupul Gura Baciului-Cârcea, cultura Starčevo-Criş şi grupul Ciumeşti-Pişcolt), neoliticul dezvoltat (târziu) (cultura Vinča-Turdaş, cultura Dudeşti şi cultura ceramicii liniare), eneoliticul timpuriu (cultura Vinča, faza C, cultura Vădastra, cultura Boian, cultura Hamangia, cultura Tisa, complexul Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă, cultura Precucuteni şi aspectul cultural Stoicani Aldeni) şi eneoliticul dezvoltat (cultura Gumelniţa, cultura Sălcuţa, cultura Petreşti, cultura Cucuteni, complexul Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom, cultura Româneşti-Tiszapolgár, cultura Gorneşti-Bodrogkerezstúr şi grupurile culturale Cernavoda I şi Decea Mureşului).

17. Ghinea 1996-1998. 18. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 212-214, fig. 2-7.


21

1. ISTORICUL CERCETĂRILOR Metalurgia aramei din neo-eneoliticul României reprezintă un domeniu important în care reputaţi specialişti din ţara noastră şi din străinătate şi-au adus o contribuţie relevantă. Interesul pentru această latură a activităţii economice din preistorie a cunoscut o evoluţie deosebită în special în ultimele patru decenii ale secolului XX, continuând şi astăzi. Este adevărat că rezultatele cercetărilor legate de vechea metalurgie a aramei au depins, în cea mai mare parte, de investigaţiile arheologice efectuate de-a lungul timpului în staţiunile din neolitic şi eneolitic şi, în acelaşi timp, de acumularea unui număr consistent de obiecte de aramă (în special topoare) care au fost găsite întâmplător. Eforturile specialiştilor cu preocupări în acest domeniu s-au îndreptat în primul rând spre determinările tipologice şi spre încadrările cronologico-culturale şi cartografice a diferitelor tipuri de topoare de aramă din ţara noastră. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea există puţine lucrări care fac referinţă la obiectele de aramă din preistorie, din această perioadă de „pionierat” a arheologiei româneşti existând puţine descoperiri cu obiecte de cupru provenite din cercetările arheologice. Grigore Tocilescu, într-o lucrare de sinteză publicată în 1880, aminteşte obiecte de aramă, descoperiri întâmplătoare sau nestudiate precis: o daltă de la Vădastra, găsită de Cezar Bolliac, un topor de la Turdaş şi o perlă mare1, însă o dată cu începerea săpăturilor arheologice în unele staţiuni preistorice, la începutul secolului XX, au apărut şi descoperiri de obiecte de aramă. Arheologul Ferenc László a întreprins cercetări arheologice sistematice în staţiunea eneolitică situată pe „Dealul Tyiszk” de la Ariuşd, între descoperiri numărându-se un depozit cu obiecte de podoabă şi piese de cupru, publicate de el în anul 19112. Un topor-târnăcop de tip Ariuşd, aflat în stratul superior al aşezării, este amintit de acesta într-o lucrare din anul 19143. Piesele de cupru şi rezultatele din aceste cercetări sunt cunoscute şi din corespondenţa renumitului arheolog cu savantul V. Gordon Childe, publicate de prof. Attila László într-un articol3a care cuprinde date despre viaţa şi activitatea ştiinţifică a lui Ferenc László. Între anii 1909-1910 profesorul german Hubert Schmidt a efectuat săpături arheologice în staţiunea eponimă a culturii Cucuteni de pe „Cetăţuia“ (de la Băiceni), rezultatele investigaţiilor fiind incluse în monografia Cucuteni4, apărută în anul 1932. Din aceste cercetări au rezultat şi piese de aramă (pierdute în timpul celui de-al doilea război mondial), cuprinse de învăţatul german în monografia amintită. Au fost făcute referinţe amănunţite atât asupra condiţiilor de descoperire, a tipologiei şi cronologiei obiectelor de cupru, cât şi investigaţii chimice (în cazul unor exemplare); de asemenea a fost subliniată importanţa „industriei cuprului”, realizându-se un excurs, amplu documentat, asupra pieselor de cupru care erau cunoscute din staţiunile cu ceramică pictată de pe teritoriul României şi din alte zone, precum şi o tipologie a topoarelor din acest metal5. O dată cu organizarea şcolii româneşti de arheologie de către Vasile Pârvan şi Ion Andrieşescu, amploarea cercetărilor arheologice capătă o nouă anvergură, în perioada interbelică. O serie de staţiuni preistorice au fost investigate prin săpături arheologice sistematice, iar rezultatele cercetărilor au fost publicate în literatura de specialitate românească şi din străinătate. Vladimir Dumitrescu a menţionat obiectele de cupru descoperite la Gumelniţa6 (săpăturile arheologice efectuate de el în anii 1925, 1939 şi 1960), piesele de aramă de la Căscioarele (săpăturile arheologice din anul 1925) au fost amintite de Gheorghe Ştefan7, cele aflate în aşezarea Boian A, de pe insula „Grădiştea Ulmilor” a fostului lac Boian de la Vărăşti, au fost semnalate de Vasile Christescu8 care a efectuat săpături arheologice şi la „Măgura Fetelor” (în anul 1926) de la Vădastra şi a prezentat piesele de cupru descoperite aici9. Ion Nestor a amintit obiectele de aramă pe care le-a descoperit în tell-ul gumelniţean de la Glina10 (săpăturile arheologice din anii 1926-1927), iar cele rezultate din investigaţiile arheologice efectuate de Mircea Petrescu-Dîmboviţa (din anul 1943) sunt menţionate în raportul de săpătură11. Între anii 1931-1933, Dinu V. Rosetti a practicat săpături arheologice în tell-ul gumelniţean de la Vidra şi a publicat obiectele de cupru rezultate de aici12. În aşezarea de la Cuneşti, Dorin Popescu a descoperit un obiect de cupru (sondajul arheologic din 1930)13, în staţiunea de la Jilava (Bucureşti) Dinu V. Rosetti a găsit, în timpul săpăturilor arheologice, piese de cupru

Ion Mareş

22

pe care le-a publicat Eugen Comşa14, iar din staţiunea de la Tangâru provine o lamă de cuţit de cupru, menţionată de Dumitru Berciu, autorul cercetărilor arheologice15. În Moldova, în staţiunea cucuteniană de la Ruginoasa au fost găsite (săpăturile arheologice din 1926) piese de cupru, publicate de Hortensia Dumitrescu16. În timpul campaniilor arheologice din anii 1936, 1938-1939 şi 1948, efectuate de Radu Vulpe şi Ecaterina Vulpe în staţiunea de la Izvoare, au fost descoperite obiecte de cupru incluse în monografia Izvoare întocmită de Radu Vulpe17. Preotul Constantin Matasă, arheolog pasionat, a întreprins săpături arheologice în staţiunea cucuteniană de la „Frumuşica” (între anii 1939-1942), iar obiectele de cupru au fost publicate în monografia Frumuşica, elaborată în limba franceză18. O parte din piesele de cupru descoperite la Pecica-„Şanţul Mare”, stratul de jos, provenite din săpăturile din 1928 efectuate de Márton Roska, a fost inclusă în repertoriul arheologic al Transilvaniei, întocmit şi publicat în 194219, obiecte menţionate şi într-un studiu elaborat de Petre I. Roman20. Din morminte ale necropolei grupului cultural Decea Mureşului de la Decea provin şi piese de cupru rezultate din cercetările arheologice efectuate de István Kovács în anul 1912, pe care le-a publicat în două studii apărute în anii 1932 şi 194421. După anul 1948 investigarea arheologică a unor staţiuni preistorice a căpătat o altă dimensiune. „Reorganizarea” arheologiei româneşti a adus rezultate remarcabile obţinute din cercetările efectuate la o nouă scară. Finanţarea lucrărilor arheologice a dus la dezvelirea integrală a unor aşezări eneolitice, iar săpăturile sistematice şi sondajele din ultimele cinci decenii sunt semnificative. Fiind dificil de menţionat toate săpăturile arheologice din a doua jumătate a secolului XX, ne vom limita în a le aminti pe cele mai importante în care au fost descoperite obiecte de cupru. Aceste cercetări sunt consemnate, cu date sumare, în corpus-ul lucrării. Staţiunea cucuteniană de la Hăbăşeşti a fost investigată arheologic exhaustiv în 1949-1950 de un colectiv condus de Vladimir Dumitrescu. Monografia Hăbăşeşti, apărută în 1954, i-a prilejuit autorului atât o analiză detaliată a depozitului cu obiecte de podoabă (unele din cupru) şi a pieselor de aramă rezultate din aceste cercetări, cât şi interpretarea descoperirilor (cronologie, analogii, tipologie etc.)22. O altă staţiune eneolitică cercetată arheologic în întregime este cea de laTârpeşti - „Râpa lui Bodai”, iar publicarea, în anul 1981, în limba engleză, a monografiei Târpeşti întocmită de Silvia Marinescu-Bîlcu oferă şi analiza obiectelor de cupru.23. În numeroasele campanii arheologice care au fost efectuate de Hortensia Dumitrescu şi Vladimir Dumitrescu la Traian-„Dealul Fântânilor” au fost descoperite obiecte de cupru menţionate în rapoartele de săpătură24, însă cea mai mare parte a acestora rămâne inedită. Elaborarea monografiei staţiunii, investigată aproape în întregime, a fost preluată, după regretabila dispariţie a soţilor Dumitrescu, de Silvia Marinescu-Bîlcu, participantă la săpături. Dezvelirea integrală a aşezării cucuteniene de la Truşeşti - „Ţugueta” (între anii 1951-1961), realizată prin cercetările arheologice efectuate de colectivul condus de prof. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, a dus la descoperirea a două piese, una de cupru şi alta probabil din argint25. Monografia Truşeşti, apărută recent, este o lucrare de referinţă pentru cercetarea arheologică din ţara noastră, aici fiind incluse şi piesele de metal25a. Din aşezarea de la Brad (săpăturile arheologice din 1963) provine un topor-târnăcop, publicat de Alexandru Vulpe26, iar un impresionant depozit alcătuit din obiecte de podoabă a fost analizat de Vasile Ursachi într-un studiu redactat în limba franceză, apărut în 199027 şi reeditat în 199228. În aceste studii autorul a realizat o amplă cercetare tipologică şi cronologică a pieselor depozitului, precum şi analogii (cu bibliografia respectivă) cu piese similare din ţara noastră şi din alte zone. Obiecte de cupru descoperite în staţiuni eneolitice din Moldova au fost publicate de Aristotel Crâşmaru29 (Drăguşeni), Dan Monah30 (Mărgineni, Poduri), Nicolae Ursulescu şi Dumitru Boghian31 (Târgu Frumos), Constantin Matasă32 (Târgu Ocna), Anton Niţu şi Constantin Buzdugan33 (Viişoara), în diferite studii, rapoarte de săpătură şi în monografia Drăguşeni34. În monografia culturii Precucuteni, apărută în anul 1974, Silvia Marinescu-Bîlcu face referinţe şi asupra pieselor de cupru care provin din unele aşezări ale acestei culturi35. În catalogul Cucuteni al expoziţiei dedicate civilizaţiei Cucuteni (care a fost organizată la Salonic în Grecia) sunt incluse obiecte de cupru36. Piesele de cupru provenite din aşezarea culturii Cucuteni A3 de la Scânteia au fost publicate de Cornelia-Magda Mantu şi Senica Ţurcanu, în catalogul Scânteia al expoziţiei organizate la Complexul Muzeal „Moldova” din Iaşi. Ghenuţă Coman a inclus în repertoriul arheologic al judeţului Vaslui obiectele de cupru descoperite în acest judeţ38. În monografia aspectului cultural Stoicani-Aldeni, elaborată de Ion


23

T. Dragomir, sunt menţionate obiectele de cupru rezultate din unele aşezări, datând din această perioadă 39. În lucrarea de sinteză Aşezările culturii Cucuteni din România, apărută în anul 1985, Dan Monah şi Ştefan Cucoş semnalează obiecte de cupru (în special topoare) rezultate din unele staţiuni cucuteniene40. Referinţe privind sursele şi piesele de cupru (tipologie, datare, condiţii de descoperire) din cultura Cucuteni, faza B, întâlnim în monografia Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei elaborată de regretatul prof. Ştefan Cucoş40a. Obiectele de metal din eneoliticul final din nord-estul României (cultura Horodiştea, grupul cultural Suceava) sunt analizate în ampla lucrare publicată de Gheorghe Dumitroaia40b, referitoare la comunităţile preistorice din zona amintită, de la cultura Cucuteni până în bronzul mijlociu. Obiectele de cupru din cultura Cucuteni au constituit subiectul unei vaste analize tipologice, cronologice (pe fazele culturii amintite) şi cartografice întocmită de Eugen Comşa, care a adunat informaţiile din literatura arheologică şi din propriile documentaţii, pe care le-a publicat într-un studiu41 apărut în 1980. În această lucrare autorul face referinţe asupra resurselor de cupru din Moldova (Leşu Ursului, Fundu Moldovei), Transilvania (Bălan) şi interpretează analizele spectrale. O serie de obiecte de cupru care provin din aşezări eneolitice din Muntenia şi Oltenia sunt menţionate în rapoarte de săpătură, studii, articole şi monografii, lucrări de sinteză, publicate de Vladimir Dumitrescu42 (Căscioarele), Dumitru Berciu43 (Pietrele), Eugen Comşa44 (Vărăşti), Doina Galbenu45 (Hârşova), Nicolae Harţuche şi Florin Anastasiu46 (Lişcoteanca - „Movila Olarului”), Marin Nica şi colaboratorii47 (Drăgăneşti-Olt), Dumitru Berciu48, Petre Roman49 (Ostrovu Corbului), C.S. Nicolăescu-Plopşor50, Petre Roman51 (Dubova), Dumitru Berciu52 (Sălcuţa) şi alţii. Eugen Comşa a publicat mărgelele de cupru care au fost descoperite într-un mormânt de la Andolina53. Piesele de cupru (mărgele) aflate în necropola de la Cernica sunt amintite de G. Cantacuzino şi S. Morintz într-un studiu54 apărut în 1963 şi menţionate de G. Cantacuzino în alte lucrări55. Din mormintele unui cimitir eneolitic de pe fosta insulă a Dunării de la Ostrovu Corbului - „Botul Cliuciului” provin piese de cupru, amintite într-un studiu redactat de Sabin Adrian Luca56. Prin investigarea arheologică a necropolei Gumelniţa B1 din apropierea aşezării Boian B de la Vărăşti - „Grădiştea Ulmilor” au fost găsite în morminte obiecte de cupru, publicate de Eugen Comşa57 (autorul săpăturilor, între anii 1957-1962). Alte exemplare apărute într-un mormânt răvăşit parţial de apele lacului Boian, din necropola amintită, sunt menţionate de Niţă Anghelescu58. Cu prilejul publicării unui depozit alcătuit din serii de ace de cupru de la „Grădiştea Ulmilor” (aşezarea Boian B), Eugen Comşa a întocmit un catalog al descoperirilor cu ace de cupru din arealul culturii Gumelniţa de la noi şi de la sudul Dunării (Bulgaria), pe localităţi şi aşezări, referindu-se de asemenea la metalurgia cuprului din această cultură (prelucrare, resurse, producţia locală, importuri)59. Preocupările cercetătorului s-au îndreptat în mod asiduu spre probleme ale metalurgiei aramei din diferitele culturi neolitice şi eneolitice. Într-un studiu publicat în 1978, autorul citat face referinţe asupra pieselor de cupru provenite din zona culturii Gumelniţa (menţionând asemenea descoperiri din culturile Boian şi Hamangia)60, interpretează tipologic, cronologic şi cartografic obiectele de cupru şi abordează diferite probleme ale metalurgiei aramei. Acelaşi autor a adunat datele din literatura arheologică şi pe cele rezultate din propriile cercetări arheologice într-un studiu apărut în 1974, analizând obiectele de cupru din culturile Starčevo-Criş, Hamangia, Boian, Vădastra, Vinča-Turdaş şi Precucuteni III61. Piesele de cupru rezultate din aşezări ale culturii Boian au fost cuprinse în monografia elaborată de Eugen Comşa, apărută în 197462. Date referitoare la utilizarea cuprului în perioada neo-eneoliticului din Dobrogea întâlnim într-un articol publicat de cercetătorul amintit62a. În monografia Epoca neolitică în Dobrogea redactată de Puiu Haşotti, există referinţe importante privind piesele de cupru din culturile Hamangia, Boian, Gumelniţa şi Cernavoda I, din Dobrogea62b. Într-un alt studiu întocmit de Eugen Comşa şi Barbu Ionescu, apărut în 1979, sunt interpretate seriile tipologice de ace şi străpungătoare de cupru provenite dintr-un depozit găsit în aşezarea eponimă a culturii Gumelniţa (în anul 1957) şi se fac referinţe la metalurgia cuprului din cadrul acestei civilizaţii (resurse de cupru, tehnologii de prelucrare, funcţionalitatea pieselor de aramă)63. Obiectele de cupru rezultate din săpăturile arheologice de la Căscioarele, tell -ul de pe insula „Ostrovel” (cercetări Vladimir Dumitrescu, Hortensia Dumitrescu, Silvia Marinescu-Bîlcu, Ersilia Tudor, Barbu Ionescu, între anii 1962-1968) şi o serie de piese de aramă din cultura Gumelniţa sunt publicate de Cătălin Bem63a, într-un studiu în care face o minuţioasă analiză metodologică (pe categorii morfo-funcţionale, grupe morfo-tehnice, tipuri, subtipuri, variante) şi tipologico-cronologică, privind unele obiecte de cupru gumelniţene sau din alte culturi, cu referinţe la metalurgia cuprului din neo-eneolitic în general, incluzând şi unele rezultate ale analizelor micro şi macrostructurale. Petre I. Roman s-a ocupat, într-un studiu apărut în 1971, de obiectele de cupru şi metal descoperite în depunerile pluristratificate de la Băile Herculane - „Peştera Hoţilor”64, în lucrare menţionându-se şi alte

Ion Mareş

24

descoperiri cu obiecte de cupru de la Moldova Veche, Ostrovu Corbului, Mereşti şi Pecica - „Şanţul Mare”65. În monografia Cultura Coţofeni, apărută în anul 1971, autorul citat insistă şi asupra activităţii metalurgice din zona acestei culturii, elaborând de asemenea o tipologie a pieselor de cupru şi de metal (împărţite în trei categorii: unelte, arme şi podoabe)66. Activitatea metalurgică, pe etape şi stadii ale procesului metalurgic, tipologia pieselor de cupru, pe categorii morfo-funcţionale (arme, unelte, podoabe), din cultura Coţofeni din Transilvania şi Banat, este abordată în monografia acestei culturi din eneoliticul final elaborată de Horia Ciugudean66a. Preotul Gheorghe Petre Govora, pasionat arheolog, a publicat obiectele de cupru şi de metal rezultate din aşezarea de la Căzăneşti - „Cărămidărie” (distrusă de lucrările pentru scoaterea lutului), realizând o tipologie a pumnalelor de cupru şi de metal67. Acelaşi autor, într-o lucrare de sinteză privind preistoria din nord-estul Olteniei68, interpretează toate descoperirile cu piese de cupru şi de metal provenite din zona respectivă, din punct de vedere catagrafic (pe localităţi, puncte de descoperire, tipologic) şi cronologic (atât cât a fost posibil pentru obiectele de cupru provenite din descoperiri fortuite). Piese de cupru rezultate din cercetarea arheologică a unor aşezări neo-eneolitice din Transilvania au fost publicate în rapoarte de săpătură, în studii, în note, în repertorii arheologice ori în cuprinsul unor monografii. Alexandru I. Aldea a întocmit un studiu referitor la piesele de cupru provenite din aşezarea de la Ghirbom - „Faţa” (săpăturile arheologice din anii 1970-1977), apărut în 197969. În aşezarea culturii Coţofeni de la Şincai - „Cetatea Păgânilor” au fost descoperite piese de cupru (cercetările arheologice din anii 1974-1977), publicate de Valeriu Lazăr într-un studiu apărut în 197770. În Repertoriul arheologic al judeţului Mureş elaborat de acest cercetător71 sunt discutate toate obiectele de aramă provenite din zona respectivă, pe localităţi, puncte de descoperire, tipologie, realizându-se atât încadrarea culturală, cât şi cea cronologică (relativă în cazul descoperirilor fortuite). În monografia Cultura Petreşti, întocmită de Iuliu Paul, apărută în anul 1992, sunt semnalate obiectele de cupru rezultate din unele aşezări ale acestei civilizaţii72. În Repertoriul arheologic al judeţului Cluj, elaborat de un colectiv de cercetători alcătuit din Ion Horaţiu Crişan (coordonator), Mihai Bărbulescu, Eugen Chirilă, Valentin Vasiliev, Iudita Winkler şi apărut în 1992, sunt menţionate şi obiectele de cupru descoperite în zona respectivă73 (pe localităţi, puncte de descoperire, tipologie). Acelaşi lucru se constată atât în Repertoriul arheologic al judeţului Covasna74, redactat de un colectiv de arheologi şi cercetători de la Sfântu Gheorghe şi Cluj, format din Botond Bartók, Mihai Bărbulescu, Valeriu Cavruc (redactor), Eugen Chirilă, Ion Horaţiu Crişan, Viorica Crişan, Zoltán Székely, Zsolt Székely, Valentin Vasiliev şi Iudita Winkler, cât şi în Repertoriul arheologic al judeţului Harghita74a, autori fiind Attila Bató, Mihai Bărbulescu, Valeriu Cavruc (redactor), Eugen Chirilă, Ion Horaţiu Crişan, Viorica Crişan, Valentin Vasiliev). În Repertoriul arheologic al judeţului Braşov realizat de Florea Costea, apărut în 1995, se întâlnesc referinţe asupra pieselor de cupru care provin din zonă75. În lucrarea de sinteză Neo-eneoliticul din Transilvania. Date arheologice şi matematico-statistice, elaborată de Zoia Maxim, sunt date importante referitoare atât la metalurgia cuprului, cât şi la piesele din acest metal din Transilvania, incluse în repertoriul arheologic, interesantă fiind şi schema tipologică a topoarelor de cupru ordonată de calculator75a. Kurt Horedt s-a ocupat de cele mai vechi obiecte de cupru din ţara noastră, datând din culturile Starčevo-Criş, Vinča-Turdaş şi Petreşti (cu referinţe în special pentru Transilvania), pe care le-a analizat într-un studiu76 apărut în 1976. În monografia culturii Bodrogkereztúr, Sabin Adrian Luca face referinţe importante privind activitatea metalurgică, piesele de cupru şi condiţiile de descoperire76a. Ann Dodd-Opriţescu a interpretat într-un studiu publicat în 1978 descoperirile din cimitirul eneolitic de la Decea Mureşului (ritualul funerar, datarea, materialele arheologice, sincronismele culturale, analogii etc.), referindu-se şi la obiectele de cupru77. Într-o lucrare de sinteză referitoare la preistoria ţării noastre, Dumitru Berciu menţionează piese de cupru din eneolitic, elaborând o clasificare tipologică a pumnalelor din perioada de tranziţie la epoca bronzului şi din epoca bronzului78. Topoarele de cupru din eneoliticul României s-au bucurat de o atenţie deosebită din partea cercetătorilor care au avut preocupări în acest domeniu. Astfel, în cadrul colecţiei Prähistorische Bronzefunde de sub redacţia lui H. Müller-Karpe, au apărut două volume de referinţă pentru topoarele de bronz (1970) şi de cupru (1975) din România, întocmite de prof. Alexandru Vulpe79. Al doilea volum cuprinde topoarele de cupru din ţara noastră, cu tipologie, cronologie, răspândire, cu liste de piese pe grupe tipologice, catagrafiate pe localităţi, cu date despre contextul descoperirilor şi bibliografia problemei. Piesele inedite sunt puse în valoare prin publicarea în această lucrare, iar cartografierea cu menţionarea


25

numerelor exemplarelor din liste şi pe tipuri de topoare este extrem de eficientă. În introducerea la volumul amintit, autorul citat prezintă cronologia culturilor din eneolitic şi din perioada de tranziţie la epoca bronzului, notează sincronismele dintre acestea, elaborează schema tipologică a topoarelor de cupru din România, face referinţe la funcţia, marcarea şi tehnicile de elaborare a topoarelor80. De asemenea, Alexandru Vulpe realizează istoricul cercetărilor referitoare la topoarele de cupru, tratate sub diferite aspecte (resurse, tipologie, datare, răspândire) în lucrările de specialitate mai vechi şi mai noi şi considerăm că nu este necesară o reluare a subiectului. În ceea ce priveşte publicarea unor topoare de cupru de pe teritoriul României se impun a fi reamintite unele lucrări ample (repertorii sau cataloage) întocmite de G. Goos81, J. Hampel82, I. Marţian83, B. Milleker84, J. F. Neigebaur85, F. Pulsky86, M. Roska87, H. Schroller88, până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial tipărindu-se şi alte lucrări speciale sau generale, în care sunt tratate topoarele de cupru din eneolitic, întocmite de F. Ardos89, Dumitru Berciu90 (realizează o tipologie a topoarelor de cupru şi face referinţe la metalurgia aramei: surse, procedee tehnologice de elaborare, datare şi utilizare pentru unele exemplare, precum şi un scurt istoric al cercetărilor), Dorin Popescu91 (publică unele piese inedite din Transilvania). După anul 1949 au apărut numeroase lucrări (studii, articole, note, repertorii, cataloage, monografii) în care au fost prezentate topoare de cupru. Remarcăm publicarea exemplarelor din colecţiile unor muzee sau din colecţii particulare, prin includerea lor în lucrări speciale întocmite de Ion Andriţoiu92 (topoare-târnăcop de la Muzeul din Deva), Tiberiu Bader93 (topoare din judeţul Satu Mare), Viorel Căpitanu94 (două topoare-târnăcop de la muzeul din Bacău şi 12 topoare din Moldova), Ion Chicideanu95 (un topor-târnăcop de la Brăteşti, jud. Dâmboviţa), Ghenuţă Coman96 (topoare din judeţul Vaslui), Florea Costea97 (topoare din judeţul Braşov), Aristotel Crîşmaru98 (toporul de la Drăguşeni, jud. Botoşani), Ştefan Cucoş99 (un topor de la Trifeşti), Ion. T. Dragomir100 (topoare din judeţul Galaţi), Aurel Dumitraşcu şi Gheorghe Manea101 (un topor-târnăcop de la Dobriceni, jud. Argeş), Adrian Florescu102 (un topor-târnăcop de la Floreşti, jud. Vaslui şi semnalări referitoare la alte piese), Florin Gavrilescu şi Alexandru Vulpe103 (topoarele de la muzeul din Dej), Petre Gherghe104 (două topoare-târnăcop din judeţul Gorj), Eva Lakó105 (topoare din judeţul Sălaj), Gheorghe Lazarovici106 (topoare din Banat şi din Transilvania, acestea din urmă fiind incluse pe lista cu descoperiri din aria culturii Tiszápolgar), Valeriu Lazăr107 (topoare din judeţul Mureş), George Marinescu107a (topoare din Transilvania de nord-est), Dan Monah108 (topoare din judeţele Bacău şi Neamţ) şi în colaborare cu Constantin Iconomu109 (două topoare-târnăcop din Moldova), Ion Nestor110 (un topor-târnăcop de la Cătina, jud. Buzău), Gheorghe Petre Govora111 (topoare din jud. Vâlcea), Eugenia Popuşoi112 (două topoare din jud. Vaslui), Zoltan Székely113 (topoare de la muzeul din Sfântu Gheorghe), Viorica Crişan (topoare din muzeele din judeţul Harghita)113a, Ersilia Tudor114 (topoare de la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti) şi alţii. Foarte ataşat de problemele metalurgiei aramei din eneoliticul României, profesorul Alexandru Vulpe a consacrat mai multe studii, pe lângă volumul amintit, referitoare la topoarele de aramă. O dată cu publicarea depozitului de la Tufa (alcătuit din două topoare de bronz şi doi cercei de aur) din bronzul mijlociu, autorul s-a ocupat, într-un studiu apărut în 1959, de topoarele cu ceafa cilindrică din ţara noastră şi din alte zone, distinse în două categorii: A (sau seria A, în care sunt cuprinse şi topoarele de aramă, cu variantele: a. exemplarele de la Beşineu [Pădureni] şi Čoka; b. piesele de la Nyirtura şi un exemplar cu locul descoperirii necunoscut; c. toporul de la Kis-Körös, seria fiind considerată, genetic, independentă faţă de celelalte topoare de aramă din eneolitic) şi B (exemplare din epoca bronzului). De asemenea, încadrează cronologic şi pe cât posibil cultural, ambele categorii tipologice: prima, cea mai veche, fiind seria topoarelor de aramă Beşineu (Pădureni)-Čoka-Kis-Körös, şi cele de piatră, începând cu sfârşitul culturii Gumelniţa la Dunărea de Jos şi cultura Bodrogkeresztúr în Ungaria, care ajung până la începutul epocii bronzului, în cultura Glina III-Schneckenberg, iar a doua categorie aparţine epocii bronzului115. Cu ocazia publicării toporului de la Brad, autorul citat prezintă în studiul din 1964, o tipologie şi o datare a topoarelor de aramă, făcând referinţe asupra unor descoperiri cu asemenea piese din ţara noastră şi din alte zone116. Alexandru Vulpe realizează de asemenea o succintă analiză privind principalele probleme ale vechii metalurgii a cuprului din eneolitic, perioada de tranziţie la epoca bronzului şi din epoca bronzului, în două studii apărute în 1973117 (acesta fiind publicat şi într-o limbă de largă circulaţie în anul 1976)118 şi 1974119. Autorul citat, în studiul din 1973, pe lângă problemele esenţiale ale metalurgiei cuprului (primele piese de aramă, analiza cronologică şi comparativă a depozitelor de la Cărbuna şi Hăbăşeşti, surse de cupru, tehnologii de prelucrare, tipuri de piese, încadrări cronologice şi culturale, sincronisme, pledând pentru autonomia metalurgiei) elaborează schema tipologico-cronologică a topoarelor de aramă, grupate în următoarele serii: topoare pană sau ic (cu variantele Gumelniţa, Coteana, Sălcuţa, Cucuteni, Sălacea) şi

Ion Mareş

26

topoare cu gaura pentru coadă transversală, respectiv topoare-ciocan (alcătuite din două serii: în prima sunt incluse tipurile Pločnik, Buciumi, Vidra şi Codor, din a doua făcând parte tipurile Crestur, Holič, Székely, Nádudvar, Agnita şi Mezőkeresztes), topoare ciocan cu ceafa cilindrică; topoarele cu două braţe dispuse în cruce cuprind tipurile: Ariuşd, Jászladány (cu şase variante: Dubova, Orşova, Târnăviţa, Şincai, Petreşti şi Bradu), Nógradmarcal şi Târgu Ocna. Topoarele de aramă sunt de asemenea discutate din punct de vedere cronologic, catagrafic, cartografic, cu referinţe despre utilizare, tehnici de elaborare şi marcare, abordându-se şi problema „pur teoretică” a concepţiei privind o epocă a cuprului (Kupferzeit) şi făcându-se referinţe la terminologia uzitată de unii cercetători pentru definirea unor concepte fenomenologice, istorice, izocronologice în cadrul transformărilor structurale, social-economice şi etnice, care permit delimitarea unor faze cu conţinut etno-istoric. În studiul din 1974, Alexandru Vulpe semnalează faptul că în perioada de tranziţie la epoca bronzului se constată un regres în producţia obiectelor de aramă, comparativ cu eneoliticul, analizează (cu estimarea cantităţii de metal) tipurile pieselor de aramă din această perioadă120 şi reia în discuţie definirea unei epoci a cuprului (în sens fenomenologic), despre care se poate vorbi din neoliticul târziu sau eneolitic, neexcluzând faptul că „denumirea de eneolitic pentru neoliticul târziu are avantajul de a sublinia conţinutul istorico-cultural neolitic al epocii respective, scoţând în evidenţă şi dezvoltarea metalurgiei aramei”121. Revenim asupra volumului consacrat topoarelor de cupru din România al lui Alexandru Vulpe din 1975, adăugând că analizele detaliate (tipologice, cronologice, cartografice) cuprind următoarele clasificări: topoare-ciocan, forme mixte, topoare-târnăcop, fragmente care nu mai pot fi clasificate, ciocane şi topoare-târnăcop de formă necunoscută, topoare plate şi topoare din epoca bronzului122. Nu am amintit tipurile de topoare pentru că în lucrarea noastră am subliniat aceste amănunte. Topoarele-ciocan de tip Vidra, cât şi probleme ale metalurgiei aramei (tehnici de elaborare, interpretare comparativă a analizelor spectrale, resurse cu minereuri de cupru) constituie subiectul unui studiu elaborat de Eugen Comşa, apărut în 1983123, iar câteva probleme referitoare la prelucrarea cuprului în cultura Cucuteni-Tripolie (resurse de cupru, tehnologii de prelucrare) şi o analiză succintă a topoarelor-ciocan şi a topoarelor-târnăcop din cultura respectivă (tipologie, datare, cartografiere) sunt cuprinse într-un studiu elaborat de noi124. În lucrări mai vechi sau în studii recente, probleme ale metalurgiei cuprului din eneoliticul României (minerit, resurse de cupru, tehnologii de prelucrare, utilizarea unor categorii de obiecte de aramă etc.) au fost abordate de Ion Nestor125, Dorin Popescu126, Zoltan Székely127 şi alţii. Publicând depozitul de la Deva (alcătuit din bare-coliere), Ion Nestor s-a ocupat şi de zonele cu zăcăminte de aramă din preistorie, de activităţile miniere şi de metalurgia aramei, cu referinţe în special pentru Transilvania128. Dumitru Berciu, într-o lucrare de sinteză129 referitoare la preistoria României, apărută în 1967, oferă date despre metalurgia aramei (terminologie, tipuri de obiecte, zăcăminte de cupru, tehnici de prelucrare). De asemenea, Eugen Comşa, în volumul de sinteză din 1987 referitor la neoliticul din România130, tratează aspecte ale metalurgiei aramei din neolitic şi eneolitic (surse de cupru, tipologia obiectelor, tehnici de prelucrare). Probleme ale metalurgiei cuprului din România sunt analizate de Dragomir Popovici, într-un studiu publicat în anul 1983131. Analizele spectrografice, efectuate de Arbeitsgemeinschaft für Metallurgie des Altertums de la Würtembergisches Landesmuseum din Stuttgart şi publicate în 1968 de Siegfried Junghans, Edward Sangmeister şi Manfred Schröder, includ date referitoare la obiecte de aramă din România132, pe care noi le-am utilizat în această lucrare (vezi corpus). În primele două volume ale autorilor citaţi sunt stabilite grupele chimice caracteristice Europei pentru epoca cuprului şi a bronzului, fiind întocmite maxime ale grupelor de material, tabele cu repartiţia cantitativă a acestor grupe pe spaţii geografice (în totalitate şi procentual) şi pe epoci istorice (epoca cuprului şi a bronzului), diagrame, hărţi de răspândire, ilustraţie pentru unele obiecte analizate, încadrări cronologice pe culturi etc133, aceste lucrări constituind o bază importantă de documentaţie pentru cei care studiază metalurgia cuprului din preistorie. În cuprinsul unor programe şi proiecte au fost efectuate investigaţii interdisciplinare complexe geo-chimice, fizico-chimice (analize micro şi macrostructurale), atât pentru piese de cupru din neolitic şi eneolitic, cât şi pentru eşantioane de minereu de cupru (provenite din diferite exploatări şi zone miniere) din Transilvania şi Banat, fiind întocmită o importantă bază de date, rezultatele fiind publicate într-o serie de studii ale cercetătorilor Călin Beşliu, Gheorghe Lazarovici (în 1990)134, Gheorghe Lazarovici, Dana Pop, Călin Beşliu, Agatha Olariu (în 1995)134a, Gheorghe Topan, Gheorghe Lazarovici, Adrian Balint (în 1996)134b. Topoarele de aramă din sud-estul şi estul Europei s-au bucurat de o mare atenţie din partea unor specialişti, fiind tratate în mod diferit în cuprinsul unor lucrări (studii, cataloage, repertorii, monografii)


27

întocmite de J. Driehaus135, D. Garašanin136 (topoare din Serbia), T. Sulimirski137 (topoare din vestul Ucrainei şi depozitul de la Horodniţa), F. Schubert138, P. Patay139 (dălţile şi topoarele din Ungaria), V.G. Zbenovič140 (topoare din Ucraina), M. Novotná141 (topoare din Slovacia), B. Jovanović142 (topoare din Serbia, în cuprinsul unei lucrări referitoare la metalurgia din eneoliticul Iugoslaviei), E. N. Černyh143 (topoarele din Bulgaria, în cuprinsul unei ample lucrări referitoare la mineritul şi metalurgia din preistoria acestei ţări), H. Todorova144 (topoarele din Bulgaria), D. Šljivar145 (topoare din Serbia) şi alţii146. I. Bognár-Kutzián, în monografia culturii Tiszapolgár publicată în 1972, analizează obiectele de cupru provenite din aşezări şi necropole din această cultură, realizând, de asemenea, o tipologie a topoarelor-ciocan de cupru incluse în grupa A, cu trei tipuri (I; II, cu trei variante; III), încadrându-le cronologic şi cultural147. Autoarea abordează succint metalurgia cuprului şi a topoarelor din centrul şi sud-estul Europei într-un studiu apărut în 1973148, referitor la începuturile şi poziţia epocii cuprului în zona carpato-panoniană. În 1993, K. Dimitrov publică un scurt istoric al cercetărilor topoarelor cu două tăişuri dispuse în cruce şi, pe baza examinării a 430 de asemenea exemplare de tip european, trasează o imagine generală asupra repartiţiei lor în Europa (hărţi de răspândire, în ansamblu şi pe tipuri: Ariuşd, Jászladány, Kladary-Cepin, Nógrádmarcal) şi a dezvoltarii lor149 (resurse de cupru, interpretarea analizelor spectrale pe grupe chimice şi pe tipuri de topoare-târnăcop). Problema invenţiei independente a metalurgiei a fost discutată de C. Renfrew într-un studiu din 1969, referitor la autonomia epocii cuprului în sud-estul Europei150, cu date despre tehnologiile de elaborare a unor topoare de cupru (analize macro şi microstructurale efectuate de J.A. Charles asupra unui topor-ciocan şi a unui topor-târnăcop), abordându-se etapele parcurse în dezvoltarea metalurgiei cuprului, cât şi alte probleme legate de acest subiect151. Privind începuturile metalurgiei în Slovacia, menţionăm preocupările cercetătoarei M. Novotná care, în articole publicate în 1976, 1982, 1990152, face referinţe la diverse probleme ale folosirii şi prelucrării metalului în estul Europei Centrale (descoperiri cu obiecte de metal, încadrări cronologice şi culturale, tipologie, interpretarea analizelor spectrale etc.). Aceeaşi autoare a elaborat un studiu despre pumnalele de cupru din Slovacia şi de la Dunărea Mijlocie (tipologie, cronologie, răspândire), menţionând exemplare din ţara noastră153. Importantele descoperiri arheologice din domeniul vechiului minerit şi al metalurgiei aramei din Balcani (Iugoslavia şi Bulgaria) sunt cunoscute din lucrările monografice şi din studiile publicate de B. Jovanović154 şi E. N. Černyh155, fiind de prisos a insista aici asupra acestor rezultate relevante pentru domeniile amintite, lucru pe care l-am făcut dealtfel, succint, în lucrare. Metalurgia aramei din cultura Tripolie s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea cercetătorilor, în special după al doilea război mondial. Într-o lucrare de sinteză, publicată în 1949, T. S. Passek s-a ocupat şi de descoperirile cu piese de cupru196. Cunoscutul depozit cu obiecte de podoabă de la Cărbuna a fost publicat de G. P. Sergeev în 1963157. Tratarea detaliată a depozitului (tipologia pieselor, datarea, analogii cu obiecte similare din Europa, provenienţa) a fost realizată de L.S. Klejn158. Analizele metalografice (macro şi microstructurale) ale unor piese din depozit şi ale unor obiecte de cupru din cultura Tripolie timpurie au fost efectuate de N. V. Ryndina, care, într-un studiu din 1969159, ajunge la concluzii importante despre metalurgia locală (tehnologii de prelucrare, meşteri specializaţi, resurse de cupru etc.). Autoarea a elaborat şi două lucrări monografice privind tehnologiile prelucrării cuprului în cultura Tripolie (fazele Tripolie A, respectiv Precucuteni; Tripolie B I, respectiv Cucuteni A şi Tripolie B II, respectiv Cucuteni A-B), atât pe baza documentaţiilor proprii, rezultate din investigaţii macro şi microstructurale, cât şi din interpretarea analizelor spectrografice şi a unor experimente160. Tehnologiile de elaborare sunt puse în valoare în aceste lucrări de împărţirea pe grupe tipologice de obiecte din cupru, concluziile fiind consistente în ceea ce priveşte atestarea metalurgiei locale sau existenţa meşterilor specializaţi. Cercetătorul V. A. Dergačev a analizat depozitul de la Cărbuna într-o lucrare apărută în 1998 din toate punctele de vedere: istoricul descoperirii, încadrarea cronologică, analogii, resurse de cupru, tipologia obiectelor, analizele metalografice, spectrografice şi materialele arheologice provenite din săpăturile mai vechi efectuate în aşezarea de aici161. În diferite studii, monografii despre aşezări preistorice sau în lucrări de sinteză, cercetătorii au făcut referinţe la piesele de aramă din cultura Tripolie şi s-au ocupat, în general, de problemele metalurgiei cuprului. Menţionăm lucrările întocmite de A. E. Balaguri, I. V. Bidzilja, I.S. Penjak162, S. N. Bibikov şi V. G. Zbenovič163, V. A. Dergačev şi I. V. Manzura164, V. I. Marchevici165, T. G. Movša166, M. M. Šmaglii167, V. Haheu şi S. Kurciatov168, O. Şcipacin169 şi alţii. Profesorul E. N. Černyh s-a ocupat îndeaproape de problemele vechii metalurgii a aramei din fosta U.R.S.S. şi din alte zone, în cuprinsul unei

Ion Mareş

28

lucrări speciale şi în studii publicate de-a lungul timpului170. T. A. P. Greeves a abordat diferite aspecte referitoare şi la folosirea aramei în cultura Cucuteni-Tripolie, într-un studiu171 publicat în 1975. Lucrarea de sinteză elaborată de H. Müller-Karpe (volumul consacrat epocii cuprului) apărută în 1974 este un principal punct de referinţă pentru specialiştii care studiază acest domeniu, fiind tratate descoperiri cu obiecte de cupru din Europa (pe ţări, puncte de descoperire, datări, încadrări culturale, tipologii etc), inclusiv din ţara noastră172. Acest scurt istoric al descoperirilor nu-şi propune să amintească toate preocupările referitoare la metalurgia aramei din eneolitic, acestea regăsindu-se dealtfel în text sau la trimiterile lucrării, dar toate acestea sunt dovada limpede a interesului permanent al specialiştilor provocaţi de problematica metalurgiei aramei în preistorie şi incitaţi de rezultatele obţinute până în prezent.

NOTE 1. Tocilescu 1880, p. 430, 439. 2. F. László 1911, p. 50-51, 258. 3. Idem 1914, p. 299. 3a. A. László 1973. 4. Schmidt 1932. 5. Ibidem, p. 59-62, 88 şi urm., p. 125. 6. Vl. Dumitrescu 1925, p. 98-99; idem 1960, p. 62-63. 7. Ştefan 1925, p.140-143, 195. 8. Christescu 1925, p. 275. 9. Idem 1933, p. 171, 203, 209, 223-224. 10. Nestor 1928, p. 123-124, 129. 11. Petrescu-Dîmboviţa 1944, p. 69. 12. Rosetti 1934, p. 20 şi urm. 13. Popescu 1938, p. 117. 14. Comşa 1965, p. 365, nr. 5; idem 1978, p. 116, nota 41. 15. Berciu 1939, p. 70. 16. H. Dumitrescu 1933, p. 61, 65. 17. R. Vulpe 1957, p. 111, 263-265. 18. Matasă 1946, p. 20, 22-23, 88-89, 158, 162. 19. Roska 1942a, p. 224, nr. 45. 20. Roman 1971, p. 85, nr. 13. 21. I. Kovács, Cimitirul eneolitic de la Decea Mureşului, în AISC, I, 1928-1932; idem 1944, p. 7 şi urm. 22. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 269-271, 435, 439-440, 465-466. 23. Marinescu-Bîlcu 1981, p. 29, 58, 69-70, 74-76, 78, 80-81. 24. H. Dumitrescu / Vl. Dumitrescu 1959, fig. 5/9-14; H. Dumitrescu şi colab.1952, p. 135-136;

H. Dumitrescu 1959, p. 197; idem 1961a, p. 92, 95-97, 101; idem / Vl. Dumitrescu 1970, p. 41; H. Dumitrescu 1953, p. 59; idem 1954, p. 44, 46.

25. Petrescu-Dîmboviţa şi colab. 1953, p. 20; idem 1963, p.182; Nestor şi colab. 1952, p. 70. 26. A. Vulpe 1964, p. 457-458. 27. Ursachi 1990. 28. Idem 1992. 29. Crâşmaru 1970, p. 268; idem 1971, p. 479-483; idem 1977, p. 23-24. 30. Monah 1978, p. 36, 40; idem 1986, p. 31; idem 1997, p. 36; idem şi colab. 1997; Monah / Popovici

2000. 31. Ursulescu / Boghian 1997-1998, p. 16-17. 32. Matasă 1964, p. 23-24. 33. Niţu / Buzdugan 1971, p. 97, 100. 34. Crâşmaru 1970, p. 23-24. 35. Marinescu-Bîlcu 1974, p. 51, 107. 36. Cucuteni 1997, p. 214, 218-222. 37. Mantu / Ţurcanu 1999, p. 17, 126-127, nr. 277-282. 38. Coman 1980, passim. 39. Dragomir 1983, p. 49-50.


29

40. Monah / Cucoş 1985, passim. 40a.Cucoş 1999, p. 58, 73-76, 139, 175-186. 40b.Dumitroaia 2000, p. 39, 64, 84. 41. Comşa 1980. 42. Vl. Dumitrescu 1965, p. 225. 43. Berciu 1956, p. 509, 539. 44. Comşa 1965, p. 361-363. 45. Galbenu 1962, p. 292, 296; idem 1963, p. 501-504. 46. Harţuche / Anastasiu 1976, p. 14, 50, 80-81. 47. Nica şi colab. 1995, p. 9, 12-18. 48. Berciu 1939, p. 69. 49. Roman 1971, p. 44. 50. Nicolăescu-Plopşor şi colab. 1965, p. 409. 51. Roman 1976, p.16, 43, 81. 52. Berciu 1961, p. 233-237. 53. Comşa 1961, p. 359, 361. 54. Cantacuzino / Morintz 1963, p. 27, 72, 74. 55. Cantacuzino 1967, p. 374, 379; idem 1973, p. 440. 56. Luca 1994, p. 13, tabelul III. 57. Comşa 1965, p. 363; idem / Ionescu 1979, p.83; Comşa 1995, p. 93. 58. Anghelescu 1955, p. 311. 59. Comşa 1965, passim. 60. Idem 1978. 61. Idem 1974b. 62. Idem 1974a, p. 86-88, 173. 62a.Idem 1990c. 62b.Haşotti 1997. 63. Comşa / Ionescu 1978. 63a.Bem 1999-2000; idem 2002. 64. Roman 1971, p. 60. 65. Ibidem, p. 44, 60, 85, 102. 66. Roman 1976, p. 16-18, 43. 66a.Ciugudean 2000, p. 33-38. 67. Petre 1970, p. 481, 484 şi urm. 68. Petre-Govora 1995, p. 10, 15, 18, 20, 27, 30-31, 35-38. 69. Aldea 1979, p. 25 şi urm. 70. Lazăr 1977b, p. 33, 35. 71. Idem 1995, passim. 72. Paul 1992, p. 45, 110, 131. 73. Crişan şi colab. 1992, passim. 74. Repertoriul Covasna 1998, passim. 74a.Repertoriul Harghita 2000, passim. 75. Costea 1995, passim. 75a.Maxim 1999, p. 128, 138-195 şi anexa 15 de la p. 210. 76. Horedt 1976. 76a.Luca 1999, p. 32-34, 49-60. 77. Dodd-Opriţescu 1978, p. 88 şi urm. 78. Berciu 1966a, p. 114-115, 117, 134. 79. A. Vulpe 1970; idem 1975. 80. Ibidem, p.1-18. 81. C. Goos, Chronik der archäologischen Funde Siebenbürgens, Archiv des Vereins für siebenbürgische

Landeskunde. Neue Folge, Sibiu, 1876, 203 pp. (lucrarea nu ne-a fost accesibilă). 82. J. Hampel, Catalogue de l'exposition préhistorique, Budapest, 1876; idem, A bronzkor emlekéi

Magyarhonban, I (1886), II (1892), III (1896), Budapest (lucrările nu ne-au fost accesibile). 83. Marţian 1920, passim. 84. B. Milleker, Délmagyaroszág őskori régiségleletei, Timişoara, 1891 (lucrarea nu ne-a fost accesibilă).

Ion Mareş

30

85. J. F. Heigebaur, Dacien aus den Ueberresten des Klasischen Altertums, mit besonderer Rücksicht auf Siebenbürgen, Braşov, 1851 (lucrarea nu ne-a fost accesibilă).

86. F. Pulsky, Die Kupferzeit in Ungarn, Budapest, 1884; idem, Magyároszág archaeológiája, I, Budapest, 1897 (lucrările nu ne-au fost accesibile).

87. M. Roska, A Székelyföld őskora, Különlenyomat a Székely Nemzeti Múzeum. 50 éves jubiliaris Emlékkönyveből, Cluj, 1929 (lucrarea nu ne-a fost accesibilă); idem 1942a; idem 1942b.

88. H. Schroller, Die Stein-und Kupferzeit Siebenbürgens, Vorgeschichtliche Forschungen, 8, Berlin, 1933 (lucrarea nu ne-a fost accesibilă).

89. Ardos 1936, p. 68 şi urm. 90. Berciu 1939, p.69, 83-89; idem 1941, p.3 şi urm.; idem 1939-1942, passim; idem 1943. 91. Popescu 1944, p. 25-32, 37, 126. 92. Andriţoiu 1971. 93. Bader 1973. 94. Căpitanu 1971. 95. Chicideanu 1973, p. 521. 96. Coman 1980, passim; idem 1981, p. 151-152. 97. Costea 1995, passim. 98. Crîşmaru 1971, p. 479-483. 99. Cucoş 1992a, p. 199-202. 100. Dragomir 1979, p. 591 şi urm. 101. Dumitraşcu / Manea 1978, p. 433-435. 102. Florescu 1954, p. 595 şi urm. 103. Gavrilescu / A. Vulpe 1971, p. 651-654. 104. Gherghe 1982, p. 131-133. 105. Lakó 1979, p. 41-49; idem 1981, passim. 106. Lazarovici 1975, p. 19, 28-29; idem 1983, p. 12-17. 107. Lazăr 1974, p. 120-123; idem 1977a, p. 443-446; idem 1995, passim. 107a. Marinescu 1979. 108. Monah 1969, p. 299-302; idem 1986, p. 31-36. 109. Monah / Iconomu 1993, p.275-276. 110. Nestor 1938, p. 135-137. 111. Petre 1976, p.261 şi urm.; Petre-Govora 1983, p.287 şi urm.; idem 1995, passim. 112. Popuşoi 1979, p. 301-302; idem 1987-1989, p. 15-16, 18-19. 113. Székely Zoltan 1967, p. 327 şi urm. 113a. Crişan 1994. 114. Tudor 1972, p. 19-29. 115. A. Vulpe 1959, p. 265-276. 116. Idem 1964, p. 457-466. 117. Idem 1973, p. 217-237. 118. Idem 1976, p. 134-175. 119. Idem 1974, p. 243-255. 120. Ibidem, p. 245. 121. Ibidem, p. 248-249. 122. A. Vulpe 1975. 123. E. Comşa 1983, p. 17-30. 124. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 187-235. 125. Nestor 1954, p. 41 şi urm.; idem 1955, p. 1 şi urm. 126. Popescu 1951, p. 27 şi urm. 127. Székely Zoltan 1970, p. 201 şi urm. 128. Nestor 1945, p. 173 şi urm. 129. Berciu 1967, p. 166, 168, 170, 201-203, 206. 130. Comşa 1987 b, p. 102-109. 131. Popovici 1983, p. 5-16. 132. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968c, passim. 133. Idem 1968a; idem 1968b, passim. 134. Beşliu / Lazarovici 1990.


31

134a. Lazarovici / Pop / Olariu 1995. 134b. Topan / Lazarovici / Balint 1996. 135. Driehaus 1952-1955, p. 1-8. 136. Garašanin 1954. 137. Sulimirski 1961, p. 91-96. 138. Schubert 1965, p. 274-295. 139. Patay 1968, p. 9-23; idem 1984. 140. Zbenovič 1969, p. 135-142. 141. Novotná 1970, p. 14 şi urm. 142. Jovanovič 1971a. 143. Černyh 1978a, p. 89-111. 144. Todorova 1981, p. 20-51. 145. Šljivar 1992, p. 167-177. 146. Menţionăm alte lucrări apărute, dar care nu ne-au fost accesibile: E.F. Mayer, Die Äxte und Beile in

Österreich, PBF, IX, 9, 1977; Jiri Rihovský, Die Äxte, Beile, Meiβel und Hämmer in Mähren, PBF, IX, 17, 1992; Z. Žeravica, Äxte und Beile aus Dalmatien und anderen Teilen Kroatiens, Montenegro, Bosnien und Herzegowina, PBF, IX, 18, 1993.

147. Bognár-Kutzian 1972, p. 22 şi urm., p. 138-145, 197-201. 148. Idem 1973, p. 303 şi urm. 149. Dimitrov 1993, p. 146-162. 150. Renfrew 1969, p. 29 şi urm. 151. Ibidem. 152. Novotná 1976, p. 118 şi urm.; idem 1978, p. 212-217; idem 1990, p. 69-76. 153. Idem 1982, p. 311 şi urm. 154. Jovanovič 1971a; idem 1971b, p.131-137; idem 1978, p.192-197; idem 1982. 155. Černyh 1978a; idem 1978b, p. 170-181. 156. Passek 1942, passim. 157. Sergeev 1963, p.135-151. 158. Klejn 1968, p.5-74. 159. Ryndina 1969, p. 21-41. 160. Idem 1971, p. 47-135; idem 1998. 161. Dergačev 1998, p. 7 şi urm. 162. Balaguri / Bidzilija / Penjak 1968, p. 7-19, 112-114. 163. Bibikov / Zbenovič 1985, p.193-206. 164. Dergačev / Manzura 1991, passim. 165. Marchevici 1973, passim; idem 1981, p.103-104. 166. Movša 1971, p. 165 şi urm.; idem 1985, p. 208-209. 167. Šmaglii 1971, p. 205 şi urm. 168. Haheu / Kurciatov 1993, p. 101 şi urm. 169. Şcipacin 1998, p. 69-71. 170. E. N. Černyh, Metall čelovek vremja, Moscova, 1972; idem 1976, p. 134-175. 171. Greeves 1975, p. 153-166. 172. Müller-Karpe 1974, passim


33

2. CONDIŢIILE DE DESCOPERIRE Piesele de aramă din neo-eneoliticul României au rezultat, parte dintre ele, din săpăturile arheologice efectuate în diferite aşezări şi necropole investigate în special începând cu sfârşitul sec. al XIX-lea şi până acum (corpus, passim). În staţiunile arheologice cercetate sistematic, obiectele de aramă au fost descoperite în diferite contexte: în nivelurile de cultură, în locuinţe, în gropi menajere şi de cult, în construcţii destinate cultului (sanctuare), în morminte şi în cadrul unor complexe arheologice. În situaţiile în care piesele de aramă au rezultat din condiţii stratigrafice sigure (complexe închise), acestea constituie repere cronologice pentru datarea, prin analogie, a exemplarelor similare descoperite întâmplător. Referinţele se fac în special pentru categoriile tipologice de piese care sunt „jaloane” directoare şi pertinente pentru o asemenea abordare metodologică a problemei, concludent fiind cazul topoarelor de cupru (vezi cap. 5). Nu acelaşi lucru se întâmplă cu piesele de aramă care au avut o evoluţie îndelungată şi, tipologic, nu au suferit modificări importante: unele tipuri de dălţi, cârlige de undiţă, străpungătoare, cuţite, brăţări, verigi, inele, mărgele, ace (vezi cap. 4 şi 5). Din necropolele eneolitice cercetate arheologic (corpus, passim; cap. 4 şi 5) provin o serie de obiecte de aramă, diverse din punct de vedere tipologic, care fac parte din inventarul funerar al unor morminte şi care sunt, în contextul dat, în legătură cu practici de cult funerare. Analiza acestor descoperiri este importantă atât în ceea ce priveşte determinarea, pe cât posibil, a destinaţiei rituale a obiectelor de cupru (în particular) şi în ansamblul descoperirilor (inventarul funerar al mormintelor şi al necropolei), cât şi, într-o anumită măsură, elaborarea de studii comparative cu descoperiri similare (vezi cap. 5). Un număr însemnat de obiecte de aramă au fost găsite fortuit, unele dintre ele fiind descoperiri izolate. În cele mai multe cazuri există date în legătură cu locul şi contextul descoperirilor, în altele însă acestea lipsesc (corpus, passim). În corpus -ul lucrării (partea a II-a) au fost făcute referinţe sumare pentru fiecare staţiune arheologică şi necropolă cercetată din care provin piese de cupru (amplasare geografică, autorii cercetărilor, perioada de timp în care au fost efectuate săpături arheologice). De asemenea, pentru fiecare piesă de cupru s-a notat contextul descoperirii, precum şi, acolo unde am avut posibilitatea, anul în care au fost găsite (corpus, passim). Referinţe privind condiţiile de descoperire a obiectelor de cupru au fost făcute şi în capitolul privind tipologia, cronologia, răspândirea şi utilizarea pieselor de aramă din neo-eneoliticul României şi din afara ei (cap. 5), iar corpus-ul include, pe localităţi, ansamblul obiectelor descoperite. Din punctul nostru de vedere credem că o prezentare selectivă a celor mai semnificative descoperiri este relevantă. Pentru condiţiile de descoperire ne-am propus o analiză a pieselor de cupru pe tipuri (vezi cap. 5) şi, pentru a nu repeta, am notat cu A. descoperirile din aşezări, cu B. cele din necropole, cu C. depozitele şi cu D. descoperirile întâmplătoare. Dălţile cuprind un număr de 32 de piese analizate în această lucrare (cap. 5, tipurile A.1.1. - A.1.6.; corpus, passim). A. Într-o locuinţă din nivelul Gumelniţa A1 din tell-ul de la Hârşova a fost identificat un „atelier” pentru obţinerea podoabelor din scoici Spondylus (corpus, Hârşova). Aici au fost găsite unelte folosite în procesul de confecţionare a podoabelor amintite, între care o daltă de cupru (nr. 1167) şi patru străpungătoare din acelaşi metal (nr. 1168 - 1171); din această locuinţă provin şi cinci inele de buclă de aramă (nr. 1172 - 1176). În nivelul de cultură al unor aşezări au fost descoperite 16 dăltiţe: Almăjel (nr. 12), Căscioarele (nr. 458B, 458C), Geangoeşti (nr. 1007 A.B.), Lişcoteanca (nr. 1231), Olteniţa (nr. 1291A), Poduri (nr. 1369), Vidra (nr. 1727), Târpeşti (nr. 1538, 1539), Moldova Veche (nr. 1261), Căzăneşti (nr. 473, 474); Glina (nr. 1018) şi Gumelniţa (nr. 1051). Pe suprafaţa unor aşezări au fost găsite întâmplător patru exemplare: Iepureni (nr. 1186), Pişcolt (nr. 1359 - 1362), Siliştea-Gumeşti (nr. 1471) şi Vânători (nr. 1714). B. Ca inventar funerar al unui mormânt izolat, datat în cultura Gumelniţa (etapa neprecizată), este dalta de la Curcani (nr. 566). Probabil dintr-un mormânt distrus, aparţinând unei necropole a culturii Bodrogkeresztúr, provin dalta de la Ciumeşti (nr. 507) şi, în aceleaşi condiţii de descoperire, un topor plat, varianta Sălacea (nr. 506). De la Sânnicolau Român sunt câteva piese de aramă care, probabil, unele dintre

Ion Mareş

34

ele, au făcut parte din inventarul funerar al unor morminte (distruse cu ocazia unor lucrări) dintr-o posibilă necropolă a culturii Bodrogkeresztúr (corpus, Sânnicolau Român); piesele de aramă sunt: o daltă (nr. 1440), un topor-ciocan de tip Holič (nr. 1436), un topor-ciocan de tip Agnita (nr. 1437), un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad (nr. 1438) şi un topor plat, varianta Sălacea (nr. 1439). C. În staţiunea eponimă a culturii Gumelniţa a fost descoperit un depozit alcătuit din 24 de obiecte mai bine conservate şi 29 de fragmente (majoritatea fiind ace), într-o locuinţă din faza Gumelniţa B1 (corpus, Gumelniţa, B). Depozitul include două dăltiţe fragmentare (nr. 1111, 1112), două străpungătoare (nr. 1069 - 1110), ace (nr. 1069 - 1108A) şi fragmente de ace sau străpungătoare (nr. 1113 - 1121). De la Găneşti provine un posibil depozit găsit întâmplător cu ocazia desţelenirii unui teren, în punctul „În vii”, alcătuit (?) dintr-o daltă de tip necunoscut (nr. 1006), un topor-târnăcop de tip necunoscut (nr. 1003), câteva brăţări (nr. 1005) şi o bucată amorfă de cupru (nr. 1006). Cârligele de undiţă includ un număr de 17 exemplare (cap. 5, tipurile A.3.1.-A.3.5.; corpus, passim). A. Într-un gang de animale din locuirea din „Peştera Hoţilor” de la Băile Herculane, din depunerea e2, care aparţine ultimului nivel eneolitic de aici (Herculane III; complexul Herculane-Cheile Turzii), a fost găsit un cârlig de undiţă (nr. 78) şi un altul, nestratificat, care aparţine culturii Coţofeni III (nr. 79). Din nivelul culturii Gumelniţa B1 sunt cârligele de undiţă descoperite la Gumelniţa (nr. 1052), probabil Căscioarele (nr. 459) şi Vidra (nr. 1728). Din stratul Vinča A de la Gornea provine un exemplar (nr. 1046), din nivelul Precucuteni III din staţiunea „Râpa lui Bodai” de la Târpeşti este un altul (nr. 1541) şi din nivelurile Cucuteni A3 (Ruginoasa, nr. 1401), Cucuteni A-B (Traian, nr. 1579, 1580) sunt cârlige de undiţă. La Izvoare, în nivelul cucutenian, fără alte date, a fost găsit un exemplar (nr. 1209). În locuinţa 1 din nivelul culturii Gumelniţa A2 de la Pietrele a fost descoperit un cârlig de undiţă (nr. 1353), alături de alte obiecte de cupru: un inel (nr. 1354), un ac cu ureche (nr. 1355) şi un idol plat antropomorf de os cu depuneri de oxizi de cupru pe o latură a capului prevăzută cu orificii, oxizi care par să provină de la un inel sau cercel de aramă (nr. 1356). În staţiunea de la Târpeşti, în locuinţa 12 din nivelul culturii Cucuteni A2-A3, au fost găsite un cârlig de undiţă (nr. 1542) şi două brăţări deschise de cupru (nr. 1549, 1550). Dintr-o locuinţă din nivelul culturii Vinča B2 de la Verbicioara provine un cârlig de undiţă (nr. 1716), din inventarul complexului de locuire făcând parte 120 de greutăţi de la războiul de ţesut pe verticală, vase, un număr mare de râşniţe, iar în adânciturile unor pietre pregătite anume s-au păstrat urme de culoare roşie şi albastră.1 În aşezarea „Movila Popii” de la Bod, într-o groapă menajeră a locuinţei II, au fost găsite două cârlige de undiţă (nr. 123, 124) şi două sârme de cupru (nr. 138, 139). Străpungătoarele (cap. 5; tipurile A.5.1.- A.5.7.) provin din aşezările investigate arheologic şi au fost descoperite în diferite contexte: niveluri de cultură, locuinţe, gropi menajere, complexe, într-un şanţ de apărare, în depozite (împreună cu serii de ace), întâmplător (corpus, passim). A. Din locuirile în peşteri provin străpungătoare descoperite la Băile Herculane - „Peştera Hoţilor” (nr. 84 A.B. - 94) şi „Peştera Româneşti” de la Curtea (nr. 567). În adăpostul natural de sub stânca „Cuina Turcului” de la Dubova, în nivelul culturii Starčevo-Criş IV s-a aflat un exemplar (nr. 982) şi altele aparţin stratului culturii Coţofeni III (nr. 983 - 985). În aşezarea de la Balomir - „Gura Văii Cioarei”, în stratul unic care aparţine culturii Starčevo - Criş IV, a fost găsit un alt exemplar (nr. 68). Într-o locuinţă din tell-ul de la Hârşova, din nivelul culturii Gumelniţa A1 în care a fost identificat un „atelier” pentru confecţionarea podoabelor (vezi mai sus), s-au aflat şi patru străpungătoare (nr. 1168 - 1171). Din locuinţe provin străpungătoare descoperite la: Ghelăieşti (nr. 1009A, din locuinţa 9 din nivelul Cucuteni B1), Însurăţei (nr. 1210, dintr-o locuinţă din nivelul Gumelniţa A2 din punctul „Popina I”), Poduri (nr. 1371A, din locuinţa 18 din nivelul Cucuteni B1), Şincai-„Cetatea Păgânilor” (o piesă găsită într-un bordei din cultura Coţofeni [nr. 1489]; două piese din locuinţa 4 care aparţine culturii amintite [nr. 1490, 1491]), Târpeşti (un exemplar [nr. 1543] din locuinţa 20/1964, din nivelul Cucuteni A2-A3, de aici şi un fragment de brăţară [nr. 1551]; un străpungător [nr. 1544] din locuinţa 11/1963, din nivelul Cucuteni A1-A2, de aici şi un disc de cupru [nr. 1556]; un exemplar [nr. 1555] din locuinţa 23 / 1964, din stratul Cucuteni A2-A3), Traian (1590, exemplare găsite în locuinţele Cucuteni A-B, fără alte precizări; nr. 1591, o piesă dintr-o locuinţă cu platformă de lut ars din faza Cucuteni A-B, de aici fiind un ac de cupru [nr. 1608] şi un grăunte de aramă pe un fragment de vas [nr. 1614]). În aşezarea notată cu A (Boian A) din punctul „Grădiştea Ulmilor” de la Vărăşti (corpus, Vărăşti, A) se consemnează descoperirea unui străpungător (nr. 1690) la 1,50 m adâncime, într-o vatră din secţiunea E. În şanţul de apărare al staţiunii eponime a culturii Sălcuţa, în asociere cu ceramică din faza Sălcuţa IIb, a fost descoperit un străpungător (nr. 1421).


35

În staţiunea din punctul „Dealul Fântânilor” de la Traian, într-un complex alcătuit din vase sparte, râşniţe şi două frecătoare de piatră, s-a aflat un străpungător (nr. 1586). Un fragment de străpungător provine din groapa menajeră B (cu materiale amestecate din culturile Ariuşd şi Bodrogkeresztúr; vezi corpus, Târgu Mureş) din aşezarea de la Târgu Mureş (nr. 1523). Din nivelurile de cultură ale unor aşezări eneolitice provin numeroase străpungătoare de la: Ariuşd (nr. 52, din nivelul Cucuteni A2; nr. 53, din nivelul superior [stratul IV] cu materiale amestecate), Balomir (nr. 68, din unicul strat de cultură Starčevo-Criş IV), Bodeşti -„Frumuşica” (nr. 140, probabil din nivelul Cucuteni A-B sau B; nr. 141, din stratul Cucuteni A), Bucureşti (nr. 452, din aşezarea de la Giuleşti-Sârbi), Căscioarele (nr. 460 - 462, 462.1- 462.45, din depunerile Gumelniţa A2 şi B1), Cârna (nr. 477, din nivelul Coţofeni III), Cernavoda (nr. 485, din stratul Gumelniţa A2; nr. 486, din acelaşi nivel), Cucuteni (nr. 551 - 558, unele din nivelul Cucuteni A, altele din nivelurile superioare, Cucuteni B1 şi B2), Cuneşti (nr. 562, din primul strat al culturii Gumelniţa, posibil etapa A2), Cuptoare (nr. 564, din nivelul culturii Sălcuţa de la „Sfogea”; nr. 565A.B.C., trei piese din nivelul Coţofeni II sau III de la „Piatra Ilişovei”), Drăgăneşti-Olt (nr. 973A, 973B, din nivelul Gumelniţa B1), Drăguşeni (nr. 978, a fost descoperit ori pe suprafaţa aşezării de la „Ostrov”2, ori între resturile unei locuinţe distruse de lucrările de grădinărie3, din etapa Cucuteni A4 cu elemente de tranziţie la faza A-B), Glina (nr. 1033 - 1044, douăsprezece exemplare, din care două din nivelul culturii Boian, faza Vidra, altele din nivelul Gumelniţa A şi unele fără o precizare a stratului din care provin), Gumelniţa (nr. 1055 -1064, zece piese din care patru sunt din stratul A [Gumelniţa A2] şi şase din stratul B [Gumelniţa B1]; nr. 1065, din acelaşi strat; nr. 1066, din nivelul Gumelniţa A2c; nr. 1067, 1068, din stratul Gumelniţa A2b), Hăbăşeşti (nr. 1154 - 1156, trei exemplare din aşezarea Cucuteni A3), Hârşova (nr. 1177, din partea superioară a stratului Gumelniţa A2) Izvoare (nr. 1203, din stratul Izvoare II2 [Cucuteni A3]; nr. 1204, găsit la limita dintre straturile Izvoare II1a [Protocucuteni bicrom] şi Izvoare I2 [Precucuteni III], respectiv etapa Cucuteni A1; nr. 1205, din stratul Protocucuteni [Izvoare II1a, II1a], respectiv etapele Cucuteni A1 şi A2), Leţ (nr. 1222A.B.C.), Lişcoteanca (nr. 1232, din nivelul Gumelniţa A2), Malnaş (nr. 1243, din stratul Cucuteni A), Moldova Veche (1262-1266, din depunerile culturii Coţofeni III), Olteniţa (nr. 1291B.C., două piese din nivelul culturii Cernavoda Ic de la Renie I), Ostrovu Corbului (nr. 1302, de la „Botul Piscului”, din aşezarea Sălcuţa), Ostrovu Şimian (nr. 1331, din aşezarea culturii Sălcuţa), Pecica (nr. 1334 - 1347, din stratul de jos al aşezării de la „Şanţul Mare”, cu materiale Herculane III, Hunyadihalom, Baden şi Cernavoda II - Boleraz), Pişcolt (nr. 1364, din aşezare), Poduri (nr. 1370, din nivelul Precucuteni III; nr. 1371, din depunerea Cucuteni A), Sălcuţa (nr. 1418, din stratul Sălcuţa I; nr. 1419, din stratul Sălcuţa II; nr. 1420, din stratul Sălcuţa IIa; nr. 1422, din stratul Sălcuţa IIc; nr. 1423, din stratul Sălcuţa IIb), Sărata Monteoru (nr. 1424, din aşezarea Cucuteni B, etapa finală), Sultana (nr. 1482A, din nivelul Gumelniţa A2; nr. 1482B, din nivelul Gumelniţa B1), Târgu Frumos (nr. 1512 - 1514, din nivelul culturii Precucuteni III final), Târgu Ocna (nr. 1531, nestratificat), Târpeşti (nr. 1546, din nivelul Cucuteni A; nr. 1547, din straturile Precucuteni III şi Cucuteni A), Traian (1581 - 1585, 1589, 1592 - 1596, din nivelul Cucuteni A-B; nr. 1586 - 1587, sub nivelul locuinţelor Cucuteni A-B, posibil să aparţină nivelului Precucuteni III), Vădastra (nr. 1675 - 1677, din aşezarea de la „Măgura Fetelor”, din nivelul Vădastra II; nr. 1684, 1685, din staţiunea de la „Măgura Cetate”, din nivelul Sălcuţa II), Vărăşti (nr. 1689, din aşezarea Boian A, un exemplar provine probabil din nivelul fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa), Verbicioara (nr. 1717, din stratul culturii Sălcuţa, etapa neprecizată; nr. 1718, din nivelul Sălcuţa II; nr. 1719, nestratificat; nr. 1720, descoperire întâmplătoare; nr. 1721, probabil din cultura Sălcuţa), Vidra (nr. 1729 - 1750, din aşezare, fără alte precizări), Vităneşti (nr. 1765, din nivelul Gumelniţa B1 al tell-ului de la „Măgurice”). C. Într-un depozit descoperit în staţiunea de la Căscioarele, datat în etapa Gumelniţa B1 (inedit) s-au aflat, alături de serii de ace, şi străpungătoare (nr. 471). Două străpungătoare sunt semnalate în depozitul, alcătuit din serii de ace, descoperit într-o locuinţă din faza Gumelniţa B1 (corpus, Gumelniţa, C) de la Gumelniţa (nr. 1109, 1110). Topoarele-ciocan (cap. 5, tipul A.B.1.) includ 98 de exemplare (cap. 5, tipurile A.B.1.1. - A.B.1.12.; corpus, passim). Tipul Pločnik de topoare-ciocan însumează 21 de piese (cap. 5, tipul A.B.1.1.) descoperite în următoarele situaţii:

A. Din tell-ul eneolitic de la Poduri provine un exemplar (inedit) (nr. 1371A). Pe suprafaţa unor aşezări au fost descoperite întâmplător piesele de la Răstolţ (nr. 1384) şi Turdaş (nr. 1651 - 1654, depozit sau descoperire în aşezare).

C. Din depozite descoperite întâmplător provin trei topoare Pločnik de la Tăuteu (nr. 1507-1509, fără alte date) şi patru piese de acest tip de la Turdaş (nr. 1651-1654).

Ion Mareş

36

D. Ca descoperiri întâmplătoare, sau fără date legate de împrejurările găsirii lor, sunt 12 exemplare (cap. 5, A.B.1.1; corpus, nr. 7, 972, 1233, 1366, 1378, 1392, 1404, 1484, 1500, 1572, 1620, 1729). Tipul Cotiglet include cinci topoare-ciocan (cap. 5, tipul A.B.1.2.). C. Un topor-ciocan de la Voivodeni este probabil o descoperire întâmplătoare de depozit (împreună cu mai multe topoare de aramă) în condiţii necunoscute (nr. 1766). Este posibil ca toporul de la Buciumi să fi fost găsit împreună cu exemplarul de tip Pločnik de la Răstolţiu Mare (nr. 1766, 1384). D. Piesele de la Cotiglet (nr. 534) şi Răstolţ (nr. 1385) sunt descoperiri întâmplătoare. Tipul Vidra însumează 11 topoare-ciocan (cap. 5, tipul A.B.1.3.). A. Exemplarul de la Mărgineni (nr. 1247) provine dintr-un mic sanctuar situat spre marginea aşezării de pe „Cetăţuia”, din nivelul Cucuteni A2; toporul-ciocan a fost găsit in situ, prins în lutuiala podelei sanctuarului şi acoperit de chirpicul ars provenit de la pereţii construcţiei4. Inventarul sanctuarului, destul de modest, era format din fragmente ceramice pictate; este semnificativ faptul că pe latura de nord-vest a construcţiei au fost dezvelite resturile unui mic cuptor cu două camere separate de o placă de lut cu perforaţii, iar în apropierea lui, prăbuşit pe podeaua sanctuarului, se afla un cap antropomorf prevăzut cu un soclu circular, piesa fiind fixată pe bolta cuptorului5. Condiţiile descoperirii toporului-ciocan în sanctuarul amintit presupun o anumită relaţie cu practicile de cult, magico-rituale şi în legătură cu suprastructura perioadei (vezi cap. 5, utilizarea topoarelor de tip Vidra). Într-o locuinţă cu platformă de lut ars din nivelul etapei Cucuteni A3, din staţiunea eponimă a culturii Cucuteni de pe „Cetăţuia”, a fost descoperit, în condiţii stratigrafice clare, un topor-ciocan de tip Vidra (nr. 545). În aşezarea din punctul „Telek” de la Reci a fost găsit accidental într-o locuinţă6 (întâmplător printre chirpicii locuinţei)7 din nivelul Cucuteni A2 un topor-ciocan de tip Vidra (nr. 1387). Un alt exemplar de acest tip provine dintr-o aşezare Cucuteni A de la Lupeşti, fiind găsit deasupra unei platforme (observată în ruptura malului) de la o locuinţă, împreună cu toporul fiind descoperite fragmente de la o vatră perforată (placa cuptorului) şi câteva vase fragmentare (nr. 1241). În nivelul cucutenian, fără alte date, din aşezarea de la Izvoare a fost descoperit un topor-ciocan de tip Vidra (săpăturile arheologice au fost reluate în anul 1987), probabil din faza Cucuteni A3 (nr. 1208). Pe chirpicul unei locuinţe de la sfârşitul etapei Gumelniţa A1 şi începutul etapei Gumelniţa A2, din tell-ul amplasat în punctul „La Pod”, a fost descoperit exemplarul de la Bucşani (nr. 453A). Lângă o vatră din stratul superior care aparţine culturii Gumelniţa B1, din tell-ul gumelniţean de la Teiu, a fost găsit, în condiţii stratigrafice sigure, un topor-ciocan de tip Vidra8 (nr. 1568). D. În condiţii stratigrafice nesigure (săpăturile făcute de locuitorii din sat în aşezare) a fost găsit un topor-ciocan în staţiunea de la Vidra (nr. 1725), iar piesele de la Cerchejeni (nr. 482), Prundu (nr. 1380 provine probabil dintr-o aşezare gumelniţeană) şi Sibiu (?) (nr. 1464) sunt descoperiri întâmplătoare. Tipul Varna, varianta Brad (cap. 5, tipul A.B.1.4.) este reprezentat de un singur topor-ciocan, care face parte din depozitul cu obiecte de podoabă descoperit în condiţii stratigrafice precise, în apropierea unei locuinţe din etapa Cucuteni A4 de la Brad (corpus, Brad, B; nr. 151). Tipul Fâstâci (cap. 5, tipul A.B.1.5.) este reprezentat până acum de un singur topor-ciocan (nr. 996) descoperit într-o lutărie dintr-o aşezare eneolitică (distrusă de eroziune, de scoaterea lutului şi de vechi lucrări agricole), împreună cu fragmente ceramice atipice, unele corodate, care par să aparţină fazei Cucuteni A-B9. Tipul Codor al topoarelor-ciocan include cinci exemplare (cap. 5, tipul A.B.1.6.). A. Din tell-ul de la Ciolăneştii din Deal provine un topor-ciocan descoperit în stratul al doilea care aparţine aşezării din faza de tranziţie de la faza Gumelniţa A2 la faza B1 (nr. 503). B. Un topor-ciocan de tip Codor a fost găsit lângă un mormânt (probabil deranjat) cu schelet uman10 şi este posibil să constituie fie inventarul funerar al mormântului amintit, fie o descoperire întâmplătoare efectuată în punctul „Dealul Cotior” de la Viştea, unde sunt menţionate materiale din culturile Tiszapolgár târziu, Petreşti (faza neprecizată) şi Coţofeni (nr. 1764). D. Descoperiri întâmplătoare sunt piesele de la Codor (nr. 513) şi Sultana (nr. 1482), iar pentru toporul „Transilvania” (nr. 1621) nu avem date legate de descoperire. Toporul-ciocan de la Aţel (cap. 5, tipul A.B.1.7.) provine probabil dintr-o descoperire de depozit (patru topoare din care se păstrează unul), fără alte date (nr. 64). Tipul Crestur cuprinde cinci topoare-ciocan (cap. 5, tipul A.B.1.8.). C. Un topor-ciocan de tip Crestur (nr. 1239) şi un topor plat, varianta Coteana (nr. 1240) fac parte dintr-un depozit descoperit întâmplător la Luica (corpus, Luica).


37

D. Topoarele de la Crestur (nr. 539), Ilişua (nr. 1188), „Judeţul Sibiu” (nr. 1465) şi Transilvania (nr. 1621A) sunt descoperiri întâmplătoare. Tipul Holič cuprinde două topoare-ciocan (cap. 5, tipul A.B.1.9.). B. Un exemplar de la Sânnicolau Român pare a fi dintr-un mormânt distrus care este, probabil, în legătură cu o necropolă a culturii Bodrogkeresztúr (corpus, Sânnicolau Român, nr. 1436). D. Toporul de la Oradea (nr. 1292) este o descoperire întâmplătoare. Tipul Székely şi Nádudvar include 19 topoare-ciocan (cap. 5, tipul A.B.1.10.). C. Probabil descoperiri de depozite sunt piesele de la Cluj (?) sau „Transilvania” (nr. 510, 511), Mădăraş (nr. 1244; la descoperire [?]: un fragment de topor care nu mai poate fi clasificat [nr. 1245]) şi Sic (nr. 1468; la descoperire [?]: două fragmente de topoare, care se pare că provin de la un topor-ciocan, din care se păstrează unul [nr. 1470]). D. Celelalte topoare-ciocan sunt fie descoperiri întâmplătoare fie fără date referitoare la contextul găsirii lor (corpus, nr. 43, 104, 455, 1049, 1248, 1285, 1409, 1413, 1431, 1446, 1532, 1622, 1623, 1674, 1763). Tipul Agnita al topoarelor-ciocan include şase exemplare (cap. 5, tipul A.B.1.11.). B. Probabil dintr-un mormânt distrus provine exemplarul de la Sânnicolau Român (corpus, Sânnicolau Român, nr. 1437). C. Toporul-ciocan de la Cetatea de Baltă (nr. 491) se află în componenţa unui depozit găsit întâmplător; la descoperire: două topoare-târnăcop de tip Jászladány, varianta Şincai (nr. 492) şi Petreşti (nr. 493). Probabil dintr-un depozit alcătuit din 10 topoare (se păstrează unul), descoperit întâmplător într-o grădină, face parte toporul de la Gheorgheni (nr. 1010). D. Ca descoperiri izolate sunt celelalte piese (Agnita, nr. 6; Ip, nr. 1189; Transilvania, nr. 1624). Tipul Mezőkeresztes cuprinde 21 de topoare-ciocan (cap. 5, tipul A.B.1.12.). C. Un depozit format din două topoare, unul de tip Mezőkeresztes (nr. 504) şi un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Orşova (nr. 505), a fost găsit întâmplător pe un deal, la Ciubanca (corpus, Ciubanca). În condiţii necunoscute a fost descoperit la Tarcea un depozit compus din două topoare Mezőkeresztes (nr. 1502, 1503) şi trei topoare-târnăcop de tip Jászladány, varianta Şincai (două piese, nr. 1504, 1505) şi varianta Petreşti (nr. 1506). Probabil descoperiri întâmplătoare de depozite sunt piesele de la Petreu (nr. 1350, 1351; două topoare-ciocan de tip Mezőkeresztes găsite la intervale de timp diferite în valea râului Barcău, la scoaterea nisipului), Sfârnaş (în condiţii necunoscute au fost descoperite două topoare-ciocan de tip Mezőkeresztes [nr. 1461, 1462] şi un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad [nr. 1643]). D. Ca descoperiri întâmplătoare, sau în condiţii necunoscute, sunt celelalte topoare de tip Mezőkeresztes (Bahnele, nr. 66; Ciacova, nr. 500; Cincşor, nr. 502; Coldău, nr. 514; Diosig, nr. 968 [găsit într-o vie]; Glâmboaca, nr. 1016; Iclod, nr. 1183; Lipova, nr. 1223; Meşcreac, nr. 1252; Periam, nr. 1347A (inedit); Romita, nr. 1397; Stupini, nr. 1479; Târgşor, nr. 1533; Ugruţiu, nr. 1661; Vinga, nr. 1762 [găsit în viile de la Murani şi Seceani]). Topoarele cu braţul-ciocan cilindric (cap. 5, tipul A.B.2.) cuprind 12 exemplare (cap. 5, tipurile A.B.2.1.-A.B.2.5.). B. Toporul de la Şiria, de tip Şiria (cap. 5, tipul A.B.2.3.), a fost descoperit probabil într-un mormânt din cultura Bodrogkeresztúr (nr. 1494), iar exemplarul de tip Corneşti, varianta Fălciu (cap. 5, tipul A.B.2.4.1.) s-a aflat într-un mormânt individual (deranjat aproape în întregime), probabil dintr-un tumul aplatizat, din grupul mormintelor cu ocru din eneoliticul final (corpus, Fălciu şi nr. 990). D. Descoperite întâmplător sau fără date referitoare la condiţiile de aflare sunt topoarele de la Pădureni (nr. 1335, de tip Čoka), Iara de Mureş (nr. 1181, de tip Iara), Oradea (nr. 1293, de tip Iara), Săcuieni (nr. 1410, de tip Iara; descoperit pe o înălţime), Teiuş (nr. 1570, de tip Şiria), Zlatna (nr. 1773, de tip Şiria), „Judeţul Argeş” (nr. 49, de tip Corneşti), Corneşti (nr. 526, de tip Corneşti), Cosmeşti (nr. 530; de tip Corneşti, varianta Fălciu), Ocna Sibiului (nr. 1286; o formă specială). Topoarele de formă mixtă (cap. 5, tipul A.B.3.) includ patru exemplare (cap. 5, tipurile A.B.3.1. - A.B.3.4.). A. Pe platforma de lut ars a unei locuinţe din staţiunea Cucuteni A4 final, cu elemente de tranziţie la etapa A-B1 (aspectul Drăguşeni) de la „Ostrov”, între bucăţile de chirpic ars de la pereţi a fost descoperit un topor de formă mixtă, la Drăguşeni (nr. 977); locuinţa conţinea un inventar bogat, iar toporul se afla la doi metri de vatră11 (nr. 977). Toporul de la Mugeni găsit în timpul săpăturilor arheologice efectuate în aşezarea din punctul „Pegyvan”, în stratul de cultură12 (?), nu are o datare clară în ceea ce priveşte apartenenţa la

Ion Mareş

38

unul din nivelurile staţiunii amintite (nr. 1278) şi trebuie relaţionat probabil cu materialele Cucuteni A-B şi B de aici13 sau, după noi, este posibil să aparţină etapei Cucuteni A4 sau etapei Cucuteni A-B1 (vezi cap. 5, datarea topoarelor mixte). Toporul de la Bereşti este o descoperire întâmplătoare într-o aşezare Cucuteni A3

14 din locul „Dealul Bulgarului” (nr. 102; vezi şi cap. 5, datarea topoarelor mixte). D. Exemplarul de la Ormeniş este o descoperire întâmplătoare şi izolată, într-un şanţ (nr. 1297). Topoarele cu două braţe dispuse „în cruce” (topoare-târnăcop) (cap. 5, tipul A.B.4.) cuprind un număr de 211 exemplare (cap. 5, tipurile A.B.4.1. - A.B.4.5.). Tipul Ariuşd de topoare-târnăcop numără 12 piese (cap. 5, tipul A.B.4.1.) descoperite în următoarele condiţii:

A. Din stratul superior al staţiunii de la Ariuşd, cu materiale amestecate ca urmare a lucrărilor antropice, provine un topor-târnăcop care nu are o datare sigură (nr. 51; vezi şi cap. 5, datarea topoarelor Ariuşd). Descoperite întâmplător pe suprafaţa unor aşezări sunt exemplarele de la Floreşti (nr. 998, găsit în punctul „Varniţa”, într-o aşezare cu materiale Cucuteni A şi B), Leţ (nr. 1222, provine dintr-o staţiune ariuşdeană de pe „Dealul Várhegy”, cu locuiri din fazele Cucuteni A şi B), Sântionlunca (nr. 1444, găsit probabil în locul „Pârâul Negru”, într-o aşezare ariuşdeană, posibil Cucuteni A), Slobozia (nr. 1473, provine din punctul „Cetăţuia”, dintr-o aşezare cucuteniană, faza incertă). D. Ca descoperiri întâmplătoare, izolate, sau fără date asupra contextului de găsire, sunt topoarele de la Berevoieşti (nr. 103, găsit pe un vârf de deal), Bod (nr. 122), Bodoc (nr. 145, provine din locul „Cetatea Comorii”), „Braşov” (nr. 448, găsit în împrejurimile oraşului), „Moldova” (nr. 1258), Sălard (nr. 1415), Sebeş (nr. 1456). Tipul Jászladány de topoare-târnăcop (cap. 5, tipul A.B.4.2.) cuprinde 179 de piese din care 16 sunt din varianta Târnăviţa (cap. 5, tipul A.B.4.2.1.), 34 din varianta Orşova (cap. 5, tipul A.B.4.2.2.), 29 din varianta Şincai (cap. 5, tipul A.B.4.), 37 din varianta Petreşti (cap. 5, tipul A.B.4.2.4.), 30 din varianta Brad (cap. 5, tipul A.B.4.2.5.), 10 din formele speciale (cap. 5, tipul A.B.4.2.6.), 23 din variante necunoscute (cap. 5, tipul A.B.4.2.7.).

A. În staţiunea pluristratificată de la Brad, punctul „La Stâncă”, a fost descoperit, în condiţii stratigrafice sigure, în marginea unei locuinţe din nivelul Cucuteni A-B (o perioadă mai târzie, posibil etapa A-B2) un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad (nr. 150); toporul s-a aflat îngropat în poziţie aproape verticală, cu tăişul orizontal în sus şi cel vertical înfipt în pământ15. Un alt topor de acest tip, varianta Petreşti, a fost descoperit la nivelul pardoselii unei locuinţe din aşezarea cu un singur nivel de locuire din cultura Cucuteni B1 (o secvenţă târzie), din punctul „Stânca Doamnei” de la Stânca (nr. 1478). Locuinţa respectivă era prevăzută cu un altar cruciform orientat pe punctele cardinale, iar toporul s-a găsit la aproximativ 4 m de altar16. La baza valului de apărare al unei staţiuni Sălcuţa III (pe solul antic nederanjat) de la Reşca a fost descoperit un topor Jászladány, varianta Târnăviţa (nr. 1389), care este o depunere votivă în relaţie cu practicile de „consacrare” a valului respectiv, piesa fiind destinată cultului şi practicilor magico-rituale, având această semnificaţie funcţională. Dintr-o groapă de cult, din cultura Bodrogkeresztúr, faza timpurie, investigată arheologic la Biborţeni, provine, împreună cu alte materiale arheologice, un topor Jászladány, varianta Orşova (nr. 105); în opinia noastră acest topor este o depunere votivă, în relaţie cu anumite practici de cult şi magico-rituale (vezi cap. 5, utilizarea topoarelor-târnăcop de tip Jászladány). Descoperiri întâmplătoare pe suprafaţa unor aşezări sunt topoarele de tip Jászladány de la Odorheiul Secuiesc (nr. 1288, 1289, de pe platoul dealului „Budvar” unde se semnalează şi o aşezare ariuşdiană din faza Cucuteni B), Archiud (nr. 48, punctul „La Dâlme” unde se menţionează materiale Tiszapolgár şi Coţofeni), Iclod (nr. 1185, „La Geţari”, cu materiale ceramice din cultura Tiszapolgár), Bistriţa (nr. 116, aşezare Cucuteni B din punctul „Dealul Dumbrăviţa”), Lopodea Veche (nr. 1235, punctul „Jidovina”, cu materiale ceramice din cultura Coţofeni), Plăvălari (nr. 1367, aşezare Cucuteni B din punctul „Dealul Securiceni”), Bogdăneşti (nr. 146, dealul „Podeac” unde a fost identificată o aşezare cu locuiri din fazele Cucuteni A şi B), Păsăreni (nr. 1336, 1337, aşezare Coţofeni), Şincai (nr. 1488, aşezare care a dat şi materiale Coţofeni, probabil de la „Cetatea Păgânilor”), Erbiceni (nr. 989, aşezarea culturii Cucuteni B1 din locul „Pe Pisc”), Cetea (nr. 494, punctul „Zuhatag”, aşezare cu materiale din cultura Coţofeni), Adâncata (nr. 1A, aşezare cucuteniană cu locuiri din fazele A, A-B1, B).

B. Unele topoare-târnăcop de tip Jászladány provin probabil din morminte din cuprinsul unor necropole. Toporul de acest tip varianta Brad de la Decea a fost descoperit în condiţii neclare, cu ocazia unor lucrări pentru deschiderea unei cariere de piatră, împreună cu alte materiale arheologice, în necropola


39

care aparţine grupului cultural Decea Mureşului (corpus, Decea) şi probabil provine dintr-un mormânt distrus (nr. 570). Alte topoare par să fie descoperiri în morminte din cuprinsul unor necropole din cultura Bodrogkerestúr (Sânnicolau Român, nr. 1438; Sânpetru German, nr. 1441, 1442). C. Topoarele-târnăcop de tip Jászladány fac parte din depozite, în unele situaţii alături de exemplare de alt tip (vezi supra, Ciubanca, nr. 504, 505; Cetatea de Baltă, nr. 941 - 943; Tarcea, nr. 1502 –1506 ). De la Josani, în condiţii necunoscute, provine un depozit alcătuit din cinci sau şase topoare Jászladány (unul nu aparţine descoperirii; corpus, Josani), din care trei exemplare sunt din varianta Târnăviţa (nr. 1215 - 1217), unul din varianta Orşova (nr. 1218), unul din varianta Şincai (nr. 1219) şi unul din varianta Petreşti (nr. 1220). La Vărd a fost găsit întâmplător un depozit (corpus, Vărd) alcătuit din două topoare Jászladány, varianta Brad (nr. 1709, 1710), unul dintr-o formă specială a acestui tip (nr. 1711) şi un fragment de topor care nu mai poate fi clasificat (nr. 1712). Două topoare-târnăcop de tip Jászladány, varianta Şincai, fac parte dintr-un depozit, descoperire întâmplătoare şi izolată într-o vie la Vermeş (nr. 1723A, 1723B). Probabil descoperiri de depozite sunt unele topoare Jászladány de la „Beiuş” (?) (un topor din varianta Târnăviţa [nr. 98] şi unul din varianta Orşova [nr. 99]), Târnăviţa (un exemplar din varianta Târnăviţa [nr. 1534] şi unul din varianta Petreşti [nr. 1535]), Coţofenii de Jos (un exemplar din varianta Orşova [nr. 535] şi unul din varianta Petreşti [nr. 536]), Drobeta-Turnu Severin (două topoare din varianta Orşova, nr. 979, 980), Coldău (două piese din varianta Orşova [nr. 515, 516]), Alţâna (două piese din varianta Şincai, nr. 13, 14), Păsăreni (două exemplare din varianta Şincai, nr. 1336, 1337), Pir (două topoare din varianta Petreşti, nr. 1357, 1358), Voia (un topor din varianta Petreşti [nr. 1767] şi unul dintr-o variantă necunoscută [nr. 1768]), Fundu Văii (un exemplar din varianta Brad [nr. 999] şi unul dintr-o formă specială [nr. 1000]), Satchinez (un topor rupt în două, din varianta Brad [nr. 1407] şi un fragment dintr-o variantă necunoscută [nr. 1408]), Sfârnaş (două topoare-ciocan de tip Mezőkeresztes [nr. 1461, 1462] şi un topor Jászladány, varianta Brad [nr. 1463]), Roşiori (un exemplar din varianta Şincai [nr. 1398], un topor de tip Kladari [nr. 1399] şi o ţeapă ? [nr. 1400], descoperire pe o câmpie). D. Ca descoperiri întâmplătoare şi izolate sunt celelalte topoare Jászladány (cap. 5, tipurile A.B.4.2.1.-A.B.4.2.7; corpus, passim). Din această prezentare constatăm că în mare parte topoarele Jászladány sunt descoperiri întâmplătoare, fiind aflate pe dealuri (Nadiş, nr. 1280; Cubulcut, nr. 542; Dubova, nr. 981; Vica, nr. 1720; Găleşti, nr. 1002 şi altele), la malul unor ape (în rupturi de maluri, în nisip şi prundiş), în păduri, pe câmpuri, în locuri fără urme arheologice, uneori găsindu-se la adâncimi de până la 2,30 m (nr. 1483, 1649, 1381, 969, 527, 995, 1284, 1379, 1724, 472). Topoarele-târnăcop de tip Târgu Ocna cuprind 14 piese (cap. 5, tipul A.B.4.4.) şi sunt ori descoperiri întâmplătoare, ori provin de pe suprafaţa unor aşezări, cum este cazul depozitului de la Târgu Ocna (nr. 1525-1527) găsit în staţiunea cu locuiri din etapa Cucuteni B2, Gorodsk-Usatovo (Horodiştea-Folteşti) de la „Podei” (corpus, Târgu Ocna), al toporului de la Odorheiu Secuiesc (nr. 1290) aflat pe platoul dealului „Budvar”, unde se semnalează şi o locuire Cucuteni B (corpus, Odorheiul Secuiesc; de aici sunt şi alte topoare: nr. 1288 - 1289, 1291), ori probabil în relaţie cu o aşezare Cucuteni B, în cazul exemplarului de la Piatra Şoimului (nr. 1352). Pe o terasă din stânga râului Ilfov a fost găsit întâmplător toporul de la Brăteşti (nr. 449), pe o câmpie exemplarul de la Jibert (nr. 1213). Alte piese sunt descoperiri întâmplătoare, izolate, sau fără date referitoare la condiţiile în care au fost găsite („Bucovina”, nr. 451; Crăciuneşti, nr. 538; Ocna Sibiului, nr. 1287; Orosfaia, nr. 1299; „România”, nr. 1395; Sândominic, nr. 1433; „Fost judeţ Trei Scaune”, nr. 1642). Din staţiunea de pe „Cetăţuia” de la Cucuteni provine un fragment de topor descoperit în nivelul Cucuteni B (nr. 546). Tipul Nógrádmarcal de topoare-târnăcop include patru piese (cap. 5, tipul A.B.4.5.) care sunt descoperiri întâmplătoare şi izolate (Chişoda, nr. 499; Haşag, nr. 1125; „Transilvania”, nr. 1628, 1629). O descoperire întâmplătoare este şi toporul cu două tăişuri verticale dispuse paralel (topor-dublu) de la Chirpăr (nr. 497; cap. 5, tipul A.B.5.). Tipul Hortobágy de târnăcoape cu două braţe cu tăişuri orizontale (sape-duble; cap.5, tipul A.B.6.) este reprezentat prin două exemplare care sunt descoperiri întâmplătoare: Balda (nr. 67) şi Lopadea Veche (nr. 1236, aflat pe malul unui pârâu dintr-o pădure, la 0,50 m adâncime). Târnăcopul prevăzut cu un braţ ascuţit (pic) şi altul cu tăiş orizontal (sapă) de la Crizbav (cap.5, tipul A.B.7.) este o descoperire întâmplătoare în punctul „Cetăţuia” din Munţii Perşani (nr. 541).

Ion Mareş

40

Fragmentele de topoare care nu mai pot fi clasificate (cap. 5, tipul A.B.9.) includ 14 piese. A. Dintr-o locuinţă din aşezarea Cucuteni A3 de la Hăbăşeşti provine un fragment dinspre tăişul unui topor (nr. 1153), un alt tăiş de topor a fost găsit în aşezarea culturii Petreşti A-B de la Ghirbom (nr. 1011) şi două fragmente de topoare miniaturale, găsite la un loc, au fost descoperite în aşezarea Cucuteni B, etapa târzie, de la Sărata Monteoru (nr. 1425, 1426). În nivelul culturii Cucuteni A de la Malnaş a fost descoperit un fragment de topor (nr. 1243A). C. Probabil din depozite fac parte fragmentele de topoare de la Mădăraş (nr. 1245; la descoperire [?]: un topor-ciocan de tip Székely şi Nádudvar [nr. 1244]), Sic (nr. 1469, 1470, la descoperire [?]: un topor-ciocan de tip Székely şi Nádudvar [nr. 1468]). În alcătuirea unui depozit, găsit întâmplător pe malul unui râu, se află fragmentul de topor de la Vărd (nr. 1712; la descoperire: două topoare Jászladány, varianta Brad [nr. 1709, 1710] şi un exemplar de acelaşi tip, cu o formă specială [nr. 1711]). D. Descoperiri întâmplătoare sunt piesele de la Cerişa (nr. 483, găsit într-o grădină), Coşoveni (nr. 532), Plăieşii de Sus (sau Tomeşti, nr. 1365), Orşova (nr. 1301) şi Ungurei (nr. 1667). Topoarele plate înguste (cap. 5, tipul A.B.10.1.) includ 36 de piese (cap. 5, tipurile A.B.10.1.1. - A.B.10.1.5.). A. În condiţii stratigrafice sigure, în complexe închise, ca inventar al unor locuinţe, au fost descoperite topoarele plate de la Cuptoare-„Sfogea” (nr. 563, găsit într-o groapă care aparţinea unei locuinţe nivelul Sălcuţa IIc-III, aşezat între două pietre), Sălcuţa (nr. 1416, 1417, într-o locuinţă din stratul Sălcuţa III), Valea Şoşii (nr. 1673, aflat într-o locuinţă din unicul strat de cultură, care aparţine etapei Cucuteni B2, din punctul „Dealul Păltiniş”), Sokol (nr. 1475, locuinţă din nivelul Gumelniţa A1).

Dintr-o peşteră provine toporul de la Mereşti (nr. 1250B). Un topor plat a fost descoperit într-o groapă menajeră din aşezarea Cucuteni B de la Viişoara (nr. 1760). Din nivelurile de cultură ale unor aşezări provin piesele de la Cerăt (nr. 481, din stratul Sălcuţa III), Cucuteni (nr. 547, găsit sub zona de separaţie dintre nivelurile Cucuteni A şi B, într-un strat în care predomina ceramica Cucuteni A, care ar putea aparţine depunerilor Cucuteni A-B; nr. 548, din nivelul Cucuteni B), Glina (nr. 1017, din stratul Gumelniţa A2), Lişcoteanca (nr. 1230, din nivelul Gumelniţa A2), Târpeşti (nr. 1536, din aşezarea Cucuteni A2-A3). În relaţie cu o aşezare Sălcuţa IV este posibil să fie un topor plat găsit întâmplător pe panta unui deal de la Govora (nr. 1048). B. Topoarele plate de la Ciumeşti (nr. 506, probabil dintr-un mormânt distrus) şi Sânnicolau Român (nr. 1439, o descoperire similară) probabil că sunt descoperiri în cadrul unor necropole din cultura Bodrogkeresztúr (corpus, Ciumeşti şi Sânnicolau Român). C. În alcătuirea unor depozite s-au aflat piesele de la Luica (nr. 1240; la descoperire: un topor-ciocan de tip Crestur [nr. 1239]) şi Conţeşti (nr. 520 - 523; la descoperire: un pumnal [nr. 524]). D. Descoperiri întâmplătoare, sau fără date asupra împrejurărilor în care au fost găsite, sunt piesele de la Cluj (nr. 508), Gumelniţa (nr. 1050, de la poalele tell-ului), Poroschia (nr. 1377), România (nr. 1396), Chiraftei (nr. 498), Coteana (nr. 533), Târgu Bujor (nr. 1511), „Banat”(?) (nr. 69); Săcuieni (nr. 1412, de pe înălţimea „Dealul Mare”), Şeica Mică (nr. 1485), Vurpăr (nr. 1769), Comăneşti (nr. 519), Deta (nr. 965), Valea lui Mihai (nr. 1670), „Bihor” (nr. 111) şi Sălacea (nr. 1414). Topoarele plate late includ un număr de nouă piese (cap. 5, tipurile A.B.10.2.2.-A.B.10.2.3.). A. Într-o aşezare din punctul „Sălişte” a fost găsit întâmplător un topor plat, varianta Petreşti (nr. 994). B. Un topor plat, varianta Petreşti, provine dintr-un mormânt din necropola de pe tell-ul eneolitic de la „Cerboaica”, piesa fiind găsită în mâna dreaptă a unui schelet de adult chircit pe latura stângă (nr. 973). D. Descoperiri întâmplătoare, izolate, sunt piesele de la: Coldău (nr. 517, varianta Coldău), „Banat” (nr. 70, varianta Petreşti), Măgheruş (nr. 1246, varianta Petreşti ?) şi Petreşti (nr. 1348, varianta Petreşti), Suhărău (nr. 1481A, varianta Petreşti). Topoarele plate cu tăişul lăţit cuprind un număr de cinci piese (cap. 5; tipul A.B.10.3.). A. Un exemplar a fost descoperit în cursul investigaţiilor arheologice sistematice din aşezarea eponimă a culturii Horodiştea (nr. 1180B). O altă piesă provine din aşezarea culturii Coţofeni III de la Bocşa Montană-„Dealul Colţan” (nr. 119), un fragment de tăiş, probabil de la un topor plat cu tăişul lăţit, a fost găsit în aşezarea culturii Coţofeni, nivelul II sau III, de la Cuptoare -„Piatra Ilişovei” (nr. 565D). D. Descoperiri întâmplătoare sunt piesele de la „Alba Iulia” (nr. 9A) şi Hoghiz (nr. 1180A). În grupa topoarelor plate de formă necunoscută sunt cuprinse cinci piese (cap. 5; cod A.B.10.4.).


41

B. Într-un mormânt din necropola culturii Gumelniţa, aflată în apropierea aşezării eponime, a fost descoperit un topor plat miniatural (Gumelniţa, nr. 1122). Probabil din inventarul unui mormânt din aspectul cultural Decea Mureşului face parte un exemplar, descoperire nesigură, de la Feldioara (nr. 997A). Dintr-o movilă, posibil un tumul, provine o piesă de la Vădastra (nr. 1687). D. Descoperiri întâmplătoare sau fără date legate de contextul găsirii lor sunt piesele de la Iara (nr. 1182) şi Reci (nr. 1388). Cuţitele cuprind un număr de 11 exemplare (cap. 5, tipul A.B.11.). A. Din aşezări provin cuţitele de la Ariuşd (nr. 54, fragment de cuţit (?), din stratul IV, faza Cucuteni A), Căscioarele (nr. 458, din nivelul Gumelniţa B1; nr. 458A. Din nivelul Gumelniţa A2), Cucuteni (nr. 550, din şanţul de apărare al aşezării, datat probabil în etapele Cucuteni B1 sau B2), Ghelăieşti (nr. 1009, din stratul Cucuteni B1), Ostrovu Şimian (nr. 1330, dintr-o aşezare Sălcuţa), Râmnicelu (nr. 1386, din nivelul culturii Cernavoda Ic) şi Ampoiţa-„Piatra Boului” (nr. 14A, de la suprafaţa unei aşezări din cultura Coţofeni III). O descoperire nestratificată este cuţitul de la Târgu Ocna-„Podei” (nr. 1530). În aşezarea deranjată de lucrările pentru scoaterea lutului de la Căzăneşti-„Cărămidărie” a fost găsit un cuţit care aparţine probabil culturii Coţofeni sau culturii Glina (nr. 476; corpus, Căzăneşti). Din tell-ul de la Tangâru, fără alte precizări, provine o lamă de cuţit (nr. 1501). Pumnalele, cu tipurile determinate (cap. 5, B.1.1. - B.1.8.) şi cele de formă necunoscută (cap. 5, B.1.9.), cuprind un număr de 25 de piese (cap. 5., B.1.1. - B.1.9.). A. În locuinţe cercetate arheologic au fost descoperite exemplarele de la Ariuşd (nr. 55, din locuinţa 1A, din stratul II - humus inferior, din faza Cucuteni A), de la Păuleni-Ciuc (Şoimeni, Ciomortan) (nr. 1337C, din locuinţa 5A a aşezării din cultura Ariuşd-Cucuteni A), de la Meteş (1252A, într-o locuinţă din nivelul Coţofeni din aşezarea de la „Piatra Peşterii”) şi de la Şincai-„Cetatea Păgânilor” (nr. 1492, din locuinţa nr. 8, în zona vetrei, din aşezarea Coţofeni ). În locuirile din peştera de la Băile Herculane-„Peştera Hoţilor” au fost descoperite cinci pumnale de cupru şi metal (piesele nu sunt analizate spectral), în nivelurile din etapa Herculane III, care aparţine complexului Herculane-Cheile Turzii (nr. 73), Coţofeni I (nr. 75), Coţofeni II (nr. 76), Coţofeni III (nr.77) şi un exemplar nestratificat (nr. 74). Probabil în peştera „Almaş” de la Mereşti a fost descoperit un pumnal (posibil dintr-o săpătură de control), de aici provenind materiale ceramice din culturile Ariuşd, Cucuteni, Coţofeni şi un fragment de strachină cu toartă pastilată, decorat cu împunsături succesive (nr. 1250 A.). La intrarea principală a peşterii „Şura de Mijloc” („Peştera cu trei intrări”) de la Crăciuneşti a fost descoperit un pumnal care pare a fi în legătură cu depunerea Coţofeni III (nr. 538A). În nivelurile de cultură ale unor aşezări au fost găsite pumnale de cupru la: Bodeşti-„Frumuşica” (nr. 142, în stratul vegetal, la 0,20 m adâncime, cu materiale amestecate din cultura Cucuteni B şi cultura Folteşti), Cucuteni (nr. 549, în afara fortificaţiei aşezării eponime de pe „Cetăţuia”, deasupra unei cariere de piatră cercetată arheologic, cu materiale din cultura Cucuteni B şi Horodiştea), Sărata Monteoru (nr. 1427, în aşezarea Cucuteni B, etapa finală, de pe „Cetăţuia”), Pecica (nr. 1339, din stratul de jos al aşezării de la „Şanţul Mare”, de unde provin materiale ceramice din etapa Herculane III, Hunyadihalom, Baden şi Cernavoda II-Boleraz ), Glina (nr. 1019, în nivelul Gumelniţa A din tell-ul de aici). De pe suprafaţa unor aşezări provin pumnalele de la Târgu Ocna (nr. 1258, găsit cu ocazia plantării viţei de vie în staţiunea arheologică de la „Podei”; nr. 1529, descoperit în condiţii nesigure în aşezarea amintită, în timpul cercetărilor arheologice), Bocşa Montană (nr. 120, aflat într-o aşezare Coţofeni III din locul „Dealul Colţan”) , Căzăneşti (nr. 475, descoperire incertă, exemplarul a fost „cules” din aşezarea de la „Cărămidărie” de unde sunt materiale arheologice din fazele Coţofeni II, III şi din cultura Glina), Pişcolt (1363, exemplarul a fost „cules” de pe suprafaţa aşezării de la „Nisipărie”; în acest loc, în timpul cercetărilor arheologice efectuate într-un cimitir din perioada Latène, au fost descoperite materiale din cultura Baden târzie, o aşezare din epoca timpurie a bronzului şi morminte de incineraţie), Turdaş (nr. 1659, găsit în staţiunea de la „Luncă”, în condiţii necunoscute). Pumnalul de la Viişoara a fost descoperit într-o groapă menajeră din nivelul culturii Cucuteni B al aşezării de la „Mastacăn” (nr. 1761). O descoperire nesigură este şi pumnalul de la Hăneşti care a fost găsit într-o groapă cu ocazia unor lucrări, de unde s-au scos materiale arheologice din cultura Cucuteni B2, în locul „Pe Grajduri” unde se află o aşezare din etapa amintită (nr. 1166). C. În componenţa unui depozit, alături de patru topoare plate înguste din varianta Cucuteni (nr. 520 - 523), se află pumnalul de la Conţeşti (nr. 524).

Ion Mareş

42

Brăţările de aramă cuprind un număr de 63 de piese, întregi şi fragmentare, din tipurile stabilite (cap. 5, C.1.1. - C.1.6.) şi exemplarele de formă necunoscută (cap. 5, C.1.6.). Între acestea, 17 sunt brăţări spiralice (cap. 5, tipul C.1.1.), 9 brăţări cu capetele suprapuse (cap. 5, tipul C.1.2.), 9 brăţări deschise (cap. 5, tipul C.1.3.), o brăţară închisă (cap. 5, tipul C.1.4.), două plăcuţe de la brăţări montabile (cap. 5, tipul C.1.5.) şi 25 de brăţări de formă necunoscută (cap. 5, C.1.6.). A. În aşezarea de la „Râpa lui Bodai” de la Târpeşti au fost descoperite două brăţări deschise în locuinţa 12 / 1963 (nr. 1549, 1550; de aici provine şi un cârlig de undiţă din aramă [nr. 1542]), iar în locuinţa 20 / 1964 s-a aflat un fragment de brăţară de formă necunoscută (nr. 1543; din inventarul locuinţei face parte şi un străpungător de cupru [nr. 1543]). Din nivelul culturii Petreşti (faza neprecizată) din peştera de la Caţa provine o brăţară deschisă (nr. 456), un alt exemplar de acelaşi tip a fost găsit în „Peştera Româneşti” de la Curtea, în nivelul culturii Coţofeni (nr. 568; după analiza spectrală exemplarul pare să aparţină unui strat mai timpuriu [vezi corpus, Curtea]). Din nivelurile de cultură ale unor aşezări investigate arheologic provin mai multe brăţări: Ariuşd (nr. 56, 57; două brăţări spiralice descoperite în stratul I), Cucuteni (nr. 560; brăţară în formă de spirală (?), din nivelul Cucuteni B), Izvoare (nr. 1191, 1192, două brăţări spiralice găsite împreună în stratul Izvoare II 1b, respectiv Cucuteni A2; nr. 1993, un fragment de brăţară, probabil spiralică, din nivelul Izvoare II, respectiv Cucuteni A), Ruginoasa (nr. 1402, un fragment de spirală (?), din aşezarea Cucuteni A3), Scânteia (nr. 1447, o brăţară spiralică, din aşezarea Cucuteni A3; nr. 1452, 1453, două plăcuţe de la brăţări montabile cu aceeaşi datare; nr. 1448, un fragment de spirală cu aceeaşi datare), Târgu Frumos-„Baza Pătule” (nr. 1515, dintr-o groapă menajeră, din aşezarea Precucuteni III final, provine o brăţară spiralică18; nr. 1522, piesa a fost găsită lângă o locuinţă Precucuteni III final; 1522A, din nivelul Precucuteni III final), Bodeşti (nr. 143, din aşezarea de la „Frumuşica”, din nivelul Cucuteni A), Bucureşti (nr. 452, din nivelul culturii Gumelniţa, probabil A1 din tell-ul de la Chitila), Poduri-„Dealul Ghindaru” (nr. 1372, 1373, două brăţări cu capetele suprapuse, din nivelul Cucuteni A2 din tell-ul cucutenian; nr. 1375, un fragment de brăţară de formă necunoscută, din acelaşi nivel; nr. 1375, un alt fragment din stratul Cucuteni A sau A-B); Târpeşti-„Râpa lui Bodai” (nr. 1548, brăţară cu capetele suprapuse descoperită în nivelul Cucuteni A), Pecica-„Şanţul Mare” (nr. 1340, 1341, două brăţări deschise găsite în stratul de jos al aşezării de unde provin materiale ceramice caracteristice pentru etapa Herculane III, Hunyadihalom, Baden şi Cernavoda II-Boleraz), Sebeş-„Râpa Roşie (nr. 1458A, o brăţară deschisă provine din aşezarea Coţofeni III), Traian-„Dealul Fântânilor” (nr. 1597, o brăţară deschisă, din stratul Cucuteni A-B), Bod (nr. 125 - 136, din aşezarea Cucuteni A de la „Gorganul” sunt menţionate 12 spirale), Turdaş (nr. 1657, o brăţară deschisă, din aşezarea „Lunca”; nr. 1658, o brăţară cu capetele suprapuse), Căscioarele (nr. 462.46-462.48, din nivelurile Gumelniţa A2 şi B1), Poiana Ampoiului-„Piatra Corbului” (nr. 1376A, din aşezarea Coţofeni III). C. În componenţa unor depozite cu obiecte de podoabă sunt şi brăţări de aramă, din staţiunile de la Ariuşd (nr. 60-62, din stratul IV superior de arsură [Ariuşd II], nivelul Cucuteni A [pentru depozit, vezi corpus, Ariuşd, B.]), Hăbăşeşti (nr. 1126, 1127, 1128, din nivelul Cucuteni A3 [pentru depozit, vezi corpus, Hăbăşeşti, A]) şi Brad (nr. 152, 153, din nivelul Cucuteni A4 [pentru depozit, vezi corpus, Brad, B.]). Probabil dintr-un depozit fac parte şi câteva brăţări spiralice de formă necunoscută, de la Găneşti (nr. 1005; pentru piesele însoţitoare [?], vezi corpus, nr. 1003, 1004, 1006). D. Descoperiri întâmplătoare, sau fără date legate de împrejurările în care au fost găsite, sunt brăţările de la Rogova (nr. 1390), Cetea (nr. 495) şi Corneşti (nr. 528). Dintr-o aşezare distrusă, sau posibil dintr-unul sau mai multe morminte distruse, probabil din cultura Hamangia, o fază târzie, sunt două brăţări descoperite întâmplător, de la Agigea (nr. 3, 4). Verigile cuprind un număr de 12 piese (cap. 5, tipul C.2.) din care patru sunt cu capetele suprapuse (cap. 5, tipul C.2.1.), două deschise (cap. 5, tipul C.2.2.), o verigă închisă (cap. 5, tipul C.2.3.) şi cinci exemplare de tip necunoscut (cap. 5, C.2.4.). A. Dintr-o locuinţă din staţiunea de la Turdaş, din nivelul culturii Petreşti A-B, provine o verigă de tip necunoscut (nr. 1646). În aşezări, în nivelurile de cultură, au fost găsite exemplarele de la: Liubcova (nr. 1233, verigă sau inel, din stratul care aparţine fazei Orniţa-Vinča B2 sau fazei Vinča A), Malnaş (nr. 1243B, verigă din nivelul Cucuteni A), Hăbăşeşti (nr. 1161, verigă închisă probabil în aşezarea Cucuteni A3), Târgu Frumos (nr. 1516, verigă sau inel din nivelul Precucuteni III final), Târpeşti (nr. 1552, verigă deschisă din nivelul Precucuteni III), Truşeşti (nr. 1646, verigă mică de tip necunoscut probabil din nivelul Cucuteni A3).


43

Dintr-o groapă din nivelul Spanţov al culturii Boian, din aşezarea de la Radovanu, provine o verigă deschisă (nr. 1382). B. Sub pietrele ringului circular al unui mormânt de incineraţie din tumulul 1 de la Moldova Veche, care aparţine culturii Vučedol, a fost descoperită o verigă (nr. 1273) şi un alt exemplar (verigă sau inel) a fost găsit într-un mormânt de incineraţie, dintr-o necropolă deranjată a culturii Baden târzie de la Valea lui Mihai (nr. 1671). C. Din depozitul cu obiecte de podoabă de la Brad (vezi corpus, Brad, B) fac parte două verigi cu capetele suprapuse (nr. 154, 155). Inelele numără 36 de exemplare din care 6 inele cu capetele suprapuse (cap. 5, tipul C.3.1.), 14 inele deschise (cap. 5, tipul C.3.2.), 2 inele închise (cap. 5, tipul C.3.3.), 11 inele cu buclă (cap. 5, tipul C.3.4.) şi 3 inele de formă necunoscută (cap. 5, C.3.5.). A. Din inventarul unor locuinţe din unele aşezări sunt inele de aramă de la: Hârşova (nr. 1172 - 1176, cinci inele găsite lângă vatră, în locuinţa-„atelier” din nivelul Gumelniţa A1), Pietrele (nr. 1354, nivelul Gumelniţa A2), Târpeşti (nr. 1553, din nivelul Cucuteni A2-A3) şi Traian (nr. 1600, din nivelul Cucuteni A-B). Dintr-un complex descoperit în aşezarea de la Traian-„Dealul Fântânilor”, din stratul Precucuteni III, provin două exemplare (nr. 1601, 1602, inele de buclă, pandantive sau saltaleoni). În straturile de cultură ale unor aşezări cercetate arheologic au fost descoperite inele de cupru la: Ariuşd (nr. 58, un inel deschis, din stratul II-humus inferior, Cucuteni A), Căscioarele (nr. 462.49, un inel de buclă, din nivelul Gumelniţa A2), Glina (1020 - 1025, şase inele de buclă găsite împreună cu o statuetă de os plată antropomorfă, în nivelul Gumelniţa A2, un exemplar era fixat într-un orificiu pe o margine a capului idolului amintit; nr. 1026, un inel de tip necunoscut, din nivelul Gumelniţa, etapa neprecizată; 1027, un mic inel spiralat, din nivelul Gumelniţa, etapa neprecizată), Gumelniţa (nr. 1053, un inel cu capetele suprapuse, din nivelul Gumelniţa A2a), Hăbăşeşti (nr. 1159, 1160, două inele de buclă, din nivelul Cucuteni A3), Izvoare (nr. 1194, un inel deschis, din stratul protocucutenian [Izvoare II 1a, II 1b], respectiv Cucuteni A1, A2), Pecica-„Şanţul Mare” (nr. 1341A, un fragment de inel găsit în stratul de jos al aşezării de unde provin materiale ceramice caracteristice pentru etapa Herculane III, Hunyadihalom, Baden şi Cernavoda II-Boleraz), Ruginoasa (nr. 1403, un inel închis, din aşezarea Cucuteni A3), Târpeşti (nr. 1554, un inel deschis, din stratul Cucuteni, etapa neprecizată), Traian (nr. 1599, un inel deschis, din nivelul Cucuteni A-B), Vădastra (nr. 1686, inel cu capetele suprapuse, din nivelul Sălcuţa II, din aşezarea de la „Măgura Cetate”), Vărăşti (nr. 1691, inel sau verigă deschisă, din nivelul culturii Boian, faza Vidra), Vidra (nr. 1755, 1756, două inele amplasate în câte un orificiu, de o parte şi de alta, pe marginile capului unei statuete plate antropomorfe de os, din stratul Vidra II B, respectiv Gumelniţa A2). C. Patru inele formează un depozit, inventar funerar, care a fost descoperit în centrul movilei unui tumul, între două morminte de incineraţie, din punctul „Humca” de pe „Ostrovu Decebal” de la Moldova Veche (nr. 1269 - 1272; corpus, Moldova Veche, B., C.). Mărgelele numără peste 1000 de exemplare din tipurile determinate (cap. 5, tipurile C.4.1. - C.4.5.) şi de formă necunoscută (cap. 5, C.4.6.). A. Din locuinţe investigate arheologic provin exemplarele de la Traian (nr. 1604, câteva mărgele din cultura Cucuteni A-B) şi Ghirbom (nr. 1012, din cultura Petreşti A-B). În depunerea etapei Herculane II din eneolitic (complexul Herculane - Cheile Turzii) de la Băile Herculane –„Peştera Hoţilor” a fost descoperită o mărgea rotundă (nr. 95). În nivelurile de cultură ale unor aşezări cercetate arheologic au fost găsite piesele de la: Cucuteni (nr. 559, din stratul Cucuteni B), Poiana Ampoiului (nr. 1376B, 1376C, din aşezarea Coţofeni III), Scânteia (nr. 1454, din aşezarea Cucuteni A3), Târgu Frumos (nr. 1517, din cultura Precucuteni III final), Târpeşti (nr. 1555, din locuirea Cucuteni A), Traian (nr. 1603, 1605, 1606, cultura Cucuteni A-B) şi Vădastra (nr. 1682, din nivelul Vădastra II al aşezării de la „Măgura Fetelor”; corpus, Vădastra, A.). B. Ca inventar funerar sunt exemplare descoperite în morminte izolate ori în cuprinsul unor necropole de la: Andolina (nr. 15 - 42, mărgele găsite într-un mormânt de adult, cultura Boian, faza Vidra; piesele compuneau un şirag în jurul gâtului), Baia-Hamangia (nr. 66A, probabil o mărgea descoperită într-un mormânt, în dreptul palmei stângi a scheletului, datat în eneoliticul final), Brăiliţa (nr. 448A, mărgele din morminte, din cultura Cenavoda I şi din morminte din eneoliticul final), Cernavoda (nr. 487, mărgea dintr-un mormânt distrus din necropola culturii Hamangia III sau faza Ceamurlia de Jos), Cernica (nr. 488, mărgele din 15 morminte ale necropolei culturii Boian, faza Bolintineanu), Decea (nr. 571 - 878, mărgele din mormântul 3; alcătuiau o centură în jurul taliei scheletului; nr. 879 - 948, mărgele din

Ion Mareş

44

mormântul 3[1] cu un schelet de copil; formau un şirag; nr. 949, mărgele din mormântul 4, cu un schelet de adult; alcătuiau o centură în jurul taliei), Fălciu (nr. 991 - 993, trei mărgele, recuperate din pământul excavat, provin din mormântul 2, probabil un tumul aplatizat, datat în grupul mormintelor cu ocru din eneoliticul final; vezi corpus, Fălciu), Glina (nr. 1028, mărgele aflate la gâtul unor schelete de copii din aşezarea culturii Boian, faza Vidra, din apropierea locuinţelor), Limanu (nr. 1222D, mărgele din morminte distruse de lucrări, din cultura Hamangia III), Ostrovu Corbului (nr. 1313 – 1328, mărgele din mormântul 47 al necropolei de tip Sălcuţa-Bodrogkersztúr-Herculane II de la „Botul Cliuciului”); Popeşti (1376B, mărgele din carbonat de cupru găsite în morminte din necropola culturii Boian, faza Vidra). Dintr-o aşezare distrusă de lucrări, sau dintr-unul sau mai multe morminte distruse, posibil din cultura Hamangia, o fază târzie, de la Agigea, provin mărgele de formă necunoscută (nr. 5). C. În componenţa unor depozite cu obiecte de podoabă intră piesele de la Ariuşd (nr. 63, pentru alcătuirea depozitului, vezi corpus, Ariuşd, B.), Brad (nr. 156 - 167, 12 mărgele tubulare; nr. 168 - 429, 262 de mărgele inelare [iniţial erau în jur de 300]; nr. 430 - 444, 15 mărgele rotunde [iniţial erau într-un număr mai mare]; pentru componenţa depozitului, vezi corpus, Brad, B.) şi Hăbăşeşti (nr. 1129 - 1150, 22 mărgele inelare; pentru depozit, vezi corpus, Hăbăşeşti, A.). D. Întâmplător au fost descoperite mărgelele de la Corneşti, care se pare că provin dintr-una din aşezările eneolitice de aici (nr. 529). Pandantivele / amulete (cap. 5, C.8.) numără 13 exemplare din tipurile determinate (cap. 5, tipurile C.8.1.1. - C.8.1.3., C.8.2. - C.8.4.). A. Un pandantiv / amuletă simplu a fost descoperit în locuinţa 24 (cu ceramică bicromă) din nivelul Cucuteni A (posibil A1) de la Târpeşti (nr. 1558). Din aşezări cercetate arheologic provin, din nivelurile de cultură, exemplarele de la: Brad (nr. 445 - 447, discuri rotunde, ovale, convexe, din nivelul Cucuteni A4, găsite în apropierea depozitului cu obiecte de podoabă [corpus, Brad, B.]), Izvoare (nr. 1195, un pandantiv / amuletă simplu, din nivelul Izvoare I2, respectiv Precucuteni III), Târpeşti (nr. 1556, 1557, discuri convexe, fragmentare, din nivelul Cucuteni A1-A2 şi din stratul Cucuteni), Traian (nr. 1607, idol „en violon”, din nivelul Cucuteni A-B), Truşeşti (nr. 1647, idol „en violon” din nivelul Cucuteni A3). B. În mormântul 13 din necropola cu materiale arheologice de tip Sălcuţa - Borogkeresztúr - Herculane II, de la Ostrovu Corbului - „Botul Cliuciului”, a fost descoperit un pandantiv / amuletă de formă necunoscută (nr. 1329). C. Din depozitul cu obiecte de podoabă de la Hăbăşeşti (corpus, Hăbăşeşti, A.) provin un disc rotund, convex (nr. 1151) şi fragmente mărunte de la un exemplar similar (nr. 1152). D. Discul rotund de la Coldău este, probabil, o descoperire întâmplătoare (nr. 518). Acele cuprind un număr de 131 exemplare (dacă adăugăm piesele nepublicate numărul lor este mult mai mare), sunt grupate în două categorii morfo-tehnice: unelte şi podoabe (cap. 5, A.C.10.1.1. - A.C.10.1.3., A.C.10.2. - A.C.10.5.), podoabe (cap. 5, C.10.6, C.10.7.1. - C.10.7.4., C.10.8.) şi au fost descoperite în următoarele situaţii: A. Într-o construcţie care indică un sanctuar, dezvelită în aşezarea Cucuteni A3 de la Scânteia, a fost găsit un ac (nr. 1450). În locuinţe cercetate arheologic, din diferite aşezări, au fost descoperite ace la: Păuleni-Ciuc (Şoimeni, Ciomortan) (nr. 1337A, ac descoperit pe podeaua locuinţei 5, cu un bogat material arheologic din cultura Ariuşd -Cucuteni A2-A3; nr. 1337D, 1337E, un ac şi un vârf de ac găsite în locuinţa nr. 5A, din nivelul Ariuşd-Cucuteni; la descoperire: un pumnal, nr. 1337C) Noşlac (nr. 1281, 1282, două ace cu capul rulat găsite pe platforma de lut ars a unei locuinţe din nivelul Petreşti A-B [eventual B ?]), Oradea (nr. 1295, un ac provine din umplutura unui bordei din aşezarea de la Salca; de aici este şi un fragment de topor care nu mai poate fi clasificat [nr.1294]; datare: cultura Tisa [Tiszapolgár]), Pietrele (nr. 1355, un ac cu ureche găsit în inventarul locuinţei 1 din nivelul Gumelniţa A2), Sfântu Gheorghe (nr. 1460, un ac simplu găsit într-o locuinţă din aşezarea ariuşdiană [faza Cucuteni A] din punctul „Cetatea Cocorului”), Traian (nr. 1608, un ac cu capul îndoit găsit într-o locuinţă Cucuteni A-B; nr. 1609, ace din locuinţele Cucuteni A-B). Din straturile de cultură ale unor aşezări sunt piesele descoperite la: Bixad (nr. 118, un ac de formă necunoscută descoperit în nivelul superior cu ceramică nepictată, de aici fiind şi fragmente ceramice din culturile Coţofeni şi Wietemberg), Bodeşti (nr. 144, un ac cu ureche din nivelul Cucuteni A), Bucşani (nr. 453B, ac din nivelul Gumelniţa B1), Căscioarele (nr. 462.51-462.56, ace din nivelurile Gumelniţa A2 şi B1), Corlăteni (nr. 525, un ac cu capul conic din aşezarea Cucuteni A-B), Drăgăneşti-Olt (nr. 974, 975, două


45

ace cu volute din nivelul Gumelniţa B1; 976, un ac cu plăcuţă rombică din acelaşi nivel), Gărăgău (nr. 1006A, ac cu volute din nivelul Gumelniţa B1), Gumelniţa (nr. 1054, ac cu volute din nivelul Gumelniţa B1), Geangoeşti (nr. 1008, un ac cu volute din nivelul Gumelniţa B1), Glina (nr. 1029 - 1032, ace din stratul Gumelniţa [?]), Hăbăşeşti (nr. 1158, un ac simplu; nr. 1157, un ac cu ureche, ambele din aşezarea Cucuteni A3), Hârşova (nr. 1778, ac găsit în stratul Gumelniţa A2), Izvoare (nr. 1197, un fragment de ac din stratul Izvoare I2 [Precucuteni III]; nr. 1198, un ac simplu din nivelul Izvoare II 1a [Cucuteni A1]; nr. 1200 - 1201, două ace cu ureche din nivelul Izvoare II 1a [Cucuteni A1]; nr. 1202, ac cu buclă rotundă din nivelul Izvoare II [Cucuteni A]; nr. 1199, ac cu buclă aplatizată din nivelul Izvoare II 1b [Cucuteni A2]), Jilava (nr. 1214, ac cu volute din aşezarea culturii Gumelniţa B1), Malnaş (nr. 1243C, ac din aşezarea Cucuteni A), Jilava (nr. 1214, ac cu volute din nivelul Gumelniţa B1), Mihoveni (nr. 1255, un fragment de ac din nivelul Cucuteni B), Poduri (nr. 1375A, ac descoperit în nivelul Precucuteni), Morteni (nr. 1275A, ac cu volute din nivelul Gumelniţa A2), Poiana Ampoiului (nr. 1376D, ac găsit în aşezarea culturii Coţofeni III), Săruleşti (nr. 1429, 1430, două ace cu volute din stratul Gumelniţa B1), Sultana (nr. 1482E, ac din stratul Gumelniţa B1), Târpeşti (nr. 1559, 1560, două ace din nivelul Cucuteni A; nr. 1561, fragmente de ace din nivelurile Precucuteni III şi Cucuteni A), Teiu (nr. 1569, un ac cu volute din nivelul Gumelniţa B1), Trestiana (nr. 1643, ac descoperit într-un complex din aşezarea Starčevo - Criş III B - IV A, din neolitic), Vădastra (nr. 1678, ac cu volute din nivelul culturii Sălcuţa, o fază mai înaintată, din aşezarea de la „Măgura Fetelor”), Verbicioara (nr. 1722, ace din aşezarea Sălcuţa), Vidra (nr. 1752, 1753, două fragmente de ace cu volute, primul găsit în stratul Vidra II B [Gumelniţa A2], al doilea în stratul Vidra II C [Gumelniţa B1]; nr. 1754, un ac cu capul rulat din stratul Vidra II D [Gumelniţa B1 de sfârşit]), Zau de Câmpie (nr. 1770, un ac de tip necunoscut aflat în aşezarea culturii Turdaş, grupul Iclod II). Din groapa menajeră a unei locuinţe de la Bod provine un ac cu ureche (nr. 137). La Băile Herculane - „Peştera Hoţilor” au fost descoperite patru ace de cupru (nr. 81, din etapa Herculane II [cultura Sălcuţa IIc - III]; nr. 82, din etapa Herculane II [complexul Herculane - Cheile Turzii]; nr. 83, cu aceeaşi datare; nr. 80, din etapa Herculane I [Sălcuţa II - III]). B. În necropola aspectului cultural Decea Mureşului de la Decea, în morminte; din componenţa inventarelor funerare făceau parte şi ace sau străpungătoare de aramă (nr. 951 - 956). În necropola amplasată în apropierea aşezării Boian A de la Vărăşti, într-un mormânt de copil din cultura Boian, faza Vidra, a fost găsit un ac simplu de aramă (nr. 1705). Din necropola culturii Gumelniţa B1 situată aproape de aşezarea Boian B din acelaşi loc (corpus, Vărăşti, D.) provin două ace de aramă, unul cu volute opuse şi altul cu capul rombic, descoperite într-un mormânt, de o parte şi de alta a craniului uman (nr. 1706, 1707). Dintr-un mormânt de copil provine un fragment de ac simplu de aramă, aflat în zona sternului (nr. 1708). C. Ace de aramă, de diferite tipuri, se află în depozite descoperite în aşezări. În staţiunea de la Gumelniţa, într-o locuinţă din nivelul Gumelniţa B1, într-un vas fragmentar, a fost găsit un depozit alcătuit din serii de ace, străpungătoare şi dăltiţe (corpus, Gumelniţa, C, nr. 1069 - 1121). Cu prilejul unor săpături arheologice de salvare a fost găsit un depozit cu serii de ace şi străpungătoare, în nivelul culturii Gumelniţa B1 de la Căscioarele (nr. 471). Un alt depozit compus din tipuri diferite de ace, o descoperire întâmplătoare în aşezarea Boian B, de la Vărăşti, este datat în cultura Gumelniţa B1 (corpus, Vărăşti, B.; nr. 1692 - 1704). D. Un ac de la Sultana (nr. 1482D), inedit.

În categoria morfo-funcţională diverse (cap. 5, D) au fost cuprinse câteva grupe tipologice incluzând obiecte de cupru descoperite în următoarele condiţii:

Plăcuţele numără patru piese19 (cap. 5, cod D.1). A. Într-o locuinţă, din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa, etapa Spanţov, de la

Radovanu, a fost găsit un fragment dintr-o placă de metal, posibil de cupru (nr. 1388). Din nivelul Cucuteni A-B de la Traian-„Dealul Fântânilor” provine un obiect plat, poate o verigă deformată (nr. 1610). Din stratul II-humus inferior, Cucuteni A, al staţiunii de la Ariuşd sunt două fragmente ale unei plăci cu suprafaţa tronconică (nr. 59A).

C. În depozitul cu obiecte de podoabă de la Ariuşd se află şi o plăcuţă înfăşurată cilindric (nr. 63A). Lamele cuprind şapte piese (cap. 5, cod D.2). A. În stratul de cultură al unor aşezări au fost descoperite piesele de la: Căscioarele (nr. 463, un

fragment de lamă din cultura Gumelniţa), Izvoare (nr. 1206, un fragment de lamă din nivelul Precucuteni III; la descoperire: un pandantiv / amuletă [nr. 1195]; nr. 1207, un fragment de lamă din nivelul Cucuteni A), Moldova Veche (nr. 1267, 1268, două lame din nivelul Coţofeni III), Pecica (nr. 1342, 1343, două fragmente de lame din stratul de jos, cu materiale de tip Herculane III, Hunyadihalom, Baden, Cernavoda II-Boleraz).

Tablele cuprind două piese (cap. 5, cod D.3).

Ion Mareş

46

A. Din aşezări sunt exemplarele de la Căscioarele (nr. 463A, un fragment de tablă din nivelul Gumelniţa A2) şi Traian (nr. 1611, o tablă din nivelul Cucuteni A-B; nr. 1612, o tablă probabil din acelaşi nivel).

Barele şi lingourile numără trei piese (cap. 5, cod D. 4). A. În nivelul Cucuteni A2 de la Poduri-„Dealul Ghindaru” a fost descoperit un lingou (nr. 1375), o bară

deformată provine din aşezarea Cucuteni A de la Târpeşti-„Râpa lui Bodai” (nr. 1565) şi o piesă ce pare a fi un lingou, găsită în nivelul Gumelniţa B1 de la Vităneşti (nr. 1765A).

Bucăţi amorfe de cupru (cap. 5, cod D. 5). A. Într-un bordei din nivelul culturii Starčevo-Criş IVB de la Iernut a fost găsită o bucată de cupru nativ

(nr. 1187). Într-o locuinţă din cultura Bodrogkeresztúr de la Cristuru Secuiesc a fost descoperită o bucată de cupru (nr. 540). Dintr-o groapă din aşezarea Cucuteni A3 de la Hăbăşeşti provine o bucată de metal, probabil dintr-o „turtă” (nr. 1165), un alt fragment inform de cupru a fost găsit într-o groapă din nivelul Precucuteni III de la Traian (nr. 1613).

Din nivelurile de cultură din aşezări sunt următoarele exemplare: Boarta (nr. 118A, o bucată mică de cupru găsită în apropierea unei vetre din aşezarea culturii Coţofeni ), Câlnic (nr. 476A, bucăţi de cupru din aşezarea Coţofeni III), Cucuteni (nr. 561, un fragment de cupru), Cuptoare-„Piatra Ilişovei” (nr. 565E, bucăţi de cupru nativ, din nivelul Coţofeni II sau III), Ghirbom (nr. 1013, o bucată aplatizată de cupru, din nivelul Petreşti A-B), Ostrovu Şimian (nr. 1332, bucăţi informe de cupru, din aşezarea culturii Sălcuţa), Schela Cladovei (nr. 1455, nuclee de cuprită [oxid de cupru] descoperite în nivelul culturii Starčevo-Criş; alte exemplare au fost găsite, întâmplător, între bolovanii de râu rulaţi de apă), Târgu Frumos (nr. 1518-1521, fragmente amorfe de cupru din staţiunea Precucuteni III final),

C. Probabil dintr-un depozit, descoperire întâmplătoare, este o bucată informă de cupru (la descoperire: un topor-târnăcop de tip necunoscut şi câteva brăţări) de la Găneşti (nr. 1003-1006).

D. De la Câţcău provine un bulgăre de cupru, găsit întâmplător (nr. 478). Resturi de la turnare (cap. 5, cod D. 6). A. Într-o locuinţă din nivelul Cucuteni A-B de la Traian-„Dealul Fântânilor” a fost descoperit un

„grăunte” de cupru pe un ciob de vas (nr. 1614); în acelaşi nivel, într-o groapă (cu diverse materiale arheologice: fragmente ceramice de la diferite vase, fragmente de râşniţe, lame de silex, aşchii de silicolit, oase de animale, cochilii de melci, multă cenuşă şi câteva fragmente de cărbune), amplasată în apropierea unui mormânt cucutenian, a fost găsit şi un fragment ceramic de tip Cucuteni C, ars secundar, păstrând urme de cupru topit pătruns în porii vasului (nr. 1615); groapa respectivă, umplută dintr-o dată cu materialele amintite, presupune, după H. Dumitrescu, locul care cuprinde resturile unui ospăţ, poate funerar20. Din conţinutul unei gropi Cucuteni B de la Sărata Monteoru în care fuseseră aruncate resturi de la cuptoare sunt şi granule de metal dispersate, provenite de la turnare (nr. 1428).

Din nivelurile de cultură ale unor aşezări sunt următoarele piese: Băile Herculane-„Peştera Hoţilor” (nr. 97, minereu de cupru şi resturi de zgură din depunerea culturii Coţofeni), Cuptoare-„Piatra Ilişovei” (nr. 565F, „bobiţe” de cupru din stratul Coţofeni II sau III), Moldova Veche (nr. 1274, minereu de cupru, bolovani de cuprită, bucăţi de zgură din aşezarea Coţofeni III, Vučedol, Kostolac), Vidra (nr. 1757, câteva „picături” de cupru, din nivelul Gumelniţa B1).

Sârme (cap. 5, cod D.7). A. Într-o groapă din nivelul culturii Ariuşd-Cucuteni A de la Bod au fost găsite două sârme curbate

(nr. 138, 139); la descoperire: două cârlige de undiţă (nr. 123, 124), 12 spirale (nr. 125-136) şi un ac (nr. 137). Din locuinţa 5 (cu o arhitectură şi un bogat material arheologic: podeaua parţial suspendată, patru râşniţe şi vase grupate lângă râşnite şi în alte zone ale locuinţei)22 din nivelul Ariuşd-Cucuteni A2-3 de la Păuleni-Ciuc, provine un fragment de sârmă de cupru (nr. 1337B), aici fiind găsit, la mică distanţă, şi un ac de aramă (nr. 1337A). În aşezarea Coţofeni de la Şincai-„Cetatea Păgânilor”, în locuinţa 5 (cu un bogat inventar arheologic: vase întregi şi fragmentare, două fusaiole, un mosor de lut, trei fragmente de topoare plate de piatră, trei şlefuitoare, un fragment de râşniţă, un fragment de lingură)21 a fost găsită o sârmă răsucită de cupru (nr. 1493).

Din aşezări sunt următoarele piese: Ariuşd (nr. 59B.C, două sârme de cupru din stratul VI, etapa Ariuşd-Cucuteni A2; nr. 59D, o sârmă de cupru din stratul VII, aceeaşi etapă), Căscioarele (nr. 463B, o sârmă de cupru din nivelul Gumelniţa A2), Scânteia (nr. 1449, sârme din nivelul Cucuteni A3), Târpeşti (nr. 1562, 1563, 1566, sârme descoperite în nivelurile Precucuteni III şi Cucuteni A), Traian (nr. 1616, un fir spiralic din stratul Cucuteni A-B; nr. 1617, 1618, două gheme mici din sârmă de cupru şi câteva fragmente ceramice de tip Cucuteni C au fost găsite într-o groapă rituală din acelaşi strat cultural, la 1,90 m


47

adâncime; materialul arheologic din groapă era stratificat în mai multe niveluri, în al doilea s-au aflat bucăţi arse de vatră, lângă aceasta fiind o râşnită mare de piatră, pe vatră erau fragmente de vase pictate şi craniul unui taur, în celelalte depuneri ale gropii au fost găsite fragmente ceramice de la diferite vase pictate şi de uz gospodăresc, câteva unelte de silex şi cuarţit, un percutor, oase de animale şi cochilii de melci, iar pe fundul gropii se găseau pietre aşezate în cerc, fiind vorba, în acest caz, după H. Dumitrescu, autoarea cercetărilor, de o practică de cult, materialele respective fiind depuse ritual şi cu caracter sacru23; nr. 1619, fragmente de sârmă de cupru, din nivelul Precucuteni III).

În orificiul unui pandantiv de piatră romboidală, descoperit în nivelul aspectului cultural Stoicani-Aldeni de la Suceveni, se află un fragment de sârmă de cupru (nr. 1481).

B. C. Probabil o descoperire de depozit, sau făcând parte din inventarul funerar al unui mormânt sau din morminte, sunt patru fire de cupru (posibil străpungătoare sau ace) (nr. 961-964), alături de patru topoare-târnăcop de tip necunoscut (nr. 957-960), un corn de cerb şi oase umane carbonizate, de la Dejan.

Cuie (cap. 5, cod. D.). A. Într-o locuinţă din staţiunea Cucuteni A3 de la Scânteia a fost descoperit un cui de cupru (nr. 1451). D. De la Buza provine un cui de cupru, posibil un străpungător (nr. 454). Obiecte de formă necunoscută (cap. 5. cod D.9). A. Asemenea piese au fost descoperite în aşezările de la: Bucşani (nr. 453D, 453C, fragmente de

obiecte de cupru din nivelul Gumelniţa B1), Căscioarele (nr. 464-470, şapte fragmente de piese din cultura Gumelniţa; 470A, opt fragmente de piese de cupru, cinci din stratul Gumelniţa A2 şi trei din stratul Gumelniţa B2), Cernavoda (nr. 486A, fragmente de obiecte de cupru), Cuptoare-„Sfogea” (nr. 565, fragmente de piese de cupru din aşezarea culturii Sălcuţa), Hăbăşeşti (nr. 1164, o piesă din aşezarea Cucuteni A3), Năvodari (nr. 1280A, două obiecte de cupru din aşezarea „La Ostrov”, cu niveluri de locuire din etapele Gumelniţa A1 şi A2), Vădastra (nr. 1679, 1680, două bucăţi de cupru, probabil, din nivelul Vădastra II; nr. 1681, o bucată de cupru din nivelul amintit).

Obiecte de os cu urme de oxizi de cupru (cap. 5, cod D.10). A. Din aşezări sunt asemenea piese la: Ceamurlia de Jos, iniţial, Baia-„Hamangia” (nr. 479, un obiect

de os cu depuneri de oxid de cupru din nivelul culturii Hamangia III, sau faza Ceamurlia de Jos), Gornea (nr. 1047, un obiect de os, cultura Vinča, faza A), Liubcova (nr. 1234, unealtă de os, faza Vinča A), Pietrele (nr. 1356, statuetă plată de os cu depuneri de oxizi de cupru pe o mică suprafaţă, în dreapta capului, posibil urmele lăsate de piesa, [cercel, inel, verigă] aflată într-un orificiu, descoperită în locuinţa 1, cu un bogat inventar arheologic24; la descoperire: un cârlig de undiţă [nr. 1353], un inel [nr. 1354] şi un ac [nr. 1355]),

B. Într-un mormânt de incineraţie din necropola de la Valea lui Mihai, au fost descoperite şi nouă mărgele de os acoperite cu oxizi de cupru (nr. 1672).

Creuzete (cap. 5, cod D. 11). A. În tell-ul eneolitic de la Poduri au fost descoperite două creuzete, unul a fost găsit într-o locuinţă, în

apropierea unei vetre cruciforme, din nivelul Cucuteni B1 (nr. 1375D), şi altul (nr. 1375E, inedit) este, probabil, din nivelul Cucuteni.A2. Concluzii Din datele prezentate mai sus remarcăm faptul că, în marea lor majoritate, piesele de cupru din neo-eneoliticul României au fost descoperite în staţiuni şi necropole cercetate arheologic, în diferite contexte. Multe exemplare sunt descoperiri fortuite. Este importantă constatarea că unele categorii morfo-funcţionale de unelte, unelte şi arme, arme, unelte şi podoabe, podoabe şi diverse (vezi cap. 5) au fost descoperite în aşezări, în cuprinsul unor sanctuare (Mărgineni, nr. 1247; Scânteia, nr. 1450), în locuinţe -„atelier” (Hârşova, nr. 1167-1176), în locuinţe simple (diverse piese: dălţi, cârlige de undiţă, străpungătoare, topoare, pumnale, inele, verigi, mărgele, pandantive / amulete, ace [vezi supra]), unele cu un bogat inventar arheologic (Drăguşeni, nr. 977; Păuleni-Ciuc, nr. 1337C), pe / în / sau aproape de vetre (Boarta, nr. 118A; Hârşova, nr. 1167-1176; Teiu, nr. 1568; Şincai, nr. 1492; Vărăşti, nr. 1690), în apropierea unui altar cruciform dintr-o locuinţă (Stânca, nr. 1478), în gropi de cult (Biborţeni, nr. 105; Traian, nr. 1615), în gropi menajere (Bod, nr. 123, 124, 137; Hăneşti, nr. 1166; Radovanu, nr. 1382; Târgu Mureş, nr. 1523; Viişoara, nr. 1760, 1761; Sărata Monteoru, nr. 1428), în şanţul de apărare (Cucuteni, nr. 550; Sălcuţa, nr. 1421), la baza valului de apărare (Reşca, nr. 1389), în complexe arheologice, în nivelurile de cultură, în depunerile arheologice din peşteri (Băile Herculane-„Peştera Hoţilor”, Caţa, Crăciuneşti-„Şura de Mijloc”, Curtea-„Peştera Româneşti”, Mereşti, probabil peştera „Almaş”).

Se remarcă o anumită „preferinţă” pentru păstrarea preţioaselor obiecte de cupru, atât pentru valoarea metalului, cât şi pentru destinaţia lor, cum sunt unele topoare-ciocan de tip Vidra, care au fost

Ion Mareş

48

„depozitate” în sanctuare (Mărgineni, nr. 1247), în locuinţe (Bucşani, nr. 453A; Cucuteni, nr. 545; Lupeşti, nr. 1241; Reci, nr. 1387) sau, tot în locuinţe, un topor de formă mixtă (Drăguşeni, nr. 977), topoare-târnăcop de tip Jászladány, variantele Petreşti (Stânca, nr. 1478) şi Brad (Brad, nr. 150), topoare plate (Cuptoare, nr. 563; Valea Şoşii, nr. 1673). Din necropole sunt piese de cupru (dălţi, străpungătoare, topoare, verigi, inele, mărgele, colane, ace) folosite în practicile funerare.

Remarcăm de asemenea prezenţa mărgelelor de cupru într-un mare număr, peste 1000 de exemplare (ele depăşesc numărul celorlalte piese de cupru), atât în cuprinsul unor depozite (Ariuşd, Brad, Hăbăşeşti), cât şi în morminte din cultura Boian, faza Bolintineanu (Cernica, nr. 488), faza Vidra (Andolina, nr. 15-42; Popeşti, nr. 1376B; Glina, nr. 1028), din cultura Hamangia III (Cernavoda, nr. 487; Limanu, nr. 1222D), din aspectul cultural Decea Mureşului (Decea, nr. 571-879), din cultura Cernavoda Ic (Brăiliţa, nr. 448A), de tip Sălcuţa-Bodrogkeresztúr-Herculane II (Ostrovu Corbului, nr. 1313-1328), din eneoliticul final (Baia, nr. 66A; Brăiliţa, nr. 448A; Fălciu, nr. 991-993) sau în alte contexte de descoperire (vezi supra). Numeroase sunt străpungătoarele şi acele găsite în aşezări, în necropole, în locuirile din peşteri.

Am menţionat, la utilizarea fiecărui tip de piese din cupru (vezi cap. 5), că o serie de topoare din cuprinsul unor depozite, locuinţe, gropi de cult, sanctuare, morminte, ca şi descoperirile întâmplătoare (pe câmpuri, pe maluri de ape, în pietrişul unor ape, în rupturi de maluri, pe vârfuri de deal, pe pante de deal, în păduri), cu sau fără materiale arheologice însoţitoare, izolate, sunt, în anumite situaţii, ori depuneri votive, ori simboluri ale puterii şi prestigiului social, având legături cu practicile magico-rituale, de cult (vezi cap. 5, utilizarea topoarelor). Din analiza statistică a repartiţiei topoarelor de cupru cu gaură transversală din eneolitic, constatăm că din totalul de 329 de exemplare, 240 se află în Transilvania, 39 în Moldova, 21 în Oltenia, 15 în Banat şi 11 în Muntenia (vezi tabelul 1).

În depozite sunt categorii de ace de podoabă (Căscioarele, Gumelniţa, Vărăşti), tezaurizate cu scopuri precise, proprietate a unor personaje importante din suprastructura perioadei aflate în discuţie. Acelaşi lucru l-am afirmat în general şi referindu-ne la depozitele alcătuite fie numai din piese de cupru, fie cu obiecte diferite (vezi cap. 5).

Categoria diverse cuprinde, prin tipurile respective (vezi supra şi cap. 3, 4, 5), dovezile incontestabile ale practicării metalurgiei cuprului în neo-eneoliticul ţării noastre.

În finalul acestui capitol subliniem faptul că descoperirile cu obiecte de cupru din neo-eneoliticul României reflectă rezultatele cercetărilor arheologice sistematice, de peste o sută de ani, şi ale descoperirilor întâmplătoare.

NOTE 1. Berciu 1961, p. 39. 2. Crâşmaru 1970, p. 268. 3. Idem 1971, p. 481. 4. Monah 1986, p. 32; idem 1997, p. 36. 5. Supra nota. 6. Zoltan Székely 1962, p. 328; idem 1999, p. 9; Lazarovici 1996, p. 35. 7. A. Vulpe 1973, p. 225 şi nota 50; idem 1975, p. 22, nr. 24. 8. A. Vulpe 1964, p. 458 - 459 şi nota 4; idem 1973, p. 225 şi nota 46; idem 1975, p. 22, nr. 25; Comşa

1983, p. 19, nr. 3. 9. Coman 1980, p. 109, nr. XXII.14; idem 1981, p. 151. 10. Roska 1942 b, p. 43, nr. 105. 11. Crâşmaru 1971, p. 479 - 481. 12. G. Ferenczi / I. Ferenczi 1975, p. 45 şi urm. 13. A. Vulpe 1973, p. 226 şi nota 58; idem 1975, p. 53, nr. 81. 14. Vezi cap. 5, notele 198, 199. 15. A. Vulpe 1964, p. 257 - 258; idem 1975, p. 43, nr. 172. 16. Vezi cap. 5, funcţionalitatea topoarelor Jászladány şi notele 263, 264. 17. A. Vulpe 1973, p. 233-234; idem 1975, p. 38, nr. 103. 18. Informaţie amabilă, Dumitru Boghian. 19. Un fragment dintr-o placă subţire de plumb a fost descoperit în staţiunea eponimă a culturii Sălcuţa, în

stratul Sălcuţa IIc (Berciu 1961, p. 237). 20. H. Dumitrescu 1961a, p. 100-101.


49

21. Lazăr 1977b, p. 34-35. 22. Lazarovici / Luca / Buzea / Suciu 2000, p. 103-105. 23. H. Dumitrescu 1954, p. 44, 46. 24. Berciu 1956, p. 539.


51

3. PROVENIENŢA ARAMEI

3.1. Tipuri de minerale şi minereuri de cupru Zăcămintele formate din minerale de cupru, aflate la suprafaţa scoarţei terestre ca rezultat al unor procese geologice, se găsesc în stare nativă sau în combinaţii chimice: sulfuri, teluri, arseniuri, oxizi, carbonaţi1 şi altele. Cuprul prezintă o afinitate mare pentru sulfuri şi, în acest caz, se află în minereurile sulfurice pirometasomatice şi hidrotermale. Dintre mineralele de cupru hipogene le semnalăm pe cele mai importante: bornitul, calcopirita şi enargitul. În zonele de alterare aflate aproape de suprafaţa scoarţei, sulfurile de cupru se descompun relativ uşor, metalul fiind preluat din soluţii (de regulă sub formă de sulfat) şi transportat lateral (la suprafaţa scoarţei) şi descendent, pe distanţe nu prea mari; din soluţii se depun minerale de cupru nativ, oxizi, sulfaţi, silicaţi etc., iar altele, caracteristice zonei de îmbogăţire secundară (de cementaţie), formează sulfuri simple: calcozina şi covelina 2. În zonele superioare ale zăcământului se întâlnesc de asemenea cupritul, tenoritul, cuprul nativ, atacamitul, chalcantitul 3 etc. Minereurile de cupru oxidice sunt alcătuite din malachit şi azurit, împreună cu cantităţi mici de crizocol, tenorit şi minerale de gangă 4. 3.2. Minerale de cupru importante Peste 95% din producţia de cupru a lumii provine din calcozină, covelină, bornit şi azurit, însă cuprul este combinat cu multe elemente, cunoscându-se până acum peste 200 de minerale care au în formula lor Cu. Cele mai importante minerale de cupru sunt5: Nr. crt.

Denumirea Formula Conţinutul % Cu

1. Minereuri de cupru nativ cuprul nativ

Cu

99,9

2. Minereuri sulfurice calcozina

Cu2 S

79,8

covelina Cu S 66,5 calcopirita Cu5 Fe S2 34,6 bournonitul Cu5 Fe S4 63,3 enargitul Cu3 As S4 48,3 tetraedritul (As, Sb)4 S13 Cu12 46,7

3.

Minereuri oxidice cupritul

Cu2 O

88,8

tenoritul Cu O 79,9 malachitul Cu C O3 Cu (O H)2 57,4 azuritul 2Cu C O3 Cu (O H)2 55,3 chalcopiritul Cu S O4 5H2O 25,5 brochantitul Cu S O4 3 Cu (O H)2 56,6 atacamitul Cu C12 3Cu (O H)2 59,5 chrisocolul Cu O Si O2 2H2O 36

Mineralele de cupru sunt însoţite permanent de pirită şi mai rar de pirotină, cele sulfurice sunt asociate cu cuarţ, sericit, barită (anexa 1, passim). Mineralizaţiile cuprifere din România sunt situate, în cea mai mare parte, în lanţul Munţilor Carpaţi şi în Dobrogea (vezi anexa 1). Minereurile de cupru au în general o compoziţie complexă (pirită, blendă, galenă, pirotină etc.) şi se grupează pe mai multe zone6:

Ion Mareş

52

I.Carpaţii Orientali (Munţii Gutâi, până la localitatea Bălan; anexa 1, nr. 1- 46). Se găsesc concentraţii de cupru hidrotermale-metamorfozate, asociate metalo-genetic cu magmatismul bazic şi acidic al ciclului baicalin din seria Tulgheş; toate mineralităţile cunoscute de aici formează un şir continuu cu peste 180 km, de la Baia Borşa (Burloaia; anexa 1, nr. 17) până la Mina Bălan şi Fagul Cetăţii7 (anexa 1, nr. 42). II. Carpaţii Meridionali (marginea Munţilor Făgăraş [Munţii Piatra Craiului] până în zona Almăşel - Roşia Montană Nouă [Munţii Drocea] şi Baia de Aramă [anexa 1, nr. 48-62]). Include zăcăminte polimetalice cu filoane de pirită, blendă, pirotină, calcopirită etc., a căror metalogeneză este relaţionată cu magmatismul iniţial afiolitic al ciclului alpin, iar mineralizaţiile de cupru apar sub formă de filoane, filonaşe şi corpuri neregulate 8. III. Carpaţii Occidentali III.1. Munţii Banatului (Ocna de Fier, Docnecea, Maidan, Oraviţa, Ciclova, Moldova Nouă [anexa 1, nr. 63 -72]). Se găsesc zăcăminte şi apariţii de cupru care se asociază cu magmatismul activ subsecvent (paleogen), localizate în banatite şi în rocile din vecinătatea acestora 9. III.2. Munţii Poiana Ruscă şi Munţii Apuseni. Este bogată în minereuri de cupru legate de magmatismul vulcanic şi subvulcanic din secvenţele finale ale orogenezei alpine (neogen). Aici se află mineralizaţii cuprifere din aureolele de contact ale banatitelor (anexa 1, nr. 73-110). IV. Dobrogea. Aici se află zăcământul de la Altân Tepe, a cărui geneză se asociază cu magmatismul iniţial proterozoic superior10 (anexa 1, nr.111 şi nr. 112-119).

3.3. Posibilitatea exploatării zăcămintelor de cupru din România în perioada eneoliticului Prospecţia şi mineritul Bogăţia resurselor cu minereuri de cupru din România (anexa 1, passim) a facilitat în mod indubitabil exploatarea şi utilizarea acestui metal în preistorie şi în perioadele ulterioare. Argumentele care sprijină această afirmaţie se desprind însă în mod indirect din cantitatea mare de cupru inclusă în piesele confecţionate din acest metal descoperite pe teritoriul României (corpus) în zone bogate cu astfel de resurse (anexa 1). Subiectul rămâne în continuare un domeniu al viitorului şi va trebui clarificat prin depistarea şi efectuarea de investigaţii arheologice în vechile exploatări miniere. A ne hazarda pe un domeniu al necunoscutului în vederea emiterii unor ipoteze este un lucru lunecos şi nu aduce lămuriri pertinente pentru a fi luate în consideraţie. Este însă o realitate faptul că în perioada eneoliticului din România, în timpul civilizaţiilor „clasice” (Gumelniţa, Sălcuţa, Petreşti, Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr, Cucuteni) discutăm în mod argumentat de o metalurgie a cuprului care atinge performanţe remarcabile prin tehnologiile folosite în prelucrarea acestui metal şi obţinerea unor categorii tipologice de piese variate şi în cantităţi net superioare faţă de alte zone europene (vezi cap. 4 şi 5). Pornind de la datele existente, încercăm a schiţa o latură esenţială a domeniului: mineritul. Această activitate economică presupune existenţa unor lucrători „specializaţi”, minerii, cunoscători ai tehnicilor de exploatare a cuprului, chiar complicate (şi astăzi) dar, în acelaşi timp, ingenioase pentru perioada de început a metalurgiei. Referinţele principale pentru activitatea minieră a cuprului în perioada eneoliticului se bazează în prezent şi pe descoperirile din Peninsula Balcanică (Bulgaria şi Iugoslavia). În ceea ce priveşte teritoriul Bulgariei, există date referitoare la un număr de 103 zăcăminte şi bazine miniere (incluzând cupru şi polimetalifere), la care se adaugă 15 -20 de manifestări mineraliere de cupru11 (acestea din urmă fără alte informaţii, exceptând datele privind poziţia lor geografică). Aprecierile privind baza minieră de cupru din nord-estul Balcanilor (se include aici zona de nord-est a centrului balcanic metalurgico-minier) au fost emise pornindu-se de la datele oferite de literatura geologică şi din informaţiile desprinse din investigaţiile speciale şi săpăturile arheologice efectuate în anii 1971, 1972 şi 1974, prin care s-a stabilit faptul că nu mai puţin de 2/3 din cele 103 zăcăminte au fost exploatate din preistorie (eneolitic; mileniul IV a. Chr.) şi până în evul mediu (sec. al XVII-lea)12. Zona zăcămintelor de cupru din Bulgaria traversează o fâşie îngustă, în diagonală, de la Strandja, la nord de oraşul Burgas (în legătură cu minele din partea de nord a Traciei turceşti), până la Vidin (în relaţie la rândul lor cu zăcămintele de la Bor-Maidanpek din nord-estul Iugoslaviei, conexiunea continuând cu resursele cuprifere din Banat)14 (vezi anexa 1, nr. 63-72). Importante pentru cunoaşterea activităţii miniere din perioada eneoliticului, şi indirect a metalurgiei cuprului, sunt zăcămintele de cupru din depresiunea tracică şi din pantele nordice ale masivului Sredna Gora din Bulgaria. Zona cuprinde opt zăcăminte de la: Bakadjik, Gorno Alexandrovo, Prohorovo, Hrištene,


53

Ai Bunar, Tymnjanka, Rakitnica, Zmejovo, Bakyrnica (din regiunile Jambol, Sliven, Stara Zagora şi Pazardjk)15. Una dintre cele mai cunoscute exploatări miniere din mileniul IV a.Chr. este la Ai Bunar16 (amplasată la 8 km spre nord-vest de oraşul Stara-Zagora), unde se află o stratificare hidrotermală, mineralizare polimetalică (cupru, plumb, zinc etc.) şi în unele locuri cu iviri la suprafaţă de minerale acide de malachit şi mai rar de azurit. La Ai Bunar17 au fost făcute cercetări arheologice în anii 1971, 1972 şi 1974, care au dus la identificarea a 11 exploatări miniere (pe toată lungimea corpului minier apar şase exploatări pe pantele Muntelui Hasanov Trap, trei pe Dealul Malka Tumba şi două pe panta de nord a Muntelui Čjarlyškata Usojna). În aproape toate cazurile, au aspectul unor cariere condiţionate de forma corpului minier, cu lungimi cuprinse între 10 şi 80 de metri (cea mai mare cu lungimea de 80-110 m), adâncimi între 1-20 m şi lăţimi medii de 2-10 m. În aceste exploatări miniere au fost descoperite fragmente ceramice din cultura Karanovo VI - Gumelniţa18 şi alte materiale arheologice (în exploatarea nr. 4 a fost găsită ceramică din eneolitic şi din bronzul târziu; în exploatarea nr. 46 a fost dezvelită o locuinţă din ultima perioadă amintită şi mai jos de aceasta, în straturile eneolitice, au fost cercetate două morminte din eneolitic; în exploatarea nr. 3 au fost găsite fragmente de vase eneolitice şi circa 15 fragmente de unelte de corn folosite la extragerea minereului; în exploatarea nr. 2 a fost descoperită ceramică eneolitică şi unelte de corn, o haldă veche cu ceramică eneolitică; în exploatarea nr. 1 s-au aflat două fragmente de vase eneolitice, iar ca descoperiri mai vechi, un topor-ciocan de cupru de tip Pločnik, varianta B, cu deformări puternice provenite de la folosirea lui la minerit şi un topor cu două tăişuri dispuse în cruce de tip Târgu Ocna)19. Pentru exploatările miniere de la Ai Bunar nu se exclude o posibilă datare din etapa Karanovo V - Marica (mil. V-IV a.Chr.) şi cu siguranţă din cultura Karanovo VI - Gumelniţa20. Zăcămintele de cupru din bazinul Prohorovo21 au fost probabil exploatate din mil. V-IV a.Chr., iar cele de la Hrištene22, Tymnjanka23 şi Gorno Alexandrovo24 probabil din mileniul IV a.Chr. Resursele de cupru şi manifestările mineraliere amplasate în zona nord-tracică a Bulgariei sunt divizate în două tipuri: minereuri cu o mare puritate (Prohorovo, Gorno Alexandrovo şi, parţial, Hrištene) şi polimetalice (Ai Bunar, Bakyrnica, Tymnjanka, Rakitnica)25. La Panaghjurište se află 11 zăcăminte amplasate în special în jurul acestui oraş, cu mineralizare de pirită (Bjalata Prist, Radka, Elšica, Krasen, Červenata Mogila, Pesovec, Medec, Čelopeč, Golema Rakovica, Dolni Okol), neexploatate în antichitate26. Alte resurse27, care includ 20 de zăcăminte şi concentraţii mineraliere de cupru, se află situate la limitele Munţilor Balcani (cursul mijlociu al râului Iskr), cu manifestări mineraliere polimetalice cuprifere şi cu zone de oxidare care conţin azurit, malachit, calcozină, bornit. Pentru o eventuală exploatare a zăcământului de la Plakalnica în eneolitic se are în vedere existenţa unui topor de cupru cu două tăişuri dispuse în cruce, care pare să fi fost descoperit într-o grămăjoară de zgură din apropierea unei vechi exploatări miniere28. Resursele de cupru din zona Vidin (opt puncte miniere) şi Rodopi (acumulări de minereuri cuprifere) au fost exploatate din antichitate29. În zona centrală a bazinului eruptiv Timok din Iugoslavia se află zăcământul cuprifer de la Rudna Glava30, situat la circa 22 km de localitatea Majdanpek, în cadrul complexului metalurgic de la Bor. Principalul corp al acestei mineralizaţii este format din magnetită care conţine impregnaţii bogate de calcopirită, intrate la suprafaţă într-un proces profund de oxidare. Cercetările arheologice efectuate între anii 1968-1979 la Rudna Glava au dus la descoperirea unei intense exploatări miniere sub formă de puţuri, tunele oblice sau verticale, în lucru de la sfârşitul celei mai noi faze a culturii Vinča şi cu siguranţă de la sfârşitul acestei etape şi tranziţia la o fază nouă a acestei civilizaţii (Vinča C; Vinča-Pločnik I31. Pentru ţara noastră problema vechii metalurgii a cuprului în preistorie a fost şi este în atenţia specialiştilor. Importante şi complexe investigaţii geochimice au fost realizate pentru o serie de piese de cupru din eneolitic alături de eşantioane de cupru, rezultatele analizelor şi studiilor interdisciplinare fiind semnificative31a. Pentru identificarea unor posibile resurse de cupru din Banat şi Transilvania, problemă dificilă, aşa cum menţionează autorii cercetărilor, din cauza răspândirii pe arii mari a depozitelor de cupru asociate cu multe elemente în frecvenţe diferite31b, au fost analizate eşantioane de cupru nativ, compact sau dendritic (provenite de la Muzeul Mineralogic al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca) din România şi alte mostre de calcopirită din alte teritorii; corelaţia dintre clasificarea statistică a rezultatelor analizelor unor piese de cupru şi mostre arată drept surse minele Bălan, Sândominic, Cavnic, Criscior, Băiţa, Sântimbru Băiuţului, Bucium, Moldova Nouă31c. Utilizarea zăcămintelor masive de calcopirită şi pirită (cu media grosimii, în „zonele de minereu”, de 4-6 m şi cu o adâncime de mai multe sute de metri) de la Bălan32 (perimetrele Fagu Cetăţii, Bălan Sud;

Ion Mareş

54

vezi anexa 1, nr. 42) poate fi luată în discuţie. Zăcământul de la Bălan a fost afectat de procese slabe de oxidare, în aflorimente găsindu-se mici cantităţi de covelină, calcozină, bornit, azurit, malachit, cupru nativ, calcopirit, cuprit, tenorit şi tetraedrit (anexa 1, nr. 42). Probabil că iniţial în acest loc a existat o situaţie mult diferită comparativ cu cea pe care o cunoaştem astăzi. Ne referim în special la zonele de la suprafaţa scoarţei, în locurile cu ivire la zi a minereului şi la cele de oxidaţie. Posibilitatea exploatării zăcământului amintit în eneolitic poate fi discutată şi pe baza numeroaselor piese masive de cupru (luăm în calcul topoarele care includ o cantitate mare de metal) descoperite în partea de sud-est a Transilvaniei (corpus, passim), dar fără a putea stabili în mod sigur dacă metalul acestor piese provine de aici (anexa 1, nr. 42). Pentru epoca bronzului există dovada prelucrării locale a cuprului în sud-estul Transilvaniei, prin forma de piatră pentru turnat topoare de tip Dumbrăvioara descoperită la Leliceni (jud. Harghita), într-un „atelier”33. Alte resurse cuprifere presupuse a fi fost exploatate în preistorie sunt cele de la Baia de Aramă34 (anexa 1, nr. 62), utilizate cu siguranţă în perioada feudală, de la Deva (indirect, pentru bronzul timpuriu, prin depozitul de bare-coliere de aici), de la Dealul Mare (probabil folosite în epoca romană şi sigur în epoca modernă)35. Nu excludem nici o eventuală exploatare a zăcămintelor de cupru de la Fundu Moldovei, Leşu Ursului şi altele din judeţul Suceava36 (anexa 1, nr. 23, 35) sau micile zăcăminte de cupru din vestul Ucrainei (Beregovo şi Valea Nistrului, în zona subcarpatică, cu minerale sulfurice: calcozină şi calcopirită)37. Cuprul nativ38, folosit intens în neo-eneolitic, este semnalat în zilele noastre în zăcămintele de cupru39 de la Cavnic, Cârlibaba, Fundu Moldovei, Praşca, Valea Putnei, Bălan, Moldova Nouă, Sasca Montană, Docnecea, Deva, Veţel, Săcărâmb, Căzăneşti, Pătârş, Pietroasa, Băiţa Bihorului, Altân Tepe (anexa 1, nr. 8, 22-25, 42, 67-68, 70, 80-81, 85, 88, 100, 108-109, 111). Privind confecţionarea pieselor de cupru din eneoliticul României, presupunem că unele zone de oxidare de la suprafaţa zăcămintelor de cupru au fost depistate sau cunoscute şi că de aici au fost exploatate minerale (malachit, azurit, tenorit, cuprit etc.), recunoscute după culoarea lor caracteristică: roşie (cupritul), verde (malachitul), roşie-arămie (cuprul nativ), albastru închis (azuritul)40. Problema utilizării zăcămintelor de cupru din Banat şi Transilvania41, ca şi a celorlaltor resurse din România, rămâne în continuare deschisă până la continuarea investigaţiilor geochimice, depistarea şi efectuarea de cercetări arheologice pentru vechile exploatări miniere. Această zonă este bogată în astfel de resurse (vezi anexa 1) şi semnificativă prin numărul mare de piese confecţionate din cupru în perioada eneoliticului (corpus, passim), constituind, în acelaşi timp, spaţiul în care s-a dezvoltat „industria” cuprului (vezi cap. 4 şi 5). În urma investigaţiilor realizate pe piese şi eşantioane de cupru care provin din diferite locuri cu zăcăminte de cupru din România şi din alte zone, au fost stabilite, aşa cum am amintit mai sus, prin clasificarea datelor obţinute, nouă clase (clusteri)42. Probele, mostre de cupru, analizate spectral în Laboratorul Măgurele, indică următoarele date43 (unitatea de măsură este în PPM= parte pe milion sau microgram pe gram):

Locul Cu Sb Pb Fe S Baia Sprie 12.8 - - 23.80 42.07 0.20 19.78 Ocna de Fier 21.43 53.57 - 26.87 Cavnic 14.75 0.41 22.42 40.98 0.81 19.37 Săcărâmb 12.82 0.20 3.18 18.43 43.85 0.51 20.22 Chiril (S5)

33.52 - - - - 33.02 33.36

Ciungani 6.80 (NiO2) 1.8

(MnO) 1.4

71.70 12.40

Ciclova 28.74 Ag 0.0123

Au 0,0003

-

30.56

Gura Văii 37.37 - SiO2 40.20

Docnecea 1 12.28 - Bi 71.79

- - 15.75


55

Docnecea 2 10.04 - 71.88 - 17.91 - Băiţa (BH)

16.84 - 0.20 63.201

14

0.11 18.61

Sasca Montană (S18) 53.60

(As 0.08) 19.11

0.10 - 0.39 25.98

Dealul Ciclova 37.18 2.90 3.61 1.84 26.02 2.94 25.15 Baia Mare "37.02 2.80 2.92 29.22 2.34 24.88 Baia Sprie "39.30 2.40 1.20 0.80 28.13 2.40 24.49 Cavnic 1 "37.83 7.25 1.32 2.88 24.21 0.94 25.31 Cavnic 2 "25.35 6.16 0.68 2.25 24.98 1.05 25.35 Săcărâmb "39.75 5.55 0.29 12.07

11.35 1.77 26.52

Bucium 1 "37.22 6.59 1.51 0.38 26.21 0.33 0.80 25.16 Bucium 2 "36.10 6.44 1.51 2.75 24.00 2.72 0.78 24.99 Dintre mineralele de cupru se poate aprecia că au fost utilizate cele care includ un conţinut ridicat în astfel de metal: calcozina (teoretic conţine 79,8% Cu), covelina (66,5% Cu şi 33,5% S), cupritul (88,8% Cu), tenoritul (79,9% Cu şi 20,1% O), malachitul (71,99% CuO [57,4% Cu], 19,9% CO2 şi 8,2% H2O), azuritul (69,2% CuO [55,3% Cu], 25,6% CO2 şi 5,2% H2O), brochantitul (70,3% CuO, 17,3% SO3 şi 12,0% H2O)44. Asemenea minerale sunt prezente în multe zăcăminte de cupru din ţara noastră (anexa 1, passim). Până în prezent, în lipsa informaţiilor privind existenţa unor exploatări miniere din eneoliticul României, pot fi emise numai presupuneri indirecte despre folosirea lor. Ne referim la cantitatea mare de cupru, aproape pur din punct de vedere chimic, din care au fost confecţionate atât obiectele masive (unelte, unelte şi arme), cât şi cele mărunte (unelte şi podoabe, podoabe) (vezi cap. 4 şi 5; corpus). Gruparea unor serii tipologice de topoare de aramă pe anumite zone în care se află zăcăminte de cupru (vezi hărţile) poate fi un punct de referinţă probatoriu într-o astfel de situaţie, dar cu rezervele cuvenite până la stabilirea originii metalului. Nu trebuie omis faptul că o altă resursă, vitală pentru comunităţile umane din preistorie şi până astăzi, este sarea. Fără a intra în amănunte, pentru că problema în cauză nu constituie subiectul acestei lucrări, subliniem faptul că numai în zonele cu zăcăminte masive de sare (Târgu Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Praid, Ocna Dejului, Cacica etc.) şi cu slatini (iniţial acestea au constituit sursa de obţinere a sării), se află o concentraţie diferită de obiecte de cupru (vezi hărţile) Practicarea mineritului în perioada eneoliticului din ţara noastră poate fi susţinută şi de descoperirea unor aşa numite „ciocane de miner” de piatră. Astfel de exemplare au fost găsite în aşezările de la Hăbăşeşti45, două piese (pl. 71/4,5) datate în faza Cucuteni A3; Giurgeşti, un exemplar46; Bonteşti47, un exemplar (pl. 71/8) datat în faza Cucuteni A2. Din Oltenia sunt cunoscute astfel de piese descoperite în judeţul Gorj48 la: Târgu Jiu, un topor-ciocan (pl. 71/6); Ariniş, un topor-ciocan (pl. 70/4); Hurezani, un topor-ciocan (pl. 70/5); Ţicleni, un topor-ciocan (pl. 70/2); Raci, un topor-ciocan (pl. 70/3); Săcelu-Chicioara, un topor-ciocan (pl. 71/3); Ţânţăreni, un topor-ciocan (pl. 71/7); Căpreni, un topor-ciocan (pl. 70/6); Cărpiniş, un ciocan-măciucă sau o măciucă (pl. 70/1). Alte piese similare sunt descoperiri mai vechi49 de la Gorgovii de Jiu, Cărbuneşti (trei exemplare) şi Ciuperceni; din judeţul Mehedinţi50 provin exemplarele descoperite la Ostrovu Corbului, Turnu-Severin, Rocşoreni, Sura, Salcea şi Cernaia; din judeţul Dolj51 sunt piesele de la Veleşti, Lişteava şi Goeşti; în judeţul Vâlcea52 au fost găsite topoare-ciocan la Căzăneşti, un exemplar (pl. 72/1), Mateeşti, două piese (pl. 72/2) şi Armăşeşti (numărul nu este precizat). Un „ciocan de miner” (pl. 72/4), descoperire întâmplătoare, provine din oraşul Suceava53, iar un topor de piatră cu şanţ circular (pl. 72/3) a fost găsit într-o galerie a minei de la Ţebea-Căraci54. Topoarele-ciocan şi „ciocanele de miner” cu şanţ circular, de tip minier, amintite mai sus ca descoperiri din Oltenia, sunt datate în eneoliticul final (sau perioada de tranziţie la epoca bronzului), în cultura Coţofeni şi în bronzul timpuriu (cultura Glina III-Schneckenberg)55. Asemenea unelte au fost utilizate şi la exploatarea unor resurse cu materie primă (zăcăminte diverse, probabil şi de cupru), însă explicaţia poate fi alta în cazul pieselor care provin din aşezările cucuteniene amintite mai sus, amplasate la distanţă faţă de anumite zăcăminte (cupru, sare). Pentru unele dintre astfel de piese se presupune o

Ion Mareş

56

eventuală utilizare a lor pentru spargerea rocilor dure, exploatarea „zăcămintelor” sau mărunţirea sării56, explicaţie plauzibilă în cazul piesei de la Ţebea-Căraci. Pe baza unor date din tehnologia actuală a cuprului (dar posibil a fi luate în consideraţie), presupunem că în eneolitic s-a realizat o separare a mineralelor utile sau a metalelor native (cupru, aur, argint), după operaţia de exploatare a minereului din zăcământ, de gangă şi roci sterile. În acest scop au fost folosite probabil tehnici mecanice simple, cum ar fi sfărâmarea, clasarea şi sortarea minereului pe categoriile utile57. De asemenea, nu excludem nici utilizarea operaţiei de decantare, care constă în spălarea materialului obţinut şi îndepărtarea impurităţilor cu ajutorul apei. Până în prezent sunt puţine descoperiri de minereu de cupru sau de produse secundare rezultate de la prelucrarea acestui metal în cadrul unor aşezări cercetate arheologic, dar semnificative atât prin faptul că certifică activitatea de cunoaştere şi exploatare a unor zăcăminte, cât şi prin atestarea prelucrării locale a acestui metal (vezi cap. 4). Cele mai vechi minereuri de cupru sunt din neolitic şi au fost descoperite în aşezări datate în cultura Starčevo-Criş, de la Iernut (nr. 1187) şi Schela Cladovei (nr.1455); altele aparţin eneoliticului şi au fost găsite în aşezări din culturile Petreşti (Ghirbom, nr. 1013), Cucuteni A3 (Hăbăşeşti, nr.1165), Sălcuţa (Ostrovu Şimian, nr 1332), Bodrogkeresztúr (Cristuru Secuiesc, nr. 540), sau în componenţa unui depozit (?) (Găneşti, nr. 1006), sau întâmplător (Câţcău, nr. 478). Bucăţi de minereu de cupru s-au aflat şi în aşezări din eneoliticul final, din cultura Coţofeni, de la Băile Herculane (nr. 97), Boarta (nr. 118A), Câlnic (nr. 476A), Cuptoare-Piatra Ilişovei (nr. 565E), Moldova Veche (nr. 1247) (vezi cap. 4 şi 5). Punctele de referinţă pentru minerit şi activităţile adiacente acestui domeniu din eneolitic sunt descoperirile arheologice din Peninsula Balcanică. După noi, vechile exploatări miniere de la Ai Bunar, Hrištene, Tymnjanka, Prohorovo şi Rudna Glava demonstrează în mod indirect existenţa unor activităţi premergătoare mineritului, care aparţin, potrivit actualelor metode geologice, fazei de prospecţie: depistarea, cercetarea şi cunoşterea mineralelor de cupru58. Depistarea şi cercetarea zăcămintelor de cupru presupune o cunoaştere a rocilor (prospecţia), în cadrul preocupărilor determinate de necesităţile aprovizionării cu materii prime din care erau confecţionate în special uneltele şi armele (silex, marne, calcane, tuf vulcanic, roci granitice etc.). Activităţile din faza de prospecţie au putut fi aplicate după etapa de folosire a mineralelor de cupru ca simple roci, alături de altele, pentru confecţionarea unor piese, în cazul nostru podoabe, aşa cum demonstrează mărgelele lucrate din minereu de cupru, descoperite în morminte (dintr-o necropolă care aparţine culturii Boian, faza Bolintineanu) de la Cernica (nr. 448). După ce au fost „depistate” calităţile acestui metal şi după ce s-a trecut, în mod treptat, la folosirea lui în cantităţi din ce în ce mai mari, ajungându-se la o „producţie metalurgică” în eneolitic, s-a dezvoltat în paralel şi activitatea minieră, prin exploatarea zăcămintelor de cupru. Unele observaţii legate de prospecţie au fost probabil facilitate de observarea zonelor de oxidare ale minereurilor de cupru marcate, în unele cazuri, de existenţa pălăriilor de fier de la suprafaţă şi, la fel, de ivirile la zi a mineralelor, în special în zona deschiderilor naturale. Din datele expuse mai sus, considerăm a nu exagera în abordarea unor termeni moderni care desemnează anumite categorii „specializate" ca „prospectori”, „exploratori”, „investigatori” în neo-eneolitic şi perioadele următoare, care au avut un real simţ practic al orientării, localizării şi exploatării resurselor naturale. Revenim cu câteva date referitoare la activitatea minieră, definitorie pentru culturile eneolitice din Balcani, care a atins progrese remarcabile în tehnică şi organizare. În zona nord-tracică din Bulgaria, exploatarea corpurilor miniere din zăcământ a început cu dezvelirea la suprafaţă a filonului mineralier, prin înlăturarea sterilului şi formarea unei cariere, urmată apoi de extragerea filonului59. Transportul la suprafaţă a minereului, o dată cu adâncirea carierelor (de exemplu la Ai Bunar până la 10-15 m) şi întărirea pereţilor pentru evitarea surpărilor au fost determinate la Ai Bunar60. La Rudna Glava (Iugoslavia) au fost cercetate arheologic, între anii 1968-1979, nouă mine vechi care se aflau sub forma unor puţuri (tunele oblice verticale, cu diametre cuprinse între 0,60-1,50 m şi relativ adânci, 20-25 m cea mai mare adâncime)61. Prin investigarea arheologică a minelor din eneoliticul timpuriu de la Rudna Glava au fost depistate şi tehnologiile aplicate pentru extragerea minereului de cupru. Puţurile erau săpate de la nivelul unei platforme amplasate în zona de oxidare; se urmărea exploatarea filoanelor cu minereu de cupru astfel că, în unele cazuri (puţul nr. 7), din platforma de acces porneau mai multe canale (trei în cazul puţului menţionat) care, în unele situaţii, se uneau la adâncimea la care convergeau filoanele62. După diametrele mici ale puţurilor s-a concluzionat faptul că aici putea să lucreze un singur om, coborârea


57

în puţ făcându-se cu ajutorul unor funii sau prin amenajarea unor suporţi pe peretele de piatră, săparea minereului de cupru (care era mai moale decât roca de calcar a zăcământului) fiind realizată cu unelte masive de piatră, transportul minereului la suprafaţă efectuându-se manual63. La Ai Bunar minerii au ales în general sectoarele cele mai bogate ale filonului, fapt constatat prin observarea în timpul cercetărilor arheologice a părţilor rămase intacte pe marginile şi la fundul carierelor, cât şi a zonelor limonitizate şi îmbibate cu fier64. În zona corpului minier de la Ai Bunar, accesul la filon, o dată cu adâncirea, se făcea probabil prin intermediul unor scări confecţionate din bârne cu scobituri sub forma unor trepte, iar aducerea minereului la suprafaţă era probabil făcută cu ajutorul sacilor65. În cazul minei de la Hrištene (datată în mileniul IV a.Chr.) s-a presupus că pentru străpungerea rocii era folosit focul, deducţie argumentată prin existenţa cărbunelui de lemn dispersat pe toată suprafaţa prundişului care umplea cariera66. Atât la Rudna Glava, cât şi la Ai Bunar, au fost descoperite unelte folosite la minerit. La Rudna-Glava sunt prezente diferite unelte de piatră (între care şi „ciocane de miner”) şi de corn67, iar la Ai Bunar au fost găsite fragmente de unelte, confecţionate din coarne de animale, cu capetele ascuţite (la unele dintre ele s-au conservat urmele de la manşonul dreptunghiular folosit pentru fixare) şi, probabil cu aceeaşi destinaţie, un topor-ciocan de cupru de tip Pločnik, cu urme de folosire68. La Ai Bunar s-a precizat faptul că minerii locuiau deasupra exploatărilor miniere astupate ritual şi tot acolo îşi îngropau morţii69.

3.4. Concluzii Din datele prezentate mai sus afirmăm, fiind convinşi că nu greşim, că din neolitic, respectiv din

cultura Starčevo-Criş şi în continuare, unele resurse cuprifere din România au fost cunoscute şi folosite pentru obţinerea de piese. Rămâne ca rezultatele viitoarelor cercetări arheologice să certifice ipotezele exprimate în legătură cu vechiul minerit.

Bogăţia resurselor de zăcăminte cuprifere din România (anexa 1) a constituit un suport important pentru dezvoltarea metalurgiei cuprului în neo-eneolitic. Depistarea şi exploatarea acestor resurse (prospecţia şi mineritul) bogate în preistorie se constituie într-o realitate demonstrată indirect, atât prin categoriile morfo-funcţionale, grupele morfo-tehnice de piese elaborate din acest metal (vezi cap. 4 şi 5) şi prin numărul acestora, cât şi prin descoperirile directe de minereu de cupru, bucăţi de cupru nativ, în unele aşezări neo-eneolitice.

În neo-eneolitic au fost utilizate minereuri de cupru nativ, sulfurice, oxidice şi din eneolitic de cupru cu arsen. După cum reiese din capitolul următor, majoritatea pieselor sunt elaborate din cupru nativ, cu sau fără elemente naturale însoţitoare.

NOTE 1. Manualul 1978, p. 27; Dănilă / Dănilă 1982, p. 29 şi urm. 2. Ibidem. 3. Ibidem. 4. Ibidem. 5. Manualul 1978, p. 50; Dănilă / Dănilă 1982, p. 31, tab. 3/1. 6. Petrulian 1973, p. 325-331; Dănilă / Dănilă 1982, p. 106. 7. Petrulian 1973, p. 326. 8. Dănilă / Dănilă 1982, p. 106, 112-113. 9. Petrulian 1973, p. 315-319; Dănilă / Dănilă 1982, p. 106, 114-118. 10. Ibidem, p. 106-107. 11. Černyh 1978a, p. 17, idem 1978b, p. 170 şi fig. 1. 12. Idem 1978a, p. 16-17. 13. În această zonă se includ 50 de zăcăminte cuprifere, grupate de geologi, în câmpul minier Rosena,

Harman (Vyršilo), Gramatikovo şi Malko-Tyrnovo. În regiunea Strandja, zăcămintele de cupru au fost cunoscute şi exploatate din perioada antică (Černyh 1978a, p. 19-39, nr.1-50, fig.3).

14. Ibidem, p.17; Jovanović 1971, p. 16-19. 15. Černyh 1978a, p. 40, 46, nr. 51-59; idem 1978b, p. 170 şi fig. 1. 16. Idem 1978a, p. 43, nr. 55, p. 56-69; idem 1978b, p. 170. 17. Idem 1978a, p. 58, 69, tabelul II/1; idem 1978b, p. 170.

Ion Mareş

58

18. Idem 1978a, p. 58-69. 19. Ibidem, p. 68, 76, 98, fig. 47 şi pl. 2/7, 6/5; Todorova 1981, p. 36, 49, nr. 101, 195, pl. 6/101, 17/195. 20. Černyh 1978a, p. 46, 75. 21. În împrejurimile zonei a fost identificată o aşezare tracică (din sec. IV-III a.Chr.) unde s-au descoperit

ceramică eneolitică, eşantioane de minereu (malachit), fragmente de minereu de cupru şi roci malachitizate (Černyh 1978a, p. 42).

22. Descoperirea de vestigii arheologice; datările s-au făcut în mod indirect prin descoperirea câtorva zeci de mostre de minereu de cupru oxidat (după analiza spectrală, provin de la Ai Bunar) în aşezarea de la Azmaška (situată la 1,5-2 km de mina de la Hrištene), în stratul culturii Karanovo VI - Gumelniţa (Černyh 1978a, p. 43).

23. Exploatările miniere de cupru sunt datate în epoca bronzului timpuriu sau mijlociu, iar o eventuală folosire a lor din eneolitic se deduce indirect din mostrele de cupru descoperite într-o aşezare neolitică situată la 500-800 m de Tymnjanka (Černyh 1978a, p. 43-44).

24. În acest punct nu au fost descoperite obiecte arheologice (Černyh 1978a, p. 41; idem 1978b, p.170). 25. Idem 1978a, p. 47. 26. Ibidem, p. 47-48, nr. 60-70. 27. Ibidem, p. 58-43, nr. 71-89. 28. După E. N. Černyh, toporul confecţionat din cupru pur nu are nimic în comun cu minereul de aici iar

condiţiile descoperirii lui sunt neclare (Černyh 1978a, p. 49, 52-53); în opinia H. Todorova, toporul târnăcop, de tip Ariuşd de la Plakalnica-Mina de Cupru este o descoperire întâmplătoare lângă o veche exploatare minieră (Todorova 1981, p. 46, nr. 156, pl. 11/156); după noi, descoperirea este importantă şi din punct de vedere al unei eventuale legături între aceste tipuri de piese şi destinaţia lor, poate piese de simbol ale categoriei profesionale care le-a elaborat şi folosit (metalurgişti, mineri).

29. Černyh 1978a, p. 48-55, nr. 71-103. 30. Javanović 1971a, p. 14 şi urm.; idem 1971b, p. 132-134; idem 1978, p. 192; idem 1982. 31. Datarea lucrărilor miniere s-a făcut prin descoperirea ceramicii din etapele amintite (Jovanović 1971a,

pl. III/1-4; idem 1971b, p. 134, pl. II/1-2; idem 1982, p. 140-142, fig. 19-30, 43, 47-49, 69, 91-96, 102-113, 118-123, 125, 126).

31a.Beşliu / Lazarovici 1990; Lazarovici / Pop / Beşliu / Olariu 1995; Topan / Lazarovici / Balint 1996. 31b.Lazarovici / Pop / Beşliu / Olariu 1995, p. 218 şi urm., fig. 2-4. 31c.Ibidem, fig. 6-9. 32. Berciu 1939-1942, p. 40; A. Vulpe 1976, p. 153; Comşa 1980, p. 203; idem 1987b, p. 105; Repertoriul

Harghita 2000, p. 200, nr. XXXIXa; vezi şi supra notele 31a-31c. 33. A. Vulpe 1975, p. 8, nota 64; idem 1976, p. 153; pentru topoarele cu gaura la mâner de tip

Dumbrăvioara (tipologie, descoperiri, cronologie), vezi A. Vulpe 1970, p. 31-32. 34. Berciu 1939-1942, p. 45; Nestor 1945, p. 173; A. Vulpe 1976, p. 153; Petre-Govora 1995, p.33. 35. Nestor 1945, p. 176. 36. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 189-190; Ignat 2000, p. 15-19. O prelucrare locală a cuprului pentru

obţinerea pieselor de bronz este atestată în staţiunea arheologică de la Siret-„Dealul Ruina”, prin descoperirea, în condiţii stratigrafice clare, într-o locuinţă din Hallstatt-ul timpuriu, a unei „picături” provenite de la turnare (colecţiile Muzeului Bucovinei, Suceava; cercetări arheologice, în 1994, M. Ignat şi I. Mareş [Ignat 2000, p. 21]), a unui fragment de tipar de piatră, pentru turnat celturi, găsit întâmplător pe suprafaţa aşezării (N. Ursulescu, M. Andronic, Fl. Hău, în Suceava, XIII-XIV, 1986-1987, p. 91, pl. IV/7), dar fără a se putea preciza originea materiei prime folosite (M. Ignat, în Suceava, XX, 1993, p. 377).

37. Balaguri / Bidzilja / Penjak 1978, p. 114; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 190; Dergačev 1998, p. 20-21. Zăcăminte de cupru sunt amintite la Gorodnica, Ivane-Zlote, Ustečko, Mihal'če, Semakovty, Mitjač, în zona Nistrului şi zona Mogilev Podol'sk (Ryndina 1969, p. 31, fig. 8).

38. De regulă este aproape pur din punct de vedere chimic şi conţine până la 2,5% fier, incluziuni fine de argint nativ, mai rar aur (până la 2-3%), bismut, mercur, arsen etc. (Dănilă / Dănilă 1982, p.31).

39. Beşliu / Lazarovici 1990, p. 116 şi tab. 3; Lazarovici / Pop / Beşliu / Olariu 1995, p. 219. 40. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 190. 41. Supra notele 31a-c, 39. 42. Beşliu / Lazarovici 1990, p. 116 -117; Lazarovici / Pop / Beşliu / Olariu 1995, p. 220-222, fig. 7-9. 43. Ibidem, tabelul 3. 44. Dănilă / Dănilă 1982, p. 31-44.


59

45. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 259, fig. 23/2,3; Ryndina 1971, p. 111, fig. 24/1-2. 46. Inedit (Boghian 1996, p. 309). 47. Vl. Dumitrescu 1933, p.95-96, fig.3/3. 48. Gherghe 1987, p. 159-164, fig. 1/1-4; 2/1-4; 3 ; 4. 49. Ibidem, p. 165. 50. Berciu 1939, p. 90, fig. 104/4-7, 103/3; Gherghe 1987, p. 165. 51. Berciu 1939, p. 90-91. 52. Petre-Govora 1995, p. 33, fig. 1/1,2. 53. Inedit în colecţiile Muzeului Bucovinei, Suceava (fără inv.). 54. Andriţoiu 1993, p. 90, pl. II/3; Schuster 1997, p.140. 55. Gherghe 1987, p. 164; Petre-Govora 1995, p. 33. 56. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 259; Petre-Govora 1995, p. 33; Schuster 1997, p. 140. 57. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 190. 58. Dănilă / Dănilă 1982, p. 136, 137, 141. 59. Černyh 1978a, p. 76. 60. Ibidem, p. 77. 61. Jovanović 1971a, pl. I/1-3; II/1-4; idem 1971b, p. 132, pl. II/1-4; idem 1978, fig.1-2 de la p. 194-195,

idem 1982, p. 1-18, fig. 1-11. 62. Supra nota. 63. Jovanović 1971b, p. 134-135, pl. I/2 şi II/4. 64. Černyh 1978a, p. 77. 65. Ibidem. 66. Ibidem. 67. Jovanović 1971b, p. 135; idem 1982, p. 20-58, fig. 14-18, 31-42, 44-46, 50-68, 71-90, 97-101, 114-116,

128, 130-140. 68. Černyh 1978a, p. 56, 77. 69. Ibidem, p. 78.


61

4. PRELUCRAREA ARAMEI

4.1. Tehnologii de prelucrare Identificarea tehnologiilor aplicate în domeniul metalurgiei aramei din neo-eneoliticul României, în general, pentru fiecare categorie morfo-funcţională şi grupă morfo-tehnică stabilite (vezi introducerea şi infra, cap. 5) şi, în particular, pentru fiecare piesă studiată, a fost şi este în atenţia specialiştilor care au preocupări în acest domeniu. Amintim amplele proiecte privind investigaţiile macro şi microstructurale (metalografice şi spectrografice) asupra unor piese şi eşantioane de cupru, derulate din 1980 şi în continuare, iniţiate de prof. Călin Beşliu (Universitatea Bucureşti, catedra de Fizică Nucleară), în colaborare cu cercetători de la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, extinse, ulterior, la Muzeul Naţional al Transilvaniei; alte muzee din Transilvania şi Banat (Satu Mare, Reşiţa) au iniţiat şi derulat un proiect (1991-1992) coordonat de Muzeul Naţional al Transilvaniei şi susţinut de Institutul Român de Tracologie (proiect 1992-1993), Muzeul Mineralogic şi Departamentul de Mineralogie-Petrometalogenie, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj (proiect 1991-1993), Muzeul Reşiţa (proiect 1992) şi alte instituţii1. Analizele spectrografice efectuate de Arbeitsgemeinschaft für Metallurgie des Altertums de la Wütembergisches Lamdesmuseum din Stuttgart, publicate în anul 1968 de S. Junghans, E. Sangmeister şi M. Schröder2, sau cele întreprinse în Laboratorul Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele3 şi la alte laboratoare (corpus, passim), reprezintă o proporţie mică faţă de numărul pieselor de aramă din neo-eneoliticul României (corpus).

În literatura de specialitate se fac referinţe, în cele mai multe cazuri, la unele tehnologii de elaborare a unor piese de aramă, însă majoritatea se bazează fie pe observaţiile libere (vizualizare fără aparatură), fie, în cele mai fericite situaţii, pe studierea acestora la suprafaţă cu aparatură tehnică modestă (lupa, microscopul binocular). Nu ne îndoim de faptul că multe procese tehnologice de elaborare a unor piese de cupru pot fi luate în consideraţie în astfel de situaţii, mai ales atunci când observaţiile de suprafaţă arată urme sigure de tehnici de lucru (ne referim în special la: existenţa rugozităţilor de la turnare, bavurile rămase de la centrarea neatentă a formelor, adânciturile de la forjare, modelarea unor margini prin tăiere, găurire etc.). Sunt însă tehnologii care mai greu pot fi remarcate printr-o cercetare liberă (sudura, călirea, şlefuirea, baterea tijei pe nicovale şănţuite, încălzirile intermediare la anumite temperaturi, în funcţie de piesa aflată în lucru şi de adaosurile naturale din componenţa aramei etc.), pentru confirmarea cărora sunt necesare analize metalografice. Pentru începuturile metalurgiei aramei în cultura Starčevo-Criş, fazele III B - IV A, IV B (la un orizont care sincronizează Vinča A3 cu Starčevo-Criş IV B)4 din neolitic, pot fi presupuse anumite tehnici de forjare la cald5 pentru obţinerea străpungătoarelor descoperite în aşezările de la Balomir (nr. 68), Dubova (nr. 982) şi Trestiana (nr. 1643). Analiza spectrală a străpungătorului de la Balomir (nr. 68) indică adaosuri naturale de ~ 0,01 Sn, 0,07 Fe precum şi alte elemente Sb, Ag, Ni, Zn, ceea ce confirmă că metalul din care a fost confecţionat este cuprul nativ6. Pentru bucata de cupru de la Iernut (nr. 1187), datată într-o fază târzie a culturii Starčevo-Criş, nu există o analiză metalografică pentru confirmarea ipotezei privind eventuala confecţionare prin turnare7. Analiza spectrală a acestui obiect indică adaosuri naturale la cuprul nativ: Sn 0,01, Ag 0,012, Ni 0,017, Au urme (nr.1187). Forma dublu prismatică şi ambele vârfuri ascuţite ale străpungătoarelor de la Balomir şi Dubova indică, la observarea liberă, obţinerea lor dintr-o bară de cupru, cu secţiunea rectangulară, prelucrată prin batere pentru realizarea capetelor active de lucru, însă pentru alte detalii tehnice nu ne putem pronunţa. Punerea sub semnul îndoielii a datării acestor piese, mai târzii din punct de vedere tipologic8, nu ni se pare justificată, pentru că exemplare similare se găsesc în continuare, atât în eneoliticul mijlociu, în culturile Gumelniţa şi Cucuteni, cât şi în eneoliticul final, în culturile Coţofeni şi Baden (vezi cap.5). Rămâne deschisă problema dacă şi în neoliticul din ţara noastră era cunoscută prelucrarea cuprului nativ sau a unor minerale de cupru (malachit, azurit etc.) prin topire, aşa cum o demonstrează analizele tehnice pentru Orient, o întâietate a procesului de topire a cuprului nativ şi a începutului prelucrării

Ion Mareş

62

minereului oxidat prin topire9, pentru unele obiecte de cupru descoperite în stratul al VI-lea de la Çatal Höyük - Est (datate în mileniul al VI-lea a.Chr.) şi pentru alte piese din Anatolia10. Este semnificativ faptul că în faza Bolintineanu a culturii Boian au fost determinate procedee mecanice pentru obţinerea unor mărgele dintr-un minereu de cupru (apropiat malachitului sau, în cazul altor exemplare, cu un conţinut de limonit)11, însă piesele nu au fost analizate metalografic12. Se pun în discuţie cunoscutele mărgele descoperite în morminte din cimitirul de la Cernica (nr. 448), pentru care se menţionează că au fost confecţionate prin tăiere, perforare şi şlefuire, fără aplicarea unui tratament termic13. În cazul acestor exemplare, dacă este vorba sau nu de o atestare a utilizării cuprului ca metal14, nu ne putem pronunţa până la efectuarea analizelor metalografice. Semnificativ pentru aceste obiecte este faptul că minereul de cupru din care au fost confecţionate demonstrează că la începutul eneoliticului se identificase un zăcământ (prospecţia) într-un loc care nu se poate preciza (probabil de la sudul Dunării) şi că materialul provenit de aici (posibil prin schimbul economic) a fost prelucrat mecanic pentru obţinerea unor podoabe. Materialul brut, respectiv mineralul de cupru (vezi cap. 3), prelucrat ca o simplă rocă după tehnologiile de lucru utilizate în epocă pentru confecţionarea uneltelor, armelor şi podoabelor (din piatră, marmură, silex, os, tuf vulcanic), arată faptul că, în acest caz, nu este o folosire intenţionată a cuprului ca metal. Rămâne dificilă, de asemenea, emiterea unor ipoteze ce pot susţine ideea că meşterii care au confecţionat mărgelele respective au remarcat calităţile „rocii” de cupru, diferite faţă de piatră. În neo-eneoliticul României există o diversitate tipologică în ceea ce priveşte obiectele de cupru (vezi cap. 5). Pe baza datelor provenite din literatura de specialitate şi a investigaţiilor noastre vom încerca să facem o analiză a tehnologiilor aplicate în această perioadă de timp, pentru confecţionarea pieselor de cupru grupate în categoriile: unelte, unelte şi arme, arme, podoabe, unelte şi podoabe şi diverse (cap. 5). Dălţile de cupru (cod tipologic A.1.; cap. 5) nu au fost analizate metalografic. Datele din literatura de specialitate fac referiri la tehnologia de confecţionare a unei astfel de piese de la Curcani (nr. 566), datată în cultura Gumelniţa (etapă neprecizată). Exemplarul a fost obţinut prin sudura a două plăci de cupru (nu a fost analizat matalografic), urmele acestei prelucrări fiind evidente la muchie şi pe cele două canturi în zona în care piesa a fost subţiată pentru mai buna fixare în mâner; dalta este mai groasă la mijloc şi subţiată la ambele capete15; partea activă a uneltei a fost obţinută probabil prin batere. Operaţie tehnologică complicată pentru vechea metalurgie a cuprului este considerată sudura16, care necesita anumite cunoştinţe tehnologice şi deprinderi practice ale meşterilor din acel timp. Datele metalografice şi spectrografice au pus în evidenţă acest proces tehnologic folosit la confecţionarea unei dălţi de cupru, descoperită întâmplător la suprafaţa unei aşezări din cultura Tripolie A de la Kel'mency17 (Ucraina). Piesa a fost sudată din două bucăţi de cupru care conţineau aceeaşi cantitate de metal, cu diferenţe structurale cauzate de condiţiile diferite din pregătirea lor anterioară, unirea cuprului, prin tehnica menţionată, fiind realizată la o temperatură scăzută, aproape de pragul recristalizării metalului, la circa 300o C18. Tehnica baterii la rece sau la cald a unor bare sau lingouri de cupru poate fi presupusă pentru confecţionarea unor dălţi care au secţiunea transversală rectangulară, muchia dreaptă sau uşor ascuţită şi capătul activ, mai îngust decât canturile, uşor rotunjit sau drept (Căscioarele, nr. 458B, 458C; Ciumeşti, nr. 507; Geangoeşti, nr. 1007 A.B.; Lişcoteanca, nr. 1231; Poduri, nr. 1369; Sânnicolau Român, nr. 1440; Târpeşti, nr. 1537; Vânători, nr. 1714). Nefiind analizate metalografic, nu se ştie care sunt procedeele tehnologice de elaborare a acestor piese. Rezultatele investigaţiilor tehnice realizate pe obiecte de cupru din cultura Tripolie A (respectiv Precucuteni) au facilitat şi determinarea diferitelor temperaturi utilizate de meşteri în procesul confecţionării acestora. După N. V. Ryndina, autoarea acestor cercetări19, meşterii de atunci au observat că o încălzire egală a cuprului cu un conţinut diferit de adaosuri naturale nu ducea la o prelucrare asemănătoare. În unele situaţii cuprul se bate mai bine, în altele, în aceleaşi condiţii de temperatură, se bate mai rău, devine fragil şi nu se mai poate prelucra. În practica îndelungată de comparare a diferitelor rezultate obţinute prin încălzirea cuprului, meşterii precucutenieni au remarcat faptul că indiciul sigur pentru stabilirea temperaturii de prelucrare era schimbarea culorii metalului pe măsura încălzirii lui (aşa numita schimbare a culorilor la incandescenţă, cauzată de transformarea energiei termice în energie radiantă). Meşterii precucutenieni evitau prelucrarea cuprului cu un conţinut mare de plumb (procentele crescute de plumb şi bismut din componenţa cuprului [Pb 0,03-0,05% şi Bi 0,005%] fac imposibilă prelucrarea termică, ducând la fisurarea metalului) la temperaturi înalte. În acest sens, ei nu admiteau o încălzire la o temperatură mai mare de 300oC, iar executarea altor lucrări tehnice se efectua la temperaturi nu mai înalte de 900oC şi nu mai joase de 300-350oC. Dacă metalul era încălzit la peste 900oC, se producea nedorita oxidare internă, iar sub 300oC eforturile la forjare nu dădeau rezultate. Meşterii cunoşteau de


63

asemenea tehnica de protejare a cuprului faţă de oxidare, proces care are loc în special la temperaturi înalte, aproape de stadiul topirii, dar şi la o temperatură mai joasă. Conţinutul mic de oxigen evidenţiat în majoritatea obiectelor de cupru precucuteniene, studiate tehnic, demonstrează că meşterii au protejat metalul folosind probabil cărbunele de lemn (mangalul) care, oxidându-se intern, funcţionează ca material izolator. Prin forjarea cuprului sub formă de bară cu secţiunea rotundă (Târpeşti, nr. 1538, 1539) sau rectangulară (Pişcolt, nr. 1359-1362) au fost confecţionate dălţile-străpungătoare (cod tipologic A.1.3.; cap. 5). Un exemplar de la Târpeşti, din faza Cucuteni A (nr. 1538), are un capăt de lucru prelungit şi bine ascuţit, tăişul fiind obţinut prin baterea uşoară20 a barei, cu secţiunea transversală rotundă, pentru lăţirea ei. O altă piesă din aceeaşi aşezare (nr. 1539) a fost prelucrată prin forjare, posibil la cald, a unei bare de cupru cu secţiunea transversală rectangulară. Mijlocul îngroşat al piesei reprezintă probabil forma iniţială a barei care a fost subţiată prin prelucrare pentru obţinerea capetelor de lucru: vârful ascuţit şi tăişul îngust. Exemplarele de la Pişcolt (nr. 1359-1362), datate probabil în cultura Baden, au fost obţinute probabil prin aceeaşi tehnică. Este posibil ca analizele tehnice să confirme şi alte procedee de prelucrare folosite în cazul acestor piese. Dalta cu două tăişuri paralele de la Iepureni (nr. 1186), descoperită întâmplător într-o aşezare cu materiale arheologice care aparţin culturii Precucuteni III final, studiată de noi, însă fără aparatură, arată, prin evidenţierea clară a rugozităţilor aflate pe suprafaţa piesei, că a fost confecţionată prin turnare. Ambele laturi ale dălţii prezintă o formă bombată (secţiunea transversală dublu convexă), fapt care permite supoziţia turnării ei într-o formă închisă cu suprafaţă de separaţie (posibil un tipar bivalv, sau poate prin metoda à cire perdue). În orice caz, meşterul care a confecţionat piesa respectivă avea cunoştinţe şi în ceea ce priveşte centrarea corectă a formelor bivalve pentru că, pe canturile dălţii, nu se observă urme de bavuri, însă nu se exclude şi nici o intervenţie ulterioară turnării pentru finisarea laturilor înguste. Capetele active ale piesei au fost prelucrate probabil prin forjare la cald, fiind posibil ca rezultatele analizei tehnice să pună în evidenţă şi procedeul călirii tăişurilor. Din aşezarea culturii Coţofeni III de la Moldova Nouă provine o daltă dublă cu tăişurile dispuse „în cruce” (nr. 1261). Exemplarul, unicat până acum, a fost confecţionat probabil prin prelucrarea unei bare de cupru cu secţiunea transversală circulară, prin deformarea ei prin batere pentru obţinerea unei jumătăţi care are secţiunea rectangulară (la capătul căreia s-a realizat un tăiş vertical), cealaltă jumătate păstrându-şi forma iniţială, iar capătul activ are tăişul orizontal, uşor oblic. Prin forjare au fost obţinute şi dălţile cu capăt piramidal descoperite în aşezarea culturii Coţofeni de la Căzăneşti21 (nr. 473, 474). Forma piramidală a părţii proximale, mai mult sau mai puţin ascuţită şi care probabil se introducea într-un mâner, a fost realizată prin baterea, probabil la cald, a unei bare de cupru cu secţiunea transversală rectangulară, prin acelaşi procedeu obţinându-se şi tăişul. Nu excludem ca rezultatele analizelor metalografice să confirme şi alte tehnici de lucru în cazul acestor piese. Cârligele de undiţă (cod tipologic A.3.; cap. 5) au fost confecţionate fie din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară (rotundă sau ovală [tipul A.3.1; cap. 5]), fie din bară de cupru cu secţiunea transversală rectangulară (tipul A.3.2.; cap.5) sau romboidală (tipul A.3.3.; cap. 5). Pentru obţinerea acestor obiecte putem presupune prelucrarea sârmei sau a barei de cupru prin batere şi ascuţirea extremităţii distale (capătului activ). Capătul superior al tijei a fost îndoit spre interior sau exterior spre a forma o buclă pentru prinderea firului. Probabil că operaţiile tehnice pentru confecţionarea acestor piese se efectuau prin forjare. Exemplarele sunt finisate (Bod, nr. 123, 124; Gumelniţa, nr. 1052; Pietrele, nr. 1353; Târpeşti, nr. 1542; Traian, nr. 1579, 1580) şi lucrate îngrijit. Cârligul de pescuit din aşezarea Precucuteni III de la Târpeşti (nr. 1540) are inelul de prindere a firului obţinut prin îndoirea capătului superior şi lipirea de partea proximală a tijei22. Exemplarul din aşezarea culturii Gumelniţa A2 de la Pietrele este confecţionat, aşa cum arată rezultatele analizei spectrale (vezi corpus, nr. 1353), din cupru nativ cu mici adaosuri naturale: Ag 0,03, Ni∼ 0,01, Fe +. Unele cârlige de undiţă (tipul A.3.4.; cap. 5) au fost elaborate probabil prin forjarea sârmei sau barei de cupru, ascuţirea vârfului, şi nu au inele de prindere. Exemplarul din aşezarea culturii Gumelniţa B1(?) de la Căscioarele (nr. 459) are un suport de formă conică pentru fixarea firului petrecut în jurul tijei, la extremitatea proximală, lucrat prin baterea tijei cu secţiunea transversală rotundă. Piesa de la Vidra (nr. 1728), datată în cultura Gumelniţa B1, are capătul superior al tijei mai îngroşat decât restul corpului, realizat cu acelaşi scop de fixare a firului. Analiza spectrală a acestui exemplar (corpus, nr. 1728) arată cuprul nativ, cu urme de adaosuri naturale: Ag urme, Ni urme, Fe urme.

Ion Mareş

64

Analizele micro şi macrostructurale efectuate pe cârlige de undiţă descoperite în aşezările de la Bernovo-Luka, Luka-Vrubleveckaja (Ucraina), Ruseştii Noi şi Solonceni (R. Moldova), din fazele Tripolie A (Precucuteni III) şi B I (Cucuteni A) au scos în evidenţă procese tehnologice aplicate pentru elaborarea lor23. În acest sens s-a constatat faptul că îndoirea cârligelor se petrecea la temperaturi înalte prin forjare. Exemplarul de la Ruseştii Noi, datat în faza Tripolie A, a fost prelucrat fără încălzirea metalului, la fel procedându-se şi în cazul cârligului de undiţă contemporan de la Solonceni24. Pe un exemplar descoperit în nivelul Cucuteni A (Tripolie BI) din aşezarea de la Ruseştii Noi, s-a constatat, în urma analizei structurii piesei, că tija destinată confecţionării lui a fost obţinută prin sudura a două fâşii longitudinale de cupru, operaţie realizată la cald, la fel ca şi îndoirea piesei25. Străpungătoarele (cod tipologic A.4.; cap. 5) de cupru sau de metal (cele mai multe exemplare nu au fost analizate spectral) se întâlnesc într-un număr mare în eneolitic şi în perioadele ulterioare. Tipologia acestor piese (cap. 5) care au avut în special funcţia de unelte este variată, iar pentru tehnicile de elaborare dispunem, în cazul unora, de rezultate ale observaţiilor libere. Străpungătoarele de tip A.5.1. (cap. 5), simple, cu secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală) şi vârful ascuţit, au fost confecţionate din sârmă de cupru, prin batere la rece sau la cald şi au fost prelucrate pentru obţinerea capătului de lucru activ. Străpungătorul de la Ariuşd (nr. 52), din nivelul Cucuteni A2, este realizat, aşa cum indică analiza spectrală (vezi nr. 52) din cupru nativ, cu un adaos natural de Ni < 0,01. Exemplarul de la Drăguşeni (nr. 977), datat în etapa Cucuteni A4 de sfârşit cu forme de tranziţie la faza Cucuteni A-B, a fost elaborat prin forjare, probabil la cald, pe suprafaţa lui remarcându-se urme de lovituri26. Unele străpungătoare de acest tip erau prinse într-un mâner de os (Căscioarele, nr. 462.8; Hăbăşeşti, nr. 1155; Hârşova, nr. 1177; Sălcuţa, nr. 1420, 1422; Sărata Monteoru, nr. 1424; Vidra, nr. 1747-1750). Două piese cu mâner de os de la Glina (nr. 1035, 1036) au fost analizate spectral, iar rezultatele documentează folosirea cuprului nativ cu mici adaosuri naturale: Ag urme, Ni urme, Au urme, Fe + (primul exemplar) şi Ag 0,11, Fe + (piesa a doua)27. Analiza spectrală a străpungătorului cu mâner de os de la Sărata Monteoru, din faza Cucuteni B, documentează utilizarea cuprului nativ cu elemente însoţitoare: Sn 0,05, Pb 0,05, As 0,27, Sb urme, Ag 0,07, Ni ~ 0,01, Au +, Fe urme (vezi nr. 1424). Străpungătoarele de tip A.5.2. (cap. 5) au secţiunea transversală rectangulară şi vârful ascuţit. Tehnica folosită pentru elaborarea lor constă din prelucrarea prin batere a unei sârme sau bare de cupru cu patru muchii, posibil la cald sau la rece, pentru modelarea capătului de lucru activ, în zona respectivă secţiunea transversală fiind rotundă. Este posibil ca vârful să fi fost realizat prin şlefuire (ascuţire). Pentru fixarea unui mâner de os a fost lăsată forma iniţială a tijei de cupru, prelucrată şi aceasta ori prin forjarea unei suprafeţe în partea proximală (grosimea iniţială păstrându-se, în acest caz, în partea mezială a piesei), ori prin subţierea tijei dinspre muchie spre vârf (grosimea maximă aflându-se spre extremitatea proximală). În multe cazuri, forma cu patru laturi a tijei se păstrează aproximativ pe două treimi din suprafaţa obiectului, modelându-se prin forjare sau şlefuire vârful ascuţit (Băile Herculane, nr. 85-94; Căscioarele, nr. 460; Cârna, nr. 477; Cucuteni, nr. 551-558; Moldova Veche, nr. 1265; Ostrovu Corbului, nr. 1302; Ostrovu Şimian, nr. 1331; Poduri, nr. 1370, 1371; Sălcuţa, nr. 1418, 1419; Şincai, nr. 1489-1491; Târgu Frumos, nr. 1512; Traian, nr. 1581, 1593; Vădastra, nr. 1676, 1677, 1684 şi altele), sau pe circa jumătate din partea proximală se păstrează secţiunea rectangulară, cealaltă parte fiind cu secţiunea circulară (Hăbăşeşti, nr. 1154, 1156; Hârşova, nr. 1168-1171; Sălcuţa, nr. 1423; Vădastra, nr. 1685; Vidra, nr. 1729-1750). Muchiile acestor străpungătoare sunt ori drepte ori prelucrate prin ciocănire, pentru a fi rotunjite sau turtite oblic. Pregătirea părţii care se fixa într-un mâner de os sau de lemn este evidentă la un străpungător din cultura Vădastra II de la Vădastra (nr. 1676). Prin forjarea canturilor în partea proximală, tija a fost îngustată, iar prezenţa în această zonă a două „praguri” denotă faptul că meşterul le-a făcut intenţionat pentru fixarea capătului inferior al mânerului. Tehnica sudurii a fost utilizată pentru elaborarea a trei străpungătoare provenite din nivelul Gumelniţa B1 la Căscioarele (nr. 462.10, 462.36, 462.38), exemplarele fiind obţinute prin forjarea la cald (cca. 300-350ş C) a două fâşii de cupru (piesele au fost investigate macroscopic)27a. Câteva străpungătoare au fost analizate spectral şi rezultatele indică folosirea cuprului nativ (pur metalurgic) cu unele adaosuri naturale: Ag 0,38, Ni 0,03, Fe urme (Glina, nr. 1038)28; Ag urme (Traian, nr. 1582, 1583)29; Ag urme, Fe urme; Ag urme, Fe +; Fe + (Verbicioara, nr. 1718-1720)30; Ag urme (Sălcuţa, nr. 1419, 1421); Ag 0,08, Fe +; Ag 0,25, Ni ~ 0,02; Ag < 0,01 (Vidra, nr. 1729-1750, analizele 8723, 8726); Ag urme, Ni urme (Leţ, nr. 1222A) sau fără impurităţi (Sălcuţa, nr. 1423; Traian, nr. 1583). În cazul unui exemplar de la Târgu Ocna, pe baza analizei spectrale: As 1,22, Ag < 0,01, Ni urme, Fe urme (vezi nr. 1531), remarcăm utilizarea cuprului cu arsen, metalul fiind obţinut din topirea unui minereu de cupru cu arsen. În unele situaţii, pentru confecţionarea pieselor de acest tip a fost utilizat cuprul nativ cu


65

elemente însoţitoare, aşa cum o demonstrează analiza spectrală a exemplarului de la Ariuşd: Sn 0,05; As 0,2, Sb urme, Ag 0,9, Ni 0,14, Bi 0,01, Fe urme (vezi nr. 53), însă descoperirea lui în stratul superior al aşezării cu materiale amestecate nu oferă o datare sigură (nr. 53). Sub semnul întrebării punem atât un străpungător descoperit în nivelul Cucuteni A-B de la Traian, care este confecţionat din bronz, aşa cum indică rezultatul analizei spectrale: Sn 1,15, Pb 0,03, As 0,57, Sb 0,09, Ag 0,21, Ni 0,24, Bi 0,08, Au urme (vezi nr. 1585), cât şi alte două piese de la Vidra sau Jilava (Sn 6, Pb 0,51, As 0,53, Sb 0,49, Ag 0,07, Ni 0,64, Bi 0,011, Fe urme; Sn 0,72, Pb 0,06, As 1,7, Sb ~ 0,03, Ag 0,08, Ni 0,37, Fe +; vezi nr. 1729-1750, analizele spectrale 8727, 8728), confecţionate din bronz şi care aparţin epocii bronzului. Străpungătoarele de tip A.5.4. (cap. 5) au secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală) şi ambele capete ascuţite, fiind realizate prin forjarea unei sârme de cupru, probabil la cald (Pecica, nr. 1347; Traian, nr. 1586). Străpungătoarele de tip A.5.5. (cap. 5) au secţiunea transversală rectangulară şi capetele ascuţite. Pentru elaborarea acestor piese au fost utilizate tehnici de forjare, probabil la cald şi la rece, a unor bare de cupru cu secţiunea rectangulară (pătrată, romboidală, dreptunghiulară), pentru subţierea şi ascuţirea capetelor active (vârfuri). În unele cazuri grosimea maximă a barei de cupru se află în sfertul părţii proximale, obţinându-se, prin forjare, două jumătăţi: una mai scurtă şi mai groasă, în partea superioară a tijei şi alta alungită pe aproximativ trei pătrimi din suprafaţa tijei (Băile Herculane, nr. 88; Bocşa Montană, nr. 121; Cuptoare, nr. 565A, 565B, 565C ; Dubova, nr. 983-985; Târpeşti, nr. 1545). Alte exemplare au grosimea maximă pe circa jumătate din lungimea tijei cu secţiunea rectangulară, modelarea vârfurilor prelungi şi ascuţite realizându-se prin forjarea barei dinspre mijloc în ambele părţi (Moldova Veche, nr. 1262-1264; Pecica, nr. 1345-1346; Pişcolt, nr. 1364; Târpeşti, nr. 1545). Dintre aceste piese unele au secţiunea circulară aproape de capetele ascuţite, altele păstrează până la vârf secţiunea rectangulară. Piesele nu au fost analizate metalografic şi este greu a ne pronunţa în ceea ce priveşte turnarea lor în tipare închise, cu linie de separaţie (posibil Pecica, nr. 1344). Străpungătoare realizate prin baterea unei bare de cupru cu secţiunea rectangulară pentru obţinerea capetelor ascuţite (Cucuteni, nr.551-558; Traian, nr.1587, 1588, 1592, 1594-1596) au fost lucrate, unele dintre ele, din cupru nativ, cu mici adaosuri naturale, aşa cum o demonstrează rezultatele analizelor spectrale: Ag urme (Traian, nr. 1586-1587, 1589, analizele 8760, 8761, 8764); Ag urme, Ni 0,03 (Traian, nr. 1588, analiza 8762). Din bară de cupru cu secţiunea transversală rectangulară au fost confecţionate străpungătoare care sunt mai groase în jumătatea superioară şi mai subţiri în cea inferioară, capetele de lucru fiind ascuţite prin forjare (Căscioarele, nr. 462; Vărăşti, nr. 1689). Străpungătoarele de tip A.5.6. (cap. 5) au secţiunea transversală rectangulară, vârful ascuţit şi „limbă” de prindere la mâner, fiind caracteristice numai culturii Coţofeni, faza a III-a. Pentru elaborarea lor a fost folosită o bară de metal (piesele nu au fost analizate spectral), probabil de cupru, care a fost prelucrată prin batere, posibil la cald, în partea proximală tija fiind îngustată pentru a forma o „limbă” cu care piesa se fixa în mâner. Rezervarea celor două „praguri”, de o parte şi de alta a canturilor subţiate, a fost făcută pentru fixarea marginii inferioare a mânerului de os sau de lemn (Băile Herculane, nr. 87; Bocşa Montană, nr. 121A; Moldova Veche, nr. 1266). Rezultatele analizelor spectrale efectuate pentru o serie de străpungătoare de tip A.5.7. (cap. 5) de formă necunoscută (unele cu mâner de os, altele simple sau cu patru laturi, fără alte precizări) indică faptul că au fost lucrate ori din cupru nativ cu mici adaosuri naturale: Ag urme, Ni ~ 0,01, Fe + (Glina, nr. 1034, analiza 8572); Ag urme, Ni urme, Au urme, Fe + (Glina, nr. 1035, analiza 8573); Ag 0,11, Fe + (Glina, nr. 1036, analiza 8574), Ag urme, Ni ~ 0,01 (Glina, nr. 1037, analiza 8576); Ag 0,38, Ni 0,03, Fe urme (Glina, nr. 1038, analiza 8578); Ag 0,07 şi Ag 0,12 (Glina, nr. 1039, 1043, analizele 8579, 8585); Ag 0,11, Ni urme, Fe urme (Glina, nr. 1040, analiza 8581); Ag urme, Ni ~ 0,01, Fe + + (Glina, nr. 1041, analiza 8583); Ag urme, Ni ~ 0,01 (Glina, nr. 1042, analiza 8584); Ag 0,02 (Glina, nr.1044, analiza 8587), ori a fost utilizat cuprul topit dintr-un minereu cu arsen: Pb urme, As 0,32, Ag 0,06, Ni 0,05, Bi 0,013 (Glina, nr. 1033, analiza 8571). Rezultatele analizelor spectrale documentează, în cazul unor străpungătoare care conţin Ag ca adaos natural, faptul că ele au fost confecţionate din cupru din grupa chimică E 00 stabilită de S. Junghans, E. Sangmeister, M. Schröder, caracteristică şi pentru România, în perioada cuprului I şi II după cronologia propusă32, probabil dintr-o sursă de cupru din Transilvania. Cercetarea metalografică a unor străpungătoare de cupru descoperite în aşezarea culturii Tripolie A de la Luka Vrubleveckaja (Ucraina) a precizat atât prelucrarea metalului la cald cât şi, în cazul unui exemplar, folosirea sudurii a două bare de cupru pentru obţinerea piesei33. Analizele metalografice au documentat, de asemenea, tehnica sudurii ori a două benzi longitudinale de cupru, în cazul unui străpungător din aşezarea datată în cultura Tripolie B I de la Ruseştii Noi (R. Moldova), la o temperatură cuprinsă între 350o şi 450oC, ori sudura a două piese brute în formă de benzi, în situaţia confecţionării unui

Ion Mareş

66

străpungător, cu aceeaşi datare, din aşezarea de la Polivanov Jar (Ucraina). Străpungătorul de la Ruseştii Noi, amintit mai sus, cât şi un alt exemplar din aşezarea de la Horodniţa (Gorodnica, Ucraina), din aceeaşi fază culturală, au fost lucrate prin baterea cuprului la cald, la o temperatură mai mare de 300oC34. Importante de semnalat sunt tehnicile de obţinere a unor străpungătoare investigate metalografic, descoperite în aşezări eneolitice din Bulgaria. În cazul a 20 de asemenea piese, datate în cultura Varna şi Karanovo VI-Gumelniţa, analizele tehnice au documentat atât procedeele de elaborare prin baterea liberă a metalului sau prin turnarea lui, cât şi prelucrarea ulterioară prin forjare35. Suntem convinşi de faptul că rezultatele analizelor metalografice, care vor fi efectuate pe străpungătoarele din eneoliticul României, vor aduce precizări similare în ceea ce priveşte tehnicile de elaborare. Topoarele-ciocan (cod A.B.1.), diverse din punct de vedere tipologic (cap. 5), au fost confecţionate în majoritatea cazurilor prin turnarea aramei în tipare închise cu linie de separaţie (bivalve), cu rezervarea găurii pentru coadă prin introducerea unui miez (cep) în interiorul formei. Tehnologiile de elaborare a acestor piese sunt complexe, între ele figurând şi turnarea prin procedeul cerii pierdute. De asemenea, meşterii au elaborat mecanic în câteva cazuri topoare-ciocan prin forjarea la rece şi la cald a lingoului de cupru, perforând orificiul pentru coadă şi finisând unele piese prin forjare şi şlefuire. Ca tehnici întâlnim modelarea tăişului prin forjare, ascuţirea şi călirea. Topoarele-ciocan de tip Pločnik (cod A.B.1.1.; cap.5) din eneoliticul României sunt în câteva cazuri analizate micro şi macrostructural. Aceste investigaţii, la care adăugăm observaţiile de suprafaţă (studierea unor piese la stereomicroscop) şi datele din literatura arheologică, documentează faptul că au fost obţinute prin turnarea cuprului într-un tipar închis. La unele exemplare se păstrează pe suprafaţă rugozităţi de la turnare (Agrij, nr. 7; Dragomireşti, nr. 972; Probota, nr. 1375; Teleac, nr. 1572). Toporul-ciocan de la Probota a fost studiat la stereomicroscop, analizat metalografic şi spectral36. Rezultatele investigaţiilor confirmă faptul că exemplarul a fost turnat într-o formă cu suprafaţă de separaţie (tipar bivalv), cu un miez în interior pentru rezervarea găurii pentru coadă (anexa 3a). Atât rezultatul analizei metalografice, cât şi al analizei spectrale documentează faptul că piesa este confecţionată dintr-un aliaj al cuprului cu staniu (din faze intermetalice specifice aliajelor Cu-Zn, Cu-Al, Cu-Si) (vezi anexa 3a), ceea ce pune sub semnul întrebării datarea toporului în eneolitic (nr. 1378), cu toate că el aparţine tipului Pločnik. Prezenţa staniului (1,26%) şi a zincului (0,879%), în proporţii la care pot fi considerate elemente de aliere (bronzul cu staniu), asociată cu o mică proporţie de sulf şi elemente însoţitoare (Fe, Cr, Ni, Al, Mg, Pb), argumentează faptul că minereul folosit includea preponderent cupru nativ, elementele însoţitoare fiind sub formă de oxizi şi mai puţin sulfuri (anexa 3a). Mai mult, plumbul este prezent în cuprul solid într-o proporţie mare (1,17%), ceea ce ar fi dus, în condiţiile prelucrării plastice la cald (după turnare) la fisurarea metalului (în cazul, aşa cum s-a amintit mai sus, nerespectării temperaturilor admise în asemenea situaţii: nu mai scăzute de 300-350oC şi nu mai înalte de 900oC)37, însă meşterul a evitat prelucrarea ulterioară la cald, deoarece pe suprafaţa toporului nu au fost observate fisuri specifice (anexa 3a). Analizele spectrale efectuate pentru unele topoare de tip Pločnik din România indică prezenţa cuprului nativ fără adaosuri naturale (Tăuteu, nr. 1507; Turdaş, nr. 1652, 1654) sau cu elemente însoţitoare: Ag (Şeica Mică, nr. 1484; Şura Mică, nr. 1500; Teleac, nr. 8898; Turdaş, nr. 1652); Ag, Ni, Fe (Tăuteu, nr. 1507); Sn, Ag, Ni, Fe (Tăuteu, nr.1509) în proporţii nesemnificative, ceea ce presupune folosirea unor minerale de cupru din grupa oxizilor (vezi cap. 3). În cazul unor topoare de acest tip se constată prelucrarea după turnare, prin forjare: Răstolţ38 (nr. 1384), Tăuteu (nr. 1507-1509). Analiza metalografică a unui topor-ciocan cu locul descoperirii Transilvania (nr. 1620) documentează faptul că piesa a fost supusă, în procesul de elaborare, timp îndelungat la temperaturi înalte (peste 600° C), pe suprafaţa toporului şi în orificiul pentru coadă remarcându-se suprapuneri de material şi suduri la cald; finisarea toporului a fost făcută prin frecarea lui cu un corp abraziv (gresie), fiind constatate urme de frecare pe suprafaţa piesei, cu înălţimea rugozităţilor dispuse orizontal de 25 micromi; pentru elaborarea toporului este presupusă utilizarea unei pepite mari de cupru nativ (vezi analiza spectrală, la nr. 1620) forjată la cald, nefiind exclusă nici topirea totală sau parţială a acesteia38a. Toporul-ciocan din depozitul de la Cărbuna39 a fost investigat micro şi macrostructural, rezultatele precizând faptul că a fost obţinut prin forjare la temperaturi înalte, orificiul pentru coadă fiind realizat mecanic prin perforarea metalului la cald, la un interval de temperatură cuprins între 900oC şi 300-350oC, cu reîncălziri, deoarece străpungerea orificiului la o temperatură înaltă putea duce la fisurarea metalului40. Analiza spectrală arată că toporul a fost lucrat dintr-un mineral oxidat, în cuprul pur fiind semnalate microimpurităţi de Ag, Fe, Ni, iar conţinutul înalt de oxigen (0,13-0,15%) a fost condiţionat de încălzirea repetată a metalului41.


67

Un topor-ciocan (inedit) de la Poduri (nr. 1371B), pe care l-am văzut în Muzeul din Piatra Neamţ, a fost obţinut probabil prin forjarea unui lingou de cupru, pe suprafaţa lui fiind vizibile adâncituri de la batere, orificiul pentru coadă, de formă rectangulară, părând a fi perforat mecanic. Un alt topor-ciocan de la Boroşeni42 (rn. Râşcani, R. Moldova), neanalizat metalografic, presupune aceleaşi tehnici de elaborare ca şi la toporul-ciocan de la Cărbuna43. Argumentele care sprijină această ipoteză se bazează pe existenţa unor fisuri, rupturi şi adâncituri pe suprafaţa toporului44, cât şi pe forma neregulată a orificiului pentru coadă care este perforat mecanic. Topoarele-ciocan de tip Pločnik de la Cărbuna şi Boroşeni demonstrează că procedeul turnării cuprului nu era folosit în zona culturii Tripolie A (sigur pentru toporul de la Cărbuna), constatare generală de altfel pentru toate piesele de aramă supuse cercetărilor micro şi macrostructurale, din această cultură44a. Un topor-ciocan de tip Pločnik de la Ai-Bunar45 din Bulgaria a fost elaborat, conform rezultatului analizei metalografice, prin turnarea cuprului într-o formă bivalvă prevăzută cu miez în interiorul tiparului pentru rezervarea găurii pentru fixare şi ulterior a fost prelucrat prin forjare, lama toporului fiind întărită suplimentar46. Topoarele-ciocan de tip Cotiglet (cod A.B.1.2.; cap. 5) au fost confecţionate prin topirea şi turnarea cuprului (Buciumi47, nr. 450; Cotiglet48, nr. 534); exemplarul de la Buciumi a fost supus unei prelucrări ulterioare prin forjare, prezentând mai multe adâncituri neregulate pe suprafaţă, pe corpul piesei se află mai multe linii scurte tăiate după turnare, considerate a fi semne ale proprietarului49. Analiza spectrală a toporului de la Cotiglet documentează folosirea cuprului nativ cu impurităţi naturale de Sn, Ag, Ni, Fe (nr. 534).

Topoarele-ciocan de tip Vidra (cod A.B.1.3.; cap. 5) cuprind piese zvelte, elegante, lucrate îngrijit. Pentru toporul-ciocan de la Vidra (nr. 1725) se menţionează că a fost confecţionat prin metoda cerii pierdute50, aceeaşi tehnică fiind presupusă şi pentru exemplarul de la Mărgineni (nr. 1247) care, ulterior turnării, a fost finisat prin forjare, posibil la cald51. Vizualizarea la stereomicroscop a acestui topor documentează obţinerea lui prin turnare, remarcându-se câteva asperităţi atât în interiorul găurii pentru coadă (ceea ce presupune că a fost obţinută prin rezervarea ei cu un miez plasat în tipar), cât şi pe corpul piesei. De asemenea, pe suprafaţa toporului sunt mici adâncituri provenite de la ciocănire şi nu are bavuri, fapt care indică posibilitatea elaborării lui prin metoda amintită. Toporul de la Lupeşti (nr. 1241) are pe braţul cu tăiş o urmă asemănătoare unei cusături de la turnare52, după noi fiind posibilă bavura de la centrarea neatentă a formelor tiparului bivalv53. Urme de bavură sunt şi la toporul de la Izvoare (nr. 1208), care este posibil să fi fost obţinut prin turnarea cuprului într-o formă cu suprafaţă de separaţie (tipar bivalv) şi cu miez în interior pentru delimitarea orificiului. Folosirea tehnicii cerii pierdute, dificilă şi în acelaşi timp complexă ca metodă de elaborare a topoarelor cu gaură transversală din eneolitic, presupune cunoştinţe temeinice în domeniul metalurgiei cuprului, dovadă fiind etapele parcurse de meşterii de atunci pentru realizarea ei (vezi anexa 2). Cercetarea tehnologică (microscopul binocular) şi analiza metalografică a toporului de la Berezovska GES54 (Ucraina) documentează elaborarea lui, prin tehnica amintită, într-o formă de lut care se desfăcea şi cu obţinerea găurii pentru coadă odată cu turnarea metalului, fiind prelucrat ulterior prin forjare pentru finisare, la o batere mai puternică fiind supuse feţele tăişului, forjarea finală efectuându-se la o temperatură de peste 300oC55. Analiza spectrală a toporului de la Reci indică folosirea cuprului nativ cu urme de Ag ca element natural în conţinut (nr. 1387); cuprul pur metalurgic topit (cuprul nativ) cu trei adaosuri însoţitoare (Ag, Pb, Ni) se constată şi în cazul analizei spectrale a exemplarului de la Berezovska56. Un topor-ciocan de tip Vidra, varianta A, după clasificarea propusă de H. Todorova, de la Goljamo Delčevo57 (Bulgaria), a fost cercetat metalografic, iar rezultatele analizei arată că a fost turnat într-un tipar bivalv cu miez în interior pentru rezervarea găurii pentru coadă, a fost forjat ulterior pentru prelucrare şi are lama consolidată suplimentar prin călire58. Măiestria cu care a fost confecţionat toporul-ciocan de tip Varna, varianta Brad (cod A.B.1.4.; cap. 5) din depozitul de la Brad (nr. 151) demonstrează înaltul profesionalism la care s-a ajuns în metalurgia cuprului în eneolitic. Cercetarea macrostructurală a acestei piese (stereomicroscop) documentează faptul că a fost elaborată prin turnarea cuprului într-un tipar închis, cu miez amplasat în interiorul tiparului pentru obţinerea găurii pentru coadă. Toporul nu a fost analizat metalografic, însă prin vizualizarea lui nu au fost sesizate rugozităţi sau alte urme (fisuri), fiind şlefuit şi finisat. Nervura în relief de pe feţele laterale separă laturile toporului în două părţi egale, iar corpul piesei prezintă un profil hexagonal59. Este posibil ca cele două nervuri să indice locul de îmbinare al tiparului bivalv în care s-a turnat metalul. Forma deosebită a acestui exemplar (cap. 5, tipul A.B.1.4. şi corpus, nr. 151) nu exclude ipoteza folosirii unui model de ceară

Ion Mareş

68

şi confecţionarea lui prin metoda „à cire perdue”. În orice caz, acest topor este unicat pentru eneoliticul din ţara noastră. Toporul-ciocan de tip Fâstâci, de la Fâstâci (cod A.B.1.5., cap. 5; corpus, nr. 996), a fost elaborat prin turnare60, probabil într-un tipar cu miez în interior pentru rezervarea găurii pentru coadă, pe corpul piesei păstrându-se câteva rugozităţi. Topoarele-ciocan de tip Codor (cod A.B.1.6.; cap. 5) nu au fost analizate metalografic, însă se poate constata din observaţiile libere că au fost lucrate prin turnarea cuprului într-un tipar, pe corpul exemplarelor remarcându-se urme de rugozităţi şi defecte (Codor, nr. 513; Ciolăneştii din Deal, nr. 503; Sultana, nr. 1482; Transilvania, nr. 1621 şi Viştea, nr. 1621). Toporul-ciocan de la Aţel (nr. 64), o formă de tranziţie între exemplarele de tip Codor şi Kežmarok (cod A.B.1.7.; cap. 5), este lucrat neîngrijit, realizat probabil prin turnare (prezenţa rugozităţilor pe suprafaţa exemplarului), şi nefinisat. Tipul Crestur de topoare-ciocan (cod A.B.1.8.; cap. 5) cuprinde piese lucrate îngrijit (Crestur, nr. 539; Ilişua, nr. 1188; Luica, nr. 1239; jud. Sibiu, nr. 1465), elaborate probabil prin turnare (nu dispunem de analize metalografice) în tipare închise cu sau fără linie de separaţie, cu miez în interiorul formei pentru rezervarea găurii pentru mâner şi cu locaş săpat probabil în negativul tiparului bivalv în jurul miezului, deasupra şi dedesubtul zonei în care se obţinea orificiul pentru coadă, sau numai într-o parte, cu scopul realizării tubului pentru fixare (amplasat fie pe ambele laturi, fie numai pe una la gaura pentru mâner). Confecţionarea formelor, posibil din argilă, necesita o anumită specializare profesională în aceste cazuri (vezi anexa 2). Două topoare de acest tip au semne semicirculare cu punct la mijloc (Crestur, nr. 539) sau rotunde (jud. Sibiu, nr. 1465). Problema marcării topoarelor cu gaură transversală din eneolitic, subiect discutat în literatura arheologică61, rămâne în continuare deschisă. Neclarităţile derivă din tehnicile utilizate pentru realizarea semnelor (circulare sau semicirculare, cu punct la mijloc sau fără, semilunare, alveolare). Au fost imprimate la cald sau la rece cu un instrument special confecţionat în acest scop, a fost săpată forma lor în negativul tiparului (pe o latură sau pe ambele) ori au fost realizate prin turnare?. Suntem convinşi că rezultatele investigaţiilor macro şi microstructurale vor elucida aceste necunoscute. Este un subiect interesant care, împreună cu problema semnificaţiei acestor semne (mărci de proprietar, de atelier sau ornamente) vor trebui rezolvate de cercetările viitoare. Analiza spectrală a toporului de la Ilişua indică cuprul nativ cu adaosuri naturale de Sn, Pb, As, Sb, Ag, Ni, Bi, Zn (nr. 1188). Prezenţa plumbului (0,39) şi a zincului (0,09) în cuprul solid presupunea, în cazul în care piesa a fost supusă unui tratament de forjare la cald, respectarea temperaturilor admise (între 300/350oC şi 900oC) pentru evitarea „fragilităţii la roşu”. Topoarele-ciocan de tip Holič (cod A.B.1.9; cap. 5), pentru care nu dispunem de analize metalografice, au fost elaborate prin turnare, aşa cum putem presupune pe baza observaţiilor libere care pun în evidenţă prezenţa rugozităţilor şi asperităţilor de la turnare. Prezenţa tubului pentru fixarea mânerului, fie pe o latură fie pe ambele, presupune folosirea unui tipar închis, cu miez în interior.

Topoarele-ciocan de tip Székely şi Nádudvar (cod A.B.1.10; cap. 5) au fost elaborate prin turnare. Tehnologiile de prelucrare aplicate la un topor-ciocan cu locul descoperirii „Transilvania” (nr. 1621A), documentate în urma investigaţiilor metalografice61a, constau în forjare şi recoacere petrecute la temperaturi între 375-650°C, exemplarul fiind ciocănit cu un obiect rotunjit, operaţie care a dus şi la creşterea uşoară a durităţii la suprafaţă (ecruisare); de la finisarea voită a toporului au rămas urme de la forjarea cu un corp uşor, până la 0,5 kg (ciocan special); toporul păstrează urme de tăiere a bavurilor şi a excrescenţelor de la muchie şi din planul median, efectuate cu o daltă sau un topor de piatră, marginile respective fiind apoi uşor ciocănite; pe piesă au fost sesizate urme de suprapuneri de material şi de sudură la cald, operaţii care se desfăşurau la temperaturi de circa 750-900° C; orificiul pentru coadă a fost finisat cu un obiect dur (gresie), toporul, după patina sa roşie, fiind tratat prin încălzire şi ungere cu grăsimi61b. Analiza spectrală indică (vezi nr. 1621A) cuprul nativ cu elemente însoţitoare: Sb, As, Au, Ag, Sn şi altele, piesa fiind inclusă în clusterul (clasa) 1.1.2., acelaşi cu al surselor de cupru de la Băiţa şi Sântimbru Băiuţului61c.

Analizele spectrale, pentru unele topoare de tip Székely şi Nádudvar, indică folosirea cuprului nativ, fără elemente însoţitoare (Grindeni, nr. 1049; Transilvania, nr. 1622-1623; Vinţu de Jos, nr. 1763), sau cu adaosuri naturale: Ag (Carei, nr. 455; Săcuieni, nr. 1409; Târguşor, nr. 1532); Ag, Fe (Beţa, nr. 104), Ni (Sârbi, nr. 1446); As, Sb, Ag, Bi, Fe (Araci, nr. 43); As, Ag, Ni (Ocna Sibiului, nr. 1285) în proporţii nesemnificative. Prezenţa arsenului (0,48%) în metalul toporului de la Ocna Sibiului şi într-o cantitate mai mică (0,1%) la exemplarul de la Araci presupune folosirea unui minereu de cupru cu arsen (corpus, nr. 1285 şi 43).


69

Unele topoare-ciocan de tip Agnita (cod A.B.1.11.; cap. 5) au mici rugozităţi pe suprafaţă (Agnita, nr. 6; Cetatea de Baltă, nr. 491; Sânnicolau Român, nr. 1437), fiind obţinute prin turnarea cuprului într-un tipar închis dacă luăm în consideraţie şi prezenţa tubului pentru fixare. Toporul de la Ip (nr. 1189) are o nervură verticală pe braţul-ciocan, situată aproximativ în zona centrală, rezultată probabil de la turnare62, şi nu este exclus ca aceasta să fie urma unei bavuri rezultate de la îmbinarea neatentă a formelor.

Analizele spectrale efectuate pentru două topoare-ciocan de tip Agnita arată cuprul nativ fără elemente însoţitoare (Agnita, nr. 6; Gheorgheni, nr. 1010). Tehnica turnării cuprului poate fi remarcată la topoarele-ciocan de tip Mezőkeresztes (cod A.B.1.12.; cap. 5). Exemplare masive, grele, de dimensiuni mari (lungimea maximă de 43 cm, greutatea de 3,060 kg; Vinga, nr. 1762), dar elegante şi lucrate îngrijit, topoarele reliefează profesionalismul „metalurgiştilor” din eneolitic. La unele piese se păstrează rugozităţi şi încreţituri pe corp (Ciubanca, nr. 504; Iclod, nr. 1183; Meşcreac63, nr. 1252; Romita, nr. 1397; Sfârnaş64, nr. 1462; Stupini, nr. 1479; Tarcea, nr. 1503), fapt ce presupune realizarea lor prin turnare. Nu excludem ca unele topoare de acest tip să fi fost confecţionate prin metoda cerii pierdute, ipoteză care poate fi luată în calcul în cazul piesei de la Petreu (nr. 1350), care prezintă câteva nervuri paralele situate aproximativ în jumătatea superioară (pe ambele braţe) ce delimitează mici suprafeţe faţetate, obţinute astfel fie probabil de la turnare (executate iniţial pe modelul de ceară), fie poate prin batere. Un alt topor din acelaşi loc (nr. 1351) are mici nervuri pe suprafaţă, rezultate probabil de la turnare. Faţete se găsesc şi pe topoarele de la Ciacova (nr. 500) şi Glâmboaca (nr. 1016), la acesta din urmă ele prezentându-se sub forma unor caneluri evidente pe ambele laturi ale piesei. Este posibil ca la unele topoare de acest tip meşterii să fi intervenit pentru finisarea lor, pentru îndepărtarea unor defecte de la turnare. Ipoteza este susţinută atât de forma „lustruită” a unor piese (Ciacova, nr. 500; Coldău, nr. 514), cât şi de existenţa unor mici adâncituri provenite de la ciocănire (Stupini65, nr. 1479). Unele topoare au semne (mărci; vezi cap. 5, tipul A.B.1.12) rotunde, circulare, semicirculare, cu punct la mijloc sau fără. Un ornament interesant se află pe toporul de la Sfârnaş (nr. 1462), compus din alveole semilunare. Este greu de precizat tehnica în care au fost efectuate: imprimate la cald sau la rece, „scobite” sau executate iniţial pe modelul din ceară ? Analizele spectrale efectuate pentru unele topoare-ciocan de tip Mezőkeresztes arată că au fost confecţionate din cupru nativ, fără adaosuri (Diosig, nr. 968) sau cu argint, ca element însoţitor, în metalul solid (Tarcea, nr. 1502, 1503; Târgşor, nr. 1533; Ungruţiu, nr. 1661). Topoarele-ciocan cu muchia cilindrică (cod A.B.2.; cap. 5) au fost obţinute probabil prin turnare (nu dispunem de analize metalografice), posibil într-un tipar închis cu miez în interior pentru rezervarea orificiului pentru mâner. La unele piese se observă puţine rugozităţi pe suprafaţa lor (Şiria, nr. 1494; Ocna Sibiului, nr. 1286). In general, topoarele cu braţul-ciocan cilindric sunt lucrate îngrijit şi simpla lor vizualizare arată că au fost finisate (Pădureni, nr. 1335; Oradea, nr. 1293; Săcuieni, nr. 1410; Corneşti, nr. 520). Toporul-ciocan de la Fălciu (cap.5, tipul A.B.2.4.1.) are pe suprafaţă câteva pete galbene, un indiciu că piesa a fost acoperită iniţial cu un strat subţire de metal66, posibil aur (?). Cercetarea macro şi microstructurală a acestui topor va putea preciza tehnica prin care s-a reuşit aplicarea stratului suplimentar de metal galben. Analiza spectrală a unor topoare cu muchia cilindrică arată folosirea cuprului nativ, fără elemente însoţitoare (Zlatna, nr. 1773), sau cu elemente însoţitoare : Ag (Şiria, nr. 1494), Fe (Iara de Mureş, nr. 1181). Pentru toporul de la Cosmeşti, analiza spectrală indică un procent de 0,50% staniu în metalul solid (nr. 530). Un topor-ciocan cu muchia lungă de la Goljamo Delčevo din Bulgaria, de tip Čoka-Varna, după clasificarea elaborată de H. Todorova, datat în cultura Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI, etapa a III- a67, a fost confecţionat prin turnarea cuprului într-un tipar cu plan de separaţie, gaura pentru coadă fiind obţinută prin perforarea mecanică a corpului piesei, suprafaţa exemplarului supusă forjării şi lama consolidată suplimentar, aşa cum demonstrează rezultatul analizei metalografice68. Procedeul de perforare mecanică a găurii pentru fixare poate fi în legătură cu necunoaşterea, în acest caz, a tehnicii de rezervare cu ajutorul unui miez introdus în tipar (alte topoare-ciocan, cu acelaşi sistem de obţinere a orificiului pentru coadă, sunt de la Cărbuna şi probabil Boroşeni şi Poduri; vezi supra, tipul Pločnik). Topoarele mixte, care fac trecerea de la topoarele-ciocan de tip Vidra la topoarele cu două tăişuri dispuse în cruce de tip Ariuşd (cod A.B.3.; cap. 5), au fost elaborate prin turnare. Tehnica respectivă este menţionată la toporul de la Bereşti (nr. 102), care păstrează o nervură unghiulară dispusă transversal pe orificiul de înmănuşare69 (după noi un defect de la turnare) şi rugozităţi pe suprafaţă. Exemplarul de la

Ion Mareş

70

Drăguşeni (nr. 977) a fost obţinut, după A. Crîşmaru, prin turnarea aramei într-un tipar deschis (monovalv)70. Pe latura interioară a piesei, la gaura pentru coadă, se află o îngroşare semicirculară rezultată de la metalul prelins în timpul procesului de elaborare71, după noi este un inel (ramă) care a fost obţinut prin rezervarea acestui spaţiu în jurul miezului care rezerva orificiul pentru coadă. Pe ambele feţe, în zona tăişului, exemplarul prezintă mici adâncituri provenite de la forjare, cu scopul prelucrării zonei tăişului72. Dificil de precizat este modul în care a fost obţinută muchia acestui topor care are forma literei T, posibil prin turnare73 şi o prelucrare suplimentară prin batere sau prin ciocănire şi lăţire74. Topoarele de la Mugeni (nr. 1278) şi Ormeniş (nr. 1297), care au mici rugozităţi pe suprafaţă, par să indice procedeul turnării într-un tipar, posibil închis. Exemplarele respective sunt finisate şi lucrate îngrijit. Analiza spectrală a toporului de la Mugeni arată cuprul nativ cu elemente însoţitoare : Ag, Fe (vezi nr. 1278) Topoarele cu două tăişuri dispuse în cruce (sau topoare-târnăcop) cuprind mai multe serii tipologice (cod A.B.4.; cap. 5), sunt cele mai numeroase (din categoria topoarelor) şi reflectă, prin modul în care au fost produse, atât nivelul avansat al metalurgiei cuprului în eneolitic, cât şi experienţa meşteşugarilor specializaţi în acest domeniu. Pentru topoarele-târnăcop de tip Ariuşd (cod A.B.4.1.; cap.5) din ţara noastră nu dispunem de analize metalografice. Studii macrostructurale (observaţii la stereomicroscop) am efectuat pentru topoarele de la Floreşti (nr. 998) şi Slobozia (nr. 1473). Rezultatele confirmă faptul că toporul de la Floreşti a fost turnat şi ulterior finisat prin forjare75, remarcându-se puţine rugozităţi pe braţul cu tăişul vertical. Adâncituri de la ciocănire se conservă pe aproape întreaga suprafaţă a piesei, ascuţirea tăişului orizontal fiind făcută prin forjare; câteva asperităţi (pori) de la turnare se află şi pe toporul de la Slobozia, gaura pentru coadă având o formă tronconică şi fiind obţinută prin rezervarea ei cu un miez amplasat în interiorul formei; pe cantul braţului cu tăişul vertical se păstrează adâncituri uşoare, de la ciocănire, în rest corpul toporului nu a fost finisat. Prin tehnica turnării au fost elaborate şi piesele de la „Moldova”76 (nr. 1258, rugozităţi pe suprafaţă), „Braşov”(?) (nr.448, rugozităţi, lucrat neîngrijit), Sălard (nr. 1415, asperităţi şi o nervură mediană, întâmplătoare, dispusă longitudinal de la tăişul vertical la gaura pentru coadă77, posibil o bavură) şi Sebeş (nr. 1456, rugozităţi). Analizele metalografice efectuate pentru două topoare-târnăcop de tip Ariuşd de la Bol’šie Zales’e şi Gonorivka78 din Ucraina evidenţiază faptul că ambele piese au fost elaborate prin turnarea cuprului într-un tipar cu plan de separaţie (bivalv), cu rezervarea găurii pentru coadă prin montarea unui miez în forme şi prelucrarea ulterioară prin forjare la cald79. Topoarele-târnăcop de tip Jászladány (cod A.B.4.2.; cap. 5) sunt grupate în cinci variante plus formele speciale (cod A.B.4.2.1. - A.B.4.2.6.; cap. 5). Rezultatele investigaţiilor metalografice şi spectrografice reliefează tehnologiile de elaborare care vor fi prezentate în continuare. În vederea obţinerii unor topoare-târnăcop de tip Jászladány este posibil a se fi utilizat un tipar monovalv pentru turnarea metalului. O astfel de metodă de elaborare este presupusă pentru toporul de la Bistriţa (nr. 116), care nu prezintă bavuri şi păstrează pe suprafaţă încreţituri de la turnare80, însă nu putem exclude şi turnarea lui probabil într-un tipar închis, fără plan de separaţie (metoda „à cire perdue”). Un topor-târnăcop de tip Jászladány (după noi, varianta Petreşti) de „lângă Belgrad” a fost confecţionat, aşa cum rezultă din analiza metalografică realizată de J.A. Charles, prin turnarea aramei într-un tipar deschis, forma lui finală rezultând ulterior, prin forjare; gaura pentru coadă a fost obţinută prin turnarea metalului în jurul unui miez, probabil din cărbune (mangal), care a fost aşezat compact în tipar înainte de turnare81. Faptul că o mare parte din topoarele de tip Jászladány au o latură convexă (partea exterioară) şi dreaptă sau uşor concavă (partea interioară) indică turnarea lor în forme monovalve, latura exterioară fiind partea din valvă, iar cea interioară zona care rămânea deschisă82. În orice caz, este dificil de explicat modul în care erau rezervate tuburile pentru fixare, evidente pe ambele laturi la gaura pentru coadă la multe exemplare, dacă luăm în discuţie metoda de turnare într-un tipar monovalv. Suntem convinşi că analizele tehnice viitoare vor elucida aceste necunoscute. Un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Petreşti, de la Plăvălari (nr. 1367) a fost cercetat macro şi microstructural (stereomicroscop, analiză metalografică şi spectrală; vezi anexele 2 şi 3b). Observaţiile la stereomicroscop au certificat faptul că piesa a fost obţinută prin turnarea cuprului (numeroase defecte de turnare, sub formă de excrescenţe, se păstrează pe întreaga suprafaţă) într-un tipar închis (nu au fost identificate bavuri), cu miez dispus în cavitatea formei pentru rezervarea găurii pentru coadă realizată odată cu turnarea83 (anexa 2). Analizele tehnice au precizat faptul că exemplarul nu a fost finisat, nu prezintă urme de folosire, sprijinind ipoteza elaborării piesei cu ajutorul unui model uşor fuzibil (din ceară), prin turnarea cuprului într-o formă închisă fără plan de separaţie (anexa 3b). Analiza


71

metalografică documentează faptul că exemplarul a fost elaborat prin turnarea metalului cu o viteză mică de răcire, lucru care se putea realiza folosindu-se o formă confecţionată dintr-un material ceramic (anexa 3b). Rezultatele analizei spectrale indică faptul că puritatea metalului folosit se apropie de puritatea cuprului pur metalurgic, ceea ce presupune utilizarea procedeelor de rafinare (persaj) în timpul elaborării (anexa 3b); operaţiile de topire a metalului au fost efectuate folosindu-se şi un combustibil solid (mangal). Elementele însoţitoare (adaosuri naturale), evidenţiate prin analiza spectrală (în miezul piesei) sunt: Fe, Si, Mn, Cr, Ni, Al, Cu, Pb, Sn, Zn (anexa 3b), probând folosirea unui minereu polimetalic. Rezultatele analizelor micro şi macrostructurale efectuate pentru un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Petreşti, de la Trifeşti (nr. 1645 şi anexa 3d), arată că acest exemplar a fost elaborat prin turnarea metalului într-o formă închisă fără suprafaţă de separaţie (piesa nu are bavuri), posibil prin metoda cerii pierdute; toporul conservă numeroşi pori proveniţi de la turnarea metalului într-o formă crudă (cu conţinut sporit de apă); nu au fost constatate tratamente termice sau de finisare. În interiorul găurii pentru coadă se află câteva mici adâncituri, deformări mecanice la rece produse probabil cu o daltă fie în scopul extragerii miezului (demularea cepului) din gaură, fie pentru îndepărtarea unor defecte de la turnare. Rezultatele analizei spectrale indică utilizarea cuprului nativ cu elemente însoţitoare: Sn, Zn, Fe, Ni, Al, Si, Mn, Cr, Pb (vezi anexa 3d). Analizele micro şi macrostructurale efectuate pentru un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Petreşti, de la Lacu (nr.1221), documentează tehnologiile de elaborare: exemplarul a fost turnat şi prelucrat ulterior prin batere pentru a i se da forma respectivă, pe suprafaţa toporului conservându-se defecte de la acest proces tehnologic, respectiv goluri cauzate de incluziunile de mangal sau pietriş în materialul din care s-a forjat; microstructura toporului este formată din cristale poliedrice maclate produse ca urmare a temperaturilor ridicate la care a fost menţinută piesa, posibil după finisare, pentru tratarea suprafeţei toporului prin ungerea cu grăsimi pentru evitarea oxidării; în orificiul pentru coadă toporul are două fisuri provocate ori de la deformarea plastică la rece, ori ca rezultat al întrebuinţării şi a unei cozi rigide; lângă gaura pentru coadă piesa are un semn, probabil de meşter; toporul face parte din clusterul (clasă) 1.1.1.2. al pieselor de cupru nativ (vezi analiza spectrală, la nr. 1221), având ca sursă Transilvania şi fiind în relaţie cu mina Bălan şi Criscior83a. Un fragment de topor-târnăcop de tip Jászladány, posibil varianta Brad, de la Adâncata (nr. 1A), investigat macro şi microstructural (vezi anexa 3e)83b, a fost elaborat prin turnarea metalului într-o formă închisă fără suprafaţă de separaţie, prin metoda cerii pierdute (model uşor fuzibil, din ceară) pe suprafaţa fragmentului păstrându-se excrescenţe datorate fisurării tiparului la uscare; nu au fost constatate tratamente termice după turnare, tăişul fiind finisat, posibil după deformarea plastică la rece (nu a fost efectuată analiza metalografică în zona tăişului, pentru evidenţierea maclelor mecanice), în scopul durificării structurale (ecruisaj); pentru elaborarea piesei a fost utilizat mangal; analiza spectrală evidenţiază cuprul nativ cu elemente însoţitoare: Sn, Zn, Ni, Al, Si, Mn,, Pb (vezi nr. 1A). Prin metoda cerii pierdute au fost confecţionate topoarele-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad, de la „Moldova” (nr. 1259) şi Podolenii de Jos (nr. 1368), în tipare închise cu miez pentru delimitarea găurii pentru coadă84. Nu este exclus ca tehnica amintită să fi fost utilizată la elaborarea multor topoare de tip Jászladány. În general, observaţiile de suprafaţă arată, în majoritatea cazurilor, urme care semnalează obţinerea lor prin turnare: prezenţa defectelor (asperităţi, încreţituri, nervuri, „cusături”, porozităţi, rugozităţi, pori). În tipare închise, cu plan de separaţie (bivalve), cu miez montat în interior pentru rezervarea orificiului pentru coadă, au fost confecţionate topoarele-târnăcop de acest tip de la Trifeşti (nr. 1645, tipar închis fără suprafaţă de separaţie)85, Moeciu (nr. 1257, păstrează bavurile, are asperităţi atât în interiorul găurii pentru coadă cât şi pe linia mediană anterioară, porozităţi)86, Bistriţa (nr. 117, conservă bavura de la îmbinarea valvelor şi pare a fi turnat în tipar bivalv, pe tăişul vertical prezintă mici adâncituri rezultate probabil de la o încercare de finisare)87, Târnăviţa (nr. 1543, are o dungă mediană rezultată de la îmbinarea formelor tiparului bivalv, păstrează asperităţi pe latura exterioară, tăişurile sunt ascuţite)88 şi Sânpetru German (nr. 1441, conservă o nervură pe mijloc89, posibil bavura). Două topoare-târnăcop de tip Jászladány, din cultura Tripolie, de la Ryngač şi Tatariska (Ucraina), au fost confecţionate, aşa cum rezultă din analizele metalografice, prin turnarea cuprului în tipar bivalv, cu miez montat, fiind apoi prelucrate prin forjare termică pentru îndepărtarea defectelor90. Toporul-târnăcop de acelaşi tip de la Brânzeni-„Mersâna” (R. Moldova) a fost obţinut prin turnarea metalului într-un tipar închis, prin tehnica cerii pierdute91. Date referitoare la elaborarea unor topoare-târnăcop de tip Jászladány se află în mai multe cazuri: Nadiş (nr. 1280, turnat, asperităţi pe suprafaţa piesei)92, Supuru de Jos (nr. 1483, rugozităţi evidente pe corp, lucrat neîngrijit, nefinisat), Zăuan (nr. 1772, asperităţi pe corpul piesei93, posibil turnat), „Bihor”

Ion Mareş

72

(nr. 106, încreţituri şi asperităţi, posibil turnat), Budeşti (nr. 453E; piesa a fost turnată într-un tipar monovalv, are tăişurile ascuţite, tubul conservă adâncituri neregulate la suprafaţă şi în interiorul lui, rezultate de la forjare)94a, Coldău (nr. 515, rugozităţi, turnat cu defecte), Obogeni (nr. 1284, o nervură paralelă cu axul longitudinal, pe latura superioară a toporului, tăişurile ascuţite, marginile tubului ciocănite, adâncituri în interiorul tubului pentru fixare provenite de la turnare)94, Padina Mare (nr. 1334, lucrat prin turnare)95, Siclod (nr. 1486, asperităţi, încreţituri, posibil de la turnare), Turnu Severin (nr. 1660 A.B., la ambele topoare, încreţituri şi asperităţi), Dubova (nr. 981, turnat, conservă pe suprafaţă rugozităţi), Zăbrani (nr. 1771, o nervură mediană se află pe braţul cu tăişul vertical, bavură ?), Vermeş (nr. 1723A, 1723B, turnate, păstrează rugozităţi98a, Păsăreni (nr.1336, 1337, la primul topor, încreţituri de la turnare se află în interiorul tubului, cu adâncituri mărunte şi dese pe feţele laterale, care provin de la forjare, posibil din timpul finisării; al doilea topor are tăişurile ascuţite, în jurul găurii pentru coadă păstrează uşoare adâncituri, neregulate şi dese, din vechime)96, Ungra (?) (nr. 1164, defecte de turnare, asperităţi evidente), Coţofenii din Dos (nr. 536, lucrat prin forjare după turnare)97, Halânga (?) (nr. 1124, încreţituri, asperităţi, posibil de la turnare), Lopadea Veche (nr. 1235, turnat, asperităţi se află şi în interiorul tubului pentru fixare, marginile tubului sunt ciocănite; alte adâncituri, mici, dese, neregulate, provenite de la forjarea piesei, posibil în procesul de finisare, se găsesc în zona găurii pentru coadă şi în apropierea tăişului vertical, aici şi faţete uşoare)98, Pir (nr. 1357, turnat, nervuri neregulate sunt pe suprafaţa exterioară a piesei)99, Poiana (nr. 1376, încreţituri, rugozităţi100, posibil de la turnare), „Judeţul Sibiu” (nr. 1446, defecte de turnare, rugozităţi pe suprafaţa piesei)101, Tarcea (nr. 1506, încreţituri şi asperităţi, posibil de la turnare), Târnăviţa (nr. 1535, turnat, asperităţi pe corpul toporului)102, Transilvania (nr. 1625, turnat, un „tiv”, păstrat parţial în interiorul tubului pentru fixare, este posibil o scurgere de metal la turnare, urme de prelucrare ulterioară turnării care constau din ciocănituri şi faţete la tăişuri, cel vertical are colţurile îndoite prin batere, la tăişul orizontal colţurile sunt rotunjite prin forjare; marginea tubului pentru fixare este lăţită neuniform prin batere)103, „Arad” (nr. 44, asperităţi, o nervură mediană se află pe braţul cu tăişul vertical, tăişurile sunt ascuţite), Fundu Văii (nr. 999, turnat, asperităţi; ciocănituri mărunte la tubul pentru fixare se găsesc pe latura interioară a toporului), Motăţei (nr. 1276, turnat şi lucrat apoi prin forjare; urme de ciocănituri se păstrează la tub)104, Sfârnaş (nr. 1463, turnat; un mic defect de la turnare reprezentat printr-o scurtă prelungire laterală la tăişul orizontal; ciocănituri pe o anumită porţiune, în formă de semicercuri, se găsesc pe partea inferioară a toporului, la tubul pentru fixare)105, Sohodor (nr. 1474, turnat în tipar închis cu miez în interiorul valvelor pentru obţinerea găurii pentru coadă; defecte ori de la turnare [porozităţi, fisuri], ori de la deformarea plastică; adâncituri mărunte şi dese amplasate în special pe cantul braţului cu tăiş vertical şi pe latura exterioară a toporului, rezultate de la forjare în procesul de finisare; tăişul orizontal se pare că a fost obţinut, în forma sa rotunjită şi lăţită, prin forjare; urme de prelucrare prin batere [adânciturile mici, neregulate, dese] sunt evidente pe marginea reliefată la partea exterioară a găurii pentru coadă; tubul de fixare de pe latura interioară a toporului este deformat prin forjare), Bogdăneşti (nr. 146, turnat, rugozităţi, nu au fost observate urme de bavură; adâncituri neregulate, dese, mărunte se află pe corpul toporului, în special pe canturile celor două braţe, ceea ce presupune că obţinerea curburii accentuate a braţelor a fost realizată prin forjarea intensă, posibil la cald; pe latura exterioară a braţului cu tăişul vertical se observă mai multe linii scurte tăiate în metal şi două fisuri provenite probabil ori de la turnare, ori de la forjare; alte crestături se găsesc atât pe latura interioară a aceluiaşi braţ, trasate scurt şi paralel, aproape de gaura pentru coadă, cât şi pe marginea cantului la ambele braţe; tubul pentru fixare de pe latura interioară a piesei este uşor turtit la margine şi pe suprafaţa lui se disting crestături mici), Corneşti (nr. 527, elaborat prin turnare)106, Cărăşeu (?) (nr. 457, confecţionat prin turnare, prezintă asperităţi pe corp)107, Erbiceni (nr. 989, obţinut prin turnare, lucrat îngrijit, finisat, cu tăişurile ascuţite), Fundu Văii (nr. 1000, realizat prin turnare, prezintă încreţituri pe corp şi puţine asperităţi), Vârd (nr. 1711, turnat; pe suprafaţa piesei se remarcă fisuri şi asperităţi). Pentru toporul-târnăcop, tipul Jászladány, varianta Brad, de la Cătina (nr. 472) se presupune metoda mecanică a confecţionării prin prelucrarea lingoului de cupru cu dalta şi ciocanul, piesa prezentând urme şi fasonări vizibile pe laturile arcuite ale tăişului orizontal şi la exteriorul tubului pentru fixare (pe latura interioară); gaura pentru mâner a fost realizată prin perforare108. Modelarea piesei prin finisare, după noi ulterioară turnării, îndoirea la profilul necesar, perforarea găurii pentru coadă certifică această metodă de elaborare însă lucrurile vor putea fi clarificate doar prin investigaţii macro şi microstructurale. Două topoare Jászladány, varianta Şincai, de la Păsăreni (nr. 1336, 1337), au fost analizate metalografic, rezultatele indicând faptul că metalul folosit conţine cupru şi cuprit, ultimul ca dezamestec (exoluţie); cantitatea mare de cuprit (21% şi 26%) influenţează negativ proprietăţile mecanice ale pieselor, micşorându-le rezistenţa, şi indică o tehnologie de elaborare mai puţin bine pusă la punct109.


73

Analizele spectrale efectuate pentru unele topoare-târnăcop de tip Jászladány demonstrează faptul că pentru elaborare a fost folosit cuprul nativ, fără elemente însoţitoare („Judeţul Cluj”, nr. 5129; Sebeş, nr. 1457; Tarcea, nr. 1504) sau, în majoritatea cazurilor, cu argint în metalul solid, ca adaos natural (Alba Iulia, nr. 9; Alţâna, nr. 13, 14; Axente Sever, nr. 65; Beiuş, nr. 98; Bistriţa, nr. 116; Cătina, nr. 472; Cermei, nr. 484; Cetatea de Baltă, nr. 492, 493; Chesler, nr. 496 A.B.; Doştat, nr. 971; Dumbrava, nr. 988; Josani, nr. 1215-1220; Lacu, nr. 1221; Moldova Veche, nr. 1260; Micoşlaca, nr. 1253; Oraviţa, nr. 1296; Roşiori, nr. 1398; Sâniob, nr. 1435; Sarmizegetusa, nr. 1406; Şimleu Silvaniei, nr. 1487; Şincai, nr. 1488; Şpălnaca, nr. 1498; Tarcea, nr. 1506; Târnăviţa, nr. 1534, 1535; Teiuş, nr. 1571; „Fost judeţ Turda-Arieş”, nr. 1650; Turdaş, nr. 1655; Vica, nr. 1724; Voia ?, nr. 1767) sau cu elemente însoţitoare, reprezentate de: Ag, Ni (Beiuş, nr. 99; Bencecu de Jos, nr. 100; Petreşti, nr. 1349); Ag, Co (Sfârnaş, nr. 1463); Ag, Fe (Odorheiu Secuiesc, nr. 1289); As, Ag, Ni (Odorheiu Secuiesc, nr. 1288); Fe (Pecica, nr. 1338; Tarcea, nr. 1505); Sn, Ni (Şişterea, nr. 1495); Pb, Ag, Fe (Coldău, nr. 516). Putem remarca faptul că şi în cazul topoarelor-târnăcop de tip Jászladány cele mai multe piese conţin argint ca element de adaos natural, fiind cuprinse în grupa chimică E00 determinată de S. Junghans, E. Sangmeister, M. Schröder, caracteristică şi pentru piese de cupru din România110, sursele de cupru găsindu-se în Transilvania.

Un fragment de topor cu locul descoperirii „Transilvania” (nr. 1637) este confecţionat din bronz, după cum rezultă din analiza spectrală: Sn ~8,8, Pb, 0,03, As 0,63, Sb, 0,07, Ag 0,03, Ni 0,48, Bi urme, Fe urme (vezi nr. 1637), şi aparţine epocii bronzului. Pentru topoarele-târnăcop de tip Târgu Ocna (cod A.B.4.4.; cap. 5) deţinem puţine informaţii referitoare la tehnologiile de elaborare. Un exemplar de acest tip, cu locul descoperirii „Bucovina” (nr. 451), a fost investigat macro şi microstructural (anexa 3c). Rezultatele documentează modul de confecţionare prin turnarea cuprului (în procesul de elaborare fiind utilizat un combustibil cu un conţinut scăzut de fosfor şi sulf, respectiv mangal) într-un tipar închis confecţionat din argilă (prezenţa aluminiului şi siliciului într-un procent crescut în patina toporului se explică prin remanenţa acestora din aluminosilicaţii care intrau în compoziţia formei tiparului); structura metalografică sprijină ipoteza unor deformări prin forjarea la cald, sub temperatura de recoacere (nu sunt prezente macle mecanice sau de recoacere), în procesul tehnologiei mecanice de finisare după turnare; analiza spectrală indică, prin puritatea mare a metalului, folosirea cuprului nativ în procesul de elaborare, cu elemente însoţitoare în metalul solid (Fe, Si, Mn, P, S, Cr, Ni, Al, Mg, Pb, Sn, Zn) şi aplicarea unor tehnici de rafinare termică prin persaj (posibil cu ajutorul unor crenguţe de mesteacăn ţinute în cuprul supus topirii); datele observaţiilor macrostructurale reliefează faptul că elaborarea a fost făcută într-un tipar închis (fără a putea stabili tipul de formă; nu au fost constatate bavuri) cu miez pentru rezervarea găurii pentru coadă (anexa 3c). Şi alte topoare de tip Târgu Ocna au fost confecţionate prin turnare: Brăteşti (nr. 449, prezintă asperităţi, crăpat la tubul de fixare)111, Piatra Şoimului (nr. 1352, are numeroase porozităţi pe suprafaţa corpului probabil de la turnarea metalului în tipar112), „România” (nr. 1395, pe laturi se află suprafeţe înguste, faţetate, obţinute probabil prin forjare sau prin turnare [model de ceară ?]). Pentru unele topoare de tip Târgu Ocna, analizele spectrale documentează utilizarea cuprului nativ cu elemente de adaos natural în metalul solid, cum ar fi: Ag (Orosfaia, nr. 1299); Ag, Ni (Piatra Şoimului, nr. 1352); Sn, Ag, Ni (Ocna Sibiului, nr.1287). La unele constatăm prezenţa arsenului în cuprul solid în procente diferite: 0,76% As şi Pb, Ni (Jibert, nr. 1213); 0,8% As şi Ag, Ni (Târgu Ocna, nr. 1527); 1% As şi Ag, Bi (Târgu Ocna, nr. 1526); 1,05% As şi Ag (Târgu Ocna, nr. 1525); 1,2% As şi Ag, Ni, Fe („România”, nr. 1395), ceea ce indică aliajul de cupru cu arsen (bronzul arsenical). În mod indirect, întrucât lipsesc analizele metalografice în cazul topoarelor amintite, se pot face referinţe la rezultatele investigaţiilor114 privind obiecte de cupru timpurii din vestul, nordul şi partea alpină a Europei. S-a evidenţiat folosirea cuprului cu arsen, stabilindu-se că, în general, prezenţa arsenului într-un procent mai mic de 1% în cuprul solid poate fi privită ca un rezultat neintenţionat al utilizării cuprului impur; materialul cu un conţinut mai ridicat faţă de procentul amintit s-a considerat a fi rezultatul produs deliberat pentru elaborarea aliajului dintre cupru şi arsen, printr-o selecţie a minereului de cupru mai bogat în arsen; acest aliaj ar fi superior cuprului fără arsen, pe de o parte în procesul de elaborare a pieselor şi pe de altă parte datorită proprietăţilor superioare ale obiectelor finisate115. Unele resurse miniere de cupru cu arsen din ţara noastră au fost depistate şi exploatate (parte cu un procent mai ridicat de arsen), minereul fiind utilizat pentru elaborarea unor obiecte din aliajul cupru-arsen (faza intermediară specifică aliajului Cu-As sau bronzul arsenical), aşa cum rezultă din analizele spectrale amintite. Rămâne de stabilit sursa de aprovizionare cu acest minereu, poate din Transilvania.

Ion Mareş

74

În orice caz, profesionalismul meşterilor care au confecţionat obiectele de cupru cu arsen este ridicat, dacă luăm în consideraţie faptul că procesul tehnologic în elaborarea unor asemenea piese presupune experienţă în sortarea, topirea minereului şi prelucrarea ulterioară (turnare, rafinare, forjare, finisare), pentru că arsenul se evaporă uşor la topire (în proporţie de circa 80%) şi este toxic116. Referitor la folosirea cuprului cu arsen se constată că duce la creşterea durităţii după prelucrarea la rece, păstrând această caracteristică chiar şi pe perioada forjării la cald; de asemenea, acest aliaj (chiar şi cu mai puţin de 1% arsen) poate fi superior cuprului în ceea ce priveşte metalurgia sa, datorită gradului de solidificare crescut şi efectului arsenului ca oxidant117. Este posibil ca topoarele-târnăcop de tip Nógrádmarcal, topoarele-duble şi sapele-duble de tip Hortobagy (cod A.B.4.5.; A.B.5.; A.B.6.1.; cap. 5), pentru care nu dispunem de analize metalografice, să fi fost elaborate prin turnarea cuprului în tipar. Aceste supoziţii sunt argumentate de prezenţa defectelor de turnare (rugozităţi, încreţituri, porozităţi etc.), care pot fi observate la unele piese: Chişoda (nr. 499), Haşag (nr. 1125, are o nervură mediană pe o latură), Transilvania (nr. 1628), Chirpăr (nr. 497), Lopadea Veche (nr. 1236). Analizele spectrale indică, în cazul exemplarelor studiate, atât utilizarea cuprului nativ, fără elemente naturale însoţitoare (Vidra, nr. 1726) sau cu adaosuri naturale în cuprul solid: Ag (Haşag, nr. 1125); Ag, Ni (Chişoda, nr. 499), cât şi folosirea unui minereu de cupru cu arsen, aliaj neintenţionat, în care cantitatea de arsen reprezintă 0,88% (mai mică de 1%) în cuprul solid, alături de Ag, Ni, Fe (Chirpăr, nr. 497). Pentru topoarele-ciocan şi topoarele-târnăcop de formă necunoscută (cod A.B.8.; cap. 5) există câteva analize spectrale care stabilesc utilizarea cuprului nativ, fără impurităţi (Lipova, nr. 1229; Zlatna, nr. 1773), sau cu adaosuri naturale: Ag (Oraviţa, nr. 1296; Şoşdea, nr. 1497 ; Transilvania, nr. 1638); Ag, Ni (Şimleu Silvaniei, nr.1487).

Tehnologia de elaborare prin turnare este menţionată şi la un fragment de topor care nu mai poate fi clasificat tipologic (cod A.B.9.; cap. 5), de la Cerişa (nr. 483), cu asperităţi pe suprafaţă118. Analizele spectrale efectuate pentru asemenea fragmente de topoare care nu mai pot fi clasificate tipologic indică folosirea cuprului nativ cu argint ca element însoţitor (Orşova, nr. 1301), cât şi a aliajului de cupru cu arsen (bronzul arsenical) pentru două fragmente de topoare miniaturale, care deţin un procent de 1,3% As şi elemente însoţitoare: Pb, Ag, Ni, Fe (Sărata Monteoru, nr. 1425), 1,05% As şi Ag, Ni, Bi (Sărata Monteoru, nr. 1426), ceea ce presupune folosirea unui minereu de cupru cu arsen.

Din datele prezentate reiese atât nivelul înalt al metalurgiei cuprului din eneoliticul din ţara noastră, cât şi profesionalismul meşterilor specializaţi în acest domeniu (vezi anexa 2), care au folosit pentru elaborarea topoarelor de cupru, în ansamblul lor, tehnologii complicate cum ar fi: topirea, turnarea în tipare deschise (monovalve) sau închise (cu plan de separaţie sau bivalve, sau fără plan de separaţie - metoda „à cire perdue”) prevăzute cu miez amplasat în cavitatea tiparului pentru rezervarea orificiului pentru coadă, finisarea şi modelarea prin forjare (prelucrarea după turnare), ascuţirea tăişurilor, şlefuirea, îndoirea la profilul necesar, marcarea, călirea. Elaborarea prin turnare a topoarelor cu gaură transversală (constatată, în general, la toate tipurile analizate mai sus) din eneolitic presupune utilizarea unor tipare confecţionate dintr-un material ceramic. Ipoteza noastră se sprijină pe rezultatele analizelor spectrale şi metalografice care relevă, în cazul investigării unui topor-ciocan de tip Pločnik (anexa 3a) de la Probota (nr. 1378), a unui topor-târnăcop de tip Jászladány (anexa 3b) de la Plăvălari (nr. 1367), a unui exemplar de acelaşi tip de la Trifeşti (nr. 1645 şi anexa 3d) şi a unui topor-târnăcop de tip Târgu Ocna (anexa 3c) cu locul descoperirii „Bucovina” (nr. 451), turnarea metalului în forme confecţionate din aluminosilicaţi (argile, bentonite; vezi anexele 2, 3a-e), dar nu putem generaliza această constatare. Este adevărat că până acum, din câte cunoaştem, tipare confecţionate dintr-un material ceramic sau de piatră, folosite pentru elaborarea topoarelor amintite, nu au fost descoperite în Europa. Trei tipare de lut pentru elaborarea topoarelor cu două tăişuri dispuse în cruce sunt menţionate de E. Pernicka ca descoperiri la Tepe Ghabristan (nordul Iranului), fiind datate în a doua jumătate a mil. V a.Chr. şi amintesc de topoarele-târnăcop din sud-estul Europei de la sfârşitul mil. IV a.Chr119. Prin studierea unui topor Jászladány, varianta Petreşti, de la Plăvălari (nr. 1367), în cadrul unui experiment, au fost reconstituite ipotetic tehnologiile de elaborare (anexa 2). Concluzia la care s-a ajuns este că meşterul care l-a confecţionat avea cunoştinţe despre viteza de turnare a metalului (cuprul se răceşte uşor şi înglobează bioxid de carbon, fapt care duce la apariţia defectelor de turnare), de umplere corectă a formei, de proiectare a obiectului turnat (înclinări constructive, racordări, solidificare dirijată, evitarea formării tensiunilor interne, respectarea temperaturii de turnare), cunoştea timpul exact de menţinere în formă a piesei şi momentul când trebuia extras miezul care delimitează orificiul pentru mâner (evitându-se apariţia fisurilor datorate contracţiei metalului la răcire), ştia să îmbine formele tiparului bivalv printr-un


75

sistem de centrare, evita acumularea gazelor care se degajă la turnarea metalului (probabil prin practicarea unor canale de aerisire, răsuflători), cunoştea calităţile miezului aşezat în interiorul formei pentru delimitarea găurii pentru coadă, condiţia esenţială fiind compresibilitatea lui (rezistenţa la deformare în timpul montării şi extragerii, permeabilitatea la gaze, uscarea pentru a nu degaja gaze la turnare compoziţia să nu interacţioneze chimic cu metalul lichid)120 (anexa 2). Folosirea tehnicii cu ceara pierdută (documentată pentru elaborarea unor topoare cu gaura transversală din eneolitic) presupune parcurgerea următoarelor etape: confecţionarea modelului de ceară (prototipul), realizarea formei prin „îmbrăcarea” modelului (tiparul închis), extragerea modelului prin turnarea cuprului, scoaterea piesei, care, în mod inevitabil, ducea la distrugerea tiparului ceramic (anexa 2). Această metodă a permis, aşa cum constata N. V. Ryndina, turnarea celor mai complicate forme de obiecte, modelul din ceară prezervând toate detaliile necesare121. Toporul-ciocan de tip Vidra de la Berezovska (Ucraina) a fost elaborat, prin această metodă, prin turnarea cuprului într-o formă de lut care se desfăcea, tehnică uzitată de cei mai experimentaţi meşteri122. Distrugerea formei pentru scoaterea piesei turnate este explicaţia cea mai plauzibilă pentru nedescoperirea până acum a tiparelor ceramice folosite la confecţionarea unor asemenea obiecte. Mai mult, piesele elaborate prin această tehnologie sunt exemplare unice. Din datele de care dispunem până acum, referitoare la morfometria topoarelor de aramă cu gaura transversală din eneoliticul din ţara noastră, constatăm, aşa cum am subliniat într-un studiu mai vechi123, că nu există două piese identice în cadrul aceluiaşi tip; chiar dacă întâlnim situaţii în care dimensiunile coincid (lungimea), ele diferă prin greutate sau prin alţi parametri dimensionali (lăţime, grosime etc.). Această bază de date (vezi corpus, passim) este un argument important în susţinerea ipotezei că fiecare exemplar a fost elaborat în cadrul unui singur proces tehnologic de turnare a cuprului în tipar, neputând fi identificate produse de serie prin utilizarea aceluiaşi tipar. Explicaţia pare a fi în legătură cu formele ceramice care, dacă nu erau uscate sau arse în prealabil, la contactul cu metalul topit se fisurau (de aici şi pericolul accidentării prin împroşcarea cu metal sau rebutarea piesei [vezi anexa 2 şi anexa 3e]), însă şi în condiţiile arderii tiparului, o turnare în serie (ne referim la tiparele mono- şi bivalve) avea drept rezultat obţinerea mai multor piese similare, dar operaţiunea de turnare repetată producea inevitabil deteriorări parţiale ale tiparului (fisuri) şi, în aceste condiţii, era abandonat. Topoarele plate (cod tipologic A.B.10.1. - A.B.10.4.; cap. 5) cu variantele stabilite (cod tipologic A.B.10.1.1. - A.B.10.1.5.; A.B.10.2.1. - A.B.10.2.3.; cap. 5) au fost, parţial, analizate metalografic. Un exemplar de la Comăneşti (nr.519), după noi varianta Cucuteni, presupune, potrivit studiului metalografic, confecţionarea sa prin forjare la rece (prezenţa grăunţelor poligonale maclate, care exclud, în mod firesc, elaborarea prin topire şi deformarea structurii sale interne)124. Nu punem sub semnul îndoielii rezultatele analizei, dar toporul arată o latură aproximativ plată şi alta uşor bombată, fapt care presupune elaborarea lui prin turnarea metalului într-un tipar deschis; colţurile tăişului sunt turtite prin ciocănire iar spre extremitatea distală piesa conservă mici denivelări neregulate (adâncituri) cauzate de forjarea suprafeţei pentru realizarea tăişului lăţit şi arcuit. Un topor plat, varianta Coteana, din depozitul de la Cărbuna125, a fost obţinut, potrivit rezultatelor analizei metalografice, prin ciocănire la o temperatură mai înaltă de 300oC, ca materie primă fiind folosit cuprul topit care conţinea mai multe elemente însoţitoare: Sn, Pb, Bi, Ag, Sb, As, Fe, Ni, Au126. O serie de topoare plate din Bulgaria documentează, prin rezultatele analizelor metalografice, elaborarea lor prin turnarea cuprului fie într-o formă deschisă, fie într-un tipar cu plan de separaţie (bivalv), după care, prin forjare, corpul exemplarelor a fost prelungit, zona cu tăiş fiind supusă unei consolidări suplimentare127. Investigaţiile micro şi macrostructurale efectuate asupra unui topor plat, varianta Sălcuţa, de la Cuptoare-Sfogea (nr. 563)127a, pun în evidenţă tehnologiile utilizate pentru elaborarea piesei care a fost obţinută prin turnare în poziţie verticală şi, ulterior, finisată prin forjare la rece şi la cald; exemplarul prezintă suprapuneri de material la extremitatea proximală rezultate de la deformarea şi sudarea cuprului prin batere la cald, procesul de sudare nefiind complet; rezultatele analizei spectrale (vezi nr. 563) documentează cuprul nativ retopit cu elemente însoţitoare care fac aliajul fragil.127b Un alt topor plat, cercetat micro şi macrostructural, de la Coldău (sau Dragu, nr. 517) indică, prin microstructura sa, prelucrarea prin forjare la cald şi la rece, fără topire; unele proeminenţe aflate pe canturile piesei ar putea proveni fie de la un tipar, fie de la cuprul nativ; dungile de şiroire, aflate pe o latură a toporului, unele proeminenţe (punctiforme) izolate sau a proeminenţelor de exces ar putea fi resturi de la turnarea orizontală sau oblică şi de la prelucrarea prin batere; urme de tăiere cu un obiect dur se conservă pe marginile piesei; potrivit rezultatelor analizei spectrale, obiectul are un procent ridicat de As (16.800 PPM [vezi nr. 517]), ceea ce indică aliajul de cupru cu arsen (bronzul arsenical)127c.

Ion Mareş

76

Alte rezultate micro şi macrostructurale indică procedeele tehnologice de elaborare pentru un topor plat cu tăişul lăţit de la Hoghiz (nr. 1180A): turnarea, posibil în poziţie oblică, cu răcire rapidă, folosirea unui tipar (de lut sau nisip cu lut), deformarea plastică la cald sau la rece urmată de ecruisare (întărire); prin forjare au fost netezite canturile piesei şi tăişul ascuţit; exemplarul conservă pe o latură urme destul de puternice de şiroire (lăsate de la uscarea rapidă a tiparului în timpul turnării) care indică o anume viteză de turnare, iar pe cealaltă latură păstrează urmele de erupţie din metal petrecute la solidificare (la „fierbere”), ceea ce demonstrează, după autorii cercetărilor, posibilitatea folosirii poziţiei oblice la turnare, în cazul respectiv, fiind vorba de un tipar de lut, uscat şi ars, confecţionat probabil în tehnica cerii pierdute; turnarea metalului s-a făcut, aşa cum arată dispunerea liniară, longitudinală a proeminenţelor rămase pe corpul piesei de la acest procedeu tehnologic, dinspre extremitatea proximală (muchie) spre cea distală (tăiş); analiza spectrală indică prezenţa în cantitate mare a arsenului (6270 PPM [vezi nr. 1180A]), ceea ce confirmă prezenţa aliajului cupru-arsen (bronzul arsenical)127d. În cadrul investigaţiilor respective a fost efectuat şi un experiment prin turnarea cuprului într-un tipar de lut confecţionat după modelul toporului amintit, rezultatele confirmând faptul că la turnarea orizontală a pieselor are loc formarea unor retrasuri exterioare, la mijlocul obiectului, ceea ce face ca piesa să fie uşor concavă127e.

Dacă am analiza modul de confecţionare a topoarelor plate numai pe baza secţiunilor transversale caracteristice şi prin vizualizare de suprafaţă, concluziile s-ar încadra într-un domeniu al ipotezelor nesusţinute de argumente probatorii şi s-ar putea emite ipoteza că unele piese cu secţiunea rectangulară au fost probabil elaborate prin forjare, cele cu secţiunea plan-convexă au fost obţinute probabil prin turnarea aramei într-un tipar monovalv, iar cele cu secţiunea dublu-convexă ar fi fost turnate într-un tipar bivalv. În orice caz, tehnologiile de elaborare a topoarelor plate conţin toate aceste procedee alături de forjarea la cald, pentru modelarea formelor şi a tăişului. Observaţiile noastre şi datele din literatura arheologică oferă asemenea informaţii în cazul unor topoare plate: Cluj (nr. 508, are puţine asperităţi; posibil că a fost turnat în tipar bivalv; bavura este evidentă pe o latură), Târpeşti (nr. 1536, este lucrat rudimentar prin ciocănire neglijentă, tăişul este lăţit)128, Chiraftei (nr. 498, tăişul este lăţit prin forjare; posibil că a fost turnat în tipar bivalv; prezintă asperităţi pe corp), Lişcoteanca (nr. 1230, lucrat prin forjare; tăişul ascuţit)129; Târgu Bujor (nr. 1511, turnat; tăişul este ascuţit; urme de ciocănire se află pe ambele laturi, îndeosebi pe canturi şi în zona tăişului)130, Sălcuţa (nr. 1416, 1417, lucrate cu ciocanul)131, Cucuteni (nr. 547, marginea piesei este rotunjită într-o parte de la lovituri, canturile sunt în general ascuţite, una din feţe este plată şi alta arcuită de la turnarea aramei într-un tipar deschis)132, Deta (nr. 965, conservă adâncituri neregulate pe canturi, posibil de la forjare). Elaborarea prin turnare a unor topoare plate înguste este precizată şi prin descoperirea a două fragmente de tipare deschise confecţionate din lut, în locuinţa 4 din nivelul culturii Gumelniţa B1 de la Căscioarele133. În interiorul acestor tipare se păstrează o zonă înnegrită, care se pare că reprezintă urma de la turnarea unui topor, iar faptul că această amprentă se află numai pe o anumită suprafaţă a formei tiparului dovedeşte că metalul turnat nu a umplut în întregime cavitatea formei (se puteau elabora, în acelaşi tipar, piese de mărimi diferite care, prelucrate ulterior prin baterea la cald, dădeau tipuri diferite)134. Tehnologia de confecţionare a unor topoare plate descoperite în aşezări ale culturii Tripolie B II (Cucuteni A-B) din Ucraina, incluse în primul tip din cele trei, după clasificarea propusă de N.V. Ryndina135, după noi varianta Cucuteni a topoarelor plate înguste136, indică, prin cercetarea exterioară, că au fost turnate în forme închise, bivalve (la unele piese au fost remarcate pe canturi rămăşiţele bavurilor), fiind modelate ulterior prin forjare în zona tăişului, rezultatul constând în lăţirea şi rotunjirea capătului de lucru activ137. Analiza microstructurală a unui fragment de topor de acelaşi tip de la Bodaki (Ucraina), cu aceeaşi datare, a relevat faptul că forjarea semifabricatelor turnate se făcea la o temperatură scăzută, materia primă folosită fiind cuprul metalurgic topit cu amestecuri de Sn, Pb, Ag, Fe, Ni, Au138. Analizele spectrale efectuate pentru unele topoare plate înguste din România pun în evidenţă folosirea cuprului nativ, fără adaosuri naturale (Glina, nr. 1017; Sălcuţa, nr. 1416; Vurpăr, nr. 1769), cu elemente însoţitoare în metalul solid: Ag (Cluj, nr. 508; Sokol, nr. 1475; Sălcuţa, nr. 1417; Şeica Mică, nr. 1485; Valea lui Mihai, nr. 1670); Ag, Ni (Deta, nr. 965; „România”, nr. 1396); Sn, Ag (Poroschia, nr. 1377); Sb, Ag, Bi (Conteşti, nr. 521, 523); Sb, Ag, Ni, Bi (Conteşti, nr. 520); Sb, Ag, Bi, Fe (Conteşti, nr. 522). De asemenea, pentru elaborarea unor topoare plate s-a folosit şi aliajul neintenţionat (sub 1% arsen) de cupru-arsen: 0,07% As şi impurităţi de Pb, Ag, Ni (Sălacea, nr. 1414), 1% (sau 16.800 PPM) As şi Ag, Ni (Coldău, nr. 517) sau cel intenţionat (peste 1% arsen) cu 1,403% As (Coteana, nr. 533); 1,53% As (şi Fe, Ni + Co, Ag; Cucuteni, nr. 547); 1,55% As (şi Pb, Ag, Ni, Bi; Viişoara, nr. 1760); 6.270 (PPM) As şi Au, Sb, Se, Ag, Ni, Zn, Tn (Hoghiz, nr. 1180); aceste analize documentează utilizarea unui zăcământ de cupru cu arsen.


77

Cuţitele (cod tipologic A.B.11.; cap. 5) nu au fost investigate metalografic. Se poate deduce, la simpla vedere, că au fost confecţionate prin forjarea unei bare sau plăci de cupru, modelându-se lama şi capătul îngust care se fixa în mâner, tăişul fiind obţinut fie prin batere, fie prin ascuţire (Căscioarele, nr. 458; Cucuteni, nr. 550; Ostrovu Şimian, nr. 1330; Râmnicelu139, nr. 1386; Târgu Ocna, nr. 1530). Prin forjarea unei bare de cupru a fost confecţionat cuţitul de la Ghelăieşti (nr. 1009), căruia i s-a efectuat o şănţuire longitudinală pe lamă, posibil pentru scurgere, capătul pentru fixarea la mâner fiind îngustat. Cuţitul de la Cucuteni este elaborat din cupru nativ cu incluziuni de Fe şi Ag (nr. 550). Pumnalele (cod tipologic B.1.1.-B.1.9.; cap. 5) au fost elaborate prin tehnici similare cu cele ale cuţitelor. În plus constatăm la unele piese orificii pentru nit, la capătul destinat fixării la mâner. Observaţii de suprafaţă (cercetarea la stereomicroscop) au fost efectuate pentru pumnalul de la Hăneşti (nr. 1166), inclus în tipul Cucuteni (cap. 5, tipul B.1.3.). S-a remarcat faptul că cele trei găuri pentru nituri la mâner au fost făcute cu un instrument cu secţiunea rectangulară, lucru vizibil la un orificiu care păstrează o formă aproximativ romboidală, celelalte găuri fiind ovale, realizate prin răsucirea uneltei de lucru. Orificiul din dreapta lamei a fost făcut dinspre o latură a pumnalului, marginile fiind finisate prin baterea proeminenţelor rezultate, celelalte două găuri obţinându-se din sens opus. Pe lama pumnalului se conservă mici adâncituri, mărunte şi dese, care provin de la forjarea probabil la cald (câteva fisuri de pe lamă sugerează deformarea plastică a metalului) a unei bare de metal dinspre zona centrală, unde se păstrează medianele transversale, spre marginile prelucrate cu tăiş ascuţit. Au fost identificate, de asemenea, şi câteva incizii fine care ar putea indica, la o analiză traseologică, eventuala folosire a exemplarului. Pumnalul de la Cucuteni (nr. 549), de tip Cucuteni (cap. 5, tipul B.1.3.) a fost confecţionat prin turnare, exemplarul conservând asperităţi pe suprafaţa din partea proximală (defecte de la turnare)140, executându-se ulterior patru găuri pentru nituri. Analizele spectrale efectuate pentru câteva pumnale din ţara noastră documentează folosirea cuprului nativ cu unele impurităţi în metalul solid: Ag, Ni (Viişoara, nr. 1761); Sn, Ni (Bodeşti, nr. 142); Sb, Ag, Bi (Conteşti, nr. 524). De asemenea, remarcăm utilizarea aliajului de cupru-arsen (faza intermediară specifică aliajului Cu-As, sau bronzul arsenical) în cantităţi care presupun procesul de elaborare neintenţionat de amestec (sub 1% arsen): 0,17% As şi elemente însoţitoare: Pb, Sb, Ag, Ni, Bi, Fe (Glina, nr. 1019) şi intenţionat (peste 1% arsen) 1,14% As şi Fe (Cucuteni, nr. 549); 1,35% As şi Sn, Pb, Ag, Ni, Fe (Ariuşd, nr. 55); 1,4% As şi Ag, Ni, Bi (Sărata Monteoru, nr. 1427); 2,7% As şi Pb, Sb, Ag, Ni, Bi, Fe (Târgu Ocna, nr. 529); 6% As şi Ag, Ni, Fe (Băile Herculane, nr. 75). Cunoaşterea şi folosirea unor zăcăminte de cupru cu arsen este evidentă în cazul metalului utilizat pentru elaborarea acestor piese. Brăţările (cod tipologic C.1.1. - C.1.6.; cap. 5) au fost confecţionate în general prin forjare, la care se adaugă operaţiuni de îndoire, răsucire, tăiere, ascuţire, şlefuire, călire, decălire. Brăţările spiralice (cod tipologic C.1.1.; cap. 5) sunt lucrate din sârmă de cupru produsă prin batere (vizualizarea unor exemplare evidenţiază denivelări pe suprafaţa firului) urmată de răsucirea tijei, probabil pe un suport rotund, pentru obţinerea spirelor şi, în unele cazuri, ascuţirea capetelor (Ariuşd, nr. 60, 61; Hăbăşeşti, nr. 1126, 1127; Izvoare, nr. 1191, 1192; Scânteia, nr. 1447). Rezultatele analizelor metalografice efectuate pentru două brăţări din depozitul de la Cărbuna, cât şi vizualizarea în ansamblu a celor patru exemplare din acest depozit141 dovedesc că au fost lucrate prin forjarea la cald a firului de cupru prin deformarea prin călire a sârmei în procesul de răsucire pentru obţinerea spirelor şi prin supunerea lor la o ardere finală, în scopul slăbirii rezistenţei metalului, asigurându-se astfel plasticitatea, calitate obligatorie pentru utilizarea exemplarelor (montare şi demontare)142. Din tablă de cupru obţinută probabil prin batere este confecţionată brăţara spiralică de la Târgu Frumos (nr. 1515). Pentru o brăţară de cupru din cultura Tripolie A (Precucuteni), de la Lencovcy143 (Lencăuţi, Ucraina), se menţionează tehnologia de obţinere prin forjarea la rece, cu arderi intermediare, a unei plăci care, pentru a deveni netedă şi uniformă ca grosime, a fost supusă unei căliri prin deformarea plastică a metalului pe o garnitură dură şi netedă aşezată între metal şi ciocan (cercetare vizuală); prin studierea microstructurii piesei s-a relevat faptul că atât călirea cât şi deformarea ulterioară a barei de cupru au fost efectuate la o temperatură înaltă; analiza spectrală documentează, pentru brăţara în discuţie, cuprul metalurgic topit cu adaosuri naturale: Sn, Pb, Bi, Ag, Sb, As, Fe, Ni, Au, S144. Analizele spectrale indică pentru unele brăţări spiralice din ţara noastră utilizarea cuprului nativ cu elemente însoţitoare în metalul solid, cum ar fi: Ag, Ni, (Ariuşd, nr. 60; Hăbăşeşti, nr. 1127); Ag, Ni, Fe (Ariuşd, nr. 62; Hăbăşeşti, nr. 1126); Pb, Ag, Fe (Ariuşd, nr. 61). Este interesant faptul că analizele spectrale sunt aproape identice în cazurile a două brăţări din depozitul de la Ariuşd cu două piese similare din depozitul de la Hăbăşeşti (compară mai sus; şi analizele la numerele amintite), ceea ce sugerează probabil o sursă comună de metal.

Ion Mareş

78

Brăţările de cupru cu capetele suprapuse (cod C.1.2.; cap. 5) presupun tehnici similare de elaborare. Cele două exemplare din depozitul de la Brad (nr. 152, 153) studiate la stereomicroscop confirmă obţinerea lor prin forjarea, posibil la cald, a unei bare de cupru care pare să fi fost elaborată prin turnare145 (secţiunea transversală romboidală, capetele uşor rotunjite) şi prelucrată prin deformare plastică pentru subţierea capetelor, fapt confirmat de prezenţa unor mici adâncituri şi uşoare denivelări, în aceste zone, rezultate de la ciocănire146, remarcându-se profesionalismul meşterului care le-a făurit. Credem că analizele structurale vor aduce noi date privind tehnicile de lucru, clarificând şi modul în care s-a făcut răsucirea barei, întrucât pe cantul interior nu au fost sesizate urme de forjare. Brăţara de la Bodeşti (nr. 143) este confecţionată din sârmă de cupru, cu capetele subţiate şi uşor ascuţite, prin batere. Exemplarul de la Bucureşti (nr. 452) are capetele crestate, sugerând, aşa cum s-a menţionat, capul de şarpe147, ornament pentru care nu cunoaştem analogii în eneoliticul României. Ne exprimăm reţinerea în a face afirmaţii despre tehnica de elaborare a unor brăţări de acest tip care au secţiunea transversală a barei de cupru plan convexă, capetele subţiate şi uşor rotunjite (Poduri, nr. 1372, 1373; Târpeşti, nr. 1548), nedispunând de analize macro şi microstructurale. Aceeaşi situaţie este şi pentru brăţările deschise (cod tipologic C.1.3.; cap. 5), unele cu forme deosebite (Caţa, nr. 456; Turdaş, nr. 1657). Analizele spectrale evidenţiază la unele brăţări folosirea cuprului nativ cu argint ca element însoţitor în metalul solid (Caţa, nr. 456; Curtea - Peştera Româneşti, nr. 568; Turdaş, nr. 1657). Verigile şi inelele (cod tipologic C.2.1. - C.2.4.; C.3.1. - C.3.5.; cap. 5) sunt confecţionate fie din sârmă lucrată prin forjare (nu dispunem de analize tehnice) pentru modelarea formei firului (circulară, rotundă, ovală, romboidală), fie din tablă forjată. În multe cazuri remarcăm subţierea şi ascuţirea ambelor capete sau numai a unuia (Târpeşti, nr. 1552-1554; Glina, nr. 1020-1025; Ariuşd, nr. 58; Hăbăşeşti, nr. 1160). Interesantă este tehnica de elaborare a unui fragment de sârmă de la Ruseştii Noi (R. Moldova), descoperit într-o aşezare a culturii Cucuteni A (Tripolie B I), care, potrivit analizei metalografice, a fost obţinut, după N. V. Ryndina, prin batere pe o canelură, cu o secţiune semicirculară, din nicovală, a cărei pereţi împiedicau deformarea transversală; în această canelură de pe nicovală era plasată o vergea de cupru brut forjat, încălzită în prealabil, care se acoperea deasupra cu o matriţă similară, iar prin baterea pe matriţă şi mişcarea tijei se producea uniformizarea piesei148. Am avut ocazia să studiem o piatră plată din aşezarea Cucuteni A2 din tell-ul de la Poduri, care prezenta mai multe şănţuleţe semicirculare, provenite însă de la ascuţirea unor unelte. Analiza spectrală a unui inel de buclă de la Glina arată folosirea cuprului nativ cu argint ca adaos natural (nr. 1027), iar pentru două inele de buclă (saltaleoni) din aşezarea Precucuteni III de la Traian documentează folosirea cuprului cu arsen (Pb 0,14, As 0,49, Sb urme, Ag 0,04, Bi 0,012, Fe urme [vezi nr.1601, 1602]) şi, în acest caz, utilizarea unui minereu de cupru cu arsen. O situaţie specială constatăm şi în cazul unui inel din nivelul Cucuteni A-B din această aşezare, cu următoarea analiză spectrală: Sn 0,45, Pb 0,99, As 0,13, Ag<0,01, Ni 0,04, Fe + (vezi nr. 1599). Din cupru cu arsen (faza intermediară specifică aliajului Cu-As, sau bronzul arsenical) este confecţionată o brăţară de la Pecica: As 2,4%, Ag urme, Fe++ (vezi nr. 1341A). Mărgelele, cu tipurile caracteristice (cod C.4.1. - C.4.6.; cap. 5), sunt lucrate din tablă forjată. Pentru exemplarele tubulare şi inelare din depozitul de la Brad (nr. 156-429) este menţionată tehnica de prelucrare prin ciocănirea tablei de cupru pe un suport, în vederea curbării în cilindru şi probabil prin tăiere din acesta se obţinea fiecare exemplar149. La aceste piese, ca şi la altele, marginile tablei sunt unite fără a fi sudate. La unele exemplare capetele sunt ori petrecute ori apropiate. Prin vizualizarea şi cercetarea metalografică (şase piese) a mărgelelor de cupru din depozitul de la Cărbuna, au fost reconstituite tehnicile de elaborare: forma, la fiecare piesă, era lucrată separat dintr-o bucată de metal prelucrată anterior la dimensiunile corespunzătoare după care, prin deformarea plastică, se obţinea profilul rotunjit; capetele libere erau sudate prin forjare, iar marginile se nivelau prin lovituri uşoare cu ciocanul150. Analizele spectrale la şase mărgele indică un procent de mai mult de 1% plumb, ca element însoţitor în cuprul metalurgic topit151. Tehnica sudurii şi procedeele amintite de obţinere sunt semnalate şi la o mărgea cilindrică de la Polivanov-Jar (Ucraina), datată în cultura Tripolie B I152 (Cucuteni A). Analizele spectrale documentează pentru mărgele din ţara noastră folosirea cuprului nativ cu elemente naturale însoţitoare în metalul solid: Fe (Decea, nr. 571-878, analiza 9017); Ni, Fe (Decea, nr. 571-878, analiza 9020), Ag, Ni (Decea, nr. 949, analiza 9016); Ag, Fe (Ariuşd, nr. 63, analizele 8874, 8876, 8878-8880; Decea, nr. 571-878, 949, analizele 9018, 9019, 9014, 9015) Ag, Ni, Fe (Ariuşd, nr. 63, analizele 8870-8873, 8875, 8877, 8881; Decea, nr. 571-878, analizele 9021, 9022). Mărgelele de la Cernica (nr. 488), descoperite în morminte din necropola culturii Boian, faza Bolintineanu, au fost lucrate dintr-un minereu de cupru (minerale din grupa malachitelor), prin operaţiuni


79

mecanice de tăiere, perforare, şlefuire153; alte exemplare care provin din morminte din necropola culturii amintite, faza Vidra, de la Popeşti, sunt confecţionate din carbonat de cupru (vezi nr. 1376B); 15 perle rotunde din depozitul de la Brad (nr. 430-444), confecţionate dintr-o pastă sticloasă-negricioasă, se presupune că sunt din cupru sau dintr-un material rezultat de la prelucrarea cuprului154. Dintr-o rocă de culoare verde, posibil un mineral de cupru, sunt câteva zeci de mărgele descoperite în morminte de la Brăiliţa (nr. 448A) şi Limanu (nr. 1222D), fiind lucrate probabil prin tehnici mecanice. Colanul de la Decea (cod tipologic C.7.; cap. 5) este confecţionat din sârmă de cupru prelucrată probabil prin forjare pentru subţierea şi ascuţirea capetelor; analiza spectrală documentează, pentru această piesă, cuprul nativ fără impurităţi (Decea, nr. 950). Pandantivele / amulete antropomorfe cu discul plin (cod tipologic C.8.1.1.-C.8.1.3.; cap. 5) au fost elaborate din tablă de cupru şi prelucrate prin tehnici mecanice de forjare, tăiere, perforare, şlefuire şi ornamentare prin metoda „au repoussé”. Cercetarea de suprafaţă a discurilor de la Hăbăşeşti (nr. 1151) şi Brad (nr. 445, 446) arată parcurgerea următoarelor etape: confecţionarea prin forjare a tablei de cupru, decuparea pentru obţinerea formei (rotundă sau ovală), baterea posibil pe un suport pentru obţinerea convexităţii, şlefuirea întregii suprafeţe (discurile de la Brad nu prezintă urme de ciocănire sau eventuale defecte de turnare)155, perforarea orificiilor (la piesa de la Hăbăşeşti, marginile reliefate ale celor două găuri, străpunse dinspre interiorul discului, nu au fost netezite)156, executarea gravării în tehnica „au repoussé”. Ornamentarea cu puncte în relief nu a fost folosită în cazul a două discuri de la Brad (nr. 446, 447) şi nici a exemplarelor de la Târpeşti (nr. 1556, 1557). Aproximativ în centrul concav al discului-nasture de la Brad (nr. 446) se află o urechiuşă de cupru sudată la foaia de tablă157. Tehnologiile de elaborare amintite mai sus au fost evidenţiate şi în cazul a două discuri de cupru din depozitul de la Cărbuna158. Studierea unui disc de formă ovală din acest depozit a reliefat, aşa cum s-a precizat, obţinerea prin sudarea a două bucăţi de aramă159. Analiza spectrală a pandantivului / amuletă discoidal de la Hăbăşeşti confirmă folosirea cuprului nativ cu adaosuri naturale de argint şi nichel (vezi nr.1151). Pandantivele / amulete antropomorfe „en violon” (cod tipologic C.8.2.; cap. 5) au fost lucrate prin tehnici mecanice. Din studiile macrostructurale (vizualizarea la stereomicroscop) s-a constatat că exemplarul de la Traian (nr. 1607) este lucrat din tablă subţire de cupru, obţinută prin forjare, pliată în două, nefiind sudată. Pe marginile obiectului au fost decupate, prin tăiere, mici suprafeţe pentru a se obţine şase „zimţi”, iar în zona superioară a fost perforat un orificiu. Zece pandantive / antropomorfe „en violon” din depozitul de la Cărbuna160 au fost analizate metalografic, rezultatele documentând tehnica de sudare a două plăci de cupru (pentru şase piese) prin batere la cald, iar la două exemplare au fost constatate reparaţii prin sudarea unor fâşii liniare de metal în zonele uzate de la întrebuinţare (părţile laterale ale obiectelor)161. Pandantivul / amuletă „en violon” de la Traian este lucrat din cupru nativ cu argint ca element însoţitor (nr. 1607), iar idolul plat „en violon” de la Truşeşti pare a fi din argint162. Un pandantiv / amuletă de la Izvoare (nr. 1195) este confecţionat prin forjare din tablă de cupru, iar la o extremitate prezintă un orificiu163. Acele de cupru, cu grupele tipologice stabilite (cod A.C.10.1.1. - A.C.10.1.5; C.10.6. -C.10.8.; cap. 5), au fost confecţionate în general prin aceleaşi tehnici de elaborare determinate la străpungătoare. Acele sunt lucrate ori din sârmă de cupru (forjată pentru obţinerea formei circulare, rotunde, ovale, rectangulare), ori sunt din bară de cupru. Au un capăt sau ambele ascuţite fie prin batere, fie prin şlefuire. La unele tipuri extremitatea proximală este îndoită pentru a forma o ureche, o buclă, sau, prin răsucire, au acest capăt rulat. Până acum nu a fost descoperit nici un ac de cupru cu ureche perforată la extremitatea proximală. Un ac de la Poiana Ampoiului (nr. 1376D) este confecţionat din tablă de cupru forjată şi răsucită163a. Un singur exemplar are tija rotundă şi capul, posibil lucrat prin batere, în formă de con (Corlăteni, nr. 525). Studierea unor ace cu două spirale opuse (cod tipologic C.10.6.; cap. 5) indică procesul tehnologic de elaborare: forjarea capătului unei sârme de cupru cu secţiunea circulară pentru pregătirea suprafeţei rectangulare care era „despicată” pe o anumită zonă şi răsucirea părţilor în sensuri contrare pentru obţinerea a două spirale (volute) compuse din patru spire164. Prin forjare au fost obţinute capetele lăţite sub formă de plăcuţă triunghiulară, romboidală, a unor serii de ace de cupru (tipurile C.10.7.1.-C.10.7.4.; cap. 5), iar în cazul unor exemplare tija a fost răsucită (tipul C.10.7.4.; cap. 5). Două ace de cupru, unul de la Gumelniţa (nr.1076) şi altul de la Izvoare (nr. 1201), sunt ornamentate cu linii incizate, paralele, situate fie pe latura dorsală (nr. 1201), fie pe toată suprafaţa tijei (nr.1076). În orice caz, elaborarea acelor de cupru presupunea (referinţele sunt pentru piesele studiate) o anume îndemânare a meşterilor (multe exemplare fiind confecţionate îngrijit, şlefuite şi fără defecte vizibile), cu toate că aceste obiecte „mărunte” par simple şi fără o importanţă deosebită.

Ion Mareş

80

Analizele spectrale indică pentru câteva piese utilizarea cuprului nativ cu elemente naturale însoţitoare în metalul solid: Ag (Decea, nr. 956; Glina, nr. 1029); Ag, Ni (Glina, nr. 1030, 1032); Ag, Fe (Izvoare, nr. 1199; Vidra, nr. 1754); Ag, Ni, Fe (Glina, nr. 1032; Vidra, nr. 1753); Ag, Al, Fe şi Ca, Mg, Si (Băile Herculane, nr.82); Pb, Ag, Ni, Au, Fe (Glina, nr.1031). În grupa diverse (cap. 5, cod tipologic D.) a fost cuprins şi un cui de cupru (tipul D.8.), de la Scânteia (nr. 1451), posibil lucrat prin forjare pentru realizarea tijei patrulatere şi a vârfului ascuţit. Alte obiecte, plăcuţe (tipul D.1.), lame (tipul D.2.), table (tipul D.3.), bare, lingouri (tipul D.4.), sârme (tipul D.7.1.; D.7.2.) sunt semifabricate sau rezerve de material din care, prin prelucrare, se obţineau diferite piese. Bucăţile amorfe (tipul D.5.) şi „resturile” de la turnarea cuprului (zgură, granule, „picături”, „grăunţe”, „bobiţe”), minereul de cupru şi bolovanii de cuprită (tipul D.6.) reprezintă dovezi incontestabile ale mineritului şi practicării locale a metalurgiei. 4.2. Concluzii

Prin datele prezentate mai sus susţinem faptul că în eneoliticul României a existat o metalurgie a cuprului exercitată de meşteşugari profesionişti, care au folosit în acest domeniu atât procedee mecanice de elaborare (forjare, laminare, tăiere, sudură, şlefuire, îndoire, perforare, gravare, ascuţire, călire, răsucire, posibil batere figurativă), cât şi tehnicile de reducere, topire şi turnare. Până acum nu au fost identificate topirea şi turnarea cuprului în neolitic (culturile Starcevo-Criş III/IV; Vinca A, B) sau în eneoliticul timpuriu (cultura Hamangia III; cultura Boian, fazele Bolintineanu, Vidra, Spanţov; cultura Vădastra II; cultura Petreşti A; cultura Precucuteni III, cultura Vinča C). Prima etapă a metalurgiei cuprului este marcată de momentul când, în neoliticul şi eneoliticul timpuriu au fost folosite tehnicile mecanice de elaborare a obiectelor de cupru, fiind posibil ca experienţa meşterilor în domeniul amintit să se fi bazat pe un cumul de cunoştinţe dobândite din practicarea „fierăriei” metalului (cupru, aur). Este adevărat că şi cantitatea mică a pieselor de cupru sugerează această etapă de „iniţiere” în domeniul vechii metalurgii în perioada eneoliticului timpuriu, însă noi luăm în calcul faptul că investigaţiile arheologice de până acum reprezintă un mic procent comparativ cu numărul staţiunilor arheologice necercetate. Etapa a doua a metalurgiei cuprului se derulează o dată cu utilizarea tehnicilor de reducere, topire şi turnare, alături de cele mecanice. Este mai dificil, din lipsa analizelor metalografice, să precizăm cu exactitate care sunt cele mai vechi piese elaborate prin turnare. Insă, prin datele prezentate mai sus şi în continuare (vezi cap. 5 şi corpus) putem vorbi de o metalurgie a cuprului, cu toate trăsăturile sale caracteristice, din perioada eneoliticului dezvoltat (mijlociu sau „clasic”), în culturile Gumelniţa, fazele A, B, Sălcuţa fazele III, IV, Petreşti, fazele A-B, B, Tiszapolgár, fazele A, B, grupul cultural Decea Mureşului, Bodrogkeresztúr, fazele I, II, Cucuteni, fazele A, A-B, B. Despre metalurgia aramei, în adevăratul sens al cuvântului, putem discuta, aşa cum remarca Edward Sangmeister165, de când a fost obţinut cuprul metalurgic topit fie dintr-un mineral sulfuric sau oxidic, fie din minereu de cupru (cap. 3 şi anexa 1) şi acest lucru a fost posibil atunci când au existat premizele tehnice, temperaturi de peste 1000oC. Suntem convinşi de faptul că topirea cuprului a fost în relaţie cu dezvoltarea cuptoarelor pentru arderea ceramicii. Este clar însă că pentru topirea aramei, care se produce la 1085oC, iar reducerea minereului la circa 700-800oC166, era necesară obţinerea acestor temperaturi, legătura cu tehnicile de ardere a ceramicii în cuptoare fiind evidentă167. Temperaturi de până la 700oC se constată pentru arderea ceramicii fine din cultura Vădastra I168, arderea ceramicii pictate cu grafit din cultura Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI era făcută la aproximativ 1050oC169, iar pentru ceramica pictată cu pudră de aur din această cultură se remarcă performanţe de 1200oC pentru ardere170. Temperaturi de circa 1000oC au fost atinse în cuptoarele evoluate destinate arderii ceramicii, numite „cu reverberaţie” (tipul III, după clasificarea întocmită de Eugen Comşa), descoperite din etapa Cucuteni A3 şi până în etapa Cucuteni B2

171. Este importantă informaţia privind existenţa resturilor unor cuptoare probabil metalurgice (deranjate de „căutătorii de comori”) în tell-ul eneolitic de la Poduri-Dealul Ghindaru, dar acestea nu au fost încă cercetate arheologic171a. Obţinerea temperaturii de topire a cuprului în cuptoare (în aşezarea culturii Coţofeni de la Ostrovu Corbului a fost investigată o vatră sau un cuptor construit special pentru activităţi de prelucrare a metalului)172 a reprezentat etapa superioară în elaborarea obiectelor de cupru prin tehnica turnării. Principala materie primă folosită pentru confecţionarea obiectelor de metal din eneoliticul din ţara noastră, aşa cum documentează analizele spectrale amintite mai sus, este cuprul nativ, cu sau fără elemente naturale însoţitoare (în proporţii aproape nesemnificative). De asemenea, pentru eneoliticul mijlociu şi final


81

se adaugă aliajul de cupru-arsen (faza intermediară specifică aliajului Cu-As, sau bronzul arsenical), în proporţii mai mici sau mai mari de 1% arsen în metalul solid care era obţinut din sursele de minereuri cu o asemenea compoziţie chimică (depistate după mirosul de usturoi caracteristic arsenului). O activitate importantă în metalurgia cuprului din eneolitic era procesul tehnologic de reducere a minereurilor de cupru. Rezultatul reducerii a creat lărgirea disponibilităţilor de utilizare a minereurilor de cupru. Separarea cuprului din minereu (cazul oxizilor de cupru) se realizează, aşa cum s-a constatat, la o temperatură de 700-800oC, prin reducere173. Prin reducerea oxizilor de cupru a fost obţinut un metal maleabil, care era prelucrat ori în această formă174 (deformarea plastică prin forjare), ori prin retopirea lui (eliminarea impurităţilor prin rafinare) şi turnare. Procedeul de rafinare în timpul elaborării (rafinare termică prin persaj) a fost evidenţiat la două topoare de cupru investigate microstructural (vezi, anexele 3b şi 3c). Asupra întâietăţii între cele două tehnici de obţinere a cuprului, reducere şi topire, nu ne putem pronunţa, însă ambele erau folosite în mileniul VI a.Chr. în Anatolia175. Utilizarea unui combustibil solid cu un conţinut scăzut de sulf şi fosfor (mangal) este documentată prin analizele spectrale efectuate pentru două topoare de cupru (vezi anexele 3b, 3c). Operaţiile de reducere a minereului de cupru necesitau folosirea mangalului (cărbune din lemn) cu care se făcea amestecul din creuzet şi acoperirea acestuia în cuptor176. Pentru perioada eneoliticului există dovezi incontestabile care atestă metalurgia locală a cuprului, documentate prin descoperiri arheologice (vezi cap. 5, categoria D, tipurile D.1.-D.7., D.11). În afară de tiparele de lut de la Căscioarele, amintite mai sus, se menţionează în literatura arheologică descoperirea în aşezarea de la Vidra a unui tipar mic de lut folosit la elaborarea, prin tehnica turnării cu ceară pierdută, a unui obiect de cupru şi unor creuzete din faza Gumelniţa B1.177 Din aşezarea Cucuteni A3 de la Hăbăşeşti provin, după unii autori,178 câteva creuzete mici de lut ars, însă acestea sunt, aşa cum am semnalat şi cu altă ocazie,179 vase miniaturale.180 În nivelul culturii Cucuteni B, din tell-ul eneolitic de la Poduri, în apropierea unei vetre cruciforme, a fost găsit un creuzet folosit probabil pentru topirea metalului (nr. 1375D); un altul (inedit) a fost descoperit (în anul 2000) în nivelul Cucuteni A2 al staţiunii respective (nr. 1375E)181. Un exemplar este menţionat la Dezna182, fără alte informaţii, iar un vas mic, în formă de creuzet, cu patru picioare, păstrat parţial (formă frecventă în ceramica culturii Bodrogkeresztúr), este amintit, fără alte date, ca descoperire la Corpadea, com. Apahida, jud.Cluj183. Până nu demult existenţa unor „ateliere” eneolitice în care meşterii au confecţionat obiecte de cupru se afla la nivelul supoziţiilor, dar descoperirea efectuată în aşezarea Cucuteni B de la Brânzeni VIII, punctul „La Sâece” (R. Moldova), confirmă ipotezele. Pe fundul unei gropi săpate în apropierea unei locuinţe din aşezarea amintită, au fost descoperite trei fragmente de la un creuzet de lut (cu o grosime a pereţilor de la 1,5 la 1,8 cm) care păstrează urme de culoare verde, un bloc de zgură metalică (după urma curburii a fost calculat diametrul creuzetului, aproape de fundul lui, de 45-47 cm şi, luându-se în calcul volumul aproximativ al cuprului topit şi densitatea lui, s-a constatat că se ajungea la o greutate de 40-45 kg de metal) şi un „ciocan de miner” cu şanţ circular184. Aceste descoperiri demonstrează că în aşezarea respectivă a fiinţat un atelier pentru topirea şi turnarea cuprului importat, după V. I. Marchevici, autorul cercetărilor, din Carpaţi, Dobrogea sau Rodopi185. Datele sunt relevante de asemenea şi pentru semnalarea comerţului cu materie primă dinspre zonele în care se aflau zăcăminte de cupru (vezi cap. 3). Noi am reluat şi susţinut într-un studiu ipoteza existenţei în eneolitic a meşterilor itineranţi care, având cu ei materialele necesare (cupru nativ, semifabricate, unelte), au elaborat în aşezări diferite piese de metal186. Ipoteza este sugerată atât de faptul că sunt distanţe mari faţă de zăcămintele de cupru, în cazul multor staţiuni cucuteniene - tripoliene în care au fost descoperite obiecte (referinţele se fac în special pentru categoria topoarelor), cât şi prin aceea că nu fiecare membru al unei comunităţi putea să cunoască sau să aplice tehnicile deloc simple precum reducerea, topirea şi turnarea cuprului, alături de celelalte activităţi adiacente procesului de elaborare prin turnare (vezi anexa 2). Circulaţia metalului prin schimbul economic sub forma semifabricatelor (lingouri, bare, plăci, table, sârme), a materiei prime (în special bucăţi de cupru nativ) şi a obiectelor finite este evidentă. Traseele circulaţiei metalului ar putea fi determinate atunci când rezultatele analizelor spectrale vor permite împărţirea pe grupe chimice a tuturor seriilor de piese, iar comparaţiile cu seriile similare din alte zone (centrul, sud-estul şi estul Europei) vor face posibile eventuale repartiţii spre centre miniere producătoare, în general şi în particular. În orice caz, dacă luăm în calcul numai depozitele cu obiecte de cupru (corpus, passim) şi repartiţia lor geografică (vezi hărţile), putem constata apropierea de resursele de cupru din Carpaţi. Pentru depozitele cu obiecte de cupru (în majoritate ace de podoabă [vezi cap. 5, grupele C.10.7.1-C.107.4]) provenite din staţiuni ale culturii Gumelniţa B1 de la Căscioarele (nr. 471), Gumelniţa (corpus, Gumelniţa, C.) şi Vărăşti (corpus, Vărăşti, B.) se admite atât relaţia cu centrele miniere de la sudul Dunării,

Ion Mareş

82

cât şi posibilitatea confecţionării lor fie local, fie într-un centru din Balcani187, dar şi opinia, la care subscriem, că au fost realizate într-un „atelier” metalurgic local, cu metal provenit de la sudul Dunării187a. Investigaţiile macro şi microstructurale asupra obiectelor de cupru din cultura Tripolie A, B I, B II (Precucuteni, Cucuteni A, A-B, B) au documentat atât producţia locală, cât şi relaţiile schimbului economic cu semifabricate de cupru dinspre zonele posesoare de asemenea zăcăminte (Balcani şi Carpaţi)188. Acelaşi lucru l-am remarcat şi noi, subliniind producţia locală a unor tipuri de topoare-ciocan şi topoare cu două tăişuri în cruce din cultura Cucuteni-Tripolie189, fapt evident şi pentru alte categorii de obiecte (vezi cap. 5). Din datele prezentate în acest capitol rezultă că în eneoliticul dezvoltat (mijlociu, „clasic”) se evidenţiază zona de producţie carpatică (minieră şi metalurgică) cu eventuale vetre, centre de producţie şi „ateliere” în Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Moldova, mai puţin Dobrogea, în relaţie cu civilizaţiile Petreşti, Tiszapolgár, grupul cultural Decea Mureşului, Bodrogkeresztúr, Cucuteni, Gumelniţa, Sălcuţa, Cernavoda I, complexul Herculane-Cheile Turzii. De asemenea, se au în vedere, fiind importante, legăturile cu alte zone miniere şi de producţie a cuprului, în cadrul provinciei metalurgice balcano-carpatică, formulată ipotetic de E.N. Černyh190. Pentru eneoliticul final (sau perioada de tranziţie la epoca bronzului, sau bronzul timpuriu [vezi introducerea]), remarcăm, aşa cum a subliniat Alexandru Vulpe, un declin în ceea ce priveşte cantitatea şi tipologia obiectelor de cupru191, comparativ cu eneoliticul dezvoltat. Dacă unele serii tipologice continuă să apară (dălţi, cârlige de undiţă, cârlige, străpungătoare, topoare-ciocan cu muchia cilindrică, topoare plate late şi cu tăişul lăţit, cuţite, pumnale, brăţări, verigi, inele, mărgele, ace), altele dispar mai devreme sau mai târziu. Pătrunderea purtătorilor culturii Cernavoda I la Dunărea de Jos, la un nivel sincronizat cu fazele Cucuteni A3 - Gumelniţa A2, B1

192 (sau: Cernavoda I [prima etapă] - Cucuteni A3/A4 - Gumelniţa B1 - Sălcuţa III - Tiszapolgár B - Vinča - Pločnik)193, a dus la dispariţia unor tipuri de topoare-ciocan şi de topoare plate înguste (vezi cap. 5) în Muntenia (fenomenul explică şi inexistenţa topoarelor-târnăcop în zonă, cu excepţia toporului-târnăcop de tip Târgu-Ocna de la Brăteşti [nr.449], descoperire întâmplătoare şi izolată) şi nord-estul Bulgariei194. În eneoliticul final, topoare-ciocan (tipurile: Cristur, Holič, Székely şi Nádudvar, Agnita, Mezőkeresztes), topoare cu braţul-ciocan cilindric (tipurile: Iara, Şiria, Corneşti), topoare-târnăcop (tipurile: Jásladány, Kladari, Târgu Ocna, Nógrádmarcal), sape-duble (tipul Hortobagy), topoare-duble nu mai apar (vezi cap. 5). Explicaţiile se leagă de transformările etno-culturale din această perioadă de formare a noilor culturi. Cantitatea mică de obiecte de cupru comparativ cu perioada anterioară arată o activitate metalurgică redusă (mai puţin de 2-2,5 kg de metal)195. Metalurgia locală (exploatarea şi reducerea minereului de cupru, elaborarea prin turnare şi operaţiile de forjare) este bine conturată, aşa cum demonstrează descoperirile arheologice efectuate în aşezări ale culturii Coţofeni196, la Băile Herculane (nr. 97), Boarta (nr. 118A), Câlnic (nr. 476A), Moldova Veche (nr. 1274), Cuptoare-Piatra Ilişovei (nr. 565E, 565F) şi Ostrovu Corbului197. Utilizarea zăcămintelor de cupru cu arsen pentru obţinerea aliajului cupru-arsen (bronzul arsenical) începe din eneoliticul dezvoltat şi continuă în eneoliticul final şi ulterior198. În loc de încheiere, ne exprimăm convingerea că toate informaţiile însumate în acest capitol vor căpăta noi valenţe privind prelucrarea aramei în neo-eneoliticul României, dacă vor fi în viitor finalizate studiile macro şi microstructurale pentru majoritatea obiectelor de cupru.

NOTE

1. Beşliu / Lazarovici 1990; Lazarovici / Pop / Beşliu / Olariu 1995; Topan / Lazarovici / Balint 1996. Un

proiect privind acest domeniu de cercetare pentru obiectele de aramă din eneoliticul României se derulează din 1996 în cadrul Laboratorului Zonal de Restaurare şi Conservare de la Muzeul Bucovinei din Suceava, dar rezultatele sunt modeste şi la începuturi (vezi anexa 3).

2. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968c, passim; amintim publicaţiile aceloraşi autori, Metallanalysen kupferzeitlicher und frühbronzezeitlicher Bodenfunde aus Europa. Studien zu den Anfängen der Metallurgie, I, Berlin, 1960 şi Kupfer und Bronze in der frühen Metallzeit Europas. Studien zu den Anfängen Metallurgie, II / IV, Berlin, 1974, care nu ne-au fost accesibile.

3. Beşliu / Lazarovici 1990; datele analizelor ne-au parvenit prin amabilitatea prof. Gheorghe Lazarovici, programul „Zeus” de la Muzeul Naţional al Transilvaniei din Cluj-Napoca.

4. Lazarovici 1979, p. 19, 69, 87; Beşliu / Lazarovici 1990, p. 111. 5. Roman 1969, p. 68; A. Vulpe 1973, p. 218.


83

6. Avem în vedere cuprul nativ sau cel provenit din zonele de oxidare de la suprafaţa zăcămintelor cuprifere, sau din ivirile la zi, sub forma mineralelor (vezi cap. 3).

7. Horedt 1976, p. 177. 8. Roman 1969, p. 68. 9. Nestor 1955, p. 2; A. Vulpe 1973, p. 80-82. 10. Esin 1981, p. 110. 11. Cantacuzino 1967, p. 394; Cantacuzino / Morinz 1963, p. 72, 74; Cantacuzino 1973, p. 440. 12. A. Vulpe 1973, p. 218. 13. Supra nota 11. 14. Aceste piese nu constituie, după Eugen Comşa, cel mai vechi indiciu de folosire a cuprului în ţara

noastră şi nu se poate vorbi de o utilizare intenţionată a cuprului ca metal (Comşa 1974b, p. 80). În orice caz, cea mai veche dovadă a folosirii cuprului este din cultura Starčevo-Criş din neoliticul României.

15. Ghianopoulos 1966, p. 477. 16. Date despre utilizarea sudurii sunt documentate pe 396 de piese precucuteniene care au fost analizate

metalografic (Ryndina 1971, p. 83). Ca procedeu tehnic, sudura este dificilă pentru că necesită, aşa cum s-a remarcat, o alegere corectă a temperaturii de lucru şi nu se poate face decât la o forjare puternică; pentru unirea prin această tehnică a cuprului e necesară o încălzire preliminară a metalului atât până la 250-450oC, cât şi până la o temperatură aproape de topire; mai mult, meşterii trebuiau să înlăture impurităţile de pe suprafeţele sudate şi să le protejeze contra formării stratului de oxid care apare inevitabil atât la temperaturile mari, cât şi la cele mici; în calitate de fondanţi pentru curăţirea metalului de impurităţi erau folosite sarea, grăsimea animală şi urina (idem 1969, p. 34; idem 1971, p. 84; Greeves 1975, p. 156).

17. Ryndina 1971, p. 51. 18. Ibidem, p. 63. 19. Ryndina 1969, p. 34; idem 1971, p. 97-98. 20. Marinescu-Bîlcu 1981, p. 57. 21. Petre 1970, p. 485; Petre Govora 1995, p. 38. 22. Marinescu-Bîlcu 1974, p. 51. 23. Ryndina 1971, p. 52, 118. 24. Pentru aceste piese au fost efectuate observaţii la microscopul binocular şi analize microstructurale

(Ibidem, p. 52, fig. 5/2, 5). 25. Ibidem, p.118, fig. 25/8. 26. Crâşmaru 1970, p. 268; idem 1977, p. 23. 27. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968b, p. 238-239, analizele 8573, 8574. 27a.Bem 1999-2000, p. 159, fig. 11/2. 28. Ibidem, analiza 8578. 29. Ibidem, analizele 8750, 8758. 30. Ibidem, analizele 8633, 8662, 8665. 31. Ibidem, analizele 8723, 8725, 8726. 32. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968a, p. 57 şi urm.; idem 1968b, tabelul 12, 13, 14, hărţile 33, 34. 33. Ryndina 1971, p. 54, fig. 5/6-9. 34. Ibidem, p. 114, fig. 25/1-4. 35. Un străpungător a fost confecţionat prin forjarea unei bare de cupru turnat (tell-ul de la Karanovo), trei

exemplare au fost obţinute prin batere (acelaşi tell), alte 16 piese au fost realizate prin turnare şi prelucrate ulterior prin forjare (de la Azmažka, Stara Zagora - „Băile Minerale”, Ruse, Bereketska, Gudjova) (Černyh 1978a, p. 116 şi anexa 1 de la p.119, analizele 429, 424, 428, 432, 434-438, 440, 442, 445, 446, 460, 461, 463-466, 478). Alte patru străpungătoare (tipul P I-4 stabilit de E. N. Černyh [1978a]) documentează tehnica forjării (o piesă de la Stara Zagora - Băile Minerale” şi alta de la Karanovo) şi turnarea cu prelucrarea lor ulterioară prin batere (un exemplar de la Zavec şi altul de la Gudjovo) (Ibidem, anexa 1, analizele 426, 441, 449, 457); trei străpungătoare de cupru au fost confecţionate prin turnare, forjare şi îndoire la profilul necesar (de la Azmažka, Gudjovo, Karanovo) (Ibidem, anexa 1, analizele 422, 433, 458).

36. Analiza a fost efectuată la Laboratorul spectral „Polyvac”, de la S.C. ROMUPS S.A. Suceava (anexa 3) de către ing. Ilie Cojocariu, restaurator metale în cadrul Laboratorului de Restaurare şi Conservare al

Ion Mareş

84

Muzeului Bucovinei din Suceava, căruia îi mulţumim pentru permisiunea de a folosi aceste rezultate inedite.

37. Supra nota 19. 38. Lakó 1979, p. 42; idem 1981, p. 67. 38a. Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 638-639, pl. II/2a. 39. Pentru descoperire, datare, componenţa depozitului şi bibliografie, vezi cap. 5, tipul A.B.1.1., notele

39-41, 441. 40. Ryndina 1971, p. 60-61. 41. Ibidem. 42. Pentru descoperire şi bibliografie, vezi cap. 5, nota 44. 43. Şcipachin 1998, p. 69, 71, fig. 1. 44. Ibidem. 44a. Ryndina 1969; idem 1971; idem 1998. 45. Pentru descoperire, datare, funcţionalitate, vezi cap. 5, tipul A.B.1.1., notele 38, 47. 46. Černyh 1978a, p. 98, fig. 47 şi p. 318-319, analiza nr. 470, fig. P.12. 47. Lakó 1979, p. 42. 48. Roska 1942b, p. 40, nr. 92. 49. Supra nota 47. 50. Rosetti 1939, p. 39; Berciu 1939-1942, p. 46; Comşa 1983, p. 18, nr. 1. 51. Monah 1978, p. 36, 40. 52. Popuşoi 1979, p. 301. 53. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 193-194. 54. Pentru descoperire şi datare, vezi nota 67 la cap. 5. 55. Ryndina 1971, p. 117; pentru tehnologia de obţinere, vezi şi Zbenovič 1969, p. 138, nr. 1; Comşa 1983,

p. 28. 56. Ryndina 1971, p. 117. 57. Todorova 1981, p. 37, nr. 103. 58. Černyh 1978a, p. 98 (categoria cu indicele TM-6), 299-301, analiza nr. 417, tab.P.2./6, 7. 59. Ursachi 1990, p. 338, nr. 4. 60. Coman 1981, p. 151-152. 61. Schubert 1965, p. 286-287, 289, 292-295; A. Vulpe 1973, p. 233; idem 1975, p. 17-18; Patay 1984,

p. 14-18. 61a.Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 637, pl. I/2. 61b.Ibidem, pl. I/2. 61c.Ibidem. 62. Roska 1942b, p. 38, nr. 80. 63. Lazăr 1974, p. 119-120. 64. Tudor 1972, p. 23-24. 65. Dănilă 1967, p. 497. 66. Popuşoi 1987-1989, p. 16. 67. Todorova 1981, p. 40, nr. 135, pl. 9/135. 68. Černyh 1978a, p. 102 (indicele TM-10), 301, analiza nr. 418, fig. P.2./8,9 şi fig. 8/1. 69. Dragomir 1979, p. 594. 70. Crîşmaru 1977, p. 24. 71. Idem 1971, p. 480. 72. Ibidem. 73. Supra nota 70. 74. Supra nota 71. 75. Florescu 1954, p. 595-597. 76. Dragomir 1979, p. 591, nr. 1. 77. Tudor 1972, p. 25, nr. 6. 78. Pentru descoperire şi bibliografie, vezi cap.5, nota 214. 79. Zbenovič 1969, p. 139, nr. 2, 5. 80. Monah 1969, p. 301. 81. Renfrew 1969, p. 31, pl. V/1 şi anexa 1 de la p. 40-42, fig. 13. 82. A. Vulpe 1973, p. 233.


85

83. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 212-214. 83a.Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 635-636, fig. 1 72. 83a.Niculică 2001, p. 94-95. 84. Monah / Iconomu 1993, p. 275-276. 85. Cucoş 1992, p. 200. 86. Costea / Coşuleţ 1989, p. 5-6. 87. Monah 1986, p. 34. 88. Andriţoiu 1971, p. 38, nr. 1. 89. Dörner 1970, p. 456. 90. Zbenovič 1969, p. 138-139, nr.3-4. Pentru descoperire, datare şi bibliografie, vezi cap. 5, nota 253. 91. Marchevici 1981, p. 104; idem 1996, p. 211. 92. Lakó 1979, p. 44, nr. 5. 93. Idem 1981, p. 80, nr. 103 d. 94. Petre 1976, p. 261; Petre-Govora 1995, p. 35. 94a.Marinescu 1979, p. 124. 95. Toropu 1965, p. 167. 96. Lazăr 1977, p. 443-444. 97. Berciu 1939, p. 87. 98. Lazăr 1974, p. 121. 98a.Marinescu 1979, p. 128. 99. Bader 1973, p. 703, 705. 100. Tudor 1972, p. 26, nr. 8. 101. Ibidem, nr. 9. 102. Andriţoiu 1971, p. 38, nr. 2. 103. Tudor 1972, p. 27-28, nr. 10. 104. Berciu 1939, p. 87. 105. Tudor 1972, p. 25, nr. 5. 106. Feneşan / Milea 1966, p. 448. 107. Bader 1973, p. 705-706. 108. Nestor 1938, p. 136-137. 109. Stoicovici 1977, p. 447, pl. LVI/1-3. 110. Supra nota 32. 111. Chicideanu 1973, p. 521. 112. Matasă 1964, p. 24, nota 12. 113. Tudor 1972, p. 29, nr. 12. 114. După K. Dimitrov, topoarele-cruciforme care conţin mai mult de 0,50% As şi elemente însoţitoare ca

Ag şi Ni pot fi încadrate în grupa metalică As1, după clasificarea sa, fapt care presupune prezenţa bronzului arsenical (Dimitrov 1993, p. 148-149, tab.1, harta 3,3); aceeaşi opinie am exprimat-o şi noi, referitor la topoare-târnăcop din cultura Cucuteni, care conţin arsen (mai mult de 0,50%) în metalul solid (Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 198-200 şi notele 81, 91).

115. Budd / Ottaway 1990, p. 95 şi urm. 116. Informaţie amabilă, ing. Ilie Cojocaru. 117. Supra nota 115. 118. Lakó 1979, p. 48, nr. 19; idem 1981, p. 49, nr. 21. 119. Pernicka 1995, p. 37, pl. 9/1 (la ilustraţie apare ca loc al descoperirii Tepe Gabrian). 120. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 212-214. 121. Ryndina 1971, p. 123. 122. Ibidem, p. 117, 123. 123. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 189. 124. Andronic 1995, p. 275. 125. Vezi cap. 5 (datarea şi răspândirea la tipul A.B.10.1.2.), nota 344; pentru datarea şi componenţa

depozitului, tot aici, notele 40, 41, 441. 126. Ryndina 1971, p. 61. 127. Černyh 1978a, p. 103, 105-106 (indicele TD-4; TD-6), 299 şi urm., analizele nr. 416, 419, 420 (piese

de la Goljamo Delčevo), 467, 468 (piese de la Gudžova Mogila). 127a.Oprinescu 1995c, p. 140; Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 640-642, pl. III.

Ion Mareş

86

127b.Ibidem. 127c.Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 636, pl. II/3a. 127d.Ibidem, p. 637-638, pl. II/4a. 127e.Ibidem, p. 638. 128. Marinescu-Bîlcu 1981, p. 69. 129. Harţuche / Anastasiu 1976, p. 80, nr. 88A. 130. Dragomir 1979, p. 594, nr. 3. 131. Berciu 1961, p. 233-234. 132. Schmidt 1932, p. 59. 133. A. Vulpe 1973, p. 220 şi nota 27; idem 1975, p. 57, nr. 259-260, pl. 33/259, 260 (sunt cuprinse la

varianta Sălcuţa a topoarelor plate înguste); idem 1976, p. 140; Comşa 1978b, p. 119, fig. 3/c. 7, 8; idem 1987b, p. 104, 106, fig. 21/c.7, 8.

134. A. Vulpe 1973, p. 221-222 şi nota 34; idem 1975, p. 56; idem 1976, p. 140. 135. Un topor de la Ščerbanevka, două de la Veremje şi unul de la Gorodnica II = Horodniţa (Ryndina

1971, p. 125, fig. 28/1-4), pentru descoperire şi bibliografie, vezi cap. 5, notele 369, 370. 136. Vezi cap. 5, varianta Cucuteni (A.B.10.1.4.) şi notele 369, 370. 137. Ryndina 1971, p. 127. 138. Ibidem şi fig. 28/5. 139. Harţuche / Anastasiu 1976, p. 137, nr. 209; Haşotti 1997, p. 133-134. 140. Schmidt 1932, p. 60, nr. 3. 141. Pentru descoperire, datare, componenţa depozitului şi bibliografie, vezi cap. 5, notele 40, 41,

430, 441. 142. Ryndina 1971, p. 69-70, 98. 143. Pentru descoperire, datare şi bibliografie, vezi cap. 5, nota 427. 144. Ryndina 1971, p. 71. 145. Informaţie amabilă, ing. Ilie Cojocaru, care le-a studiat macrostructural. 146. Ursachi 1990, p. 338, nr. 2, 3. 147. Boroneanţ 1992, p. 70. 148. Ryndina 1971, p. 119, 120. 149. Ursachi 1990, p. 339-340, nr. 7, 8. 150. Ryndina 1971, p. 65, 67. 151. Ibidem, p. 67. 152. Ibidem, p. 118-119. 153. Supra nota 11. 154. Ursachi 1990, p. 351. 155. Ibidem, p. 341, 342, nr. 1, 3. 156. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 435, 439. 157. Ursachi 1990, p. 341. nr. 2. 158. Ryndina 1971, p. 80-82. Pentru descoperire, datare şi componenţa depozitului, vezi cap. 5, notele 40,

41, 441, 480. 159. Ryndina 1971, p. 80-81. 160. Pentru descoperire, datare, componenţa depozitului şi plăcuţele antropomorfe, vezi cap.5, notele 40,

41, 441, 512. 161. Ryndina 1971, p. 76-77, 80. 162. Pentru opiniile exprimate, privind metalul din care este lucrat, vezi cap. 5, nota 509. 163. R. Vulpe 1957, p. 111, nr. 2. 163a. Ciugudean 2000, p. 36. 164. Comşa 1965, p. 361. 165. Sangmeister 1975, p. 297. 166. Nestor 1954, p. 43; idem 1955, p. 2; A. Vulpe 1973, p. 218; idem 1976, p. 134. 167. Berciu 1967, p. 203; Renfrew 1969, p. 36; A. Vulpe 1973, p. 217; idem 1976, p. 135. 168. A. Vulpe 1973, p. 218; idem 1976, p. 135. 169. Prin testarea şi efectuarea analizei chimice a unui fragment ceramic pictat cu grafit de către

J. Frieman, se stabileşte temperatura amintită şi faptul că vasul a fost ars într-o atmosferă reducătoare, controlată deliberat (Refrew 1969, p. 38, pl. VII şi anexa II de la p. 42-43); vezi şi A. Vulpe 1973, p. 218.


87

170. Lichardus / Lichardus-Itten 1985, p. 375. 171. Comşa 1976 a, p. 361-364; idem 1976 b, p. 27-30; idem 1976 b, p. 99-101. 171a. Monah / Popovici 2000, p. 4. 172. Oprinescu 1987, p. 192. 173. Nestor 1955, p. 2; Renfrew 1969, p. 36; Ryndina 1971, p. 53, nota 23; A. Vulpe 1973, p. 218;

idem 1976, p. 135; Greeves 1975, p. 154. 174. Ryndina 1971, p. 53, nota 23; Greeves 1975, p. 154-155. 175. Supra notele 9,10. 176. Greeves 1975, p. 158. 177. Comşa 1978, p. 119; idem 1987 b, p. 106. 178. Ryndina 1971, p. 112, fig. 24/3-5; Greeves 1975, p. 158. 179. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 192, nota 35. 180. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 385, pl. CXI. 181. Monah / Cucoş / Popovici / Antonescu 1982, p. 9-10; Monah / Cucoş 1985, p. 131, nr. 794;

Cucoş 1999, p. 59, fig. 67/7; Monah / Popovici 2000, p. 4. 182. Roska 1942 b, p.32, nr. 47. 183. Vlassa 1976 b, p. 56, fig. 3/8; Crişan şi colab. 1992, p. 168, nr. 4. 184. Marchevici 1996, p. 210-211. 185. Ibidem, p. 211. 186. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 188-189. 187. Comşa 1965, p. 371; Comşa / Ionescu 1979, p. 83-84. 187a. Bem 1999-2000, p. 161. 188. Ryndina 1969, p. 21-41; idem 1971; idem 1998. 189. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 200. 190. Prelucrarea statistică a datelor obţinute din studiile microstructurale (analize spectrale) a permis

elaborarea unei diagrame generale de răspândire a diferitelor grupe chimice de cupru în regiunile principale ale provinciei metalurgice balcano-carpatice şi, după E.N. Černyh, putem vorbi de existenţa a cel puţin trei zone: sud-estică (incluzând vetrele gumelniţeană şi tripoliană), sud-vestică (vestul Bulgariei şi nordul Iugoslaviei, cu civilizaţiile Vinča-Pločnik, Sălcuţa şi variantele sudice ale culturilor Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr), transilvăneano-dunăreană mijlocie şi o posibilă a patra zonă (nord carpatică) în Slovacia, Carpaţii din Ucraina şi sudul Poloniei (Černyh 1978b, p. 175-176 şi urm., fig. 3, 4); pentru această provincie metalurgică, vezi idem 1976, p. 182 şi urm.; pentru începuturile metalurgiei în Slovacia şi zona metalurgică nord carpatică, vezi Nóvotna 1990, p. 69 şi urm.

191. A. Vulpe 1974, p. 245 şi urm.; idem 1976, p. 151-152. 192. Sincronismele stabilite pe baza unor „importuri” ceramice între fazele Cucuteni A3-Gumelniţa A2, B1

şi între Cucuteni A4-Gumelniţa B2 (descoperiri în nivelurile fazei Gumelniţa A2 de la Brăiliţa [nivelul IIa], Lişcoteanca-„Movila Olarului”, „Movila Moş Filon”, „Movila din Baltă”, „Carcaliu” şi din faza Gumelniţa B1 la Brăiliţa [nivelul IIb], Gumelniţa, Căscioarele) (Vl. Dumitrescu 1964, p. 53-57; Comşa 1987a, p. 81-89; Popovici / Haşotti 1988-1989, p. 291-297) se completează cu alte descoperiri de la Hârşova (fragmente ceramice, din etapa Cucuteni A3-A4, provenite dintr-o locuinţă din nivelul primei faze a culturii Cernavoda I) (Ibidem, pl. 1 şi 2).

193. Mantu 1995, p. 218. 194. A. Vulpe 1976, p. 147. Pătrunderea populaţiilor răsăritene în Bulgaria se situează la un orizont

sincronizat cu etapa Cucuteni A4, Krivodol târziu, Bodrogkeresztúr I, în perioada de tranziţie (Todorova 1981, p. 2-3, fig. 1 şi p. 5-9). În Tracia şi nord-estul Bulgariei sunt, în această perioadă, topoare-târnăcop şi topoare plate (Ibidem, p. 5, 44, 45 şi urm.).

195. A. Vulpe 1974, p. 245; idem 1976, p. 151-152. 196. Roman 1976, p. 16; Ciugudean 2000, p. 33-34. 197. Supra nota 172. 198. A. Vulpe 1976, p.153-156; Ciugudean 2000, p. 33-34.


89

5. TIPOLOGIA, CRONOLOGIA, RĂSPÂNDIREA ŞI UTILIZAREA PIESELOR DE ARAMĂ

A. Unelte Categoria morfo-funcţională (cod tipologic A.) cuprinde obiectele de cupru care au îndeplinit în general funcţia de unelte, fiind utilizate de către comunităţile umane din neolitic (străpungătoare: Balomir [nr. 68]; Dubova [nr. 982] şi Trestiana [nr. 1643]), din eneolitic şi din perioadele ulterioare (confecţionate, în general, din alte metale). Configuraţia uneltelor a rămas aproape neschimbată de-a lungul timpului, unele dintre ele fiind folosite şi astăzi (dălţi, ciocane, cârlige de undiţă, străpungătoare, ace etc.). Uneltele de cupru din neolitic şi eneolitic reprezentă o proporţie mică în comparaţie cu numărul pieselor similare confecţionate din piatră şi os, care predomină în aceste perioade de timp. În stadiul actual al cercetărilor este greu de precizat utilitatea diferitelor tipuri de unelte de aramă (valabil şi pentru alte categorii de piese: unelte şi arme, arme; vezi infra), fără a dispune de rezultate ale analizelor traseologice, neefectuate până acum. Din aceste motive vom fi nevoiţi, de multe ori, a emite ipoteze mai mult sau mai puţin veridice bazate atât pe deducţiile comparative asupra unor obiecte asemănătoare aflate în uz de-a lungul timpului, cât şi pe rezultatele analizelor macrostructurale asupra unor piese studiate de noi, sau din datele oferite de literatura arheologică. În categoria morfo-funcţională a uneltelor includem următoarele grupe morfo-tehnice, sau grupe tipologice (cod A.1. - A.5.), care cuprind tipuri determinate în funcţie de caracteristicile morfologice (forma generală, contur, descriere [în funcţie de date]: extremitatea distală [ED], partea distală [PD], partea mezială [PM], partea proximală [PP], extremitatea proximală [EP], secţiune, gaura pentru coadă etc.) şi utilizare. A.1. Dălţi Grupa morfo-tehnică (cod tipologic A.1.) cuprinde următoarele tipuri: dălţi lungi, înguste (cod A.1.1.), dălţi mici, plate (cod A.1.2.), dălţi-străpungătoare (cod A.1.3.), dălţi cu două tăişuri (cod A.1.4.), dălţi cu partea proximală piramidală (cod A.1.5.) şi dălţi de formă necunoscută (cod A.1.6.). A.1.1. Dălţi lungi, înguste Piesele de acest tip1 au tăişul aproximativ drept sau uşor rotunjit, uşor evazat sau mai îngust decât canturile; forma lor este dreptunghiulară sau paralelipipedică, secţiunea transversală este rectangulară (pătrată sau dreptunghiulară), muchia este dreaptă sau uşor arcuită.

Din România sunt până acum 12 exemplare: Almăjel (nr. 12), Căscioarele (nr. 458B, 458C), Ciumeşti (nr. 507), Curcani (nr. 566), Geangoeşti (nr. 1007 A, 1007B), Lişcoteanca (nr. 1231), Poduri (nr. 1369), Sânnicolau Român (nr. 1440), Târpeşti (nr. 1537), Vânători (nr. 1714). Datare: dălţile de acest tip sunt din faza Precucuteni III (Târpeşti, nr. 1537), din etapele Gumelniţa A2 (Lişoteanca, nr. 1231) şi Gumelniţa B1 (Geangoeşti, nr. 1007 A.B.), din cultura amintită, într-o fază neprecizată (Curcani, nr. 566; Vânători, nr. 1714), din faza Cucuteni A (Poduri, nr. 1369), din faza Sălcuţa III (Almăjel, nr. 12), probabil din cultura Tiszapolgár târzie sau cultura Bodrogkeresztúr (Sânnicolau Român, nr. 1440) şi din faza târzie a ultimei culturi (Ciumeşti, nr. 507). Răspândire (Harta 2): piesele se află în zona culturilor arheologice amintite mai sus, din Oltenia, Muntenia, Transilvania şi vestul Moldovei. Astfel de exemplare sunt în Bulgaria2, Ucraina3, Ungaria3a. A.1.2. Dălţi mici, plate Exemplarele de acest tip4 sunt mai subţiri şi seamănă cu topoarele-plate, au secţiunea transversală rectangulară, tăişul prezintă margini care nu depăşesc canturile (Hârşova, nr. 1167; Vidra, nr. 1727). Datare: dalta de la Hârşova (nr. 1167) aparţine etapei Gumelniţa A1, piesa de la Vidra, datată în etapa Gumelniţa B1, se încadrează, după noi, în epoca bronzului, aşa cum indică rezultatul analizei spectrale, ca fiind din bronz (nr. 1727).

Răspândire (Harta 2): ambele piese se află în zona culturii Gumelniţa din Dobrogea şi Muntenia.

Ion Mareş

90

A.1.3. Dălţi-străpungătoare Piesele acestui tip5 au două capete de lucru active, unul ascuţit (EP) şi celălalt lăţit (ED), cu funcţia de tăiş. Nu este exclus ca partea cu vârful ascuţit (PP) să fi fost introdusă într-un mâner de os sau de lemn. Exemplarele au secţiunea transversală rotundă (Târpeşti, nr. 1538) sau pătrată (Târpeşti, nr. 1539; Pişcolt, nr. 1359-1362), extremitatea proximală este subţire, partea distală, mai groasă, se termină cu un tăiş drept sau oblic cu margini care nu depăşesc canturile (Târpeşti, nr. 1538; Pişcolt, nr. 1359-1362), sau îngust (Târpeşti, nr. 1539). Datare: piesele de acest tip datează din faza Cucuteni A (Târpeşti) şi probabil din cultura Baden sau de la începutul epocii bronzului- exemplarele de la Pişcolt.

Răspândire (Harta 2): zona de răspândire include Moldova şi nord-vestul Transilvaniei. A.1.4. Dălţi cu două tăişuri Piesele de acest tip formează două variante: dălţi cu două tăişuri paralele (dălţi-duble) (cod A.1.4.1.) şi dălţi cu două tăişuri dispuse „în cruce” (dălţi-duble) (cod A.1.4.2.).

. A.1.4.1. Dălţi cu două tăişuri paralele (dălţi-duble) Un singur exemplar de acest fel provine de la Iepureni (nr. 1186). Are forma dreptunghiulară, secţiunea transversală dublu convexă, ambele capete active (ED şi EP) prezintă tăişuri uşor arcuite şi mai înguste decât canturile. Piesa a fost descoperită întâmplător într-o aşezare Precucuteni III final din Moldova (Harta 2). A.1.4.2. Dălţi cu două tăişuri dispuse „în cruce” (dălţi-duble) Din această variantă6 este dalta de la Moldova Veche (nr. 1261), singura până acum. Are două tăişuri dispuse „în cruce”, unul vertical, care se găseşte la capătul jumătăţii cu secţiunea transversală dreptunghiulară a tijei, şi altul orizontal, amplasat la capătul jumătăţii cu secţiunea transversală circulară a tijei; tăişul vertical este uşor rotunjit, cel orizontal este aproximativ oblic. Piesa datează din faza Coţofeni III şi provine din sudul Banatului (Harta 2). A.1.5. Dălţi cu partea proximală piramidală Sunt incluse în acest tip două piese provenite de la Căzăneşti (nr. 473, 474). Caracteristic le este forma piramidală în partea proximală, secţiunea transversală rectangulară, vârful ascuţit; este posibil ca partea proximală, astfel elaborată, să fi fost fixată într-un mâner de os sau de lemn. Extremitatea distală prezintă un tăiş cu margini care nu depăşesc canturile (nr. 474), sau este mai lat (nr. 473). Aceste exemplare sunt asemănătoare dălţilor-străpungătoare7 (tipul A.1.3.), însă forma le diferenţiază în mod clar. Datare şi răspândire (Harta 2): dălţile de la Căzăneşti datează din cultura Coţofeni, o fază neprecizată (nr. 473, 474), din nordul Olteniei. A.1.6. Dălţi de formă necunoscută În această grupă sunt cuprinse opt piese menţionate în literatura arheologică. Unele exemplare sunt inedite, altele s-au pierdut, altele se află (nepublicate) la muzee din străinătate (Bihor, nr. 113; Găneşti, nr. 1004; Glina, nr. 1018; Gumelniţa, nr. 1051, 1051A.; Jamu Mare, nr. 1212; Siliştea-Gumeşti, nr. 1471; Someşeni, nr. 1477). Un exemplar de la Gumelniţa (nr. 1051) aparţine probabil culturii cu acelaşi nume, iar al doilea (nr. 1051A.) datează din etapa Gumelniţa B1 şi face parte din depozitul cu obiecte de aramă descoperit aici (vezi corpus, Gumelniţa); piesa de la Siliştea-Gumeşti aparţine probabil etapei Gumelniţa B1 (nr. 1471), iar dalta de la Găneşti (nr. 1004), probabil o descoperire de depozit (?), poate fi datată în eneolitic, prin comparaţie cu toporul-târnăcop de aici (nr. 1003). Utilizare: folosirea dălţilor de cupru în activităţile casnice, productive, este documentată prin descoperirea de la Hârşova (vezi corpus, Hârşova) unde dalta respectivă, alături de alte unelte, a fost întrebuinţată pentru obţinerea podoabelor în cuprinsul unui „atelier” în care meşterul confecţiona brăţări din scoici Sponylus gaederopus. Utilizarea fie ca unealtă fie ca armă a dălţii descoperite într-un mormânt, din cultura Gumelniţa, de la Curcani (nr. 566), este sigură, având în vedere existenţa unor zgârieturi fine, oblice, aflate lângă tăiş, care pot fi interpretate ca provenind de la folosirea ori ca unealtă ori ca armă; canturile piesei au fost „cioplite” spre extremitatea proximală, după elaborare, cu scopul fixării dălţii la mâner; amplasarea piesei pe antebraţul8 scheletului indică de asemenea că era folosită. Inventarul funerar al mormântului mai include un topor plat şi un topor-ciocan confecţionate din rocă vulcanică9. Urme de


91

folosire remarcăm la dalta de la Sânnicolau Român, (nr. 1440; muchia turtită) şi Iepureni (nr. 1886; tăişurile au ştirbituri, tăieturi pe marginile piesei). Dălţile-străpungătoare şi dălţile cu un capăt piramidal (tipurile A.1.3., A.1.5.) au avut probabil o dublă utilizare a capetelor de lucru active10 (vârful şi tăişul), atât pentru tăiere, despicare, cioplire, răzuire (tăişul), cât şi pentru perforare, ornamentare (vârful ascuţit), dacă nu luăm în calcul faptul că partea cu vârf (PP) putea fi introdusă într-un mâner de os sau de lemn. A.2. Ciocane Un singur exemplar, despre care nu deţinem informaţii referitoare la contextul descoperirii şi care este inedit, reprezintă această grupă tipologică (cod A.2.). Este posibil ca piesa să aparţină eneoliticului, aşa cum demonstrează rezultatul analizei spectrale (corpus, Zlatna, nr. 1774). A.3. Cârlige de undiţă În această grupă morfo-tehnică (cod tipologic A.3.) se disting câteva variante (subtipuri) care se deosebesc, în general, prin secţiunea transversală a tijei şi prin forma capătului de prindere a firului: cârlige de undiţă cu inel de prindere, secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală) (cod A.3.1.), cârlige de undiţă cu inel de prindere, secţiunea transversală rectangulară (pătrată, dreptunghiulară) (cod A.3.2.), cârlige de undiţă cu inel de prindere, secţiunea transversală romboidală (cod A.3.3.), cârlige de undiţă cu capăt de fixare plat, romboidal, sau cu ambele capete ascuţite (cod A.3.4.) şi cârlige de undiţă de formă necunoscută (cod A.3.5.) A.3.1. Cârlige de undiţă cu inel de prindere a firului, secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală) Varianta cuprinde exemplarele care au inel de prindere obţinut prin îndoirea capătului proximal ori spre interior ori spre exterior, inelul fiind sau deschis sau închis; vârful cârligului (ED) este, în general, ascuţit (Bod, nr. 123, 124; Gumelniţa, nr. 1052; Pietrele, nr. 1353; Târpeşti, nr. 1542; Traian, nr. 1579, 1580). A.3.2. Cârlige de undiţă cu inel de prindere a firului, secţiunea transversală rectangulară (pătrată, dreptunghiulară) Exemplarele sunt asemănătoare cu prima variantă. Descoperiri la Băile Herculane (nr. 78, 79). A.3.3. Cârlige de undiţă cu inel de prindere a firului, secţiunea transversală romboidală Piesele respective sunt asemănătoare cu prima variantă. Există până acum un singur exemplar, cel de la Târpeşti (nr. 1540). A.3.4. Cârlige de undiţă cu capăt de fixare plat, romboidal, sau cu ambele capete ascuţite Piesele de acest fel seamănă cu cele din prima variantă, dar se deosebesc prin lipsa inelului de prindere. Descoperiri la: Căscioarele (nr. 459), Vădastra (nr. 1683) şi Vidra (nr. 1728). A.3.5. Cârlige de undiţă de formă necunoscută În această grupă sunt cuprinse exemplarele menţionate în literatura arheologică, unele sunt inedite, altele s-au pierdut. Descoperiri la: Gornea (nr. 1046), Izvoare (nr. 1209), Ruginoasa (nr. 1401) şi Verbicioara (nr. 1716). Datare: cele mai vechi cârlige de undiţă aparţin culturii Vinča, faza A şi etapa B2 (Gornea, nr. 1046; Verbicioara, nr. 1716). Alte exemplare datează din faza Precucuteni III (Târpeşti, nr. 1540, 1541)11, din etapele Gumelniţa A2 (Pietrele, nr. 1353) şi B1 (probabil Căscioarele, nr. 459; Gumelniţa, nr. 1052; Vidra, nr. 1728)12, din etapa Cucuteni A2 - A3 (Târpeşti, nr. 1542), din etapa Cucuteni A3 (probabil Izvoare, nr. 1209; Ruginoasa, nr. 1401), din faza Cucuteni A (etapa neprecizată, probabil A3, Bod, nr. 123, 124)13, din faza Cucuteni A-B (Traian, nr. 1579, 1580), din faza Sălcuţa II (Vădastra, nr. 1683), din complexul Sălcuţa IV - Băile Herculane - Cheile Turzii (Băile Herculane, nr. 78), din faza Coţofeni III (Băile Herculane, nr. 79) şi continuă să apară (confecţionate şi din alte metale: bronz, fier) în epocile următoare. Răspândire (Harta 3): cârligele de undiţă au fost descoperite în arealul culturilor menţionate mai sus, respectiv în Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat şi sud-estul Transilvaniei. Utilizare: uneltele din această categorie au fost folosite pentru pescuit, făcând parte din inventarul gospodăresc, fiind descoperite în aşezări, unele în locuinţe (Pietrele, nr. 1353; Târpeşti, nr. 1542;

Ion Mareş

92

Verbicioara, nr. 1716), altele într-o groapă menajeră (Bod, nr. 123, 124), sau în stratul de cultură al aşezărilor (vezi cap 2). A.4. Cârlige Grupa morfo-tehnică (cod A.4.) include două exemplare, unul de la Dubova (nr. 986) şi altul de la Târpeşti (nr. 1567). Cârligul de la Dubova este confecţionat dintr-o tablă de metal (nu a fost analizat spectral), are secţiunea transversală rectangulară, iar cel de la Târpeşti a fost obţinut dintr-o sârmă de cupru cu secţiunea transversală aproximativ romboidală şi este îndoit în forma literei S. Datare şi răspândire (Harta 3): piesa de la Târpeşti aparţine fazei Cucuteni A, exemplarul de la Dubova datează din faza Coţofeni III. Amplasarea lor este în Moldova şi vestul Olteniei. Utilizare: este dificil de precizat scopul pentru care au fost confecţionate, însă pot fi considerate ca posibile piese de legătură pentru alte componente (verigi, lănţişoare etc.). A.5. Străpungătoare Grupa morfo-tehnică14 (cod tipologic A.5.) cuprinde mai multe tipuri determinate după formă şi după secţiunea transversală a tijei15 : străpungătoare cu secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală), vârful ascuţit (unele cu mâner de os) (cod A.5.1.), străpungătoare cu secţiunea transversală rectangulară în partea proximală şi circulară (rotundă, ovală) în partea distală (spre vârful ascuţit), unele cu mâner de os (cod A.5.2.), străpungătoare cu secţiunea transversală romboidală şi vârful ascuţit (cod A.5.3.), străpungătoare cu secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală) şi capetele ascuţite (cod A.5.4.), străpungătoare cu secţiunea transversală rectangulară (pătrată, dreptunghiulară, romboidală) şi capetele ascuţite (cod A.5.5.), străpungătoare cu „limbă” la mâner, cu secţiunea transversală rectangulară şi vârful ascuţit (cod A.5.6.), străpungătoare de formă necunoscută (cod A.5.7). A.5.1. Străpungătoare cu secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală), vârful ascuţit (unele cu mâner de os) Grupa tipologică conţine piese simple confecţionate din sârmă de cupru, cu extremitatea distală ascuţită (vârf) şi, în unele cazuri, cu partea proximală care se introducea într-un mâner de os sau de lemn. Exemplare cu mâner de os au fost descoperite la Căscioarele (nr. 462.8), Hârşova (nr. 1177), Glina (nr. 1033-1044 [câteva piese]), Sărata Monteoru (nr. 1424), Verbicioara (nr. 1717), Vidra (nr. 1729-1750 [patru exemplare]). Străpungătoare simple au fost găsite la Ariuşd (nr. 52), Căscioarele (nr. 462.1-462.7), Drăguşeni (nr. 977), Glina (nr. 1033-1044), Hăbăşeşti (nr. 1155), Însurăţei (nr. 1210), Izvoare (nr. 1203, 1204), Sălcuţa (nr. 1420, 1422), Târpeşti (nr. 1543), Vădastra (nr. 1675), Vidra (nr. 1735, 1740). Datare: din nivelul culturii Boian16, faza Vidra, provine o piesă de la Glina17 (nr. 1033-1044) însă apartenenţa ei la acest nivel nu este sigură. Alte exemplare18 datează din etapa Gumelniţa A2 (Căscioarele, nr. 462.1, 462.2; Hârşova, nr. 1177; Însurăţei, nr. 1210), din etapa Gumelniţa B1 (Căscioarele, nr. 462.3 - 462.8) sau din etapele Gumelniţa A1, A2, B1, fără o precizare sigură la una din etapele amintite (Glina, nr. 1033-1044; Vidra, nr. 1729-1750). Un străpungător (sau ac) de la Izvoare a fost descoperit la limita dintre nivelele Precucuteni III şi Cucuteni A1 (nr. 1204), altele datează din etapa Cucuteni A2 (Ariuşd, nr. 52), din etapa Cucuteni A2 - A3 (Târpeşti, nr. 1543), din etapa Cucuteni A3 (Hăbăşeşti, nr. 1155; Izvoare, nr. 1203), din etapa Cucuteni A4 de sfârşit cu elemente din faza A-B (Drăguşeni, nr. 977) şi din etapa Cucuteni B2 (Sărata Monteoru, nr. 1424). Probabil culturii Vădastra II îi aparţine un străpungător descoperit în staţiunea eponimă (nr. 1675). În etapele Sălcuţa IIa şi IIc se încadrează piesele de la Sălcuţa (nr. 1420, 1422) şi într-o fază neprecizată a acestei culturi19 exemplarele de la Verbicioara (nr. 1717). Răspândire (Harta 4): arealul de răspândire cuprinde zonele culturilor amintite mai sus, respectiv în Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Moldova şi sud-estul Transilvaniei. Utilizare: introduse cu partea proximală într-un mâner de os (femure de pasăre, metatarsiene sau metacarpiene de ovicaprine), sau înfăşurate la mâner cu un fir vegetal (un exemplar de tip A.5.2., de la Căscioarele, nr. 462.24)19a, sau cu mâner de lemn, străpungătoarele de acest tip erau folosite în activităţile productive pentru perforare, ornamentare (os, lemn), dar nu poate fi exclus, în cazul pieselor cu dimensiuni mari, să fi fost utilizate şi ca arme. Folosirea ca unelte în activităţile casnice este documentată prin descoperirea unor străpungătoare în inventarul unor locuinţe (Drăguşeni, nr. 977; Însurăţei, nr. 1210; Târpeşti, nr. 1543).


93

A.5.2. Străpungătoare cu secţiunea transversală rectangulară în partea proximală şi circulară (rotundă, ovală) în partea distală (spre vârful ascuţit), unele cu mâner de os Din această grupă tipologică (cod A.5.2.) sunt cele mai multe străpungătoare: Ariuşd (nr. 53), Băile Herculane (nr. 85, 86, 89-94), Bodeşti-Frumuşica (nr. 140), Căscioarele (nr. 460, 462.9 - 462.42), Cârna (nr. 477), Cernavodă (nr. 485, 486), Cucuteni (nr. 551-558), Dubova (nr. 982), Drăgăneşti-Olt (nr. 973A, 973B), Ghelăieşti (nr. 1009A), Glina (nr. 1033-1044), Gumelniţa (nr. 1109, 1110, 1055-1064, 1067, 1068), Hăbăşeşti (nr. 1154, 1156), Hârşova (nr. 1168-1171), Izvoare (nr. 1205), Leţ (nr. 1222A.B.C.), Lişcoteanca (nr. 1232), Moldova Veche (nr. 1265), Olteniţa (nr. 1291A, 1291B), Ostrovu Corbului (nr. 1302), Ostrovu Şimian (nr. 1331), Poduri (nr. 1370, 1371), Sălcuţa (nr. 1418, 1419, 1421, 1423), Sultana (nr. 1482A, 1482B), Şincai (nr. 1489-1491), Târgu Frumos (nr. 1512), Târgu Mureş (nr. 1523), Târgu Ocna (nr. 1531), Traian (nr. 1581-1858, 1593), Vădastra (nr. 1676, 1677, 1684, 1685), Verbicioara (nr. 1718-1720). Caracteristic pentru aceste străpungătoare este secţiunea transversală rectangulară, pe o lungime mai mare sau mai mică a tijei, cu scopul fixării într-un mâner de os sau de lemn. La unele piese se păstrează mânerul de os: Băile Herculane (nr. 91), Căscioarele (nr. 462.16), Cernavoda (nr. 485, 486), Drăgăneşti-Olt (nr. 973B), Lişcoteanca (nr. 1232), Sultana (nr. 1482A, 1482B), Verbicioara (nr. 1720), Vidra (nr. 1747-1750). Un străpungător are urmele unei fibre vegetale înfăşurate la mâner (Căscioarele, nr. 462.24).. Datare: din cultura Starčevo-Criş IV (sau poate din cultura Coţofeni) din neolitic pare a fi exemplarul de la Dubova (nr. 982), din cultura Precucuteni III datează două piese de la Poduri (nr. 1370, 1371) şi una de la Târgu Frumos (nr. 1512)20. Alte exemplare sunt din cultura Cucuteni21, etapele A1, A2 (Izvoare, nr. 1205), din etapa A3 (Hăbăşeşti, nr. 1154, 1156), din faza A-B (probabil Bodeşti-Frumuşica, nr. 140; Traian, nr. 1581-1585, 1593), din etapa B1 (Ghelăieşti, nr. 1009A), probabil din etapa B2 (Târgu Ocna, nr. 1531). Alte piese sunt din cultura Gumelniţa22, etapa A1 (Cernavoda, nr. 485, 486; Hârşova, nr. 1168-1171; Lişcoteanca, nr. 1232), din etapa A2 (Căscioarele nr. 462.9 - 462.26; Gumelniţa nr. 1067-1068; Sultana, nr. 1482A), din etapa A2 sau B1 (Căscioarele, nr. 462.27), din etapa B1 (Căscioarele, nr. 462.28-462.42; Drăgăneşti-Olt, nr. 973A, 973B; Gumelniţa, nr. 1109, 1110; Sultana, nr. 1482B), din cultura Vădastra II (probabil Vădastra, nr. 1676, 1677). Culturii Cernavoda, etapa Ic, îi aparţine exemplarul de la Olteniţa (nr. 1291B, 1291C). Alte străpungătoare datează din cultura Sălcuţa, faza I (Sălcuţa, nr. 1418), din faza II (probabil Vădastra, nr. 1684, 1685; Verbicioara, nr. 1718)23, din etapa IIb (Sălcuţa, nr. 1421, 1423), din faza IV (Sălcuţa, nr. 1419; Ostrovu Corbului, nr. 1302)24 şi dintr-o fază neprecizată a acestei culturi (Ostrovu Şimian, nr. 1331), din complexul Sălcuţa IV-Herculane-Cheile Turzii (Băile Herculane, nr. 86), din faza Coţofeni I (sau din complexul Sălcuţa IV-Herculane-Cheile Turzii) (Băile Herculane, nr. 85), din faza Coţofeni III (Cârna, nr. 477; Moldova Veche, nr. 1265) şi dintr-o fază neprecizată a culturii Coţofeni (Şincai, nr. 1489-1491). Răspândire (Harta 4): zona de răspândire a străpungătoarelor de acest tip cuprinde arealul culturilor menţionate, respectiv din Moldova, Muntenia, Dobrogea, Oltenia şi centrul Transilvaniei. Utilizare: sunt unelte casnice şi, în cazul pieselor mari, probabil arme (vezi supra, tipul A.5.1.). Exemplarele provin din aşezări (locuinţe, stratul de cultură, gropi menajere, depozite). Aceste descoperiri (vezi cap. 2) atestă folosirea în general ca unelte, în activităţi productive. A.5.3. Străpungătoare cu secţiunea transversală romboidală şi vârful ascuţit Exemplarele de acest fel, care pot fi considerate ca o variantă a tipului anterior, păstrează secţiunea transversală romboidală pe aproximativ 3/4 din suprafaţa tijei. Descoperiri la Căscioarele (nr. 462.43) şi Târpeşti (nr. 1546).

Datare şi răspândire (Harta 4): din etapa Gumelniţa A2 datează piesa de la Căscioarele, din sudul Munteniei, exemplarul de la Târpeşti, din vestul Moldovei, este din cultura Cucuteni A (etapa neprecizată)25. A.5.4. Străpungătoare cu secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală) şi capetele ascuţite Grupa tipologică include piese lucrate din sârmă de cupru, cu capetele active (vârfuri) ascuţite; sunt descoperiri la Pecica (nr. 1344) şi Traian (nr.1586). Exemplarele pot fi privite ca o variantă a tipului următor. Datare şi răspândire (Harta 4): exemplarul de la Traian aparţine fazei Precucuteni III (nr. 1586), iar piesa de la Pecica datează din complexul Sălcuţa IV-Herculane-Cheile Turzii (Herculane III) (nr. 1344). Utilizare: puteau fi întrebuinţate şi cu ambele capete active în unele activităţi productive, pentru perforare şi ornamentare; cu siguranţă că unele piese au fost prevăzute cu mâner de os sau de lemn.

Ion Mareş

94

A.5.5. Străpungătoare cu secţiunea transversală rectangulară (pătrată, dreptunghiulară, romboidală) şi capetele ascuţite Grupa tipologică conţine piese care au tija cu patru laturi care se păstrează, în unele cazuri, până la extremitatea distală unde se află vârful ascuţit. Piese din această serie au fost descoperite la: Balomir (nr. 68), Băile Herculane (nr. 88), Bocşa Montană (nr. 121), Căscioarele (nr. 462, 462.44), Cucuteni (nr. 551-558), Cuptoare (nr. 565A.B.C.), Dubova (nr. 983, 984, 985), Moldova Veche (nr. 1262-1264), Pecica (nr. 1345, 1346), Pişcolt (nr. 1364), Poduri (nr. 1371A), Târpeşti (nr. 1544, 1545), Traian (nr. 1587-1596), Vărăşti (nr. 1689, 1690). Datare: cel mai vechi exemplar datează din cultura Starčevo-Criş IV, din neolitic (Balomir, nr. 68), altele sunt din cultura Boian, faza Vidra (Vărăşti, nr. 1690) şi, probabil, din faza Spanţov (Vărăşti, nr. 1689). În faza Precucuteni III se încadrează două piese de la Traian (nr. 1587, 1588), altele sunt din etapele Cucuteni A1 - A2 (Târpeşti, nr. 1544)26, Cucuteni A2 - A3 (Târpeşti, nr. 1545), din faza Cucuteni A (Malnaş, nr. 1243), din faza Cucuteni A-B (Traian, nr. 1590-1596) şi din etapa Cucuteni B1 (Poduri, nr. 1371A). Din etapa Gumelniţa B2 datează un străpungător de la Căscioarele (nr. 462.44) şi probabil altul (Căscioarele, nr. 462)27. Din complexul Sălcuţa IV-Herculane-Cheile Turzii (Herculane III) datează piesele de la Pecica (nr. 1345, 1346), culturii Coţofeni III îi aparţin străpungătoarele de la Băile Herculane (nr. 88), Bocşa Montană (nr. 121), Dubova (nr. 983-985), Moldova Veche (nr. 1262-1264; aici şi elemente din culturile Kostolac şi Vučedol), din această cultură, faza neprecizată, sunt piesele de la Cuptoare-Piatra Ilişovei (nr. 565A.B.C.). Probabil culturii Baden, sau începutului epocii bronzului, îi aparţine piesa de la Pişcolt (nr. 1364). Răspândire (Harta 4): arealul de răspândire cuprinde zona culturilor arheologice amintite, respectiv sudul Munteniei, estul Moldovei, vestul Olteniei, sudul Banatului şi Transilvania. Utilizare: este posibil ca ambele capete ascuţite ale acestor străpungătoare să fi fost utilizate pentru perforarea unor orificii care păstrau conturul rectangular, însă piesele puteau să aibă mâner de os sau de lemn, fiind folosite în activităţile casnice, aşa cum ne arată unele descoperiri din aşezări (vezi cap. 2). A.5.6. Străpungătoare cu „limbă” la mâner, cu secţiunea transversală rectangulară şi vârful ascuţit Din această grupă tipologică28 fac parte trei străpungătoare de la Bocşa Montană (nr. 121A), Băile Herculane (nr. 87) şi Moldova Veche (nr. 1266); piesele au partea proximală îngustată, pentru fixarea într-un mâner de os sau de lemn.

Datare şi răspândire (Harta 4): exemplarele datează din faza Coţofeni III şi se întâlnesc numai în faza amintită, în cele trei staţiuni amplasate în Banat.

A.5.7. Străpungătoare de formă necunoscută Sunt incluse în această grupă străpungătoarele amintite în literatura arheologică (unele sunt inedite, altele s-au pierdut): Băile Herculane (nr. 84, 84A.), Bodeşti-„Frumuşica” (nr. 141), Căscioarele (nr. 461, 462.45), Cucuteni (nr. 551-558), Cuneşti (nr. 562), Cuptoare (nr. 564), Glina (nr. 1033, 1034, 1037, 1039-1044), Pecica (1347), Târpeşti (nr. 1547), Verbicioara (nr. 1721), Vităneşti (nr. 1765), Vidra (nr. 1742, 1743). Datare şi răspândire (Harta 4): din faza Precucuteni III şi Cucuteni A sunt piese de la Târpeşti (nr. 1547), din faza Cucuteni A datează exemplare de la Bodeşti (nr. 141) şi Cucuteni (nr. 551-558), etapei Gumelniţa A2 îi aparţin străpungătoarele de la Cuneşti (nr. 562) şi Căscioarele (nr. 462.45), în cultura Gumelniţa, etapa neprecizată, se încadrează piesele de la Căscioarele (nr. 461) şi Glina (nr. 1037, 1042; şi probabil în această cultură alte exemplare: nr. 1033, 1034, 1039-1041, 1043, 1044), iar din faza Gumelniţa B1 este exemplarul de la Vităneşti (nr. 1765); din complexul Sălcuţa IV-Herculane-Cheile Turzii datează piesele de la Băile Herculane (nr. 84, 84A.), exemplarul de la Pecica aparţine orizontului Herculane III, Hunyadihalom, Cernavoda II - Boleraz şi (1347). A.B. Unelte şi arme A.B. Topoare Categoriei morfo-funcţionale a topoarelor de aramă (cod tipologic A.B.) din eneoliticul României29 îi aparţin mai multe grupe morfo-tehnice, împărţite astfel: topoare-ciocan (cod tipologic A.B. 1.), topoare


95

cu braţul-ciocan cilindric (cod tipologic A.B.2.), topoare de formă mixtă (cod tipologic A.B.3.), topoare cu două tăişuri dispuse în cruce (sau topoare-târnăcop; cod tipologic A.B.4.), topoare cu două tăişuri verticale (topoare-duble; cod tipologic A.B.5.), târnăcoape cu două tăişuri orizontale (sape-duble; cod tipologic A.B.6.), târnăcoape cu două braţe, unul cu tăiş orizontal şi altul ascuţit (pic; cod tipologic A.B.7.), topoare-ciocan şi topoare cu două tăişuri dispuse în cruce de formă necunoscută (cod tipologic A.B.8.), fragmente de topoare care nu mai pot fi clasificate (cod tipologic A.B.9.) şi topoare plate (cod tipologic A.B.10.). Prin faptul că topoarele au îndeplinit în unele cazuri o dublă funcţionalitate, fiind utilizate ca unelte şi ca arme, le-am inclus în această grupă combinată, însă, în cele mai multe situaţii, unele dintre ele au avut un alt rol, în legătură cu suprastructura perioadei, cu practici de cult şi magico-rituale, depuneri votive, însemne ale puterii, prestigiului şi poziţiei sociale (vezi cap. 2). Topoarele de aramă din eneolitic constituie, în situaţia în care au fost descoperite în contexte studiate precis din punct de vedere arheologic, repere cronologice pentru datarea aproximativă şi a altor exemplare de acelaşi tip descoperite fortuit sau, în cazul depozitelor combinate cu diferite tipuri de topoare, în aceeaşi măsură ele sunt folosite pentru datare. O mare parte din topoarele de aramă din eneolitic (unele tipuri de topoare-ciocan, topoare cu două tăişuri dispuse în cruce, topoare de formă mixtă şi altele) sunt creaţii ale civilizaţiilor din acel timp şi îşi încetează existenţa odată cu dispariţia culturilor respective. A.B.1. Topoare-ciocan Grupa morfo-tehnică cuprinde următoarele tipuri30 de topoare ciocan: Pločnik (cod A.B.1.1.), Cotiglet (cod A.B.1.2.), Vidra (cod A.B.1.3.), Varna (varianta Brad) (cod A.B.1.4.), Fâstâci (cod A.B.1.5.), Codor (cod A.B.1.6.), toporul-ciocan de la Aţel (cod A.B.1.7.), Crestur (cod A.B.1.8.), Holič (cod A.B.1.9.), Székely şi Nádudvar (cod A.B.1.10.), Agnita (cod A.B.1.11.), Mezőkeresztes. Topoarele-ciocan de aramă au cunoscut o îndelungată evoluţie tipologică pe întreaga perioadă a eneoliticului (pl. 73). A.B.1.1. Tipul Pločnik Grupa tipologică include până acum un număr de 21 de topoare-ciocan descoperite pe teritoriul ţării noastre31: Agrij (nr. 7), Dragomireşti (nr. 972), Lipova (nr. 1223), Plăieşti (nr. 1366), Poduri (1371B), Probota (nr. 1378), Răstolţ (nr. 1384), „România” (nr. 1392), Rupea (nr. 1404), Şeica Mică (nr. 1484), Şura Mică (nr. 1500), Tăuteu (nr. 1507-1509), Teleac (nr. 1572), Transilvania (nr. 1620), Turdaş (nr. 1651-1654) şi Viişoara (nr. 1759). Din punct de vedere tipologic, topoarele de acest tip sunt cele mai vechi, se aşează la începutul seriei (pl. 73) şi au la bază, ca modele sau prototipuri, exemplare similare confecţionate din piatră32. Caracteristic pentru topoarele-ciocan de tip Pločnik33 este conturul pentagonal, axa laterală, aproximativ dreaptă sau uşor curbată, aspectul de trapez; gaura pentru coadă, de formă rotundă sau ovală, plată, este amplasată în suprafaţa cu lăţime maximă (aproximativ la mijlocul jumătăţii proximale), astfel că braţul-ciocan este mai scurt decât braţul-topor; tăişul este uşor arcuit şi marginile nu ies în afară; braţul-ciocan are o muchie cu secţiunea transversală dreptunghiulară sau, în unele cazuri, dublu convexă sau de formă ovală. Topoarele de tip Pločnik din România compun câteva variante34. Unele exemplare formează o variantă de topoare mici (nr. 7, 1378, 1484, 1620, 1652-1653), altele sunt piese lungi, zvelte (nr. 1404, 1509, 1572, 1651) şi altele variază între cele două grupe. Datare: încadrarea cronologică a topoarelor de tip Pločnik este certificată de descoperirile închise, din necropole şi aşezări. În morminte care aparţin unor necropole din cultura Tiszapolgár, faza târzie (faza B), de la Vel’ké Raškovce35, Tibava şi Lúčky36 din Slovacia, apar asemenea piese. Alte exemplare fac parte din depozitele I-IV, descoperite în aşezarea de la Pločnik (Iugoslavia), şi datează din cultura Vinča - Pločnik 37 (Vinča D). Sfârşitului fazei a II-a a culturii Varna îi aparţine un topor-ciocan descoperit în necropola I de la Varna, din fazele II şi III ale culturii Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI şi din cultura Krivodol-Sălcuţa datează alte exemplare (depozite: Dragoman-Slivnica, Ustra-Sevrikija) din Bulgaria38. Toporul-ciocan din depozitul de la Cărbuna39 datează40, în opinia prof. V. A. Dergačev (care a reanalizat întregul material, depozitul şi ceramica rezultate din cercetările arheologice efectuate în aşezare), cu certitudine de la sfârşitul culturii Tripolie timpuriu (Precucuteni III final) sau din perioada trecerii de la această fază la cea dezvoltată, ceea ce corespunde cu tranziţia de la Precucuteni III la Cucuteni A41.

Ion Mareş

96

Topoarele-ciocan de tip Pločnik din România sunt descoperiri întâmplătoare şi izolate, iar în majoritatea cazurilor nu se cunosc condiţiile în care au fost găsite (14 exemplare: nr. 7, 972, 1223, 1378, 1392, 1404, 1484, 1500, 1507-1509, 1572, 1620, 1759). Probabil culturii Petreşti îi aparţine toporul de la Plăieşti, descoperit întâmplător împreună cu fragmente ceramice din cultura amintită şi din cultura Stračevo-Criş III B/IV A (nr. 1366); piesa de la Răstolţ (nr. 1384) este o descoperire întâmplătoare într-o aşezare a culturii Tiszapolgár, iar exemplarele din depozitul de la Turdaş, descoperite întâmplător în aşezare, pot fi relaţionate eventual cu nivelul culturii Petreşti de aici (corpus, Turdaş). Răspândire (Harta 5): topoarele-ciocan de tip Pločnik ocupă un areal mare de răspândire42. Provin din Europa Centrală şi de Sud-Est: Germania, Boemia, Moravia, Polonia (Silezia şi Polonia Mică), Slovacia, Ungaria, Croaţia, Sirmia, Bosnia, Herţegovina, Iugoslavia, Bulgaria, România43 (Moldova şi Transilvania) şi Basarabia44. Utilizare: unele exemplare păstrează urme de folosire din vechime, au ştirbituri la tăiş (Agrij, Răstolţ)45 sau au tăişul deformat (Probota). În cazul toporului de la Probota, semnalăm prezenţa unor incizii fine amplasate lângă tăiş, pe o latură (observaţii efectuate la stereomicroscop) şi adâncituri la muchie. Toporul-ciocan din depozitul de la Cărbuna are muchia turtită de la folosire46. Aceste piese au fost întrebuinţate ca unelte sau ca arme, despre celelalte (unele fără urme de folosire sau de finisare) nu ne pronunţăm până la efectuarea investigaţiilor necesare. Toporul-ciocan de la Ai-Bunar47 (Bulgaria) prezintă deformări puternice la muchie şi tăiş ca rezultat al folosirii ca unealtă în exploatarea minieră a cuprului48. Topoarele-ciocan de acest tip descoperite în morminte (Vel’ké Raškovce, Tibava, Lúčky, Varna), ca inventar funerar, pot fi considerate ca arme49, destinaţia lor rituală fiind evidentă. Este mai greu de stabilit semnificaţia unor exemplare care alcătuiesc depozite (Tăuteu, Turdaş). Erau probabil destinate schimbului şi, în acelaşi timp, puteau fi proprietatea unui personaj important al comunităţii. În orice caz, relaţia acestor piese cu suprastructura perioadei trebuie avută în vedere. Toporul din depozitul de la Cărbuna se află împreună cu diferite tipuri de obiecte confecţionate din aramă şi din alte materiale50. Nu avem nici o îndoială că acest depozit, prin piesele componente, este în legătură cu suprastructura perioadei, cu practicile de cult, magico-rituale, şi că a aparţinut ori comunităţii, ori unui personaj cu un statut social important din cadrul aşezării, unui conducător care avea poate şi funcţii de cult (mare preot, şaman). A.B.1.2. Tipul Cotiglet Grupa tipologică include exemplare51 cu o formă masivă, greoaie, cu dimensiuni mici. Sunt late în partea proximală unde se află gaura pentru coadă de formă rotundă sau ovală şi au conturul pentagonal; privite lateral, prezintă o formă trapezoidală52. Din România sunt cunoscute până acum patru exemplare: Buciumi (nr. 450), Cotiglet (nr. 534), Răstolţ (nr. 1385) şi Voievodeni (nr. 1766). Prin caracteristicile tipologice, topoarele Cotiglet se apropie de tipul Pločnik şi, aşa cum s-a constatat, reprezintă o variantă a acestui tip53. Datare: aceste piese sunt descoperiri întâmplătoare, însă după forma lor se poate aprecia contemporaneitatea cu topoarele-ciocan de tip Pločnik54. Răspândire (Harta 5): descoperirea lor într-un număr mic în nord-vestul Transilvaniei55 poate conduce la ipoteza că sunt creaţia unui centru local de producţie şi răspândire. Utilizare: piesa de la Cotiglet prezintă ştirbituri la tăişul tocit din vechime56, ceea ce presupune că a fost folosită. Toporul de la Voievodeni a făcut parte probabil dintr-un depozit alcătuit din mai multe topoare, însă alte informaţii lipsesc (nr. 1766). În schema tipologico-cronologică (pl. 73), topoarele-ciocan de tip Cotiglet sunt aşezate lângă tipul Pločnik. A.B.1.3. Tipul Vidra Caracteristic topoarelor-ciocan din această grupă tipologică57 este teşirea braţului-ciocan; au conturul pentagonal, gaura pentru coadă cu forma ovală şi amplasată în jumătatea părţii proximale; tăişul semicircular este uşor evazat la unele exemplare, suprafaţa de lovire a muchiei este îngustă, secţiunea transversală a muchiei este dreptunghiulară, în unele situaţii cu laturile dublu convexe sau dublu concave. Piesele de acest tip sunt zvelte şi lucrate îngrijit. Din România sunt cunoscute până acum 11 topoare de tip Vidra: Bucşani (453A), Cherchejeni (nr. 482), Cucuteni (nr. 545), Izvoare (nr. 1208), Lupeşti (nr. 1241), Mărgineni (nr. 1247), Prundu (nr. 1380), Reci (nr. 1387), Sibiu (nr. 1464), Teiu (nr. 1568) şi Vidra (nr. 1725).


97

Pentru topoarele tipului Vidra au fost determinate de Alexandru Vulpe două variante58: exemplarele mici (Bucşani, Lupeşti, Reci, Sibiu, Teiu) şi piesele lungi, zvelte, uneori masive (Cucuteni, Izvoare, Mărgineni, Prundu, Vidra). În schema tipologico-cronologică (pl. 73), topoarele-ciocan de tip Vidra constituie o grupă de sine stătătoare, cu trăsături definitorii, dar se iau în consideraţie şi legăturile tipologice cu exemplarele tipului Pločnik. Topoarele-ciocan de tip Vidra, prin evoluţia lor, stau la baza formării topoarelor de formă mixtă (vezi infra, grupa tipologică A.B.3.) la care seria continuă cu apariţia şi dezvoltarea celor cu două tăişuri dispuse în cruce, simple (tipul Ariuşd [vezi infra, tipul A.B.4.1.]). Datare: fixarea perioadei cronologice pentru exemplarele tipului Vidra este asigurată de descoperirile sigure, în cuprinsul unor complexe închise, din cadrul unor aşezări şi necropole. Toporul de la Bucşani (nr. 453A) este datat la sfârşitul etapei Gumelniţa A1 şi începutul etapei A2, exemplarul de la Mărgineni (nr. 1247) aparţine etapei Cucuteni A2, piesa de la Cucuteni (nr. 545) datează din etapa Cucuteni A3, probabil acestei etape îi aparţine şi toporul de la Izvoare (nr. 1208). În faza Cucuteni A se încadrează exemplarul de la Lupeşti (nr. 1241) şi în etapa Cucuteni A2 piesa de la Reci59 (nr. 1387), însă aceste topoare sunt descoperite în condiţii mai puţin sigure (vezi corpus, Lupeşti şi Reci). Toporul de la Teiu, descoperit în timpul săpăturilor arheologice, în condiţii sigure, datează din etapa Gumelniţa B1 (nr. 1568) şi probabil acestei etape îi aparţine şi exemplarul de la Vidra (nr. 1725). Toporul-ciocan de la Mărgineni constituie, alături de alte dovezi arheologice, un suport important în documentarea sincronismelor între etapele Cucuteni A1-A2-Gumelniţa A2a-b

60. Datarea toporului de la Bucşani certifică supoziţiile mai vechi privind apariţia topoarelor de acest tip din etapa Gumelniţa A2

61. Topoarele-ciocan de tip Vidra din Bulgaria datează, prin descoperirile închise din aşezări şi morminte (Gabarevo, Varna), din faza a III-a a culturii Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI şi din aceeaşi fază a culturii Varna62, cu sincronismele stabilite între acestea şi fazele Cucuteni A3-Gumelniţa III-Krivodol / Sălcuţa / Bubanj / Hum Ia-Tiszapolgár63. Răspândire (Harta 5): în România, topoare-ciocan de tip Vidra64 au fost descoperite în arealul culturilor Cucuteni65 (Moldova şi sud-estul Transilvaniei, şase exemplare), Gumelniţa (Muntenia, patru exemplare), iar o piesă din sudul Transilvaniei este o descoperire întâmplătoare (Sibiu, nr. 1464). Topoare de acest tip sunt din arealul culturilor Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI şi Varna din Bulgaria66, un exemplar din zona culturii Tripolie B I67 (Cucuteni A3) din Ucraina, alte piese sunt menţionate în Serbia68 şi Ungaria69. Utilizare: folosirea ca unelte şi arme a topoarelor-ciocan de tip Vidra este documentată atât prin condiţiile descoperirii majorităţii lor în aşezări (Cucuteni, Izvoare, Lupeşti, Mărgineni, Reci, Teiu şi Vidra [vezi cap. 2]), în cuprinsul unor locuinţe (Cucuteni, Reci), cât şi prin urmele de utilizare (Mărgineni; piesa are ştirbituri pe tăiş şi o mică deformare la muchie). Întrebuinţarea ca arme a topoarelor de tip Vidra este documentată de apartenenţa lor la inventarul funerar din morminte (necropola I de la Varna), sau de exemplarul găsit lângă scheletul unui bărbat descoperit într-o locuinţă din aşezarea de la Hotnica (Bulgaria)70. Toporul-ciocan de la Mărgineni provine dintr-un mic sanctuar din aşezarea Cucuteni A2

71 (vezi supra, cap. 2) şi, fără îndoială, are o semnificaţie cultică. Mai dificil este de a stabili rolul topoarelor care nu au urme de folosire (Prundu)72, dar este posibil ca ele să fi avut aceeaşi destinaţie, de însemne ale puterii şi prestigiului social.

A.B.1.4. Tipul Varna, varianta Brad Un singur topor de acest tip provine din depozitul cu obiecte de podoabă de la Brad (corpus, Brad, B, nr. 151-444). După Vasile Ursachi, autorul descoperirii, piesa este un topor de cupru cu braţele opuse de tip Varna, varianta Brad sau, privit pe o linie directă de evoluţie, o variantă a tipului Vidra, sau un tip aparte Brad cu varianta Fâstâci73. După noi, exemplarul are asemănări şi cu tipul Devnja-Varna74 al topoarelor cu braţul-ciocan lung din Bulgaria75. Toporul de la Brad (nr. 151) are un braţ scurt în formă de daltă, iar braţul lung se termină cu un capăt romboidal; axa laterală, arcuită, prezintă pe ambele laturi o nervură în relief amplasată pe mijloc; gaura pentru coadă are forma ovală, secţiunea transversală a braţului cu capătul rombic este hexagonală, iar cea a braţului-daltă este dreptunghiulară76. Datare şi răspândire (Harta 5): descoperit în condiţii stratigrafice sigure, depozitul de la Brad este datat în etapa Cucuteni A4 (corpus, Brad). Acest topor este, până acum, unicat în arealul civilizaţiei Cucuteni şi în eneoliticul României. Utilizare: în opinia autorului descoperirii, toporul are o valoare simbolică, fiind folosit, ca şi întregul depozit, în anumite ocazii legate de practicile de cult, piesa fiind un însemn al puterii77, în relaţie cu suprastructura perioadei. Prin studierea la stereomicroscop, am observat că nu are urme de folosire.

Ion Mareş

98

A.B.1.5. Tipul Fâstâci Singurul topor (Fâstâci, nr. 996) de acest fel78 are un braţ-ciocan scurt, cu secţiunea transversală ovală, şi un braţ opus (dublu ca mărime), care se termină cu o formă romboidală; gaura pentru coadă este rotundă, iar axa laterală este curbată. Datare şi răspândire (Harta 5): toporul-ciocan de la Fâstâci aparţine probabil fazei Cucuteni A-B (nr. 996)79. Şi acest exemplar este până acum o descoperire singulară în cadrul civilizaţiei Cucuteni şi în eneoliticul României. Utilizare: în privinţa acestei piese care nu prezintă urme evidente de folosire80 putem presupune o anumită relaţie cu practici legate de suprastructură şi cult. A.B.1.6. Tipul Codor Topoarele-ciocan de acest tip se apropie prin caracteristicile morfo-tehnice de piesele tipului Vidra, însă se deosebesc de acestea prin braţul-ciocan curbat în întregime81. În cazul lor se consideră o influenţă a tipului Vidra în aria culturală în care predomină tipul Pločnik82.

Din România sunt cunoscute cinci exemplare: Codor (nr. 513), Ciolăneştii din Deal (nr. 503), Sultana (nr. 1482), Transilvania (nr. 1621), Viştea (nr. 1764).

Topoarele tipului Codor sunt scurte, greoaie, au forma pentagonală, cu gaura pentru coadă rotundă şi, într-un caz, ovală (Codor); tăişul păstrează o uşoară arcuire semicirculară (uşor evazată), muchia are secţiunea transversală aproximativ dreptunghiulară. Piesa de la Ciolăneştii din Deal are braţul-ciocan puternic curbat şi pare a fi un „prototip pentru tipul Vidra”83. După noi, aceste topoare pot fi considerate ca o formă hibridă între tipul Pločnik şi tipul Vidra84. În schema tipologico-cronologică (pl. 73), topoarele tipului Codor sunt situate deasupra tipului Pločnik şi lângă tipul Vidra. Datare: toporul de la Ciolăneştii din Deal datează din etapa Gumelniţa A2

85, sau dintr-o secvenţă timpurie a etapei Gumelniţa B1 (tranziţia de la Gumelniţa A2 la B1)86; probabil culturii Tiszapolgár târzie îi aparţine toporul de la Viştea (nr. 1764). Răspândire (Harta 5): topoarele-ciocan de tip Codor provin87 din zona mijlocie a Someşului din Transilvania şi pot fi analizate în relaţie cu purtătorii culturii Tiszapolgár târzie; piesele de la Ciolăneştii din Deal (nr. 503; presupus a fi ajuns aici în urma unui schimb economic)88 şi Sultana (nr. 1482) sunt din arealul culturii Gumelniţa din Muntenia. Utilizare: urme de folosire constatăm la exemplarele „Transilvania” (nr. 1621) şi Viştea (nr. 1764), care au muchia turtită de la întrebuinţare. A.B.1.7. Toporul-ciocan de la Aţel Acest topor (nr. 64) seamănă cu exemplarele de tip Codor, fiind tratat ca o formă specială89. Este un topor greu care, privit din faţă, arată o înclinare accentuată a braţului-ciocan din zona găurii pentru coadă cu formă ovală turtită; toporul este socotit ca un prototip pentru exemplarele de tip Kežmarok, în sensul unei forme de tranziţie între tipul Codor şi tipul Kežmarok90. Datare şi răspândire (Harta 5): după caracteristicile morfo-tehnice, toporul de la Aţel este situat aproximativ în timp cu topoarele tipului Crestur, fiind mai vechi decât topoarele-ciocan de tip Kežmarok91. Exemplarul rămâne în continuare o piesă izolată din sudul Transilvaniei. A.B.1.8. Tipul Crestur Topoarele-ciocan din această grupă tipologică92 continuă forma exemplarelor tipului Pločnik93 (pl. 73), au corpul masiv, conturul pentagonal, secţiunea transversală rectangulară; braţul-ciocan este scurt, cu muchia lată; tăişul scurt este uşor arcuit; piesele au tub pentru fixarea cozii (inel, manşon) fie pe ambele laturi la gaura pentru coadă, fiind mai accentuat pe partea interioară, fie numai pe latura interioară.

Din România sunt cunoscute până acum cinci topoare de acest tip94: Crestur (nr. 539), Ilişua (nr. 1188), Luica (nr. 1239), „Judeţul Sibiu” (nr. 1465), Transilvania (nr. 1621A).

Toporul de la Ilişua este inclus de P. Patay în tipul Szendrő al topoarelor-ciocan94a, având tub pentru fixarea mânerului numai pe latura interioară; piesa de la Luica (descoperire de depozit, împreună cu un topor plat, varianta Coteana [nr. 1239]), are axa laterală curbată, pe latura interioară a toporului „Judeţul Sibiu” se află un tub conic, semne (mărci) sunt pe piesele de la Crestur şi „Judeţul Sibiu”95. Topoarele tipului Crestur sunt late, mai scurte ca exemplarele tipului Holič şi masive96.


99

Datare: topoarele-ciocan de tip Crestur sunt descoperiri izolate şi întâmplătoare. Încadrarea lor cronologică se sprijină în special pe caracteristicile tipologice. Toporul-ciocan provenit dintr-un mormânt distrus din necropola de la Tibava (Slovacia) este datat în cultura Tiszapolgár târzie97, însă nu este o descoperire sigură98. În cazul depozitului de la Luica, topoarele plate din varianta Coteana datează din etapele Gumelniţa A2 şi B1

99 (vezi infra, categoria A.B.10.1.2.) şi este posibil ca piesele de la Luica să fie în legătură cu această cultură, cu faza Gumelniţa B, un aspect mai târziu100. Ţinându-se cont de faptul că topoarele de tip Crestur prezintă unele asemănări cu topoarele-târnăcop de tip Jászladány101, care îşi au începutul, aşa cum s-a constatat, din perioada de tranziţie de la cultura Tiszapolgár la cultura Bodrogkeresztúr102 (vezi infra, datarea topoarelor-târnăcop de tip Jászladány), pot fi considerate, cu rezervele de rigoare, ca existând din această perioadă de timp şi în continuare. Un topor-ciocan de tip Crestur de la Vasmegyer-Kisvármi (Ungaria) este înregistrat (la Muzeul Nyíregyháza) cu acelaşi loc al descoperirii, împreună cu un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Petreşti102a. Răspândire (Harta 5): piesele de tip Crestur sunt situate în special în nord-vestul României103 şi nord-estul Ungariei103a, zone în care se aflau purtătorii culturii Tiszapolgár şi, ulterior, ai culturii Bodrogkerestúr, fiind produse în acest spaţiu, într-un centru sau într-un „atelier”. Exemplarul de la Luica este situat în zona culturii Gumelniţa din sudul Munteniei şi poate fi privit ca un import dinspre nord-vestul ţării noastre104. Din Slovacia este menţionat un exemplar de acest tip, iar un altul din Serbia105. A.B.1.9. Tipul Holič Asemănătoare topoarelor-ciocan de tip Crestur, exemplarele de tip Holič106 sunt mai lungi, au conturul pentagonal mai accentuat şi sunt considerate ca o dezvoltare a variantei cu corp lung a topoarelor-ciocan de tip Pločnik107.

Din România sunt cunoscute două topoare de acest tip: Oradea (nr. 1292) şi Sânnicolau Român (nr. 1436). Exemplarul de la Oradea are semne (mărci) (nr. 1292), iar piesa de la Sânnicolau Român prezintă o curbare uşoară a braţului-ciocan şi se apropie de topoarele-ciocan de tip Nádudvar.108 Datare: şi în cazul topoarelor-ciocan de tip Holič încadrarea lor în timp se sprijină pe considerente tipologice. În acest sens, o anumită asemănare cu topoarele de tip Crestur, Kežmarok şi Szendrö109

lasă posibilitatea de apreciere a perioadei cronologice prin topoarele de tip Crestur110 (vezi supra). Toporul-ciocan de tip Holič de la Sânnicolau Român ar putea fi din inventarul unui mormânt distrus, care poate fi atribuit culturii Bodrogkeresztúr sau poate culturii Tiszapolgár târzie111 (vezi corpus, Sânnicolau Român). Pentru topoarele Holič nu este exclusă posibilitatea datării în cultura Tiszapolgár târzie112. Răspândire (Harta 5): cele două descoperiri arătate mai sus se plasează în nord-vestul României (în jurul Oradei), alte exemplare de acest tip sunt din Ungaria, Slovacia, Moravia şi Boemia113. A.B.1.10. Tipul Székely şi Nádudvar Topoarele-ciocan de acest tip114 se disting prin conturul pentagonal, tăişul semicircular şi evazat (uneori cu colţuri ieşite în afară), gaura pentru coadă (de formă rotundă), amplasată în jumătatea părţii proximale, este prevăzută cu tub (inel, manşon) pentru fixare reliefat pe ambele laturi, în unele cazuri este accentuat pe latura interioară. Axa laterală este uşor curbată la topoarele de tip Székely, iar în cazul exemplarelor de tip Nádudvar, curbarea braţului-ciocan arată o separaţie faţă de corpul toporului. Prin trăsăturile tipologice, topoarele de tip Székely şi Nádudvar prezintă asemănări cu topoarele cu două tăişuri în cruce de tip Jászladány115. Cu toate că topoarele de tip Székely şi Nádudvar sunt tratate de obicei împreună în literatură (în special prin faptul că au similitudini tipologice, dar şi prin existenţa formelor mixte, cu forme specifice ambelor tipuri), după F. Schubert, aceste două tipuri se deosebesc între ele116. Referitor la topoarele-ciocan de tip Székely-Nádudvar, pe baza trăsăturilor tipologice, P. Patay a stabilit variante şi forme speciale: varianta Székely, toporul de la Vámospércs, variantele Dorog, Apagy, Monostorpály, toporul de la Nádudvar, toporul de la „Székesfehérvár” şi o variantă asemănătoare topoarelor de luptă116a. Din România sunt cunoscute117 până acum 19 topoare-ciocan de tip Székely şi Nádudvar: Araci (nr. 43), Beţa (nr. 104), Carei (nr. 455), Cluj (?) sau Transilvania (nr. 510, 511); Grindeni (nr. 1049), Mădăraş (nr. 1244), Mediaş (nr. 1248), Ocna Sibiului (nr. 1285), Săcuieni (nr. 1409), Sălacea (nr. 1413), Sărvăzel (nr. 1431), Sârbi (nr. 1446), Sic (nr. 1468), Târguşor (nr. 1532), Transilvania (nr. 1622, 1623), Varviz (nr. 1674), Vinţu de Jos (nr. 1763). Toporul de la Carei aparţine, după P. Patay, variantei Apagy (vezi nr. 455), iar exemplarele de la Târguşor şi Varviz, variantei Monostorpály (vezi nr. 1532, 1674). Semne (mărci) se află pe topoarele de la Araci, Beţa, Sălacea, Sărvăzel, Săcuieni, Târguşor şi Transilvania (nr. 43, 104, 1413, 1431, 1409, 1532, 1622, 1623).

Ion Mareş

100

Datare: topoarele-ciocan de tip Székely şi Nádudvar sunt situate, din punct de vedere tipologic, deasupra topoarelor de tip Crestur118 (pl. 73). Exemplarele de acest tip din România sunt descoperiri întâmplătoare şi izolate, pentru unele nu sunt date privind locul şi contextul în care au fost găsite. Exemplarul de la Araci nu are legătură cu civilizaţia Schneckenberg (nr. 43). Topoarele de la Cluj (?) sau Transilvania (nr. 510, 511) şi Carei (nr. 455) par să indice perioada culturii Tiszapolgár, însă condiţiile descoperirii nu sunt sigure119. Două topoare-ciocan de acest tip, varianta Apagy, de la Apagy-Nagysziget (Ungaria), au fost descoperite într-o aşezare din cultura Tiszápolgár; unul a fost găsit accidental şi altul în cadrul săpăturilor arheologice (cercetări L. Kiss, 1926); exemplarele variantei sunt situate în epoca timpurie a cuprului (Früchkupferzeit), în cultura Tiszápolgár şi în continuare ele se află în cultura Bodrogkeresztúr; exemplare din variantele Dorog (un topor-ciocan de la Dorog [Ungaria], care provine probabil dintr-o necropolă, sau dintr-un depozit, la descoperire: o daltă şi un topor plat de tip Felsőgalla) şi Monostorpályi (Ungaria), sunt datate în epoca deplină a cuprului (Hochkupferzeit), în cultura Bodrogkeresztúr 119a. Încadrarea cronologică a topoarelor tipului Székely şi Nádudvar descoperite fortuit poate fi stabilită şi pe baza asemănărilor tipologice cu alte tipuri de topoare-ciocan (Handlová şi Mezőkeresztés), în special cu topoare-târnăcop de tip Jászladány120, şi privind datarea acestora (vezi infra, categoriile A.B.1.12. şi A.B.4.2.). Răspândire (Harta 6): topoarele de tip Székely şi Nádudvar au fost descoperite în Transilvania121, Slovacia122, Ungaria123, Iugoslavia124 şi Bulgaria125. Acest tip, cu variantele şi formele arătate mai sus, are centrul greu de răspândire în zona Carpaţilor, iar variantele Monostorpály şi Dorog se află în arealul culturilor Tiszápolgár şi Bodrogkeresztúr125a. A.B.1.11. Tipul Agnita Caracteristic pentru topoarele-ciocan de acest tip126 este prezenţa tubului pentru fixare amplasat pe ambele laturi la gaura pentru coadă, mai accentuat pe partea interioară, tăişul semicircular (mai mult sau mai puţin evident), axa laterală arcuită. Exemplarele de tip Agnita sunt asemănătoare cu topoarele cu două tăişuri dispuse în cruce de tip Jászladány, numai că au în loc de braţul cu tăiş orizontal un braţ-ciocan126a.

Din România sunt cunoscute până acum şase topoare de acest tip127: Agnita (nr. 6), Cetatea de Baltă (nr. 491), Gheorgheni (nr. 1010), Ip (nr. 1189), Sânnicolau Român (nr. 1437), Transilvania (nr. 1624). Exemplarul de la Ip este încadrat de P. Patay în tipul Székely-Nádudvar, varianta Monostorpályi (vezi nr. 1189). Semne (mărci) se află pe toporul de la Cetatea de Baltă (nr. 491). Datare: topoarele de tip Agnita din România sunt descoperiri întâmplătoare, izolate, aflate în condiţii necunoscute. Un topor face parte dintr-un depozit (Cetatea de Baltă), altul (Sânnicolau Român) probabil că provine dintr-un mormânt distrus (nr. 1437). Împreună cu toporul de tip Agnita din depozitul de la Cetatea de Baltă sunt două topoare-târnăcop de tip Jászladány, variantele Şincai şi Petreşti (nr. 492, 493), fapt care presupune contemporaneitatea lor. Toporul de la Sânnicolau Român (nr. 1437) pare să provină dintr-un mormânt distrus dintr-o necropolă a culturii Bodrogkerstúr128. Datarea topoarelor Agnita este asigurată prin descoperirea închisă a unui topor-ciocan (la descoperire: o daltă, un topor plat de tip Szakálhát, varianta Sălacea, un inel de cupru, un topor de piatră, vase mici), ca inventar funerar dintr-un mormânt din necropola culturii Bodrogkeresztúr de la Mezősas (kom. Hajdú-Bihar, Ungaria), de la începutul epocii depline a cuprului (Hochkupferzeit)128a. Un alt exemplar de la „Erd” (kom. Pest, Ungaria) pare a fi ori o descoperire de depozit, ori provine dintr-un mormânt, piesa fiind probabil împreună cu un cuţit, cu un topor plat de tip Szakálhát, varianta Sălacea, şi cu un topor-ciocan cu muchia cilindrică (topor de luptă) de tip Şiria, având aceeaşi datare arătată mai sus128b. Topoarele-ciocan de tip Agnita prezintă asemănări cu topoarele cu două tăişuri dispuse în cruce de tip Jászladány şi sunt contemporane cu acestea129 (vezi infra, grupa A.B.4.2.). Nu este exclus ca topoare de tip Agnita să fi apărut din cultura Tiszapolgár (vezi corpus, Ip, nr. 1189)130, însă descoperiri sigure, care să documenteze această încadrare, nu sunt până acum. Răspândire (Harta 6): tipul Agnita se găseşte în Transilvania131 şi Ungaria131a. Utilizare: la unele topoare-ciocan se păstrează urme de la folosirea acestora: toporul de tip Holič de la Oradea (nr. 1292) prezintă probabil urme de utilizare132, toporul de tip Székely şi Nádudvar de la Carei (nr. 455) are tăişul rupt din vechime şi marginea muchiei îngroşată de la folosirea intensă133. Urme de întrebuinţare se remarcă şi la alte exemplare de acest tip: Ocna Sibiului (muchia turtită; nr. 1285), Săcuieni (fisurat la gaura pentru coadă; nr. 1409), Sălacea (ştirbituri la tăiş; nr. 1413). La unele topoare-ciocan de tip Agnita muchia prezintă deformări puternice de la folosirea intensă (Gheorgheni, nr. 1010; Sânnicolau


101

Român, nr. 1437; Transilvania, nr. 1624). Din aceste considerente unele exemplare au fost privite ca topoare cu două tăişuri în cruce, la care un braţ, rupt sau deformat, a fost utilizat ca unealtă (Gheorgheni134, Sânnicolau Român135). În cazul pieselor de mai sus folosirea lor ca unelte este evidentă. Este dificil să ne pronunţăm asupra toporului de tip Székely şi Nádudvar de la Sic (nr. 1468), care nu prezintă urme de folosire, este nefinisat şi are tăişul neascuţit136. A.B.1.12. Tipul Mezőkeresztes Topoarele-ciocan de acest tip137 se disting138 prin lungimea neobişnuită a braţului cu tăiş, comparativ cu braţul-ciocan scurt, plat şi arcuit la margine, în formă de sapă. Gaura pentru coadă, amplasată în partea proximală, prezintă manşon reliefat, în unele cazuri pe ambele laturi sau, la altele, un început de tub (margine, inel) se conturează pe partea din faţă şi un tub accentuat pe latura interioară; tăişul, mai mult sau mai puţin rotunjit este, la unele piese, arcuit către interior, axa laterală diferă în ceea ce priveşte curbarea de la caz la caz. Topoarele-ciocan de tip Mezőkeresztes sunt masive, lungi, grele, înglobează o cantitate mare de aramă (toporul de la Vinga [nr. 1762] are greutatea de 3,060 kg şi lungimea de 43 cm) şi sunt lucrate îngrijit. Unele topoare-ciocan de tip Mezőkeresztes au o formă mai puţin zveltă, axa laterală mai puţin curbată (Iclod, nr. 1183; Meşcreac, nr. 1252; Stupini, nr. 1479; Ugruţiu, nr. 1661) şi, din acest punct de vedere, seamănă cu topoarele-ciocan de tip Handlova139. Din România sunt cunoscute până acum 21 de topoare-ciocan de tip Mezőkeresztes140: Bahnele (nr. 66), Ciacova (nr. 500), Cincşor (nr. 502), Ciubanca (nr. 504), Coldău (nr. 514), Diosig (nr. 968), Glâmboaca (nr. 1016), Iclod (nr. 1183), Lipova (nr. 1223), Meşcreac (nr. 1252), Periam (nr. 1347A), Petreu (nr. 1350, 1351), Romita (nr. 1397), Sfârnaş (nr. 1461, 1462), Stupini (nr. 1479), Tarcea (nr. 1502, 1503), Ugruţiu (nr. 1661) şi Vinga (nr. 1762). Semne (mărci) se află pe topoarele de la Bahnele, Glâmboaca, Iclod, Meşcreac, Petreu, Sfârnaş, Ugruţiu. Unele exemplare prezintă laturi faţetate: Ciacova, Glâmboaca, Petreu (nr.1350). Datare: atât prin asocierea topoarelor de tip Mezőkeresztes în cuprinsul unor depozite cu topoare cu două tăişuri dispuse în cruce de tip Jászladány (Ciubanca, nr. 504, 504; probabil Sfârnaş, nr. 1462, 1463; Tarcea, nr. 1502-1506; Hajdúhadház141 în Ungaria), cât şi pe baza unor similitudini tipologice între cele două tipuri, sunt dovezi că sunt contemporane142. De la Békésszentandrás-Furugy (kom. Békés, Ungaria) este un topor-ciocan de tip Mezőkeresztes, care a fost descoperit împreună cu un altul distrus, pe locul unei aşezări din epoca cuprului (cu materiale din cultura Bodrogkeresztúr şi fragmente ceramice din cultura Tiszápolgár); de la Tiszaigar (kom. Szolnok, Ungaria) este un topor-ciocan de tip Mezőkeresztes, donat Muzeului din Szolnok împreună cu două vase din epoca cuprului (cultura Tiszapolgár sau Bodrogkerestúr) şi un topor cu tăişurile dispuse în cruce de tip Jászladány, varianta Petreşti, acestea fiind probabil o descoperire dintr-un mormânt (?)142a. Este posibil ca topoarele-ciocan de tip Mezőkeresztes să fi apărut din timpul culturii Tiszapolgár143 şi în mod sigur se încadrează în cultura Bodrogkeresztúr144. Răspândire (Harta 6): topoarele-ciocan de tip Mezőkeresztes sunt din Transilvania şi Banat, un singur exemplar pare să fie din Moldova (Bahnele [?], probabil un import în această zonă)145, în aria de răspândire a culturilor Petreşti, Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr. Alte topoare au fost descoperite în Ungaria146 şi izolate în Slovacia147, Serbia148 şi Bulgaria149. Utilizare: în cazul unor topoare-ciocan de tip Mezőkeresztes sunt dovezi în ceea ce priveşte întrebuinţarea lor ca unelte, date de existenţa unor urme la tăiş şi la muchie (ştirbituri, adâncituri, deformări): Ciubanca (nr. 504), Iclod (nr. 1183), Stupini150 (nr. 1479), Romita151 (nr. 1397). Topoarele de acest tip sunt masive şi grele, înglobând o cantitate mare de metal (2,99 kg, Coldău; 2,227 kg, Meşcreac; 3,785 kg şi 2,870 kg, Sfârnaş; 2,340 kg, Stupini; 1,825 kg, Târguşor; 2,5 kg, Ugruţiu; 3,060 kg, Vinga). Aceste considerente, cât şi amplasarea găurii pentru coadă, fac improprie ideea că au fost utilizate ca unelte în diverse activităţi miniere (exploatarea cuprului, sării), aşa cum s-a presupus de către unii autori152. Cea mai veridică semnificaţie a acestor topoare este, aşa cum a subliniat Alexandru Vulpe, în legătură cu destinaţia lor ca obiecte de valoare şi de paradă,153 însemne ale puterii şi poziţiei sociale în contextul suprastructurii de atunci. Alte argumente care sprijină aceste afirmaţii sunt legate de unele topoare de tip Mezőkeresztes fără urme de folosire (Sfârnaş, nr. 1462) şi cu ornamente. Opinia aceluiaşi autor, că „târnăcoapele greoaie, ce cuprindeau kilograme de metal întrînsele, ar putea fi prin excelenţă lingouri”155, este relevantă în ceea ce priveşte valoarea metalului înglobat în obiectele finite, destinate schimbului economic, dar nu avem nici un motiv să credem că aceste piese constituiau obiectul unui nou proces de prelucrare în vederea obţinerii unor alte piese. Este posibil ca depozitele cu topoare (Ciubanca, probabil Sfârnaş, Tarcea) să fi fost destinate şi schimbului economic.

Ion Mareş

102

A.B.2. Topoare cu braţul-ciocan cilindric (topoare de luptă) În grupa morfo-tehnică a topoarelor-ciocan, sau topoare de luptă (Streitäxte)156, sunt cuprinse exemplarele cu braţul-ciocan cilindric (cod A.B.2.), cu următoarele tipuri: Čoka (cod A.B.2.1.), Iara (cod A.B.2.2.), Şiria (cod A.B.2.3.), Corneşti (cod A,B.2.4.) şi toporul de la Ocna Sibiului157 (cod. A.B.2.5.). Topoarele din această grupă au evoluat pe întreaga perioadă a eneoliticului, prin tipuri şi variante proprii, fiind urmate de noile tipuri din epoca timpurie şi mijlocie a bronzului158. Din punct de vedere genetic, grupa tipologică aflată în discuţie are la bază formele similare confecţionate din piatră159, care constituie prototipuri pentru primele. În schema tipologico-cronologică (pl. 73), topoarele cu braţul-ciocan cilindric sunt prezentate ca o grupă independendă160, având o evoluţie proprie şi paralelă cu celelalte tipuri. În acelaşi timp, în dezvoltarea lor aceste topoare au fost influenţate în primul rând de anumite tipuri de topoare-ciocan (în special cele de tip Pločnik) şi, de asemenea, de topoarele cu două tăişuri dispuse în cruce, aşa cum constatăm din unele asemănări tipologice, relaţia fiind reciprocă (pinteni la gaura pentru coadă, cum sunt la unele topoare de tip Iara şi Şiria, se află pe latura interioară la topoarele cu două tăişuri dispuse în cruce de tip Jászladány de la Erbiceni [nr. 989], Moieciu [nr. 1257], Brânzeni [R. Moldova]) (vezi infra, grupa A.B.4.2.6.). A.B.2.1. Tipul Čoka Topoarele de acest tip161 au formă simplă, corp subţire şi zvelt, ambele braţe (ciocan şi topor) cu secţiunea transversală rotundă sau ovală, braţul-ciocan mai lung decât celălalt, tăişul convex şi cu margini care nu ies în afară, gaura pentru coadă fără tub pentru fixare şi amplasată în treimea superioară a piesei; privite lateral, arată o axă dreaptă sau uşor curbată162. Din ţara noastră este cunoscut un exemplar de acest fel, descoperit întâmplător şi izolat la Pădureni (fost Beşineu [nr. 1335]). A.B.2.2. Tipul Iara Caracteristic pentru aceste topoare163 este prezenţa unei margini (tub, inel) reliefate mai mult sau mai puţin la gaura pentru coadă, tăişul arcuit, muchia profilată sub forma unui disc oval, axa laterală curbată uşor, braţele aproximativ egale. Din România sunt cunoscute până acum trei topoare de acest tip164: Iara de Mureş (nr. 1181), Oradea (nr. 1293) şi Săcuieni (nr. 1410). A.B.2.3. Tipul Şiria Topoarele de acest tip165, care cuprind, prin trăsăturile proprii, mai multe variante, sunt lungi şi zvelte, au tăişul arcuit cu margini care ies în afară, capătul proximal uşor îngroşat, sau semicircular şi proeminent (sub forma unui disc convex), braţe egale, axa laterală uşor arcuită; unele exemplare au tub pentru fixare reliefat numai pe latura inferioară la gaura pentru coadă sau pe ambele părţi; gaura pentru coadă are forma ovală, rotundă sau rectangulară. Din ţara noastră sunt cunoscute până acum trei topoare de acest tip166: Şiria (nr. 1494), Teiuş (nr. 1570) şi Zlatna (nr. 1773). A.B.2.4. Tipul Corneşti Ceea ce defineşte topoarele de acest tip167 este prezenţa tubului pentru fixare reliefat pe ambele părţi la gaura pentru mâner; braţul-ciocan este subţire, muchia evidentă (asemănător topoarelor de tip Iara şi la unele de tip Şiria); tăişul, evazat şi arcuit, are colţuri care depăşesc canturile, iar axa laterală arată o curbare accentuată. Din România sunt până acum două topoare de tip Corneşti: „Judeţul Argeş” (nr. 49) şi Corneşti (nr. 526). A.B.2.4.1. Tipul Corneşti, varianta Fălciu Topoarele din această variantă168 au muchia sub forma unui disc convex, umerii pronunţaţi şi frânţi în unghi, gaura pentru coadă, de formă rotundă sau uşor ovală, fără tub pentru fixare, tăişul arcuit, axa laterală curbată în formă de barcă, braţele aproximativ egale. Exemplarele seamănă şi cu topoarele de tip Şiria169. Din ţara noastră sunt până în prezent două piese: Cosmeşti (nr. 530) şi Fălciu (nr. 990).


103

A.B.2.5. Toporul de la Ocna Sibiului Exemplarul (nr. 1286) aparţine tipului Corneşti şi prezintă o formă specială prin braţul-ciocan curbat lateral170; gaura pentru coadă are o margine reliefată (inel) pe latura din faţă şi o prelungire în formă de pinten pe latura din spate, tăişul este arcuit, axa laterală este curbată puternic. Datare: cele mai vechi topoare din această grupă morfo-tehnică sunt exemplarele de tip Čoka171. Toporul de la Čoka provine dintr-o aşezare (tell) a culturii Tisa şi a fost găsit la 1,60 m adâncime împreună cu alte piese din cupru, un cuţit şi mărgele (săpături F. Móra, în anul 1910), dar nu este o descoperire sigură171a. Topoare-ciocan, considerate ca o variantă a tipului Čoka sau ca topoare-ciocan de tip Varna-Vel’ke Raškovce, au fost descoperite în necropola de la Vel’ke Raškovce din Slovacia, care aparţine culturii Tiszapolgár, din prima etapă a fazei timpurii (cu elemente Csószhalom-Oborin), de la începutul grupei Lúčky172 (topoare de tip Čoka provin din morminte ale necropolei culturii amintite, o fază târzie [o etapă timpurie a fazei târzii, orizontul B2])173. În această necropolă au fost descoperite şi topoare-ciocan de tip Pločnik, ceea ce induce ideea că ambele tipuri sunt contemporane174 (vezi supra, categoria A.B.1.1.). Dacă se iau în consideraţie unele asemănări tipologice cu topoarele-ciocan de tip Čoka-Varna şi Devnja din Bulgaria, atunci încadrarea cronologică a topoarelor Čoka poate fi determinată şi prin datarea primelor în fazele II şi III ale culturii Varna şi în faza a III-a a culturii Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI175, fapt ce sugerează contemporaneitatea parţială cu topoarele tipului Pločnik (categoria A.B.1.1.), cu cele de tip Vidra (categoria A.B.1.3.) şi de tip Codor (categoria A.B.1.6.). Datarea topoarelor de tip Iara şi Şiria este asigurată prin descoperirea unor piese de acest fel în morminte din necropole ale culturii Bodrogkeresztúr de la Şiria (la Magyar Nemzeti Múseum, Budapesta, exemplarul este înregistrat cu un topor de piatră de tip Konyar, tipic pentru cultura Bodrogkeresztúr [vezi nr. 1494]), Kiskörös, Tiszavalk, Tiszadob, Fényeslitke, probabil Érd175a, iar pentru piesele descoperite fortuit, încadrarea cronologică se bazează pe considerente tipologice176. După materialul ceramic, necropola de la Tiszadob-Urkomdűlő aparţine unei faze vechi a culturii Bodrogkeresztúr, cu elemente puternice din cultura Tiszapolgár176a. Toporul de la Ocna Sibiului se înscrie, prin analogii, în perioada culturii Bodrogkeresztúr177 şi aceeaşi datare poate fi luată în consideraţie şi pentru toporul de la Corneşti178 (nr. 526). Toporul de la Fălciu (nr. 990) provine dintr-un mormânt individual (deranjat aproape în întregime de lucrări), probabil dintr-un tumul, datat în perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, grupul mormintelor cu ocru179 (corpus, Fălciu). Exemplarul de la Cosmeşti (nr. 530) poate fi din aceeaşi perioadă de timp180. Răspândire (Harta 7): topoarele cu braţul-ciocan cilindric (sau topoare de luptă) au fost descoperite pe un mare spaţiu. Tipul Čoka se găseşte în estul Transilvaniei (un exemplar izolat), în zona Tisei (Ungaria), Slovacia, Serbia şi Bulgaria (tipurile Čoka-Varna şi Devnja)181. Topoarele de tip Iara şi Şiria sunt răspândite în special în zona Carpaţilor, în zona culturii Bodrogkeresztúr din centrul şi vestul Transilvaniei, estul Ungariei, estul Slovaciei, nord-estul Serbiei; de asemenea, sunt în Sirmia şi nord-vestul Bulgariei182 (două exemplare, care par a fi ajuns aici din zona sud-estică a Carpaţilor)183. Tipul Corneşti se află în centrul Transilvaniei (un exemplar) şi nordul Munteniei (un topor, „Judeţul Argeş”, care poate fi privit ca import); topoarele din varianta Fălciu a tipului Corneşti sunt în sud-estul Moldovei. Utilizare: descoperirea de topoare cu braţul-ciocan cilindric ca inventar funerar în morminte din cuprinsul unor necropole184 (vezi supra) demonstrează nu numai faptul că aceste piese erau folosite în practici funerare şi aveau simbolul de arme185, ci şi, în primul rând, că reprezentau însemne ale statutului social deţinut de defunct.185a. La unele topoare de tip Iara şi Şiria remarcăm urme de folosire (muchia turtită)186. Ca armă şi simbol al statutului social al defunctului este toporul de la Fălciu (nr. 990). Exemplarul a fost iniţial acoperit cu un strat subţire de metal galben (aur ?), iar mormântul în care a fost găsit a aparţinut unui războinic, poate un conducător187. A.B.3. Topoare de formă mixtă Din această grupă morfo-tehnică (cod tipologic A.B.3.) fac parte formele intermediare între topoarele-ciocan de tip Vidra şi cele cu două tăişuri dispuse în cruce de tip Ariuşd188. Din ţara noastră sunt până acum patru topoare de formă mixtă: Bereşti (A.B.3.4., nr. 102), Drăguşeni (A.B.3.2., nr. 977), Mugeni (A.B.3.1., nr. 1278) şi Ormeniş (A.B.3.3., nr. 1297). Prin trăsăturile tipologice, topoarele mixte prezintă asemănări atât cu exemplarele de tip Vidra, cât şi cu cele de tip Ariuşd. Topoarele de la Drăguşeni şi Mugeni189 au braţul-ciocan mai scurt decât cel cu tăiş, muchia dreaptă, gaura pentru coadă cu forma ovală; braţul-ciocan prezintă un plan înclinat din zona găurii

Ion Mareş

104

pentru coadă, tăişul convex are margini care depăşesc canturile; privite lateral, aceste topoare arată o curbare uşoară. Toporul de la Drăguşeni190 se distinge prin muchia lăţită în forma literei T, piesa de la Mugeni191 se apropie, prin forma sa relativ evoluată, mai mult de topoarele cu două tăişuri în cruce de tip Ariuşd192. Toporul de la Ormeniş prezintă o formă specială prin braţul cu tăişul orizontal scurt şi ascuţit, prin prezenţa tubului pentru fixare amplasat pe latura interioară, la gaura pentru coadă, ceea ce îl apropie de topoarele cu două tăişuri în cruce de tip Jászladány; tăişul arcuit al braţului-topor nu are colţurile ieşite în afară şi seamănă cu extremitatea distală a topoarelor de tip Vidra193. În opinia noastră, acest topor poate fi considerat ca un început de serie pentru exemplarele tipului Jászladány, fiind o variantă a acestui tip. Toporul de la Bereşti are similitudini atât cu exemplarul de la Drăguşeni194, prin corpul reliefat în zona găurii pentru coadă, înclinarea braţului cu tăişul orizontal de la nivelul găurii pentru coadă, tăişul arcuit, braţele inegale (tăişul orizontal este rupt din vechime), cât şi cu topoarele Ariuşd. Datare: toporul de la Drăguşeni (nr. 977), descoperit într-un complex închis, provine dintr-o locuinţă care datează din etapa Cucuteni A4 (sfârşitul etapei) cu forme de tranziţie la etapa Cucuteni A-B1 (aspectul Drăguşeni)195. Contextul în care a fost descoperit toporul de la Mugeni196 nu este prea clar (vezi nr. 1278); după noi, piesa aparţine probabil sau etapei Cucuteni A4 sau etapei Cucuteni A-B1. Toporul de la Bereşti este o descoperire întâmplătoare într-o aşezare Cucuteni A198 (cu două niveluri de locuire din etapa Cucuteni A3)199 şi probabil tot cu această datare exemplarul de la Ormeniş, prin considerente tipologice, se plasează la începutul seriei topoarelor cu două braţe dispuse în cruce de tip Jászladány200. Răspândire (Harta 7): topoarele de formă mixtă provin din arealul culturii Ariuşd-Cucuteni (sud-estul Transilvaniei şi Moldova) şi din zona culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr (partea centrală a Transilvaniei; piesa de la Ormeniş). A.B.4. Topoare cu două tăişuri dispuse în cruce (topoare-târnăcop) Grupa morfo-tehnică201 (cod tipologic A.B.4.) include următoarele tipuri: Ariuşd (cod A.B.4.1.), Jászladány (cod A.B.4.2.), Kladari (cod A.B.4.3.), Târgu Ocna (cod A.B.4.4.) şi Nógrádmarcal (cod A.B.4.5.). Caracteristic pentru topoarele din această grupă este dispunerea „în cruce” a celor două braţe, unul cu tăiş orizontal şi altul cu tăiş vertical, unul perpendicular pe celălalt. Topoarele-târnăcop de aramă au fost elaborate în perioada eneoliticului dezvoltat („clasic”), încetându-şi apariţia odată cu dispariţia civilizaţiilor care le-au creat. A.B.4.1. Tipul Ariuşd Topoarele de acest tip202 sunt cele mai simple şi se aşează la începutul seriei (pl. 73). Caracteristic pentru topoarele cu două tăişuri în cruce de tip Ariuşd203 este absenţa tubului pentru fixare; gaura pentru coadă are de obicei forma rotundă; braţul cu tăişul orizontal (braţul-sapă) este de regulă mai scurt decât cel cu tăişul vertical (braţul-topor) şi se înclină, în cele mai multe cazuri, asemănător cu topoarele-ciocan de tip Vidra; tăişul vertical este în general convex, arcuirea pronunţată remarcându-se şi la tăişul orizontal, fapt care le apropie de topoarele-târnăcop de tip Jászladány; axa longitudinală arată o curbare uşoară, mai accentuată la braţul cu tăişul vertical sau aproape dreaptă. Topoarele de tip Ariuşd, prin caracteristicile tipologice, sunt considerate ca rezultat al evoluţiei topoarelor-ciocan de tip Vidra, prin formele intermediare, respectiv topoarele mixte204. În literatura arheologică există şi alte opinii referitoare la geneza topoarelor-târnăcop de tip Ariuşd, presupunându-se o combinaţie între un topor-ciocan de tip Vidra şi o sapă-ciocan (sau teslă) de tip Gabarevo din Bulgaria205. Din România sunt cunoscute până acum 12 topoare-târnăcop de acest tip206: Ariuşd (nr. 51), Berevoieşti (nr. 103), Bod (nr. 122), Bodoc (nr. 145), „Braşov” (nr. 448), Floreşti (nr. 998), Leţ (nr. 1222), „Moldova” (nr. 1258), Sălard (nr. 1415), Sântionlunca (nr. 1444), Sebeş (nr. 1456) şi Slobozia (nr. 1473). Datare: încadrarea cronologică a topoarelor de tip Ariuşd nu este fixată cu precizie deoarece până acum nu există o descoperire sigură. Toporul-târnăcop din aşezarea de la Ariuşd nu are o datare sigură, dar pare a fi din stratul culturii Ariuşd-Cucuteni A (vezi nr. 51); exemplarele de la Floreşti şi Leţ sunt descoperiri întâmplătoare în aşezări cucuteniene în care sunt semnalate materiale arheologice din fazele A şi B (vezi nr. 998, 1222). Toporul-târnăcop de la Slobozia este o descoperire întâmplătoare într-o aşezare Cucuteni, o fază incertă, probabil A sau A-B (vezi nr. 1473). Bazându-ne pe considerente tipologice şi pe faptul că topoarele-târnăcop de tip Ariuşd s-au dezvoltat din topoarele-ciocan de tip Vidra, între acestea figurând formele mixte, în mod indirect putem aproxima timpul de apariţie a acestora. Toporul-ciocan de tip Vidra de la Cucuteni aparţine etapei Cucuteni A3 (vezi nr. 545), toporul de tip Varna, varianta Brad, de la Brad datează din etapa Cucuteni A4 (vezi nr. 151), toporul de formă mixtă de la Drăguşeni este din etapa Cucuteni A4 (final) cu forme de tranziţie de la faza Cucuteni A-B (vezi nr. 977), iar toporul-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad din


105

aşezarea de la Brad, se situează în faza Cucuteni A-B, o perioadă mai târzie, posibil etapa A-B2 (vezi nr. 150). Pe baza acestor date putem estima că topoarele cu tăişuri în cruce de tip Ariuşd au apărut probabil din faza Cucuteni A târzie (respectiv A4), sunt contemporane cu topoarele mixte, sunt posterioare topoarelor-ciocan de tip Vidra, nefiind exclusă o contemporaneitate parţială cu acest tip207. După unele opinii, topoarele-târnăcop de tip Ariuşd sunt şi în fazele Cucuteni A-B şi B, luându-se în consideraţie o posibilă legătură între toporul de la Leţ (descoperit întâmplător) cu aşezarea Cucuteni B de aici208. Din depozitul de la Plakuder din nord-vestul Bulgariei provin topoare de tip Ariuşd şi de tip Jászladány209, ceea ce presupune contemporaneitatea lor210. Existenţa în acelaşi timp, cel puţin parţială, a celor două tipuri este demonstrată prin acest depozit care însă nu este o descoperire sigură.

Topoare-târnăcop de tip Jászladány există din tranziţia de la cultura Tiszapolgár la cultura Bodrogkeresztúr211 (vezi infra, grupa A.B.4.2.) şi, din acest punct de vedere, pot fi contemporane cu topoarele de tip Ariuşd. De asemenea, este posibil - aşa cum am subliniat mai sus - ca topoarele de tip Ariuşd să fi fost în uz în timpul fazei Cucuteni A-B1, însă până acum nu există nici o descoperire sigură care să documenteze existenţa lor în etapa Cucuteni A-B2, mai mult în faza B a acestei culturi212. Răspândire (Harta 8): topoarele-târnăcop de tip Ariuşd au fost descoperite în principal în arealul culturii Cucuteni-Tripolie213 din sud-estul Transilvaniei, Moldova şi vestul Ucrainei214 şi probabil aici trebuie să fie geneza lor215. Alte exemplare provin din partea de sud (Sebeş) şi nord-vest a Transilvaniei (Sălard), din aria culturilor Petreşti şi Tiszapolgár; un singur exemplar se situează în nordul Munteniei (Berevoieşti) şi pare a fi un import dinspre Transilvania. Topoare-târnăcop de acest tip sunt în Bulgaria216 şi un exemplar în Ungaria216a. A.B.4.2. Tipul Jászladány Topoarele din această grupă tipologică se caracterizează217 prin dispunerea „în cruce” a celor două braţe, unul cu tăişul orizontal (braţul-sapă) şi altul cu tăişul vertical (braţul-topor); gaura pentru coadă are, în majoritatea cazurilor, forma rotundă sau tronconică şi este prevăzută cu tub pentru fixare bine reliefat pe latura interioară (în majoritatea cazurilor sub forma unui inel a cărui înălţime este variabilă), plus o margine înaltă (în multe cazuri conturată sub formă de tub) pe latura exterioară (forma şi înălţimea marginii diferă de la caz la caz). Privite lateral, topoarele de acest tip prezintă, în general, o axă longitudinală curbată; secţiunea braţului-sapă este lenticulară (de obicei arcuită pe latura din faţă şi scobită pe cea din spate); braţul-topor este mai mult sau mai puţin arcuit, tăişurile au o formă convexă, accentuată diferit. Pe baza analizelor morfo-tehnice, prof. Alexandru Vulpe a determinat pentru topoarele Jászladány cinci variante: Târnăviţa, Orşova, Şincai, Petreşti, Brad şi formele speciale218. Clasificările au fost făcute în funcţie de forma braţului-sapă (lăţimea tăişului orizontal în comparaţie cu lăţimea maximă a toporului în zona găurii pentru coadă [partea mezială]) şi de gradul de curbare a axei acestui braţ, stabilind, de asemenea, şi două grupe de topoare-târnăcop: variantele Târnăviţa, Orşova, Şincai şi variantele Petreşti şi Brad219. A.B.4.2.1. Varianta Târnăviţa Caracteristic pentru această variantă de topoare220 (cod A.B.2.4.1.) este forma braţului cu tăişul orizontal care se curbează uşor; tăişul orizontal, îngust şi uşor arcuit are de obicei o lăţime mai mică decât lăţimea maximă a piesei în zona găurii pentru coadă, tăişul vertical este mai puţin reliefat, iar axa laterală arată o uşoară curbare. Ca forme de tranziţie între tipul Ariuşd şi tipul Jászladány sunt privite topoarele de la Hinova (nr. 1180) şi Reşca (nr. 1389)221. Din România sunt222 până acum 16 topoare-târnăcop din această variantă: Adoni (nr. 2) , Agrij (nr. 8), „Beiuş” (nr. 98), Ceica (nr. 480), „Judeţul Cluj” (nr. 512), Hinova (nr. 1180), Josani (nr. 1215-1217), Mihăeni (nr. 1254), Nadiş (nr. 1280), Reşca (nr. 1389), Sâniob (nr. 1435), Supuru de Jos (nr. 1483), Târnăviţa (nr. 1534) şi Zăuan (nr. 1772). Unele exemplare sunt descoperiri de depozit: Josani; probabil depozit: „Beiuş” şi Târnăviţa. Semne (mărci) se află pe toporul de la Sâniob (nr.1435). A.B.4.2.2. Varianta Orşova Topoarele din această variantă223 (cod A.B.4.2.2.) au braţul cu tăişul orizontal uşor curbat, tăişul orizontal mai îngust decât lăţimea maximă a piesei (partea mezială); tăişul vertical este semicircular şi arcuit către interior; axa longitudinală arată o curbare mai mult sau mai puţin accentuată. Din România sunt cunoscute224 până acum 34 de exemplare: „Judeţul Argeş” (nr. 50), Bancu (nr. 71), „Beiuş” (nr. 99), Bencencu de Jos (nr. 100), „Bihor” (nr. 106), Biborţeni (nr. 105), Cernat (nr. 489), Ciacova (nr. 501), Ciubanca (nr. 505), Coldău (nr. 515, 516), Coşoveni (nr. 531), Coţofenii din

Ion Mareş

106

Dos (nr. 535), Cubulcut (nr. 542), Fântânele (nr. 995), Gutenbrun (nr. 1123), Josani (nr. 1218), Obogeni (nr. 1284), Odorheiu Secuiesc (nr. 1288, 1289), Orşova (nr. 1300), Padina Mare (nr. 1334), „Romanaţi” (nr. 1391), „România” (nr. 1393, 1394), Sarmizegetusa (nr. 1406), Şiclod (nr. 1486), Ştefăneşti (?) (nr. 1499), Tăuteu (nr. 1510), Timişoara (nr. 1576), Turcenii de Jos (nr. 1649), Drobeta Turnu Severin (nr. 979, 980) şi Zăbrani (nr. 1771). Depozite sunt la: Ciubanca (nr. 504, 505), Josani (nr. 1215-1220); probabil depozite: „Beiuş” (nr. 98, 99), Coldău (nr. 515, 516), Odorheiu Secuiesc (nr. 1228, 1229) şi Turnu Severin (nr. 979, 980). Semne (mărci) se află pe exemplarele de la „Beiuş”, Bencecu de Jos, Cubulcut, Josani şi „România” (nr. 1393). A.B.4.2.3. Varianta Şincai Topoarele din varianta Şincai225 (cod A.B.4.2.3.) au în general tăişul orizontal mai lat decât diametrul din zona găurii pentru coadă, iar tăişul vertical arcuit în cele mai multe cazuri şi „tras” spre interior; privite lateral, topoarele din această variantă prezintă o axă curbată uşor, accentuată mai mult la braţul cu tăişul vertical; sunt, în general, exemplare zvelte şi lucrate îngrijit. Din ţara noastră sunt cunoscute226 până acum 29 de topoare din varianta Şincai: Alţâna (nr. 13, 14), „Judeţul Arad” (nr. 45), Archiud (nr. 48), Axente Sever (nr. 65), Batiz (nr. 72), Bencecu de Sus (nr. 101), Budeşti (nr. 453E.), Cetatea de Baltă (nr. 492), Chesler (nr. 496 A.B.), Doştat (nr. 971), Dubova (nr. 981), Iclod (nr. 1185), Josani (nr. 1219), Luduş (nr. 1237), Păsăreni (nr. 1336, 1337), Pecica (nr. 1338), Roşiori (nr. 1398), Sebeş (nr. 1457), „Judeţul Sibiu” (?) (nr. 1467), Sânandrei (nr. 1432), Şincai (nr. 1448), Şişterea (nr. 1495), Tarcea (nr. 1504, 1505, 1506), Târnava (nr. 1533) şi Ungra (?) (nr. 1664). În depozite se află la Cetatea de Baltă (nr. 941-943), Josani (nr. 1215-1220) şi Tarcea (nr. 1502-1506); probabil depozite: Păsăreni (nr. 1336-1337) şi Roşiori (nr. 1398-1400). Semne (mărci) se găsesc pe topoarele de la Josani (nr. 1219) şi Păsăreni (nr. 1336). A.B.4.2.4. Varianta Petreşti Caracteristic topoarelor din această variantă227 (cod A.B.4.2.4.) este forma masivă a celor două braţe terminate cu tăişuri arcuite, cel vertical fiind mai mult sau mai puţin reliefat şi tras către interior; tăişul orizontal are lăţimea mai mică sau egală cu lăţimea maximă din partea mezială; privite lateral, arată o axă mai mult sau mai puţin curbată, de obicei mai accentuată la braţul cu tăişul vertical; gaura pentru coadă, de formă rotundă sau ovală, este prevăzută cu tub pentru fixare reliefat pe ambele laturi ale toporului sau mai mult pe partea interioară. Prin forma braţului cu tăişul orizontal, topoarele variantei Petreşti sunt considerate ca evoluate din topoarele variantei Orşova228. Din România sunt cunoscute229 până în prezent 37 de topoare-târnăcop de acest fel: „Bihor” (nr. 107-109), Bistriţa (nr. 116, 117), Cetatea de Baltă (nr. 493), Coţofenii din Dos (nr. 536), Gornea (nr. 1045), Halânga (?) (nr. 1124), Josani (nr. 1220), Lacu (nr. 1221), Lopadea Veche (nr. 1235), Lugoj (?) (nr. 1238), Moldova Veche (nr. 1260), Petreşti (nr. 1349), Pir (nr. 1357, 1358), Plăvălari (nr. 1367), Poiana (nr. 1376), Prundeni (nr. 1379), Racoviţa (nr. 1381), Săcuieni (nr. 1411), „Judeţul Sibiu” (nr. 1446), Stânca (nr. 1478), Şimleu Silvaniei (nr. 1487), Şpălnaca (?) (nr. 1498), Tarcea (nr. 1506), Târnăviţa (nr. 1535), Teiuş (nr. 1571), „Transilvania” (nr. 1625), Trifeşti (nr. 1645), Vâlcele (nr. 1713), Vârtop (nr. 1715), Vermeş (nr. 1723A, 1723B), Vica (nr. 1724) şi Voia (?) (nr. 1767).

Depozite la: Cetatea de Baltă (nr. 941-943), Josani (nr. 1215-1220), Tarcea (nr. 1502-1506) şi Vermeş (nr. 1723A, 1723B); probabil depozite: Coţofenii din Dos (nr. 535, 536), Pir (nr. 1357, 1358), Târnăviţa (nr. 1534, 1535), Teiuş (nr. 1570, 1571) şi Voia (?) (nr. 1767, 1768). Semne (mărci) se găsesc pe exemplarele de la: „Bihor” (nr. 107), Cetatea de Baltă (nr. 493), Josani (nr. 1220), Lacu (nr. 1221), Pir (nr. 1357), Poiana (nr. 1376), Târnăviţa (nr. 1535), „Transilvania” (nr. 1625), Vermeş (nr. 1723B) şi Vica (nr. 1724). Constatăm faptul că, exceptând toporul de la Poiana (com. Căzăneşti, jud. Mehedinţi), există mărci numai pe exemplarele din Transilvania. A.B.4.2.5. Varianta Brad Topoarele din această variantă (cod A.B.4.2.5.) se disting230 prin forma evident arcuită a tăişului orizontal, care este mai lat decât lăţimea maximă a piesei; tăişul vertical este convex, mai mult sau mai puţin accentuat ca rotunjire şi tras în cele mai multe cazuri spre interior; privite lateral, exemplarele variantei Brad prezintă o axă curbată diferit de la caz la caz, arcuirea accentuându-se la braţul cu tăişul vertical. La gaura pentru coadă topoarele variantei Brad sunt prevăzute cu tub pentru fixare reliefat pe


107

ambele laturi, mai accentuat pe partea interioară sau pe cea superioară, înălţimea lor fiind diferită. În general, aceste topoare sunt zvelte şi lucrate îngrijit. Din ţara noastră sunt231 până acum 30 de piese de acest fel: Albiş (nr. 10), „Arad” (nr. 44), Brad (nr. 150), Cătina (nr. 472), Cermei (nr. 484), Decea (nr. 570), Dobriceni (nr. 969), Dumbrava (nr. 988), Fedeşti (nr. 997), Fundu Văii (nr. 999), Găleşti (nr. 1002), Iclod (nr. 1184), Micoşlaca (nr. 1253), „Moldova” (nr. 1259), Motăţei (nr. 1276), Podolenii de Jos (nr. 1368), Rupea (nr. 1405), Satchinez (nr. 1407), Sânnicolau Român (nr. 1438), Sânpetru German (nr. 1441), Sebeş (nr. 1458), Sfârnaş (nr. 1463), Sohodor (nr. 1474), Şmig (nr. 1496), Timişoara (nr. 1574), „Transilvania” (nr. 1626), „Fost judeţ Turda-Arieş” (nr. 1650), Vărd (nr. 1709, 1710) şi Viişoara (nr. 1758). În depozit sunt piesele de la Vărd; probabil depozite la Fundu Văii (nr. 999, 1000), Moţăţei (nr. 1276, 1277), Satchinez (nr. 1407, 1408) şi Sfârnaş (nr. 1461-1463). Semne (mărci) există pe exemplarele de la Cătina (nr. 472), Decea232 (nr. 570), Fundu Văii (nr. 999), Găleşti (nr. 1002), Iclod (nr. 1184), „Rupea” (nr. 1405), Sânpetru German (nr. 1441), Şmig (nr. 1496) şi „Transilvania” (nr. 1626). A.B.4.2.6. Forme speciale Grupa (cod A.B.4.2.6.) cuprinde topoare-târnăcop de tip Jászladány, fiecare exemplar, constituind, într-o oarecare măsură, o variantă proprie233. Din ţara noastră sunt234 până acum 10 topoare-târnăcop de acest fel: Bogdăneşti (nr. 146), Cărăşeu (?) (nr. 457), Corneşti (nr. 527), Erbiceni (nr. 989), Fundu Văii (nr. 1000), Găbud (nr. 1001), Moeciu (nr. 1257), Otomani (nr. 1333), Sânpetru German (nr. 1442) şi Vărd (nr. 1711). Unele topoare au tăişul orizontal arcuit puternic şi lăţit (Găbud, Otomani, Sânpetru German), apropiindu-se astfel de varianta Brad, altele au tăişul vertical rotunjit neobişnuit de mult (Fundu Văii, Sânpetru German, Vărd). În două cazuri, braţul cu tăişul vertical este mai scurt decât cel cu tăişul orizontal (Otomani, Vărd). Toporul de la Bogdăneşti prezintă o axă laterală puternic curbată spre interior. Topoarele de la Moeciu şi Erbiceni au în locul tubului pentru fixare două prelungiri sub formă de pinteni234a, amplasate la gaura pentru coadă, pe latura interioară a toporului. Intensa folosire a tăişurilor toporului de la Cărăşeu a dus la turtirea lor, prin urmare piesa seamănă cu un ciocan-dublu. În componenţa unui depozit se află exemplarul de la Vărd (nr. 1709-1712) şi probabil în depozit toporul de la Fundu Văii (nr. 999, 1000). Semne (mărci) au topoarele de la Cărăşeu ? (nr. 457), Fundu Văii (nr. 1000), Găbud (nr. 1001), Otomani (nr. 1333) şi Sânpetru German (nr. 1442). A.B.4.2.7. Variante necunoscute Sunt cuprinse în această grupă (cod A.B.4.2.7.) o serie de topoare-târnăcop de tip Jászladány, păstrate fragmentar, iar identificarea variantei a fost imposibilă235. Din România236 sunt 22 de piese: Adâncata (nr. 1A), Alba Iulia (nr. 9), „Judeţul Arad” (?) (nr. 47), Beliş (nr. 99A), „Bihor” (nr. 110, 110A), Cetea (nr. 494), Căciulata (nr. 544), Girişu de Criş (nr. 1014), Mediaş (nr. 1249), Mociu (nr. 1256), Oraviţa (1296), Satchinez (nr. 1408), Târgu Mureş (?) (nr. 1524), Timişoara (nr. 1575, 1577), „Transilvania” (nr. 1627, 1637), Turdaş (nr. 1655, 1656), Vădurele (nr. 1688) şi Voia (?) (nr. 1768). Probabil din depozite sunt piesele de la Satchinez (nr. 1407, 1408), Turdaş (nr. 1655, 1656), Valea Erului (?) (nr. 1668, 1669) şi Voia (?) (nr. 1767, 1768). Semne (mărci) au exemplarele de la: „Judeţul Arad” (?) (nr. 47), Mediaş (nr.1249), Satchinez (nr. 1408), „Transilvania” (nr. 1637) şi Turdaş (nr. 1655). Datare: din punct de vedere cronologic, topoarele-târnăcop de tip Jászladány sunt analizate ca un tot unitar237. Datarea lor este fixată cu precizie prin descoperirea unor topoare de acest tip în complexe închise. Toporul-târnăcop de tip Jászladány, varianta Târnăviţa, de la Reşca aparţine culturii Sălcuţa III (nr. 1389), exemplarul de acelaşi tip, varianta Brad, de la Brad este din faza Cucuteni A-B, o perioadă mai târzie, posibil etapa A-B2 (nr. 150), toporul de acelaşi tip, varianta Petreşti, de la Stânca datează din etapa Cucuteni B1, o secvenţă mai târzie (nr.1478), toporul de acelaşi tip, varianta Orşova, de la Biborţeni este încadrat în cultura Bodrogkeresztúr, faza timpurie (nr.105). Toporul cu tăişurile în cruce, de tip Jászladány, varianta Brad, din necropola de la de la Jászladány (kom. Szolnok, Ungaria), a fost descoperit în mormântul 18, datat în faza B a culturii Bodrokeresztúr238. Un alt exemplar de acest tip, varianta Brad, o formă specială, a fost descoperit în mormântul XLVI din necropola de la Magyarhomorog-Kónyadomb (kom. Hajdú-Bihar, Ungaria) şi este datat în perioada de tranziţie de la cultura Tiszápolgár la cultura

Ion Mareş

108

Bodrogkeresztúr, de la începuturile culturii Bodrogkeresztúr239. Din zona necropolei de la Fényeslitke (kom. Szabolcs-Szatmár, Ungaria) sunt patru topoare-târnăcop de tip Jászladány, unul din varianta Orşova (din mormântul „T”, distrus înainte de săpăturile arheologice de o lutărie), altul din varianta Petreşti (din mormântul „J”, distrus) şi două din varianta Brad (din morminte distruse), găsite în condiţii nesigure, însă datarea necropolei este, prin descoperirile din mormintele studiate arheologic, în cultura Bodrogkeresztúr, faza târzie240. Din mormântul 1 de la Magyarhomorog-Magyaróstanya (kom. Hajdu-Bihar, Ungaria) provine un fragment de topor de tip Jászladány, din perioada de tranziţie la cultura Bodrogkeresztúr, de la începutul epocii depline a cuprului (Hochkupferzeit) din Ungaria240a. Probabil în relaţie cu morminte din necropola culturii Bodrogkeresztúr de la Tiszanagyfalu-Hatházi Kubik (kom. Szabolcs-Szatmár, Ungaria) sunt două fragmente de topoare de tip Jászladány, variante nedeterminate240b. Un topor de acelaşi tip, varianta Brad, pare a fi dintr-un mormânt, din cultura amintită, de la Tápiószentmárton (kom. Pest, Ungaria)240c; probabil dintr-un mormânt este fragmentul de topor de acelaşi tip, varianta nedeterminată, descoperit între Szabolcs şi Balsa (kom. Szabolcs-Szatmár, Ungaria) şi, la fel, exemplarul de acelaşi tip, varianta Petreşti, de la Kisvárda (kom. Szabolcs-Szatmár, Ungaria), găsit împreună cu o daltă de cupru şi considerate a fi dintr-o necropolă a culturii Bodrogkeresztúr240d. Împreună cu un topor-ciocan de tip Mezőkeresztes este un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Petreşti, de la Tiszaigar (kom. Szolnok, Ungaria), probabil o descoperire de mormânt240e. Toporul-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad, de la Decea (nr. 570), aparţine grupului cultural (sau culturii) Decea Mureşului care se încadrează în tranziţia de la cultura Tiszapolgár la cultura Bodrogkeresztúr241, însă nu provine dintr-o descoperire sigură (vezi corpus, Decea). Unele topoare-târnăcop de tip Jászladány din Transilvania sunt probabil descoperiri din morminte, din necropole ale culturii Bodrogkeresztúr (Sânnicolau Român, nr. 1438 şi Sânpetru German, nr. 1441, 1442). Nu excludem posibilitatea apariţiei topoarelor Jászladány dintr-o secvenţă târzie a culturii Tiszapolgár, aşa cum par a fi unele exemplare descoperite întâmplător în aşezări sau în zona unor aşezări cu materiale din cultura amintită (Archiud, nr. 48; Iclod, nr. 1185), dar pentru că acestea nu provin din complexe închise, datarea nu este certă242. Din aşezări, sau în legătură cu unele staţiuni, din fazele Cucuteni A-B şi B, avem descoperiri întâmplătoare de topoare-târnăcop de tip Jászladány (Odorheiu Secuiesc, nr. 1288, 1289; Bistriţa, nr. 116; Plăvălari, nr. 1367; Fundu Văii, nr. 999, 1000; Sohodor, nr. 1474; Bogdăneşti, nr. 146; Erbiceni, nr. 989). Toporul-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad, din depozitul de la Horodniţa (Gorodnica II, Ucraina)243

aparţine tranziţiei de la faza Tripolie B II la faza Tripolie γ1 (C I)244, respectiv de la sfârşitul etapei Cucuteni A-B2 şi începutul etapei Cucuteni B1. Este evident faptul că variantele tipului Jászladány coexistau uneori în conţinutul unor depozite, în asociere cu topoare de alt tip, lucru important pentru stabilirea cronologiei şi pentru piesele însoţitoare245. Variantele tipului Jászladány nu arată în mod clar că ar exista deosebiri în timp între ele; eventual, aşa cum s-a subliniat, câteva topoare ale variantei Târnăviţa, care nu prezintă o prelungire dezvoltată la gaura pentru mâner, ar putea fi mai vechi246.

Topoarele-târnăcop de tip Jászladány au apărut şi au evoluat în perioada eneoliticului dezvoltat („clasic”), probabil din cultura Tiszapolgár de sfârşit şi cu siguranţă din tranziţia de la această cultură la civilizaţia Bodrogkeresztúr, în fazele I şi II ale culturii Bodrogkeresztúr, în etapele Cucuteni A-B2 şi B1, în faza Sălcuţa III şi probabil IV247. Până acum nu sunt dovezi sigure privind continuarea dezvoltării topoarelor-târnăcop de tip Jászladány şi în eneoliticul final (sau perioada de tranziţie la epoca bronzului, sau, recent, bronzul timpuriu)247a, aşa cum ar indica, la o primă vedere, topoarele de acest tip descoperite întâmplător în aşezări ale culturii Coţofeni248 sau care au dat şi materiale de acest fel, ori din zona unor astfel de aşezări (Păsăreni, nr. 1336, 1337; Şincai, nr. 1448; Lopadea Veche, nr. 1235; Cetea, nr. 494). În aceste cazuri, fiind descoperiri fortuite, nu se poate argumenta apartenenţa lor la cultura amintită249. Până acum, din documentaţiile sigure privind datarea topoarelor-târnăcop de tip Jászladány, putem afirma că aceste exemplare îşi încheie apariţia o dată cu sfârşitul culturilor din eneoliticul dezvoltat, în acelaşi timp cu civilizaţiile care le-au produs. Răspândire (Hărţile 9, 10): topoarele-târnăcop de tip Jászladány din România250 se află în arealul civilizaţiilor Petreşti, Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr, Ariuşd-Cucuteni şi Sălcuţa. Cele mai numeroase sunt în Transilvania şi Banat şi mai puţine în Moldova, Oltenia şi nordul Munteniei. Topoare de acest tip au fost descoperite în Ungaria251, Slovacia252, vestul Ucrainei253, Bulgaria254 (cele mai multe în partea de nord-vest)255

, Iugoslavia256, Croaţia256a şi R. Moldova (un exemplar)257. Dacă urmărim răspândirea topoarelor Jászladány în ţara noastră, remarcăm, aşa cum s-a constatat258, o anumită grupare a variantelor acestui tip: varianta Orşova în special în Banat şi vestul Olteniei, varianta Târnăviţa în vestul Transilvaniei, varianta Şincai mai mult în zona centrală a


109

Transilvaniei, varianta Petreşti pe cursul mijlociu al Mureşului, la est de Carpaţii Orientali şi la sud de Carpaţii Meridionali, varianta Brad în general în spaţiul culturii Cucuteni-Tripolie, de o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali259. Utilizare: topoarele de formă mixtă de la Drăguşeni (nr. 977) şi Mugeni (nr.1278) au fost descoperite în aşezări, primul într-o locuinţă. Piesa de la Drăguşeni are două ştirbituri la tăiş de la utilizare260 şi prin forma sa poate fi considerată armă sau semn distinctiv261.

Topoarele cu două tăişuri în cruce de tip Ariuşd sunt, în câteva cazuri, descoperiri fortuite din aşezări (Floreşti, nr. 998; Leţ, nr. 1222; Sântionlunca, nr. 1444; Slobozia, nr. 1473) şi prezintă în general urme de întrebuinţare, probabil de la folosirea lor ca unelte sau arme, care constau din deformări şi ştirbituri la tăişuri („Braşov”, nr. 448; Floreşti, nr. 998; Sebeş, nr. 1456; Slobozia, nr. 1473). Există cazuri când la unele exemplare tăişurile sunt ascuţite şi nefolosite (Leţ, nr. 1222; „Moldova”, nr. 1258; Sălard, nr. 1415).

Topoarele cu două tăişuri în cruce de tip Jászladány sunt cele mai numeroase (până acum, din România sunt 164 de topoare) şi au avut, în particular, o anumită destinaţie legată de suprastructura din eneolitic. Câteva descoperiri sunt argumente importante pentru a susţine, în cazurile respective, destinaţia specială a unor topoare-târnăcop pentru practici legate de ritualuri de cult. Este bine cunoscută semnificaţia depunerii votive a toporului de la Reşca (nr. 1389) la baza valului de apărare al aşezării din faza Sălcuţa III, ca ofrandă, în legătură cu practicile de „consacrare” a fortificaţiei262, care poate fi privit ca armă şi simbol al puterii. După noi, şi toporul-târnăcop de la Biborţeni, descoperit într-o groapă de cult din cultura Bodrogkeresztúr, faza timpurie, împreună cu piesele însoţitoare (vezi nr. 105), este o depunere votivă, în relaţie cu practici de cult. De asemenea, toporul-târnăcop descoperit în locuinţa 3 din aşezarea Cucuteni B1 de la Stânca (nr. 1478) se afla la circa 4 m de resturile unui altar cruciform orientat pe punctele cardinale263 şi nu excludem o anumită legătură cu practici de cult264. Topoare de tip Jászladány au fost descoperite în morminte din cadrul unor necropole ale culturii Bodrogkeresztúr de la Jászladány, Magyarhomorog-Kónyadomb, Fényeslitke, probabil Magyarhomorog - Magyoróstanya, Tiszanagyfalu, Balsa - Szabolcs, Tápiószentmárton, Kisvárda, Tiszaigar265, fiind folosite în practici funerare, cu funcţia de arme şi probabil că şi exemplarele de la Decea (nr. 570), Sânnicolau Român (nr. 1438) şi Sânpetru German (nr. 1441) au avut aceeaşi destinaţie. Ca unelte pot fi apreciate topoarele-târnăcop cu urme evidente de utilizare, transformate în ciocane sau după ruperea unui braţ (Bancu, nr. 71) sau prin deformarea tăişurilor („Fost judeţ Turda”266, nr. 1650; Cărăşeu [?]267 nr. 457; Alba Iulia, nr. 9). În general, la topoarele de tip Jászladány există urme de la folosirea lor ca unelte, la unul sau ambele tăişuri, care constau din ştirbituri (mai mult sau mai puţin evidente), turtiri şi deformări parţiale, rupturi la un colţ sau în întregime, îndoituri; de asemenea, se întâlnesc exemplare cu fisuri în întregime sau parţiale pe o latură (cant) la gaura pentru coadă, rupturi şi îndoituri la tubul pentru fixare, rupturi parţiale sau aproape în întregime ale unuia din braţe, fragmentarea aproximativ în două jumătăţi de la gaura pentru coadă (nr. 2, 110A, 512, 1215, 1216, 1280, 1772, 50, 99, 535, 542, 1218, 1288, 1406, 1486, 1510, 13, 65, 1219, 1336, 1337, 107, 108, 1124, 1349, 1357, 1379, 1446, 1645, 1625, 1713, 10, 472, 570, 999, 1002, 1253, 1405, 1407, 1463, 1574, 1709, 146, 457, 1000, 1257, 9, 47, 110, 494, 544, 1249, 1256, 1408, 1524, 1627, 1655, 1656, 1688, 1768). În cazurile amintite nu există întotdeauna siguranţa, fiind vorba de descoperiri întâmplătoare, că urmele de folosire sunt din vechime; nu am menţionat mai sus piesele despre care există informaţii că au fost deteriorate ulterior găsirii lor. De asemenea, precizăm faptul că unele topoare-târnăcop de acest tip nu au fost finisate (nr. 8, 1483, 1367) sau nu prezintă urme de folosire la tăişurile ascuţite (nr. 116, 493, 1405, 1220, 1221, 1235, 1260, 1367, 1381, 1411, 1767, 44, 150, 988, 1368, 1438, 1441, 1496, 1758, 989, 1442), posibil în legătură cu destinaţia ca obiecte de paradă, ca semne distinctive ale poziţiei sociale. Greu explicabile sunt cazurile unor descoperiri izolate de topoare-târnăcop Jászladány: sau pe malul unor ape (în rupturi, în prundiş, nr. 1483, 1649, 1381, 969, 527) sau în locuri fără urme arheologice (la adâncimi cuprinse între 0,50 şi 2,30 m; nr. 995, 1284, 1379, 1724, 472), pe vârfuri sau pe pante de dealuri, în păduri sau pe câmpuri (nr. 1280, 542, 971, 999, 1000, 1002, 1253 şi altele). Este posibil ca şi în cazul unor depozite, sau probabil depozite (1215-1220, 504-505, 941-943, 1502-1506, 1709-1712, 98-99, 1534-1535, 535-536, 1660 A.B., 13-14, 1336-1337, 1357-1358, 1767-1768, 999-1000, 1407-1408, 1461-1463), să fi fost depuneri votive268 sau să fi fost destinate schimbului economic, fiind acumulări de valori în relaţie cu poziţia socială a proprietarului.

Ion Mareş

110

A.B.4.3. Tipul Kladari Topoarele cu două tăişuri în cruce de acest tip269 au trăsături individualizate, dar ar putea fi privite şi ca variante ale tipului Jászladány270. Caracteristic topoarelor de tip Kladari271 este braţul-topor mai scurt şi mai gros, tăişul braţului-sapă cu formă prelungită şi arcuită, umerii puternic accentuaţi, prezenţa tubului pentru fixare reliefat pe ambele laturi la gaura pentru coadă, axa curbată, forma puternică şi masivă. Din ţara noastră este cunoscut până acum un singur topor de acest tip, de la Roşiori (nr. 1399), probabil o descoperire de depozit împreună cu un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Şincai (nr. 1398). Datare: topoarele de tip Kladari sunt contemporane cu exemplarele tipului Jászladány272, după cum demonstrează şi descoperirea de la Roşiori. Un alt topor-târnăcop de tip Kladari, de la Taksony (Ungaria), a fost găsit împreună cu un topor-târnăcop de tip necunoscut (probabil de tip Jászladány)272a. Răspândire (Harta 10): piesa de la Roşiori se află în nord-vestul Transilvaniei273, alte exemplare sunt în Slovacia274, Ungaria274a şi Iugoslavia275. Utilizare: toporul de la Roşiori are un colţ rupt la tăişul orizontal, de la utilizare. A.B.4.4. Tipul Târgu Ocna Topoarele-târnăcop de acest tip se disting276 după tubul pentru fixare în formă de trunchi de con, bine reliefat, îngroşat spre bază şi subţiat la margine, amplasat la gaura pentru coadă, pe latura interioară a pieselor. Exemplarele de tip Târgu Ocna sunt în general masive, cu umerii reliefaţi, conturul mai puţin profilat, ambele tăişuri arcuite, cel vertical fiind, în unele cazuri, „tras” spre interior, cu colţul reliefat (seamănă cu un „cioc”); privite lateral, aceste topoare arată o axă curbată mai mult sau mai puţin; secţiunea transversală a braţului-topor are de obicei o formă aproximativ trapezoidală sau pătrată, iar a braţului-sapă este de formă lenticulară; comparaţia metrică a celor două braţe arată că cel cu tăişul vertical este mai lung. Unele topoarele-târnăcop, late în zona tăişului orizontal şi cu formă trapezoidală sunt considerate sau variante ale tipului Târgu Ocna sau de tip Nógrádmarcal277 (tip independent şi înrudit cu tipul Târgu Ocna; vezi infra). După A. Vulpe, topoarele-târnăcop de tip Târgu Ocna prezintă asemănări cu exemplarele de tip Jászladány, variantele Târnăviţa şi Orşova278. Din România sunt cunoscute până acum 14 exemplare279: Brăteşti (nr. 449), „Bucovina” (nr. 451), Crăciuneşti (nr. 538), Jibert (nr. 1213), Ocna Sibiului (nr. 1287), Odorheiu Secuiesc (nr. 1290), Orosfaia (nr. 1299), Piatra Şoimului (nr. 1352), „România” (nr. 1395), Sândominic (nr. 1433), Târgu Ocna (nr. 1525-1527), „Fost judeţ Trei Scaune” (nr. 1642). Dintr-un depozit sunt topoarele de la Târgu Ocna. Datare: fixarea timpului pentru acest tip de topoare-târnăcop se bazează pe descoperirea la Târgu Ocna a unui depozit găsit întâmplător într-o aşezare cu niveluri de locuire din etapa Cucuteni B2, din cultura Horodiştea-Folteşti (Gorodsk-Usatovo) şi din perioade ulterioare (corpus, Târgu Ocna). Alte topoare de acest fel sunt descoperiri fortuite în staţiuni arheologice şi cu materiale din faza Cucuteni B (Odorheiu Secuiesc, nr. 1290) sau probabil sunt în relaţie cu aşezări Cucuteni B (Piatra Şoimului, nr. 1352). Topoarele de tip Târgu Ocna sunt mai târzii în cadrul grupei morfo-tehnice a topoarelor cu două tăişuri în cruce fiind situate la sfârşitul seriei, însă contemporaneitatea lor cu tipul Jászladány este evidentă280. Dacă avem în vedere faptul că, până acum, nu există o descoperire sigură care să precizeze datarea topoarelor Târgu Ocna în cultura Horodiştea-Folteşti (Gorodsk-Usatovo)281, putem considera că acest tip nu depăşeşte etapa Cucuteni B2. Topoarele de tip Târgu Ocna din Bulgaria sunt datate în etapa târzie a tranziţiei de la eneolitic la epoca bronzului şi la începutul bronzului timpuriu (orizontul culturii Ezero A)282. Răspândire (Harta 10): exemplarele tipului Târgu Ocna din România se grupează în special pe ambele laturi ale Carpaţilor Orientali, în zona culturii Cucuteni283, şi sunt o creaţie a centrului metalurgic din această regiune284. Exemplarul de la Brăteşti (nr. 449) poate fi un import în zona aşezărilor din etapa Gumelniţa B2 târzie, aspectul Brăteşti din nordul Munteniei, dinspre arealul culturii Cucuteni B285. Topoare-târnăcop de tip Târgu Ocna au fost descoperite în Basarabia (un exemplar)286, în Bulgaria287 şi probabil în Polonia (un exemplar)288. Utilizare: unele topoare de tip Târgu Ocna au urme de folosire (ştirbituri, deformări, rupturi) la tăişuri (Brăteşti, nr. 449; Bucovina, nr. 451; Jibert, nr. 1213; Ocna Sibiului, nr. 1287; Piatra Şoimului, nr. 1352; Târgu Ocna, nr. 1525, 1526), ceea ce documentează folosirea lor în vechime. Referitor la unele topoare de tip Târgu Ocna, avem în vedere o posibilă relaţie cu resursele de cupru existente în zonă (Sândominic, nr. 1433)289, ori cu zăcăminte de sare, ori cu slatini290 (Ocna Sibiului, nr. 1287; Piatra Şoimului, nr. 1352; Târgu Ocna, nr. 1525-1527). Toporul-târnăcop de tip Târgu Ocna descoperit în zona exploatărilor miniere de la Ai Bunar (Bulgaria) a fost folosit în activităţile miniere291 de exploatare a cuprului. De asemenea, unele topoare de tip Târgu Ocna nu au urme de utilizare (Orosfaia, nr. 1299;


111

„România”292, nr. 1395; Sândominic, nr. 1433; „Fost judeţ Trei Scaune”, nr. 1642) şi e posibil să fi fost obiecte de paradă, însemne ale prestigiului social. A.B.4.4.1. Fragmentul de topor de la Cucuteni Această piesă (nr. 546) a fost considerată iniţial ca un topor cu gaură la mâner293 (Lochaxt mit unterem Schafthelm, Schaftlochaxt) de tip Pădureni, din epoca bronzului294; ulterior s-a precizat că ar putea fi atribuit tipului Târgu Ocna295. Fragmentul aparţine cel mai probabil fazei Cucuteni B (probabil etapa B2) (nr. 546). Pe harta răspândirii este aşezat alături de topoarele de tip Târgu Ocna296 (Harta 10). A.B.4.5. Tipul Nógrádmarcal Topoarele de acest tip297 sunt asemănătoare cu exemplarele tipului Târgu Ocna. Se disting298 prin tubul conic, amplasat pe latura interioară, la gaura pentru coadă, fiind mai scurt decât la piesele tipului Târgu Ocna, tăişul orizontal arcuit mai puţin, cel vertical curbat către interior şi cu, de obicei, colţul reliefat ca un „cioc”. Conturul seamănă cu cel al topoarelor de tip Jászladány, însă este mai puţin profilat, iar umerii sunt reliefaţi; privită lateral, axa arată o curbare uşoară, mai accentuată la braţul-topor. Din ţara noastră sunt cunoscute până acum patru exemplare299: Chişoda (nr. 499), Haşag (nr. 1125) şi „Transilvania” (nr. 1628, 1629). Două semne (mărci) sunt pe toporul de la Haşag, care este considerat ca o formă intermediară între tipul Târgu Ocna şi tipul Nógrádmarcal300. După contur, topoarele de tip Nógrádmarcal sunt cosiderate ca fiind asemănătoare variantei Orşova a tipului Jászladány301.

Datare: topoarele-târnăcop de tip Nógrádmarcal şi de tip Târgu Ocna au apărut probabil concomitent şi independent ca urmare a evoluţiei topoarelor Jászladány, în areale diferite şi în centre metalurgice îndepărtate între ele (tipul Nógrádmarcal în nordul Ungariei şi sud-vestul Slovaciei, în zona culturilor Bodrogkeresztúr şi Ludanice)302. Încadrarea cronologică a topoarelor de tip Nógrádmarcal se bazează pe datarea topoarelor Târgu Ocna, luându-se în consideraţie înrudirea lor tipologică303.

Răspândire (Harta 10): topoare de acest tip sunt304 în Transilvania şi Banat (un exemplar), în Ungaria305 şi sud-vestul Slovaciei306. Utilizare: remarcăm urme de întrebuinţare: ştirbituri, deformări şi rupturi la tăişuri (evidente la piesele „Transilvania”, nr. 1628, 1629). A.B.5. Topoare cu două tăişuri verticale dispuse paralel (topoare-duble) Un asemenea exemplar307

(cod tipologic A.B.5.) provine de la Chirpăr (nr. 497) şi un altul miniatural de la Vidra (nr. 1726). Toporul-dublu de la Chirpăr308 are două braţe cu tăişuri verticale (braţe-topor) dispuse paralel, la gaura pentru mâner prezintă un tub sub forma unui trunchi de con (asemănător cu al topoarelor-târnăcop de tip Târgu Ocna) amplasat pe latura exterioară a piesei, axa laterală este dreaptă, braţele se curbează uşor către interior309. Toporul miniatural de la Vidra nu ne este cunoscut. Datare şi răspândire (Harta 10): toporul de la Chirpăr este o descoperire izolată în sudul Transilvaniei şi, pe baza unor asemănări tipologice, se situează în timp împreună cu topoarele tipului Târgu Ocna310. Un topor-dublu din Ungaria311 se apropie prin formă de topoarele-târnăcop de tip Jászladány şi pare a fi contemporan cu acestea312. Un exemplar din Bulgaria313 seamănă cu topoarele de tip Jászladány şi datează probabil din perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului314. Utilizare: toporul de la Chirpăr are tăişurile ascuţite (nefolosite) este lucrat îngrijit şi prezintă o formă masivă, elegantă. Nu este exclus ca acest exemplar să fi fost o piesă de paradă, simbol al puterii şi prestigiului social. A.B.6. Târnăcoape cu două braţe cu tăişuri orizontale (sape-duble)315 A.B.6.1. Tipul Hortobágy Exemplarele de tip Hortobágy316 (cod A.B.6.1.) au două braţe cu tăişuri orizontale (sape) dispuse paralel, un tăiş fiind mai îngust decât cel opus. La gaura pentru coadă, aceste piese sunt prevăzute cu un tub pentru fixare (inel) amplasat pe latura interioară şi au o margine înălţată (ramă, inel) situată pe latura exterioară; privite lateral, prezintă o axă curbată. Sapele-duble de tip Hortobágy au similitudini tipologice cu topoarele-târnăcop de tip Jászladány. Din România sunt cunoscute până acum două piese de acest tip: Balda317 (nr. 67) şi Lopadea Veche318 (nr. 1236).

Ion Mareş

112

Datare: prin caracteristicile tipologice asemănătoare topoarelor-târnăcop de tip Jászladány, sapele-duble Hortobágy sunt situate cronologic în aceeaşi perioadă de timp319. Răspândire (Harta 10): sapele-duble de tip Hortobágy se află în zona centrală a Transilvaniei şi în estul Ungariei, în zona culturii Bodrogkeresztúr320, iar o piesă este amintită în Serbia321. Utilizare: sapele-duble de tip Hortobágy sunt într-un număr mic, fiind concepute (ca şi topoarele-duble) pentru o anumită destinaţie, fie unelte, fie cu alte semnificaţii. A.B.7. Târnăcoape cu două braţe, cu tăiş orizontal şi ascuţit (sape-pic) Singurul exemplar (cod tipologic A.B.7.) din România provine de la Crizbav (nr. 541) şi este încadrat în categoria sapelor-pic (Pickelhacke)322 care au un braţ cu tăiş orizontal (sapă) şi un braţ ascuţit (pic). Piesa de la Crizbav are un tub pentru fixare de formă conică amplasat pe latura interioară, la gaura pentru coadă, asemănător topoarelor de tip Târgu Ocna, braţul subţire (pic) cu capătul ascuţit, braţul-sapă termint cu un tăiş uşor arcuit, îngust; privit lateral, exemplarul arată o axă curbată uşor. Datare: prin asemănările tipologice cu topoarele-târnăcop de tip Târgu Ocna, piesa de la Crizbav este contemporană cu acestea323 (vezi supra, datarea topoarelor de tip Târgu Ocna). Răspândire (Harta 10): până acum este cunoscut numai acest exemplar, o descoperire întâmplătoare şi izolată în sud-estul Transilvaniei, pe care l-am relaţionat cu zona de răspândire a culturii Cucuteni324. O altă piesă, după noi de acelaşi tip însă mai timpurie, este din Ungaria325. Utilizare: Este greu de precizat rolul acestor piese care pot fi unelte, dar numărul lor mic pare să ascundă şi o altă destinaţie asupra căreia nu ne putem pronunţa. A.B.8. Topoare-ciocan şi topoare cu două tăişuri dispuse în cruce de fomă necunoscută Aceste topoare (cod A.B.8.) sunt amintite în literatura arheologică, însă multe dintre ele s-au pierdut, astfel că tipul lor nu mai poate fi precizat cu exactitate326, iar altele se găsesc în colecţiile unor muzee din străinătate şi sunt inedite. Menţionăm 62 de exemplare de acest fel, din care majoritatea sunt amintite ca topoare cu tăişurile în cruce: Adoni (nr. 1), „Împrejurimile de la Baia Mare” (nr. 66A) „Bihor” (nr. 112), Bistriţa (nr. 114, 115), Boiu (nr. 147), Bonţida (nr. 148), Boz (nr. 149), Cetariu (nr. 490), Cluj (nr. 509), Craiova (nr. 537), Cubulcut (nr. 543), Dalnic (nr. 569), Dejan (nr. 957-960), Dezna (nr. 966), Dorolea (nr. 970), Feliceni (nr. 997A), Găneşti (nr. 1003), Giurtelecu Şimleului (nr. 1015), Herina (nr. 1179), Jac (nr. 1211), Lipova (nr. 1225-1229, 1229A), Lupoaia (nr. 1242), Mercheaşa (nr. 1250), Meseşenii de Jos (nr. 1251), Nuşfalău (nr. 1283), Odorheiu Secuiesc (nr. 1291), Oradea (nr. 1294), Orodel (nr. 1298), „Secuime” (nr. 1459), Sâncrăieni (nr. 1434), Sântana (nr. 1443), Sânzieni (nr. 1445), „Fost judeţ Someş” (nr. 1476), Suceveni (nr. 1480), Şoşdea (nr. 1497), Tăutelec (nr. 1510A) Tihău (nr. 1573), Totoreni (nr. 1578), „Transilvania” (nr. 1630-1636, 1638-1641), Ugruţiu (nr. 1662), Unguraş (nr. 1665, 1666), Varviz (nr. 1674), Vermeş (nr. 1723). Datare şi răspândire (Harta 11): date referitoare la contextul descoperirii acestor piese lipsesc în majoritatea cazurilor. Depozitul de la Dejan pare a fi în legătură cu inventarul funerar al unui mormânt (?) (corpus, Dejan), probabil dintr-un depozit face parte toporul de la Găneşti (corpus, Găneşti), iar fragmentul de topor de la Oradea datează din cultura Tiszapolgár (nr. 1294). Cea mai mare parte provine din Transilvania, câteva sunt din Banat şi Oltenia şi o piesă din sudul Moldovei (Harta 11). A.B.9. Fragmente de topoare care nu mai pot fi clasificate Provin ori de la topoare-ciocan, ori de la topoare-târnăcop şi nu mai pot fi determinate tipologic327 (cod A.B.9.). Sunt analizate 14 fragmente de topoare, de la: Cerişa (nr. 483), Coşoveni (nr. 532), Ghirbom (nr. 1011), Hăbăşeşti (nr. 1153), Malnaş (nr. 1243A), Mădăraş (nr. 1245), Tomeşti (nr. 1365), Orşova (nr. 1301), Sărata Monteoru (nr. 1425, 1426), Sic (nr. 1469, 1470), Ungurei (nr. 1667) şi Vărd (nr. 1712). Dintr-un depozit face parte piesa de la Vărd (nr. 1709-1712) şi probabil din depozite sunt exemplarele de la Mădăraş (nr. 1244, 1245), Sărata Monteoru (nr. 1425, 1426) şi Sic (nr. 1468-1470). Sigur de la topoare-târnăcop sunt fragmentele de la Orşova (nr. 1301) şi Vărd (nr. 1712). Datare şi răspândire (Harta 11): din faza Petreşti A-B datează fragmentul de la Ghibom (nr. 1011), din etapa Cucuteni A3 cel de la Hăbăşeşti (nr. 1153), din faza Cucuteni A cel de la Malnaş (nr. 1243A) şi din etapa Cucuteni B2 sunt piesele de la Sărata Monteoru (nr. 1425, 1426). Provin, în special, din Transilvania.


113

A.B.10. Topoare plate Categoria topoarelor plate (cod tipologic A.B.9.) a fost în amănunt analizată de A. Vulpe care le-a determinat tipologic, catagrafic şi cartografic, fiind divizate în următoarele grupe: topoare plate înguste (cod tipologic A.B.10.1.), topoare plate late (cod tipologic A.B.10.2.), topoare plate cu tăişul lăţit (cod tipologic A.B.10.3.) şi un topor plat dublu328. Topoarele plate cunosc în dezvoltarea lor tipologică o perioadă mare de timp: eneolitic (pl. 73) şi bronzul timpuriu329. A.B.10.1. Topoare plate înguste Au fost împărţite de A. Vulpe în cinci variante: Gumelniţa, Coteana, Sălcuţa, Cucuteni şi Sălacea, după unele trăsături morfo-tehnice proprii330. Piesele respective au fost confecţionate după prototipuri din piatră331, au fost utilizate în special ca unelte şi, parte dintre ele, ca arme, fiind caracteristice perioadei eneoliticului dezvoltat. A.B.10.1.1. Varianta Gumelniţa Exemplarele din această variantă se caracterizează332 prin forma aproximativ dreptunghiulară sau trapezoidală, au muchia mai mult sau mai puţin îngustă, tăişul uşor arcuit, cu colţuri care nu depăşesc marginile, secţiunea transversală dreptunghiulară, de obicei cu o latură plată şi una rotunjită sau, în câteva cazuri, cu ambele laturi uşor bombate (dublu convexe). Din România sunt333 până acum şase topoare de acest fel: Cluj (nr. 508), Glina (nr. 1017), Gumelniţa (nr. 1050), Poroschia (nr. 1377), „România” (nr. 1396), Târpeşti (nr. 1536); un exemplar de la Sokol (Atmageua Tătărească, jud. Silistra, Bulgaria) provine din săpăturile mai vechi efectuate de Vl. Dumitrescu şi D. Popescu (corpus, Sokol, nr. 1475). Datare şi răspândire (Harta 12): apariţia acestor topoare este fixată din etapa Gumelniţa A1

334 (Sokol, nr. 1475), sunt cunoscute apoi în etapa Gumelniţa A2 (Glina, nr.1017). Probabil în etapele Gumelniţa A2 sau B1 se încadrează piesa de la Gumelniţa (nr.1050). Toporul miniatural de la Târpeşti (nr. 1536) aparţine etapei Cucuteni A2-A3. Topoarele grele din varianta Gumelniţa, din Bulgaria, datează din faza a II-a a culturii Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI (respectiv Gumelniţa II sau etapa A2), se găsesc în etapele IIb, II/III şi sfârşitul culturii amintite335.

Piesele variantei Gumelniţa au fost descoperite în arealul culturii Gumelniţa (sudul Munteniei336 şi în Bulgaria337), un exemplar izolat este din Transilvania (nr. 508) şi altul din vestul Moldovei (nr. 1536). Utilizare: topoarele plate din varianta Gumelniţa nu au urme evidente de folosire, unele au fost descoperite în aşezări (nr. 1017, 1475, 1536), într-o locuinţă (nr. 1475), sau în zona aşezării (nr. 1050), şi au fost întrebuinţate ca unelte. Asemenea topoare au fost descoperite în morminte din cadrul unor necropole (Vinica, Devnja) din Bulgaria338, având destinaţia de arme şi legături cu ritualul funerar. A.B.10.1.2. Varianta Coteana Topoarele variantei Coteana339 sunt asemănătoare cu exemplarele variantei Gumelniţa, distingân-du-se de acestea prin forma tăişului, mai lat şi accentuat convex, obţinut prin ciocănirea extremităţilor340. Din România sunt341 până acum cinci piese: Chiraftei (nr. 498), Coteana (nr. 533), Lişcoteanca (nr. 1230), Luica (nr. 1240) şi Târgu Bujor (nr. 1511). Dintr-un depozit face parte piesa de la Luica (nr. 1240). Datare şi răspândire (Harta 12): toporul de la Lişcoteanca este din etapa Gumelniţa A2 (nr. 1230), piesa de la Luica se află în depozit cu un topor-ciocan de tip Crestur (vezi supra, datarea acestora); topoare plate, din varianta Coteana, se află în depozitul I de la Pločnik (Iugoslavia) împreună cu un topor-ciocan de tip Pločnik, cu datarea în cultura Vinča-Pločnik342 (Vinča D), ceea ce denotă că şi toporul plat de la Luica poate fi din faza Gumelniţa B343. Toporul plat, varianta Coteana, din depozitul de la Cărbuna344 (R. Moldova) datează de la sfârşitul fazei Precucureni III sau din tranziţia de la Precucuteni III la Cucuteni A (respectiv de la sfârşitul culturii Tripolie timpurie sau din perioada de tranziţie de la această fază la cea dezvoltată)345. Probabil cu aspectul Stoicani-Aldeni sau cu faza Cucuteni A pot fi relaţionate piesele de la Târgu Bujor şi Chiraftei346. Topoarele grele, varianta Coteana, din Bulgaria347, datează din faza a II-a a culturii Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI (respectiv Gumelniţa III sau etapa B1) şi de la sfârşitul acestei culturi. Cele două variante, Gumelniţa şi Coteana, ale topoarelor plate înguste sunt contemporane şi sunt caracteristice culturii Gumelniţa A2 şi B, respectiv culturii Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI din Bulgaria348.

Ion Mareş

114

Topoarele variantei Coteana provin din zona culturii Gumelniţa349 (sudul Munteniei), din spaţiul de contact dintre culturile Gumelniţa şi Sălcuţa350 (estul Olteniei), din zona aspectului cultural Stoicani-Aldeni şi a culturii Cucuteni A351 (sud-estul Moldovei), din spaţiul culturii Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI352 din Bulgaria, din zona culturii Vinča-Pločnik353 din Serbia şi (un exemplar) din cultura Precucuteni III final (Tripolie A târzie) sau din tranziţia de la Precucuteni III la Cucuteni A (din tranziţia către Tripolie B I )354, din centrul R. Moldova. Utilizare: la unele topoare plate nu remarcăm urme de întrebuinţare evidente (nr. 498, 1230, 1240); piesa de la Târgu Bujor (nr. 1511) are muchia uşor îndoită, posibil de la folosirea ca unealtă355 ori, după noi, de la fixarea prin îndoirea capătului într-un mâner. Ca arme pot fi considerate topoarele plate descoperite în morminte, din cuprinsul unor necropole din Bulgaria (probabil Sava, Vinica, Goljamo Delčevo)356. Descoperirea unor topoare plate în depozite (Luica, Cărbuna) implică şi alte semnificaţii în legătură cu suprastructura perioadei, cu practici de cult (Cărbuna). A.B.10.1.3. Varianta Sălcuţa Caracteristic pentru topoarele plate din această variantă357 este forma trapezoidală, corpul lung, tăişul arcuit şi uneori lăţit, secţiunea transversală cu o formă aproximativ dreptunghiulară, laturile piesei aproape plate sau plan convexe; câteva exemplare, privite lateral, arată o curbare uşoară, muchia la majoritatea piselor este turtită de la folosire. Până acum din România sunt cunoscute358 10 exemplare: „Banat” (?) (nr. 69), Cerăt (nr. 481), Cuptoare (nr. 563), Govora (nr. 1048), Mereşti (1250B), Săcuieni (nr. 1412), Sălcuţa (nr. 1416, 1417), Şeica Mică (nr. 1485) şi Vurpăr (nr. 1769). Datare şi răspândire (Harta 12): din faza Sălcuţa IIC-III datează toporul plat de la Cuptoare (nr. 563), din faza Sălcuţa III sunt piesele de la Cerăt şi Sălcuţa (nr. 481, 1416, 1417) şi probabil în relaţie cu o aşezare Sălcuţa IV este exemplarul de la Govora (nr.1048). Topoarele plate, varianta Sălcuţa, din Bulgaria359, datează de la sfârşitul culturilor Varna, Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI, Krivodol-Sălcuţa şi din perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului360. Topoarele plate înguste din varianta Sălcuţa sunt contemporane cu variantele Gumelniţa şi Coteana. Se află răspândite în Oltenia, Banat şi Transilvania361 (în zona culturilor Sălcuţa, Tiszapolgár, Petreşti), în nord-estul şi nord-vestul Bulgariei362 (în arealul culturilor Varna, Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI şi Krivodol-Sălcuţa). Utilizare: prezintă în majoritatea cazurilor urme de folosire ca unelte (deformări la muchie; nr. 481, 1417, 1412, 1485, 1769). Este dificil de explicat modul în care au fost utilizate aceste exemplare pentru că, în afară de un caz (nr.1412), tăişurile nu au urme evidente de folosire, însă muchia este turtită de la lovituri363. Topoarele de la Sălcuţa au fost descoperite împreună într-o locuinţă; unul are muchia deformată (nr.1417), celălalt nu are urme evidente de întrebuinţare (nr.1416). Din inventarul unei locuinţe sălcuţene face parte şi toporul de la Cuptoare (nr. 563), care are tăişul ascuţit şi neutilizat. Toporul de la Mereşti a fost găsit într-o peşteră (nr. 1250B). Unele topoare au avut funcţia de arme, aşa cum demonstrează descoperirea lor în inventarul funerar al unor morminte din necropole (Varna, Sava)364 din Bulgaria. A.B.10.1.4. Varianta Cucuteni Topoarele plate din varianta Cucuteni se disting365 prin forma lăţită şi arcuită a tăişului, laturile arcuite (dublu convexe). Din România sunt cunoscute până acum 11 exemplare: Comăneşti (nr. 519), Conţeşti (nr. 520 - 523), Cucuteni (nr. 547, 548), Deta (nr. 965), Valea lui Mihai (nr. 1670), Valea Şoşii (nr. 1673) şi Viişoara (nr. 1760). Dintr-un depozit fac parte piesele de la Conţeşti (la descoperire: o lamă de pumnal; nr. 524). Datare: topoarele plate din această variantă datează, prin descoperirile din complexe închise, din faza Cucuteni B366 (Viişoara, nr. 1760; în aşezare au fost identificate etapele Cucuteni B1 şi B2 [corpus, Viişoara]; Cucuteni (nr. 548, aceleaşi etape [corpus, Cucuteni]) şi din etapa Cucuteni B2 (Valea Şoşii, nr.1673). Este posibil ca toporul plat de la Cucuteni (nr. 547) să aparţină fazei Cucuteni A (etapa A3) sau, eventual, fazei A-B a acestei culturi367. În legătură cu faza Cucuteni B pot fi relaţionate piesele de la Comăneşti368 şi Conteşti. Topoarele plate din această variantă, descoperite în Ucraina şi Basarabia, datează din fazele Tripolie B II369 (Cucuteni A-B), Tripolie C I370 (Cucuteni B) şi Tripolie C II (complexele tipurilor Gorodsk, Usatovo, Serezlievka)371. Răspândire (Harta 12): spaţiul în care au fost descoperite topoarele variantei Cucuteni372 include în special arealul civilizaţiei Cucuteni-Tripolie. Ca descoperiri izolate le întâlnim, câte un exemplar, în nord-vestul Transilvaniei şi Banat. Un topor este menţionat în Bulgaria373, mai multe piese se află în Slovacia374.


115

Utilizare: unele topoare plate au urme de folosire (deformări la muchie; nr. 520, 521, 965), fapt ce presupune utilizarea lor ca unelte. Topoarele de la Cucuteni (nr. 547, 548) au fost descoperite în aşezare, piesa de la Valea Şoşii (nr. 1673) într-o locuinţă, exemplarul de la Viişoara (nr. 1760) într-o groapă menajeră; acestea nu au urme evidente de folosire, cele din depozitul de la Conteşti (nr. 520-523) au fost găsite împreună cu un pumnal (nr. 524) şi, în ansamblu, pot fi considerate arme. Unele topoare plate de tip Kamenar (asemănătoare exemplarelor variantei Cucuteni) din Bulgaria au fost descoperite în morminte din necropole (Varna, Reka Devnja)375, fiind în relaţie cu practici funerare şi cu rolul de arme, la fel sunt exemplarele variantei Cucuteni descoperite în morminte de tip Usatovo şi Serezlievka376 din Ucraina şi Basarabia. A.B.10.1.5. Varianta Sălacea Caracteristic topoarelor plate din această variantă377 este forma puternic arcuită şi lăţită a tăişului, precum şi muchia îndoită. Din România sunt cunoscute până acum patru exemplare: „Bihor” (nr. 111), Ciumeşti (nr. 506), Sălacea (nr. 1414) şi Sânnicolau Român (nr. 1439). Datare: încadrarea cronologică a topoarelor plate din varianta Sălacea este asigurată prin descoperirea de la Ciumeşti, care aparţine culturii Bodrogkeresztúr378 (corpus, Ciumeşti) şi de la Sânnicolau Român, probabil cu aceeaşi datare (corpus, Sânnicolau Român). Unele topoare plate de tip Szakálhát, variantele Sălacea, Sárazsadány, Vasmegyer, din Ungaria, sunt descoperiri închise, din morminte, din necropole aparţinând culturii Bodrogkeresztúr (Hódmezővásárhely-Szakálhát, Fényeslitke, Polgár-Bacsókert, Magyarhomorog-Kónyadomb,Mezősas, Sárazsadány), faza timpurie (Magyarhomorog-Kónyadomb) şi târzie (Fényeslitke, Polgár-Bacsókert) sau dintr-un depozit (Szeged-Szillér)378a. Toporul plat, varianta Sălacea, de la Brânzeni III (R. Moldova), este în relaţie cu perioada de tranziţie Tripolie γ I - γ II379 (respectiv Cucuteni B2 - Horodiştea), fapt care confirmă atât legăturile cu topoarele plate ale variantei Cucuteni (unele piese din această variantă fac trecerea spre topoarele plate cu tăişul lăţit [Viişoara, nr. 1760]), cât şi evoluţia ambelor variante până la începutul epocii bronzului380. Răspâdire (Harta 12): zona de răspândire a topoarelor plate din varianta Sălacea cuprinde nord-vestul Transilvaniei şi Ungaria, aflându-se în arealul culturii Bodrogkeresztúr; alte piese sunt în Slovacia şi Serbia381. Utilizare: îndoirea muchiei la topoarele Sălacea, în unele cazuri la un unghi de 900 (Sălacea, nr. 1414; Brânzeni III), a fost poate realizată cu scopul fixării într-un mâner, dacă ţinem cont de faptul că tăişurile la exemplarele Sălacea nu au, în general, urme evidente de folosire (un colţ la tăişul toporului de la Sălacea este rupt). Ca arme pot fi privite exemplarele de la Ciumeşti (nr. 506) şi Sânnicolau Român (nr.1439), care provin probabil din morminte. Descoperirea de topoare plate de tip Szakálhát în morminte din necropole ale culturii Bodrogkereztúr din Ungaria (vezi supra), demonstrează folosirea în practicile funerare, cu funcţia de arme. A.B.10.2. Topoare plate late În această grupă au fost încadrate de A. Vulpe exemplarele cu forma mai mult sau mai puţin lată, subţiri, cu secţiunea transversală dublu lenticulară sau dreptunghiulară, stabilindu-se următoarele variante: Ostrovu Corbului, Coldău şi Petreşti382. A.B.10.2.2. Varianta Coldău În corpus - un exemplar de la Coldău (nr. 517). A.B.10.2.3. Varianta Petreşti Au fost cuprinse în corpus opt piese din această variantă: „Banat” (nr. 70), Drăgăneşti-Olt (nr. 973), Fărcaşu de Sus (nr. 994), Măgheruş (nr. 1246), Moldoveneşti (nr. 1275), Petreşti (nr. 1348), Suharău (nr. 1481A) şi „Judeţul Tulcea” (sau „Sudul României”) (nr. 1648). Piesele de la Măgheruş, Moldoveneşti şi „Judeţul Tulcea” probabil că aparţin acestei variante. A.B.10.3. Topoare plate cu tăişul lăţit În cadrul acestei grupe tipologice au fost deosebite de A. Vulpe mai multe variante383. Am inclus în corpus următoarele topoare: „Alba Iulia” (?) (exemplarul este încadrat de P. Patay în grupa topoarelor plate de tip Szakálhát, varianta Keszthely; vezi nr. 9A), Bocşa Montană (apropiat de varianta Horodiştea;

Ion Mareş

116

nr. 119), probabil Cuptoare (565D), Hoghiz (nr. 1180A) şi Horodiştea (formează varianta cu acest nume; vezi nr.1180B).

Caracteristic pentru aceste topoare este forma trapezoidală, tăişul lăţit şi arcuit, muchia rotunjită, mai mult la primul exemplar. Datare: culturii Horodiştea îi aparţine toporul descoperit în aşezarea eponimă (nr. 1180A), exemplarul de la Suhărău este o descoperire fortuită în zona culturilor Cucuteni B2 (eneoliticul dezvoltat) şi Horodiştea (eneoliticul final) din nordul Moldovei, toporul de la Bocşa Montană este din cultura Coţofeni III (nr.119); acestei culturi, fazele II / III, îi aparţine şi piesa de la Cuptoare (nr. 565D). Probabil eneoliticului final (poate din cultura Cernavodă III sau eventual Coţofeni) sau bronzului timpuriu (cultura Glina), îi aparţine exemplarul de la Drăgăneşti-Olt (nr. 973), precum şi de la Coldău (nr. 517), Fărcaşu de Sus (nr. 994). Toporul de la „Alba Iulia” (?) este o descoperire fortuită şi încadrarea lui cronologică nu poate fi stabilită exact (vezi nr. 9A). Topoarele plate late şi cele cu tăişul lăţit nu au fost descoperite, aşa cum s-a remarcat, într-o perioadă mai veche decât piesa de la Horodiştea (nr. 1180A) şi, în majoritatea cazurilor, sunt relaţionate cu epoca timpurie a bronzului384. Se ia de asemenea în consideraţie faptul că unele topoare plate cu tăişul lăţit, în special cele cu corpul îngust, derivă din topoarele plate înguste (variantele Cucuteni, Sălacea). Nu se exclude, în aceste cazuri, o datare mai timpurie385. Răspândire (Harta 12): topoarele plate late şi cele cu tăişul lăţit nu au o zonă de răspândire delimitată precis, cu excepţia, aşa cum s-a remarcat, a variantei Coldău, care pare că se concentrează în Transilvania386. Unicat până în prezent este toporul de la Suhărău, aflat în arealul culturilor Cucuteni B2 şi Horodiştea din nordul Moldovei. Utilizare: în cazul toporului de la Drăgăneşti-Olt, descoperit într-un mormânt din necropola din stratul superior al tell-lui (nr. 973), putem aprecia destinaţia lui ca armă. Unele topoare au urme de întrebuinţare (nr. 119, 994, 1180A, evidente la exemplarul de la Hoghiz, care a fost analizat micro şi macrostructural [vezi nr. 1180A] şi care prezintă urme de lovire la muchie, ceea ce presupune folosirea lui ca unealtă386a), sau fără (nr. 70, 517, 973, 1180B, 1348, 1481A), plauzibilă fiind utilizarea ca unelte387. Este posibil ca piesa de la Măgheruş să fi fost iniţial o daltă388 sau un topor plat îngust (nr. 1246). A.B.10.4. Topoare plate de formă necunoscută Sunt incluse în această grupă (cod A.B.10.4.) cinci piese: Feldioara (997A), Gumelniţa (nr. 1122), Iara de Mureş (nr. 1182), Reci (nr. 1338) şi Vădastra (nr. 1387). Toporul plat miniatural de la Gumelniţa, descoperit într-un mormânt din necropola amplasată în apropierea aşezării eponime, este probabil o copie schematizată a unui topor plat, varianta Gumelniţa (?) şi o depunere ca ofrandă (nr. 1122). Piese votive pot fi considerate unele miniaturi de topoare389 confecţionate din cupru, descoperite în morminte390 sau în aşezări (Sărata Monteoru, nr. 1425, 1426; Târpeşti, nr. 1536) sau ca pandantive / amulete cu rol apotropaic (aici fiind incluse şi exemplarele lucrate din lut ars)391. A.B.11. Cuţite Grupa tipologică (cod A.B.11) este reprezentată de 11 exemplare, descoperite la: Ampoiţa (nr. 14A), Ariuşd (nr. 54), Căscioarele (nr. 458, 458A), Căzăneşti (nr. 476), Cucuteni (nr. 550), Ghelăieşti (nr. 1009), Ostrovu Şimian (nr. 1330), Râmnicelu (nr. 1386), Tangâru (nr. 1501) şi Târgu Ocna (nr. 1530). Caracteristic pentru unele piese este forma lăţită şi arcuită la vârf ca un cosor (Căscioarele, Căzăneşti, Cucuteni, Târgu Ocna), altele sunt prevăzute cu un mâner pentru fixare (Ampoiţa, Căscioarele, Ghelăieşti, Ostrovu Şimian, Râmnicelu) sau se îngustează în zona capătului fără vârf. Lamele de cuţit au un tăiş arcuit pe marginea exterioară, cu excepţia piesei de la Căzăneşti al cărei tăiş se află pe marginea interioară. Deosebită este piesa de la Ariuşd, care pare a fi un fragment de cuţit sau, după unii autori, un topor plat (vezi nr. 54). Datare şi răspândire (Harta 13): descoperirea unor lame de cuţit în condiţii stratigrafice studiate precis asigură datarea lor în etapele Gumelniţa A2 (Căscioarele, nr. 458A) şi B1 (Căscioarele, nr. 458; Tangâru, nr. 1501), în etapa Cernavoda Ic (Râmnicelu, nr. 1386), în etapa Cucuteni B1 (Ghelăieşti, nr. 1009) şi în cultura Sălcuţa (faza neprecizată; Ostrovu Şimian, nr. 1330). Lamele de cuţit de la Ariuşd, Cucuteni şi Târgu Ocna nu au referinţe sigure pentru datare, însă pot fi relaţionate cu faza Cucuteni A (Ariuşd, nr. 54) sau cu faza B a acestei culturi (Cucuteni, nr. 550; Târgu Ocna, nr. 1530). Exemplarul de la Ampoiţa este din cultura Coţofeni III (nr. 14A), cuţitul de la Căzăneşti aparţine probabil culturilor Coţofeni sau Glina (nr. 476). Zona de răspândire a cuţitelor de cupru include arealul culturilor amintite mai sus (Muntenia, sud-estul Transilvaniei, vestul Olteniei şi Moldova).


117

Utilizare: unele piese sunt considerate lame de cuţit pentru bărbierit (Rasiermesser): Cucuteni391a (nr. 550), Târgu Ocna392 (nr. 1530), Ostrovu Şimian393 (nr. 1330) altele sunt în forma unor seceri (Căscioarele, nr. 458; Căzăneşti, nr. 476)394. Unele cuţite păstrează urme de folosire (tocirea şi ştirbiturile la tăiş, rupturi la mâner), Ampoiţa (nr. 14A), Ariuşd (nr. 54), Căscioarele (nr. 458), Căzăneşti395 (nr. 476), Cucuteni396 (nr. 550), Ghelăieşti (nr. 1009), Ostrovu Şimian397 (nr. 1330), sau nu au urme, tăişul fiind ascuţit (Târgu Ocna, nr. 1530)398. De mici dimensiuni este lama de cuţit de la Târgu Ocna care la capătul proximal este îndoită lateral, probabil de la fixarea într-un mâner. În general, cuţitele amintite au fost utilizate fie ca unelte, fie poate ca arme (exemplarul de la Ghelăieşti are o adâncitură de-a lungul lamei, pentru scurgere ?). B. Arme Categoria morfo-funcţională (cod tipologic B.) include următoarele grupe morfo-tehnice: pumnale (cod tipologic B.1.), un vârf de săgeată (?) (cod tipologic B.2.) şi o ţeapă (pumnal ?) (cod tipologic B.3.). B.1. Pumnale Până acum nu a fost întocmit un repertoriu complet al pumnalelor din eneoliticul României. Pumnale triunghiulare cu găuri pentru nituri la mâner din eneolitic sunt menţionate de Alexandru Vulpe într-un studiu referitor la începuturile metalurgiei în ţara noastră399. O tipologie a pumnalelor din perioada de tranziţie la epoca bronzului şi din epoca bronzului întâlnim la Dumitru Berciu400, o clasificare a pumnalelor din cultura Coţofeni a realizat Petre Roman în monografia culturii respective401, lamele de pumnal din nord-estul Olteniei au fost analizate tipologic de Gheorghe Petre-Govora402, pumnale din epoca bronzului au fost menţionate şi clasificate de Dorin Popescu într-un studiu referitor la epoca timpurie şi mijlocie a bronzului din Transilvania403, o clasificare a pumnalelor din cultura Coţofeni din Transilvania şi Banat a realizat într-o lucrare monografică Horia Ciugudean403a. Pumnalele din eneoliticul României au evoluat de la tipurile simple (fără găuri pentru nituri la mâner) la exemplare cu sau fără nituri, din eneolitic şi epoca bronzului404. Pe baza caracteristicilor morfo-tehnice, pumnalele din eneoliticul României pot fi repartizate în următoarele tipuri: B.1.1. Tipul Ariuşd Caracteristic acestor pumnale (cod tipologic B.1.1.) este forma aproximativ elipsoidală (frunză de salcie); sunt simple, fără găuri pentru nituri la mâner, fără nervură mediană longitudinală (Ariuşd, nr. 55; Conţeşti, nr. 524; Meteş, nr. 1252A) sau cu nervură incipientă numai pe o latură (Viişoara, nr. 1761). Tipul de pumnale Ariuşd apare în cultura Cucuteni, fiind probabil o creaţie locală, şi a evoluat, aşa cum arată piesa de la Viişoara, spre tipurile Bodeşti şi Cucuteni. B.1.2. Tipul Bodeşti (Frumuşica) Pumnalele de acest tip405 (cod B.1.2.) sunt de formă romboidală şi au două găuri pentru nituri la mâner (Bodeşti, nr. 142; Târgu Ocna, nr. 1528) sau trei (Crăciuneşti, nr. 538A), au nervură mediană pe ambele laturi (Bodeşti) sau nu (Crăciuneşti; Târgu Ocna, nr. 1528, 1529), mânerul este triunghiular (Bodeşti) sau probabil trapezoidal (Târgu Ocna, nr. 1528).

Pumnalele de tip Bodeşti se află în special în aria culturii Cucuteni-Tripolie406, sunt probabil o producţie locală şi reprezintă forme intermediare, în cadrul evoluţiei acestor arme, între tipul Ariuşd şi tipul Cucuteni. B.1.3. Tipul Cucuteni Sunt cuprinse în această grupă tipologică (cod B.1.3.) lamele de pumnal de formă romboidală, cu mânerul trapezoidal, cu laturile uşor concave (Cucuteni407, nr. 549; Hăneşti, nr. 1166) şi exemplarele cu lama de formă triunghiulară (Băile Herculane408, nr. 75, 76; Şincai, nr. 1492) prevăzută cu două găuri pentru nituri (Sărata Monteoru, nr. 1427), cu trei (Băile Herculane, Hăneşti, Şincai) sau cu patru (Cucuteni). Lama acestor pumnale are vârful şi tăişurile ascuţite, secţiunea transversală romboidală şi nervură mediană pe ambele laturi.

Ion Mareş

118

B.1.4. Tipul Mereşti Caracteristic pentru pumnalele de acest tip (cod B.1.4.) este forma triunghiulară a lamei; mânerul, de formă trapezoidală sau triunghiulară, nu prezintă găuri pentru nituri, secţiunea transversală arată o formă plată sau dublu lenticulară prelungită, fără nervură mediană, vârful este rotunjit. Din România sunt cunoscute trei exemplare: Băile Herculane (nr. 73, 74) şi Mereşti (nr. 1250A). Pumnalele de tip Mereşti prezintă similitudini cu exemplarul de la Pecica. B.1.5. Tipul Pecica Un pumnal de acest tip (cod B.1.5.) de la Pecica (nr. 1339) are lama triunghiulară fără nervură mediană, mânerul îngust, prelung, de formă aproximativ trapezoidală, capătul arcuit, fără găuri pentru nituri, secţiunea dublu lenticulară prelungă409. Exemplarul este asemănător pumnalelor de tip Sofiivka din Ucraina410. B.1.6. Tipul Herculane O piesă de acest tip411 (cod B.1.6.) de la Băile Herculane (nr. 77) are lama de formă dreptunghiulară, secţiunea transversală plan convexă, fără nervură mediană, „limbă” de prindere la mâner îngustă, cu secţiunea rectangulară, vârful rupt. Alte exemplare de acest tip412 din ţara noastră nu ne sunt cunoscute. B.1.7. Tipul Căzăneşti Pumnalele de acest tip413 (cod B.1.7.) au lama triunghiulară, vârful rotunjit sau ascuţit, capătul părţii de prindere la mâner rotunjit şi lăţit, două găuri pentru nituri (Bocşa Montană, nr. 120) sau patru (Căzăneşti, nr. 475), nervură mediană pe ambele laturi, secţiunea transversală prelung romboidală. B.1.8. Tipul Pişcolt Un singur exemplar de acest tip (cod. B.1.8.) de la Pişcolt (nr. 1363) a suferit modificări ulterioare descoperirii lui (adăugarea unui mâner de prindere, în alt scop) şi se apropie ca formă de pumnalele tipului Căzăneşti. Datare: pumnalele de tip Ariuşd sunt cele mai simple şi pot fi aşezate la începutul grupei morfo-tehnice. Încadrarea cronologică este fixată prin pumnalul de la Ariuşd, care aparţine nivelului Ariuşd II (stratul II, humus inferior), din faza Cucuteni A (vezi discuţiile asupra datării, corpus, nr. 55), într-un complex închis a fost descoperit exemplarul de la Viişoara (nr. 1761), care aparţine fazei Cucuteni B (posibil B2 [vezi corpus, Viişoara]). Exemplarul de la Conţeşti (nr. 524), descoperire întâmplătoare de depozit, se află împreună cu topoare plate din varianta Cucuteni (nr. 520-523) şi aparţine probabil fazei Cucuteni B (vezi supra, datarea topoarelor plate, varianta Cucuteni [A.B.10.1.4]), pumnalul (sau lama de cuţit ?) de la Meteş este o descoperire sigură din cultura Coţofeni (vezi corpus, nr. 1252A). Pumnalul de la Bodeşti (Frumuşica) pare a fi din stratul Cucuteni B (vezi nr. 142), exemplarele de la Târgu Ocna nu au o datare sigură (vezi nr. 1528, 1529), însă pumnalele de tip Bodeşti sunt probabil din etapa Cucuteni B2, dacă avem în vedere încadrarea cronologică a pumnalului de la Bil’če Zlote (Ucraina)414, piese de acest tip fiind şi în cultura Horodiştea-Folteşti (respectiv Gorodsk-Usatovo)415. Piesa de la Crăciuneşti este o descoperire fortuită şi aparţine probabil fazei Coţofeni III (vezi nr. 538A). Exemplarele tipului Cucuteni datează din etapa Cucuteni B2 (Hăneşti, nr. 1166; Sărata Monteoru, nr. 1427), probabil din faza Cucuteni B sau din cultura Horodiştea, prima etapă (Cucuteni, nr. 529), din cultura Coţofeni I (Băile Herculane, nr. 75), Coţofeni II (Băile Herculane, nr. 76) şi dintr-o fază neprecizată a acestei culturi pumnalul de la Şincai (nr. 1492). Piesele de tip Mereşti datează din timpul etapei Herculane III (orizontul ceramicii cu torţi pastilate, Sălcuţa IV-Herculane-Cheile Turzii), aşa cum demonstrează descoperirea pumnalului de la Băile Herculane (nr. 73) şi probabil cu faza Cucuteni B sau cu o fază a culturii Coţofeni poate fi relaţionat pumnalul de le Mereşti (nr. 1250A). Pumnalul de la Pecica (nr. 1339) datează, după materialele din stratul de jos al aşezării unde a fost descoperit, în etapa Herculane III (complexul Herculane - Cheile Turzii), Hunyadihalom, Baden şi Cernavoda II - Boleraz (vezi corpus, Pecica). Apariţia pumnalelor de tip Pecica este mai timpurie, aşa cum arată descoperirea pumnalului asemănător din depozitul de la Horodniţa416, care aparţine tranziţiei de la Cucuteni A-B2 la B1 sau etapei Cucuteni B1

417 şi se află, ulterior, în cultura Tripolie târzie, în aşezările de tip Sofiivka din Ucraina418. Pumnalul de tip Herculane de la Băile Herculane (nr. 77) şi pumnalele tipului Căzăneşti au datarea asigurată în cultura Coţofeni III prin descoperirile de la Băile Herculane (nr. 77) şi Bocşa Montană (nr. 120) şi prezintă similitudini cu piese din Anatolia, Cipru şi Cyclade419. Exemplarul de la Pişcolt aparţine probabil ori culturii Baden, perioada târzie, ori bronzului timpuriu (nr. 1368).


119

Răspândire (Harta 13): pumnalele de tip Ariuşd, Bodeşti (Frumuşica) şi Cucuteni au fost descoperite în special în arealul culturii Cucuteni şi Horodiştea-Folteşti (Gorodsk-Usatovo) din sud-estul Transilvaniei şi Moldova; piese izolate de tip Cucuteni se află şi în spaţiul culturii Coţofeni (sudul Banatului, centrul Transilvaniei); pumnale similare tipului Bodeşti şi Cucuteni sunt răspândite în Ucraina420, Slovacia, Polonia421 şi Bulgaria421a. Exemplarele de tip Cucuteni evoluează, cu unele modificări, până în perioada bronzului mijlociu422. Pumnalele de tip Mereşti sunt răspândite în sudul Banatului şi sud-estul Transilvaniei, exemplarul de la Pecica se situează în vestul Transilvaniei, piese similare fiind în spaţiul culturii Bodrogkeresztúr423 din Ungaria şi în arealul culturii Tripolie târzie424 (tipul Sofiivka) din Ucraina. Pumnalul de tip Herculane de la Băile Herculane (nr. 77) şi exemplarele tipului Căzăneşti au fost găsite în arealul culturii Coţofeni şi o anumită legătură cu pumnalele asemănătoare din Anatolia, Cipru şi Cyclade425 trebuie avută în vedere. Utilizare: pumnalele fac parte din categoria armelor. La majoritatea pieselor menţionate mai sus observăm urme de folosire (ştirbituri, adâncituri, rupturi la tăişuri, vârful rupt sau au pe anumite suprafeţe părţi lipsă la mâner). B.1.9. Pumnale de formă necunoscută Includem în această grupă (cod B.1.9.) trei pumnale nepublicate: Glina (nr.1019), Şoimeni (nr. 1337C) şi Turdaş (nr. 1659). Primul datează din cultura Gumelniţa A (nr. 1019), al doilea este din cultura Ariuşd-Cucuteni, faza A (nr. 1337C), al treilea este confecţionat din bronz (?) şi aparţine unei culturi dintr-o perioadă ulterioară civilizaţiilor documentate la Turdaş (vezi corpus, Turdaş). B.2. Vârf de săgeată (?) Singurul exemplar de acest fel de la Dubova (nr. 987) pare a fi un vârf de săgeată (sau poate de pumnal)426 de mici dimensiuni, cu forma aproape triunghiulară, secţiunea transversală rectangulară, baza uşor oblică, vârful rotunjit. Datează din cultura Coţofeni III (nr. 987). B.3. Ţeapă (?) sau pumnal (?) Probabil dintr-o descoperire întâmplătoare de depozit provine o ţeapă (sau pumnal ?) din aramă de la Roşiori (nr. 1400); împreună (?) cu acest obiect pare a fi un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Şincai (nr. 1398) şi un topor-târnăcop de tip Kladari (nr. 1399). Datarea piesei, care nu ne este cunoscută, poate fi făcută cu încadrarea cronologică a exemplarelor însoţitoare (?) (vezi supra, datarea topoarelor de tip Jászladány [A.B.4.2.] şi de tip Kladari [A.B.4.3.]). C. Podoabe Categoria morfo-funcţională a podoabelor de aramă (cod tipologic C.) din eneoliticul României cuprinde următoarele grupe tipologice: brăţări (cod C.1.), verigi (cod C.2.), inele (cod C.3.), mărgele (cod C.4.), butoni (cod C.5.), cercei (cod C.6.), colane (cod C.7.), centuri (cod C.7.1.), pandantive / amulete (cod C.8.), placă ovală (cod C.9.), ace (cod C.10), spirale (cod C.11.) şi spirale ochelari (cod C.12.). Pentru a include unele tipuri de ace care au îndeplinit atât funcţia de unelte cât şi cea de podoabe, a fost stabilită grupa combinată A.C.10. (vezi infra). Până în prezent nu a fost întocmit un repertoriu complet pentru categoria podoabelor din eneoliticul României. În cea mai mare parte, podoabele de aramă din eneolitic sunt publicate în literatura arheologică (vezi cap.1; corpus); pentru piesele inedite incluse în această lucrare, am exprimat gratitudinea noastră colegilor care ne-au furnizat informaţiile, accesul la studierea lor şi ne-au permis a le menţiona (vezi introducerea; corpus). În cea mai mare parte podoabele de aramă provin din aşezări (nivele de cultură, locuinţe, gropi menajere, complexe). Un număr impresionant de astfel de piese, diverse tipologic, se află în depozite descoperite în aşezări, altele provin din morminte (singulare, ori din necropole), cât şi din descoperiri izolate (vezi cap. 2). C.1. Brăţări Grupa morfo-tehnică cuprinde următoarele tipuri: brăţări spiralice (cod C.1.1.), brăţări cu capetele suprapuse (cod C.1.2.), brăţări deschise (cod C.1.3.), brăţări închise (cod C.1.4.), brăţări montabile (cod C.1.5.) şi brăţări de formă necunoscută (cod C.1.6.).

Ion Mareş

120

C.1.1. Brăţări spiralice Sunt cunoscute până acum 17 exemplare întregi şi fragmente, descoperite la: Agigea (nr. 3), Ariuşd (nr. 56, 57, 60-62), Cucuteni (nr. 560), Hăbăşeşti (nr. 1126-1128), Izvoare (nr. 1191-1193), Ruginoasa (nr. 1402), Scânteia (nr. 1447) şi Târgu Frumos (nr. 1515, 1522). În majoritatea cazurilor, aceste piese sunt confecţionate din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară, rotundă, ovală (nr. 3, 60-62, 1126, 1191-1193, 1402), plan convexă (nr. 1522), sau au muchii uşoare (nr. 60, 1127); sunt lucrate din bară rotundă (nr. 1447) sau din tablă de cupru (nr. 1515). Brăţara din tablă de cupru de la Târgu Frumos se răsuceşte în două spire deschise, capătul inferior fiind mai îngust (nr. 1515) . Din câte cunoaştem, această piesă este singurul obiect din eneoliticul timpuriu din România. O brăţară deschisă din tablă de cupru a fost descoperită în aşezarea de la Lencovcy427 (Lencăuţi) din Ucraina, iar alte două brăţări spiralice din tablă de cupru sunt de la Hódmezővásárhely-Népkert428 şi Mindszent429 din Ungaria. La brăţările spiralice confecţionate din sârmă de cupru firul se răsuceşte în spire suprapuse, numărul acestora fiind diferit de la o piesă la alta, între maxim opt spire (Ariuşd, nr. 57) şi minim o spiră şi jumătate (Ariuşd, nr. 62). În funcţie de diametre, brăţările spiralice sunt exemplare mari (cu diametre cuprinse între 8,5 cm [Ariuşd, nr. 60] şi 6,8 cm [Hăbăşeşti, nr. 1126]) şi mici (cu diametre cuprinse între 5,5 cm [Ariuşd, nr. 62] şi 3,9 cm [Scânteia, nr. 1447]). Brăţările spiralice intră în alcătuirea unor depozite (Ariuşd, Hăbăşeşti, Cărbuna430). Datare: brăţările spiralice de la Târgu Frumos aparţin culturii Precucuteni III, perioada târzie (nr. 1515, 1522), având aceeaşi datare cu piesa de la Lencovcy431 (Lencăuţi). Piesele din depozitul de la Cărbuna432 datează din cultura Precucuteni III final (Tripolie timpurie, perioada finală) sau din tranziţia de la Precucuteni III final la Cucuteni A1 (tranziţia de la Tripolie timpurie, perioada finală, la Tripolie dezvoltat)433. În etapa Cucuteni A2 (Izvoare II 1b) se încadrează exemplarele de la Izvoare (nr. 1191-1193), din etapa Cucuteni A3 datează piesele din depozitul de la Hăbăşeşti (nr. 1126-1128), de la Ruginoasa (nr. 1402) şi de la Scânteia (nr. 1447). Brăţările de la Ariuşd aparţin fazei Cucuteni A (nr. 56, 57, 60-62; corpus, Ariuşd, B. şi nr. 51, 54), iar piesa de la Cucuteni aparţine fazei Cucuteni B (nr. 560). Brăţara de la Agigea nu este o descoperire studiată precis, aparţine probabil culturii Hamangia, o fază târzie, însă sunt exprimate îndoieli în ceea ce priveşte relaţia ei cu această cultură (nr. 3). Răspândire (Harta 14): brăţările spiralice de aramă provin în special din arealul culturilor Precucuteni III şi Cucuteni (sud-estul Transilvaniei şi Moldova). Până acum astfel de piese nu au fost descoperite în zona culturilor eneolitice din Muntenia, Oltenia, Banat şi Transilvania (fără partea de sud-est). În necropolele I şi II de la Varna au fost descoperite brăţări spiralice confecţionate din tablă de aur şi de cupru434, iar din aşezarea de la Hotnica provine o brăţară spiralică din sârmă de cupru435. În cimitirul plan eneolitic de la Giurgiuleşti (R. Moldova) au fost găsite brăţări spiralice de cupru436 şi de aur437, necropola făcând parte, după autorii descoperirii, din monumentele eneoliticului de stepă, din zona contactelor culturale (în regiunea de graniţă dintre agricultori şi păstori) şi este situată la o etapă Tripolie BI - Cucuteni A438. Utilizare: brăţările mari erau purtate la mână de maturi, aşa cum o demonstrează unele descoperiri cu astfel de piese, ca inventar funerar în morminte din eneolitic (Hódmezővásárhely-Népkert, Varna, Giurgiuleşti)439, iar cele mici erau pentru copii440. Faptul că brăţări spiralice fac parte, alături de alte piese, din componenţa unor depozite cu obiecte de podoabă (Ariuşd, Hăbăşeşti [vezi corpus]; depozitul de la Cărbuna include o diversitate de piese441) sugerează că au avut destinaţia de obiecte de cult (privite în ansamblul depozitelor), în legătură cu suprastructura şi practicile magico-rituale. C.1.2. Brăţări cu capetele suprapuse Sunt cunoscute până acum nouă exemplare, descoperite la: Bodeşti (nr. 143), Brad (nr. 152, 153), Bucureşti (nr. 452), Poduri (nr. 1372, 1373), Rogova (nr. 1390), Târpeşti (nr. 1548), şi Turdaş (nr. 1658). Grupa tipologică cuprinde piese confecţionate din sârmă de cupru cu secţiunea transversală rotundă (Bodeşti, nr. 143), din bară de cupru cu secţiunea transversală romboidală (Brad, nr. 152, 153), plan convexă (Bucureşti, nr. 452; Poduri, nr. 1372, 1373; Târpeşti, nr. 1548) sau aproximativ triunghiulară (Rogova nr. 1390). Capetele acestor brăţări sunt subţiate, cu vârfuri ascuţite sau rotunjite, şi se suprapun pe circa o treime din circumferinţă la majoritatea pieselor. Dintr-un depozit provin brăţările de la Brad (nr. 152, 153), unicate până acum pentru civilizaţiile eneolitice din sud-estul Europei. După Vasile Ursachi, ele formează tipul Brad442. Brăţara de la Bucureşti-Chitila (nr. 452), cu un decor crestat care sugerează capul de şarpe443, se înscrie până acum ca unicat în eneoliticul României.


121

Datare: în cultura Cucuteni se încadrează brăţările de la Poduri (etapa A2 [nr. 1372, 1373]), de la Bodeşti (faza A, posibil etapa A3 [nr. 143]), de la Târpeşti (faza A [nr. 1548]) şi de la Brad (etapa A4 [nr.152,153]). Exemplarul de la Bucureşti-Chitila aparţine culturii Gumelniţa, etapa neprecizată (probabil A1 [nr. 452]). Răspândire (Harta 14): exemplarele din ţara noastră au fost găsite în special în zona culturii Cucuteni444 (Moldova), un exemplar a fost descoperit în sudul Munteniei, în aria culturii Gumelniţa, o brăţară este din partea de sud a Transilvaniei, probabil în relaţie cu civilizaţia Petreşti (Turdaş) şi o piesă provine din vestul Olteniei (Rogova). Răspândirea brăţărilor (de diferite tipuri) ocupă un mare teritoriu în centrul, sud-estul şi estul Europei445. Utilizare: ca şi celelalte tipuri de brăţări, piesele aflate în discuţie au fost folosite ca podoabe. Brăţările din depozitul de la Brad (nr. 152, 153) sunt considerate de V. Ursachi, atât prin ansamblul tezaurului, cât şi prin formă şi greutate (dificil de purtat la mână), nu numai simple podoabe cu valoare materială şi particulară, ci şi obiecte reprezentând un simbol al puterii, fiind purtate în anumite ocazii, în legătură cu practicile de cult, la ceremonii, manifestări magico-rituale, ca piese de paradă446. Suntem convinşi că aceste brăţări, ca şi cea de la Bucureşti - Chitila (nr. 452), sunt piese de cult, în legătură cu practici magico-rituale. C.1.3. Brăţări deschise Sunt cunoscute nouă exemplare, descoperite la: Caţa (nr. 456), Curtea (nr. 568), Pecica (nr. 1340, 1341), Sebeş (nr. 1458A), Târpeşti (nr. 1549, 1550), Traian (nr. 1597) şi Turdaş (nr. 1657). Brăţările de acest tip sunt confecţionate din placă subţire de metal (Pecica, nr. 1340, 1341), din bară de cupru (Caţa, nr. 456; Traian, nr. 1597; Sebeş, nr. 1458A; Turdaş, nr. 1657) şi din sârmă de cupru (Târpeşti, nr.1549, 1550). Exemplarele de la Caţa şi Turdaş pot fi considerate ca forme speciale, prin profilul îngroşat în zona ramei interioare (pe toată lungimea benzii circulare), având secţiunea transversală triunghiulară (Caţa) şi aproximativ în forma literei T (Turdaş). Capetele unor brăţări din sârmă de cupru sunt subţiate şi au vârful uşor rotunjit (Târpeşti, nr.1549,1550) sau sunt retezate (uşor rotunjite, oblice sau drepte). Datare: brăţara de la Caţa aparţine culturii Petreşti, o fază neprecizată (nr. 456), din etapa Cucuteni A2-A3 datează piesele de la Târpeşti (nr. 1549,1550) şi din faza Cucuteni A-B2 brăţara de la Traian (nr. 1597). Complexului Herculane-Cheile Turzii (Herculane II, Hunyadihalom dar şi materiale Baden şi altele cu Cernavoda II-Boleraz) îi aparţin brăţările de la Pecica (nr. 1340, 1341); piesa de la Curtea („Peştera Româneşti”) pare să aparţină, aşa cum demonstrează rezultatul analizei spectrale, unui orizont mai timpuriu decât al culturii Coţofeni (vezi nr. 568). Brăţara de la Turdaş provine din aşezare, însă nu este o descoperire studiată precis, ci poate fi legată de una din culturile eneolitice de aici (nr. 1657). Din faza Coţofeni III datează brăţara de la Sebeş (nr. 1458A) Răspândire (Harta 14): arealul de răspândire include Transilvania, Banat şi Moldova, în zona culturilor amintite mai sus. Utilizare: ca şi celelalte tipuri de brăţări, fac parte din categoria podoabe. Dificil este de explicat modul în care erau purtate piesele de la Caţa şi Turdaş, care au diametrul mic (circa 4,5 cm şi 5 cm), iar placa de cupru, cu capetele apropiate, nu prezintă flexibilitate pentru montare. C.1.4. Brăţări închise Un singur exemplar de acest tip provine de la Agigea (nr. 4), fiind confecţionat dintr-o bară de cupru447; are forma ovală şi secţiunea transversală lenticulară. Brăţara este o descoperire întâmplătoare şi se pare că provine dintr-un mormânt distrus, probabil aparţinând culturii Hamangia, o fază târzie, însă sunt exprimate rezerve în ceea ce priveşte apartenenţa la cultura amintită (vezi nr. 4). Este singurul exemplar de acest fel, din câte cunoaştem, din eneoliticul României. Brăţări închise, confecţionate din tablă sau bară de aur, au fost descoperite în necropola I de la Varna448. C.1.5. Brăţări montabile Din aşezarea culturii Cucuteni A3 de la Scânteia provin două plăcuţe de cupru de formă dreptunghiulară (nr. 1452, 1453). Prima are marginile îndoite spre interior şi, după noi, este o piesă componentă de la o brăţară montabilă. În depozitul de la Cărbuna au fost găsite opt plăcuţe de acest tip, componente ale unei brăţări449.

Ion Mareş

122

C.1.6. Brăţări de formă necunoscută În această categorie sunt incluse piesele amintite în literatura arheologică, unele s-au pierdut sau nu se cunoaşte locul de păstrare, altele sunt inedite, dar şi fragmente care nu mai pot fi determinate. Brăţări şi fragmente provin de la: Bod (nr. 125-136), Căscioarele (nr. 462.46-462.48), Cetea (nr. 495), Corneşti (nr. 528), Găneşti (nr. 1005), Poduri (nr. 1374, 1375), Poiana Ampoiului (nr. 1376A), Scânteia (nr. 1448), Târpeşti (nr. 1551), Târgu Frumos (nr. 1522A) şi Traian (nr. 1598). Datare: din cultura Precucuteni III final datează piesa de la Târgu Frumos (nr. 1522A), etapei Cucuteni A2-A3 îi aparţine fragmentul de brăţară de la Târpeşti (nr. 1551), în etapa Cucuteni A2 se încadrează o piesă de la Poduri (nr. 1375), din faza Cucuteni A (probabil din etapa A3) sunt brăţările de la Bod (nr. 125-126), din etapa Cucuteni A-B2 este fragmentul de spirală (?) de la Traian (nr. 1598), fazei Cucuteni A, sau A-B, îi aparţine un fragment de brăţară de la Poduri (nr. 1374). Din etapa Gumelniţa A2 sunt două fragmente de la Căscioarele (nr. 462.46, 462.47) şi un altul aparţine etapei Gumelniţa B1 (nr. 462.48). Brăţările de la Găneşti probabil că sunt o descoperire de depozit, din care mai fac parte (?) un topor-târnăcop de formă necunoscută (nr. 1003), o daltă (nr. 1004) şi o bucată informă de metal (nr. 1006). Brăţara de la Poiana Ampoiului este din faza Coţofeni III (nr. 1376A). Răspâdire (Harta 14): piesele sunt amplasate în arealul culturii Cucuteni din Moldova şi sud-estul Transilvaniei, în zona culturilor eneolitice din Transilvania şi în zona culturii Gumelniţa din Muntenia. Utilizare: folosirea ca podoabe este evidentă în cazul fragmentului de brăţară de la Căscioarele, descoperit într-o locuinţă (nr. 462.48) şi al pieselor de la Poiana Ampoiului şi Târgu Frumos, găsite în aşezare (nr. 1376A, 1522A). Fragmentul de brăţară de la Căscioarele este unicat până acum în zona culturii Gumelniţa B1, prin secţiunea transversală rectangulară a barei de cupru din care este confecţionată449a. C.2. Verigi Grupa morfo-tehnică (cod tipologic C.2.) include următoarele tipuri: verigi cu capetele suprapuse (cod C.2.1), verigi deschise (cod C.2.2.), verigi închise (cod C.2.3.), verigi de tip necunoscut (cod C.2.4). Între această grupă tipologică şi cea a inelelor nu sunt deosebiri semnificative. Poate în ceea ce priveşte utilizarea putem nuanţa câteva diferenţe între piese, însă termenii, care de cele mai multe ori desemnează acelaşi obiect, sunt folosiţi în literatura de specialitate ori diferenţiat, ori împreună. C.2.1. Verigi cu capetele suprapuse Piesele de acest tip sunt confecţionate din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară, rotundă sau ovală; capetele suprapuse se termină cu margini drepte. Descoperiri sunt la Brad (nr. 154, 155; în componenţa depozitului cu obiecte de podoabă), la Malnaş (nr. 1243B) şi la Târgu Frumos (nr. 1516). C.2.2. Verigi deschise Sunt confecţionate din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară, cu capete apropiate (Radovanu 1382) sau cu secţiunea transversală romboidală, cu capete subţiate, unul ascuţit, altul tăiat oblic (Târpeşti, nr. 1552). C.2.3. Verigi închise O singură piesă de acest tip a fost descoperită la Hăbăşeşti (nr. 1161). Este confecţionată din sârmă de metal cu secţiunea transversală circulară, puţin turtită. C.2.4. Verigi de tip necunoscut Grupa cuprinde piesele menţionate în literatura arheologică şi cele inedite. Descoperiri la: Liubcova (nr. 1233), Moldova Veche (nr. 1273), Truşeşti (nr. 1646), Turdaş (nr. 1660), Valea lui Mihai (nr. 1671). Datare şi răspândire (Harta 14): cronologic, verigile de cupru sunt din culturile Vinča, faza Vinča A sau B2 (Liubcova, nr.1233), Boian, faza Spanţov (Radovanu, nr. 1382), Precucuteni III (Târgu Frumos, nr. 1516; Târpeşti, nr. 1552), Cucuteni, faza A (Malnaş), probabil din etapa Cucuteni A3 (Truşeşti, nr. 1646; Hăbăşeşti, nr. 1161), din etapa Cucuteni A4 (Brad, nr. 154-155), Petreşti A-B (Turdaş, nr. 1660), Vučedol (Moldova Veche, nr. 1273) şi Baden, perioada târzie (Valea lui Mihai, nr. 1671). Verigile de cupru din eneolitic sunt piese simple şi nu pot fi luate în consideraţie pentru fixarea unor repere cronologice şi tipologice.


123

Arealul de răspândire cuprinde zona culturilor amintite mai sus şi un spaţiu mare în eneoliticul din centrul, sud-estul şi estul Europei. Utilizare: în general, verigile fac parte din categoria podoabelor; piesele de la Brad aveau probabil rolul de a fixa capătul şiragului cu mărgele care se purta la gât450, altele au servit probabil şi ca inele de buclă451 (Radovanu, nr. 1382) sau cercei (?) (Târpeşti, nr. 1552). Unele verigi au fost descoperite în morminte, ca inventar funerar (Moldova Veche, nr. 1273; Valea lui Mihai, nr. 1671). C.3. Inele Sunt cuprinse în această grupă morfo-tehnică (cod tipologic C.3.) următoarele tipuri: inele cu capetele suprapuse (cod C.3.1.), inele deschise (cod C.3.2.), inele închise (cod C.3.3.), inele de buclă (cod C.3.4.) şi inele de tip necunoscut (cod C.3.5.). C.3.1. Inele cu capetele suprapuse Descoperiri la: Glina (nr. 1020,1021), Gumelniţa (nr. 1053), Moldova Veche (nr. 1269-1271) şi Vădastra (nr. 1686). Inelele sunt confecţionate din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară, rotundă sau ovală, capetele se suprapun, unul este subţiat şi ascuţit, celălalt drept (nr. 1020-1021, 1686), sau sunt neascuţite (nr. 1269-1271). Un inel este confecţionat dintr-o bară de metal torsionată pe aproape toată suprafaţa (nr. 1271), în timp ce altul este răsucit parţial (nr. 1270). Exemplarele de la Glina pot fi considerate inele de buclă sau poate cercei (nr. 1020-1021). C.3.2. Inele deschise Descoperi la: Ariuşd (nr. 58), Glina (nr. 1022-1025), Izvoare (nr. 1194), Moldova Veche (nr. 1272), Pietrele (nr. 1354), Târpeşti (nr. 1553, 1554), Traian (nr. 1599), Vărăşti (nr. 1691) şi Vidra (nr. 1755, 1756). Piesele de acest tip sunt lucrate din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară, rotundă sau ovală (nr. 58, 1022-1023, 1354, 1553-1554), din tablă subţire (nr. 1024, 1025) sau dintr-o placă romboidală cu capetele subţiate şi prevăzute cu un orificiu (nr. 1194). Capetele sunt ori ascuţite (unul sau ambele), ori neascuţite. Unele exemplare pot fi inele de buclă sau cercei (Glina, nr. 1022-1025; Vidra, nr. 1755-1756). C.3.3. Inele închise Descoperiri la Ruginoasa (nr. 1403) şi Traian (nr. 1600). Sunt confecţionate din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară, fiind închise. C.3.4. Inele de buclă (spirale) Descoperiri la: Căscioarele (462.49), Glina (nr. 1027), Hăbăşeşti (nr.1159, 1160), Hârşova (nr. 1172-1176) şi Traian (nr. 1601, 1602). Sunt confecţionate ori din sârmă de cupru cu secţiunea transversală rectangulară (nr. 1159, 1160), romboidală (nr. 1172), ori din tablă subţire de cupru (nr. 1173-1174, 1176, 1601-1602). Două inele se răsucesc în câte două spire, cu capetele libere (nr. 1159, 1160), unul are mai multe spire (nr. 1027), altele au capetele fie suprapuse (nr. 1175), fie apropiate (nr. 1173, 1174, 1176); exemplarele de la Traian se răsucesc în câte trei spire (nr. 1601, 1602). C.3.5. Inele de formă necunoscută Descoperiri la Glina (nr. 1026), Pecica (1341A) şi Sultana (nr. 1482C). Datare: categoria inelelor de cupru sau de metal (cazul pieselor neanalizate spectral), nu constituie serii tipologice care ar putea fi luate în consideraţie pentru fixarea unor repere cronologice, atât prin forma lor simplă, cât şi prin evoluţia (aproape identică) de-a lungul timpului, în perioade şi epoci diferite. În eneoliticul României, cele mai vechi exemplare se situează cronologic din cultura Boian, faza Vidra (Vărăşti, nr. 1691; Glina, nr. 1026), se întâlnesc în faza Precucuteni III (Traian, nr. 1601, 1602)451a, în etapele Gumelniţa A1 (Hârşova, nr. 1172-1176), Gumelniţa A2 (Căscioarele, nr. 462.49; Glina, nr. 1020-1025; Pietrele, nr. 1354; Vidra, nr. 1755, 1756), Gumelniţa A2a (Gumelniţa, nr. 1053), Gumelniţa B1 (Sultana, nr. 1482C) şi dintr-o etapă neprecizată a acestei culturi (Glina, nr. 1027). În cultura Cucuteni, datează din etapele A1-A2 (Izvoare, nr. 1194), A (Ariuşd, nr. 58), A2-A3 (Târpeşti, nr. 1553 şi probabil nr. 1554), A3 (Hăbăşeşti, nr. 1159, 1160; Ruginoasa, nr. 1403) şi A-B (Traian, nr. 1599,1600). Un singur exemplar este din cultura Sălcuţa II (Vădastra, nr. 1686), piesa de la Pecica aparţine complexului Sălcuţa

Ion Mareş

124

IV-Herculane-Cheile Turzii (Herculane III), iar cele din depozitul cu obiecte de podoabă de la Moldova Nouă452 sunt din cultura Vučedol, pe un fond evident Coţofeni III - Kostolac (nr. 1269-1272). Răspândire (Harta 14): inele de cupru au fost descoperite în zona culturilor amintite mai sus: sudul Munteniei, Dobrogea, Moldova, Transilvania, Oltenia şi sudul Banatului. Multe exemplare lucrate din aur (sârmă, bară, tablă) provin din necropola I de la Vrana453. Depozitul cu piese de podoabă de aur de la Sultana conţine verigi şi saltaleoni.454 Utilizare: folosite drept podoabe, inelele de cupru au fost întrebuinţate în general ca piese de ornament. În cazul inelelor ataşate la (sau în legătură cu) statuete plate antropomorfe de os455 (Glina, nr. 1020-1025; Sultana, nr. 1482C; Vidra, nr. 1755, 1756), remarcăm atât semnificaţia lor ca podoabe (cercei) sau ca inele de buclă (constituie cele mai vechi exemplare care evoluează până în epoca bronzului)456, cât şi relaţia lor cu practicile de cult, magico-rituale, ca obiecte de cult (obiecte de podoabă ale zeităţii feminine)457. O piesă deosebită (unicat) este inelul de la Izvoare (nr. 1194) a cărui utilizare este mai greu de precizat; posibil să fi fost un element de legătură (lănţişor)458. Inelele de buclă erau folosite la prinderea părului (piesele de la Traian [nr. 1601, 1602] au fost ori simple podoabe purtate la gât, ori erau utilizate la prinderea părului în şuviţe)459 sau erau cercei (Hăbăşeşti, nr. 1159, 1160)460. Două inele de buclă de la Hârşova461 pot fi considerate, în funcţie de diametre (5,5 cm şi 3,5 cm), şi brăţări deschise (nr. 1173, 1174). Piesele din depozitul de la Moldova Veche, descoperite în centrul movilei tumulului între două morminte de incineraţie (nr. 1269-1272), sunt în relaţie cu practici funerare. C.4. Mărgele Grupa morfo-tehnică (cod tipologic C.4.) de podoabe include următoarele tipuri de mărgele: tubulare (cod C.4.1.), rotunde (cod C.4.2.), inelare (cod C.4.3.), ovale (cod C.4.4.), în formă de canini de cerb (cod C.4.5.) şi de formă necunoscută (cod C.4.6.). C.4.1. Mărgele tubulare (cilindrice) Descoperiri la: Ariuşd (nr. 63; aici şi mărgele inelare), Brad (nr. 156-167), Cucuteni (nr. 559), Decea (nr. 571-878; aici şi mărgele inelare), Fălciu (nr. 991-993), Glina (nr. 1028), Poiana Ampoiului (nr. 1376B, 1376C), Târgu Frumos (nr. 1517), Târpeşti (nr. 1555) şi Traian (nr. 1603). Piesele au forma unui cilindru cu marginile ori petrecute, ori apropiate, cu lungimi cuprinse între 4,9 cm (Traian) şi 0,4 cm (Brad). Diferenţa dintre aceste mărgele şi cele inelare (C.4.3.) constă numai în dimensiunile mai mici (lăţime) ale ultimelor. C.4.2. Mărgele rotunde (perle) Descoperiri la: Băile Herculane (nr. 95), Brad (nr. 430-444), Cernica (nr. 488; aici şi mărgele ovale) şi Traian (nr. 1604, 1605). Grupa cuprinde exemplare de formă aproximativ sferoidală, rotunde, perforate. Între aceste piese şi mărgelele ovale (C.4.4.) nu există deosebiri. C.4.3. Mărgele inelare (circulare) Descoperiri la: Ariuşd (nr. 63), Brad (nr. 168-429), Decea (nr. 571-949), Ghirbom (nr. 1012) Limanu (nr. 1222D) şi Hăbăşeşti (nr. 1129-1150). Mărgelele din această grupă tipologică sunt similare cu cele tubulare (C.4.1.), însă au dimensiuni mai mici. C.4.4. Mărgele ovale Descoperiri la Andolina (nr. 15-42). Au forma ovală, sunt perforate şi seamănă cu piesele rotunde (C.4.2.). C.4.5. Mărgea în forma unui canin de cerb Un singur exemplar de acest fel a fost descoperit la Traian (nr. 1606) şi este până acum unicat pentru eneoliticul din România. C.4.6. Mărgele de formă necunoscută Cu următoarele descoperiri: Agigea (nr. 5), Baia (nr. 66A), Cernavoda (nr. 487), Corneşti (nr. 529), Ostrovu Corbului (nr. 1303-1328), Popeşti (nr. 1376B), Scânteia (nr. 1454) şi Vădastra (nr. 1682). În această grupă sunt cuprinse mărgelele amintite în literatura arheologică, inedite. Datare: cele mai vechi exemplare provin din necropola de la Cernica, datată în cultura Boian, faza Bolintineanu (nr. 488) şi, ulterior, din faza Vidra a acestei culturi (Glina, nr.1028; Andolina, nr. 15-42;


125

Popeşti, nr. 1376B). Culturii Precucuteni III, perioada finală, îi aparţine piesa de la Târgu Frumos (nr. 1517), într-un număr mare sunt în depozitul de la Cărbuna462, alte exemplare au fost descoperite în aşezări din cultura Tripolie timpurie463 (Precucuteni III). Mărgica de la Cernavoda se încadrează în cultura Hamangia, probabil cu faza Ceamurlia de Jos (nr. 487), exemplarele de la Agigea aparţin probabil aceleiaşi culturi (nr. 5); din cultura amintită, faza neprecizată, sunt cele provenite din mormintele distruse de lucrări din necropola de la Limanu (nr. 1222D). Piesa de la Vădastra datează din cultura Vădastra II (nr. 1682). Civilizaţiei Cucuteni-Tripolie464 îi aparţin mai multe exemplare datate în diferite faze şi etape, după cum urmează: în etapa A3, piesele din depozitul de la Hăbăşeşti (nr. 1129-1150) şi cea de la Scânteia (nr.1454); în etapa A4, mărgelele din depozitul de la Brad (nr. 156-429); în etapa A, exemplarele din depozitul de la Ariuşd (nr. 63), în faza A (etapa neprecizată), piesa de la Târpeşti (nr. 1555); în faza A-B, piesele de la Traian (nr. 1603-1606); în faza B, exemplarul de la Cucuteni (nr. 559). Într-un număr mare sunt mărgele descoperite în morminte din necropola de la Decea, care aparţin grupului cultural (sau culturii) Decea Mureşului (Decea, nr. 571-949), situat după unele opinii la graniţa dintre culturile Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr (o perioadă de tranziţie)465. Piesa de la Ghirbom se încadrează în faza Petreşti A-B (nr. 1012). În morminte de tip Sălcuţa - Bodrogkeresztúr - Herculane II (cimitir eneolitic) au fost descoperite piesele de la Ostrovu Corbului (nr. 1303-1328); o mărgică de la Băile Herculane aparţine etapei Herculane II (complexul Herculane - Cheile Turzii din eneolitic; nr. 95). Exemplarele descoperite în morminte din necropola de la Brăiliţa aparţin culturii Cenavoda I şi culturii Folteşti I (nr. 448A), piesa provenită dintr-un mormânt tumular de la Baia datează din eneoliticul final (posibil din cultura Cernavoda I; nr. 66A). Mărgelele de la Fălciu aparţin grupului mormintelor cu ocru din eneoliticul final (perioada de tranziţie la epoca bronzului; nr. 991-993), exemplarele de la Poiana Ampoiului sunt din faza Coţofeni III (nr. 1376B, 1376C). Mărgelele de cupru au avut o evoluţie îndelungată pe întreaga perioadă a eneoliticului şi continuă să apară (confecţionate şi din alte metale) în perioadele ulterioare. Prin forma lor, nu constituie repere cronologice directoare. Răspândire (Harta 15): piesele descoperite în ţara noastră se înscriu în arealele culturilor amintite mai sus. În Europa ocupă un mare spaţiu466 în cadrul culturilor eneolitice. Utilizare: sub forma unor şiraguri sau coliere, mărgelele de cupru erau purtate la gât, aşa cum demonstrează descoperirea lor, ca inventar funerar, în morminte de copii (Decea, nr. 879-948; Glina, nr. 1028) şi de maturi (Andolina, nr. 15-42; Cernica, nr. 488; Brăiliţa, nr. 448A; Limanu, nr. 1222D; Ostrovul Corbului, nr. 1303-1327; Popeşti, nr. 1376A). De asemenea, şiraguri de mărgele de cupru alcătuiau cingători la talie (Decea, nr. 571-878,949). În număr mare se află în depozite, împreună cu alte tipuri de obiecte, şi alcătuiau coliere (Ariuşd, nr. 63; Brad, nr. 156-444; Hăbăşeşti, nr. 1129-1150; Cărbuna467, Horodniţa468). Mărgele de cupru au fost găsite în inventarul unor locuinţe (Traian, nr. 1604-1605; Ghirbom, nr. 1012) sau în aşezări (vezi cap. 2). C.5. Butoni În această grupă tipologică (cod C.5.) sunt încadrate două piese de la Hăbăşeşti, lucrate din sârmă de cupru răsucită în spirală sub forma unor discuri mici; capătul firului este trecut, la mijlocul spiralei, pe dosul butonului şi apare ca un picioruş ascuţit (nr. 1162,1163). Exemplarele găsite pe chirpicul podelei unei locuinţe datează din cultura Cucuteni A3 (nr. 1162, 1163). Este posibil ca aceste piese să fie obiecte de podoabă vestimentară469. Exemplarele sunt unicate până în prezent în eneoliticul României. C.6. Cercei Un obiect de cupru de la Izvoare, deformat de foc, pare a fi un cercel sau o amuletă; are forma unei semilune şi secţiunea transversală circulară (nr. 1196). Piesa datează ori din faza Izvoare II1a, ori din faza Izvoare I2, respectiv din etapa Cucuteni A1 sau din faza Precucuteni III (nr. 1196). Alte trei fragmente de cercei au fost descoperite în morminte plane de incineraţie din necropola care aparţine grupului cultural Suceava, din eneoliticul final (vezi nr. 1479A.B.C.). C.7. Colane Un exemplar de acest fel (cod C.7.) face parte din inventarul funerar al mormântului 4 din necropola plană de înhumaţie de la Decea, care aparţine grupului cultural (sau culturii) Decea Mureşului (nr. 950). Piesa (interpretată şi ca „torques”470 sau inel pentru gât (Halsring)471 sau brăţară de aramă472 sau colier473 sau colan474) este confecţionată din sârmă de cupru mai groasă la mijloc şi cu capetele subţiate, secţiunea transversală fiind circulară; exemplarul a fost descoperit la gâtul unui schelet uman (nr. 950).

Ion Mareş

126

După unele opinii, datarea grupului cultural amintit este din tranziţia de la culturile Tiszapolgár la Bodrogkeresztúr475. Un alt colan (colier) din tablă de cupru se află la gâtul unei statuete de os, din cultura Gumelniţa B1, de la Căscioarele (nr. 462.50). C.7.1. Cingători Pe aceeaşi statuetă amintită mai sus, în jurul taliei se află o cingătoare de tablă de cupru (nr. 462.50). O altă cingătoare se găseşte pe o statuetă de os de la Sultana (nr. 1482C).

Împodobirea statuetelor antropomorfe cu cercei, verigi, colane, cingători de cupru face parte din ritualul de cult consacrat zeităţii, piesele respective devenind sacre (vezi supra, utilizarea inelelor). C.8. Pandantive / amulete Sunt incluse în această grupă morfo-tehnică (cod tipologic C.8.) următoarele tipuri: pandantive / amulete antropomorfe cu discul plin (discuri rotunde, ovale, convexe) (cod C.8.1.1.; C.8.1.2.), un disc-nasture (cod C.8.1.3.), pandantive / amulete antropomorfe „en violon” (idoli „en violon” sau idoli plaţi de tip troian) (cod C.8.2.), pandantive / amulete simple (cod C.8.3.) şi pandantive / amulete de formă necunoscută (cod C.8.4.). Pandantivele de aur descoperite în România şi în zonele din jur au fost analizate tipologic, cronologic, catagrafic, cartografic şi funcţional de Hortensia Dumitrescu într-un studiu amplu476. C.8.1.1.; C.8.1.2. Pandantive / amulete antropomorfe cu discul plin (discuri rotunde şi ovale, convexe) Fac parte din această serie tipologică o serie de discuri convexe, de formă rotundă (Brad, nr. 445; Coldău, nr. 518; Hăbăşeşti, nr. 1151 şi probabil nr. 1152; Târpeşti, nr. 1556, 1557, probabil rotunde) sau ovale (Brad, nr. 447); sunt confecţionate din tablă (foaie sau placă) de cupru, prevăzute cu două orificii pentru fixare (nr. 445, 447, 1151), cu un orificiu (nr. 518) sau mai multe (nr. 1156, 1157). Discul din depozitul cu obiecte de podoabă de la Hăbăşeşti este ornamentat cu un şir de puncte în relief (în tehnica „au repoussé”), dispuse uşor arcuit, mai sus de cele două perforaţii şi, la fel, pe o mică suprafaţă (circa 1/3) la marginea piesei, însă iniţial acest decor înconjura toată circumferinţa477 (aici marginea este degradată de oxidare; nr. 1151). Probabil că un asemenea decor a avut şi exemplarul de la Brad, care păstrează în zona superioară, pe o porţiune de circa 1 cm, zimţi ce ar putea indica un asemenea ornament distrus478. Trei pandantive/discuri de formă rotundă şi ovală au fost descoperite în depozitul de la Cărbuna479, au forma concav-convexă sau plată şi un decor de puncte în relief executate în tehnica “au repoussé”, iar două exemplare din cele trei prezintă perforaţii480. Din aşezarea culturii Cucuteni A (Tripolie B I) de la Răuţel (rn. Floreşti, R. Moldova) provine un pandantiv / disc de cupru, concav-convex, cu trei orificii pentru prindere, unul central şi două în partea superioară, aproape de margine; un decor format din puncte în relief (în tehnica „au repoussé”) se află dispus în două rânduri paralele, sub cele două orificii din partea superioară a piesei, iar pe margine discul se pare că a avut un şir de puncte în relief (aceeaşi tehnică), aşa cum putem deduce după zimţii care se mai păstrează pe anumite porţiuni la marginea degradată481. Din depozitul cu obiecte de podoabă de la Brad fac parte două pandantive / amulete antropomorfe cu discul plin (discuri rotunde şi ovale, convexe), confecţionate din tablă de aur, cu orificii şi decor „au repoussé”482. Alte piese de aur sau de cupru din această grupă tipologică, dar cu mici deosebiri, au fost descoperite în centrul şi sud-estul Europei483. Într-un număr mare, pandantive / amulete cu discul plin, de aur, convexe, rotunde, cu decor „au repoussé” sau fără şi cu găuri pentru fixare, provin din morminte din necropola I de la Varna484. Datare şi răspândire (Harta 16): exemplarele cele mai vechi sunt din cultura Precucuteni III final sau din tranziţia de la această fază la etapa Cucuteni A1 (piesele de la Cărbuna)485, apoi din etapele Cucuteni A1-A2 (Târpeşti, nr. 1156), Cucuteni A3 (Hăbăşeşti, nr. 1151, 1152), Cucuteni A4 (Brad, nr. 445, 447) şi în faza Cucuteni A (etapa neprecizată; Târpeşti, nr. 1157). Pandantivele / amulete antropomorfe cu discul plin de cupru au fost descoperite mai cu seamă în zona culturii Cucuteni-Tripolie. Spaţiul de răspândire a acestor piese confecţionate şi din aur include o mare suprafaţă în centrul şi sud-estul Europei486. Utilizare: este semnificativ faptul că discul de cupru din depozitul de la Hăbăşeşti (nr. 1151) reprezintă, aşa cum a constatat Hortensia Dumitrescu, o deviere abstractă a tipului de discuri cu reprezentare antropomorfă487 şi are o semnificaţie simbolică. Un pandantiv / amuletă cu discul oval, din depozitul de la Cărbuna, are un decor format din trei puncte în relief, aşezate simetric, în triunghi, în partea


127

centrală a plăcii şi, în opinia lui Valentin Dergačev, ar imita ochii şi gura, iar piesa ar reprezenta o faţă antropomorfă488. Zona superioară a unui pandantiv / amuletă cu discul rotund din acelaşi depozit aminteşte capetele unor pandantive antropomorfe489. Un disc din depozitul amintit este considerat de G. P. Sergeev drept piesă de cult, personificând soarele, şi ca obiect de cult solar490, ipoteză pe care nu o excludem. Discurile de aur din depozitul de la Brad, dar şi alte piese de acest tip confecţionate din cupru (Brad, nr. 445, 447; Hăbăşeşti, nr. 1151, 1152; Târpeşti, nr. 1556, 1557; Răuţel491) pot fi privite ca fiind forma schematizată a unei reprezentări antropomorfe feminine492

de tip cicladic şi troian şi pot fi puse în relaţie cu practici ale cultului fertilităţii şi fecundităţii493. Utilizate probabil ca pandantive / amulete cu funcţii apotropaice, discurile de cupru şi de aur erau fie cusute pe obiecte de vestimentaţie, fie purtate la gât, aşa cum putem deduce din prezenţa orificiilor relizate şi cu acest scop. Nu este imposibil, după cum s-a menţionat, ca aceste discuri să fi fost folosite ca paftale pentru cingători494, dar şi purtate atârnate la gât sau, în cazul exemplarelor din depozitul de la Hăbăşeşti, să fi fost în alcătuirea unor coliere combinate495. Aflate în depozite alături de alte obiecte de podoabă (Brad, Cărbuna, Hăbăşeşti), pandantivele / amulete antropomorfe cu discul plin, de cupru şi de aur, trebuie privite în contextul întregului ansamblu de obiecte din aceste tezaure şi în relaţie cu practicile de cult. Este important faptul că în morminte, ca inventar funerar, pandantive / amulete de aur (din cele două grupe tipologice, după clasificarea elaborată de Hortensia Dumitrescu) cu inel, cu discul perforat, intermediare şi cu discul plin496, au fost descoperite împreună, un asemenea exemplu fiind inventarul mormântului 36 din necropola I de la Varna497. Această descoperire documentează atât contemporaneitatea pieselor, cât şi destinaţia specială, în legătură cu practici de cult funerar. Unele categorii de pandantive / amulete de aur descoperite în morminte din necropole ale culturii Bodrogkeresztúr precizează şi felul în care erau purtate, pe cap şi pe piept498. Numeroase sunt pandantivele / amulete cu discul plin confecţionate din lut, care apar din cultura Precucuteni III (respectiv Tripolie A), în aşezările de la Târpeşti499 şi Iţcani-Suceava500 din Moldova, Ruseştii Noi şi Putineşti din Basarabia, Luka-Vrubleveckaja şi Bernašovka din Ucraina501 şi din faza Cucuteni A (Târpeşti, Hăbăşeşti, Ruginoasa, Brad, Drăguşeni şi altele)502. Este important faptul că aceste exemplare se situează cronologic la nivelul culturii Precucuteni II-III-Tripolie A (Târpeşti, Iţcani, Bernašovka, Luka-Vrubleveckaja), în timp ce piesele de cupru de acest tip datează de la sfârşitul acestei culturi (Cărbuna)503.

Fără a relua aici discuţiile referitoare la prototipul care a stat la baza realizării pandantivelor / amulete cu discul plin (cele de metal au fost făcute după cele de lut sau invers), subliniem că suntem de acord cu opinia exprimată de prof. Vladimir Dumitrescu, potrivit căreia discurile de lut puteau fi confecţionate de oricare membru al comunităţii, pe când cele de metal au fost proprietatea unei categorii distincte din ierarhia socială a acelui timp504. Este posibil ca pandantivele / amulete antropomorfe cu discul plin să-şi fi încetat apariţia ulterior etapei Cucuteni A4, însă discuri convexe continuă să apară ca piese de harnaşament, în Hallstatt-ul timpuriu505 (a urmări o eventuală evoluţie [?] a acestor piese până în epoca fierului ni se pare un lucru hazardat dar nu neapărat exclus). În orice caz, relaţia unor pandantive / amulete cu discul plin cu un cult solar poate fi avută în vedere chiar şi numai ca ipoteză. C.8.1.3. Pandantiv/disc-nasture O singură piesă de acest fel a fost găsită împreună cu alte două discuri convexe (nr. 445, 447) de cupru în aşezarea de la Brad, în apropierea locului în care a fost descoperit depozitul (vezi corpus, Brad, C.). Exemplarul (nr. 446) este similar primelor două, rotund, convex (mai puţin bombat ca primul [nr. 445]); se deosebeşte de celelalte prin existenţa unei urechiuşe de cupru sudată aproximativ în centrul concav al piesei, sugerând un nasture şi este posibil să fi avut altă utilizare506. Acest disc / nasture, datat în etapa Cucuteni A4 (nr. 445), rămâne până acum unicat în eneoliticul României. C.8.2. Pandantive/amulete antropomorfe „en violon” (idoli „en violon” sau idoli plaţi de tip troian sau statuete plate „en violon”) În cadrul plasticii eneolitice se distinge categoria pandantivelor / amulete antropomorfe în formă de vioară cunoscute şi sub numele de idoli „en violon” sau idoli antropomorfi plaţi de tip troian507 sau statuete plate en violon (ultima denumire este considerată de prof. Mircea Petrescu-Dîmboviţa ca fiind „… mai adecvată particularităţilor de formă ale acestor categorii de statuete”)507a. Au fost utilizate mai rar şi alte denumiri – idoli în formă de scândură (Brettidolen) şi figurine în formă de scut (Schildfiguren)507b.

Ion Mareş

128

Confecţionate în cea mai mare parte din lut sau din alte materiale (os, piatră, cupru, argint, aur), aceste piese cunosc o mare varietate de forme508. Două pandantive / amulete antropomorfe „en violon” provin de la Traian (nr. 1607) şi Truşeşti (nr. 1647). Primul este lucrat din tablă de cupru pliată în două, capătul superior (capul) rotunjit şi prevăzut cu un orificiu pentru fixare (atârnare, coasere), partea inferioară (corpul) puţin mai lată şi rotunjită; pe marginile piesei se află câte şase zimţi obţinuţi prin decuparea unor mici porţiuni din tabla de cupru (nr. 1607). Al doilea exemplar este confecţionat dintr-un metal alb509 (posibil din argint; nu a fost analizat spectral), are capul rectangular, cu colţurile uşor rotunjite, mai îngust şi detaşat de corp, şi este prevăzut cu două orificii; corpul biconvex păstrează o formă aproximativ triunghiulară, nu este decorat cu puncte în tehnica au repoussé, colţurile sunt rotunjite, unul (lateral) este rupt din vechime510. Ambele piese se încadrează în grupa a doua a amuletelor, pe care Dan Monah a determinat-o convenţional pentru idolii plaţi, stabilind trei serii tipologice: a) idoli en violon, b) amulete, c) pandantive inelare 511. Depozitul de la Cărbuna conţine şi 35 de „mărgele-plăci” întregi sau fragmentare, grupate de Valentin Dergačev, care a reanalizat şi publicat întregul material de la Cărbuna, astfel: 13 plăci cu evidente caracteristici antropomorfe, 14 plăci cu semne puternic schematizate sau convenţional antropomorfe şi opt plăci cu forme simple fără semne antropomorfe determinate512. Pandantivul / amuletă de la Traian are asemănări cu a doua grupă de pandantive / amulete, convenţional antropomorfe, de la Cărbuna513, în special cu unele exemplare514. Piesa de la Truşeşti se încadrează în prima grupă a pandantivelor / amulete de la Cărbuna, cu evidente caracteristici antropomorfe515 şi prezintă unele asemănări cu exemplare din acest depozit516. Alte pandantive / amulete de cupru cu particularităţi antropomorfe au fost descoperite la Ruseştii Noi (o piesă din cultura Cucuteni A, respectiv Tripolie B I, apropiată ca formă de unele piese din depozitul de la Cărbuna517) şi Alexandrovka, Ucraina (un exemplar, inedit, locul păstrării fiind necunoscut, din aşezarea culturii Tripolie timpurie, respectiv Precucuteni III)518. Datare: cele mai vechi pandantive / amulete „en violon” de cupru datează din cultura Precucuteni III-Tripolie timpurie, prin piesele de la Alexandrovka şi depozitul de la Cărbuna (în cazul acestui depozit se ia în consideraţie apartenenţa lui la Tripolie A final sau la perioada de tranziţie de la această etapă la Tripolie BI)519. Statueta plată „en violon” de la Truşeşti datează din etapa Cucuteni A3 (nr. 1607), din aceeaşi perioadă de timp cu exemplarul de la Ruseştii Noi (vezi mai sus). Piesa de la Traian datează din faza Cucuteni A-B (nr. 1647), însă a fost exprimată şi opinia că piesa ar proveni probabil din stratul Precucuteni III al aşezării520. Referindu-ne numai la pandantivele / amulete antropomorfe „en violon” de metal (cupru şi argint) constatăm, aşa cum a remarcat V. Dergačev, că acestea nu au analogii identice în alte culturi şi au fost descoperite în special în culturile Precucuteni III-Cucuteni-Tripolie521. Aceste exemplare, ca şi pandantivele / amulete antropomorfe cu discul plin de cupru şi de aur (vezi mai sus tipurile C.8.1.1.; C.8.1.2.; C.8.1.3.), sunt producţii locale şi, în opinia noastră, pot fi considerate ca tipuri sau variante specifice culturilor amintite522. Pandantivele / amulete antropomorfe „en violon” confecţionate din alte materiale (lut, piatră, os, scoici) au fost descoperite în aşezări din faza Precucuteni II-Tripolie A (Floreşti, Rogojeni [R. Moldova], Bernašovka [Ucraina])523, din faza Precucuteni III (Costişa-„Dealul Cetăţii”)524şi din etapele Cucuteni A2-4 (Cucuteni, Hăbăşeşti, Truşeşti, Drăguşeni-Botoşani, Făcuţi, Igneşti, Tăcuta-„Dealul Miclea”, Bârlăleşti şi Măluşteni)525. Legătura dintre idolii „en violon” cucutenieni şi cei anatolieni este, în opinia cercetătorului Dan Monah, evidentă, formulându-se ipoteza că idolii „en violon” au pătruns în Europa probabil prin purtătorii complexului cultural Sesko-Starčevo-Körös-Criş sau, mai sigur, prin cultura Vinča, iar prezenţa lor în civilizaţia Cucuteni-Tripolie poate fi explicată prin influenţele şi tradiţiile vinčene526. Este importantă de asemenea constatarea că, în afara idolului en violon de la Traian-„Dealul-Viei”, unicat până acum în faza Cucuteni A-B, alte exemplare de acest tip nu mai sunt cunoscute în faza amintită. Acest exemplar, dacă nu este pus sub semnul îndoielii în ceea ce priveşte datarea, reprezintă până acum un terminus post quem pentru încadrarea cronologică a pandantivelor / amulete antropomorfe en violon din eneoliticul carpato-dunărean. Răspândire (Harta 16): zona culturii Cucuteni A3 şi A-B din Moldova reprezintă arealul în care au fost descoperite pandantivele / amulete antropomorfe „en violon” de metal (argint ? şi cupru) din eneoliticul României. Din regiunea culturii Precucuteni III-Cucuteni A-Tripolie A şi B I sunt exemplarele din Basarabia şi Ucraina.


129

Utilizare: încadrate în plastica antropomorfă, pandantivele / amuletele „en violon” sunt reprezentări feminine puternic schematizate şi în relaţie cu practicile legate de cultul fertilităţii şi fecundităţii527. Aceşti idoli au servit ca amulete, posibil cu funcţii apotropaice şi, la fel, cu alte destinaţii (descoperirile din morminte)528. Evident este faptul că asemenea piese de cupru erau purtate suspendate, prin perforaţia din partea superioară, aşa cum s-a remarcat pentru unele piese din depozitul de la Cărbuna, întrucât prezintă degradări (rosături) la marginea orificiului de sus de la purtarea îndelungată şi atârnare529. La orificiile din partea inferioară a exemplarelor nu au fost sesizate astfel de urme şi, după Valentin Dergačev, orificiile respective aveau fie un rol decorativ, fie vreun caracter simbolic530, însă piesele cu două sau mai multe perforaţii dispuse simetric erau probabil cusute pe haine531. C.8.3. Pandantive/amulete simple Două piese descoperite la Izvoare (nr. 1195) şi Târpeşti (nr. 1558) sunt incluse în categoria pandantivelor / amulete simple de cupru. Exemplarul de la Izvoare are forma elipsoidală şi este prevăzut cu un orificiu la partea superioară, cel de la Târpeşti este de formă dreptunghiulară şi prezintă două perforaţii mici, aproximativ elipsoidale, dispuse simetric la capătul de sus şi încă două rotunde la baza piesei; extremitatea proximală este degradată, însă pare să fi fost rontujită. Ambele pandantive au analogii cu o serie de plăcuţe simple, fără semne antropomorfe, din depozitul de la Cărbuna532. Nu excludem posibilitatea ca aceste pandantive să fi fost folosite ca amulete. Piesa de la Târpeşti pare a fi mai aproape de pandantivele / amulete „en violon”. Datare şi răspândire (Harta 16): pandantivul de la Izvoare datează din cultura Precucuteni III (nr. 1195), iar piesa de la Târpeşti probabil din etapa Cucuteni A1 (nr. 1558). Ambele exemplare au fost găsite în zona culturilor amintite, în aşezări amplasate în vestul Moldovei. Pandantive / amulete simple de cupru sunt, aşa cum am subliniat mai sus, în depozitul de la Cărbuna, din zona centrală a Basarabiei. Utilizare: este posibil ca aceste piese să fi fost purtate suspendate la gât sau să fi fost cusute pe veşminte. C.8.4. Pandantive/amulete de formă necunoscută O amuletă de aramă a fost descoperită într-un mormânt din necropola de la „Botul Cliuciului”, împreună cu materiale Bodrogkeresztúr (nr. 1329; harta 16). C.9. Placă ovală Un fragment de la o placă ovală de metal, decorată cu puncte mici în relief (tehnica au repoussé) dispuse pe marginile piesei, aparţine nivelului Coţofeni I de la „Peştera Hoţilor” de la Băile Herculane (nr. 96; harta 16). Este posibil ca acest obiect de podoabă533 să fi fost un pandantiv sau poate provenea de la o diademă, el prezentând similitudini cu o piesă asemănătoare din depozitul de la Vel'ká Lomnica, din cultura Baden533a. A.C.10. Unelte şi podoabe. Ace În această categorie morfo-funcţională (cod tipologic A.C.10.) sunt cuprinse unele serii de ace de cupru care au fost utilizate atât ca unelte în activităţile casnice productive, cât şi pentru fixarea unor piese de vestimentaţie sau prinderea părului. Pentru că, până acum, nu a fost descoperit în eneoliticul României nici un ac cu ureche perforată care să precizeze în mod clar destinaţia funcţională (pentru cusut), includem o parte dintre ele în această grupă combinată, cu următoarele tipuri534: ace cu secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală), vârful ascuţit (cod A.C.10.1.1.); ace cu secţiunea transversală rectangulară, vârful ascuţit (A.C.10.1.2.); ace cu capetele ascuţite, secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală) şi rectangulară (A.C.10.1.3.); ace cu ureche (A.C.10.2.); ace cu capul rulat (A.C.10.3.); ace cu buclă (A.C.10.4.); ace cu capul conic (A.C.10.5). Gruparea seriilor de ace în funcţie de unele caracteristici proprii în tipurile amintite pare complexă la prima vedere, însă considerăm că fiecare grupă tipologică reflectă anumite utilităţi. Unele ace din tipurile stabilite au mici diferenţe între ele, aşa cum vom preciza în continuare, multe apar împreună în cuprinsul unor depozite, în morminte, ori în diferite contexte de descoperire (vezi cap. 2). De asemenea, unele tipuri pot fi considerate ca variante în cadrul unor serii de ace. Aceste diferenţieri tipologice nu contrazic, în ansamblu, ideea de a vedea ca un tot unitar categoria de ace. A.C.10.1.1. Ace cu secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală), vârful ascuţit Grupa cuprinde piese simple confecţionate din sârmă de cupru cu un capăt ascuţit şi celălalt drept, oblic sau rotunjit. În unele cazuri pot fi intrepretate ca străpungătoare (vezi tipul A.5.1.).

Ion Mareş

130

Descoperiri la: Băile Herculane (nr. 81), Gumelniţa (nr. 1076), Hârşova (nr. 1778) Izvoare (nr. 1198), Mihoveni (nr. 1255), Poduri (nr. 1375A), Poiana Ampoiului (1376D), Scânteia (nr. 1450), Sfântu Gheorghe (nr. 1460), Târpeşti (nr. 1559, 1560). În cuprinsul unui depozit au fost găsite la Gumelniţa (corpus, Gumelniţa, C, nr. 1069-1108). A.C.10.1.2. Ace cu secţiunea transversală rectangulară, vârful ascuţit Acele de acest tip se deosebesc de primele (C.10.1.1.) prin forma tijei prevăzute cu patru laturi, fie aproximativ pe toată lungimea corpului, fie numai pe o anumită suprafaţă în partea proximală. Şi dintre aceste piese multe pot fi considerate străpungătoare (tipul A.5.2.). Descoperiri la Gumelniţa (nr. 1075, 1077-1108, 1108a) şi Izvoare (nr. 1197). În depozit au fost descoperite la Gumelniţa. A.C.10.1.3. Ace cu capetele ascuţite Seria cuprinde acele de cupru cu secţiunea transversală rotundă, ovală şi rectangulară (pătrată, dreptunghiulară), cu capete ascuţite. Unele pot fi văzute şi ca străpungătoare (tipurile A.5.4.; A.5.5.). Între aceste exemplare şi primele două tipuri (C.10.1.1.; C.10.1.2.) nu constatăm deosebiri esenţiale. Descoperiri la Decea (nr. 951-956), Hăbăşeşti (nr. 1158), Malnaş (1243C) şi Trestiana (nr. 1643). A.C.10.2. Ace cu ureche Piesele din această grupă au, în general, secţiunea transversală rectangulară pe cea mai mare parte a tijei şi circulară (rotundă sau ovală) în partea distală, vârful ascuţit şi, în câteva cazuri, secţiunea transversală numai circulară (rotundă sau ovală); partea proximală este îndoită (curbată) pentru a forma o ureche. Descoperiri la: Băile Herculane (nr. 82, 83), Bod (nr. 137), Bodeşti (nr. 144), Căscioarele (nr. 462.51-462.53), Glina (nr. 1031), Hăbăşeşti (nr. 1157), Izvoare (nr. 1200-1202) şi Pietrele (nr. 1355). A.C.10.3. Ace cu capul rulat Grupa cuprinde piese cu secţiunea rectangulară sau circulară, cu vârful ascuţit şi partea proximală rulată. Între acele de acest tip şi cele anterioare nu sunt deosebiri esenţiale. Descoperiri la: Băile Herculane (nr. 80), Glina (nr. 1029, 1030), Malnaş (nr. 1243), Noşlac (nr. 1281, 1282) şi Vidra (nr. 1754). A.C.10.4. Ace cu buclă Caracteristic pentru două ace de acest tip este îndoirea părţii proximale pentru a forma o buclă aplatizată (Izvoare, nr. 1199) sau simplă (Vărăşti, nr. 1703), vârful pieselor fiind ascuţit. Primul ac are secţiunea transversală circulară, al doilea prezintă o secţiune transversală rectangulară pe aproximativ jumătatea corpului, în partea proximală, şi circulară pe cealaltă. Exemplarele nu se deosebesc în general de categoriile C.10.2. (ace cu ureche) şi C.10.3. (ace cu capul rulat). Piesa de la Vărăşti face parte dintr-un depozit de ace (corpus, Vărăşti, B, nr. 1692-1703). A.C.10.5. Ace cu capul conic Un exemplar de la Corlăteni (nr. 525) este confecţionat din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară, are vârful ascuţit, iar extremitatea distală se termină sub forma unui trunchi de con cu baza mare sus. C.10. Ace folosite ca podoabe Cuprindem în această grupă morfo-tehnică următoarele tipuri: ace cu capul în formă de două spirale opuse (volute) (cod C.10.6.); ace cu capul în formă de plăcuţă lăţită (cod C.10.7.1.); ace cu capul în formă de plăcuţă triunghiulară (cod C.10.7.2.); ace cu capul în formă de plăcuţă romboidală (cod C.10.7.3); ace cu tija răsucită, cu capul probabil în formă de plăcuţă romboidală (cod C.10.7.4). C.10.6. Ace cu capul în formă de două spirale opuse (volute) Grupa tipologică se referă la ace de cupru care prezintă la partea superioară două spirale opuse (volute), fiecare dintre ele având în general câte trei spire. Secţiunea transversală a tijei este circulară pe aproximativ trei sferturi din suprafaţă şi rectangulară (de obicei dreptunghiulară) în partea proximală, extremitatea distală fiind ascuţită (vârf); unele exemplare sunt fragmentare.


131

Din România sunt cunoscute până acum 17 exemplare, descoperite la: Căscioarele (nr. 462.54), Drăgăneşti-Olt (nr. 974, 975), Gărăgău (nr. 1006A), Geangoeşti (nr. 1008), Gumelniţa (nr. 1054), Jilava (nr. 1214), Morteni (nr. 1275A), Săruleşti (nr. 1429, 1430), Teiu (nr. 1569), Vădastra (nr. 1678), Vărăşti (nr. 1701, 1702, 1706) şi Vidra (nr. 1752, 1753). Dintr-un depozit de ace fac parte exemplarele de la Vărăşti (corpus, Vărăşti, B, nr. 1692-1703). C.10.7.1. Ace cu capul în formă de plăcuţă lăţită Piesele de acest tip au extremitatea proximală lăţită, plată, sub forma unei plăcuţe, corpul piesei are secţiunea transversală circulară pe circa trei pătrimi din suprafaţă şi rectangulară (de obicei dreptunghiulară) în partea proximală. În cazul pieselor de la Gumelniţa (nr. 1069, 1070, 1073, 1074) zona proximală este ruptă (o parte din plăcuţă) sau se păstrează numai fragmente de plăcuţă de la capătul de sus al unor ace, neputându-se preciza forma lor iniţială, triunghiulară sau romboidală (tipurile C.10.7.2. şi C.10.7.3.). Întregi sunt exemplarele de la Vărăşti (nr. 1692, 1693). Toate piesele fac parte din depozite (corpus, Gumelniţa, C; Vărăşti, B). C.10.7.2. Ace cu capul în formă de plăcuţă triunghiulară Un fragment de la capătul superior al unui ac din depozitul de la Gumelniţa (nr. 1072) este o plăcuţă triunghiulară, cu vârful în sus, cu colţurile rotunjite şi prevăzute cu un mic orificiu (un colţ de plăcuţă este rupt) . C.10.7.3. Ace cu capul în formă de plăcuţă romboidală Sunt piese cu tija lungă, cu secţiunea transversală circulară pe circa trei pătrimi din lungime şi rectangulară (pătrată, dreptunghiulară) în partea proximală care se termină cu o plăcuţă romboidală (Drăgăneşti-Olt, nr. 976; Gumelniţa, nr. 1071; Vărăşti, nr. 1707) sau, în cazul unor exemplare de la Vărăşti (nr. 1694-1697), secţiunea rectangulară se află pe aproape întreaga lungime a tijei şi este circulară spre vârful ascuţit. Între piesele de acest tip şi cele din categoriile C.10.7.1, C.10.7.2. nu există mari diferenţe. Din depozite fac parte piesele de la Gumelniţa şi Vărăşti (nr. 1649-1697). C.10.7.4. Ace cu tija răsucită, cu capul probabil în formă de plăcuţă romboidală Diferenţa faţă de tipul anterior constă în forma răsucită a tijei pe aproape toată lungimea piesei; vârful este ascuţit, secţiunea transversală este circulară pe aproape trei pătrimi din corpul acului şi rectangulară în partea proximală terminată cu o plăcuţă degradată în cea mai mare parte, probabil de formă romboidală (Căscioarele, nr. 462.55, 462.56; Vărăşti, nr. 1698-1700; depozit). Categoria poate fi privită şi ca variantă a tipului anterior (C.10.7.3.). C.10.8. Ace de formă necunoscută Grupa (cod C.10.8.) cuprinde acele de cupru amintite în literatura arheologică (inedite în cea mai mare parte) şi fragmente care nu mai pot fi clasificate. Descoperiri la: Bixad (nr. 118), Bucşani (nr. 453B), Glina (nr. 1032), Oradea (nr. 1295), Păuleni-Ciuc (nr. 1337A, 1337D, 1337D), Sultana (nr. 1482D, 1482E), Târpeşti (nr. 1561), Traian (nr. 1608, 1609), Vărăşti (nr. 1703, 1705, 1708), Verbicioara (nr. 1722), Zau de Câmpie (nr. 1770). Din depozit sunt acele de la Vărăşti (nr. 1703); un alt depozit cu serii de ace şi străpungătoare a fost descoperit la Căscioarele (inedit; nr. 471). Datare: tipul de ace C.10.1.1. sunt în eneolitic, probabil din faza Precucuteni III (Poduri, nr. 1375A), din cultura Cucuteni, etapa A1 (Izvoare, nr. 1198), din etapa A3 (Scânteia, nr. 1450), din faza A (Sfântu Gheorghe, nr. 1460; Târpeşti, nr. 1559, 1560) şi din faza B (Mihoveni, nr.1255). Din etapa Herculane I (complexul Herculane-Cheile Turzii) datează acul de la Băile Herculane (nr. 81), din etapa Gumelniţa A2 exemplarul de la Hârşova (nr. 1778), din etapa Gumelniţa B1, un exemplar din depozitul de ace de la Gumelniţa (nr. 1076), fazei Coţofeni III îi aparţine piesa de la Poiana Ampoiului (nr. 1376D). Acele de tip C.10.1.2. sunt din cultura Precucuteni (Izvoare, nr. 1197) şi din etapa Gumelniţa B1 (depozit de ace; vezi corpus, Gumelniţa, nr. 1075, 1077-1108). Acele de tip C.10.1.3. sunt din neolitic, din cultura Starčevo-Criş III B - IV A (un ac de la Trestiana, nr. 1643), grupului cultural Decea Mureşului, din faza de tranziţie de la cultura Tiszapolgár la cultura Bodrogkeresztúr535, îi aparţin piesele descoperite în morminte din necropola de la Decea (nr. 951-956), un exemplar de la Hăbăşeşti datează din etapa Cucuteni A3 (nr. 1158), din faza Cucuteni A este piesa de la Malnaş (nr. 1243C).

Ion Mareş

132

Tipul C.10.2. cuprinde piese care aparţin etapei Cucuteni A1 (Izvoare, nr. 1200, 1201), etapei Cucuteni A3 (Hăbăşeşti, nr. 1157), fazei Cucuteni A (Bod, nr. 135; Izvoare, nr. 1202), culturii Cucuteni, faza neprecizată (Bodeşti, nr. 144), complexului Herculane-Cheile Turzii, etapei Herculane II (Băile Herculane, nr. 82, 83), etapei Gumelniţa A2 (Căscioarele, nr. 462.51, 462.52; Pietrele, nr. 1355), etapei Gumelniţa B1 (Căscioarele, nr. 462.53) şi culturii Gumelniţa (?) (Glina, nr. 1031). Acele de tip C.10.3. se încadrează cronologic536 în cultura Sălcuţa IIc-III (etapa Herculane I; Băile Herculane, nr. 80), în faza A-B sau B (?) a culturii Petreşti (Noşlac, nr. 1281, 1282), în cultura Cucuteni A (Malnaş, nr. 1243), în cultura Gumelniţa B1, etapa finală (Vidra II D [Vidra, nr. 1754]) şi posibil în cultura Gumelniţa (Glina, nr. 1029, 1030). Tipul de ace C.10.4. datează din etapa Cucuteni A2 (Izvoare, nr. 1199) şi cultura Gumelniţa B1 (depozit de ace; vezi corpus, Vărăşti, nr. 1703). Acul cu capul conic (tipul C.10.5.) de la Corlăteni aparţine fazei Cucuteni A-B (nr. 525). Acele de tip C.10.6. (ace cu două spirale opuse) datează537 din etapa Gumelniţa A2 (Căscioarele, nr. 462.54; Morteni, nr. 1275A; Vidra, nr. 1752; acul are o spirală ruptă şi este posibil să fie un ac cu capul rulat [?]), din etapa Gumelniţa B1 (Drăgăneşti-Olt, nr. 974, 975; Gărăgău, nr. 1006A; Geangoeşti, nr. 1008; Gumelniţa, nr. 1054; Jilava, nr. 1214; Săruleşti, nr. 1429, 1430; Teiu, nr. 1569; Vărăşti, nr. 1701-1702 [depozit de ace], 1706 [dintr-un mormânt]; Vidra, nr. 1753); culturii Sălcuţa, o fază mai înaintată (probabil Sălcuţa III), îi aparţine exemplarul de la Vădastra (nr. 1678). Constatăm astfel că, în majoritatea lor, acele de acest tip datează din etapa Gumelniţa B1 şi, respectiv, din cultura Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI de la sudul Dunării538. Categoriile de tip C.10.7.1., C.10.7.2., C.10.7.3. şi C.10.7.4. cuprind ace care se încadrează în faza Gumelniţa B1, majoritatea fac parte din depozite (Gumelniţa, nr. 1069-1074; Vărăşti, nr. 1696-1700), o piesă provine dintr-un mormânt (Vărăşti, 1707) şi din aşezări (Căscioarele, nr. 462.55, 462.56; Drăgăneşti-Olt, nr. 976). Acele de formă necunoscută (C.10.8.) sunt din cultura Boian, faza Vidra (Vărăşti, nr. 1075), din cultura Turdaş, grupul Iclod II (Zau de Câmpie, nr. 1770), probabil din cultura Tiszapolgár (Oradea - Salca, nr. 1295), din cultura Precucuteni III şi din faza Cucuteni A (Târpeşti, nr. 1561), din etapa Cucuteni A2-3 (Păuleni-Ciuc, nr. 1337A), din faza Cucuteni A-B (Traian, nr. 1608, 1609), din etapa Gumelniţa B1 (Bucşani, nr. 453B; Căscioarele, nr. 471; Sultana, nr. 1482E; Vărăşti, nr. 1703 [depozit], 1708 [mormânt]), probabil din cultura Gumelniţa (Glina, nr. 1032), din cultura Sălcuţa, faza neprecizată (Verbicioara, nr. 1722); acul de la Bixad aparţine culturii Coţofeni sau culturii Wietemberg (nr. 118). Răspândire (Harta 17): zona de răspândire ocupă un spaţiu întins. Remarcăm, pentru categoriile de ace cu două spirale opuse (C.10.6.) şi cu capul terminat într-o plăcuţă lăţită (triunghiulară, romboidală, acele cu corpul răsucit [C.10.7.1.-C.10.7.4.]), faptul că au fost găsite mai ales în zona culturii Gumelniţa din Muntenia, Oltenia şi din sudul Dunării (aici, în special, acele cu două spirale opuse); un singur ac cu două spirale opuse a fost descoperit în Oltenia, în cultura Sălcuţa (Vădastra, nr. 1678). Utilizare: acele de cupru sunt, parte dintre ele, unelte folosite în activităţi gospodăreşti (acele simple, acele cu ambele capete ascuţite, acele cu capul rulat şi acele cu buclă), găsite în aşezări (în nivelul de cultură, în locuinţe), unele dintre ele fiind probabil fixate în mânere de os539. Depozitele cu serii de ace de cupru de la Gumelniţa şi Vărăşti (corpus, Gumelniţa, C, nr. 1069-1108; Vărăşti, B, nr. 1692-1703) pot fi considerate obiecte de podoabă şi probabil că aceeaşi destinaţie o aveau cele din depozitul cu serii de ace şi străpungătoare de la Căscioarele (nr. 471). Unele ace simple este posibil să fi folosit la fixarea unor piese de vestimentaţie, aşa cum o demonstrează descoperirea lor în morminte, amplasate pe stern (Vărăşti, nr. 1708)540, în zona stomacului (Decea, nr. 954), lângă coapsa dreaptă (Decea, nr. 951,956), pe osul iliac drept (Decea, nr. 953), aproape de femurul drept (Decea, nr. 952). Pentru fixarea părului au fost folosite unele ace541 descoperite în morminte; un ac de la Vărăşti se afla în spatele craniului unui copil (la câţiva centimetri de creştet; nr. 1705); două ace, unul cu două spirale opuse şi altul cu capul terminat într-o plăcuţă romboidală, provin dintr-un mormânt din necropola fazei Gumelniţa B1 de la Vărăşti, fiind amplasate de o parte şi de alta a craniului (nr. 1706,1707). C.11. Spirale În această grupă tipologică (cod C.11) includem un fragment de spirală (volută), cu trei spire, lucrată din sârmă cu secţiunea transversală rectangulară, descoperită în nivelul culturii Precucuteni, faza neprecizată, de la Poduri (nr. 1375B).


133

C.12. Spirale ochelari Grupa tipologică (cod C.12.) cuprinde trei fragmente de spirale ochelari sau pandantive ochelari, de dimensiuni mari, aflate într-un depozit descoperit întâmplător la Domăneşti (nr. 969A, 969B, 969C). Unul dintre cele trei fragmente este de tip Malé Levaré, depozitul fiind încadrat în eneolitic541a. Alte piese de cupru de acest tip nu ne sunt cunoscute până acum în eneoliticul României541b. D. Diverse Categoria morfo-funcţională (cod tipologic D.) cuprinde o serie de obiecte de aramă care au legătură directă cu activitatea metalurgică din eneolitic: plăcuţe (cod D.1.), lame (cod D.2.), table (cod D.3.), bare, lingouri (cod D.4.), bucăţi amorfe de cupru (cod D.5.), „resturi” de la turnare, minereu de cupru, bolovani de cuprită (cod. D.6.), sârme (cod D.7.); la această grupă adăugăm: cuie (cod D.8.), obiecte de cupru de formă necunoscută (cod D.9.), piese de os cu urme de oxid de cupru (cod D.10.) şi creuzete (cod D.11). Este important faptul că activitatea metalurgică locală este documentată atât prin cunoaşterea şi exploatarea zăcămintelor de cupru, cât şi prin prelucrarea lui (reducere, topire, turnare, tehnici mecanice). La fel de semnificativă este prezenţa semifabricatelor (table, lame, bare, lingouri, plăcuţe, sârme) destinate în general elaborării pieselor de aramă (vezi cap. 3). D.1. Plăcuţe Descoperiri la: Ariuşd (nr. 59A, 63A), Radovanu (nr. 1388) şi Traian (nr. 1610). Datare: din etapa Spanţov a culturii Boian datează plăcuţa de la Radovanu (nr. 1388), din faza Cucuteni A sunt piesele de la Ariuşd (nr. 59A), exemplarul de la Traian aparţine culturii Cucuteni A-B (nr.1610). Dintr-un depozit cu obiecte de podoabă este plăcuţa de la Ariuşd (nr. 63A).

Răspândire (Harta 18): descoperirile se situează în sudul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi vestul Moldovei.

D.2. Lame Descoperiri la: Căscioarele (nr. 463), Izvoare (nr. 1206, 1207), Moldova Veche (nr. 1267, 1268) şi Pecica (nr. 1342, 1343). Datare: lamele de la Izvoare se încadrează în culturile Precucuteni III542 (nr. 1206) şi Cucuteni A (nr. 1207), piesa de la Căscioarele aparţine culturii Gumelniţa (nr. 463); din complexul Herculane-Cheile Turzii (etapa Herculane III, Hunyadihálom, Baden, Cernavoda II - Boleraz) datează lamele de la Pecica (nr. 1342, 1343), iar piesele de la Moldova Veche aparţin culturii Coţofeni III (nr. 1267, 1268).

Răspândire (Harta 18): zona de răspândire cuprinde sudul Munteniei, vestul Moldovei, sudul Banatului şi vestul Transilvaniei. D.3. Table Descoperiri la Căscioarele (nr. 463A) şi Traian (nr. 1611).

Datare şi răspândire (Harta 18): din nivelul Gumelniţa A2 este piesa de la Căsciorele (nr. 463A), din sudul Munteniei, probabil din faza Cucuteni A-B este piesa de la Traian (nr. 1611), din vestul Moldovei. D.4. Bare, lingouri Descoperiri la Poduri (nr. 1375C), Târpeşti (nr.1565) şi Vităneşti (nr. 1765C).

Datare şi răspâdire (Harta 18): lingoul de la Poduri datează din etapa Cucuteni A2 (nr. 1375C), din aşezarea culturii Cucuteni A (etapa neprecizată) provine exemplarul de la Târpeşti (nr. 1565), piesa de la Vităneşti este din etapa Gumelniţa B1 (nr. 1765C). Exemplarele sunt din vestul Moldovei şi din sudul Munteniei. Utilizare: piesele din grupele amintite pot fi considerate, parte dintre ele, semifabricate destinate prelucrării ulterioare şi elaborării unor obiecte de cupru (Ariuşd, nr. 59A; Căscioarele, nr. 463, 463A; Izvoare, nr. 1206,1207; Moldova Veche, nr. 1267,1268; Radovanu, nr. 1388, Traian, nr. 1611; Târpeşti, nr. 1565). Un obiect de la Traian poate fi privit ca o piesă aflată într-un anumit stadiu de prelucrare, eventual un cârlig de undiţă (?) sau o verigă (?) (nr. 1610). Bara de cupru de la Târpeşti poate fi ori o rezervă de material pregătită pentru elaborarea unor piese mici, ori o piesă finită, un fragment de colier (?)543 (nr. 1565). Fragmentele de la Pecica par a fi capetele dinspre vârful a două pumnale de metal (nr. 1342, 1343). Lingourile de la Poduri (nr. 1375C) şi Vităneşti (nr. 1765A) sunt semifabricate, posibil importuri care atestă atât metalurgia locală a cuprului, cât şi comerţul cu asemenea bunuri.

Ion Mareş

134

D.5. Bucăţi amorfe Descoperiri la: Boarta (nr. 118A), Câlnic (nr. 476A), Câţcău (nr. 478), Cristuru Secuiesc (nr. 540), Cucuteni (nr. 561), Cuptoare (nr. 565E), Găneşti (nr. 1006), Ghirbom (nr. 1013), Hăbăşeşti (nr. 1165), Iernut (nr. 1187), Ostrovu Şimian (nr. 1332), Schela Cladovei (nr. 1445), Târgu Frumos (nr. 1518-1520), Traian (nr. 1614) şi Vădastra (nr. 1679, 1680). Datare: cele mai vechi exemplare sunt din neolitic, din cultura Starčevo-Criş, etapa mijlocie (Schela Cladovei, nr. 1445) şi din faza IV B (Iernut, nr. 1187). Alte piese datează din faza Precucuteni III (Traian, 1614; Târgu Frumos, nr. 1518-1520), din culturile Petreşti A-B (Ghirbom, nr. 1013), Cucuteni A3 (Hăbăşeşti, nr. 1165), Bodrogkeresztúr (Cristuru Secuiesc, nr. 540), din faze neprecizate ale culturii Cucuteni (Cucuteni, nr. 561) şi din cultura Sălcuţa (Ostrovu Şimian, nr.1332). Din cultura Coţofeni sunt piesele de la Boarta (nr. 118A), Câlnic (nr. 476A) şi Cuptoare (nr. 565E).

Răspândire (Harta 18): zona include spaţiul culturilor arheologice amintite mai sus, din Oltenia, Banat, Transilvania şi Moldova. Utilizare: fragmentele şi nucleele de cuprită de la Schela Cladovei reprezintă probabil materie primă, minereu (nr. 1445); bucata de aramă de la Iernut nu a fost analizată metalografic pentru a se confirma dacă este vorba de cupru topit (?) (nr. 1187). Unele obiecte pot fi considerate semifabricate destinate prelucrării ulterioare (Cristuru Secuiesc, nr. 540; Găneşti, nr. 1006; Hăbăşeşti, nr. 1165; Traian, nr. 1614). Bucata de cupru de la Ghirbom este puternic aplatizată şi presupune, aşa cum s-a menţionat, un început de prelucrare544, posibil pentru obţinerea unei unelte de cupru545. Exemplarele de la Târgu Frumos sunt fragmente ce provin de la obiecte de cupru (nr. 1518-1520). Bucata de cupru din aşezarea Coţofeni de la Boarta a fost găsită în apropierea unei vetre şi presupune prelucrarea locală a cuprului (nr. 118A), la fel ca şi bucăţile de cupru din aşezările culturii amintite de la Câlnic (nr. 476A) şi Cuptoare-Piatra Ilişovei (nr. 565E). Aceste piese documentează activitatea minieră şi metalurgia locală a cuprului (vezi infra). D.6. Resturi de la turnare („picături”, „bobiţe”), minereu şi bolovani de cuprită Descoperiri la: Băile Herculane (nr. 97), Cuptoare (nr. 565F), Moldova Veche (nr. 1274), Sărata Monteoru (nr. 1428), Traian (nr. 1614, 1615) şi Vidra (nr. 1757). Datare şi răspândire (Harta 18): din cultura Gumelniţa B1 provin piesele de la Vidra (nr. 1757), din faza Cucuteni A-B cele de la Traian (nr. 1614, 1615), din etapa Cucuteni B2 cele de la Sărata Monteoru (nr.1428). Obiectele de la Băile Herculane şi de la Cuptoare se încadrează în cultura Coţofeni (nr. 97, 565F), în faza a III-a a acestei culturi se situează exemplarele de la Moldova Veche (nr. 1274).

Răspândire: zona de răspândire cuprinde aria culturilor amintite mai sus, din sudul Banatului, Muntenia şi vestul Moldovei. Utilizare: dovezile indiscutabile referitoare la activităţile metalurgice de minerit şi de prelucrare a cuprului în aşezări din eneoliticul final sunt evidenţiate prin descoperirile de la Băile Herculane (nr. 97), Cuptoare-Piatra Ilişovei (nr. 565F) şi Moldova Veche (1274). Minereul de cupru şi bolovanii de cuprită sunt în legătură cu activitatea minieră, cu exploatarea zăcămintelor de cupru din zonă, iar resturile de zgură provin de la reducerea sau topirea minereului metalurgic (nr. 97; 1274). În aşezarea Coţofeni de la Cuptoare-Piatra Ilişovei au fost descoperite „picături” („bobiţe”) de cupru rezultate de la turnare şi acestea, alături de bucăţi de cupru nativ (vezi supra, D.5.), unelte finite (străpungătoare, un ac, fragmentul unui topor plat [vezi corpus, Cuptoare şi supra, cap. 3), demonstrează indubitabil o activitate metalurgică locală, poate şi minieră, metalul provenind probabil din filoanele cuprifere aflate în stâncile din apropierea aşezării545a. Activitatea metalurgică locală în cuprinsul unor aşezări este documentată prin descoperirile de la Vidra (nr.1757), Traian (nr.1614) şi Sărata Monteoru (nr.1428), unde au fost găsite materiale rezultate de la turnarea aramei, respectiv „grăunţe” sau „picături”. Urmele de cupru topit, pătruns în porii unui fragment de vas cucutenian de „tip C” de la Traian, este posibil să provină de la topirea unui obiect de cupru aflat în contact cu fragmentul (sau vasul ?) ceramic ars secundar (nr. 1615). D.7. Sârme În această grupă cuprindem sârmele de cupru, cu două variante: D.7.1. Sârme cu secţiunea transversală circulară (rotundă, ovală) D.7.2. Sârme cu secţiunea transversală rectangulară Descoperiri la: Ariuşd (nr. 59B, 59C, 59D), Bod (nr. 138, 139), Căscioarele (nr. 463B), Dejan (nr. 961-964), Păuleni-Ciuc (nr. 1337B), Scânteia (nr. 1449), Suceveni (nr. 1481), Şincai (nr. 1493), Târpeşti (nr. 1562-1567), Traian (nr. 1616-1619) şi Trestiana (nr. 1644).


135

Datare: cel mai vechi exemplar datează din neolitic, din cultura Starčevo-Criş III B - IV A (Trestiana, nr. 1644), în faza Precucuteni III se încadrează piesele de la Târpeşti (nr. 1562, 1563, 1567) şi Traian (nr. 1619), din cultura Stoicani-Aldeni datează obiectul de la Suceveni (nr. 1481). Din etapa Cucuteni A2 sunt exemplarele de la Ariuşd (nr. 59B, 59C, 59D), din etapa Cucuteni A2-3 datează o piesă de la Păuleni-Ciuc (nr. 1337B), din etapa Cucuteni A3 este obiectul de la Scânteia (nr. 1449), din faza Cucuteni A sunt piesele de la Bod (nr. 138, 139), Târpeşti (nr. 1566, 1567) şi din faza Cucuteni A-B cele de la Traian (nr.1616-1618). Din etapa Gumelniţa A2 datează piesa de la Căscioarele (nr. 463B), culturii Coţofeni îi aparţine exemplarul de la Şincai (nr. 1493).

Răspândire (Harta 18): zona de răspândire include spaţiul culturilor din sud-estul, centrul Transilvaniei şi Moldova. Astfel de obiecte au fost descoperite pe un mare spaţiu în centrul, sud-estul şi estul Europei. Utilizare: unele sârme de cupru pot fi semifabricate, rezerve de material din care se obţineau unelte (străpungătoare, ace, cârlige de undiţă, cârlige) sau podoabe (verigi, inele, brăţări, coliere, colane). O asemenea destinaţie aveau probabil piesele de la Târpeşti (nr. 1562, 1563, 1567) şi Traian (nr. 1617, 1618, 1619). După noi, obiectele de la Scânteia (nr. 1449) par a fi spire rupte de la brăţări spiralice, însă nu excludem nici posibilitatea de a reprezenta o etapă de elaborare a altor piese sau chiar să fie un material de stocaj546. Fragmentul de sârmă de la Suceveni, aflat într-un orificiu al unui pandantiv de piatră romboidală, poate fi ori un element de fixare (pentru suspendarea piesei), ori o verigă sau inel ornamental (nr. 1481). Bara de cupru de la Târpeşti (nr. 1566) are grosimea diferită şi capătul subţiat; această piesă ar putea fi un semifabricat aflat în lucru sau un obiect finit, poate un „colier” deformat547. Piese deformate (sau aflate în diferite etape de lucru) sunt exemplarele de la Bod (nr. 138, 139) şi de la Şincai (nr. 1493). Parţial, aceste obiecte sunt dovezi importante care documentează activitatea metalurgică locală, în cadrul staţiunilor eneolitice. D.8. Cuie Grupa tipologică (cod D.8.) include o piesă de la Scânteia (nr. 1451) şi probabil obiectul de la Buza (nr. 454). Cuiul de cupru de la Scânteia are secţiunea transversală rectangulară, vârful uşor ascuţit; datează din etapa Cucuteni A3 (nr. 1451). Piesa de la Buza este amintită în literatura arheologică drept „cui de aramă”548 (probabil un străpungător) şi provine dintr-o staţiune preistorică (nr. 454). În cazul obiectului de la Scânteia nu cunoaştem analogii în eneoliticul României şi, dacă a avut destinaţia amintită, pare a fi unicat. D.9. Obiecte de formă necunoscută În această grupă (cod D.9.) încadrăm piesele de cupru amintite în literatura arheologică, fragmente care nu mai pot fi clasificate şi inedite. Descoperiri la: Bucşani (nr. 453C, 453D), Căscioarele (nr. 464-470, 470A), Cernavoda (nr. 486A), Cuptoare (nr. 565), Hăbăşeşti (nr. 1164), Năvodari (nr. 1280A), Vădastra (nr. 1679-1681). Datare: culturii Gumelniţa, etapa A1, îi aparţin obiectele de la Cernavoda (nr. 486A), în etapele A1 şi A2 se încadrează piesele de la Năvodari (nr. 1280A), din etapele A2 şi B1 datează exemplarele de la Căscioarele (nr. 464-470, 470A), din etapa B1 sunt piesele de la Bucşani (nr. 453C, 453D), din etapa Cucuteni A3 (?) datează obiectul de la Hăbăşeşti (nr. 1164). Culturii Vădastra II îi aparţin piesele de la Vădastra (nr. 1679-1681) şi din cultura Sălcuţa sunt piesele de la Cuptoare (nr. 565). Obiectul de la Hăbăşeşti pare a fi acul unei fibule, însă, aşa cum s-a consemnat, provine de la o altă piesă549, dificil de determinat. Răspândire (Harta 18): piesele se amplasează în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, sudul Banatului şi Moldova. D.10. Obiecte de os cu urme de oxizi de cupru O serie de obiecte de os (un pandantiv, o unealtă, un idol plat, mărgele şi alte piese ) sunt cuprinse în această grupă (cod D.10.) întrucât semnalează existenţa unor piese de cupru distruse prin oxidare sau aflate în contact direct cu exemplarele de os care prezintă urme de patină verde (oxizi de cupru). Descoperiri la: Ceamurlia de Jos (nr. 479), Gornea (nr. 1047), Liubcova (nr. 1234), Pietrele (nr. 1356) şi Valea lui Mihai (nr. 1672). Datare: din cultura Vinča A datează piesele de la Gornea (nr.1047) şi Liubcova (nr.1234), în faza Hamangia III se încadrează obiectul de os de la Ceamurlia de Jos (nr. 479), idolul plat de la Pietrele aparţine fazei Gumelniţa A2 (nr. 1356), mărgelele de os de la Valea lui Mihai sunt probabil din cultura Baden (nr. 1672).

Ion Mareş

136

Idolul plat de os de la Pietrele are depuneri de oxizi de cupru pe o anumită porţiune în dreapta capului şi este posibil ca, într-un orificiu din cele trei amplasate pe această latură, să fi avut un inel sau o verigă de cupru550. Răspândire (Harta 18): piesele provin din Dobrogea, Muntenia, Banat şi Transilvania. D.11. Creuzete Două creuzete au fost descoperite în tell-ul eneolitic de la Poduri, unul în nivelul Cucuteni A2 şi altul în nivelul Cucuteni B1

251 (nr. 1375D, 1375E). Ambele documentează, alături de alte descoperiri (vezi corpus, Poduri şi cap. 3), practicarea metalurgiei cuprului în staţiunea arheologică de la Poduri.

Concluzii Din analiza tipologiei, cronologiei, răspândirii şi utilizării pieselor de aramă din neo-eneoliticul

României, inclusă în acest capitol, constatăm nu numai diversitatea categoriilor morfo-funcţionale şi a grupelor morfo-tehnice semnalate, ci şi intensa activitate metalurgică în cadrul „industriei” civilizaţiilor din eneolitic.

Din datele prezentate remarcăm faptul că tipologia pieselor de cupru a întrecut-o pe cea a pieselor confecţionate din alte materiale (piatră şi os) prin chiar caracteristicile „modelatorii” ale metalului prelucrat de o categorie bine conturată, meşteşugarii profesionişti. Care a fost statutul social al acestei categorii profesionale este dificil de stabilit în stadiul actual al cercetărilor. În orice caz, prin stăpânirea complicatelor tehnologii folosite în metalurgia cuprului (vezi cap. 4), categoria „metalurgiştilor” din eneolitic a fost prezentă, poate individualizată, în cadrul civilizaţiilor din acea perioadă de timp, rezultatele activităţii lor fiind clar documentate prin ceea ce au produs.

Este evident faptul că tipuri de unelte şi podoabe, invenţii ale meşterilor din eneolitic (unele tipuri de topoare-ciocan, topoare cu două tăişuri în cruce, pandantive / amulete) au dispărut în eneoliticul final, când au avut loc transformări etno-culturale şi formarea unor civilizaţii noi (vezi introducerea şi cap. 4). Însă, alte tipuri de unelte, arme şi podoabe din eneolitic au continuat să apară (confecţionate şi din alte metale) în perioadele istorice următoare, până în contemporaneitate.

Este importantă precizarea că fiecare grupă morfo-tehnică de unelte, unelte şi arme, arme, unelte şi podoabe, podoabe repartizează o gamă variată de piese elaborate de meşteşugarii profesionişti din eneolitic, cu destinaţii funcţionale precise. Cu siguranţă că vom putea spune mai multe atunci când, aşa cum am subliniat în introducere, vom dispune de rezultatele analizelor traseologice.

Datele cronologice repartizează timpul de apariţie şi evoluţie al fiecărei grupe tipologice din categoriile morfo-funcţionale discutate în acest capitol. Avem astfel imaginea aproape completă asupra datării pieselor de cupru din neo-eneoliticul României şi, parţial, a celor din centrul, sud-estul şi estul Europei. Tipurile cu datare sigură, aşa cum am arătat la fiecare grupă morfo-tehnică, ajută la încadrarea aproximativă a altor exemplare similare găsite fortuit sau chiar a celor diferite ca tipuri (piesele din depozite), dar nu pot fi văzute ca repere cronologice precise pentru stabilirea unor sincronisme între faze, etape şi subetape ale unor culturi arheologice eneolitice, deoarece evoluţia lor în timp este mai îndelungată (post quem) decât a fazei culturale în care au apărut (ante quem).

Răspândirea pieselor de cupru din neo-eneoliticul României arată grupări semnificative de unelte şi arme (cu referinţe în general pentru topoare), în special în zone geografice în care se află zăcăminte de cupru (vezi cap. 3 şi hărţile) şi alte resurse, în principal sare. Constatăm de asemenea că producţia pieselor de cupru, cantitativ şi ca diversitate tipologică, parcurge o curbă ascendentă din eneoliticul timpuriu, este maximă în perioada eneoliticului dezvoltat („clasic”) şi descendentă în eneoliticul final.

Suntem convinşi că prin cercetările arheologice viitoare corpus-ul descoperirilor de obiecte de cupru se va îmbogăţi, indiscutabil.

NOTE

1. Tipul a fost determinat de A. Vulpe (1973, p. 220 şi nota 28). 2. Dălţile de cupru din eneoliticul Bulgariei au fost clasificate tipologic de H. Todorova în trei variante:

dălţi masive, mari (trei piese descoperite în morminte din cimitirul I de laVarna; Todorova 1981, p. 33-34, nr. 86-88, pl. 5/86-88), dălţi înguste (un exemplar din mormântul 21 de la Varna şi altul dintr-un mormânt cu ocru datat la începutul perioadei de tranziţie la epoca bronzului, de la Reka


137

Devnja [Ibidem, p. 34, nr. 89-90, pl. 5/89-90]) şi dălţi lungi cu tăişul îngust (o piesă din acelaşi mormânt de la Reka Devnja [Ibidem, nr. 91, pl. 5/91]).

3. O daltă plată de la Kel’mency a fost descoperită întâmplător la suprafaţa unei aşezări Tripolie A (Ryndina 1971, p. 51, 63, fig. 5/10), respectiv Precucuteni III.

3a. Descoperiri la: Tiszanagyfalu, kom. Szabolcs-Szatmár, o daltă (Patay 1984, p. 21, pl. 1/1); Dorog, kom. Komárom, o daltă găsită împreună cu un topor-ciocan de tip Székely-Nádudvar, varianta Dorog (vezi infra, nota 123) şi cu un topor plat de tip Felsőgalla, varianta Dorog, probabil descoperire de mormânt sau de depozit (Ibidem, p. 21, 32, 48, nr. 2, 79, 191, pl. 1/2, 5/79, 13/191); „Împrejurimile de la Sopron”, kom. Győr-Sopron, o daltă (Ibidem, p. 21, nr. 3, pl. 1/3); „Dabas”, kom. Pest, o daltă (Ibidem, nr. 4, pl. 1/4); Locul descoperirii necunoscut, o daltă (Ibidem, nr. 5, pl. 1/5); Újszentmargita, kom. Hajdú-Bihar, o daltă (Ibidem, nr. 6, pl. 1/6); Kisvarda, kom. Szabolcs-Szatmár, o daltă, probabil descoperire de mormânt, la descoperire: un topor cu două tăişuri în cruce de tip Jászladány, varianta Petreşti (vezi infra, nota 251) (Ibidem, p. 21, 73, nr. 7, 361, pl. 1/7, 32/361); Nagyhalász, kom. Szabolcs-Szatmár, o daltă (Ibidem, p. 21, nr. 8, pl. 1/8); Fényeslitke, kom. Szabolcs-Szatmár, o daltă din mormântul 53; la descoperire: un cuţit de silex, o lamă de silex, un şlefuitor de piatră, trei vase (Ibidem, nr. 9, pl. 1/9); Szeged, Szillér, kom. Csongrád, o daltă, descoperire de depozit; la descoperire: o sulă de cupru, un topor plat de tip Szakálhát, varianta Sălacea, un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad, un topor-târnăcop Jászladány cu braţele rupte, folosit apoi ca ciocan, o bucată turnată de cupru de formă ovală şi, probabil în legătură cu depozitul, un fragment de topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta nedeterminată (Roska 1942b, p. 51, nr. 162; Patay 1984, p. 21, 26, 79, 82, 83, nr. 10, 31, 424, 456, 466, pl. 1/10, 2/31, 42/424, 45/456, 46/466 şi pl. 68,A); „Ungaria”, două dalţi (Ibidem, p. 21, 22, nr. 11, 13, pl. 1/11); Mezősas, Vajdalapos, kom. Hajdú-Bihar, o daltă descoperită într-un mormânt din necropola culturii Bodrogkerezstúr; la descoperire: un topor-ciocan de tip Agnita, un topor plat de tip Szakálhát, varianta Sălacea, un inel de cupru, un topor de piatră, vase mici (Ibidem, p. 22, 26, 61, nr. 12, 26, 276, pl. 1/12, 2/36, 24/276 , 67,A); Tiszalúc, Sarkadpuszta, kom. Borsod-Abaúj-Zemplén, o daltă descoperită în aşezare (Ibidem, p. 22, nr. 14, pl. 1/14).

4. Tip determinat de A.Vulpe (vezi supra nota 1). 5. Tip determinat de P. Roman, în clasificarea sa tipul a2 (Roman 1976, p. 43). 6. Aceeaşi determinare, tipul a3 (Ibidem.). 7. Exemplarele sunt încadrate de P. Roman în tipul a2 (Ibidem.). 8. Ghianopoulos 1966, p. 477. 9. Ibidem. 10. Petre 1970, p. 485; Petre Govora 1995, p. 38. 11. Din arealul culturii Tripolie timpurie (faza A, respectiv Precucuteni II şi III) provin cârlige de undiţă

cu inel de prindere a firului, cu secţiunea transversală a tijei rotundă sau rectangulară spre capătul proximal, vârful ascuţit; asemenea exemplare au fost descoperite în aşezările tripoliene timpurii de la: Luka Vrubleveckaja (12 piese întregi şi două neterminate, aflate în stadiu de lucru), Bernovo-Luka (un exemplar), Solonceni I (un exemplar) şi Ruseştii Noi (un exemplar) (Ryndina 1971, p. 48-52, fig. 4/1, 3; 5/1-5; Zbenovič 1989, fig. 74/4-6, 9, 10).

12. În arealul culturii Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI din Bulgaria au fost descoperite cârlige de undiţă la: Salmanovo (un exemplar de la Paljova Mogila, din aşezare [Todorova 1981, p. 54, nr. 223, pl. 19/223]; analiza spectrală arată că este confecţionat din bronz şi aparţine epocii bronzului [Černyh 1978a, analiza 9181 [grupa XII ?], pl. 66/1 [„Locul descoperirii necunoscut”; din epoca bronzului]; vezi discuţiile şi la Todorova 1981, nr. 223 şi nota 4 [inclus în epoca cuprului]) şi două exemplare, care provin din aşezarea de la Russe, datate la sfârşitul culturii amintite mai sus (Černyh 1978a, p. 116 [categoria tipologică Kr-2], pl. 19/14,15; Todorova 1981, p. 54, nr. 224, 225, pl. 19/224, 225).

13. În stratul superior din aşezarea de la Ruseştii Noi (R. Moldova), care aparţine fazei Cucuteni A (respectiv fazei Tripolie BI), a fost găsit un cârlig de undiţă cu inel pentru prinderea firului (Ryndina 1971, p. 110-111, 118, fig. 25/8).

14. Termenii folosiţi în literatura arheologică pentru desemnarea acestei categorii de unelte sunt: sule, împungătoare, străpungătoare, ace.

15. O clasificare a străpungătoarelor din cultura Coţofeni a realizat P. Roman, în monografia acestei culturi, ele fiind incluse în categoria uneltelor: a1 - sule, cu mai multe tipuri (Roman 1976, p. 16). O tipologie a străpungătoarelor din eneolitic întâlnim la C. Bem, într-un studiu privind unele piese de

Ion Mareş

138

cupru din cultura Gumelniţa (Bem 1999-2000, p. 158-160). Străpungătoarele de cupru din cultura Coţofeni din Transilvania şi Banat, incluse în categoria uneltelor, au fost analizate tipologic de H. Ciugudean (Ciugudean 2000, p. 35.

16. Din faza I a culturii Marica din Bulgaria, care se sincronizează cu faza Vidra a culturii Boian (Todorova 1981, p. 2-3, fig. 1), sunt menţionate străpungătoare de cupru (Ibidem, p. 53).

17. Comşa 1974a, p. 7, nr. 9; idem 1990, p. 232. 18. Din necropola I de la Varna provin trei străpungătoare asemănătoare, din mormintele 92; 6 şi 51

(Todorova 1981, p. 53, nr. 209, 212, 213, pl. 19/209, 212, 213), un alt exemplar (cu resturi de mâner din os) a fost descoperit în aşezarea de la Russe şi este datat în etapa III a culturii Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI (Ibidem, nr. 221, pl. 19/221).

19. Un străpungător de acest fel a fost descoperit în aşezarea de la Krivodol şi este datat în cultura Krivodol - Sălcuţa (Ibidem, nr. 217, pl. 19/217).

19a Bem 1999-2000, p. 160. 20. Trei străpungătoare fragmentare cu secţiunea transversală a tijei rectangulară şi circulară la vârf au

fost descoperite în aşezarea Tripolie A de la Luka Vrublevckaja (Ryndina 1971, p. 54, fig. 5/6-8). 21. Străpungătoare fragmentare cu secţiunea transversală a tijei rectangulară au fost descoperite în

aşezările culturii Tripolie B I (respectiv, Cucuteni A) de la Ruseştii Noi (două piese au fost analizate metalografic; Ibidem, p. 111, 114, fig. 25/1, 2), Polivanov - Jar (o piesă analizată metalografic; Ibidem, fig. 25/3), Horodniţa (Gorodnica; o piesă analizată metalografic; Ibidem, fig. 25/4).

22. Numeroase străpungătoare au fost găsite în aşezări şi necropole eneolitice sau, în câteva cazuri, provin din perioada de tranziţie, din Bulgaria; E. N. Černyh le împarte în trei categorii tipologice: PI-2, piese cu secţiunea transversală a tijei pătrată şi rotundă (din această grupă au fost analizate spectral 114 exemplare); PI-4, piese cu secţiunea transversală pătrată pe toată lungimea tijei şi la vârf; PI-6, piese cu secţiunea transversală dreptunghiulară a tijei şi cu vârf funcţional tot cu patru canturi (Černyh 1978a, p.112,116, tab.II.10, pl. 15/1-41; 16/1-22; 17/1-34); majoritatea exemplarelor din aceste grupe corespund tipului nostru. Străpungătoare asemănătoare au fost descoperite în necropola I de la Varna: cinci piese din mormintele 61, 66a, 54, 52, 4, unele cu mâner de os sau cu resturi de astfel de mâner (Todorova 1981, p. 53, nr. 207, 208, 211, 214, 215, pl. 19/207, 208, 211, 214, 215). Alte exemplare au fost descoperite în aşezări: o piesă de la Gradešnica, datată în cultura Gradešnica târzie (Ibidem, nr. 218, pl. 19/218), sincronizată cu faza Spanţov a culturii Boian (Ibidem, p. 1-2, fig. 1) şi câte un exemplar de la Vinica (din orizontul III al aşezării), Azmaška Mogila, Goljamo Delčevo (piesa este datată în faza III târzie a culturii Kodjadermen – Gumelniţa - Karanovo VI) (Ibidem, nr. 205, 206, 216, 218, pl. 19/205, 206, 216, 218), Stara Zagora-„Băile minerale”, Karanovo (Ibidem, p. 53).

23. Un străpungător de acest tip provine din aşezarea de la Teliš (Bulgaria), datat în faza II a culturii Krivodol - Sălcuţa (Ibidem, nr. 220, pl. 19/220).

24. Un exemplar a fost găsit la Teliš, datat în ultima fază a culturii Krivodol-Sălcuţa sau în perioada de tranziţie (Ibidem, nr. 219, pl. 19/219).

25. Un străpungător cu secţiunea transversală rombică provine din aşezarea culturii Tripolie A de la Luka Vrubleveckaja (Ryndina 1971, p. 54, fig. 5/9). Alte piese, incluse în categoriile tipologice PI-2, PI-4 (vezi supra nota 22), provin din eneoliticul Bulgariei (Černyh 1978, pl. 15/2, 24; 16/1; 17/10, 14, 15).

26. Din aşezarea de la Sabatinovka sunt şase străpungătoare dublu piramidale, simetrice, cu mici îngroşări în partea mezială, datate în cultura Tripolie B I (Ryndina 1971, p. 111), respectiv Cucuteni A.

27. Unele străpungătoare din eneoliticul Bulgariei, încadrate de E. N. Černyh în tipurile PI-4 şi PI-6 (vezi supra nota 22), au corespondent cu tipul nostru (Černyh 1978a, pl. 16/19, 20, 22; 17/2, 5, 8, 13).

28. Determinarea categoriei a fost făcută de P. Roman, tipul a1 a clasificării propuse (Roman 1976, p. 16).

29. Topoarele de aramă din România au constituit subiectul unei ample monografii realizate de prof. A. Vulpe (1975). În lucrarea noastră am folosit tipologia stabilită de autorul citat, cu unele modificări nesemnificative, respectiv introducerea unor tipuri noi de topoare apărute ulterior şi completarea corpus-ului cu exemplarele descoperite după anul 1975. O amplă analiză asupra diferitelor clasificări tipologice, efectuate de-a lungul anilor de specialiştii care s-au preocupat cu cercetarea topoarelor de aramă, a realizat autorul citat (A.. Vulpe 1975, p. 9-16). Topoarele de aramă din Slovacia au


139

constituit subiectul monografiei elaborate de M. Novotná (1970), exemplarele din Bulgaria constituie subiectul unor monografii redactate E. N. Černyh (1978a) şi H. Todorova (1981), dălţile, securile şi topoarele din Ungaria sunt incluse în monografia elaborată de P. Patay (1984). Menţionăm de asemenea alte monografii, cu acelaşi subiect, referitoare la topoarele de aramă din Austria (E. F. Mayer, Die Äxte und Beile in Österreich, PBF, IX, 9, 1977), topoarele, dălţile şi ciocanele din Moravia (J. Rihovský, Die Äxte, Beile, Meißel und Hämmer in Mähren, PBF, IX, 17, 1992), topoarele de aramă din Dalmaţia, Croaţia, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina (Z. Žeravica, Äxte und Beile aus Dalmatien und anderen Teilen Kroatiens, Montenegro, Bosnien und Herzegowina, PBF, IX, 18, 1993), care nu ne-au fost accesibile.

30. A.Vulpe 1975, p.19-31; pentru toporul de la Fâstâci, vezi Coman 1981, p. 151-152; toporul din depozitul cu obiecte de podoabă de la Brad, vezi Ursachi 1990, p. 346, 358. Topoarele-ciocan din Bulgaria au fost grupate de E.N. Černyh în opt tipuri (indexul general TM): TM-2, TM-4, TM-6, TM-8, TM-10, TM-12, TM-14, la care se adaugă două tipuri de topoare-scoabe (indexul general TK): TK-2 şi TK-4 (Černyh 1978a, p. 96, 98, 101, 103, tab.II.8, pl. 6-9). Aceleaşi topoare sunt clasificate de H. Todorova în două subgrupe: topoare-ciocan cu muchia scurtă (tipurile Pločnik, Vidra, Dragoman, Mezőkeresztes şi Nádudvar; în zona respectivă nu se găsesc tipurile Cotiglet, Székely, Codor şi Handlova) şi topoare cu braţul-ciocan lung (tipurile Şiria, Čoka-Varna, Varna, Devnja, Devnja-Varna) (Todorova 1981, p.35-43).

31. A. Vulpe 1975, p. 19-21, nr. 1-18, pl. 1/1-13; 2/13-18. 32. Idem 1973, p. 223; idem 1975, p. 19; idem 1976, p. 140-141. 33. Berciu 1939-1942, p. 55 (securi-ciocane, varianta B2, seria Probota - Balassagyarmat); Driehaus

1952-1955, p. 3, fig. 1 şi 2, p. 6, lista 3; A. Vulpe 1964, p. 459 (tipul Gorica); Schubert 1965, p. 227; Novotná 1970, p. 19; Bognár-Kutzián 1972, p. 141-142; A. Vulpe 1973, p. 223, fig. 2; idem 1975, p. 19; idem 1976, p. 140-141; Müller-Karpe 1974, p. 190; Todorova 1981, p. 35-36; Patay 1984, p. 38.

34. A. Vulpe 1975, p. 19. Topoarele de tip Pločnik sunt incluse de I. Bognár-Kutzian în tipul A II, cu variantele A II, 1 (un topor de la Tibava, unul de la Praha-Podbaba, unul de la Uherské Hradišté, unul de la Frankfurt pe Oder, toporul de la Probota şi exemplarele de la Vaidaháza şi Balatongyorok-Csetény), varianta A II, 2 (sunt incluse aici majoritatea topoarelor de la Tibava, o piesă de la Balassagyarmat şi exemplare de la Kladovo, Pločnik (depozitele I, II), Ripanj, Turdaş, Ilişua, Tăuteu, Zdonin, Gjuzeláze-Alan, Cărbuna, Veliko Središte, Varna Družba) şi varianta A II, 3 (toporul-ciocan ornamentat din depozitul III de la Pločnik, un exemplar de la Tyrhovište, un topor cu marginile rotunjite din depozitul I de la Pločnik şi un exemplar de la Lúčky) (Bognár-Kutzián 1972, p.141-142, 172).

35. Topoare-ciocan aproape de tipul Pločnik (Lichardus / Lichardus-Itten 1985, p. 76, nr. 283; este citată lucrarea lui J. Vizdal [Tiszapolgárska pohrebisko vo Vel’kýh Raškovcjah, Košice, 1977], care nu ne-a fost accesibilă; Novotná 1990, p. 72).

36. Din necropola de la Tibava provin trei topoare de tip Pločnik, din mormintele 4/55, 10/55 şi 11/55 (Novotná 1970, nr. 74, 76, 77, pl. 3/74, 76, 77); într-un mormânt de la Lúčky a fost găsit un topor-ciocan de acest tip (Ibidem, nr. 75, pl. 3/75). Referitor la topoarele-ciocan de la Tibava şi Lúčky, vezi Schubert 1965, p. 283; A.Vulpe 1964, p. 459; idem 1973, p. 223; idem 1975, p. 20; idem 1976, p. 141; Bognár-Kutzián 1972, p. 141-142, 197, fig. 28; Müller-Karpe 1974, p. 190 şi nr. 434, pl. 450/1-3; Černyh 1978a, p. 98, 101-102 (sunt amintite, la indicele TM-6, TM-8 şi nota 1, şase topoare-ciocan de tip TM-8, din necropolele de la Tibava, Raškovce şi Beša din Slovacia).

37. Jovanović 1971, p. 25, pl. IV/1-13 (depozitul I, din 1927), IV/14-17 (depozitul II, din 1927), IV/18-21 (depozitul III, din 1963). Referitor la depozitele amintite, vezi şi Driehaus 1952-1955, p. 1, 6, lista 3 (toporul-ciocan din depozitul I este inclus în tipul Vidra); Schubert 1965, p. 275, nota 14; Novotná 1970, p. 21, nota 10; Bognár-Kutzián 1972, p. 142, 144, 197; idem 1973, p. 310, pl. 4/II, 3; 5/a-b; Müller-Karpe 1974, p. 188, 190, nr. 386, pl. 453/B,C; A. Vulpe 1964, p. 459; idem 1973, p. 223; idem 1975, p. 20, nota 5; idem 1976, p. 141; Lichardus / Lichardus-Itten 1985, p. 84, nr. 324 (depozitele I-IV, ultimul descoperit în anul 1968).

38. Todorova 1981, p. 35-36. Din Bulgaria sunt următoarele descoperiri: Varna, topor-ciocan din necropola I, mormântul 43, datat la sfârşitul fazei II a culturii Varna (Ibidem, nr. 92, pl. 6/92); Krakra-Fortăreaţa, de la Pernik, un topor-ciocan, descoperire singulară (Ibidem, nr. 95, pl. 6/95); Ustra-Sevrikija, depozit format din trei topoare-ciocan datate în cultura Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI (Ibidem, nr. 96-98, pl. 96-98); „Locul descoperirii necunoscut”, un topor-ciocan

Ion Mareş

140

(Ibidem, nr. 99, pl. 6/99); Ai-Bunar, un topor-ciocan care provine din exploatarea minieră a cuprului (Ibidem, nr. 101, pl. 6/101); Dragoman-Slivnica, depozit alcătuit din trei topoare-ciocan din care două sunt incluse în varianta A şi unul în varianta B a tipului Pločnik, datate în faza II a culturii Krivodol-Sălcuţa (Ibidem, nr. 93, 94, 100, pl. 6/93, 94, 100). Este importantă încadrarea tipologică a ultimului exemplar din acest depozit, care era menţionat în lucrările de specialitate ca fiind de tip Vidra (Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 1; A.Vulpe 1964, p. 459; Schubert 1965, p. 283; Novotná 1970, p. 20; Bognár-Kutzián 1972, p. 144), însă se face şi precizarea că, după unii autori, exemplarul se înrudeşte şi cu tipul Pločnik (cf. A.Vulpe 1973, p. 225; idem 1975, p. 23, nota 12; idem 1976, p. 141). După H. Todorova, această piesă se amplasează între varianta A a tipului Pločnik şi varianta C a tipului Vidra şi este aproape de tipul Codor (Todorova 1981, p. 36). Încadrarea nu contravine, din punct de vedere cronologic, contemporaneităţii tipului Pločnik cu tipul Vidra, luându-se în calcul sincronismele stabilite: Krivodol / Sălcuţa-Bubanj Hum I a cu Sălcuţa II de sfârşit - Sălcuţa III şi Vinča / Pločnik (Vinča D) (cf. Lichardus / Lichardus-Itten 1985, p. 382) sau relaţiei Krivodol / Sălcuţa-Bubanj Hum I a - Kodjadermen / Gumelniţa / Karanovo VI -Cucuteni A3 (Todorova 1981, p. 2-3, fig. 1).

39. Sergeev 1963, p. 135, 137-138, fig. 2/2; Klejn 1978, p. 17 şi urm.; Ryndina 1969, fig. 7/1; idem 1971, p. 54-55, 60-61, fig. 5/11; Bognár-Kutzián 1972, p. 188 (inclus în tipul A II, varianta A II, 2); Greeves 1975, fig. 2/12 de la p. 159; Černyh 1978a, p. 98 (inclus în categoria TM-8); Eneolit SSSR 1982, p. 188, pl. LX şi LXII/50; Dergačev 1998, p. 29, nr. 3, fig. 3/3.

40. Condiţiile mai puţin clare în care a fost găsit depozitul au dus la exprimarea mai multor opinii în ceea ce priveşte datarea lui. Amintim câteva dintre ele: cultura Tripolie A timpuriu (Sergeev 1963, p. 135), Tripolie B I - Protocucuteni (Izvoare II, Ariuşd, posibil Cucuteni A) [Klejn 1968, p. 8, 72]), etapa Cucuteni A1-A2 (A.Vulpe 1973, p. 219, nota 18; idem 1976, p. 135), probabil înainte de etapa Cucuteni A3 (idem 1975, p. 20), de la sfârşitul fazei Tripolie A, contemporană cu etapa Cucuteni A1-A2 şi cu faza II a culturii Kodjadermen - Gumelniţa-Karanovo VI (Todorova 1981, p. 36), din faza timpurie a culturii Tripolie (Eneolit SSSR 1982, p. 188 şi harta 3 de la p. 179).

41. Dergačev 1998, p. 10, 19-20. 42. Pentru piese din afara României, vezi supra notele 29, 30, 33-39; A. Vulpe 1975, p. 21, nota 8b. Din

Ungaria sunt cunoscute următoarele exemplare: Locul descoperirii necunoscut, patru topoare (Patay 1984, p. 38-39, nr. 148-150, 155, pl. 8/148-150, 155), Szentes, Bánomhát, kom. Csongrád, un topor, „Velem”, kom. Vas, un topor, Lókút, kom. Veszprém, un topor; „Ungaria”, un topor (Ibidem, nr. 151-154, pl. 8/151-154).

43. A. Vulpe 1973, p. 223, fig. 3; idem 1975, p. 21, harta 50,A. 44. O descoperire întâmplătoare a unui topor-ciocan de tip Pločnik în satul Boroşeni, rn. Râşcani (Mareş

/ Cojocaru 1995-1996, p. 202 [inclus în tipul Vidra]; Şcipachin 1998, p. 69-71, fig. 1; Dergačev 1998, p. 22, fig. 34/3).

45. Lakó 1979, p. 42; idem 1981, p. 38-39, nr. 1c, p. 65, nr. 67f. 46. Ryndina 1971, p. 55. 47. Supra nota 38; Černyh 1978a, p. 98, fig. 47; Todorova 1981, p. 36, nr. 101; Ryndina 1998, p. 85,

fig. 26/1. 48. Supra nota. 49. A. Vulpe 1975, p. 17. 50. Depozitul este format din 852 de obiecte din care: 444 de aramă, 26 de marmură şi piatră, 127 de os,

254 din scoici marine şi două vase (Sergeev 1963, p. 135; Dergačev 1998, p. 28). 51. Iniţial au fost denumite de tip Buciumi (A.Vulpe 1973, p. 223), ulterior apar cu numele Cotiglet

(idem 1975, p. 21). Topoarele de acest tip sunt încadrate de I. Bognár-Kutzián în tipul A II, varianta A II, 1 (Bognár-Kutzián 1972, p. 141 [exemplarul de la Voievodeni, la noi, nr. 1776]).

52. A. Vulpe 1973, p. 223; idem 1975, p. 21; Lakó 1979, p. 42, nr. 2 şi p. 48, nr. 18. 53. A. Vulpe 1975, p. 21. 54. Ibidem. 55. Ibidem, harta 50,A. 56. Lakó 1979, p. 42, nr. 4. 57. Berciu 1939-1942, p. 45-47 (formează tipul B, seria Vidra); Driehaus 1952-1955, p. 1, fig. 1/1 şi

p. 6, lista 1; A. Vulpe 1964, p. 458-459, fig. 3/1; Schubert 1965, p. 275,283, fig. 1/I; Bognár-Kutzián 1972, p. 142-144, fig. 28 (incluse în tipul A III, tipul Vidra); A. Vulpe 1973, p. 223, 225, fig. 2/7-8;


141

idem 1975, p. 22-23, nr. 22-27, pl. 2/22-25, 3/26-27; idem 1976, p. 141; Černyh 1978a, p. 96, 98 (indicele general TM-6, tipul Vidra); Todorova 1981, p. 37-39, nr. 102-111 (varianta A), 112-126 (varianta B), 127-129 (varianta C); Patay 1984, p. 40.

58. A.Vulpe 1975, p. 22. 59. Zoltan Székely 1999, p. 9-10; După Vl. Dumitrescu, aşezarea de la Reci aparţine fazei Cucuteni A-B

şi toporul de aici este posterior fazei Cucuteni A (Vl. Dumitrescu 1968, p. 38, 44). După noi, acest topor nu poate depăşi limita cronologică a fazei Cucuteni A.

60. Ibidem, p. 39-40, 45, 47; idem 1974, tab. 2. După E. Comşa, faza Gumelniţa A2 poate fi sincronizată cu sfârşitul etapei Cucuteni A2 (descoperirile de la Brăiliţa IIa, din cultura Gumelniţa A2, pot fi sincronizate cu etapa Cucuteni A3) sau Gumelniţa A2 (în totalitate, sau parţial este paralelă cu etapa Cucuteni A3 [Brăiliţa, Lişcoteanca-„Movila Olarului”]) (Comşa 1987a, p. 83-84).

61. A. Vulpe 1975, p. 23. E. Comşa nu excludea posibilitatea ca unele topoare de tip Vidra să fi fost realizate de la sfârşitul fazei Sultana, respectiv Gumelniţa A2 (Comşa 1983, p. 24).

62. Următoarele descoperiri: Hotnica, un topor-ciocan, varianta A, descoperit lângă scheletul unui bărbat, într-o locuinţă din nivelul superior al aşezării datată în faza III a culturii Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI (Todorova 1981, p. 37, nr. 104, pl. 7/104); Varna, 12 exemplare, varianta B, descoperite în mormintele 1 (două piese), 4, 26, 36, 39, 53, 54, 55, 57, 92, 97, din necropola I, datate în faza III a culturii Varna (Ibidem, nr. 112-124, pl. 7/112-118, 8/119-124); Gabarevo, un topor-ciocan, varianta C, găsit în aşezare; la descoperire: un topor de tip Gabarevo; datare: faza III a culturii Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI (Ibidem, p. 39, nr. 128, pl. 8/128); Conevo, un topor-ciocan, varianta A, descoperire întâmplătoare în aşezare (Ibidem, p. 37, nr. 102, pl. 6/102); Goljamo Delčevo, un topor-ciocan, varianta A, din stratul XVII al aşezării (Ibidem, nr. 103, pl. 6/103); Varna-„Detski Sanatorium”, două topoare-ciocan, varianta A (Ibidem, nr. 105, 106, pl. 7/105, 106); Împrejurimile de la Šumen, un topor-ciocan (Ibidem, nr. 107, pl. 7/107); Dărzănovec, un topor-ciocan, varianta A, descoperire singulară în aşezarea „Praštjanica” (Ibidem, nr. 108, pl. 7/108); Varna, două topoare-ciocan, varianta A; primul este o descoperire singulară, probabil dintr-un mormânt de copil din necropola I, al doilea provine din mormântul 13 -cenotaf (Ibidem, p. 38, nr. 109, 110, pl. 7/109, 110); Rumanja, un topor-ciocan, varianta A, descoperit în tell-ul de la „Bratja Kunčev”, la 0,60 m adâncime (Ibidem, nr. 111, pl. 7/111); Hotnica, două topoare-ciocan, primul din varianta B, al doilea din varianta C, descoperire în aşezare (Ibidem, p. 38-39, nr. 125, 129, pl. 8/125, 129); Smjadovo-Čolak Kladenec, un topor-ciocan, varianta B, descoperire singulară, probabil dintr-un mormânt (Ibidem, p. 38, nr. 126, pl. 8/126); Varna-„Detski Sanatorium” (în literatura arheologică apare cu locul descoperirii „Euxinograd”), topor-ciocan, varianta C (Ibidem, p. 39, nr. 127, pl. 8/127); Gabarevo, un topor-ciocan, varianta C, descoperit în aşezare, datat în faza III a culturii Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI (Ibidem, nr. 128, pl. 8/128). Pentru unele topoare de tip Vidra din Bulgaria, vezi Berciu 1939-1942, p. 47, nr. 8, 9; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 1; Schubert 1965, p. 275, 277, 283; A. Vulpe 1964, p. 488; idem 1973, p. 225; idem 1975, p. 23, notele 12, 13; idem 1976, p. 141; Bognár-Kutzián 1972, p. 142-144, 199; Černyh 1978a, p. 98 (indicele general TM-6), pl. 6/8, 10-14, 7/1-6.

63. Todorova 1981, p. 2-3, fig. 1. 64. A. Vulpe 1973, p. 225 şi fig. 3; idem 1975, p. 23 şi pl. 50. 65. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 201-202 şi harta 1. 66. Todorova 1981, p. 39 şi pl. 25/B. 67. Descoperire la Berezovska, rn. Gaivaron, reg. Kirovograd, un topor-ciocan (din aşezarea de lângă

Berezovska GES) găsit în timpul săpăturilor arheologice, la 0,51 m adâncime şi la 0,20 metri mai sus de o locuinţă cu platformă distrusă în timpul aratului, pus în relaţie cu această locuinţă (Zbenovič 1969, p. 138, nr. 1, fig. 1/1 şi 2/3); aşezarea aparţine etapei dezvoltate a culturii Tripolie (Ibidem, p. 140 şi nota 25), inclusă în etapa a doua (Cucuteni A3) a perioadei mijlocii a acestei culturi (Eneolit SSSR 1982, p. 196, 197 şi tab. LX de la p. 275); referitor la acest exemplar, vezi şi Ryndina 1971, p. 117, fig. 26/4; A. Vulpe 1975, p. 23, nota 13; Comşa 1983, p. 23-24, 28; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 201, lista 2, nr. 6.

68. Descoperiri la: Ripanj, un topor-ciocan (A. Vulpe 1975, p. 23, nota 13; Comşa 1983, p. 24), Veliki Crljeni, un topor-ciocan (A. Vulpe 1964, p. 459; idem 1975, p. 23, nota 13; Comşa 1983, p. 24).

69. Probabil din Banat (Berciu 1939-1942, p. 47, nr. 4-5; A. Vulpe 1975, p. 23, nota 13; Comşa 1983, p. 24); de la Kisköre, kom. Heves, este un topor-ciocan de tip Vidra, socotit ca import din Muntenia

Ion Mareş

142

sau din Bulgaria (Patay 1984, p. 40, nr. 156, pl. 9/156). La gaura pentru coadă, pe latura superioară, acest exemplar are o margine înălţată (inel), necaracteristic topoarelor Vidra.

70. Supra nota 62. 71. Monah 1997, p. 36. 72. Tudor 1972, p. 10, nr. 1. 73. Ursachi 1990, p. 338, 345-346, 358. 74. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 194, nota 48. 75. Todorova 1981, p. 41, nr. 146, pl. 10/146. 76. Ursachi 1990, p. 338, nr. 4. 77. Ibidem, p.355-356. 78. După G. Coman, autorul descoperirii, este un topor cu două braţe opuse în „cruce” de tip Fâstâci

(Coman 1981, p.151-152). După V. Ursachi, exemplarul este ori o variantă a tipului Varna, ori o variantă a tipului Brad (toporul din depozitul de la Brad) (Ursachi 1990, p.337, 358). După noi, trebuie avută în vedere relaţia tipologică cu topoarele asemănătoare (Pickeläxte) din Bulgaria (Todorova 1981, p. 50, nr. 199, 200, pl. 18/199, 200), cu toate că deosebirea faţă de acestea, în cazul piesei de la Fâstâci, este evidentă.

79. Topoarele similare (Pickeläxte) din Bulgaria datează (un exemplar descoperit în mormântul 4 din necropola I de la Varna) din faza a II-a a culturii Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI (Todorova 1981, p. 50, nr. 199), sincronizată cu faza Gumelniţa III (Gumelniţa B1) şi cu etapa Cucuteni A3 (Ibidem, p. 2-3, fig. 1).

80. Coman 1981, p.151-152. 81. Gavrilescu / A.Vulpe 1971, p. 653; A.Vulpe 1973, p. 225; idem 1975, p. 23. 82. Idem 1973, p. 225. 83. Ibidem. 84. Varianta B a topoarelor de tip Pločnik din Bulgaria este situată tipologic între varianta A a acestui tip

şi varianta B a tipului Vidra, fiind apropiată de tipul Codor (Todorova 1981, p.36). 85. A.Vulpe 1973, p. 225. 86. Idem 1975, p. 24. 87. Idem 1973, p. 225 şi fig. 3; idem 1975, p. 24 şi pl. 50, A. 88. Comşa 1978, p.116. 89. A. Vulpe 1975, p. 24, nr. 32. 90. Ibidem. Pentru topoarele-ciocan de tip Kežmarok, vezi Schubert 1965, p. 227, fig. 1; Novotná 1970,

p. 22, nr. 86-88. Aceste topoare sunt privite şi ca o variantă a tipului Szendrő (Patay 1984, p. 45). 91. A. Vulpe 1975, p. 24. Toporul-ciocan de la Hrádok din Slovacia, inclus în tipul Pločnik (Novotná

1970, p. 20, nr. 79, pl. 3/79), prezintă asemănări cu tipul Codor (A.Vulpe 1975, p. 24, nota 13b). 92. Driehaus 1952-1955, p. 3,6, lista 2, fig. 1/3 (tipul Apátkeresztúr = Crestur); Schubert 1965, p. 277 şi

fig. 1/II,a; Novotná 1970, p. 22, nr. 89; A.Vulpe 1973, p. 228; idem 1975, p. 25; Patay 1984, p. 41-42.

93. A.Vulpe 1973, p. 228; idem 1975, p. 25, nr. 33-36, pl. 3/33-35; 4/36. 94. Supra nota 93. 94a. Patay 1984, p. 41; pentru topoare-ciocan de tip Szendrő din Ungaria, vezi Ibidem, p. 43-46. 95. A.Vulpe 1975, p. 25. 96. Supra nota 93. 97. Novotná 1970, p. 22, nr. 89. 98. Supra nota 95. 99. Supra nota 95. 100. A.Vulpe 1973, p. 228. 101. Idem 1975, p. 25. 102. Un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Brad, o formă specială, este o descoperire sigură din

mormântul XLVI din necropola de la Magyarhomorog-Kónyadomb, kom. Hajdú-Bihar, Ungaria (Patay 1984, p. 80, nr. 438, pl. 43/438 şi pl. 67/C); toporul este datat în perioada de tranziţie de la cultura Tiszápolgár la cultura Bodrogkeresztúr, de la începuturile culturii Bodrogkeresztúr (Ibidem, p. 86). Toporul de acelaşi tip, varianta Brad, de la Decea (la noi, nr. 570) este o descoperire nestudiată precis din punct de vedere arheologic şi pare să dateze din această perioadă de timp, după unele opinii exprimate referitoare la încadrarea culturală a grupului cultural Decea Mureşului (Roman 1971, p. 113-114; Dodd Opriţescu 1978, p. 95 şi urm.). Din Transilvania sunt cunoscute


143

topoare-târnăcop de tip Jászladány care au fost descoperite întâmplător în aşezări sau în zona unor aşezări cu materiale ceramice din cultura Tiszápolgár, însă nu sunt din complexe închise (Lazarovici 1983, p. 13 şi anexa 1).

102a. Patay 1984, p. 42, 77, nr. 166, 399. 103. A.Vulpe 1973, fig. 3; idem 1975, p. 25 şi pl. 50,B. 103a. Din Ungaria sunt topoare de acest tip descoperite la: Tápiószecső, kom. Pest, un topor,

Locul descoperirii necunoscut, patru topore, „Tata”, kom. Komárom, un topor, „Debrecen”, kom.Hajdú-Bihar, un topor, Balatongyörök-Csetény, kom. Zala, un topor, Vasmegyer-Kisvármi, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Nagycserkesz, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Vásárosnamény-Kraznatelek, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, „Székesfehérvár”, kom. Fejér, un topor (Patay 1984, p. 41-42, nr. 158-169, pl. 9/158-165, 10/166-168). Exemplarul de la Balatongyörök, din vestul Ungariei, este un export din zona de producţie (Ibidem, p. 32). Ca forme speciale sunt două topoare cu locul descoperirii „Ungaria” şi „Balassagyarmat”, kom. Nógrád (Ibidem, p. 43, nr. 170,171, pl. 10/170-171).

104. A. Vulpe 1975, p. 25; Comşa 1978, p. 116. 105. Supra nota 97. Din Iugoslavia este un topor de la Stalač, aflat la M.N.M. Budapesta (Patay 1984,

p. 42, 98, nr. 574, pl. 53/574). În opinia lui J. Driehaus aceste topoare sunt în nordul Ungariei, în Boemia şi Moravia (Driehaus 1952-1955, p. 3 şi harta 3). După Fr. Schubert şi M. Novotná, topoarele de tip Crestur sunt concentrate în zona de nord-est a Tisei (Schubert 1965, p. 279; Novotná 1970, p. 23).

106. Localitate în Slovacia, un topor-ciocan descoperit întâmplător (Roska 1942b, p. 38, nr. 78; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4; Schubert 1965, p. 278, nota 18, fig. 1/II, a; Novotná 1970, p. 22, nr. 90; A. Vulpe 1973, p. 228; idem 1975, p. 26).

107. A. Vulpe 1973, p. 228; idem 1975, p. 26. 108. Ibidem. După P. Patay, acest topor are tub pentru fixare pe ambele laturi la gaura pentu coadă, ceea

ce nu este caracteristic tipului Holič, incluzându-l în tipul Szendrő (Patay 1984, p. 40, 46 şi nota 14).

109. Piesele din tipurile amintite sunt descoperiri singulare (Schubert 1965, p. 283-284; Novotná 1970, p. 22-23; A.Vulpe 1975, p. 26).

110. Ibidem. 111. Idem 1973, p. 227, 229 şi nota 68. După forma lor primitivă topoarele Holič ar putea fi, probabil,

dintr-o perioadă timpurie a epocii cuprului (Patay 1984, p. 40). 112. Lazarovici 1983, p. 17, nr. 119. Unele categorii de topoare-ciocan din România (tipul Cotiglet,

Codor, Székely şi Nádudvar) sau topoare cu braţul-ciocan cilindric (tipul Iara) au fost găsite în aşezări sau în apropierea locurilor din care au fost recoltate materiale ceramice din faza timpurie, clasică şi târzie a culturii Tiszapolgár, însă puţine descoperiri au caracterul unui „complex închis” (Ibidem, p. 13 şi anexa 1), la fel şi în cazul unor topoare-târnăcop de tip Jászladány (Ibidem.).

113. A.Vulpe 1973, p. 229 şi fig. 3; idem 1975, p. 26 şi pl. 50, B. Din Ungaria este un topor cu Locul descoperirii necunoscut (Patay 1984, p. 40, nr. 157, pl. 9/157), din Slovacia toporul de la Holič (vezi supra nota 106). După Fr. Schubert şi M. Novotná, topoarele Holič se găsesc şi în Moravia şi Boemia (Schubert 1965, p. 279; Novotná 1970, p. 23).

114. Denumirea tipului este dată de locul descoperirilor: Székely-Szőlőhegy (Podgorie), kom. Szabolcs-Szatmar, Ungaria (Schubert 1965, p. 278, nota 19; Patay 1984, p. 47, nr. 187) şi Nádudvar, kom. Hajdú-Bihar, Ungaria (Roska 1942b, p. 46, nr. 128, fig.45; Schubert 1965, p. 278, nota 20; Patay 1984, p. 53, nr. 242). În catalogul întocmit de J. Driehaus (1952-1955, p. 6, lista 4), topoarele de acest tip sunt incluse în forma grupei II, însă aici apar şi alte tipuri de topoare-ciocan: Iara (Iara), Holič (Holics), Čoka (Kiskörös), Pločnik (Köhalom = Rupea), Mezőkeresztes (eronat Gliboka, corect Glâmboaca). Pentru caracteristicile tipologice ale topoarelor de tip Székely şi Nádudvar, vezi Schubert 1965, p. 278; Novotná 1970, p. 23; A. Vulpe 1973, p. 229; idem 1975, p. 26-27; Todorova 1981, p. 43; Patay 1984, p. 47 şi urm.

115. A. Vulpe 1975, p. 26-27. 116. Topoarele tipului Székely au partea braţului-ciocan relativ scurtă, de formă trapezoidală; axa laterală

este curbată uşor, gaura pentru coadă prezintă tub pentru fixare pe ambele laturi; exemplarele de tip Nádudvar sunt mai lungi, marginile corpului mai puţin conturate, gaura pentru coadă are tub pentru

Ion Mareş

144

fixare pe latura din faţă, axa laterală este curbată, tăişul arcuit către interior, braţul-ciocan se separă de corp prin înclinarea următorului (Schubert 1965, p.278 şi fig.1/II,b; A.Vulpe 1975, p. 26-27).

116a. Patay 1984, p. 47-54. 117. A. Vulpe 1975, p. 26-27, nr. 39-42, 42A, 43-48, 48A, 48B, 49-51, pl.49-42, 42A; 5/44-48, 48A, 48B,

49-51. 118. Ibidem, p. 27. 119. Lazarovici 1983, p.13, nr. 24, 32-34; vezi şi supra nota 112. 119a Patay 1984, p. 50, nr. 216, 217, p. 20, 32, 48, nr. 2, 79, 191 şi p. 54. 120. Schubert 1965, p. 284; Novotná 1970, p. 24; A.Vulpe 1973, p. 229; idem 1975, p. 27-28; Patay 1984,

p. 54-55. 121. A. Vulpe 1973, p. 229 şi fig. 4; idem 1975, p. 28 şi pl. 50,B. 122. Următoarele descoperiri: „Locul descoperirii necunoscut”, un topor, Nová Dedina, un topor

(Novotná 1970, p. 23, nr. 91, 92, pl. 4/91, 92), „Împrejurimile de la Bratislava”, un topor (Ibidem, nr. 93, pl. 4/93) de formă specială, asemănător cu topoarele Handlová (Patay 1984, nr. 580, pl. 54/580), Čhahtice, un topor (Novotná 1970, p.23, nr. 94, pl. 4/94), Nitrianske Pravno (Németpróna), un topor (Ibidem, nr. 95, 5/95), inclus de P. Patay în tipul Handlová (Patay 1984, p. 55, 99, nr. 583, pl. 54/583), Vrádište, un topor, Púchov, un topor descoperit în aşezarea de la Skalka, împreună cu un ciocan de piatră, Lučenec, un topor (Novotná 1970, p. 23, nr. 96-98, pl. 5/96-98).

123. Din varianta Székely: Székely, Szőlőhegy (Podgorie), kom. Szabolcs-Szatmar, trei topoare-ciocan, depozit (Patay 1984, p. 47, nr. 187-189, pl. 12/187-189); toporul de la Vámospércs, kom. Hajdú-Bihar (Roska 1942b, p. 51, nr. 202, fig. 57; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 7 [tipul Mezőkeresztes]; A. Vulpe 1975, p. 31, nota 27 [tipul Mezőkeresztes]; Patay 1984, p. 47-48, nr. 190, pl. 12/190); din varianta Dorog: Dorog, kom. Komárom, un topor (vezi supra nota 3a), Locul descoperirii necunoscut, cinci topoare, „Komitat Tolna”, un topor (Ibidem, p. 48-49, nr. 191-199, pl. 13/191-196, 14/197-199); toporul de la Gyönk, kom. Tolna (Ibidem, p. 49, nr. 200, pl. 14/200); din varianta Apagy: Locul descoperirii necunoscut, 14 topoare, Dormánd, kom. Heves, un topor, „Budakalász”, kom. Pest, Budapest, două topoare, Debrecen, kom. Hajdú-Bihar, un topor, „Împrejurimile de la Sátoraljaújhely”, kom. Borsod-Abaúj-Zemplén, un topor, Apagy,Nagysziget, kom. Szabolcs-Szatmár, două topoare, Nagyhalász, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, „Ungaria”, trei topoare, Celldömölk (?), Alsóság (Ság), Sághegy (?). kom. Vas, un topor, (Ibidem, p. 49-51, nr. 201-227, pl. 14/201, 15/202-207, 16/208-216, 17/217-224, 18/225-227); din varianta Monostorpályi: Locul descoperirii necunoscut, patru topoare, „Komitat Fejér”, un topor, Regöly, kom. Tolna, un topor, Budapest, un topor, Monostorpály, Szőlőskert, kom. Hajdú-Bihar, un topor, Bükkaranyos, kom. Borsod-Abaúj-Zemplén, un topor, „Borsod-Abaúj-Zemplén”, un topor, Törökszenmiklós, un topor, „Ungaria”, două topoare, Tiszaszentimre, kom. Szolnok, un topor (Ibidem, p. 52, nr. 228-241, pl. 18/228-232, 19/233-238, 20/239-241), toporul de la Nádudvar, kom. Hajdú-Bihar, toporul de la „Székesfehérvár”, kom. Fejér (Ibidem, nr. 242, 243, pl. 20/242-243); variantă asemănătoare topoarelor de luptă: Locul descoperirii necunoscut, două topoare, „Budapest, III. Cartier, Békásmeyer”, un topor (Ibidem, p. 53, nr. 244-246, pl. 20/244-246); topoare de formă nedeterminată: „Budapest” (Pesth), un topor, Locul descoperirii necunoscut, două topoare, Csibrák, kom. Tolna, un topor (Ibidem, nr. 247-250, pl. 20/247, 250); două topoare sunt forme speciale, cu trăsături pentru tipul Székely-Nádudvar şi Holič: Locul descoperirii necunoscut, două exemplare (Ibidem, p. 56, nr. 251, 252, pl. 20/251-252).

124. Descoperiri la Nevest şi Stabanj (Jovanović 1971, ăl.5/2,3; A.Vulpe 1975, p. 28, nota 22a). 125. Două topoare-ciocan de tip Nádudvar, probabil un depozit cu „Locul descoperirii necunoscut”

(Todorova 1981, p.43, nr.152-153, pl.10/152-153). 125a. Patay 1984, p. 55-56. 126. A.Vulpe 1975, p. 28. 126a. Ibidem; Patay 1984, p. 60. 127. A. Vulpe 1975, p. 28, nr. 52-57, pl. 6/52-53, 7/54-57. 128. Supra nota 111. 128a. Supra nota 3a. 128b. Ibidem, p. 25, 60, 65, nr. 20, 273, 304, pl. 1/20, 24/273, 26/304. 129. A.Vulpe 1973, p. 229; idem 1975, p. 28, Patay 1984, p. 60-61. 130. Lazarovici 1983, p.15, nr. 69. 131. A.Vulpe 1973, fig. 4; idem 1975, p. 28, pl.50,B.


145

131a. Descoperiri la: „Erd” (vezi supra nota 128b), Locul descoperirii necunoscut, un topor, „Békés”, kom. Békés (Patay 1984, 60-61, nr. 274, 275, pl. 24/274-275), Mezősas (vezi supra nota 128a), Hódmezővásárhely, Kopáncs, kom. Csongrád, un topor (Patay 1984, p. 61, nr. 277, pl. 24/277)

132. Tudor 1972, p. 22, nr. 2. 133. Bader 1973, p. 107; însă şi opinia că toporul a fost avariat ulterior (A.Vulpe 1975, p. 27). 134. Berciu 1939-1942, p. 40; idem 1942, p. 40, nr. 243 (topor cu două braţe perpendiculare, tipul C,

varianta C2, seria Decea Mureşului); Roska 1942b, p. 36, nr. 65 (topor cu dublu tăiş în cruce). 135. Popescu 1944, p. 30 (topor cu două tăişuri în cruce). 136. Zoltan Székely 1967, p. 327, nr.1. 137. Determinat şi descris de M. Roska după un exemplar de la Mezőkeresztes-Szőlők, kom. Borsod-

Abaúj-Zemplén, Ungaria (Roska 1942b, p. 21, 44, nr. 111, fig. 18; Patay 1984, p. 58, nr. 255, pl. 21/225), topor publicat de F. Pulsky (Die Kupferzeit in Ungarn, 1884, p. 69, nr. 3, fig. 68), lucrarea nu ne-a fost accesibilă. D. Berciu le include în categoria securi-ciocane, grupa B5, seria Cristiş (eronat, ca loc al descoperirii, Cristişul de Câmpie astăzi Oprişani, judeţul Cluj [Berciu 1939-1942, p. 60], corect Mezőkeresztes [apud A.Vulpe 1975, p.11, 29, nota 24]).

138. Berciu 1939-1942, p. 60; Roska 1942b, p. 21; Driehaus 1952-1955, p. 3, 7, lista 7, fig. 1 (forma grupei IV, tipul Mezőkeresztes); Schubert 1965, p. 279, fig. 1/II,b; A.Vulpe 1973, p. 229; idem 1975, p. 29; Patay 1984, p. 57.

139. A. Vulpe 1975, p. 29 şi nota 25. Denumirea tipului este după locul descoperirii întâmplătoare a unui topor-ciocan, la Handlová, Slovacia (Roska 1942b, p. 47, nr. 134, fig. 49; Novotná 1970, p. 24, nr. 101, pl. 5/101); din aceeaşi localitate provine, din câmpia „Na Pstruhároch”, un depozit alcătuit dintr-un topor plat, un topor-ciocan de tip Handlová şi trei bucăţi de cupru de la turnare (Ibidem, p. 15, 24, nr. 36, 39, pl. 2/36, 5/99); din Slovacia sunt şi alte topoare de tip Handlová: „Orava”, Bešenová, Pláštovce, Vel’ké Kostol’any (Ibidem, p. 24, nr. 100, 102-104, pl. 5/100, 6/102, 103). Un topor de acest tip provine de la Koršev, regiunea Ivano-Frankivsk, Ucraina (Sulimirski 1961, p. 93, nr. 4; Zbenovič 1969, p. 137, fig. 1/9; A.Vulpe 1975, p. 29, nota 25; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 203, nr. 15, fig. 9/5), un altul este din Ungaria, „Imprejurimile de la Oszlop” (Patay 1984, p. 59, şi nota 2, nr. 267, pl. 24/267).

140. A. Vulpe 1975, p. 29, nr. 58, 58A, 59, 59A.B, 60-72, 72A, 72B, pl. 7/58, 58A; 8/59A.B, 60, 61; 9/62-66; 10/67, 68, 71.

141. Depozitul de la Hajdúhadház, kom. Hajdú-Bihar, Ungaria, este format dintr-un topor-ciocan de tip Mezőkeresztes şi trei topoare-târnăcop de tip Jászladány (Roska 1942b, p. 37, nr. 69, fig. 33/1-4; Schubert 1965, p. 284; Novotná 1970, p. 24, nota 1; A.Vulpe 1973, p. 227, nota 75; idem 1975, p. 30); după P. Patay, depozitul conţine un topor-ciocan de tip Mezőkeresztes şi două topoare cu tăişurile în cruce de tip Jászladány, unul din varianta Petreşti şi altul din varianta Brad (Patay 1984, p. 58, 73, 78, nr. 260, 359, 415, pl. 22/260, 32/359, 40/415 şi pl. 68,C).

142. A. Vulpe 1973, p. 229; idem 1975, p. 30. 142a. Patay 1984, p. 58, nr. 262, 263, pl. 23/262-263 şi p. 75, nr. 384, pl. 36/384), 143. Lazarovici 1983, p. 13; vezi şi supra nota 112. 144. A. Vulpe 1973, p. 229. Toporul-ciocan de tip Handlová, de la Vel’ke Kostol’any, Slovacia,

descoperit într-o aşezare (?), împreună cu ceramică din cultura Baden (Novotná 1970, p. 24, nr. 104), în legătură cu această cultură (Schubert 1965, p. 284), nu este o descoperire sigură şi nu poate să aparţină culturii amintite (Novotná 1970, p. 24; A.Vulpe 1975, p. 30, nota 26a).

145. Idem 1973, p. 229, fig. 4; idem 1975, p. 31, pl. 51,A. 146. Descoperiri la: Hajdúhadház, un topor (supra nota 141); Mezőkeresztes, un topor (supra nota 137);

Galgagyörk (Tótgyörk), kom. Pest, un topor (Roska 1942, p. 56, nr. 192; A. Vulpe 1975, p. 31, nota 27; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 7; Patay 1984, p. 58, nr. 256, pl. 21/256), Vesztö, kom. Békés, un topor (Roska 1942, p. 58, nr. 211; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 7; Schubert 1965, fig. 4/1; Bognár-Kutzián 1973, fig. 6/c; Patay 1984, p. 58, nr. 258, pl. 22/259); „Împrejurimile de la Szeged”, un topor (Patay 1984, p. 58, nr. 257, pl. 21/257); Locul descoperirii necunoscut, un topor (Ibidem, nr. 259, pl. 22/259), Gerla (Doboz), kom. Békés, un topor (Ibidem, nr. 261, pl. 23/261), Békésszentandrás, Furugy, kom. Békés (vezi supra nota 142a), Tiszaigar, kom. Szolnok (vezi supra nota 142a), Bakonybél, kom. Veszprém, un topor (Ibidem, p. 58, nr. 264, pl. 23/264), Szeged, Tápé, kom. Csongrád, un topor (Ibidem, nr. 265, pl. 23/265), „Ungaria”, un topor (Ibidem, nr. 266).

147. Descoperiri la Bratislava şi Strečno (Novotná 1970, p. 24, nr. 105, 106, pl. 6/105; A. Vulpe 1975, p. 31, nota 27).

Ion Mareş

146

148. Descoperiri la: Barbaroška Reka (Jovanović 1971, pl.VII/10; A.Vulpe 1975, p. 31); Osnić (Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 7; A. Vulpe 1975, p. 31, nota 27). D. Berciu şi J. Driehaus menţionează un topor-ciocan de tip Mezőkeresztes la Rume, Slovenia; un alt exemplar este amintit de D. Berciu la Muzeul din Cracovia, Polonia (Berciu 1939-1942, p. 61, nr. 8,10; discuţiile la A. Vulpe 1975, p. 31, nota 27).

149. Descoperire la Arčar, jud. Vidin, nord-vestul Bulgariei (Černyh 1978a, p. 96 [indicele general TT-14], pl. 3/7; Todorova 1981, p. 42, nr. 151, pl. 10/151).

150. Dănilă 1967, p. 497. 151. Lakó 1979, p. 47, nr. 9. 152. Berciu 1939-1942, p. 60; Roska 1942b, p. 21; discuţiile la A.Vulpe 1973, p. 233; idem 1975, p. 16. 153. Idem 1973, p. 233. 154. Tudor 1972, p. 22, nr. 3. 155. A. Vulpe 1973, p. 233, nota 95. 156. Grupa tipologică a fost pe larg analizată în literatura arheologică: A. Vulpe 1959, p. 265-276; idem

1975, p. 31-33; Schubert 1965, p. 279-280, 284; Patay 1968, p. 9-23; Novotná 1970, p. 20-21; Bognár-Kutzián 1972, p. 140-141, 198; Černyh 1978a, p. 103 (indicele general TM-14); Todorova 1981, p. 39-42; Patay 1884, p. 61-66.

157. A.Vulpe 1975, p. 31-33. 158. Idem 1959. 159. Relaţia dintre topoarele cu braţul-ciocan cilindric confecţionate din aramă cu cele din piatră este

evidentă (vezi pentru discuţii, A. Vulpe 1959; idem 1975, p. 31 şi nota 27a). În dezvoltarea lor topoarele de aramă din această categorie au constituit la rândul lor modele (imitate uneori până la detalii, respectiv redarea bavurilor) pentru exemplare similare realizate din piatră. În acest sens, amintim topoarele cu muchia cilindrică, din piatră, descoperite în Ungaria la: Fényeslitke, Tiszavalk, Polgar Basatanya, Dadi, situate cronologic în cultura Bodrogkeresztúr (Patay 1968, p. 14, 16, fig. 2/4).

160. După I. Nestor, topoarele de la Beşineu (Pădureni) şi Čoka formează o serie aparte (Nestor 1933, p. 77, nota 300); în opinia lui D. Berciu, securile-ciocan din „varianta A1, seria Beşineu-Cioca” par a fi independente de topoarele tipului Vidra (Berciu 1939-1942, p. 55; aceste discuţii la A. Vulpe 1959, p. 209). După A. Vulpe, seria topoarelor de la Beşineu-Čoka-Kisköros este independentă de celelalte topoare de aramă din această epocă (Ibidem, p. 270).

161. Denumirea tipului după toporul de la Čoka, (Csóka), Woiwodina, Iugoslavia (Roska 1942b, p. 31, nr. 42, fig. 29; A. Vulpe 1959, p. 268, fig. 4/2; Schubert 1965, p. 279, fig.1/III [Hammeräxte]; Bognar-Kutzián 1972, p. 140, fig. 26; Patay 1984, p. 100, nr. 585, pl. 55/585), care nu este o descoperire sigură (Schubert 1965, p. 284; A.Vulpe 1975, p. 33; Patay 1984, p. 62) şi presupunerea că piesa a făcut parte dintr-un depozit împreună cu 41 de mărgele colorate în verde de la oxidul de cupru rezultat din contactul acestora cu toporul (Bognár-Kutzián 1972, p.140 şi nota 243).

162. Berciu 1939-1942, p. 55; A. Vulpe 1959, p. 268-269, nota 3; idem 1975, p. 31; Schubert 1965, p. 279; Novotná 1970, p. 20; Patay 1968, p. 12; Bognár-Kutzián 1972, p. 140; Todorova 1981, p. 39-40 (tipul Čoka-Varna); Patay 1984, p. 61-62.

163. A. Vulpe 1975, p. 32. 164. Ibidem, nr. 74, 75, 75A, pl. 10/74, 75, 75A. 165. Schubert 1965, p. 28, fig. 1/III [Hammeräxte]; Patay 1968, p. 10, 12; A. Vulpe 1975, p. 32; Todorova

1981, p. 42. 166. A. Vulpe 1975, p. 32, nr. 76, 77, pl. 10/76. 167. Ibidem, nr. 78-79, pl. 10/78, 11/79. 168. Pentru descrierea toporului de la Fălciu, cf. Popuşoi 1987-1989, p. 16. 169. Ibidem. 170. A. Vulpe 1975, p. 32, nr. 80, pl. 11/80. 171. Supra nota 161. D. Berciu aminteşte punctul de vedere exprimat de V. G. Childe care atribuie toporul

de la Čoka tipului A stabilit de savantul australian şi pe care îl pune în legătură cu civilizaţia Vinča-Turdaş mai evoluată (Berciu 1939-1942, p. 55; discuţiile şi la A. Vulpe 1959, p. 268).

171a. Supra nota 161; Patay 1984, p. 62, 100, nr. 585. 172. Novotná 1976, p. 119; idem 1978, p. 213; idem 1990, p. 72. O parte din aceste topoare corespund,

după M. Novotná, tipului Varna, iar altele arată o evoluţie spre tipul Şiria (idem 1976, p. 119-120).


147

Topoarele de tip Čoka-Varna şi Varna din Bulgaria (Todorova 1981, p. 39-41) prezintă puţine asemănări cu exemplarele din Slovacia.

173. A. Vulpe 1959, p. 269; Schubert 1965, p. 284; Novotná 1970, p. 20, 21, nr. 80-81, pl. 3/80, 4/81; idem 1990, p. 22; A. Vulpe 1975, p. 32-33.

174. Supra nota 36; A. Vulpe 1975, p. 33. 175. Descopriri la: Goljamo Delčevo (Todorova 1981, p. 40, 42, nr. 132-134, 135), Varna-„Detski

Sanatorium” (Ibidem, 136, 137), Varna, necropola I, (Ibidem, 138-140), (Devnja), (Ibidem, nr. 147), Varna (Ibidem, nr. 148, 149).

175a. Patay 1984, p. 66; vezi nota următoare. 176. În afara României sunt topoare cu braţul-ciocan cilindric (sau topoare de luptă) în Ungaria, de tip

Čoka, de la: Locul descoperirii necunoscut, două topoare (Patay 1984, p. 62, nr. 278, 279, pl. 24/278-279); varianta Bratislava: Szentes, Ficsorhalom, kom. Csongrad, un topor, „Budapest”, un topor (Ibidem, nr. 280, 281, pl. 24/280-281); de tip Óbuda: „Budapest”, un topor, Locul descoperirii necunoscut, un topor (Ibidem, p. 63, nr. 282, 283, pl. 25/282-283); de tip Şiria: Kiskörös, Seregélyes, kom. Bács-Kiskun, un topor descoperit în mormântul 8-9 din necropola culturii Bodrogkeresztúr; la descoperire: vase (Patay 1968, p. 9, 14, pl. 2/1 şi tabelul de la p. 20-21, nr. 10; idem 1984, p. 64, nr. 284, pl. 25/284); acest topor este inclus de A. Vulpe în seria Beşineu (acum Pădureni)-Čoka-Kiskörös, categoria A, varianta c (A. Vulpe 1959, p. 269, nota 3 şi p. 270-271, fig. 4/4), ori formează tipul Kiskörös (A. Vulpe 1964, p. 460, fig. 3/3), ori este considerat o variantă a tipului Čoka din epoca mijlocie a cuprului (Bognár-Kutzián, p. 140 şi nota 245); Kerepes, kom Pest, două topoare (Schubert 1965, p. 284), unul dintre acestea nu diferă prea mult de piesa de la Kiskörös (Patay 1968, p. 10, fig. 2/2 şi tab. de la p. 20-21, nr. 9; idem 1984, p. 64, nr. 292, pl. 25/292), celălalt are un inel (manşon) la gaura pentru coadă (Patay 1968, pl. 4/4 şi tab. de la p. 20-21, nr. 8; idem 1984, p. 65, nr. 308, pl. 26/308); Fényeslitke, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor cu corpul drept (seamănă cu primul exemplar de la Kerepes) descoperit în mormântul „S” (distrus înainte de săpăturile sistematice), din cultura Bodrogkeresztúr (Schubert 1965, p. 284; Patay 1968, p. 10, 12, fig. 2/3 şi tab. de la p. 20-21, nr. 4; idem 1984, p. 65, nr. 303, pl. 26/303; A.Vulpe 1975, p. 33) şi un alt exemplar descoperit într-un mormânt distrus (Patay 1968, p. 10, 12, pl. 4/2 şi tab. de la p. 20-21, nr. 5; idem 1984, p. 65, nr. 312, pl. 27/312; A. Vulpe 1975, p. 33); Öcsöd, kom. Szolnok, un topor cu muchia turtită de la folosire (Patay 1968, p. 10, 12, pl. 3/2 şi tab. de la p. 20-21, nr.12; idem 1984, p. 64, nr. 298, pl. 26/298); Vencsellő, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor cu braţul deformat după descoperire (Patay 1968, p. 10, 12, pl. 3/4a-b şi tab. de la p. 20-21, nr. 15; idem 1984, p. 64, nr. 287, pl. 25/287); „Locul descoperirii necunoscut”, un topor (Patay 1968, p. 10, pl. 2/5a-b şi tab. de la p. 20-21, nr. 17; idem 1984, p. 64, nr. 285, pl. 25/285); „Locul descoperirii necunoscut”, un topor (Patay 1968, p. 10 pl. 3/1a-b şi tab. de la p. 20-21, nr. 18; idem 1984, p. 65, nr. 310, pl. 26/310); Erd, kom. Pest, un topor, depozit sau descoperire în mormânt; la descoperire: un cuţit, un topor plat, tipul Szakálhat, varianta Sălacea şi un topor-ciocan de tip Agnita (vezi supra nota 128b; Roska 1942b, p. 34, nr. 52; Schubert 1965, p. 284, nota 53; Patay 1968, p. 10, 12, pl. 4/1 şi tab. de la p. 20-21, nr. 3; idem 1984, p. 65, nr. 304, fig. 26/304); probabil „Regiunea Győr, kom. Győr-Sopron, un topor cu tăişul arcuit şi cu muchia turtită de la folosirea ca ciocan (Patay 1968, p. 10, pl. 3/3a, b şi tab. de la p. 20-21, nr. 6; A. Vulpe 1975, p. 31, nota 28a [asemănător cu toporul de la Tiszavalk]; Patay 1984, p. 65, nr. 300, pl. 26/300); Hirics, topor cu corpul drept, cu prelungiri în formă de pinten pe ambele părţi la gaura pentru coadă (Patay 1968, p. 12, pl. 4/5a, b şi tab. de la p. 20-21, nr. 7; idem 1984, p. 65, nr. 309, pl. 26/309); „Komitat Baranya”, un topor cu muchia sub forma unui disc bombat, cu axa corpului arcuită uşor (Patay 1968, p. 12, pl. 5/1a, b şi tab. de la p. 20-21, nr. 16; idem 1984, p. 65, nr. 314, pl. 27/314), exemplarul este considerat de A. Vulpe ca o formă intermediară între tipul Tiszavalk şi tipul Şiria (A. Vulpe 1975, p. 31, nota 28a); Tiszadob, Urkomdűlő, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor descoperit într-un mormânt distrus; la descoperire: un bogat material ceramic, o brăţară de cupru; toporul are muchia turtită de la utilizare (Patay 1968, p. 12; A.Vulpe 1964, p. 460 [cimitir al culturii Bodrogkeresztúr]; idem 1975, p. 33; Patay 1984, p. 65, nr. 302, pl. 26/302); Adony, Câmpia Daja, kom. Fejér, un topor descoperit întâmplător împreună cu vase (Roska 1942b, p. 25, nr. 1; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4; Patay 1968, p. 14, pl. 5/2a,b şi tab. de la p. 20, nr 1; idem 1984, p. 65, nr. 305, pl. 26/305), Nyirtúra, topor-ciocan (găsit la „Tura Lengyelhegy”, cf. Roska 1942b, p. 47, nr. 133, fig. 46; A.Vulpe 1959, p.269, nota 3, fig.4/3; Bognár-Kutzián 1972, p.140; Patay 1984, p. 64, nr. 288, pl. 25/288); Tiszavalk, Kenderföld,

Ion Mareş

148

kom. Borsod-Abaúj-Zemplén, un topor descoperit în mormântul 29 (săpături P. Patay, în anul 1966), din necropola culturii Bodrogkeresztúr; la descoperire: două vase, o sulă de cupru, un ac de cupru, un topor de piatră (Patay 1984, p. 65, nr. 311, pl. 26/311); toporul are un disc bombat la muchie, proeminenţe sub formă de pinteni pe ambele laturi la gaura pentru coadă (Patay 1968, p. 9, 12; pl. 1 şi tab. de la p. 20-21, nr. 14); după A.Vulpe, exemplarul constituie un tip independent, iar discul de la muchie aminteşte de formele asemănătoare ale topoarelor cu disc la muchie din epoca bronzului (A. Vulpe 1975, p. 31, nota 28a), Locul descoperirii necunoscut, şase topoare (Patay 1984, p. 64-65, nr. 289, 294-297, 301, pl. 25/289, 294-296, 26/297, 301), „Ungaria”, trei topoare (Ibidem, nr. 290, 293, 306, pl. 25/290, 293, 26/306), Hódmezővásárhely, Nagyfai Tizakanyar (Cotul Tisei; locul descoperirii nu este sigur), kom. Csongrád, un topor descoperit într-un mormânt; la descoperire: o măciucă de piatră (Ibidem, nr. 291, pl. 25/291), “Împrejurimile de la Komárom”, kom. Komárom, sau „Împrejurimile de la Komárno, Slovacia, un topor (Novotná 1970, p. 26, nr. 129, pl. 7/129; Patay 1984, p. 65, nr. 299, pl. 26/299), „Aszód”, kom. Pest, un topor (Ibidem, nr. 307, pl. 26/307), Szentes, Sáphalom, kom. Csongrád, un topor (pierdut) care apare, la Muzeul Szentes, împreună cu un topor cu două tăişuri în cruce de tip Jászladány, varianta Petreşti (Ibidem, p. 65, nr. 315). Din Slovacia sunt următoarele descoperiri: Banská-Bystrica, un topor de tip Şiria (Novotná 1970, p.26, nr. 130; Patay 1968, tab. de la p. 20-21, nr. 24). În Iugoslavia, descoperire la: Sidrija, un topor de la Valjevo, o formă specială a tipului Şiria şi care este probabil din timpul culturii Bodrogkeresztúr (A. Vulpe 1975, p. 31, nota 28a). În Sirmia, descoperire la Deć, un topor-ciocan (Patay 1968, p. 14 şi tab. de la p. 20-21, nr. 23). În Bulgaria au fost descoperite la: “Locul descoperirii necunoscut”, un topor-ciocan de tip Şiria (Todorova 1981, p.42, nr.150, pl.10/150); Goleni Izvor, topor-ciocan de acelaşi tip, descoperire singulară (Ibidem, p.42, nr. 150a, pl. 10/150a), datate la începutul perioadei de tranziţie la epoca bronzului (Ibidem.).

176a Patay 1984, p. 66. 177. A.Vulpe 1975, p. 33. 178. Bognár-Kutzián 1972, p. 140, nota 246. 179. Popuşoi 1987-1989, p. 19. 180. A. Vulpe 1997, p. 273. 181. Supra notele 161,162, 176; Schubert 1965, p. 280; Novotná 1970, p. 20; Todorova 1981, p. 40, 42;

Mareş / Cojocaru 1995-1996, p.194 (toporul de la Pădureni este inclus în aria culturii Cucuteni); Patay 1984, p. 62.

182. Supra nota 176; A. Vulpe 1975, p. 33, harta 51,A; Patay 1984, p. 66, pl. 64,A. 183. Todorova 1981, p. 42. 184. Topoare de tip Varna, Čoka-Varna, Devnja-Varna, Devnja, din Bulgaria, au fost descoperite în

morminte din cadrul unor necropole: Varna, Devnja, Kamenovo (Ibidem, p.39-42, nr.132-134,138-144,146-149).

185. Novotná 1970, p. 20; A.Vulpe 1973, p. 233, nota 95; idem 1975, p. 17. 185a. A. Vulpe 2001b, p. 355. 186. Supra nota 176. 187. Supra nota 179. 188. Tudor 1972, p. 26; A.Vulpe 19732, p. 226; idem 1975, p. 33-34; idem 1976, p. 142-143. 189. Schubert 1965, p. 280; Crîşmaru 1971, p. 480; A.Vulpe 1975, p. 33-34. 190. Exemplarul este considerat ca o formă de tranziţie de la tipul Vidra la topoarele de tip Ariuşd-Mugeni

(Crîşmaru 1971, p. 482). 191. Piesa formează, după F. Schubert, tipul cu acelaşi nume al topoarelor cu două tăişuri dispuse în

cruce, cel mai vechi al acestei categorii, incluzându-se aici şi topoarele-târnăcop de tip Ariuşd (Schubert 1965, p. 280 şi fig. 1; discuţia la A.Vulpe 1975, p. 33).

192. Ibidem. 193. Ibidem, p. 34. 194. Dragomir 1979, p. 593-594. 195. Pentru datarea aşezării, vezi Vl. Dumitrescu 1974b, p. 551, 553; idem 1974c, p. 45-46. 196. În staţiunea de la Mugeni au fost semnalate şi materiale ceramice Tisa (Tiszapolár) asociate cu

ceramică cucuteniană de tip Ariuşd (Rusu 1971, p. 80 ; Vlassa 1976e, p. 26 şi nota 21; Crişan 1994, p. 240; Luca 1999, p. 52, nr. 31; Repertoriul Harghita 2000, p. 157; pentru discuţii, vezi Vl. Dumitrescu 1968, p. 38, 44, cu precizarea că materialele sunt din etapa Cucuteni A2 [Ibidem,


149

p. 44]). La Mugeni este o aşezare Ariuşd-Cucuteni cu mai multe depuneri stratigrafice (vezi corpus, Mugeni, nr. 1278).

197. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p.195, nota 59. Datarea propusă este în concordanţă cu sincronismele stabilite între etapele culturii Cucuteni şi celelalte faze (sau etape) ale culturii Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr (Vl. Dumitrescu 1968, p. 35-50; idem 1981, p. 23-35; Roman 1981, p. 21-29; Lazarovici 1983, p. 3-13).

198. Dragomir 1979, p. 593. 199. Monah / Cucoş 1985, p. 61, nr. 86. 200. Supra nota 193. 201. În literatura arheologică sunt cunoscute astfel: topoare cu două braţe aşezate în cruce, securi-

târnăcop, topoare cu braţele „în cruce”, topoare cu tăişurile în sensuri crucişe, topoare-sapă (Hackenäxte), topoare cu două tăişuri în cruce (Kreuzschneidige Äxte), topoare cu două tăişuri (Zweischneidige Äxte), hache a double tranchant, axe-adges, scuri a tanglienti perpendiculari, haches cruciformes, haches à deux tranchants cruciformément disposés.

202. D. Berciu include aceste topoare în tipul C, varianta C1, seria Ariuşd a topoarelor de aramă cu două braţe opuse (Berciu 1939-1942, p. 47-48). J. Driehaus le cuprinde în forma grupei III, topoare-târnăcop cu tăişurile în cruce, tipul Ariuşd (Driehaus 1952-1955, p.3,7, fig.1/5, lista 5). F. Schubert le încadrează în tipul Mugeni (vezi supra nota 191).

203. Berciu 1939-1942, p. 48; A. Vulpe 1964, p. 459; idem 1973, p. 226, fig. 2/11; idem 1975, p. 35; idem 1976, p. 143; Todorova 1981, p. 46; Patay 1984, p. 67; Dimitrov 1993, p. 147.

204. Berciu 1939-1942, p. 47-48; A.Vulpe 1973, p. 226; idem 1975, p. 35. 205. G. Childe, The Dawn of European Civilisation, Oxford 1957, p. 99; Panajotov 1978, p. 221 şi fig. 2

de la p. 220; pentru discuţii, vezi şi Schubert 1965, p. 284-285 şi nota 54; Dimitrov 1993, p. 148; pentru toporul-ciocan de tip Vidra, varianta C şi ciocanul-teslă de tip Gabarevo, descoperite împreună în aşezarea înaltă de la Gabarevo, vezi Todorova 1981, p. 39, 43, nr. 128, 154, pl. 8/128, 10/154. După H. Todorova, foarte aproape de topoarele-târnăcop de tip Ariuşd sunt topoarele-ciocan de tip Devnja-Varna (Ibidem, p. 46). După K. Dimitrov, topoarele cu două tăişuri în cruce sunt instrumente specifice, fără forme intermediare între ele şi topoarele-ciocan de tip Vidra, însă evoluţia tipului Ariuşd nu este contestată, menţionându-se că există forme intermediare între acestea şi topoarele tipului Jászladány, cu trăsături mixte Jászladány-Ariuşd (Dimitrov 1993, p. 148), fără a se da exemple.

206. A. Vulpe 1975, p. 35-36, nr. 84-87, 87A, 88-93, pl. 11/84-87, 87A, 88, 12/89-93. 207. Idem 1973, p. 226; idem 1976, p. 143. 208. Zoltan Székely 1967, p. 330; şi opinia contrară la A.Vulpe 1973, p.226, nota 60. 209. Depozit compus din două topoare-târnăcop de tip Ariuşd şi şase topoare-târnăcop de tip Jászladány,

alte patru exemplare fiind pierdute (Todorova 1981, p.18, 45-46, nr. 160-161, 165-170, pl.11/160-161, 12/165-168, 13/169-170); topoarele erau legate cu o sârmă de cupru (Ibidem, p. 18, 46).

210. Ibidem, p. 45. 211. Supra nota 102. 212. Nu am exclus posibilitatea ca topoarele de tip Ariuşd să fi fost produse şi în fazele Cucuteni A-B şi

B, în paralel cu topoarele Jászladány, însă această ipoteză nu are nici o susţinere documentată prin descoperiri de acest fel (Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 196 şi nota 60).

213. A. Vulpe 1973, p. 226 şi fig. 4; idem 1975, p. 36-37, pl. 51,B. 214. Descoperiri la: Bol’šie Zales’e (sau Bol’šoe Zales’e), rn. Kam’janec Podils’kij, un topor-târnăcop

(Zbenovič 1969, p. 138, nr. 2, fig.1/7,24; A. Vulpe 1975, p. 37, nota 33; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 204, nr. 23); Davidivcy (sau Davidovcy), reg. Cernăuţi (Sulimirski 1961, p. 92, pl. 2/4; Zbenovič 1969, p. 137, 141, fig. 1/6; A. Vulpe 1975, p. 37, nota33; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 204, nr. 24); Gonorivka, rn. Novoselick, reg. Cernăuţi (Zbenovič 1969, p. 139, nr. 5, fig.1/3, 2/1). Toporul descoperit în aşezarea de la Veremje este datat în cultura Tripolie B II (respectiv Cucuteni A-B1 ; materialul corespunde cu cel din aşezarea de la Corlăteni, jud. Botoşani [cf. A. Vulpe 1975, p. 36], sau din faza a II-a a culturii Tripolie mijlocie, etapa a VI-a, Cucuteni A-B2 [Eneolit SSSR 1982, p. 205-206, harta 5 şi 6, pl. 9]); pentru piesă, vezi şi Passek 1949, p. 77, 130, fig. 100/8; Sulimirski 1961, p. 94, pl. 2/7. Acest topor are o formă specială prin prezenţa unui braţ ascuţit (Pickelarm) în locul braţului-sapă, nu prezintă manşon la gaura pentru coadă şi seamănă cu topoarele Ariuşd (A. Vulpe 1975, p. 36). Am inclus acest exemplar în categoria topoarelor-pic (cu un braţ ascuţit) (Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 210, nr. 73).

Ion Mareş

150

215. A. Vulpe 1973, p. 226. Zona dintre Olt (cursul superior) şi Carpaţii Orientali este considerată drept un centru în care au fost create topoarele cu tăişurile în cruce, de aici începând difuziunea lor (Dimitrov 1993, p. 150). După M. Novotná, topoarele cu tăişurile în cruce au apărut în Bulgaria, s-au răspândit în zona Varnei, au ajuns în zona Tisei şi Câmpia Slovaciei şi peste arcul Carpatic la Hładno şi Mica Polonie (Novotná 1976, p.120.)

216. În afara pieselor din depozitul de la Plakuder (supra nota 209) se cunosc următoarele descoperiri: Kamenar, jud.Varna, topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 94 [indicele general TT-4, TT-8], pl. 3/1), dintr-un mormânt de la începutul perioadei de tranziţie, la descoperire: spirală de cupru (Todorova 1981, p. 17, 46, nr. 155, pl. 10/1555); Plakalnica-Mina de Cupru, jud. Vraca, topor-târnăcop care pare să fi fost descoperit într-o grămăjoară de zgură din apropierea unei vechi exploatări miniere (vezi la noi supra, cap. 3 şi nota 28 de aici); Pamukči, jud.Varna, topor-târnăcop, descoperire singulară (Cernyh 1978a, p. 94, pl. 3/3; Todorova 1981, p. 46, nr. 157, pl. 11/157); Rebărkovo, jud. Varna, topor-târnăcop, descoperire singulară într-o aşezare, datare: începutul perioadei de tranziţie (Ibidem, p. 19, 46, nr. 158, pl. 11/58); Dăržanica, jud. Vidin, topor-târnăcop, descoperire de depozit (?) (Černyh 1978a, p. 94, pl. 3/5 [Dyržanica]), la descoperire (?): un topor greu, varianta Gumelniţa şi un topor plat, varianta Sălcuţa (Todorova 1981, p. 16, 26, 30, 46, nr. 36, 62, 159, pl. 2/36, 4/62, 11/159); Vladislav, jud. Veliko Tărnovo, topor-târnăcop descoperit întâmplător într-o aşezare înaltă (Ibidem, nr. 162, pl. 11/162).

216a. Locul descoperirii necunoscut, un topor din zona de la Pécs (Patay 1984, p. 67, nr. 317, pl. 27/317.

217. Berciu 1939-1942, p. 42-45, 47-53; Driehaus 1952-1955, p. 3, 7, lista 6; Schubert 1965, p. 281, fig.1; Novotná 1970, p. 25; A.Vulpe 1964, p. 460; idem 1975, p. 37; idem 1976, p. 143; Černyh 1978a, p. 92, 94-96 (indicele general TT-2, TT-6, TT-10); Todorova 1981, p. 47; Patay 1984, p. 67 şi urm.

218. A. Vulpe 1975, p. 37-45. Aceste variante de topoare cu tăişuri în cruce de tip Jászladány din Ungaria sunt analizate şi de P. Patay (1984, p. 67-81).

219. A. Vulpe 1975, p. 37. 220. Ibidem; Patay 1984, p. 69. 221. Supra nota 219. 222. A. Vulpe 1975, p. 38, nr. 94-99, 99A, 99B, 100-103, pl. 12/94-98, 13/99, 99A, 99B, 101-103. 223. Ibidem; Patay 1984, p. 69-70. 224. A. Vulpe, p. 39, nr. 104-109, 109A, 109B, 110-127, pl. 13/104-106, 14/107-109, 109A, 109B, 110,

111, 15/112-119, 16/120-127. 225. Ibidem, p. 40; Patay 1984, p. 72. 226. A. Vulpe 10975, p. 40-41, nr. 128-136, 137A.B., 138-149, pl. 17/128-134, 18/135, 136, 137A.B.,

139-140, 19/141-146, 20/147-149. 227. Ibidem, p. 41; Patay 1984, p. 72-73. 228. Supra nota. 229. A. Vulpe 1975, p. 41, nr. 150, 150A, 151-161, 161A, 162-171, pl. 20/150, 150A, 151-153, 21/154-

161, 22 /161A, 162-168, 23/169-171. 230. Ibidem, p. 42-43; Patay 1984, p. 77-78. 231. A. Vulpe 1975, p. 43-44, nr. 172-190, 190A, 190B, 191-195, pl. 23/172-175, 24/176-181, 25/182-

188, 26/189, 190, 190A, 190B, 191-193, 27/194, 195. 232. Ornamente similare se află pe toporul-ciocan de tip Mezőkeresztes din depozitul de la Sfârnaş

(nr. 1462), pe un topor-târnăcop de tip Jászladány din depozitul de la Plakuder din Bulgaria (Bognár-Kutzián 1973, fig. 7/b; Todorova 1981, p. 47, nr. 165, pl. 12/165) şi pe un exemplar de acelaşi tip de la Tianovci din Bulgaria (Bognár-Kutzián 1973, fig.7/a; Todorova 1981, p. 47, nr. 173, pl. 14/173).

233. A.Vulpe 1975, p. 44-45. 234. Ibidem, nr. 196-202, pl. 27/196-201, 28/202. 234a Unele topoare cu braţul-ciocan cilindric prezintă prelungiri sub formă de pinteni, amplasate fie pe o

latură, fie pe ambele la orificiul pentru coadă (supra nota 176). Toporul de la Brânzeni, punctul „Mersâna” (R. Moldova), datat în cultura Tripolie târzie (Marchevici 1973, p. 61, nr. 46; idem 1981, p. 103-104, fig. 54/1; idem 1996, p. 211), are pe latura interioară două prelungiri sub formă de pinteni la gaura pentru coadă şi este inclus în categoria formelor speciale ale tipului Jászladány (Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 207, nr. 50).

235. Vulpe 1975, p. 45. 236. Ibidem, nr. 204-216, 216A, pl. 28/204-213, 29/214-216, 216A. 237. Schubert 1965, p. 281; A.Vulpe 1975, p. 46; Patay 1984, p. 86-87.


151

238. Cercetări S. Gallus, în anul 1935; la descoperire: patru vase, un cuţit de cupru (?), un cuţit de silex, un mâner de os şi probabil un topor de piatră (Patay 1984, p. 77, nr. 407, pl. 39/407 şi 67, B şi p. 86; pentru descoperire, vezi şi Roska 1942b, p. 39, nr. 81; Schubert 1965, p. 281 şi nota 26; A.Vulpe 1973, p. 227 şi nota 71; idem 1975, p. 46; idem 1976, p. 144 şi nota 26; Dimitrov 1993, p. 146).

239. Săpături I. Dienes şi P. Patay, în anul 1963; la descoperire: cinci vase, o sulă de cupru, un ac de cupru, două cuţite de silex, două vârfuri de săgeată de silex (vezi supra nota 102; Schubert 1965, p. 285 şi nota 60; A. Vulpe 1975, p. 46.

240. Patay 1984, p. 86; Schubert 1965, p. 265, p. 258 şi nota 59; A. Vulpe 1975, p. 46. 240a. Piesa a fost găsită înainte de cercetările arheologice, la lucrul pământului; la descoperire: un topor de

piatră perforat de tip Konyár, un cuţit de silex şi un vas (Patay 1984, p. 84, nr. 482, pl. 47/482 şi p. 86).

240b. Ibidem, p. 82, 84, 86, nr. 450, 475, pl. 45/450, 46/475. 240c. Exemplarul este înregistrat la Magyar Nemzeti Múzeum din Budapesta împreună cu două lame de

silex caracteristice mormintelor de bărbaţi (Ibidem, p. 78, nr. 406, pl. 38/406 şi p. 86-87). 240d. Ibidem, p. 21, 73, 82, 87, nr. 7, 361, 454, pl. 1/7, 32/361, 45/454. 240e; vezi supra nota 142a. 241. Încadrarea cronologică a grupului cultural (sau cultura) Decea Mureşului diferă în opinia

specialiştilor (o amplă analiză a acestor puncte de vedere, vezi la Dodd-Opriţescu 1978, p.87-97). Din analiza materialelor din necropola de la Decea, cât şi din alte morminte şi aşezări legate de acest grup cultural, sau prin analogiile şi relaţiile cu civilizaţiile contemporane din zonă şi dinspre est (Ibidem.), s-a ajuns la concluzia că acest grup cultural s-a format la graniţa dintre culturile Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr, o perioadă de tranziţie (Roman 1971, p.114; Dodd-Opriţescu 1978, p. 95 şi urm.; Lazarovici 1983, p. 11; Luca 1994, p. 11; vezi şi supra nota 102).

242. Supra nota 102. 243. Regiunea Ivano-Frankivsk, vestul Ucrainei; depozitul a fost găsit într-un vas pictat aflat la 4 m

adâncime, în locul „Jamhor”, unde a fost investigată o aşezare cu două niveluri de locuire din cultura Tripolie BI (Cucuteni A) şi Tripolie BII (Cucuteni A-B); la descoperire: un pumnal de cupru, 39 de mărgele de cupru, un topor plat, varianta Cucuteni şi o diademă (bandă) de cupru (Sulimirski 1961, p.91-92, 96, pl.1/1-6); pentru toporul-târnăcop din acest depozit, vezi Berciu 1939-1942, p. 45; Driehaus 1952-1955, p. 2, 7, lista 6; Sulimirski 1961, p. 91, nr. 1, pl. 1/1; Schubert 1965, p. 286; Zbenovič 1969, p. 141, fig. 1/13; A.Vulpe 1973, p. 227 şi nota 72; idem 1975, p. 46, 47, notele 35, 42 (atribuit variantei Brad); Greeves 1975, p. 159, fig. 2/18; Eneolit SSSR 1982, pl. LX, LXII/64; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 207, nr. 43.

244. Amintim câteva opinii privind datarea vasului pictat: tranziţia de la Tripolie B II la Tripolie γ1 (C I), respectiv Cucuteni A-B2, B1 (Sulimirski 1961, p. 96); sfârşitul etapei Tripolie B II (Zbenovič 1969, p.141); vas Cucuteni B1 (A. Vulpe 1973, p. 227, nota 72); după formă vasul este caracteristic fazei Cucuteni A-B (Tripolie B II), însă decorul este atribuit fazei Cucuteni B1 (idem 1975, p. 46, nota 35 - aici şi componenţa depozitului).

245. Depozitele de la: Josani (două topoare-târnăcop Jászladány, varianta Târnăviţa, unul din varianta Orşova, unul din varianta Şincai şi unul din varianta Petreşti; în acest depozit un exemplar cu siguranţă nu aparţine descoperirii (vezi corpus, Josani); Ciubanca (un topor-ciocan tip Mezőkeresztes şi un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Orşova); Cetatea de Baltă (un topor-ciocan de tip Agnita, un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Şincai şi unul din varianta Petreşti); Tarcea (două topoare-ciocan de tip Mezőkeresztes, două topoare-târnăcop de tip Jászladány, varianta Şincai şi unul din varianta Petreşti); Vărd (două topoare-tânăcop de tip Jászladány, varianta Brad, un topor-târnăcop de tip Jászladány din grupa formelor speciale şi un fragment de topor care nu mai poate fi clasificat) (vezi corpus, nr.1215-1220; 504-505; 941-943; 1502-1506; 1709-1712). Din Ungaria sunt depozite la: Hajduhadház (vezi supra nota 141), Szeged-Szillér, kom. Csongrád (vezi supra nota 3a).

246. A.Vulpe 1975, p. 46. 247. Topoare-târnăcop de tip Jászladány au fost descoperite întâmplător în nord-estul Olteniei, în zona de

răspândire a culturii Sălcuţa IV, şi sunt puse în relaţie cu această cultură (aşa de exemplu topoarele de la: Obogeni, nr. 1284; Turcenii de Jos, nr. 1649; Prundeni, nr. 1379; Racoviţa, nr. 1381; Dobriceni, nr. 969 şi altele).

247a. A. Vulpe 2001a, p. 222 şi urm.

Ion Mareş

152

248. Potrivit unor opinii, unele topoare-târnăcop de tip Jászladány sunt considerate ca aflându-se în uz şi în cultura Coţofeni (Berciu 193, p. 73 şi urm; Andriţoiu 1971, p. 43; Lazăr 1974, p. 122-123; idem 1977, p. 445-446; idem 1995, p. 195, LXI.1.B).

249. A. Vulpe 1973, p. 227; idem 1975, p. 47, nota 41; idem 1976, p. 144; Roman 1976, p. 17. 250. A. Vulpe 1973, p. 228, fig. 4; idem 1975, p. 47, pl. 52, A.B, 53,A. 251. Descoperiri la: (topoare-târnăcop, varianta Târnăviţa) „Budapest”, un topor, Hőgyész, kom. Tolna,

un topor, Locul descoperirii necunoscut, trei topoare, „Împrejurimile de la Szeged”, kom. Csongrád, un topor (Patay 1984, p. 69, nr. 318-323, pl. 27/318-323); topoare-târnăcop, varianta Orşova, prima grupă: Locul descoperirii necunoscut, şapte topoare (Ibidem, p. 70, nr. 324, 327, 328, 329, 332, 333, 338, pl. 28/324, 327-329, 332, 29/333, 339), „Komitat Tolna”, un topor, „Fostul komitat Bihar” (din kom. Hajdú-Bihar sau din jud. Bihor, România), un topor, Sárospatak, Akasztódomb, kom. Borsod-Abaúj-Zemplén, un topor, Tiszamogyorós, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, „Ungaria”, două topoare, Acsa, Gutai hegy (Dealul Gutai), kom. Pest, un topor, Magyarcsanád, Bökény, Kom. Csongrád, un topor, Budakeszi, Máriamakk, kom. Pest, un topor (Ibidem, p. 70-71, nr. 325, 326, 330, 331, 334-337, 339, pl. 28/325, 326, 330, 331, 29/334-337, 339); topoare-târnăcop, varianta Orşova, a doua grupă: Locul descoperirii necunoscut, două topoare, „Komitat Baranya”, un topor, Doboz, kom. Békés, un topor, „Komitat Szomogy”, un topor, Szarvas, Halásztelek, kom. Békés, un topor, „Ungaria”, trei topoare (Ibidem, p.71, nr. 340-348, pl. 29/340, 341, 30/342-348); topoare-târnăcop, varianta Şincai: Locul descoperirii necunoscut, două topoare, Újszentmargita (Szentmargitpuszta), Szőlőhegy, kom. Hajdú-Bihar, un topor (Ibidem, p. 72, nr. 351-353, pl. 31/351, 352); topoare-târnăcop, varianta Petreşti: „Dabas”, kom. Pest, un topor, Kerepes, kom. Pest, un topor, Szeged, Tápé, kom. Csongrád, un topor, Locul descoperirii necunoscut, patru topoare, Debrecen, kom. Hajdú-Bihar, un topor, Hajdúhadház, un topor, descoperire de depozit (vezi supra notele 141, 245), Debrecen, kom. Hajdú-Bihar, un topor, Kisvárda, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, probabil descoperire de mormânt (vezi supra notele, 3a, 240d), Nyírtura, Várhegy, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Fényeslitke, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, din mormântul „J” distrus de lucrări (vezi supra nota 240), Szentes, Sáphalom, kom. Csongrád, un topor, donat Muzeului din Szentes împreună cu un topor-ciocan, Vácsentlászló, kom. Pest, un topor, Szombathely, Óperint, kom. Vas, un topor, „Ungaria”, două topoare, Tószeg, Paládicspuszta, kom. Szolnok, un topor, Sarkadkeresztúr, Kisnyék, kom. Békés, un topor găsit împreună cu un topor-ciocan perforat de piatră (Ibidem, p. 73-74, nr. 354-374, pl. 31/354-358, 32/359-364, 33/365-370, 34/371, 372-374); topoare-târnăcop din a doua grupă din varianta Petreşti: Mátészlka, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Balassagyarmat, kom. Nógrád, un topor, Újszentmargita, kom. Hajdú-Bihar, un topor, Verseg, Fenyőharaszt, kom. Pest, un topor, Locul descoperirii necunoscut, patru topoare, Hajdúhadház, Liget, Szamárhegy, kom. Haidú-Bihar, un topor, Kóny, kom. Győr-Sopron, un topor, Tiszaigar, kom. Szolnok, un topor, probabil descoperire de mormânt (vezi supra nota 142a), Sopron, Bánfalva, (Wandorf), Häuslerberg, kom. Győr-Sopron, un topor, „Nordul Ungariei”, un topor (Ibidem, p. 74-75, nr. 373-376, 376A, pl. 34/373-377, 35/378-383, 36/384-386, 386A); alte exemplare din varianta Petreşti: „Locul descoperirii necunoscut”, şase topoare, „Komárom” („Új Szőny), kom. Komárom, un topor, „Împrejurimile de la Komárom”, kom. Komárom, un topor, „Ungaria”, trei topoare, Kővesd (?), un topor, Ajak, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Isaszeg, Wesselényi utca (strada Wesselényi), kom. Pest, un topor, „Budapest”, III. Cartier, Óbuda” un topor, Vasmegyer, Kisvármi, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor (Ibidem, p. 75-76, nr. 387-401, pl. 36/387, 387A-389, 37/390-397, 38/398-401); topoare-târnăcop, varianta Brad: „Locul descoperirii necunoscut”, 13 topoare, „Komárom”, kom. Komárom, un topor, „Pomáz”, kom. Pest, un topor, Tápiószentmárton, kom. Pest, un topor, probabil descoperire de mormânt (vezi nota 240c), Jászladány, kom. Szolnok, un topor descoperit în mormântul 18 (vezi nota 238), Békés, Povád, kom. Békés, un topor, Furta, Csátoldal, kom. Hajdú-Bihar, un topor, Nádudvar, kom. Hajdú-Bihar, un topor, Pocsaj, Szőlőskert (Podgorie), kom. Hajdú-Bihar, un topor, Hajdúhadház, kom. Hajdú-Bihar, descoperire de depozit, un topor (pentru descoperirile însoţitoare, vezi supra nota 141), Füzesgyarmat, kom. Békés, un topor, Nyírlogos, Szennyespuszta, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Fényeslitke, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor descoperit într-un mormânt distrus (vezi supra nota 240), Szerep, Hoszúhát, kom. Hajdú-Bihar, un topor, Szeged, Szillér, kom. Csongrád, descoperire de depozit, un topor (pentru alcătuirea depozitului, vezi supra nota 245), Szentes, Nagyvölgypart, kom. Csongrád, un topor, „Budapest (Pest)”, un topor,


153

„Ungaria”, două topoare, Karcag, kom. Szolnok, un topor, Mezőtúr, kom. Szolnok, un topor, Nagyhalász, Szőlőhegy, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, la descoperire (?): trei bucăţi de sârmă răsucite, „Kisvárda”, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Mezőberény, kom. Békés, un topor, „Împrejurimile de la Sátoraljaújhely”, un topor, Magyarhomorog, Kónyadomb, kom. Hajdú-Bihar, un topor, descoperire de mormânt (vezi supra notele 102, 239), Fényeslitke, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor descoperit într-un mormânt distrus (vezi supra nota 240), Hencida, kom. Hajdú-Bihar, două topoare-târnăcop din varianta Brad şi un fragment (braţul cu tăişul vertical), descoperire de depozit (?) (Ibidem, p. 78-81, nr. 402-447, pl. 38/402-406, 39/407-411, 40/412-417, 41/418-423, 42/424-425, 427-431, 43/432-440, 44/441-447); topoare-târnăcop din variante care nu mai pot fi determinate: „Budapest, III, Cartier Békásmegyer”, un topor, Locul descoperirii necunoscut, trei topoare, Tiszanagyfalu, Hatházi kubik, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, probabil descoperire de mormânt (vezi supra nota 240b), Ajak, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Nyírtura, Lengyelhegy, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Szabolcs sau Balsa, Fecskepart, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, probabil descoperire de mormânt (vezi supra nota 240d), „Împrejurimile de la Nyírpazony”, kom. Szabolcs-Szatmár, un topor, Szeged, Szillér, kom. Csongrád, un topor, descoperire de depozit (?) (vezi supra nota 245), „Aszód”, kom. Pest, un topor, Jászboldogháza, Csikósdülő, kom. Szolnok, un topor, Poroszló, kom. Heves, un topor (Ibidem, p. 81-83, nr. 448-460, pl. 44/448-450, 45/451-456); topoare-târnăcop cu ambele braţe rupte: Locul descoperirii necunoscut, două fragmente de topoare, „Székesfehérvár”, kom. Fejér, un fragment de topor, Szendrő, kom. Borsod-Abaúj-Zemplén, un fragment de topor, probabil descoperire de depozit (probabil împreună cu un topor-ciocan de tip Szendrő şi un topor plat de tip Felsőgalla, varianta Szendrő [Ibidem, p. 33, 44, nr. 95, 180, pl. 6/95, 11/180]), „Împrejurimile de la Kisvárda”, kom. Szabolcs-Szatmár, un fragment de topor, Szeged, Szillér, kom. Csongrád, un fragment de topor, descoperire de depozit (vezi supra nota 245), „Ungaria”, partea mezială a unui topor cu braţele rupte (Ibidem, p. 83, nr. 461-467, pl. 45/461-462, 46/463-466); braţe de topoare cu tăişul vertical: Locul descoperirii necunoscut, 10 fragmente de topoare, „Budapest, III, Cartier Békásmegyer”, trei fragmente de topoare, Kerepes, un fragment de topor, Hőgyés, kom. Tolna, un fragment de topor, Tiszanagyfalu, Hatházi kubik, kom. Szabolcs-Szatmár, un fragment de topor, probabil descoperire de mormânt (vezi supra nota 240b), Nagyrábé, kom. Hajdú-Bihar, un fragment de topor, Mezőberény, kom. Békés, un fragment de topor, Debrecen, Szotyori telep (?), kom. Hajdú-Bihar, un fragment de topor, Magyarhomorog, Mogyorós tanya, (Ferma Mogyorós), kom. Hajdú-Bihar, un fragment de topor descoperit la lucrul pământului, înainte de săpăturile arheologice efectuate de A. Horváth, în mormântul 1 (vezi supra nota 240b), Haidúsámson, kom. Hajdú-Bihar, un fragment de topor, Tarnaméra, kom. Heves, un fragment de topor, Hajdúböszörmény, Rét, kom. Hajdú-Bihar, un fragment de topor, Aranyosapáti (odinioară Bácsaranyos), kom. Szabolcs-Szatmár, două fragmente de topoare, „Împrejurimile de la Kisvárda”, kom. Szabolcs-Szatmár, un fragment de topor, „Keszthely”, kom. Zala, un fragment de topor, „Ungaria”, un fragment de topor, Hencida, un fragment de topor, probabil descoperire de depozit (vezi supra) (Ibidem, p. 83-85, nr. 468-489, 489A, 490-494, pl. 46/468-475, 47/476-488, 48/489, 489A, 490-494); braţe de topor cu tăişul orizontal (braţe-sapă): „Împrejurimile de la Szeged”, kom. Csongrád, un fragment de topor, Locul descoperirii necunoscut, cinci fragmente de topoare, Mezőberény, kom. Békés, un fragment de topor, Berettyóújfalu, kom. Hajdú-Bihar, un fragment de topor, Kunszentmárton, Péterszög, kom. Szolnok, un fragment de topor, Pusztaszer, kom. Csongrád, un fragment de topor (Ibidem, p. 85, nr. 495-504, pl. 48/495-502, 504).

252. Descoperiri la: Vel’ký Blb, un topor-târnăcop (Novotná 1970, p. 25, nr. 107, pl. 6/107); Kláštor pod Znievom, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 108, pl. 6/108); Gánovce, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 109, pl. 6/109); Kláštor pod Znievom, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 110, pl. 6/110); Spišská Nová Ves, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 111, pl. 6/111); „Locul descoperirii necunoscut”, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 112, pl. 6/112); Svätý Mikulaš, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 113, pl. 6/113); „În sus de Nitra”, probabil de la Hradec, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 114, pl. 6/114), varianta Petreşti (A.Vulpe 1975, p. 47, nota 42); Hrkáč, un topor-târnăcop (Novotná 1970, p. 25, nr. 115, pl. 5/115); Nový Tekov, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 117); Banská Bystrica, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 118), „Împrejurimile de la Bratislava” (Pozsony), un topor-târnăcop, varianta Orşova (Patay 1984, p. 101, nr. 592, pl. 557592), „Levice (Leva)”, un topor-târnăcop cu braţele

Ion Mareş

154

rupte şi folosit ca ciocan, variantă care nu mai poate fi determinată (Ibidem, p. 102, nr. 605, pl. 57/605).

253. Descoperiri la: Ryngač, rn. Novoselicija (Noua Suliţă), reg. Cernăuţi, depozit alcătuit din opt topoare-târnăcop din care s-a păstrat unul, descoperit într-un vas tripolian (Zbenovič 1969, p. 139, nr. 4, fig. 1/2, 2/2); toporul este considerat ca o formă specială a tipului Jászladány (A. Vulpe 1975, p. 45, nota 33d, p. 51, nota 53; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 208, nr. 53), vasul fiind datat în etapa Tripolie B II - Cucuteni A-B (Movša 1985, p. 209); Germakivka, reg. Ternopil’, un topor-târnăcop (Sulimirski 1961, p. 93, pl. 2/3; Zbenovič 1969, p.137, 141, fig.1/1; A.Vulpe 1975, p. 51, nota 53 [de tip Târgu Ocna]; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 208, nr.56 [varianta nedeterminată]); Mileev (sau Milie, Milejow, Milčev), reg. Cernăuţi, un topor-târnăcop (Berciu 1939-1942, p.50, nr. 17; idem 1942, p. 49, nr. 332; Sulimirski 1961, p. 93, nr. 5, pl.2/5; Zbenovič 1969, p. 137, fig.1/10; A.Vulpe 1975, p. 51, nota 53 [de tip Târgu Ocna]; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 208, nr. 58 [varianta nedeterminată]); Tatariska, rn. Kam’janec’-Podil’skij, reg. Hmel’nickij, un topor-târnăcop, descoperire singulară, pus în relaţie cu o aşezare tripoliană de pe malul râului Smotrič (Zbenovič 1969, p. 138-139, nr. 3, fig. 1/11,2/5; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 209, nr. 59 [variantă nedeterminată]); Severinovcy, reg. Hmel’nickij, un topor-târnăcop (Sulimirski 1961, p. 93, nr. 7, pl. 2/1; Zbenovič 1969, p. 137, fig.1/5; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 209, nr. 60 [variantă nedeterminată]); Vozilov, reg. Ternopil’, un topor-târnăcop (Sulimirski 1961, p. 93, nr. 8, pl. 2/2; Zbenovič 1969, p. 137, fig. 1/4; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 209, nr. 61).

254. Descoperiri la: „Împrejurimile de la Panagjurište”, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 94 [indicele general TT-4], pl. 3/6; Todorova 1981, p. 47, nr. 163, pl. 11/163); Teliš, un topor-târnăcop (descoperire în aşezarea înaltă, în stratul de mijloc) datat la sfârşitul fazei culturii Krivodol-Sălcuţa, aproape de perioada de tranziţie (Ibidem, p.19,47, nr. 164, pl. 12/164); Plakuder, un topor-târnăcop (supra nota 209), varianta Şincai (A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42); Novoselci, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 92 [indicele general TT-2], pl. 1/1; Todorova 1981, p. 47, nr. 171, pl. 13/171); Tianovci, două topoare-târnăcop, descoperire de depozit, primul cu semne (mărci) (Černyh 1978a, p. 94 [indicele general TT-6], pl. 4/4,8; Todorova 1981, p. 47, nr. 172, 173, pl. 13/172-173, [vezi şi supra nota 232]); Batulija, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 96 [indicele TT-10], pl. 5/7; Todorova 1981, p. 47, nr. 174, pl. 14/174); Kremicovci, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 92 [indicele TT-2], pl. 1/5; Todorova 1981, p. 47, nr. 175, pl. 14/175); Leva Reka, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 92 [indicele TT-2], pl. 2/1 [Ljava Reka]; Todorova 1981, p. 47, nr. 176, pl. 14/176); Rebro de la Breznik, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 177, pl. 14/177); Berkovica, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 94 [indicele TT-6], pl. 4/7; Todorova 1981, p. 47, nr. 178, pl. 15/178); Prodimec, Dolni Bivol, un topor târnăcop (Černyh 1978a, p. 92 [indicele TT-2], pl. 1/4; Todorova 1981, p. 47-48, nr. 179, pl. 15/179); Zlatna Ponega, un topor-târnăcop (Ibidem, p. 48, nr. 180, pl. 15/180); Radomir, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 95 [indicele TT-6], pl. 4/3; Todorova 1981, p. 48, nr. 181, pl. 15/181; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Orşova]); Gorna Rosina, Enev Răt, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 95 [indicele TT-6], pl. 4/6 [Kryvenik, Enev Ryt]; Todorova 1981, p. 48, nr. 182, pl. 15/182); Gorski Trămbeš, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 92 [indicele TT-2], pl. 2/6; Todorova 1981, p. 48, nr. 183, pl. 15/183); Ivanovo, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 184, pl. 16/184); Ugărčin, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 92 [indicele TT-2], pl. 2/2 [Ugyrčin]; Todorova 1981, p. 48, nr. 185, pl. 16/185; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Orşova]; „Împrejurimile de la Sofia”, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 95 [indicele TT-6], pl. 4/5 [locul necunoscut]; Todorova 1981, p. 48, nr. 186, pl. 16/186); Božurište, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 92 [indicele TT-2], pl. 1/2 [jud. Sofia]; Todorova 1981, p. 48, nr. 187, pl. 16/187); Kirilovo (Sveti Kirilovo, Kirilmethodievo), un topor-târnăcop, descoperire întâmplătoare într-o aşezare înaltă (Černyh 1978a, p. 96 [indicele TT-10], pl. 5/1; Todorova 1981, p. 48, nr. 188, pl. 16/188); Rebărkovo, Del (Džugera), un topor-târnăcop, descoperire întâmplătoare într-o aşezare înaltă (Ibidem, nr. 189, pl.16/189).

255. Ibidem, p. 48, pl. 26, B. 256. Descoperiri la: Arapovac, un topor-târnăcop (Garašanin 1954, p. 48, pl.XXXIII/10); „Locul

descoperirii necunoscut”, un topor-târnăcop (Ibidem, p. 49); Valakonja, un topor-târnăcop (Ibidem, pl.XXXIV/3); „Împrejurimile de la Jagodina”, un topor-târnăcop (Ibidem.); Požežena, un topor-târnăcop (Ibidem.); Ripanj (Ibidem, pl. XXXIII/5); Čubra, un topor-târnăcop (Ibidem.); „Locul descoperirii necunoscut”, 10 topoare-târnăcop (Ibidem, p. 49-50); „Împrejurimile de la Jagodina”


155

(Svetozarevo), un topor-târnăcop (Ibidem, p. 50, pl.XXXIII/11); Krčin, un topor-târnăcop (Ibidem.); „Locul descoperirii necunoscut”, două topoare-târnăcop (Ibidem.); Dubravica, „Stakov Koš”, un topor-târnăcop (Ibidem.); „Împrejurimile de la Jagodina” (Svetozarevo), un topor-târnăcop (Ibidem.); Mramorak, un topor-târnăcop (Roska 1942a, p. 185, nr. 267; idem 1942b, p. 45, nr. 120; Jovanović 1971, pl. IX/2; A.Vulpe 1975, p.47, nota 42 [varianta Târnăviţa]); Dobanovci, un topor târnăcop (Jovanović 1971, pl. VI/1); Leget, două topoare-târnăcop (Ibidem, pl. VI/2,3); Šaarkamen, depozit format din cinci topoare-târnăcop (Ibidem, pl. VII/1-5; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Şincai]); Boljetin, două topoare-târnăcop (Jovanović 1971, pl. VII/8,9; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [ultimul din varianta Orşova]); Miroč, un topor-târnăcop (Jovanović 1971, pl. VII/11; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [Miroc; varianta Orşova]); Mosna, un topor-târnăcop (Jovanović 1971, pl. VII/12; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Petreşti]); Padina, un fragment de topor-târnăcop, braţul cu tăişul orizontal (Jovanović 1971, pl. VII/ 15); Varoš, un topor-târnăcop (Ibidem, pl. VIII/4); Mokra, un topor-târnăcop (Ibidem, pl. VIII/5; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Orşova]); Niš, un topor-târnăcop (Jovanović 1971, pl. VIII/6; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Orşova]); Leskovac, un topor-târnăcop (Jovanović 1971, pl. VIII/7; A.Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Şincai]); Veliko Laole, un topor-târnăcop (Jovanović 1971, pl. VIII/8; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Şincai]); Mali Bubanj, un fragment de topor-târnăcop, braţul cu tăişul vertical (Jovanović 1971, pl. VIII/9); Barice, un topor-târnăcop (Ibidem, pl. IX/1); Banatsko Plandište, un topor-târnăcop (Ibidem, pl. IX/3); Bela Crkva, un fragment de topor-târnăcop (braţul cu tăişul vertical) şi un topor-târnăcop (Ibidem, pl. IX/4,5); Banatski Karlovac, un topor-târnăcop (Ibidem, pl. IX/6; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Brad]); Veliko Središte, două topoare-târnăcop (Jovanović 1971, pl. IX/9,10; A.Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Orşova]); Kuštiljski, un fragment de topor-târnăcop, braţul cu tăişul vertical (Jovanović 1971, pl. IX/11); Vršac, două fragmente de topoare-târnăcop, braţele cu tăişul orizontal (Ibidem, pl. IX/12-13); Subotište, un topor-târnăcop (Ibidem, pl. IX/19; A. Vulpe 1975, p. 47, nota 42 [varianta Brad]); „Locul descoperirii necunoscut”, şase topoare-târnăcop (Šljivar 1992, p. 171, pl. III/1-2, II/2-3, IV/1-2); Donji Milanovac, şase topoare-târnăcop (Ibidem, p. 171-172, pl.V/1-4, VI/1-2); Presek (Nemenikuthu la Kosmaju), un topor-târnăcop (Ibidem, p. 172, pl. IV/3); Orasac (Arantelovca), un topor-târnăcop (Ibidem, pl. III/3), Radajevac, un topor-târnăcop, varianta Brad (Patay 1984, p. 102, nr. 598, pl. 56/598), „Veliki Gaj (Nagygáj)”, Voivodina, trei topoare-târnăcop, din care unul întreg şi un fragment din varianta Brad şi un alt fragment de topor, variantă care nu mai poate fi determinată (Ibidem, nr. 599, 600, 606, pl. 56/599-600, 57/606).

256a. Grabovac (Albertfalu), un topor-târnăcop, varianta Şincai (Patay 1984, p. 101, nr. 596, pl. 56/596). 257. Brânzeni - „Mersâna” (vezi supra nota 234a ). 258. A. Vulpe 1975, p. 47-48, pl. 52, A.B. 259. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 198, 200, harta 3. 260. Crîşmaru 1971, p. 480. 261. Idem 1977, p. 24. 262. A. Vulpe 1973, p. 233-234; idem 1975, p. 38, nr. 103. 263. Niţu / Şadurschi 1994, fig. 4. 264. În tell-ul de la Poduri-„Dealul Ghindaru”, în nivelul Cucuteni B, a fost investigat parţial un sanctuar

în care a fost găsită o vatră cruciformă, cu un vas spart ritual şi înglobat în miezul ei, în apropierea căreia s-a aflat un creuzet, posibil pentru topirea cuprului, şi un vas cu torţi pastilate (Monah / Cucoş / Popovici / Antonescu 1982, p. 9-10; Monah / Cucoş 1985, p. 131, nr. 794; Cucoş 1999, p. 59; Monah 1997, p. 31, 44; Monah / Popovici 2000, p. 4). În interiorul creuzetului nu au fost remarcate urme de folosire (informaţie amabilă, Dan Monah), însă semnificaţia obiectului, în contextul descoperirii, este importantă.

265. Supra notele 238, 239, 240. 266. A. Vulpe 1975, p. 43. 267. Bader 1973, p. 705-706. 268. A. Vulpe 1973, p. 233. 269. Tipul a fost determinat de F. Schubert; denumirea este după locul descoperirii unui topor cu două

tăişuri în cruce la Kladari, Bosnia (Schubert 1965, p. 281, nota 28, fig. 1). 270. A. Vulpe 1975, p. 48. 271. Schubert 1965, p. 281; Novotná 1970, p. 26; A. Vulpe 1975, p. 48; Patay 1984, p. 89. 272. Schubert 1965, p. 286; Novotná 1970, p. 27; A. Vulpe 1975, p. 48; Patay 1984, p. 90.

Ion Mareş

156

272a. Ibidem, p. 89, 93, nr. 507, 538, pl. 49/507. 273. A. Vulpe 1975, p. 48, pl. 53, A. 274. Un exemplar de la Komárno (Novotná 1970, p. 26, nr. 128, pl. 7/128). 274a. Descoperiri la: Locul descoperirii necunoscut, un topor-târnăcop întreg şi unul fragmentar

(se păstrează braţul cu tăişul orizontal), Gilvánfa sau Magyarmecske, kom. Baranya un topor-târnăcop, Taksony, kom. Pest, un topor descoperit împreună cu un alt topor-târnăcop de tip necunoscut (vezi supra nota 272a), „Budapest, III. Cartier, Békásmegyer”, un topor, Locul descoperirii necunoscut (posibil „Komitat Baranya”), un topor (Patay 1984, nr. 505-510, pl. 49/505-510).

275. Schubert 1965, p. 281; A. Vulpe 1975, p. 48; Patay 1984, p. 90. 276. Berciu 1939-1942, p. 54; Schubert 1965, p. 282; A.Vulpe 1973, p. 228; idem 1975, p. 49; Černyh

1978a, p. 96 (indicele TT-12); Todorova 1981, p. 48. 277. A. Vulpe 1975, p. 49. 278. Ibidem. 279. Ibidem, nr. 219-233, pl. 29/ 219-223, 30/224-233. 280. Ibidem, p. 50-51. 281. În zona acestei culturi nu au fost descoperite complexe închise cu topoare-târnăcop de tip Târgu

Ocna (Zbenovič 1969, p. 141). 282. Todorova 1981, p. 49. Toporul de la Hotnica este o descoperire întâmplătoare în zona aşezării de la

„Vodopada” care aparţine culturii Pevec târzie (sincronizată cu faza Cucuteni B, faza Cernavoda I târzie, nivelul Ulmeni) (Ibidem şi nr. 194, pl. 17/194).

283. A. Vulpe 1973, p. 228 şi fig. 3; idem 1975, p. 51, pl. 53, B. 284. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 198, 209-210, nr. 62-71, harta 4. 285. Chicideanu 1973, p. 521; Comşa 1981, p. 25. 286. Descoperit întâmplător la Cimişlia (Berciu 1939-1942, p. 54, nr. 4; idem 1941-1942, p. 343-349,

fig. 1; idem 1943, p. 67-72, fig. 1; Sulimirski 1961, p. 93 şi nota 14a, pl. 2/8; A. Vulpe 1975, p. 51, nota 53; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 209, nr. 63).

287. În afara toporului de la Hotnica (vezi supra nota 282) sunt următoarele descoperiri: Bojca, jud. Russe, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 94-96 [indicele TT-6], pl. 4/2 [suprapus cu variantele de tipul Jászladány-Čepin]; Todorova 1981, p. 49, nr. 190, pl. 17/190); „Jud. Plovdiv”, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 96 [indicele TT-19; apropiat cu variantele Jászladány-Kladari], pl. 5/4; Todorova 1981, p. 49, nr. 191, pl. 17/191); Stražica, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 192, pl. 17/192); „Jud. Russe”, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 96 [indicele TT-10; cu variantele Jászladány-Kladari], pl. 5/2; Todorova 1981, p. 49, nr. 193, pl. 17/193); Ai Bunar (Beli Izvor), jud. Stara Zagora, un topor-târnăcop, descoperire întâmplătoare din zona exploatării miniere, folosit în activitatea de exploatare a minereului (Černyh 1978a, p. 96 [indicele TT-12; tipul Târgu Ocna]), pl. 2/7; Todorova 1981, p. 16, 49, nr. 195, pl. 17/195; Mussina, jud. Veliko Tărnovo, un topor-târnăcop (Černyh 1978a, p. 96 [indicele TT-10; apropiat de una din variantele tipului Jászladány], pl. 5/5 [Mysina]; Todorova 1981, p. 49, nr. 196, pl. 17/196 [greşită trimiterea la ilustraţia de la Černyh 1978a, pl. 4/2]); „Locul descoperirii necunoscut”, topor-târnăcop (Ibidem, nr. 197, pl. 18/197).

288. Locul şi contextul descoperirii nu sunt cunoscute (Berciu 1939-1942, p. 54; idem 1941-1942, p. 345-346; A. Vulpe 1975, p. 51, nota 53). Nu este exclus ca acest topor să fie de tip Nógrádmarcal.

289. Un eşantion de mineral de cupru de la Sândominic se află în colecţia Muzeului de Mineralogie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (Metalurgia 1995, p. 20, nr. XI).

290. În cazul topoarelor de la Târgu Ocna şi Piatra Şoimului (fost Calu), descoperite în zone cu resurse de sare şi slatini, s-a considerat că au servit la exploatări miniere (Matasă 1964, p. 24, nota 12).

291. Supra nota 287; vezi şi cap. 3, partea 3.3 şi nota 19. 292. Prin forma sa deosebită (părţile laterale faţetate, îndemânarea cu care a fost elaborat) acest topor, care

provine probabil de la Monor, este considerat a fi o piesă de paradă, de lux (Tudor 1972, p. 29, nr. 19).

293. Schmidt 1932, p. 60, nr. 2. 294. În relaţie cu cultura Costişa (A. Vulpe 1970, p. 46, nr. 179, pl. 10/179). 295. Idem 1973, p. 228, nota 78; idem 1975, p. 51 (aici şi discuţiile referitoare la interpretarea tipului

acestui fragment de topor). 296. Ibidem, pl. 53, B.


157

297. Denumirea tipului (determinatat de F. Schubert [1965, p. 282, nota 30], fig. 1) după locul descoperirii la Nógrádmarcal, kom. Nógrád, Ungaria, a unui depozit format (iniţial au fost 8-9 topoare) din cinci topoare-târnăcop de acest tip şi un topor-ciocan de tip Nógrádmarcal (Patay 1984, p. 57, 91, nr. 253, 519-523, pl. 21/253, 50/519-523).

298. Schubert 1965, p. 282; Novotná 1970, p. 25; A.Vulpe 1975, p. 51-52; Patay 1984, p. 90. 299. A. Vulpe 1975, p. 52, nr. 235, 236, 236A.B, pl. 321/235-236B. 300. Ibidem. 301. Ibidem. 302. Vulpe 1973, p. 228; idem 1975, p. 52; Patay 1984, p. 92. 303. A. Vulpe 1975, p. 52. Un topor-târnăcop de tip Nógrádmarcal face parte dintr-un depozit (la

descoperire: un topor plat [după noi, este din varianta Cucuteni], un fragment de spirală în formă de ochelari şi un pumnal) de la Malé Leváre din Slovacia (Novotná 1970, p. 14, nr. 2, p. 25, nr. 125, pl. 7/125); depozitul a fost datat şi prin comparaţia tipologică a toporului plat cu un alt exemplar descoperit la Vrádište (Ibidem, p. 15, nr. 37) care a fost găsit împreună cu ceramică decorată cu împunsături succesive (Furchenstichkeramik) de tip Gajary (Ibidem, p. 27 [aici, trimiterea este greşită la nr. 123, unde se află un topor de tip Holič]; vezi aceste discuţii la A. Vulpe 1975, p. 52, nota 55); toporul plat poate fi apreciat cu timpul culturii Bodrogkeresztúr şi Cucuteni B (Novotná 1970, nr. 2 şi p. 16). După M. Novotná, asemănarea tipologică între topoarele de tip Hortobágy şi Nógrádmarcal (care evoluează din tipul Jászladány) şi descoperirea lor în zona Carpaţilor le situează în arealul şi perioada culturii Bodrogkeresztúr (Novotná 1970, p.16); pumnalul din acest depozit este datat în timpul culturii Ludanice (idem 1982, p. 316). După P. Patay, toporul-târnăcop de la Malé Leváre este un topor-ciocan asemănător cu cel descoperit în depozitul de la Nógrádmarcal (vezi supra nota 297; Patay 1984, p. 92). La I. Matuschik apare ca fiind de tip Jászladány (Matuschik 1996, p. 8).

304. A. Vulpe 1975, p. 52, pl. 53,B. 305. Descoperiri la: Szilvásvárad (Szilvás), kom. Heves, un topor-târnăcop (la M Roska [1942b, p. 53,

nr. 178] apare eronat cu locul descoperirii Tasnádszilvás [Silvaş, com. Săuca, jud. Satu Mare] [apud Patay 1984, p. 91, nr. 511, nota 3]), aşa fiind menţionat şi în literatură [Popescu 1944, p. 29, nota 4, Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6, A. Vulpe 1975, p. 54]), Locul descoperirii necunoscut, trei topoare-târnăcop, „Budapest, III. Cartier, Békásmegyer”, un topor-târnăcop, „Velem, Szent Vid hegy (Dealul Sfântu Veit)”, kom. Vas, un topor-târnăcop, Lábatlan, kom. Komárom, un topor-târnăcop, Nógrádmarcal, kom. Nógrád, descoperire de depozit (vezi supra nota 297), Csitár, kom. Nógrád, un topor-târnăcop, Szob, Ferma Sukola, kom. Pest, un topor târnăcop, „Komárom”, kom. Komárom, un topor-târnăcop (Patay 1984, p. 91-92, nr. 511-527, pl. 49/511-514, 50/515-523, 51/524-527).

306. Următoarele descoperiri: „Locul descoperirii necunoscut”, trei topoare-târnăcop (Novotná 1970, p. 25-26, nr. 119, 126, 127, pl. 7/199, 126, 127); „Împrejurimile de la Bratislava”, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 120, pl. 7/120); Bojnice, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 121, pl. 7/121); „Zona Bratislava”, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 122, pl. 7/122); Holič, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 123, pl. 7/123); Mikula, un topor-târnăcop (Ibidem, nr. 124, pl. 7/124); Malé Leváre (supra nota 303), Lišov, bez. Zvolen, un topor-târnăcop (Roska 1942b, p. 41, nr. 101; Novotná 1970, p. 25, nr. 116 [arătat ca topor-târnăcop de tip Jászladány]; Patay 1984, p. 103, nr. 609, pl. 55/609 [topor-târnăcop de tip Nógrádmarcal]).

307. După F. Schubert, sapa-dublă (Doppelhacke), toporul-dublu (Doppelaxt) şi sapa-pic (Pickelhacke) formează a treia grupă a topoarelor cu două tăişuri (Zweischneidigeäxte) şi sunt considerate ca forme speciale (Schubert 1965, p. 282, fig. 1).

308. Relaţia între acest topor cu formele similare egeene târzii (vezi discuţiile şi bibliografia la A. Vulpe 1975, p. 52, nota 57) nu are o fundamentare sigură (Schubert 1965, p. 282, nota 32 şi p. 283; A. Vulpe 1975, p. 52, nota 57).

309. Ibidem, p. 52. 310. Ibidem. 311. Se păstrează la Muzeul Debrecen (Roska 1942b, p. 22, fig. 21 [Doppelaxt]). 312. Sapa dublă (Doppelhacke) şi toporul dublu (Doppelaxt) se apropie de tipul Jászladány (Schubert

1965, p. 282-283). 313. Aprilovo, jud. Stara Zagora, pichel dublu (Doppelpickel), descoperire întâmplătoare (Černyh 1978a,

p. 103 [indicele TK-2; topor-scoabă sau topor-dublu], pl. 5/8; Todorova 1981, p. 50, nr. 198, pl. 18/198).

Ion Mareş

158

314. Piesa de la Aprilovo este considerată de H. Todorova ca pichel-dublu (Doppelpickel) şi are două tăişuri verticale foarte înguste, asemănătoare unui topor-dublu (Doppelaxt) (Ibidem, p. 50).

315. Supra nota 307. 316. Denumirea tipului determinat de M. Roska (1942b, p. 21-22) este după locul descoperirii, la

Hortobágy, kom. Hajdú-Bihar, Ungaria, a două sape duble (Doppelhachen) găsite întâmplător în câmpia Máta (Ibidem, p. 44, nr. 110, fig. 19/1-2; Schubert 1965, p. 282, nota 81; Patay 1984, p. 94, nr. 540, 541, pl. 51/540). Acest tip este menţionat de A. Vulpe ca sape-duble-topor (Doppelhackenaxt) (A. Vulpe 1975, p. 48).

317. Văzut ca topor de cupru cu braţele „în cruce” (Lazăr 1995, p. 208, nr. LXIX.2.B.). 318. A.Vulpe 1975, p. 48, nr. 218, pl. 29/218. 319. Schubert 1965, p. 286; A.Vulpe 1975, p. 48; Patay 1984, p. 94. 320. Supra nota 316. Alt exemplar, „Probabil fostul Komitat Bács-Bodrog” (astăzi kom.Bács-Kiskum,

sau Voivodina în Iugoslavia), o sapă dublă (Patay 1984, p. 94, nr. 539, pl. 51/539); o piesă, cu locul descoperirii „Ungaria” (se află la RGZM Mainz [inv. O.20824], fostă la Muzeul din Zürich), este inclusă în tipul Hortobágy al sapelor duble (Doppelhacken) (Roska 1942b, p. 22, fig. 20; Patay 1984, p. 94, nr. 542, pl. 51/542) şi considerată de A. Vulpe a fi un topor-pic (Pickelaxt) (A. Vulpe 1975, p. 48, nota 47), după noi este o sapă-pic (Pickelhacke).

321. De la Jelasnika (Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 9), exemplarul nu ne este cunoscut. 322. Supra nota 307. După F. Schubert, această piesă este o sapă-pic (Pickelhacken) şi formează tipul

Crizbav (Schubert 1965, fig. 1). M. Roska o consideră o sapă-pic (Hackenpickel) (Roska 1942b, p. 40, fig. 22); D. Berciu o include în tipul C, varianta C3, seria Târgu Ocna a topoarelor cu două braţe perpendiculare în cruce (Berciu 1939-1942, p.54, nr. 3); A.Vulpe o include în tipul Târgu Ocna al topoarelor-târnăcop, ca topor-pic (Axtpickel) (A. Vulpe 1975, p. 50, nr. 223), sau, în aceeaşi opinie, poate fi o variantă a tipului Târgu Ocna (Ibidem, p. 49, nota 49); şi noi am considerat-o un târnăcop-pic (Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 210, nr. 74).

323. Schubert 1965, p. 283; A.Vulpe 1975, p. 50-51. Topoarele-pic (Pickeläxte) din Bulgaria (Varna, cimitirul I, mormântul 4, cenotaf, un topor; „Locul descoperirii necunoscut”, un topor [Todorova 1981, p. 50, nr. 199, 200, pl. 18/199, 200]) datează din faza a III-a a culturii Varna (Ibidem, p. 51), sunt însă mai vechi şi de alt tip şi nu au nici o legătură cu piesa de la Crizbav.

324. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 210, nr. 74, harta 4. 325. Supra nota 320. 326. A.Vulpe 1975, p. 53-54. 327. Ibidem, p. 53, nr. 238-244A, pl. 31/238-244A, pl. 54,B. 328. Ibidem, p. 55-63, pl. 32-34, 36, 54A, B. 329. Berciu 1941, p. 3-10; Novotná 1970, p. 14-19; A. Vulpe 1973, p. 221-222; idem 1975, p. 55-63;

Todorova 1981, p. 25-33. 330. A. Vulpe 1975, p. 55-59, pl. 32, 33. 331. Berciu 1941, p. 4. 332. A. Vulpe 1975, p. 56; Comşa 1978, p. 115; Todorova 1981, p. 26. Topoarele plate din eneoliticul

Bulgariei au fost împărţite de H. Todorova în următoarele grupe: un topor plat oval, topoare grele (variantele Gumelniţa şi Coteana), topoare plate (variantele Sălcuţa, Delčevo şi Cucuteni), topoare plate înguste (de tip Kamenar şi Radingrad) şi topoare-tesle (Ibidem, p. 25-33). Din Bulgaria sunt cunoscute 12 topoare grele din varianta Gumelniţa (Ibidem, p. 26, nr. 26-37, pl. 2/26-37).

333. A.Vulpe 1975, p. 56, nr. 245-249, pl. 32/245-249. 334. Ibidem, p. 58. 335. Descoperiri la: Hisarlăka (lângă Razgrad), jud. Razgrad, un topor greu, descoperire întâmplătoare în

aşezare, datat la sfârşitul culturii KGK VI (Todorova 1981, p. 26, nr. 26, pl. 2/26); Goljamo Delčevo, două topoare grele, primul descoperit în orizontul X al aşezării, al doilea din orizontul V, datate în etapa IIb (primul exemplar) şi începutul etapei II (al doilea) a culturii KGK VI (Ibidem, nr. 27, 34, pl. 2/27,34); Mădrec, jud. Stara Zagora, două topoare grele, descoperiri nestratificate din aşezare (Ibidem, nr. 28,29, pl. 2/28, 29); Vinica, jud. Šumen, trei topoare grele: primul din mormântul 38, datat în faza a II-a a culturii KGK VI, al doilea din mormântul 41, datat în faza II/III a culturii KGK VI, al treilea din mormântul 42, cu aceeaşi datare (Ibidem, nr. 30-32, pl. 2/30-32); Raš, jud Šumen, un topor greu, descoperire singulară într-o aşezare înaltă (Ibidem, nr. 33, pl. 2/33); Devnja (Popeljanovo), jud. Varna, un topor greu din mormântul 1 al necropolei din neoliticul târziu, din cultura Varna, la descoperire: un topor-ciocan de tip Varna (Ibidem, p. 16, 26, 41, nr. 34, 141,


159

pl. 2/35, 9/141); Dăržanica, jud. Vidin, descoperire de depozit (?) alcătuit (?) dintr-un topor greu, varianta Gumelniţa, un topor plat, varianta Sălcuţa, un topor-târnăcop de tip Ariuşd (Ibidem, p. 26, 30, 46, nr. 36, 62, 159, pl. 2/36, 4/62, 11/159); Korten, jud. Sliven, un topor greu, descoperire singulară în aşezarea înaltă de la Pačnika (Ibidem, p. 26, nr. 37, pl. 2/37).

336. A. Vulpe 1975, p. 58, pl. 54, A. 337. Todorova 1981, p. 26, pl. 24, B; vezi supra nota 335. 338. Supra nota 335. Astfel de piese apar şi în morminte cu schelete de femei din cimitirul de la Vinica

(Todorova 1981, p. 26, nr. 31, 32). 339. Berciu 1941, p. 6 (le include în tipul Ia, varianta Ia 2); A. Vulpe 1973, p. 221; idem 1975, p. 56;

Comşa 1978, p. 115; Todorova 1981, p. 27. 340. Berciu 1941, p. 6; Comşa 1978, p. 115. 341. A. Vulpe 1975, p. 57, nr. 251-253, pl. 32/215-253. 342. Jovanović 1971, pl. IV/1-13; vezi supra nota 37; pentru determinarea variantei unor topoare plate din

acest depozit, cf. A.Vulpe 1975, p. 58. Toporul-ciocan este arătat ca fiind de tip Crestur (Ibidem.). 343. Ibidem.; vezi şi supra notele 99, 100, cât şi topoarele-ciocan de tip Crestur (A.B.1.8.). 344. Sergeev 1963, p. 137, fig. 2/1; Klejn 1968, p. 11-14; Ryndina 1969, fig. 7/12; idem 1971, p. 61,

fig. 6/12; Greeves 1975, fig. 2/1; Eneolit SSSR 1982, pl. LX, LXII/49; A.Vulpe 1975, p. 25 [îl include în varianta Coteana]; Dergačev 1998, p. 29, nr. 4, fig. 3/4.

345. Supra notele 40, 41; vezi şi datarea topoarelor-ciocan de tip Pločnik (A.B.1.). 346. Dragomir 1979, p. 594. 347. Descoperiri la: Jud. Varna, un topor greu (Todorova 1981, p. 27, nr. 38, pl. 2/38); Sava, jud. Varna,

două topoare grele (primul, o descoperire întâmplătoare din necropolă, este datat în faza a III-a a KGK VI, al doilea provine din aşezarea înaltă şi are aceeaşi datare [Ibidem, nr. 39, 40, pl. 2/39, 3/40]); Conevo, jud. Varna, un topor greu descoperit în aşezarea înaltă, datat în cultura KGK VI (Ibidem, p.16, 26, nr. 41, pl. 3/41); Vinica, jud.Šumen, un topor greu descoperit în mormântul 36, datat în faza a III-a a culturii KGK VI (Ibidem, p. 20, 27, nr. 42, pl. 3/42); Strašimirovo, jud. Varna, un topor greu, nestratificat (Ibidem, nr. 43, pl. 3/43); Šumen, jud. Šumen, un topor greu, descoperire fără date stratigrafice în aşezarea înaltă de tip Kodžadermen, datare: KGK VI (Ibidem, nr. 44, pl. 3/44); Hotnica, jud. Veliko Tărnovo, un topor greu din aşezarea înaltă, din primul orizont al aşezării, datare: sfârşitul KGK VI (Ibidem, p. 17, 27, nr. 45, pl. 3/45); Vetren, jud. Stara Zagora, un topor greu, descoperire întâmplătoare într-o aşezare înaltă (Ibidem, nr. 46, pl. 3/46); Goljamo Delčevo, jud. Varna, un topor greu descoperit în mormântul 29, necropolă, datare: faza a III-a a culturii KGK VI (Ibidem, nr. 47, pl. 3/47); „Locul descoperirii necunoscut”, un topor greu (Ibidem, nr. 48, pl. 3/48).

348. Ibidem, p. 27. 349. A. Vulpe 1973, p. 222; idem 1975, p. 59, pl. 54, A. 350. Berciu 1941, p. 3-4; A.Vulpe 1975, p. 59 (cultura Sălcuţa). 351. Supra nota 346. 352. Todorova 1981, p. 27, pl. 24,B; vezi supra nota 347. 353. În depozitele de la Pločnik (vezi supra notele 37, 342). 354. Supra nota 344. 355. Dragomir 1979, p. 594, nr. 3. 356. Supra nota 347. 357. A. Vulpe 1973, p. 222; idem 1975, p. 57; Todorova 1981, p. 29. 358. A. Vulpe 1975, p. 57, nr. 254-258, 261, 261A, pl. 32/254-258, 33/261-261A. 359. Descoperiri la: Madara, jud. Šumen, un topor plat (Todorova 1981, p. 29, nr. 49, pl. 3/49);

Radingrad, un topor plat, descoperire în aşezare, în orizontul III, datare: faza I a culturii KGK VI (Ibidem, nr. 50, pl. 3/50); „Împrejurimile de la Preslav”, jud. Šumen, un topor plat (Ibidem, nr. 51, pl. 3/51); „Împrejurimile de la Sofia”, un topor plat (Ibidem, nr. 52, pl. 3/52); „Împrejurimile de la Sliven”, un topor plat (Ibidem, nr. 53, pl. 3/53); Varna, jud. Varna-„Detski Sanatorium”, un topor plat (Ibidem, nr. 54, pl. 3/54); Varna, jud. Varna, două topoare plate descoperite în necropola I, mormântul 1 (cenotaf ?) şi mormântul 4 (cenotaf) (Ibidem, nr. 55, 57, pl. 4/55, 57); Russe, jud. Russe, un topor plat din orizontul II al aşezării înalte, datare: faza III a KGK VI (Ibidem, nr. 56, pl. 4/56); Vojvodino, jud Šumen, două topoare plate, descoperiri întâmplătoare în împrejurimile unei aşezări înalte din epoca cuprului (Ibidem, nr. 58, 59, pl. 4/58,59); Grozdevo, jud. Varna, un topor plat, descoperire singulară, datare: cultura Varna (Ibidem, nr. 60, pl. 4/60); Sava, jud. Varna, topor

Ion Mareş

160

plat descoperit în mormântul 3, necropolă, datare: cultura KGK VI târzie (Ibidem, nr. 61, pl. 4/61); Dăržanica, jud. Vidin, un topor plat, descoperire de depozit (?), la descoperire (?): un topor greu, varianta Gumelniţa (Ibidem, p. 30, nr. 62, pl. 4/62); Karnobat, jud. Burgas, un topor plat, descoperire singulară, aşezare înaltă (Ibidem, nr. 63, pl. 4/63); „Împrejurimile de la Popovo”, jud. Tărgovište, un topor plat (Ibidem, nr. 64, pl. 4/64).

360. Ibidem, p. 30. 361. A. Vulpe 1975, p. 59, pl. 54, A. 362. Todorova 1981, p. 30, pl. 25, A. 363. Asemenea topoare sunt şi în Bulgaria (Ibidem, pl. 3/49,54). 364. Supra nota 359. 365. A. Vulpe 1973, p. 222; idem 1975, p. 57-58, nr. 262-269, pl. 33/262-269. 366. Ibidem, p. 58. 367. Schmidt 1932, p. 60; Petrescu-Dîmboviţa 1966, p.23. După A.Vulpe, aparţine fazei Cucuteni B

(A. Vulpe 1973, p. 222), probabil etapei Cucuteni B1 (idem 1975, p. 57, nr. 262). 368. Piesa respectivă este o descoperire izolată (Andronic 1995, p. 275). Noi amintim din zonă o aşezare

din faza Cucuteni B, aflată spre capătul promotoriului „Dealul Mănăstioara” de pe latura stângă la intrarea în satul Costâna, şi altele de la Cacica şi Pârteştii de Sus, din aceeaşi perioadă.

369. Descoperiri la: Veremje, două topoare plate din aşezarea culturii Tripolie B II (Passek 1949, p. 78, 79, fig. 34/24; Movša 1971, fig. 46/12; idem 1985, p. 209, fig. 57/12; Ryndina 1971, p. 125, fig. 28/3, 4; Greeves 1975, fig. 2/4, 5); Šcerbanevka, un topor plat din aşezarea culturii Tripolie BII (Passek 1949, p. 78, 79, fig. 34/25; Ryndina 1971, p. 125, fig. 28/1; Movša 1985, p. 209; Greeves 1975, fig. 2/2; Bodaki, un fragment de topor plat descoperit întâmplător la suprafaţa unei aşezări Tripolie BII (Ryndina 1971, p. 125, fig. 28/5).

370. Gorodnica II (Horodniţa), Ucraina, un topor plat, descoperire de depozit (pentru descoperire, datare şi componenţa depozitului, vezi supra notele 243, 244).

371. Descoperiri la: Kolodjažne, Ucraina, un topor plat din aşezarea tipului Gorodsk (Passek 1949, p. 173, fig. 89/12, 96/10; Šmaglií 1971, fig. 54/16; Movša 1985, p. 235, fig. 62/9); Dancu I, R. Moldova, un topor plat (miniatural) din mormântul 3, complexul tipului Usatovo (Dergačev / Manzura 1991, p. 39, fig. 26/7); Usatovo, Ucraina, un topor plat din mormântul 1, curganul 3 (Ibidem, p. 93, fig. 59/6); Usatovo, un topor plat din curganul 3 (?) (Passek 1949, fig. 97/5); Ol’šanka, Ucraina, un topor plat din curganul 2, complexul tipului Serezlievka (Dergačev / Manzura 1991, p. 133, fig. 85/5).

372. A. Vulpe 1975, p. 59, pl. 54,A. 373. „Locul descoperirii necunoscut”, un topor plat cu muchia îndoită este aproape şi de topoarele

variantei Sălacea (Todorova 1981, p. 31, nr. 77, pl. 5/77). Topoarele plate înguste de tip Kamenar, din Bulgaria, au o formă asemănătoare exemplarelor variantei Cucuteni însă, cronologic, sunt mai vechi (Ibidem, p. 31), unele au datarea în cultura Kodžadermen-Gumelniţa - Karanovo VI., descoperiri la: Zlatitrap, un topor, fragment, probabil de tip Kamenar (Ibidem, nr. 67, pl. 4/67); altele sunt de la sfârşitul culturii Varna, descoperiri la: Varna, cimitirul I, un topor plat din mormântul 21, cenotaf cu inventar bogat (Ibidem, nr. 68, pl. 4/68), un exemplar este cu un topor-ciocan de tip Vidra, varianta B, din mormântul 55, cenotaf, din cimitirul I de la Varna (Ibidem, nr. 69, pl. 4/69) sau, în cazul piesei descoperite în mormântul cu ocru de la Reka Devnja, de la începutul perioadei de tranziţie (Ibidem, nr. 70, pl. 4/70).

374. Novotná 1970, p. 14-15, nr. 2, 3, 8, 11-14, 17, 20, 22, 24, 26, 27, 29, 34, 61a, pl. 1/2, 3, 8, 11-14, 17, 2/20, 22, 24, 26, 27, 34, 3/61a; pentru toporul plat din depozitul de la Malé Levare, vezi supra nota 303.

375. Supra nota 373. 376. Supra nota 371. 377. A. Vulpe 1973, p. 222; idem 1975, p. 58, nr. 270, 270A-272, pl. 33/270, 270A-272. Topoarele plate

de tip Szakálhát, din Ungaria, cuprind variantele: Sălacea, Sárazsadány, Vasmegyer, Városlőd, Keszthely şi formele speciale (Patay 1984, p. 25-31).

378. A. Vulpe 1975, p. 58. 378a. Patay 1984, p. 29; pentru descoperiri, vezi infra, nota 381. 379. Piesa a fost descoperită în punctul „Ţâganca”, într-o aşezare care aparţine fazei de tranziţie Tripolie γ

I - γ II (Marchevici 1973, p. 56, nr. 41, fig. 16/14; idem 1981, p. 33-40, 103-104, fig. 54/2 ).


161

380. A. Vulpe 1975, p. 58-59, 62-63. 381. Idem 1973, p. 222; idem 1975, p. 59, pl. 54,A. Din Ungaria sunt topoare plate de tip Szakálhát,

varianta Sălacea, descoperite la: Locul descoperirii necunoscut, opt exemplare; „Budapest, III. Cartier, Békásmegyer”, un exemplar; „Érd”, kom. Pest, un exemplar, descoperire de mormânt sau de depozit (?), la descoperire (?): un cuţit, un topor-ciocan de tip Agnita şi un topor cu muchia cilindrică de tip Şiria (vezi supra nota 128b şi datarea topoarelor Agnita); „Fostul Komitat Bihar” (acum kom. Hajdú-Bihar şi jud. Bihor, România), un exemplar; Budapest, III. Cartier, Óbuda, Podgoria Polzer, un exemplar; Polgár (?), kom. Hajdú-Bihar, un exemplar; Magyarhomorog, Kónyadomb, kom. Hajdú-Bihar, un exemplar din mormântul XXVI, la descoperire: un cuţit de silex, două vase (săpături I. Dines, în anul 1963); Polgár, Bacsókert, kom. Hajdú-Bihar, un exemplar din mormântul 2 (descoperire P. Patay, în anul 1954); Hajdúbagos, kom. Hajdú-Bihar, un exemplar, Fényeslitke, kom. Szabolcs-Szatmár, un exemplar din mormântul 5, la descoperire: trei lame de silex, un vârf de obsidian, două vase (săpături J. Korek, în anul 1949); Szeged, Szillér, kom. Csongrád, un exemplar, descoperire de depozit (pentru alcătuirea depozitului, vezi supra nota 245); Kiskunfélegyháza, Felsőgalambos, kom. Bács-Kiskun, un exemplar; „Aszód”, kom. Pest, un exemplar; „Ungaria”, trei exemplare; „Debrecen”, kom. Hajdú-Bihar, un exemplar; Mezősas, Vajdalapos, kom. Hajdú-Bihar, un exemplar (se află la Muzeul Oradea, inv. 1743), descoperire de mormânt (vezi supra nota 128a şi topoarele-ciocan de tip Agnita); Szabolcs, kom. Szabolcs-Szatmár, un exemplar; Szentes (probabil Nagyhegy), un exemplar; Hódmezővásárhely, Szakálhát, Gospodăria Bakay, kom. Csongrád, un exemplar din mormântul 2 (săpături J. Baner şi A. Bálint, în anul 1934), la descoperire: o lamă de silex şi trei vase (Patay 1984, p. 25-27, nr. 16-43, pl. 1/16-20, 2/21-36, 3/37-43); topoare plate de tip Szakálhát, varianta Sárazsadány, descoperiri închise, sunt la: Sárazsadány (fost Bodrogzsadány), Templodomb, kom. Borsod-Abaúj-Zemplén, un exemplar din mormântul III (descoperire, J. Petóczy, în anul 1943), la descoperire: un străpungător din cupru; Fényeslitke, kom. Szabolcs-Szatmár, un exemplar din mormântul 21 (săpături P. Patay, în anul 1949), la descoperire: un cuţit din silex, un vârf de săgeată din obsidian, trei vase; din varianta Vasmegyer: Fényeslitke, kom. Szabolcs-Szatmár, un exemplar din mormântul 13 (săpături P. Patay, în anul 1949), la descoperire: un cuţit din silex, două vase; un alt exemplar din mormântul 45 (săpături P. Patay, în anul 1951), la descoperire: un cuţit din cupru, un cuţit din silex, o lamă de răzuit din silex, vase (Patay 1984, p. 27-28, nr. 51, 57, 61, 62, pl. 3/51, 4/57, 61, 62). Din Serbia este un exemplar de la Veliki Gaj (A. Vulpe 1975, p. 59, nota 10); aparţinând variantei Sălacea sau apropiate ca formă, sunt topoarele plate din Slovacia, de la: „Împrejurimile de la Komárno”, descoperire întâmplătoare (Novotná 1970, p. 15, nr. 31, pl. 2/31), Bešeňová, jud. Liptovský Mikulaš, descoperire singulară (Ibidem, nr. 35, pl. 2/35), Handlová, jud. Prievidza, depozit din câmpia „Na Pstruhdroch”, la descoperire: un topor-ciocan de tip Hadlová şi trei bucăţi de cupru de la turnare (Ibidem, p. 15, 24, nr. 36, 99 pl. 2/36, 5/99). Topoarele-ciocan de tip Handlová sunt asemănătoare şi contemporane cu cele de tip Mezőkeresztes, acestea din urmă fiind asociate în depozite cu topoare-târnăcop de tip Jászladány şi în relaţie cu civilizaţia Bodrogkeresztúr (vezi supra nota 141 şi datarea de la topoarele-ciocan de tip Mezőkeresztes).

382. A. Vulpe 175, p. 59-60, nr. 273-294, pl. 33/273-290, 34/291-294 (varianta Ostrovu Corbului), nr. 295-296, pl. 34/295-296 (varianta Coldău), nr. 297-298A, pl. 34/297-298A (varianta Petreşti; aici şi un topor plat (?) de la Măgheruş, com.Ozun, jud.Covasna, cel de la Moldoveneşti, jud. Cluj şi exemplarul „Sudul României”).

383. Ibidem, p. 61-62, nr. 299-300, 300A, 303-321, 321A, 322-324, pl. 34/299-301A, 302-310, 35/311-321A, 36/322-324 (aici şi tipare pentru turnat).

384. Ibidem, p. 62-63. 385. Ibidem, p. 59, 63, nr. 267 cu 309, 310. Compară cu datarea topoarelor plate înguste, variantele

Cucuteni şi Sălacea. 386. Ibidem, p. 63. 386a. Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 633. 387. A. Vulpe 1975, p. 62. Topoarele miniaturale de la Ostrovu Corbului (Ibidem, p. 60, nr. 274-288,

pl. 33/274-288) ar fi putut fi utilizate ca monedă de schimb (lingouri) (Ibidem, p. 62). 388. Roska 1942a, p. 246, nr. 51. 389. Rosetti 1934, p. 29; Berciu 1939-1942, p. 44.

Ion Mareş

162

390. Un „topor de luptă” miniatural de cupru a fost descoperit într-un mormânt de copil, din necropola de la Devnja, Bulgaria (Lichardus / Lichardus-Itten 1985, p. 499), cimitirul fiind datat în neoliticul târziu, cultura Varna (Todorova 1981, p. 15).

391. Numeroase miniaturi de topoare confecţionate din lut au fost descoperite în aşezări eneolitice: Cucuteni (Schmidt 1932, p. 71, 88, pl. 35/25 şi fig. 19a de la p. 69), Hăbăşeşti (Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 469-472, fig. 46/1-22), Truşeşti (Petrescu-Dîmboviţa / M. Florescu / A. C. Florescu 1999, p. 549, fig. 384/7), Mărgineni (Monah 1986, p. 33, fig. 2/2), Bârlăşeşti (Coman 1980, p. 127-128, nr. XXVIII, 9, fig. 106/5), Poduri-„Dealul Ghindaru” (informaţii amabile, Dan Monah), Suceveni (Dragomir 1983, p. 105, fig. 58/19-21), Târpeşti (Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 198/32), Scânteia (Mantu / Ţurcanu 1999, p. 127, nr. 283-285, fig. 283-285), Vidra (Rosetti 1934, p. 49; Berciu 1939-1942, p. 46), Ostrovu Corbului (idem 1939, p. 88, fig. 103/5; idem 1939-1942, p. 43, fig. 1/6; Roman 1971, p. 44, fig. 6/105), „Bucovina” (inedit în colecţiile Muzeului Suceava). Aceste piese redau schematic diferite tipuri funcţionale din eneolitic: dălţi, topoare-ciocan, topoare-ciocan cu muchia cilindrică, tesle, topoare-târnăcop (referitor la: Ion Mareş, Câteva consideraţii cu privire la topoarele miniaturale din cultura Cucuteni [manuscris]).

391a. Schmidt 1932, p. 60, nr. 4. 392. Comşa 1980, p. 216, nr. 37b. 393. Berciu 1939, p. 69. 394. „Klinge sichelförmig” de la Căscioarele (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 242-243,

analiza 8666); Căzăneşti, putea folosi ca seceră sau lamă de cuţit (Petre 1970, p. 484; Petre-Govora 1995, p. 37).

395. Ibidem. 396. Are tăişul tocit şi lama îndoită (vezi supra nota 391). 397. Are ştirbituri la tăiş şi lama ondulată (vezi supra nota 393). 398. Matasă 1964, p. 23. 399. A. Vulpe 1973, p. 221, nota 29. 400. Următoarea clasificare: a) cu mâner îngust, b) cu lamă triunghiulară şi trei nituri (pumnalul de la

Ghizdaru, com. Stăneşti, jud. Giurgiu), c) cu patru nituri (pumnalul de la Crivăţ, or. Budeşti, jud. Călăraşi) (Berciu 1966a, p. 155); piesa de la Ghizdaru a fost descoperită în aşezarea culturii Cernavoda, faza neprecizată (Ibidem.), fiind confecţionată din cupru cu arsen (aşa numitul bronz arsenical); analiza spectrală: As 2,2; Ag 0,02; Ni < 0,01 (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 240-241, analiza 8623); pumnalul de la Crivăţ, descoperire întâmplătoare, a fost atribuit iniţial culturii Cernavoda (Berciu 1966a, p.155, pl. XIV/3), ulterior culturii Glina (Schuster 1997, p. 140, 142, 190, nr. 73, fig. 38/3).

401. Următoarea clasificare: b1 = pumnale, de patru tipuri: b1a = lama triunghiulară, secţiune prelung romboidală, partea înmănuşată triunghiulară, cu trei nituri (Roman 1976, p. 17, pl. 24, 25); b1b = lama triunghiulară, ceafă rotunjită, secţiune prelung romboidală, patru nituri (Ibidem, pl. 8/29); b1c = aceeaşi formă, plat, cu două nituri (Ibidem, pl. 8/28); b1d = lamă triunghiulară, secţiune plan-convexă, limbă de înmănuşare (Ibidem, pl. 8/26).

402. Trei tipuri: a) de formă triunghiulară, baza lăţită şi arcuită, cu nervură mediană şi patru găuri pentru fixarea niturilor, reprezentând tipul iniţial al lamei de pumnal (asemănări cu pumnalul de la Ghizdaru şi piesa de la Cucuteni); b) de formă curbă şi aplatizată, utilizat ca seceră (aici lama de cuţit de la Căzăneşti [nr. 476 la noi], văzut de autorul menţionat şi ca pumnal); c) de formă triunghiulară, cu baza lăţită şi arcuită, fără găuri de fixare şi mult aplatizată, fiind folosită şi ca lamă de cuţit (Petre-Govora 1995, p. 31).

403. Popescu 1944, p.126 şi urm. 403a. Trei tipuri: a) pumnale cu lama triunghiulară, secţiune romboidală şi partea de fixare triunghiulară,

prevăzută cu orificii pentru nituri; b) cu lama foliacee, secţiunea lenticulară şi partea de fixare rotunjită, prevăzute cu orificii de fixare pentru nituri; c) pumnale cu lama triunghiulară, secţiune plan-convexă şi limbă de fixare în mâner (Ciugudean 2000, p. 34).

404. Menţionăm câteva pumnale din această perioadă, de la: Leţ, com. Boroşneul Mare, jud. Covasna, descoperire în aşezare, datare: bronzul timpuriu (Zsolt Székely 1997, p. 67, pl. XCIII/4; Repertoriul Covasna 1998, p. 54, nr. VII.d.1. [91], fig. 25/3), confecţionat din cupru cu arsen, analiza spectrală: As 2,5; Ag <0,01; Fe urme (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249, analiza 8861); Căzăneşti, mun. Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, lamă de pumnal (inclus în tipul c, după clasificarea


163

întocmită de Gh. Petre-Govora), descoperire nestudiată precis, în aşezarea de la „Cărămidărie”, datare: cultura Glina III (Petre-Govora 1995, p. 27, nr. 4, fig. 2/10 şi p.37); Criţ, com. Buneşti, jud. Braşov, pumnal cu trei nituri la mâner, fără date legate de contextul descoperirii (Roska 1942a, p. 259, nr. 73, fig. 169/1), confecţionat din bronz, analiza spectrală: Sn 0,49; As 0,23; Ag <0,01; Ni 0,48; Co 0,04; Fe + (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 254-255, analiza 9061) şi analiza spectrală a unui nit de la acest exemplar: Sn 0,23; As 0,9; Ag <0,01; Ni 0,22; Co 0,22; Fe ++ (Ibidem, analiza 9062); Glăvăneşti, com. Andrieşeni, jud. Iaşi, pumnal cu mâner (Griffzungendolch), descoperire întâmplătoare, singulară, confecţionat din cupru cu arsen, analiza spectrală: Pb 0,14; As 0,15; Ag 0,02; Ni 0,04; Bi 0,005; Fe urme (Ibidem, p. 238-239, analiza 8553); „Banat”, trei lame de pumnal (Dolchklingen), locul şi contextul descoperirii sunt necunoscute, datare: epoca mijlocie a bronzului (Popescu 1944, p. 126, fig. 55/1,2 şi pl. XII/4); Sărata Monteoru, com. Merei, jud. Buzău, pumnal (Dolch), descoperire întâmplătoare, singulară, confecţionat din bronz, analiza spectrală: Sn 2,5; Pb urme; As 0,15; Ag ~0,01; Ni 0,02; Fe urme (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 240-241, analiza 8601); Verbiţa, jud. Dolj, un pumnal (Dolch), descoperire în aşezare, confecţionat din cupru cu arsen, analiza spectrală: Pb <0,01; As 1,6; Ag <0,01; Ni urme; Au urme; Fe + (Ibidem, analiza 8628) şi un pumnal cu trei nituri la mâner, descoperire întâmplătoare, singulară, confecţionat din cupru cu arsen, analiza spectrală: Pb <0,01; As 1,45; Ag 0,02; Ni <0,01; Bi 0,018; (Ibidem, analiza 8627); Turda, pumnal cu trei nituri, fragment, fără alte date, confecţionat din bronz, analiza spectrală: Sn 0,45; As 0,31; Sb 0,44; Ag 0,37; Ni 0,06; Bi 0,018; Fe urme (Ibidem, p. 254-255, analiza 9060); Braneţ, pumnal din aramă cu patru găuri pentru nituri, descoperire în aşezarea de la Glina (Schuster 1997, p. 142); Odaia Turcului, com. Mătăsaru, jud. Dâmboviţa, pumnal mic cu două găuri pentru nituri, confecţionat din bronz, descoperire în aşezare, datare: aspectul cultural Odaia Turcului (Ibidem, p. 140, 142, 200, fig. 38/4); Apa Sărată, com. Schitu Goleşti, jud. Argeş, pumnal cu trei găuri pentru nituri (vizibile sunt numai două orificii), descoperire într-un mormânt de înhumaţie în cistă, datare: orizontul mormintelor în cistă (Ibidem, p. 140, 142, 170, fig. 39/1 [aici apare „Malu cu Flori”]); „Malu cu Flori”, jud. Dâmboviţa, pumnal cu trei găuri pentru nituri, din bronz, descoperire probabil într-un mormânt cu cistă, identic cu cel de înhumaţie citat mai sus (Ibidem, p. 142, 195); alte exemplare sunt menţionate la Homorâciu, com. Izvoarele, jud. Prahova şi Brezoaiele (Ibidem, p. 140, 142); pentru piesele de la Ghizdaru şi Crivăţ, vezi supra nota 400.

405. Pumnalul de la Bodeşti-Frumuşica este inclus de M. Novotná în tipul III (respectiv IV), după clasificarea sa, şi este privit ca o variantă alături de pumnalul de la Ojców, Polonia (descoperit într-un depozit alături de cârlige de undiţă, un străpungător şi fragmentul unei brăţări de atârnat în formă de ochelari, toate din cupru) (Novotná 1982, p. 312-313, 315, fig. 1/III).

406. Exemplare similare tipului Bodeşti au fost descoperite la Bil’če-Zlote, vestul Ucrainei (Zaharuk 1971, fig. 48/8; Movşa 1985, p. 232, fig. 61/6 [este pus în relaţie cu materialele aşezărilor din grupa Jvaneck, din etapa Tripolie târziu]); Ogorodnoe I, rn.Bolgrad, Ucraina, pumnal cu mâner din os descoperit în mormântul 16, curganul I, grupa mormintelor de tip Usatovo (Dergačev / Manzura 1991, p. 51, nr. 14, fig. 38/4); Nerušaj, rn. Tatarbunarskij, obl. Odesskaja, Ucraina, pumnal cu mâner din os, cu trei nituri la mâner, descoperit în mormântul 18 (într-un curgan), în relaţie cu mormintele de tip Usatovo (Ibidem, p. 56, nr. 29, fig. 39/4). Un pumnal asemănător exemplarelor de la Târgu Ocna provine de la Kazaknbeili, reg. Kazahă, Azerbaidjan, descoperire în afara colinei cu acelaşi nume, datat în mileniul IV a.Chr., şi face parte, după analiza spectrală, din aşa numitele bronzuri arsenicale (Selimhanov 1966, p. 12, fig. 4/11 şi p. 16, analiza nr. 11). Similare pumnalelor de tip Bodeşti şi Cucuteni sunt exemplarele de tip Jagodina şi Nerušaj din Bulgaria, cu descoperiri la: Haramijskata dupka, jud. Smoljan, un pumnal de tip Jagodina descoperit sub podeaua unei locuinţe din stratul I al aşezării din cultura Jagodina, de la sfârşitul epocii cuprului (Vajsov 1992, p. 62-63, fig.1/5), Durankulak, jud. Dobrič, un pumnal de tip Nerušaj, descoperit în mormântul 982 al necropolei, datat cu timpul fazei Tripolje C II (Ibidem, p. 62, fig. 1/6), Durankulak, jud. Dobrič, un pumnal de acelaşi tip, descoperit în aşezarea distrusă, datat cu faza Renie a culturii Cernavoda I (Ibidem, fig. 1/4).

407. Pumnalul de la Cucuteni este încadrat de M. Novotná în tipul I-II, după clasificarea sa, considerat ori ca o variantă a tipului I (aici fiind inclus pumnalul din depozitul de la Malé Leváre, Slovacia [vezi supra nota 303]), ori ca un tip aparte, respectiv tipul II (cu pumnalul de la Kúty, Slovacia) (Novotná 1982, p. 312-313, fig. 1/I-II).

408. Fac parte din tipul b1a, după clasificarea propusă de P. Roman (vezi supra nota 401).

Ion Mareş

164

409. Un pumnal oarecum asemănător, cu nervură mediană evidentă, mâner îngust şi lama frunziformă, a fost descoperit în condiţii necunoscute la Loamneş, jud. Sibiu (Roska 1942a, p. 145, nr. 3, fig. 169/2).

410. În necropola de la Sofiivka (Sofievka), rn.Borispol’skij, reg. Kievskaja, în relaţie cu aşezările culturii Tripolie târzie, de tip Sofiivs’ka (Sofievka, Sofiivka), au fost descoperite mai multe pumnale (Zaharuk 1971, p. 203, fig. 53/3; Movşa 1985, p. 247, fig. 67/11; Dergačev / Manzura 1991, p.176, nr. 100 şi p. 180, fig. 108/2 [un pumnal din mormântul 19], fig. 104/2, 5 [două pumnale]); un pumnal din depozitul de la Gorodnica II (Horodniţa) (vezi supra nota 243), un alt exemplar care provine dintr-un curgan din Caucaz sau din Crimeea, datat în mileniul III a.Chr., face parte, după analiza spectrală, din categoria bronzurilor arsenicale (Selimhanov 1966, p. 12, fig. 5/14 şi p. 15, analiza 14). Un pumnal de tip Sofiivka a fost descoperit în stratul II, din perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului, al aşezării înalte de la Haramijkata dupka, jud. Smoljan, Bulgaria (Vajsov 1992, p. 62-63, fig. 1/3).

411. Tipul b1d, după clasificarea realizată de P. Roman (vezi supra nota 401). 412. Din perioada egeeană a bronzului timpuriu din Cyclade provine un pumnal din aşezarea de la

Panermos a culturii Keros-Syros, încadrat de C. Renfrew în tipul I de pumnale cu sistem de înmănuşare „tip coadă de şobolan”, varianta Ia (Renfrew 1967, p. 10); piesele respective sunt comune în Anatolia şi Cipru (Ibidem, pl. 7/Ia [pumnal din Cipru]); un alt exemplar de acelaşi tip, varianta Ib, şi din aceeaşi perioadă de timp din Cyclade, a fost găsit la Dokathismata din Amorgos (Ibidem, pl. 7/Ib); astfel de pumnale sunt de la Troia şi Horoztepe din Anatolia (Ibidem.). Unele asemănări cu exemplarul de la Băile Herculane pot fi luate în consideraţie.

413. Tipul b1b după clasificarea propusă P. Roman (vezi supra nota 401); pumnalul de la Căzăneşti este încadrat de Gh. I. Petre-Govora în tipul a, după clasificarea sa (vezi supra nota 402). Un pumnal similar de la Amorgos, inclus de C. Renfrew în tipul VI, aparţine perioadei egeene a bronzului timpuriu din Cyclade, nu este comun acestei zone, fiind întâlnit mai des în Anatolia şi Cipru (Renfrew 1967, p. 11, 20-21, nr. 66, pl. 7/VI, 9/66).

414. Supra nota 406. După Ju. M. Zaharuk, materialele de la Bil’če Zlote aparţin aşezărilor de tip Košilivci (Košilovci) din cultura Tripolie târzie (Zaharuk 1971, p. 180, fig. 48/8, 9,13). Pumnalul de la Ojców (vezi supra nota 405) datează (ca şi depozitul) aproximativ din perioada culturii Bodrogkeresztúr (Novotná 1982, p. 315); un alt exemplar de la Nowa Huta-Wyciaźe din Polonia, inclus în timpul IV, respectiv V, după clasificarea autoarei amintite, se încadrează în cultura menţionată sau în grupul Zlotniki (Ibidem, p. 313, 315, fig. 1/IV).

415. Supra nota 406. 416. Supra notele 243, 410. 417. Supra nota 244. 418. Supra nota 410. 419. Supra notele 412, 413. 420. Supra nota 406. 421. Supra notele 405, 407. 421a. Supra nota 406. 422. Supra nota 404. 423. Descoperite în mormintele acestei culturi de la: Gödölö, Dombegyházá, Pilisszántó, Rakoscaba,

Tiszapolgár-Basatanya (apud Novotná 1982, p. 318, nota 19 ). 424. Supra nota 410. 425. Supra notele 412, 413. 426. Face parte din categoria b, arme de metal, tipul b2 = vârf de săgeată, după clasificarea realizată de

P. Roman (1976, p. 17); după A. Păunescu, pare a fi de la un pumnal de aramă (Păunescu 1979, p. 46) .

427. Din aşezarea culturii Tripolie timpurie (a 5-a etapă, respectiv Precucuteni III); piesa are diam.max.= 4 cm, lat. = 0,5 cm, lung. (părţii păstrate) = 9 cm (Ryndina 1971, p. 49, 67, 71; Eneolit SSSR 1982, p. 186, pl. LX; Zbenovič 1989, p. 74, fig. 44/12).

428. O brăţară din bandă plată de cupru (diam. = 4,5 / 5,6 cm, lat. = 0,9 cm) răsucită în spirală de cinci ori a fost descoperită în mormântul 3, pe braţul stâng al scheletului, din cultura Tiszapolgár (Bognár-Kutzián 1972, p. 44, 46, 139, pl. XXXV/2).

429. Brăţară din bandă de cupru (diam. = 4,5 cm, lat. = 0,6 cm) descoperită în aşezarea culturii Tiszapolgár I (Ibidem, p. 59, nr. 195, pl. XXXIII/13).


165

430. Două brăţări mari din sârmă de cupru cu secţiunea transversală ovală, cu cinci spire (diam. 8 cm şi 8,5 cm) şi două brăţări mai mici din sârmă de cupru cu aceeaşi secţiune, cu trei şi, respectiv, două spire şi jumătate (diam. = 6 cm şi 5,6 cm) (Sergeev 1963, p. 138-139, fig. 4/1-4; Klejn 1968, p. 29; Ryndina 1969, fig. 4/1-4; idem 1971, p. 67, 69-70, fig. 14/1-4; Greeves 1975, fig. 1/13-14; Eneolit SSSR 1982, p. 188, pl. LXII/52-55; Dergačev 1998, p. 40-41, nr. 45-48, fig. 13/45, 46; 14/47,48).

431. Supra nota 427. 432. Supra nota 430. 433. Supra notele 40, 41; vezi şi datarea topoarelor-ciocan de tip Pločnik. 434. Două brăţări din tablă de aur din necropola I, mormântul 36 (simbolic), cu un inventar bogat (Ivanov

1988, p. 197, nr. 12[9], fig. 36); brăţară spiralică (Spiralarmband) de aramă, din necropola II, mormântul 3, aflată pe braţul drept al scheletului (Nikolov 1988, p. 219, nr. 47 [2], fig. 149).

435. Inel spiralic (Spiralring) cu diametrul de 3,8 cm (Ibidem, p. 228, nr. 54[2], fig. 69), după noi este o brăţară spiralică.

436. În mormintele 1,3,5 au fost descoperite 19 brăţări de aramă confecţionate din bară rotundă sau puţin faţetată, cu capetele retezate sau ascuţite, având de la una până la şase spire (18 exemplare), una fiind făcută dintr-o placă plată, dreptunghiulară în secţiune, cu capetele îngustate în unghi ascuţit şi suprapuse (Haheu / Kurciatov 1993, p. 102, pl. 4/8, 11, 12).

437. În mormântul 4, cu cel mai bogat inventar funerar, au fost descoperite şi “…două inele masive în formă de spirală cu capetele ascuţite, în 5 şi 6 cercuri, găsite în zona toracică…” (Ibidem, p. 103), probabil brăţări spirale.

438. Ibidem, p. 105. 439. Supra notele 428, 434, 436, 437. 440. Brăţara de la Lencovcy (Lencăuţi) (vezi supra nota 427), posibil a unui copil (Zbenovič 1989, p. 74,

fig. 44/12); în mormintele 1 şi 3 de copii din necropola eneolitică de la Giurgiuleşti au fost găsite şi brăţări spiralice mari de aramă (diam. 9 cm) şi mici (diam. 4,6 - 6,4 cm) (Haheu / Kurciatov 1993, p. 101-102; vezi şi supra nota 436), însă nu se precizează inventarul funerar pentru fiecare mormânt.

441. Depozitul este alcătuit din 852 de obiecte, din care 444 de aramă (un topor-ciocan de tip Pločnik [supra nota 39], un topor plat, varianta Coteana [supra nota 344], opt plăci cu capetele întoarse [de la o brăţară montabilă] ), 4 brăţări spiralice [supra nota 430], două discuri cu decor „au repoussé”, 14 plăcuţe / pandantive, 11 mărgele tubulare, 337 mărgele, 23 plăcuţe / pandantive antropomorfe, o plăcuţă în formă de phalus, două lame), 26 piese de marmoră albă sau colorată şi din piatră (două topoare, plăcuţe, lame, 23 mărgele), 127 obiecte de os (124 podoabe din canini de cerb, un dinte/amuletă de om, o statuetă miniaturală feminină de os), 254 podoabe din scoici marine (143 mărgele şi 111 plăcuţe/lame) şi două vase (Sergeev 1963, p. 135-151); depozitul a fost reanalizat de V. Dergačev, rezultând următoarea componenţă: două vase, 444 obiecte de cupru (un topor-ciocan de tip Pločnik, un topor plat de tip Coteana şi două fâşii metalice, acestea ca obiecte de lucru; ca obiecte de cult şi podoabe: 35 de plăcuţe / pandantive, trei plăcuţe / pandantive discoidale, două plăcuţe / aplici, patru brăţări spiralice, o brăţară alcătuită din opt plăci separate, 11 mărgele tubulare, 377 mărgele), 407 piese nemetalice (unelte: două topoare-ciocan de piatră; podoabe: 405 obiecte din care 127 de os, 270 din scoici Spondylus şi opt din minerale; podoabele de os cuprind: o mărgea tubulară, o mărgea dintr-o măsea de om, o mărgea cu formă „phalică”, 12 mărgele de os – imitaţii ale dinţilor de cerb şi 112 mărgele din dinţi de cerb; podoabele din scoici Spondylus includ: 158 mărgele cilindrice şi tubulare alungite, un fragment de scoică destinată prelucrării mărgelelor, 101 plăci / aplice; din minerale sunt opt piese din care două din marmură şi şase din trei minerale diferite (Dergačev 1998, p. 28-48).

442. Ursachi 1990, p. 345, 354, 358. 443. Boroneanţ 1992, p. 71. 444. O brăţară cu capetele înguste şi suprapuse a fost descoperită în cimitirul de la Giurgiuleşti,

rn. Vulcăneşti, R. Moldova (Haheu / Kurciatov 1993, p.102, pl.4/12; vezi şi supra nota 436). 445. Necropola I de la Varna, brăţări confecţionate din tablă, sârmă de aur şi de cupru (Ivanov 1978,

p. 18, 20; idem 1998, p. 183-208, passim), din cultura Varna, etapele II şi III (Todorova 1981, p. 2-3, fig. 1 şi p. 19-20); alte exemplare sunt din morminte ale culturii Tisza (Les agriculteurs 1991, p. 45, fig. 54), de asemenea din aşezarea de la Herpály-Berettyóújfalu, cultura Herpály (Ibidem, p. 129, fig. 205); alte piese au fost descoperite în morminte din cultura Tiszapolgár din Ungaria, după cum urmează: Deszk B, două brăţări, una cu capetele suprapuse, alta deschisă, din mormântul 4, deasupra încheieturii articulaţiei la braţul stâng al scheletului (Bognár-Kutzián 1972, p. 29, 139, pl. XXXIV/1,

Ion Mareş

166

3); Deszk B, o brăţară din sârmă de cupru cu capetele suprapuse şi alta din bară de cupru descoperite în mormântul 8, pe mijlocul osului de la braţul drept (Ibidem, p. 30, 139, pl. XXXIV/4); Hódmezővásárhely-Nepkert, două brăţări de cupru (una cu capetele suprapuse lucrată din sârmă cu secţiunea rombică şi alta cu capetele deschise confecţionată din bandă cu secţiunea triunghiulară) descoperite în mormântul 2, pe oasele braţului drept (Ibidem, p. 45, 139, pl. XXXV/3,5) şi o brăţară cu capetele suprapuse (din sârmă de cupru cu secţiunea bazei patrulateră, capetele subţiate) din mormântul 4 (Ibidem, p. 46, pl. XXXV/1). Brăţări şi inele de cupru din Bulgaria sunt incluse de E. N. Černyh în categoria cu indicele U-4, aici şi o brăţară cu capetele suprapuse de la Kamenovo (Černyh 1978a, p. 119, pl. 19/8); alte brăţări, analizate metalografic, cu capetele suprapuse ori deschise, sunt de la Durankulak (şapte piese) şi Hotnica (un exemplar), din Bulgaria (Ryndina / Idenbaum / Kolosova 1993, fig. 1/1-8).

446. Ursachi 1990, p. 356. De altfel, întreg depozitul cu obiecte de podoabă de la Brad reprezintă, în opinia autorului, o acumulare de valori particulare care a aparţinut fie unui conducător important al comunităţii (cu funcţii laice şi religioase, fiind folosit numai la ocazii excepţionale, la ceremonii de cult sau de paradă), fie că era o proprietate a comunităţii (Ibidem, p. 357-358).

447. Comşa 1974b, p. 74; idem 1987b, p. 110; idem 1990c, p. 9; Haşotti 1997, p. 48.. 448. Supra nota 445. 449. Sergeev 1963, p. 138, fig. 3/2; Ryndina 1971, p. 67, 70, fig. 14/5; Eneolit SSSR 1982, pl. LXII/1;

Dergačev 1998, p. 41, nr. 49-56, fig. 14/49-56. 449a. Bem 1999-2000, p. 152, 162. 450. Ursachi 1990, p. 341, nr. 12. 451. Comşa 1990 b, p. 49. 451a. Din aşezările culturii Tripolie timpurie (Precucuteni III) sunt asemenea piese: un inel mare din

locuinţa 2 de la Luka Vrubleveckaja (Ryndina 1971, p. 49; Zbenovič 19879, p. 74, fig. 44/18); un inel de buclă, fragment, de la Bernovo-Luka (Ibidem, fig. 44/13); două inele mici de la Alexandrovka (Ibidem.); un inel plat cu capetele suprapuse de la Ruseştii Noi (Ryndina 1971, p. 51).

452. Podoabe, tipul c3 = depozit format din patru piese: 3 spirale şi un inel sub formă de foaie de salcie (Roman 1976, p. 17).

453. Ivanov 1988, p. 183-208, passim. 454. Un lănţişor cu şapte verigi cu capetele suprapuse, patru saltaleoni şi o verigă (Hălcescu 1995,

fig. 3/a-d; 4; 5). 455. Un idol plat antropomorf de os de la Pietrele (com. Băneasa, jud. Giurgiu), descoperit în locuinţa 1

din nivelul Gumelniţa A2, păstrează urme de oxid de cupru pe o mică zonă în dreapta capului, rezultate de la o piesă de metal (Berciu 1956, p. 539, pl. 1, fig. 66/1); astfel de urme sunt şi pe o statuetă asemănătoare de la Vidra (Comşa 1995, p. 56).

456. Zaharia 1959, p. 112. 457. În necropola I de la Varna, în mormântul 2 (cenotaf) cu un inventar bogat alcătuit din piese de aur, a

fost descoperită o mască de lut figurând faţa umană, care avea la urechea stângă cinci inele din sârmă de aur, iar la cea dreaptă trei (Ivanov 1988, p. 186-187, nr. 2[5], fig. 1 ); acelaşi număr (opt) de inele din sârmă de aur au fost descoperite şi în mormântul 3, cenotaf (din necropola amintită), amplasate în acelaşi fel, cinci la urechea stângă şi trei la cea dreaptă, de asemenea la o mască de lut care figura faţa umană (idem 1978, p. 16, fig. 5; idem 1988, p. 187-188, nr. 2[5], fig.40). Din aşezarea de la Karanovo (Bulgaria) provine o statuetă umană de os, puternic schematizată, care are la urechea stângă două inele de cupru, iar pe talie (la mijloc) o centură de cupru (Nikolov 1988, p. 233, nr. 73, fig. 5).

458. Comşa 1980, p. 208, nr. 3n. 459. H. Dumitrescu 1961, p. 97. 460. Vl. Dumitrescu şi colab.1954, p. 465. 461. Privite ca inele de buclă (Galbenu 1962, p. 292, 296; idem 1963, p. 503-504). 462. În acest depozit sunt 377 mărgele rotunde şi 11 tubulare, de dimensiuni şi forme diferite, care făceau

parte din mai multe şiraguri (Sergeev 1963, p. 139, fig. 5 şi 6; Ryndina 1969, fig. 3; idem 1971, p. 65, fig. 11; Eneolit SSSR 1982, pl. LXII/51; Dergačev 1998, p. 41-42, nr. 57 [mărgea spiralică], 58-59 [două mărgele tubulare cu ornament inelat], 60-67 [opt mărgele tubulare simple], 68-444 [377 de mărgele cilindrice, sferice, sferice turtite şi în formă de butoi]), fig. 15/57-115, 16/116-166, 17/167-238, 18/239-311, 19/312-350, 20/351-410, 21/411-444; pentru datarea şi componenţa depozitului, vezi supra notele 40, 41, 50, 441.


167

463. Descoperiri la: Bernovo-Luka (Ucraina), o mărgea cilindrică (Ryndina 1971, p. 50; Zbenovič 1989, p. 74); Luka-Vrubleveckaja (Ucraina), o mărgea tubulară (Ryndina 1971, p. 49; Zbenovič 1989, p. 74, fig. 44/7).

464. Din aşezarea Tripolie B I (Cucuteni A) de la Polivanov-Jar (Ucraina), dintr-o locuinţă, provine o mărgea cilindrică (Ryndina 1971, p. 109). În cimitirul eneolitic de la Giurgiuleşti (R. Moldova) au fost descoperite numeroase mărgele cilindrice de cupru, în mormintele 1-3 (de copii) şi 5 (matur) (Haheu / Kurciatov 1993, p. 102, pl. 4/9,10, 5/14, 15). Depozitul de la Horodniţa conţine şi 39 de mărgele bitronconice de cupru (pentru descoperire, componenţă şi datare, vezi supra notele 243, 244; pentru mărgele: Sulimirski 1961, p. 92, nr. 4, pl. 1/4; Ryndina 1971, p. 125; Eneolit SSSR 1982, pl. LXII/68).

465. Supra nota 241. 466. În necropola I de la Varna au fost descoperite 1195 perle de aur de diferite forme: cilindrice,

bitronconice, rotunde (Ivanov 1978, p. 18; idem 1988, p. 183-208, passim); alte mărgele de aur sunt din mormântul 3, necropola II de la Varna (Nikolov 1988, p. 219, fig. 149). În morminte din cimitire ale culturii Tiszapolgár din Ungaria au fost descoperite mărgele de cupru la: Deszk A, în mormântul 14 (Bognár-Kutzián 1972, p. 23, 138, pl. XXXIII/6); Hódmezővásárhely-Népkert, două mărgele de cupru, din mormântul 1, dispuse la capătul şiragului format din mărgele discoidale de piatră, din jurul pelvisului (Ibidem, p. 44, 138, pl. XXXV/4).

467. Supra nota 462. 468. Supra nota 464. 469. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 466. 470. Kovács 1944, p. 7, 21. 471. Nestor 1933, p. 73. 472. Dodd-Opriţescu 1978, p. 88. 473. Metalurgia 1995, p. 24. 474. Luca 1994, p. 14, tab. IV. 475. Supra nota 241. 476. H. Dumitrescu 1961b, p. 69-93. Pandantivele de aur formează două grupe: cu inel (în funcţie de

forma lor şi în concordanţă specială cu partea de jos a pieselor se includ în varianta cu inel şi cu discul perforat, alte exemplare ocupă o poziţie intermediară între acestea două) şi cu discul plin (a treia variantă a pieselor cu inel) (Ibidem, p. 71, 74-76, 78, 82). Un alt studiu privind pandantivele de aur a realizat J. Makkay (1976, p. 251-300).

477. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 435, 439. 478. Ursachi 1990, p. 341, nr. 1; idem 1992, p. 57, nr. 1. 479. Supra nota 462. 480. Un pandantiv / disc de formă rotundă, plat, confecţionat din tablă de cupru, are un orificiu central şi

două perforaţii aproape de marginea de sus şi, tot aici, alte două orificii rupte; este ornamentat cu un decor alcătuit din două rânduri paralele de puncte în relief dispuse în X; un alt exemplar, de formă ovală, concav-convex, este prevăzut cu două găuri pentru prindere dispuse câte una pe diametru, aproape de margini; discul prezintă trei proeminenţe în tehnica „au repoussé”, aranjate simetric, în triunghi, în partea centrală a piesei, iar pe toată circumferinţa, aproape de margini, se află un decor format din puncte în relief, lucrat în aceeaşi tehnică (Sergeev 1963, p. 144-145, fig. 11/2-3; Klejn 1968, p. 33, 35, fig. 8/26 [pentru analogii şi datare, vezi Ibidem, p. 36-40]; Ryndina 1971, p. 80-82, fig. 19/1, 2; Greeves 1975, p. 155, fig. 1/2-3; Eneolit SSSR 1982, p. 188, pl. LVIII/32,33 şi LX; Ursachi 1990, p. 349; Dergačev 1988, p. 39, nr. 40-41, fig. 11/40, 12/41). Două fragmente de la un pandantiv / disc rotund, plat, asemănător cu primul exemplar de mai sus, are un ornament format din două şiruri paralele de puncte în relief, aranjate în X, obţinute prin aceeaşi tehnică (Ibidem, nr, 42, fig. 12/42).

481. Ibidem, p. 25, fig. 34/2. 482. Un disc are forma uşor ovală, două orificii pentru prindere dispuse simetric în partea de sus a piesei,

iar pe o mare parte din circumferinţă se păstrează urmele orificiilor (zimţi) de la un decor format din puncte în relief (tehnica „au repoussé”); al doilea disc este de aceeaşi formă, are centrul bombat şi aplatizat cu un orificiu neregulat rezultat dintr-o posibilă reparaţie neterminată, două găuri pentru fixare sunt situate în zona superioară şi un şir de puncte în relief, în aceeaşi tehnică, se află pe marginea piesei (Ursachi 1990, p. 339, nr. 5-6, pl. II/1-2 şi III/1-2; idem 1992, p. 55, nr. 5-6, pl. II/1-2 şi III/1-2).

Ion Mareş

168

483. Supra nota 476. Cinci pandantive de aur cu discul plin, cu patru orificii pentru fixare, au fost descoperite în necropola de la Tibava (Slovacia), fiind datate în cultura Tiszapolgár B (apud H. Dumitrescu 1961b, p. 75; Makkay 1976, p. 251; Ursachi 1990, p. 348); acelaşi tip de pandantive / discuri de aur provine din cinci morminte ale cimitirului culturii Tiszapolgár, faza timpurie, de la Vel’ke Raskovce, Slovacia (apud Makkay 1976, p. 259). Un pandantiv de aur cu discul plin (formă intermediară între tipul Tisza-Szölös şi grupul cu discuri simple) a fost găsit la Hatvan-Újtelep, Ungaria (apud H. Dumitrescu 1961b, p. 80, fig.4/3), similar cu discurile de aur de la Brad (cf. Ursachi 1990, p. 348), însă deosebirea tipologică dintre ele este evidentă. Unele asemănări cu pandantivele / amulete antropomorfe cu discul plin de cupru se întâlnesc la şapte pandantive de aur cu discul plin din depozitul de la Hencida (Ungaria), datat, cu terminus ante quem, la începutul unei perioade scurte de tranziţie de la cultura Tiszapolgár la cultura Bodrogkeresztúr (depozitul conţine pandantive asociate: tipul cu inel, cu discul perforat şi cu discul plin) (Makkay 1976, p. 252-254, fig. 2-7).

484. Ivanov 1988, p. 183-208 (passim), fig. 1, 2, 20, 21, 24, 25, 29, 30, 32, 34, 35, 39, 40, 73. 485. Supra notele 40, 41, 480. 486. Supra notele 476, 480-484. 487. H. Dumitrescu 1961b, p. 82, nota 34. 488. Dergačev 1988, p. 39, nr. 40. 489. Ibidem, nr. 41. 490. Sergeev 1963, p. 144-145. 491. Supra nota 481. 492. H. Dumitrescu 1961b, p. 87 şi urm. 493. Ursachi 1990, p. 350. Pandantive / discuri de metal sunt reprezentate şi pe o statuetă feminină din

faza Cucuteni A de la Frumuşica; prezintă la gât, suspendat de un colan, un disc cu patru cercuri imprimate; asemenea cercuri sunt imprimate şi pe colan (Monah 1997, p. 140, fig. 62/2). În opinia cercetătorului D. Monah, discurile circulare de metal sau de lut sunt o variantă extrem de stilizată a idolilor „en violon” (Ibidem, p. 140-141).

494. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 440. 495. Marinescu-Bîlcu 1981, p. 70. 496. Supra nota 476. 497. Ivanov 1998, p. 196-198, fig. 34, 35. 498. În mormântul 16 de la Jászladány (Ungaria), alături de două ace lungi plasate pe fiecare parte a

craniului unei femei, în latura stângă a fost găsit un pandantiv inelar de aur purtat pe cap, cu inelul în jos (apud H. Dumitrescu 1961b, p. 74, fig. 3/4); un alt exemplar, aproape identic cu cel amintit, provine din acelaşi mormânt şi cu aceeaşi dispunere (Ibidem, fig. 3/5); în mormântul 4 din necropola de la Magyartés (Ungaria), cu aceeaşi datare, la un schelet de femeie se aflau două pandantive inelare de aur, perechi, amplasate pe aceeaşi parte a capului, lângă tâmplă, ambele cu inelul în jos (Ibidem, p. 75, fig. 3/7-8); în mormântul 4 de la Pusztaistvánhaza (Ungaria), un asemenea pandantiv se găsea pe pieptul unui schelet de femeie (Ibidem, fig. 3/10).

499. Marinescu-Bîlcu 1974, fig. 25/10, 88/9. 500. Săpături inedite ale autorului (1999) în colaborare cu Bogdan Niculică (Muzeul Suceava), Emil

Constantin Ursu şi Ovidiu Cotoi (Muzeul Neamţ). 501. Dergačev 1998, p. 25-26. 502. O amplă analiză referitoare la aceste descoperiri, cu bibliografia aferentă, a fost realizată de Vasile

Ursachi (1990, p. 349). 503. Dergačev 1998, p. 26. 504. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 463. 505. În depozitul de turnătorie (seria Cincu-Suseni) de la Şpălnaca II, com. Hopârta, jud. Alba (Petrescu-

Dîmboviţa 1977, p. 108-112, pl. 211/8, 10, 13, 15, 17) şi în depozitul de turnătorie de la Uioara de Sus (Ibidem, p. 114-117, pl. 218/12).

506. Ursachi 1990, p. 341, nr. 2; idem 1992, p. 57-58. 507. Nestor şi colab. 1952, p. 70; Petrescu-Dîmboviţa 1963, p. 182; Comşa 1995, p. 49; Monah 1997,

p. 135. 507a. Petrescu-Dîmboviţa / M. Florescu /A. C. Florescu 1999, p. 521. 507b. Ibidem.


169

508. Categoria, în special pentru civilizaţia Cucuteni, este analizată în amănunt de Dan Monah într-un studiu şi o lucrare monografică (Monah 1978-1979, p. 163-175; idem 1997, p. 135-144). Pentru statuetele plate en violon, vezi Petrescu-Dîmboviţa / M. Florescu / A. C. Florescu 1999, p. 521 şi urm.

509. Petrescu-Dîmboviţa 1963, p. 182. Opiniile specialiştilor diferă în ceea ce priveşte materialul din care este confecţionat: „aramă argintată” (Nestor şi colab. 1952, p. 70); replică în cupru argintat („a silvered copper replica”) sau idol lucrat din cupru şi argint („idol made of copper and silver”) sau pandantiv de cupru („copper pendant”) (H. Dumitrescu 1961 b, p. 85 şi nota 48) sau dintr-o plăcuţă subţire de argint cu câteva puncte de oxid de cupru pe una din feţe (Monah 1978-1979, p. 166) sau de argint (idem 1997, p. 138) sau „din metal alb, eventual din cupru argintat sau din argint cu puncte de oxid de cupru, pe o faţă” (Petrescu-Dîmboviţa / M. Florescu / A. C. Florescu 1999, p. 521). În orice caz, dacă analiza spectrală va confirma că este din argint, atunci acest exemplar este unicat în eneoliticul României (Monah 1978-1979, p. 166).

510. H. Dumitrescu 1961b, p. 85; Petrescu-Dîmboviţa / M. Florescu / A.C. Florescu 1999, p. 521. 511. Monah 1978-1978, p. 163; idem 1997, p. 136, 138. 512. Dergačev 1998, p. 30-39, nr. 5-39, fig. 4/5, 6; 5/7, 8; 6/9-12; 7/13-17; 8/18-23; 9/24-30; 10/31-35;

11/36-39. După G. P. Sergeev, sunt 23 de pandantive / amulete de cupru (Sergeev 1963, p. 135, 142-143, fig. 8; 9; 10); după L. S. Klejn, unele plăcuţe antropomorfe din acest depozit (alungite şi cu margini zimţate) se plasează în seria tipologică de dezvoltare şi stilizare a figurinelor antropomorfe, cu analogii la unele figurine plate de os din arealul culturii Gumelniţa-Karanovo VI, din al cincilea stadiu de evoluţie a acestora (Klejn 1968, p. 44-45, 49-51); după acelaşi autor, piesele respective nu mai sunt reprezentări ci doar simboluri ale stadiilor lanţului evolutiv, podoabe simple, figurine cu destinaţie ornamentală, probabil amulete (Ibidem, p. 51). Cele 23 de pandantive / amulete de la Cărbuna au fost împărţite de D. Monah în două serii tipologice, prima include plăcuţele cu partea inferioară în formă de romb (Monah 1997, p. 138, fig. 17/8, 11-13, 16), iar a doua cuprinde plăcuţele cu partea inferioară ovală (Ibidem, fig. 17/2, 5, 13).

513. Dergačev 1998, p. 30, 34-37, nr. 18-31, fig. 8/18-31. 514. Ibidem, nr. 18-25, fig. 8/18-25. 515. Ibidem, p. 30-34, nr. 5-17. 516. Ibidem, fig. 7/16, 17. 517. Ryndina 1971, p. 120, fig. 25/7, 27/4; Greeves 1975, fig. 3/29; Monah 1997, p.138; Dergačev 1998,

p. 23. 518. Ibidem. 519. Supra notele 40, 41. 520. Dergačev 1998, p. 23, fig. 34/1. 521. Ibidem, p. 22. 522. I. Mareş, Tipuri şi variante locale ale obiectelor de metal din cultura Cucuteni-Tripolie (comunicare

la Sesiunea ştiinţifică a Muzeului Botoşani, 29-30 noiembrie, 1994); Dergačev 1998, p. 24. 523. Ibidem. 524. Monah 1997, p. 143-144. 525. Ibidem, p. 136 şi urm. (cu bibliografia şi ilustraţia aferentă). 526. Ibidem, p. 143. 527. Pentru diferite opinii exprimate, interpretare şi bibliografii, vezi Ibidem, p. 141 şi urm.; Dergačev

1998, p. 22 şi urm. 528. Supra notele 497, 498; vezi supra, utilizarea pandantivelor de tip C.8.1.1.; C.8.1.2. 529. Dergačev 1998, p. 30. Aceeaşi opinie pentru idolii plaţi „en violon” cu o singură perforaţie, la

D. Monah (1997, p. 136). 530. Dergačev 1998, p. 30. 531. Ipoteză formulată de D. Monah pentru idolii „en violon”, susţinută de prezenţa unor amulete

discoidale pe pieptul unei statuete de la Rakovec (grupate câte şase, de o parte şi de alta a unei diagonale, cusute pe haine [Eneolit SSSR, 1982, pl. LVI/9]) şi prin prezenţa pe un idol de marmoră (figură umană puternic stilizată) a cinci discuri de aur şi un altul de lângă statuetă, cu câte patru perforaţii (Ivanov 1988, p. 188, 188, nr. 3[8-13, 17]) descoperite în mormântul 3 (simbolic, cu o mască de lut care redă o figură umană şi cu un inventar bogat), din necropola I de la Varna (Ibidem, p. 187), pandantive / discuri care de obicei erau cusute pe haine (Monah 1997, p. 136).

532. Sergeev 1963, fig. 7; Dergačev 1998, p. 30, 37-39, nr. 32-35, 38-39, fig. 10/32-35, 11/38-39.

Ion Mareş

170

533. Inclus de P. Roman în categoria podoabe (c), tipul c1 (Roman 1976, p. 17). 533a. Apud Ciugudean 2000, p. 38. 534. Pentru acele din componenţa depozitului de la Vărăşti din staţiunea eponimă a culturii Boian de la

„Grădiştea Ulmilor” (vezi corpus, Vărăşti, A şi B, nr. 1692-1703), Eugen Comşa a stabilit şase tipuri cu astfel de piese (Comşa 1965, p. 361 şi urm.); de asemenea sunt analizate catagrafic, cartografic, cronologic şi funcţional ace de aramă descoperite în zona culturii Gumelniţa şi Sălcuţa din România şi exemplare din cultura Kodjadermen-Gumelniţa- Karanovo VI şi Krivodol-Sălcuţa din Bulgaria (Ibidem.). Acele din depozitul de la Gumelniţa (vezi corpus, Gumelniţa, C, nr. 1071-1108) au fost grupate tipologic în câteva categorii deosebite ca tip şi mărime (Comşa / Ionescu 1979, p. 79 şi urm.). Referinţe importante privind acele de cupru (tipologie, cronologie, tehnici de elaborare, răspândire) din arealul nord dunărean şi sud dunărean al culturii Gumelniţa, şi exemplare din alte zone, întâlnim într-un studiu realizat de C. Bem (1999-2000, p. 160-162).

535. Supra nota 241. 536. Două ace de cupru cu capul rulat au fost descoperite în stratul XVI de la Mersin (vestul Anatoliei),

fiind datate în a doua jumătate a mil.V a.Chr. (Esin 1976, p. 219); astfel de ace apar şi în nivelul Troia I (Roman 1969, p. 68), Troia II şi Alişar I B (Vlassa 1976c, p. 139-140, fig. 14/5).

537. Un ac de cupru cu capul dublu spiralat a fost descoperit la Tepecik (vestul Anatoliei) şi este cea mai veche piesă de acest tip din zonă (din aşezare sunt şi alte piese de metal); datarea aşezării (analiză radiocarbon, necalibrat) este în a doua jumătate a mil. IV a.Chr. (Esin 1976, p. 221, fig. 2/b).

538. Descoperiri la: Russe, jud. Russe, un ac cu volute opuse din mormântul 4, aproape de schelet şi un alt ac, cu o volută ruptă, din aşezare; tot aici şi un depozit din locuinţa 1, cu nouă ace, un cârlig şi un străpungător cu mâner de os, între ele şi două ace cu volute opuse; Nevski, jud. Tărgovište, un ac cu volute opuse, din aşezare; Zavet, jud. Burgas, în tell-ul de la Aijuk, două ace de cupru cu volute opuse; Gabarevo, jud. Stara Zagora, un ac cu două volute opuse dintr-un tell (Comşa 1965, p. 366-369, nr. 10, 14, 16, 20, fig. 4/1-3). Acele cu capul spiralat (volute) din Bulgaria au fost cuprinse de E. N. Černyh în categoria tipologică – indicele U-2 şi sunt analizate nouă piese de la Russe, Karanovo, Dolen Čiflik, Goljamo Delčevo, Čatalka (Černyh 1978a, p. 119/19-26). Alte categorii de ace din Bulgaria (simple, cu ureche, cu buclă, cu capul rulat) sunt cuprinse de acelaşi autor în grupa tipologică PI-8 (simple şi cu ureche), cu descoperiri la: Vikovo, Russe, Karanovo, Bereketska, Azmaška, Varna (necropola), Kačica (Ibidem, p. 116, pl. 18/1-30); două ace de cupru cu capul dublu spiralat (spiralele sunt rupte), analizate metalografic, sunt de la Dolnoslav (Ryndina / Idenbaum / Kolosova 1993, fig. 1/29-30).

539. Comşa 1965, p. 370. 540. Ibidem. 541. Ibidem. 541a. Matuschik 1996, p. 2, 31, nr. 3. Pentru descoperirile de la Malé Levaré, vezi supra nota 303. 541b. Reprezentări de spirale ochelari sunt pe vase din cultura Coţofeni din Transilvania, pe o toartă de la

Răchita şi pe un fragment de vas de la Sebeş-Râpa Roşie (Ciugudean 2000, p. 36, pl. 141/1, 2) . 542. Din cultura Tripolie A datează câteva piese descoperite la: Luka Vrubleveckaja (Ucraina), un

fragment de lingou (?) sau de la un obiect oarecare (Ryndina 1971, p. 50, fig. 4/4); Cărbuna (Moldova), două plăcuţe de cupru destinate confecţionării mărgelelor cilindrice, din depozitul de aici (Sergeev 1963, p. 135, fig. 371; Ryndina 1971, p. 50, fig. 4/7, 8; Dergacev 1998, p. 43, nr. 445-446, fig. 21/445, 446); pentru alcătuirea depozitului, vezi supra nota 441; pentru datare, vezi supra notele 40, 41.

543. Marinescu-Bâlcu 1981, p. 57, 148. 544. Aldea 1979, p. 26. 545. Considerată şi ca dăltiţă fragmentară (Paul 1992, p. 45, nota 11) 545a. Maxim 1993, p. 66-67. 546. Mantu / Ţurcanu 1999, p. 127, nr. 282. 547. Supra nota 543. 548. Marţian 1920, p. 11, nr. 115. 549. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 271. 550. Berciu 1956, p. 539. 551. Supra nota 264.


171

PARTEA A II-A

CORPUS -UL DESCOPERIRILOR DE OBIECTE DIN ARAMĂ

ADÂNCATA, jud. Suceava 1. A.B.4.2.7. (1A). Topor-târnăcop, fragment (pl. 45/12), tipul Jászladány, varianta nedeterminată (probabil Brad), descoperire întâmplătoare pe suprafaţa unei aşezări din punctul „Dealul Lipovanului” (amplasat între satele Adâncata şi Călugăreni, pe latura dreaptă a drumului Suceava-Dorohoi); materialele arheologice recoltate din acest punct prin cercetări de suprafaţă datează din fazele Cucuteni A, A-B1 şi B. Dimensiuni: lung.a. = 6,3 cm, lat.t.o. = 5,6 cm, greut. = 0,236 kg; se păstrează tăişul orizontal. Colecţie particulară, Vasile Atănăsoaie din Suceava. Analiza spectrală efectuată la Laboratorul Polyvac, S.C. ROMUPS S.A., Suceava (ing. Cornel-Narcis Petrescu; vezi anexa 3e).

An. nr

Cu Sn Zn Fe Ni Al Si Mn P Cr S Pb Nr. inv.

Pl.

- 99,7 0,02 0,08 0 0,031 0,009 0,027 0,003 0 0 0 0,005 - 45/12 Bibliografie: 1. Niculică 2001, p. 89, 92, 94-96, 107, fig. 10. ADONI, com. Tarcea, jud. Bihor (Adony, Dunnadony ?, Rákadony ?) 1. A.B.8. (1). Topor cu un tăiş, de tip necunoscut, descoperit întâmplător în câmpia Daja, împreună cu vase, fără alte precizări. Dimensiuni : lung. = 11,7 cm, greut. = 0,235 kg. Menţionat la Muzeul Alba Iulia (inv. 7672). 2. A.B.4.2.1. (2). Topor-târnăcop (pl. 26/2), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător pe „Insula Kortos”. Muzeul Oradea (inv. 1106). Analiza spectrală nr. 9226, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9226 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1106 26/2

Bibliografie: 1. Roska 1942b, p. 25, nr. 1; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Adony; forma grupei 2). 2. A.Vulpe 1975, p. 38, nr. 101, pl. 13/101; Lazarovici 1983, p. 13, nr. 1 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 138, nr. 4. AGIGEA, jud. Constanţa În timpul lucrărilor pentru construirea căii ferate Agigea-Mangalia (în anul 1939), lângă Agigea au fost descoperite accidental materiale arheologice care proveneau dintr-o aşezare a culturii Hamangia, dintr-o fază târzie (Slobozianu 1959, p. 741, 748; Comşa 1990 c; Haşotti 1997). De aici provin şi piese de cupru pentru care, datorită contextului fortuit al descoperirii, au fost exprimate unele rezerve privind atribuirea lor la cultura amintită (Berciu 1966 b; Haşotti 1990; idem 1997). În apropierea locului descoperirii a fost identificată (Puiu Haşotti) pe malul de nord al lacului Agigea o aşezare din etapa Gumelniţa A1, distrusă

Ion Mareş

172

complet în timpul lucrărilor pentru construirea ecluzei Dunăre-Marea Neagră (Haşotti 1988-1989, p. 12; idem 1997, p. 48). 1. C.1.1. (3). Brăţară spiralică (pl. 56/3) descoperită întâmplător; pare să provină fie dintr-unul sau mai multe morminte distruse care aparţin culturii Hamangia, o fază târzie (Comşa 1974; idem 1978), fie dintr-o aşezare a culturii amintite, afectată de lucrările menţionate (Comşa 1990c, p. 9). La descoperire (?): brăţară din cupru (nr. 4), mărgele din cupru (nr. 5), două brăţări din scoică Spondylus (Slobozianu 1959, p. 741; Berciu 1966b, fig. 41). Piesa este confecţionată din sârmă subţire, are secţiunea transversală circulară şi pare a fi alcătuită din două spire; şi opinia că exemplarul este alcătuit din două părţi (fiind publicată numai fotografia piesei; Slobozianu 1959, fig. 2/2) care par a fi două brăţări similare, alăturate, fiind folosite concomitent (Comşa 1990 c, p. 8). Muzeul Eforie (fosta colecţie Slobozianu). 2. C.1.4. (4). Brăţară închisă (pl. 58/5) descoperită întâmplător (vezi nr. 3); are forma ovală şi este lucrată dintr-o bară cu secţiunea lenticulară. Muzeul Eforie (fosta colecţie Slobozianu). 3. C.4.6. (5). Mărgele, fără alte precizări, descoperite întâmplător (vezi nr. 3). Muzeul Eforie (fosta colecţie Slobozianu). Bibliografie: 1. 2. Slobozianu 1959, p. 741, 748, fig. 2/1, 2; Berciu 1966 b, p. 81, fig. 41/3, 4 (ultima piesă este trecută ca fiind din scoică Spondylus); Comşa 1974 b, p. 74, nr. 1; idem 1978, p. 110; idem 1987 b, p. 103; idem 1990 c, p. 8-9, fig. 2/1, 2; Haşotti 1990, p. 264; idem 1997, p. 48, fig. 56/13. 3. Comşa 1974 b, p. 74, nr. 1; idem 1987 b, p. 103; idem 1990 c, p. 8. AGNITA (oraş), jud. Sibiu 1. A.B.1.11. (6). Topor-ciocan (pl. 19/9), tipul Agnita (Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Brukenthal Sibiu (inv. A 293). Analiza spectrală nr. 8914, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 250-251).

An. Nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8914 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 A 293 19/9

Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30, pl. I/3; A.Vulpe 1973, fig. 2 de la p. 222; idem 1975, p. 28, nr. 52, pl. 6/52; Maxim 1999, p. 138, nr. 6. AGRIJ, jud. Sălaj 1. A.B.1.1. (7). Topor-ciocan (pl. 12/1), tipul Pločnik, descoperire întâmplătoare în jurul comunei. Dimensiuni: lung. = 12,7 cm, lat.mc. = 3,8 cm, lat.t. = 3,5 cm, gros. = 1,6 cm, diam.g.c. = 2,4 cm, greut. = 0,450 kg (Lakó 1979). Muzeul Zalău (inv. C.C. 10/1976). 2. A.B.4.2.1. (8). Topor-târnăcop (pl. 26/1), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa, descoperire întâmplătoare în locul Arinii Mulţi (Sub Poderei). Colecţia Şcolii Generale din Agrij. Bibliografie: 1. Lakó 1979, p. 42, nr. 3, pl. II/3; idem 1981, p. 39, nr. 1c, pl. I/10; Maxim 1999, p. 138, nr. 7. 2. Kalmar / Pop 1988, p. 71, nr. 2, fig. 2/1; Maxim 1999, p.138, nr. 7. ALBA IULIA (oraş), jud. Alba (Bălgrad, Gyulafehérvár, Karlsburg) 1. A.B.4.2.7. (9). Topor-târnăcop (pl. 45/1), tipul Jászladány, varianta nedeterminată (A.Vulpe 1975), condiţiile descoperirii rămân necunoscute; tăişurile toporului sunt deformate din vechime (Roska 1942b; A.Vulpe 1975).


173

Muzeul Mainz, RGZM (fără inv.; Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 20-21, analiza 1314; la M. Roska [1942a; 1942b] şi A. Vulpe [1975], apare ca fiind la Muzeul Zwinger, Dresda, inv. 5596).

Analiza spectrală nr. 1314, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p.20-21).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl.

1314 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 - 45/1 2. A.B.10. (9A). Topor plat, grupa topoare plate cu tăişul lăţit (A. Vulpe 1975); după P. Patay, piesa face parte din tipul Szakálhát al topoarelor plate, varianta Keszthely (Patay 1984); descoperit la Alba Iulia (?). A. Vulpe notează că acesta ar fi probabil toporul publicat de M. Roska (1942a, p. 211, fig. 252) cu locul descoperirii la Hoghiz (Olthéviz, Homoródhéviz), jud. Braşov (A. Vulpe 1975), dar sunt două piese diferite (vezi nr. 1180A). După I. Andriţoiu, toporul, prin forma sa mai evoluată, poate fi încadrat în bronzul mijlociu, la un nivel caracteristic fazei a II-a a culturii Wietemberg (Andriţoiu 1993, p. 95), însă analiza spectrală nu confirmă această datare. Dimensiuni: lung.a. = 22,9 cm, lat. = 9,6 cm, gros. = 1,6 cm, greut. = 1,025 kg; tăişul are urme de folosire (Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 27/1901.1). Analiza spectrală nr. 6536, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 182-183).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6536 0 0 0 0 0,16 0 0 0 0 0 0 27/1901.1 -

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 102, nr. 23; 1942b, p. 37, nr. 68; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Gyulafehérvár; tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 46, nr. 216 A, pl. 29/216 A; Maxim 1999, p. 139, nr. 16. 2. Ibidem, p. 62, nr. 322, pl. 36/322; Patay 1984, p. 97, nr. 571, pl. 53/571; Andriţoiu 1993, p. 95, pl. VII/11. ALBIŞ, com. Cernat, jud. Covasna (Kézdialbis) 1. A.B.4.2.5. (10). Topor-târnăcop (pl. 40/1), tipul Jászladány, varianta Brad (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare în locul „Lokos” (Repertoriul Covasna 1998). Dimensiuni: lung. = 20,4 cm (Roska 1942 a; idem 1942 b). Fost la Muzeul Sfântu Gheorghe (până în 1944), pierdut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 12, nr. 14, fig. 1/2; idem 1942b, p. 25, nr. 4, fig. 25/2; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 2/7 (tipul 3); Berciu 1942, p. 25, nr. 97; idem 1939-1942, p. 4, nr. 5 (tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 43, nr. 173, pl. 23/173; Comşa 1980, p. 214, nr. 30, fig. 7/4; Zsolt Székely 1997, p. 73, nr. 2; Repertoriul Covasna 1998, p. 69, nr. XII.a.1. (161); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 206, nr. 38; Maxim 1999, p. 139, nr. 17 (eronat ca loc al descoperirii: Albiş, com. Buduslău, jud. Bihor; un alt „târnăcop de cupru”, din punctul „Lökös”, de la Albiş, com. Cernat, jud. Covasna [Ibidem, nr. 18], dublându-se descoperirea). ALEŞD (oraş), jud. Bihor (Élesd) Vezi Varviz (nr. 1674). ALMĂJEL, com. Vlădaia, jud. Mehedinţi 1. A.1.1. (12). Daltă descoperită în aşezarea culturii Sălcuţa III (săpături arheologice, D. Galbenu). Inst. Arh. Bucureşti (inedită).

Ion Mareş

174

Bibliografie: 1. A.Vulpe 1973, p. 220, nota 28; idem 1976, p. 139, nota 14. ALŢÂNA, jud. Sibiu 1.2. A.B.4.2.3. (13.14.). Două topoare-târnăcop (pl. 31/3, 4), tipul Jászladány, varianta Şincai (A.Vulpe 1975), probabil o descoperire întâmplătoare de depozit. Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 296, A 298). Analizele spectrale nr. 8916, 8917, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 250-251).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8916 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 A296 31/3 8917 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 A298 31/4

Bibliografie: 1.2. Popescu 1944, p. 30, pl. I/5, 6; A.Vulpe 1975, p. 40, nr. 130, 131, pl. 17/130, 131; Maxim 1999, p. 139, nr. 27. AMPOIŢA, com. Meteş, jud. Alba 1. A.B.11. (14A). Cuţit cu limba la mâner (pl. 53/7) descoperit pe suprafaţa unei aşezări de la „Piatra Boului”, în care apar numai materiale arheologice din cultura Coţofeni III. Muzeul Alba Iulia. Bibliografie: 1. Ciugudean 2000, p. 36, pl. 134/1. ANDOLINA, jud. Călăraşi 1. - 28. C.4.4. (15-42). 28 de mărgele din cupru (pl. 61/12, 13), inventar funerar, descoperite într-un mormânt studiat prin sondajul arheologic din anul 1960, în suprafaţa 2, la 1,50 m adâncime, cu un schelet chircit de adult, datat în cultura Boian, faza Vidra; la descoperire: un topor plat din tuf vulcanic, 24 de mărgele din scoici Spondylus gaederopus, 6 mărgele din scoici Dentalium, o mărgică plată din scoică; mărgelele au fost găsite în zona gâtului (Comşa 1961, p. 359 şi urm). Dimensiuni: diam.max. = 0,5 cm, lung. = 1 cm; au forma ovală şi formau un şirag care nu venea în contact cu mărgelele din scoici. Inst. Arh. Bucureşti. Bibliografie: 1. - 28. Comşa 1961, p. 359, 361, fig. 2/8,9 (ilustrează două piese); idem 1974 b, p. 74, nr. 5. ARACI, com. Vâlcele, jud. Covasna (Arpătac, Árapatok) 1. A.B.1.10. (43). Topor-ciocan (pl. 17/3), tipul Székely şi Nádudvar (A. Vulpe 1975), descoperit în anul 1953 în apropierea unui mormânt în cutie de piatră din cultura Schneckenberg în locul numit „Vápa” şi pus iniţial în relaţie cu această cultură (Zoltan Székely 1965; idem 1967). Toporul nu are legătură cu mormântul, exemplarul fiind găsit de localnici la 25 m distanţă de mormânt, şi este o descoperire întâmplătoare (A. Vulpe 1973; idem 1975; Zoltan Székely 1999). Piesa are patru semne rotunde, trei pe braţul-topor şi unul pe braţul-ciocan, lângă gaura pentru coadă. În locul amintit a fost găsit întâmplător şi un topor plat cu marginile ridicate (Zoltan Székely 1967, p. 328, fig. 1/3), varianta Şincai (grupa topoare alungite de formă trapezoidală cu marginile ridicate), (A. Vulpe 1975, p. 67, nr. 348, pl. 38 / 348), fiind datat în bronzul timpuriu, în mediul culturii Schneckenberg (Zsolt Székely 1997, p. 64).


175

Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 15069). Analiza spectrală nr. 8860 (topor-ciocan, mormânt în cistă, cultura Schneckenberg, Muzeul Sfântu Gheorghe, inv. 15069), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8860 0 0 0,1 0,18 0,09 0 0,069 0 0 0 urme 15069 17/3

Bibliografie: 1. Zoltan Székely 1955, p. 844, fig. 1/2 şi 10/1 (târnăcop cu un singur braţ); idem 1967, p. 329 (topor-ciocan); idem 1999, p. 9-10, pl. 2/2 (toporul-ciocan nu aparţine culturii Schneckenberg); A.Vulpe 1973, p. 229, nota 82; idem 1975, p. 27, nr. 44, pl. 5/44; Costea 1995, p. 24, nr. 1 (greşit jud. Braşov; piesa a fost găsită în punctul „In Hater”; topor de aramă de la finele neoliticului, de tip Ariuşd); Zsolt Székely 1997, p. 65, 73, nr. 6, pl. XCIV/1 (inclus în grupa topoarelor de cupru cu braţele în cruce; toporul a fost descoperit într-un context bine definit, aparţinând culturii Schneckenberg; pe locul „Lorhám”, un mormânt în cutie de piatră, două topoare de aramă); Repertoriul Covasna 1998, p.150, nr.XXXVa, 4 (622) (pe locul „Vapá Lorham” a fost identificat un cimitir de tip Schneckenberg şi două topoare de aramă); Maxim 1999, p. 140, nr. 40 (topor de tip Ariuşd din locul „În Hater” şi topoare de tip Székely şi Nádudvar) . ARAD (oraş), jud. Arad 1. A.B.4.2.5. (44). Topor-târnăcop (pl. 40/2), tipul Jászladány, varianta Brad (A.Vulpe 1975); nu sunt date despre locul şi contextul descoperirii. Colecţia Zwinger, Drezda (inv. 5592). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 26, nr. 98; idem 1942b, p. 26, nr. 10; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 44, nr. 190 A, pl. 26/190 A. „JUDEŢUL ARAD” 1. A.B.4.2.3. (45). Topor-târnăcop (pl. 31/6), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), locul şi condiţiile descoperirii sunt necunoscute. Muzeul Arad (inv. 887). Analiza spectrală nr. 9192, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).


2. A.B.4.2.7. (47). Fragment de topor (pl. 45/2), tipul Jászladány, varianta nedeterminată (A.Vulpe 1975); braţul cu tăişul orizontal este rupt mai sus de gaura pentru coadă; două semne rotunde (mărci) se află amplasate câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă. Muzeul Arad (inv. 12488). Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30 (aminteşte la Muzeul Arad patru topoare de cupru cu tăişurile dispuse în cruce); A. Vulpe 1975, p. 41, nr. 142, pl. 19/42; Lazarovici 1983, p. 13, nr. 4 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár). 2. Popescu 1944, p. 30 (din cele patru topoare, unul are un braţ lipsă şi poate fi considerat topor-ciocan); A. Vulpe 1975, p. 46, nr. 211, pl. 28/211.

Ion Mareş

176

ARCHIUD, com. Teaca, jud. Bistriţa-Năsăud 1. A.B.4.2.3. (48). Fragment de topor-târnăcop (pl. 32/6), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător cu ocazia unor lucrări agricole în locul „La Dâlme” unde se menţionează şi ceramică din cultura Tiszapolgár (Lazarovici 1983); dintr-o „dâlmă” provine o ceaşcă din cultura Coţofeni (Dănilă 1970). Dimensiuni: lung.a. = 13 cm (Ibidem.); se păstrează braţul cu tăişul orizontal rupt din zona găurii pentru coadă. Muzeul Bistriţa (fără inv.). Bibliografie: 1. Dănilă 1970, p. 435, fig. 5/2; A. Vulpe 1975, p. 40, nr. 135, pl. 18/135; Lazarovici 1983, p. 13, nr. 5 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 140, nr. 43.. „JUDEŢUL ARGEŞ” 1. A.B.2.4. (49). Topor-ciocan (pl. 24/3), grupa topoare cu braţul-ciocan cilindric, tipul Corneşti (A.Vulpe 1975); locul şi condiţiile descoperirii rămân necunoscute. Muzeul Piteşti (fără inv.). 2. A.B.4.2.2. (50). Topor-târnăcop (pl. 24/50), tipul Jászladány, varianta Orşova, care provine probabil de la Retevoieşti, com. Pietroşani (A. Vulpe 1975). Muzeul Piteşti (fără inv.). Bibliografie: 1. 2. A. Vulpe 1975, p. 32, 40, nr. 79, 127, pl. 11/79, 16/127; idem 1997, p. 273. ARIUŞD, com. Vâlcele, jud. Covasna ( Erősd ) Cunoscuta staţiune de pe „Dealul Tyiszk” (amplasat la 300m spre nord-vest de sat, pe o prelungire spre valea râului Olt a dealului „Tyiszk” component al Munţilor Baraolt) a fost investigată prin efectuarea de săpături arheologice sistematice, în anii 1907, 1908, 1910-1913 şi 1925 (Ferenc László), reluate din anul 1968 (colectiv coordonat de I. Nestor) (F. László 1911; idem 1914; idem 1924; Monah / Cucoş 1985, p. 55, nr. 19; Repertoriul Covasna 1998, p. 152, nr. XXXV b.1. [625]; EAIVR, I, 1994, p. 109-110). Din acest sit arheologic provin obiecte de cupru şi un depozit cu obiecte de podoabă: A. 1. A.B.4.1. (51). Topor-târnăcop (pl. 25/1), tipul Ariuşd, descoperit în aşezare, în stratul superior (stratul I, humus superior [F. László 1914, p. 299, 393 şi urm.], sau cultura B [idem 1924, p. 1 şi urm.]). Acest nivel fusese răvăşit în cea mai mare parte de lucrările agricole, de plantaţia cu arbori şi de căutătorii de comori, materialele arheologice fiind amestecate, cele din nivelurile inferioare cu cele din straturile superioare (Ibidem.), respectiv din faza Cucuteni A (F. László a identificat şapte straturi, notate de sus în jos cu siglele I-VII, astfel: I- humus superior, II- humus inferior, III- terramare superior, IV-superior cu resturi calcinate de argilă, V- terramare intermediar, VI- inferior cu resturi calcinate de argilă, VII- terramare inferior [F. László 1914, p. 393 şi urm.]; primele şase niveluri, de jos în sus, aparţin fazei Cucuteni A, însă, după unii cercetători, sunt şi materiale ceramice din fazele Cucuteni A-B şi B [Vl. Dumitrescu 1968, p.43; Zoltan Székely 1967, p. 330; idem 1987, p. 259]), materiale din cultura Schneckenberg B şi fragmente ceramice şnurate care aparţin grupului Jigodin din bronzul timpuriu (A.Vulpe 1964, p. 460, nota 17; Vl. Dumitrescu 1968, p. 43; Zoltan Székely 1967, p. 330; A.Vulpe 1975, p. 35, nr. 84 şi notele 31a, b, c; Monah / Cucoş 1985; Zsolt Székely 1997, p. 44, nr. 8; Repertoriul Covasna 1998); după Zoltan Székely, este vorba de o fază timpurie a culturii Schneckenberg (Proto-Schneckenberg) sau o variantă locală (Zoltan Székely 1999, p. 9). Toporul de la Ariuşd, după forma simplă şi fără tub la gaura pentru coadă, poate fi atribuit stratului Cucuteni A (pentru examinarea descoperirii şi bibliografia problemei, vezi A.Vulpe 1964; idem 1975; Zoltan Székely 1999, p. 9-10). Dimensiuni: lung. = 18 cm (Roska 1942b). Fost în Muzeul Sfântu Gheorghe (pierdut). 2. A.5.1. (52). Străpungător (pl. 3/1) descoperit în aşezare, în nivelul cel mai de jos (Roska 1942a; idem 1943), respectiv în stratul VII (A. László 1973), faza Cucuteni A2 (aspectul Ariuşd). Dimensiuni: lung. = 9,5 cm, gros. = 0,6 cm (Ibidem.); secţiunea transversală rotundă, vârful ascuţit.


177

Muzeul Cluj (inv. III 1784). Probabil că acest exemplar a fost analizat spectral, nr. 9073 (Ariuşd; sulă; L1 VIII 5+17,5; Cluj; III 1784), la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 254-255).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9073 0 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 III 1784 3/1

3. A.5.2. (53). Străpungător (pl. 4/1) descoperit în aşezare (F. László 1911), în stratul IV (A. László 1973), respectiv nivelul superior (cu depuneri de chirpic ars de la locuinţe, vetre) cuprins între stratul III-terramare superior şi stratul V-terramare intermediar (F. László 1914, p. 392-393), din faza Cucuteni A. Dimensiuni: lung. = 7 cm, gros. = 0,3 cm (F. László 1911); exemplarul are secţiunea transversală patrulateră şi vârful ascuţit. Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 487). Analiza spectrală nr. 8852, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249). An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.inv. Pl. 8852 0,05 urme 0,2 urme 0,1 0,14 0,01 0 0 0 urme 487 4/1

4. A.B.11 ? (54). Lamă de cuţit (?), fragment (pl. 53/5), descoperită în aşezare, în stratul IV (vezi nr. 53), faza Cucuteni A. Dimensiuni: lung. = 6,5cm, lat. = 1,5cm (F. László 1911). Piesa, considerată şi ca topor plat (Zsolt Székely 1997, p.85, nr. 22; Repertoriul Covasna 1998, p.153), este amintită eronat în relaţie cu depozitul cu obiecte de podoabă (Ibidem.). Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 488). Analiza spectrală nr. 8851 (Ariuşd; pumnal, fragment; aşezare, nivel IV; Muzeul Sfântu Gheorghe), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8851 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme 488 53/5

5. B.1.1. (55). Pumnal (pl. 54/1), tipul Ariuşd, descoperit în aşezare, în stratul II (A. László 1973), humus inferior (F. László 1914, p. 392-393), deasupra stratului terramare superior (Roska 1942a, fig. 92/1; idem 1943, fig. 18/1), în locuinţa 1A, VII 21, la 0,45 m adâncime, nivelul Ariuşd II (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 254-255, analiza 9072), faza Cucuteni A (posibil şi fazele A-B, B; vezi nr. 51). Dimensiuni: lung. = 19 cm, lat.max. = 3,8 cm, gros. = 0,3 cm (A. László 1973); are forma elipsoidală (frunză de salcie).

Muzeul Cluj (inv. III 378). Analiza spectrală nr. 9072, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 254-255). An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.inv. Pl. 9072 0,03 0,09 1,35 0 0,31 urme 0 0 0 0 urme III 378 54/1

Analiza spectrală proba L 41, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137; datele analizei ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Gheorghe Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion). An. nr.

Au As Sb Se Cr Ag Ni Sc Fe Zn Co Tn Sn Nr. inv.

Pl.

L41 0,899 15.300 12,3 12 0 6.23 91,99 0 849,99 68,0 0 0 0 III 378

54/1

6. 7. C.1.1. (56. 57.). Două brăţări spiralice descoperite în aşezare, în stratul I (A. László 1973), cu materiale amestecate (vezi nr. 51). Dimensiuni: diam. = 7,5 şi 8 cm; spiralate de 7,75 şi, respectiv, de 8 ori (Ibidem.); sunt lucrate din sârmă groasă (Vl. Dumitrescu şi colab. 1954). Locul de păstrare necunoscut.

Ion Mareş

178

8. C.3.2. (58). Inel deschis (pl. 59/23) descoperit în aşezare, în stratul II (A. László 1973), humus inferior (vezi nr. 55). Dimensiuni: diam. = 2,8 cm, gros. = 0,1cm; este confecţionat din sârmă cilindrică (Ibidem.), capetele sunt subţiate şi apropiate. Muzeul Cluj (?). 9. C.10.8. (59). Ac descoperit în aşezare. Muzeul Cluj (inv. III 1789). Analiza spectrală proba L40, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137; datele analizei ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.

Au As Sb Se Cr Ag Ni Sc Fe Zn Co Tn Sn Nr. inv. Pl.

L40 0 0 2,58 17,9 0 4,82 173 8,03 689,999 39 2,7 0 0 III 1789 - 10. D.1. (59A). Două fragmente ale unei plăci cu suprafaţa tronconică, descoperite în stratul II al aşezării (vezi nr. 55). Dimensiuni: diam. = 13,5 cm. Muzeul Sfântu Gheorghe (?). 11. D.7.1. (59B; 59C). Două sârme descoperite în stratul VI al aşezării (A. László 1973), stratul inferior cu resturi de locuinţe (F. László 1914, p. 393, 414), din faza Cucuteni A; sunt confecţionate din sârmă cilindrică îndoită. Muzeul Sfântu Gheorghe (?). 12. D.7.2. (59D). Sârmă plată descoperită în stratul VII al aşezării (A. László 1973), terramare inferior (vezi nr. 52). Dimensiuni: lung. = 4 cm. Muzeul Sfântu Gheorghe (?). B. În timpul săpăturilor arheologice din anul 1910, în stratul superior de arsură (IV; Ariuşd II; vezi nr. 53), lângă un vas pictat (în care erau 15 lame de silex), printre fragmente ceramice (ulterior din acestea au fost restaurate două vase: un capac tip „coif suedez” şi un vas „amforă”; primul, după Vl. Dumitrescu, este caracteristic fazelor Cucuteni A-B şi B, al doilea seamănă cu vasele similare din perioada Cucuteni A-B; pictura de pe ambele vase este corodată, însă după decor pot fi atribuite fazei Cucuteni A-B [Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 451-453]; vasele sunt ilustrate în Repertoriul Covasna 1998, p. 258, pl. II/1), a fost descoperit un depozit cu obiecte de podoabă (F. László 1911, p. 50, 224, 258, fig. 6; 92/3-7; 93; 94; Repertoriul Covasna 1998, p. 153, pl. II/1). În scrisoarea din 15-21.VII.1924, adresată de F. László către V. G. Childe, se precizează componenţa depozitului: 35 de plăcuţe din scoică (lungi de 3-6 cm, late de 1 cm, găurite la ambele capete; probabil sunt, după A. László, părţi componente ale unei podoabe pectorale, fiind înşiruite sau cusute), perle de cupru de diferite mărimi, şase spirale (brăţări spiralice), o plăcuţă înfăşurată cilindric şi o spirală din aur (pentru piesă, vezi Roska 1942a, p. 79, nr. 30, fig. 93/2) formată dintr-o placă lată de 0,3 cm, spiralată de cinci ori (A. László 1973, p. 173, 174); depozitul aparţine nivelului Cucuteni A, pictura de pe vase fiind corodată (informaţii amabile, prof. Attila László). Obiectele de cupru sunt următoarele: 13. C.1.1. (60). Brăţară spiralică (pl. 56/1), descoperire de depozit. Dimensiuni: diam. = 8,5 cm; are două spire şi jumătate, secţiunea transversală aproximativ cilindrică şi muchii aproape imperceptibile. Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 2376). Analiza spectrală nr. 8882, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8882 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 0 2376 56/1

14. C.1.1. (61). Brăţară spiralică (pl. 56/2), descoperire de depozit. Dimensiuni: diam. = 6,5 cm; are o spiră şi un sfert şi secţiunea transversală aproximativ cilindrică. Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 2378). Analiza spectrală nr. 8884, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249).


179

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8884 0 urme 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme 2378 56/2

15. C.1.1. (62). Brăţară spiralică (pl. 56/6), descoperire de depozit. Dimensiuni: diam. = 5,5 cm; are o spiră şi jumătate şi secţiunea transversală rectangulară. Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 2379). Analiza spectrală nr. 8883, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 248-249). An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8883 0 0 0 0 0,03 urme 0 0 0 0 urme 2379 56/6

16. C.4.1.; C.4.3. (63). Mărgele tubulare (pl. 60/6) şi inelare (pl. 61/4,9), numărul lor nu este precizat, descoperire de depozit; sunt confecţionate din tablă de cupru recurbată în cilindru, au patru dimensiuni şi greutăţi cuprinse între 0,009 kg şi 0,0067 kg. Muzeul Sfântu Gheorghe. Analizele spectrale nr. 8870 - 8881, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249). An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8870 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + - - 8871 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + - - 8872 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + - - 8873 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + - - 8874 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 + - - 8875 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + - - 8876 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme - - 8877 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + - - 8878 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 + - - 8879 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 + - - 8880 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 + - - 8881 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + - -

17. D.1. (63A). Plăcuţă înfăşurată cilindric, descoperire de depozit (A. László 1973); probabil este o mărgică tubulară. Muzeul Sfântu Gheorghe. Bibliografie: 1. F. László 1914, p. 299; Schmidt 1932, p. 89, pl. 37/10; Nestor 1933, p. 78; Berciu 1939-1942, p. 48, nr. 1, fig. 1/7 (tipul C, varianta C1, seria Ariuşd); Roska 1942b, p.33, nr.50, fig.13; Popescu 1944, p.29, nota 4, fig. 3/5 (tipul 4); Driehaus 1952-1955, p. 1,7, lista 5, fig. 1/5 (tipul Ariuşd); A.Vulpe 1964, p. 460 şi nota 17; Schubert 1965, p. 285 şi nota 57 (tipul Mugeni); A.Vulpe 1973, p. 226, fig. 2/11 (tipul Ariuşd); idem 1975, p. 35, nr. 84, pl. 11/84; idem 1976, p. 142-143; A. László 1973, p. 172, 173 (corespondenţa dintre V. G. Childe şi F. László); Comşa 1980, p. 211, nr. 16d, fig. 3/13; Monah / Cucoş 1985, p. 55, nr. 19; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 204, nr. 19; Repertoriul Covasna 1998, p. 152, nr. XXV b.1 (625); Zoltan Székely 1999, p. 9-10, pl. 2/3. 2. 8. Roska 1942a, p. 77, nr. 30, fig. 92/2, 3; idem 1943, p. 64, nr. 13, fig. 18/2, 3; A. László 1973, p. 174 (verigă). 3. 4. 16. F. László 1911, p. 50, 51, 258, fig. 92/1-7; Roska 1943, fig. 14/1-7; A. László 1973, p. 174; Comşa 1980, p. 211, 215, nr. 16 b-c, 32, fig. 2/6, 17; 6/8-11; Repertoriul Covasna 1998, p. 153, pl. II/1. 5. Roska 1942a, p. 77, nr. 30, fig. 90/1; idem 1943, p. 64, nr. 13, fig. 18/1; Driehaus 1952-1955, p. 1, 7, lista 10, fig. 1/11 (desenul nu este elocvent); Repertoriul Covasna 1998, p. 153. 6. 7. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 447 şi nota 42; A. László 1973, p. 174. 9. Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137. 10. 11. 12. 17. A. László 1973, p. 174.

Ion Mareş

180

13. 14. 15. F. László 1911, p. 50, 258, fig. 93, 94 (ilustrează două brăţări); Roska 1943, p. 64, nr. 13, fig. 15, 16; Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 446-447 şi notele 39-41; A. László 1973, p. 174 (şase spirale) ; Comşa 1980, p. 215, nr. 32, fig. 6/13, 14; Zsolt Székely 1997, p. 85, nr. 3-4 (analizele spectrale); Repertoriul Covasna 1998, p. 153, pl. II/1 (ilustrează trei brăţări). AŢEL, jud. Sibiu 1. A.B.1.7. (64). Topor-ciocan (pl. 16/5), o formă specială de tranziţie între tipul Codor şi tipul Kežmarok (A.Vulpe 1975), descoperire de depozit (?) compus din patru exemplare, din care se păstrează numai acesta; greut. = 2 kg. Muzeul Mediaş (inv. 1509). Bibliografie: 1. A.Vulpe 1975, p. 24, nr. 32, pl. 3/32; Maxim 1999, p. 141, nr. 54 (topoare de tip Aţel). AXENTE SEVER, jud. Sibiu ( Frâua, Frauendorf, Asszonyfalva) 1. A.B.4.2.3. (65). Topor-târnăcop (pl. 32/2), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 34 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Muzeul Brukenthal Sibiu (inv. A 294). Analiza spectrală nr. 8907, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 250-251).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8907 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 A 294 32/2

Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 19, nr. 271 (Frâua; secure de aramă); Roska 1942a, p. 28, nr. 121; 1942b, p. 26, nr. 12; Popescu 1944, p. 29, nota 4, pl. II/4 (Frâua; inclus în tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Asszonyfalva; tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 41, nr. 140, pl. 18/140; Maxim 1999, p. 141, nr. 57. BAHNELE (?), com. Vintileasca, jud. Vrancea 1. A.B.1.12. (66). Topor-ciocan tipul Mezőkeresztes; condiţiile şi locul descoperirii sunt necunoscute. Exemplarul a fost oferit spre achiziţie (în anul 1956) Muzeului Militar din Bucureşti. Pe latura din spate piesa are două semne rotunde (mărci). Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 72 B; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 195, nota 53. BAIA, jud. Tulcea (fostă Hamangia) Prin efectuarea unor lucrări de irigaţie în anul 1974 într-o zonă din apropierea lacului Goloviţa, au fost distruşi parţial doi tumuli aplatizaţi (amplasaţi la 1,5-1,6 km de gară) care fac parte dintr-un şir de mai multe movile ce acoperă o mare suprafaţă între comunele Baia şi Ceamurlia de Jos (Lăzurcă 1977-1978, p. 7). În literatura arheologică vechile descoperiri sunt cunoscute, atât cele de la Baia-Hamangia cât şi cele de la Ceamurlia de Jos (pentru istoric cât şi privind rezultatele cercetărilor din 1952-1954, vezi Berciu 1966 b, p. 199 şi urm.) cu locul Baia-Hamangia. Săpăturile arheologice de salvare efectuate în anul 1974 într-un tumul afectat de lucrările amintite au dus la descoperirea unui mormânt de inhumaţie, datat în perioada de tranziţie la epoca bronzului (Lăzurcă 1977-1978, p. 10, pl. I/3). De aici provine un obiect de cupru: 1. C.4.6. (66 A). Mărgea (?), inventar funerar, descoperită în dreptul palmei stângi a unui schelet de bărbat chircit pe latura dreaptă, cu craniul orientat spre nord, aflat la 1,95 m adâncime; groapa mormântului, săpată până în solul viu, a străpuns cele două nivele de locuire din cultura Hamangia; piesa, de mici dimensiuni, datorită condiţiilor de conservare s-a transformat într-un praf verde în momentul ridicării, urme de culoare verzuie (oxid de cupru) fiind remarcate pe un os (Ibidem.).


181

Bibliografie: 1. Lăzurcă 1977-1978, p. 10; Haşotti 1997, p. 131. „BAIA MARE”, jud. Maramureş 1. A.B.8. (66 B). Topor-ciocan, de tip necunoscut, descoperit în împrejurimile de la Baia Mare. Dimensiuni: lung.a. = 13 cm, lat. (la capăt) = 4,8 cm, lat.(la gaura pentru coadă) = 6 cm, lat.t. = 1,5 -1,8 cm, diam.g.c. = 3,7 cm, gros. (la capătul bont) = 1,4 cm; piesa are un capăt retezat şi un braţ lung, tăişul lipseşte. Magyar Memzeti Múzeum, Budapesta (inv. 172/1877; pierdut). Bibliografie: 1. Patay 1984, p. 100, nr. 584. BALDA, com. Sărmaşu, jud. Mureş 1. A.B.6. (67). Târnăcop dublu (pl. 48/8), tipul Hortobagy, descoperit întâmplător în locul „Glodeţ”. Dimensiuni: lung. = 17,3 cm, diam.g.c. = 2,5 cm. Colecţia Şcolii Generale din Balda. Bibliografie: 1. Lazăr 1995, p. 208, nr. LXIX, 2, pl. LVII/15; Maxim 1999, p. 141, nr. 62. BALOMIR, com. Sântămăria-Orlea, jud. Hunedoara 1. A.5.5. (68). Străpungător (pl. 7/24) descoperit în aşezarea de la „Gura Văii Cioarei”, amplasată la circa 500 m de aşezarea de la Tărtăria, în unicul strat din cultura Starčevo-Criş IV (=Vinča A, cel puţin parţial [Vlassa 1976c, p. 114-115, 118-119], sau Vinča A3 [Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, L 25]). După caracteristicile tipologice, exemplarul a fost pus sub semnul îndoielii privind atribuirea culturală, fiind specific pieselor similare din cultura Coţofeni (Roman 1969, p. 68; Comşa 1974, p. 78). Dimensiuni: lung. = 14,6 cm, lat. = 0,4 cm, greut. = 14,60 gr. (Vlassa 1976c, p. 118; Horedt 1976, p. 175, nr. 1); piesa are forma dublu prismatică, secţiunea transversală rectangulară şi capetele ascuţite. Muzeul Cluj. Analiza spectrală nr. 22061, efectuată la Muzeul din Stuttgart (apud Horedt 1976, p. 180).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 22061 ~ 0,01 0 0 0 0 0,007 0 0 0 0 0 - 7/24

Analiza spectrală, proba L 25, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137; rezultatele analizei ne-au fost oferite prin amabilitatea dr. Gh.Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion). An.nr. Au As Sb Se Cr Ag Ni Sc Fe Zn Co Tn Sn Nr.

inv. Pl.

L25 0 0 8,53 0 10,999 39,8 109,999 0 559,999 30 0 1,899 0 - 7/24 Bibliografie: 1. Vlassa 1976c, p. 113-115, 117-118, fig. 6; Roman 1969, p. 68; A.Vulpe 1973, p. 217 şi nota 1; Comşa 1974, p. 78; Horedt 1976, p. 175, nr. 1, fig. 1/a; Lazarovici 1979, p. 83; Luca 1999, p. 32. „BANAT” (?) 1. A.B.10.1.3. (69). Topor plat (pl. 51/1), varianta Sălcuţa, grupa topoare plate înguste. Muzeul Timişoara. 2. A.B.10.2.3. (70). Topor plat (pl. 49/70), varianta Petreşti, grupa topoare plate late (A.Vulpe 1975); locul şi condiţiile descoperirii sunt necunoscute. Muzeul Timişoara (inv. 2166).

Ion Mareş

182

Bibliografie: 1. A.Vulpe 1975, p. 57, nr. 261, pl. 33/261. 2. Popescu 1944, p. 37, fig. 55/3; A.Vulpe 1975, p. 60, nr. 297, pl. 34/297. BANCU, com. Ciucsângeorgiu, jud. Harghita (Bánkfalva, Csίkbánkfalva) 1. A.B.4.2.2. (71). Topor-târnăcop (pl. 27/8), fragment, tipul Jászladány, varianta Orşova (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător într-un punct necunoscut. Dimensiuni: lung. = 16,5 cm, diam.g.c. = 3,5 x 3,5 cm, greut. = 0,750 kg (V. Crişan 1994); braţul cu tăişul vertical este rupt pe aproximativ trei sferturi. Muzeul Miercurea Ciuc (inv. 2178; colecţia J. Nagy). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 58, nr. 44, fig 61; idem 1942b, p. 31, nr. 40, fig. 2; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 1/1 (tipul 1); Driehaus 1952-1955, p 6, lista 3 (Csíkbánkfalva; tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 144 şi nota 283 (tipul B de topoare); A.Vulpe 1975, p. 39, nr. 122, pl. 16/122; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 10 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); V. Crişan 1994, p.240, nr. 3, pl. 1/7; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 205, nr. 31; Repertoriul Harghita 2000, p. 86, nr. VIII b. 5 (139); Maxim 1999, p.141, nr. 66 . BATIZ, oraş Călan, jud. Hunedoara 1. A.B.4.2.3. (72). Topor-târnăcop (pl. 32/3), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung.tot. = 20,3 cm, lung.br.t.v. = 8,1cm, lung.br.t.o. = 9,9 cm, lat.t.v. = 2,8 cm, lat.t.o. = 4,7cm, diam.m. = 2,6 cm, greut. = 0,560 kg; exemplarul este rupt în două din zona găurii pentru coadă (Andriţoiu 1971). Muzeul Deva (fără inv.). Bibliografie: 1. Andriţoiu 1971, p. 40, nr. 5, fig. 4; A.Vulpe 1975, p. 41, nr. 145, pl. 19/145; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 11 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 142, nr. 71. BĂILE HERCULANE (oraş), jud. Caraş-Severin Cercetările arheologice efectuate în „Peştera Hoţilor” (amplasată la 40 m înălţime faţă de râul Cerna, altitudinea absolută de 257 m, şi la circa 150 m distanţă de Băile Romane), în anii 1954-1955, 1960-1961, 1965-1969 (Roman 1971, p. 47-83; idem 1976, passim), au dus la descoperirea unor obiecte de cupru sau de metal (posibil cupru, cupru cu arsen sau bronz; majoritatea pieselor nu au fost analizate spectral). Exemplarele se găsesc la muzeele din Lugoj, Drobeta-Turnu Severin şi Institutul de Arheologie din Bucureşti (Ibidem, p. 79): 1. B.1.4. (73). Pumnal de cupru (pl. 55/1), tipul Mereşti, descoperit într-un gang de animale (care ajungea până la nivelul b) din nivelul e2, etapa Herculane III, complexul Herculane - Cheile Turzii (Roman 1971, p. 59, 60, 83; idem 1976, p. 40, fig. 6 - coloana stratigrafică a locuirii din peştera amintită). Dimensiuni: lung.a. = 10,4 cm, lat.max. = 2,6 cm, gros. = 0,1 cm; vârful lamei este rupt. 2. B.1.4. (74). Pumnal din metal (pl. 55/2), tipul Mereşti, descoperit în Peştera Hoţilor, fără alte precizări. 3. B.1.3. (75). Pumnal de metal (cupru-arsen) (pl. 54/8), tipul Cucuteni, descoperit în nivelul eV, cultura Coţofeni I. Dimensiuni aprox: lung. = 9,6 cm, lat.max. = 3,2 cm (după desen) (Roman 1976, p. 16, 17, 36, 79). Analiza spectrală nr. 874/24.XII.1968, efectuată la ICECHIM Bucureşti (Ibidem, p. 16).

An. nr. As Ag Ni Fe Ca Mg Si Nr. inv. Pl. 874/24.XII.1968 6 0,006-0,002 0,01 0,1 * * * 54/8

* apar fără estimarea concentraţiei. 4. B.1.3. (76). Pumnal de metal (pl. 54/7), tipul Cucuteni, descoperit în nivelul f, cultura Coţofeni II. Dimensiuni aprox.: lung.a. = 11,2 cm, lat.max. = 3 cm (după desen ; Ibidem, p. 17, 40, 79).


183

5. B.1.6. (77). Pumnal de metal (pl. 52/77), tipul Herculane, descoperit în nivelul h4, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung.a. = 10 cm, lat.max. = 2 cm (după desen; Ibidem, p. 17, 43, 79). 6. 7. A.3.2. (78. 79.). Două cârlige de undiţă (pl. 2/8,9); primul, de cupru, a fost descoperit într-un gang de animale din nivelul e2, etapa Herculane III, complexul Herculane - Cheile Turzii (pentru descoperiri însoţitoare, vezi nr. 1), al doilea, de metal, este o descoperire nestratificată, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: gros. = 0,4 cm (după desen; Ibidem, p. 17, 43, 79). 8. C.10.3. (80). Ac de cupru cu capul rulat (pl. 10/9), provine din nivelul b, etapa Herculane I, cultura Sălcuţa IIc-III (Roman 1971, p. 53, 60, 81; idem 1976, p. 40, fig. 6). Dimensiuni: lung. = 12 cm, lat. (la mijloc) = 0,45 cm. 9. C.10.1.1. (81). Ac simplu (pl. 9/4) de cupru descoperit în nivelul b, etapa Herculane I, cultura Sălcuţa IIc-III (vezi, nr. 8). Dimensiuni: lung. = 1,7 cm. 10. C.10.2. (82). Ac de cupru cu ureche (pl. 10/24) descoperit în nivelul c1, etapa Herculane II, complexul Herculane-Cheile Turzii (Roman 1971, p. 53, 60, 81; idem 1976, p. 40, fig.6). Dimensiuni: lung. = 8,6 cm. Analiza spectrală efectuată la ICECHIM Bucureşti (Roman 1971, p. 60).

An. nr. Ag Al Fe Ca Mg Si Nr. inv. Pl. - ≅0,06 ≅0,03 ≅ * * * - 10/24

* apar fără estimarea cantităţilor. 11. C.10.2. (83). Ac de cupru cu ureche (pl. 10/17) descoperit în nivelul c1 (vezi nr. 10). Dimensiuni: lung. = 6,4 cm. 12. 13. A.5.7. (84A. 84B.). Două străpungătoare de formă necunoscută, descoperite în timpul săpăturilor din anii 1960-1961, în nivelul II care include nivelurile c-e2, din etapele Herculane II şi III, complexul Herculane-Cheile Turzii (Roman 1971, p. 53, 56, 59, 63, 70, 81; idem 1976, p. 40, fig. 6). Una dintre piese are lungimea de 11 cm. 14. A.5.2. (85). Străpungător de cupru (pl. 4/2) descoperit în gangul de animale (care mergea până în nivelul c1) din nivelul eI, cultura Coţofeni, faza I (Roman 1971, p. 60; idem 1976, p. 40, fig. 6), ori din complexul Herculane-Cheile Turzii (de la c1 - e2 sunt etapele Herculane II şi III; Ibidem.). Dimensiuni: lung. = 8,6 cm. 15. A.5.2. (86). Străpungător de cupru (pl. 4/3) descoperit în nivelul c2a, etapa Herculane II, complexul Herculane-Cheile Turzii (Roman 1971, p.53, 60, 82; idem 1976, p. 40, fig. 6). Dimensiuni: lung. = 5,9 cm. 16. A.5.5. (88). Străpungător de metal (pl. 7/14) descoperit în nivelul h3, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung. = 7,6 cm, lat.max. = 0,4 cm (după desen; Roman 1976, p. 16, 43, 79). 17. A.5.6. (87). Străpungător de metal (pl. 8/17) descoperit în nivelul h4, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung. = 10 cm, lat.max. = 0,6 cm (după desen; Ibidem.). 18.-23. A.5.2. (89 - 94). Şase străpungătoare de cupru (pl. 4/4,7,9,10,11,13), nestratificate; cinci exemplare (nr. 90-94) provin din zona A, săpăturile din anul 1954, şi o piesă (nr. 89) a fost găsită într-o groapă modernă din zona B. Piesele pot să aparţină atât locuirii eneolitice (etapele Herculane I, II, III), cât şi culturii Coţofeni, fazele I, II, III; un exemplar (nr. 91) are mâner de os. 24. C.4.2. (95). Mărgea (perlă) de cupru (pl. 61/1) descoperită în nivelul C1, etapa Herculane II, complexul Herculane - Cheile Turzii (vezi nr. 10). Dimensiuni: diam. = 0,4 cm. 25. C.9. (96). Placă ovală de metal (pl. 63/1) descoperită în nivelul eVI, cultura Coţofeni, faza I. Dimensiuni aprox.: lung.a. = 6,4 cm, lat. = 1,6 cm (după desen); lucrată din tablă subţire decorată în tehnica „au repoussé” (Ibidem.). 26. D.6. (97). Minereu de cupru şi resturi de zgură descoperite în depunerile din cultura Coţofeni, faza neprecizată. Bibliografie: 1. 2. 6. 8. 9. - 15. 18. - 24. Roman 1971, p. 60, fig.1-16 şi pl. V/1-13. 3. - 5. 7. 16. 17. 25. 26. Roman 1976, p. 16-17, pl. 8/6, 8, 21-27; Ciugudean 2000, p. 34, 38, pl. 133/1, 3, 10, 11 (la noi nr. 75-77, 96). BEIUŞ (oraş), jud.Bihor (Belényes)

Ion Mareş

184

În condiţii necunoscute, în împrejurimile oraşului au fost găsite două topoare cu dublu tăiş în cruce, care formează probabil un depozit sau fac parte din categorii singulare: 1. A.B.4.2.1. (98). Topor-târnăcop (pl. 26/3), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (A.Vulpe 1975). Dimensiuni : lung. = 16,5 cm (Roska 1942a; 1942b). Muzeul Oradea (inv. 1730; nr. vechi 2097). 2. A.B.4.2.2. (99). Topor-târnăcop (pl. 27/10), tipul Jászladány, varianta Orşova (A.Vulpe 1975). Tăişul vertical a fost tăiat, iar cel orizontal turtit; lung. aprox. = 25 cm; pe latura interioară prezintă două semne rotunde, imprimate în metal câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă (Roska 1942b). Muzeul Oradea (inv.1729; nr. vechi 2099). Analizele spectrale nr. 9251, 9238, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9251 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1730 26/3 9238 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 0 1729 27/10

Bibliografie: 1. 2. Roska 1942a, p. 37, nr. 71; idem 1942b, p. 28, nr. 19; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Belényes; 2 topoare, descoperire singulară; tipul Jászladány); Rusu 1971, p. 81 (Beiuş); A. Vulpe 1975, p. 38, 39, nr. 95, 110, pl. 12/95; 14/110; Luca 1999, p. 33, 57 (Beiuş, depozit de topoare de cupru cu braţele în cruce atribuit culturii Bodrogkerestúr); Maxim 1999, p. 143, nr. 100. BELIŞ, jud. Cluj 1. A.B.4.2.7. (99A). Topor-târnăcop de tip Jászladány (?). Inedit. Bibliografie: 1. Maxim 1999, p.143, nr. 102. BENCECU DE JOS, com. Pişchia, jud. Timiş (Bencecul German, Németbencsek, Felsőbencsek) 1. A.B.4.2.2. (100). Topor-târnăcop (pl. 27/9), tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Timişoara (inv. 1910). Analiza spectrală nr. 9168 (Bencecul de Jos), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).


Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 204, nr. 106 (Bencecul German); idem 1942b, p. 46, nr. 129; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Németbencsek; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 107, pl. 14/107 (Bencecul de Jos); Lazarovici 1983, p. 14, nr. 13 (Bencecul de Jos; varianta Orşova; inclus pe lista cu descoperiri din aria culturii Tiszapolgár). BENCECU DE SUS, com. Pişchia, jud. Timiş 1. A.B.4.2.3. (101). Topor-târnăcop (pl. 32/5), varianta Şincai, descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 22 cm, lat.t. = 3,7 cm, greut. = 0,575 kg (Lazarovici 1975). Muzeul Timişoara (inv. IV=1588; corespunde cu toporul de la Chişoda, vezi nr. 499). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 204, nr. 106; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Bencecul de Sus; tipul 3); Lazarovici 1975, p. 19, 28, nr. 4, fig. 9/7.


185

BEREŞTI (oraş), jud. Galaţi 1. A.B.3.4. (102). Topor de formă mixtă (pl. 24/9), grupa topoare care fac trecerea de la tipul Vidra la tipul Ariuşd, descoperit întâmplător în anul 1973, în punctul „Dealul Bulgarului” unde se află o staţiune din etapa Cucuteni A3. Dimensiuni: lung. = 22,5 cm, lat.max. = 5,6 cm, greut. = 1,210 kg. (Dragomir 1979). Colecţie particulară (Galaţi). Bibliografie: 1. Dragomir 1979, p. 593-594, nr. 2, fig. 1/2; Monah / Cucoş 1985, p. 61, nr. 86 (pentru aşezare). BEREVOEŞTI, jud. Argeş 1. A.B.4.1. (103). Topor-târnăcop (pl. 25/2), tipul Ariuşd (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în locul „Vârful Văii lui Anei” (Mârţu 1962). Dimensiuni: lung.br. = 8,5 cm; gros. medie = 1,6 cm, diam.g.c. = 3,1 cm, greut. = 0,472 kg; pe latura interioară a toporului, de o parte şi de alta a găurii pentru coadă, se află două prelungiri (pinteni) aşezate asimetric (Ibidem.); exemplarul este deteriorat (A. Vulpe 1975). Muzeul Câmpulung Muscel (inv. 1230). Bibliografie: 1. Mârţu 1962, p. 101, fig. 1; A. Vulpe 1975, p. 36, nr. 88, pl. 11/88 (cu precizarea că descrierea şi desenul toporului [la Mârţu 1962] sunt inexacte). BEŢA, com. Lopadea Nouă, jud. Alba 1. A.B.1.10. (104). Topor-ciocan (pl.17/4), tipul Székely şi Nádudvar, descoperire întâmplătoare (A.Vulpe 1975) pe „Dealul Beţei”. Pe latura exterioară a toporului se află două semne rotunde dispuse câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă. Muzeul Aiud (inv. 4732). Analiza spectrală nr. 9123, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 256-257).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9123 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 + 4732 17/4

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, fig. 2/19 de la p. 224; idem 1975, p. 27, nr. 47, pl. 5/47; Maxim 1999, p. 143, nr. 111 (de tip Nádudvar). BIBORŢENI, oraş Baraolt, jud. Covasna 1. A.B.4.2.2. (105). Topor-târnăcop (pl. 28/1), tipul Jászladány, varianta Orşova. Piesa a fost descoperită în anul 1997 în timpul unui sondaj arheologic de verificare întreprins pe o terasă de formă ovală, pe malul pârâului „Kecskés”, la 300 m est de complexul tumular din epoca bronzului timpuriu aflat pe platoul „Dealul Rotund” de la Brăduţ (iniţial, descoperirea este cu numele acestei localităţi [Zsolt Székely 1998; Zoltan Székely 1999, p. 9-10], ulterior apare cu locul descoperirii în hotarul staţiunii de la Biborţeni; Repertoriul Covasna 1998; Zsolt Székely 1999, p. 13, nr. 10). În punctul amintit a fost cercetată o groapă de cult de formă rotundă (cu diametrul de 1 m), care aparţine culturii Bodrogkerestúr, faza timpurie; la descoperire: un topor-ciocan perforat de piatră, două lame de opal şi trei vase (un capac, un vas în formă de cupă şi un fragment de vas (Zsolt Székely 1998, p. 9, nr. 9, pl. 1/2-4; 2/1; 3/1-3; Repertoriul Covasna 1998, p. 39, nr. 9 [28/a], fig. 13/1-2, 4-6). Muzeul Sfântu Gheorghe. Bibliografie: 1. Zsolt Székely 1998, p. 9, pl. 1/1 (Brăduţ; topor cu braţele în cruce din cupru); Repertoriul Covasna 1998, p. 39, nr. 9 (28/a), fig. 13/3 (Biborţeni; topor cu braţele în cruce de cupru); Zoltan Székely 1999, p. 9-10 (Brăduţ) .

Ion Mareş

186

„BIHOR” (jud. Bihor) Din fostul comitat Bihor (astăzi cea mai mare parte aparţine judeţului Bihor) sunt semnalate, ca descoperiri întâmplătoare, mai multe topoare de cupru: 1. A.B.4.2.2. (106). Topor-târnăcop (pl. 28/3), tipul Jászladány, varianta Orşova; ar putea proveni de la Sălard (vezi nr. 1415) (A. Vulpe 1975). Muzeul Oradea (inv. 1829; aici se află un alt obiect; Ibidem.). 2. A.B.4.2.4. (107.). Topor-târnăcop (pl.36/1), tipul Jászladány, varianta Petreşti (Ibidem.). Piesa are două semne (mărci) cu punct la mijloc. Muzeul Oradea (2071). 3. A.B.4.2.4. (108). Topor-târnăcop (pl. 36/3), tipul Jaszladany, varianta Petreşti (A. Vulpe !975). Acest exemplar este cu locul descoperiri Hencida (Ungaria), fiind inclus în varianta Brad şi face parte probabil dintr-un depozit (Patay 1984), împreună cu piesele de la nr. 110, 110A. Muzeul Oradea (inv. 6225; vechi 1732; 2082; 944/1888). Analiza spectrală nr. 9233, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).


4. A.B.4.2.4. (109). Topor-târnăcop (pl. 36/2), varianta Petreşti (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 21,1 cm (Roska 1942b). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 167/1895). 5. A.B.4.2.7. (110). Topor-târnăcop, fragment (pl. 45/3), tipul Jászladány, variantă necunoscută (A. Vulpe 1975) sau varianta Brad (Patay 1984); probabil depozit (vezi nr. 108); apare şi cu locul descoperirii la Valea Erului (Metalurgia1995); se păstrează braţul cu tăişul orizontal, rupt de la gaura pentru coadă. Muzeul Oradea (inv. 1733; vechi 2083; 945/1888). Analiza spectrală nr. 9228, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).


6. A.B.4.2.7. (110A). Topor-târnăcop, fragment (pl. 46/1), tipul Jászladány, varianta necunoscută (A. Vulpe 1975); probabil descoperire de depozit (vezi nr. 108); apare şi cu locul descoperirii Valea Erului. Dimensiuni: lung = 15, 8 cm (Metalurgia 1995). Muzeul Oradea (inv. 1731; vechi 2081; 943/1888). Analiza spectrală nr. 9230, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).


6. A.B.10.1.5. (111). Topor plat (pl. 52/1), varianta Sălacea, grupa topoare-plate înguste (Ibidem.). Muzeul Oradea (fără inv.). 7. A.B.8. (112). Topor cu un singur tăiş, cu două semne rotunde amplasate deasupra găurii pentru mâner. Amintit la Gimnaziul din Szabadka (Roska 1942b). 8. A.1.6.. (113). Daltă de tip necunoscut. Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta. Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 105, pl. 13/105. 2. Roska 1942a, p. 41, nr. 115; idem 1942b, p. 30, nr. 28; Popescu 1944, p. 29, nota 4); Driehaus 1952-1955, p. 6, 7, listele 3, 4, 6, (Bihar; tipul Gorica; forma grupei 2; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 162, pl. 22/162.


187

3. Roska 1942b, p. 38, nr. 76; A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 163, pl. 22/163; Patay 1984, p. 80, nr. 440, pl. 43/440. 4. Roska 1942a, p. 41, nr. 115; idem 1942b, p. 30, nr. 28; A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 164, pl. 22/164. 5. Ibidem, p. 45, nr. 207, pl. 28/207; Patay 1984, p. 81, nr. 447, pl. 44/447; Metalurgia, p. 24, nr. 10 (este catalogat un topor cu lungimea de 22,6 cm). 6. Roska 1942b, p. 38, nr. 76; A. Vulpe 1975, p. 45, nr. 206, pl. 28/206; Patay 1984, p. 85, nr. 494, pl. 48/494; Metalurgia 1995, pl. 23, nr. 3. 7. A. Vulpe 1975, 58, nr. 272, pl. 33/272. 8. Roska 1942b, p. 30, nr. 28. 9. Roska 1942a, p. 41, nr. 115. BISTRIŢA (oraş), jud. Bistriţa-Năsăud (Beszterce, Bistritz) 1. 2. A.B.8. (114.115.). Două topoare cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b), de formă necunoscută, din zona oraşului. Dimensiuni: lung. = 18,5 cm (nr. 114) (Roska 1942a; idem 1942b). Fost la Gimnaziul Evanghelic din Bistriţa; pierdut (nr. 114). Fost la Gimnaziul din Sighişoara (nr. 115). Bibliografie: 1. 2. Roska 1942a, p. 38, nr. 93; idem 1942b, p. 29, nr. 23; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Beszterce; 2 topoare, tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 53 (un topor; nr. 114); Maxim 1999, p.144, nr. 125 (eronat, cu referinţe şi trimitere la un topor de la Bistriţa, jud Neamţ; vezi nr. 116). BISTRIŢA, com. Viişoara, jud. Neamţ 1. A.B.4.2.4. (116). Topor-târnăcop (pl.36/7), tipul Jászladány, varianta Petreşti (Monah 1969), descoperit întâmplător în aşezarea culturii Cucuteni B situată pe „Dealul Dumbrăviţa”, la 1 km spre vest de Mănăstirea Bistriţa (Monah / Cucoş 1985). Dimensiuni: lung.tot. = 24,5 cm, lung.br. (egale) = 10,5 cm, lat.t.o. = 4,6 cm, lat.t.v. = 4 cm, diam.g.c. = 3,5/3,2 cm, greut. = 0,750 kg (Monah 1969). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 4696). Analiza spectrală nr. 8831, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 246-247).


2. A.B.4.2.4. (117). Topor-târnăcop (pl. 36/6), tipul Jászladány, varianta Petreşti, descoperit întâmplător în cătunul Sărata, în condiţii necunoscute. Dimensiuni: lung.tot. = 23,2 cm, lung.br.t.v. = 10,2 cm, lung.br.t.o. = 9,8 cm, diam.g.c. = 2,9/3,2 cm, greut. = 0,480 kg. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 4697). Bibliografie: 1. Monah 1969, p. 299-302, fig. 1; A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 156, pl. 21/156; Comşa 1980, p. 217, nr. 39, fig. 9/1; Monah / Cucoş 1985, p. 62, nr. 92; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 197, 206, nr. 35, fig. 10/2; Cucoş 1999, p. 74-75, 175, fig. 24/1. 2. Monah 1986, p. 33-34, fig. 3/1, 4/1; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 197, 206, nr. 36; Cucuteni 1997, p. 219, nr. 167, fig. 167 şi de la p. 159; Cucoş 1999, p. 75, fig. 23/2. BIXAD, com. Malnaş, jud. Covasna (Bicsad, Bicsadul Oltului, Bikszád, Sepsibikszád, Sepsibűkszád) În urma săpăturilor arheologice (colectiv condus de C. Daicoviciu) din anul 1949, efectuate în locul „Cetatea Şa” („Vápavára”) de pe terasa unui promontoriu de sub „Muntele Mic”, pe malul drept al Oltului, aproape de gară (Daicoviciu şi colab.1950, p. 120-122; Monah / Cucoş 1985, p. 62, nr. 94; Zsolt Székely

Ion Mareş

188

1997, p. 75; Repertoriul Covasna 1998, p. 96, nr. XXIIIa.1[284]), a fost descoperit un obiect de metal (probabil de cupru [Daicoviciu şi colab. 1950]): 1. C.10.8. (118). Ac descoperit în secţiunea II, în stratul superior cu ceramică nepictată, de deasupra aşezării de tip Ariuşd (Ibidem.), din faza Cucuteni A (Monah / Cucoş 1985); din stratul superior provin fragmente ceramice din culturile Coţofeni (Zsolt Székely 1997, Repertoriul Covasna 1998), Wietemberg (Ibidem.) şi un celt din bronz de la sfârşitul epocii bronzului (Ibidem.). Dimensiuni: lung. = 8 cm (Daicoviciu şi colab. 1950). Muzeul Sfântu Gheorghe. Bibliografie: 1. Daicoviciu şi colab.1950, p. 121-122; Comşa 1980, p. 215, nr. 31 (ac de cupru descoperit într-o aşezare Ariuşd, cultura Cucuteni, probabil faza A-B). BOARTA, com. Şeica Mică, jud. Sibiu

La sud de sat, spre Vesăud, pe dealul „Cetăţuie” („Cetate”) se află o aşezare Coţofeni care a fost investigată arheologic în 1942 (K. Horedt 1949, p. 57 şi urm.) şi între anii 1965-1967 (săpături efectuate de S. Dumitraşcu, I. Meseşan, G. Togan [Dumitraşcu / Togan 1971, p. 423 şi urm.]). Din acest loc provine un obiect de cupru: 1. D.5. (118A). Bucată mică de cupru (pl. 64/15) posibil nativ, descoperită în apropierea unei vetre, în săpătura D (din anul 1942); la descoperire este menţionat şi un fragment de topor de piatră (Horedt 1949, p. 61-62). Bibliografie: 1. Horedt 1949, p. 62, fig. 14/7; Ciugudean 2000, p. 33. BOCŞA MONTANĂ, oraşul Bocşa, jud. Caraş-Severin La sud-est de localitate, lângă gară, în punctul „Dealul Colţan”, se află o aşezare din cultura Coţofeni identificată pe platoul dealului, pe versantul de est al acestuia, într-o peşteră din partea de nord a dealului şi spre sud de peşteră într-o prăbuşire de teren de unde provin materiale arheologice din cultura amintită (săpături arheologice au fost efectuate de către M. Moga, O. Răuţ, Gh. Lazarovici [Gumă / Săcărin 1981, p. 60); din acest ultim loc se pare că provin trei obiecte de cupru ajunse (în anul 1961, în colecţia particulară Wölflingssedler - Răuţ) la Muzeul Reşiţa (Petrovszky 1973, p. 388-390, nr. 2 b-e şi nr. 3). Un alt obiect de cupru provine din colecţia particulară Czunya Gheorghe (donată muzeului în anul 1979 [Gumă / Săcărin 1981, p. 59 şi urm.]). Piesele nu au fost analizate spectral (pot fi din cupru, cupru cu arsen sau din bronz): 1. A.B.10.3 (119). Topor plat cu tăişul lăţit (pl. 52/10) descoperit în cursul unor săpături sistematice (?), la marginea unei aşezări din cultura Coţofeni (A. Vulpe 1975), faza a III-a (Roman 1976, p. 43). Dimensiuni aprox.: lung. = 12,8 cm, lat.t. = 6,4 cm, lat.mc.a. = 3,6 cm, gros. = 0,4 cm (după desen; Roman 1976); un colţ de la muchie este rupt. Muzeul Reşiţa (inv. 1584). 2. B.1.7. (120). Pumnal (pl. 55/3), tipul Căzăneşti, descoperit întâmplător (?) în aşezare, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung.a. = 7,2 cm, lat.a. = 1,9 cm (după desen; Ibidem.); o bucată dinspre mâner este ruptă. Muzeul Reşiţa. 3. A.5.5. (121). Străpungător (pl. 7/29) descoperit întâmplător (?) în aşezare, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung.a. = 8,2 cm, lat.max. = 0,6 cm (după desen; Ibidem.); capătul superior este rupt. 4. A.5.6. (121A). Străpungător (pl. 8/11) cu „limba” la mâner, descoperire întâmplătoare; are secţiunea transversală pătrată şi capetele ascuţite. Muzeul Reşiţa (din colecţia Czunya Gheorghe). Bibliografie: 1. Petrovszky 1973, p. 390, nr. 3 (daltă de cupru); A. Vulpe 1975, p. 61, nr. 301, pl. 34/301; Roman 1976, p. 17, 43, 80, pl. 8/23; Ciugudean 2000, p. 35, pl. 133/9. 2. 3. Petrovszky 1973, p. 390, nr. 3 (vârf de pumnal de cupru; ac sau sulă de cupru); Lazarovici 1975, p. 19 (pumnal de cupru, ace de cupru, din a doua etapă a eneoliticului); Roman 1976, p. 17, 43, 80, pl. 8/9 (sulă, tipul a1) şi 8/82 (pumnal, tipul b1c); Ciugudean 2000, p 34, pl. 133/4. 4. Gumă / Săcărin 1981, p. 63, pl. XXIX/1; Ciugudean 2000, p. 33.


189

BOD, jud. Braşov (Bodfalu, Brenndof) A. 1. A.B.4.1. (122 ). Topor-târnăcop (pl. 25/3), tipul Ariuşd, descoperire întâmplătoare (?) (A. Vulpe 1975). M. Roska aminteşte ca fiind greşită afirmaţia sa dintr-un studiu mai vechi (ArhErt, 42, 1928, p. 48), că toporul a fost descoperit împreună cu ceramică cu decor în formă de boabe de linte (Roska 1942b), într-o aşezare Coţofeni din apropiere (discuţiile şi la A. Vulpe 1975). Un alt topor cu dublu tăiş în cruce este menţionat de M. Roska cu locul descoperirii Braşov, în punctul „Kronstädter Wiesen / Poienile Braşovene” (Roska 1942a, p. 49, nr. 201; idem 1942b, p. 30, nr. 32) şi, în acest punct, semnalează ceramică eneolitică decorată cu boabe de linte (Roska 1942a, p. 49, nr. 201), ceea ce este greşit (Roska 1942b, p. 30, nr. 31). J. Teutsch (MAGW, 30, 1900, p. 190, fig. 53) şi H. Schroller (Die Stein-und Kupferzeit Siebenbürgen. Vorgeschichtliche Forschungen, 8, 1933, p. 37, fig. 9) menţionează ca loc al descoperirii „Kronstädter Wiesen” de la Bod (apud A. Vulpe 1975). Un topor-târnăcop de tip Ariuşd din „Împrejurimile Braşovului” este amintit de A. Vulpe (1975, p. 36, nr. 91, pl. 12/91), nefiind exclus ca acest exemplar să fie de la „Kronstädter Wiesen” (vezi nr. 448). Fost în Muzeul Braşov, pierdut. B. Din aşezarea culturii Cucuteni A (aspectul Ariuşd), situată pe un platou al colinei „Gorganul” („Movila Popii”, „Gorgány”, „Priesterhügel”, „Csigadomb”, „Éleskő”), provin obiecte de cupru rezultate din sondajele şi săpăturile arheologice efectuate în anii 1898-1912 (J. Teutsch), 1928-1929 (H. Schröller) (apud Monah / Cucoş 1985, p. 64, nr. 117; Comşa 1980): 2. 3. A.3.1. (123.124). Două cârlige de undiţă (pl. 2/1,2) descoperite în aşezare, în groapa menajeră a locuinţei II, faza Cucuteni A; la descoperire: ac cu ureche (nr. 137) şi două sârme (nr.138, 139). Muzeul Braşov. 4. - 15. C.1.6. (125-136). 12 spirale, posibil brăţări spiralice, găsite în aşezare, faza Cucuteni A. Locul de păstrare este necunoscut. 16. C.10.2. (137). Ac cu ureche (pl. 10/18) descoperit în aşezare, în groapa menajeră a locuinţei II, faza Cucuteni A. Muzeul Braşov. 17. 18. D.7. (138. 139.). Două sârme (pl. 64/6,7) descoperite în aşezare, faza Cucuteni A. Muzeul Braşov. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 47, nr. 185; idem 1942b, p. 30, nr. 31; Berciu 1939-1942, p. 48, nr. 6 (un topor din lunca oraşului Braşov, inclus în tipul C, varianta C I, seria Ariuşd; tot aici, la nr. 7, menţionează trei topoare, existente la Muzeul Braşov, provenite din Ţara Bârsei); idem 1942, p. 29, nr. 138 (aceleaşi informaţii); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Bod şi Braşov; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 5 (Ţara Bârsei; inclus în tipul Ariuşd), p. 7, lista 6 (Botfalu; Hermannstadt-Brasso; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 35, nr. 86, pl. 11/86; Comşa 1980, p. 211, nr. 15 d, fig. 3/11; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 204, nr. 20; Maxim 1999, p. 144, nr. 136. 2. 3. 16. - 18. Comşa 1980, p. 211, nr. 15, fig. 2/7, 14, 15; 4/1, 11. 4. - 15. F. László 1911, p. 51, 258. BODEŞTI, jud. Neamţ Staţiunea arheologică de la „Frumuşica” („Cetăţuia Frumuşica”), situată pe platoul unui pinten de deal (un fragment din terasa mijlocie de pe dreapta râului Cracău), a fost investigată arheologic prin efectuarea de săpături sistematice între anii 1939 - 1942 (Matasă 1946; Monah / Cucoş 1985, p. 65, nr. 121). Din aceste cercetări provin obiecte de cupru: 1. A.5.2. (140). Străpungător, fragment (pl. 4/8), descoperit în aşezare, în săpătura II, la 0,30 m adâncime, probabil din nivelul Cucuteni A-B sau B. Dimensiuni: lung. = 7,2 cm, gros. = 0,3 cm; secţiunea patrulateră, vârful rupt. Muzeul Piatra Neamţ. 2. A.5.7. (141). Străpungător, fragment (pl. 8/14), descoperit în aşezare, pe platforma inferioară, în săpătura I, la 0,40 m adâncime, în primul strat din nivelul Cucuteni A (respectiv A3). Dimensiuni: lung. = 4 cm, gros. = 0,3 cm; sârmă cu secţiunea rotundă, vârful ascuţit; se păstrează un fragment dinspre partea inferioară a piesei.

Ion Mareş

190

Muzeul Piatra Neamţ. 3. B.1.2. (142). Pumnal (pl. 54/9), tipul Bodeşti, descoperit în aşezare, în săpătura II, caseta II1, la 0,20 m adâncime (Matasă 1946, p. 89). Piesa pare să aparţină nivelului Cucuteni B sau culturii Folteşti (în aşezare au fost găsite la 0,20-0,30 m adâncime, în stratul vegetal, fragmente ceramice amestecate, din cultura Cucuteni B şi câteva din epoca bronzului din cultura Monteoru [Ibidem, p. 43, 69]; între fragmentele ceramice ilustrate, din epoca bronzului, sunt câteva cu decor caracteristic culturii Folteşti [Ibidem, pl. XII/56-58]). Dimensiuni: lung. = 10,7 cm, lat. = 2,5 cm, gros. = 0,2 cm; are forma romboidală, două găuri pentru nit la mâner, nervură mediană, secţiunea transversală rombică. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 1330). Analiza spectrală nr. 8822, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8822 urme 0 0 0 0,43 urme 0 0 0 0 0 1330 54/9

4. C.1.2. (143). Brăţară (pl. 57/1) cu capetele suprapuse descoperită în aşezare, în săpătura II (platforma inferioară), caseta II1, la 1,20 m adâncime, în stratul al doilea din nivelul Cucuteni A (etapa neprecizată; probabil din faza Cucuteni A3), în vatra unei locuinţe. Dimensiuni: lung. = 5 cm, gros. = 0,2 cm; sârmă cu secţiunea rotundă, extremităţile ascuţite şi suprapuse pe o suprafaţă de 1 cm. Muzeul Piatra Neamţ. 5. C.10.2. (144). Ac cu ureche (pl. 10/16) descoperit în aşezare, cultura Cucuteni (faza neprecizată). Dimensiuni: lung. = 5 cm, gros. = 0,3 cm; are secţiunea transversală rectangulară, vârful ascuţit, capul întors. Muzeul Piatra Neamţ. Bibliografie: 1. 2. 4. 5. Matasă 1946, p. 22-23, 88-89, 162, nr. 463, pl. LXVIII/463 a, b, c ; LII/384 (străpungătoare; inel de cupru sau cercel); Comşa 1980, p. 208, nr. 4, fig. 2/4, 5; 4/3, 16 (sulă, ac cu ureche, ac rupt, inel de buclă). 3. Matasă 1946, p. 89, 162, nr. 464, pl. LXVIII/464; Comşa 1980, p. 208, nr. 4e, fig. 2/21; Novotná 1982, p. 312, 315, 319, fig. 1 (tipul III, variantă a pumnalului de la Ojców, Polonia); Cucuteni 1997, p. 222, nr. 182, fig. 182 şi de la p. 160; Cucoş 1999, p. 74, fig. 23/1. BODOC, jud. Covasna (Sepsibodok) 1. A.B.4.1. (145). Topor-târnăcop (pl. 25/8), tipul Ariuşd, descoperit întâmplător în apropiere de locul numit „Kincsásvára” („Cetatea Comorii” sau „Vârful Comorii”) amplasat în dreapta satului, pe stânga Oltului, sub muntele Bodoc, pe un platou unghiular (Roska 1942b; Repertoriul Covasna 1998, p. 46, nr. VI a. 4, 5 [53, 54]). Dimensiuni: lung. = 21 cm, lat.t. = 5,5 cm, diam.g.c. = 3,5 cm, lat. (la partea teşită) = 2 cm, lat. (la mijloc) = 7 cm (Roska 1942a). Fost în Muzeul Sfântu Gheorghe (pierdut). Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 9, nr. 74 (ciocan de aramă); Roska 1942a, p. 245, nr. 48; idem 1942b, p. 50, nr. 151; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 3/3 (tipul 3); Berciu 1939-1942, p. 48, nr. 3 (tipul C, varianta C1, seria Ariuşd); idem 1942, p. 28, nr. 128 bis (tipul C1); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 5 (Sepsibodok; tipul Ariuşd); A.Vulpe 1975, p. 36, nr. 92, pl. 12/92 (tipul Ariuşd; descoperit pe înălţimea „Burg”); Monah / Cucoş 1985, p. 65, nr. 123 (piesa provine probabil din punctul „Pădurea Mestecenilor / Nyírerdo”); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 204, nr. 21; Zsolt Székely 1997, p. 75, nr. 12; Repertoriul Covasna 1998, p. 46, nr. VI.a.4 (53); Maxim 1999, p. 144, nr. 138. BOGDĂNEŞTI, jud. Bacău 1. A.B.4.2.6. (146). Topor-târnăcop (pl. 44/1), tipul Jászladány, formă specială (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în anul 1945, în punctul „Podeac” din fostul sat Slobozia (Florescu 1954). Un sondaj arheologic efectuat în locul respectiv în anul 1960 a dus la identificarea unei aşezări cu niveluri de locuire din fazele


191

Cucuteni A şi B (Monah / Cucoş 1985, p. 66, nr. 126). Dimensiuni: lung.tot. = 25,5 cm, lat.t.v. (actual) = 3,4 cm, lat.t.o. = 7,4 cm, diam.g.c. (exterior) = 3,8/3,4 cm şi (interior) = 3,7/3,3 cm, lat. max. (zona găurii) = 6,4 cm, greut. = 1,535 kg; tăişul orizontal este deformat (turtit) prin folosirea lui în vechime, braţele sunt puternic arcuite (curbate) spre interior. Muzeul Iaşi (inv. 740). Bibliografie: 1. Florescu 1954, p. 597 şi nota 7; Petrescu-Dîmboviţa / Andronic 1966, p. 22-23, pl. 20; A. Vulpe 1973, p. 227 şi nota 69; idem 1975, p. 45, nr. 202, pl. 28/202; Comşa 1980, p. 213, nr. 26, fig. 7/8; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 208, nr. 54; Cucuteni 1997, p. 219, nr. 168, fig. 168 şi de la p. 159. BOIU, com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara 1. A.B.8. (147). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; idem 1942b), de tip necunoscut (A. Vulpe 1975). În literatura veche sunt amintite două securi de aramă, probabil o confuzie (Marţian 1920). În Az Ostrák-Magyar Monarhia Irásban és Képben, XII (VII), 1901, este menţionat numai un topor cu tăişul dublu în cruce (apud Roska 1942a; idem 1942b; Vulpe 1975). Muzeul Deva (?). Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 9, nr. 82; Roska 1942a, p. 43, nr. 153; idem 1942b, p. 30, nr. 29; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Boj; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 53. BONŢIDA, jud. Cluj 1. A.B.8. (148). Topor cu dublu tăiş în cruce, fragment (Roska 1942a; idem1942b), de tip necunoscut (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător în hotarul „Vérvőlgy” (Roska 1942a; idem 1942b) sau pe locul „Nerveghiu” (Crişan şi colab.1992). Fost în colecţia Péter Bod. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 44, nr. 161; idem 1942b, p. 30, nr. 30; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Bonchida; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54; Crişan şi colab. 1992, p. 69 (Bonţida), nr. 3; Maxim 1999, p. 145, nr. 152. BOZ, com. Doştat, jud. Alba (Buzd, Buszd) 1. A.B.8. (149). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; idem 1942b) de tip necunoscut (A. Vulpe 1975). Fost în Muzeul Sighişoara, pierdut. Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 10, nr. 92 (ciocan de aramă); Roska 1942a, p. 51, nr. 241; idem 1942b, p. 30, nr. 34; Berciu 1942, p. 29, nr. 135 (ciocan de aramă); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Buzd; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54. BRAD, com. Negri, jud. Bacău A. 1. A.B.4.2.5. (150). Topor-târnăcop (pl. 40/3), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975), descoperit în timpul cercetărilor arheologice din anul 1963 efectuate în staţiunea amplasată în punctul „La Stâncă”, în marginea unei locuinţe care aparţine culturii Cucuteni A-B (o perioadă mai târzie, posibil etapa A-B2), în condiţii stratigrafice sigure. Dimensiuni: lung.tot. = 25,6 cm, lung.br.t.v. = 13,1 cm, lung.br.t.o. = 12,5 cm; lat.t.o. = 6.9 cm, lat.t.v. = 5,4 cm, diam.m. = 3 cm, greut. = 1,100 kg (A. Vulpe 1964). Muzeul Roman (fără inv.). B. În timpul cercetărilor arheologice efectuate în anul 1982 în cunoscuta staţiune amplasată în punctul „La Stâncă”, a fost descoperit, în condiţii stratigrafice sigure, un impresionant depozit cu obiecte de podoabă (Ursachi 1990; idem 1992). Piesele componente ale depozitului s-au aflat într-un vas, tip askos, aşezat într-o mică adâncitură din apropierea unei locuinţe care aparţine culturii Cucuteni, etapa A4 (Ursachi 1990, p. 337, 353-354). Depozitul include peste 480 de obiecte de podoabă confecţionate din metal (cupru şi aur ), os şi marmură. În compunerea depozitului sunt următoarele piese: un vas askos (păstrat

Ion Mareş

192

fragmentar), două discuri de aur, 190 de mărgele din dinţi (canini) de cerb (din cauza stării fragmentare a unor exemplare, nu a fost posibilă reconstituirea numărului lor exact, însă el depăşeşte 220 de piese), două mărgele cilindrice de marmură albă (Ursachi 1990, p. 337 şi urm.; idem 1992, p. 53 şi urm.); piesele de aramă sunt următoarele: 2. A.B.1.4. (151). Topor-ciocan (pl. 15/6), tipul Varna, varianta Brad sau tipul Brad (ca variantă a tipului Vidra) (Ursachi 1990, p. 346, 358). Dimensiuni: lung. = 16 cm, lung. braţului-daltă = 4,5 cm, lung. braţului lung (cu capătul în formă de romb) = 11,5 cm, lat. braţului-daltă = 1,5 cm, gros. = 0,4 cm, lat. max.(a rombului) = 4 cm, gros. rombului = 0,4 cm, diam.g.c. = 2,1/1,7 cm. Muzeul Roman (inv. 17575). 3. C.1.2. (152). Brăţară cu capetele suprapuse (pl. 57/5), tipul Brad (Ursachi 1990, p. 345, 358). Dimensiuni: gros. max. (a barei în zona centrală) = 1,3 cm şi (la capete) = 0,5 cm, diam.ext. = 9,2 cm, diam.int. = 6,6 cm, greut. = 0,255 kg. Muzeul Roman (inv. 17576). 4. C.1.2. (153). Brăţară cu capetele suprapuse (pl. 57/2), tipul Brad, asemănătoare cu exemplarul precedent (Ursachi 1990, p. 345, 358). Dimensiuni: grosimea barei este identică aproape cu exemplarul anterior, diam. ext. = 9 cm, diam. int. = 6,2 cm, greut. = 0,190 kg. Muzeul Roman (inv. 17577). 5. C.2.1. (154. 155.). Două verigi cu capetele suprapuse (pl. 59/1,2). Dimensiuni: diam. = 1,4 cm, gros. = 0,15 cm; confecţionate din sârmă de cupru cu secţiunea rotundă. Muzeul Roman (inv.22211-22212). 6. C.4.1. (156-167). 12 mărgele tubulare (pl. 60/12). Dimensiuni: diam. = 0,4 cm, lung. = 0,4- 0,6 cm; confecţionate din tablă de cupru. Muzeul Roman (inv. 22181-22192). 7. C.4.3. (168-429). 262 mărgele inelare (pl. 60/14); numărul lor se presupune că era iniţial de circa 300 exemplare (cel puţin 30-40 piese s-au distrus prin oxidare). Dimensiuni: diam. = 0,3 cm, lat. = 0,1- 0,12 cm, gros. = 0,05 cm; confecţionate din tablă de cupru. Muzeul Roman (inv. 22215-22474). 8. C.4.2. (430–444). 15 mărgele rotunde (pl. 60/13) confecţionate dintr-o pastă negricioasă sticloasă (nu au fost analizate; se pare că este cupru sau un material de la prelucrarea cuprului (?) sau un mineral de cupru; Ursachi 1990, p. 340, nr. 9, p. 351). Unele fragmente de astfel de piese demonstrează că iniţial numărul lor era mai mare. Dimensiuni: diam. = 0,2-0,3 cm, diam.orificiului mai puţin de 0,1 cm. Muzeul Roman (inv. 22193-22207).

C. În capătul opus al locuinţei cucuteniene unde a fost descoperit depozitul, spre est, în imediata apropiere, au fost găsite trei piese de cupru care nu fac parte din tezaur dar pot avea legătură cu el (Ursachi 1990, p. 341; 1992, p. 57): 9. C.8.1.1. (445). Disc (pl. 62/1) convex, rotund, prevăzut cu două găuri dispuse echidistant la 0,2 cm de marginea piesei, mai sus de linia diametrului; confecţionat din tablă de cupru. Dimensiuni: diam. = 3,2 cm, gros. tablei = circa 0,05 cm (Ibidem.). Muzeul Roman (inv. 17580). 10. C.8.1.3. (446). Disc (pl .62/5) convex, rotund, confecţionat din tablă de cupru. Dimensiuni: diam. = 2,9 cm, gros. tablei = 0,05 cm, gros. urechiuşei = 0,15 cm, diam. urechiuşei = circa 0,1 cm; o urechiuşă de cupru se află sudată aproximativ în centrul concav al discului şi, astfel, se poate considera că piesa putea fi utilizată ca nasture (Ibidem.). Muzeul Roman (inv. 17579). 11. C.8.1.2. (447). Disc (pl. 62/7) uşor convex, oval, confecţionat din tablă de cupru, prevăzut cu două orificii dispuse echidistant pe diametrul maxim, la circa 0,2 cm de margine. Pe o suprafaţă de circa 1 cm, pe mijlocul uşor concav al discului, se află metal topit care probabil ar fi putut servi la fixarea unei urechiuşe, ca la piesa precedentă. Dimensiuni: diam. mare = 5,3 cm, diam. mic = 4,6 cm, gros. tablei = circa 0,1 cm, diam. orificiilor = 0,2 cm (Ibidem.). Muzeul Roman (inv. 17578). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1964, p. 457-458, fig. 1; Schubert 1965, p. 286; Ursachi 1968, p. 173, fig. 49/4; A. Vulpe 1973, p. 227 şi nota 65, fig. 2/17; idem 1975, p. 43, nr. 172, pl. 23/172 şi 58/B; idem 1976, p. 143; Comşa 1980,


193

p. 213, nr. 28, fig. 7/3; Monah / Cucoş 1985, p. 68-69, nr. 155; Ursachi 1990, p. 346; idem 1992, p. 63; idem 1995, p. 20, pl. 216/6; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 206, nr. 39. 2. Ursachi 1990, p. 338, nr. 4, fig. 11; 12 (pentru analogii, cronologie, semnificaţie, Ibidem, p. 345-347, 353, 355, 357-358); idem 1992, p. 54, nr. 4, fig. 11; 12; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 194, 202, nr. 14, fig. 9/2; Monah / Cucoş 1985, p. 68-69, nr. 155; Cucuteni 1997, p. 214, nr. 143, fig. 143 de la p. 153 şi 154. 3. 4. Ursachi 1990, p. 338, nr. 2, 3, pl. 1/1-2, fig. 9; 10 (pentru analogii, încadrare cronologică, semnificaţie, Ibidem, p. 344-345, 353-354, 356); idem 1992, p. 54, nr. 2, 3, pl. 1/1-2, fig. 9; 10; Cucuteni 1997, p. 214, nr. 141, 142, fig. 141, 142 de la p. 153 şi 154. 5. Ursachi 1990, p. 341, nr. 12, pl. IV/5; V/1; idem 1992, p. 57, nr. 12, pl. IV/5; V/1; Cucuteni 1997, p. 215, nr. 150, fig. 150 de la p. 153 şi 155. 6. 7. 8. Ursachi 1990, p. 339-340, nr. 7, 8, 9, pl. IV/2-4; V/3-5 (pentru analogii, datare, Ibidem, p. 350-351); idem 1992, p. 55-56, nr .7, 8, 9, pl. IV/2-4; V/3-5; Cucuteni 1997, nr. 150, 151, fig. 150, 151 de la p. 153 şi 155. 9. 10. 11. Ursachi 1990, p. 341, nr. 1, 2, 3, pl. XIV/1-3; XV/1-3 (pentru analogii, Ibidem, p. 352); idem 1992, p. 57-58, nr. 1, 2, 3, pl. XIV/1-3; XV/1-3; Cucuteni 1997, p. 215, nr. 146-148, fig. 146-148 de la p. 53 şi 154. „BRAŞOV”, jud. Braşov (Kronstadt, Brassó) 1. A.B.4.1. (448). Topor-târnăcop (pl. 25/7), tipul Ariuşd (A. Vulpe 1975), descoperit în împrejurimile oraşului; este posibil ca acest exemplar să fie de la „Kronstädter Wiesen” („Poienile Braşovene”) (vezi discuţiile şi literatura la nr. 122). Muzeul Braşov (fără inv.). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 36, nr. 91, pl. 12/91; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 204, nr. 22. BRĂILIŢA, mun. Brăila, jud. Brăila La nord de oraş (la 3 km de centru) este situat cartierul Brăiliţa, unde, pe terasa superioară a Dunării (la nord şi la sud de Vadul Catagaţei), au fost făcute săpături arheologice (N. A. Harţuche şi F. Anastasiu) între anii 1955-1967, cu întrerupere în anii 1957 şi 1958, fiind cercetate aşezări şi necropole din diferite perioade (Harţuche / Anastasiu 1968, p. 5 şi urm.; Roman 1994, p. 206-207; Haşotti 1997, p. 120, 130 şi urm.). Între anii 1955-1958, 1966-1967 a fost investigată o necropolă care suprapunea, pe o anumită suprafaţă, o aşezare gumelniţeană (Harţuche / Anastasiu 1968, p. 18 şi urm.); au fost cercetate 307 morminte din care 125 (cele mai vechi) datează din cultura Cernavoda I, 137 din cultura Folteşti I - Usatovo, 27 din cultura Cernavoda II şi 18 ar aparţine „culturii de stepă vest-pontică” (Roman 1994, p. 207), sau epocii bronzului (Haşotti 1997 p.131). În unele morminte au fost descoperite, ca inventar funerar, şi piese de cupru: 1. C.4.3. (448A). Mărgele inelare din tablă de cupru (pl. 61/10), în număr neprecizat, descoperite în morminte cu scheletul chircit, orientate majoritatea cu capul spre est, cu ocru, cu inventar funerar alcătuit din vase, cătărămi de os, coliere de mărgele din scoica Spondylus gaederopus, din piatră de culoare verzuie, din os şi tablă de cupru (acestea din urmă fiind rare); mormintele (în număr de 50) fac parte din grupa I, suprapun şi sunt ulterioare mormintelor din grupa a II a (cu schelete în poziţie întinsă şi care aparţin culturii Cernavoda I), fiind atribuite perioadei de tranziţie la epoca bronzului (Harţuche / Anastasiu 1968, p. 19-23), culturii Folteşti I-Usatovo. Muzeul Brăila. Bibliografie: 1. Harţuche / Anastasiu 1968, p. 5, 7-8, 18-21, 23, fig. 42/4-stânga; Roman 1994, p. 206-207; Haşotti 1997, p. 120, 131, 133, 137.

Ion Mareş

194

BRĂTEŞTI, com. Văcăreşti, jud. Dâmboviţa 1. A.B.4.4. (449). Topor-târnăcop (pl. 46/6), tipul Târgu Ocna, descoperire întâmplătoare în anul 1971, în locul „La Stână” (sau „La Arman”) aflat pe o terasă din stânga râului Ilfov, la circa 1 km de cătunul Bungetu de Sus. Dimensiuni: lung.tot. = 26 cm, diam.g.c. = 3,5 cm, greut. = 0,810 kg (Chicideanu 1973). Muzeul Târgovişte (fără inv.). Bibliografie: 1. Chicideanu 1973, p. 521, fig. 1a şi 2a; A. Vulpe 1975, p. 50, nr. 232, pl. 30/232; Comşa 1981, p. 25, fig. 4. BUCIUMI, jud. Sălaj 1. A.B.1.2. (450). Topor-ciocan (pl. 14/1), tipul Cotiglet, descoperit întâmplător probabil împreună cu exemplarul de la Răstolţiu Mare (vezi nr. 1384) (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 14 cm, lat. max. = 6,7 cm, lat. tăiş. = 3,1 cm, gros. = 3,5 cm, diam.g.c. = 3,4 x 3,7 cm, greut. = 1,050 kg; linii scurte se află, tăiate după turnare, pe ambele laturi ale piesei, presupuse a fi semne de proprietar (Lakó 1979; 1981). Muzeul Zalău (inv. 285/1966 [A.Vulpe 1975]; sau inv. 1223 [Lakó 1979; idem 1981], din fosta colecţie Silviu Pop din Buciumi [idem 1979, p. 42, nota 7]). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, p. 223 (tipul Buciumi); idem 1975, p. 21, nr. 19, pl. 2/19; Lakó 1979, p. 42, nr. 4, pl. II/4; idem 1981, p. 47, nr. 15 j, pl. VII/7; Lazarovici 1983, p.15, nr. 20 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 146, nr. 175. „BUCOVINA” 1. A.B.4.4 (451). Topor-târnăcop (pl. 46/5), tipul Târgu Ocna (A. Vulpe 1975); nu se cunosc locul şi contextul descoperirii. Dimensiuni: lung.tot. = 19,9 cm, lung.br.t.v. = 9 cm, lung.br.t.o. = 9,1 cm, lat.t.v. = 4,6 cm, lat.t.o. = 5,4 cm, gros.max. (zona găurii) = 5,5 cm, diam.g.c. (exterior) = 2,7 cm, diam.m. (interior) = 2,8 cm, înălţ. m. = 1,5 cm, greut. = 1,050 kg. Muzeul Suceava (inv. B/62; provine din colecţiile Muzeului Cernăuţi ). Analiza spectrală efectuată în Laboratorul Polyvac de la ROMUPS S.A. Suceava (ing. Cornel-Narcis Petrescu; vezi anexa 3c). (pe suprafaţa piesei)

An. nr.

Cu Sn Zn Fe Ni Al Si Mn P Cr S Pb Inv. nr.

Pl.

- 82,8 1,22 0,624 0,547 0,354 8,85 4,25 0,154 0,048 0,023 0,185 0,68 B62 46/5 (în miezul piesei) An. nr.


Pl.

- 92,8 0,180 0,165 0,200 0,093 2,800 3,250 0,023 0,001 0,005 0,086 0,190 B62 46/5 Bibliografie: 1. A.Vulpe 1975, p. 50, nr. 223, pl. 29/223; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 199, 209, nr. 62; Cucuteni 1997, p. 219, fig. 164 şi de la p. 159 (locul descoperirii Moldova). BUCUREŞTI 1. C.1.2. (452). Brăţară cu capetele suprapuse (pl. 57/3) descoperită în tell-ul de la Chitila („Ferma 2 Pomicolă Mogoşoaia”), în timpul săpăturilor arheologice de salvare din anul 1982, în nivelul culturii Gumelniţa (etapa neprecizată), probabil faza A1. Piesa este lucrată dintr-o bară de cupru cu secţiunea plan convexă; vârfurile tăiate în formă triunghiulară, crestate, sugerează capul de şarpe.


195

Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti. 2. A.5.1.? (453). Străpungător descoperit în aşezarea culturii Boian (?) de la Giuleşti-Sârbi. Analiza spectrală arată că piesa este de bronz şi poate să nu aparţină culturii respective Muzeul Oraşului Bucureşti (inv. 3882). Analiza spectrală nr. 8721, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 244-245).

An. nr.

Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.inv. Pl.

8721 2,65 0,016 0,22 0,095 0,021 0,39 0,007 0 0 0,092 ++ 3882 - Bibliografie: 1. Boroneanţ 1992, p. 70, fig. 1/1. 2. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 244-245. BUCŞANI, com. Bucşani, jud. Giurgiu În timpul săpăturilor arheologice sistematice efectuate în tell-ul situat în punctul „La Pod” (amplasat în lunca Neajlovului, la 300 de m de intrarea în sat) au fost descoperite şi piese de cupru: 1. A.B.1.3. (453A.). Topor-ciocan de tip Vidra descoperit pe chirpicul unei locuinţe de la sfârşitul fazei Gumelniţa A1 şi începutul fazei Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 13,2 cm, lat.t. = 4,1 cm, lat.mc. = 3,25 cm, gros.mc. = 1,15 cm, diam.g.c. (latura superioară) = 3,1 / 2,35 cm, diam.g.c. (latura inferioară) = 2,95 cm, greut. = 0,695 kg (Bem 2002). Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti. 2. C.10.8 sau C.10.7.1. (453B.). Ac descoperit în nivelul Gumelniţa B1; are capătul proximal aplatizat şi corpul răsucit. Muzeul Naţional de Istorie a României. 3. D.9. (453C.). Piese de cupru (21 de bucăţi) descoperite pe o suprafaţă de mai puţin de 700 m2, fără alte precizări. Muzeul Naţional de Istorie a României (inedite). 4. D.9. (453D.). Piese fragmentare de cupru, fără alte precizări, descoperite în campania arheologică din anul 2000. Obiectele provin din zona menajeră (dezvoltată sub nivelul de inundaţie, de sub nivelul superior care aparţine fazei Gumelniţa B1; sub această depunere se află stratul intermediar al aşezării care aparţine tot fazei amintite), din sectorul 7 al secţiunii α. Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti (inedite). Bibliografie: 1. Bem 2002; pentru acest topor, informaţii amabile Cătălin Bem. 2. Bem 1999-2000, p. 161, nota 40. 3. Ibidem, nota 20. 4. Bem / Marinescu-Bîlcu / Popa / Parnic / Bem / Vlad / Bălăşescu / Haită / Radu 2001, p. 47-48. BUDEŞTI, jud. Bistriţa – Năsăud 1. A.B.4.2.3. (453E). Topor-târnăcop (pl. 32/8), tipul Jászladány, varianta Şincai, descoperire întâmplătoare în punctul „Tăuţi”, în timpul arăturilor de primăvară, în anul 1976 (Marinescu 1979). Dimensiuni: lung.tot. = 27,7 cm, diam.m. (interior) = 3,3 cm, greut. = 1,100 kg; urmele a patru mărci se află pe latura interioară a toporului dispuse câte două, de o parte şi de alta a manşonului (Ibidem.). Muzeul Bistriţa (inv. 13087). Bibliografie: 1. Marinescu 1979, p. 124-125, pl. I/2; Maxim 1999, p. 146, nr. 177. BUZA, jud. Cluj 1. D.8. (?) (454). Cui de cupru (Marţian 1920) sau probabil un străpungător (Crişan şi colab.1992), care provine dintr-o staţiune preistorică (?). Amintit în colecţia Orosz din Cluj. Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 11, nr. 115; Berciu 1942, p. 30, nr. 149; Crişan şi colab 1992, p. 75, nr. 2.

Ion Mareş

196

CAREI (oraş), jud. Satu Mare 1. A.B.1.10. (455). Topor-ciocan (pl.17/5), tipul Székely şi Nádudvar (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător pe teritoriul oraşului, probabil în punctul „Bobald” (Bader 1973); ceramică din cultura Tiszapolgár este menţionată în punctele Bobalt III,V,VII (Lazarovici 1983; Maxim 1999). Dimensiuni: lung. = 20,5 cm, diam.g.c. = 3,6 cm, greut. = 1,362 kg; tăişul este rupt din vechime, muchia este uşor îngroşată de la utilizarea ca ciocan, manşonul de pe latura interioară a fost tăiat după descoperire (Bader 1973; Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 81.1883). Analiza spectrală nr. 6484, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 180 - 181).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6484 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 0 81.1883 17/5

Bibliografie: 1. Bader 1973, p. 705 - 706, fig. 2; A. Vulpe 1975, p. 27, nr. 42A, pl. 4/42A; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 24 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Patay 1984, p. 98, pl. 53/576 (tipul Székely - Nádudvar, varianta Apagy); Maxim 1999, p. 147, nr. 190. CAŢA, jud. Braşov 1. C.1.3. (456). Brăţară deschisă (pl. 58/6) descoperită în aşezarea culturii Petreşti din peştera din localitate, într-un complex închis; la descoperire: fragmente ceramice, unele pictate. Piesa este confecţionată dintr-o bandă plată de cupru, cu secţiunea rectangulară, lată de 2 cm. Muzeul Cluj (inv. II 6147). Analiza spectrală nr. 8978, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8978 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II6147 58/6

Analiza spectrală, proba L 24, efectuată în Laboratorul Măgurele (datele analizei ne-au fost

transmise prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


Pl.

L24 0,32 19 3,1 1,4 1,599 17,9 43,9 0 0 31,9 0 0,19 0 II6147 58/6 Bibliografie: 1. Roska 1942a, p.116, nr. 2, fig. 142/5; idem 1943, p. 67, nr. 21, fig. 20/5; Junghans / Sangmeister / Schröder 1968b, pl. 32, nr. 8978; Vlassa 1976a, p. 30, nota 7; idem 1976b, p. 67, nota 54; Horedt 1976, p. 178, fig. 2/a; Aldea 1979, p. 28. CĂRĂŞEU (?), com. Culciu, jud. Satu Mare 1. A.B.4.2.6. (457). Topor-târnăcop (pl. 44/8) tipul Jászladány, formă specială (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare în judeţul Satu Mare, fără precizarea locului (Bader 1973). Dimensiuni: lung.tot. = 16 cm, lung.br.t.v. = 9,2 cm, lung. br.t.o. = 6,8 cm, diam.g.c. (interior) = 3,9/3 cm şi (exterior) = 3,4 cm, diam.br.t.v. (la mijloc) = 4,3/2,1 cm, diam. br.t.o. (la mijloc) = 3,2/2 cm, greut. = 1,010 kg; muchiile celor două braţe sunt puternic deformate (turtite) din vechime; două semne rotunde (mărci) se află imprimate pe latura interioară a toporului, dispuse câte unul pe axul longitudinal, deasupra şi sub gaura pentru coadă (Ibidem.). Muzeul Satu Mare (fără inv.; colecţia veche). Bibliografie: 1. Bader 1973, p. 705-706, fig. 3; A. Vulpe 1975, p. 45, nr. 203, pl. 28/203 (Cărăşeu ?).


197

CĂRPINIŞ, oraş Simeria, jud. Hunedoara (Gertiamoş, Gyertyámos) 1. A.1.6. (457A). Daltă descoperită în locul „La Plasa Peşterii” şi „Corni”, fără alte precizări; de aici sunt menţionate materiale arheologice eneolitice (Roska 1942a). Dimensiuni: lung. = 14,3 cm; are secţiunea transversală rectangulară (Ibidem.). Amintită la Muzeul Colegiului Bethlen, Aiud. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 101, nr. 15; Maxim 1999, p. 148, nr. 214. CĂSCIOARELE, jud. Călăraşi În staţiunea preistorică (tell) de pe insula „Ostrovel” (amplasată într-un golf al fostului lac Cătălui), au fost efectuate săpături arheologice în anii 1925 (Gh. Ştefan) şi 1962-1968 (Vl. Dumitrescu, H. Dumitrescu, S. Marinescu-Bîlcu, E. Tudor, B. Ionescu), nivelul Gumelniţa B1 fiind dezvelit în întregime (Ştefan 1925, p. 138-197; Vl. Dumitrescu 1965, p. 215-239; idem 1986, p. 73-81; Vl. Dumitrescu / Harhoiu / Babeş 1994). În urma acestor cercetări au fost descoperite piese de cupru în nivelurile fazelor Gumelniţa A2 şi B1: 1. A.B.11. (458). Lamă de cuţit (pl. 53/1) descoperită în aşezare, în anul 1925, în săpătura A, la 1,00 m adâncime (Ştefan 1925), în nivelul fazei Gumelniţa B1 (stratul III din această fază are baza chirpicului ars de la locuinţe, în general, între 0,40 şi 0,60 - 0,70 m adâncime, pe unele locuri fiind mai adânc [Vl. Dumitrescu 1986, p. 74]). Dimensiuni: lung. = 11,5 cm, lat. = 2,3 cm; lamă de cuţit cu tăişul curb (Ştefan 1925). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. I 4329). Analiza spectrală nr. 8666, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8666 0 0 1,2 0 <0,01 urme 0 0 0 0 urme I 4329 53/1

2. A.B.11. (458A.). Lamă de cuţit din nivelul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 9,6 cm, lat.max. = 0,9 cm; în curs de prelucrare (Bem 1999-2000). Inst. Arh. Bucureşti. 3. A.1.1. (458B.). Daltă (pl. 1/11) din nivelul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 9,15 cm, lat.t. = 0,3 cm, gros.max. = 0,3 cm, greut. = 0,00171 kg; are secţiunea transversală rectangulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 4. A.1.1. (458C.). Daltă (pl. 1/5) din nivelul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 4,5 cm, lat.t. = 0,3 cm, gros.max. = 0,3 cm, greut. = 0,00131 kg ; are secţiunea transversală rectangulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 5. A.3.4. (459). Cârlig de undiţă (pl. 2/12) descoperit în aşezare (în anul 1925), în săpătura B, între 0,80 m şi 1,10 m adâncime (Ştefan 1925), în stratul din faza Gumelniţa B1 (?). Exemplarul este deformat şi la unul din capete are o uşoară închidere conică pentru prinderea firului (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 6.7. 8. A.5.2. (460); A.5.7. (461); A.5.5 (462). Străpungătoare (pl. 4/5; 7/28; 8/18), întregi şi fragmentare, descoperite în aşezare (în anul 1925), în nivelurile din fazele Gumelniţa A2 şi B1 (Ştefan 1925), fără a putea preciza atribuirea lor la fazele amintite sau numărul pieselor. Un străpungător are lungimea de 15 cm (nr. 460), un altul este uşor îndoit în unghi deschis (nr. 461), un exemplar, îndoit în unghi, este lung de 12 cm, are secţiunea rectangulară şi vârful ascuţit (nr. 452) şi fragmente (două găsite în săpătura A, de la 1,50 m la 1,60 adâncime, probabil din faza Gumelniţa A2, şi altul care a fost descoperit în săpătura B, la 1,20 m adâncime, probabil din aceeaşi fază; Ibidem, p. 141, 143).

În nivelurile din fazele Gumelniţa A1 şi B1 au fost găsite străpungătoare de cupru cu secţiunea transversală rectangulară, în timpul săpăturilor arheologice din anii '60 (Vl. Dumitrescu 1965, p. 225; Comşa 1978, p. 114). Acestea, ca toate piesele de cupru rezultate din cercetările arheologice de după anul 1960, au fost publicate recent (Bem 1999-2000):

Ion Mareş

198

9. A.5.1. (462.1). Străpungător (pl. 3/6), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 6,4 cm, gros.max. = 0,18 cm, greut. = 0,00132 kg ; are secţiunea circulară şi vârful ascuţit (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 10. A.5.1. (462.2). Străpungător (pl. 3/8), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 0,5 cm, gros.max. = 0,2 cm, greut. = 0,00073 kg (Ibidem.); se păstrează trei fragmente cu secţiunea circulară. Inst. Arh. Bucureşti. 11. A.5.1. (462.3). Străpungător (pl. 3/12) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 6,7 cm, gros.max. = 0,22 cm, greut. = 0,00165 kg ; are secţiunea circulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 12. A.5.1. (462.4). Străpungător (pl. 3/10), fragment, din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 7,6 cm, gros.max. = 0,18 cm, greut. = 0,00162 kg (Ibidem.); se păstrează două fragmente cu secţiunea circulară. Inst. Arh. Bucureşti. 13. A.5.1. (462.5). Străpungător (pl. 3/7) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 6,3 cm, gros.max. = 0,3 cm, greut. = 0,00064 kg ; are secţiunea circulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 14. A.5.1. (462.6). Străpungător (pl. 3/21) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 3,9 cm, gros.max. = 0,18 cm, greut. = 0,00143 kg ; are secţiunea circulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 15. A.5.1. (462.7.). Străpungător (pl. 3/24) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 5 cm, gros.max. = 0,24 cm, greut. = 0,00152 kg ; are secţiunea circulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 16. A.5.1. (462.8). Străpungător (pl. 3/13) cu mâner fragmentar din os descoperit în stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 8,3 cm, gros.max. = 0,2 cm, greut. = 0,00492 kg; are secţiunea circulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 17. A.5.2. (462.9). Străpungător (pl. 4/38) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 10,4 cm, gros.max. = 0,23 cm, greut. = 0,00189 kg (Ibidem.); are secţiunea trasversală rectangulară pe aproape toată lungimea tijei şi circulară spre vârful ascuţit. Inst. Arh. Bucureşti. 18. A.5.2. (462.10). Străpungător (pl. 4/20) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 8,2 cm, gros.max. = 0,26 cm, greut. = 0,00197 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona superioară şi circulară spre vârful ascuţit. Inst. Arh. Bucureşti. 19. A.5.2. (462.11). Străpungător (pl. 4/24) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 6,3 cm, gros.max. = 0,23 cm, greut. = 0,00125 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 20. A.5.2. (462.12). Străpungător (pl. 4/23) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 6,4 cm, gros.max. = 0,2 cm, greut. = 0,00118 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 21. A.5.2. (462.13). Străpungător (pl. 4/25), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 4,1 cm, gros.max. = 0,4 cm, greut. = 0,00109 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona păstrată. Inst. Arh. Bucureşti. 22. A.5.2. (462.14). Străpungător (pl. 4/22), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 4,2 cm, gros.max. = 0,34 cm, greut. = 0,00098 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona păstrată. Inst. Arh. Bucureşti. 23. A.5.2. (462.15). Străpungător (pl. 4/21), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 5,5 cm, gros.max. = 0,28 cm, greut. = 0,00127 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară pe suprafaţa păstrată. Inst. Arh. Bucureşti. 24. A.5.2. (462.16). Străpungător (pl. 5/9) cu mâner din os, fragment, din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 7,5 cm, gros.max. = 0,46 cm (Ibidem.); are secţiunea rectangulară la capătul tijei; ruptă aproape de mâner. Inst. Arh. Bucureşti. 25. A.5.2. (462.17). Străpungător (pl. 4/39), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 6,5 cm, gros.max. = 0,22 cm, greut. = 0,00124 kg (Ibidem.); are secţiunea circulară spre vârf şi rectangulară în rest; vârful este rupt.


199

Inst. Arh. Bucureşti. 26. A.5.2. (462.18). Străpungător (pl. 5/8) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 7,35 cm, gros.max. = 0,18 cm, greut. = 0,00106 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune şi vârful ascuţit. Inst. Arh. Bucureşti. 27. A.5.2. (462.19). Străpungător (pl. 7/18) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 11,8 cm, gros.max. = 0,33 cm, greut. = 0, 00587 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona superioară, circulară la mijloc şi romboidală spre vârful ascuţit. Inst. Arh. Bucureşti. 28. A.5.2. (462.20). Străpungător (pl. 6/25), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 12,7 cm, gros.max. = 0,3 cm, greut. = 0,00626 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona proximală şi circulară spre vârful rupt. Inst. Arh. Bucureşti. 29. A.5.2. (462.21). Străpungător (pl. 5/17) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 5 cm, gros.max. =0,18 cm, greut. = 0,00094 kg (Ibidem.); are secţiunea circulară spre vârf şi rectangulară în rest. Inst. Arh. Bucureşti. 30. A.5.2. (462.22). Străpungător (pl. 6/22) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 9,4 cm, gros.max. = 0,2 cm, greut. = 0,00123 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 31. A.5.2. (462.23). Străpungător (pl. 5/18) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 12,1 cm, gros.max. = 0,32 cm, greut. = 0,00476 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 32. A.5.2. (462.24). Străpungător (pl. 5/16), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 8,5 cm, gros.max. = 0,28 cm, greut. = 0,00132 kg; are aceeaşi secţiune, vârful este rupt; exemplarul conservă, datorită oxidului de cupru, urmele legării cu un fir vegetal sau animal (Ibidem, p. 157, 160). Inst. Arh. Bucureşti. 33. A.5.2. (462.25). Străpungător (pl. 6/21), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 8,5 cm, gros.max. = 0,28 cm, greut. = 0,00132 kg (Ibidem, p.157); are secţiunea rectangulară pe zona păstrată. Inst. Arh. Bucureşti. 34. A.5.2. (462.26). Străpungător (pl. 6/29), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 3,2 cm, gros.max. = 0,38 cm, greut. = 0,00089 kg (Ibidem.); fragment cu secţiunea rectangulară şi circulară. Inst. Arh. Bucureşti. 35. A.5.2. (462.27). Străpungător, fragment, din stratul Gumelniţa A2 sau B1. Dimensiuni: lung. = 10 cm, gros.max. = 0,35 cm, greut. = 0,00356 kg (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 36. A.5.2. (462.28). Străpungător (pl. 7/7) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 7,1 cm, gros.max. = 0,24 cm, greut. = 0,00156 kg (Ibidem.); are secţiunea circulară în zona vârfului şi rectangulară în rest. Inst. Arh. Bucureşti. 37. A.5.2. (462.29). Străpungător (pl. 7/5) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 7,4 cm, gros.max. = 0,26 cm, greut. = 0,00112 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 38. A.5.2. (462.30). Străpungător (pl. 4/44) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 10,4 cm, gros.max. = 0,39 cm, greut. = 0,00521 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 39. A.5.2. (462.31). Străpungător (pl. 7/13) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 5,35 cm, gros.max. = 0,18 cm, greut. = 0,00079 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 40. A.5.2. (462.32). Străpungător (pl. 7/4) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 8,6 cm, gros.max. = 0,26 cm, greut. = 0,00136 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 41. A.5.2. (462.33). Străpungător (pl. 6/23) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 8,8 cm, gros.max. = 0,21 cm, greut. = 0,00129 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 42. A.5.2. (462.34). Străpungător (pl. 6/28) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 12,7 cm, gros.max. = 0,34 cm, greut. = 0,00409 kg (Ibidem.); secţiunea este rectangulară în zona superioară şi circulară în rest.

Ion Mareş

200

Inst. Arh. Bucureşti. 43. A.5.2. (462.35). Străpungător (pl. 6/26), fragment, din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 9,8 cm, gros.max. = 0,34 cm, greut. = 0,00287 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 44. A.5.2. (462.36). Străpungător (pl. 7/1) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 10,2 cm, gros.max. =0,29 cm, greut. = 0,00223 kg (Ibidem.); are secţiunea circulară spre vârf şi rectangulară în rest. Inst. Arh. Bucureşti. 45. A.5.2. (642.37). Străpungător (pl. 6/27) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 13,6 cm, gros.max. = 0,41 cm, greut. = 0,00568 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona proximală şi circulară în rest. Inst. Arh. Bucureşti. 46. A.5.2. (462.38). Străpungător (pl. 6/24), din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 10,5 cm, gros.max. = 3,5 cm, greut. = 0,00487 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 47. A.5.2. (462.39). Străpungător (pl. 7/6), din stratul Gumelniţa B1. dimensiuni: lung. = 10,6 cm, gros.max. = 0,38 cm, greut. = 0,00494 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 48. A.5.2. (462.40). Străpungător (pl. 6/19), fragment, din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 7,2 cm, gros.max. = 0,3 cm, greut. = 0,00156 kg (Ibidem.); se păstrează două fragmente cu aceeaţi secţiune ca la piesele precedente. Inst. Arh. Bucureşti. 49. A.5.2. (462.41). Străpungător (pl. 7/3) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung = 11,5 cm, gros.max. = 0,00342 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 50. A.5.2. (462.42). Străpungător (pl. 6/20) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 12,9 cm, gros.max. = 0,3 cm, greut. = 0,00374 kg (Ibidem.); are aceeaşi secţiune. Inst. Arh. Bucureşti. 51. A.5.3. (462.43). Străpungător (pl. 7/2), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 9 cm, gros.max. = 0,32 cm, greut. = 0,00321 kg (Ibidem.); are secţiunea romboidală în zona proximală şi circulară spre vârful rupt. Inst. Arh. Bucureşti. 52. A.5.5. (462.44). Străpungător (pl. 8/9) din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 11,8 cm, gros.max. = 0,29 cm, greut. = 0,00320 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona superioară şi circulară în rest; ambele capete sunt ascuţite. Inst. Arh. Bucureşti. 53. A.5.7. (462.45). Străpungător (?), fragment, din stratul Gumelniţa A2 (Ibidem.); are secţiunea circulară. Inst. Arh. Bucureşti. 54. C.1.6. (463.46). Brăţară (pl. 58/3), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 6,8 cm, greut. = 0,00136 kg; are secţiunea circulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 55. C.1.6. (462.47). Brăţară (pl. 58/2), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 3,8 cm, greut. = 0,00123 kg; are secţiunea rectangulară (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 56. C.1.6. (462.48). Brăţară (pl. 58/1), fragment, dintr-o locuinţă din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 5,7 cm, greut. = 0,00094 kg ; are aceeaşi secţiune (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 57. C.3.4. (462.49). Inel de buclă din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: greut. = 0,00048 kg (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti. 58. C.7.; C.7.1. (462.50). Statuetă antropomorfă de os cu cingătoare şi colier de aramă (pl. 61/17) din cultura Gumelniţa (Vl. Dumitrescu 1974d; Bem 1999-2000); aplicaţiile de aramă sunt lucrate din tablă cu secţiunea rectangulară. Inst. Arh. Bucureşti. 59. C.10.2. (462.51). Ac cu ureche (pl. 10/10) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 14,7 cm, gros.max. = 0,56 cm, greut. = 0,00612 kg (Bem 1999-2000); zona proximală este aplatizată şi cu capătul întors pentru a forma o ureche deschisă, iar secţiunea rectangulară se păstrează până spre vârful ascuţit. Inst. Arh. Bucureşti.


201

60. C.10.2. (462.52). Ac cu ureche (pl. 10/11) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 6,9 cm, gros.max. = 0,19 cm, greut. = 0,00142 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona proximală şi circulară în rest. Inst. Arh. Bucureşti. 61. C.10.2. (462.53). Ac cu ureche (pl. 10/14) descoperit într-o locuinţă din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 8,7 cm, gros.max. = 0,48 cm, greut. = 0,00298 kg (Ibidem.); are secţiunea rectangulară în zona proximală şi circulară spre vârful rupt. Inst. Arh. Bucureşti. 62. C.10.6 (462.54). Ac cu două spirale opuse (volute), fragment (pl. 11/9), din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 3,05 cm, greut. = 0,00121 kg (Ibidem.); se păstrează partea superioară a tijei şi volutele, într-o stare precară de conservare. Inst. Arh. Bucureşti. 63. C.10.7.4. (462.55). Ac cu tija răsucită, fragment (pl. 11/16), din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 9,2 cm, gros.max. = 0,28 cm, greut. = 0,00138 kg (Ibidem.); se păstrează partea inferioară a acului cu secţiunea rectangulară şi circulară spre vârf. Inst. Arh. Bucureşti. 64. C.10.7.4. (462.56). Ac cu cap probabil romboidal şi tija răsucită, fragment (pl. 11/17), din stratul Gumelniţa B1. Dimensiuni: lung. = 14,1 cm, greut. = 0,00467 kg; are secţiunea rectangulară (Ibidem, p.158,161). Inst. Arh. Bucureşti. 65. D.2. (463). Lamă lată (pl. 63/7), fragment, descoperită în aşezare (1925), cultura Gumelniţa, fără alte precizări. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 66. D.3. (463A). Tablă (pl. 63/22), fragment, din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: greut. = 0,00356 kg; material pregătit pentru prelucrare (Bem 1999-2000). Inst. Arh. Bucureşti. 67. D.7.1. (463B). Sârmă (pl. 64/14) din stratul Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 14,8 cm, gros.max. = 0,15 cm, greut. = 0,00086 kg; material pregătit pentru prelucrare (Ibidem, p. 158,162); capetele sunt subţiate. Inst. Arh. Bucureşti. 68. D.9. (464-470). Şapte fragmente de piese descoperite în aşezare (1925), cultura Gumelniţa, fără alte precizări (Ştefan 1925). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 69. D.9. (470A). Opt fragmente de piese din care cinci au fost găsite în stratul Gumelniţa A2 şi trei în stratul Gumelniţa B1; au lungimea cuprinsă între 0,5-0,13 cm (Bem 1999-2000). Inst. Arh. Bucureşti. 70. D.12. (471). Depozit alcătuit din serii de ace şi împungătoare, descoperit în aşezare cu prilejul unor săpături de salvare efectuate în anul 1959 (B. Ionescu), din faza Gumelniţa B1, fără alte precizări. Muzeul Olteniţa (inedit). Bibliografie: 1. 5. Ştefan 1925, p. 141, 143, 195, fig. 49/12, 13; Comşa 1978, p. 116, fig. 4/7 (lama de cuţit). 2. Bem 1999-2000, p. 158, nr. 60. 3. 4. Ibidem, p. 157, nr.1-2, fig. 1/1,2. 6.7. 8. Ştefan 1925, p. 141, 143, 195, fig. 48/8, 10, 11; Vl. Dumitrescu 1965, p. 225; Comşa 1978, p. 114. 9. - 16. Ibidem, nr. 3-10, fig. 2/1,2; 3/1-5; 4. 17. - 57. Ibidem, p. 157-158, nr. 11-47, 57, fig. 5; 6/1-3; 7/1-4; 8/1-3-11; 9/1-10; 10/1-6; 11/1,2; 21/1-3. 58. Vl. Dumitrescu 1974d, p. 271, fig. 23/1; Bem 1999-2000, p.162, fig. 23/1. 59. - 64. Ibidem, p. 158, nr. 48-56, fig. 13/1,2; 14; 15; 16/1; 17/2. 65. 68. Ştefan 1925, p. 195, fig. 49/9 (fragmentul de lamă). 66. 67. 69. Bem 1999-2000, p. 158, nr. 58, 59, fig. 22/1,2. 70. Comşa / Ionescu 1979, p. 83.

Ion Mareş

202

CĂTINA, jud. Buzău 1. A.B.4.2.5. (472). Topor-târnăcop (pl. 40/6), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în timpul săpării unei gropi (aproape de casa unui locuitor), la adâncimea de 1 m, într-un strat de pământ negru fără urme arheologice. Dimensiuni: lung.tot. = 26,7 cm, lat.t.o. (reconstituită) = 6,5 cm, lat.t.v. = 5,1 cm, diam.g.c. = 3,3/3,4 cm, lat.max. = 5,7 cm; un colţ din tăişul orizontal a fost tăiat după descoperire; două semne rotunde (mărci), cu punct la mijloc, se află pe latura exterioară a toporului, dispuse pe axul longitudinal câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă (Nestor 1938).

Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. I 5864; transferat la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti, inv. 16944).

Analiza spectrală nr. 8712, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8712 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 I 5864 40/6

Bibliografie: 1. Nestor 1938, p. 135-137, fig. 1; Berciu 1939-1942, p. 50, nr. 16 (tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 32, nr. 166 (tipul C2); Tudor 1972, p. 25, nr. 7; A. Vulpe 1975, p. 43, nr. 180, pl. 24/180; Mareş/Cojocaru 1995-1996, p. 197, 206, nr. 40. CĂZĂNEŞTI, mun. Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea În aşezarea din punctul „Cărămidărie” („Fabrica de cărămidă”, „Fabrica”), amplasată pe o terasă de pe malul Oltului (pe dreapta şoselei Râmnicu Vâlcea-Căzăneşti-Horezu, între km 186-187), au fost descoperite, cu ocazia săpăturilor efectuate (pe parcursul mai multor ani) pentru scoaterea lutului necesar la fabricarea cărămizilor, obiecte confecţionate din metal (cupru; nu au fost analizate spectral), prezentate mai jos; materialul arheologic din aşezare datează din paleolitic, neolitic (cultura Sălcuţa IV), perioada de tranziţie la epoca bronzului (cultura Coţofeni, fazele II, III şi, după Gh. I. Petre-Govora, o anumită fază IV, cel puţin contemporană cu Glina III), epoca timpurie a bronzului (cultura Glina III) şi epoca mijlocie a bronzului (cultura Verbicioara) (Petre 1970, p. 481 şi urm.; Petre-Govora 1995, p. 14, 18, 20, 27, 31). 1.2. A.1.5. (473.474). Două dălţi de cupru (pl. 1/22, 23), cu zona proximală piramidală, descoperite în stratul de cultură Coţofeni (faza neprecizată) (Petre 1970, p. 484; Petre-Govora 1995, p. 37). Dimensiuni: lung. = 13 cm; lung. = 7 cm; (Petre 1970, p. 485; Petre-Govora 1995, p. 20, 38; Roman 1976, p.17 [tipul a2 = dălţi-sule]). Muzeul Govora Băi. 3. B.1.7. (475). Lamă de pumnal (pl. 55/8), tipul Căzăneşti; descoperirea nu a fost studiată precis; piesa a fost „culeasă” din pământul aruncat care cuprindea atât materiale arheologice din cultura Coţofeni cât şi din cultura Glina III (Petre 1970, p. 484; Petre-Govora 1995, p. 37). Dimensiuni: lung. = 13 cm, lat. = 2 şi 3 cm; are baza mânerului arcuită, patru găuri pentru nituri, nervură mediană, secţiunea transversală romboidală (Petre 1970, p. 484; Petre-Govora 1995, p.37); tipul a (Ibidem, p. 31); tipul b1b (Roman 1976, p. 17). Muzeul Govora Băi. 4. A.B.11. (476). Lamă de cuţit (pl. 53/3) descoperită împreună cu pumnalul de mai sus, în aceleaşi condiţii. Dimensiuni: lung.= 14 cm, lat.max. = 3 cm; lama este uşor curbată, baza mânerului este deformată (în forma literei „T”); tipul b (Petre 1970, p.484; Petre-Govora 1995, p.37); tipul a7= cuţit curb (Roman 1976, p.17). Muzeul Govora Băi. Bibliografie: 1. - 4. Petre 1970, p. 481, 484 - 485, fig. 2/1, 2 , 4, 5; Petre-Govora 1995, p. 18, 20, 31, 37, fig. 2/1, 2 4; 5; Roman 1976, p. 17, 43, 80, pl. 8/11, 12, 16, 29 (apartenenţa culturală este nesigură; probabil cultura Coţofeni III).


203

CÂLNIC, jud. Alba 1. D.5. (476A). Bucată de cupru descoperită în aşezarea Coţofeni III din punctul „Dealul Mare” (săpături F. Roth, în anii 1942-1943). Bibliografie: 1. Ciugudean 2000, p. 33, 68. CÂRNA, com. Goicea, jud. Dolj 1. A.5.2. (477). Străpungător din metal (pl. 4/43), cultura Coţofeni III, fără alte precizări (Roman 1976). Dimensiuni aprox.: lung. = 3 cm, lat. = 0,2 cm (după desen); de mici dimensiuni, cu patru muchii, vârf ascuţit; tipul a1 (Ibidem.). Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti. Bibliografie: 1. Roman 1976, p. 16, 43, 81, pl. 8/3. CÂŢCĂU, jud. Cluj 1. D.5. (478). „Bulgăre” de aramă din preistorie descoperit întâmplător în hotarul satului, cu ocazia lucrărilor pentru construcţia căii ferate. Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 116, nr. 3; Crişan şi colab. 1992, p. 118, nr. 1. CEAMURLIA DE JOS, jud. Tulcea 1. D.10. (479). Pandantiv de os cu depuneri de oxizi de cupru (patina de la un obiect din cupru) descoperit în timpul săpăturilor arheologice de salvare efectuate în anul 1953 (D.Berciu), în aşezarea culturii Hamangia (iniţial, cu locul descoperirii Hamangia, com. Baia, jud. Tulcea [Berciu 1954, p. 97] ulterior, Ceamurlia de Jos [idem 1966b, p. 121 şi urm]; vezi supra, Baia-Hamangia), faza III, Ceamurlia de Jos (Cantacuzino 1973; Comşa 1990 c), respectiv Hamangia IIIc (vezi Haşotti 1997, p. 20, 27, 39-41). Inst. Arh. Bucureşti (?). Bibliografie: 1. Berciu 1954, p. 99; Cantacuzino 1973, p. 439; Comşa 1974b, p. 74, nr. 3; idem 1978, p. 109; idem 1987b, p. 103; idem 1990c, p. 7-8 ; Haşotti 1997, p. 48 (cu locul descoperirii la Baia-Goloviţa) . CEICA, jud. Bihor 1. A.B.4.2.1. (480). Topor-târnăcop (pl.26/6), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Oradea (inv. 6518). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 38, nr. 99 B, pl. 13/99B; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 25 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 148, nr. 224. CERĂT, jud. Dolj 1. A.B.10.1.3. (481). Topor plat (pl. 51/3), varianta Sălcuţa, grupa topoare plate înguste, descoperit în aşezare, în timpul săpăturilor arheologice efectuate în anul 1968 (D. Galbenu), între dărâmăturile unei locuinţe din faza Sălcuţa III; muchia toporului este turtită de la folosire. Muzeul Craiova. Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, p. 222 şi nota 37; idem 1975, p. 57, nr. 258, pl. 32/258.

Ion Mareş

204

CERCHEJENI, com. Suliţa, jud. Botoşani 1. A.B.1.3. (482). Topor-ciocan (pl. 14/6), tipul Vidra, descoperit întâmplător în locul „Tăbliţa” sau „Movila la Fundu Viei”. Dimensiuni: lung. = 15,7 cm; gros. max. = 2,1 cm. Muzeul Botoşani (inv. 1813; în prezent toporul se află la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti; informaţie amabilă, Paul Şadurschi). Bibliografie: 1. Muzeul Botoşani 1982, p. 2, fig. 10/1; Păunescu / Şadurschi / Chirica 1976, p. 247, nr. LV.3.D (topor de aramă cu braţele în cruce); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 202, nr. 11. CERIŞA, com. Halmăşd, jud. Sălaj 1. A.B.9. (483). Topor, fragment (pl. 49/11), care nu mai poate fi determinat tipologic, descoperit întâmplător în anul 1976 într-o grădină, cu ocazia lucrărilor agricole. Dimensiuni: lung.a. = 6,1 cm, lat.t. = 3,4 cm, gros. = 2,1 cm; se păstrează o parte din braţul cu tăiş. Colecţia Şcolii din Halmăşd. Bibliografie: 1. Lakó 1979, p. 48, nr. 19, pl. IV/4; idem 1981, p. 49, nr. 21, pl. VIII/5; Maxim 1999, p. 149, nr. 230. CERMEI, jud. Arad 1. A.B.4.2.5. (484). Topor-târnăcop (pl. 40/8), tipul Jászladány, varianta Brad (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Arad (inv. 12449). Analiza spectrală nr. 9190, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).


Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30 (menţionează la Muzeul din Arad patru topoare de cupru cu tăişurile dispuse în cruce, fără a indica locul descoperirii); A. Vulpe 1975, p. 44, nr. 191, pl. 26/191; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 27 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 149, nr. 231. CERNAVODA (oraş), jud. Constanţa

A. La marginea de nord-est a oraşului, pe malul Dunării, se afla un tell gumelniţean unde, în anul 1917, au fost practicate săpături arheologice de către arheologul german Carl Schuchhardt; cercetările au fost reluate în anul 1936 de prof. Ion Nestor (Nestor 1937; Morintz / Roman 1968a, p. 46; idem 1968b, p. 554; Berciu / Morintz / Roman / Diaconu 1994; p. 290; Haşotti 1988-1989, p. 9; idem 1997, p. 71). Raportul săpăturilor din anul 1917 a fost publicat de autorul lor în anul 1924 (Carl Schuchhardt, Cernavoda, eine Steinzeitsiedlung in Thrakien, în PZ, 15, p. 9-27) şi, ulterior, prin studierea întregului material arheologic rezultat din investigaţiile din 1917, de către I. Nestor şi A. Langsdorff, la Muzeul de Preistorie din Berlin, a fost reluată discuţia asupra rezultatelor săpăturilor efectuate de Carl Schuchhardt (A. Langsdorff, I. Nestor, Nachtrag zu Cernavoda, în PZ, 20, 1929, p. 200-229; apud Nestor 1937, p. 1 şi urm.). În urma acestor săpături arheologice au fost descoperite şi obiecte de cupru: 1. A.5.2. (485). Străpungător (pl. 3/2) descoperit în aşezare (săpăturile din 1917), în nivelul culturii Gumelniţa A1 (Haşotti 1988-1989, p. 14 [posibil Gumelniţa A1]; idem 1997, p. 107 [faza Gumelniţa A2]; Comşa 1978, p. 114 [faza de început a culturii Gumelniţa]; idem 1990c, p. 11; piesa are secţiunea circulară în zona vârfului ascuţit şi este fixată într-un mâner din os de pasăre. Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin. 2. A.5.2. (486). Străpungător, fragment, descoperit în aşezare, în stratul de resturi de locuinţe arse din suprafaţa B, în nivelul culturii Gumelniţa A1 (săpăturile din 1936); este similar exemplarului precedent. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 3. D.9. (486A). Bucăţele de obiecte din cupru, fără alte precizări (vezi nr. 485).


205

B. În punctul „Columbia D” a fost cercetată arheologic, în anii 1954, 1955-1961, o necropolă aflată pe o terasă a Dunării care a suferit numeroase prăbuşiri, cu morminte de inhumaţie (peste 350 de morminte sau resturi de morminte) aparţinând culturii Hamangia (Berciu / Morintz 1957, p. 87 şi urm.; Berciu 1961, p.511-512; Berciu / Morintz / Roman / Diaconu 1994, p. 290-291; Haşotti 1997, p. 28-29, 47); de aici provine un obiect de cupru: 4. C.4.6. (487). Mărgică descoperită în cursul săpăturilor arheologice din anul 1955, într-un mormânt distrus, datat în cultura Hamangia, probabil faza Ceamurlia de Jos (Hamangia III). Inst. Arh. Bucureşti. Bibliografie: 1. 2. Nestor 1937, p. 14; Comşa 1978, p. 114, fig. 1/11; idem 1990c, p. 11, fig. 4; Haşotti 1997, p. 107, fig. 92/13; Bem 1999-2000, p. 160, nota 35. 3. Comşa 1990c, p.11. 4. Berciu / Morinz 1957, p. 87; Berciu 1966b, p. 79; Comşa 1974b, p. 74, nr. 2; idem 1987b, p. 103; idem 1990c, p. 8; Haşotti 1997, p. 47, fig. 57/13. CERNICA, jud. Ilfov 1. - 80. C.4.2; C.4.4. (488). Circa 80 de mărgele (pl. 61/3), inventar funerar, descoperite în 15 morminte din necropola situată pe malul de vest al lacului Cernica, din cultura Boian, faza Bolintineanu. Exemplarele sunt confecţionate din minereu de cupru (carbonat de cupru cu alte elemente conţinute de grupa malachitului), au forma sferică sau ovoidală; pisele se aflau în componenţa unor coliere împreună cu exemplare din alte materiale (tuf vulcanic, lut, scoici). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Bibliografie: 1. - 80. Cantacuzino / Morintz 1963, p. 27, 72, 74, fig. 28/18, 19; Cantacuzino 1967, p. 379, 374, fig. 10/18-21; idem 1973, p. 440, fig. 1/20-21; A. Vulpe 1973, p. 218; Comşa 1974a, p. 86; idem 1974b, p. 77, 81, nr. 10; idem 1978, p. 109; idem 1987b, p. 102. CERNAT, jud. Covasna (Cernatul de Jos, Alsócsernatón şi Cernatul de Sus, Csernáton, Felsőcsernáton) 1. A.B.4.2.2. (489). Topor-târnăcop (pl. 28/2), tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în anul 1880 pe locul „Csonkavár” („Cetatea Ciuntită”, „Turnul Ciuntit”) (Roska 1942a; idem 1942b; Zoltan Székely 1967; A. Vulpe 1975; Repertoriul Covasna 1998). Punctul menţionat este amplasat pe o înălţime la poalele munţilor de la vest de satul Cernatul de Sus (Repertoriul Covasna 1998, p. 73, nr. 19 [186]). Toporul a fost pus în relaţie cu o aşezare ariuşdeană (cercetată în anul 1910 de F. László şi, din anul 1961, de Zoltan Székely) din faza Cucuteni A (Monah / Cucoş 1985) sau din faza Cucuteni B (Zoltan Székely 1967), din locul „Movila Bisericii” („Templodomb”, „Dâmbu Bisericii”) (Zoltan Székely 1967; Monah / Cucoş 1985; Repertoriul Covasna 1988, p. 70, nr. XII. b. 1 [168]). Amintim că pe teritoriul comunei sunt mai multe aşezări de tip Ariuşd-Cucuteni (Ibidem, p. 70, 72, nr. 4 [171], 10 [177], 11 [178], 12 [179], 13 [180], 15 [182]). Staţiunea de la „Movila Bisericii” este amplasată la circa 5 km faţă de punctul „Cetatea Ciuntită”, în satul Cernatul de Jos. Mai aproape de „Cetatea Ciuntită” se află aşezarea culturii Ariuşd-Cucuteni de la „Vârful Ascuţit” (Ibidem, p. 72, nr. 13 [180]); pentru amplasarea punctelor, vezi harta comunei Cernat (Ibidem, p. 71). Dimensiuni: lung. = 23 cm, lat.t. = 3,7 şi 4,1 cm, diam.g.c. = 3,2 şi 3,7 cm (Roska 1942a; 1942b). Fost în Muzeul Sfântu Gheorghe, pierdut. Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 13, nr. 146 (Cernatul de Sus; secure de aramă); Berciu 1939-1942, p. 49, nr. 3 (Cernatul; inclus în tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 33, nr. 172 (tipul C2); Roska 1942a, p. 88, nr. 40, fig. 1/4; idem 1942b, p. 36, nr. 58, fig. 25/4; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 2/4 şi 3/2 (Cernatul de Sus; inclus în tipul 3; redă două desene, de la G. Téglás şi M. Roska, care nu coincid; apud A. Vulpe 1975); Zoltan Székely 1967, p. 330; A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 118, pl. 15/118;

Ion Mareş

206

Monah / Cucoş 1985, p. 73, nr. 205; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 205, nr. 32, fig. 10/1; Repertoriul Covasna 1998, p. 73, nr. 19 (186); Maxim 1999, p. 149, nr. 232. CETARIU, jud. Bihor (Hegyközcsatár, Csátár) 1. A.B.8. (490). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; 1942b) de tip necunoscut (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 28 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Fost la Muzeul Oradea (vechiul inv. 2456), pierdut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 105, nr. 22; idem 1942b, p. 38, nr. 75; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Cetariu; tipul 3) Dríehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Hegyközsatár; inclus în tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 54; Maxim 1999, p. 149, nr. 234. CETATEA DE BALTĂ, jud. Alba (Küküllővár, Kokelburg) Descoperire de depozit format din trei topoare de cupru, în condiţii necunoscute: 1. A.B.1.11. (491). Topor-ciocan (pl. 19/4), tipul Agnita (Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 16,2 cm (Roska 1942a) sau 16,5 cm, greut. = 0,99 kg (Roska 1942b); muchia este deformată. Muzeul Aiud (inv. 5118). 2. A.B.4.2.3. (492). Topor-târnăcop (pl. 32/1), tipul Jászladány, varianta Şincai (Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 33 cm, greut. = 2,78 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Muzeul Cluj (inv. IV 1886; nou: P 839). Analiza spectrală, proba L3, efectuată în Laboratorul de la Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p.133, tab. 1, L3; datele analizei ne-au parvenit prin bunăvoinţa dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = părţi pe milion sau microgram pe gram = mcg /g).

An. nr.

Au As Sb Se Cr Ag Ni Sc Fe Zn Co Tn Sn Inv. nr. Pl.

L3 0,81 0 11,4 24, 0 47,4 40. 0 0 0 6,2 1,18 0 IV 1886 32/1

3. A.B.4.2.4. (493). Topor-târnăcop (pl. 36/5), acelaşi tip, varianta Petreşti (Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 24,8 cm, greut. = 1,4 kg (Roska 1942a; idem 1942b); două semne cu punct la mijloc se află câte unul, pe ambele laturi la gaura pentru coadă. Muzeul Aiud (inv. P. 4235; nr. vechi 5117, de la fostul Muzeu al Colegiului Bethlen din Aiud). Analizele spectrale nr. 9000, 9122, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Samgmeister / Schröder 1968, p.252-253, 256-257) (nr. 492-493).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9000 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 IV 1886 32/1 9122 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 P. 4235 36/5

Bibliografie: 1. - 3. Roska 1942a, p. 144, nr. 341, fig. 168 (nr. 492); idem 1942b, p. 40, nr. 99, fig. 38 (nr. 492); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Kükülö: 3 topoare, tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 28, 41, 42, nr. 54, 141, 152, pl. 7/54; 19/141; 20/152; 55/C, 1-3; Luca 1999, p. 33, 57 (depozit atribuit culturii Bodrogkerestúr); Maxim 1999, p. 149, nr. 236. CETEA, com. Galda de Jos, jud. Alba (Csáklya) 1. A.B.4.2.7. (494). Topor-târnăcop, fragment (pl. 45/6), tipul Jászladány, varianta nedeterminată (A.Vulpe 1975), descoperit în locul „Zuhatag” (Roska 1942b). Dumitru Berciu menţionează şi „turte de cupru” la această descoperire (depozit?) din aşezarea de la Cetea, cu materiale din culturile Coţofeni, Glina III-Schnekenberg şi Wiettenberg (Berciu 1942). Se păstrează aproximativ jumătate de topor, braţul cu tăişul vertical, rupt de la gaura pentru coadă. Muzeul Aiud (pierdut). 2. C.1.6. (495). Brăţară de cupru, fără alte date.


207

Muzeul Aiud (?). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 54, nr. 9; idem 1942b, p. 31, nr. 37; Berciu 1942, p. 33, nr. 176; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 5/4 (bucăţi de tip necunoscut); A. Vulpe 1975, p. 45, nr. 208, pl. 28/208; Maxim 1999, p. 149, nr. 238. 2. Roska 1942a, p. 54, nr. 9. CHESLER, com. Micăsasa, jud. Sibiu 1. A.B. 4.2.3. (496A.B.). Două fragmente de topoare-târnăcop (pl. 32/4,7), probabil de la acelaşi exemplar, tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975). Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 301; A 302). Analizele spectrale nr. 8918, 8919, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 250-251).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8918 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 A 301 32/4 8919 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 A 302 32/7

Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30; A.Vulpe 1975, p. 41, nr. 137 A.B., pl.18/137 A.B; Maxim 1999, p. 150, nr. 245. CHIRPĂR, jud. Sibiu 1. A.B.5. (497). Topor dublu cu două tăişuri verticale paralele (pl. 48/3), descoperit întâmplător. Muzeul Brukenthal Sibiu (inv. A 704). Analiza spectrală nr. 8893, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p.248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8893 0 0 0,88 0 ~0,01 <0,01 0 0 0 0 0 704 48/3

Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 29, pl. II/11; Schubert 1965, p. 282, nota 32, fig. 1; A. Vulpe 1975, p. 53, nr. 237, pl. 31/237; Maxim 1999, p. 150, nr. 257 (topor de tip Chirpăr). CHIRAFTEI, com. Măstăcani, jud. Galaţi 1. A.B.10.1.2. (498). Topor plat (pl. 50/8) varianta Coteana, grupa topoare plate înguste (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Muzeul Galaţi (inv. 602). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 57, nr. 253, pl. 32/253; Comşa 1978, p. 115, nota 28, fig. 3/B,6; 1987b, fig. 21/II.B,6. CHIŞODA, com. Giroc, jud. Timiş (Kissoda) 1. A.B.4.5. (499). Topor-târnăcop (pl. 48/4), tipul Nógrádmarcal (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Dimensiuni: lung. = 17 cm, greut. = 0,650 kg (Lazarovici 1975). Muzeul Timişoara (inv. 1588) Analiza spectrală nr. 9166, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).

Ion Mareş

208

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9166 0 0 0 0 urme <0,01 0 0 0 0 0 1588 48/4

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 340, nr. 48; idem 1942b, p. 39, nr. 87; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Kissoda; tipul Jászladány); A.Vulpe 1973, p. 228, nota 76; idem 1975, p. 52, nr. 236, pl. 31/236; Lazarovici 1975, p. 28, nr. 14 (tipul Jászladány). CIACOVA, jud. Timiş (Csák, Csákova) 1. A.B.1.12. (500). Topor-ciocan (pl.20/1), tipul Mezőkeresztes; nu sunt date legate de descoperire. În literatura veche există confuzia între acest exemplar şi cel de la Coldău (nr. 514) şi toporul de la Lipova (nr. 1224) (discuţiile la Roska 1942b; A. Vulpe 1975). B. Milleker (ArhÉrt, 13, 1893, p. 128; Délmagyaroszág Regiségleletei, I, 1897, p. 27) menţionează două târnăcoape pentru minerit, din care unul a fost topit (apud Roska 1942b; A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung.= 32 cm, diam.g.c. = 4,2 cm, gros. = 3,3 cm, greut. = 2,57 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Muzeul Timişoara (inv.1903 sau IV = 1587). 2. A.B.4.2.2. (501). Topor-târnăcop (pl. 28/4), tipul Jászladány, varianta Orşova, descoperit întâmplător. Muzeul Timişoara (inv. 1585). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 53, nr. 7 (tipul Mezőkeresztes); idem 1942b, p. 30, nr. 36 (acelaşi tip); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 5); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 7 (două topoare, depozit, tipul Mezőkeresztes); A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 63, pl. 9/63; Lazarovici 1975, p. 19, 28, lista 5, nr. 13, fig. 9/10. 2. A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 108, pl. 14/108. CINCŞOR, com.Voila, jud Braşov (Şincul Mic, Kissink, Kleinschenk) 1. A.B.1.12. (502). Topor-ciocan, tipul Mezőkeresztes (Roska 1942b; A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Dimensiuni: greut. = 0,650 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 129, nr. 196; idem 1942b, p. 39, nr. 86; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Şincul Mic; tipul 5); A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 69; Maxim 1999, p. 151, nr. 269. CIOLĂNEŞTII DIN DEAL, com. Ciolăneşti, jud. Teleorman 1. A.B.1.6. (503). Topor-ciocan (pl.16/1), tipul Codor (A. Vulpe 1975), descoperit într-un tell gumelniţean mai jos de dărâmăturile arse ale unei locuinţe din stratul al doilea care aparţine, după Anton Niţu, autorul săpăturilor arheologice, unei faze de tranziţie de la faza Gumelniţa A2 la faza B1 (apud A.Vulpe 1975). Stratigrafia tell-ului constă din depuneri Gumelniţa A2 (straturile 3, 5) şi din tranziţia de la Gumelniţa A2 la B1 (stratul 1) (Ibidem.). Muzeul Alexandria (fără inv.). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, p. 225 şi nota 55; idem 1975, p. 24, nr. 31, pl. 3/31; Comşa 1978, p. 115, fig. 3/E,12 (toporul aparţine culturii Gumelniţa, faza Jilava, respectiv Gumelniţa B1); idem 1987b, fig. 21/E,12. CIUBANCA, com. Recea-Cristur, jud. Cluj În anul 1968, pe teritoriul satului, pe un deal, a fost descoperit întâmplător un depozit alcătuit din două topoare: 1. A.B.1.12. (504). Topor-ciocan (pl. 20/2), tipul Mezőkerestes. Dimensiuni: lung. = 38,6 cm, lat. max. = 9,65 cm (Gavrilescu / A.Vulpe 1971).


209

Muzeul Dej (fără inv.). 2. A.B.4.2.2. (505). Topor-târnăcop (pl. 28/5), tipul Jászladány, varianta Orşova (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 23 cm, lat. max. = 5,9 cm; exemplarul a fost deteriorat după descoperire, înroşit în foc şi călit, iar vârful cu tăişul vertical rupt. Muzeul Dej (fără inv.). Bibliografie: 1. 2. Gavrilescu / A. Vulpe 1971, p. 651, nr. 2-3, fig. 1/2-3; A.Vulpe 1975, p. 30, 40, nr. 67, 124, pl. 10/67; 16/124; 57A; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 30 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Luca 1999, p. 33, 57 (depozitul este atribuit culturii Bodrogkeresztúr); Maxim 1999, p. 151, nr. 279. CIUMEŞTI, com. Sanislău, jud. Satu Mare Cu ocazia săpării unor gropi pentru silozuri (în anii 1961 şi 1962) pe o colină de nisip, la vest de sat, în punctul „Fântâna păşunii”(?), au fost descoperite întâmplător materiale din cultura Bodrogkeresztúr. În total au fost recuperate 19 vase întregi şi două obiecte de aramă (prezentate mai jos). Descoperirea nu a fost studiată precis, dar se presupune că este vorba de morminte care făceau parte dintr-o necropolă din cultura amintită, dintr-o fază timpurie care continuă şi într-o fază mai nouă (determinările au fost făcute pe baza materialului ceramic [Kacsó 1969, p. 49, 52, 54]), respectiv fazele Bodrogkerestúr I şi II. 1. A.B.10.1.5. (506). Topor plat (pl. 52/2), varianta Sălacea, grupa topoare plate înguste (A. Vulpe 1975), provine probabil dintr-un mormânt din cultura Bodrogkeresztúr. Dimensiuni: lung. = 12,5 cm, lat. = 2,2 cm, gros. = 0,9 cm, lat.t. = 5 cm; muchia îndoită (Kacsó 1969). Muzeul Baia Mare. 2. A.1.1. (507). Daltă (pl. 1/1) care aparţine probabil unui mormânt din cultura Bodrogkeresztúr. Dimensiuni: lung. = 11,7 cm, lat. = 1 cm (Ibidem.). Muzeul Baia Mare. Bibliografie: 1. Kacsó 1969, p. 49, 52, nr. 20, pl. IX/60 (daltă de cupru); A. Vulpe 1975, p. 58, nr. 271, pl. 33/271; Luca 1999, p. 50, nr. 12 (daltă de cupru). 2. Kacsó 1969, p. 52, nr. 21, pl. IX/7 (daltă de cupru); Luca 1999, p. 50, nr. 12. „JUDEŢUL CLUJ” 1. A.B.4.2.1. (512). Topor-târnăcop (pl. 26/4), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (A. Vulpe 1975); locul şi contextul descoperirii nu sunt cunoscute. M. Roska menţionează acest exemplar cu locul descoperirii „Jud. Szolnok-Doboka” (fost jud. Someş, care cuprindea zonele Gherla, Dej, Jibou, Lăpuş şi Beclean (apud Crişan şi colab. 1992, p. 359), la Muzeul Cluj, inv. D.579 (Roska 1942b). La A. Vulpe apare şi un topor de formă necunoscută, din „Fostul judeţ Someş” (Muzeul Cluj, inv. D 579), cu trimiterea la M. Roska (1942b) (A. Vulpe 1975, p. 54), dublându-se descoperirea. În Repertoriul arheologic al judeţului Cluj este amintit şi „un fragment dintr-un mic topor eneolitic de cupru”, dintr-o localitate necunoscută din „Fostul judeţ Someş” (Crişan şi colab 1992, p. 359, [Someş (fostul judeţ)], nr. c.). Dimensiuni: lung.a. = 15,2 cm (tăişul este turtit de la folosire; iniţial, piesa avea probabil 16,4 cm), greut. = 0,350 kg (Roska 1942b). Muzeul Cluj (inv. D 579). Analiza spectrală nr. 8995, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8995 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 D579 26/4

Bibliografie: 1. Roska 1942b, p. 53, nr. 175; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Someş; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Szolnok-Doboka; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 38, nr. 100, pl. 13/100 şi p. 54 („Fost judeţ Someş”); Crişan şi colab. 1922, p. 359, nr. c, d (sunt amintite două piese, dublându-se descoperirea).

Ion Mareş

210

CLUJ - NAPOCA (mun.), jud. Cluj 1. A.B.10.1.1. (508). Topor-plat (pl. 50/3), varianta Gumelniţa, grupa topoare plate înguste (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Muzeul Cluj (inv. I 7570). Analiza spectrală nr. 9010, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9010 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 I 7570 50/3

2. A.B.8. (509). Depozit de topoare de cupru cu braţele în cruce (?) găsit pe teritoriul oraşului sau în împrejurimi, fără alte precizări, din faza Tisa IV, respectiv cultura Bodrogkeresztúr. Muzeul Cluj (?) Bibliografie: 1. A.Vulpe 1975, p. 56, nr. 249, pl. 32/249. 2. Rusu 1971, p. 81; Crişan şi colab. 1992, p. 145, nr. 83; Luca 1999, p. 33, 57. CLUJ (?) sau „TRANSILVANIA” 1. 2. A.B.1.10. (510. 511). Două topoare-ciocan (pl. 17/8,9), tipul Székely şi Nádudvar (A.Vulpe 1975), descoperire de depozit (?), în condiţii necunoscute. În zona oraşului sunt documentate mai multe puncte cu aşezări eneolitice (Crişan şi colab. 1992, p. 118-119), însă o legătură cu locul „Mănăştur Nord” de unde provin şi materiale din cultura Tiszapolgár (Lazarovici 1983) se pare că nu există (pentru descoperirile din acest loc, vezi Crişan şi colab. 1992, p. 120-122). Dimensiuni: lung. = 20,8 cm, greut. = 1,090 kg (nr. 510); lung. = 23,5 cm, greut. = 1,355 kg (nr. 511) (Roska 1942b). Muzeul Cluj (inv. 8098; 8101). Analizele spectrale nr. 9001, 9002, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9001 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 8101 17/9 9002 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 8098 17/8

Bibliografie: 1. 2. Roska 1942a, p. 72, nr. 16; idem 1942b, p. 32, nr. 49, fig. 8; 9; A. Vulpe 1975, p. 27, nr. 45, 46, pl. 5/45, 46; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 32-32 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 152, nr. 293 (un topor de tip Székely şi Nádudvar). CODOR, com. Jichişu de Jos, jud. Cluj 1. A.B.1.6. (513). Topor-ciocan (pl. 16/4), tipul Codor (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător (1971) într-o carieră de piatră, pe terasa superioară a râului Someş (Gavrilescu / A. Vulpe 1971; A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 13 cm, lat. max. = 3,45 cm (Gavrilescu / A.Vulpe 1971). Muzeul Dej (achiziţie, 1971). Bibliografie: 1. Gavrilescu / A. Vulpe 1971, p. 651, nr. 1, fig. 1/1; A. Vulpe 1973, fig. 2/4 la p. 224; idem 1975, p. 23, nr. 28, pl. 3/28; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 35 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 153, nr. 298.


211

COLDĂU, oraş Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud (Coldeu,Várkudu, Kudu) Din această localitate provin obiecte de aramă descoperite întâmplător: 1. A.B.1.12. (514). Topor-ciocan (pl. 20/3), tipul Mezőkeresztes (A. Vulpe 1975); exemplarul nu are nici o legătură cu topoarele de mai jos. În literatura veche au existat unele confuzii privind locul descoperii (vezi Ciacova, nr. 500 şi Lipova, nr. 1224). Dimensiuni: lung. = 34,5 cm, greut. = 2,99 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Muzeul Cluj (inv. 176). 2. A.B.4.2.2. (515). Topor-târnăcop (pl. 28/6), tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975); exemplarul a fost donat muzeului împreună cu toporul următor (Patay 1984), depozit (?). Dimensiuni: lung = 19,8 cm, greut. = 0,412 kg; tăişurile sunt uzate de la folosire (Ibidem.). Déri Muzeum, Debreţin (inv. 41/1904. 2). 3. A.B.4.2.2. (516). Topor-târnăcop, fragment, tipul Jászladány, varianta Orşova; apare împreună cu toporul nr. 515 (Patay 1984), depozit (?). Dimensiuni: lung.a. = 12,4, greut. = 0,376 kg; se păstrează braţul cu tăişul orizontal rupt de la gaura pentru coadă; tăişul este deteriorat (Ibidem.); iniţial pare să fi avut 24-25 cm [Roska 1942b]). Déri Muzeum, Debreţin (inv. 41/1904. 3). Analiza spectrală nr. 13064, efectuată la Muzeul din Stuttgart (apud Patay 1984).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 13064 0 urme 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme 41/1904.3 -

4. A.B.10.2.2. (517). Topor plat lat (pl. 52/11), varianta Coldău (Vulpe 1975), descoperit întâmplător; în zona localităţii (piesa apare şi cu locul descoperirii Dragu, jud. Sălaj [Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 636]) este semnalată şi o aşezare aparţinând ceramicii „Fürchenstih” (A. Vulpe 1975). Muzeul Cluj (inv. D. 583; nou: P 852; fost în colecţia Muzeului Dej). Analiza spectrală nr. 8972, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8972 0 0 1 0 urme urme 0 0 0 0 0 D.583 52/11

Analiza spectrală, proba L15, efectuată la Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 137, tab. 3, L15; Topan/Lazarovici/Balint 1996, p. 639, tab. 1, L15; rezultatele analizei ne-au fost transmise de dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unităţi de măsură în PPM = parte pe milion sau microgram pe gram = mcg/g).

An.nr. Au As Sb Se Cr Ag Ni Sc Fe Zn Co Tn Sn Nr. inv.

Pl.

L15 3,4 16.800 20,5 48,8 0 54,9 68,9 0,019 0 19,3 0 0 0 D583 52/11 5. C.8.1.1. (518). Disc de aramă (pl. 62/6), condiţiile descoperirii sunt necunoscute; probabil din eneolitic; are forma rotundă, suprafaţa plată cu încreţituri şi este găurit la mijloc. Muzeul Cluj (inv. 108). Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 15, nr. 191 (secure de aramă); Roska 1942a, p. 300, nr. 45, fig. 360; idem 1942b, p. 57, nr. 205, fig. 58; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Varkudu; forma grupei 2); A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 64, pl. 9/64; Maxim 1999, p. 153, nr. 300. 2. Roska 1942a, p. 300, nr. 45; idem 1942b, p. 57, nr. 205, fig. 59; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 5 (Varkudu; tipul Ariuşd); A.Vulpe 1975, p. 39, nr. 123, pl. 16/123; Lazarovici 1983, p. 14, nr. 36 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Patay 1984, p. 101, nr. 594, pl. 55/594; Maxim 1999, p. 153, nr. 300. 3. Roska 1942a, p. 300, nr. 45; idem 1942b, p. 57, nr. 205; Patay 1984, p. 101, nr. 595, pl. 55/595.

Ion Mareş

212

4. Roska 1942a, p. 300, nr. 45, fig. 358; A. Vulpe 1975, p. 60, nr. 295, pl.34/295 (greşit inventar nr. D. 593). 5. Roska 1942a, p. 300, nr. 45, fig. 359. COMĂNEŞTI, com. Botoşana, jud. Suceava 1. A.B.10.1.4. (519). Topor plat (pl. 51/19), varianta Cucuteni, descoperit întâmplător cu ocazia săpării unei gropi în apropiere de gara „Soloneţ” a satului. Dimensiuni: greut. = 0,325 kg; colţurile tăişului sunt turtite (din vechime ?). Muzeul Suceava (inv. B/674). Analiza metalografică, efectuată la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (Facultatea de Inginerie).

An. nr. Cu Sn Pb Zn Fe Nr. inv. Pl. - 99,176 urme urme 0,225 0,599 B/674 51/19

Bibliografie: 1. Andronic 1995, p. 275-276, fig. 1 (varianta Gumelniţa); idem 1995-1996, p. 48, nr. 52. CONŢEŞTI, com. Sascut, jud. Bacău Depozit descoperit în condiţii necunoscute, alcătuit din patru topoare plate şi un pumnal: 1. - 4. A.B.10.1.4. (520. - 523.). Patru topoare plate (pl. 51/2,8-10), varianta Cucuteni, grupa topoare plate înguste (A. Vulpe 1975). Trei piese au muchiile turtite de la folosirea lor din vechime (?) (nr. 520-522) şi una este fragmentară (nr. 523; se păstrează o parte dinspre muchie). Inst. Arh. Bucureşti. 5. B.1.1. (524). Lamă de pumnal (pl. 54/2), tipul Ariuşd; stare precară de conservare. Inst. Arh. Bucureşti. Analizele spectrale nr. 8544 (la noi, nr. 524), 8545-8548 (la noi, nr. 520-523), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 238-239). An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8544 0 0 0 0,036 0,21 0 0,038 0 0 0 0 - 54/2 8545 0 0 0 0,18 0,2 <0,01 0,01 0 0 0 0 - 51/8 8546 0 0 0 0,27 0,15 0 0,021 0 0 0 0 - 51/9 8547 0 0 0 0,31 0,17 0 0,015 0 0 0 urme - 51/10 8548 0 0 0 0,17 0,24 0 0,009 0 0 0 0 - 51/2

Bibliografie: 1. - 5. A. Vulpe 1973, fig. 1/4 de la p. 222 (toporul nr. 523); idem 1975, p. 58, nr. 263-266, pl. 33/263-266 şi 60/B, 2-5; Comşa 1980, p. 216, nr. 35, fig. 9/7-10. CORLĂTENI, jud. Botoşani 1. C.10.5. (525). Ac cu un capăt conic (pl. 10/23) descoperit în aşezarea Cucuteni A-B, din punctul “Pe Ţarină” unde, între anii 1949-1951, au fost întreprinse săpături arheologice (colectiv condus de Ion Nestor) (Monah / Cucoş 1985, p. 78, nr. 275). Inst. Arh. Bucureşti (?). Bibliografie: 1. Comşa 1980, p. 210, nr. 13, fig.4/8 (cultura Cucuteni, sfârşitul fazei A). CORNEŞTI, com. Mihai Viteazu, mun. Turda, jud. Cluj (Sinfalva, Şonfalău)


213

1. A.B.2.4. (526). Topor-ciocan (pl. 24/5), tipul Corneşti, grupa topoare cu braţul-ciocan cilindric (A.Vulpe 1975); topor de luptă (Streitaxt), tipul Şiria (Patay 1984), descoperit întâmplător. Dimensiuni: lung. = 14,3 cm, greut. = 0,245 kg (Roska 1942b; Patay 1984). Déri Múzeum, Debreţin (inv. 37/1904. 54; fosta colecţie Pataky Victor din Cluj), pierdut. 2. A.B.4.2.6. (527). Topor-târnăcop (pl. 44/5), tipul Jászladány, formă specială (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător într-o carieră pentru exploatarea argilei, pe malul stâng al râului Arieş, pe pintenul dealului „Podirei” situat la sud-vest de Turda. Dimensiuni: lung.tot. = 20,7 cm; lung.br.t.v. = 8,9 cm; lung.br.t.o. = 9 cm, lat.t.v. = 3,6 cm, lat.br.o. (la mijloc) = 2,6 cm, diam.g.c. = 2,8 cm; braţul cu tăişul orizontal a fost deteriorat după descoperire prin ciocănire, având acum o formă ascuţită (Feneşan / Milea 1966). Muzeul Turda (inv. 1450). 3. C.1.6. (528). Brăţară descoperită ori pe proprietatea Bisericii Unitariene, aproape de dealul „Aurarului” (Aranyász), ori pe locul „După grădini”; la descoperire: mărgele de cupru (nr. 529). Fosta colecţie Létay. 4. C.4.6. (529). Mărgele, numărul şi forma lor nu sunt precizate (cu nr. 528). Fosta colecţie Létay. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 248, nr. 59, fig. 308; idem 1942b, p. 51, nr. 154, fig. 52 (topor de aramă cu dublu tăiş în cruce); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Sinfalva; forma grupei 2); Patay 1968, tabelul de la p. 20-21, nr. 19; A. Vulpe 1975, p. 32, nr. 78, pl. 10/78; Lazarovici 1983, p. 15, nr. 39 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Patay 1984, p. 100, nr. 589A; Crişan şi colab. 1992, p. 164, nr. 2; Maxim 1999, p. 153, nr. 308. 2. Feneşan / Milea 1966, p. 448; A. Vulpe 1975, p. 45, nr. 199, pl. 27/199; Crişan şi colab 1992, p. 164, nr. 3 (eronat locul descoperirii „După Grădini” = „Kortmese”). 3. 4. Feneşan / Milea 1966, p. 448; Crişan şi colab. 1992, p. 164, nr. 2. COSMEŞTI, jud. Galaţi 1. A.B.2.4.1. (530). Topor-ciocan (pl. 24/1), grupa topoare cu braţul-ciocan cilindric, tipul Corneşti, locul şi condiţiile descoperirii sunt necunoscute. Dimensiuni: lung. = 10,8 cm. Muzeul Tecuci. Analiza spectrală, efectuată la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, indică un conţinut de 0,5% Sn. Bibliografie: 1. A. Vulpe 1997, p. 273 şi nota 46, fig. 12. COŞOVENI, jud. Dolj 1. A.B.4.2.2.? (531). Topor-târnăcop (pl. 28/10), tipul Jászladány, varianta Orşova (?), descoperit întâmplător la Coşovenii de Jos. Amintit la Muzeul Turnu Severin (colecţia Istrati-Capşa). 2. A.B.9. (532). Topor, fragment, cu două tăişuri opuse (?), de tip necunoscut, descoperit întâmplător. Amintit la Muzeul Turnu Severin (colecţia Istrati-Capşa). Bibliografie: 1. 2. Moisil 1911, p. 84, fig. 1/1 (topor lung de aramă, cu două tăişuri aşezate în sens invers, descoperit la Coşovenii de Jos; desenul nu este de încredere); Nestor 1933, p. 78, nota 307; Berciu 1939, p. 87, fig. 100/4 (desenul nu este de încredere; Coşovenii de Jos; incluse în seria C2); idem 1939-1942, p. 50, nr. 12 (tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 36, nr. 203 (tipul C2). COTEANA, jud. Olt 1. A.B.10.1.2. (533). Topor plat (pl. 50/11), varianta Coteana, grupa topoare plate înguste (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Dimensiuni: lung. = 15 cm, gros. max. = 1,6 cm. Muzeul Turnu Severin (fără inv.; colecţia Istrati-Capşa). Analiza chimică, efectuată de Niculescu Otin (Publicaţiile „V. Adamachi”, V, 1910-1913, p. 411), cuprinde: As 1,403% (apud Berciu 1942).

Ion Mareş

214

Bibliografie: 1. Moisil 1911, p. 84 (daltă simplă de aramă); Berciu 1941, p. 3, 6, fig. de la p. 4 (secure plată, varianta a2); idem 1942, p. 36, nr. 204 (categoria securi plate, tipul carpatic, A2); idem 1961, p. 234; A. Vulpe 1973, fig. 1/2 de la p. 222; idem 1975, p. 57, nr. 251, pl. 32/251; Comşa 1978, p. 115, nota 27, fig. 3/B, 4; idem 1987, fig. 21/II. B, 4. COTIGLET, com. Ceica, jud. Bihor (Cotliget, Kotliget, Kotviklet) 1. A.B.1.2. (534). Topor-ciocan (pl.14/2), tipul Cotiglet (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Muzeul Oradea (inv. 1740). Analiza spectrală nr. 9240, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9240 urme 0 0 0 urme 0,01 0 0 0 0 ++ 1740 14/2

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 137, nr. 256; idem 1942b, p. 40, nr. 92; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Kotyiklet; forma grupei 2); A.Vulpe 1973, fig. 2/2 de la p. 224; idem 1975, p. 21, nr. 20, pl. 2/20; Lazarovici 1983, p. 15, nr. 40 (Cotlighet; pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 153, nr. 314. COŢOFENII DIN DOS, jud. Dolj

Depozit (?) alcătuit din două topoare cu două tăişuri dispuse în cruce (A. Vulpe 1975), găsit în condiţii mai puţin clare. Al doilea exemplar pare o descoperire întâmplătoare ori de la cetatea „Mihăiţă” (Berciu 1939), ori din locul „Botul Dealului”, piesa fiind cumpărată de la nişte locuitori, în anul 1915 (Berciu 1942); referitor la primul topor, lipsesc informaţiile. 1. A.B.4.2.2. (535). Topor-târnăcop (pl. 28/7), tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975). Muzeul Târgu Jiu (donaţie a Muzeului Craiova, inv. 1929). 2. A.B.4.2.4. (536). Topor-târnăcop (pl. 36/4), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975). Muzeul Craiova (inv. 4283).

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 115, pl. 15/115. 2. Berciu 1939, p. 87, nr. 4, fig. 97/a, b (seria C2); idem 1939-1942, p. 50, nr. 11 (tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 37, nr. 206 (tipul C2); A.Vulpe 1975, p. 42, nr. 167, p. 22/167. CRAIOVA (oraş), jud. Dolj

1. A.B.8. (537). Unul sau două topoare-târnăcop şi un al treilea fragmentar, descoperiri întâmplătoare şi izolate. Amintite la Muzeul Oraşului Bucureşti (colecţia Severeanu). Bibliografie: 1. Berciu 1939, p. 88, nr. 7 (două exemplare, din care unul fragmentar, incluse în seria C2); idem 1939-1942, p. 50, nr. 14 (două exemplare întregi şi unul fragmentar, tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 47, nr. 210 (trei exemplare, din care unul în stare fragmentară, tipul C2). CRĂCIUNEŞTI, com. Băiţa, jud. Hunedoara 1. A.B.4.4 (538). Topor-târnăcop (pl. 46/4), tipul Târgu Ocna (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Dimensiuni: lung.tot. = 21 cm, lung.br.t.v. = 7,4 cm, lung.br.t.o. = 9,9 cm, lat.t.o. = 4,4 cm, lat.t.v. = 3,6 cm, greut. = 0,800 kg (Andriţoiu 1971); capătul dinspre interior al tăişului vertical se arcuieşte ca un cârlig. Muzeul Deva (inv. 5219). Analiza spectrală nr. 9147 (Crăciuneşti ?), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).


215


2. B.1.2. (538A). Pumnal de cupru (pl. 54/5), tipul Bodeşti, descoperit întâmplător în anul 1975 la intrarea principală a peşterii „Şura de Mijloc”, cunoscută şi sub numele de „Peştera cu trei intrări” din masivul calcaros „Măgura Băiţei” de la est de sat. În peştera respectivă, în locul amintit, a fost efectuat în anul 1976 un sondaj de control (I. Andriţoiu, M. D. Lăzurcă, C. Avram); materialele ceramice amestecate descoperite sunt din faza Coţofeni III şi hallstattiene timpurii (Andriţoiu 1978, p. 55 şi urm.). Dimensiuni aprox.: lung = 8,5 cm, lat.max. = 3,2 cm. Exemplarul are trei găuri pentru nit la mâner, lama foliacee, secţiunea transversală lenticulară, vârful rupt din vechime. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 110, nr. 73, fig. 132 (Jud. Hunedoara; târnăcop); idem 1942b, p. 38, nr. 79, fig. 23 (aceleaşi date); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Jud. Hunedoara; tipul 1); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Hunyad; tipul Jászladány); Andriţoiu 1971, p.39-40, nr. 4, fig.3 (pentru locul descoperirii: Ibidem, p. 37, nota 4); A.Vulpe 1975, p. 50, nr. 230, pl. 30/230; Maxim 1999, p. 154, nr. 322. 2. Andriţoiu 1978, p. 58, nota 5, pl. II/9; Ciugudean 2000, p. 34, pl. 133/5. CRESTUR, com. Abrămuţ, jud. Bihor (Cristur, Apátkeresztúr) 1. A.B.1.8. (539). Topor-ciocan (pl. 16/9), tipul Crestur (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Dimensiuni: lung. = 16,3 cm, greut. = 1,170 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Pe latura exterioară toporul are cinci, iar pe latura interioară trei semne rotunde, puţin adânci (Ibidem.). Muzeul Săcuieni (inv. 941; din vechea colecţie Penkért Mihaly). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 26, nr. 97, fig. 21; idem 1942b, p. 26, nr. 9, fig. 27; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Cristur; tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 3, 6, lista 2, fig. 1/3 (Apákeresztúr); Bognár-Kutzián 1972, p. 141, nota 251; A. Vulpe 1975, p. 25, nr. 33, pl. 3/33; Maxim 1999, p. 154, nr. 325. CRISTURU SECUIESC (oraş), jud. Harghita 1. D.5. (540). Bucată de aramă descoperită într-o locuinţă din cultura Bodrogkesztúr, din aşezarea de pe locul „Poala Bradului” (din marginea oraşului), în timpul săpăturilor arheologice din anul 1965. Muzeul Sfântu Gheorghe. Bibliografie: 1. Zoltan Székely 1970, p. 202; Maxim 1999, p. 154, nr. 331. CRIZBAV, com. Hălchiu, jud. Braşov (Crizba, Krizba, Kresbach ) 1. A.B.7. (541). Târnăcop (pl. 48/7), inclus în tipul Târgu Ocna sau într-o variantă a acestui tip, descoperit întâmplător pe locul „Cetăţuia” („Heidenburg”) din Munţii Perşani (A. Vulpe 1975). Ca loc al descoperirii este menţionat şi „Dealul Stejari”, unde se află o aşezare Ariuşd-Cucuteni A (Maxim 1999). Fragmente ceramice din cultura Coţofeni au fost descoperite în incinta cetăţii dacice de pe „Dealul Eroilor” („Heldenburg”), în cursul cercetărilor arheologice (Costea 1995, p. 29, nr. 31). Dimensiuni: lung. = 18,2 cm, greut. = 0,260 kg (Roska 1942b). Muzeul Braşov (inv. 6622). Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 16, nr. 212; Berciu 1939-1942, p. 54, nr. 3, fig. 1/8 (Crizba; tipul C, varianta C3, seria Târgu Ocna; desenul nu prezintă încredere); idem 1942, p. 38, nr. 211; Roska 1942a, p. 143, nr. 328, fig. 166; idem 1942b, p. 40, nr. 97, fig. 22 (Hackenpickel); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Crizba; tipul 4); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 9 (Doppelhacken); Schubert 1965, p. 282, nota 33, fig. 1 (Pickelhacke); A. Vulpe 1975, p. 50, nr. 233, pl. 30/233 (Axtpickel); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 213, nr. 74, fig. 9/4 (târnăcop-pic); Maxim 1999, p. 155, nr. 337.

Ion Mareş

216

CUBULCUT, com. Săcuieni, jud. Bihor (Chibulcut, Köbölkút) 1. A.B.4.2.2. (542). Topor-târnăcop (pl. 28/8), tipul Jászladány, varianta Orşova, descoperit întâmplător pe o muchie de deal, în pădurea „Frater” (A. Vulpe 1975); ca loc al descoperirii este amintit „Dealul Bătrân / Öreghegy” unde se află o aşezare din cultura Tiszapolgár, faza A (Maxim 1999). La Cubulcut sunt menţionate materiale ceramice din cultura Tiszapolgár (Lazarovici 1983, p. 15, nr. 44, fig. 2/6, 11-12; 3/11, 19-21; 5/6; 8/7). Muzeul Săcuieni (inv. 1085). 2. A.B.8. (543). Topor cu un singur tăiş (Roska 1942b), de tip necunoscut (A. Vulpe 1975); nu sunt date legate de descoperire. Dimensiuni: lung.=12,8 cm, (Roska 1942a) sau 22,8 cm (Roska 1942b). Fost la Muzeul Oradea (inv. vechi 1776), pierdut. Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 109B, pl. 14/109B; Lazarovici 1983, p. 15, nr. 44 (lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 155, nr. 339. 2. Roska 1942a, p. 138, nr. 265; idem 1942b, p. 40, nr. 93; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Chibulcut; tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Köbölkut; forma grupei 2); A.Vulpe 1975, p. 54. CUCIULATA, com. Hoghiz, jud. Braşov 1. A.B.4.2.7. (544). Topor-târnăcop, fragment (pl. 45/4), tipul Jászladány, varianta necunoscută (A.Vulpe 1975), descoperit probabil pe dealul „Stogul lui Coţofană”; se păstrează braţul cu tăişul vertical, rupt de la gaura pentru coadă. Muzeul Făgăraş (inv. 138). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p.46, nr.210, pl.28/210; Costea 1995, p.29, nr.34; Maxim 1999, p. 155, nr. 342. CUCUTENI, jud. Iaşi Staţiunea eponimă a culturii Cucuteni, amplasată pe promontoriul „Cetăţuia” (din satul Băiceni), a fost cercetată prin efectuarea de săpături arheologice sistematice de către prof. german Hubert Schmidt şi Gerhard Bersu, în timpul campaniilor din anii 1909-1910. Investigaţiile arheologice au fost reluate începând cu anul 1961 de către un colectiv de arheologi din Iaşi, sub conducerea prof. Mircea Petrescu-Dîmboviţa (Schmidt 1932; Petrescu-Dîmboviţa 1966; Monah / Cucoş 1985, p. 82, nr. 303). Din aceste cercetări au rezultat şi piese de cupru: 1. A.B.1.3. (545). Topor-ciocan (pl. 14/7), tipul Vidra (A. Vulpe 1975), descoperit în aşezare în timpul săpăturilor arheologice din anul 1962, într-o locuinţă cu platformă de lut ars datată în faza Cucuteni A3 (Petrescu-Dîmboviţa 1966; A. Vulpe 1975; E. Comşa 1983). Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti (transferat de la Muzeul Iaşi). 2. A.B.4.4.1. (546). Topor-târnăcop, fragment (pl. 47/1), care ar putea fi atribuit tipului Târgu Ocna (A.Vulpe 1975); iniţial piesa a fost încadrată în categoria topoarelor cu gaura la mâner (Schaftlochäxte), de tip Pădureni (idem 1970). Fragmentul de topor (s-a păstrat braţul cu tăişul vertical rupt de la gaura pentru coadă) a fost descoperit în timpul săpăturilor arheologice din anii 1909-1910, în groapa 8a, la circa 0,40-0,50 m adâncime, într-un strat în care predomina ceramica B (respectiv, faza Cucuteni B), în relaţie cu chirpicul ars de la o locuinţă din zona superioară a depunerii Cucuteni B; zona de separaţie între depunerile mai vechi (faza Cucuteni A) şi mai noi (faza Cucuteni B) a fost delimitată, în groapa amintită, la circa 0,90-1,10 m adâncime (Schmidt 1932). Piesa poate fi datată în faza Cucuteni B (cercetările, reluate din anul 1961, au documentat două niveluri din această fază, respectiv Cucuteni B1 şi B2 [Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 18-19, 29; Monah / Cucoş 1985, p. 82, nr. 303]) sau, mai puţin probabil, în cultura Horodiştea-Folteşti, etapa a II-a, existentă aici (Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 11, 20); fragmentele ceramice din acest nivel numite de H. Schmidt „Cucuteni C” sunt interpretate ca aparţinând culturii Costişa (A. Vulpe 1970). Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin (pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial). Analiza chimică nr. 2, efectuată la Muzeul din Berlin (Schmidt 1932, p. 125).


217

An. nr. Cu Sn As Fe Pb Ni+Co Ag S Si Total Nr.inv. Pl.

2 99,00 0 0,59 0,05 urme urme 0 urme 0,09 99,73 - 47/1 3. A.B.10.1.4. (547). Topor plat (pl. 51/7), varianta Cucuteni, grupa topoare plate înguste (A.Vulpe 1975), descoperit în timpul săpăturilor arheologice din anii 1909-1910, în şanţul 2/8, la 1,10 m adâncime, sub zona de separaţie a celor două depuneri din fazele Cucuteni A şi B, într-un strat unde predomina ceramica mai veche (Cucuteni A) (Schmidt 1932). Exemplarul ar putea aparţine, după Hubert Schmidt, stilurilor de tranziţie din zonele de tranziţie (Cucuteni A-B) ale straturilor mijlocii (Schmidt 1932). Dimensiuni: lung. = 12 cm, lat.t. = 4 cm, lat.mc. = 2,5 cm, gros.= 1,2 cm (Ibidem.). Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin (pierdut). Analiza chimică nr. 1, efectuată la Muzeul din Berlin (Schmidt 1932, p. 125).

An. nr. Cu Sn As Fe Pb Ni+Co Ag S Si Total Nr.inv. Pl. 1 98,17 0 1,53 0,24 0 0,09 urme 0 0 100,03 - 51/7

4. A.B.10.1.2. sau A.B.10.1.4. (548). Topor-plat, probabil varianta Coteana sau Cucuteni, grupa topoare plate înguste (A. Vulpe 1975). Piesa este un tip aparte, cu arc la capătul de sus (Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 23). Exemplarul a fost descoperit în timpul cercetărilor arheologice din anul 1961 şi datează din faza Cucuteni B (Ibidem.). Muzeul Iaşi (nu se găseşte). 5. B.1.3. (549). Pumnal (pl. 54/11), tipul Cucuteni, descoperit în timpul pregătirilor pentru efectuarea săpăturilor arheologice din toamna anului 1909, în afara aşezării de pe „Cetăţuia”, deasupra unei cariere de piatră cercetată prin şanţurile 4 şi 5, cu ceramică din cultura mai nouă (respectiv Cucuteni B) şi foarte nouă (respectiv cultura Horodiştea) (Schmidt 1932). Pumnalul poate fi relaţionat ori cu nivelul din faza Cucuteni B2 (extins şi în afara fortificaţiei aşezării), ori cu locuirea din prima etapă a culturii Horodiştea-Folteşti din exteriorul fortificaţiei (stratigrafia staţiunii determinată după reluarea cercetărilor arheologice, începând cu anul 1961 [Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 11, 20]). Dimensiuni: lung. = 19,2 cm, lat. = 6 cm (Schmidt 1932). Fost la Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin (pierdut). Analiza chimică, efectuată în Laboratorul Muzeului din Berlin (Schmidt 1932, p.125).

An. nr. Cu Sn As Fe Pb Ni+Co Ag S Si Total Nr. inv. Pl. 3 98,19 0 1,14 0,15 0 0 0 0 0 99,48 - 54/11

6. A.B.11. (550). Cuţit (pl. 53/2) descoperit în perioada săpăturilor arheologice dintre anii 1909-1910, în timpul cercetării şanţului de apărare al aşezării, în secţiunea 16f, la 0,60 m adâncime, în depuneri mixte (amestecate), fără ceramică (Schmidt 1932). Piesa aparţine probabil nivelului Cucuteni B (etapele Cucuteni B1 şi B2). Dimensiuni. lung. = 6,4 cm, lat. = 0,7/1,8 cm (Schmidt 1932). Fost la Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin (pierdut). Analiza chimică nr. 6, efectuată în Laboratorul Muzeului din Berlin (Schmidt 1932, p 125).

An. nr. Cu Sn As Fe Pb Ni +Co Ag S Si Total Nr. inv. Pl. 6 99,88 0 0 urme 0 0 urme 0 0 100,03 - 53/2

7. A.5.2. (551. 553); A.5.5. (552); A.5.7. (554-558). Străpungătoare întregi (pl. 4/6,18; 7/12; 8/19,22,23) şi fragmentare (pl. 8/20, 21); numărul lor nu este precizat (sunt ilustrate opt piese; Schmidt 1932, p. 61, fig. 15/1,2 şi pl. 30/2-6, 9). Exemplarele au fost descoperite atât în straturile superioare ale aşezării, cu ceramică nouă (respectiv din fazele Cucuteni B1 şi B2), cât şi, în cazul unei piese (pl. 7/554), în depunerile din partea de jos, la circa 1,45 m adâncime, cu ceramică predominant mai veche, faza Cucuteni A (Schmidt 1932, p. 62, pl. 30/2). Dimensiuni: lung. (piesele întregi) = 5,7-8,2 cm (Ibidem, pl.30/2,3,6,9) şi (cele fragmentare) 4-4,3 cm (Ibidem, pl. 30/4, 5). Foste la Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin (pierdute). Analiza chimică nr. 4 (una din piese), efectuată la Muzeul din Berlin (Schmidt 1932, p. 125).

Ion Mareş

218

An. nr.

Cu Sn As Fe Pb Ni+Co Ag S Si Total Nr. inv. Pl.

4 99,76 0 0 0,04 0 0,07 0 0 0 99,87 - - 8. C.4.1. (559). Mărgele tubulare (pl. 60/3), numărul lor nu este precizat, unite prin oxidare, descoperite în timpul săpăturilor arheologice din anii 1909-1910, în şanţul 20, săpătura 5, la circa 0,90 m adâncime, într-un strat cu ceramică din faza Cucuteni B neamestecată cu alte depuneri arheologice până la circa 1,50 m adâncime. Dimensiuni: lung. = 4,3 cm (Schmidt 1932). Foste la Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin (pierdute). 9. C.1.1.? (560). Brăţară (pl. 56/10) de aramă sau de bronz (nu a fost analizată chimic), în formă de spirală (?), descoperită (cercetările din anii 1909-1910) la 1 m adâncime, în şanţul 13, într-un strat cu ceramică predominant mai nouă (Schmidt 1932), respectiv faza Cucuteni B. Dimensiuni: lat. max. = 2,5 cm (Ibidem.). Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin (pierdută). 10. D.5. (561). Fragment de cupru (?) (pl. 65/14) descoperit în timpul săpăturilor dintre anii 1909-1910; alte date lipsesc. Mus. f. Vor-und Frühgeschichte, Berlin (?). Bibliografie: 1. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 23, fig. 7; idem / Andronic 1966, pl. 10; A. Vulpe 1964, p. 459; idem 1973, p. 225; idem 1975, p. 22, nr. 26, pl. 3/26 şi pl. 55A; idem 1976, p. 140; Schubert 1965, p. 283; Bognár-Kutzian 1972, p. 144, 199; Greeves 1975, p. 159, fig. 2/14; Comşa 1978, p. 115, nota 32; idem 1980, p. 210, nr. 10.c., fig. 3/6; idem 1983, p. 9, fig. 7; idem 1987a, p. 87; idem 1987b, fig. 18/B, 6; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 202, nr. 8, fig. 8/4. 2. Schmidt 1932, p. 60, 88, nr. 2, pl. 30/10 (Lochaxt mit unterem Schafthelm); Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 23; A. Vulpe 1970, p. 46, nr. 179; idem 1973, p. 228 şi nota 78; idem 1975, p. 51, nr. 234, pl. 31/234; Comşa 1980, p. 217, fig. 9/5; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 210, nr. 72. 3. Schmidt 1932, p. 59-60, nr. 1, pl. 30/11; Berciu 1961, p. 235; Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 23; A.Vulpe 1973, p. 222; idem 1975, p. 57, nr. 262, pl. 33/262; Comşa 1980, p. 217, nr. 40.b., fig. 9/11. 4. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 23, fig. 7; A. Vulpe 1975, p. 57, nr. 262A; Comşa 1980, p. 210, nr. 10.d. 5. Schmidt 1932, p. 60, nr. 3, pl. 30/1; Novotná 1982, p. 313, fig. 1. 6. Schmidt 1932, p. 61, nr. 4, fig. 30/14; Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 23 (lamă de brici); Comşa 1980, p. 210, nr. 10.b., fig. 2/20 (din faza Cucuteni A); Iconomu 1966, p. 181, nr. 91, pl. 7/11 (lista cu obiecte de la Cucuteni întocmită de Constantin Dascălu şi împrumutate lui H. Schmidt, la Berlin, pentru publicare). 7. Schmidt 1932, p. 61-62, nr. 5, fig. 15/1, 2 şi pl. 30/2-6, 9; Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 23; Comşa 1980, p. 217, nr. 40.a, fig. 8/1-10 (aici şi mărgelele din cupru, ilustrate la Schmidt 1932, pl. 30/12); Iconomu 1996, p. 181, nr. 85, 86, pl. 7/5, 6 (două piese; aceeaşi listă; corespund cu exemplarele de la Schmidt 1932, fig. 15/1 (?) şi pl. 30/9). 8. Schmidt 1932, p. 62, nr. 6, pl. 30/12; Iconomu 1996, p. 181, nr. 89, pl. 7/9 (aceeaşi listă). 9. Schmidt 1932, p. 62, nr. 9, pl. 30/13. 10. Iconomu 1996, p. 181, nr. 90, pl. 7/10 (aceeaşi listă; piesa nu apare la Hubert Schmidt). CUNEŞTI, com. Grădiştea, jud. Călăraşi În timpul sondajului arheologic din anul 1930 practicat în tell-ul amplasat în vestul localităţii, a fost descoperită şi o piesă de cupru (Popescu 1938): 1. A.5.7. (562). Străpungător, fragment (pl. 8/24), descoperit în aşezare, la 1,40 m adâncime, în primul strat din cultura Gumelniţa (Ibidem, p. 109 şi urm.), faza A2 ? (Comşa 1978); piesa este ruptă în patru bucăţi. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Bibliografie: 1. Popescu 1938, p. 117, fig. 10/1; Comşa 1978, p. 114. CUPTOARE, com. Cornea, jud. Caraş-Severin A. În urma săpăturilor arheologice efectuate în aşezarea de pe dealul „Sfogea”, în anii 1980 (Gh. Lazarovici), 1981 (I. Bozu, A. Oprinescu) şi 1994 (A. Oprinescu), au fost descoperite trei piese din cupru (Lazarovici 1983; Oprinescu 1995; 1995b), prezentate mai jos.. Aşezarea din punctul amintit are un


219

strat de cultură gros de circa 2 m, cu mai multe niveluri din cultura Sălcuţa (Lazarovici 1979, p. 194; Oprinescu 1995; idem 1995a). 1. A.B.10.1.3. (563). Topor plat (pl. 51/13), varianta Sălcuţa, grupa topoare plate înguste, descoperit în secţiunea II/1994, caroul 3c, într-o groapă (cu dimensiunile : 2,10 x 1,95 m) aparţinând unei locuinţe din aşezarea culturii Sălcuţa IIc-III ; piesa era aşezată între două pietre. Dimensiuni: lung. = 11,5 cm, lat.t. = 3,2 cm, lat.mc. = 1,6 cm, gros.max. = 1,3 cm, greut. = 0,220 kg (Oprinescu 1995, p. 139); lat. = 2,5 cm, greut. = 0,210 kg (Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 640). Muzeul Reşiţa. 2. A.5.7. (564). Străpungător descoperit în aşezarea culturii Sălcuţa, faza neprecizată. Muzeul Reşiţa (?). 3. D.9. (565). Fragmente de obiecte, în număr neprecizat, descoperite în aşezarea culturii Sălcuţa, faza neprecizată. Muzeul Reşiţa (?). B. În timpul săpăturilor arheologice efectuate pe terasa de la piciorul stâncii „Piatra Ilişovei” (o colină de piatră cu altitudinea de 1200 m, amplasată la extremitatea nordică a masivului Cernei Vir din Munţii Banatului), în aşezarea culturii Coţofeni, cu două nivele de locuire din fazele II şi III, au fost descoperite obiecte de cupru (Maxim 1993, p. 65 şi urm.), fără precizarea nivelului din care provin: 4. 5. 6. A.5.5. (565A. 565B. 565C.). Trei străpungătoare (pl. 8/7,8,10) cu secţiunea transversală rectangulară, mai grose spre capătul proximal şi subţiri spre capătul distal, cu vârfurile ascuţite. Muzeul Cluj sau Muzeul Reşiţa. 7. A.B. 10.3. ? (565D). Fragmentul dinspre tăiş de la un topor plat (pl. 52/14), probabil de tipul cu tăişul lăţit. Muzeul Cluj sau Muzeul Reşiţa. 8. D.5. (565E). Bucăţi de cupru nativ; indică posibilitatea exploatării filoanelor aflate în rocile ce domină terasa pe care este amplasată aşezarea. Muzeul Cluj sau Muzeul Reşiţa. 9. D.6. (565F). „Bobiţe” (grăunţe) de cupru rezultate de la topirea metalului, fapt ce documentează activitatea metalurgică locală. Muzeul Cluj sau Muzeul Reşiţa. Bibliografie: 1. Oprinescu 1995, p. 139-144, fig. de la p.144 ; Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 640-642, pl. III/1-8. 2.3. Lazarovici 1983, p. 4, nota 20. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Maxim 1993, p. 66, 67, fig. 5/6-8, 11; Ciugudean 2000, p. 33, 35, pl. 133/6 (fragmentul de topor). CURCANI, jud. Călăraşi 1. A.1.1. (566). Daltă (pl. 1/2 descoperită într-un mormânt izolat, cu ocazia săpării unei fundaţii în curtea unui locuitor din sat (în dreptul km 99+100, pe drumul naţional Bucureşti-Olteniţa), la 1,20 m adâncime; piesa a fost găsită pe antebraţul unui schelet uman aflat în poziţie chircită; la descoperire: un topor plat de piatră, un topor-ciocan confecţionat din rocă vulcanică şi fragmente de la o strachină de lut care aparţine culturii Gumelniţa, faza neprecizată (Ghianopoulos 1966, p. 477, fig. 1/1, 2; topoarele de piatră). Dimensiuni: lung. = 13,4 cm, lat.t. = 2 cm, lat.mc. = 1,46 cm, gros. max. = 1,26 cm. Muzeul Olteniţa. Bibliografie: 1. Ghianopoulos 1966, p. 477, fig. 1/3. CURTEA, jud. Timiş În „Peştera Româneşti” au fost efectuate săpături arheologice în anul 1948 (M. Moga) şi ulterior (Fl. Mogoşanu şi I. Straton), documentându-se locuiri din cultura Starčevo-Criş, cultura Tiszapolgár, de tip Herculane II (eneolitic, complexul Herculane-Cheile Turzii) şi Coţofeni, o etapă târzie (Roman 1971, p. 81; idem 1973, p. 59-60); de aici provin şi piese de cupru:

Ion Mareş

220

1. A.5.5. (567). Străpungătoare de formă prismatică, cu secţiunea transversală rectangulară şi capetele ascuţite. Muzeul Timişoara; Muzeul Lugoj (inedite). 2. C.1.3. (568). Brăţară deschisă descoperită în aşezarea culturii Coţofeni (Lazarovici 1975); după conţinutul analizei spectrale pare a fi dintr-o depunere anterioară. Muzeul Timişoara (inv. 2017; inedită). Analiza spectrală nr. 9160, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9160 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 2017 -

Bibliografie: 1. Roman 1969, p. 68. 2. Lazarovici 1975, p. 19. DALNIC, com. Moacşa, jud. Covasna 1. A.B.8. (569). Topor-ciocan de tip necunoscut descoperit întâmplător într-o grădină (locuitorul Bartha), din zona pârâului Magaró. Fost la Muzeul Sfântu Gheorghe (pierdut). Bibliografie: 1. Repertoriul Covasna 1998, p.100, nr.XXIVa.3. (303); Maxim 1999, p. 156, nr. 355. DECEA, com. Mirăslău, jud. Alba (Decia Mureşului, Marosdécse) Cu ocazia lucrărilor pentru deschiderea unei cariere de piatră din anul 1912, au ieşit la iveală materiale arheologice (descoperirea nu a fost studiată precis; piesele au ajuns la Muzeul Colegiului Bethlen din Aiud [Kovács 1944, p. 3 şi urm.]) şi proveneau probabil dintr-unul sau mai multe morminte distruse. Ulterior în acest loc au fost făcute săpături arheologice (Kovács István) care au dus la descoperirea unei necropole de înhumaţie; au fost investigate 15 morminte şi urmele altor patru (I. Kovács, Cimitirul eneolitic de la Decia Mureşului, în AISC, I, 1928-1932 [lucrarea nu ne-a fost accesibilă]; idem 1944). Mormintele care conţineau schelete culcate pe spate, cu picioarele uşor îndoite la dreapta sau la stânga, cu mâinile întinse pe lângă corp, aveau inventar funerar variat şi ocru roşu (în afară de lucrările citate, vezi şi Nestor 1933, p. 73-76, pl. 10/1-3, fig. 14/1-3; Roska 1942a, p. 159, nr. 89, fig. 187/1-7; 188; 189; 190/1-13). Necropola aparţine grupului cultural (sau aspectului cultural) Decea Mureşului (numit şi cultura Decea Mureşului), a cărui datare diferă în literatura arheologică (o amplă analiză referitoare la opiniile exprimate şi bibliografia problemei, la Dodd-Opriţescu 1978). Studierea comparativă a materialelor arheologice din necropolă, cu altele de aceeaşi factură din morminte sau aşezări similare grupului cultural amintit, cât şi analogiile şi relaţiile cu civilizaţiile contemporane descoperirii, din zonă sau din est (Dodd-Opriţescu 1978), au precizat poziţia cronologică a grupului cultural Decea Mureşului ca fiind la graniţa dintre culturile Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr (o fază târzie a primei culturi sau o fază de tranziţie între ambele [Roman 1971, p. 114; idem 1973, p. 64-66; Dodd-Opriţescu 1978, p. 95 şi urm.; Lazarovici 1983, p. 11; Luca 1994, p. 11; idem 1999, p. 9, 12, 39, 43-45]). Inventarul funerar din mormintele necropolei include şi piese de cupru: 1. A.B.4.2.5. (570). Topor-târnăcop (pl. 40/5), tipul Jászladány, varianta Brad (A.Vulpe 1975), provine probabil dintr-un mormânt distrus în timpul lucrărilor pentru deschiderea carierei de piatră. Dimensiuni: lung. = 20,6 cm, greut. = 1,71 kg (Roska 1942b, p. 43, nr. 106); exemplarul are semne, probabil elemente decorative sau mărci, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă, şi este fisurat pe o latură. Fost la Muzeul Aiud (pierdut ?). 2. C.4.1.; C.4.3. (571. - 878.). 308-310 mărgele (pl. 60/9) tubulare şi inelare descoperite în mormântul 3, cu schelet aflat la 0,41 m adâncime, orientat NEN 350 - SVS 2150; la descoperire: o lamă din silex găsită în mâna dreaptă, ocru roşu lângă piciorul stâng (Kovács 1943, p. 7, 21, fig. 2/5, 5a [lama]). Mărgelele formau o centură în jurul taliei; piesele au dimensiuni diferite, unele cu diam. = 0,5 cm, gros. = 0,25 cm, cele mai mici erau ataşate la capătul colierului (Ibidem.). Muzeul Cluj (inv.VI 1293).


221

Analizele spectrale nr. 9017-9022, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 252-255).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.inv. Pl. 9017 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 urme VI 1293 - 9018 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 + VI 1293 - 9019 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 ++ VI 1293 - 9020 0 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 + VI 1293 - 9021 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + VI 1293 - 9022 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 urme VI 1293 -

Analiza spectrală proba L 35 (mărgică; Muzeul Cluj, inv.VI 1293; Decea Mureşului, M3), efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 134, 137); rezultatele analizei ne-au parvenit prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici, prin programul „Zeus”; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

Proba Au Sb Se Cr Ag Ni Sc Fe Zn Tn Sn Nr.inv L35 2,76 14,2 2,3 1,3 27,1 67,7 0,115 1.44 16,8 0,079 60 VI1293

3. C.4.3. (879. - 948.). 70 de mărgele inelare (pl. 61/7) aflate în mormântul 3(1) (III-1) cu un fragment de craniu, probabil de copil, orientat SV-NE, găsit la 0,17 m adâncime; la descoperire: ocru roşu. Piesele făceau parte dintr-un şirag; fiecare mărgică are diam. = 0,2 cm, gros. = 0,14 cm (Kovács 1944). Muzeul Cluj. 4. C.4.1.; C.4.3. (949). Mărgele tubulare şi inelare (pl. 60/11), în număr neprecizat, descoperite în mormântul 4 cu schelet de adult aflat la 0,35 m adâncime, orientat NE 450 - SV 2250; la descoperire: un vas (cană) fragmentar, o lamă din silex, un colan de cupru (nr. 950) şi ocru roşu (Ibidem, p. 7, 21, fig.4; 5). Mărgelele formau o centură în jurul taliei, având dimensiuni cuprinse între 0,4 şi 0,2 cm. (Ibidem). Muzeul Cluj (inv.VI 1299). Analizele spectrale nr. 9014-9016,efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans/ Sangmeister / Schrőder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9014 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme VI 1299 - 9015 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme VI 1299 - 9016 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 0 VI 1299 -

5. C.7. (950). Colan (pl. 61/16) descoperit în mormântul 4 (vezi nr. 4), la gâtul scheletului. Dimensiuni: lung. = 36,5 cm, gros. max. = 0,6 cm, diam. = 15 cm; este confecţionat din sârmă cu secţiunea transversală rotundă, cu capetele subţiate. Iniţial exemplarul apare ilustrat cu capetele subţiate şi ascuţite (I. Kovács, în AISC, I, 1928-1932, p. 32; apud Dodd-Opriţescu 1978, p. 88, nota 9), ulterior este descris cu capetele subţiate şi răsucite (unul, rupt, este reconstituit [Kovács 1944; discuţiile la Dodd-Opriţescu 1978, p. 88, nota 9]); piesa nu are capetele răsucite (Eadem.; Metalurgia 1995; Luca 1999). Muzeul Cluj (inv.VI. 1300). Analiza spectrală nr. 9024, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 254-255).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9024 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 VI 1300 61/16

Analiza spectrală proba L37, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 134, 137; rezultatele analizei ne-au fost oferite prin amabilitatea dr. Gh.Lazarovici, prin programul „Zeus”; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

Ion Mareş

222

An. nr.


L37 25,9 3.6 548 181 0 307 229,9 0 0 0 10 0 0 VI1300 61/16

6. C.10.1.3. sau A.5.4. (951). Ac (pl. 10/1) descoperit în mormântul 10 cu schelet orientat SSV 2100 - NNE 300, aflat la 1,00 m adâncime; la descoperire: vas dublu cu coadă (Kovács 1944, p. 9, fig. 8/1). Dimensiuni: lung. = 6,4 cm, diam. max. = 0,3 cm; exemplarul are secţiunea tranversală rotundă, este mai gros la mijloc şi are ambele capete ascuţite; a fost găsit lângă coapsa dreaptă a scheletului (Ibidem.). Muzeul Cluj. 7. C.10.1.3. sau A.5.4. (952). Ac (pl. 10/12) descoperit în mormântul 11 cu scheletul incomplet al unui tânăr, aflat la 0,35 m adâncime, orientat SSV 2000 - NNE 200; la descoperire: două vase, o lamă din silex, mărgele din scoici care formau un şirag (centură) în jurul taliei (Ibidem, p. 10, 21, fig. 9; 10; 11). Acul a fost găsit aproape de femurul drept. Dimensiuni: lung. = 11 cm, gros. = 0,6 cm; are secţiunea tranversală rotundă şi capetele ascuţite (Ibidem.). Muzeul Cluj. 8. C.10.1.3. sau A.5.4. (953). Ac (pl. 10/2) descoperit în mormântul 12 cu schelet aflat la 1,00 m adâncime, orientat SSV 2000 - NNE 200; la descoperire: o lamă din silex (găsită pe oasele bazinului în partea dreaptă), un cap de buzdugan cvadrilobat (sceptru) din granit, mărgele din scoici care formau un şirag (centură) cu o lungime de 120 cm în jurul taliei, un vas (ceaşcă) fragmentar şi ocru roşu (Ibidem, p. 10, 21, fig. 12). Acul a fost găsit pe osul iliac drept. Dimensiuni: lung. = 3,5 cm, gros. = 0,15 cm; are capetele ascuţite şi secţiunea transversală rotundă (Ibidem.). Muzeul Cluj. 9. C.10.1.3. sau A.5.4. (954). Ac (pl. 10/3) descoperit în mormântul 13 cu schelet de adult, orientat SVS 2100 - NEN 300, aflat la 0,28 m adâncime; la descoperire: 240 de mărgele din scoici care formau un şirag (centură) lung de 47 cm în jurul taliei, un vas şi ocru roşu (Ibidem, p. 10-11, 21, fig. 13; 14). Acul a fost găsit în zona stomacului. Dimensiuni: lung. = 7 cm, gros. = 0,4 cm; are capetele ascuţite şi secţiunea transversală rotundă (Ibidem.). Muzeul Cluj. 10. C.10.1.3.? sau A.5.4.? (955). Ac, fragment ? (pl. 10/4), descoperit în mormântul 14, cu schelet găsit la 0,70 m adâncime, orientat SSV 2000 - NNE 200; la descoperire: o lamă din silex aflată pe şoldul drept, un vas mic aproape de picioare şi ocru roşu (Ibidem, p. 11, 21, fig. 13; 15). Acul are vârful ascuţit şi secţiunea transversală rotundă. Dimensiuni: lung. = 5 cm, gros. = 0,1 cm (Ibidem.). Muzeul Cluj. 11. C.10.1.3. sau A.5.4. (956). Ac (pl. 10/5) descoperit în mormântul 15 cu un schelet de femeie şi craniul unui copil mic situat pe pieptul stâng, aflat la 0,55 m adâncime, orientat SSV 2100 - NNE 300; la descoperire: mărgele din scoici care formau un şirag (centură) în jurul taliei lung de 51 cm, o brăţară din mărgele de scoici aflată în jurul mâinii stângi, o lamă de silex găsită împreună cu acul de cupru lângă coapsa dreaptă, un vas fragmentar situat lângă piciorul drept şi ocru roşu (Ibidem, p. 11-12, 21, fig. 16). Acul are capetele ascuţite şi secţiunea transversală rotundă. Dimensiuni: lung. = 7 cm, gros. = 0,3 mc (Ibidem.). Muzeul Cluj (inv.VI 1339). Analiza spectrală nr. 9023, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 254-255).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9023 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 VI 1339 10/5

Analiza spectrală proba L 34, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 134, 137; rezultatele analizei ne-au fost oferite prin amabilitatea dr. Gh.Lazarovici, prin programul „Zeus”; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


L34 0,399 0 1,68 9,73 0 6,21 32,4 0,054 149,999 25,3 0 0 0 VI1339 10/5


223

Bibliografie: 1. Schmidt 1932, p. 89; Nestor 1933, p. 74, 76, 78; Berciu 1939-1942, p. 49, nr. 1 (tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); Roska 1942a, p.159, nr. 89, fig. 190; idem 1942b, p. 43, nr. 106, fig. 39; Kovács 1944, p. 21; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 3/8 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 1, 7, lista 6 (Marosdecse; tipul Jászladány); A. Vulpe 1964, p. 460-461; Schubert 1965, p. 285; A. Vulpe 1973, p. 227 şi nota 66, p. 232-233 şi nota 91; Bognár-Kutzián 1973, p. 312, fig. 7/c; A. Vulpe 1975, p. 44, nr. 184, pl. 25/184; idem 1976, p. 143; Dodd-Opriţescu 1978, p. 93-94; Luca 1994, p. 11; idem 1999, p. 33, 39-40; Maxim 1999, p.156, nr. 361 („Şanţul Ormenişului”). 2. - 4. Kovács 1944, p. 7, 21, fig. 2/6, 7; 5/1; Luca 1994, p. 14, tab. IV; idem 1999, p. 39. 5. Kovács 1944, p. 7, 21, fig. 5/2; Nestor 1933, p. 73; Dodd-Opriţescu 1978. p. 88 şi nota 9; Andriţoiu 1993, p. 154, nota 115; Luca 1994, p. 14, tab. IV; Metalurgia 1995, p. 24, nr. 11; Luca 1999, p. 39-40, fig. 33/8. 6. - 11. Kovács 1944, p. 9-12, 21, fig. 8/2; 11/1; 12/2; 13/1, 3; 16/1; Luca 1999, p. 39-40, fig. 33/9. DEJAN, com. Moraviţa, jud. Timiş (Dejani, Désánfalva) La nord de drumul care duce de la Moraviţa la Stamora Germană (com. Moraviţa) a fost descoperit în anul 1888, întâmplător (?), un depozit alcătuit din patru topoare (trei întregi şi unul fragmentar). În apropiere de locul descoperirii au fost găsite fragmente ceramice ornamentate cu crestături şi semilune (M. Roska le aseamănă cu fragmentele ceramice descoperite pe Muntele Chilia de la Vărădia, jud. Caraş-Severin), patru fire de aramă (străpungătoare ?), un corn de cerb găurit şi oase umane carbonizate (Roska 1942a; idem 1942b). Nu este exclus a fi probabil inventarul funerar al unuia sau mai multor morminte (?) de incineraţie (?). Piesele de cupru sunt: 1. A.B.8. (957). Topor cu dublu tăiş în cruce de tip necunoscut. Dimensiuni: lung. = 27 cm, greut. = 1,4 kg, diam.g.c. = 4 cm (Roska 1942a; idem 1942b). 2. A.B.8. (958). Topor cu dublu tăiş în cruce de tip necunoscut. Dimensiuni: lung. = 24 cm, greut. = 1 kg, diam.g.c. = 4 cm (Roska 1942a; idem 1942b). 3. A.B.8. (959). Topor cu dublu tăiş în cruce de tip necunoscut. Dimensiuni: lung. = 20 cm, greut. = 0,750 kg, diam.g.c. = 3,5 cm; exemplarul este rupt în două bucăţi (Roska 1942a; idem 1942b). 4. A.B.8. (960). Topor cu dublu tăiş în cruce de tip necunoscut. Exemplarul este deteriorat. Dimensiuni: diam.g.c. = 4 cm; probabil avea dimensiunile exemplarului nr. 2 (Roska 1942a; idem 1942b). Amintite în fosta colecţie Béla Kormos (Roska 1942a; idem 1942b); locul actual de păstrare nu se cunoaşte. 5. - 8. D.7. (961. - 964.). Patru fire (probabil străpungătoare sau ace) cu lungimi cuprinse între 4-6 cm. (Roska 1942b). Locul de păstrare necunoscut. Bibliografie: 1. - 4. Roska 1942a, p. 67, nr. 35; idem 1942b, p. 32, nr. 46; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Dejani - Arad şi Deşa - Timiş - Torotal, probabil o confuzie de localităţi, Deşa fiind Dezna jud. Arad; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Dešanfalv; 4 topoare, un ciocan, 4 sârme de cupru, din aşezarea „Bahende”; topoarele sunt incluse în tipul Jászladány); Lazarovici 1983, p. 28, lista 6, nr. 16 (trei topoare şi un fragment; tipul Jászladány); Luca 1999, p. 33, 57 (depozit de topoare de cupru cu braţele în cruce, atribuit culturii Bodrogkeresztúr). 5. - 8. Roska 1942a, p. 67, nr. 35; 1942b, p. 32, nr. 46. DETA (oraş), jud. Timiş 1. A.B.10.1.4. (965). Topor plat (pl. 51/16), varianta Cucuteni, grupa topoare plate înguste (A. Vulpe 1975), descoperire singulară. Muzeul Timişoara. Analiza spectrală nr. 9159, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 258-259).

Ion Mareş

224

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9159 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 0 - 51/16

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 58, nr. 268, pl. 33/268. DEZNA, jud. Arad (Dézna) 1. A.B.8. (966). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; idem 1942b) de tip necunoscut (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 23 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Fost la Catedra Gimnaziului Regal din Arad (Roska 1942a; idem 1942b) sau în colecţia Episcopatului Catolic din Arad; pierdut. 2. D.11. (967). Creuzet pentru topit (Roska 1942b). Fost la Catedra Gimnaziului Regal din Arad (Roska 1942b). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 68, nr. 37; idem 1942b, p. 32, nr. 47; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Deşa-Timiş-Torontal şi Dejani-Arad, o confuzie de localităţi, Dejani fiind în jud. Timiş; inclus în tipul 3); A. Vulpe 1975, p. 54; Maxim 1999, p. 156, nr. 372. 2. Roska 1942a, p. 68, nr. 37; idem 1942b, p. 32, nr. 47. DIOSIG, jud. Bihor (Bihardiószeg) 1. A.B.8. (968). Topor-ciocan, tipul Mezőkeresztes (Patay 1984), găsit într-o vie (Roska 1942a; idem 1942b). Dimensiuni: lung. = 30,5 cm, greut. = 2,135 kg (Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 6/1895). Analiza spectrală nr. 6495, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 180-181).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6495 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 6/1895 -

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 40, nr. 108 (topor cu dublu tăiş în cruce); idem 1942b, p. 30, nr. 26; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Diosâg; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p.7, lista 6 (Bihardiószeg; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54; Patay 1984, p. 99, nr. 582, pl. 54/582; Maxim 1999, p. 157, nr. 374. DOBRICENI, com. Stoeneşti, jud. Vâlcea 1. A.B.4.2.5. (969). Topor-târnăcop (pl. 41/7), tipul Jászladány, varianta Brad, descoperit întâmplător în anul 1970, în prundul pârâului Jghiaburi (la circa 1 km de sat), scos la suprafaţă prin eroziunea malurilor, fără alte materiale arheologice (Dumitraşcu / Manea 1978). Exemplarul este pus în relaţie cu purtătorii culturii Sălcuţa IV documentată în partea de nord-est a Olteniei prin aşezările de la Căzăneşti –„Cărămidărie”, Ocnele Mari, Orleşti (Ibidem.; Petre 1976, p. 262; Petre-Govora 1995, p. 35). Dimensiuni: lung.tot. = 26,2 cm, lung.br.t.o. = 11,4 cm, lung.br.t.v. = 11 cm, diam.m. = 3,8 x 3,7 cm şi (în profunzime) = 3,6 cm, greut. = 0,920 kg (Dumitraşcu / Manea 1978). Colecţia Şcolii Generale din Dobriceni. Bibliografie: 1. Dumitraşcu / Manea 1978, p. 433-435, fig. 1; Petre 1976, p. 262; Petre-Govora 1995, p. 15, nr. 5, p. 35-36.


225

DOMĂNEŞTI, com. Moftin, jud. Satu Mare 1. 2. 3. C.10.4. (969A. 969B. 969C.). Trei pandantive / spirale ochelari, fragmente, descoperire întâmplătoare de depozit, din eneolitic; se păstrează fragmentele răsucite de la trei spirale mari, unul cu siguranţă de tip Malé Levaré. Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv.52.29.443193; 52.29.443195; 52.29.443197). Analizele spectrale nr.12864, 12865, 12866, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1974 [apud Matuschik 1996, p. 3, tab. 1).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 12864 0 0 0 0,31 0,49 0 0,018 0 0 0 0 5229443193 - 12865 0 0 0 0 0,39 0 0,011 0 0 0 0 5229443195 - 12866 0 0 0 0,6 0,25 0 0,035 0 0 0 0 5229443197 -

Bibliografie: 1. 2. 3. Matuschik 1996, p. 2-4, 31. DOROLEA, com. Livezile, jud. Bistriţa-Năsăud (Aszubeszterce, Kisbisztra, Klein-Bistritz) 1. A.B.8. (970). Topor cu două tăişuri în cruce (Roska 1942a; idem 1942b), de formă necunoscută (A.Vulpe 1975); nu sunt date despre descoperire. Dimensiuni: lung. = 25 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Fost la Gimnaziul Evanghelic din Bistriţa, pierdut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 29, nr. 125; idem 1942b, p. 28, nr. 14; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Aszubeszterce; tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 54. DOŞTAT, jud. Alba 1. A.B.4.2.3. (971). Topor-târnăcop (pl. 33/2), tipul Jászladány, varianta Şincai (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 32,4 cm, lat. = 6,6 cm (Metalurgia 1995). Muzeul Brukenthal Sibiu (inv. A.6382). Probabil analiza spectrală nr. 8906, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 250-251).


Bibliografie: 1. A.Vulpe 1975, p. 41, nr. 138, pl. 18/138; Metalurgia 1995, p. 23, nr. 8, pl. 1/8; Maxim 1999, p. 157, nr. 389. DRAGOMIREŞTI, jud. Neamţ 1. A.B.1.1. (972). Topor-ciocan (pl. 12/2), tipul Pločnik (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 15,3 cm, lat. = 4,3 cm (Cucuteni 1997). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 3292). Analiza spectrală nr. 8830, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 246-247).

Ion Mareş

226

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8830 ~0,05 0 0 0 0,034 0 0 0 0 0 0 3292 12/2

Bibliografie: 1. Căpitanu 1971, p. 437 şi nota 7 (tipul Vidra); A. Vulpe 1975, p. 20. nr. 8, pl. 1/8; Comşa 1980, p. 208, nr. 5, fig.3/2 (tipul Pločnik); idem 1983, p. 23, nr. 8 (tipul Vidra); idem 1987a, p. 86 (tipul Vidra); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 201, nr. 2); Cucuteni 1997, p. 218, nr. 162, fig. 162 şi de la p. 159. DRĂGĂNEŞTI - OLT (oraş), jud. Olt În punctul „Cerboaica” din lunca râului Olt, pe malul drept al Sâiului, se află un tell eneolitic în care, în urma săpăturilor arheologice efectuate în anul 1994, au fost descoperite şi piese de cupru (Nica şi colab. 1994; idem 1995): 1. A.B.10.2.3. (973). Topor plat (pl. 52/12), varianta Petreşti, grupa topoare plate late, descoperit în necropola din stratul superior al tell-lui, în mormântul 5 (caseta 1, caroul 3) cu un schelet de adult chircit pe stânga, orientat E-V, aflat la 0,90 m adâncime; toporul a fost găsit în mâna dreaptă (Ibidem, p. 12 şi fig. 1; 3; 6/2). Atribuirea culturală şi cronologică a necropolei nu este încă lămurită. Iniţial, primul mormânt (M.3) a fost datat în cultura Glina (Nica şi colab. 1994, p. 43, 44, fig. 3/2), ulterior încadrarea a fost pusă sub semnul întrebării privind apartenenţa la cultura Sălcuţa, însă în stratul superior al aşezării au fost găsite şi materiale ceramice din culturile Cernavoda III, Coţofeni, Glina şi din perioade ulterioare (idem 1995, p. 9, 13, 16); în stadiul actual al cercetărilor problema nu este lămurită. Dimensiuni: 7,5 x 4 cm (Ibidem, p. 12), nu corespund; dimensiuni aproximative: lung. = 8,1 cm, lat. t. = 4,6 cm, lat.mc. = 4 cm, gros. = 0,4 cm (după desen; Ibidem, fig. 15/6). Institutul de Cercetări Socio-Umane, Craiova. 2. A.5.2. (973A). Străpungător (pl. 7/9), fără alte date, posibil din nivelul Gumelniţa B1; are secţiunea rectangulară în zona proximală şi circulară spre vârful ascuţit. Institutul de Cercetări Socio-Umane, Craiova. 3. A.5.2. (973B). Străpungător cu mâner din os (pl. 7/8), fără alte date, posibil din nivelul Gumelniţa B1; exemplarul este corodat. Institutul de Cercetări Socio-Umane, Craiova. 4. 5. C.10.6. (974. 975.). Două ace (pl. 11/1,4) cu capătul terminat în două spirale opuse (volute), descoperite în aşezare; primul a fost găsit în secţiunea IV, carourile 1, 2, fără alte precizări, al doilea provine din aceeaşi secţiune, caroul 1, stratul de umplutură menajeră de la adâncimile de 0,80-1,60 m (Ibidem, p. 9), fără alte precizări. Ambele piese aparţin culturii Gumelniţa B1 documentată între 1 m şi 2 m adâncime (nivelurile 5, 6; Ibidem, p. 11 şi fig. 2/2). Dimensiuni: (nr. 974) lung. = 15 cm; secţiune circulară pe 3/4 din suprafaţă şi ovală pe cealaltă parte, capătul superior îndoit; (nr. 975) lung. = 9,8 cm, secţiune circulară pe 3/4 din tijă şi dreptunghiulară în partea superioară. Institutul de Cercetări Socio-Umane, Craiova. 6. C.10.7.3. (976). Ac (pl. 11/20), cu capul terminat în formă de plăcuţă romboidală, descoperit în aşezare, în secţiunea IV, carourile 1 şi 2, fără alte precizări; aparţine probabil fazei Gumelniţa B1 (vezi nr. 974, 975). Dimensiuni aproximative (după desen): lung. =11,2 cm; secţiunea tijei este circulară (eronat: lung. = 0,20; Ibidem, p. 9). Institutul de Cercetări Socio-Umane, Craiova. Bibliografie: 1. Nica şi colab. 1995, p. 12, 16, 18, fig. 15/6 (topor tip lamă de aramă, varianta Petreşti); Schuster 1997, p. 143. 2. - 6. Nica şi colab. 1995, p. 9, 17, fig. 15/1-5; Bem 1999-2000, p.160, 162, notele 35, 64, fig. 17/1 (la noi nr. 974); 18/4 (la noi nr. 975). DRĂGUŞENI, jud. Botoşani 1. A.B.3.2. (977). Topor (pl. 24/7) de formă mixtă; face trecerea de la tipul Vidra la tipul Ariuşd (A.Vulpe 1975, p. 33), descoperit în anul 1970 în timpul săpăturilor arheologice (conduse de Vl. Dumitrescu) din aşezarea de pe „Ostrov” („Ostrovel”), care aparţine fazei Cucuteni A4 (sfârşitul etapei) cu forme de tranziţie la faza Cucuteni A-B, pe podeaua de lut ars a locuinţei nr. 3, între bucăţile de chirpic ars de la pereţi şi fragmente


227

ceramice, la 2 m distanţă de vatra pentru foc. În apropiere se aflau: o râşniţă, două topoare plate de piatră şi, pe suprafaţa locuinţei, trei mii de fragmente ceramice (Crîşmaru 1971, p. 479-481). Dimensiuni: lung. = 17,2 cm, lung.br.t. = 8,5 cm, lung.br.c. = 6 cm, diam.g.c. = 3/2,5 cm, greut. = 0,380 kg (Ibidem, p. 480, nota 1); capătul braţului-ciocan se termină în forma literei T (Ibidem, p. 480). Muzeul Botoşani (transferat de la Muzeul Săveni, inv. vechi 459). 2. A.5.1. (978). Străpungător (pl. 3/5) descoperit întâmplător (?) pe suprafaţa aşezării, în gropile de nisip de la „Ostrov” (Crâşmaru 1970) sau între resturile unei locuinţe răvăşite de lucrările de grădinărie, în apropierea locuinţei unde s-a găsit toporul menţionat mai sus (idem 1971), în anul 1967 (idem 1977). Dimensiuni: lung. = 6,5 cm; are vârful ascuţit, este mai gros la mijloc; capătul superior, mai subţire, se monta probabil într-un mâner; secţiunea transversală este aproximativ circulară (idem 1970; idem 1977). Muzeul Săveni. Bibliografie: 1. Crîşmaru 1971, p. 479-483, fig. 1; idem 1977, p. 23-24, fig. 15/1-1a (topor-ciocan cu braţele în cruce, tipul Vidra); A.Vulpe 1973, fig. 2/9 de la p. 224; idem 1975, p. 34, nr. 82, pl. 11/82; 57/B; Greeves 1975, p. 159, fig. 2/15; Păunescu / Şadurschi / Chirica 1976, p. 121, nr. XXII.G.; Comşa 1980, p. 210, nr. 12, fig. 3/7; Monah / Cucoş 1985, p. 91, nr. 374; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 195, 203, nr. 17. 2. Crîşmaru 1970, p. 268, fig. 12/2; idem 1971, p. 481; idem 1977, p. 23, fig. 15/2; Comşa 1980, p. 210, nr. 120, fig. 2/9. DROBETA TURNU SEVERIN (oraş), jud. Mehedinţi Două topoare cu tăişurile dispuse în cruce, probabil un depozit, care provin se pare din judeţul Mehedinţi, condiţiile descoperirii fiind necunoscute. 1. 2. A.B.4.2.2. (979. 980.). Două topoare-târnăcop (pl. 28/9; 29/2), tipul Jászladány, varianta Orşova (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 22 cm; lung. = 20 cm. Muzeul Drobeta Turnu Severin (colecţia Istrati-Capşa). Bibliografie: 1. 2. Berciu 1939, p. 87, fig. 100/2, 3 (securi de cupru cu braţele în cruce, seria C2); idem 1939-1942, p. 49, nr. 9 (tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 64, nr. 489 (tipul C2); A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 112, 113, pl. 15/112, 113. DUBOVA, jud. Mehedinţi A. 1. A.B.4.2.3. (981). Topor-târnăcop (pl. 33/1), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător pe dealul „Poiana în Zbăg”, fără alte materiale arheologice. Inst. Arh. Bucureşti. B. În adăpostul natural de sub stânca numită „Cuina Turcului” (în prezent locul este acoperit de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porţile de Fier), cu depuneri din epipaleolitic şi până în perioada feudală, au fost descoperite în timpul cercetărilor arheologice (şase campanii de săpături între anii 1964-1969, colectivul fiind alcătuit din C. S. Nicolăescu-Plopşor, M. Davidescu, Şt. Roman, V. Boroneanţ , Al. Păunescu, ultimul executând săpăturile în perioada 1965-1969 [Păunescu 1979 p. 11 şi urm.) şi piese de cupru sau de metal (cupru, cupru cu arsen sau din bronz; obiectele nu au fost analizate spectral): 2. A.5.2.? (982). Străpungător din cupru care a fost iniţial publicat ca fiind descoperit în nivelul III al culturii Starčevo-Criş, nivel amestecat în partea superioară cu materiale ceramice Vinča-Turdaş-Tisa (Nicolăescu-Plopşor şi colab. 1965); acest strat aparţine sfârşitului culturii Starčevo-Criş IV, la un orizont contemporan cu cele mai timpurii elemente Vinča A (Lazarovici 1979, p. 32). Încadrarea piesei în cultura Starcevo-Criş a fost pusă sub semnul îndoielii de unii cercetători, fiind atribuită culturii Coţofeni (Roman 1969; Comşa 1974; Păunescu 1979, p. 46, nota 41), respectiv stratului necompact Coţofeni aflat deasupra nivelului de cultură Stračevo-Criş (Nicolăescu-Plopşor şi colab. 1965), faza III (Roman 1976, p. 43), locuirea Coţofeni fiind peste ultima locuire neolitică (Păunescu 1979, p. 45). Inst. Arh. Bucureşti. 3. 4. 5. A.5.5. (983. 984. 985.). Trei străpungătoare de metal (pl. 7/11,21,27,) descoperite în nivelul culturii Coţofeni III. Dimensiuni aprox. (după desene): lung. = 7,6 cm, lat.max. = 1 cm; zona proximală, cu

Ion Mareş

228

secţiunea transversală rectangulară, este scurtă şi mai groasă decât partea distală subţiată care are secţiunea circulară (nr. 983); lung. = 10,4 cm, lat. = 0,4 cm; are secţiunea transversală rectangulară, capătul proximal îndoit formează o ureche, piesa fiind probabil folosită ca ac (nr. 984); lung. = 10,4 cm, lat. = 0,2 cm; are secţiunea transversală rectangulară şi capătul proximal uşor îndoit (nr. 985) ( Roman 1976, pl. 8/10, 17, 18). Inst. Arh. Bucureşti. 6. A.4.? (986). Cârlig de metal (pl. 2/16), probabil o piesă de legătură (?), descoperit în nivelul culturii Coţofeni III; este confecţionat din tablă cu secţiunea dreptunghiulară. Inst. Arh. Bucureşti. 7. B.2. ? (987). Vârf de săgeată (?) de metal (pl. 55/4), poate vârful rupt de la un pumnal (Păunescu 1979), descoperit în nivelul culturii Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung. = 1,6 cm, lat.max. = 1,4 cm (după desen). Inst. Arh. Bucureşti.

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, fig. 2/12 de la p. 224 (varianta Dubova); idem 1975, p. 40, nr. 129, pl. 17/129; Lazarovici 1975, p. 19, 28, nr. 42 (subvarianta Dubova a tipului Jászladány); Păunescu 1979, p. 55, fig. 27/1. 2. Nicolăescu-Plopşor şi colab. 1965, p. 409; Roman 1969, p. 68; Comşa 1974b, p. 78; Horedt 1976, p. 177; Lazarovici 1979, p. 32; Păunescu 1979, p. 46 şi nota 41.. 3. - 7. Roman 1976, p. 16, 43, 81, pl. 8/10, 13, 17, 18, 22 (tipul a1,sule; tipul b2, vârf de săgeată ?); Păunescu 1979, p. 46, fig. 21/15 (la noi, nr. 984). DUMBRAVA, jud. Timiş 1. A.B.4.2.5. (988). Topor-târnăcop (pl. 41/2), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Lugoj (inv. 60). Analiza spectrală nr. 9155, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).


Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30 (aminteşte un topor cu dublu tăiş în cruce la Muzeul Lugoj, cu locul descoperirii necunoscut); A.Vulpe 1975, p. 44, nr. 188, pl. 25/188. ERBICENI, jud. Iaşi 1. A.B.4.2.6. (989). Topor-târnăcop, tipul Jászladány, formă specială, descoperit în aşezarea culturii Cucuteni B1 din punctul „Pe Pisc” („Capul Dealului”). Universitatea „Al. I. Cuza” Seminarul de arheologie, Iaşi (inedit). 1. Informaţii amabile, prof. Marin Dinu, care ne-a permis să studiem şi să menţionăm această piesă; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 208, nr. 55. FĂLCIU, jud. Vaslui Cu ocazia efectuării unor lucrări de fundaţie într-un loc situat la circa 1 km spre sud de localitate, au fost descoperite trei morminte individuale cu ocru roşu (distruse aproape în întregime de săpăturile mecanice), datate în perioada de tranziţie la epoca bronzului, grupul mormintelor cu ocru care făceau parte probabil dintr-un tumul aplatizat (Popuşoi 1987-1989, p. 15 şi urm.). În componenţa inventarului funerar (recuperat) sunt şi obiecte de cupru: 1. A.B.2.4.1. (990). Topor-ciocan cu muchia cilindrică (pl. 24/2), tipul Corneşti, varianta Fălciu. Exemplarul (recuperat) provine din mormântul nr.1, cu schelet aflat la circa 1,30 m adâncime orientat


229

probabil cu capul spre N, cu ocru roşu în faţa craniului la circa 0,1 m; la descoperire: un topor din silex, un topor din rocă dură, două vârfuri de lance din silex, şase lame şi aşchii din silex (aceeaşi amplasare) (Ibidem, fig. 1; 2; 4). Dimensiuni: lung. = 14 cm, lat.t. = 3,2 cm, lat. max. = 4,2 cm, diam.g.c. = 2,6 cm, diam.mc = 2,4 cm; urme de patină veche şi pete gălbui care sunt un indiciu că toporul a fost acoperit cu un strat subţire de metal galben (Ibidem, p. 16), posibil aur. Muzeul Bârlad (inv. A 7984). 2. 3. 4. C.4.1. (991. 992. 993.). Trei mărgele tubulare, fragmente (pl. 60/4,5), recuperate din pământul excavat, provenite din mormântul nr. 2 cu schelet aflat la 1,35 m adâncime, orientat probabil cu capul spre E, cu ocru roşu; la descoperire: şase mărgele inelare din scoici Spondylus (trei dintre ele au fost găsite în bulgării de ocru roşu recuperaţi din pământul săpat mecanic [Ibidem, p. 15 şi urm., fig. 3; 5]). Muzeul Bârlad. Bibliografie: 1. Popuşoi 1987-1989, p. 15-16, 18-19, fig. 2/2; 4/5a-b; Chicideanu 1996, p. 123; A.Vulpe 1997, p. 273; Mantu 1988, p. 86 (tip Fălciu-Tecuci). 2. - 4. Popuşoi 1987-1989, p. 16-17, fig. 3/9; 5/2. FĂRCAŞU DE SUS, com. Fărcăşele, jud. Olt 1. A.B.10.2.3. (994). Topor plat (pl. 52/6), varianta Petreşti, grupa topoare plate late (A. Vulpe 1975), descoperit în anul 1960 într-o aşezare din punctul “Sălişte”, cu materiale ceramice tipice culturii Boian V - Gumelniţa I (Nica / Schuster / Zorzoliu 1995), respectiv faza Gumelniţa A1; în acest loc nu au fost efectuate săpături sistematice (A. Vulpe 1975). Piesa poate fi încadrată în perioada de tranziţie la epoca bronzului (cultura Coţofeni) sau în bronzul timpuriu (cultura Glina). Institutul de Cercetări Socio-Umane, Craiova (fără inv.). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 60, nr. 298A, pl. 34/298A; Nica / Schuster / Zorzoliu 1995, p. 16, 18, fig. 15/8; Schuster 1997, p. 143. FÂNTÂNELE, com. Urdari, jud. Gorj 1. A.B.4.2.2. (995). Topor-târnăcop (pl. 29/1), tipul Jászladány, varianta Orşova, descoperit întâmplător în locul “Gorgane” cu ocazia săpării unei gropi, la circa 1,20 m adâncime, fără alte materiale arheologice. Dimensiuni: lung. = 11 cm, greut. = 0,155 kg. Colecţia Şcolii Generale din Urdari. Bibliografie: 1. Gherghe 1982, p. 132, fig. 2/a, b. FÂSTÂCI, com. Deleşti, jud. Vaslui 1. A.B.1.5. (996). Topor-ciocan (pl. 15/8), tipul Fâstâci (Coman 1981), descoperit în anul 1969 într-o lutărie (la circa -0,80 m) dintr-o aşezare neolitică amplasată pe pintenul unui deal (idem 1980; idem 1981). Din aşezarea menţionată sunt amintite două fragmente ceramice corodate, care aparţin probabil fazei Cucuteni A-B, şi alte fragmente atipice. Dimensiuni: lung. = 19,2 cm, lung. br.c. = 5,8 cm, lung.br. (cu capătul rombic) = 11,1 cm, diam.g.c. = 2 cm (Ibidem.). Muzeul Vaslui. Bibliografie: 1. Coman 1980, p. 109, nr. XXII. 14, fig. 95/1; idem 1981, p. 151-152, fig. 1/1, 2; Monah / Cucoş 1985, p. 95, nr. 420 (topor de aramă de tip Varna-Fâstâci); Ursachi 1990, p. 347, 358 (considerat ca o variantă Fâstâci a tipului Varna sau varianta Fâstâci a tipului Brad); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 194, 202, nr. 13, fig. 9/1 (tipul Fâstâci).

Ion Mareş

230

FEDEŞTI, com. Şuletea, jud. Vaslui 1. A.B.4.2.7. (997). Topor-târnăcop, fragment (pl. 41/5), tipul Jászladány, varianta Brad; locul şi condiţiile descoperirii nu se cunosc; se păstrează braţul cu tăişul orizontal rupt de la gaura pentru coadă. Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. Coman 1980, p. 234, nr. LX. 13., fig. 95/2 (topor, fragment, de cupru cu braţele în cruce); Mareş/Cojocaru 1995-1996, p. 208, nr. 57 (tipul Jászladány, varianta nedeterminată). FELICENI, jud. Harghita (Felsőboldogfalva, Felsőasszonyboldogfalva) 1. A.B.8. (997A). Topor descoperit întâmplător pe teritoriul satului, fără alte date. Muzeul Brukenthal, Sibiu. Bibliografie: 1. Repertoriul Harghita 2000, p. 125, nr. XVI.b.; Maxim 1999, p. 159, nr. 420. FELDIOARA, com. Cătina, jud. Cluj 1. A.B.10.4. (997A). Topor plat, varianta necunoscută, descoperire nesigură. Exemplarul este menţionat ca fiind găsit în anul 1885 într-o „movilă” (sau „La Movilă”) situată în hotarul dintre satele Feldioara şi Cătina; la descoperire: o măciucă de piatră (Crişan şi colab. 1992, p. 196, nr. 3; Maxim 1999, p. 159, nr. 418), fără alte precizări. Este posibil ca descoperirea să fie identică cu alta din locul „Piscul Lung”, într-un mormânt cu schelet chircit, având ca inventar funerar o măciucă plată din granit cu patru protuberanţe şi trei lame (cuţite) de cuarţ, fără alte date (Dodd-Opriţescu 1978, p. 95, nota 84; Crişan şi colab. 1992, p. 196, nr. 2; Luca 1999, p. 58, nr. 4); după unii autori, mormântul este de tip Decea şi aparţine aspectului cultural Decea Mureşului (Dodd-Opriţescu 1978; Luca 1999) sau din cultura Bodrogkeresztúr (Maxim 1999). Amintit în colecţiile Gimnaziului Evanghelic din Bistriţa (Crişan şi colab. 1992). Bibliografie: 1. Crişan şi colab. 1992, p. 196, nr. 3; Maxim 1999, p. 159, nr. 418. FLOREŞTI, com. Poieneşti, jud. Vaslui 1. A.B.4.1. (998). Topor-târnăcop (pl. 25/5), tipul Ariuşd, descoperit întâmplător în anul 1951 în punctul “Varniţă”, împreună cu bucăţi de lipitură arsă şi fragmente ceramice (unul pictat, decor cu bandă îngustă de stil Cucuteni A, altul cu ornament adânc incizat şi altul care, după pastă, ar putea fi din faza Cucuteni B) (Florescu 1954). În locul amintit au fost identificate urme de locuire numai din faza Cucuteni A (Ibidem.; A.Vulpe 1964; idem 1973; idem 1975) şi din faza Cucuteni B (Coman 1980; Monah/Cucoş 1985). Dimensiuni: lung. = 18,6 cm, lung.br.t.v. = 9,7 cm, lung.br.o. = 7,3 cm, lat.t.v. = 3,1 cm, lat.t.o. (actual) = 3,2 cm, diam.g.c.(interior) = 2,8 x 3,5 cm şi (exterior) 3 x 3,5 cm, greut. = 0,906 kg (Florescu 1954; dimensiunile sunt completate de noi prin studierea piesei). Exemplarul nu are legătură cu topoarele (depozit ?) de la Fundu Văii, menţionate în literatură cu locul descoperirii Floreşti (vezi nr. 999, 1000).

Muzeul Iaşi (inv. 741; inv. vechi II 3050). Analiza spectrală nr. 8796, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 246-247).


Bibliografie: 1. Florescu 1954, p. 595-598, fig. 1; A. Vulpe 1964, p. 460, fig. 3/4; Schubert 1965, p. 285 (tipul Mugeni); A. Vulpe 1973, p. 226 şi nota 62; idem 1975, p. 36, nr. 87, pl. 11/87; idem 1976, p. 143; Comşa 1980, p.


231

208, fig. 3/8; Coman 1980, p. 212, nr. LII. 8, fig. 95/3; Monah / Cucoş 1985, p. 96, nr. 426; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 196, 204, nr. 25. FUNDU VĂII, com. Poieneşti, jud. Vaslui Două topoare care alcătuiau probabil un depozit au fost descoperite întâmplător (A. Vulpe 1975) în punctul „Dealul Stoeneasa”; exemplarele pot fi puse în relaţie cu o aşezare din faza Cucuteni B aflată în apropiere, în pădurea Stoeneasa; piesele au fost recuperate de către D. Davidescu care le-a adus la Muzeul din Bârlad, culegând şi datele referitoare la descoperire (informaţii amabile, Eugenia Popuşoi). În literatura arheologică topoarele sunt menţionate cu locul descoperirii Floreşti; nu au legătură cu toporul de tip Ariuşd de la Floreşti (vezi nr. 998). 1. A.B.4.2.5. (999). Topor-târnăcop (pl. 40/7), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975). Pe latura interioară toporul are zece semne mici, circulare (mărci), patru amplasate pe braţul cu tăişul vertical şi şase pe braţul cu tăişul orizontal, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă (Ibidem.). Dimensiuni: lung. = 21,5 cm. Muzeul Bârlad (inv. 6203). 2. A.B.4.2.6. (1000). Topor-târnăcop (pl. 44/4), tipul Jászladány, formă specială (A.Vulpe 1975). Pe latura interioară a toporului se află nouă semne mici (mărci), circulare, situate pe braţul cu tăişul orizontal, deasupra găurii pentru coadă (Ibidem.). Dimensiuni: lung. = 28,5 cm. Muzeul Bârlad (inv. 6202). Exemplarele au fost analizate metalografic în Laboratorul Fabricii de Rulmenţi din Bârlad; conţin 99,76% cupru (date transmise de D. Davidescu; informaţii amabile, Eugenia Popuşoi.) Bibliografie: 1. 2. A.Vulpe 1975, p. 43, 45, nr. 176, 196, pl. 24/176; 27/196; 59/A; Coman 1980, p. 212, nr. LII. 8, fig. 95/4; 94/4; Comşa 1980, p. 213, nr. 27a, b, fig. 7/6-7; Monah / Cucoş 1985, p. 96, nr. 426; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 197, 206, 207, nr. 42, fig. 10/4 (ilustrat al doilea exemplar). GĂBUD, com. Noşlac, jud. Alba 1. A.B.4.2.6. (1001). Topor-târnăcop (pl. 44/2), tipul Jászladány, formă specială, descoperire întâmplătoare. Piesa are tăişul orizontal mult lăţit; pe latura din spate se află, pe braţul cu tăişul orizontal, lângă tubul de înmănuşare, un semn rotund (marcă) cu punct la mijloc. Muzeul Târgu Mureş (inv.4971). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 45, nr. 201, pl. 27/201. Maxim 1999, p. 160, nr. 437. GĂLEŞTI, jud. Mureş 1. A.B.4.2.5. (1002). Topor-târnăcop (pl. 41/6), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător pe panta unui deal. Pe latura interioară a toporului se găsesc trei semne semicirculare dispuse deasupra găurii pentru coadă, pe braţul cu tăişul orizontal. Muzeul Cristuru Secuiesc (inv. T 456). Bibliografie: 1. A.Vulpe 1975, p. 44, nr. 183, pl. 25/183; Lazăr 1995, p. 130, nr. XXXIV.b, pl. LVII/19; Maxim 1999, p. 160, nr. 441. GĂNEŞTI, jud. Mureş În anul 1951, cu ocazia desţelenirii unui teren în locul „În Vii”, au fost descoperite întâmplător câteva piese de cupru care alcătuiau probabil un depozit. Locul de păstrare rămâne necunoscut, probabil sunt pierdute. 1. A.B.8. (1003). Topor-târnăcop de tip necunoscut. Dimensiuni: lung. = 31 cm. (Vlassa 1965). 2. A.1.6. (1004). Daltă, fără alte precizări. Dimensiuni: lung. = 14,5 cm, lat. = 0,75/2,50 cm (Ibidem.). 3. C.1.6. (1005). Câteva brăţări, fără alte informaţii. 4. D.5. (1006). O bucată informă de metal, probabil cupru nativ. Bibliografie:

Ion Mareş

232

1- 4. Vlassa 1965, p. 24, nr. 8; A. Vulpe 1975, p. 54; Lazăr 1995, p. 132, nr. XXXV.1.B. GĂRĂGĂU, com. Vârtoape, jud. Teleorman 1. C.10.6. (1006A). Ac cu capul terminat în două spirale opuse (volute), faza Gumelniţa B1. Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti (inedit). Bibliografie: 1. Bem 1999-2000, p. 162, nota 64. GEANGOEŞTI, com. Dragomireşti, jud. Dâmboviţa 1. 2. A.1.1. (1007A.B.). Două dălţi descoperite în timpul săpăturilor arheologice întreprinse în aşezarea culturii Gumelniţa B1 (A. Vulpe 1973), faza Jilava (Comşa 1978; idem 1981). Muzeul Târgovişte (inedite). 3. C.10.6. (1008). Ac cu capul terminat în două spirale opuse (volute) descoperit în aşezarea amintită, aceeaşi fază. Muzeul Târgovişte (inedit). Bibliografie: 1. - 3. A. Vulpe 1973, p. 220, 221, notele 28, 30; idem 1976, p. 139, notele 14, 16; Comşa 1978, p. 114-116 şi nota 41; idem 1981, p. 25; Bem 1999-2000, p.162, nota 64. GHELĂIEŞTI, com. Bârgăuani, jud. Neamţ 1. A.B.11. (1009). Lamă de cuţit (pl. 53/9) descoperită în aşezarea culturii Cucuteni B1 din punctul Nedeia (pe pintenul de deal “Coada Piscului”); au fost efectuate săpături arheologice în anii 1969-1972, 1975 şi 1982 (Monah / Cucoş 1985, p. 97, nr. 440; Cucuteni 1997; Cucoş 1999, p. 178-179, nr. 22). Dimensiuni: lung. = 9,7 cm, lat. = 1,6 cm (Cucuteni 1997); piesa are o mică ruptură la capătul pentru fixarea în mâner, muchia lamei prezintă un cant aproape plat în forma literei T, forma cuţitului este aproximativ elipsoidală (frunză), iar vârful uşor arcuit. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 13709). 2. A.5.2. (1009A). Străpungător, fragment, descoperit în locuinţa nr. 9, etapa Cucuteni B1 ; se păstrează vârful străpungătorului cu o lungime de 1,5 cm şi cu secţiunea transversală rectangulară. Muzeul Piatra Neamţ. Bibliografie: 1. Cucuteni 1997, p. 222, nr. 181, fig. 181 şi de la p. 160. 2. Cucoş 1999, p. 74, nr. 1.1 (neilustrat). GHEORGHENI (oraş), jud. Harghita (Gyergyószentmiklós) 1. A.B.1.11. (1010). Topor-ciocan (pl.19/7), tipul Agnita (A. Vulpe 1975). Este posibil ca exemplarul să fi făcut parte dintr-un depozit alcătuit din zece topoare descoperite într-o grădină, din care s-a păstrat numai acesta (Roska 1942b; Berciu 1939-1942; A.Vulpe 1975; Repertoriul Harghita 2000). Dimensiuni: lung.a. = 18,5 cm, greut. = 0,870 kg (Roska 1942a; idem 1942b); muchia este deformată de la utilizare. Muzeul Cluj (inv. II 3993). Analiza spectrală nr. 9007 (topor cu două tăişuri în cruce, fragment), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9007 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 II 3993 19/7


233

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 101, nr. 13, fig. 126 (topor cu dublu tăiş în cruce); idem 1942b, p. 36, nr. 65, fig. 32; Berciu 1939-1942, p. 40, 49, nr. 4 (topor cu două braţe perpendiculare, tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 40, 41, nr.243 (topor cu braţele opuse şi perpendiculare, un braţ este uzat, tipul C2); Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 5/1 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (tipul Jászladány); Bakó 1968, p. 653 (depozit de topoare de cupru cu braţele în cruce); A. Vulpe 1975, p. 28, nr. 53, pl. 6/53; Luca 1999, p. 33, 57 (depozit de topoare de cupru cu braţele în cruce, atribuit culturii Bodrogkeresztúr); Repertoriul Harghita 2000, p.128, nr.XVIIIa. 1. (318), pl. 6/1; Maxim 1999, p. 161, nr. 454. GHIRBOM, com. Berghin, jud. Alba În staţiunea culturii Petreşti, cu două niveluri de locuire din fazele A şi A-B, situată pe pantele dinspre S-SE ale dealului „Faţa”, au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate în anii 1971 şi 1974 trei piese de cupru (Aldea 1979, p. 25 şi urm.): 1. A.B.9. (1011). Fragment de topor (pl. 49/1) care nu mai poate fi clasificat tipologic (A. Vulpe 1975), descoperit în aşezare (în anul 1971), în secţiunea IIb, la adâncimea de 0,60 m, în nivelul fazei Petreşti A-B. Dimensiuni: 4,1/1,6 cm (Aldea 1979); se păstrează fragmentul dinspre tăişul unui topor-ciocan relativ ulterior tipului Pločnik (A.Vulpe 1973; Horedt 1976; Aldea 1979), de dimensiuni relativ mari, circa 20-22 cm lungime (A.Vulpe 1973). Muzeul Alba Iulia. 2. C.4.3. (1012). Mărgică (pl. 61/5) descoperită în aşezare în anul 1974, pe platforma de chirpic a locuinţei nr. 3, din nivelul fazei Petreşti A-B (Aldea 1979; Paul 1992). Dimensiuni: diam. = 0,5 cm, lat. = 0,3 cm; are forma circulară şi este lucrată din tablă subţire (Aldea 1979); considerată şi verigă (Paul 1992). Muzeul Alba Iulia. 3. D.5. (1013). Fragment atipic (pl. 63/13) descoperit în aşezare (în anul 1974), în secţiunea IIC, la adâncimea de 0,50-0,60 m, în nivelul fazei Petreşti A-B. Dimensiuni: 4,2 x 1,1 cm; bucată de cupru nativ puternic aplatizată (Aldea 1979), considerată şi dăltiţă fragmentară (Paul 1992). Muzeul Alba Iulia. Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, p. 232; idem 1975, p. 53, nr. 244A, pl. 31/244A; Horedt 1976, p. 180; Aldea 1979, p. 26, fig. 1/1; Paul 1992, p. 45 şi nota 11, pl. XVI/27 (se pare că aparţine ori unui topor de tip Pločnik, ori unui topor cu braţele în cruce); Maxim 1999, p. 161, nr. 459. 2. 3. Aldea 1979, p. 26, fig. 1/2, 3; Paul 1992, p. 45 şi nota 11, p. 110, pl. XVI/28 şi LII/9. GIRIŞU DE CRIŞ, jud. Bihor 1. A.B.4.2.7. (1014).Topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta nedeterminată, descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 21 cm, lat. = 6,5 cm. Muzeul Oradea (inv. 12297). Bibliografie: 1. Metalurgia 1995, p. 23, nr. 9. GIURTELECU ŞIMLEULUI, com. Măerişte, jud. Sălaj (Samlyógyőrtelek) 1. A.B.8. (1015). Topor de cupru (Roska 1942a; idem 1942b) de formă necunoscută (A. Vulpe 1975). Exemplarul este menţionat ca fiind descoperit cu alte materiale arheologice provenite din punctul „Dâmbul Radului” (Lakó 1981), unde există o locuire din cultura Tiszapolgár, faza A (Maxim 1999). M. Roska aminteşte din acest loc fragmente ceramice, un topor de piatră, o cană, o fusaiolă de lut, însă nu semnalează toporul ca fiind de aici (Roska 1942a). Dimensiuni : lung. = 20 cm, lat.mc. = 6 cm, lat.t. = 3 cm, gros.mc. = 2 cm; diam.g.c. = 3,2 cm (Lakó 1981). Amintit în colecţia Nagy Géza (Roska 1942a; idem1942b), locul actual de păstrare este necunoscut. Bibliografie:

Ion Mareş

234

1. Roska 1942a, p. 249, nr. 73; idem 1942b, p. 51, nr. 155; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Giurtelec; tipul necunoscut); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Somlyógyőrtelek; forma grupei 2); A. Vulpe 1975, p. 54; Lakó 1979, p. 47, nr. 16; idem 1981, p. 54, nr. 36 b; Maxim 1999, p. 161, nr. 465. GLÂMBOACA, oraş Avrig, jud.Sibiu (Glimbóaka, Hänerbach) 1. A.B.1.12. (1016). Topor-ciocan (pl. 21/1), tipul Mezőkeresztes (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 42 cm, lat. = 6,7 cm, diam. = 3 cm (Metalurgia 1955); prezintă urme de folosire la tăiş. M. Roska menţionează şi un topor cu dublu tăiş în cruce, lung de 14,5cm, aflat la Muzeul Brukenthal (Roska 1942b). Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 292). Analiza spectrală nr. 8903 (greşit Glâmbocata; topor cu două tăişuri în cruce, Muzeul Sibiu, inv. 292), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 250-251).


Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 20, nr. 300 („ciocan de aramă pentru mineri”); Berciu 1939-1942, p. 60, nr. 2 (Climboco; secure-ciocan, varianta B5, seria Cristiş; la nr. 248, apare Glâmboaca, „ciocan de aramă pentru mineri”, dublându-se descoperirea); idem 1942, p. 35, nr. 196 (Climboco; tipul B5); Roska 1942a, p. 99, nr. 34; idem 1942b, p. 36, nr. 64; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 5/2 şi pl. II/5 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6,7, lista 4, 7 (Glimboka; 2 topoare ?; unul este inclus în forma grupei II, altul în tipul Mezőkeresztes); A.Vulpe 1975, p. 30, nr. 68, pl. 10/68; Metalurgia 1995, p. 23, nr. 2, pl. 1/2; Maxim 1999, p. 161, nr. 566. GLINA, mun. Bucureşti Staţiunea preistorică (tell) amplasată între satele Glina şi Bălăceanca, pe o prelungire îngustă a terasei înalte de la marginea râului Dâmboviţa, în punctul “La Nuci”, a fost investigată prin efectuarea de cercetări arheologice între anii 1926-1927 (Ion Nestor), 1943-1948 (Mircea Petrescu-Dîmboviţa) şi 1969-1970 (Nestor 1928; idem 1933; Petrescu-Dîmboviţa 1944; Comşa / Petrescu-Dîmboviţa 1996). În urma săpăturilor arheologice au rezultat şi obiecte de cupru descoperite în nivelul culturii Boian, faza Vidra şi din cultura Gumelniţa, faza A: 1. A.B.10.1.1. (1017). Topor plat (pl. 50/7), varianta Gumelniţa (A.Vulpe 1975) descoperit în aşezare, în nivelul fazei Gumelniţa A2, în anul 1943 (Petrescu-Dîmboviţa 1944; Berciu 1961; A.Vulpe 1975). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. I 3760). Analiza spectrală nr. 8671, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8671 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 I 3760 50/7

2. A.1.6.? sau A.B.10.4.? (1018). Fragment de tăiş care provine probabil de la o daltă sau de la un topor al cărui tip nu mai poate fi stabilit; fără alte precizări. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.). Analiza spectrală nr. 8570, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 238-239).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8570 0 0 0 0 urme ~0,01 0 0 0 0 0 - -

3. B.1.9.? sau A.B.11 ? (1019). Lamă de pumnal (?) sau de cuţit (?), descoperită în aşezare, în nivelul Gumelniţa A (Nestor 1928). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.). Analiza spectrală nr. 8577, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 238-239).


235

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.inv. Pl. 8577 0 0,03 0,17 0,04 0,06 0,04 0,008 0 0 0 + - -

4. - 9. C.3.1.; C.3.2. (1020. - 1025.). Şase inele circulare descoperite împreună cu o statuetă plată antropomorfă de os (un inel se afla într-unul din cele patru orificii amplasate pe marginea capului figurinei), în timpul săpăturilor arheologice din anul 1947 (Zaharia 1959), în nivelul culturii Gumelniţa A2 (Comşa 1978). Patru inele sunt confecţionate din sârmă de cupru şi două din tablă; un capăt al pieselor este ascuţit, celălalt arată o suprafaţă tăiată (decupată). Două inele au capetele suprapuse pe jumătate din circumferinţa lor (tipul C.3.2.), celelalte patru sunt cu capetele apropiate (tipul C.3.1.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.) . 10. C.3.5. (1026). Inel descoperit în nivelul culturii Boian, faza Vidra, fără alte precizări (Nestor 1928). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inedit). 11. C.3.4.?. (1027). Inel mic spiralat (posibil inel de buclă) descoperit în aşezare, în nivelul Gumelniţa, fără alte precizări. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.; inedit). Analiza spectrală nr. 8561, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 238-239).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8561 0 0 0 0 0,06 0 0 0 0 0 0 - -

12. C.4.1. (1028). Mărgele tubulare, în număr neprecizat, aflate la gâtul câtorva schelete de copii, ca inventar funerar, în morminte cu schelete chircite pe latura stângă şi pe dreapta (în total au fost cercetate opt morminte), descoperite în aşezare, în nivelul culturii Boian, faza Vidra, în apropierea locuinţelor; piesele sunt confecţionate din tablă subţire răsucită. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 13. 14. C.10.3. (1029. 1030); 15. C.10.2.? (1031); 16. C.10.8. (1032). Două ace cu capul rulat (?) (nr.1029, 1030), un ac cu capul îndoit (nr. 1031) şi un fragment de ac (nr. 1032) descoperite în aşezare, în nivelul culturii Gumelniţa (?). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.). Analizele spectrale nr. 8575 (nr. 1031), 8580 (nr. 1029), 8582 (nr. 1032), 8586 (nr. 1030), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 238-239).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8575 0 urme 0 0 0,02 <0,01 0 urme 0 0 + - - 8580 0 0 0 0 0,03 0 0 0 0 0 0 - - 8582 0 0 0 0 0,09 ~0,01 0 0 0 0 + - - 8586 0 0 0 0 urme ~0,01 0 0 0 0 0 - -

17. - 28. A.5.1.?; A.5.2.?; A.5.7. (1033. - 1044.). Douăsprezece străpungătoare descoperite în aşezare, fără alte precizări. Două piese au fost găsite în nivelul culturii Boian, faza Vidra (una are patru canturi şi a fost descoperită la 0,60 m adâncime) (Nestor 1928), o sulă cu mâner de os din nivelul Gumelniţa A1 (pl. 3/3) (Petrescu-Dîmboviţa 1944, p. 69, nr. 5b), alte exemplare sunt din nivelul Gumelniţa A (Nestor 1928) sau fără o precizare a nivelului, posibil şi al culturii Glina III. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.). Analizele spectrale nr. 8571 (sulă: A.5.7.), 8572 (sulă lungă: A.5.7.), 8573 (sulă cu mâner de os : A.5.1.?), 8574 (sulă cu mâner de os: A.5.1.?), 8576 (sulă, stratul Gumelniţa A: A.5.7), 8578 (sulă cu patru canturi, stratul Gumelniţa ?: A.5.2.?), 8579 (sulă ?, stratul Gumelniţa ?: A.5.7), 8581 (sulă lungă, stratul Gumelniţa ?: A.5.7.), 8583 (sulă lungă, stratul Gumelniţa ?: A.5.7.), 8584 (sulă, stratul Gumelniţa ?: A.5.7.), 8585 (sulă lungă, stratul Gumelniţa ?: A.5.7.), 8587 (sulă, stratul Gumelniţa ?: A.5.7.), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 238-239).

Ion Mareş

236

An. nr.

Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.inv. Pl

8571 0 urme 0,32 0 0,06 0,05 0,013 0 0 0 0 - - 8572 0 0 0 0 urme ~0,01 0 0 0 0 + - - 8573 0 0 0 0 urme urme 0 urme 0 0 + - - 8574 0 0 0 0 0,11 0 0 0 0 0 + - - 8576 0 0 0 0 urme ~0,01 0 0 0 0 0 - - 8578 0 0 0 0 0,38 0,03 0 0 0 0 urme - - 8579 0 0 0 0 0,07 0 0 0 0 0 0 - - 8581 0 0 0 0 0,11 urme 0 0 0 0 urme - - 8583 0 0 0 0 urme ~0,01 0 0 0 0 ++ - - 8584 0 0 0 0 urme ~0,01 0 0 0 0 0 - - 8585 0 0 0 0 0,12 0 0 0 0 0 0 - - 8587 0 0 0 0 0,02 0 0 0 0 0 0 - -

Bibliografie: 1. Petrescu-Dîmboviţa 1944, p. 69; Berciu 1961, p. 234; A. Vulpe 1973, p. 222; idem 1975, p. 56, nr. 246, pl. 32/246; Comşa 1978, p. 115, nota 24, fig. 3/A, 2; idem 1987b, fig. 21/II. A, 2. 3. 10. Nestor 1928, p. 123-124. 4. - 9. Zaharia 1959, p. 112; Comşa 1978, p. 114. 12. Comşa 1974b, p. 77, nr. 9; idem 1987b, p. 102; idem 1988-1989, p. 27-29; idem 1990, p. 232; Comşa / Petrescu-Dîmboviţa 1996, p. 193-194; pentru aceste piese, informaţii amabile, prof. Mircea Petrescu-Dîmboviţa. 2. 11. 13. - 28. Nestor 1928, p. 123-124; Petrescu-Dîmboviţa 1944, p. 69, nr. 5b; Comşa 1978, p. 114, fig. 1/12 (împungător cu mâner de os); Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 238-239. GORNEA, com. Sicheviţa, jud. Caraş-Severin 1. A.B.4.2.4. (1045). Topor-târnăcop (pl. 37/1), tipul Jászladány, varianta Petreşti, descoperit întâmplător în timpul aratului (în anul 1971) în punctul „Poiana lui Străin” (locul Străiniac) de pe valea Liborajdea (numele cătunului şi al pârâului afluent al Dunării). Dimensiuni: lung. = 23,5 cm, lat.t. = 4,5 cm (Lazarovici 1975). Muzeul satului Gornea. 2. A.3.5. (1046). Cîrlig de undiţă, cultura Vinča, faza A, fără alte precizări. Muzeul Timişoara (?). 3. D.10. (1047). Piesă din os cu depuneri de oxizi de cupru, cultura Vinča, faza A, fără alte precizări. Muzeul Timişoara (?). Bibliografie: 1. Uzum / Lazarovici / Dragomir 1973, p. 416, nr. 32, fig. 10/1; Lazarovici 1975, p. 19, 28, nr. 18, fig. 10/1. 2. 3. Lazarovici 1979, p. 87. GOVORA, com. Mihăeşti, jud. Vâlcea 1. A.B.10.1.3. (1048). Topor plat, varianta Sălcuţa, descoperit întâmplător în curtea unui locuitor cu ocazia săpării unei gropi; locul descoperirii se află pe panta unui deal, deasupra unei aşezări din cultura Sălcuţa IV, suprapusă de un alt nivel al orizontului cultural Gornea-Orleşti, din punctul „Treime”. Dimensiuni: greut. = 0,250 kg. Muzeul Govora Băi. Bibliografie: 1. Petre-Govora 1995, p. 15, nr. 10.


237

GRINDENI, com. Cheţani, jud. Mureş (Grind-Cristur, Gerendkeresztúr) 1. A.B.1.10. (1049). Topor-ciocan (pl. 17/6), tipul Székely şi Nádudvar (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 18,6 cm, greut. = 1,15 kg (Roska 1942b). Muzeul Aiud (inv. 48). Analiza spectrală nr. 9118, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 256-257).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9118 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 48 17/6

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 97, nr. 27; idem 1942b, p. 36, nr. 61; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Grind-Cristur; tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Gerendkeresztur; forma grupei 2); A. Vulpe 1975, p. 27, nr. 41, pl. 4/41; Lazăr 1995, p. 93, nr. XIX.5.b, pl. LVII/4; Maxim 1999, p. 162, nr. 473. GUMELNIŢA, oraş Olteniţa, jud. Călăraşi În staţiunea (tell) eponimă a culturii Gumelniţa (amplasată la circa 5 km spre est de oraş, pe o înălţime alungită, ruptă din terasa înaltă a Dunării) au fost efectuate săpături arheologice în anii 1925, 1939 şi 1960 (Vl. Dumitrescu 1925, p. 29-103; idem 1966, p. 51-101; idem 1996, p. 207-208) şi un sondaj în anul 1957 (Barbu Ionescu) prin care a fost descoperit un depozit cu piese din aramă. În timpul săpăturilor arheologice au fost găsite obiecte de cupru în nivelurile din faza Gumelniţa A2 (indicate, de jos în sus, prin siglele A2a, A2b şi A2c, acesta din urmă fiind de la sfârşitul fazei A2 şi eventual face trecerea spre faza B1 ; cele trei niveluri inferioare formează un strat cultural unitar [idem 1966, p. 51-57, 96]) şi din faza Gumelniţa B1 (Ibidem.). De asemenea în mod întâmplător a fost găsit un topor plat de cupru. 1. A.B.10.1.1. (1050). Topor plat (pl. 50/4), varianta Gumelniţa, grupa topoare plate înguste, descoperit întâmplător la poalele tell-ului (A.Vulpe 1975); piesa ar putea aparţine unuia din nivelurile staţiunii (faza Gumelniţa A2 sau B1). Muzeul Olteniţa (inv. 55). 2. A.1.6. (1051). Dăltiţă (pl. 1/18), fragment, descoperită în aşezare (săpăturile din anul 1925), fără alte precizări. Piesa este aproape plată şi prezintă un mic tăiş; probabil că era prinsă, pentru a fi folosită, într-un mâner din os sau din lemn; aparţine uneia din cele două faze ale culturii Gumelniţa din staţiune (faza A2, sau B1). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 2a. A.1.6. (1051A). Dăltiţă descoperită în aşezare, fără alte date, cultura Gumelniţa. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 3. A.3.1. (1052). Cârlig de undiţă (pl. 2/3) descoperit în aşezare (săpăturile din anul 1925), în secţiunea I, la 0,55 m adâncime (stratul B), aproape de un pandantiv de aur în formă de coarne sacre, în nivelul aşezării din faza Gumelniţa B1 (conform ulterioarelor cercetări din anul 1960 [Vl. Dumitrescu 1966, p. 54; idem 1996, p. 207]). Dimensiuni: lung. = 3 cm; este confecţionat din sârmă cu secţiunea transversală circulară, capul este întors pentru a forma o buclă pentru prinderea firului, vârful este distrus de la oxidare. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 4. C.3.1. (1053). Inel cu capetele suprapuse descoperit în aşezare (sondajul din anul 1960), în nivelul culturii Gumelniţa A, la circa 2,60 m adâncime. Inst. Arh. Bucureşti. 5. C.10.6. (1054). Ac cu capul terminat în două spirale opuse (volute) descoperit în aşezare, într-unul din nivelurile superioare, faza Gumelniţa B1. Muzeul Oraşului Bucureşti.

A. În anul 1925 au fost descoperite 10 străpungătoare (pl. 4/27-36), din care patru provin din stratul A (faza Gumelniţa A2) şi şase din stratul B (faza Gumelniţa B1; sunt menţionate 11 străpungătoare [Vl. Dumitrescu 1925, p. 98]; o piesă este, după noi, dăltiţă, nr.1051A). Există informaţii referitoare la situaţia descoperirii străpungătoarelor dar nu putem preciza care sunt piesele, cu excepţia uneia (nr.1061).

Ion Mareş

238

6. A.5.2. (1055). Străpungător descoperit în stratul de humus cu o adâncime de 0,35 m, în secţiunea X, în stratul B (idem 1925, p. 30, 39), faza Gumelniţa B1 (idem 1966, p. 51, 54; idem1996, p. 207). 7. A.5.2. (1056). Străpungător descoperit între 1,20 m şi 1,60 m adâncime, în secţiunea X (stratul intermediar) (idem 1925, p. 32, 39), faza Gumelniţa A2 sau, după numerotarea făcută, subetapa A2b (idem 1966, p. 51, 55). 8. A.5.2. (1057). Străpungător descoperit între 2,20 m şi 2,70 m adâncime în secţiunea X (stratul A) (idem 1925, p. 32, 39), faza Gumelniţa A2 sau subetapa A2a (idem 1966, p. 51, 55). 9. A.5.2. (1058). Străpungător descoperit între 0,35 şi 0,60 m adâncime, în secţiunea Y (stratul B) (idem 1925, p. 34, 39), faza Gumelniţa B1 (idem 1966, p. 51, 54; idem 1996, p. 207). 10. A.5.2. (1059). Străpungător descoperit între 0,60 şi 1,00 m adâncime în secţiunea Y, la baza stratului superior (stratul B) (idem 1925, p.34,39), faza Gumelniţa B1 sau A2 (subetapa A2c) (idem 1966, p.51, 54-55). 11. A.5.2. (1060). Străpungător descoperit între 1,00 m şi 1,40 m adâncime, în secţiunea Y (de la 0,70 m la 1,20 m adâncime este stratul B şi de la 1,20 m la 1,80 m adâncime stratul intermediar) (idem 1925, p. 34, 39), faza Gumelniţa A2, subetapa nu se mai poate preciza (între 0,70 m şi 1,00 m adâncime este nivelul Gumelniţa A2c şi la câteva zeci de centimetri stratul A2b care, pe alocuri, are baza la 1,50 m-1,70 m adâncime [idem 1966, p. 55]). 12. A.5.2. (1061). Străpungător fixat într-un mâner din os (pl. 4/29) descoperit între 1,60 m şi 2,10 m adâncime, în secţiunea Y (stratul intermediar şi stratul A) (idem 1925, p. 34, 39), faza Gumelniţa A2 (între 1,50 m şi 1,70 m adâncime este baza nivelului A2b care, pe alocuri, coboară sub 2,00 m adâncime şi de la 3,00 m adâncime este linia de bază a nivelului A2a [idem 1966, p. 55]). Dimensiuni: lung. (până la mâner) = 2,5 cm; are vârful ascuţit (idem 1925, p. 98). 13. - 15. A.5.2. (1062. - 1064). Străpungătoare descoperite în aşezare, aparţin culturii Gumelniţa, fără alte date.

Cele 10 străpungătoare sunt oxidate, au vârful ascuţit şi secţiunea rectangulară (pătrată) pe cea mai mare parte din lungimea lor care este cuprinsă între 12,5 cm şi 4 cm; două dintre aceste piese sunt întregi (pl. 4/27, 28), au o lungime de 12 cm şi 12,5 cm, vârful ascuţit şi secţiunea pătrată (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Analizele spectrale nr. 8663 şi 8664 (două sule lungi, Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. I 1323 şi I 4322), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8663 0 0 0 0 0,03 0 0 0 0 0 + I 1323 - 8664 0 0 0 0 urme ~0,01 0 0 0 0 ++ I 4322 -

B. Prin sondajul arheologic din anul 1960 au fost descoperite patru străpungătoare întregi şi

fragmentare (Vl. Dumitrescu 1966): 16. A.5.7. (1065). Străpungător, fragment, descoperit în aşezare, în stratul B, faza Gumelniţa B1. 17. A.5.7. (1066). Străpungător găsit în partea superioară a nivelului Gumelniţa A2c, la 0,85 m adâncime. 18. 19. A.5.2. (1067. 1068.). Două străpungătoare (pl. 4/14, 26) din nivelul Gumelniţa A2b. Primul are lungimea de 16 cm, vârful ascuţit, secţiunea transversală rectangulară pe aproximativ jumătate din zona superioară şi rotundă în rest; al doilea are capătul superior întors, vârful ascuţit. Inst. Arh. Bucureşti. C. În urma unui sondaj de salvare efectuat în anul 1957 (Barbu Ionescu), pe latura de nord-vest a staţiunii eponime a fost descoperit un depozit cu obiecte de aramă (majoritatea fiind ace). Acestea s-au aflat într-un vas fragmentar gumelniţean, printre şi acoperit de lipiturile arse ale unei locuinţe de suprafaţă, la 0,45 m adâncime, la baza nivelului din faza Gumelniţa B1. Obiectele din aramă erau lipite majoritatea între ele prin oxidare de un fragment din vasul amintit, fiind probabil învelite într-o ţesătură, aşa cum demonstrează o mică bucată păstrată pe fragmentul ceramic, datorită impregnării cu oxid de cupru. (Comşa / Ionescu 1979, p. 79-85). În componenţa depozitului intră 24 de piese mai bine conservate şi 29 fragmente (parte din obiecte s-au fragmentat în timpul desprinderii mecanice) (Ibidem, p. 80) Muzeul Olteniţa. 20. 21. 22. C.10.7.1. (1069. 1070); C.10.7.3.? (1071). Trei ace fragmentare (pl. 11/13,14,15) din care primul pare să fi avut capul sub forma unei plăcuţe de formă romboidală, iar la celelalte două terminat într-o plăcuţă lăţită şi subţire, însă forma iniţială a acesteia nu se poate preciza (se păstrează numai o suprafaţă


239

de legătură dintre corpul piesei şi capătul superior). Dimensiuni: lung. = 8,6; 8,4 şi 8,9 cm; secţiunea transversală a tijei acului este rotundă. 23. C.10.7.2. (1072). Ac, fragment (pl. 11/18); se păstrează capul sub formă de plăcuţă triunghiulară cu colţurile rotunjite (unul este rupt) şi prevăzute cu câte o mică perforaţie rotundă; tija acului (păstrată pe o suprafaţă de 3 cm lungime, iniţial de circa 15 cm) are secţiunea transversală pătrată. 24. 25. C.10.7.1. (1073. 1074.). Două fragmente de plăcuţe de ac (pl. 11/10,11) a căror formă nu se mai poate preciza. 26. C.10.1.2. (1075). Ac, fragment (pl. 9/23); tija arcuită are secţiunea transversală dreptunghiulară pe suprafaţa păstrată (de 15 cm). 27. C.10.1.1. (1076). Ac (pl. 9/3) cu tija rotundă, cu vârful subţire şi bont, ornamentat pe întreg corpul cu linii paralele, subţiri, transversale. 28. - 59. C.10.1.2. (1077. - 1108A.). Ace sau străpungătoare (pl. 9/11-44), fragmente cu dimensiunile cuprinse între 11 şi 15 cm, cu secţiunea transversală rotundă pe circa 2/3 din lungime şi dreptunghiulară în partea proximală, muchia dreaptă; unele piese mărunte au secţiunea transversală rectangulară, fiind probabil fragmente dinspre zona proximală, altele au secţiunea circulară şi provin din zona vîrfului. 60. 61. A.5.2. (1109. 1110.). Două străpungătoare (pl. 4/16, 19) cu secţiunea transversală rotundă pe jumătate din lungimea tijei, în partea inferioară (vârf), şi dreptunghiulară pe cealaltă jumătate, cu muchia aproape ascuţită; ambele exemplare au lungimea de 9 cm. 62. 63. A.1.6.? (1111. 1112.). Două dăltiţe (?) (pl. 1/19,20) cu secţiunea transversală dreptunghiulară, cu vârful rotunjit şi ascuţit. Dimensiuni: lung. = 4,4 cm şi 6 cm. 64. - 72. C.10.8. (1113. - 1121.). Fragmente de ace sau străpungătoare, fără alte precizări. Analiza spectrală a unei piese din acest depozit, fără a putea preciza care dintre ele, efectuată la Întreprinderea geologică de prospecţiuni pentru substanţe minerale solide, Bucureşti (Comşa/Ionescu 1979, p. 84 şi nota 15).

An. nr. Pb Ag Ni Mn Nr.inv. Pl. - 0,0005 0,007 0,005 0,004 - -

D. Pe malul opus al vâlcelei (care separă tell-ul staţiunii eponime de restul terasei Dunării) se află

necropola aşezării, cercetată parţial (Vl. Dumitrescu 1996, p. 207-208); de aici provine un obiect de aramă: 73. A.B.10.4. (1122). Topor plat miniatural descoperit într-un mormânt, inventar funerar şi depunere ca ofrandă (Marinescu-Bîlcu 1981), posibil varianta Gumelniţa a topoarelor plate înguste. Inst. Arh. Bucureşti (inedit). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, p. 222 (din faza Gumelniţa A2); idem 1975, p. 56, nr. 245, pl. 32/245; Comşa 1978, p. 115, nota 24, fig. 3/A, 1; idem 1987b, fig. 21/II. A, 1. 2. 2a. 3. Vl. Dumitrescu 1925, p. 35, 98, 99, fig. 73/27, 32; 74; Comşa 1978, p. 116, fig. 4/1 (cârlig de undiţă din faza Gumelniţa A2). 4. Vl. Dumitrescu 1966, p. 63. 5. Comşa 1965, p. 364; Bem 1999-2000, p. 162, nota 64. 6. - 15. Vl. Dumitrescu 1925, p. 98, fig. 73/22-26, 28-31, 33. 16. - 19. Idem 1966, p. 62-63, fig. 7/8-9. 20. - 72. Comşa / Ionescu 1979, p. 80-81, fig. 1/1-6; 2/1-16; 3/1-22. 73. Marinescu-Bîlcu 1981, p. 69. GUTENBRUN, jud. Arad (Temeshidegkút, Hidekút) 1. A.B.4.2.2. (1123). Topor-târnăcop (pl. 29/8), tipul Jászladány, varianta Orşova, descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 28 cm, greut. = 1,005 kg, lat.t. = 5,5 cm (Lazarovici 1975); alte dimensiuni: lung. = 28 cm (Roska 1942a); lung. = 24 cm, greut. = 1,2 kg (idem 1942b). Amintit la Muzeul Timişoara (Roska 1942a; idem 1942b), pierdut (Lazarovici 1975; A.Vulpe 1975).

Ion Mareş

240

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 281, nr. 28; idem 1942b, p. 53, nr. 182; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Guttenbrun; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Temeshidegkút; tipul Jászladány) Lazarovici 1975, p. 19, 28, lista 6, nr. 19, fig. 9/1; A. Vulpe 1975, p. 54 (semnalat cu descoperirile de la Lipova). HALÂNGA (?), com. Izvoru Bârzii, jud. Mehedinţi 1. A.B.4.2.4. (1124). Topor-târnăcop (pl. 37/2), tipul Jászladány, varianta Petreşti, locul descoperirii nu este cunoscut cu precizie; după A. Vulpe, exemplarul provine din zona Turnu-Severin (A. Vulpe 1975); această piesă poate fi toporul cu două tăişuri în cruce menţionat de D. Berciu, cu locul descoperirii Halânga (Berciu 1939, p. 86; cu trimiterea la Bărcăcilă 1924, p. 293, 295, fig. 264, dar aici este vorba de toporul-târnăcop de la Hinova; vezi nr. 1180), fiind reprodus eronat la ilustraţie un topor cu gaura la mâner de la Halânga (Berciu 1939, fig. 102/2; discuţiile, la A. Vulpe 1975). Muzeul Turnu Severin (inv. 6862). Bibliografie: 1. Berciu 1939, p. 86, fig. 102/2 (eronat piesa de la Hinova [nr. 1180], ilustraţia reproduce un topor cu gaura la mâner [Ibidem, p. 89, nr. 2]); idem 1939-1942, p. 48, nr. 8 (eronat Halânga pentru piesa de la Hinova); idem 1942, p. 42, nr. 258 (Halânga; eronat pentru toporul de la Hinova; menţionează şi toporul cu gaura la mâner); idem 1953, p. 627, nr. I 584 (topor cu gaura la mâner); A.Vulpe 1975, p. 42, nr. 169, pl. 23/169. HAŞAG, com. Loamneş, jud. Sibiu (Hássag, Haschgen, Haschagen) 1. A.B.4.5. (1125). Topor-târnăcop (pl. 48/6), tipul Nógrádmarcal (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 20 cm, lat. max. = 5,7 cm, diam.g.c. =3,5 cm (Metalurgia 1995, p. 23, nr. 5); pe latura interioară a toporului se află două semne rotunde dispuse câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă; jumătate din tubul de înmănuşare pe latura interioară este rupt. Un topor-ciocan de tip Székely şi Nádudvar apare în literatura veche ca fiind descoperit la Haşag (vezi „Mediaş”, nr. 1248; aici discuţiile şi bibliografia). Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 300). Analiza spectrală nr. 8915, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 250-251).


Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30, pl.1/2; A.Vulpe 1975, p. 52, nr. 235, pl. 31/235; Metalurgia 1995, p. 23, nr. 5, pl. 1/5; Maxim 1999, p. 162, nr. 479. HĂBĂŞEŞTI, com. Strunga, jud. Iaşi În staţiunea de pe dealul „Holm”, cu un singur nivel de locuire din faza Cucuteni A3, în timpul cercetărilor arheologice efectuate între anii 1949-1950 (aşezarea fiind dezvelită integral), a fost descoperit un depozit alcătuit din obiecte de podoabă şi mai multe piese de cupru.

A. Depozitul cu obiecte de podoabă a fost descoperit în anul 1950, la câţiva metri spre nord-vest de colţul de vest al locuinţei nr. 21, în apropierea unor resturi de chirpic ars provenite de la o mică anexă. Este alcătuit din următoarele piese: un disc de aramă şi fragmente de la un altul probabil similar, două brăţări din sârmă de aramă, câteva perle de aramă, nouă perle de calcar, 22 canini de cerb perforaţi, un fragment mic de la o calotă craniană umană aflat lângă piesele amintite (Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 435, 439-456, fig. 41-42 şi pl. CXXIV). Obiectele de cupru sunt: 1. 2. 3. C.1.1. (1126. 1127. 1128.). Două brăţări spiralice (pl. 56/8,9) şi un fragment de spiră care pare a proveni de la a doua brăţară.


241

1126. Brăţară confecţionată din sârmă de cupru cu secţiunea transversală circulară, cu cinci spire şi vârfuri aproape ascuţite. Dimensiuni: diam. = 6,8 cm, gros. = 0,5 cm. 1127. Brăţară din sârmă de cupru, cu muchii uşoare, cu două spire şi jumătate. Dimensiuni: diam. =7 cm, gros. (la mijloc) = 0,5 cm. 1128. O bucată de sârmă semicirculară care pare a reprezenta o jumătate de spiră ruptă probabil de la brăţara nr. 1127 ce ar fi avut trei spire (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. II 6603, II 6605; în prezent se află la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti). Analizele spectrale nr. 8790, 8791, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8790 0 0 0 0 0,18 ~0,01 0 0 0 0 0 II 6605 56/9 8791 0 0 0 0 0,04 urme 0 0 0 0 urme II 6603 56/8

4. C.4.3. (1129. - 1150.). Mărgele inelare (pl. 61/11) de grosimi diferite, sudate între ele prin oxidare, astfel că numărul lor nu s-a putut preciza. Sunt confecţionate din tablă de aramă şi au forma unor discuri găurite. Dimensiuni: diam. = 1,3 cm (cele mai groase) şi 0,9-1 cm (cele mai subţiri) (sunt ilustrate 22 de piese; Vl.Dumitrescu şi colab. 1954). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 5. C.8.1.1. (1151). Disc convex (pl. 62/2) confecţionat din tablă de aramă degradată pe margini de la oxidare, are forma uşor eliptică (iniţial avea o formă circulară), centrul puternic bombat; exemplarul prezintă două găuri rotunde amplasate în jumătatea superioară, aşezate la o distanţă de 4-5 cm una de alta; între aceste găuri şi marginea de sus a discului se află un şir de puncte în relief, dispuse semicircular, care formează un ornament realizat în tehnica „au repoussé”; un decor similar a existat iniţial de-a lungul marginei piesei (distrusă în cea mai mare parte prin oxidare), acum păstrându-se pe o mică suprafaţă (aproximativ o treime a cercului). Dimensiuni: diam. max. = 9,4 cm (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. II 6604; în prezent se află la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti). Analiza spectrală nr. 8789, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8789 0 0 0 0 0,11 <0,01 0 0 0 0 0 II 6604 62/2

6. C.8.1.1. (1152). Fragmente de tablă din aramă care provin de la un disc probabil similar cu cel anterior (Vl. Dumitrescu şi colab. 1954). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti.

B. În staţiunea amintită au fost găsite şi alte piese de cupru: 7. A.B.9. (1153). Topor, fragment (pl. 49/3), care nu mai poate fi clasificat tipologic (A. Vulpe 1975), descoperit între bucăţile de chirpic ars de la platforma locuinţei nr. 15. Dimensiuni: lat.t. = 4,3 cm; se păstrează fragmentul dinspre tăişul unui topor de un alt tip decât al topoarelor plate însă nu de la unul cu braţele dispuse în cruce (Vl. Dumitrescu şi colab. 1954), posibil de la un topor-ciocan al cărui tip nu poate fi precizat. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. II 6609). Analiza spectrală nr. 8787, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8787 0 0 0 0 ~0,01 <0,01 0 0 0 0 + II 6609 49/3

8. 9. 10. A.5.1. (1154); A.5.2. (1155. 1156). Trei străpungătoare (pl. 3/4; 4/12, 37) descoperite în aşezare (fără alte precizări). Dimensiuni: lung. = 5,4 cm, (nr. 1154), 5,3 cm (nr.1155) şi 5,3 cm (nr. 1156); prima

Ion Mareş

242

piesă este aproximativ plată şi are vârful ascuţit, a doua are secţiunea transversală rotundă, iar ultima are secţiunea transversală dreptunghiulară (Vl. Dumitrescu şi colab. 1954). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. II 6605 [corespunde cu al brăţării nr. 1127]; II 6615). Analizele spectrale nr. 8788, 8792 (piesele sunt incluse în componenţa depozitului), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8788 0 0 0 0 0,16 ~0,01 0 0 0 0 + II 6605 - 8792 0 0 0 0 0,02 0 0 0 0 0 urme II 6615 -

11. 12. C.10.2. (1157); C.10.1.3. (1158). Două ace (pl. 10/13,15) descoperite în aşezare (fără alte precizări). Primul este un ac cu ureche, are lungimea de 9,3 cm şi secţiunea transversală circulară; exemplarul al doilea este un ac simplu, plat şi ascuţit la ambele capete, curbat, cu diametrul de 2,6 cm (Vl.Dumitrescu şi colab. 1954). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 13. 14. C.3.4. (1159. 1160.). Două inele spiralice (pl. 59/17,18) descoperite în aşezare, fără alte precizări; exemplarele sunt, după noi, inele de buclă. Dimensiuni: diam. max. = 2 cm (nr. 1159) şi 2,3 cm (nr. 1160); ambele sunt confecţionate din sârmă plată, au câte două spire şi capete libere; vârful celei de-a doua piese este ascuţit (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 15. C.2.3. (1161). Verigă închisă (pl. 59/5) descoperită în aşezare, fără alte precizări; este lucrată din sârmă cu secţiunea transversală rotundă, are forma inelară, uşor ovală, puţin turtită şi subţiată pe o latură. Piesa nu a fost analizată spectral şi, după patina nobilă, lucioasă şi uniformă, este considerată a fi din bronz (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 16. 17. C.5. (1162. 1163.). Doi butoni (pl. 61/14) descoperiţi în locuinţa nr. 41, pe chirpicul podelei. Dimensiuni: diam. = 2,2 cm (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 18. D.9. (1164). Obiect nedeterminat tipologic (pl. 64/13) descoperit în aşezare, fără alte precizări. Piesa are secţiunea transversală rectangulară, forma plată, un capăt uşor răsucit; exemplarul pare a fi o componentă de la o fibulă (ac), însă aparţine unui alt obiect. Dimensiuni: lung. = 4,2 cm (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 19. D.5. (1165). Fragment atipic (pl. 63/15), o bucată probabil dintr-o “turtă” de metal descoperită în groapa nr. 8 din aşezare. Dimensiuni: lung. = 3,6 cm (Ibidem.). Muz.Naţ.Ant. Bucureşti. Bibliografie: 1. - 6. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 435, 439-440, fig. 41/1-3, 5 şi pl. CXXIV/1-4; Comşa 1980, p. 210, nr. 9, fig.5/4-6; Eneolit SSSR 1982, p. 279, pl. LXII/57, 58, 61, 62; Monah / Cucoş 1985, p. 102-103, nr. 494. 7. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 269, fig. 29/1; A. Vulpe 1975, p. 53, nr. 240, pl. 31/240; Comşa 1980, p. 210, nr. 9, fig. 2/18; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 211, nr. 82. 8. - 19. Vl. Dumitrescu şi colab. 1954, p. 269-271, 465-466, fig. 29/1-12; Comşa 1980, p. 210, nr. 9, fig. 2/10-12, 19; 4/4, 6, 12-15, 18, 19. HĂNEŞTI, jud. Botoşani 1. B.1.3. (1166). Pumnal de cupru (pl. 54/12), tipul Cucuteni, descoperit întâmplător (în anul 1966) cu ocazia unor lucrări în punctul „Pe Grajduri”, într-o groapă de unde s-a recoltat material arheologic din cultura Cucuteni B2 ; în acest punct este semnalată o aşezare din etapa menţionată (Crîşmaru 1970). Dimensiuni: lung. = 18,6 cm, lat.max. = 3,9 cm, gros. = 0,3 cm, greut.= 0,077 kg; are trei găuri pentru nit, lama triunghiulară cu nervură pe mijloc, mânerul trapezoidal, patină verde (piesa a fost studiată de noi, prin amabilitatea prof. Maria Diaconescu) Muzeul Botoşani (inv. B/737; transferat de la Muzeul Săveni).


243

Bibliografie: 1. Crîşmaru 1970, p. 283, fig. 12/3; A. Vulpe 1973, p. 220, nota 29; Comşa 1980, p. 217, fig. 8/15; Novotná 1982, p. 318; Monah / Cucoş 1985, p. 104, nr. 498. HÂRŞOVA (oraş), jud. Constanţa

A. În timpul săpăturilor arheologice de salvare efectuate în anul 1961 (D.Galbenu) în tell-ul amplasat la marginea oraşului, pe malul Dunării, în nivelul culturii Gumelniţa A1, a fost cercetată parţial locuinţa nr. 5 (cu un bogat inventar arheologic, conţinând şi vase de diferite forme), în care a fost identificat un „atelier” pentru confecţionarea podoabelor din valve de scoici (brăţări şi mărgele din Spondiylus gaederopus). Pe vatra locuinţei au fost găsite fragmente ceramice de la un vas (reconstituit) care conţinea un depozit alcătuit din brăţări şi mărgele confecţionate din scoici Spondylus (în diferite stadii de prelucrare), un fragment de brăţară de marmură şi un suport antropomorf inelar cu patru picioruşe. Lângă vatră, împrăştiate pe circa 1 m2, au fost găsite câteva unelte din cupru folosite în procesul de obţinere a podoabelor amintite mai sus şi podoabe confecţionate din acelaşi metal (Galbenu 1962, p. 285, 292,294-296; idem 1963, p. 501-509): 1. A.1.2. (1167). Daltă (pl. 1/9) descoperită în locuinţa 5, faza Gumelniţa A1. Dimensiuni: lung. = 5,5 cm, lat. = 0,98 cm, gros. = 0,5 cm, greut. = 0,019 kg (Ibidem.). Muzeul Constanţa (fără inv.). 2. 3. 4. 5. A.5.2. (1168. - 1171.). Patru străpungătoare (pl. 4/15,17,40,41) descoperite în locuinţa 5, faza Gumelniţa A1. Dimensiuni: lung. = 8,8 cm, gros. = 0,4 cm (nr. 1168); lung. = 8 cm, gros. = 0,35 cm (nr. 1169); lung. = 13,2 cm, gros. (la muchie) = 0,6, greut. = 0,02 kg (nr. 1170); lung. = 13,5 cm, gros. (la muchie) = 0, 54 cm, greut. = 0,016 kg (nr. 1171); sunt confecţionate din sârmă de cupru cu secţiunea transversală pătrată (nr. 1169-1171) şi dreptunghiulară (nr. 1168) în partea proximală şi rotundă spre vârf (Ibidem.). La străpungătorul nr. 1171 vârful a fost transformat prin ciocănire într-un tăiş îngust. Muzeul Constanţa (fără inv.). 6. - 10. C.3.4. (1172. - 1176.). Cinci inele de buclă (pl. 59/19-22) descoperite în locuinţa nr. 5, faza Gumelniţa A1. Două inele sunt confecţionate din sârmă (nr. 1172, 1175) şi trei din tablă subţire de cupru (nr.1173, 1174, 1176). Dimensiuni: gros. = 0,5 cm; inel cu secţiunea elipsoidală, cu capete suprapuse (nr. 1175); gros. = 0,5 cm, diam.max. = 0,4 cm, diam.int. = 0,3 cm; inel cu secţiunea romboidală (nr. 1172); diam. = 5,5 cm, lat. (tablei) = 0,45 cm; inel din tablă subţire, cu capete apropiate (nr. 1173); diam. = 3,5 cm, lat. (tablei) = 0,45 cm; inel din tablă subţire, cu capete deschise, apropiate (nr. 1174); lat. (tablei) = 0,45 cm; inel din tablă subţire, cu capete apropiate (nr. 1176) (Ibidem.). Muzeul Constanţa (fără inv.).

B. Cercetările arheologice au fost reluate pe o scară mai amplă din anul 1985 şi până în prezent (Haşotti 1988 - 1989, p. 7; idem 1997, p. 79), fiind descoperite alte piese de cupru: 11. A.5.1. (1177). Străpungător (pl. 3/23) cu mânerul din metacarp de caprină, găsit în suprafaţa B, în partea superioară a stratului Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung.= 7 cm, gros. = 2,2 cm (Haşotti 1997); este lucrat din sârmă cu secţiunea transversală circulară. Muzeul Constanţa. 12. C.10.1.1. (1178). Ac (pl. 9/9) descoperit în aşezare, în acelaşi context cu exemplarul de mai sus (nr.1177). Dimensiuni: lung. = 8,3 cm, gros.max. = 0,2 cm; este lucrat din sârmă cu secţiunea transversală rotundă. Muzeul Constanţa. 13. A.4. (1178A). Cârlig descoperit în aşezare, în condiţii identice cu celelalte exemplare (nr.1177, 1178). Dimensiuni: lung. 4,4 cm. Bibliografie: 1. Galbenu 1962, p. 296, fig. 9/2; idem 1963, p. 502-503, fig. 4/1; A. Vulpe 1973, p. 218-219, 221 şi nota 28 (tipul II, dălţi mici, plate); idem 1976, p. 139, nota 14; Comşa 1974b, p. 74, nr. 4; idem 1978, p. 112, fig. 1/3; idem 1990c, p. 9, 12, fig. 2/4; Haşotti 1997, p. 108, fig. 92/4. 2 - 10. Galbenu 1962, p. 292, 296, fig. 9/2; idem 1963, p. 501, 503-504, fig. 4/2-9; Comşa 1974b, p. 74, nr. 4; idem 1978, p. 112, 114, fig. 1/1-2, 4-10; idem 1990c, p. 9-11, fig. 2/1-3,5; 3/1-4; Viaţa pe malul Dunării 1996, fig. 60 de la p. 51 (fără număr); Haşotti 1997, p. 108, fig. 92/1-3, 5- 6, 9,10. 11. Viaţa pe malul Dunării 1996, fig. 60 de la p. 51 (fără număr); Haşotti 1997, p. 108, fig. 92/12; Bem 1999-2000, p. 160, nota 35. 12. 13. Ibidem, fig. 92/11.

Ion Mareş

244

HERINA, com. Galaţii Bistriţei, jud. Bistriţa-Năsăud (Harina, Mönchsdorf) 1. A.B.8. (1179). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; idem 19442b) de tip necunoscut (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 19,5 cm (Roska 1942b) sau 29,5 cm (idem 1942a). Amintit în colecţiile Gimnaziului Evanghelic din Bistriţa (idem 42a; idem 1942b; Dănilă 1970) şi la Muzeul Bistriţa, pierdut (A.Vulpe 1975). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 104, nr. 12; idem 1942b, p. 38, nr. 72; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Harina; tipul Jászladány); Dănilă 1970, p.435; A.Vulpe 1975, p. 54; Maxim 1999, p. 163, nr. 491. HINOVA, jud. Mehedinţi 1. A.B.4.2.1. (1180). Topor-târnăcop (pl. 26/5), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 16cm, diam.g.c. = 2,6cm (Berciu 1953). Pentru unele confuzii din literatură privind această piesă, vezi toporul de la Halânga (?) (nr. 1124). Muzeul Turnu Severin (inv. 435). Bibliografie: 1. Bărcăcilă 1924, p. 295, nr. 2, fig. 264; Berciu 1953, p. 627, nr. I.582; A.Vulpe 1975, p. 38, nr. 102, pl. 13/102. HOGHIZ, jud. Braşov (Olthévíz, Homoródhévíz) 1. A.B.10.3. (1180A). Topor plat cu tăişul lăţit, fără date legate de descoperire; a fost cumpărat în anul 1908 de la Adolf Resch (Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 637). Exemplarul nu are nimic în comun cu piesa de la Alba Iulia (vezi nr. 9A), presupusă a fi toporul de la Hoghiz (A.Vulpe 1975, p. 62, nr. 322). Muzeul Cluj (inv. I 7928; nou: P 853).

Analiza spectrală, proba L16, efectuată la Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 137, tab. 3, L16; Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 639, tab. L16; datele analizei ne-au fost transmise prin bunăvoinţa dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


L16 9,19 6.270 10,4 8,4 0 378 23 0 0 27,99 0 0,869 0 I7928 - Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 211, nr. 37, fig. 252 (daltă de aramă); Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 637-638, pl. 2/4-4a; Maxim 1999, p. 163, nr. 493. HORODIŞTEA, com. Păltiniş, jud. Botoşani 1. A.B.10.3. (1180A). Topor plat (pl. 52/7) din grupa topoare plate înguste cu tăişul lăţit, varianta Horodiştea (A. Vulpe 1975), descoperit în timpul cercetărilor arheologice din anul 1929 în aşezarea amplasată pe un pinten al dealului „Mălăişte”, în secţiunea IV, la 0,45 m adâncime, în nivelul culturii Horodiştea (H. Dumitrescu 1945). Reluarea săpăturilor arheologice în acest punct au evidenţiat două faze de locuire: Horodiştea I şi II, prima identificată în locuirea fortificată de pe botul terasei, a doua în centrul terasei (Dinu 1976, p. 336). Dimensiuni: lung. = 5,5 cm, lat.t. = 3,9cm, lat.mc. = 2,1cm (H. Dumitrescu 1945). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Bibliografie: 1. H. Dumitrescu 1945, p. 127, 160, fig. 21, 22; A. Vulpe 1973, p. 222; idem 1975, p. 61, nr. 299, pl. 34/299; Dumitroaia 2000, p. 39, nr. 85, pl. 35/1 (daltă).


245

IARA DE MUREŞ, com. Gorneşti, jud. Mureş (Iara de jos; Alsójára) 1. A.B.2.2. (1181). Topor-ciocan (pl. 23/3), tipul Iara, grupa topoare cu braţul-ciocan cilindric (A.Vulpe 1975); topor de luptă (Streitaxt), tipul Şiria (Patay 1984), descoperit întâmplător pe teritoriul satului; exemplarul a fost achiziţionat împreună cu toporul următor (nr.1182). Dimensiuni: lung. = 12,8 cm, greut. = 0,240 kg (Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 122/1907. 2). Analiza spectrală nr. 6478, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans/Sangmeister/ Schrőder 1968, p. 180-181).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6478 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 urme 122/ 1907.2 23/3

2. A.B.10.4. (1182). Topor plat, varianta necunoscută, achiziţionat împreună cu exemplarul nr. 1182, însă după metalul component este probabil din epoca bronzului (Patay 1984). Dimensiuni: lung. = 19,5 cm (Roska 1942a) Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 122/1907. 1). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 19, nr. 54 (ciocan de bronz care seamănă cu un topor de cupru); idem 1942b, p. 26, nr. 6; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Iara de Jos; tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Alsojára; forma grupei 2); A. Vulpe 1959, p. 269 şi nota 3, p. 270, fig. 4/1; Patay 1968, p. 12, 20-21 (tabelul), nr. 20, fig. 4/6; A.Vulpe 1975, p. 32, nr. 74, pl. 10/74; Lazarovici 1983, p. 15, nr. 66 (Iara, jud. Cluj; pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Patay 1984, p. 100, nr. 589, pl. 55/589; Crişan şi colab. 1992, p. 236, nr. 3 (Iara, jud. Cluj; „un târnăcop [topor de bronz cu un singur tăiş] datând din epoca bronzului”); Maxim 1999, p. 163, nr. 505 (Iara, jud. Cluj). 2. Roska 1942a, p. 19, nr. 54 (daltă plată de aramă); Crişan şi colab. 1992, p. 236, nr. 33 (Iara, jud. Cluj; daltă din epoca bronzului); Patay 1984, p. 100, nr. 589, nota 8; Maxim 1999, p. 163, nr. 505 (Iara, jud. Cluj). ICLOD, jud. Cluj (Iclodul Mare, Nagyiklód) 1. A.B.1.12. (1183). Topor-ciocan (pl. 20/5), tipul Mezőkeresztes (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Precizarea că toporul ar fi fost găsit într-un mormânt (investigat în anul 1903 de către M. Roska) din punctul „Pământul Vlădicii” (zona A, cimitir A) (Crişan şi colab. 1992, p. 237, nr. 1), împreună cu exemplarul următor (Maxim 1999), nu se confirmă (Roska 1942a; idem 1942b). Dimensiuni: lung. = 27 cm (Ibidem.). Muzeul Gherla (inv. 468). 2. A.B.4.2.5. (1184). Topor-târnăcop, fragment (pl. 40/4), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Cluj (inv. I 5294). 3. A.B.4.2.3. (1185). Topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta Şincai, descoperit în locul „La Gheţari”, pe malul stâng al Someşului (la al doilea pod spre Iclozel), unde se află o locuire din cultura Tiszapolgár. Muzeul Cluj (inedit). Bibliografie: 1. - 2. Roska 1942a, p. 193, nr. 38; idem 1942b, p. 46, nr. 125; Popescu 1944, p.29, nota 4 (Iclodul Mare; tipurile 2 şi 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Nagyiklód; inclus în forma grupei 2), p. 7, lista 6 (Nagyiklód; tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 29, 44, nr. 58, 190B, pl. 7/58, 26/190B; Lazarovici 1983, p. 15, nr. 67 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Crişan şi colab. 1992, p. 243, nr. 27; Maxim 1999, p. 164, nr. 509. 3. Crişan şi colab. 1992, p. 243, nr. 24; Maxim 1999, p. 164, nr. 509.

Ion Mareş

246

IEPURENI, com. Movileni, jud. Iaşi

1. A.1.4.1. (1186). Daltă cu două tăişuri paralele (pl. 1/24) descoperită întâmplător (în anul 1998), cu prilejul săpării unei gropi pentru plantarea viţei de vie, în grădina unui localnic. În locul respectiv, la săparea unei gropi de beci au fost găsite materiale arheologice din cultura Precucuteni III; cercetările de suprafaţă (Vasile Cotiugă) au dus la identificarea unei aşezări din cultura menţionată. Dimensiuni: lung. = 12,6 cm, lat.t. = 0,8 şi 0,7 cm, lat.max. = 1,4 cm, gros.max.= 1 cm, greut. = 0,115 kg. Muzeul Iaşi (inedită). Bibliografie: 1. Informaţii amabile, Vasile Cotiugă, care ne-a permis să studiem şi să includem aici această piesă. IERNUT, jud. Mureş În timpul săpăturilor arheologice de salvare din anul 1961 efectuate în punctul „Bideşcutul Mare”, într-un bordei din stratul inferior care aparţine unei faze târzii a culturii Starčevo-Criş (faza IV B), a fost descoperită o piesă de cupru (Vlassa 1976d): 1. D.5. (1187). Bucată de cupru (pl. 63/21) descoperită în aşezare, în secţiunea 5; la prima vedere, piesa pare a fi o bucată de metal turnat (Horedt 1976), dar nu este analizată metalografic. Dimensiuni: lung. = 4,5 cm, lat. = 4,5 cm, gros. = 1 cm, greut. = 0,05862 kg (Ibidem.). Muzeul Cluj. Analiza spectrală nr. 22064, efectuată la Muzeul din Stuttgart (apud Horedt 1976).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 22064 0,01 0 0 0 0,012 0,17 0 urme? 0 0 0 - 63/21

Bibliografie: 1. Vlassa 1976d, p. 108-109, fig. 4/1; Comşa 1974b, p. 79, nr. 14; Horedt 1976, p. 177, fig. 1/d; Maxim 1999, p. 164, nr. 511 (ac din cupru). ILIŞUA, com. Uriu, jud. Bistriţa-Năsăud (Cristeştii Ciceului, Alsóilosva) 1. A.B.1.8. (1188). Topor-ciocan (pl. 16/7), tipul Crestur, descoperit întâmplător (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 22 cm (Roska 1942b). Muzeul Cluj (inv. I 2977) Analiza spectrală nr. 8998, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8998 0,27 0,39 urme 0,08 0,07 0,03 0,011 0 0,09 0 0 I 2977 16/7

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 18, nr. 53, fig. /2; idem 1942b, p. 25, nr. 5, fig. 7; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 2 (Alsóilosva; tipul Apátkeresztúr, numele maghiar al localităţii Crestur); Bognár-Kutzián 1972, p. 142 (tipul A/II, varianta 2); A. Vulpe 1975, p. 25, nr. 35, pl. 3/35; Lazarovici 1983, p. 15, nr. 68 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 164, nr. 517 (aminteşte eronat şi un alt topor de tip Crestur, cu locul descoperirii Ilişua, com. Sărmăşag, jud. Sălaj [Ibidem, nr. 518]). IP, jud. Sălaj (Ipp) 1. A.B.1.11. (1189). Topor-ciocan (pl. 19/8), tipul Agnita (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător pe colina „Pincedomb / Dâlma cu Pivniţe / Dealul cu Pivniţe” (Roska 1942a; idem 1942b; A.Vulpe 1975; Lakó 1979; idem 1981). Din acest loc este semnalată ceramică eneolitică (Roska 1942a), din cultura Tiszapolgár (Lazarovici 1983). Tot aici se menţionează descoperirea în secolul al XIX-lea a unor morminte, mărgele de


247

lut şi ceramică din eneolitic (Lakó 1981), o necropolă din cultura Tiszapolgár, faza A (Maxim 1999). Dimensiuni: lung. = 20,5 cm, greut. = 0,882 kg (Patay 1984). Universitatea din Debreţin (inv. R 286). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 111, nr. 18, fig. 134; idem 1942b, p. 38, nr. 80, fig. 35; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Ipp; forma grupei 2); A. Vulpe 1975, p. 28, nr. 57, pl. 7/57; Lakó 1979, p. 44, nr. 8, pl. IV/1 („topor cu braţele în cruce de tip Mezőkeresztes”); idem 1981, p. 56, nr. 45c, pl. XXII/3 (eronat ca fiind în colecţiile Institutului de Arheologie din Debreţin, inv. R. 288; trimiterea este greşită la pl. X/1); Lazarovici 1983, p. 15, nr. 69 (topor tip Mezőkeresztes, tip Agnita; pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Patay 1984, p. 99, nr. 579, pl. 54/579 (topor-ciocan, tipul Székely-Nádudvar, varianta Monostorpályi); Maxim 1999, p. 164, nr. 524 („topoare de tip Mezőkeresztes şi Agnita”). IŢCANI, oraşul Suceava, jud. Suceava 1. D.5. (1190). Fragment atipic de la o piesă de cupru distrusă prin oxidare, descoperit în aşezarea din punctul „Ferma Agricolă” în timpul cercetărilor arheologice din anul 1999, în locuinţa nr. 2 (fără podea sau platformă de lut), sub chirpicul ars de la pereţii dărâmaţi, la adâncimea de 0,77 m, în nivelul culturii Cucuteni A. Dimensiuni: lung. = 1,2 cm; oxidat, patină verde. Muzeul Suceava (fără inventar, inedit). Bibliografie: 1. Săpături arheologice Ion Mareş, Bogdan Niculică, Constantin Emil Ursu , Ovidiu Cotoi. IZVOARE, com. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ

A. Săpăturile arheologice efectuate în anii 1936, 1938-1939, 1942 şi 1948 în staţiunea situată pe un mic promotoriu de pe terasa medie a râului Bistriţa, în apropiere de confluenţa acestuia cu Cracăul, la 1 km de sat (R.Vulpe 1957; Monah / Cucoş 1985, p. 111, nr. 581), au dus la descoperirea unor piese de cupru: 1. 2. C.1.1. (1191. 1192.). Două brăţări spiralice (pl. 56/4,5) descoperite în aşezare, în suprafaţa E, la 1,90 m adâncime, în chirpicul ars de la baza stratului χ, faza Izvoare II 1b (Protocucuteni mixt; R.Vulpe 1957, p. 21, 32-35, 265, nr. 7), respectiv Cucuteni A2. Dimensiuni: diam.ext. = 9 cm, diam.int. = 7 cm, gros. = 0,3 cm, înălţ. = 5 cm, lung. (în desfăşurare) = 15,4 cm; sârmă cu secţiunea circulară, cinci spire, capetele ascuţite (nr. 1191); diam.ext. = 9 cm, diam.int. = 7 cm, gros. = 0,5 cm, înălţ. = 4.5 cm, lung. (în desfăşurare) = 13 cm; sârmă cu secţiunea circulară, patru spire, un capăt ascuţit, altul rupt (nr. 1192) (Ibidem, p. 265, nr. 7). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 779). 3. C.1.1. ? (1193). Sârmă, fragment, care provine probabil de la o brăţară spiralică descoperită în aşezare, faza Izvoare II (Ibidem, nr. 8), respectiv Cucuteni A (etapă neprecizată). Dimensiuni: lung.a. = 4,8 cm, gros. = 0,3/0,4 cm; secţiunea circulară, vârful ascuţit (Ibidem.). Muzeul Piatra Neamţ. 4. C.3.2. (1194). Inel deschis (pl. 59/7) descoperit în aşezare, în suprafaţa I, la 1,20 m adâncime, punctul g, stratul protocucutenian, fazele Izvoare II 1a, II 1b (Protocucuteni bicrom şi mixt; Ibidem, p. 27, 32-35, 265, nr. 12), respectiv Cucuteni A1 şi A2. Dimensiuni: diam. = circa 2 cm; tablă de formă rombică alungită, capetele îngustate, cu un orificiu (Ibidem, p. 265, nr. 12). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 5. C.8.3. (1195). Pandantiv / amuletă, fragment (pl. 63/2) descoperit în aşezare, în suprafaţa A, stratul ω, faza Izvoare I 2 (Precucuteni de caracter Tripolie A [Ibidem, p. 16, 32-35, 111, nr. 2]), respectiv Precucuteni III. Dimensiuni: 3,5 / 1,4 cm; tablă plată, elipsoidală, cu un capăt rotunjit şi prevăzut cu un orificiu de prindere (Ibidem, p. 111, nr. 2), la descoperire: lamă, fragment (nr.1206). Muzeul Piatra Neamţ. 6. C.6.? (1196). Cercel (?) sau amuletă (?) (pl. 61/15) descoperit în aşezare, în suprafaţa F, în pământul scos din stratul ψ, faza Izvoare II1a (= Protocucuteni bicrom) sau din stratul ω, faza Izvoare I2 (= Precucuteni de caracter Tripolie A) (Ibidem, p. 32-35, 265, nr.11), respectiv Cucuteni A1 sau Precucuteni III. Dimensiuni:

Ion Mareş

248

înălţ. = 3 cm, lat.= 2,3 cm; obiect sub forma unei semilune, gros la mijloc, cu capete subţiate, deformat de foc (Ibidem, p. 265, nr. 11). Muzeul Piatra Neamţ. 7. C.10.1.2. (1197). Ac, fragment (pl. 10/8), descoperit în aşezare, în suprafaţa C, la 2,00 m adâncime, stratul ω, faza Izvoare I 2 (=Precucuteni de caracter Tripolie A [Ibidem, p. 18, 32-35, 111, nr. 3]), respectiv Precucuteni III. Dimensiuni: lung.a. = 4 cm, gros. = 0,2 cm; secţiune rectangulară, vârful ascuţit şi îndoit (Ibidem, p. 111, nr. 3). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 8. C.10.1.1. (1198). Ac, fragment (pl. 9/7) descoperit în aşezare, în suprafaţa C, la 1,40 m adâncime, stratul ψ, faza Izvoare II 1a (=Protocucuteni bicrom [Ibidem, p. 32-35, 265, nr. 6]), respectiv etapa Cucuteni A1. Dimensiuni: lung.a. = 6 cm, gros. = 0,3 cm; secţiune circulară, curbat la mijloc, vârful ascuţit şi curbat (Ibidem, p. 265, nr. 6). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 9. C.10.4. (1199). Ac cu buclă (pl. 10/25), descoperire în aşezare, în suprafaţa F, la 1,00 m adâncime, stratul χ, faza Izvoare II 1b (Protocucuteni mixt [Ibidem, p. 23, 32-35, 264, nr. 3]), respectiv etapa Cucuteni A2. Dimensiuni: lung. = 13,3 cm, gros. = 0,2/0,3 cm; capătul este întors sub formă de buclă turtită, vârful ascuţit (Ibidem, p. 264, nr. 3). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 894). Analiza spectrală nr. 8825, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8825 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 + 894 10/25

10. 11. 12. C.10.2. (1200. 1201. 1202.). Trei ace cu ureche (pl. 10/6,7), primele două (lipite între ele) provin din aşezare, din suprafaţa H, găsite la 1,70 m adâncime, în stratul ψ din faza Izvoare II 1a (=Protocucuteni bicrom [Ibidem, p. 26, 32-35, 264, nr.4]), respectiv etapa Cucuteni A1. Dimensiuni: lung. = 6,5 cm; au secţiunea circulară, capătul îndoit sub formă de buclă rotundă şi vârful ascuţit (Ibidem, p. 264, nr. 4). Ultimul exemplar aparţine fazei Izvoare II, respectiv faza Cucuteni A (etapa neprecizată). Dimensiuni: lung. = 5,9 cm, gros. = 0,4 cm; are secţiunea circulară, capătul întors sub formă de buclă rotundă, vârful ascuţit; este ornat cu crestături transversale pe latura dorsală (Ibidem, p. 264, nr. 5). Muzeul Piatra Neamţ (primele două piese sunt pierdute, ultima: inv. 894). 13. A.5.1. (1203). Străpungător (pl. 3/15) descoperit în aşezare, în săpătura D, stratul ϕ, faza Izvoare II 2 (Cucuteni A, pur tricom; Ibidem, p. 32-35, 263, nr. 1), respectiv etapa Cucuteni A3. Dimensiuni: lung. = 9,1 cm, gros. = 0,3-0,5 cm; secţiune circulară, ambele capete ascuţite (Ibidem, p. 263, nr. 1). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 780). 14. A.5.1. (1204). Străpungător, fragment (pl. 3/14), descoperit în aşezare, în suprafaţa F, la 2,20 m adâncime, la limita stratului ψ, faza Izvoare II 1a (=Protocucuteni bicrom) cu stratul ω, faza Izvoare I 2 (=Precucuteni cu caracter Tripolie A [Ibidem, p. 23, 32-35, 264, nr. 2]), respectiv etapa Cucuteni A1. Dimensiuni: lung.a. = 6,3 cm, gros. = 0,3 cm; secţiunea circulară, vârful ascuţit (Ibidem, p. 264, nr. 2). Muzeul Piatra Neamţ (fără inv.). 15. A.5.2. (1205). Străpungător, fragment (pl. 5/1), descoperit în aşezare, în sondajul b, la 1,35 m adâncime, în stratul Protocucuteni (fazele Izvoare II 1a, II 1b [Ibidem, p. 29, 32-35, 265, nr. 9]), respectiv etapele Cucuteni A1, A2. Dimensiuni: lung.a. = 5,8 cm, gros.=0,4 m; secţiune rectangulară, îndoit, vârful rupt (Ibidem, p. 265, nr. 9). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Fără a putea preciza care este exemplarul, analiza spectrală nr. 8824 (sulă cu patru canturi; nivel Cucuteni, Muzeul Piatra Neamţ, fără inv.), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8824 0 0 urme 0 0,21 urme 0 0 0 0 0 - -

16. D.2. (1206). Lamă îngustă, fragment (pl. 63/8), descoperită în aşezare, în suprafaţa A, stratul ω, faza Izvoare I 2 (Precucuteni de caracter Tripolie A [Ibidem, p. 16, 32-35, 111, nr. 1]), respectiv faza


249

Precucuteni III; la descoperire: pandantiv/amuletă (nr. 1195). Dimensiuni: lung.a. = 4,9 cm, gros. = 0,2 cm, lat. = 0,7 cm; despicată în două pe circa 3/4 (Ibidem, p. 111, nr. 1). Muzeul Piatra Neamţ. 17. D.2. (1207). Lamă, fragment, descoperită în aşezare, faza Izvoare II, respectiv faza Cucuteni A (etapa neprecizată). Dimensiuni: lung.a. = 3,3 cm, gros. = 0,2 cm, lat. (la extremităţi) = 0,15/0,4 cm; lamă îngustă, plată, patrulateră, rectiliniară, cu un capăt îngustat, un colţ mic perpendicular pe celălalt (Ibidem, p. 265, nr. 10). Muzeul Piatra Neamţ.

B. În timpul săpăturilor arheologice reluate în această staţiune din anul 1987 (au fost investigate nivelele din fazele Precucuteni II şi III, Cucuteni A şi B şi din alte epoci), s-au descoperit şi două piese de cupru (Dumitroaia 1992): 18. A.B.1.3. (1208). Topor-ciocan (pl. 14/8), tipul Vidra (Viaţa pe malul Dunării 1996), descoperit în aşezare, în zona A (lângă „Iaz”), în nivelul cucutenian (Dumitroaia 1992), probabil etapa Cucuteni A3. Dimensiuni: lung. = 17,5 cm (Viaţa pe malul Dunării 1996). Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti (inv. 292498). 19. A.3.5. (1209). Cârlig de undiţă descoperit în aşezare, în nivelul cucutenian (Dumitroaia 1992). Muzeul Piatra Neamţ. Bibliografie: 1. 2. Matasă 1938, p. 110, fig. 29; R. Vulpe 1957, p. 21, 265, nr. 7, fig. 273/3-4; Comşa 1980, p. 208, nr. 3. h-i, fig. 5/1-2; Cucuteni 1997, p. 220, nr. 172, fig. 172 şi de la p. 160 (brăţara nr. 1191). 3. 4. R. Vulpe 1957, p. 27, 265, nr. 8, 12, fig. 273/5; Comşa 1980, p. 208, nr. 3. j, n. 5. R. Vulpe 1957, p. 16, 111, nr. 2, fig. 85/5; Ryndina 1969, fig. 6/14 de la p. 29; idem 1971, p. 74, fig. 15/14; Marinescu-Bîlcu 1974, p. 51; Comşa 1974b, p. 79, nr. 15/2; Greeves 1975, fig. 3/40 de la p. 161; Zbenovič 1989, p. 74. 6. R. Vulpe 1957, p. 265, nr. 11, fig. 274/5; Comşa 1980, p. 208, nr. 3. m, fig. 4/9. 7. R. Vulpe 1957, p. 18, 111, nr. 3, fig. 85/6; Marinescu-Bîlcu 1974, p. 51; Comşa 1974b, p. 79, nr. 15/3; Zbenovič 1979, p. 74. 8. - 15. R. Vulpe 1957, p. 23, 26, 29, 263-261, nr. 1-6, 9, fig. 272/1, 2, 3; 273/1, 2; 274/3, 4; Comşa 1980, p. 208, nr. 3. a, c-g, k, fig. 2/1, 2; 4/2, 7. 16. R. Vulpe 1957, p. 16, 111, nr. 1, fig. 72/3; Ryndina 1969, fig. 9/6 de la p. 32; idem 1971, fig. 4/6 de la p. 49; Marinescu-Bîlcu 1974, p. 51; Comşa 1974b, p. 79, nr. 15/1; Zbenovič 1989, p. 74. 17. R. Vulpe 1957, p. 265, nr. 10; Comşa 1980, p. 208, nr. 3l . 18. Dumitroaia 1992, p. 291; Viaţa pe malul Dunării 1996, p. 50, fig. 61. 19. Dumitroaia 1992, p. 291. ÎNSURĂŢEI (oraş), jud. Brăila 1. A.5.1.(1210). Străpungător (pl. 3/16) descoperit în aşezare (săpăturile arheologice din anul 1997), printre resturile de pereţi de la o locuinţă din nivelul culturii Gumelniţa A2. Dimensiuni aprox.: lung. = 9 cm, gros. = 0,5 cm; secţiune transversală rotundă, vârful ascuţit. Muzeul Brăila. Bibliografie: 1. Pandrea / Sârbu / Mirea / Moise / Neagu 1997, p. 36, pl. 42/8 (fragment de bară din cupru). JAC, com. Creaca, jud.Sălaj (Zsáka, Zsákfalva) 1. A.B.8. (1211). Topor-târnăcop cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b), de formă necunoscută (A. Vulpe 1975), descoperit la „Vár” („Cetatea de la Jac”) (Roska 1942b). Dimensiuni: lung. = 30,8 cm, diam.g.c.= 3,5 cm; are două semne rotunde amplasate câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru mâner (Roska 1942 b). Amintit în colecţia Tardu György (Ibidem.); locul de păstrare rămâne necunoscut. Bibliografie: 1. Roska 1942b, p.59, nr.215; Driehaus 1952-1955, p.7, lista 6 (Zsáka; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p.54.

Ion Mareş

250

JAMU MARE, jud. Timiş 1. A.1.6. sau A.B.10.4. (1212). Daltă (?) sau topor plat (?), fără alte precizări. Muzeul Vršac (inv. 656; inedit). Analiza spectrală nr. 2013, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 42-43).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 2013 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 656 -

JIBERT, jud. Braşov (Zsiberk, Seiburg) 1. A.B.4.4. (1213). Topor-târnăcop (pl. 46/9), tipul Târgu-Ocna (A.Vulpe 1975) descoperit întâmplător în terenul „Spatzenham-Graben”. Dimensiuni: lung. = 17,2 cm, greut. = 0,755 kg (Patay 1984) Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 54/1897. 5). Analiza spectrală nr. 6475, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 180-181).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6475 0 0,1 0,76 0 <0,01 urme 0 0 0 0 0 54/ 1897.5 46/9

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 312, nr. 4; idem 1942b, p. 59, nr. 216; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); A. Vulpe 1975, p. 50, nr. 227, pl. 30/227; Patay 1984, p. 103, nr. 610, pl. 57/610; Maxim 1999, p. 163, nr. 534. JILAVA, jud. Ilfov 1. C.10.6. (1214). Ac cu capul terminat în două spirale opuse (pl. 11/6) descoperit în aşezarea culturii Gumelniţa B1 (faza Jilava; Comşa 1978), în timpul săpăturilor arheologice din anul 1929 (Dinu V. Rosetti); piesa are spiralele rupte şi este îndoită la mijloc. Muzeul Oraşului Bucureşti.

Bibliografie: 1. Comşa 1965, p. 365, nr. 5; idem 1978, p. 116, nota 41, fig. 4/8; idem 1987 b, fig. 21/I, 8; Bem 1999-2000, p. 162, nota 64. JOSANI, com. Măgeşti, jud. Bihor (Krainikfalva) Pe teritoriul satului a fost descoperit, în condiţii necunoscute, un depozit alcătuit din cinci sau şase topoare cu două tăişuri dispuse în cruce (un exemplar nu aparţine sigur descoperirii; A. Vulpe 1975). 1. - 3. A.B.4.2.1. (1215. 1216. 1217.). Trei topoare-târnăcop (pl. 26/7,8,9), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (Ibidem.), unul este fragmentar. 4. A.B.4.2.2. (1218). Topor-târnăcop (pl. 29/4), acelaşi tip, varianta Orşova (Ibidem.); este rupt pe o latură la gaura pentru coadă. 5. A.B.4.2.3. (1219). Topor-târnăcop (pl. 33/3), acelaşi tip, varianta Şincai (Ibidem.); pe latura interioară are două semne semicirculare deasupra găurii pentru coadă şi unul rotund dedesubtul ei. 6. A.B.4.2.4. (1220). Topor-târnăcop (pl. 37/3), acelaşi tip, varianta Petreşti (Ibidem.); prezintă patru semne - două semicirculare şi două rotunde cu punct la mijloc. Muzeul Oradea (inv. 1724-1728, 1741) Analizele spectrale nr. 9229, 9252, 9237, 9235, 9231, 9227, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 260-261).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9229 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1724 26/7 9252 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1725 26/8 9237 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1726 26/9 9235 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1727 29/4


251

9231 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1728 33/3 9227 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1741 37/3

Bibliografie: 1. - 6. Roska 1942a, p. 142, nr. 302 ; idem 1942b, p. 40, nr. 95 (aici lipseşte nr. de inv. 1119); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Krajnikfalva; 6 topoare, tipul Jászladány); Rusu 1971, p. 81 (depozit atribuit culturii Bodrogkeresztúr); A. Vulpe 1973, p. 227, nota 75; idem 1975, p. 8, 39, 41, 42, nr. 96, 98, 111, 148, 160, pl. 12/96, 98, 14/111, 20/148, 21/160; 56A; Lazarovici 1983, p. 15, nr. 70 (arealul culturii Tiszapolgar; depozit de bronzuri); Luca 1999, p. 33, 57 (depozit de topoare de cupru cu braţele în cruce, atribuit culturii Bodrogkeresztúr); Maxim, 1999, p. 165, nr. 539. LACU, com. Geaca, jud. Cluj ( Lac, Feketelak) 1. A.B.4.2.4. (1221). Topor-târnăcop (pl. 37/4), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 16,7 cm, greut. = 0,180 kg (Roska 1942a; idem 1942b) sau lung. = 17 cm (Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 635); sub gaura ovală pentru mâner se află un semn rotund, pe latura interioară a toporului (Roska 1942a; 1942b), probabil un semn de meşter (Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 636). Muzeul Cluj (inv. 6756; nou: P 843). Analiza spectrală nr. 8986, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 252-253).


Analiza spectrală, proba L7, efectuată la Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 137, tab.3, L7; Topan / Lazarovici / Balint 1996, p.639, tab. 1, L7; datele analizei ne-au fost transmise prin bunăvoinţa dr.Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion sau microgram pe gram = mcg/g).

An. nr.


Pl.

L7 8,13 0 11,9 5,099 0 38,2 100 0 0 14 0 0 403 6756 37/4 Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 85, nr. 15, fig. 104; idem 1942b, p. 36, nr. 57, fig.17; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Lac; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Feketelak; tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 42, nr. 171, pl. 23/171; Lazarovici 1983, p. 16, nr. 72 (lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Crişan şi colab 1992, p. 251, nr. 2 (aparţine culturii Coţofeni); Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 635-636, pl. I/1; Maxim 1999, p. 165, nr. 544. LEŢ, com. Boroşneu Mare, jud. Covasna (Leţfalău, Lécfalvá)

În punctul „Dealul Cetăţii” („Várhegy / Varheghiu / Varhegiu / Székelybánja”), pe o margine de terasă înaltă, se află o aşezare cu mai multe niveluri de locuire: trei din cultura Starčevo-Criş, fazele IIIB-IVB şi din cultura Ariuşd-Cucuteni A2-4, A-B şi B (stratigrafie rezultată din sondajele arheologice din 1949 şi 1955 [Zoltan Székely] şi săpăturile sistematice ulterioare [efectuate de Muzeul Naţional al Transilvaniei din Cluj; Gheorghe Lazarovici]) (Zoltan Székely 1967, p. 330; Monah / Cucoş 1985; Lazarovici 1996, p. 35; Repertoriul Covasna 1998; Maxim 1999). După Zoltan Székely, săpăturile din anul 1998 confirmă faptul că în aşezarea amintită nu sunt depuneri din culturile Coţofeni şi Schneckemberg (apud Zoltan Székely 1999, p. 10 şi nota 34). Din acest sit arheologic sunt şi piese de cupru: 1. A.B.4.1. (1222). Topor-târnăcop (pl. 25/4), tipul Ariuşd, descoperit întâmplător. Dimensiuni: lung.= 22 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Muzeul Sfântu Gheorghe (Repertoriul Covasna 1998).

Ion Mareş

252

2. A.5.2. (1222A.B.C.). Străpungător, fragment, descoperit în aşezare, în „mediu Schneckenberg”; alte două fragmente de străpungătoare sunt ilustrate în literatură şi au aceleaşi date (Zsolt Székely 1997). Piesele au secţiunea transversală rectangulară.

Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 13001; una din piese). Analiza spectrală nr. 8859 (piesa cu inv. 13001), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8859 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 0 13001 -

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 299, nr. 41, fig. 1/1; idem 1942b, p. 57. nr. 203, fig. 25/1; Berciu 1939-1942, p. 48, nr. 4 (Subcetate; tipul C, varianta CI, seria Ariuşd); idem 1942, p. 61, nr. 459 (tipul CI); Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig.3/6 (Subcetate; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 5 (Subcetate; tipul Ariuşd; pe lista menţionată apare şi Várheg, dublându-se descoperirea); Zoltan Székely 1967, p. 330; A. Vulpe 1973, p. 226, nota 60; idem 1975, p. 35, nr. 85, pl. 11/85; Comşa 1980, p. 212, nr. 21, fig. 3/15; Monah / Cucoş 1985, p. 112, nr. 589; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 204, nr. 27; Repertoriul Covasna 1998, p. 54, nr. VII.d.1 (91); Zoltan Székely 1999, p. 9-10; Maxim 1999, p. 166, nr. 556. 2. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249, analiza 8859; Zsolt Székely 1997, p. 66, pl . XCIII/5. LIMANU, jud. Constanţa Prin efectuarea unor lucrări de îndiguire (în anul 1959), în partea de vest a lacului Mangalia (pământul necesar digului a fost excavat de pe o terasă situată chiar lângă lac), a fost distrus un cimitir de inhumaţie din cultura Hamangia; o parte din materialul arheologic provenit din mormintele distruse (25 de vase, trei brăţări întregi şi un fragment din scoică Spondylus, mărgele din aceeaşi scoică, de la câteva coliere, câteva mărgele dintr-o rocă verde, un inel, un vas mic de marmură, trei dălţi şi trei dăltiţe de piatră, un topor şi o lamă de silex [Galbenu 1970, p. 80]) a fost adunată de lucrători şi a intrat în colecţiile Muzeului din Constanţa (Volschi / Irimia 1968, p. 58 şi urm.; Galbenu 1970, p. 77 şi urm.). În anul 1960 a fost executată o săpătură arheologică (Doina Galbenu) pe locul de unde se luase pământul pentru îndiguire (Ibidem.). 1. C.4.3. (1222D). Perle mărunte (pl. 61/2) (numărul lor nu este precizat) provenite dintr-un mormânt distrus. Sunt „ în formă de disc, lucrate dintr-o rocă vulcanică de culoare verde-cupru” (Volschi / Irimia 1968, p. 80); este posibil să fie lucrate dintr-o rocă ce conţinea aramă, prin tăiere şi perforare (Comşa 1990c, p. 8). O serie de materiale arheologice de la Limanu atestă fazele II-V ale culturii Hamangia (după periodizarea lui Dumitru Berciu; [Volschi / Irimia 1968, p. 86-87]) sau fazele II-III ale acestei culturi (Haşotti 1997, p. 20,27,39-41). Bibliografie: 1. Volschi / Irimia 1968, p. 80, fig. 59; Galbenu 1970, p. 80, 83, fig. 7/1; Comşa 1990c, p. 8; Haşotti 1997, p. 48. LIPOVA, jud. Timiş (Lippa) De pe teritoriul localităţii provin mai multe topoare de cupru care au făcut parte, unele dintre ele, din colecţia Plank Ferenc din oraşul Eger (Ungaria). Contextul descoperirii lor rămâne necunoscut. 1. A.B.1.1. (1223). Topor-ciocan (pl. 12/3), tipul Pločnik (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 17,7 cm (Roska 1942b). Locul de păstrare este necunoscut. 2. A.B.1.12. (1224). Topor-ciocan de tip Mezőkeresztes (Roska 1942b; A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. =25 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Amintit la Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (idem 1942a). 3. A.B.8. (1225). Topor cu un tăiş de tip necunoscut; vârful este rupt; întregit, măsoară 25,5 cm (idem 1942b). Locul de păstrare este necunoscut. 4. A.B.8. (1226). Topor cu dublu tăiş în cruce de tip necunoscut.Dimensiuni: lung. = 27,8 cm (Ibidem.). Locul de păstrare este necunoscut.


253

5. A.B.8. (1227). Fragmentul unui topor asemănător cu cel dinainte (Ibidem.); de tip necunoscut. Locul de păstrare este necunoscut. 6. A.B.8. (1228). Topor cu un singur tăiş (Ibidem.), probabil un topor-ciocan, de tip necunoscut. Locul de păstrare este necunoscut. 7. A.B.8. ( 1229). Topor cu două tăişuri în cruce (Ibidem.; Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968), de tip necunoscut. Naturhistorisches Museum, Viena (inv. 17863). Analiza spectrală nr. 3649, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Ibidem, p. 92-93).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 3649 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 17863 -

8. A.B.8. (1229A). Topor-ciocan de tip necunoscut. Universitatea din Szeged (inv. 4060; pierdut, nepublicat). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 146, nr. 30; idem 1942b, p. 40, nr. 100; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); A. Vulpe 1975, p. 20, nr. 16, pl. 2/16; Lazarovici 1975, p. 19, 20, lista 4, nr. 20. 2. Roska 1942a, p. 146, nr. 30; idem 1942b, p. 40, nr. 100 (menţionează că toporul-ciocan de tip Mezőkeresztes, publicat de Nagy Géza [ArchÉrt, 33, 1913, p. 305, fig. 15a], nu este de la Lipova ci de la Ciacova; în desenul acestui topor publicat în Monografia Szolnok-Doboka I, p. 112 apare ca fiind descoperit la Coldău); Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 1/3 (după G. Nagy, dar desenul este de la alt exemplar); Berciu 1939-1942, p. 61, nr. 4 (securi-ciocane, grupa B5, seria Cristiş); idem 1942, p. 46, nr. 302 (secure-ciocan, tipul B5); A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 72 (aici şi discuţiile privind confuziile din literatura mai veche: după G.Nagy [ArchÉrt, 33, 1913, p. 305, fig. 15], toporul este de la Romita, iar după M. Roska [1942b], este de la Ciacova); Lazarovici 1975, p. 19, 28, lista 5, nr. 20. 3. - 7. Roska 1942a, p. 146, nr. 30; idem 1942b, p. 40, nr. 100; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 5); A.Vulpe 1975, p. 30, nr. 72 (la noi, toporul de la nr. 1229) şi p. 54. 8. Patay 1984, p. 100, nr. 584A. LIŞCOTEANCA, com. Bordei Verde, jud. Brăila În staţiunea din punctul „Movila Olarului”(„Lişcoteanca III” sau „Cărămidărie”), amplasată pe terasa inferioară deasupra râului Călmăţui, au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice trei obiecte de cupru, în nivelul superior al aşezării care aparţine culturii Gumelniţa A2 (Harţuche / Anastasiu 1976) sau, după Ion T. Dragomir, aspectului cultural Stoicani-Aldeni, etapa III (Dragomir 1979, p. 594; idem 1983, p. 14-15, 21, 50). 1. A.B.10.1.2. (1230). Topor plat (pl. 50/9), varianta Coteana, grupa topoare plate înguste, descoperit în aşezare (săpăturile din anul 1972), în nivelul fazei Gumelniţa A2. Dimensiuni: lung. = 11,5 cm, lat. max. = 3,5 cm, gros. max. = 0,8 cm (Harţuche / Anastasiu 1976). Muzeul Brăila (inv. I - 10512). 2. A.1.1. (1231). Daltă (pl. 1/3) descoperită în aşezare, faza Gumelniţa A2. Muzeul Brăila. 3. A.5.1.? (1232). Străpungător cu mânerul din os (pl. 3/17) descoperit în aşezare, faza Gumelniţa A2; are vîrful ascuţit şi secţiunea circulară. Muzeul Brăila. Bibliografie: 1. Harţuche / Anastasiu 1976, p. 14, 80-81, nr. 88A, fig. 88/A (daltă de cupru); Dragomir 1979, p. 594 (daltă topor); idem 1983, p. 50, fig. 14/29 (dăltiţă de aramă). 2. 3. Ibidem, p. 50, fig.14/30, 31 (dăltiţă de aramă, sulă cu mâner de os); Bem 1999-2000, nota 35 (sulă cu mâner de os, faza Gumelniţa A1). LIUBCOVA, com. Berzasca, jud. Caraş-Severin

Ion Mareş

254

1. C.2.4. (1233). Verigă (sau inel) descoperită în aşezarea din punctul „La Orniţă”, la 1,20 m adâncime, în stratul de cultură din faza Orniţa-Vinča B2 (Comşa 1974b) sau din faza Vinča A (Lazarovici 1979). Dimensiuni: diam. = 1,7/1,6 cm, gros. = 1,2 cm; sârmă cu secţiunea transversală rotundă. Inst. Arh. Bucureşti. 2. D.10. (1234). Unealtă din os cu depuneri de oxizi de cupru descoperită în aşezarea „La Orniţă”, în nivelul 3 (Comşa 1974b), faza Vinča A (Lazarovici 1979). Inst. Arh. Bucureşti. Bibliografie: 1. 2. Comşa 1974b, p. 77, nr. 13; Lazarovici 1979, p. 87. LOPADEA VECHE, com. Mirăslău, jud. Alba 1. A.B.4.2.4. (1235). Topor-târnăcop (pl. 37/7), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător în anul 1968, împreună cu fragmente ceramice şi materiale osteologice, într-un loc situat pe o pantă uşor înclinată, la 150 m de punctul topografic „Jidovina / La Jidovină”; aici au fost culese numeroase fragmente ceramice din cultura Coţofeni. Dimensiuni: lung. = 20 cm, diam. g.c. = 3,5 cm, greut. = 0,830 kg (Lazăr 1974). Colecţia Universităţii din Târgu Mureş (Catedra de istorie; inv. 8). 2. A.B.6.1. (1236). Sapă-dublă (pl. 48/1), tipul Hortobágy, descoperită întâmplător pe malul unui pârâu, într-o pădure, la adâncimea de 0,50 m. Muzeul Turda (inv. 2794). Bibliografie: 1. Lazăr 1974, p. 120-121, nr. 2, fig. 2; A.Vulpe 1973, p. 227; idem 1975, p. 41, nr. 150A, pl. 20/150A; Maxim 1999, p. 166, nr. 566. 2. A. Vulpe 1975, p. 48, nr. 218, pl. 29/218; Maxim. 1999, p. 166, nr. 566. LUDUŞ (oraş), jud. Mureş (Luduşul de Mureş, Marosludas)

1. A.B.4.2.3. (1237). Topor-târnăcop (pl. 33/7), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător pe teritoriul oraşului; după Patay Pál, aparţine variantei Brad (Patay 1984). Dimensiuni: lung. = 33,3 cm, greut. = 2,085 kg; pe latura interioară braţul-sapă este uşor scobit (Ibidem.). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 94/1910).

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 165, nr. 105; idem 1942b, p. 44, nr. 107; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Marosludas; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 40, nr. 136, pl. 18/136; Patay 1984, p. 102, nr. 602, pl. 56/602; Lazăr 1995, p. 173, nr. XLIX.1.b., pl. LVIII/1; Maxim 1999, p. 167, nr. 571.

LUGOJ (?), jud. Timiş

1. A.B.4.2.4. (1238). Topor-târnăcop (pl. 37/6), tipul Jászladány, varianta Petreşti, locul descoperirii nu este sigur. Muzeul Reşiţa (fără inv.; transferat aici de la Muzeul Caransebeş, care-l avea de la Muzeul Lugoj).

Bibliografie: 1. Lazarovici 1975, p. 29, nr. 21. LUPEŞTI, com. Măluşteni, jud. Vaslui 1. A.B.1.3. (1241). Topor-ciocan (pl. 14/4), tipul Vidra (Popuşoi 1979), descoperit cu prilejul unei periegheze din anul 1978 într-o aşezare din cultura Cucuteni, faza A (etapa neprecizată), din punctul „La Stufărie” (la izvoarele Horincei), la poalele dealului de deasupra locului „Fântâna Mare”. Într-o ruptură de mal a fost observată platforma de lut ars a unei locuinţe, aflată la 0,40 - 0,60 m adâncime; a fost practicată, în vederea cercetării arheologice, o casetă (deasupra platformei), în care au fost descoperite fragmente de la


255

o vatră perforată, fragmente ceramice din faza Cucuteni A şi toporul (Ibidem, p. 301). Dimensiuni: lung. = 13,4 cm, greut. = 0,385 kg (Ibidem.). Muzeul Bârlad (inv. A 7034). Bibliografie: 1. Popuşoi 1979, p. 301-302, fig. 1; Coman 1980, p. 175, nr. XLII.12, fig. 94/6; Comşa 1983, p. 22, nr. 6, fig. 6; idem 1987a, p. 85; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 202, nr. 9; pentru alte date referitoare la piesă, informaţii amabile, dr. Eugenia Popuşoi. LUPOAIA, com. Creaca, jud. Sălaj (Farkasmező) 1. A.B.8. (1242). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b), tipul necunoscut (A. Vulpe 1975), descoperit în jurul anului 1890 în hotarul satului, fără alte precizări (Lakó 1979; idem 1981). Dimensiuni: lung.=21 cm (Roska 1942a; idem1942b), diam.g.c.= 3,5 cm, gros. max.= 4 cm (Lakó 1979; idem 1981).

Amintit în colecţia „Sziksza” (Roska 942a; idem 1942b), apoi în colecţia Liceului din Zalău (Lakó 1979; idem 1981), pierdut.

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 83, nr. 5; 1942b, p. 43, nr. 54; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Farkasmező; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54; Lakó 1979, nr. 10; 1981, p. 58, nr. 49; Maxim 1999, p. 167, nr. 579. LUICA, jud. Călăraşi Depozit alcătuit din două piese, descoperit întâmplător într-un loc şi în condiţii neprecizate: 1. A.B.1.8. (1239). Topor-ciocan (pl.16/11), tipul Crestur (A.Vulpe 1975). Muzeul Olteniţa (inedit; apare ca fiind şi la Inst. Arh. din Bucureşti; Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 238-239; A. Vulpe 1973, p. 228, nota 80). 2. A.B.10.1.2. (1240). Topor plat (pl. 50/12), grupa topoare plate înguste, varianta Coteana (A.Vulpe 1975). Muzeul Olteniţa (inedit; apare ca exemplarul precedent). Analizele spectrale nr. 8550, 8549, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 238-239).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8550 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 - 16/11 8549 0 0 0,06 0 urme <0,01 0 0 0 0 0 - 50/12

Bibliografie: 1. 2. A. Vulpe 1973, p. 228 şi nota 80; idem 1975, p. 25, 57, nr. 36, 252, pl. 4/36, 32/252, 55/B; Comşa 1978, p. 115 şi nota 27, p. 116, fig. 3/B. 5, F. 13; idem 1987b, fig. 21/B. 5, F. 13. MALNAŞ - BĂI, com. Malnaş, jud. Covasna (Málnásfürdő) Aşezarea Ariuşd-Cucuteni din punctul „Platoul nisipos” (numit de localnici „Füvenyestető” = culme nisipoasă cu prundiş), loc amplasat pe un promontoriu al Munţilor Baraolt la 20 - 25m, deasupra confluenţei pârâului Şomoş cu râul Olt, pe terasa inferioară a acestuia (Monah / Cucoş 1985, p. 115, nr. 620; Repertoriul Covasna 1998, p. 97, nr. XXIII c. 2 [293]), a fost cercetată arheologic începând cu anul 1976. În urma investigaţiilor arheologice sistematice au rezultat şi piese de aramă: 1. A.5.5. (1243). Străpungător descoperit în nivelul Cucuteni A; are secţiunea rectangulară şi capetele ascuţite. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Seminarul de Arheologie (inedit). 2. A.B.9. (1243A.). Fragment de topor descoperit în nivelul Cucuteni A; aparţine probabil unui exemplar cu două tăişuri dispuse în cruce. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Seminarul de Arheologie (inedit).

Ion Mareş

256

3. C.2.1. (1243B.). Verigă cu capetele petrecute descoperită în nivelul Cucuteni A; este lucrată din sârmă subţire cu secţiunea transversală rotundă. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Seminarul de Arheologie (inedită). 4. C.10.1.3. (1243C.). Ac cu capetele ascuţite descoperit în nivelul Cucuteni A. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Seminarul de Arheologie (inedit). Bibliografie: 1 - 4. Informaţii amabile, prof. dr. Attila László. MĂDĂRAŞ, com. Band, jud. Mureş Fără a se cunoaşte locul şi contextul descoperirii, de pe teritoriul satului provin două topoare fragmentare care formează probabil un depozit: 1. A.B.1.10. (1244). Topor-ciocan (pl. 17/7), tipul Székely şi Nádudvar. Dimensiuni: lung. a. = 8,6 cm, lat.max. = 6 cm, diam.g.c. = 3,1 cm; tăişul a fost rupt după descoperire. Colecţia Şcolii Generale nr. 1 din Luduş. 2. A.B.9. (1245). Topor, fragment (pl. 49/2), care nu mai poate fi determinat tipologic; se păstrează aproximativ jumătate de topor, braţul cu tăiş rupt din zona găurii pentru coadă, probabil de la un topor-ciocan. Dimensiuni: lung.a. = 9 cm, lat.max. = 4 cm, diam.g.c. = 2 cm. . Bibliografie: 1. 2. Lazăr 1995, p. 61, nr. VII. 6 a, b, pl. LVII/11,13 (topor de cupru cu braţe „în cruce”; topor fragmentar de cupru); Maxim 1999, p. 167, nr. 592. MĂGHERUŞ, com. Ozun, jud. Covasna (Măieruş, Măriuş, Magyarós, Sepsimagyarós) 1. A.B.10.4. sau A.1.6. (1246). Topor plat (?) sau daltă (?) (pl. 52/9) descoperit întâmplător în anul 1884, în apropiere de locul „Homárka”; piesa, ajunsă la un fierar, a fost lăţită prin ciocănire (Roska 1942a). În literatură este menţionat şi un alt topor-plat (?) sau daltă (?) descoperit la Reci (vezi nr. 1388), probabil o dublare a locului descoperirii sau, eventual, sunt două piese diferite. Muzeul Sfântu Gheorghe (pierdut). Bibliografie: 1. Berciu 1941, p. 8 (Măgeruş; inclus în tipul b, varianta de tranziţie b1-b2); idem 1942, p. 47, nr. 314 (tipul carpatic b); Roska 1942a, p. 246, nr. 51, fig. 304/2 (daltă îngustă de aramă); Popescu 1944, p. 37 (Măriuş; daltă de cupru); A. Vulpe 1975, p. 60 (Măgheruş; topor plat lat ?); Repertoriul Covasna 1998, p. 112, nr. XXVI. f. 5 („pentru dalta de cupru găsită la Coasta Mesteacănului [Nyíroldal] şi menţionată adesea în literatură cu Măgheruş - cf. Reci”). MĂRGINENI, jud. Bacău 1. A.B.1.3. (1247). Topor-ciocan (pl. 15/1), tipul Vidra, descoperit într-un mic sanctuar din nivelul Cucuteni A2 din staţiunea de pe „Cetăţuia”. Toporul a fost găsit în interiorul sanctuarului, prins în lutuiala podelei şi acoperit cu dărâmăturile pereţilor (Monah 1997). Dimensiuni: lung. = 18,9 cm, lung.br.c. (până la limita de îmbinare) = 6 cm, lung.br.t. = 12,9 cm, diam.g.c. =3,2/2,8 cm, muchia dreptunghiulară = 3,5/1 cm, lat.t. = 5 cm (Monah 1986), greut. = 1,326 kg. Muzeul Bacău (inv. 14067). Bibliografie: 1. Monah 1978, p. 36, 40; idem 1986, p. 31, nr. 1 şi nota 3, fig. 1; 2/1; idem 1997, p. 36, fig. 5/3; Monah / Cucoş 1985, p. 117, nr. 639; Comşa 1978, p. 115, nota 32; idem 1983, p. 23, nr. 7; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 193, 202, nr. 10; Cucuteni 1997, p. 161, fig. 161 şi de la p. 159. MEDIAŞ, jud. Sibiu 1. A.B.1.10. (1248). Topor-ciocan (pl. 18/1), tipul Székely şi Nádudvar (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare (?). În literatura veche apare cu locul descoperirii Haşag, com. Loamneş, jud. Sibiu.


257

Muzeul Mediaş (inv. 92). 2. A.B.4.2.7. (1249). Topor-târnăcop, fragment (pl. 45/5), tipul Jászladány, variantă necunoscută, descoperit în împrejurimile oraşului în condiţii necunoscute; se păstrează braţul cu tăişul vertical rupt de la gaura pentru coadă. Muzeul Mediaş (fără inv.). Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 21, nr. 320 (Haşag; secure de aramă); Roska 1942a, p. 105, nr. 20 (topor de aramă cu dublu tăiş în cruce); 1942b, p. 38, nr. 74; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Haşag; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Hásság; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 27. nr. 42, pl. 4/42 („Mediaş”); Maxim 1999, p. 168, nr. 610. 2. A. Vulpe 1975, p. 46, nr. 212, pl. 28/212 MERCHEAŞA, com. Homorod, jud. Braşov (Mirkvásár, Sreitfart) 1. A.B.8. (1250). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; idem 1942b), de tip necunoscut (A. Vulpe 1975). Roska Márton aminteşte discuţiile din literatură referitoare la o secure de aramă de la Mercheaşa aflată în colecţia Şcolii populare evanghelice din Rupea (Kőhalom), pe care le infirmă (idem 1942b). Fost în colecţia Şcolii populare evanghelice din Rupea, pierdut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 184, nr. 246; idem 1942b, p. 44, nr. 117; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); A. Vulpe 1975, p. 54. MEREŞTI, jud. Harghita (Homorod-Almaş, Homoródalmáş) 1. B.1.4. (1250 A). Pumnal de cupru (pl. 55/7), tipul Mereşti, descoperit probabil într-o săpătură de control efectuată în peştera Almaş; împreună cu acest pumnal sunt semnalate materiale arheologice din cultura Ariuşd-Cucuteni şi Coţofeni (Roman 1971). Dimensiuni: lung. = 15 cm. Muzeul Braşov (inv. 7060; colecţia J. Teutch). 2. A.B.10.1.3. (?) (1250 B). Topor plat (pl. 51/15), varianta Sălcuţa (V.Crişan 1994; Repertoriul Harghita 2000), descoperit într-o peşteră din cheile Vârghişului. Dimensiuni: lung. = 11,9 cm, lat = 1,7 cm, greut. = 0,95 kg; tăişul este ascuţit şi mai lat decât corpul piesei (V. Crişan 1994). Muzeul Cristuru Secuiesc (inv. 0329). Bibliografie: 1. Roman 1971, p. 102, nr. 21, fig. 40/3; Novotná 1982, p. 318, nota 20. 2. Roska 1942a, p. 108, nr. 48; A. Vulpe 1975, p. 61, nr. 310, pl. 34/310 (inclus în grupa topoare plate cu tăişul lăţit); V. Crişan 1994, p. 240, nr. 2, pl. 1/4; Repertoriul Harghita 2000, p. 139, nr. XXV a.1. c. (383), pl. 6/6. METEŞ, jud. Alba 1. B.1.1. sau A.B.11. (1252A). Pumnal (pl. 54/6), tipul Ariuşd, care poate fi considerat şi ca lama unui cuţit, descoperit în urma săpăturilor arheologice sistematice într-o locuinţă din ultimul nivel de locuire Coţofeni din aşezarea situată în punctul „Piatra Peşterii”. Exemplarul are lama foliacee, mânerul îngust şi secţiunea transversală dublu lenticulară. Muzeul Alba Iulia. Bibliografie: 1. Ciugudean 2000, p. 36, pl. 134/2.

Ion Mareş

258

MESEŞENII DE JOS, jud. Sălaj (Căţelul Unguresc, Căţălul Unguresc, Magyarkecel) 1. A.B.8. (1251). Topor de aramă cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; idem 1942b), de tip necunoscut (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 24 cm, lat.t. = 4,5 cm, lat.max. = 6 cm, diam.g.c. = 3,5 cm, greut. = 1,4 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Amintit în colecţia Nagy Domokos, locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 152, nr. 41; idem 1942b, p. 41, nr. 103; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Căţălul Unguresc; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Magyarcecel; tipul Jászladány); A.Vulpe 1975, p. 54; Lakó 1979, p. 47, nr. 14; idem 1981, p. 58, nr. 51; Maxim 1999, p. 168, nr. 617. MEŞCREAC, com. Rădeşti, jud. Alba 1. A.B.1.12. (1252). Topor-ciocan (pl. 21/3), tipul Mezőkeresztes, descoperit întâmplător în timpul cercetărilor de suprafaţă din anul 1968, pe terasa inferioară dintre sat şi râul Mureş, fără materiale arheologice (Lazăr 1974). Dimensiuni: lung. = 28 cm, lung.br.t.v. = 18 cm, lat.br.c. = 6,4 cm, lat.t.v. = 4 cm, lat.mc. = 2,5-2,7 cm, diam.g.c. = 3,3 cm, gros.t. = 0,3 cm, greut.= 2,227 kg. Pe latura exterioară a toporului se află şase semne alveolare, dispuse semicircular câte trei, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă (Ibidem.). Universitatea Târgu Mureş (Colecţia de arheologie a Catedrei de istorie; inv. 5). Bibliografie: 1. Lazăr 1974, p. 119-120, nr. 1, fig. 1; A. Vulpe 1975, p. 29, nr. 58A, pl. 7/58A; Maxim 1999, p. 169, nr. 619. MICOŞLACA, oraş Ocna Mureş, jud. Alba (Micloşlaca, Miklóslaka) 1. A.B.4.2.5. (1253). Topor-târnăcop (pl. 41/3), tipul Jászladány, varianta Brad (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător în pădurea localităţii. Dimensiuni: lung. = 23,5 cm, greut. = 0,970 kg (Roska 1942a; 1942b). Muzeul Cluj (inv. II.528; nou P 838). Analiza spectrală nr. 8993, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8993 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II.528 41/3

Analiza spectrală, proba L 2, efectuată la Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 137, tab. 3, L 2; datele analizei ne-au parvenit prin bunăvoinţa dr. Gh. Lazarovici, programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


Pl.

L2 0,54 3 2,12 2,399 0 8,27 68 0 0 15,8 9,3 0,149 0 II.528 41/3 Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 183, nr. 236; idem 1942b, p. 44, nr. 115; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Micloşlaca; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Mikloslaka; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 44, nr. 187, pl. 25/187; Maxim 1999, p. 169, nr. 624.


259

MIHĂIENI, com. Acâş, jud. Satu Mare (Mihaifalău, Kraznamihályfalva) 1. A.B.4.2.1. (1254). Topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (Patay 1984), descoperit în vechea albie a râului Crasna (Roska 1942b). Dimensiuni: lung. = 23,8 cm, greut. = 0,930 kg; puternic corodat pe latura superioară (Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 181.1875; nou: 52.26.4 [Ibidem.]). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 143, nr. 137; idem 1942b, p. 40, nr. 96; Popescu 1944, p.29, nota 4 (Mihaifalău; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p.7, lista 6 (Kraznamihályfalva; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54; Patay 1984, p. 101, nr. 590, pl. 55/590; Maxim 1999, p. 169, nr. 631(topor de cupru). MIHOVENI, com. Şcheia, jud. Suceava 1. C.10.1.1.(1255). Ac, fragment (pl. 9/6), descoperit în aşezarea de la „Cahla Morii” în timpul săpăturilor arheologice din anul 1973, la 0,65 m adâncime, în nivelul culturii Cucuteni B1. Dimensiuni: lung.a. = 2,75 cm, gros. max. = 0,25 cm; se păstrează partea inferioară a unui ac cu vârful ascuţit; secţiune transversală rotundă, patină verde. Muzeul Suceava (fără inv.). Bibliografie: 1. Informaţii amabile, Paraschiva-Victoria Batariuc. MOCIU, jud. Cluj (Mócs) 1. A.B.4.2.7. (1256). Topor-târnăcop, fragment (pl. 45/8), tipul Jászladány, varianta necunoscută (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător în hotarul „Csonka / Dealul Cionca” (Roska 1942a; idem 1942b). Dimensiuni: lung.a. = 14,3 cm; se păstrează jumătate de topor, braţul cu tăişul vertical (Ibidem.). Muzeul Cluj (inv. 10060). Analiza spectrală nr. 9003, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schrőder 1968, p. 252-253).


Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 184, nr. 247; idem 1942b, p. 45, nr. 118; Popescu 1944, p. 22, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Mócs; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 46, nr. 214, pl. 29/ 214; Crişan şi colab 1992, p. 280, nr. 2; Maxim 1999, p. 170, nr. 644. MOECIU, jud. Braşov 1. A.B.4.2.6. (1257). Topor-târnăcop (pl. 44/6), tipul Jászladány, formă specială, descoperit cu ocazia săpăturilor arheologice din anul 1979, efectuate într-o mică fortificaţie romană (castru), în cătunul „Drumul Carului”; exemplarul a fost găsit în poziţie secundară, în valul de apărare (murus caespiticius), fiind adus din locul de unde au fost tăiate gliile pentru val; din săpături provine şi un vârf de lance de silex şi un fragment ceramic atipic. Dimensiuni: lung.br.t.o = 7,3 cm, lung.br.t.v = 7,8 cm, lat.t.v. = 4 cm, diam.g.c. = 3,2 cm, lat.max. = 4,7 cm, gros. (zona găurii) = 3 cm, lat.t.o = 3,8 cm, greut. = 0,535 kg (Costea / Coşuleţ 1989). Muzeul Bran. Analiza metalografică, efectuată în Laboratorul Intreprinderii „Tractorul” din Braşov, arată: Cu 99,2%, Fe 0,17%, Si urme. Bibliografie: 1. Costea / Coşuleţ 1989, p. 5-7, fig. 3 (inclus în tipul Ariuşd şi datat în cultura Cucuteni A); Costea 1995, p. 30, nr. 36, fig.22/b; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 208, nr. 52 (tipul Jászladány, formă specială).

Ion Mareş

260

„MOLDOVA” 1. A.B.4.1. (1258). Topor-târnăcop (pl. 25/6), tipul Ariuşd, descoperit întâmplător într-o grămadă de pietriş adus ori dintr-o sursă de exploatare de la Condrea (com. Umbrăreşti, jud. Galaţi) de pe apa Bârladului, ori de la Pădureni (mun. Mărăşeşti, jud.Vrancea) de pe apa Siretului. Dimensiuni: lung. = 19,5 cm, diam.g.c. = 3,2 cm, greut. = 0,639 kg (Dragomir 1979). Muzeul Galaţi (inv. 16871). 2. A.B.4.2.5. (1259). Topor-târnăcop (pl. 41/4), tipul Jászladány, varianta Brad; locul şi contextul descoperirii nu se cunosc; piesa pare să provină din Moldova.Dimensiuni: lung. = 18,6 cm, lung.br.t.v. = 8 cm, lung.br.t.o. = 7,8 cm, diam.g.c. (exterior) = 2,7/ 3,2 cm şi (interior) 2,7 / 2,9, lat. max. br.t.o. = 4,5 cm, lat. max. br.t.v. = 3,9 cm, înălţ m. (la interior) = 0,9/1 cm (Monah / Iconomu 1993). Muzeul Literaturii Române, Iaşi (fără inv.; provine din colecţia „Naum”). Bibliografie: 1. Dragomir 1979, p.591, nr.1, fig.1/1; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p.196, 205, nr.28. 2. Monah / Iconomu 1993, p.275, nr.2, fig.1/2; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p.197,207, nr.44. MOLDOVA VECHE, oraş Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin A. 1. A.B.4.2.4. (1260). Topor-târnăcop (pl. 37/5), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător pe insula „Ostrovu Decebal” de pe Dunăre. Muzeul Lugoj (inv. 891). Analiza spectrală nr. 9153, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schrőder 1968, p. 258-259).


B. C. Pe insula amintită, în punctul „Humca”, a fost cercetată arheologic o aşezare cu locuiri din culturile Coţofeni, Kostolac şi Vučedol, iar în apropiere au fost săpaţi doi tumuli cu morminte de incineraţie din cultura Vučedol (Roman 1976, p. 16, 32, 43, 83). De aici provin şi obiecte de metal (nu au fost analizate spectral; sunt din cupru, cupru cu arsen sau din bronz): 2. A.1.4.2. (1261). Daltă dublă (pl. 1/21) din metal cu tăişurile dispuse „în cruce” (tipul a3; Ibidem, p.17) descoperită în aşezare, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung = 14,6 cm, lat.max. = 0,8 cm (după desen [Ibidem, pl. 8/30]); are secţiunea transversală circulară pe jumătatea cu tăişul orizontal şi patrulateră pe cealaltă jumătate, îndoită uşor de la mijloc. Inst. Arh. Bucureşti. 3.4.5 A.5.5. (1262.1263.1264.). Trei străpungătoare (pl. 7/15-17) din metal descoperite în aşezare, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung. = 4 cm, lat.max. = 0,4 cm (nr. 1262); lung. = 5,8 cm, lat.max. = 0,4 cm (nr. 1263); lung. = 8 cm, lat.max. = 0,4 cm (nr. 1264) (după desene [Ibidem, pl. 8/1,4,5]); au ambele capete ascuţite, secţiunea longitudinală romboidală, cea transversală rectangulară; piesa de la nr. 1264 are vârfurile uşor îndoite. Inst. Arh. Bucureşti. 6. A.5.2. (1265). Străpungător (pl. 4/42) descoperit în aşezare, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung. = 3,8 cm, lat.max. = 0,25 cm; (după desen [Ibidem, pl. 8/2]); are patru muchii şi vârful ascuţit. Inst. Arh. Bucureşti. 7. A.5.6. (1266). Străpungător (pl. 8/16) descoperit în aşezare, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung. = 9 cm, lat.max. = 0,6 cm (după desen [Ibidem, pl. 8/7]); are patru muchii, „limbă” pentru mâner şi vîrful ascuţit (tipul a1 [Ibidem, p.16]). Inst. Arh. Bucureşti. 8.9. D.2. (1267.1268.). Două lame late (pl. 63/9,16,) descoperite în aşezare, cultura Coţofeni III. Dimensiuni aprox.: lung. = 15,2 cm, lat.b. = 3,4 şi 3,8 cm; cu forma plată şi trapezoidală (nr.1267); lung. = 4,8 cm, lat. = 1,8 cm (nr. 1268) (după desene [Ibidem, pl. 8/14, 20]); aceeaşi formă, tipul a5 (Ibidem, p. 17). Inst. Arh. Bucureşti. C. Depozit alcătuit din patru piese, inventar funerar, descoperit în tumulul nr. 2 (cu două morminte de incineraţie, urne cu capac şi vase de ofrandă); depozitul s-a aflat în centrul movilei, între cele două morminte din cultura Vučedol.


261

10. C.3.1. (1269). Inel din metal cu capetele suprapuse (pl. 59/9). Dimensiuni aprox.: diam.ext. = 3 cm/ 3,2 cm, diam.int. = 2,8 cm, gros. = 0,2/0,3 cm (după desen [Ibidem, pl. 8/19a]); lucrat din sârmă cu secţiunea rotundă. 11. C.3.1. (1270). Inel din metal cu capetele suprapuse (pl. 59/12). Dimensiuni aprox.: diam.ext. = 4,2/4 cm, diam.int. = 3,4/3,6 cm, gros. = 0,2 cm (după desen [Ibidem, pl. 8/19d]); confecţionat din sârmă cu secţiunea rotundă, torsionată parţial. 12. C.3.1. (1271). Inel din metal cu capetele suprapuse (pl. 59/13). Dimensiuni aprox.: diam.ext. = 3 cm, diam.int. = 2,6 cm (după desen [Ibidem, pl. 8/19b]); are secţiunea transversală rectangulară şi este torsionat pe circa 3/4 din circumferinţă. 13. C.3.2. (1272). Inel deschis, din metal (pl. 59/8). Dimensiuni aprox.: diam.int = 3,8 cm, diam. ext. = 4,8 cm (după desen [Ibidem, pl. 8/19c]); aproape jumătate din lungimea piesei este lăţită în forma unei frunze de salcie şi fragmentată în mai multe bucăţi. Inst. Arh. Bucureşti. D. 14. C.2.4. (1273). Verigă de aramă, de tip neprecizat, descoperită în tumulul 1 (sub pietrele din ringul circular), cu mormânt de incineraţie, urnă funerară şi vase de ofrandă din cultura Vučedol. Inst. Arh. Bucureşti. 15. D.6. (1274). Minereu de cupru, resturi de zgură şi bolovani de cuprită descoperiţi în aşezare, culturile Coţofeni III, Vučedol şi Kostolac; aceste piese indică o activitate metalurgică locală. Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 165, pl. 22/165 3. - 7. Roman 1971, p. 60 (sule de formă rombică, capetele ascuţite); Lazarovici 1975, p. 19 (ace de cupru din a doua perioadă a eneoliticului, respectiv cultura ceramicii cu torţi pastilate, complexul Herculane-Cheile Turzii); Roman 1976, p. 16, 17, 43, 83, pl. 8/1, 2, 4, 5, 7 (sule, tipul a1). 2. 8. - 14. Ibidem, p. 17, 32, 43, 83, pl. 8/14, 19a-d (depozitul), 20, 30 (daltă dublă: tipul a3; lame late: tipul a5; depozit: tipul c3); Ciugudean 2000, p. 36, pl. 134/18 (la noi, nr. 1261). 15. Ibidem, p. 16; Oprinescu 1987, p. 192. MOLDOVENEŞTI, jud. Cluj 1. A.B.10.2.3.? (1275). Topor plat (?), probabil varianta Petreşti, grupa topoare plate late (?) (A. Vulpe 1975), condiţiile descoperirii nu se cunosc. Colecţie particulară (inedit). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 61; Crişan şi colab 1992, p. 284, nr. 11b (topor plat de cupru din epoca timpurie a bronzului). MORTENI, jud. Dâmboviţa 1. C.10.6. (1275A). Ac cu capul terminat în două spirale opuse, din faza Gumelniţa A2, fără alte date. Are secţiunea transversală rectangulară în zona proximală, capul puternic oxidat, tija îndoită spre vârful rupt. Universitatea „Valahia”, Târgovişte. Bibliografie: 1. Bem 1999-2000, p. 162, nota 63, fig. 17/6. MOŢĂŢEI, jud. Dolj 1. A.B.4.2.5. (1276). Topor-târnăcop (pl. 42/1), tipul Jászladány, varianta Brad (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. După Dumitru Berciu, din acest loc ar proveni două topoare întregi şi unul fragmentar; al doilea topor ar avea 15,4 cm lungime şi este ilustrat (Berciu 1939, p. 86, fig. 98), însă este de fapt imaginea laterală a primului topor (Ibidem, p. 87, fig. 99), în acest fel cele două imagini redau unul şi acelaşi topor (cf. A.Vulpe 1975). Muzeul Craiova (inv. 4284).

Ion Mareş

262

2. A.B.9. (1277). Topor, fragment (Nestor 1933), asemănător celui menţionat mai sus (Berciu 1939; idem 1939-1942; idem 1942), despre care nu se mai ştie nimic (A.Vulpe 1975), fiind probabil pierdut. Bibliografie: 1. 2. Nestor 1933, p. 78, nota 307 (un exemplar întreg şi un fragment); Berciu 1939, p. 87 şi nota 193, fig. 98, 99 (incluse în seria C2), idem 1939-1942, p. 49, nr. 10 (tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942 p. 50, nr. 341 (tipul C2); idem 1966a, p. 135, pl. IX; A. Vulpe 1975, p. 43, nr. 181, pl. 24/181. MUGENI, jud. Harghita (Bögöz) 1. A.B.3.1. (1278). Topor (pl. 24/6) de formă mixtă din grupa topoarelor care fac trecerea de la tipul Vidra la tipul Ariuşd (A. Vulpe 1975, p. 33). Piesa a fost descoperită în aşezarea din punctul „Pagyvan” (săpăturile arheologice din anii 1960, 1961), în secţiunea 1, în nivelul Ariuşd-Cucuteni. Aşezarea este, după autorii cercetărilor, sau de tip Ariuşd (G. Ferenczi / Şt. Ferenczi 1973, p. 336) sau o interferenţă între culturile Tiszápolgar târzie în evoluţie spre Bodrogkeresztúr şi Ariuşd-Cucuteni A-B şi B, însă tot aici sunt şi fragmente ceramice din cultura Coţofeni şi, eventual, Schneckenberg (?) (G. Ferenczi / I. Ferenczi 1975, p. 45 şi urm.). În locul amintit a fost cercetată o aşezare Cucuteni-Ariuşd şi Tisa (?), suprapusă de o locuire Coţofeni (Repertoriul Harghita 2000) sau o aşezare din faza B a culturii Cucuteni-Ariuşd (Maxim 1999). După Alexandru Vulpe, toporul a fost descoperit în condiţii neclare şi trebuie pus probabil în legătură cu materialul Cucuteni A-B şi B de aici (A. Vulpe 1973; idem 1975). Dimensiuni: lung. = 19,5 cm, lat = 4,9 cm, lat.t. = 4,1 cm, diam.g.c. =3,6 x 3,2 cm, greut. = 0,980 kg (G. Ferenczi / I. Ferenczi 1975; V. Crişan 1994); piesa are patina îndepărtată prin curăţare (Ibidem). Muzeul Odorheiu Secuiesc (inv. II 7482). Analiza spectrală nr. 9006, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9006 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme - 24/6

Bibliografie: 1. Schubert 1965, p. 280, fig. 1 (formează tipul Mugeni al topoarelor cu două tăişuri în cruce); Rusu 1971, p. 80 (aparţine fazei Tisa III, respectiv Tiszapolgár); A. Vulpe 1973, p. 226 şi nota 58, fig. 2/10; idem 1975, p. 53, nr. 81, pl. 11/81; G. Ferenczi / I. Ferenczi 1975, p. 55, pl. 11/10; Comşa 1980, p. 215, nr. 34, fig. 7/1 (aşezarea are un strat Cucuteni A-B); Lazarovici 1983, p. 16, nr. 81 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Monah / Cucoş 1985, p. 122, nr. 690 (topor de tip Ariuşd; aşezarea aparţine fazei Cucuteni B); V. Crişan 1994, p. 240, nr. 2, pl. 1/5 (topor-târnăcop, tipul Ariuşd, Cucuteni B, aşezare Cucuteni-Ariuşd); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 195, 203, nr. 18, fig. 8/5 (pe lista cu topoare de cupru din arealul culturii Cucuteni-Tripolie); Luca 1999, p. 52, nr. 31; Repertoriul Harghita 2000, p. 157, nr. XXVIII f. 2. (452), pl. 6/4 (topor-târnăcop de aramă cu braţele în cruce, de tip Ariuşd-Cucuteni B); Maxim 1999, p. 170, nr. 654 (topor de tip Ariuşd descoperit într-o locuinţă). MURANI, com. Pişchia, jud. Timiş (Temesmurány, Murány) Vezi Vinga (1762). NADIŞ, oraş Cehu Silvaniei, jud. Sălaj 1. A.B.4.2.1. (1280). Topor-târnăcop (pl. 27/1), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (Lakó 1979; idem 1981), descoperire întâmplătoare şi izolată în anul 1977, pe vârful dealului „Notig”. Dimensiuni: lung. = 18 cm, lat.t. = 3,2 şi 3 cm, lat.max. = 4,9 cm, diam.g.c. = 3,5 cm, gros. (la gaura pentru coadă) = 2,5 cm, greut. = 0,600 kg. Muzeul Zalău (inv. C.C.1/1977).


263

Bibliografie: 1. Lakó 1979, p. 44, nr. 5, pl. III/1; idem 1981, p. 60, nr. 54, pl. XI/3; Maxim 1999, p. 171, nr. 661. NĂVODARI (oraş), jud. Constanţa 1. D.9. (1280A). Două piese din aramă (inedite) au fost descoperite în timpul sondajului arheologic din anul 1999 (Valentina Voinea), efectuat în staţiunea eneolitică de pe insula „La Ostrov” - Lacul Taşaul (apud Bem 1999-2000); investigaţiile arheologice sistematice din anul următor (Silvia Marinescu-Bîlcu, Valentina Voinea, Stelian Dumitrescu, Valentin Radu, Constantin Haită, Dragoş Moise) au stabilit faptul că aşezarea are niveluri de locuire din fazele Gumelniţa A1 şi A2 (Marinescu-Bîlcu şi colab. 2001, p.160). Bibliografie: 1. Bem 1999-2000, nota 20. NOŞLAC, jud. Alba 1.2. C.10.3. (1281.1282.). Două ace cu capul rulat (pl. 10/19,20) descoperite în aşezarea cu un singur nivel de locuire (?) al culturii Petreşti A-B (eventual B ?), pe platforma de chirpic ars a unei locuinţe, în secţiunea II, caroul 32, în timpul săpăturilor arheologice din anul 1963 (Mircea Rusu). Exemplarele au secţiunea transversală rotundă, unul are vârful rupt (nr. 1281). Muzeul Cluj. Bibliografie: 1. 2. Vlassa 1976a, p. 138-140, fig. 14/1-2; Horedt 1976, p. 179-180, fig. 1/b, c; Aldea 1979, p. 28; Paul 1992, p. 45, 131, pl. XVI/25-26. NUŞFALĂU, jud. Sălaj 1. A.B.8. (1283). Topor de tip necunoscut descoperit în hotarul comunei, fără alte precizări. Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 273, nr. 217 (topor de aramă); Lakó 1981, p. 60, nr. 56b (topor de aramă cu gaură transversală); Maxim 1999, p. 172, nr. 681. OBOGENI, com. Stoileşti, jud. Vâlcea 1. A.B.4.2.2. (1284). Topor-târnăcop (pl. 29/5), tipul Jászladány, varianta Orşova (Petre 1976; Petre-Govora 1995, p. 35), descoperit întâmplător fără alte materiale arheologice în anul 1974, într-o grădină, la 1,50 m adâncime, locul fiind amplasat pe panta unui deal, la circa 200 m spre vest de biserică. Exemplarul este pus în relaţie cu purtătorii culturii Sălcuţa IV, documentată în nord-estul Olteniei prin aşezările de la Orleşti, Căzăneşti-„Cărămidărie” şi Ocnele Mari. Dimensiuni: lung. = 23 cm, greut. = 0,875 kg. Muzeul Govora Băi. Bibliografie 1. Petre 1976, p. 261-262, fig. 1/1; Petre-Govora 1995, p. 15, 35, fig. 1/1. OCNA SIBIULUI (oraş), jud. Sibiu 1. A.B.1.10. (1285). Topor-ciocan (pl.18/7), tipul Székely şi Nádudvar (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 27 cm, lat max. = 6,3 cm, diam. = 3 cm (Metalurgia 1995). Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 1908). Probabil analiza spectrală nr. 8900 (topor-ciocan, Ocna Sibiului, Muzeul Sibiu, inv. 4098), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 250-251).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8900 0 0 0,48 0 urme urme 0 0 0 0 0 4098 18/7

Ion Mareş

264

2. A.B.2.4. (1286). Topor-ciocan (pl. 24/4) inclus în categoria exemplarelor cu braţul-ciocan cilindric, tipul Corneşti, o formă specială (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Braşov (inv.470). Analiza spectrală nr. 8887, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 248-249).


3. A.B.4.4. (1287). Topor-târnăcop (pl. 46/7), tipul Târgu Ocna (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Braşov (inv. 471). Analiza spectrală nr. 8888, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8888 0 0 0 ~0,05 0,01 0,03 0 0 0 0 0 471 46/7

Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30, pl. II/3; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Onca Sibiului; tipul Gorica); A. Vulpe 1975, p. 27, nr. 48, pl. 5/48; Metalurgia 1995, p. 23, nr. 1, pl. 1/1; Maxim 1999, p. 172, nr. 687. 2. 3. A. Vulpe 1975, p. 32, 50, nr. 80, 231, pl.11/80, 30/231; Maxim 1999, p. 172, nr. 687. ODORHEIU SECUIESC (oraş), jud. Harghita (Odorhei, Székelyudvarhely) Pe platoul dealului „Budvar” („Cetatea Bud / Cetatea Buda”) au fost descoperite întâmplător (nu se mai poate stabili dacă este vorba de un depozit [A. Vulpe 1975]) câteva topoare de aramă. În locul amintit se menţionează o aşezare ariuşdeană (din faza Cucuteni B [Zoltan Székely 1967]) cu numeroase materiale neolitice şi din alte perioade, toate descoperirile fiind întâmplătoare (A. Vulpe 1973, p. 227, nota 64). 1. 2. A.B.4.2.2. (1288. 1289.). Două topoare-târnăcop (pl. 29/6,7), tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 27,6 cm, greut. = 1,120 kg (nr. 1289); lung.a. = 22 cm (iniţial avea probabil o lungime de 26 cm; Roska 1942b); piesa este ruptă în zona tăişului vertical (nr. 1288). Muzeul Cluj (inv. 180, pentru ambele exemplare; sau la Muzeul Sfântu Gheorghe, al doilea topor, pierdut [A. Vulpe 1975]). Analizele spectrale nr. 8996, 9004, (două topoare cu tăişurile dispuse în cruce; Muzeul Cluj; inv. 180), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8996 0 0 0,85 0 <0,01 urme 0 0 0 0 0 180 29/7 9004 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme 180 29/6

3. A.B.4.4. (1290). Topor-târnăcop (pl. 46/8), tipul Târgu Ocna (A. Vulpe 1975). Fost la Muzeul Cluj, în prezent se află la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti (inv. 2161). 4. A.B.8. (1291). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b), de formă necunoscută (A. Vulpe 1975). Museum für Volkerkunde, Berlin (Roska 1942a; idem 1942b). Bibliografie: 1. 2. Marţian 1920, p. 28, nr. 475 („secure de aramă”); Berciu 1939-1942, p. 49, nr.2 (Jud.Odorhei; un exemplar, tipul C, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 51, nr. 359 (Odorheiul Secuiesc; tip C2); Roska 1942, p. 270, nr. 188, fig. 323/1; 1/3; idem 1942b, p. 52, nr. 169, fig. 14/1; 25/3; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 2/6,9 (Odorhei; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Odorhei; în tipul Jászladány); Zoltan Székely 1967, p. 330; A. Vulpe 1973, p. 227 şi nota 64; idem 1975, p. 39, nr. 120, 121, pl. 16/120, 121; Monah / Cucoş 1985, p. 125, nr. 724; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 205, nr. 33, 34; Maxim 1999, p. 172, nr. 690. 3. Vulpe 1973, p. 228 şi nota 79; idem 1975, p.50, nr. 225, pl. 30/225; Maxim 1999, p. 172, nr. 690.


265

4. Roska 1942a, p. 270, nr. 188, idem 1942b, p. 52, nr. 169; A.Vulpe 1975, p. 54; Maxim 1999, p. 172, nr. 690. OLTENIŢA (oraş), jud. Călăraşi În punctul „Renie”, amplasat la circa 2,5 km de oraş, între malul stâng al Argeşului şi imediata vecinătate a şoselei Bucureşti - Olteniţa (km 59+400), au fost efectuate săpături arheologice în anii 1960, 1961, 1965, 1967 (Sebastian Morintz şi Barbu Ionescu), într-o aşezare aparţinând culturii Cernavoda Ic (Morintz / Ionescu 1968, p. 95 şi urm.; Morintz / Roman 1968a, p. 50 şi urm.; Morintz / Roman 1968b, p.556, 563, 564; Haşotti 1997, p. 129). Cu prilejul acestor investigaţii au fost descoperite şi obiecte de cupru: 1. A.1.6. (1291A). Daltă descoperită în aşezarea culturii Cernavoda Ic; are secţiunea transversală rectangulară. Muzeul Olteniţa (?). 2. 3. A.5.2.? (1291 B.C.). Două străpungătoare descoperite în aşezarea culturii Cernavoda Ic; au secţiunea transversală rectangulară. Muzeul Olteniţa (?). Bibliografie: 1 - 3. Morintz / Ionescu 1968, p. 97 (o sulă şi o dăltiţă); Morintz / Roman 1968a, p. 55; idem 1968b, p. 555; Haşotti 1997, p. 133. ORADEA (oraş), jud. Bihor A. 1. A.B.1.9. (1292). Topor-ciocan (pl. 17/1), tipul Holič, descoperit în „împrejurimile de la Oradea” ? (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 23,4 cm, lung.br.t. = 14 cm, lung.br.c. = 6 cm, lat.t. = 4,7 cm, diam.g.c. = 3,4 cm, greut. = 1,510 kg; două semne rotunde se află câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă (Tudor 1972). Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti (inv. 16429; transferat de la Muz. Naţ. Ant. Bucureşti; inv. IV 5979) (Tudor 1972). Analiza spectrală nr. 8718, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8718 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 IV 5979 17/1

2. A.B.2.2. (1293). Topor-ciocan (pl. 23/5), categoria exemplarelor cu braţul-ciocan cilindric, tipul Iara (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 1935). B. În punctul Salca I („Guttman”) de pe terasa superioară a Crişului Repede, în sud-estul oraşului (cartierul Salca-Seleuş), în apropierea fostei fabrici de cărămizi Guttman, au fost practicate în anul 1959 săpături arheologice (conduse de Mircea Rusu [Rusu / Spoială / Galamb 1962, p. 159; Ignat Sava 1977, p. 15, 18]). Cu această ocazie au fost descoperite şi două piese de cupru: 3. A.B.8. (1294). Tăişul unui topor cu două braţe dispuse în cruce, de formă necunoscută, care a fost găsit într-un bordei, la 1,45 m adâncime (Rusu / Spoială / Galamb 1962); în pământul de umplutură al bordeiului s-au găsit materiale ceramice din cultura Tisa, unelte din corn de cerb, lame de silex, opal, obsidian şi oase de animale sălbatice; podeaua bordeiului se afla la 2,00 m adâncime (Ibidem.); este posibil ca fragmentul de topor să fie dintr-un orizont mai nou, eneolitic (A. Vulpe 1964, p. 461, nota 27), din cultura Tiszapolgár (?) (A. Vulpe 1975), grupa Basatania a culturii Tiszapolgár (Ignat Sava 1977, p. 18); în punctul Salca I sunt materiale arheologice din cultura Tiszapolgár, faza B (Lazarovici 1983, p. 16, nr. 86; Maxim 1999). Locul de păstrare este necunoscut. 4. C.10.8. (1295). Ac găsit la 1,40 m adâncime, în pământul de umplutură al unui alt bordei eneolitic ce se adâncea, de asemenea, până la 2 m, alături de o cantitate mare de ceramică şi materiale osteologice (Rusu / Spoială / Galamb 1962); piesa are aceeaşi datare cu exemplarul de mai sus. Locul de păstrare este necunoscut.

Ion Mareş

266

Bibliografie: 1. Schubert 1965, p. 287, fig. 2/4 (tipul Holič); Tudor 1972, p. 22, nr. 2, fig. 1/2; Bognár-Kutzián 1972, p. 142; A. Vulpe 1973, fig. 2/6 de la p. 224; idem 1975, p. 26, nr. 37, pl. 4/37; Maxim 1999, p. 173, nr. 701. 2. Popescu 1944, p. 30, pl. II/1; A. Vulpe 1975, p. 32, nr. 75, pl. 10/75; Lazarovici 1983, p. 16, nr. 86-87 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 173, nr. 701. 3. Rusu / Spoială / Galamb 1962, p. 163 („fragment de topor de aramă cu braţele încrucişate”); A. Vulpe 1964, p. 461; idem 1975, p. 54; Bognár-Kutzián 1972, p. 114 şi nota 606 (topor-târnăcop); Ignat Sava 1977, p. 19; Luca 1999, p. 33. 4. Rusu / Spoială / Galamb 1962, p. 163; Ignat Sava 1977, p. 19; Luca 1999, p. 33. ORAVIŢA (oraş), jud. Caraş-Severin 1. A.B.4.2.7. (1296). Topor-ciocan sau topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta nu mai poate fi determinată; în registrul inventar este consemnat locul descoperirii „Oraviţa Montană” (Patay 1984). Dimensiuni: lung. = 15,1 cm, greut. = 0,822 kg; după ruperea braţului cu tăişul orizontal a fost folosit în continuare drept ciocan, muchia fiind turtită prin utilizare şi tăişul tocit (Ibidem.). Mágyar Nemzeti Múzeum Budapesta (inv. 51/1893.1). Analiza spectrală nr. 6492, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 180-181).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6491 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 51/1893.1 -

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 213, nr. 53; Lazarovici 1975, p. 29, nr. 24, (lista 6, descoperiri neverificate sau nesigure); Patay 1984, p. 102, nr. 604, pl. 57/604. ORMENIŞ, com. Mirăslău, jud. Alba (Örményes) 1. A.B.3.3. (1297). Topor (pl. 24/8) de formă mixtă între tipul Vidra şi tipul Ariuşd (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în şanţul de la Ormeniş. Dimensiuni: lung. = 19,5 cm, greut. = 1,15 kg (Roska 1942b). Muzeul Arad (inv. 5043). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 159, nr. 89; idem 1942b, p. 44, nr. 106; A. Vulpe 1975, p. 34, nr. 83, pl. 11/83; Maxim 1999, p. 173, nr. 706 (Ormeniş, com. Viişoara, jud. Mureş; topor de tip Ariuşd). ORODEL, jud. Dolj 1. A.B.8. (1298). Topor cu două braţe opuse (Berciu 1939; idem 1939-1942; idem 1942) de tip necunoscut, descoperire întâmplătoare. Un braţ are lungimea de 9 cm (idem 1939). Locul de păstrare nu se cunoaşte. Bibliografie: 1. Berciu 1939, p. 88 (inclus în seria C2 a securilor cu braţele în cruce); idem 1939-1942, p. 50, nr. 15 (tipul C2, varianta C2, seria Decea Mureşului); idem 1942, p. 52, nr. 367 (tipul C2); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (tipul Jászladány). OROSFAIA, com. Milaş, jud. Bistriţa-Năsăud 1. A.B.4.4. (1299). Topor-târnăcop (pl. 47/9), tipul Târgu Ocna (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 24 cm, greut. = 1,22 kg (Roska 1942b). Muzeul Aiud (inv. 49).


267

Analiza spectrală nr. 9121, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 256-257).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9121 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 0 49 47/9

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 214, nr. 65; idem 1942b, p. 48, nr. 136; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 3/4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 5 (Oroszfája; tipul Ariuşd); A. Vulpe 1975, p. 50, nr. 229, pl. 30/229; Maxim 1999, p. 173, nr. 707. ORŞOVA (oraş), jud. Mehedinţi 1. A.B.4.2.2. (1300). Topor-târnăcop (pl. 29/3), tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 0,25 cm, greut. = 0,870 kg, lat.t. = 4,5 cm (Lazarovici 1975). Muzeul Timişoara (inv. 1913). Analiza spectrală nr. 9169, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p.258-259).


2. A.B.9. (1301). Topor, fragment (pl. 49/8), care nu mai poate fi clasificat tipologic (A. Vulpe 1975). După Gheorghe Lazarovici, acest fragment este de la Satchinez (Lazarovici 1975). Dimensiuni: lung. = 8,7 cm, greut. = 0,365 kg (Ibidem.). Muzeul Timişoara (inv. 1917 sau IV = 1546). Analiza spectrală nr. 9164, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 258-259).


Bibliografie: 1. 2. A. Vulpe 1973, fig. 2/13 de la p. 224 (nr.1300); idem 1975, p. 39, 53, nr. 104, 244, pl. 13/104, 31/244; Lazarovici 1975, p. 19, 29, nr. 25, 32, fig.9/5 (tipul Jászladány). OSTROVU CORBULUI, com. Hinova, jud. Mehedinţi Pe fosta insulă a Dunării, situată la 16 km în aval de Drobeta Turnu Severin, între km fluviali 911-916, pe două „boturi” (rezultate din depunerea sedimentelor arheologice de-a lungul timpului), respectiv la „Botul Piscului” (km fluvial 916, spre Hinova) şi la „Botul Cliuciului” (km fluvial 911, spre Batoţi), în urma săpăturilor arheologice din anii 1933 (efectuate de Dumitru Berciu, C. S. Nicolăescu-Plopşor şi Alexandru Bărcăcilă, la „Botul Piscului”) şi din 1970-1984 (săpături la „Botul Cliuciului” efectuate de Petre Roman, în anii 1970, 1972-1978, 1980-1984; Florea Mogoşanu în anii 1972-1974; Ann Dodd-Opriţescu în anii 1976, 1980-1984; Alexandru Păunescu în anii 1977-1980, şi alţi colaboratori; despre istoricul cercetărilor şi rezultatele săpăturilor arheologice, vezi Roman 1987, p. 335-365; idem 1996, p. 11-33), au fost descoperite şi obiecte de cupru: 1. A.5.2. (1302). Străpungător (pl. 5/4) descoperit la „Botul Piscului” (probabil săpăturile din anul 1933), în aşezarea culturii Sălcuţa (Berciu 1939, p. 69), cu două niveluri (Ibidem, p. 106, 108, 115) din Sălcuţa clasică şi Sălcuţa IV (pentru analiza materialelor, vezi Roman 1971, p. 40, 42-44; pentru datare, idem 1996, p. 17). Dimensiuni: lung. = 13 cm (Berciu 1939, fig. 80/2); exemplarul are vârful ascuţit, muchia dreaptă, secţiunea transversală a părţii superioare dreptunghiulară. Muzeul Turnu Severin. 2. - 27. C.4.6. (1303-1328). 26 de mărgele descoperite în morminte de tip Sălcuţa-Bodrogkeresztúr - Herculane II (Roman 1987, p. 341-342 şi urm.; idem 1996, p. 16-23, 30; Luca 1994), dintr-un cimitir eneolitic de la „Botul Cliuciului”, în sectorul A (săpăturile arheologice din 1970-1979). 25 de mărgele au

Ion Mareş

268

fost găsite în mormântul 47, dublu, cu două schelete, unul de femeie şi altul de tânăr, orientate E-V, chircite pe stânga; la descoperire: două vase şi o lamă de obsidian; mormântul este datat în cultura Bodrogkeresztúr (Ibidem.). O mărgică a fost descoperită în mormântul 15, cu schelet de matur orientat E-V cu picioarele chircite pe stânga; la descoperire: trei vase; aceeaşi datare (Ibidem.). 28. C.8.4. (1329). Amuletă / pandantiv descoperită în mormântul 13 din necropola amintită, cu schelet de matur orientat E-V; la descoperire: un fragment ceramic, materiale Bodrogheresztúr (Ibidem.). Inst. Arh. Bucureşti.

Bibliografie: 1. Berciu 1939, p. 69, fig. 80/2 (dăltiţă de cupru); Roman 1971, p. 44, fig. 34/11 (sulă de aramă). 2. - 28. Luca 1994, p. 13, tab. III. OSTROVU ŞIMIAN, com. Şimian, jud. Mehedinţi

În aşezarea culturii Sălcuţa de pe fosta insulă a Dunării, în aval de Drobeta Turnu Severin, au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice şi obiecte de cupru (Berciu 1939): 1. A.B.11 (1330). Lamă de cuţit (pl. 53/6) descoperită în aşezarea culturii Sălcuţa (etapa neprecizată), în asociere cu ceramică ce avea pictură crudă C 3a1 şi C 3a2. Dimensiuni: lung. = 9,2 cm şi (desfăşurată) 10,3 cm; cuţitul are un singur tăiş, capătul pentru fixarea în mâner are forma unui cârlig, vârful piesei este rotunjit. Muzeul Turnu Severin. 2. A.5.2. (1331). Străpungător (pl. 5/5) descoperit în aşezarea culturii Sălcuţa (etapa neprecizată). Dimensiuni: lung. = 7,7 cm; piesa are secţiunea transversală dreptunghiulară şi vârful ascuţit. Muzeul Turnu Severin. 3. D.5. (1332). Bucăţi informe şi puternic oxidate descoperite în aşezarea culturii Sălcuţa, etapa neprecizată. Muzeul Turnu Severin.

Bibliografie: 1. - 3. Berciu 1939, p. 69, 70, fig. 69 şi 80/1 („lamă de bărbierit”; dăltiţă); idem 1953, fig. 3 de la p. 595 (lamă de cuţit); Comşa 1987b, p. 104, fig. 23/1 (dăltiţă), 23/8 (lamă de „brici”).

OTOMANI, com. Sălacea, jud. Bihor (Ottomány)

1. A.B.4.2.6. (1333). Topor-târnăcop (pl. 44/3), tipul Jászladány, formă specială (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 20,9 cm, greut. = 1,390 kg; pe latura din spate a toporului, lângă gaura pentru coadă, se află trei mărci pe braţul-sapă şi una pe braţul-topor (posibil două) (Patay 1984). Colecţia de istorie a Bisericii Calvine din Debrecen (B. 1967.5). Bibliografie: 1. Roska 1942b, p. 48, nr. 137, fig. 50; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Ottomány; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 45, nr. 200, pl. 27/200; Patay 1984, p. 102, nr. 603, pl. 57/603; Maxim 1999, p. 173, nr. 710. PADINA MARE, com. Padina, jud. Mehedinţi 1. A.B.4.2.2. (1334). Topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în locul „Ogaşul lui Săman”, fără alte materiale arheologice (Toropu 1965). Exemplarul este pus în legătură, eventual, cu purtătorii culturii Sălcuţa IV, fiind găsit într-o zonă în care sunt semnalate aşezări din această fază, pe terasa pârâului Cornăţel şi împrejurimi, în punctele: „La Cişmea”, „Valea anilor” şi „Stupina lui Micioilă” (Petre-Govora 1995). Dimensiuni: lung. = 21,1 cm, lung.br.t.v. = 9 cm, lung.br.t.o. = 8,8 cm, diam.g.c. = 4,2 cm; tăişurile toporului au fost deformate după descoperire (Toropu 1965). Colecţia Şcolii Generale din Padina Mare. Bibliografie: 1. Toropu 1965, p. 167, fig. 1; A.Vulpe 1975, p. 39, nr. 114, pl. 15/114; Petre-Govora 1995, p. 35 şi nota 378.


269

PĂDURENI, com. Moacşa, jud. Covasna (Beşenău, Beşineu, Beşeneu, Bessenyo, Sepsibesenyo) 1. A.B.2.1. (1335). Topor-ciocan (pl. 23/6), tipul Coka, grupa topoare cu braţul-ciocan cilindric (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Cluj (inv. 184 [Roska 1942a]; nu se găseşte [A. Vulpe 1975]). Bibliografie: 1. Nestor 1933, p. 77, nota 300, fig. 16/1; Roska 1942a, p. 244, nr. 47, fig. 303; Berciu 1939-1942, p. 55, fig. 1/1 (secure-ciocan, varianta A1, seria Beşineu-Cioaca); idem 1942, p. 28, nr. 125 (varianta A1); Popescu 1944, p. 30, fig. 1/2 (topor-ciocan); A. Vulpe 1959, p. 268, 270 şi nota 3, fig. 4/1; idem 1975, p. 31, nr. 73, pl. 10/73; Repertoriul Covasna 1998, p. 107, nr.XXIV.g.(352) (ghioagă de cupru; Muzeul Sfântu Gheorghe); Maxim 1999, p. 174, nr. 719. PĂSĂRENI, jud. Mureş În punctul „Comori / Kincses”, amplasat pe o terasă spre pârâul Văii Mari, au fost descoperite întâmplător în timpul unor lucrări agricole două topoare, la intervale diferite de timp, respectiv în anii 1968 şi 1971 (Lazăr 1977; idem 1995). Nu este exclus ca cele două exemplare să fi alcătuit un depozit. În punctul amintit este menţionată o aşezare din cultura Coţofeni (Ibidem.). 1. A.B.4.2.3. (1336). Topor-târnăcop (pl. 34/1), tipul Jászladány, varianta Şincai. Dimensiuni: lung.a. = 22 cm, diam.g.c. = 3,1 cm, greut. = 1,1 kg; pe latura interioară toporul are şase semne alveolare (mărci) dispuse câte trei în semicerc, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă, iar o parte din braţul cu tăişul vertical este rupt din vechime. Muzeul Mureş (fără inv.; aici din anul 1976). 2. A.B.4.2.3. (1337). Topor-târnăcop (pl. 34/2), tipul Jászladány, varianta Şincai. Dimensiuni: lung. = 26,5 cm, greut. = 1,840 kg, diam.g.c. = 4,5 cm; exemplarul este rupt în două în zona găurii pentru coadă, probabil din vechime. Muzeul Mureş (fără inv.; aici din anul 1976). Topoarele au fost analizate metalografic (Stoicovici 1977, p. 447, pl. LVI/1-3) şi au dat următorul rezultat: metalul este format din două faze distincte, cupru şi cuprit, acesta din urmă în stare de dezamestec; modul de repartizare a cupritului (Cu2O) în masa cuprului (Cu) este, în general, neregulat atât ca granulaţie cât şi ca răspândire; cupritul este conţinut în masa de cupru în proporţii foarte mari, faţă de cazul unui cupru metalurgic de calitate normală şi anume 21% greutate (prima piesă) şi până la 26% greutate (a doua piesă). Bibliografie: 1. 2. Lazăr 1977a, p. 443-446, pl. LV/1, 2 (tipul Jászladány; le atribuie culturii Coţofeni); idem 1995, p. 195, nr. LXI.1.B., pl. LVIII/2, 3 (tipul Jászladány; piesele pot fi atribuite şi culturii Coţofeni); Maxim 1999, p. 174, nr. 724. PĂULENI-CIUC (comună suburbană a municipiului Miercurea-Ciuc), jud. Harghita (Păuleni, Csíkpálfalva, Pálfalva) Aşezarea preistorică se află la circa 1,5 km de satul Şoimeni (Ciomortan, Csíkcsomortán), comuna Păuleni, în locul „Várdomb / Dâmbul Cetăţii / Dealul Cetăţii”, aparţine de Păuleni şi este cunoscută în literatura de specialitate prin rezultatele investigaţiilor arheologice mai vechi (din anii 1956, 1960 şi 1967; conduse de Székely Zoltan) şi cele actuale (din anii 1999-2001; colectiv: Valeriu Cavruc, responsabil, Dan Buzea, Galina Cavruc, Gheorghe Dumitroaia, Gheorghe Lazarovici, Adrian Sabin Luca, Mihai Rotea, Székely Zsolt) (Cavruc 2000; Lazarovici / Luca / Buzea / Suciu 2000; Repertoriul Harghita 2000, p. 173-174, nr. XXXIII b.1.[526]; Cavruc / Buzea / Dumitroaia / Lazarovici / Rotea 2001; Cavruc / Buzea / Lazarovici 2002). În timpul săpăturilor arheologice din anii 1999-2000 a fost cercetată în mare parte locuinţa nr. 5 (amplasată pe marginea de nord a dealului, sub valul de apărare din epoca bronzului), care aparţine culturii Ariuşd-Cucuteni A2-A3, cu o interesantă arhitectură şi un bogat material arheologic: râşniţe, vase, fragmente ceramice, fragmente de statuete (vezi bibliografia citată mai sus), între care şi două piese de aramă:

Ion Mareş

270

1. C.10.8. (1337A). Ac descoperit în centrul locuinţei 5, pe podea, cultura Ariuşd-Cucuteni A2-A3 (Lazarovici şi colab. 2000). Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe (inedit). 2. D.7. (1337B). Sârmă, fragment, găsită în aceeaşi locuinţă, la circa 0,50 m nord de acul de mai sus (Ibidem.). Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe (inedită).

În timpul investigaţiilor arheologice din anul 2001 au fost descoperite trei piese de cupru în locuinţa 5A (cercetată parţial; avea ca inventar vase întregi sau întregibile [cca. 25 de bucăţi], plastică din lut ars, piese din piatră cioplită etc.), datată în cultura Ariuşd-Cucuteni (Cavruc / Buzea / Lazarovici 2002). 3. B.1.9. (1337C). Pumnal. Dimensiuni: lung. = 8,8 cm. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe (inedit). 4. C.10.8. (1337D). Ac. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe (inedit). 5. C.10.8. (1337E). Ac, fragment; se păstrează un vârf de ac. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe (inedit). Bibliografie: 1. 2. Cavruc 2000, p. 95 (ace de cupru); Lazarovici / Luca / Buzea / Suciu 2000, p.105; Repertoriul Harghita 2000, p. 174 (ace de cupru); Cavruc / Buzea / Dumitroaia / Lazarovici / Rotea 2001, p. 246 (ace de cupru). 3. Cavruc / Buzea / Lazarovici 2002, p. 306. PECICA, jud. Arad (Pécska) A. 1. A.B.4.2.3. (1338). Topor-târnăcop (pl. 33/4), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Arad (inv. 888). Analiza spectrală nr. 9193, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 258-259).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9193 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 urme 888 33/4

B. În urma cercetărilor arheologice efectuate în aşezarea din punctul „Şanţul Mare” în anii 1898-1902 (Dömötör László din Arad şi învăţătorul Haller Imre din Pecica), continuate apoi în anul 1928 (Márton Roska ), au rezultat câteva piese de cupru descoperite în stratul de jos; dezvoltarea aşezării, după Márton Roska, începe din epoca de aramă şi continuă până în epoca bronzului (Roska 1942a). Materialul ceramic din nivelul amintit are torţi pastilate, pictură; lipseşte tehnica împunsăturilor succesive (Furchenstich); se datează cu Herculane III, Hunyadihalom, Baden, iar altele cu Cernavoda II-Boleraz (Roman 1971, p. 90-91). 2. B.1.5 (1339). Lamă de pumnal (pl. 55/5), tipul Pecica. Muzeul Arad (inv. 5609-5618, 5630; pentru toate obiectele de cupru menţionate aici). 3. 4. C.1.3. (1340. 1341). Două brăţări deschise (pl. 58/9,10) confecţionate din bandă plată cu secţiunea transversală dreptunghiulară. Dimensiuni: diam. = circa 5,4 cm (nr. 1340) şi circa 3,3 cm (nr. 1341). Muzeul Arad. 5. C.3.5. (1341A). Inel, fragment. Muzeul Arad (inv. 5614). Analiza spectrală nr. 9191, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9191 urme 0 2,4 0 urme 0 0 0 0 0 ++ 5614 -


271

6. 7. D.2. (1342. 1343.). Două fragmente de lame (?) (pl. 63/11, 12) rupte probabil de la partea inferioară a unor pumnale (?). Muzeul Arad. Probabil analiza spectrală nr. 9196 (Pecica, Şanţul Mare, stratul de jos, lamă fragment, Muzeul Arad, inv. 5613), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).


9196 0 0 4 0 urme 0 0 0 0 0 0 5613 - 8. - 11. A.5.4. (1344); A.5.5 (1345. 1346); A.5.7. (1347); Străpungătoare (pl. 7/20,22,25; 8/25), numărul lor nu este precizat. Márton Roska ilustrează patru exemplare (Roska 1942a); trei piese au ambele capete ascuţite (nr. 1344-1346), alta este fragmentară (nr. 1347). Un exemplar are secţiunea transversală romboidală (nr. 1345), două au secţiunea ovală (nr. 1344, 1347) şi unul are secţiunea dreptunghiulară (nr. 1346). Muzeul Arad. Analizele spectrale nr. 9195 (Pecica, Şanţul Mare, sulă, Muzeul Arad, inv. 5610), 9200 (Pecica, Şanţul Mare, sulă cu patru muchii, Muzeul Arad, inv. 5609), 9202 (Pecica, Şanţul Mare, sulă cu patru muchii ?, fragment, Muzeul Arad, inv. 5615), 9203 (Pecica, Şanţul Mare, stratul de jos, sulă cu patru muchii ?, fragment, Muzeul Arad, inv. 5616), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9195 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 5610 - 9200 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 5609 - 9202 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 5615 - 9203 7,7 0 urme 0 urme urme 0 0 0 0 0 5616 -

Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30 (menţionează patru topoare cu tăişurile dispuse în cruce la Muzeul din Arad, fără a semnala locul descoperirii); A. Vulpe 1975, p. 41, nr. 144, pl. 19/144; Maxim 1999, p. 174, nr. 730 (fragmente ceramice Tiszapolgár). 2. - 11. Roska 1942a, p. 224, nr. 45, fig. 275/1-9; Roman 1971, p. 85, nr. 13, fig. 34/1-3. PERIAM, jud. Timiş 1.A.B.1.11. (1347A). Topor-ciocan (pl. 20/4), tipul Mezőkeresztes, inclus între descoperirile aparţinând culturii Bodrogkeresztúr (Lazarovici 1985); fără date privind condiţiile descoperirii. Muzeul Timişoara (?). Bibliografie: 1. Lazarovici 1985, p. 85, fig. 3/1 (greşit la ilustraţie ca loc al descoperirii Pecica, jud. Arad). PETREŞTI, com. Corbii Mari, jud. Dâmboviţa 1. A.B.10.2.3. (1348). Topor plat (pl. 52/8), varianta Petreşti, grupa topoare plate late, descoperire întâmplătoare. Inst. Arh. Bucureşti. Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 60, nr. 298, pl. 34/298.

Ion Mareş

272

PETREŞTI, oraş Sebeş, jud. Alba 1. A.B.4.2.4. (1349). Topor-târnăcop (pl. 38/1), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare; probabil provine din punctul „Groapa Galbenă”, unde a fost investigată arheologic o aşezare cu locuiri Turdaş, cultura ceramicii liniare, Vinča C, Precucuteni I, II, elemente Tăulaş, Petreşti A-B, B (Maxim 1999); toporul este fisurat pe o latură la gaura pentru coadă. Muzeul Sebeş (inv. 2002). Analiza spectrală nr. 8937, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 250-251).


Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, fig. 2/16 de la p. 224; idem 1975, p. 41, nr. 150, pl. 20/150; Maxim 1999, p. 175, nr. 743; Maxim 1999, p. 175, nr. 743. PETREU, com. Abrămuţ, jud. Bihor 1. 2. A.B.1.12. (1350. 1351.). Două topoare-ciocan (pl. 21/2, 4), tipul Mezőkeresztes, descoperire de depozit (?). Ambele piese sunt descoperiri întâmplătoare şi la momente diferite, în valea râului Barcău, în timpul excavării nisipului (A. Vulpe 1975). Pe latura interioară a primului topor sunt şase semne (mărci) dispuse semicircular, patru sub gaura pentru coadă şi două deasupra ei; pe aceeaşi latură, al doilea topor are patru semne (mărci) amplasate câte două, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă. Muzeul Săcuieni (inv. 285, 286). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 29, nr. 59A.B., pl. 8/59A,B; Lazarovici 1983, p. 16, nr. 95 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 175, nr. 747. PIATRA ŞOIMULUI, jud. Neamţ (fost Calu) 1. A.B.4.4. (1352). Topor-târnăcop (pl. 47/8), tipul Târgu Ocna, (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în depresiunea intramontană, pe pârâul Calu (Cucoş 1999), la circa 3 km (sau 9 km; Ibidem.) de staţiunea de pe dealul „Horodiştea” (locul „Capul Dealului”) unde, prin cercetările arheologice din anii 1935-1940 (Radu Vulpe) şi 1973-1975 (Silvia Marinescu-Bîlcu, Ştefan Cucoş şi Virgil Mihăilescu-Bârliba), au fost investigate trei niveluri din cultura Cucuteni, fazele A, A-B şi B2 (Matasă 1964; A. Vulpe 1975; Monah / Cucoş 1985; Cucoş 1999). Toporul pare a fi în relaţie cu o altă aşezare din etapa Cucuteni B2, din punctul „Pe Gorgan”, situată la circa 9 km de „Horodiştea” (Monah / Cucoş 1985; Cucoş 1999). Dimensiuni: lung. = 22 cm; lat.t.v. = 3,5 cm; lat.t.o. = 4 cm; diam.g.c. = 2,9 cm; gros. = 1,2 cm (Mătasă 1964), sau lung. = 21,3 cm, lung.br.t.v. = 9,7 cm, lung.br.t.o. = 8,9 cm, lat.t.v. = 3,5 cm, lat.t.o. = 4 cm, diam.g.c. = 2,6/2,9 cm, înalt.m. = 1,1 cm, diam.m. =3,3 cm (Cucoş 1999). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 1580; achiziţionat în anul 1943). Analiza spectrală nr. 8832, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).


Bibliografie: 1. Mătasă 1964, p. 24, nota 12; A. Vulpe 1975, p. 49, nr. 222, pl. 29/222; Comşa 1980, p. 216, nr. 38, fig. 9/6; Monah / Cucoş 1985, p. 129, nr. 768, 769; Cucoş 1992b, p. 41, nr. 37; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 198, 209, nr. 66; Cucuteni 1997, p. 219, nr. 166, fig. 166 şi de la p. 159; Cucoş 1999, p. 75, 181-182, fig. 23/3.


273

PIETRELE, com. Băneasa, jud. Giurgiu În timpul săpăturilor arheologice (din anii 1943, 1948) efectuate în tell-ul de la măgura „Gorgana” (Berciu 1959), au fost descoperite şi piese de cupru: 1. A.3.1. (1353). Cârlig de undiţă (pl. 2/4) descoperit în aşezare, în locuinţa nr. 1 din nivelul III (Gorgana III), cultura Gumelniţa II (= faza Gumelniţa A2) (Berciu 1956, p. 503, 505 şi urm.); din locuinţa amintită sunt şi alte piese de cupru, prezentate mai jos. Dimensiuni: lung. = 5 cm; lucrat din sârmă, are un capăt cu ureche pentru prinderea firului, vârful ascuţit. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Analiza spectrală nr. 8631, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghas / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 240-241).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8631 0 0 0 0 0,03 ~0,01 0 0 0 0 + - 2/4

2. C.3.2.? (1354). Inel descoperit în aşezare (vezi nr. 1353); este confecţionat din sârmă cu secţiunea transversală rotundă. Dimensiuni: diam. = 1 cm (Berciu 1959). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 3. C.10.2. (1355). Ac cu ureche, fragment, descoperit în aşezare (vezi nr. 1353). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 4. D.10. (1356). Idol plat din os, descoperit în aşezare (vezi nr. 1353), cu depuneri de oxid de cupru pe o mică suprafaţă în dreapta capului, care provin de la o verigă sau inel de cupru, probabil suspendată într-o perforaţie. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Bibliografie: 1. - 4. Berciu 1956, p. 509, 513, 539, fig. 34/6, 66/1; Comşa 1978, p. 116, fig. 4/3 (cârlig de undiţă). PIR, jud. Satu Mare Cu ocazia unor lucrări de fundaţie au fost găsite două topoare cu tăişurile în cruce, atribuite culturii Bodrogkeresztúr, documentată în zonă (Bader 1973); descoperire de depozit (?). 1. A.B.4.2.4. (1357). Topor-târnăcop (pl. 38/2), tipul Jászladány, varianta Petreşti. Dimensiuni: lung. = 26,6 cm, lung.br.t.v. = 13,8 cm, lung.br.t.o. = 12,8 cm, lat..t.v. = 3,4 cm, lat.t.o. = 4 cm, diam.m. = 3,2 cm, greut. = 1,164 kg. Trei semne rotunde (mărci) dispuse semicircular, concentric, se află pe latura interioară a toporului, pe braţul cu tăişul orizontal, deasupra găurii pentru coadă şi un semn rotund, cu punct la mijloc, se găseşte pe aceeaşi latură, pe braţul cu tăişul vertical, sub gaura pentru coadă; este fisurat pe o latură la gaura pentru coadă. Colecţie particulară. 2. A.B.4.2.4. (1358) . Topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta Petreşti. Muzeul Carei (inv. 1279; inedit; inregistrat în anul 1967, cu locul de provenienţă Sărvăzel, com. Pir). Bibliografie: 1. 2. Bader 1973, p. 703, 705-706, fig. 1 (ilustrează primul exemplar; incluse în tipul Jászladány); pentru al doilea topor, informaţii amabile, regretatul coleg Neţa Iercoşan. PIŞCOLT, jud. Satu Mare Săpăturile arheologice efectuate în punctul „Nisipărie” între anii 1970-1977 au dus la descoperirea (prin dezvelirea unui cimitir din perioada Latène) unui bogat material din cultura Baden, perioada târzie, a unor morminte de incineraţie şi a unei aşezări din epoca timpurie a bronzului (Roman / Németi 1978, p. 14-15, 43-45, 56). În urma acestor investigaţii au rezultat şi câteva obiecte de metal (probabil cupru; nu au fost analizate spectral), care ar putea aparţine şi locuirii din epoca timpurie a bronzului (Ibidem, p. 24):

Ion Mareş

274

1. - 4. A.1.3. (1359. - 1362.). Mai multe dăltiţe (pl. 1/12-15) cu secţiunea transversală rectangulară, cu un capăt ascuţit şi celălalt lăţit (tăiş). Trei dintre ele (nr. 1359-1361) provin din sectorul C/1972, iar alta (nr. 1362) a fost găsită întâmplător pe suprafaţa aşezării. Muzeul Oradea. 5. B.1.8. (1363). Pumnal plat (pl. 55/6), tipul Pişcolt, cules de pe suprafaţa aşezării; piesei i s-a adăugat ulterior un mâner de prindere. Muzeul Oradea. 6. A.5.5. (1364). Străpungător (pl. 7/10) găsit în sectorul C/1972; are secţiunea transversală rectangulară şi ambele capete ascuţite. Muzeul Oradea. Bibliografie: 1. - 6. Roman / Németi 1978, p. 24, pl. 34/6-11. PLĂIEŞTI, com. Moldoveneşti, jud. Cluj 1. A.B.1.1. (1366). Topor-ciocan, tipul Plocnik, descoperit în locul „Roata Şoarecelui”, într-o zonă înaltă de la ieşirea din sat; împreună cu toporul au fost găsite fragmente ceramice din cultura Starcevo-Criş, faza IIIB-IVA şi din cultura Petreşti, faza neprecizată. Colecţia particulară Apáczai din Plăieşti. Bibliografie: 1. Crişan şi colab. 1992, p. 314, nr. 1; Maxim 1999, p. 176, nr. 761. PLĂVĂLARI, com. Udeşti, jud. Suceava 1. A.B.4.2.4. (1367). Topor-târnăcop (pl. 38/3), tipul Jászladány, varianta Petreşti, descoperit întâmplător în punctul „Dealul Securiceni” unde a fost identificată o aşezare din faza Cucuteni B. Dimensiuni: lung. = 16,3 cm, lung. br.t.v. = 6,7 cm, lung.br.t.o. = 6,8 cm, lat.t.v. = 2,7 cm, lat.t.o. = 3,8 cm, lat.max. = 4,6 cm, diam.g.c. = 3,1 cm, înălţ.m. = 0,5 cm, greut. = 0,555 kg. Muzeul Suceava (inv. B/432). Analiza spectrală efectuată la Laboratorul Polyvac de la ROMUPS S.A. Suceava (ing. Cornel-Narcis Petrescu). (pe suprafaţa piesei)

Anal. nr.


Pl.

- 88,8 1,46 6,69 0,237 0,236 0,035 1,21 0,584 0,053 0,660 0,120 0,41 B432 38/3 (în miezul piesei)

Anal. nr.


Pl.

- 98,8 0,100 0,535 0,028 0,062 0,009 0,189 0 0 0,034 0 0,10 B432 38/3 Bibliografie: 1. Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 197, 207, nr. 45, p. 212-213 (varianta Brad). PODOLENII DE JOS, com. Cozmeşti, jud. Iaşi 1. A.B.4.2.5. (1368). Topor-târnăcop (pl. 41/1), tipul Jászladány, varianta Brad, descoperit întâmplător în punctul „Tabăra”. Dimensiuni. lung. = 17,8 cm, lung.br.t.v. = 8 cm, lung.br.t.o. = 7,6 cm, diam.m. (interior) = 2,6/2,7 cm, diam.g.c. (exterior) = 2,8/2,7 cm, înălţ.m. = 0,4/0,5 cm, greut. = 0,580 kg. Muzeul Iaşi (fără inv.) Bibliografie: 1. Monah / Iconomu 1993, p. 275, fig. 1/1; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 197, 207, nr. 46.


275

PODURI, jud. Bacău Staţiunea arheologică (tell) de pe „Dealul Ghindaru”, amplasată pe un pinten situat la circa 0,1 km spre vest de biserica satului Rusăeşti, a fost cercetată arheologic din anul 1979 (Monah / Cucoş 1985, p. 131, nr. 794). În timpul campaniilor arheologice sistematice, continuate cu unele întreruperi până în prezent, au fost descoperite şi obiecte de cupru: 1. A.1.1. (1369). Daltă (pl. 1/4) descoperită în aşezare, în nivelul Cucuteni A. Dimensiuni: lung. = 13,2 cm; are secţiunea patrulateră, iar la un capăt se află tăişul îngust şi arcuit. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 11145). 2. 3. A.5.2. (1370. 1371.). Două străpungătoare (pl. 5/13,14) descoperite în aşezare, primul în nivelul culturii Precucuteni III, al doilea în nivelul culturii Cucuteni A. Dimensiuni: lung. = 7,2 cm , lung. = 10,1 cm; au secţiunea transversală rectangulară şi vârful ascuţit. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 11147; 11148). 4. A.5.5. (1371A). Străpungător descoperit în locuinţa nr. 18 din nivelul Cucuteni B1. Dimensiuni: lung. = 8 cm, gros. = 0,3 cm; are secţiunea transversală rectangulară şi capetele ascuţite. Muzeul Piatra Neamţ. 5. A.B.1.1. (1371B). Topor-ciocan, tipul Pločnik sau un tip nou, descoperit în aşezare, în timpul săpăturilor arheologice din anul 1996. Exemplarul are gaura de fixare transversală şi poate defini, după Dan Monah, o serie tipologică nouă (Monah şi colab. 1997). În campania arheologică amintită a fost investigată baza nivelului Cucuteni A2 şi nivelul Cucuteni A1 (Ibidem.). Toporul are muchia şi tăişul deformate. Muzeul Piatra Neamţ (inedit). 6.7. C.1.2. (1372. 1373.). Două brăţări cu capetele suprapuse (pl. 57/4) descoperite în aşezare, în nivelul Cucuteni A2. Dimensiuni: diam. = 5,3 cm, lat. = 0,7 cm (nr. 1372); sunt confecţionate din bară cu secţiunea tranversală lenticulară, iar capetele rotunjite se suprapun pe circa 1/3 din circumferinţă. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 14020; 14021). 8.9. C.1.6. (1374. 1375.). Două brăţări, fragmente, descoperite în aşezare; prima a fost găsită în nivelul Cucuteni A sau A-B (datarea nu este sigură), a doua provine din nivelul Cucuteni A2; fragment de la capătul unei brăţări, bară cu secţiunea transversală romboidală, capătul ascuţit (nr. 1374); fragment de la capătul unei brăţări, bară cu secţiunea lenticulară (nr. 1375). Muzeul Piatra Neamţ. 10. C.10.1.1. (1375A). Ac (pl. 9/8) descoperit în aşezare, în timpul săpăturilor arheologice din anul 1981), în nivelul culturii Precucuteni II târziu sau III (Monah şi colab. 1983, p. 3 şi urm.). Exemplarul este confecţionat din sârmă cu secţiunea transversală circulară, curbat în partea superioară şi cu vârful ascuţit. Muzeul Piatra Neamţ. 11. C.10.9. (1375B). Spirală (pl. 63/6) descoperită în aşezare, în aceleaşi condiţii ca exemplarul precedent (nr. 1375A); este confecţionată din sârmă răsucită cu trei spire (volute), cu secţiunea transversală dreptunghiulară; pare a fi partea superioară a unui ac cu capul spiralat, rupt din zona de sus a tijei. Muzeul Piatra Neamţ. 12. D.4. (1375C.). Lingou de formă paralelipipedică descoperit în timpul săpăturilor arheologice din anul 2000, în nivelul etapei Cucuteni A2 (Monah / Popovici 2000); atestă atât prelucrarea locală a cuprului, cât şi importul cu astfel de semifabricate. Institutul de Arheologie Iaşi (inedit). 13. D.11. (1375D.). Creuzet (pl. 64/8) descoperit în locuinţa nr. 14 (cercetată parţial), din nivelul Cucuteni B1 al aşezării ; exemplarul a fost găsit în apropierea unei vetre cruciforme (cu un sistem special de îmbinare şi alcătuire şi cu o cupă cu picior spartă ritual în miezul vetrei); la descoperire: un complex de vase in situ, între care şi un vas cu torţi pastilate; creuzetul confirmă prelucrarea locală a cuprului. Muzeul Piatra Neamţ. 14. D.11. (1375E.) Creuzet descoperit în campania de săpături arheologice din anul 2000 (Monah / Popovici 2000). Aparţine, probabil, nivelului Cucuteni A2 ; piesa atestă prelucrarea cuprului în aşezare. Institutul de arheologie Iaşi (inedit). Bibliografie: 1- 3. 6. Cucuteni 1997, p. 220-221, nr. 173-176, fig. 173-176 şi de la p. 160 (interpretat ca sulă din cupru; la noi nr. 1369). 5. Cucoş 1999, p. 74, nr. 1.3. (neilustrat). 4. Monah şi colab. 1996, p. 46.

Ion Mareş

276

7. 9. Informaţii amabile, dr. Dan Monah; participarea noastră la campania arheologică din anul 1995. 8. Ursachi 1990, p. 344-345. 10. 11. Monah / Cucoş / Popovici / Antonescu / Dumitroaia 1983, pl. V/3, 4. 12. Monah / Dragomir 2000, p. 4 ; informaţii amabile, dr. Dan Monah. 13. Monah / Cucoş / Popovici / Antonescu 1982, p. 9-10; Monah / Cucoş 1985, p. 131, nr. 794; Cucoş 1999, p. 59, fig. 67/7 ; Monah / Popovici 2000, p. 4. 14. Ibidem. POIANA, com. Căzăneşti, jud. Mehedinţi 1. A.B.4.2.4. (1376). Topor-târnăcop (pl. 38/4), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în anul 1946. Dimensiuni: lung. = 20,5 cm, lung.br.t.v. = 8,5 cm, lung.br.t.o. = 9 cm, lat.t.v. = 3,5 cm, lat.t.o. = 4,7 cm, diam.m. = 2,9 cm, greut. = 0,545 kg; pe latura interioară a toporului se găsesc două semne rotunde (mărci) dispuse câte unul pe axul longitudinal, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă (Tudor 1972). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. III5729; transferat la Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti, inv. 16559). Analiza spectrală nr. 8713, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1969, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8713 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 III 5729 38/4

Bibliografie: 1. Tudor 1972, p. 26, nr. 8, fig. 1/6; A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 166, pl. 22/166. POIANA AMPOIULUI, com. Meteş, jud. Alba Investigaţiile arheologice dintre anii 1991-1994 în aşezarea de la „Piatra Corbului” (săpături H. Ciugudean, N. Boroffka) au dus la descoperirea a patru piese de cupru: 1. C.1.6. (1376A). Brăţară (pl. 58/7) monospiralică, fragment, descoperită în nivelul Coţofeni III; are secţiunea transversală circulară. Muzeul Alba Iulia. 2. 3. C.4.1. (1376B. 1376C. Două mărgele (pl. 60/7,8), cu aceeaşi descoperire, confecţionate din tablă răsucită. Muzeul Alba Iulia. 4. C.10.1.1. (1376D). Ac (pl. 9/45), cu aceeaşi descoperire, lucrat din tablă răsucită şi ciocănită. Muzeul Alba Iulia. Bibliografie: 1. 2. 3. 4. Ciugudean 2000, p. 36, 37, 78, pl. 134/5-7, 11. POPEŞTI, com. Vasilaţi, jud. Călăraşi 1. C.4.6. (1376E). Mărgele confecţionate din carbonat de cupru (fără alte precizări) au fost descoperite în şapte morminte, ca inventar funerar, alături de alte obiecte (mărgele din cochilii de scoici marine, un inel din os, unelte din piatră), în timpul cercetărilor arheologice efectuate în necropola (afectată, în cea mai mare parte, de lucrări şi construcţii) care aparţine culturii Boian, faza Vidra, amplasată pe terasa înaltă de pe malul drept al râului Dâmboviţa. Bibliografie: 1. Şerbănescu 1999, p. 14.


277

POROSCHIA, jud. Teleorman 1. A.B.10.1.1. (1377). Topor plat (pl. 50/2), varianta Gumelniţa (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. I 4232). Analiza spectrală nr. 8615, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 240-241).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8615 0,09 0 0 0 0,03 0 0 0 0 0 0 I 4232 50/2

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 56, nr. 248, pl. 32/248; Comşa 1978, p. 115, nota 24, fig. 3/A, 3; idem 1987b, fig. 21/II.A, 3. PROBOTA, jud. Suceava 1. A.B.1.1. (1378). Topor-ciocan (pl. 12/4), tipul Plocnik (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător probabil într-o aşezare preistorică, dintr-un punct necunoscut. Nu este exclus ca piesa să provină din aşezarea din locul „Magazia” (Monah / Cucoş 1985), unde au fost efectuate săpături arheologice de salvare în anul 1972, identificându-se locuiri din culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni III (Ursulescu 1983, p. 317). Dimensiuni: lung. = 11,7 cm, lung.br.c. = 2,2 cm, lung.br.t. = 7,3 cm, lat.t. = 2,2 cm, diam.g.c. = 2,1/2,2 cm, lat.max. = 3,6 cm, gros.max. = 2,6 cm, grut. = 0,370 kg. Muzeul Suceava (inv. B/845; provine de la Muzeul Fălticeni, inv. 2013). Analiza spectrală efectuată la Laboratorul Polyvac de la S.C. ROMUPS S.A. Suceava (ing. Cornel-Narcis Petrescu; vezi anexa 3a). An.nr.


Pl.

- 91,9 1,26 0,879 0,290 0,735 0,095 3,200 0,055 0,003 0,026 0,076 1,17 B845 12/4 Bibliografie: 1. Ciurea 1931, p. 15, fig. 10/4; idem 1927-1932, p. 52, pl. 4/1; Berciu 1939-1942, p. 57 (secure-ciocan, varianta B2, seria Probota-Blassagyarmat); idem 1942, p. 55, nr. 395 (tipul B2); Driehaus 1952-1955, p. 1, 6, lista 3 (tipul Gorica); A. Vulpe 1964, p. 459, fig. 3/2 (tipul Gorica), idem 1975, p. 19, nr. 1, pl. 1/1; Comşa 1980, p. 210, nr. 7, fig. 3/1; Monah / Cucoş 1985, p. 134, nr. 827; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 201, nr. 3, fig. 8/1. PRUNDENI, jud. Vâlcea 1. A.B.4.2.4. (1379). Topor-târnăcop (pl. 38/5), tipul Jászladány, varianta Petreşti, descoperit întâmplător în anul 1978, în punctul „La Plutonier”, cu ocazia săpării unei gropi pentru montarea unui stâlp de înaltă tensiune, la 2,30 m adâncime, într-un strat de pământ negru. Piesa este pusă în relaţie cu purtătorii culturii Sălcuţa IV; la circa 2 km de punctul amintit se află aşezarea de la Orleşti-„Sâlea”, din perioada menţionată. Dimensiuni: lung. = 21 cm, diam.g.c. = 3,2 cm, greut. = 0,747 kg. Muzeul Govora Băi. Bibliografie: 1. Petre-Govora 1983, p. 287 şi urm., fig. 1/1 (tipul Jászladány, varianta Orşova); idem 1995, p. 15, nr. 7, p. 36, fig. 3/1. PRUNDU, jud. Giurgiu 1. A.B.1.3. (1380). Topor-ciocan (pl. 15/5), tipul Vidra, descoperit întâmplător într-un loc neprecizat. Împreună cu toporul au fost achiziţionate de Muzeul Naţional de Antichităţi, în anul 1964, ca provenind din acelaşi loc, 20 de unelte neolitice de silex, 2 dăltiţe de piatră şi 20 de fragmente ceramice diverse, din care şapte sunt din perioada de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa A (respectiv faza Spanţov a

Ion Mareş

278

culturii Boian) (Tudor 1972). Piesa pare să provină dintr-o aşezare gumelniţeană (A. Vulpe 1973, p. 225 şi nota 49).Dimensiuni: lung. = 14 cm, lung.br.t. = 9,5 cm, lung.br.c. = 2,2 cm, lat.t. = 3 cm, lat.mc. = 2,5 cm, diam.g.c. = 2,3 x 2,1 cm, gros.mc. şi a t. = 0,4 cm, greut. = 0,300 kg (Tudor 1972). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. I 22093) Bibliografie: 1. Tudor 1972, p. 19, nr. 1, fig. 1/1 şi 4/1; A. Vulpe 1973, p. 225, fig. 2/8; idem 1975, p. 22, nr. 23, pl. 2/23; Comşa 1978, p. 115, nota 30, fig. 2/D, 10 (datează din cultura Gumelniţa, faza Jilava, respectiv Gumelniţa B1); idem 1983, p. 18, nr. 2, fig. 2 (aceeaşi datare); idem 1987b, fig. 21/II.D, 10 (aceeaşi datare). RACOVIŢA, jud. Vâlcea 1. A.B.4.2.4. (1381). Topor-târnăcop (pl. 38/6), tipul Jászladány, varianta Petreşti, descoperit întâmplător pe viroaga unui pârâiaş, în punctul „Gruiul Lupului”, prin anii 1960-1961; în zonă este documentată cultura Coţofeni şi Glina. Dimensiuni: lung. = 18 cm, greut. = 0,802 kg. Bibliografie: 1. Petre-Govora 1983, p. 287 şi urm., fig. 1/2 (tipul Jászladány, ar putea aparţine variantei Petreşti); idem 1995, p. 15, nr. 8, p. 36, fig. 3/2. RADOVANU, jud. Călăraşi Cu prilejul săpăturilor arheologice din anii 1970 şi 1973, efectuate în complexul neolitic din punctul „La Muscalu” amplasat pe o prelungire de terasă, la capătul Văii Coadelor (Comşa 1990b), au fost descoperite două piese de cupru: 1. C.2.2. (1382). Verigă cu extremităţile alăturate descoperită (în 1970) în pământul de umplutură al unei gropi săpate la baza nivelului 3 de locuire din etapa Spanţov a fazei de tranziţie de la cultura Boian la Gumelniţa. Dimensiuni: diam. = 1,5 cm (Comşa 1990a; idem 1990b); confecţionată din sârmă subţire. Inst. Arh. Bucureşti. 2. D.1. (1383). Placă de metal, probabil din cupru, descoperită (în anul 1973) printre bulgării de lipitură arsă, în marginea platformei de la locuinţa C, în nivelul 2 de locuire din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa, etapa Spanţov. Inst. Arh. Bucureşti. Bibliografie: 1. Comşa 1974a, p. 75, nr. 7; idem 1987b, p. 103; idem 1990a, p. 232; idem 1990b, p. 49. 2. Idem 1990a, p. 232-233; idem 1990b, p. 49, 68, 72 şi urm. RĂSTOLŢ, com. Buciumi, jud. Sălaj (Răstolţiu Mare) 1. A.B.1.1. (1384). Topor-ciocan (pl. 12/6), tipul Pločnik (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător în anul 1963, într-o aşezare din cultura Tiszapolgár amplasată în punctul „Calea Oilor” de la Răstolţiu Mare (Lakó 1981). Dimensiuni: lung. = 10,6 cm, lat.max. = 3,2 cm, lat.t. = 2 cm, gros. = 1,9 cm, diam.g.c. = 1,7/1,8 cm, greut. = 0,230 kg (Lakó 1979; idem 1981). Muzeul Zalău (inv. 286/1966 [A.Vulpe 1975] sau inv.1220 [Lakó 1979]; provine din fosta colecţie Silviu Pop din Buciumi). 2. A.B.1.2. (1385). Topor-ciocan (pl. 14/3), tipul Cotiglet, descoperit întâmplător în anul 1970, în locul „Valea Milii” (Lakó 1979; idem 1981). Dimensiuni: lung. = 11,5 cm, lat.max. = 4 cm, lat.t. = 2 cm, gros. = 2,2 cm, diam.g.c. = 3,2/3,3, greut. = 0,300 kg (Lakó 1979; idem 1981). Muzeul Zalău (inv. 1222; aceeaşi colecţie [idem 1979]). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, p. 223 şi nota 45 (Muzeul Zalău, inv. 285/1966, ceea ce corespunde cu inventarul toporului de la Buciumi; vezi, la noi, nr. 450); idem 1975, p. 20, nr. 18, pl. 2/18; Lakó 1979, p. 42, nr. 1, pl. II/1; idem 1981, p. 65, nr. 67f., pl.XVI/3; Lazarovici 1983, p. 16, nr. 101 (pe lista cu descoperiri din


279

cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 177, nr. 796. 2. Lakó 1979, p. 42, nr. 2, pl. II/2 (tipul Pločnik); idem1981, p. 65, nr. 67g., pl. XVI/4; Maxim 1999, p. 177, nr. 796 (de tip Pločnik). RÂMNICELU, jud. Brăila 1. A.B.11 (1386). Lamă de cuţit, fragment (pl. 53/8), descoperită în nivelul culturii Cernavoda Ic din tell-ul de la „Râmnicelu popină” sau „Pochină”, în timpul săpăturilor arheologice din anul 1969 (tell-ul de aici a fost cercetat în întregime [Harţuche / Anastasiu 1976, p. 16, 17, 43, 137]). Dimensiuni: lung.a. = 6,5 cm, lat.max. = 1,8 cm, gros. = 0,1 cm; capătul pentru fixarea în mâner are forma unui cârlig, tăişul este amplasat pe latura exterioară, muchia este plată şi îngustă; se păstrează un fragment de lamă (Ibidem, p. 137). Muzeul Brăila (inv. I-12.761). Bibliografie: 1. Harţuche / Anastasiu 1976, p. 137, nr. 269, fig. 269; Haşotti 1997, p. 133-134, fig. 130/11 . RECI, jud. Covasna (Reti, Réty, Rat) 1. A.B.1.3. (1387). Topor-ciocan (pl. 15/2), tipul Vidra, descoperit accidental într-o locuinţă datată în faza Cucuteni A2 din aşezarea culturii Ariuşd-Cucuteni amplasată în locul „Telek” (pe un promontoriu de deal), în timpul săpăturilor arheologice din anul 1959 (Zoltan Székely 1962; idem 1964; idem 1967; idem 1999). Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 15858). Analiza spectrală nr. 8849, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 248-249).


2. A.B.10.4 sau A.1.6. (1388). Topor plat (?) sau daltă (?), descoperit întâmplător în anul 1884, în locul numit „Nyéroldal” („Coasta Mestecenilor”) (Marţian 1920; Roska 1942; Berciu 1942; Zsolt Székely 1977; Repertoriul Covasna 1998, p. 121, nr. XXVIII.c.6[451]). În literatură apare şi un alt exemplar cu locul descoperirii Măgheruş (vezi nr. 1246) şi este posibil a fi ori o dublare a descoperirii, ori două piese diferite Muzeul Sfântu Gheorghe (?). Bibliografie: 1. Zoltan Székely 1962, p. 328, fig. 4/1; idem 1967, p. 329; idem 1999, p. 9-10 (topor-ciocan de cupru descoperit în contextul culturii Ariuşd-Cucuteni A2), A. Vulpe 1964, p. 459, fig. 3/1 de la p. 461; idem 1973, p. 225 şi nota 50; idem 1975, p. 22, nr. 24, pl. 2/24; idem 1976, p. 141; Schubert 1965, p. 283; Vl. Dumitrescu 1968, p. 43-44 (toporul este posterior fazei Cucuteni A) ; Novotná 1970, p. 21; Bognár-Kutzián 1972, p. 144, 199 (tipul A/III); Comşa 1978, p. 115, nota 31; idem 1980, p. 212, nr. 18, fig. 3/5; idem 1983, p. 22, nr. 5, fig. 5; idem 1987a, p. 85; idem 1987b, fig. 18/B, 5; Popovici 1983, p. 14-15; Lazarovici 1983, p. 16, nr. 102 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); idem 1996, p. 35-36 (include aşezarea în cultura Ariuşd, Cucuteni B) ; Monah / Cucoş 1985, p. 139, nr. 876; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 194, 202, nr. 12; Maxim 1999, p. 178, nr. 804. 2. Marţian 1920, p. 32, nr. 551 (Reti, Réty; daltă de aramă); Berciu 1942, p. 56, nr. 404 (daltă de aramă); Roska 1942, p. 236, nr. 30 (daltă plată de aramă); Zsolt Székely 1997, p. 80, nr.41 („daltă” de aramă din eneolitic); Repertoriul Covasna 1998, p. 121, nr. XXVIII.c.6. (451) („daltă” de aramă din eneolitic, menţionată şi la localitatea Măgheruş din apropiere). REŞCA, com. Dobrosloveni, jud. Olt 1. A.B.4.2.1. (1389). Topor-târnăcop (pl. 27/3), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (A.Vulpe 1975), descoperit la baza unui val de apărare, pe solul antic nederanjat, care aparţine nivelului Sălcuţa III (aşezarea de aici a dat materiale din fazele Sălcuţa II şi III). Muzeul Militar, Bucureşti (fără inv.). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, p. 227 şi nota 63, p. 233-234; idem 1975, p. 38, nr. 103, pl. 13/103; idem 1976, p. 143.

Ion Mareş

280

ROGOVA, jud. Mehedinţi 1. C.1.2. (1390). Brăţară cu capetele suprapuse (pl. 57/6), condiţiile descoperirii sunt necunoscute. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Bibliografie: 1. Moisil 1911, fig. 6 de la p. 85. „FOSTUL JUDEŢ ROMANAŢI” (cea mai mare parte aparţine în prezent judeţului Olt) 1. A.B.4.2.2. (1391). Topor-târnăcop (pl. 30/2); locul şi condiţiile descoperirii nu se cunosc. Muzeul Slatina (fără inv.). Bibliografie: 1. A.Vulpe 1975, p. 40, nr. 126, pl. 16/126. „ROMÂNIA” 1. A.B.1.1. (1392). Topor-ciocan (pl. 12/5), tipul Pločnik (A.Vulpe 1975); locul şi condiţiile descoperirii sunt necunoscute; provine dintr-o achiziţie. Muzeul Militar Bucureşti (inv. 14409). 2. 3. A.B.4.2.2. (1393. 1394.). Două topoare-târnăcop (pl. 30/4,5), tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975); locul şi condiţiile descoperirii sunt necunoscute; primul are două semne rotunde dispuse câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (pierdut). Muzeul Oraşului Bucureşti (inv. 37287). 4. A.B.4.4. (1395). Topor-târnăcop (pl. 47/3), tipul Târgu Ocna (A.Vulpe 1975), probabil este piesa descoperită la Monor, jud. Bistriţa-Năsăud (în registrul inventar de la Muzeul Naţional de Antichităţi figurează un topor cumpărat în anul 1937, cu locul descoperirii menţionat, dar care nu a fost identificat în depozit; cf. Tudor 1972). Dimensiuni: lung. = 16,3 cm, lung.br.t.v. = 7,2 cm, lung.br.t.o. = 6,6 cm, lat.t.v. = 3,3 cm, lat.t.o. = 3,7 cm, diam.m. = 2,4 / 2,6 cm, greut. = 0,830 kg (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. 03407; transferat la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti, inv. 15548 [Ibidem.]). Analiza spectrală nr. 8711, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8711 0 0 1,2 0 <0,01 urme 0 0 0 0 urme 03407 47/3

5. A.B.10.1.1. (1396). Topor-plat (pl. 50/1), apropiat de varianta Gumelniţa (A.Vulpe 1975). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.). Analiza spectrală nr. 8681, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8681 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 0 - 50/1

Bibliografie: 1. - 3. 5. A. Vulpe 1975, p. 20, 39, 56, nr. 17, 116, 117, 250, pl. 2/17, 15/116, 117, 32/250. 4. Popescu 1944, p. 30 (Monor; topor cu dublu tăiş în cruce); Tudor 1972, p. 29, nr. 12, fig. 1/5; A.Vulpe 1975, p. 50, nr. 228, pl. 30/228.


281

ROMITA, com. Românaşi, jud. Sălaj (Romiţa, Romlott)

1. A.B.1.12. (1397). Topor-ciocan (pl. 22/1), tipul Mezőkeresztes (Roska 1942b; Vulpe 1975), descoperit întâmplător. În literatura veche se face confuzie între acest exemplar şi un altul cu dublu tăiş în cruce (în ArhÉrt, 17, 1897, p. 356, este amintit un topor cu dublu tăiş în cruce, identic cu cel menţionat la J. Hampel [Újabb Eanulmányok a rézkorről, 1897] la fig.31 şi nu la fig. 30 unde apare exemplarul de tip Mezőkeresztes; la fel, în Szilagy vármegye monográfiaja, p. 30, referinţa este greşită pentru fig. 31 de la J. Hampel, unde de fapt este vorba de fig. 30) (apud Roska 1942b; A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 36 cm; lung.br.c. = 9 cm; lung.br.t. = 23 cm; diam.g.c. = 4 cm; are manşon accentuat pe ambele laturi (Lakó 1979; idem 1981). Locul de păstrare rămâne necunoscut.

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 239, nr. 49; idem 1942b, p. 49, nr. 149; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Romlott; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 71, pl. 10/ 71; Lakó 1979, p. 47, nr. 9; idem 1981, p. 68, nr. 69b; Lazarovici 1983, p. 16, nr. 104; Maxim 1999, p. 178, nr. 817.

ROŞIORI, com. Diosig, jud. Bihor (Fileghihaz, Biharfélegyház)

În câmpia de la „Gyapoly” („Pusta Gepiu / Gyapot puszta”) au fost descoperite întâmplător două topoare şi o ţeapă (pumnal ?) de cupru (Roska 1942b); descoperire de depozit (?) (A.Vulpe 1975). 1. A.B.4.2.3. (1398). Topor-târnăcop (pl. 33/6), tipul Jászladány, varianta Şincai (A.Vulpe 1975); după Pál Patay, varianta Brad (Patay 1984); exemplarul a fost achiziţionat împreună cu toporul următor (nr. 1399). Dimensiuni: lung. = 24,4 cm, greut. = 0,785 kg; latura inferioară a braţului cu tăişul orizontal este scobită (Ibidem.).

Analiza spectrală nr. 6554, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 183 - 184). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 80/1902. 2).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6554 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 0 80/1902.2 33/6

2. A.B.4.3. (1399). Topor-târnăcop (pl. 46/10), tipul Kladari (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 17,2 cm, greut. = 0,695 kg; tăişul orizontal este lăţit prin ciocănire (Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 80/1902. 1). Analiza spectrală nr. 6547, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 182 - 183).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6547 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 80/1902.1 46/10

3. B.3. (1400). Ţeapă (pumnal ?) de cupru. Dimensiuni: lung. = 35 cm (Roska 1942a). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta. Bibliografie: 1. - 2. Roska 1942a, p. 41, nr. 111; idem 1942b, p. 30, nr. 27; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Fileghihaz; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Biharfélegyháza; 2 topoare, descoperire singulară, incluse în tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 41, 48, nr. 149, 217, pl. 20/149, 29/217; Patay 1984, p. 102 - 103, nr. 601, 608, pl. 56/601, 57/608; Maxim 1999, p. 178, nr. 823 (un topor de tip Kladari). 3. Roska 1942a, p. 41, nr. 111; idem 1942b, p. 30, nr. 27. RUGINOASA, jud. Iaşi Pe „Dealul Drăghici”, situat la 200 m de gara din localitate, au fost făcute investigaţii arheologice în aşezarea cu un singur nivel de locuire, care aparţine culturii Cucuteni A3, în anul 1926 (H. Dumitrescu 1933; Monah / Cucoş 1985, p. 141, nr. 897). Aici au fost găsite trei obiecte de cupru: 1. A.3.5. (1401). Cârlig de undiţă descoperit în aşezare, faza Cucuteni A3. Pierdut.

Ion Mareş

282

2. C.1.1. ? (1402). Brăţară spiralică (?), fragment (pl. 56/7), descoperită în aşezare, în secţiunea C, la 0,8 m adâncime, faza Cucuteni A3. Dimensiuni: diam. = 4 cm; sârmă cu secţiunea transversală circulară; un capăt este ascuţit. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 3. C.3.3. (1403). Inel închis (pl. 59/11) descoperit în aşezare, în secţiunea G, faza Cucuteni A3. Dimensiuni: diam. = 1 cm; este confecţionat din sârmă cu secţiunea transversală circulară. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Bibliografie: 1. - 3. H. Dumitrescu 1933, p. 61, 65, fig. 4/12, 13; Comşa 1980, p. 210, nr. 8, a-c, fig. 4/10, 17 (desenele nu prezintă încredere). RUPEA (oraş), jud. Braşov (Cohalm, Cohalmu, Kőhalom, Reps) 1. A.B.1.1. (1404). Topor-ciocan (pl. 12/7), tipul Pločnik (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător; nu are legătură cu piesa următoare. Amintit în colecţiile Şcolii Populare Evanghelice din Rupea (Roska 1942a; idem 1942b); pierdut (A. Vulpe 1975). 2. A.B.4.2.5. (1405). Topor-târnăcop (pl. 42/3), tipul Jászladány, varianta Brad, descoperit întâmplător în împrejurimile de la Rupea; nu are legătură cu primul exemplar (A. Vulpe 1975). Pe latura din spate a toporului se află două semne rotunde amplasate câte unul, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă. Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. 299). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 138, nr. 267; idem 1942b, p. 40, nr. 94; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Cohalm; un topor inclus în tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, 7, listele 4, 6 (Kőhalom; un topor inclus în forma grupei 2 şi unul în tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 20, 44, nr. 10, 182, pl. 1/10, 25/182 (desenul la primul exemplar nu este de încredere [Ibidem.]); Comşa 1980, p. 212, nr. 23, fig. 3/3; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 201, nr. 4; Maxim 1999, p. 179, nr. 828 (un topor de tip Pločnik). SARMIZEGETUSA, jud. Hunedoara 1. A.B.4.2.2. (1406). Topor-târnăcop (pl. 30/3), tipul Jászladány, varianta Orşova, descoperire întâmplătoare (A. Vulpe 1975). Muzeul Lugoj (inv. 61). Analiza spectrală nr. 9154, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 258-259).


Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 109, pl. 14/109; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 106 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 179, nr. 838. SATCHINEZ, jud. Timiş (Knéz) De pe teritoriul satului provin trei fragmente de topoare care probabil reprezintă o descoperire întâmplătoare de depozit. M. Roska menţionează două topoare cu dublu tăiş în cruce, unul întreg şi altul fragmentar (Roska 1942b). Gh. Lazarovici aminteşte patru fragmente de topoare din care trei se pare că provin dintr-un depozit (Lazarovici 1975). Unul dintre aceste fragmente (Ibidem, p. 29, nr. 32, fig. 9/5) apare ca fiind descoperit la Orşova ( vezi nr. 1301) (A. Vulpe 1975, p. 53, nr. 244).


283

1. A.B.4.2.5. (1407). Topor-târnăcop rupt în două fragmente (pl. 42/7), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 14,5 cm, greut. = 0,160 kg (fragmentul cu tăişul vertical); lung. = 13,5 cm, greut. = 0,750 kg (fragmentul cu tăişul orizontal) (Lazarovici 1975). Muzeul Timişoara (inv. 1914 [A. Vulpe 1975] sau IV=1542 [Lazarovici 1975]). 2. A.B.4.2.7. (1408). Topor, fragment (pl. 45/7), tipul Jászladány, varianta necunoscută (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 8,5 cm, greut. = 0,365 kg (Lazarovici 1975); se păstrează braţul cu tăişul vertical. Muzeul Timişoara (inv. 1916 [A. Vulpe 1975] sau IV = 1544 [Lazarovici 1975]). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 340, nr. 49; idem 1942b, p. 39, nr. 89; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Knéz; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 44, nr.194, pl. 27/194; Lazarovici 1975, p. 19, 29, nr. 32, fig. 9/2,6 (primul fragment este de tip Jászladány, varianta Brad, al doilea de acelaşi tip, varianta Şincai). 2. A. Vulpe 1975, p. 46, nr. 215, pl. 29/215; Lazarovici 1975, p. 29, nr. 32, fig. 9/4. SĂCUIENI, jud. Bihor (Székelyhid, Secheihid, Săcheihid) În localitate au fost descoperite topoare de cupru. Probabil că unele provin din locul „Szik” (şi/sau „Între Ferme”), unde au fost descoperite materiale arheologice din cultura Tiszapolgár, faza B (Maxim 1999). 1. A.B.1.10. (1409). Topor-ciocan (pl. 18/3), tipul Székely şi Nádudvar (A. Vulpe 1975), descoperire singulară. Muzeul Oradea (inv. 1734). Analiza spectrală nr. 9239, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 260-261).


2. A.B.2.2. (1410). Topor-ciocan (pl. 23/7), tipul Iara, grupa topoare cu braţul-ciocan cilindric, descoperire singulară pe înălţimea „Felsöhegy” (A. Vulpe 1975). Muzeul Săcuieni (inv.175). 3. A.B.4.2.4. (1411). Topor-târnăcop (pl. 38/8), fragment, tipul Jászladány, varianta Petreşti (Ibidem.), descoperit întâmplător într-o vie (Roska 1942b); se păstrează jumătate de topor; braţul cu tăişul orizontal este rupt de la gaura pentru coadă. Dimensiuni: lung.a. = 16,5 cm (Ibidem.). Muzeul Săcuieni (inv. 1086). 4. A.B.10.1.3. (1412). Topor-plat (pl. 51/5), varianţa Sălcuţa, descoperire singulară pe înălţimea „Dealul Mare” (A. Vulpe 1975). Muzeul Săcuieni (inv. 940). Bibliografie: 1. 2. A. Vulpe 1975, p. 27, 32, nr. 39, 75A, pl. 4/39, 10/75A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 110 (pe lista cu descoperiri din aria culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 180, nr. 850. 3. Roska 1942a, p. 268, nr. 175; idem 1942b, p. 52, nr. 167; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Săcheihid; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Széhelyhid; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 161A, pl. 22/161A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 110 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár) ; Maxim 1999, p. 180, nr. 850. 4. A. Vulpe 1975, p. 57, nr. 216A, pl. 32/261A. SĂLACEA, jud. Bihor 1. A.B.1.10. (1413). Topor-ciocan (pl. 18/6), tipul Székely şi Nádudvar, descoperit întâmplător (A. Vulpe 1975). Două semne rotunde (mărci) se află pe latura interioară a toporului dispuse câte unul, sus şi jos la gaura pentru coadă; alte două semne rotunde, cu punct la mijloc, se găsesc pe latura exterioară, cu aceeaşi dispunere (Ibidem, p. 27).

Ion Mareş

284

Muzeul Săcuieni (inv. 300). 2. A.B.10.1.5. (1414). Topor-plat (pl. 52/3), varianta Sălacea, grupa topoare plate înguste, descoperit întâmplător (Ibidem.). Muzeul Oradea (inv. 1116). Analiza spectrală nr. 9250, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 260-261).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9250 0 urme 0,07 0,07 urme 0,3 0 0 0 0 0 1116 52/3

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 27, nr. 48B, pl. 6/48B; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 111 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 180, nr. 851 (menţionează două topoare de tip Nádudvar care au fost descoperite unul pe „Dealul opus faţă de Vidahegy” şi altul pe „Promontoriul Várbot”, cu o locuire din cultura Tiszapolgár). 2. A. Vulpe 1973, fig. 1/5 de la p. 222; idem 1975, p. 58, nr. 270, pl. 33/270. SĂLARD, jud. Bihor (Szalárd) 1. A.B.4.1. (1415). Topor-târnăcop (pl. 25/9), tipul Ariuşd (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător pe „Moşia Bodoios” (Ardos 1936), „Moşia Bodolya” (Roska 1942a; idem 1942b). Dimensiuni: lung.= 21,3 cm; lung. (ambele braţe) = 9 cm; lat.t.v. = 3,5 cm; lat.t.o. = 4 cm; diam.g.c. = 3,5/3,3 cm; greut. =0,72 kg (Tudor 1972). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. IV. 8781; provine din vechea colecţie F. Ardos ajunsă la Gimnaziul Gojdu din Oradea). Bibliografie: 1. Ardos 1936, p. 69, fig. (fără număr) 3 A-B; Roska 1942a, p. 252, nr. 10; idem 1942b, p. 51, nr. 160; Berciu 1942, p. 57, nr. 421 (tipul C I); Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 3/7 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 5 (tipul Ariuşd); Tudor 1972, p. 25, nr. 6, fig. 1/3 (tipul Jászladány, varianta Ariuşd); A.Vulpe 1975, p. 36, nr. 89, pl. 12/89; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 111 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 180, nr. 852. SĂLCUŢA, jud. Dolj În staţiunea eponimă a culturii Sălcuţa, situată pe înălţimea „Piscul Cornişorului”, în partea de nord-est a satului, în stânga râului Desnăţui, au fost întreprinse săpături arheologice în anii 1916, 1919, 1920 (I. Andrieşescu; manuscrisul monografiei s-a pierdut), 1917 (arheologul german Carl Schuchhardt; materialele arheologice au fost duse la Berlin şi nu sunt publicate), 1947 (H. Dumitrescu, C. Nicolăescu-Plopşor şi D. Popescu) şi 1951 (D. Berciu, S. Morintz, C. Preda, S. Popescu-Ialomiţa şi D. Boişteanu [Berciu şi colab. 1952, p. 166-171; Berciu 1961, p. 155-350]). În staţiunea amintită au fost delimitate două straturi de cultură: I - (considerat nivelul 1) aparţine culturii Starčevo-Criş; II - include materiale din cultura Sălcuţa şi a fost împărţit în 7 niveluri (numerotate de la 2 la 8; nivelul 2 este din faza Sălcuţa I, nivelurile 3-5 sunt din fazele Sălcuţa IIa, IIb şi IIc; nivelul 6 aparţine fazei Sălcuţa III, iar nivelurile 7, 8 sunt din fazele Sălcuţa IVa şi Ivb; de asemenea, sunt semnalate şi locuiri din perioadele ulterioare (Ibidem, p. 161 şi urm.). În această staţiune au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice din anul 1951 şi piese de aramă: 1. 2. A.B.10.1.3. (1416. 1417.). Două topoare plate (pl. 51/11, 12), varianta Sălcuţa, grupa topoare plate înguste (A.Vulpe 1975), descoperite în aşezare, în şanţul 1b, la 0,60 m adâncime, sub chirpicul ars şi pe podeaua locuinţei 1a, din nivelul 6 care aparţine fazei Sălcuţa III. Dimensiuni: lung. = 13,9 cm; gros.max. = 1,5 cm; lat.t. = 4 cm; greut. = 0,330 kg (nr.1416); lung. = 14 cm; gros.max. = 1,7 cm; lat.t. = 4,5 cm; greut. = 0,480 kg (nr. 1417); piesa are muchia deformată de la utilizare (Berciu 1961). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. III 6000, III 6001). Analizele spectrale nr. 8672, 8673, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 242-243).


285

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8672 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 III 6000 51/11 8673 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 III 6001 51/12

Exemplarele au fost supuse analizei şi în Laboratorul „Prospecţiuni” (Întreprindere de Prospecţiuni şi Laboratoare) din Bucureşti; buletin de analiză nr. 536/1951, cu următorul rezultat: Cu 99/46% (nr. 1416) şi Cu 99,57% (nr. 1417) (Berciu 1961, p. 356). 3. A.5.2. (1418). Străpungător (pl. 5/6) descoperit în aşezare, în nivelul superior 2 al stratului II, din faza Sălcuţa I, în şanţul III, la 2,60 m adâncime. Dimensiuni: lung.=8 cm; gros.=2,5 cm; secţiunea pătrată, muchia dreaptă şi vârful ascuţit. (Ibidem, p. 235). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 4. A.5.2. (1419). Fragment de străpungător (pl. 5/2) descoperit în aşezare, în nivelul fazei Sălcuţa IV. Dimensiuni: lung.a. = 5,6 cm; piesa are secţiunea pătrată, muchia rotundă şi vârful ascuţit. (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 5. A.5.1. (1420). Străpungător (pl. 3/19) descoperit în aşezare, în şanţul II, în stratul II, nivelul 3 din faza Sălcuţa IIa. Dimensiuni: lung. = 13,4 cm; piesa are secţiunea transversală rotundă şi vârful ascuţit. (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 6. A.5.2. (1421). Străpungător (pl. 5/10) descoperit în aşezare, în secţiunea A-B, în şanţul de apărare, în asociere cu ceramică din faza Sălcuţa IIb. Dimensiuni: lung. = 9,4 cm; exemplarul are secţiunea transversală pătrată pe circa 1/3 din suprafaţă (partea superioară) şi rotundă pe cealaltă suprafaţă. (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 7. A.5.1. (1422). Străpungător (pl. 3/22) descoperit în aşezare, în stratul II, nivelul 4 din faza Sălcuţa IIc. Dimensiuni: lung. = 6,3 cm; are secţiunea transversală rotundă; capătul opus vârfului este îngroşat. (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 8. A.5.2. (1423). Străpungător, fragment, (pl. 5/19) descoperit în aşezare, în stratul II, nivelul 4 din faza Sălcuţa IIb. Dimensiuni: lung.a. = 7 cm; vârful şi o parte dinspre muchie sunt rupte; piesa are secţiunea transversală rotundă spre vârf şi pătrată în continuare (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.).

Analizele spectrale nr. 8624 (sulă cu patru muchii, cultura Sălcuţa IV, Muz. Naţ. Ant., Bucureşti, fără inv.) (la noi, nr. 1419), 8625 (sulă cu patru muchii, îndoită, cultura Sălcuţa IIa, Muz. Naţ. Ant., Bucureşti, fără inv.) (la noi, nr. 1420), 8626 (sulă, cultura Sălcuţa IIc, Muz. Naţ. Ant., Bucureşti, fără inv.) (la noi, nr. 1422), 8630 (sulă cu patru muchii, cultura Sălcuţa IIb, Muz. Naţ. Ant., Bucureşti, fără inv.) (la noi, nr. 1421), 8632 (sulă lungă, cultura Sălcuţa II b, Muz. Naţ. Ant., Bucureşti, fără inv.) (la noi, nr. 1423), 8634 (sulă, cultura Sălcuţa, Muz. Naţ. Ant., Bucureşti, fără inv.) (la noi, nr. 1418 ?), efectuate la Muzeul Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 240-241).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8624 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 - 5/2 8625 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme - 3/19 8626 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 - 3/22 8630 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 - 5/10 8632 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 - 5/19 8634 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 urme - 5/6

Bibliografie: 1. 2. Berciu şi colab. 1952, p. 169; Berciu 1961, p. 233-234, fig. 70/1, 2 şi 71/1, 2 (dălţi de aramă); idem 1966a, p. 117; A. Vulpe 1973, p. 222, fig. 1/1; idem 1975, p. 57, nr. 254-255, pl. 32/254, 255; Comşa 1987b, fig. 23/3,4. 3. - 8. Berciu şi colab. 1952, p. 169 (sule de cupru); Berciu 1961, p. 235-237, fig. 72/1-6; Roman 1971, p. 35 (ac de cupru; nr. 1417); Comşa 1987b, fig. 22/1-5 (ilustrează cinci piese; nr. 1417, de la noi, lipseşte).

Ion Mareş

286

SĂRATA MONTEORU, com. Merei, jud. Buzău În timpul săpăturilor arheologice efectuate în staţiunea amplasată pe dealul „Cetăţuia” (pentru aşezare, istoricul cercetărilor, bibliografie, vezi Monah / Cucoş 1985, p. 142, nr. 910), în nivelul culturii Cucuteni B, o etapă finală („varianta Monteoru”, specia ceramicii cenuşii pictată cu alb, considerată de unii cercetători ca influenţă din cultura Cernavodă [Ibidem.]), au fost descoperite şi obiecte de cupru: 1. A.5.1. sau A.5.2. (1424). Străpungător cu mâner de os. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inedit) . Analiza spectrală nr. 8560, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 238-239).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8560 0,05 0,05 0,27 urme 0,07 ~0,01 0 + 0 0 urme - -

2. 3. A.B.9. (1425. 1426.). Două topoare miniaturale, fragmente (pl. 49/4,5), care nu mai pot fi clasificate tipologic (A. Vulpe 1975), descoperite la un loc (săpăturile arheologice din anul 1954), în cuprinsul resturilor de aşezare Cucuteni B (Nestor / Zaharia 1955; Nestor 1955). Un fragment ar aparţine unui topor cu tăişurile în cruce, celălalt ar fi de la un topor cu gaură pentru mâner şi cu tăişul vertical (Nestor / Zaharia 1955; Nestor 1955), dar nu este sigur (fragment nedeterminat; topor cu gaura la mâner [Schaftlochaxt ?] [A. Vulpe 1970; idem 1975]). Se păstrează tăişurile a două topoare miniaturale. Dimensiuni: lung. = 4 cm. (ambele piese). Inst. Arh. Bucureşti (fără inv.). Analizele spectrale nr. 8541 (topor cu gaura la mâner, fragment) şi 8542 (topor, fragment), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 238-239).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv.

Pl.

8541 0 0 1,05 0 <0,01 urme urme 0 0 0 0 - 49/4 8542 0 urme 1,3 0 <0,01 urme 0 0 0 0 urme - 49/5

4. B.1.3.? (1427). Pumnal cu două nituri la mâner. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (fără inv.; inedit). Analiza spectrală nr. 8543, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 238-239).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8543 0 0 1,4 0 0,02 <0,01 0,004 0 0 0 0 - -

5. D.6. (1428). Granule de metal provenite de la turnare, descoperite dispersat într-o groapă (din faza Cucuteni B) în care fuseseră aruncate resturi provenind de la cuptoare (Nestor 1955). Inst. Arh. Bucureşti. Bibliografie: 1. Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 238-239, analiza nr. 8560. 2. - 3. Nestor / Zaharia 1955, p. 499, fig. 1; Nestor 1955, p. 10; A. Vulpe 1970, p. 11, 65, nr. 283, pl. 18/283 (ilustrat fragmentul de topor presupus cu gaura la mâner) şi 65/A/ 1,2 (ilustrate ambele fragmente); idem 1975, p. 53, nr. 241, pl. 31/241 (ilustrat fragmentul de topor presupus cu gaura la mâner); Monah / Cucoş 1985, p. 142, nr.910; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 211, nr. 83. 4. Nestor 1954, p. 50; Monah / Cucoş 1985, p. 142, nr. 910. 5. Nestor 1955, p. 11; Monah / Cucoş 1985, p. 142, nr. 910; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 192, nota 35.


287

SĂRULEŞTI, jud. Călăraşi 1.2. C.10.6. (1429.1430.). Două ace cu capul terminat în două spirale opuse (pl. 11/7,8) descoperite în timpul săpăturilor arheologice din anul 1940 (Dinu V. Rosetti), efectuate într-un tell situat pe terasa din stânga râului Motiştea, cultura Gumelniţa, faza B1. Muzeul Oraşului Bucureşti. Bibliografie: 1. 2. Comşa 1965, p. 365, nr. 4; idem 1978, p. 116, nota 4, fig. 4/11-12; idem 1987b, fig. 21/I. 11-12; Bem 1999-2000, p. 162, nota 64. SĂRVĂZEL, com. Pir, jud. Satu Mare 1. A.B.1.10. (1431). Topor-ciocan (pl. 19/3), tipul Székely şi Nádudvar, descoperit întâmplător pe terasa de jos a râului Ers (A. Vulpe 1975). Pe latura interioară a toporului se află patru semne rotunde (mărci) dispuse câte două, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă, cele de jos având câte un punct în mijloc (Ibidem, p. 27). Muzeul Carei (fără inv.). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 27, nr. 48A, pl. 5/48A (jud. Bihor); Lazarovici 1983, p. 17, nr. 113 (jud. Bihor; inclus pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 180, nr. 863. SÂNANDREI, jud. Timiş 1. A.B.4.2.3. (1432). Topor-târnăcop (pl. 33/5), tipul Jászladány, varianta Şincai. Dimensiuni: lung. = 16,5 cm, t. = 3,4 cm, greut. = 0,365 kg. Muzeul Timişoara (inv. IV = 6162). Bibliografie: 1. Lazarovici 1975, p. 19, 29, nr. 34, fig. 9/3. SÂNDOMINIC, jud. Harghita (Csíkszentdomokos) 1. A.B.4.4. (1433). Topor-târnăcop (pl. 47/7), tipul Târgu Ocna, (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător într-un punct neprecizat din hotarul comunei. Dimensiuni: lung.tot. = 19,1 cm; lung.br.t.v. = 9,7 cm; lung.br.t.o. = 7,5 cm; lat.t.v. = 2,8 cm; lat.t.o. = 3,9 cm; diam.m. = 2 cm; greut. = 0,580 kg (Zoltan Székely 1967). Muzeul Miercurea Ciuc (inv. 2842; tot aici la inv. 268 se găseşte o copie [V. Crişan 1994]). Analiza spectrală nr. 8856, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schrőder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.inv. Pl. 8856 urme 0,03 urme urme <0,01 0,03 0 0 0 0 + 2842 47/7

Bibliografie: 1. Zoltan Székely 1967, p. 328, fig. 2/1-1a; A. Vulpe 1975, p. 50, nr. 224, pl. 30/224; V. Crişan 1994, p.240, nr. 4, pl. 1/6 (tipul Jászladány, varianta Târgu Ocna); Mareş / Cojocaru 1995, p. 209, nr. 67; Repertoriul Harghita 2000, p. 200, nr. XXXIXa. 3. (640), pl. 6/3 (tipul Jászladány, varianta Târgu Ocna); Maxim 1999, p. 181, nr. 877. SÂNCRĂIENI, jud. Harghita (Sâncraiu, Csíkszentkirály) 1. A.B.8. (1434). Topor cu dublu tăiş în cruce, cu unul din capete tăiat (Roska 1942a; idem 1942b Repertoriul Harghita 2000), de tip necunoscut (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 22 cm (Roska 1942a). Amintit în colecţia Vámszer Géza din Miercurea Ciuc. Bibliografie:

Ion Mareş

288

1. Roska 1942a, p. 60, nr. 63; idem 1942b, p. 31, nr. 41; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Sâncraiu; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Csíkszentkirály; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 211, nr. 79; Repertoriul Harghita 2000, p. 196, nr. XXXVIII c. 9. a (620); Maxim 1999, p. 181, nr. 876 (târnăcop de cupru). SÂNIOB, com. Ciuhoi, jud. Bihor (Szentjobb) 1. A.B.4.2.1. (1435). Topor-târnăcop (pl. 27/2), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Dimensiuni: lung. = 22,5 cm, greut.= 0,840 kg ; latura superioară a toporului este puternic corodată; pe latura din spate, lângă gaura pentru coadă, are câte o marcă pe ambele braţe (Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 60.1901). Analiza spectrală nr. 6562, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 182-183).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6562 0 0 0 0 0,011 0 0 0 0 0 0 60.1901 27/2

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 266, nr. 143; idem 1942b, p. 52, nr. 165; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Szentjobb; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 38, nr. 99, pl. 13/ 99; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 117 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Patay 1984, p. 101, nr. 591, pl. 55/591; Maxim 1999, p. 181, nr. 885. SÂNNICOLAU ROMÂN, com. Cefa, jud. Bihor Cu ocazia unor lucrări din anul 1935 (la 8-10 m de stăvilarul unui canal), au fost găsite două morminte cu schelete omeneşti (părţile altuia au fost observate în pământul nesăpat), orientate E-V; descoperirea nu a fost cercetată cu precizie (obiecte şi bucăţi din ele au fost împărţite între lucrători, informaţiile despre descoperire fiind preluate de la aceştia [Ardos 1936, p. 70-71]). Piesele aflate lângă schelete (?) sunt câteva de aramă (menţionate mai jos), un topor de piatră, o brăţară din scoică, două seceri de bronz (semnalate ca aparţinând descoperirii) şi vase de lut (Ibidem, p. 70-72). Materialele arheologice, aşa cum remarcăm, sunt amestecate, iar obiectele pot fi privite ca descoperiri întâmplătoare (Berciu 1942), însă nu este exclus ca unele să fi aparţinut unui inventar funerar (A. Vulpe 1973, p. 227, nota 68). Referitor la această descoperire, se presupune că ar fi morminte din cultura Bodrogkeresztúr sau din cultura Tiszapolgár târzie (Ibidem, p. 229). 1. A.B.1.9. (1436). Topor-ciocan (pl. 17/2), tipul Holič (Ibidem.; idem 1975), care ar putea proveni dintr-un mormânt. Dimensiuni: lung. = 19 cm, diam.g.c. = 2,1 cm, greut. = 0,540 kg (Ardos 1936). Locul de păstrare este necunoscut. 2. A.B.1.11. (1437). Topor-ciocan (pl. 19/5), tipul Agnita (A. Vulpe 1973, p. 227, nota 68), care ar putea proveni dintr-un mormânt. Dimensiuni: lung. = 15 cm, diam.g.c. = 3.4 cm, greut. = 0,980 kg (Ardos 1936). Locul de păstrare este necunoscut. 3. A.B.4.2.5. (1438). Topor-târnăcop (pl. 42/2), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975), care ar putea proveni dintr-un mormânt. Dimensiuni: lung. = 24 cm, diam.g.c. = 3,4 cm, greut. = 0,910 kg (Ardos 1936). Locul de păstrare este necunoscut. 4. A.B.10.1.5. (1439). Topor-plat (pl. 52/4), grupa topoare plate înguste, varianta Sălacea (A. Vulpe 1975) . Dimensiuni: lung. = 15 cm, lat.t. = 4,5 cm (Ardos 1936). Locul de păstrare este necunoscut. 5. A.1.1. (1440). Daltă (pl. 1/8). Dimensiuni: lung. = 15 cm, lat.t. = 1,3 cm (Ibidem.). Locul de păstrare este necunoscut.


289

Bibliografie: 1. Ardos 1936, p. 70, fig. 2 A, B (stânga) de la p. 71; Popescu 1944, p. 30, fig. 2/10 (topor-ciocan); A.Vulpe 1973, p. 227, nota 68, p. 229; idem 1975, p. 26, nr. 38, pl. 4/38 (aici şi discuţiile asupra descoperirii); Lazarovici 1983, p. 17, nr. 119 (pe lista cu descoperiri din aria culturii Tiszapolgár). 2. Ardos 1936, p. 70, fig. 1 A, B (dreapta) de la p. 71; Popescu 1944, p. 30, fig. 5/3 (topor cu tăişurile în cruce, cu un braţ rupt); A. Vulpe 1973, p. 227, nota 68, p. 229; idem 1975, p. 28, nr. 55, pl. 7/55; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 119 (aceeaşi listă). 3. Ardos 1936, p. 70, fig. 1 A, B (stânga); Berciu 1942, p. 59, nr. 436 (două topoare de luptă, tip C2, cu tub); Popescu 1944, p. 30, fig. 2/3 (topor cu două tăişuri în cruce); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (două topoare, depozit (?), tipul Jászladány); A. Vulpe 1973, p. 227 şi nota 68; idem 1975, p. 44, nr. 192, pl. 26/192. 4. Ardos 1936, p. 70, fig. 2 A, B (dreapta) de la p. 71; A. Vulpe 1975, p. 58, nr. 270A, pl. 33/270A. 5. Ardos 1936, p. 70, fig. 3 A, B (dreapta) de la p. 71. SÂNPETRU GERMAN, com. Secusigiu, jud. Arad În hotarul „Rech” a fost găsit întâmplător un topor cu două tăişuri dispuse în cruce (Dörner 1970). Nu departe de acest loc, în punctul „Fântâna Vacilor” a fost descoperit ulterior, în timpul cercetărilor arheologice din anul 1967, un alt topor cu două tăişuri dispuse în cruce, de acelaşi tip (A.Vulpe 1975). În acest loc au fost efectuate săpături arheologice în anii 1963, 1965 şi 1967, dezvelindu-se un cimitir al culturii Bodrogkeresztúr (Dörner 1970, p. 451, 455; A. Vulpe 1973; idem 1975), dintr-o etapă timpurie (Roman 1971, p. 91). Topoarele pot fi puse în relaţie cu necropola respectivă, fiind descoperite în morminte (?) (A. Vulpe 1973, p. 227, nota 67; idem 1975; Lazarovici 1975, p. 25, nr. 33). Un topor cu braţele în cruce apare eronat ca fiind descoperit într-un mormânt de inhumaţie aparţinând culturii Bodrogkeresztúr de la Dorobanţi (oraş Curtici, jud. Arad) (Luca 1999, p. 33, 51; Maxim 1999, p. 157, nr. 386), în acest loc fiind găsite de fapt morminte sarmatice (Dörner 1970, p. 461-462). 1. A.B.4.2.5. (1441). Topor-târnăcop (pl. 42/5), tipul Jászladány, varianta Brad, (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung.tot. = 23,2 cm; lung.br.t.o. = 10,4 cm; lung.br.v. = 9,8 cm; lat.t.v. = 4,2 cm, lat.t.o. = 5,4 cm; diam.g.c. = 3 cm (Dörner 1970); două semne circulare, diforme, se află pe latura interioară a toporului, de o parte şi de alta a găurii pentru coadă, pe axul longitudinal. Muzeul Arad (inv. 13767). 2. A.B.4.2.6. (1442). Topor-târnăcop (pl. 44/9), tipul Jászladány, formă specială (A. Vulpe 1975); două semne semicirculare se află pe latura exterioară a toporului, dispuse pe axul longitudinal, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă. Muzeul Arad (inv. 14557). Bibliografie: 1. Dörner 1970, p. 456, fig. 11/5; A. Vulpe 1973, p. 227; idem 1975, p. 44, nr. 190, pl. 26/190; Lazarovici 1975, p. 29, nr. 33; Luca 1999, p. 54, nr. 46. 2. A. Vulpe 1973, p.227; idem 1975, p. 45, nr. 197, pl. 27/197. SÂNTANA, jud. Arad 1. A.B.8. (1443). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; idem 1942b) de formă necunoscută (A.Vulpe 1975); alte date despre descoperire lipsesc. Fost în colecţiile Gimnaziului Catolic din Arad; locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 294, nr. 21; idem 1942b, p. 56, nr. 197; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Újszentanna; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54; Maxim 1999, p. 182, nr. 902.

Ion Mareş

290

SÂNTIONLUNCA, com. Ozun, jud. Covasna (Sântion-Lunca, Sîntion, Laborfalău-Sântion, Sepsizentiván, Laborfalva, Szentivánlaborfalva) 1. A.B.4.1. (1444). Topor-târnăcop (pl. 25/11), tipul Ariuşd (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător într-un loc neprecizat de pe teritoriul satului (Roska 1942b; Repertoriul Covasna 1998). Ar putea fi dintr-o aşezare ariuşdeană, probabil Cucuteni A, din locul „Pârâul Negru / Feketeügy” (Monah / Cucoş 1985), de unde provin fragmente ceramice pictate, un topor în formă de calapod, două ciocane de piatră şi o amuletă în forma unui ciocan perforat, din epoca neolitică (Repertoriul Covasna 1998, p. 111, nr. XXVIe, 1.a (385)). Déri Múzeum Debrecen (fosta colecţie Pataky Victor din Cluj). Bibliografie: 1. Marţian 1920, p. 24, nr. 384 (secure de aramă); Roska 1942a, p. 247, nr. 53; idem 1942b, p. 50, nr. 152; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 3/1 (Sântivan; tipul 3); A. Vulpe 1975, p. 36, nr. 93, pl. 12/93; Comşa 1980, p. 212, nr. 17, fig. 3/12; Monah / Cucoş 1985, p. 145, nr. 935; Zsolt Székely 1997, p. 82; Repertoriul Covasna 1998, p. 111, nr. XXVIe, 3.c (390)?; Maxim 1999, p. 182, nr. 909. SÂNZIENI, jud. Covasna 1. A.B.8. (1445). Topor cu braţele în cruce (Zoltan Székely 1970), de tip necunoscut (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în anul 1965, în timpul exploatării pietrei dintr-o carieră din punctul „Perkő” (Zoltan Székely 1970); a fost găsit şi un topor plat de bronz (Ibidem, p. 202, fig. 1/2) cu marginile ridicate, de formă trapezoidală, varianta Şincai (A. Vulpe 1975, p. 67, nr. 350, fig. 38/350), din epoca bronzului. Pe teritoriul satului, pe platoul muntelui „Perkő”, este documentată o aşezare din cultura Schneckenberg, în relaţie cu care a fost pus şi toporul cu tăişurile în cruce (Repertoriul Covasna 1998; pentru aşezare, vezi şi Zsolt Székely 1997, p. 82, nr. 45), dar cu care nu are nimic în comun; o altă aşezare este menţionată în locul „Piatra de Tocilă”, la nord de sat, cu locuiri din culturile Petreşti B, Ariuşd-Cucuteni A2 A-B, B, Bodrogkeresztúr, Schneckenberg şi alte perioade (Monah / Cucoş 1985, p. 145, nr. 936; Zsolt Székely 1997, p. 82, nr. 45; Repertoriul Covasna 1995, p. 132, nr. XXXC.1. (518); Maxim 1999, p. 182, nr. 910). Pierdut. Bibliografie: 1. Zoltan Székely 1970, p. 202; A. Vulpe 1975, p. 54; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 211, nr. 80; Repertoriul Covasna 1998, p. 132, nr. XXXC.5. (522). SÂRBI, jud. Bihor 1. A.B.1.10. (1446). Topor-ciocan (pl. 18/5), tipul Székely şi Nádudvar (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare în cimitirul satului. Muzeul Oradea (inv. 1711). Analiza spectrală nr. 9254, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 260-261).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9254 0 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 1711 18/5

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 27, nr. 40, pl. 4/40; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 121 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 182, nr. 911. SCÂNTEIA, jud. Iaşi Săpăturile arheologice efectuate între anii 1985-1995 în aşezarea care aparţine culturii Cucuteni, faza A3, amplasată pe „Dealul Bodeştilor” (Mantu / Ţurcanu 1999, p. 13, 17), au dus la descoperirea unor piese de cupru:


291

1. C.1.1. (1447). Brăţară spiralică (pl. 56/11) descoperită în stratul arheologic; este confecţionată dintr-o bară răsucită cu şapte spire; capetele sunt ascuţite. Dimensiuni: diam. = 3,9 cm. Inst. Arh. Iaşi (inv. 2339). 2. C.1.6. (1448). Brăţară, fragment (pl. 58/14), tipul nu se mai poate determina (probabil o brăţară spiralică), descoperită în stratul arheologic; este confecţionată din sârmă. Dimensiuni: lung. = 5,3 cm, diam. = 0,4 cm; jumătate de spiră (?). Inst. Arh. Iaşi (inv. 2340). 3. D.7. (1449). Sârme (pl. 64/4) descoperite în stratul arheologic. O sârmă este răsucită într-o spiră şi jumătate, are capetele ascuţite şi poate fi interpretată ori ca material de rezervă (stocaj) (Mantu / Ţurcanu 1999), ori ca brăţară spiralică (?). Un alt fragment de sârmă, cu capătul ascuţit, poate fi material de stocaj (Ibidem.) sau o spiră ruptă de la o brăţară (?). Ins. Arh. Iaşi (inv. 2346). 4. C.10.1.1. (1450). Ac (pl. 9/10) descoperit în locuinţa 1 care, prin construcţie şi inventar (statuete fragmentare: 75 antropomorfe, 30 zoomorfe, 7 protome zoomorfe, un fragment de vas antropomorf, 11 topoare calapod, 4 percutoare, 13 împungătoare de os, fragmente de mese de altar, 1 fragment de calotă craniană umană, unelte de silex şi numeroase fragmente ceramice; Mantu / Ţurcanu 1999, p. 15), indică un sanctuar (Ibidem, p. 19). Dimensiuni: lung. = 8 cm; este confecţionat din sârmă subţire (Ibidem, p. 126, nr. 278). Inst. Arh. Iaşi (inv. 2341). 5. D.8. (1451). Cui (pl. 64/9) descoperit în locuinţa 6. Dimensiuni: lung. = 2,5 cm; lat. = 0,4 cm; are corpul cu secţiunea transversală patrulateră şi vârful ascuţit. Inst. Arh. Iaşi (inv. 2348). 6. 7. C.1.5. (1452. 1453.). Două plăcuţe (pl. 58/13) (Ibidem, p. 17,126) care se pare că au făcut parte ca piese componente dintr-o brăţară montabilă. Una dintre ele a fost descoperită în suprafaţa III, lângă locuinţa 9 (Ibidem, p. 126), cealaltă este inedită. Dimensiuni: lung. = 2,5 cm, lat.= 1,7 cm; are forma dreptunghiulară şi marginile îndoite spre interior (Ibidem.). Inst. Arh. Iaşi (inv. 2347; prima piesă). 8. C.4.6. (1454). Mărgele. Inst. Arh. Iaşi (inedite). Bibliografie: 1. - 8. Mantu / Ţurcanu 1999, p. 17, 126, 127, nr. 277-282, fig. 277-282; informaţii amabile, Cornelia-Magda Mantu, care ne-a permis să le studiem. SCHELA CLADOVEI, oraş Drobeta-Turnu Severin 1. D.5. (1445). Nuclee de cuprită au fost descoperite în aşezarea pluristratificată, în nivelul Starčevo-Criş, în timpul săpăturilor arheologice din anul 1977; alte nuclee de cuprită (oxid de cupru) au fost găsite întâmplător (erodarea stratului de pietriş după creşterile de apă din 1997) între bolovanii de râu rulaţi de apă. Exemplarele din aşezare au diametre cuprinse între 2-7 cm. Inst. Arh. Bucureşti. Bibliografie: 1. Boroneanţ / Stîngă / Matcă / Bonsal / Bartosiewicz 1998, p. 69, nr. 85. SEBEŞ (oraş), jud. Alba

A. Din împrejurimile oraşului provin trei topoare (două întregi şi un fragment), cu locul şi contextul descoperirii necunoscute. 1. A.B.4.1. (1456). Topor-târnăcop (pl. 25/10), tipul Ariuşd, descoperit întâmplător (A. Vulpe 1975). Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 6389). 2. A.B.4.2.3. (1457). Topor-târnăcop (pl. 34/3), tipul Jászladány, varianta Şincai (Ibidem.). Tăişul orizontal este rupt parţial. Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 6390).

Ion Mareş

292

Analiza spectrală nr. 8928, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 250-251).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8928 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 A 6390 24/3

3. A.B.4.2.5. (1458). Fragment de topor-târnăcop (pl. 42/6), tipul Jászladány, varianta Brad, (A. Vulpe 1975). Se păstrează braţul cu tăişul orizontal rupt din zona găurii pentru coadă. Muzeul Sebeş (inv. 88; transferat de la Muzeul Brukenthal, Sibiu). Analiza spectrală nr. 8938, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 250-251).


B. Săpăturile arheologice efectuate în aşezarea de la „Râpa Roşie” au dus la descoperirea unui obiect din cupru: 4. C.1.3. (1458A). Brăţară (pl. 58/4) monospiralică deschisă, cultura Coţofeni III. Piesa are capetele subţiate şi ascuţite, secţiunea transversală rectangulară. Bibliografie: 1. - 3. A. Vulpe 1975, p. 36, 40, 44, nr. 90, 134, 185, pl. 12/90, 17/134, 25/185. 4. Ciugudean 2000, p. 37, pl. 134/4. „SECUIME” (zona judeţelor Harghita şi Covasna) (Székelyföld, Szeklerland) 1. A.B.8. (1459). Topor de aramă cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b), de formă necunoscută (A. Vulpe 1975), care a fost în anul 1876 într-o expoziţie la Budapesta (Roska 1942b). Pierdut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 268, nr. 173; idem 1942b, p. 52, nr. 166; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Székelyföld; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 54. SFÂNTU GHEORGHE (oraş), jud. Covasna 1. C.10.1.1 (1460). Ac (pl. 9/5) descoperit în timpul săpăturilor arheologice din anul 1950 într-o locuinţă din cultura Ariuşd, din aşezarea situată în locul „Cetatea Cocorului”(„Gémvára”) (Zoltan Székely 1959) amplasat la 1 km vest de oraş; aşezarea aparţine fazei Cucuteni A (Monah / Cucoş 1985, p. 144, nr. 925). Dimensiuni: lung. = 3,7 cm (Zoltan Székely 1959). Muzeul Sfântu Gheorghe. Bibliografie: 1. Zoltan Székely 1959, p. 715, fig. IV/8; Comşa 1980, p. 212, nr. 19, fig. 2/13. SFÂRNAŞ, com. Ciuhoi, jud. Bihor (Berettyófarnos, Farnos) În condiţii necunoscute, în hotarul comunei au fost descoperite trei topoare care alcătuiau probabil un depozit: 1. A.B.1.12. (1461). Topor-ciocan (pl. 22/2), tipul Mezőkeresztes (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 35 cm, lung.br.t. = 22,5 cm, lung.br.c. = 8,5 cm, lat.t. = 5,5 cm, lat.mc. = 6 cm, diam.m = 4 cm, greut. = 3,785 kg; pe latura inferioară a piesei, pe braţul cu muchie orizontală se află două semne circulare, deasupra găurii pentru mâner, cu diametrul de 0,8 cm (Tudor 1972); muchia are o ruptură la un capăt. Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti (inv. 16.943; transferat aici de la Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. IV.5978; provine din vechea colecţie Fr. Ardos).


293

2. A.B.1.12. (1462). Topor-ciocan (pl. 22/3), tipul Mezőkeresztes (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung.= 31,5 cm, lung.br.t. = 18 cm, lung.br.c. = 9,5 cm, lat.t.v. = 2,6 cm, lat.mc. = 6,5 cm, gros.mc. = 1,5 cm, diam.m. = 3,5 / 4 cm, greut. = 2,870 kg (Tudor 1972); toporul are şiruri de semne (mărci) sub forma unor adâncituri aproximativ semicirculare, dispuse în rânduri paralele pe braţul ciocan şi pe şapte rânduri unghiulare, cu vârful spre tăiş, pe braţul-topor; asemenea semne (mărci) se găsesc şi pe jumătatea inferioară din interiorul găurii pentru mâner (Ardos 1936; Tudor 1972). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. IV.8779; aceeaşi colecţie). 3. A.B.4.2.5. (1463). Topor-târnăcop (pl. 43/1), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 27,5 cm, lung.br.t.v. = 12,5 cm, lung.br.t.o. = 11 cm, lat.t.v. = 5,5 cm, lat.t.o. = 6,8 cm, diam.m. = 3,8 cm, greut. = 1,740 kg (Tudor 1972) . Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. IV 8780; aceeaşi colecţie). Analiza spectrală nr. 8710, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8710 0 0 0 0 0 urme 0 0 0 urme 0 IV5978 43/1

Bibliografie: 1. - 2. Ardos 1936, p. 68-69, fig. de la p. 69, nr. 1 A-B, 2 A-B (două ciocane de miner cu forma de topoare şi sape aşezate în cruce); Roska 1942a, p. 38, nr. 84 (două topoare cu dublu tăiş în cruce); idem 1942b, p. 29, nr. 21 (aceleaşi date); Berciu 1942, p. 59, nr. 445 (Sfrânaş; două topoare de luptă cu braţele opuse, tip C2); Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 2/5, 8 (tipul 3); Schubert 1965, fig. 4/4 (nr. 1462); Tudor 1972, p. 22, 24-25, nr. 3-4, fig. 2/7, 8, 4/3; A. Vulpe 1975, p. 29, nr. 60, 61, pl. 8/60, 61; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 114 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 183, nr. 921. 3. Tudor 1972, p. 25, nr. 5, fig. 2/9, 4/2; A. Vulpe 1975, p. 44, nr. 193, pl. 26/193 (cu precizarea că în studiul lui F. Ardos sunt date împreună trei topoare cu aceeaşi descoperire, însă acest exemplar nu este menţionat); Lazarovici 1983, p. 17, nr. 114 (aceeaşi listă); Maxim 1999, p. 183, nr. 921. SIBIU (?), jud. Sibiu (Nagyszeben, Hermannstadt) 1. A.B.1.3. (1464). Topor-ciocan (pl. 15/3), tipul Vidra, descoperit întâmplător, probabil în împrejurimile oraşului. Dimensiuni. lung. = 13,8 cm (Roska 1942a; 1942b). Muzeul Oraşului Bucureşti (pierdut). Bibliografie: 1. Rosetti 1934, p. 29 şi nota 80; Berciu 1939-1942, p. 46, nr. 2 (tipul Vidra); idem 1942, p. 60, nr. 446 (tipul Vidra); Roska 1942a, p. 197, nr. 78, fig. 238; idem 1942b, p. 46, nr. 126, fig.44; Popescu 1944, p.29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 144; A. Vulpe 1975, p. 22, nr. 27, pl. 3/27; Comşa 1983, p. 21, nr. 4, fig. 4; Maxim 1999, p. 183, nr. 923 (topor de cupru). „JUDEŢUL SIBIU” 1. A.B.1.8. (1465). Topor-ciocan (pl. 16/10), tipul Crestur (A. Vulpe 1975), locul şi condiţiile descoperirii sunt necunoscute; patru semne rotunde se află pe latura interioară a toporului, dispuse câte două, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. 40/1937; achiziţionat în anul 1937; pierdut). 2. A.B.4.2.4. (1466). Topor-târnăcop (pl. 38/7), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 21,7 cm, lung.br.t.v. = 8,8 cm, lung.br.t.o. = 9,2 cm, lat.t.v. = 3,6 cm, lat.t.o. = 4,4 cm, diam.m. = 3,4/3,8 cm; înalt.m. (pe latura interioară a toporului) = 0,6 cm, greut. = 0,695 kg (Tudor 1972). Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti (inv.16446; transferat de la Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. IV 3224; achiziţionat în anul 1937). 3. A.B.4.2.3. (1467). Topor-târnăcop (pl. 34/4), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975). Proprietate particulară (R. Micşia din Bucureşti). Bibliografie:

Ion Mareş

294

1. - 3. Tudor 1972, p. 19, 26, nr. 9, fig. 1/4; A. Vulpe 1973, fig. 2/5 de la p. 224 (primul exemplar); idem 1975, p. 25, 40, 42, nr. 34, 132, 154, pl. 3/34, 17/132, 21/154. SIC, jud. Cluj În anul 1960 a fost descoperit întâmplător un depozit (?) alcătuit dintr-un topor întreg şi două fragmente, în hotarul comunei, în locul „Dealul Nou”, pe o pantă de deal, fără alte materiale arheologice; depozitul (?) s-a aflat în lutul galben, humusul fiind spălat de ploi (Zoltan Székely 1967). 1. A.B.1.10. (1468). Topor-ciocan (pl. 18/4), tipul Székely şi Nádudvar (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 16,4 cm, lung.br.t. = 9 cm, lung.br.c. = 4,9 cm, lat.t. = 2 cm, diam.m. = 3,4 cm, greut. = 0,660 kg (Zoltan Székely 1967). Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 16008). 2. 3. A.B.9. (1469. 1470.). Două fragmente de topoare din care se păstrează unul (pl. 49/6), celălalt fiind pierdut (Ibidem.). Piesa provine de la un topor-ciocan (se păstrează braţul cu muchie rupt de la jumătatea găurii pentru coadă) care nu mai poate fi clasificat tipologic (A. Vulpe 1975). Se pare că este vorba de un topor-ciocan rupt în două, găsit pe uliţa „Cipcheseg / Cipeheseg / Csipkeszeg” (informaţia menţionată provine de la Zoltan Székely [apud Crişan şi colab. 1992]). Dimensiuni: lung.a. = 4,7 cm, diam.m. = 3,4 cm, greut. = 0,130 kg; pe latura interioară a piesei, la marginea găurii pentru coadă, se află o mică ramă (Zoltan Székely 1967). Muzeul Sfântu Gheorghe (inv. 16009). Bibliografie: 1. - 3. Zoltan Székely 1967, p. 327, nr. 1, fig. 1/1, 2; A. Vulpe 1975, p. 27, 53, nr. 51, 238, pl. 6/51, 31/238; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 115 (primul fragment; apare pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Crişan şi colab. 1992, p. 345, nr. 10 (ambele fragmente); Maxim 1999, p. 183, nr. 924. SILIŞTEA-GUMEŞTI, jud. Teleorman 1. A.1.6. (1471). Daltă descoperită întâmplător (în anul 1916) pe tell-ul gumelniţean din punctul „Măgura Montolea”; de aici provin (aceeaşi descoperire) vase întregi, greutăţi de lut ars şi silexuri (Petrescu-Dîmboviţa 1953); dalta este datată în faza Gumelniţa B1 (Comşa 1978). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inedită). Bibliografie: 1. Petrescu-Dîmboviţa 1953, p. 525, nr. 7; Comşa 1978, p. 114. SILVAŞ, com. Săuca, jud. Satu Mare (Tanádszilvás, Szilvás) Este greşit acest loc al descoperirii unui topor-târnăcop de tip Nógradmarcal (Roska 1942a, p. 280, nr. 13; idem 1942b, p. 53, nr. 178; Popescu 1944, p. 29, nota 4; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 [Tasnádszilvás; tipul Jászladány]; A.Vulpe 1975, p. 54.); corect este la Szilvásvárad (Szilvás), kom. Heves, Ungaria (Patay 1984, p. 91, nr. 511, pl. 49/511). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. I/1874.349). SLOBOZIA, com. Stănişeşti, jud. Bacău 1. A.B.4.1. (1473). Topor-târnăcop (pl. 25/12), tipul Ariuşd, descoperit întâmplător în anul 1957, într-o aşezare cucuteniană (faza nedeterminată) cu multă ceramică a cărei pictură este corodată, amplasată în punctul „Cetăţuie” (Căpitanu 1971). Dimensiuni: lung. = 23,4 cm; lung. br.t.o. = 9,4 cm; lung.br.t.v. = 11,3 cm; diam.g.c. (exterior) = 3,4 cm şi (interior) = 3,3 cm, gros. max. = 5,9 cm; lat.t.o. = 5,4 cm, lat.t.v. = 4,3 cm; greut. = 1,320 kg (Ibidem.; dimensiunile au fost completate de noi prin studierea piesei). Muzeul Bacău (inv. 5407).


295

Bibliografie: 1. Căpitanu 1971, p. 435, nr. 1, fig. 1; A. Vulpe 1973, p. 226 şi nota 61; idem 1975, p. 36, nr. 87A, pl. 11/87A; Comşa 1980, p. 208, nr. 2, fig. 3/9; Monah / Cucoş 1985, pl. 146, nr. 944 (aşezare din faza Cucuteni A sau A-B); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 205, nr. 30; Cucuteni 1997, p. 218, nr. 163, fig. 163 şi de la p. 159). SOHODOR, com. Horgeşti, jud. Bacău 1. A.B.4.2.5. (1474). Topor-târnăcop (pl. 42/4), tipul Jászladány, varianta Brad, (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în anul 1968 în vatra satului; exemplarul este pus în relaţie cu două aşezări cucuteniene apropiate între ele (circa 300 m) şi cercetate arheologic; una este amplasată în punctul „Tolocuţa” (aparţine fazei Cucuteni A-B) şi alta este situată pe dealul „Hăbud” (din faza Cucuteni B) (Căpitanu 1971). Dimensiuni: lung.tot. = 20 cm; lung.br.t.o. = 8,8 cm; lung.br.t.v. = 9 cm; lat.t.o. = 5 cm; lat.t.v. = 4,4 cm; diam.m. = 3 cm; înalt.m.(la interior) = 0,5 cm, greut. = 0,825 kg (Ibidem, p. 437; completarea sau rectificarea unor dimensiuni este făcută de noi prin studierea piesei ); tăişul vertical este deformat (turtit), după descoperire. Muzeul Bacău (inv. 5772). Bibliografie: 1. Căpitanu 1971, p. 435-437, nr. 2, fig. 2; A. Vulpe 1975, p. 43, nr. 175, pl. 23/175; Comşa 1980, p. 213, nr. 25, fig. 7/2; Monah / Cucoş 1985, p. 147, nr. 960 (piesa ar putea proveni din aşezarea Cucuteni B din punctul Hăbud); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 207, nr. 48. SOKOL, reg. Silistra, Bulgaria (fost „Atmageaua Tătărască / Tatarskije Atmadžá”) 1. A.B.10.1.1. (1475). Topor plat (pl. 50/6), varianta Gumelniţa, grupa topoare plate înguste (A.Vulpe 1975), descoperit în aşezare, într-o locuinţă din nivelul fazei Gumelniţa A1 (idem 1973), în timpul săpăturilor arheologice din anii 1929 şi 1931 (Vladimir Dumitrescu şi Dorin Popescu), efectuate în staţiunea preistorică (tell) amplasată lângă un pârâu (Vl. Dumitrescu 1932, p. 208-209). Dimensiuni : lung. = 15,5 cm, lat. = 3,2 cm, lat.mc. = 2 cm, gros. = 1,4 cm (Haşotti 1997). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. V 237). Analiza spectrală nr. 8674, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 242-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8674 0 0 0 0 0,03 0 0 0 0 0 0 V 237 50/6

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1973, p. 222, nota 35, fig. 1/1; idem 1975, p. 56, nr. 247, pl. 32/247; Haşotti 1997, p. 108 (topor plat cu gaură de înmănuşare). „FOST JUDEŢ SOMEŞ” (fost Szolnok-Doboka; cuprindea zonele Gherla, Dej, Jibou, Lăpuş şi Beclean) 1. A.B.8. (1476). Topor cu dublu tăiş în cruce, amintit de Márton Roska la Muzeul Dej, pierdut. Dimensiuni: lung. = 22 cm. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 277, nr. 246. SOMEŞENI, oraş Cluj-Napoca, jud. Cluj (Someşsat, Someşfalău, Szamosfalva) 1. A.1.6. (1477). Daltă descoperită întâmplător la sud de moară, în cartierul bulgăresc; datează din eneolitic. Muzeul Cluj (inv. 7570; inedită). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 252, nr. 14; Crişan şi colab. 1992, p. 360, nr. 3 ; Maxim 1999, 184, nr. 938.

Ion Mareş

296

STÂNCA, com. Ştefăneşti, jud. Botoşani 1. A.B.4.2.4. (1478). Topor-târnăcop (pl. 38/9), tipul Jászladány, varianta Petreşti, descoperit la nivelul pardoselei locuinţei nr. 3 (la 0,08 - 0,10 m de marginea distrusă prin excavaţiile mecanice care au afectat această locuinţă) din aşezarea cu un singur nivel de locuire care aparţine culturii Cucuteni B1 (o secvenţă târzie a etapei), amplasată în punctul „Stânca Doamnei”. Dimensiuni: lung.tot. = 18,2 cm; lung. br.t.v. = 8,5 cm; lung. br.t.o. = 7,2 cm; lat.t.v. = 3,7 cm; lat.t. = 4,1 cm; diam.g.c. = 2,6 cm; înălţ.m. = 0,5 cm, lat.max. = 4,8 cm (dimensiuni după desen [Niţu / Şadurschi 1994]). Muzeul Botoşani (în prezent toporul se află la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti). Bibliografie: 1. Niţu / Şadurschi 1994, p.181-182, fig. 6 (topor de aramă de tip Jászladány); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 207, nr. 49 (topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta Brad). STUPINI, com. Sânmihaiu de Câmpie, jud. Bistriţa-Năsăud 1. A.B.1.12. (1479). Topor-ciocan (pl.22/4), tipul Mezőkeresztes (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în anul 1960 în locul „Fânişoara”, fără alte materiale arheologice. Dimensiuni: lung. = 31 cm; lung.br.t. = 19 cm; lung.br.c. = 8 cm; diam.g.c. = 4 şi 3,5 cm; lat.t. = 5,6 cm, greut. = 2,340 kg (Dănilă 1967). Muzeul Bistriţa. Bibliografie: 1. Dănilă 1967, p. 497-498, fig. 1; A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 62, pl. 9/62; Maxim 1999, p. 184, nr. 953 (cu locul descoperirii: Stupini, com. Hida, jud. Sălaj; exemplarul, la Muzeul Zalău [?]). SUCEAVA, (oraş), jud. Suceava În timpul săpăturilor arheologice întreprinse între 1975-1976 în punctul „Parcul Cetăţii” („Platoul Cimitirului”) din Suceava (cercetări N. Ursulescu), a fost investigată (în aşezarea culturii Starčevo-Criş) o vastă necropolă, cu circa 100-120 morminte plane de incineraţie, care aparţine grupului cultural Suceava (identificat şi definit de prof. N. Ursulescu), o sinteză culturală din eneoliticul final între elemente ale unui aspect al culturii Horodiştea-Gorodsk cu fondul anterior al culturii amforelor sferice (Ursulescu 1986-1987, p. 72-73; idem 2002, p. 174; Dumitroaia 2000, p. 82-84). În cadrul acestor cercetări arheologice au fost descoperite şi trei piese de cupru. 1-3. C.6. (1479A.B.C.). Trei cercei, fragmente (pl. 61/6,8), descoperiţi în morminte de incineraţie. Universitatea „Al. I. Cuza”, Seminarul de arheologie, Iaşi. Bibliografie: 1. - 3. Ursulescu 2002, p. 174, fig. 55/20; Dumitroaia 2000, p. 84 (trei inele fragmentare de aramă). SUCEVENI, com. Bogdana, jud. Vaslui 1. A.B.8. (1480). Topor de tip necunoscut descoperit întâmplător pe coasta de est a „Dealului Sucevenilor”, din marginea de nord a satului. Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. Coman 1980, p. 81, nr. XI.10 („topor în cruce de aramă”); Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 211, nr. 81. SUCEVENI, jud. Galaţi 1. D.7.1. (1481). Sârmă, fragment, descoperită în aşezarea culturii Stoicani-Aldeni, din punctul „Stoborăni”, în timpul săpăturilor arheologice efectuate între anii 1968-1977 (Dragomir 1983, p. 15, 18-19, 28-29, 49); piesa este fixată în orificiul unui pandantiv de piatră romboidală. Muzeul Galaţi. Bibliografie: 1. Dragomir 1983, p.49.


297

SUHĂRĂU, jud. Botoşani 1. A.B.10.2.3. (1481A). Topor plat (pl. 52/13), grupa topoare plate late, varianta Petreşti, descoperire întâmplătoare, probabil în punctul „Comori”. Dimensiuni: lung. = 11,5 cm, lat.t. = 6 cm, lat.mc. = 5,6 cm, gros. (partea distală) = 1 cm, gros. (partea proximală) = 0,5 cm; tăişul arcuit şi ascuţit nu depăşeşte marginile, secţiunea transversală este dublu lenticulară, cu canturile drepte, muchia este arcuită oblic. Muzeul Botoşani (inv. 16851; inedit). Bibliografie: 1. Informaţii amabile şi desenul, Florin Burtănescu. SULTANA, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi A. 1. A.B.1.6. (1482). Topor-ciocan (pl. 16/6), tipul Codor, descoperit întâmplător la marginea unei movile distruse prin săparea unui canal de irigaţie, amplasată la circa 400 m vest de aşezarea gumelniţeană de la Malu Roşu. Dimensiuni: lung. = 15,35 cm, lat. = 2,4 cm, gros.mc. = 0,9 cm, lat.t. = 2,7 cm, lat.max. = 3,2 cm, diam.g.c. = 2,35 cm. Muzeul Olteniţa. B. În urma săpăturilor arheologice efectuate în tell-ul amplasat în punctul „La Pod” au fost descoperite şi piese de aramă: 2. 3. A.5.2. (1482A). Două străpungătoare cu mâner de os, din nivelul Gumelniţa A2. Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti. 4. C.3.5.; C.7.1. (1482C). Statuetă de os cu cingătoare şi cercei de aramă. Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti (inedită). 5. 6. C.10.8. (1482D.E.). Două ace; ultimul a fost găsit în nivelul Gumelniţa B1. Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti (inedite). Bibliografie: 1. Şerbănescu / Trohani 1975, p. 529, nr. 2, fig. 2/1. 2. - 6. Bem 1999-2000, p. 160-162, notele 35, 38, 40, 71. SUPURU DE JOS, com. Supur, jud. Satu Mare 1. A.B.4.2.1. (1483). Topor-târnăcop (pl. 27/4), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa, descoperire întâmplătoare şi izolată în valea râului Crasna. Muzeul Carei (inv.27). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 38, nr. 99A, pl. 12/99A; Maxim 1999, 185, nr. 961. ŞEICA MICĂ, jud. Sibiu 1. A.B.1.1. (1484). Topor-ciocan (pl. 12/8), tipul Pločnik (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. În punctele „Stähling” şi „Şesul Ţapului” sunt amintite locuiri din faza Petreşti B (Maxim 1999). Muzeul Brunkenthal, Sibiu (inv. A 305). Analiza spectrală nr. 8896, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249).


2. A.B.10.1.3. (1485). Topor plat (pl. 51/4), varianta Sălcuţa, grupa topoare plate înguste (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător; are muchia turtită de la folosire. Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 311). Analiza spectrală nr. 8894, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 248-249).

Ion Mareş

298


Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30, pl. II/2; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); A. Vulpe 1973, fig. 2/1 de la p. 224; idem 1975, p. 19, nr. 2, pl. 1/2; Maxim 1999, p. 186, nr. 971. 2. Popescu 1944, p. 37, pl. 2/7; A. Vulpe 1975, p. 57, nr. 256, pl. 32/256. ŞICLOD, com. Atid, jud. Harghita 1. A.B.4.2.2. (1486). Topor-târnăcop (pl. 30/6), tipul Jászladány, varianta Orşova, descoperire întâmplătoare. Muzeul Cristuru Secuiesc (inv. I 480). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 119, pl. 15/119; Maxim 1999, p. 186, nr. 974. ŞIMLEU SILVANIEI (oraş), jud. Sălaj (Şimleul Sălagiului, Szilágysomlyó,) 1. A.B.4.2.4. (1487). Topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta Petreşti (Patay 1984), descoperire întâmplătoare. M. Roska menţionează ca loc al descoperirii „Várhegy / Dealul Cetăţii” (Roska 1942b), dar în registrul inventar apare ca fiind găsit la casele cârciumarului Á. Posner (cf. Patay 1984). M. Roska aminteşte greşit, ca şi alţi cercetători (Popescu 1944, p. 29, nota 4; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6; A. Vulpe 10975, p. 54; Lakó 1979, p. 48, nr 17; idem 1981, p. 75, nr. 93.c; Lazarovici 1983, p. 18, nr. 141; Maxim 1999, p. 190, nr. 1064), un topor cu dublu tăiş în cruce descoperit la Uileacu Şimleului (com. Măierişte, jud. Sălaj), aflat la Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta, cu inv. 23.1889 (Roska 1942a, p. 249, nr. 74; idem 1942b, p. 51, nr.156), dublându-se astfel descoperirea; la numărul de inventar 23/1889.1 este înregistrat un topor de piatră cu acest loc de descoperire (cf. Patay 1984, p. 101, nr. 597, nota 9). M. Roska notează greşit pentru toporul de la Şimleu Silvaniei numărul de inventar 55.1889 (Roska 1942b, p. 53, nr. 172), unde sunt înregistrate trei topoare de bronz cu gaura la mâner (Schafthalsäxte), cu locul descoperirii amintit (A. Vulpe 1970, p. 49, nr. 201; idem 1975, p. 54; Patay 1984, p. 101-102, nota 10). Eva Lakó menţionează eronat şi un alt topor cu braţele în cruce descoperit în locul „Măgura Şimleului” (Lakó 1979, p. 47, nr. 15b; idem 1981, p. 70, nr. 73h). Dimensiuni: lung. = 22,5 cm, greut. = 0,775 kg (Roska 1942a; idem 1942b; Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 23.1889. 2). Analiza spectrală nr. 6556, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p.182 - 183).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6556 0 0 0 0 <0,01 urme 0 0 0 0 0 23.1889.2 -

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 274, nr. 224; idem 1942b, p. 53, nr. 172; Popescu, 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Szilagysomlyó; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54; Lakó 1979, p. 47, nr. 15.b; idem 1981, p. 70, nr. 73.h; Patay 1984, p. 101, nr. 597, pl. 56/597; Maxim 1999, p. 186, nr. 982 (două topoare de cupru). ŞINCAI, jud. Mureş (Samşud, Samşudul de Câmpie, Mezősámsond) A. 1. A.B.4.2.3. (1488). Topor-târnăcop (pl. 34/5), tipul Jászladány, varianta Şincai, descoperit întâmplător într-o aşezare care a dat şi material din cultura Coţofeni (A. Vulpe 1975). În anul 1895 perimetrul comunei a fost cercetat de Orosz Endre care a descoperit mai multe aşezări preistorice; probabil de la „Cetatea Păgânilor” provine toporul amintit, de aici fiind culese materiale considerate eneolitice de autorul citat (apud Lazăr 1995, p. 251, nr. LXXXIV, 6). După A. Vulpe, descoperirea fortuită a toporului


299

cât şi materialul eterogen din aşezarea de la „Cetatea Păgânilor” nu sunt elocvente pentru a stabili apartenenţa piesei la cultura Coţofeni (A. Vulpe 1973; idem 1975). Dimensiuni: lung. = 24 cm, greut. = 0,885 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Muzeul Cluj (inv. IV.1887; nou: 840). Analiza spectrală nr. 8991, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8991 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 IV.1887 34/5

Analiza spectrală, proba L 4, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 137, tab.3, L 4; datele analizei ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


L4 0,60 0 4,8 1,5 0 21,6 35,5 0,021 130 14,3 0 0 99 IV1887 34/5 B. În timpul săpăturilor arheologice efectuate între anii 1974-1977 în aşezarea culturii Coţofeni de la „Cetatea Păgânilor” (cercetări V. Lazăr) au fost descoperite şi piese de cupru (Lazăr 1977b; idem 1995, p. 251, nr. LXXXIV, G): 2. A.5.2. (1489). Străpungător (pl. 5/20) descoperit în aşezare în anul 1974, în bordeiul nr. 4, la 1,90 m adâncime, cultura Coţofeni.. Dimensiuni: lung. = 4,2 cm, lat.= 0,5 cm; are secţiunea transversală rectangulară şi vârful ascuţit. Muzeul Târgu Mureş. 3.4. A.5.2. (1490.1491.). Două străpungătoare (pl. 5/21,22) descoperite în aşezare, în locuinţa 4, cultura Coţofeni; primul exemplar a fost găsit (în 1975) în caseta G1, la 0,70 m adâncime, iar al doilea (în 1976) în caseta F1, la 1,10 m adâncime. Dimensiuni: lung.a. = 4,4 cm, lat. = 0,4 cm; lung. = 5,4 cm, lat. = 0,4 cm; ambele piese au secţiunea transversală rectangulară şi un capăt ascuţit. Muzeul Târgu Mureş. 5. B.1.3. (1492). Pumnal (pl. 54/13), tipul Cucuteni, descoperit în aşezare în anul 1976, în locuinţa 8, în zona vetrei, la 0,90 m adâncime, cultura Coţofeni. Dimensiuni: lung. = 17 cm, lat. max. = 4,3 cm: are forma romboidală, lama triunghiulară, trei găuri pentru nituri la mâner; secţiune transversală rombică. Muzeul Târgu Mureş. 6. D.7.1. (1493). Sârmă, fragment (pl. 64/1), descoperită în aşezare (în 1974), în locuinţa 5, cultura Coţofeni. Dimensiuni: lung. = 11 cm, diam. = 1 cm; sârmă răsucită aproximativ în spirală, contorsionată, cu secţiunea transversală rotundă; poate fi rezervă de material sau provine de la o brăţară spiralică (?). Muzeul Târgu Mureş. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 178, nr. 202, fig. 214; idem 1942b, p. 44, nr. 113, fig. 15; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Samşudul de Câmpie; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, 7, listele 2, 6 (Samsudul de Câmpie; tipul Apátkeresztúr [Crestur]; Mezősamsond, tipul Jászladány; acelaşi topor apare de două ori, dublându-se descoperirea); A. Vulpe 1973, p. 227, fig. 2/15; idem 1975, p. 40, nr. 128, pl. 17/ 128; Lazăr 1995, p. 250, nr. LXXXIV. A.c, pl. LVII/17; Maxim 1999, p. 186, nr. 985. 2. - 6. Lazăr 1977b, p. 33, 35, 38, 44, pl. XVII/1-5; idem 1995, p. 250-253, nr. LXXXIV. G, pl. LXII/29-33; Ciugudean 2000, p. 34, 82, pl. 133/8, 134/20-23. ŞIRIA, jud. Arad (Világos) 1. A.B.2.3. (1494). Topor-ciocan (pl. 23/4), categoria topoare cu braţul-ciocan cilindric, tipul Şiria, descoperit într-un mormânt din cultura Bodrogkeresztúr (A. Vulpe 1975); împreună cu acest exemplar este menţionat şi un topor de piatră de tip Konyár (Patay 1984). Dimensiuni: lung. = 18,8 cm, greut. = 0,315 kg (Ibidem.). Magyar Memzeti Múzeum, Budapesta (inv. 74/1889.2). Analiza spectrală nr. 12467, efectuată la Muzeul din Stuttgart (apud Patay 1984).

Ion Mareş

300


Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 305, nr. 76 (aminteşte şi cinci fragmente ceramice de culoare gri, din epoca primitivă); Schubert 1965, p. 280, fig. 1; Patay 1968, p. 10, 12, 20-21, nr. 21, pl. 4/3; Bognár-Kutzián 1972, p. 140; A. Vulpe 1973, p. 229, nota 84; idem 1975, p. 32, nr. 76, pl. 10/76; Patay 1984, p. 100, nr. 586, pl. 55/586 (Streitaxt; probabil descoperire din mormânt); Maxim 1999, p. 186, nr. 987. ŞIŞTEREA, com. Cetariu, jud. Bihor 1. A.B.4.2.3. (1495). Topor-târnăcop (pl. 35/1), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Oradea (inv. 1739). Analiza spectrală nr. 9925, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 150-151).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9925 urme 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 1739 35/1

Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 41, nr. 143, pl. 19/143; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 129 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszápolgár); Maxim 1999, p. 186, nr. 989. ŞMIG, com. Aţel, jud. Sibiu (Schmieg, Schmiegen, Somogyom) 1. A.B.4.2.5. (1496). Topor-târnăcop (pl. 43/5), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător între Şmig şi Alma (Roska 1942b). Dimensiuni: lung.= 27,5 cm (idem 1942a; idem 1942b). Muzeul Târgu Mureş (inv. 2732). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 249, nr. 76; idem 1942b, p. 51, nr. 157; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 2/1a,b (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Somogyom; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 43, nr. 174, pl. 23/174; Maxim 1999, p. 187, nr. 990. ŞOŞDEA, com. Măureni, jud. Caraş-Severin 1. A.B.8. (1497). Topor-ciocan, tipul Pločnik (?), categoria topoare-ciocan şi topoare-târnăcop de formă necunoscută (A. Vulpe 1975). După Gh. Lazarovici, nu este sigură localizarea în Banatul românesc; menţionează acest exemplar de două ori, dublându-se descoperirea (Lazarovici 1975). Muzeul Vršac, Iugoslavia (inv. 655). Analiza spectrală nr. 2012, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 42-43).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 2012 0 0 0 0 0,03 0 0 0 0 0 0 655 -

Bibliografie: 1. Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Sosdia; forma grupei 2); A. Vulpe 1975, p. 54; Lazarovici 1975, p. 28, 29, nr. 35 (tipul Plocnik; descoperiri neverificate sau nesigure).


301

ŞPĂLNACA (?), com. Hopârta, jud. Alba 1. A.B.4.2.4. (1498). Topor-târnăcop (pl. 39/1), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Muzeul Alba Iulia (inv. 5359). Analiza spectrală nr. 8945, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 250-251).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8945 0 0 0 0 urme 0 0 + 0 0 0 5395 39/1

Bibliografie: 1. Roska 1942b, p. 36, nr. 56 (aminteşte un topor cu dublu tăiş în cruce descoperit în „jud. Alba”, probabil acest exemplar); A. Vulpe 1975, p. 41, nr. 151, pl. 20/151; Maxim 1999, p. 187, nr. 1001. ŞTEFĂNEŞTI (?) (în prezent Trei Sate), com. Ghindari, jud. Mureş (Sân Işvan, Szentistván, Székelyszentistván,) 1. A.B.4.2.2. (1499). Topor-târnăcop (pl. 30/7), tipul Jászladány, varianta Orşova (A. Vulpe 1975), nu sunt date despre contextul descoperirii. M. Roska menţionează şi un topor de aramă cu dublu tăiş în cruce găsit probabil pe teritoriul fostului judeţ Mureş-Turda (aflat iniţial în colecţia Kovács Ferenc, ajuns apoi la Gimnaziul Romano-Catolic din Târgu-Mureş) şi notează că este probabil identic cu exemplarul de la Ştefăneşti (Roska 1942b, p. 44, 52, nr. 108, 168), fiind vorba de două descoperiri care se referă la aceeaşi piesă (pentru discuţii, A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 20,7 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Muzeul Târgu-Mureş (inv.2736). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 166, 270, nr. 118, 185; idem 1942b, p. 44, 52, nr. 108, 168; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Mureş şi Ştefăneşti; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Maros-Torda şi Székelyszentistván; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 40, nr. 125, pl. 16/125 (Ştefăneşti / Trei Sate); Lazăr 1995, p. 135, nr. XXXVII, fig. LVII/16; Maxim 1999, p. 189, nr. 1042 (Trei Sate). ŞURA MICĂ, jud. Sibiu 1. A.B.1.1. (1500). Topor-ciocan (pl. 12/9), tipul Pločnik (A. Vulpe 1975), descoperire singulară. Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 304). Analiza spectrală nr. 8895, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8895 0 0 0 0 0,32 0 0 0 0 0 0 A 304 12/9

Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30, pl. III/9; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); A. Vulpe 1975, p. 20, nr. 11, pl. 1/11; Maxim 1999, p. 187, nr. 1005. TANGÂRU, jud. Giurgiu 1. A.B.11. (1501). Lamă de cuţit descoperită în tell-ul de aici, în nivelul culturii Gumelniţa III (= faza B1), fără alte precizări. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. Bibliografie: 1. Berciu1939, p. 70.

Ion Mareş

302

TARCEA, jud. Bihor (Értacsa) În condiţii necunoscute a fost descoperit un depozit alcătuit din cinci topoare de tipuri diferite. M. Roska menţionează în catalogul său un singur topor cu dublu tăiş în cruce (lung. = 31 cm, greut. = 1,63 kg), descoperit întâmplător pe un teren al satului numit „Alsórét” (exemplarul se afla în colecţia lui Andrássi Erno, din oraşul Valea lui Mihai, jud. Bihor) (Roska 1942b). 1. 2. A.B.1.12. (1502. 1503.). Două topoare-ciocan (pl. 23/1,2 ), tipul Mezőkeresztes (A. Vulpe 1975). Muzeul Oradea (inv. 1108; 1109). 3. 4. A.B.4.2.3. (1504. 1505.). Două topoare-târnăcop (pl. 35/4,6), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975). Muzeul Oradea (inv. 1110; 1111). 5. A.B.4.2.5. (1506). Topor-târnăcop (pl. 39/7), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975). Muzeul Oradea (inv. 1105). Analizele spectrale nr. 9221, 9219, 9217, 9215, 9223 (topoare cu două tăişuri în cruce), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9221 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1108 23/1 9219 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1109 23/2 9217 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1110 35/4 9215 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 urme 1111 35/6 9223 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1105 39/7

Bibliografie: 1. - 5. Roska 1942a, p. 82, nr. 23 (un topor cu dublu tăiş în cruce); idem 1942b, p. 34, nr. 53; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Értercsa; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 30, 41, 42, nr. 65, 66, 146, 147, 161, pl. 9/65-66, 19/146, 147, 21/161; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 134 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 187, nr. 1006. TĂUTEU, jud. Bihor (Tăuteni, Totii, Tóti, Pusztatóti) 1. - 3. A.B.1.1. (1507. 1508. 1509.). Trei topoare-ciocan (pl. 13/1,2,3), tipul Pločnik, descoperire întâmplătoare de depozit (A. Vulpe 1975), în hotarul „Felsőhegy” (Roska 1942b); apar şi cu locul descoperirii „Dealul de Sus”, unde este semnalată o locuire din cultura Tiszapolgár (Maxim 1999). Dimensiuni: lung. = 21 cm (nr. 1509); lung. = 21,5 cm (nr. 1508); lung. = 19,5 cm (nr. 1507) (Ibidem.). Muzeul Oradea (inv. 1736-1738). Analizele spectrale nr. 9241, 9243, 9245, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9241 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1736 13/1 9243 urme 0 0 0 urme 0,03 0 0 0 0 ++ 1738 13/2 9245 0 0 0 0 urme 0,03 0 0 0 0 ++ 1737 13/3

4. A.B.4.2.2. (1510). Topor-târnăcop (pl. 30/8), tipul Jászladány, varianta Orşova, descoperit întâmplător (A. Vulpe 1975), în locul „Dealul de Sus” (Maxim 1999). Muzeul Săcuieni (inv. 301). Bibliografie: 1. - 3. Roska 1942a, p. 292, nr. 80, fig. 352; idem 1942b, p. 56, nr. 193, fig. 55; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Toti; tipul 1); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Toti; tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 142 (tipul A/II2); A. Vulpe 1975, p. 20, nr. 13-15, pl. 1/13, 2/14, 15; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 134 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 188, nr. 1014.


303

4. A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 109A, pl. 14/109A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. 135 (aceeaşi listă); Maxim 1999, p. 188, nr. 1014. TĂUTELEC, com. Cetariu, jud. Bihor (Toteleac, Tóttelek) 1. A.B.8. (1510A). Topor, fragment, grupa topoare de formă necunoscută, amintit în literatura veche ca fiind descoperit în această localitate. Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: Roska 1942a, p. 293, nr. 84; Maxim 1999, p. 188, nr. 1013. TÂRGU BUJOR (oraş), jud. Galaţi 1. A.B.10.1.2. (1511). Topor plat (pl. 50/10), varianta Coteana, grupa topoare plate înguste, descoperit întâmplător pe teritoriul oraşului. Dimensiuni: lung. = 16,4 cm, lat.t. = 4,1 cm, gros. = 1,3 cm, greutate = 0,348 kg. Muzeul Galaţi (inv. 13852). Bibliografie: 1. Dragomir 1979, p. 594, nr. 3, fig. 2/1. TÂRGU FRUMOS (oraş), jud. Iaşi Cercetările arheologice efectuate între anii 1990-1995, 1999, 2001, în staţiunea din cultura Precucuteni III (etapa finală; staţiunea are trei straturi din faza culturii amintite), din punctul „Baza Pătule”, au dus la descoperirea, în diferite contexte arheologice, a 15 piese de cupru întregi şi fragmentare: 1. A.5.2. (1512). Străpungător (pl. 5/15) cu secţiunea transversală rectangulară pe aproximativ trei sferturi din suprafaţă şi ovală în zona vârfului . Universitatea „Al.I.Cuza”, Seminarul de arheologie, Iaşi. 2. A.5.7. (1513). Străpungător, fragment (pl. 8/26), cu secţiunea transversală rectangulară. Aceeaşi colecţie. 3. A.5.7. ? (1514). Probabil un străpungător, fragment (pl. 8/27), cu secţiunea transversală circulară, corodat. Aceeaşi colecţie. 4. C.1.1. (1515). Brăţară spiralică (pl. 56/12) din tablă de cupru cu secţiunea transversală rectangulară. Dimensiuni: diam. = 4,5 / 4 cm; are două spire. Aceeaşi colecţie. 5. C.2.1. (1516). Verigă sau inel (pl. 59/3 ) cu capetele suprapuse. Dimensiuni: lat. = 1,2 cm; sârmă de cupru cu secţiunea transversală rotundă. 6. C.4.1. ? (1517). Două fragmente de tablă (pl. 60/2) semicirculară, presupuse a fi aparţinut unei mărgele tubulare. Aceeaşi colecţie. 7. D.5. (1518. - 1520.). Trei fragmente, probabil lame de cuţitaşe (pl. 63/17-19), cu secţiuni transversale rectangulare şi triunghiulare. Aceeaşi colecţie. 8. D.5. (1521). Câteva fragmente amorfe de la piese care s-au distrus (unelte sau arme). Aceeaşi colecţie. 9. C.1.1. (1522). Brăţară spiralică descoperită în anul 1999, lângă o locuinţă din stratul al doilea din aşezare; este confecţionată dintr-o bară de cupru cu secţiunea transversală de formă lenticulară; piesa are două spire. Aceeaşi colecţie (inedită). 10. C.1.6. (1522A.) Brăţară descoperită în aşezare în anul 2001, în S.X, caroul 25a, la 0,73 m adâncime; este confecţionată din tablă înfăşurată sub forma unui tub. Aceeaşi colecţie (inedită). Bibliografie:

Ion Mareş

304

1. - 8. Ursulescu / Boghian 1997-1998, p. 16-17, fig. 37/1-9. 9. Informaţii amabile, dr. Dumitru Boghian. 10. Boghian / Ursulescu / Cotiugă / Tencariu / Istina 2002, p. 315. TÂRGU MUREŞ (oraş), jud. Mureş 1. A.5.2.? (1523). Străpungător, fragment (pl. 5/7), găsit în groapa B, în timpul săpăturilor arheologice din anii 1909, 1910 (Kovács 1915). Analiza materialelor ceramice din gropile A, B, C a demonstrat faptul că aparţin culturilor Bodrogkeresztúr şi Ariuşd (ceramică bicromă, tricromă şi neagră lustruită (Vlassa 1976b, p. 63), cât şi contemporaneitatea lor; materialele din groapa C, după Petre Roman, pot fi atribuite unui orizont Tiszapolgár târziu sau Bodrogkeresztúr; ceramica pictată cu alb pe fondul negru lustruit al vasului, din acelaşi complex, este o caracteristică nu numai pentru faza Cucuteni A şi Ariuşd, ci şi pentru faza Cucuteni B2 de tip Sărata-Monteoru sau complexele cu torţi aplicate, ele reprezentând o etapă evolutivă locală, explicată de unele manifestări Petreşti şi Ariuşd târzii (Roman 1971, p. 91, 108, 109; idem 1973, p. 63-64). Muzeul Cluj. 2. A.B.4.2.7. (1524). Topor-târnăcop, fragment (pl. 45/9), care provine probabil din împrejurimile oraşului (Roska 1942b), din locul „Pădurea Gyera” (Maxim 1999), tipul Jászladány, varianta nedeterminată (A. Vulpe 1975). Se păstrează braţul cu tăişul vertical rupt de la gaura pentru coadă. Muzeul Târgu Mureş (inv. 2737). Bibliografie: 1. Kovács 1915, p. 302, 324, fig. 5/4, 4a; Comşa 1980, p. 212, nr. 22, fig. 2/16 (cultura Cucuteni, etapa A2). 2. Roska 1942b, p. 44, nr. 109; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (fragment de tip necunoscut); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Marosvásárhely; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 46, nr. 209, pl. 28 / 209; Lazăr 1995, p. 255, nr. LXXXVI. 1. A, e, pl. LVII/2; Maxim 1999, p. 188, nr. 1018 (fragment de topor din cupru). TÂRGU OCNA (oraş), jud. Bacău În timpul plantării viţei de vie, în anul 1927, în locul „Podei” („Dealul Podei / La Podei”) - un promontoriu detaşat din terasa înaltă, pe latura dreaptă a râului Trotuş - a fost descoperit întâmplător un depozit format din trei topoare (unul întreg şi două fragmente) şi o lamă de pumnal (nr. 1528) care nu are legătură cu depozitul. În punctul amintit se află o staţiune în care au fost practicate sondaje şi cercetări arheologice în anii 1933, 1939-1943 (Constantin Matasă), 1956 (Adrian C. Florescu şi Constantin Matasă), cu un nivel de locuire din faza Cucuteni B, un strat Gorodsk-Usatovo (respectiv Horodiştea-Folteşti), altul din epoca bronzului şi din perioade ulterioare (Matasă 1964, p. 11-62). Săpăturile arheologice au fost continuate în anii 1973 (Ştefan Cucoş şi Dan Monah), 1977-1978 (Dan Monah şi Silvia Antonescu), fiind stabilită locuirea din etapa Cucuteni B2 (Monah / Cucoş 1985; Cucoş 1999, p. 184, nr. 57). 1. 2. 3. A.B.4.4. (1525. 1526. 1527.). Trei topoare-târnăcop, unul întreg şi două fragmente (pl. 47/2,4, 6), tipul Târgu Ocna, descoperire întâmplătoare de depozit. Dimensiuni: lung.a. = 14,2 cm, lat.max. = 4 cm, gros. (cu manşonul) = 3 cm, diam.g.c. = 2,4 cm; o bucată din braţul cu tăişul orizontal este ruptă din vechime (nr. 1525); lung.a. = 11cm, lat.max. = 5 cm, lat.t.v. = 4,2 cm, diam.g.c. (latura exterioară) = 3 cm şi (latura interioară) = 2,4 cm; se păstrează braţul cu tăişul vertical rupt din zona găurii pentru coadă (nr. 1526); lung.tot. = 19,5 cm, lat.t.v. = 3,7 cm, lat.t.o. = 4,4 cm, diam.g.c. (exterior) = 5 cm şi (interior) = 3,5 cm, înalt.m. = 1,5 cm (nr. 1527) (Matasă 1964). Muzeul Oneşti (inv. 423-425). Analizele spectrale nr. 8837-8839, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8837 0 0 0,8 0 urme <0,01 0 0 0 0 0 423 47/6 8838 0 0 1,05 0 <0,01 0 0 0 0 0 0 424 47/4 8839 0 0 1 0 <0,01 0 urme 0 0 0 0 425 47/2

4. B.1.2. (1528). Pumnal (pl. 54/3), tipul Bodeşti, descoperit întâmplător în anul 1927. Dimensiuni: lung. = 12,1 cm, lat.b. = 3 cm (Matasă 1964).


305

Muzeul Oneşti. 5. B.1.2. (1529). Pumnal, fragment (pl. 54/4), tipul Bodeşti, descoperit în timpul săpăturilor arheologice din 1943; apartenenţa nu este sigură la una dintre culturile identificate în staţiunea amintită (Matasă 1964, p.19,24). Dimensiuni: lung.a. = 9,2 cm, lat.b. = 3,2 cm (Ibidem, p.23). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 1545). Analiza spectrală nr. 8829, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8829 0 0,094 2,7 urme 0,014 <0,01 0,007 0 0 0 + 1545 54/4

6. A.B.11. (1530). Lamă de cuţit (pl. 53/4) descoperită în aşezare, în timpul sondajelor arheologice din anii 1933, 1935-1943, 1956, fără o certitudine în ceea ce priveşte nivelul în care a apărut (Mătasă 1964, p.19); lama cuţitului este lăţită la vîrf şi arcuită, fiind asemănătoare unui cosor, iar la mâner este îndoită lateral. Dimensiuni: lung. = 3,5 cm, lat.(la vîrf) = 1 cm, gros. = 0,2 cm (Ibidem, p. 23). 7. A.5.2. (1531). Străpungător (pl. 5/12) descoperit în aşezare, în timpul sondajelor arheologice (din anii 1933, 1939-1943, 1956), în condiţii neclare în ceea ce priveşte apartenenţa obiectului la unul dintre nivelurile identificate (Ibidem, p. 19). Dimensiuni: lung. = 3,5 cm; piesa are secţiunea transversală dreptunghiulară, vârful îndoit şi din capătul de sus îi lipseşte o parte (Ibidem, p. 23). Muzeul Piatra Neamţ (inv.1543). Analiza spectrală nr. 8828, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghaus / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 246-247).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8828 0 0 1,22 0 <0,01 urme 0 0 0 0 urme 1543 5/12

Bibliografie: 1. - 3. Berciu 1939-1942, p. 54, nr. 1, fig. 1/8 (ilustrează toporul întreg; menţionează trei topoare, descoperite în stratul cu ceramică pictată de stil Cucuteni D, incluse în tipul C, varianta C3, seria Târgu Ocna); Florescu 1954, p. 597 şi nota 3 (aminteşte patru topoare în care cuprinde şi exemplarul de la Piatra Şoimului [fost Calu, vezi la noi nr. 1352; discuţia, la A. Vulpe 1975]); Matasă 1964, p. 23-24, fig. 8/27-29; A. Vulpe 1964, p. 461 şi nota 24, fig. 3/7 (piesa întreagă); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (trei topoare de tip Jászladány; aşezare cu vase Cucuteni); Schubert 1965, p. 282, nota 29; A. Vulpe 1973, p. 228 şi nota 77; idem 1975, p. 49, nr. 219-221, pl. 29/219-221; Comşa 1980, p. 216, nr. 37e, fig. 9/2-4; Monah / Cucoş 1985, p. 153, nr. 1027; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 210, nr. 68 –70; Cucoş 1999, p. 75, nr. 3.4.-3.6., fig. 23/6-8. 4. - 7. Matasă 1964, p. 23-24, fig 8/26, 30, 9/1, 2; Comşa 1980, p. 216, nr. 37 a-d, fig. 8/11-13; Novotná 1978, p. 318 (lama de pumnal, nr. 1528); Cucoş 1999, p. 74, 76, fig. 23/3, 4, 24/5. TÂRGUŞOR, com. Cherechiu, jud. Bihor (Asszonzyvásár, Asonvaşar) 1. A.B.1.12. (1532). Topor-ciocan, tipul Székely - Nádudvar, varianta Monostorpályi (Patay 1984), descoperire singulară. Dimensiuni: lung. = 23,4 cm, greut. = 1,820 kg (Ibidem.); pe latura interioară a braţului-ciocan, lângă gaura pentru coadă, are un semn rotund (Roska 1942b; Patay 1984). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 65/1904). Analiza spectrală nr. 6559, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 182-183).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6559 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 0 65/1904 -

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 29, nr. 124; 1942b, p. 26, nr. 13 (tipul Mezőkeresztes); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Asonvaşar; tipul 5); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 7 (Asszonzvására; tipul Mezőkeresztes); A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 70 (tipul Mezőkeresztes); Patay 1984, p. 99, nr. 578, pl. 53/578; Maxim 1999, p. 188, nr. 1018 (topor din cupru).

Ion Mareş

306

TÂRNAVA, oraş Mediaş, jud. Sibiu (Proştea Mare, Nagyprépostfalva, Gross-Probstdorf) 1. A.B.4.2.3. (1533). Topor-târnăcop (pl. 35/2), tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare; în localitate sunt amintite trei locuiri din cultura Petreşti, cu una din ele fiind pus în legătură şi toporul (Maxim 1999). Muzeul Brukenthal Sibiu (A 297). Analiza spectrală nr. 8904, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 250-251).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8904 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 A 297 35/2

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 187, nr. 24; idem 1942b, p. 45, nr. 121; Popescu 1944, p. 29, nota 4, pl. I/4 (Proştea-Mare; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Nagyekemezö; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 41, nr. 139, pl. 18/139; Maxim 1999, p. 188, nr. 1019. TÂRNĂVIŢA, com. Brănişca, jud. Hunedoara Fără a se cunoaşte contextul descoperirii, de pe teritoriul satului provin două topoare cu două tăişuri dispuse în cruce, probabil un depozit. Piesele au fost achiziţionate în anul 1898 de către Muzeul din Deva. (Andriţoiu 1971, p. 37, nota 3, p. 38, nota 8): 1. A.B.4.2.1. (1534). Topor-târnăcop (pl. 27/5), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (A. Vulpe 1975). În literatura veche exemplarul apare eronat ca fiind descoperit la Cugir, jud. Hunedoara (Roska 1942a, p. 144, nr. 322; idem 1942b, p. 40, nr. 98; Popescu 1944, p. 29, nota 4; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6, localitatea Kudsir; vezi discuţiile la Andriţoiu 1971, p. 37, nota 3; A. Vulpe 1975, p. 38, nr. 94). Dimensiuni: lung. = 18,2 cm; lung.br.t.v. = 7,8 cm, lung.br.t.o. = 7,4 cm, lat.t.o. = 3,6 cm, lat.t.v. = 3,1 cm, diam.m. = 2,7 cm, greut. = 0,580 kg (Andriţoiu 1971). Muzeul Deva (inv. 5234). 2. A.B.4.2.4. (1535). Topor-târnăcop (pl. 39/8), acelaşi tip, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975). Dimensiuni. lung. = 26,5 cm, lung.br.t.v. = 11,6 cm, lung.br.t.o. = 11,7 cm, lat.t.o. = 5 cm, lat.t.v. = 3,7 cm, diam.m. = 3,4 cm, greut. = 1,310 kg (Andriţoiu 1971). Muzeul Deva (inv. 5238). Analizele spectrale nr. 9145, 9146, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 258-259).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9145 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 5234 27/5 9146 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 5238 39/8

Bibliografie: 1. - 2. Roska 1942a, p. 282, nr. 44; idem 1942b, p. 54, nr. 186; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (greşit Tirnaica; tipul Jászladány); Andriţoiu 1971, p. 38, nr. 1-2, fig. 1/a-b; A. Vulpe 1973, fig. 2/14 de la p. 224; idem 1975, p. 38, 42, nr. 94, 158, pl. 12/94, 21/158, 57/C; Lazarovici 1983, p. 18, nr. 139 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 188, nr. 1021. TÂRPEŞTI, com. Petricani, jud. Neamţ Staţiunea arheologică din punctul „Râpa lui Bodai”, situată pe un promontoriu de deal de pe latura stângă a râului Topoliţa a fost cercetată integral arheologic prin săpăturile sistematice începute din anul 1959 şi desfăşurate cu unele întreruperi până în anul 1968 (Marinescu-Bîlcu 1981; Monah / Cucoş 1985, p. 153, nr. 1028). Din această aşezare provin şi obiecte de cupru: 1. A.B.10.1.1. (1536). Topor-plat miniatural (pl. 50/5), varianta Gumelniţa, descoperit în aşezare, în anul 1959, faza Cucuteni A2-A3. Dimensiuni: lung. = 2,1 cm, gros.= 0,5 cm; are secţiunea plan-convexă. Inst. Arh. Bucureşti.


307

2. A.1.1. (1537). Daltă, fragment (pl. 1/6), descoperită în aşezare, în nivelul Precucuteni III. Dimensiuni aprox.: lung.a.= 5,5 cm, lat.= 0,5 cm; are secţiunea transversală dreptunghiulară, tăişul îngust şi rotunjit. Inst. Arh. Bucureşti. 3. 4. A.1.3. (1538. 1539.). Două dăltiţe-străpungătoare (pl. 1/16,17) descoperite în aşezare, faza Cucuteni A (etapa neprecizată; probabil A2-A3). Dimensiuni: lung. = 6 cm (nr. 1538) şi 10,3 cm (nr. 1539); ambele piese au un capăt ascuţit şi celălalt, lăţit, prevăzut cu tăiş; primul exemplar are secţiunea transversală rotundă, celălalt are secţiunea transversală rectangulară; corpul, îngroşat spre zona cu tăiş, este îndoit de la mijloc. Inst. Arh. Bucureşti. 5. 6. A.3.2.; A.3.3. (1540. 1541.). Două cârlige de undiţă (pl. 2/10,11) descoperite în aşezare, în nivelul Precucuteni III. Primul exemplar are secţiunea transversală rombică, un capăt fiind prevăzut cu inel de prindere a firului; al doilea exemplar, fragmentar, are secţiunea transversală circulară, este deformat şi pare a fi de la un cârlig de undiţă. 7. A.3.1. (1542). Cârlig de undiţă (pl. 2/5) descoperit în aşezare, în locuinţa 12/1963 (cu ceramică bi- şi tricromică), etapa Cucuteni A2-A3 (Ibidem, p. 57, 75-76). Dimensiuni: lung. = 4,3 cm, greut. = 0,0002 kg; are secţiunea transversală rotundă, inel de prindere a firului, vârful ascuţit (Cucuteni 1997); descoperiri însoţitoare: două brăţări (nr. 1549, 1550.). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 6588). 8. A.5.1. (1543). Străpungător (pl. 3/11) descoperit în aşezare, în locuinţa 20/1964, faza Cucuteni A2-A3; descoperiri însoţitoare: brăţară, fragment (nr. 1551). Exemplarul, curbat la mijloc, are secţiunea transversală ovală, un capăt rotunjit şi celălalt ascuţit. Inst. Arh. Bucureşti. 9. 10. A.5.5. (1544. 1545.). Două străpungătoare (pl. 7/19,23) descoperite în aşezare, primul în locuinţa 11/1963, etapa Cucuteni A1-A2; la descoperire: disc de cupru (nr. 1556); al doilea provine din locuinţa 23/1964, etapa Cucuteni A2-A3; au ambele capete ascuţite (la piesa a doua un capăt este rupt), secţiunea transversală dreptunghiulară şi pătrată. Dimensiuni aprox.: lung. = 4 cm şi 7,13 (după desene). Inst. Arh. Bucureşti. 12. A.5.3. (1546). Străpungător (pl. 7/26) descoperit în aşezare, faza Cucuteni A, etapa neprecizată (probabil Cucuteni A2-A3) ; are secţiunea transversală romboidală, vîrful ascuţit, corpul arcuit. Inst. Arh., Bucureşti. 13. A.5.7. (1547). Străpungătoare, fragmente, descoperite în aşezare, în nivelul Precucuteni III şi în locuirea Cucuteni A (numărul lor nu este precizat); au în general secţiunea transversală circulară şi romboidală; se păstrează, în mare parte, vîrfuri şi alte fragmente. Inst. Arh. Bucureşti. 14. C.1.2. (1548). Brăţară cu capetele suprapuse (pl. 57/7) descoperită în aşezare, în locuirea Cucuteni A (etapa neprecizată; probabil A2-A3); are secţiunea transversală semicirculară şi capetele subţiate care se suprapun pe circa jumătate din circumferinţă. Dimensiuni aprox.: diam.int. = 3,7-4 cm (după desen). Inst. Arh. Bucureşti. 15. 16. C.1.3. (1549. 1550.). Două brăţări deschise (pl. 58/11,12) (pentru datare şi descoperire, vezi nr. 1542) confecţionate din sârmă cu secţiunea transversală rotundă; capete subţiate şi uşor ascuţite. Dimensiuni aprox.: diam.int. = 4,1 cm şi 3,6 cm (după desene). Inst. Arh. Bucureşti. 17. C.1.6. (1551). Brăţară, fragment (pl. 58/15) (pentru descoperire şi datare, vezi nr. 1543), lucrată dintr-o placă masivă cu secţiunea transversală dublu concavă. Dimensiuni aprox.: lat. (la capete) = 1,3-1,7 cm, gros. = 0,3 cm, lung.a. = 2,65 cm (după desen). Inst. Arh. Bucureşti. 18. C.2.2.. (1552). Verigă deschisă (pl. 59/4) descoperită în aşezare, în nivelul Precucuteni III. Dimensiuni aprox.: diam.int. = 1,5 cm, cel ext.=2 cm (după desen); are secţiunea transversală rombică, un capăt ascuţit şi celălalt tăiat oblic. 19. 20. C.3.2. (1553. 1554.). Două inele deschise (pl. 59/15,16) descoperite în aşezare, primul în locuinţa 9/1962 (cu ceramică bi- şi tricromă ) din etapa Cucuteni A2-A3, al doilea din locuirea Cucuteni (etapa neprecizată, probabil A2-A3). Dimensiuni aprox.: diam.int. = 2,4 cm şi 2 cm (după desen); lucrate din sârmă cu secţiunea transversală rotundă; capete subţiate şi ascuţite (nr. 1553), un capăt ascuţit (nr. 1554). Inst.Arh. Bucureşti.

Ion Mareş

308

21. C.4.1. (1555). Mărgele tubulare (pl. 60/1,1A), în număr neprecizat, descoperite în aşezare, în locuirea Cucuteni A (etapa neprecizată). Dimensiuni aprox.: lung. = 4 cm, diam.int. = 0,4 cm (după desen); confecţionate din tablă răsucită în cilindru cu capetele desfăcute. Inst. Arh. Bucureşti. 22. 23. C.8.1.1. (1556. 1557.). Discuri convexe (pl. 62/3,4), fragmente (nu s-a putut preciza numărul), descoperite în aşezare; primul exemplar (pentru descoperire, vezi nr. 1544) este din etapa Cucuteni A1-A2, celelalte din faza Cucuteni A (etapa neprecizată); lucrate din tablă rotundă (nr. 1556); au una sau mai multe perforaţii pe margine (la primul exemplar se poate observa urma unei asemenea găuri) şi se află în stare precară de conservare. Inst. Arh. Bucureşti. 24. C.8.3. (1558). Pandantiv / amuletă (pl. 63/4) descoperit în aşezare, în locuinţa 24 (cu ceramică bicromă), probabil din etapa Cucuteni A1. Dimensiuni aprox.: lung. = 3,60 cm, lat. (la bază) = 2,5 cm (după desen); este confecţionat din tablă plată de formă dreptunghiulară; una din laturi este uşor curbată; prezintă patru preforaţii dispuse câte două, la bază şi în zona superioară. Inst. Arh. Bucureşti. 25. 26. C.10.1.1. (1559.1560.). Două ace (pl. 9/1,2), descoperite în aşezare, în nivelul Cucuteni A (etapa neprecizată). Dimensiuni: lung.=9,4 cm şi 8,7 cm; au secţiunea transversală rotundă şi vârful ascuţit; puteau fi folosite şi ca străpungătoare. Inst.Arh. Bucureşti. 27. C.10.8. (1561). Ace, fragmente (în număr neprecizat), descoperite în aşezare, în nivelul Precucuteni III şi nivelul Cucuteni A (etapa neprecizată); se păstrează vârfuri de ace şi alte fragmente; unele provin de la ace lungi, mai groase sau mai subţiri, cu secţiunea transversală în general rotundă. Inst. Arh. Bucureşti. 28. 29. D.7.1. (1562. 1563.). Două sârme (pl. 64/2,3) descoperite în aşezare, în nivelul Precucuteni III; au secţiunea transversală rotundă (primul) şi ovală (al doilea); pot fi considerate ca rezervă de material pentru confecţionarea unor unelte sau podoabe. Inst. Arh., Bucureşti. 30. D.7.2. (1564). Sârmă (?) sau colier (?) (pl. 64/12), descoperită în aşezare, în nivelul Cucuteni A (etapa neprecizată); bară subţire, cu secţiunea transversală dreptunghiulară, care poate fi ori o rezervă de material ori chiar un colier (?). Inst. Arh. Bucureşti. 31. D.4. (1565). Bară deformată (pl. 63/20) descoperită în aşezare, în nivelul Cucuteni A (etapa neprecizată); are secţiunea transversală rectangulară, un capăt este rupt din vechime. Dimensiuni: gros.aprox. = 0,2-0,4 cm; poate fi o rezervă de material sau probabil un colier. Inst. Arh. Bucureşti. 32. D.7. (1566). Sârme, fragmente (numărul lor nu este precizat), descoperite în aşezare, în nivelul Precucuteni III şi în nivelul Cucuteni A (etapa neprecizată); sunt bucăţi mai mari sau mai mici, rezerve de material. Inst. Arh. Bucureşti. 33. A.4. (1567). Cârlig (pl. 2/17) descoperit în aşezare, în nivelul Cucuteni A (etapa neprecizată); de mici dimensiuni, lucrat din sârmă cu secţiunea transversală aproape romboidală; capetele sunt curbate în sens invers. Inst. Arh. Bucureşti. Bibliografie: 1. - 4. 8. - 17. 19. - 33. Marinescu-Bîlcu 1981, p. 31, 57, 69-70, 75, 78-81, 148, fig. 52/5-7, 198/1-7, 9-12, 199/1-22. 5. 6. 18. Idem 1974, p. 51, fig. 25/2, 3; idem 1981, p. 31, fig. 52/1-3, 102/17-18. 7. Idem 1968, p. 416; idem 1981, p. 57, 75-76, fig. 198/8; 199/5; Cucuteni 1997, p. 220, nr. 171, fig. 171 şi de la p.160.


309

TEIU, jud. Argeş 1. A.B.1.3. (1568). Topor-ciocan (pl. 15/4), tipul Vidra (A. Vulpe 1975), descoperit într-un tell gumelniţean (săpăturile arheologice din anul 1963 efectuate de S. Morintz şi I. Nania), în stratul superior (din faza a patra de locuire) care aparţine culturii Gumelniţa B1, în condiţii stratigrafice sigure, lângă o vatră. Muzeul Piteşti (fără inv.). 2. C.10.6. (1569). Ac cu capul terminat în două spirale opuse (volute), descoperit în acelaşi tell (în anul 1963) şi cu aceeaşi datare (vezi nr. 1568). Inst. Arh. Bucureşti (inedit). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1964, p. 458-459 şi nota 4; Schubert 1965, p. 283; Bognár-Kutzián 1972, p. 144, 199; A.Vulpe 1973, p. 225 şi nota 46; idem 1975, p. 22, nr. 25, pl. 2/25; idem 1976, p. 141; Comşa 1978, p. 115, nota 30, fig. 3/D, 11; idem 1983, p. 19, nr. 3, fig. 3; idem 1987b, fig. 21/II.D, 11. 2. Comşa 1965, p. 365, nr.7 (trimiterea de la nota 11 este greşită); idem 1978, p. 116, nota 41; Bem 1999-2000, p. 162, nota 64. TEIUŞ (oraş), jud. Alba (Tövis) 1. A.B.2.3. (1570). Topor-ciocan, tipul Şiria, grupa topoare cu braţul-ciocan cilindric (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător; a fost achiziţionat împreună cu exemplarul următor (nr. 1571) (Patay 1984). Dimensiuni: lung. = 14,8 cm; greut. = 0,180 kg; puternic corodat; tăişul este deteriorat (Ibidem.). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 32/1903. 2; nou: 52.26.28). 2. A.B.4.2.4. sau A.B.4.2.2. (1571). Topor-târnăcop (pl. 39/2), tipul Jászladány, varianta Petreşti, probabil o descoperire întâmplătoare (A. Vulpe 1975); după Pál Patay, toporul este din varianta Orşova (Patay 1984). Dimensiuni: lung. = 17,7 cm, greut. = 0,370 kg (Ibidem.). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 32/1903. 1). Analiza spectrală nr. 6518 (descoperire de depozit), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 182-183).


Bibliografie: 1. - 2. Roska 1942a, p. 293, nr. 93 (două topoare din care unul are lungimea de 17,8 cm; inv. 12.1903); idem 1942b, p. 56, nr. 195 (un topor cu un tăiş şi unul cu dublu tăiş în cruce, ambele cu lungimea de 17,8 cm; inv. 33.1903); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, 7, listele 4, 6 (Tövis; un exemplar inclus în forma grupei 2 şi altul în tipul Jászladány); Patay 1968, p. 14 şi tabelul de la p. 20-21, nr. 22 (primul topor); A. Vulpe 1975, p. 32, 42, nr. 77, 153, pl. 20/173 (ilustrat al doilea topor); Patay 1984, p. 100 - 101, nr. 587, 593, pl. 55/587, 593; Maxim 1999, p. 188, nr. 1025 (două topoare de tip Jászladány, varianta Petreşti). TELEAC, com. Feliceni, jud. Harghita 1. A.B.1.1. (1572). Topor-ciocan (pl. 13/4), tipul Pločnik, descoperire întâmplătoare (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 20,6 cm, lat. = 4 cm, înalt. = 1,9-2,9 cm (Metalurgia 1995, p. 23, nr. 4). Muzeul Brukenthal, Sibiu (A 303). Analiza spectrală nr. 8898, efectuată în Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8898 0 0 0 0 0,05 0 0 0 0 0 0 A 303 13/4

Ion Mareş

310

Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 30, pl. II/10; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); A. Vulpe 1975, p. 20, nr. 12, pl. 1/12; Comşa 1980, p. 213, nr. 24, fig.3/4; Metalurgia 1995, p. 23, nr. 4; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 201, nr. 5; Maxim 1999, p. 189, nr. 1027. TIHĂU, com. Surduc, jud. Sălaj 1. A.B.8. (1573). Topor de tip necunoscut descoperit întâmplător între sat şi gara Surduc. Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. Lakó 1981, p. 73, nr. 88d ; Maxim 1999, p. 189, nr. 1031. TIMIŞOARA, jud. Timiş 1. A.B.4.2.5. (1574). Topor-târnăcop (pl. 43/2), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975; Lazarovici 1975), descoperit întâmplător în împrejurimile oraşului. Dimensiuni: lung. = 24,5 cm, lat. t. = 6,1 cm, greut. = 0,900 kg (Ibidem.). Muzeul Timişoara (inv. 1911; alte marcaje: 270; IX-83; IV=1476; donat muzeului în anul 1902). 2. A.B.4.2.7. (1575). Topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta necunoscută, descoperire întâmplătoare în condiţii necunoscute, în oraş sau în împrejurimi. Fost la Muzeul Timişoara (inv. IV=1585), transferat la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. 3. A.B.4.2.2. (1576). Topor-târnăcop (pl. 31/1), tipul Jászladány, varianta Orşova, descoperire întâmplătoare în oraş sau împrejurimi, în condiţii necunoscute. Dimensiuni: lung. = 22,8 cm, greut. = 1,2 kg. Colecţia Somogy, Timişoara. 4. A.B.4.2.7. (1577). Topor-târnăcop, tipul Jászladány, varianta necunoscută, descoperire întâmplătoare în oraş sau împrejurimi, în condiţii necunoscute. Fost în colecţia Somogy, Timişoara (pierdut). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 281, nr. 35; 1942b, p. 54, nr. 184; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Temesvár; tipul Jászladány); Lazarovici 1975, p. 28, lista 6, nr. 36, fig. 9/8; A.Vulpe 1975, p. 44, nr. 189, pl. 26/189. 2. - 4. Lazarovici 1975, p. 29, nr. 37-39, fig. 10/2 (nr. 1576). TOMEŞTI, com. Cârţa, jud. Harghita (Csíkszenttamás) 1. A.B.9. (1365). Topor, fragment (pl. 49/9), care nu mai poate fi clasificat tipologic (A.Vulpe 1975), nu se cunosc condiţiile descoperirii. Apare şi cu locul descoperirii Plăieşii de Sus (com. Plăieşii de Jos, jud. Harghita) (A. Vulpe 1975). În Repertoriul arheologic al judeţului Harghita fragmentul de topor este la ilustraţie cu locul descoperirii Tomeşti, dar în text nu se regăseşte, fiind semnalat doar un topor de bronz găsit în locul „Cărbunar” (Repertoriul Harghita 2000, p. 84, nr. VIIc. 2. [123]). Dimensiuni: lung. = 14,1 cm, diam. = 1,5 x 2,9 cm, greut. = 0,535 kg; are forma triunghiulară, vârful ascuţit; înainte de achiziţie piesa a fost utilizată în gospodăria locuitorului de la care a fost cumpărată (V. Crişan 1994). Toporul este rupt din zona găurii pentru coadă, probabil din vechime, păstrându-se un fragment similar cu braţul ascuţit al unui topor-târnăcop (Axtpickel). Muzeul Miercurea Ciuc (inv. 269). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 53, nr. 239, pl. 31/239; Repertoriul Harghita 2000, pl. 6/5; V. Crişan 1994, p. 240, nr. 4, pl. 1/3 (topor cu braţele în cruce, tipul Jászladány)


311

TOTORENI, com. Tărcala, jud. Bihor (Tatárfalva) 1. A.B.8. (1578). Topor de aramă cu dublu tăiş în cruce de tip necunoscut. Locul de păstrare nu se cunoaşte. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 280, nr. 14; idem 1942b, p. 53, nr. 180; Maxim 1999, p. 189, nr. 1041. TRAIAN, com. Zăneşti, jud. Neamţ Staţiunea arheologică din punctul „Dealul Fântânilor” din apropierea satului, situată pe un fragment din terasa de pe latura stângă a râului Bistriţa, a fost cercetată pe parcursul a mai multor ani prin efectuarea de săpături arheologice sistematice (Vladimir Dumitrescu, Hortensia Dumitrescu) (pentru aşezare, istoricul cercetărilor şi bibliografie, vezi Monah / Cucoş 1985, p. 155, nr. 1043); de aici provin şi obiecte de cupru: 1. 2. A.3.1. (1579. 1580). Două cârlige de undiţă (pl. 2/6,7) descoperite în aşezare în anul 1957, în nivelul Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti. 3. A.5.2. (1581). Străpungătoare (pl. 5/3), numărul lor nu este precizat, descoperite în aşezare în anul 1951, în stratul Cucuteni A-B; piesele au secţiunea transversală rectangulară. Dimensiuni: lung. = 8,6 cm. Inst. Arh. Bucureşti. 4. A.5.2. (1582). Străpungătoare (numărul lor nu este precizat) descoperite în aşezare în anul 1952, în nivelul Cucuteni A-B; piesele au secţiunea transversală pătrată. Inst. Arh. Bucureşti şi Muzeul Piatra Neamţ (inedite). Analiza spectrală nr. 8750 (sulă, 1952, S.VI, caroul 21, -1,35 m, Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 16113), efectuată în Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 244-245).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8750 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II 16113 -

5. A.5.2. (1583). Străpungătoare (numărul lor nu este precizat) descoperite în aşezare în anul 1953, în stratul Cucuteni A-B; un exemplar a fost găsit în secţiunea VI, caroul 21, la 0,60 m adâncime, iar altul provine din secţiunea 1A, dintr-o groapă, de la 1,10 m adâncime. Piesele au secţiunea transversală rectangulară. Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 14905; II 14907; inedite) . Analizele spectrale nr. 8749, 8758, efectuate în Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8749 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 II 14905 - 8758 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II 14907 -

6. A.5.2. (1584). Străpungător descoperit în aşezare în anul 1954, în secţiunea VII, caroul 3, la 0,40 m adâncime, în nivelul Cucuteni A-B. Piesa are secţiunea transversală rectangulară. Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 14805; inedit). Analiza spectrală nr. 8763, efectuată în Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).


7. A.5.2. (1585). Străpungătoare (numărul lor nu este precizat) descoperite în aşezare în 1956, în stratul Cucuteni A-B. Exemplarele au secţiunea transversală rectangulară. Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 14687; inedite). Analiza spectrală nr. 8759 (sulă cu patru muchii, 1956, S III, -0,85 m, Muz. Naţ. Ant., Bucureşti, inv. II 14687), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).

Ion Mareş

312

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8759 1,15 0,03 0,57 0,09 0,21 0,24 0,008 urme 0 0 0 II 14687 -

8. - 11. A.5.4., A.5.5 (1586. - 1589.). Patru străpungătoare; trei dintre ele (pl. 8/1,2,3) au fost descoperite în anul 1957, sub nivelul locuinţelor din cultura Cucuteni A-B şi pot aparţine stratului din faza Precucuteni III (un exemplar a fost găsit la 0,90-1,00 m adâncime, într-un complex format din vase sparte, râşniţe, două frecătoare din piatră) şi al patrulea provine din nivelul Cucuteni A-B; au capetele ascuţite, secţiunea transversală rotundă (nr. 1586), romboidală (nr. 1587) şi pătrată (nr. 1588, 1589). Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 14531 - II 14534). Analizele spectrale nr. 8760 (sulă cu patru canturi, 1957, S.III, -0,50 m, Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 14531), 8761 (sulă cu patru canturi, 1957, S.I, -1,00 m, Muz.Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 14532), 8762 (sulă cu patru canturi, 1957, N. de loc. III/1 şi III/2, Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 14533), 8764 (sulă cu patru canturi, 1957, S.I, -1,25 m, Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 14534), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8760 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II 14531 - 8761 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II 14532 8/1 8762 0 0 0 0 urme 0,03 0 0 0 0 0 II 14533 7/2 8764 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II 14534 7/3

12. A.5.1.?; A.5.5.? (1590). Străpungătoare (numărul lor nu este precizat) descoperite în aşezare în anul 1958, în locuinţele din faza Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 14320; II 14321; inedite). Analizele spectrale nr. 8756 (sulă, 1958, loc. 1/958 [nr. 203], Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 14320), 8757 (sulă cu patru canturi, 1958, loc. 2/958 [nr. 201], Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 14321), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8756 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 II 14320 - 8757 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II 14321 -

13. A.5.5? (1591). Străpungător descoperit în aşezare în anul 1958, la 0,45 m adâncime, într-o locuinţă cu platformă din lut ars din faza Cucuteni A-B; la descoperire: un ac de cupru încovoiat (nr. 1608) şi „grăunţe” de cupru într-un ciob de vas (nr. 1614); exemplarul are secţiunea transversală pătrată. Inst. Arh. Bucureşti ? (inedit). 14. A.5.5. (1592). Străpungător descoperit în aşezare în anul 1960, în nivelul Cucuteni A-B. Piesa are capetele ascuţite şi secţiunea transversală pătrată. Inst. Arh. Bucureşti ? (inedit). 15. A.5.2. (1593). Străpungător (pl. 5/11) descoperit în aşezare, în nivelul fazei Cucuteni A-B. Dimensiuni: lung. = 8,2 cm, lat. = 0,4 cm; piesa are vârful ascuţit, secţiunea transversală pătrată pe circa 3/4 din suprafaţă şi rotundă spre vârful ascuţit. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 6437). 16. A.5.5. (1594). Străpungător (pl. 8/4) descoperit în aşezare, în nivelul Cucuteni A-B. Dimensiuni: lung. = 9,4 cm; piesa are capetele ascuţite, secţiunea transversală pătrată la mijloc şi rotundă spre capete. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 6436). 17. A.5.5. (1595). Străpungător (pl. 8/5) descoperit în aşezare, în nivelul Cucuteni A-B. Dimensiuni: lung. = 7,8 cm; exemplarul are capetele ascuţite, secţiunea transversală pătrată la mijloc şi rotundă spre extremităţi. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 6463). 18. A.5.5. (1596). Străpungător (pl. 8/6) descoperit în aşezare, în nivelul Cucuteni A-B; Dimensiuni: lung. = 10 cm; piesa are capetele ascuţite, secţiunea transversală pătrată la mijloc şi rotundă spre vârfuri. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 6440). 19. C.1.3. (1597). Brăţară mică, având capetele desfăcute, descoperită în aşezare, în stratul din faza Cucuteni A-B (cercetările din anul 1956). Inst. Arh. Bucureşti (inedită).


313

20. C.1.6.? sau D.7. (1598). Spirală, fragment, descoperită în aşezare în anul 1952; fără alte precizări. Provine probabil din stratul Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 16109; inedită). Analiza spectrală nr. 8753, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8753 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 0 II 16109 -

21. C.3.2. (1599). Inel deschis descoperit în aşezare în anul 1958, în secţiunea II, la 0,40 m adâncime, în nivelul Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 14316; inedit). Analiza spectrală nr. 8767, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8767 0,45 0,99 0,13 0 <0,01 0,04 0 0 0 0 + II 14316 -

22. C.3.3. (1600). Inel închis descoperit în aşezare în anul 1960, într-o locuinţă din nivelul Cucuteni A-B. Dimensiuni: diam. = 0,5 cm; are forma rotundă şi este lucrat dintr-o sârmă cu secţiunea transversală rotundă. Inst. Arh. Bucureşti (?) . 23. 24. C.3.4. (1601. 1602.). Două inele spiralice (pl. 59/14) descoperite în aşezare, la 1,80 m adâncime, într-un complex din faza Precucuteni III; la descoperire: fragmente ceramice, un răzuitor de silex, o râşniţă cu frecător, un fragment de topor plat de piatră, două percutoare de silex, o unealtă de corn perforată, o valvă de scoică şi două pandantive-amulete, unul dintr-o scoică probabil mediteraneană, altul dintr-un os şlefuit şi perforat (H. Dumitrescu 1961). Inelele, lipite între ele prin oxidare, sunt lucrate dintr-o lamă plată şi îngustă, fiecare exemplar având câte trei spire; sunt considerate a fi două inele de buclă spiralice sau pandantive (Ibidem.) sau saltaleoni (Marinescu-Bîlcu 1974). Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 14258). Analiza spectrală nr. 8755, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 244-245).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8755 0 0,14 0,49 urme 0,04 0 0,012 0 0 0 urme II 14258 59/14

25. C.4.1. (1603). Mărgică tubulară (pl. 60/10) descoperită în aşezare, în stratul Cucuteni A-B. Dimensiuni: lung. = 4,9 cm, diam. = 0,6 cm; este lucrată din tablă îndoită cilindric, cu marginile petrecute. Muzeul Piatra Neamţ (inv. 6453). 26. C.4.2.? (1604). Mărgele (numărul lor nu este precizat) descoperite în aşezare în anul 1958, în locuinţele din faza Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inedite). 27. C.4.2.? (1605). Mărgică mică descoperită în sectorul I, în secţiunea 5, complexul 2 (situat la circa 7 m vest de mormântul 2/1956), la 1,40 m adâncime (săpăturile din anul 1958); la descoperire: fragmente ceramice, oase de animale, pietre (H. Dumitrescu 1961a). Provine probabil din nivelul Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inedită). 28. C.4.5. (1606). Mărgică, fragment, care imită forma unui canin de cerb, descoperită în aşezare în anul 1956, în stratul Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inedită). 29. C.8.2. (1607). Pandantiv / amuletă „en violon” (pl. 63/5) descoperit în aşezare, în secţiunea II/1952, groapa V, caroul 14 (marcajul de pe piesă; sau în secţiunea V, caroul 14, la 0,85 m adâncime [Junghans / Sangmeister / Schröder 1968]), în nivelul Cucuteni A-B. Dimensiuni: lung. = 7,2 cm, lat. (la bază) = 2,6 cm, lat. (partea superioară) = 2,2 cm, gros. = 0,2 cm, diam.orificiului = 0,3 cm, greut. = 18,32 gr; este confecţionat din tablă îndoită în două, capătul superior este rotunjit şi prevăzut cu o perforaţie rotundă pentru prindere; partea inferioară (baza) este rotunjită; pe margini se află câte şase zimţi; are patină verde şi depuneri maligne (oxizi de cupru). Muzeul Piatra Neamţ (inv. 6451; fost iniţial la Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 16114 ).

Ion Mareş

314

Analiza spectrală nr. 8754, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Ibidem, p. 244-245).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8754 0 0 0 0 ~0,01 0 0 0 0 0 0 II 16114

6451 63/5

30. C.10.8. (1608). Ac încovoiat la unul din capete ca o undiţă, descoperit în aşezare în anul 1958 (pentru descoperire şi piesele însoţitoare, vezi nr. 1591). Inst. Arh. Bucureşti (inedit). 31. C.10.8. (1609). Ace (numărul lor nu este precizat) descoperite în aşezare în anul 1958, în locuinţele din faza Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inedite). 32. D.1. sau C.2.2.? (1610). Obiect (pl. 63/10) descoperit în aşezare în anul 1957, în nivelul Cucuteni A-B. Exemplarul este confecţionat dintr-o plăcuţă de formă semicirculară; are capetele uşor aplatizate şi rotunjite. Inst. Arh. Bucureşti. 33. D.3. (1611). Tablă, fragment, descoperită în aşezare în anul 1953, în secţiunea IV, caroul 18, la 0,60 m adâncime, în stratul Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 14915a; inedită). Analiza spectrală nr. 8766, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8766 0 0 0 0 0,08 ~0,01 0,01 0 0 0 + II 14915a -

34. D.3. (1612). Tablă răsucită, probabil o mărgică, descoperită în aşezare în anul 1952; fără alte precizări, probabil din nivelul Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inv. II 16110). Analiza spectrală nr. 8752, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8752 0 0 0 0 0,03 0 0 0 0 0 0 II 16110 -

35. D.5. (1613). Bucată amorfă descoperită în aşezare în anul 1952, într-o groapă din nivelul culturii Precucuteni III; fragment inform, neprelucrat (?). Inst. Arh. Bucureşti (inedită). Probabil pentru acest obiect este analiza spectrală nr. 8765 (formă neprelucrată, 1953, Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 14909), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Ibidem.).


36. D.6. (1614). Grăunte, aflat într-un fragment de vas, descoperit în aşezare în anul 1958 (pentru descoperire şi piesele însoţitoare, vezi nr. 1591); posibil să fie o „picătură” de cupru rezultată de la turnare. Inst. Arh. Bucureşti (inedit). 37. D.6. (1615). Cupru topit pătruns în porii unui fragment ceramic de „tip C” ars secundar, descoperire în aşezare, în groapa nr. 1, în anul 1958, în stratul culturii Cucuteni A-B; groapa se afla în apropierea unui mormânt cucutenian din aceeaşi fază şi se presupune că includea resturile unui ospăţ, probabil cu caracter funerar (H. Dumitrescu 1961a, p. 100-101). Inst. Arh. Bucureşti. 38. D.7.1. (1616). Fir răsucit spiralic descoperit în aşezare în anul 1951, în stratul Cucuteni A-B. Inst Arh. Bucureşti (inedit). 39. 40. D.7.1. (1617. 1618.). Două gheme mici de sârmă descoperite în aşezare în anul 1953, într-o groapă probabil rituală, din nivelul fazei Cucuteni A-B. Inst. Arh. Bucureşti (inedite).


315

Probabil pentru aceste obiecte, analiza nr. 8751 (sârmă; 1952, sector I, groapă, Muz. Naţ. Ant. Bucureşti, inv. II 16115), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 244-245); analiza indică bronz.

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8751 10 0,13 urme 0,71 0,18 0,83 urme 0 0 0 ++ II 16115 -

41. D.7.1. (1619). Sârme mici, fragmente, descoperite în aşezare în anul 1956, în stratul culturii Precucuteni III. Inst. Arh. Bucureşti (inedite). Bibliografie: 1. 2. H. Dumitrescu / Vl. Dumitrescu 1959, fig. 5/12-13; Comşa 1980, p. 214, nr. 29, fig. 6/6-7. 3. 38. H. Dumitrescu şi colab. 1952, p. 135-136, fig. 3/5; Comşa 1980, p. 214, nr. 29, fig. 6/3. 4. H. Dumitrescu şi colab. 1953, p. 59; Comşa 1980, p. 124, nr. 29. 5. 6. 11. 20. 21. 33. 34. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968c, p. 244-245, analizele nr. 8749, 8758, 8763, 8760, 8753, 8767, 8766, 8752. 7. 19. 28. 41. H. Dumitrescu 1959, p. 197; Comşa 1980, p. 214, nr. 29. 8. 9. 10. 32. H. Dumitrescu / Vl. Dumitrescu 1959, p. 161, fig. 5/9-11, 14; Marinescu-Bîlcu 1974, p. 51, fig. 25/16-18; Comşa 1980, p. 214, nr. 29, fig. 6/1-4. 12. 13. 26. 27. 30. 31. 36. 37. H. Dumitrescu 1961a, p. 92, 95-96, 101; Comşa 1980, p. 214, nr.29. 14. 22. H.Dumitrescu / Vl.Dumitrescu 1970, p.41; Comşa 1980, p.214, nr.29. 15. - 18. 25. Cucuteni 1997, p. 220-221, nr. 170, 177-180, fig. 170, 177-180 şi de la p. 160. 23. 24. H. Dumitrescu 1961a, p. 96-97, fig. 6/14; Marinescu-Bîlcu 1974, p. 107, fig. 25/8. 29. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968a, p. 47; idem 1968b, pl. 30/8752; Greeves 1975, p. 161, fig. 3/25; Cucuteni 1997, p. 220, nr. 169, fig. 169 şi de la p. 160 35. H. Dumitrescu 1953, p. 59; Marinescu-Bîlcu 1974, p. 51. 39. 40. H. Dumitrescu 1954, p. 44, 46; Comşa 1980, p. 214, nr. 29. „TRANSILVANIA” Din Transilvania sunt topoare de cupru descoperite întâmplător şi cu locul de provenienţă necunoscut: 1. A.B.1.1. (1620). Topor-ciocan (pl. 13/5), tipul Pločnik (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 13 cm, greut. = 0,535 kg (Roska 1942b); sau: 13,4 x 2,8 cm (la coadă), 2,8 cm (la tăiş), greut. = 0,534 kg (Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 639). Muzeul Cluj (inv. I 3780; nou: P 850). Analiza spectrală, proba L13, efectuată la Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137, tab. 1 şi 3, L13; Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 139, tab. 1, L13; datele analizei ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici; programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


Pl.

L13 0 47,7 1,76 0 5,499 3,5 49,99 0,049 379,9 23 1,6 0,39 0 I3780 13/5 2. A.B.1.6. (1621). Topor-ciocan (pl. 16/3), tipul Codor (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 24 cm, greut. = 0,580 kg (Roska 1942b). Muchia toporului este deformată de la utilizare. Muzeul Cluj (inv. II 8802; nou: P 857). Analiza spectrală nr. 8976, efectuată în Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8976 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 0 II 8802 16/3

Ion Mareş

316

Analiza spectrală, proba L20, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137, tab. 1 şi 3, L20; datele analizei ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici; programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


Pl.

L20 27,8 0 5,18 89,5 0 94,6 184 0,039 0 21 0 1,37 0 II8802 16/3 3. A.B.1.8. (1621A). Topor-ciocan (pl. 16/8), tipul Crestur. Locul exact al descoperirii este necunoscut, dar sigur din Transilvania (Topan / Lazarovici / Balint 1996). Dimensiuni: 21cm x 2,5 cm, greut. = 1,655 kg (Ibidem.); prezintă un inel (manşon) la gaura pentru coadă, tăişul este turtit de la folosire. Muzeul Cluj (inv. P 846). Analiza spectrală, proba L10, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137, tab. 1 şi 3, L10; Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 639, tab. 1, L10; datele analizei ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion). An. nr.


Pl.

L10 12,7 2.82 1.22 24 0 913 370 0,198 0 1.310 410 0 11.1 P846 16/8 4. A.B.1.10. (1622). Topor-ciocan (pl. 19/1), tipul Székely şi Nádudvar (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 25,4 cm, greut. = 1,840 kg (Roska 1942b). Prezintă şase semne rotunde amplasate câte trei, deasupra şi dedesubtul găurii pentru coadă. Muzeul Cluj (inv. 179). Analiza spectrală nr. 8997, efectuată în Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).


5. A.B.1.10. (1623). Topor-ciocan (pl. 19/2), tipul Székely şi Nádudvar (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 25,2 cm, greut. = 1,590 kg. Piesa are patru semne rotunde (mărci), puţin adânci, în zona găurii pentru coadă (Roska 1942b). Muzeul Cluj (inv. 178). Probabil analiza spectrală nr. 8980, („România”, „F.O”, Muzeul Cluj, inv. I1780), efectuată în Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8980 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 I 1780 19/2

6. A.B.1.11. (1624). Topor-ciocan (pl. 19/6), tipul Agnita (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 24 cm, greut. = 0,430 kg (Roska 1942b). Braţul cu muchie este deformat (turtit) prin utilizare. Muzeul Cluj (inv. II 8803; nou: P 856). Analiza spectrală nr. 8977 (F.O., Transilvania, topor cu tăişurile în cruce, Muz. Cluj, inv. II 8803), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8977 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 II8803 19/6

Analiza spectrală, proba L19, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137, tab. 1 şi 3, L19; datele analizei ne-au fost transmise prin bunăvoinţa dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).


317

An. nr.


L19 1,499 0 10,5 17 0 39,9 119,9 0,049 0 35,99 32,2 2,31 0 II8803 19/6 7. A.B.4.2.4. (1625). Topor-târnăcop (pl. 39/3), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975). Exemplarul provine probabil din zona fostelor judeţe Turda şi Alba (Tudor 1972; A. Vulpe 1975) şi a făcut parte, probabil, din fosta colecţie Téglás din Turda, împreună cu un fragment de topor cu tăişurile în cruce (nr. 1627) şi cu alte obiecte, dar nu există o certitudine (Tudor 1972). Dimensiuni: lung. = 22 cm, lung.br.t.v. = 9 cm, lung.br.t.o. = 9,5 cm, lat.t.v. = 4,2 cm, lat.t.o. = 5,4 cm, diam.m. (latura exterioară) = 3,3 cm şi (latura interioară) = 3,5 cm, greut. = 1,060 kg . Toporul are pe latura interioară semne (mărci) adâncite, de formă aproximativ semicirculară, dispuse pe ambele braţe, în zona găurii pentru coadă (Ibidem.). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. IV 8782). 8. A.B.4.2.5. (1626). Topor-târnăcop (pl. 43/3), tipul Jászladány, varianta Brad (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 25,8 cm, greut. = 1,520 kg (Roska 1942b). Două semne rotunde (mărci) se află pe braţul cu tăişul orizontal, deasupra găurii pentru coadă. Muzeul Cluj (inv. I 2330). 9. A.B.4.2.7. (1627). Fragment de topor (pl. 45/11), tipul Jászladány, varianta nedeterminată (A. Vulpe 1975), care provine probabil din zona fostelor judeţe Turda şi Alba, găsit împreună cu un topor-târnăcop de tip Jászladány, varianta Petreşti (nr. 1625) şi cu alte obiecte, dar fără certitudine. Se păstrează braţul cu tăişul vertical rupt de deasupra găurii pentru coadă. Dimensiuni: lung.a. = 10,8 cm, lung.br.t.v. = 7,7 cm, lat.max. = 3,9 cm, diam.m. = 3,1 x 2,7 cm, greut. = 0,370 kg (Tudor 1972). Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inv. IV 3231). 10. 11. A.B.4.5. (1628. 1629.). Două topoare-târnăcop (pl. 48/2,5) tipul Nógrádmarcal, descoperite în nordul Transilvaniei, în zona cursului mijlociu al Someşului (A. Vulpe 1975). Este posibil ca exemplarele să provină din fosta colecţie J. Temesváry (A. Vulpe 1975). La primul topor un colţ din tăişul orizontal este rupt, iar al doilea are ambele tăişuri turtite de la folosire. Colecţia Bathyanaeum din Alba Iulia (inv. 3049, 3048). 12. A.B.8. (1630). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b) de tip necunoscut (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 16,7 cm (Roska 1942b). Muzeul Aiud (inv. 4733; pierdut). 13. 14. A.B.8. (1631. 1632.). Două topoare cu dublu tăiş în cruce, foarte deteriorate (Ibidem.). Muzeul Aiud (?). 15. A.B.8. (1633). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b), de tip necunoscut (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 22 cm (Roska 1942b). Fost în Muzeul Dej, pierdut. 16. 17. A.B.8. (1634. 1635.). Două topoare cu tăiş dublu în cruce (Ibidem.), de tip necunoscut (A. Vulpe 1975). Foste la Muzeul Brukenthal, Sibiu; pierdute. 18. A.B.8. (1636). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b), de tip necunoscut (A. Vulpe 1975), care provine din câmpia „Király” („Szászfőld”). Dimensiuni: lung. = 19 cm (Roska 1942b). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta. 19. A.B.4.2.7. (1637). Topor, fragment, tipul Jászladány, varianta nu mai poate fi determinată (Patay 1984). Dimensiuni: lung.a. = 13 cm, greut = 0,635 kg; se păstrează braţul-topor rupt de la gaura pentru coadă (Ibidem.); are un semn rotund (marcă) pe latura interioară, lângă marginea găurii pentru coadă (Roska 1942b; Patay 1984). Déri Muzeum, Debreţin (inv. 63/1904). Analiza spectrală nr. 13074, efectuată la Muzeul din Stuttgart (apud Patay 1984).


13074 ~8,8 0,03 0,63 0,07 0,03 0,48 urme 0 0 0 urme 63/1904 20. 21. A.B.8. (1638. 1639.). Un topor-ciocan şi unul cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b), de tip necunoscut. Dimensiuni: lung. = 23,8 cm, greut. = 0,498 kg (nr. 1638 [Ibidem.]). Naturhistorisches Müseum, Viena (inv. 38778) (la noi, nr. 1638).

Ion Mareş

318

Analiza spectrală nr. 3783 (topor-ciocan, Viena, NHM, inv. 38778, F.O.?, Transilvania ?), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 96-97).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8752 0 0 0 0 ∼0,01 0 0 0 0 0 0 II 16110 -

22. 23. A.B.8. (1640. 1641.). Două topoare de tip necunoscut. Amintite la Muzeul de Minerale din Transivania (Ibidem.). Bibliografie: 1. - 5. 8. 12. 15. - 21. Roska 1942a, p. 72, nr. 16, fig. 78, 80, 81; idem 1942b, p. 32, nr. 49, fig. 5, 11, 16, 30; A. Vulpe 1975, p. 19, 24, 27, 28, 44, 54, nr. 3, 30, 49, 50, 56, 186, pl. 1/3, 3/30, 6/49, 50, 7/56, 25/186; Topan / Lazarovici / Balint 1996, p. 136-139, pl. II/1, 2 (la noi, nr. 1621A, 1621). 7. Tudor 1972, p. 27, nr. 10, fig. 3/10; 4/4; A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 155, pl. 21/155; Patay 1984, p. 102, nr. 607, pl. 57/607 (la noi nr. 1637). 9. Roska 1942b, p. 32, nr. 49; Tudor 1972, p. 29, nr. 11, fig. 3/11; A. Vulpe 1975, p. 46, nr. 216, pl. 29/216. 10. 11. Ibidem, p. 52, nr. 236 A.B., pl. 31/236 A.B. 12. 13. 22. 23. Roska 1942b, p. 32, nr. 49. „FOST JUDEŢ TREI SCAUNE” (Háromszék) 1. A.B.4.4. (1642). Topor-târnăcop (pl. 47/5), tipul Târgu Ocna (A. Vulpe 1975); locul şi condiţiile descoperirii rămân necunoscute. Dimensiuni: lung.= 15,6 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Fost în Muzeul Sfântu Gheorghe; pierdut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 104, nr. 19, fig. 323/2; idem 1942b, p. 38, nr. 75, fig. 14/2; Berciu 1942, p. 54, nr. 2 (tipul C, varianta C3, seria Tg. Ocna); idem 1942, p. 63, nr. 482 (topor de luptă, tip C3); Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 4/1 (jud. Trei Scaune; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Háromszék; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 50. nr. 226, pl. 30/226, Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 210, nr. 71. TRESTIANA, com. Griviţa, jud. Vaslui Staţiunea culturii Stančevo-Criş, cu două niveluri de locuire (I-nivelul inferior; II-nivelul superior), din fazele IIIB-IVA, a fost investigată arheologic între anii 1964-1993 (Popuşoi 1990-1992; idem 1996); de aici sunt două obiecte de cupru: 1. C.10.1.3. (1643). Ac descoperit în aşezare, în nivelul IC, într-un complex închis, cu unelte din os între care şi spatule (idem 1995), din faza Starčevo-Criş IIIB-IVA (idem 1990-1992; idem 1996); are secţiunea transversală rectangulară şi capetele ascuţite. Muzeul Bârlad. 2. D.7.1 ?. (1644). Sârmă (?), fragment, descoperită în aşezare, în locuinţa 5 din nivelul II, faza Stančevo-Criş IIIB-IVA. Muzeul Bârlad. Bibliografie: 1. Popuşoi 1995; idem 1996, p. 117. 2. Informaţii amabile, dr. Eugenia Popuşoi. TRIFEŞTI, jud. Neamţ 1. A.B.4.2.4. (1645). Topor-târnăcop (pl. 39/5), tipul Jászladány, varianta Petreşti, descoperit întâmplător în apropierea satului. Dimensiuni: lung. = 12,8 cm; lung.br.t.v. (actual) = 5,4 cm; lung. br.t.o. (actual) = 4,7 cm; lat.t.v. = 3,8 cm; lat.t.o. (actual)= 4,1 cm; diam.g.c. (exterior) = 3 cm şi (interior) = 2,8 cm, înalt.m. (latura interioară) = 0,5 cm, diam.m. = 3,9/3,7 cm; gros.max = 4,4 cm; greut. = 0,415 kg (Cucoş 1992; unele rectificări şi completări sunt făcute de noi, prin studierea piesei); tăişurile toporului sunt deformate în urma utilizării piesei după descoperire.


319

Muzeul satului Trifeşti. Analiza spectrală a fost efectuată în Laboratorul Polyvac al S.C. ROMUPS S.A., Suceava

(ing. Cornel-Narcis Petrescu; vezi anexa 3d).

An. nr


Pl.

98,7 0,13 0,076 0,120 0,069 0,029 0,672 0,01 0 0,02 0 0,140 - 39/5 Bibliografie: 1. Cucoş 1992a, p. 199-200, fig. 1; Mareş / Cojocaru 1995-1996, p. 197, 206, nr. 37; Boghian / Niculică / Cojocaru / Petrea 2002. Mulţumim colegilor Dumitru Boghian şi Bogdan-Petru Niculică pentru permisiunea de a studia toporul, informaţiile privind analiza spectrală şi desen. TRUŞEŞTI, jud. Botoşani Staţiunea arheologică de pe înălţimea „Ţuguieta” (un martor izolat din terasa medie de pe stânga râului Jijia) a fost investigată exhaustiv prin efectuarea de săpături arheologice sistematice între anii 1951-1959,1961, fiind cercetată o suprafaţă de trei hectare (colectiv condus de prof. Mircea Petrescu-Dîmboviţa). În acest punct au fost studiate două aşezări, prima din etapa Cucuteni A3, unde au fost dezvelite 98 de locuinţe, a doua din etapa Cucuteni B2, cu cinci locuinţe (Petrescu-Dîmboviţa 1963 ; idem 1996 ; idem / M. Florescu / A. C. Florescu şi colab. 1999, p.13, 19, 550-552 ). În urma săpăturilor au rezultat şi două piese de metal. 1. C.2.4. (1646). Verigă mică de cupru descoperită în aşezare, în anul 1952, fără o certitudine că ar aparţine etapei Cucuteni A3 (Petrescu-Dînboviţa şi colab.1953). Muzeul Iaşi. 2. C.8.2. (1647). Statuetă plată „en violon” de metal (pl. 63/3), descoperită în aşezare în anul 1951, în nivelul etapei Cucuteni A3, într-o groapă de lângă colţul de NE al locuinţei VI. Dimensiuni: înalt. = 4,3 cm; are partea superioară (capul), mai îngustă şi detaşată de corpul biconvex, de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite; este prevăzută cu două orificii mici în dreptul ochilor; partea inferioară (corpul) are forma triunghiulară, cu colţurile rotunjite (cel din dreapta este rupt din vechime). Piesa nu a fost analizată spectral, iar părerile diferă în ceea ce priveşte materialul din care este confecţionată: aramă argintată (Nestor şi colab. 1952), metal alb (Petrescu-Dîmboviţa 1963), „din metal alb, eventual din cupru argintat sau din argint cu puncte de oxid de cupru, pe o faţă… „ (idem / M. Florescu / A.C. Florescu şi colab. 1999), cupru argintat, cupru şi argint, cupru (H. Dumitrescu 1961b), placă subţire de argint cu câteva puncte de oxid de cupru pe una din feţe (Monah 1978-1979), argint (idem 1997). Muzeul Iaşi. Bibliografie: 1. Petrescu-Dîmboviţa şi colab. 1953, p. 20; Comşa 1980, p. 210, nr. 11. 2. Nestor şi colab. 1952, p. 70, fig. 80; Petrescu-Dîmboviţa 1963, p. 182; H. Dumitrescu 1961b, p. 85, fig. 6/10; Greeves 1975, fig. 3/42; Makkay 1976, p. 278; Monah 1978-1979, p. 166, fig. 2/2; idem 1997, p. 138, fig. 17/7; Comşa 1980, p. 210, nr. 11, fig. 4/9; idem 1995, p. 49, fig. 68/2; Petrescu-Dîmboviţa / M. Florescu / A. C. Florescu şi colab. 1999, p. 521, fig. 370/5 (descoperire întâmplătoare). „JUDEŢUL TULCEA” (?) ori „SUDUL ROMÂNIEI” 1. A.B.10.2.3. (1648). Topor plat, probabil varianta Petreşti, grupa topoare plate late (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător în locul „Cetatea Balta Dunării” (sau „Cetatea”). Piesa are corpul lăţit şi colţurile tăişului ieşite puţin în afara canturilor (Berciu 1942). Muzeul de Ştiinţele Naturii, Bucureşti (nu se găseşte). Bibliografie: 1. Berciu 1942, p. 33, nr. 174 bis (Cetatea, jud. Tulcea; topor plat, tipul I b2); A. Vulpe 1975, p. 61 („Sudul României”, la Dunăre).

Ion Mareş

320

TURCENII DE JOS, com. Turceni, jud. Gorj 1. A.B.4.2.2. (1649). Topor-târnăcop (pl. 30/1), tipul Jászladány; varianta Orşova, descoperit întâmplător în punctul „La Ciulpan”, într-o ruptură de mal a râului Jiu, împreună cu fragmente ceramice care s-au pierdut. Dimensiuni: lung. = 20 cm, greut. = 0,515 kg; braţele toporului au fost deteriorate după descoperire. Colecţia Şcolii Generale din Turcenii de Sus. Bibliografie: 1. Gherghe 1982, p. 131-132, fig. 1/1, 2. „FOST JUDEŢ TURDA-ARIEŞ” (Turda, jud. Cluj) 1. A.B.4.2.5. (1650). Topor-târnăcop (pl. 43/8), tipul Jászladány, varianta Brad (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare în împrejurimile oraşului Turda (Roska 1942b). Márton Roska aminteşte şi un topor semnalat în literatura veche din fosta colecţie „Kemeny”, cu indicaţia că poate fi primul exemplar, ajuns la Muzeul Cluj (Ibidem.; discuţiile şi la A.Vulpe 1975). Toporul este puternic uzat prin folosire, având tăişurile turtite. Dimensiuni: lung.a. = 17,6 cm (iniţial avea probabil circa 22-23 cm), greut. = 0,470 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Muzeul Cluj (inv. 7613; P 844). Analiza spectrală nr. 8994, efectuată în Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).


Analiza spectrală, proba L 8, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133,

137, tab. 1 şi 3, L 8; datele analizei ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


Pl.

L8 0,66 127 6,72 0 0 37,5 42 0,031 499 35,4 0 0 390 7613 43/8 Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 282, nr. 61; idem 1942b, p. 55, nr. 190, fig. 54; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Turda, tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Torda; tipul Jászladány), A. Vulpe 1975, p. 44, nr. 195, pl. 27/195. TURDAŞ, jud. Hunedoara (Tordas) A. Din vechea colecţie Zsófia Torma se păstrează mai multe piese de cupru care au fost descoperite în aşezarea de la „Luncă” („La Luncă”), de pe malul stâng al râului Mureş, la vest de sat. Se pare că unele piese de cupru au fost găsite prin efectuarea unor sondaje în aşezarea amintită, în anul 1875. O reanalizare a materialului arheologic provenit din această staţiune a dus la stabilirea următoarei stratigrafii: Turdaş I - faza Vinča C; Turdaş II - Vinča C; Turdaş III - Vinča C şi ceramică Petreşti (Maxim Kalmar 1991, p. 3-11). Prin cercetările arheologice efectuate în staţiune între anii 1992-1996, a fost determinată următoarea stratigrafie: A - în zona de vest a terasei locuite: un strat din cultura Coţofeni şi un strat Petreşti A, nivel sincronizat cu stratigrafia zonei centrale şi de est a sitului; B – în zona centrală a terasei locuite: un strat din cultura Petreşti, cu două niveluri de locuire, urmează un nivel intermediar (stratul II), un strat Turdaş (cronologic cu faza Vinča C) şi un alt strat Turdaş;


321

C - în zona de est a terasei s-a constatat că stratul Turdaş de bază dispare şi se dezvoltă doar stratul Petreşti şi cel intermediar (Turdaş), fiecare cu câte două niveluri de locuire (Luca 1997, p. 525 şi urm.). 1. - 4. A.B.1.1. (1651-1654). Trei topoare-ciocan (pl. 13/6,8,9) şi un fragment de la un alt topor (pl. 13/10), probabil de la un exemplar similar, tipul Pločnik; depozit sau descoperire în aşezare (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 13,4 cm (nr. 1652) (Roska 1942b). Muzeul Cluj (inv. V 9564, V 9565 = P 855, V 9566 = P 859, 9567 = P 848). Analizele spectrale nr. 8981, 8983, 8985, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8981 0 0 0 0 0,03 0 0,014 0 0 0 0 V 9566 13/9 8983 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 V 9565 13/8 8985 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 V 9567 13/10

Analizele spectrale, probele L 12 (la noi, nr.1654), L 18 (la noi, nr.1652), L 21 (la noi, nr.1653), efectuate în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133 şi 137, tab. 1, 3, L 12, L 18, L 21; analizele ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


Pl.

L18 0 0 0,72 0 0 4,8 48,99 0 399,9 24,99 16,7 0,2490 0 V9565 13/8 L21 11,7 549 18,3 13,9 0 256 0 0 0 33,99 8,8 0,529 0 V9566 13/9 L12 0,749 24,4 124 2,499 0 5,4 47,1 0,03 0 13 6,1 0,179 0 V9567 13/10

5. 6. A.B.4.2.7. (1655. 1656.). Două fragmente de topoare-târnăcop (pl. 45/10,13), tipul Jászladány, varianta nedeterminată; formează un depozit sau o descoperire din aşezare (A. Vulpe 1975). Un fragment (se păstrează braţul cu tăişul vertical rupt din zona găurii pentru coadă) are un semn rotund, în formă ovală, pe latura dorsală; un alt fragment, cu o bucată ruptă din braţul cu tăişul orizontal, este degradat şi are o suprafaţă aspră. Muzeul Cluj (inv. V 9562; V 9563). Analiza spectrală nr. 9011, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 9011 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 V 9563 45/13

7. C.1.3. (1657). Brăţară cu capetele deschise (pl. 58/8) descoperită în aşezare; este confecţionată dintr-o bară de cupru cu marginea interioară îngroşată, secţiunea transversală apropiindu-se de forma literei T. Muzeul Cluj (inv. V 9568). Analiza spectrală nr. 8979, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8979 0 0 0 0 0,03 0 0 0 0 0 0 V 9568 58/8

Analiza spectrală, proba L 23, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137, tab. 1 şi 3, L 23; datele analizei ne-au parvenit prin amabilitatea dr. Gh. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


L23 7,82 0 3,36 19,6 0 381 47 0 0 22 27,6 2,2 0 V9568 58/8 8. C.1.2. (1658). Brăţară cu capetele suprapuse, probabil din aşezare. 9. B.1.9. (1659). Pumnal de bronz, dintr-o cultură mai târzie (Nestor 1933); fără alte precizări.

Ion Mareş

322

B. Săpăturile arheologice din anul 1995 au dus la descoperirea şi a unui obiect de cupru. 10. C.2.4. (1660). Verigă găsită într-o locuinţă din cultura Petreşti A-B. Universitatea Alba Iulia (colecţia Catedrei de arheologie; inedită). Bibliografie: 1. - 6. Roska 1942a, p. 287, nr. 69; idem 1942b, p. 55, nr. 191 (trei topoare, fragmente, cu dublu tăiş în cruce [la noi, nr. 1654-1656] şi un topor cu un singur tăiş [la noi, nr. 1652]); Berciu 1939-1942, p. 56, fig. 1/3 (câteva exemplare de la Turdaş, din categoria securi-ciocane, varianta B1, seria Turdaş-Puszta-Tóth); idem 1942, p. 63, nr. 486 (câteva securi-ciocane, tipul BI); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (un exemplar inclus în tipul 2; eronată trimiterea la M. Roska [1942b, nr. 186], aici fiind toporul-târnăcop de la Târnăviţa; exemplare din tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Tordos; 4 topoare, depozit, incluse în tipul Gorica), Bognár-Kutzián 1972, p. 142 (două topoare, tipul A II, varianta 2); A. Vulpe 1973, p. 223, 227 şi notele 43, 44, 70, fig. 2/3 (inclus în tipul Tibava); idem 1975, p. 20, 45, nr. 4-7, 204-205, pl. 1/4-7, 28/204, 205; idem 1976, p. 141; Maxim 1999, p. 189, nr. 1051. 7. Roska 1942a, p. 287, nr. 69; Horedt 1976, p. 175, 178, fig. 2/b; Driehaus 1952-1953, p. 6, lista 3 (Tordos). 8. Horedt 1976, p. 175. 9. Nestor 1933, p. 33, nota 109; Popescu 1944, p. 126; Andrieşescu 1993, p. 104. 10. Luca 1996; informaţii amabile, dr. Sabin Adrian Luca. UGRUŢIU, com. Dragu, jud. Sălaj (Ugrica, Ugruc, Ugritza) 1. A.B.1.12. (1661). Topor-ciocan (pl.22/5), tipul Mezőkeresztes; nu are legătură cu exemplarul următor şi nu formează un depozit (A. Vulpe 1975); lipsesc date referitoare la descoperire. Dimensiuni: lung. = 31 cm, greut. = 2,5 kg (Roska 1942b); toporul are pe latura interioară şase semne rotunde, grupate câte trei, în partea de sus şi de jos la gaura pentru coadă; tăişul prezintă urme de utilizare. Muzeul Cluj (inv. 177; nou: P 837; donat muzeului în anul 1876). Analiza spectrală nr. 8999, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).


Analiza spectrală, proba L1, efectuată în Laboratorul Măgurele (Beşliu / Lazarovici 1990, p. 133, 137, tab. 1 şi 3, L 1; datele analizei ne-au fost transmise prin amabilitatea dr. Lazarovici, prin programul Zeus; unitatea de măsură este în PPM = parte pe milion).

An. nr.


Pl.

L1 0,52 22 8,63 7,6 32,7 99 0,039 149 19,2 0 0 0,129 180 177 22/5 2. A.B.8. (1662). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942b) de formă necunoscută. Dimensiuni: lung.= 25 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Nu sunt date despre descoperire. Fost la Muzeul Cluj (inv. 241; pierdut). Bibliografie: 1. - 2. Roska 1942a, p. 294, nr. 7, fig. 353 (la noi, nr. 1661); idem 1942b, p. 56, nr. 196, fig. 10 (la noi, nr. 1661); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (un topor inclus în tipul 1 şi un alt exemplar inclus în tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Ugróc; 2 topoare, depozit ?; incluse în forma grupei 2); A. Vulpe 1975, p. 29, nr. 59, pl. 7/59; Lakó 1971, p. 47, nr. 11.a,b, pl. IV/2; idem 1981, p. 75, nr. 92.b,c, pl. XXII/3; Lazarovici 1983, p. 18, nr. 140 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 190, nr. 1603 (topoare de tip Mezőkeresztes).


323

UILEACU ŞIMLEULUI, com. Măerişte, jud. Sălaj (Uilacul Şimleului, Somlyóújlak) Vezi Şimleu Silvaniei (1487). UNGRA (?), jud. Braşov (Galt, Sászugra) 1. A.B.4.2.3. (1664). Topor-târnăcop (pl. 35/3) tipul Jászladány, varianta Şincai (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare, într-un loc necunoscut. C. Goos (Kronik der archäologischen Funde Siebenburgen, 1876, p. 53) menţionează două topoare cu locul descoperirii necunoscut, care se păstrează la Muzeul Brukenthal, Sibiu, din care unul poate fi această piesă (apud A. Vulpe 1975). Un topor „dublu” (din cupru ?) este semnalat în literatura veche ca fiind descoperit la Ogra, jud. Mureş (apud Lazăr 1995, p.189, nr. LVIII.1); în acest caz este posibilă confuzia între localităţi. Dimensiuni: lung. = 29 cm (Roska 1942b), nu corespunde (A.Vulpe 1975). Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 295). Analiza spectrală nr. 8908 („Transilvania”, locul descoperirii necunoscut), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 250-25).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8908 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 + A 295 35/3

Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 261, nr. 93; idem 1942b, p. 51, nr. 161; Popescu 1944, p 29, nota 4, pl. I/7 („Transilvania”; tipul 3; este greşită trimiterea la fig. 3/3, la care se află toporul de la Bodoc); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Szaszugra; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 40, nr. 133, pl. 17/133; Maxim 1999, p. 190, nr. 1068. UNGURAŞ, jud. Cluj (Bálványosváralja) 1. - 2. A.B.8. (1665. 1666.). Un topor cu dublu tăiş în cruce şi un fragment de topor (Roska 1942b; A. Vulpe 1975).

Amintite în literatură la Muzeul Cluj; pierdute (Roska 1942b; A. Vulpe 1975). Muzeul Cluj (Crişan şi colab. 1992; Maxim 1999).

Bibliografie: 1. - 2. Marţian 1920, p. 40, nr. 714 (secure şi vase de aramă); Roska 1942b, p. 28, nr. 18; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Bálványosváralja; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54; Crişan şi colab. 1992, p. 414, nr. 3a (topor cu braţul în cruce); Maxim 1999, p. 190, nr. 1069 (topor de cupru). UNGUREI, com. Roşia de Secaş, jud. Alba (Ungureni, Gergelyfája, Gergeschdorf) 1. A.B.9. (1667). Topor, fragment (pl. 49/7), care nu mai poate fi clasificat (A. Vulpe 1975). Se păstrează tăişul unui topor care, după M. Roska, poate fi de la un topor cu un singur tăiş ce a fost retezat (Roska 1942b). Muzeul Aiud (inv. 58). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 97, nr. 28; idem 1942b, p. 36, nr. 62; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Ungureni; tipul 3), Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Gergelyfaja; forma grupei 2); A. Vulpe 1975, p. 53, nr. 243, pl. 31/243; Maxim 1999, p. 190, nr. 1070.

Ion Mareş

324

VALEA ERULUI (?), com. Suplacu de Barcău, jud. Bihor vezi „BIHOR” VALEA LUI MIHAI (oraş), jud. Bihor (Érmihályfalva) 1. A.B.10.1.4. (1670). Topor plat (pl. 51/17), varianta Cucuteni, grupa topoare plate înguste (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Oradea (inv.1107). Analiza spectrală nr. 9248, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 260-261).


2. C.2.4. (1671). Verigă descoperită într-un mormânt de incineraţie dintr-o necropolă deranjată, amplasată pe terasa dreaptă a râului Ier, în apropiere de gara oraşului; în acest loc a fost făcută o săpătură de informare în anul 1924, prin care s-a precizat existenţa unei aşezări şi a unor morminte (Roska 1924, p. 313-314; idem 1942a, p. 81, nr. 14) din cultura Baden, perioada târzie (Roman / Németi 1978, p. 14, 23-24, 38, 43-44); la descoperire: urnă de lut cu oase umane calcinate şi o cană de lut (Roska 1942a), de fapt o ceaşcă de tip Ia (Roman / Németi 1978, p. 38). Inventarul mormântului este amintit în colecţia lui Andrássy Ernő din Oradea (Roska 1942a); pierdut (?). 3. D.10. (1672). Nouă mărgele din os (pl. 64/5), acoperite cu oxid de cupru (Roska 1942a) provenit probabil de la un obiect de cupru aflat în apropiere; au fost descoperite în al doilea mormânt de incineraţie din necropola amintită; la descoperire: urnă cu oase umane calcinate, acoperită cu o strachină de lut (Ibidem.); mormântul aparţine probabil tot culturii Baden (Roman / Németi 1978). Amintite în aceeaşi colecţie; pierdute (?). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 58, nr. 269, pl. 33/269. 2. 3. Roska 1942a, p. 81-82, nr. 14, fig.99 (mărgele de os); Roman / Németi 1978, p. 14, 21. VALEA ŞOŞII, com. Poduri, jud. Bacău 1. A.B.10.1.4. (1673). Topor-plat (pl. 51/14), varianta Cucuteni, grupa topoare plate înguste. Piesa a fost descoperită în timpul săpăturilor arheologice din anul 1982, în apropierea (la circa 10 cm) marginii de sud a locuinţei nr. 1, fără platformă, din aşezarea cu un nivel de locuire din etapa Cucuteni B2 amplasată în punctul „Dealul Păltiniş” din partea de sud-est a satului.

Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti. Bibliografie: 1. Popovici / Bujor 1984, p. 45, 49, 60, 62, pl. X/1; Monah / Cucoş 1985, p. 161, nr. 1097; Cucoş 1999, p. 76, nr. 3.8 şi p. 185, nr. 66. VARVIZ, com. Popeşti, jud. Bihor (Várvíz) 1. A.B.1.10 (1674). Topor-ciocan, tipul Székely-Nádudvar, varianta Monostorpályi (Patay 1984); în registrul inventar este consemnat ca loc al descoperirii „Elejd” (Aleşd, jud. Bihor) şi, mai departe, la „Várviz” (Varviz) (Ibidem.). M. Roska menţionează un topor de aramă de la Aleşd (informaţia fiind preluată din literatură) (Roska 1942a, p. 79, nr. 2; idem 1942b, p. 34, nr. 51) şi un târnăcop de aramă, cu lungimea de 17,3 cm, de la Varviz, ambele piese aflându-se la Magyar Nemzeti Múzeum din Budapesta (Ibidem.), dublându-se descoperirea. A. Vulpe aminteşte ambele locuri de descoperire Aleşd şi Varviz, tratând un topor ca două exemplare diferite (A. Vulpe 1975, p. 53, 54; discuţiile, la Patay 1984.). Dimensiuni: lung. = 17,8 cm, greut. = 0,400 kg; puternic corodat pe latura superioară, braţul-ciocan este avariat (Ibidem.) Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 152.1881; nou: 52.26.16). Bibliografie:


325

1. Roska 1942a, p. 301, nr. 52; idem 1942b, p. 58, nr. 206; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (de tip necunoscut); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Várvíz; forma grupei 2): A.Vulpe 1975, p. 54 (grupa topoare-ciocan şi topoare-târnăcop de formă necunoscută); Patay 1984, p. 98-99, nr. 577, pl. 53/577; Maxim 1999, p. 139, 192, nr. 19, 1099 (Aleşd şi Varviz). VĂDASTRA, jud. Olt

A. Staţiunea de pe „Măgura Fetelor” situată la sud-vest de sat a fost cercetată prin efectuarea de săpături arheologice în 1926 (Vasile Christescu), 1934 (Dumitru Berciu), 1946, 1948, 1956 şi în anii următori (Corneliu Mateescu) (Christescu 1925; Berciu 1961, p. 50 şi urm; Mateescu 1959). Din această aşezare provin şi obiecte de cupru: 1. A.5.1. (1675). Străpungător, fragment (pl. 3/20), descoperit în aşezare (în anul 1926), la 3 m adâncime (fără alte precizări), cultura Vădastra II. Exemplarul, rupt în trei bucăţi, are secţiunea transversală rotundă şi vârful ascuţit. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 2. 3. A.5.2. (1676. 1677). Două străpungătoare (pl. 5/25,26); pentru descoperire şi datare, vezi piesa anterioară (nr.1675). Al doilea exemplar este rupt în patru bucăţi; ambele piese au secţiunea transversală rectangulară şi vârful ascuţit. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 4. C.10.6. (1678). Ac cu capul terminat în două spirale opuse (volute) (pl. 11/12), descoperit în aşezare în anul 1956; cultura Sălcuţa - o fază mai înaintată (fără alte precizări). Muzeul Craiova. 5. 6. D.9. (1679. 1680.). Cupru amestecat cu pământ (pl. 64/10,11), descoperire în aşezare (1926), fără alte precizări, probabil din nivelul Vădastra II. Este posibil să fie ori un obiect distrus prin oxidare, ori o bucată de cupru brut. 7. D.9. (1681). Cupru, fragment, descoperit în aşezare în anul 1956, în nivelul culturii Vădastra II. Muzeul Craiova. 8. C.4.6. (1682). Mărgică, fragment, descoperită în aşezare, în stratul Vădastra II. Inst. Arh. Bucureşti.

B. Aşezarea de la „Măgura Cetate”, situată la vest de localitate, a fost cercetată prin efectuarea de săpături arheologice în anul 1926 (Christescu 1933, p. 167 şi urm). Din aşezare provin şi obiecte de cupru. 9. A.3.4. (1683). Cârlig de undiţă (pl. 2/13) descoperit în aşezare în anul 1926, la 0,75 m adâncime (Ibidem.), în nivelul Sălcuţa II (Berciu 1961, p. 58). Piesa are secţiunea transversală rectangulară şi capetele ascuţite. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 10. 11. A.5.2. (1684. 1685.). Două străpungătoare (pl. 5/23,24) descoperite în aşezare, în secţiunea B, la 1,40 m adâncime (nr.1685), nivelul Sălcuţa II.; au secţiunea transversală rectangulară şi vârful ascuţit; al doilea exemplar este curbat. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti. 12. C.3.1. (1686). Inel cu capetele suprapuse (pl. 59/6) descoperit în aşezare, în secţiunea B, la 1,30 m adâncime, în nivelul Sălcuţa II. Este confecţionat din sârmă subţire cu secţiunea transversală circulară; are un capăt subţiat şi ascuţit, care se suprapune pe celălalt. Dimensiuni: diam. = 2 cm. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti.

C. În anii 1871-1874, 1876, Cezar Bolliac a făcut săpături în măgurele din apropierea localităţii („Măgura Cetate” şi la „Sculeni”); din aceste cercetări provine şi un obiect de cupru. 13. AB.10.4 ?. (1687). Topor plat (?) sau daltă (?), descoperit într-o movilă din apropierea localităţii, între oseminte. Piesa este fisurată la mijloc din vechime. Locul de păstrare este necunoscut. Bibliografie: 1. - 3. 5. 6. 9. - 12. Christescu 1933, p. 171, 203, 209, 223-224, fig. 44/13, 14, 16, 17, 19; 64/14, 15, 19, 20. 4. Mateescu 1959, p. 71, fig. 6/3; Comşa 1965, p. 365, nr. 7 (greşit, „ac de la Teiu”). 7. Mateescu 1959, p. 70. 8. Comşa 1974b, p. 78, nr. 11; idem 1987b, p. 103. 13. Moisil 1910, p. 120; Andrieşescu 1915, p. 155, nota 2; Berciu 1942, p. 65, nr. 504.

Ion Mareş

326

VĂDURELE, com. Năpradea, jud. Sălaj 1. A.B.4.2.7. (1688). Topor-târnăcop, fragment (pl. 46/3), tipul Jászladány, varianta necunoscută, descoperit întâmplător în anul 1963, în locul „Curături” (Lakó 1979; idem 1981) sau „Lacu Cusăturii” (?) (Lazarovici 1983). Dimensiuni: lung. = 11,5 cm, lat.t.v. = 3,3 cm, gros.max. = 3,4 cm, lat.max. = 4,8 cm, diam.g.c. = 2,6 cm, greut. = 0,450 kg (Lakó 1979; idem 1981); se păstrează braţul cu tăişul vertical, rupt de la gaura pentru coadă. Muzeul Zalău (inv. 1221).

Bibliografie: 1. Lakó 1979, p. 44, nr. 6, pl. III/2; idem 1981, p. 76, nr. 97, pl. XXII/5; Lazarovici 1983, p. 18, nr. 146 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 192, nr. 1102. VĂRĂŞTI, com. Dorobanţu, jud. Călăraşi

A. În staţiunea eponimă a culturii Boian (tell) de pe grindul „Grădiştea Ulmilor”, insulă a fostului lac Boian (amplasată între satele Dorobanţu şi Ciocăneşti), au fost efectuate săpături arheologice în anul 1925, în aşezarea notată cu A (Boian A, pe latura de nord-est a insulei) (Christescu 1925). În acest loc au fost cercetate două straturi de cultură: unul inferior care aparţine culturii Boian, cu cele patru faze de evoluţie, şi altul superior din epoca Latène (Comşa 1959, p. 121-122). În timpul acestor săpături, în aşezarea A au fost descoperite şi piese de cupru: 1. A.5.5. (1689). Străpungător (pl. 8/12) descoperit în aşezare, la 0,60 m adâncime (Christescu 1925, p. 275; sau la 0,70 m adâncime, în şanţul a [Ibidem, p. 257]); datează probabil din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa (datarea, în funcţie de adâncime; cf. Comşa 1974b). Dimensiuni: lung. = 14 cm; are secţiunea rectangulară şi capetele ascuţite (Christescu 1925). Inst. Arh. Bucureşti. 2. A.5.5.? (1690). Străpungător (pl. 8/13) descoperit în aşezare, la 1,50 m adâncime, într-o vatră din secţiunea E (Ibidem, p. 275); este datat în cultura Boian, faza Vidra (Comşa 1974a; idem 1974b). Dimensiuni: lung. = 8,5 cm (Christescu 1925). Inst. Arh. Bucureşti. 3. C.3.2. sau C.2.2. (1691). Inel deschis (pl. 59/10) descoperit în aşezare, la 1,60 m adâncime, în secţiunea A (Ibidem.); este datat în cultura Boian, faza Vidra (Comşa 1974 a; idem 1974b). Dimensiuni: diam. = 3 cm (Christescu 1925); lucrat din sârmă cu secţiunea transversală circulară. Inst. Arh. Bucureşti.

B. În anul 1960, după inundaţiile provocate de Dunăre, la baza versantului sudic al tell-ului, în

aşezarea Boian B cu vestigii din cultura Gumelniţa B1, a fost descoperit întâmplător (după alunecarea pământului) un depozit alcătuit din 31 de ace din cupru lipite între ele prin oxidare, împărţite în două grupe: prima cu 9 exemplare şi a doua cu 22 (cf. Comşa 1965, p. 261 şi urm.). Obiectele se găsesc la Institutul de Arheologie din Bucureşti. 4. C.10.7.1. (1692.1693.). Două ace lungi, descoperire de depozit (prima grupă cu 9 exemplare), cu partea superioară a tijei uşor plată, secţiunea transversală patrulateră la capătul de sus şi rotundă pe cealaltă suprafaţă. 5. C.10.7.3. (1694 - 1697). Patru ace lungi (pl. 11/21), descoperire de depozit (prima grupă cu 9 exemplare), cu capul în forma unei plăcuţe aproape romboidale (lat.max.= circa 3 cm ), cu secţiunea transversală rectangulară pe aproape întreaga lungime a tijei şi rotundă spre vârful ascuţit. 6. C.10.7.4. (1698. - 1700.). Trei ace lungi (pl. 11/19,22), descoperire de depozit (prima grupă cu 9 exemplare); au capul terminat într-o plăcuţă probabil de formă romboidală (se păstrează fragmentar); tija, răsucită pe aproape întreaga lungime şi uşor arcuită către vârf, are secţiunea transversală pătrată pe aproape toată suprafaţa, cu excepţia vârfului ascuţit. 7. C.10.6. (1701. 1702.). Două ace lungi cu capul terminat în două spirale opuse (volute) (pl. 11/2), descoperire de depozit; au partea superioară cu secţiunea transversală rectangulară, iar cealaltă suprafaţă are secţiunea rotundă; tija este uşor arcuită către vârful ascuţit. Dimensiuni: diam. (la fiecare volută) = 1,6 cm, lat.max. (a capului) = 3,4 cm. 8. C.10.4. (1703). Ace cu buclă (pl. 10/22), descoperire de depozit (grupa a doua cu 22 de exemplare), cu tija scurtă şi uşor arcuită, cu secţiunea transversală pătrată pe jumătatea superioară şi rotundă pe cealaltă, cu vârful ascuţit.


327

9. C.10.8. (1704). Ace (pl. 11/23a-e), descoperire de depozit (grupa a doua cu 22 de exemplare), cu tija scurtă; capătul superior este distrus prin oxidare, nemaiputându-se preciza forma; secţiunea transversală este pătrată pe aproape întreaga lungime şi rotundă spre vârful ascuţit. Dimensiuni: lung. = 15,2 cm.

C. În apropierea aşezării A (Boian A) a fost cercetat arheologic un grup de morminte (necropolă) din cultura Boian, faza Vidra (Comşa 1962; idem 1974a; idem 1974b; idem 1987b). Într-un mormânt a fost găsită o piesă de cupru. 10. C.10.8. (1705). Ac îndoit descoperit într-un mormânt cu schelet chircit pe latura stângă, cu craniul orientat NE; exemplarul a fost găsit în spatele craniului, la câţiva centimetri de creştet; este lucrat din sârmă subţire. Inst. Arh. Bucureşti (inedit).

D. În necropola culturii Gumelniţa B1 (faza Jilava), situată aproape de aşezarea B (Boian B), în morminte au fost descoperite piese de cupru (Anghelescu 1955; Comşa 1965; idem 1978; idem 1987b; idem 1995; idem / Anghelescu 1979), atât în timpul săpăturilor arheologice (cercetări între anii 1957-1962; Eugen Comşa), cât şi întâmplător (în anul 1953 apele lacului Boian au scăzut, fiind găsite câteva morminte cu schelete chircite, răvăşite parţial de ape; cercetări N. Anghelescu). 11. C.10.6. (1706). Ac cu capul terminat în două spirale (volute), inventar funerar, descoperire întâmplătoare într-un mormânt, în anul 1953; la descoperire: un ac cu capul conic (nr. 1707), 24 de mărgele din scoică Dentalium, un obiect de lut ars (vas-amuletă [Anghelescu 1955]). Acul era plasat pe o parte a craniului. Muzeul Călăraşi (inedit). 12. C.10.7.3. (1707). Ac cu capul de formă romboidală, inventar funerar, descoperire întâmplătoare într-un mormânt (vezi nr.1706); era amplasat pe o parte a craniului. Muzeul Călăraşi (inedit). 13. C.10.8. (1708). Ac simplu, fragment, inventar funerar, descoperit într-un mormânt (săpăturile din anii 1957-1962) în dreptul sternului unui schelet de copil. Dimensiuni: lung. = circa 6-7 cm. Inst. Arh. Bucureşti (inedit). Bibliografie: 1. - 3. Christescu 1925, p. 257, 275, pl. XXII/20-22; Comşa 1974a, p. 87; idem 1974b, p. 75, nr. 6 4. - 9. Idem 1965, p. 361-363, fig. 1; idem 1978, p. 117, fig. 4/13-22 (ilustrează parţial piesele depozitului); idem 1987b, fig. 21/I, 13-22 (aceeaşi ilustraţie); idem 1995, p. 93; Bem 1999-2000, p.162, nota 64, fig. 17/11 (acul nr.1701). 10. Idem 1962, p. 206; idem 1974a, p. 87, 174; idem 1974b, p. 75, nr. 6; idem 1987, p. 102. 11. 12. Anghelescu 1955, p. 311; Comşa 1965, p. 363, nr. 16; Comşa / Ionescu 1979, p. 83; Comşa 1995, p. 93. 13. Comşa 1965, p. 363; idem /Ionescu 1979, p. 83.

VĂRD, com. Chipăr, jud. Sibiu (Vârd, Vérd, Werd)

Descoperire întâmplătoare, în anul 1876, a unui depozit alcătuit din trei topoare şi fragmentul unui al patrulea în terenul „Schower-Nak” de pe malul stâng al râului Harbach, în urma arăturii (Roska 1942a; idem 1942b; A. Vulpe 1975): 1. 2. A.B.4.2.5. (1709. 1710.). Două topoare-târnăcop (pl. 43/6,7), tipul Jászladány, varianta Brad (Ibidem.). Al doilea topor are braţul cu tăişul vertical rupt. Dimensiuni: lung. = 24,5 cm, greut. = 1,050 kg, diam.g.c. = 4 cm (nr.1709) (Roska 1942a; idem 1942b; la Dorin Popescu [1944, fig.4/4 de la p. 31], apare cu lung. = 25 cm); lung. = 17 cm, lung.br.t.o. = 12,5 cm, lung.br. rupt = 5,5 cm (nr. 1710) (Ibidem, fig. 4/3 de la p. 31). 3. A.B.4.2.6. (1711). Topor-târnăcop (pl. 44/7), tipul Jászladány, formă specială (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 19,5 cm, lung.br.t.o. = 12 cm, lung.br.t.v. = 7,5 cm (Popescu 1944, fig. 4/2 de la p. 31). 4. A.B.9. (1712). Topor, fragment (pl. 49/10), de tip necunoscut, nu mai poate fi clasificat (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 13 cm (Popescu 1944, fig. 4/6a, b de la p. 31); se păstrează jumătate de topor (braţul cu tăişul vertical), rupt de la gaura pentru coadă. Foste în colecţiile Gimnaziului Evanghelic din Sighişoara, probabil pierdute.

Ion Mareş

328

Bibliografie: 1. - 4. Marţian 1920, p. 41, nr. 731 (patru securi de aramă); Roska 1942a, p. 304, nr. 70; idem 1942b, p. 58, nr. 210; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 4/2-4, 6a, b; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Verd; 4 topoare, depozit, incluse în tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 43, 45, 53, nr. 178, 179, 198, 242, pl. 24/178, 179, 27/198, 31/242, 59/C; Maxim 1999, p. 192, nr. 1111 (topoare de tip Jászladány, varianta Bradu). VÂLCELE, jud. Olt 1. A.B.4.2.4. (1713). Topor-târnăcop (pl. 39/10), tipul Jászladány, varianta Petreşti, descoperire întâmplătoare. Muzeul Slatina (fără inv.). Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 170, pl. 23/170. VÂNĂTORII MICI, jud. Giurgiu 1. A.1.1. (1714). Daltă (pl. 1/7) descoperită întâmplător pe suprafaţa unui tell gumelniţean situat pe dreapta râului Neajlov, între satele Vânătorii Mici şi Corbeanca. Dimensiuni: lung. = 10,4 cm, lat. = 1,8 cm, gros. = 1,3 cm. Amintită ca fiind în posesia unui locuitor din satul Vânătorii Mici. Bibliografie: 1. Şerbănescu / Trohani 1975, p. 529, nr. 1, fig. 2/2. VÂRTOP, jud. Dolj 1. A.B.4.2.4. (1715). Topor-târnăcop (pl. 39/9), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Craiova (inv. 4281). Bibliografie: 1. Berciu 1939, p. 87, fig. 100/1 (locul descoperirii Cârna [?], probabil acest exemplar); idem 1939-1942, p. 50, nr. 13; A.Vulpe 1975, p. 42, nr. 168, pl. 22/168. VERBICIOARA, com. Verbiţa, jud. Dolj În staţiunea de la Verbicioara, în urma săpăturilor arheologice efectuate în anii 1949, 1950, 1951, 1955, 1957 şi ulterior (Berciu 1961, p. 36), au fost descoperite şi piese de cupru. 1. A.3.5. (1716). Cârlig de undiţă descoperit într-o locuinţă din aşezarea B (amplasată pe înălţimea de la nord-est de aşezarea principală), în nivelul culturii Vinča B2. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inedit). 2. A.5.1.; A.5.2. (1717). Străpungătoare cu mâner de os (numărul lor nu este precizat) descoperite în aşezare (săpăturile din anul 1950), în stratul culturii Sălcuţa, etapa neprecizată. Exemplarele au secţiunea transversală circulară sau rectangulară. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inedite). 3. - 5. A.5.2 (1718. - 1720.). Trei străpungătoare descoperite în aşezare; primul a fost găsit în nivelul culturii Sălcuţa II, al doilea nu are precizări stratigrafice (probabil cultura Sălcuţa) , al treilea este o descoperire întâmplătoare. Primele două exemplare au secţiunea transversală rectangulară, ultimul are mâner din os. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inedite; inv. III 5998 [la noi, nr. 1719], III 6036 [la noi, nr. 1720]). Analizele spectrale nr. 8633, 8662, 8665, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 240-243).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8633 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme - - 8662 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 + III 5998 - 8665 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 + III 6036 -


329

6. A.5.7 (1721). Străpungător lung descoperit în aşezare, în secţiunea III E, la 1,60 m adâncime, caroul 53, probabil din cultura Sălcuţa. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inedit). Analiza spectrală nr. 8629, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister/ Schröder 1968, p. 240-241).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8629 0,11 0,34 1,4 0,6 0,1 0,17 0,088 + 0 0 + - -

7. C.10.8. (1722). Ace descoperite în aşezare (săpăturile arheologice din anul 1950), în stratul II, fără alte date, cultura Sălcuţa, faza neprecizată. Muz. Naţ. Ant. Bucureşti (inedite). Bibliografie: 1. Berciu 1961, p. 39; Comşa 1974b, p. 78, nr. 12. 2. 7. Berciu / Comşa / Popescu-Ialomiţa 1951, p. 236. 3. - 6. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 240-243. VERMEŞ, com. Lechinţa, jud. Bistriţa-Năsăud (Vermiş, Vermes, Wermesch) 1. A.B.8. (1723). Topor cu dublu tăiş în cruce (Roska 1942a; idem 1942b) de tip necunoscut (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 22,4 cm (Roska 1942a; idem 1942b). Fost în colecţiile Gimnaziului Evanghelic din Bistriţa, pierdut. 2. A.B.4.2.3. (1723A. 1723B). Două topoare-târnăcop (pl. 31/5; 35/5), tipul Jászladány, varianta Şincai (Marinescu 1979), după noi, varianta Petreşti, găsite întâmplător cu ocazia unor lucrări la o vie în anul 1976, în punctul „Fânaţe”; prin sondajul arheologic efectuat şi prin cercetările de suprafaţă din zonă nu au fost identificate alte materiale (Ibidem.); descoperire de depozit (?). Dimensiuni: lung.tot. = 22 cm, diam.m. (interior) = 3 cm, greut. = 0,720 kg (nr. 1723A); lung.a. = 13 cm, diam.m. = 3,3 cm, greut. = 0,630 kg; se păstrează braţul cu tăişul vertical, rupt de la gaura pentru coadă; piesa are pe latura interioară, lângă manşon, un semn alveolar (nr. 1723B) (Ibidem.). Muzeul Bistriţa (inv. 12354; 12355). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 304, nr. 64; idem 1942b, p. 58, nr. 208; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Vermes; tipul Jászladány); A. Vulpe 1975, p. 54. 2. Marinescu 1979, p. 128-129, pl. II/5,6; Maxim 1999, p. 193, nr. 1117. VICA, com. Gurasada, jud. Hunedoara 1. A.B.4.2.4. (1724). Topor-târnăcop (pl. 39/4), tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare (între anii 1910-1912) la poalele dealului „Feru”, la adâncimea de 0,50 m. Dimensiuni: lung. = 23,9 cm; lung.br.t.v. = 11,1 cm; lung.br.t.o. = 10,1 cm; lat.t.v. = 4,7 cm; lat.t.o. = 5 cm; diam.m. = 3,1 cm; greut. = 0,970 kg; pe latura exterioară se află două semne rotunde, dispuse câte unul pe axul longitudinal, la gaura pentru coadă (Andriţoiu 1971). Muzeul Deva (inv. 14393). Analiza spectrală nr. 9144, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 258-259).


Bibliografie: 1. Andriţoiu 1971, p. 37, 39, nr. 3, fig. 2; A. Vulpe 1975, p. 42, nr. 159, pl. 21/159; Maxim 1999, p. 193, nr. 1119.

Ion Mareş

330

VIDRA, jud. Ilfov În staţiunea preistorică (tell) situată pe un promontoriu (măgură) de deasupra terasei joase a râului Sabar au fost efectuate săpături arheologice în anii 1931-1933 (Rosetti 1934, p. 6-30) şi 1958 (Rosetti / Morintz 1961, p. 71-78). În nivelul culturii Boian, faza Vidra (Vidra I, după notaţia făcută de Dinu V. Rosetti [1934]) şi în nivelurile culturii Gumelniţa A1 (Vidra II A), Gumelniţa A2 (Vidra II B), Gumelniţa B1 (Vidra II C) şi B1 final (Vidra II D) au fost descoperite obiecte de cupru. 1. A.B.1.3. (1725). Topor-ciocan (pl. 15/7), tipul Vidra (Berciu 1939-1942), descoperit în aşezare, în condiţii stratigrafice nelămurite, cu ocazia unor săpături făcute de locuitorii din sat. După Dinu V. Rosetti, toporul aparţine probabil stratului Vidra II C (Gumelniţa B1; săpăturile respective nu pătrunseseră în stratul imediat inferior din faza Gumelniţa A2) (Rosetti 1934, p. 29); Ion Nestor îl atribuie stratului A (Gumelniţa A2) (Nestor 1933, p. 78), iar Dumitru Berciu îl datează în faza Gumelniţa III (Gumelniţa B şi C) (Berciu 1939-1942, p. 45-46). Dimensiuni: lung. = 17,2 cm (Rosetti 1934). Muzeul Oraşului Bucureşti (inv. 1092/957). Analiza spectrală nr. 8720, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 244-245).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8720 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 urme 1092/957 15/7

2. A.B.5. (1726). Topor-dublu, miniatural, descoperit în aşezare (?), fără alte precizări; a fost elaborat prin forjare (informaţie amabilă, A. Ştefănescu). Muzeul Oraşului Bucureşti (inv. 1099/57; inedit). Analiza spectrală nr. 8724, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 244-245).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8724 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1099/57 -

3. A.1.2. (1727). Daltă (pl. 1/10) descoperită în aşezare, în stratul culturii Gumelniţa (A.Vulpe 1973), faza B1 (Comşa 1978); datele analizei spectrale arată că este confecţionată din bronz, prin urmare aparţine epocii bronzului. Muzeul Oraşului Bucureşti (inv.1132/957). Analiza spectrală nr. 8722, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 244-245). An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl.

8722 6,5 urme 0,57 urme urme 0,2 0 0 0 0 urme 1132/957 1/10 4. A.3.4. (1728). Cârlig de undiţă (pl. 2/14) descoperit în aşezare, faza Gumelniţa B1 (Comşa 1978). Muzeul Oraşului Bucureşti (inv. 1093/57). Analiza spectrală nr. 8730, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 244-245)

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8730 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 urme 1093/57 2/14

5. - 26. A.5.1. (1735. 1740.); A.5.2. (1729. - 1733. 1736. - 1741. 1744 - 1750A); A.5.5. (1734); A.5.7 (1742. 1743.). 22 străpungătoare (pl. 3/9,18; 6/1-18; 8/15,28,29), întregi şi fragmentare, descoperite în aşezare, fără a se putea preciza nivelurile din care provin (Comşa 1978). 18 exemplare sunt confecţionate din sârmă cu secţiunea transversală rectangulară în partea superioară (pe aproximativ jumătate din lungimea corpului sau mai mult) şi rotundă în zona dinspre vârf (nr. 1732, 1733, 1737-1740, 1741, 1744-1746), cu secţiunea rotundă (nr. 1735, 1740), cu secţiunea dreptunghiulară în zona proximală şi rotundă spre vârf (1730, 1731, 1736, 1742). Patru piese au mâner din os (nr. 1747-1750), două sunt întregi şi au vârful ascuţit, şi două au capătul dinspre vârf rupt (nr. 1747, 1750). Un străpungător are ambele capete ascuţite şi este îndoit (nr. 1734). Muzeul Oraşului Bucureşti. Probabil analizele spectrale nr. 8723, 8725-8728 (ca loc al descoperirii Vidra sau Jilava), efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 244-245).


331

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.inv. Pl.

8723 0 0 0 0 0,08 0 0 0 0 0 + 1099/59 - 8725 0 0 0 0 0,27 ~0,02 0 0 0 0 0 1088/57 - 8726 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 0 1098/957 - 8727 6 0,51 0,53 0,49 0,07 0,64 0,011 0 0 0 urme 1476/957 - 8728 0,72 0,06 1,7 ~0,03 0,08 0,37 0 0 0 0 + 1470/957 -

27. A.5.2. (1751). Străpungător, fragment, din nivelul Gumelniţa B1. Muzeul Oraşului Bucureşti. 28. 29. C.10.6. (1752. 1753.). Două ace, fragmente, cu capetele terminate în două spirale opuse (volute) (pl. 11/3,5), descoperite în aşezare; primul exemplar a fost găsit în nivelul Vidra II B (faza Gumelniţa A2), al doilea în nivelul Vidra II C (faza Gumelniţa B1) (Rosetti 1934). Prima piesă are o spirală ruptă, dar se păstrează partea proximală; la a doua piesă lipseşte partea distală. Muzeul Oraşului Bucureşti (unul dintre ace, în expoziţie). Analizele spectrale nr. 8842 (ac cu capul rulat), 8843, efectuate la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 248-249).

An. Nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8842 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 + 26 11/3 8843 0 0 0 0 0,3 urme 0 0 0 0 urme 32 11/5

30. C.10.3. (1754). Ac cu capul rulat (pl. 10/21) descoperit în aşezare, în nivelul Vidra IID (Gumelniţa B1 final). Muzeul Oraşului Bucureşti (expoziţie). 31. 32. C.3.2. (1755. 1756.). Două inele amplasate câte unul în al doilea orificiu din cele trei existente, de o parte şi de alta la marginea capului unei statuete plate antropomorfe de os descoperită în aşezare, în stratul Vidra II B (faza Gumelniţa A2) (Rosetti 1934). Muzeul Oraşului Bucureşti . 33. D.6. (1757). Câteva „picături” rezultate probabil de la turnarea cuprului, descoperite în aşezare, fără alte precizări. Muzeul Oraşului Bucureşti. Bibliografie: 1. Rosetti 1934, p. 29, fig. 42; Berciu 1939-1942, p. 45-46, fig. 1/5 (tipul B, seria Vidra); Driehaus 1952-1955, p. 3, 6, lista 1, fig. 1/1 (tipul Vidra); Schubert 1965, p. 257, nota 13, p. 283, nota 34; A. Vulpe 1973, p. 225, fig. 2/7; idem 1975, p. 22, nr. 22, pl. 2/22; idem 1976, p. 141; Comşa 1978, p. 115, nota 30, fig. 3/D, 9; idem 1983, p. 18, nr. 1, fig. 1; idem 1987b, fig. 21/II.D, 9. 2. Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 244-245, analiza 8724. 3. A. Vulpe 1973, p. 220, nota 28; 1976, p. 139, nota 14; Comşa 1978, p .115, fig. 4/4. 4. Comşa 1978, p. 116 şi nota 38, fig. 4/2. 5. - 26. Rosetti 1934, p. 20, 29 (menţionează mici obiecte de cupru din stratul Vidra II A, faza Gumelniţa A1, podoabe şi mici unelte în stratul Vidra II C, faza Gumelniţa B1, fără alte precizări); Comşa 1974b, p. 77, nr. 8 (câteva mici obiecte de aramă din stratul fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa); idem 1978, p. 114, fig. 2/1-22. 27. Ibidem, fig. 4/6. 28. 29. Rosetti 1934, p. 23, 30; Comşa 1965, p. 365, nr. 6; idem 1978, p. 116, nota 41, fig. 4/9, 10; idem 1987b, fig. 21/I. 9, 10; Bem 1999-2000, p.162, nota 63, fig. 17/5, 12. 30. Idem 1965, p. 365, nr. 6; idem 1978, p. 116 şi nota 41, fig. 4/5. 31. 32. Rosetti 1934, p. 22, fig. 36; Comşa 1978, p. 114, nota 16. 33. Ibidem, p. 119; Comşa 1987b, p. 106. VIIŞOARA, jud. Mureş (Hondorf, Hundorf, Csátófalva) 1. A.B.4.2.5. (1758). Topor-târnăcop (pl. 43/4), tipul Jászladány, varianta Brad (A.Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Dimensiuni: lung. = 21 cm, lung.br.t.o. = 10,5 cm, lung.br.t.v.= 11,5 cm, greut. = 1,2 kg

Ion Mareş

332

(Roska 1942a; idem 1942b; Popescu 1944) sau lung. = 22 cm, greut. = 1 kg (Lazăr 1995). Fost în colecţiile Gimnaziului Evanghelic din Sighişoara, pierdut (?). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 56, nr. 15; idem 1942b, p. 31, nr. 38; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 4/5 (Hondorf; tipul 3), Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Csátófalva; tipul Jászladány; trimiterea la M. Roska [1942b, nr. 32] este greşită); A. Vulpe 1975, p. 43, nr. 177, pl. 24/177; Lazăr 1995, p. 280, nr. XCIV.1.A, b, pl. LVII/8; Maxim 1999, p. 193, nr, 1124. VIIŞOARA, oraş Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud 1. A.B.1.1. (1759). Topor-ciocan (pl. 13/7), tipul Pločnik (A. Vulpe 1975), descoperit întâmplător. Nu are legătură cu topoarele de la Bistriţa (nr. 114, 115) (A. Vulpe 1975). Muzeul Cluj (inv. 184). Bibliografie: 1. A.Vulpe 1975, p. 20, nr. 9, pl. 1/9; Lazarovici 1983, p. 18, nr. 149 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 193, nr. 1125. VIIŞOARA, com. Târgu Trotuş, jud. Bacău În urma săpăturilor arheologice din anii 1970-1971 efectuate în aşezarea amplasată pe platoul înălţimii „Mastacăn” (un promontoriu desprins din terasa secundară a râului Trotuş, la nord de sat), au fost descoperite, în complexe închise, două piese din cupru, în aşezarea din faza Cucuteni B (ceramica aparţine etapelor B1 şi B2; sporadic, sunt semnalate şi elemente Gorodsk-Usatovo, respectiv Horodiştea-Folteşti) (Niţu / Buzdugan 1971, p. 95-112; Monah / Cucoş 1985; Cucoş 1999, p. 186, nr. 69 [strat cu două nivele de locuire corespunzătoare etapelor Cucuteni B1 şi B2]): 1. A.B.10.1.4. (1760). Topor plat (pl. 51/18), varianta Cucuteni, grupa topoare plate înguste (A.Vulpe 1975), descoperit în aşezare, în groapa 4, faza Cucuteni B. Dimensiuni: lung. = 10,3 cm, lat.t. = 3,5 cm, gros. = 0,5 cm (Niţu / Buzdugan 1971). Muzeul Oneşti.. Analiza spectrală nr. 8840, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv.

Pl.

8840 0 urme 1,55 0 0,02 urme urme 0 0 0 0 - 51/18 2. B.1.1. (1761). Pumnal (pl. 54/10), tipul Ariuşd, descoperit în aşezare, în groapa 8, faza Cucuteni B. Dimensiuni: lung. = 10,4 cm, lat. = 1,8 cm (Niţu / Buzdugan 1971). Are forma elipsoidală şi este prevăzut cu o nervură mediană pe o latură. Muzeul Oneşti. Analiza spectrală nr. 8841, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 248-249).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8841 0 0 0 0 0,03 0,05 0 0 0 0 0 - 54/10

Bibliografie: 1. 2. Niţu / Buzdugan 1971, p. 97, 100, fig. 4/2, 3, 5/1, 2 (daltă de cupru; lamă de pumnal); A.Vulpe 1973, p. 222 (toporul plat); idem 1975, p. 58, nr. 267, pl. 33/267 (toporul plat); Comşa 1980, p. 216, nr. 36, fig. 8/14, 9/12; Monah / Cucoş 1985, nr.19 (staţiune cucuteniană din etapa B1; Viişoara, com. Ştefan cel Mare, suburbie a municipiului Oneşti); Cucoş 1999, p. 74, 76, fig. 23/2, 5.


333

VINGA, jud. Arad 1. A.B.1.12. (1762). Topor-târnăcop, tipul Mezőkeresztes (A. Vulpe 1975; Patay 1984) descoperit întâmplător în anul 1875; în registrul inventar este trecut ca loc al descoperirii „Viile de la Murani şi Seceani” din judeţul Timiş („Weingärten von Murány-Szécsány im Komitate Temes”) (Patay 1984, p. 99, nr. 581, nota 6). În literatură există o confuzie în ceea ce priveşte locul descoperirii acestui topor, fiind notate două localităţi pentru acelaşi exemplar. M. Roska, ca şi alţi autori (Popescu 1944, p. 29, nota 4; Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6; Lazarovici 1975, p. 28, lista 6, nr. 22; A.Vulpe 1975, p. 54), menţionează un topor cu dublu tăiş în cruce cu locul descoperirii „Temesmurány” (Murani), găsit în viile dintre Temesmurány (Murani) şi Szécsány (Seceani) (Roska 1942b, p. 53, nr. 183) şi un alt topor cu dublu tăiş în cruce de la Vinga (Ibidem, p. 59, nr. 212), dublându-se descoperirea. B. Milleker notează că toporul a fost găsit în hotarul satului Vinga, în viile de lângă drumul spre Murani (apud Patay 1984; vezi aici şi discuţiile în legătură cu acest topor). Dimensiuni: lung.= 43 cm, greut. = 3,060 kg (Ibidem.). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 56.1891.1; nou: 73/1951.4). Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 305, nr. 78 (topor cu dublu tăiş în cruce); idem 1942b, p. 59, nr. 212; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 5); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 7 (tipul Mezőkeresztes); A. Vulpe 1975, p. 30, nr. 72 A; Lazarovici 1975, p. 28, nr. 21; Patay 1984, p. 99, nr. 581, pl. 54/581. VINŢU DE JOS, jud. Alba (Alvinc, Winzendorf) 1. A.B.1.10. (1763). Topor-târnăcop (pl. 18/2), tipul Székely şi Nádudvar (A. Vulpe 1975). Márton Roska semnalează confuziile din literatură referitoare la acest topor care apare ca tip cu braţele în cruce şi cu locul descoperirii Balomir (com. Sântămăria-Orlea, jud. Hunedoara) (Roska 1942b). Dimensiuni: lung. = 18,5 cm, greut. = 1,1 kg (Ibidem.; sau lung. = 20,5 cm; idem 1942a). Muzeul Aiud (inv. 50). Analiza spectrală nr. 9119, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 256-257).


Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 22, nr. 86; idem 1942b, p. 26, nr. 7; Berciu 1939-1942, p. 55, fig. 1/2 (grupa securi-ciocane, varianta A2, seria Vinţu de Jos); idem 1942, p. 67, nr. 519 (secure-ciocan, tipul A2); Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 5/5 (desenul nu prezintă încredere; tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Alvincs; două topoare; forma grupei 2); A. Vulpe 1975, p. 27, nr. 43, pl. 4/43; Maxim 1999, p. 193, nr. 1128 (două topoare de tip Székely şi Nádudvar). VIŞTEA, com. Gârbău, jud. Cluj (Vista, Vişta, Magyarvista) În locul „Dealul Cotior” („Coasta Cotior / Kotyoroldal”) a fost descoperit un topor-ciocan lângă un mormânt cu schelet uman. În acest punct este semnalată o aşezare a culturii Tiszapolgár, faza târzie, şi una din cultura Coţofeni (toporul provine ori dintr-un mormânt, ori este o descoperire întâmplătoare [cf. A.Vulpe 1975]). Aproape de punctul citat au fost găsite aşchii de obsidiană şi ceramică din cultura Petreşti, faza neprecizată (Crişan şi colab. 1992, p. 428, nr. 6), o locuire din cultura Petreşti (Maxim 1999). 1. A.B.1.6. (1764). Topor-ciocan (pl. 16/2), tipul Codor, fără alte date legate de descoperire. Dimensiuni: lung.=10,8 cm, diam.g.c.=2 cm, greut.=0,190 kg (Roska 1942a; idem 1942b). Fost în colecţia Institutului Teologic Greco-Catolic din Cluj; pierdut. Bibliografie: 1. Roska 1942a, p. 155, nr. 65, fig. 178; idem 1942b, p. 43, nr. 105, fig. 6; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 144, 199 (tipul A III,

Ion Mareş

334

tipul Vidra); G. Ferenczi / I. Ferenczi 1975, p. 62; A. Vulpe 1975, p. 23, nr. 29, pl. 3/29; Lazarovici 1983, p. 18, nr. 150; Crişan şi colab 1992, p. 428, nr. 16; Maxim 1999, p. 193-194, nr. 1131. VITĂNEŞTI, com. Puricani, jud. Teleorman Săpăturile arheologice întreprinse în tell-ul din punctul „Măgurice” au dus la descoperirea unor piese de aramă: 1. A.5.7. (1765). Străpungător cu mâner de os descoperit în nivelul culturii Gumelniţa B1, în timpul săpăturilor arheologice din anul 1997, în suprafaţa S-Z. Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti (inedit). 2. D.4. (1765A). Piesă care poate fi un lingou, fără alte date. Bibliografie: 1. Andreescu / Pătraşcu / Pavel / Zaharia 1998, p. 85, nr. 105. 2. Bem 1999-2000, nota 32. VOIA (?), com. Balşa, jud. Hunedoara Descoperire întâmplătoare şi în condiţii necunoscute a unui depozit (?) alcătuit din două topoare (A. Vulpe 1975). 1. A.B.4.2.4. (1767). Topor-târnăcop (pl. 39/6) tipul Jászladány, varianta Petreşti (A. Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 22,6 cm, greut. = 0,600 kg (Roska 1942b). Muzeul Cluj (inv. 181). Analiza spectrală nr. 8992 (Voia ?), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).


2. A.B.4.2.7. (1768). Topor-târnăcop, fragment (pl. 46/2), tipul Jászladány, varianta necunoscută (A. Vulpe 1975). Se păstrează jumătate de topor, cu braţul cu tăiş vertical rupt de la gaura pentru coadă. La Márton Roska apare cu locul descoperirii Oaia (Vaja, Székelyvaja), identic cu Văleni, com. Acăţari, jud. Mureş (Roska 1942a, idem 1942b; vezi discuţiile la A.Vulpe 1975) sau Szentháromság (Roska 1942b). După Valeriu Lazăr, piesa ar putea proveni din satul Troiţa, învecinat cu Văleni (Lazăr 1998), com. Găleşti, jud. Mureş. Dimensiuni: lung. = 11 cm; întreg ar fi avut 22 cm ( Roska 1942b). Muzeul Cluj (inv. 183). Analiza spectrală nr. 9005 (Voia), efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 252-253).


Bibliografie: 1. - 2. Marţian 1920, p. 42, nr. 746 (Voia; secure şi daltă de bronz); Roska 1942a, p. 72, 271, nr. 16, 189, fig. 82 („Transilvania”; la noi, nr. 1767); idem 1942b, p. 32, 52, nr. 49, 170, fig. 31(la noi, nr.1767); Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Oaia; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Székelyvaja; tipul Jászladány; la noi, nr.1768); A. Vulpe 1975, p. 42, 46, nr. 157, 213, pl. 21/157, 28/213; Lazăr 1995, p. 37, nr. 1.9 (la noi, nr. 1768); Maxim 1999, p. 192, 194, nr. 1103, 1134 (Văleni, com Acăţari, topor din cupru; Voia, com Balşa, topoare de tip Jászladány, varianta Petreşti).


335

VOIVODENI, com. Dragu, jud. Sălaj (Vaidahaza, Vajdaháza) 1. A.B.1.2. (1766). Topor-ciocan (pl. 14/5), tipul Cotiglet, probabil o descoperire de depozit (A.Vulpe 1975). Mai multe topoare au fost găsite împreună (Roska 1942b) într-o vie, în condiţii necunoscute (Lakó 1979; idem 1981); alte informaţii lipsesc. Fost într-o colecţie particulară (Roska 1942b; A. Vulpe 1975); pierdut. Bibliografie : 1. Roska 1942a, p. 296, nr. 5, fig. 355; idem 1942b, p. 57, nr. 201, fig. 56; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Vaidahaza; tipul 2), Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Vajdahaza; tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 141 (tipul A/II, varianta 1); A. Vulpe 1975, p. 21, nr. 21, pl. 2/21; Lakó 1979, p. 48, nr. 18, pl. IV/3; idem 1981, p. 77, nr. 99, pl. XXII/6; Lazarovici 1983, p. 18, nr. 151 (pe lista cu descoperiri din cultura Tiszapolgár; la Voivodeni este semnalată şi ceramică aparţinând acestei culturi [Ibidem.]); Maxim 1999, p. 194, nr. 1136. VURPĂR, jud. Sibiu 1. A.B.10.1.3. (1769). Topor plat (pl. 51/6), varianta Sălcuţa, grupa topoare plate înguste, descoperire întâmplătoare (A.Vulpe 1975). Dimensiuni: lung. = 14,3 cm, lat. = 3,8 cm (Metalurgia 1995); muchia toporului este turtită de la folosire. Muzeul Brukenthal, Sibiu (inv. A 1934). Probabil analiza spectrală nr. 8905, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 250-251).


Bibliografie: 1. Popescu 1944, p. 37, pl. 2/6; A. Vulpe 1975, p. 57, nr. 257, pl. 32/257; Metalurgia 1995, p. 23, nr. 7, pl. 1/7. ZAU DE CÂMPIE, jud. Mureş 1. C.10.8. (1770). Ac descoperit în aşezarea culturii Turdaş, grupul Iclod (faza II), în timpul săpăturilor arheologice din anii 1980 şi 1982 (V. Lazăr, M. Grozav) efectuate în punctul „La Grădiniţă” situat în centrul localităţii, pe terasa mijlocie a pârâului de Câmpie.

Muzeul Târgu Mureş (inedit). Bibliografie: 1. Lazăr 1995, p. 283, nr. XCVII/1.E. ZĂBRANI, jud. Arad 1. A.B.4.2.2. (1771). Topor-târnăcop (pl. 31/2), tipul Jászladány, varianta Orşova (A.Vulpe 1975), descoperire întâmplătoare. Muzeul Timişoara (inv. 1908). Analiza spectrală nr. 9179, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schrőder 1968, p. 258-259).


Bibliografie: 1. A. Vulpe 1975, p. 39, nr. 106, pl. 13/106; Lazarovici 1983, p. 18, nr. 153 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár).

Ion Mareş

336

ZĂUAN, com. Ip, jud. Sălaj 1. A.B.4.2.1. (1772). Topor-târnăcop (pl. 27/6), tipul Jászladány, varianta Târnăviţa (Lazarovici 1983), descoperit întâmplător într-o grădină (a locuitorului Csutac) în anul 1969 (Lakó 1981). Dimensiuni: lung. = 22,4 cm; lung.br.t.v. = 9,9 cm, lung.br.t.o. = 9,7 cm, lat.t.v. = 4,3 cm; lat.t.o. = 5,2 cm; diam.g.c. = 3,2 cm, diam.m. = 2,7 cm, greut. = 0,725 kg (Lakó 1981; completarea datelor este făcută de autor). Colecţia Şcolii Generale din Zăuan (inv. 7). Bibliografie: 1. Lakó 1981, p. 80, nr. 103.d, pl. XXVIII/8 (tipul Jászladány); Lazarovici 1983, p. 18, nr. 155 (pe lista cu descoperiri din arealul culturii Tiszapolgár); Maxim 1999, p. 194, nr. 1148; pentru această piesă, informaţii amabile, învăţătorul Márkus László de la Şcoala Generală din Zăuan. ZLATNA (oraş), jud. Alba 1. A.B.2.3. (1773). Topor de luptă, fragment, tipul Şiria (Patay 1984), grupa topoare cu braţul-ciocan cilindric. Dimensiuni: lung = 8,2 cm; greut. = 0,150 kg; braţul-topor este rupt de la gaura pentru coadă, tăişul este turtit (Ibidem.). Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 106/1907. 3). Analiza spectrală nr. 6479, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p.180 - 181).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 6479 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 106/1907.3 -

2. A.2. (1773). Ciocan descoperit în condiţii necunoscute. Muzeul Alba Iulia (fără inv.). Analiza spectrală nr. 8950, efectuată la Muzeul din Stuttgart (Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p.250-251).

An. nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv. Pl. 8950 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 - -

Bibliografie: 1. Patay 1984, p.100, nr. 588, pl. 55/588. 2. Junghans / Sangmeister / Schröder 1968, p. 180-181, 250 - 251.


337

Prescurtări folosite în corpus

diam. = diametrul diam.ext. = diametrul exterior diam.g.c. = diametrul găurii pentru coadă diam.int. = diametrul interior diam.m. = diametrul manşonului diam.mc. = diametrul muchiei greut. = greutatea gros. = grosimea înalt. = înălţimea înalt.m. = înălţimea manşonului aprox. = aproximativ kg = kilogram lat. = lăţimea lat.b. = lăţimea bazei lat.mc. = lăţimea muchiei lat.mc.a. = lăţimea muchiei actuale lat.t. = lăţimea tăişului lat.t.o. = lăţimea tăişului orizontal lat.t.v. = lăţimea tăişului vertical lung. = lungimea lung.a. = lungimea actuală lung.br. = lungimea braţului lung.br.c. = lungimea braţului-ciocan lung.br.t.o. = lungimea braţului cu tăişul

orizontal lung.br.t.v. = lungimea braţului cu tăişul

vertical lung.tot. = lungimea totală max. = maxim t. = tăişul


339

6. CONSIDERAŢII GENERALE Că vechea metalurgie a aramei a fost şi este încă una din cele mai importante probleme ale preistoriei rămâne un fapt indiscutabil, susţinut de lucrările de mare valoare ştiinţifică – adevărată bază de date – realizate de câteva generaţii de specialişti care, cu tenacitate, s-au întrecut în a studia şi elucida „misterele” civilizaţiilor preistorice (cap. 1).

Astfel, investigaţiile făcute de-a lungul anilor, concretizate în descoperiri arheologice de certă importanţă, au dus la clarificarea multor necunoscute legate de începuturile şi dezvoltarea metalurgiei aramei. Analizând condiţiile de descoperire, se constată cu uşurinţă că cele mai multe obiecte din neo-eneoliticul României provin din aşezări (sanctuare, locuinţe, gropi de cult sau menajere, complexe arheologice, niveluri de cultură) şi din necropole (cap. 2). Importante sunt şi descoperirile întâmplătoare, în special pentru topoarele de cupru, destul de numeroase (cap. 2 şi 5).

Toate acestea constituie date importante privind practicarea mineritului în sud-estul Europei (Balcani) de către o categorie de „mineri profesionişti” – cei care au exploatat zăcămintele native de aramă (de suprafaţă) sau cele polimetalice (cap. 3 şi 4), care cunoşteau şi foloseau şi zăcăminte de cupru cu arsen în compoziţie (cap. 3, 4, 5 şi corpus), elaborând piese pentru diverse întrebuinţări. Cercetările sistematice au reliefat şi „independenţa” metalurgiei cuprului în Europa, din perioada eneoliticului, faţă de Orientul Apropiat şi Anatolia, fără a exclude însă legăturile permanente dintre aceste zone, susţinute de împrumuturile reciproce de tehnici. Dezvoltarea metalurgiei aramei în sud-estul Europei a cunoscut o perioadă ascendentă începând din neolitic, maximul fiind atins în eneoliticul dezvoltat („clasic”), în cadrul civilizaţiilor Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI, Varna, Vinča-Pločnik, Krivodol-Sălcuţa-Bubany-Hum Ia, Petreşti, Tiszapolgár, grupul cultural Decea Mureşului, Bodrogkeresztúr, Cucuteni-Tripolie, Cernavoda I (cap. 4). În eneoliticul târziu constatăm însă o scădere bruscă a producţiei obiectelor de aramă, precum şi dispariţia unor tipuri de piese caracteristice eneoliticului dezvoltat (topoare-ciocan, topoare cu două tăişuri dispuse în cruce şi altele) (cap. 4 şi 5). În schimb, remarcăm o continuare a activităţii metalurgice, evidentă în cultura Coţofeni, şi folosirea aliajelor de cupru cu arsen (bronz arsenical) pentru elaborarea unor obiecte din eneoliticul dezvoltat şi final (cap. 4). O nouă etapă în ascensiunea metalurgiei aramei are loc în bronzul timpuriu şi, parţial, în prima parte a bronzului mijlociu, când este înlocuită de metalurgia bronzului. Referitor la metalurgia aramei din neo-eneoliticul României, analizată pe larg în lucrare, se impun câteva concluzii: 1. Bogatele resurse cu minereuri de cupru din ţara noastră (cap. 3 şi anexa 1) au constituit baza dezvoltării metalurgiei aramei în neo-eneolitic (cap. 2-5). Până acum deţinem puţine informaţii referitoare la exploatarea unor zăcăminte de cupru în neo-eneolitic şi la practicarea mineritului (cap. 3). Urmărind hărţile cu resurse de cupru şi cu descoperiri de piese de cupru, remarcăm concentrările de piese aflate în apropierea zăcămintelor (vezi hărţile). 2. Primele contacte cu arama şi cunoaşterea acestui metal (prospecţia) datează din mileniul al VI-lea B.C. (cultura Starčevo-Criş, bucata de cupru de la Iernut). 3. Primele obiecte de cupru (străpungătoare) aparţin aceleiaşi perioade (Balomir, Dubova, Trestiana). 4. Utilizarea tehnicilor simple de elaborare a pieselor de cupru (mecanice) este caracteristică primei etape a metalurgiei aramei (în neolitic şi eneoliticul timpuriu) şi în continuare (cap. 4). Ascensiunea metalurgiei aramei este rezultatul acumulării cunoştinţelor specifice domeniului ca urmare a practicii curente în modelarea metalului şi a observaţiilor desprinse din „fierăria cuprului”. 5. Dezvoltarea propriu-zisă a metalurgiei aramei prin folosirea tehnicilor de reducere, topire şi turnare, alături de cele mecanice, începe din etapa a doua a acestei „industrii”, în eneoliticul dezvoltat, când atinge punctul maxim (cap. 4). 6. Progresele înregistrate în metalurgia aramei sunt în relaţie şi cu rezultatele obţinute în arderea ceramicii în cuptoare, când s-a atins temperatura de topire a cuprului (1085oC) (cap. 4). 7. Existenţa unor „meşteşugari profesionişti” care au folosit în procesul de elaborare a pieselor de aramă atât tehnici mecanice (forjarea la rece şi la cald, laminarea, tăierea, şlefuirea, îndoirea, ascuţirea, răsucirea, sudura, călirea, gravarea, finisarea, perforarea, forjarea figurativă), cât şi tehnici de reducere,

Ion Mareş

340

topire şi turnare, este un lucru cert. La elaborarea pieselor de cupru prin turnare au fost utilizate tipare ceramice deschise (monovalve), cu suprafaţă de separaţie (bivalve) şi fără (tehnica cerii pierdute). Din datele micro şi macrostructurale de care dispunem constatăm faptul că o mare parte din topoarele de cupru au fost elaborate prin complicata tehnică à cire perdue. Meşterii din eneolitic au folosit racorduri şi înclinări constructive, au avut cunoştinţe temeinice privind topirea şi viteza de turnare a cuprului, privind timpul de menţinere a piesei în formă şi aplicând tehnici de finisare ulterioare turnării (cap. 4 şi anexele 2 şi 3). Este greu de precizat statutul social al acestei categorii profesionale, evidentă în eneolitic. În orice caz, nu oricare membru al unei comunităţi deţinea „tainele” complicatelor tehnologii aplicate în metalurgia cuprului. 8. În eneolitic şi ulterior, a fiinţat probabil o categorie de meşteri itineranţi specializaţi în metalurgia aramei, care au prelucrat în aşezări diferite piese de cupru, având cu ei materialele necesare (unelte şi materie primă) (cap. 4) 9. Funcţionarea unor „ateliere specializate” în prelucrarea cuprului, în zonele în care au existat centre şi vetre de producţie, în apropierea resurselor cu zăcăminte de aramă dar şi la distanţe mari faţă de acestea, este confirmată prin descoperiri arheologice (cap. 4). 10. În eneoliticul dezvoltat, eventuale vetre (centre de producţie) şi „ateliere” existau în Transilvania, Banat, Oltenia şi Moldova (cap. 4), zona carpatică a metalurgiei aramei ocupând un loc important în cuprinsul întregului areal de producţie. 11. Pentru eneolitic există dovezi sigure în ceea ce priveşte metalurgia locală a cuprului prin descoperirile rezultate din cercetările arheologice sistematice (cap. 2, 3, 4, 5). 12. Circulaţia metalului în cadrul schimbului economic (sub formă de semifabricate şi de obiecte finite) reliefează o altă latură economică, cea a comerţului (cap. 4). 13. În eneoliticul dezvoltat sunt elaborate şi piese confecţionate din aliaj de cupru cu arsen (bronzul arsenical), rezultat din folosirea zăcămintelor de aramă cu arsen (cap. 3 şi 4). 14. În eneolitic constatăm o diversitate tipologică de obiecte din cupru: unelte, unelte şi arme, arme, unelte şi podoabe, podoabe şi diverse (cap. 5). Grupele tipologice (cu tipuri, subtipuri şi variante) ale pieselor de aramă sunt mai numeroase decât cele ale obiectelor confecţionate din alte materiale (piatră, os). Acest lucru se explică prin calităţile modelatorii ale metalului folosit în elaborarea unor diferite obiecte, cu anumite utilităţi (cap. 5). 15. Unele categorii de piese de aramă sunt producţii din zona carpatică (cap. 5). 16. Amplasarea geografică şi răspândirea unor grupe tipologice de piese de cupru, ca şi rezultatele analizelor structurale, documentează atât producţia locală, cât şi schimburile permanente în cadrul circulaţiei metalului, din şi înspre zone diferite de producţie (cap. 4 şi 5; hărţile). 17. O dată cu pătrunderea comunităţilor culturii Cernavoda I, constatăm un proces de diminuare a metalurgiei aramei în zona sudică a ţării (centrele şi „atelierele” gumelniţene îşi întrerup activitatea) (cap. 4 şi 5). Declinul metalurgiei cuprului în eneoliticul final este cauzat de alte transformări etno-culturale şi de importanţa scăzută acordată acestei laturi a economiei. 18. Metalurgia aramei în neo-eneolitic este (ne referim în principal pentru eneoliticul dezvoltat), alături de celelalte laturi economice, un factor principal în cadrul transformărilor care au avut loc în dezvoltarea civilizaţiilor de atunci. 19. Pentru rezolvarea descifrării totale a unor probleme legate de metalurgia aramei se impun imperios întreprinderea de cercetări arheologice susţinute pentru depistarea şi investigarea vechilor exploatări miniere şi efectuarea mai multor cercetări interdisciplinare (analize metalografice, spectrografice, traseologice). Metalurgia aramei din neo-eneoliticul României a fost o „industrie” foarte importantă pentru Europa din acel timp, ca rezultat al bogatelor resurse de minereuri de cupru şi al existenţei meşteşugarilor specializaţi. Cercetările viitoare vor aduce, indiscutabil, noi date privind acest domeniu, menite a întregi baza actuală de informaţii.


341

ANEXA 1

ZĂCĂMINTELE ŞI APARIŢIILE DE CUPRU DIN ROMÂNIA

Mineralizaţiile cuprifere din România sunt situate în lanţul Carpatic, cu excepţia zăcământului de la Altân Tepe, judeţul Tulcea (Harta 1). 1. Valea Băii Nord (M-ţii Gutâi); pirita se asociază cu blendă, galenă, calcopirită (Cu Fe S2), covelină (CuS), calcozină (Cu2S), bornit (Cu5FeS4). (Atlas geologic 1984, p.34, nr.9). 2. Valea Colbului (M-ţii Gutâi), jud. Maramureş; Filoane şi impregnaţii; calcopirită, clorit, urmează o secvenţă cupriferă: pirită, calcopirită, iar în final se generalizează o secvenţă plumbo-zincoferă cu mispichel, blendă, galenă, calcopirită, pirită, cuarţ. (Atlas geologic 1984, p.34, nr.10). 3. Ilba Handal (M-ţii Gutâi), jud. Maramureş. Succesiunea începe cu hematite, pirită, pirotină + blendă, calcopirită, galenă ş.a., se încheie cu o secvenţă predominant polimetalică: blendă, wurtzit, calcopirită, tetraedrit (As, Sb) 4S13 Cu12 ş.a.; azurit (la Ilba cu pirită, blendă, galenit); Firizan, Nepomuc, Aluniş - calcopirită în mineralizaţii complexe mezotermal; calcozină (la Ilba, F.Firizan, Aluniş, Nepomuc, unde apare subordonat calcopirit, pirită, blendă, galenit); malachit Cu2 (OH)2CO3 sau CuCO3 · Cu(OH)2 (la Ilba, f.Firizan, subordonat); tenorit (CuO) apare la Ilba, m.Iacobi; valerit (Cu3Fe4S7; semnalat la Ilba Handal, structuri cu dezamestec cu calcopirită); bornit, cubanit (CuFe2S3), bournonit (CuPbSb S3 sau 2PbS· Cu2S· Sb2S3), calcantitul (CuSO2 5H2O). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p.54, 88, 92, 202, 288, 291, 302; Dănilă / Dănilă 1982, p.35, 36, 39, 41, 42, 43, 129; Atlas geologic 1984, p.35, nr.11). 4. Nistru (M-ţii Gutâi, jud. Maramureş. Grupuri de filoane şi impregnaţii, mineralizaţie plumbo-zincoferă: hematit, magnetit, pirită, calcopirită, blendă ş.a; mineralizaţie cupriferă cu dezvoltare locală pe anumite filoane: pirită, calcopirită - blendă, galenă ş.a.; se semnalează tetraedrit, covelină (CuS sau Cu2S · Cu2S2) . (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p.88, 291; Dănilă / Dănilă 1982, p.129; Atlas geologic 1984, p.35, nr.13). 5. Limpedea (M-ţii Gutâi), jud. Maramureş. Este asemănător cu mineralizaţiile polimetalice aurifere din zăcământul Nistru (nr. 4). 6. Tyuzoşa (M-ţii Gutâi), jud. Maramureş. Filoane lentiforme, impregnaţii cu pirită, calcopirită, blendă, galenă ş.a. (Atlas geologic 1984, p.36, nr.14) 7. Băiţa (M-ţii Gutâi), jud. Maramureş; asemănătoare cu mineralizaţiile polimetalice din zăcământul Nistru (nr. 4); se semnalează calcozină, tetraedrit. (Rădulescu/Dimitrescu 1966, p.82, 88, 92, 291; Atlas geologic 1984, p.36, nr.15). 8. Cavnic (M-ţii Gutâi), jud. Maramureş. La Cavnic - Bolduţ, filoane, local impregnaţii, cu trei stadii de mineralizare: hematit, goethit, magnetit, pirită, calcopirită ş.a. şi Cavnic-Roata, filoane şi impregnaţii: pirită, galenă, blendă, calcopirită ş.a.; la Cavnic sunt semnalate minerale de cupru nativ, calcozină (cu pirit şi blendă, în druze de cuarţ), calcopirită, covelină, bournonit, malachit, azurit Cu3 (CO3)2(OH)2 sau 2CuCO3 · Cu(OH)2, emplectit Cu2S· Bi2S3, tetraedrit (Cu3Sb3S3-4); analize chimice: (1) S 25,35: As 2,28; Sb 24,21; Ag 1,32; Cu 37,83; Fe 0,94; Zn 7,25; Mn urme; (2) S 25,35; As 2,25; Sb 24,98; Ag 0,68; Cu 38,95; Fe 1,05; Zn 6,16; Si0 20,14 (cf. Rădulescu-Dimitrescu 1966, p.291-292); (2) cupru nativ - analiza chimică provenită din proba de la mina de cupru: Au 242.; As 50.; Sb 100.; Me 37; Ag 3380.; Sd 104000 (Programul ZEUS de la Muzeul Cluj, proba U 12.53, analiza efectuată în Laboratorul Măgurele; date transmise prin amabilitatea dr. Gheorghe Lazarovici ). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 54, 89, 92, 120, 202, 291-292; Dănilă / Dănilă 1985, p. 32, 35, 37, 39, 42, 43; Atlas geologic 1984, p. 39, nr.27, 28). 9. Baia-Sprie, jud. Maramureş. Mineralizaţiile polimetalice cu blendă auripigment, azurit (legat de magmatismul neogen), calcopirită (în druze cu pirită şi blendă, în mase compacte cu granule de galenit), calcozină (în mineralizaţie polimetalică), tetraedrit (pseudomorfoze după calcopirit rar cristale, uneori cu variaţia freibergit), bornit, covelină, bournonit, calcantit (CuSO2· 5H2O). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 54, nr. 88, 92, 291; Dănilă / Dănilă 1982, p. 33, 36-37, 39, 43).

Ion Mareş

342

10. Baia Mare, jud. Maramureş. Se semnalează tetraedrit în m. Valea Roşie, compact, cu pirargirit şi bournonit; de asemenea la Dealul Crucii şi M. Herja (analiza chimică: Cu 37,02%; Ag 2,92%; Fe 2,34%; Sb 29,22%; S 24,88%). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 291; Dănilă / Dănilă 1982, p. 126). 11. Budeşti, jud. Maramureş, m.Jereapăn (M-ţii Gutâi), judeţul Maramureş. Filoane şi impregnaţii cu pirită, calcopirită, blendă ş.a., tetraedrit la m.Jereapăn, m.Totoş. (Rădulescu / Dimitrescu, p. 89, 291; Atlas geologic 1984, p. 40, nr.31). 12. Băiuţi (M-ţii Gutâi), jud. Maramureş. Filoane, calcopirită în mase compacte sau fin diseminate cu pirită, şnururi şi cuiburi; rar în cristale; cu baritit, realgar, antimanit; de asemenea în m.Văratec, în filoanele Ioan şi Alexandru; calcozină la m.Văratec, microscopic, cu calcopirit; tetraedrit la m.Văratec, filoanele Alexandru, Botiza 1, 2, 4, subordonat. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 89, 292; Dănilă / Dănilă 1982, p. 35; Atlas geologic 1984, p.41, nr.32). 13. Văratec (M-ţii Tibleş), jud. Maramureş. Filoane; începutul paragenezei mai bogată în oxizi de fier (hematit, goethit, magnetit) cu care se asociază pirita, calcopirita, urmează o secvenţă bogată în sulfuri: oxizi de fier, pirită, calcopirită ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 41, nr.33) 14. Cisma (zona subvulcanică Poiana Botizei-Ţiblea), jud. Maramureş. La Cisma, cu filoane şi impregnaţii: pirită, blendă, calcopirită ş.a., tetraedrit. (Atlas geologic 1984, p. 42, nr.35; Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 292). 15. Ţibleş (M-ţii Ţibleşului), jud. Maramureş. Filoane şi impregnaţii calcopirită, pirita, magnetit (la m. Tomnatec, filoanele Preluci, Valea Călimanilor, izvorul Băilor - calcopirita se asociază cu blenda, galenit, în mineralizaţie mezotermală); calcozină (la Valea Călimanilor, m. Tomnatec, Preluci - supergenă, vinişoare în blendă; apare împreună cu covelina); malachit (la filonul Tomnatec). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 54, 89, 92, 202; Atlas geologic 1984, p. 42, nr. 36).

16. Coasta Ursului, jud. Maramureş (M-ţii Ţibleşului). Asemănător cu zăcământul Cisma (15).

(Atlas geologic 1984, p. 42, nr. 35). 17. Burloaia (M-ţii Maramureşului la 6 km de Baia-Borşa), jud. Maramureş. Zăcământ cu minereu polimetalic - texturi masive - format din pirită, blendă, galenă, calcopirită, mispichel, pirotină, tetraedrit, bournonit, asociate cu minerale de gangă. (Dănilă / Dănilă 1982, p. 108). 18. Băile Borşa (M-ţii Maramureşului), jud. Maramureş. La Baia-Borşa, Dealul Bucănii, minereu diseminat stratiform, cu pirită, calcopirită, blendă, galenă; calcopirită la Toroiaga (filoanele Catrina, Domnişoara, Johann, Vârfuri, Emeric, Gura Băii, Colbu) în filoane şi Stok-uri cu pirit, blendă, galenit, tetraedrit şi minerale argintifere; azurită, calcozină, subordonat cu pirit, galerit, blendă, calcopirită (f. Vârfuri); malachit, subordonat (f. Caterina, Johann, Vârfuri) sporadic; tetraedrit, sporadic uneori cu varietatea freidergit (f. Emeric, Domnişoara, Caterina, Johann, Vârfuri, Măcârlău) şi la Valea Colbului (sporadic uneori cu varietatea freibergit); bournonit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 54, 85, 89, 90, 92, 202, 290, 292; Dănilă / Dănilă 1982, p. 33, 39, 42, 43, 108, 126; Atlas geologic 1984, p. 45). 19. Novicior (M-ţii Maramureşului) jud. Maramureş. Minereu disiminat, stratiform, minereu lentiliform cu pirită, calcopirită, blendă, galenă, tetraedrit ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 44, nr. 43a). 20. Rodna, jud. Bistriţa- Năsăud. Azurit (semnalat la Dealul Cobârşel). Calcopirita în cuarţite şi calcare, cu pirit, galenit, blendă în Valea Blaznei; cu pirit, galenit, în filoane şi lentile la contactul andezitelor cu cristalinul la Valea Vinului şi Cobârşel; malachit (Cobârşel pământos); tetraedrit (la Rodna Veche, Cobârşel), covelină, bournonit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 54, 85, 89, 202, 292; Dănilă / Dănilă 1982, p. 35, 37, 39, 43). 21. Canal Ţibău (M-ţii Rodnei), jud. Suceava. Corp neregulat, lentile, budine cu sideroză, blendă, pirită, calcopirită. (Atlas geologic 1984, p. 45, nr. 49). 22. Cârlibaba (M-ţii Rodnei), jud. Suceava. Lentile, budine, diseminări cu galenă, pirită, blendă, tetraedrit, calcopirită (în locul Fluturica Cârlibaba); azurit (la Cârlibaba), cupru, dentrite şi lamele pe calcopirită şi cuarţ; malachit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 52, 85, 119, 200; Atlas geologic 1984, p. 47, nr. 62).


343

23. Fundu Moldovei (Obcina Mestecăniş), jud. Suceava. Lentile de minereu masiv, diseminări stratiforme cu pirită, calcopirită, blendă, galenă, pirită ş.a.; cupru nativ (filiform şi compact în mici druze); tetraedrit (compact); la Dealul Negru s-au identificat trei zone mineralizate: zona I cu pirită cupriferă masivă şi zonele II şi III cu minereu şi impregnaţii; minereul are un caracter polimetalic; calcantitul. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 85, 119, 290; Petrulian 1973, p. 229; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32, 34, 43, 109; Atlas geologic 1984, p. 49, nr. 70). 24. Praşca (Obcina Mestecăniş), jud. Suceava. Asemănător cu acumularea de la Fundu Moldovei (nr. 23). (Dănilă / Dănilă 1982, p. 109; Atlas geologic 1984, p. 49, nr. 71a). 25. Valea Putnei (Obcina Mestecăniş), jud. Suceava. Asemănător cu acumularea de la Fundu Moldovei (nr. 23). (Dănilă / Dănilă 1982, p. 109; Atlas geologic 1984, p.49, nr. 71b). 26. Pojorâta (Obcina Mestecăniş), jud. Suceava. Se semnalează azurit (în zonele de oxidaţie a zăcământului cuprifer, pulverulent şi lamelar); cloritoase, malachit, calcopirită (compact cu pirit şi cuarţ în şisturi cloritoase). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 85, 200). 27. Mestecăniş (Obcina Mestecănişului), jud. Suceava. Zăcământ cu pirită, filon, diseminări, blendă, galenă, calcopirită, pirită, cuarţ, sericit. (Atlas geologic 1984, p. 49, nr. 72). 28. Giumalău (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Diseminări stratiforme cu pirită, calcopirită, blendă, galenă, cuarţ, sericit ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 49, nr. 73a). 29. Colbu (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava; pirită, asemănător cu acumularea Giumalău (nr. 28). (Atlas geologic 1984, p. 50, nr. 73b). 30. Başca-Izvorul Giumalău (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Budine de minereu masiv şi diseminat, într-o zonă tectonizată; pirită, blendă, galenă, calcopirită. (Atlas geologic 1984, p. 50, nr. 75). 31. Gemenea-Slătioara (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Filon cu calcopirită, pirită, blendă, galenă ş.a., azurit; la Gemenea, M. Chiceşa, semnalată calcopirită cu cuarţ, pirit, arsenopirit, blendă, tetraedrit, bournonit, galenit, malachit (la Gemenea, foarte răspândit în cruste şi mai rar mase compacte, cu limonit, azurit, ceruzit, anglezit, pe sulfuri complexe); tetraedrit (cu arsenopirit, bournonit, cuarţ, mase compacte). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 87, 201, 290; Atlas geologic 1984, p. 50, nr. 75). 32. Ostra (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Corp neregulat cu baritină, pirită, blendă, galenă, calcopirită, malachit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 87, 201; Atlas geologic 1984, p. 50, nr. 76). 33. Fagu (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Asemănător cu acumularea de la Leşu Ursului. (Atlas geologic 1984, p. 50, nr. 77). 34. Leşu Ursului (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Se află pe versantul stâng al Văii Bistriţei (între localităţile Crucea şi Broşteni); mineralizaţia are patru zone paralele care se succed de la est la nord: zona 0 (zero) cu pirită cupriferă; zona I (la 800 m de precedenta) cu minereu polimetalic compact în zona centrală, cu pirită, calcopirită, şi cantitate subordonată de blendă, galenă; zona II (la 100 m mai spre vest) cu pirită cupriferă compactă; zona III cu impregnaţii de pirită, calcopirită (la 800 m de precedenta); corpurile de minereu au formă de lentilă; se mai găsesc proporţii reduse de calcozină, covelină, bornit, bournonit, tetraedrit; la Leşu Ursului - Valea Leşului şi Leşu Ursului - Valea Ursului; se citează lentile de minereu masiv, diseminări stratiforme cu pirită, calcopirit, blendă, galenă; la Leşu Ursului - Isipoaia sunt lentile de minereu masiv, diseminări stratiforme cu pirită, calcopirită, blendă, galenă. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 85, 91, 289; Petrulian 1973, p. 330; Dănilă / Dănilă 1982, p. 35-37, 39; Atlas geologic 1984, p. 50, nr. 79a, 79b, 79c). 35. Dorna Arini (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. În Valea Colbului se semnalează calcopirită. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 85). 36. Crucea (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Asemănător cu acumularea de la Leşu Ursului. (Atlas geologic 1984, p. 50, nr. 78). 37. Chiril (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. În Valea Chiril se menţionează calcopirită cu pirită, pirotină, blendă; analiza chimică: S 33,36%; Fe 33,02%; Cu 33,56%.

Ion Mareş

344

(Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 38. Holda, Holdiţa (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Calcopirită se semnalează pe Valea Holdei şi Valea Holdiţei, M. Aluniş (între localitatea Crucea şi Broşteni). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 39. Pârâul Arama (M-ţii Bistriţei), jud. Suceava. Calcopirita se semnalează la Săritoare, sub Rarău (pe versantul estic al M. Petrosul) cu pirită. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 85). 40. Bicazul Ardelean (M-ţii Hăşmaşul Mare), jud. Neamţ. Lentilă stratiformă cu galenă, blendă, calcopirită, covelină, bornit, pirit, pirotină. (Atlas geologic 1984, p. 55, nr. 102). 41. Mediaş (M-ţii Gurghiului), jud. Harghita. Lentile de minereu masiv, diseminări stratiforme, cu pirită, calcopirită, blendă, galenă. (Atlas geologic 1984, p. 55, nr. 103). 42. Bălan (M-ţii Gurghiului), jud. Harghita. Zăcământul (aflat în apropierea localităţii cu acelaşi nume, la obârşia râului Olt) este unul din importantele concentraţii de pirită auriferă din Carpaţii Orientali. Minereul este alcătuit preponderent din pirită şi calcopirită care formează impregnaţii în rocile cloritoase, benzi mici şi aglomerări lentiforme cu dimensiuni centimetrice sau subcentimetrice, filonaşe concordante sau discordante care se extind pe distanţe reduse, corpuri masive, cu textură compactă sau rubanată. Mineralizarea este concentrată în patru zone cu grosimi în jurul a doi metri, lungime de câteva mii de metri şi adâncime de mai multe sute de metri (în general de la 1-20 m), zonele de minereu sunt de 4-6 m, pe lângă mineralele metalice principale - pirita şi calcopirita - la Bălan şi în perimetrele Fagul Cetăţii, Bălan Sud se mai află blendă, galenă, magnetit, tetraedrit, bournonit, aur. Zăcământul de la Bălan a fost afectat de procese slabe de oxidare în urma cărora (în aflorimente) s-au format cantităţi mici de covelină, calcozină, bornit, azurit, malachit, cupru nativ, calcantit, cuprit (compact cu cupru nativ şi malachit), tenorit (cupru cu oxigen), tetraedrit. Analize chimice: 1. Mina Bălan, cupru nativ, proba U4.45: Au 1.; As 55.; Sb 10; Mc 8087.; (Programul ZEUS, Muzeul Cluj, proba U4.45). 2. Mina Bălan, cupru nativ, proba U5.46: As 20.; S 76.; Mc 1000.; Ag 20 (Programul ZEUS, Muzeul Cluj, proba U5.46). 3. Mina Bălan, cupru (produs de furnal) proba U6.47: Ag 4.; As 179.; Sb 63.; Mc 40.; Ag 170. (Programul ZEUS, Muzeul Cluj, proba U6.47). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 85, 91, 118, 119, 200, 288, 290; Petrulian 1973, p. 330, 331; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32-33, 35-37, 41-43; Atlas geologic 1984, p. 55-57, nr. 104-105, 105a. 43. Tulgheş (M-ţii Bistriţei), jud. Harghita. Corp cu pirită, magnetită, calcopirită (Pârâul Huian); filoane cu pirită, blendă, galenită (Pârâul Paltin, Pârâul Argintăriei, Pârâul Bradului, Pârâul Tisa). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86-87). 44. Băile Harghita (M-ţii Harghita), jud. Harghita. Tetraedrit cu blendă şi galenă (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 92). 45. Sumuleu-Gurghiu (M-ţii Gurghiu), jud. Harghita. Impregnaţii cu calcopirită, molibdenit, magnetit, blendă, galenă. (Atlas geologic 1984, p. 56, nr. 106). 46. Ostoroş (M-ţii Harghita), jud. Harghita. Impregnaţii cu calcopirită, blendă, galenă, molibdenit. (Atlas geologic 1984, p. 56, nr. 107). 47. Mădăraş - Harghita (M-ţii Harghita), jud. Harghita. Impregnaţii cu magnetit, pirotină, calcopirită ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 56, nr. 108).

ZONA CARPAŢILOR MERIDIONALI

48. Ruda Mesteacăn (M-ţii Piatra Craiului), jud. Braşov. Filoane cu pirită, blendă, pirotină, calcopirită, carbonaţi roz; Ruda Mică, filoane cu sericit, pirită, blendă, galenă, calcopirită ş.a.; Mesteacăn, filoane cu blendă, calcopirită, carbonaţi roz, pirită ş.a.; Pârâul Răchiţii, filoane cu pirită, blendă, calcopirită, carbonaţi roz ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 61, nr. 136, 136a, 136b, 136c). 49. Poiana Mărului (M-ţii Piatra Craiului), jud. Braşov. Corpuri compacte, neregulate, impregnaţii cu magnetit, calcopirită ş.a. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 87; Atlas geologic 1984, p. 62, nr. 139).


345

50. Nimaia (M-ţii Piatra Craiului), jud. Braşov. Filoane cu pirită, calcopirită, tetraedrit ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 62, nr. 140). 51. Pârâul Mănăstirii (M-ţii Ciucaş), jud. Prahova. Filoane cu pirită, blendă, calcopirită, galenă, cuarţ, clorit. (Atlas geologic 1984, p. 63, nr. 141). 52. Tincava-Păiş (M-ţii Leaota), jud. Dâmboviţa. Filoane cu impregnaţii, lentile, blendă, calcopirită, calcit, erirtrină, malachit, azurit, pirită, galenă. (Atlas geologic 1984, p. 33, nr. 143). 53. Pârâul lui Brusture (M-ţii Leaota). Filoane şi impregnaţii cu ankerit, calcopirită, bornit, covelină, calcozină. (Atlas geologic 1984, p. 63, nr. 144). 54. Valea Caselor (M-ţii Leaota), jud. Dâmboviţa. Impregnaţii, şline, plaje, cu pirită, calcopirită, calcozină, covelină. (Atlas geologic 1984, p. 63, nr. 145). 55. Arpaş (M-ţii Făgăraş), jud. Argeş. Benzi, straturi cu blendă, galenă, pirită, calcopirită. (Atlas geologic 1984, p.). 56. Cheile Argeşului (M-ţii Făgăraş), jud. Argeş. Calcopirită se semnalează în amfibolite la Cheile Argeşului. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 57. Valea Boului, Valea Pârcoaia (M-ţii Lotrului), jud. Vâlcea. Calcopirită semnalată în amfibolite. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86, nr. 58). 58. Răşinari, jud. Sibiu. Calcopirită se semnalează în filoane de cuarţ şi calcit, arsenopirit; valerit cu pentlandit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 85, 86, nr. 302). 59. Ciunget (M-ţii Căpăţânii), jud. Vâlcea. Calcopirită este semnalată în filon împreună cu pirotină şi amfibiolite la Valea Lotriţei. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 85, 86). 60. Baia de Fier, jud. Gorj. Calcopirită (cu filoane şi lentile hidrotermale vechi), la Valea Galbenul şi Valea Lozna, calcopirită în amfibiolite. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 61. Nediu, Curmătura Olteţului (M-ţii Căpăţânii), jud. Gorj. Calcopirita în lentile de calcopirit şi oligist din granite şi granognaise. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 62. Baia de Aramă (platoul Mehedinţi), jud. Mehedinţi. Zăcământul are un caracter hidrotermal, cu strato-lentile, impregnaţii şi filonaşe cu pirită, calcopirită, pirotină ş.a. (Dealul Ocnei). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 87; Dănilă / Dănilă 1982, p. 35, 113; Atlas Geologic 1984, p. 69, nr. 190).

ZONA CARPAŢILOR OCCIDENTALI

63. Valea Cernei-Topleţ (M-ţii Almăjului), jud. Caraş Severin. Calcopirită ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 82, nr. 259). 64. Podeni (Podişul Mehedinţi), jud. Mehedinţi. Malachit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 200). 65. Plaşeviţa (M-ţii Almăjului), jud. Mehedinţi. Calcopirită (cu pirită, pe Valea Gârboviţei). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86, 91). 66. Tişoviţa (M-ţii Almăjului), jud. Mehedinţi. Calcopirită cu pirotină în piroxenite la Valea Liubotina, Dealul Carel, Baia Nouă, Ogorul Văcăriei, Valea Ciocanului. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 67. Moldova Nouă (Masivul Locvei), jud. Caraş-Severin. Corpurile de minereu sunt de regulă lentiliforme şi se află în sectoarele Florimunda, Suvorov, Valea Mare, Vărad; zăcămintele (localizate în masa banatitelor şi în skarne sau în celelalte roci din aureola de contact) se extind pe lungimi de 80-600 m şi pe înălţimi verticale de până la 400 m, cu grosimi de 1,0-90,0 m. Mineralele hipogene sunt: magnetitul, hematitul, pirită, pirotină, blendă, oligist, calcopirită, bornit, tetraedrit, galenă ş.a.; apar şi unele minerale hipergene cum sunt: azuritul (cristale perfecte asociate radiar, sferoidal sau stalactitic; împreună cu cuprit); calcozină (compactă, cu calcopirit, malachit, fluorit, cuarţ), cupru nativ (plăci groase pe ale căror feţe se

Ion Mareş

346

află malachit, azurit şi cuprit); malachit (agregate de indivizi filiformi, cu limonit, azurit, cuprit; pseudomorfoze după calcopirit); tenorit (CuO) (cu malachit şi limonit); tetraedrit (compact, cu fisuri); veszelyit (Cu, Zn)3/(OH)3/PO4•2H2O; bornit, covelină, melantirit, cuprit, limonit, calcantit (CuSO2•5H2O), brocantit (CuSO4•3Cu(OH)2). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 33, 88, 91, 201, 288, 290, 303; Petrulian 1973, p. 316, 319; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32, 33, 35, 36, 38, 40, 42, 43, 44, 45, 114-115, 117; Atlas geologic 1982, p. 88-89, nr.288, 289, 290). 68. Sasca Montană (M-ţii Locvei), jud. Caraş-Severin. Mineralităţile sunt dispersate, uneori se concentrează formând coloane puternic înclinate, aşa cum sunt cele de la Valea lui Gheorghe şi Valea Morii. La Sasca Montană se semnalează: azurit (cristale perfecte în druzele de limonit; pământos; asociaţii sferoidale), calcopirită, malachit, calcozină, tetraedrit (cunoscut cu bornit, azurit, calcit; analiză chimică: Cu 53,60%; Ag 0,08%; Fe 0,39%; Sb 0,10%; As 19,11%; S 25,98%), cupru nativ, bornit, covelină, cuprit, calcantit, brocantit, cisocol. Iviri de banatite apar şi mai spre sud, între localităţile Stănâpari, Cărbunari - în rocile din vecinătatea acestora se găsesc mineralizaţii cuprifere care au o dezvoltare mai importantă în adâncime; corpuri de minereu se găsesc pe platoul Stănâpari şi în sectorul Valea Morii-Gheorghe, conţinând circa 0,8% Cu. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 88, 91, 201, 290-291; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32, 36-37, 41-45, 117-118; Atlas geologic 1982, p.88, nr. 287). 69. Ciclova-Română-Oraviţa-Măidan (M-ţii Locvei), jud. Caraş-Severin. Se cunosc mai multe zone de mineralizaţie în sectoarele Agadici, Maidan, Tâlva Mică, Cosoviţa-Pădurea Comunală, Ciclova Montană ş.a. În apropiere de Oraviţa se cunosc urmele unei vechi şi intense activităţi miniere, care s-a practicat - cu intermitenţe - de dinaintea dacilor până în zilele noastre; mineralizaţiile cuprifere apar în skarne şi în calcare cristaline, alcătuite din calcopirită, pirotină, pirită, blendă, galenă, tetraedrit ş.a.; se semnalează, de asemenea, azurit (Oraviţa), calcopirit (Oraviţa-Ciclova Română, analiza chimică: Cu 28,74%; S 30,56%; Ag 0,0123%; Au 0,0003%), calcozină (compactă, consecventă cu calcopirit şi calcit, la Oraviţa-Ciclova Română), malachit (Oraviţa-Ciclova Română, la Valea Racoviţa, Dealul Ciclova, fibros şi în agregate reniforme uneori şi cu azurit), tenorit (CuO) (la Oraviţa-Ciclova Română), tetraedrit (Dealul Ciclova, Valea Racoviţa, rar; analiza chimică: Cu 37,18%; Ag 3,61%; Fe 2,94%; Zn 2,90%; Sb 26,02%; As 1,84%; S 25,15%; - cf. Dimitrescu-Rădulescu 1966, p.291). (Ibidem, p. 53, 88, 92, 201, 288, 291; Dănilă / Dănilă 1982, p. 118; Atlas geologic 1982, p. 87-88, nr. 285, 286, 287a). 70. Docnecea (M-ţii Banatului), jud. Caraş-Severin. Mineralizaţia s-a concentrat la contactul dintre calcarele marmoreene şi skarnele piroxenice, sub formă de cuiburi, benzi şi impregnaţii; zăcământul este polimetalifer, în alcătuirea lui fiind prezente hematitul, magnetitul, pirotina, pirita, calcopirita ş.a.; se semnalează şi azurit (prismatic cu minereu de fier), calcozină (compactă şi în cristale izolate), cuprit (poros, cu malachit), cupru nativ (compact, cu cuprit; rar), malachit (acicular şi fibros, reniform, pe calcopirit şi limonit), tenorit, tetraedrit, bornit, calcantit, brochantit CuSO4•3Cu(OH)2, crisocol (CuSiO2•4H2O). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 88, 92, 119, 120, 201, 288, 291; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32-33, 35-36, 41-43, 44, 118; Atlas geologic 1982, p.85, nr. 274). 71. Ocna de Fier (M-ţii Banatului), jud. Caraş-Severin. În prezent în cazul (stokul) Simon Iuda (mină) se produce „magnetită cupriferă” care conţine 0,9-1,0% Cu şi peste 26% Fe, fiind alcătuit din calcopirită, bornit, calcozină, covelină asociate cu blendă, galenă, minerale de bismut, magnetit şi oligist (cf. Dănilă / Dănilă 1982, p.118); se semnalează, de asemenea, azurit (cu malachit şi hematit), calcopirită (la Dealul Dănilii, Cariera Magnet ş.a., cu magnetit şi hematit), cuprit (cu azurit şi malachit), malachit (fibros, în agregate fasciculare, cu azurit şi oligist; agregate reniforme, pe vad şi magnetit), vaszelyit (Cu,Zn)3 (OH)3/PO4•2H2O) (agregate granulare verzi-albăstrii, cu granat, limonit calcedonic; analize chimice: 1. CuO 37,34; ZnO 25,20; P205 9,01; A2O5 10,41; H2O 16,95; 2. CuO 37,82; ZnO 26,69; P205 18,43; H2O 16,87 (cf. Rădulescu-Dimitrescu 1966, p. 303). (Ibidem, p. 53, 88, 119, 201,303; Dănilă / Dănilă 1982, p. 118; Atlas geologic 1984, p. 85, nr. 273). 72. Teregova (pe culoarul Timiş Cerna), jud.Caraş-Severin. Se semnalează calcopirit (cu sidrit; compact, macro şi microgranulat), cuprit (cu limonit şi malachit), malachit (cu calcopirit şi limonit; reniform, agregate aciculare, cruste). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86, 118, 200). 73. Tincova (M-ţii Poiana Ruscă), jud.Caraş-Severin: Zăcământ pirometasomatic; se semnalează azurit (la Bârne - Rotoancea, Dealul Giurgiului), calcozină, malachit, calcopirit, pirită ş.a.


347

(Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 92, 201; Atlas geologic 1984, p. 75, nr. 216, 217). 74. Ruşchiţa (M-ţii Poiana Ruscă), jud. Caraş-Severin. Zăcământ hidrotermal cu galenă, blendă, calcopirită ş.a.; se semnalează, în zona de oxidaţie, azurit (cu galenit, blendă, pirit), malachit (cu azurit, împreună cu pirit, galenit şi blendă); la Pârâul cu Roci (Ruşchiţa) se menţionează şi calcopirită. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 201; Atlas geologic 1984, p. 73-74, nr. 208, 209). 75. Bucova, jud. Caraş- Severin. Calcopirit, malachit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86, 200). 76. Ghelari (M-ţii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Se semnalează malachit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 200). 77. Vadu Dobrii (M-ţii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Siderit, mangano-siderit, pirită, calcopirită ş.a.; malachit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 200; Atlas geologic 1984, p. 72, nr. 202). 78. Varniţa (M-ţii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Zăcământ hidrotermal metasomatic, cu blendă, galenă, pirită, calcopirită ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 75, nr. 213). 79. Ascuţita (M-ţii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Zăcământ hidrotermal-metasomatic, cu calcopirită, blendă, galenă ş.a. (Atlas geologic 1984, p. 75, nr. 216). 80. Deva (extremitatea de nord-est a M-ţilor Poiana Ruscă, într-o regiune cu relief puţin accentuat, vârful Poliatca, 689 m); mai multe corpuri ce aflorează în Dealul Cetăţii, Dealul Măgura, Pârâul Băiţa (acesta din urmă este înconjurat de un înveliş de bremii poligene, are forma unei coloane verticale şi găzduieşte zăcământul cuprifer Deva); mineralele metalice prezente sunt: calcopirita (se asociază cu bornit sau izolată), cupru nativ, calcozină (de provenienţă supergenă); azurit (în stok), enargit (Cu3AsS4) (în volbură), malachil, tenorit (în zăcământ de volbură), tetraedrit, tirolit: Ca9Cu9 (OH)10(AsO4)· 710H2O (cu oligist, calcopirit, malachit, cuarţ, calcit), bornitul, covelina, cupritul, tenoritul, calcantitul. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 54, 92, 120, 132, 202, 242, 288; Petrulian 1973, p. 323, 325; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32-33, 35-37, 41-43, 120-122; Atlas geologic 1984, p. 93, nr. 302). 81. Veţel, jud. Hunedoara. Se semnalează azurit (în galeria 11 iunie, cu pirit, blendă, galenit), cupru nativ (foios). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86, 120). 82. Bătrâna (M-ţii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Calcopirit, cu pirit şi arsenopirit, semnalat în Valea Bătrânei. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 83. Muncelu Mic (M-ţii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Calcopirită (în filon metamorfozat împreună cu blenda, galena, pirit, covelina); (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86, 200, 290; Dănilă / Dănilă 1982, p. 37, 42-43). 84. Hondol (M-ţii Metaliferi), jud. Hunedoara. Calcopirită (cu pirit, enargit, în locul Pârâul Avram, Galeria Livia, cu pirit, pirotină), malachit (cu pirit, calcopirit, calcozină, covelină, enargit, la Pârâul lui Avram), tetraedrit (compact şi în cristale pe cuarţ). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 92, 132, 202, 292; Atlas geologic 1984, p. 95, nr. 317). 85. Săcărâmb (M-ţii Metaliferi), jud. Hunedoara. Malachit (compact, reniform, pe cuarţ), tetraedrit (în grupe de filoane Longin, microscopic şi macrogranular în pirit compact; în druze, acoperit de calcopirit; unul dintre ultimii termeni ai succesiunii de depunere, posterior bournonitului; uneori cu ankerit), calcozină, cupru nativ, bornit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 202, 292; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32-33). 86. Zam (M-ţii Metaliferi), jud. Hunedoara. Calcopirită. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 87). 87. Almaş-Sălişte (M-ţii Metaliferi), jud. Hunedoara. Calcopirită, azurit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 87). 88. Căzăneşti (M-ţii Zarandului), jud. Hunedoara. Azurit (lamelar, prismatic, pământos, cu limonit), calcopirită (semnalată la: Sohodoale, Dealul Băişorul, Baia Pădurarului, Gura Ponorului, Dealul Măgura, Valea Roşiuţa, Valea Crişului, Valea Caprelor - cu pirit, bornit, azurit, malachit, cuarţ), cupru nativ, malachit (la Valea Căprioarei), tenorit (CuO) cu calcopirit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 87, 119, 201, 288; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32, 35; Atlas geologic 1984, p. 81, nr. 301).

Ion Mareş

348

89. Ciungani (M-ţii Zarandului), jud. Hunedoara. Calcopirită (în barite cu pirotină nicheliferă; granule şi lamele intim asociate; la Valea Sebaia şi Sorbu; analiza chimică: F2O3 71,7%; NiO2 1,8%; MnO 1,4%; CuO 6,8%; S 12,4%). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 88). 90. Bucuresci (M-ţii Metaliferi), jud. Hunedoara. Calcopirită la Rovine (compactă, cu pirit şi blendă), enargit (cu blendă şi calcopirit). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 90, 132). 91. Ruda-Barza (M-ţii Metaliferi), jud. Hunedoara. Emplectit (semnalat la mina Valea Morii, filonul 10 Antoniu, inclus în galenit), malachit (la mina Musarin), tetraedrit (la minele Zdrahoneţ, Musarin, Valea Morii Nouă, Brăsişer, Valea Arsului, varianta frebergit). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 131, 202, 293). 92. Crăciuneşti (M-ţii Metaliferi), jud. Hunedoara. Enargit (filonul Gherghelău, Ladislau, în blendă şi tetraedrit), tetraedrit (frecvent, compact, cu cuarţ cenuşiu; uneori varietatea freibergit). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 132, 292). 93. (M-ţii Metaliferi), jud. Hunedoara. Tetraedrit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 292). 94. Sălişte (Brad), jud. Hunedoara. Tetraedrit semnalat la Dealul Draica. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 292). 95. Curechiu (Brad), jud. Hunedoara. Tetraedrit (la Dealul Coasta Mare). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 293). 96. Lipova, judeţul Arad. Azurit (la Valea Şoimuşului), calcopirit (în filon hidrotermal cantonat în tufuri metamorfozate, cu galenit, bornit, tetraedrit, azurit, minerale de Ca şi Bi, gangă şi opatit); malachit (într-un filon metamorfozat, la Valea Şoimuşului), tennantit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 86, 200; Dănilă/Dănilă 1982, p. 38). 97. Milova (M-ţii Zarandului), jud. Arad. Calcopirită. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 98. Covăsânt (M-ţii Zarandului), jud. Arad. Calcopirită. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 86). 99. Roşia Nouă (M-ţii Zarandului), jud. Arad. Calcopirită (la Valea Mare, Pârâul Cămăruţii, Dealul Lacurilor, Valea Hanulesei). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 87). 100. Pătârş (Lipova), jud. Arad. Calcopirită (în legătură cu Spilite şi covelină), calcozină (în spilite şi cu covelină, cuprit, cupru nativ), cuprit (în mineralizaţie cupriferă legată de spilite), cupru nativ (pepite spongioase, concreţionare, până la 5 cm; cu calcopirită). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 87, 91, 118-119)

101.Bucium (M-ţii Trascău), jud. Alba. Azurit cu pirit, blendă, galenit; calcozină (cu covelină şi bornit în filonul Arama), malachit (la Bote Vâlcoi), tetraedrit (la Boteş, filonul Arama, în druze, uneori cu varietatea freibergit), calcopirită, bornit, covelină. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 54, 92, 202, 293; Dănilă / Dănilă 1982, p. 33, 35, 36, 37). 102. Baia de Arieş (M-ţii Apuseni), jud. Alba. Azurit (cu malachit şi tenorit), calcopirit (în filon cu pirit şi energit), malachit (pământos), tetraedrit (cristale mici în druze, cu cuarţ, rodocrozit, calcit), bournonit, tenorit; la Baia de Arieş-Afiniş, calcopirită, tetraedrit, bournonit ş.a., Baia de Arieş-Ambru, cu calcopirită, tetraedrit, bournonit ş.a. (Rădulescu/Dimitrescu 1966, p. 54, 90, 202, 288, 293; Dănilă/Dănilă 1982, p. 35, 39, 41, 42; Atlas geologic 1984, p.110, nr. 365, 365a). 103. Abrud (M-ţii Apuseni), jud. Alba. Calcozină (compactă, străbătută de diaclaze cu malachit), malachit (vinişoare în calcozină). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 92, 202). 104. Lupşa (M-ţii Apuseni), jud. Alba. Calcozină, calcopirită, malachit, azurit, tetraedrit ş.a. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 92; Atlas geologic 1984, p. 110, nr. 366). 105. Musca (M-ţii Apuseni), jud. Alba. Calcopirit (în filon cu pirit şi enargit), calcozină (cu pirit şi enargit; spre Roşia Montană, cu malachit în argile), tetraedrit (mase compacte, rare cristale tetraedrice, cu pirit şi enargit). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 93).


349

106. Băişoara, jud. Cluj. Azurit (cu tetraedrit, în cuarţ), tetraedrit (varietatea friebergit; compact, în cuarţ cu galenit). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 291). 107. Colţeşti, jud. Alba. Cuprit (compact cu malachit este semnalat la Dealul Ordaş), malachit (cu limonit). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 118, 201). 108. Pietroasa, jud. Alba. Cupru nativ. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 119). 109. Băiţa Bihorului, judeţul Bihor. Un zăcământ de cupru (relaţionat cu intruziuni banatitice) se află la obârşia râului Crişul Negru; concentraţiile metalifere din apropierea contactului Blidar (localizate în skane) alcătuiesc corpuri neregulate (cuiburi, filonaşe, impregnaţii), unele cu caracter net cuprifer (calcopirită cu dezamestecuri de cubanit, tetraedrit, bornit, wittchenit, pirotină, magnetit); la Băiţa Bihorului sunt semnalate: azurit (pământos), calcopirit (masiv, mai frecvent în calcit decât în calcopirit sau în masele de magnetit-limonitice; la Valea Dolii cu galenit), calcozină (la Valea Dolii, în filoane şi în diaclaze; în calcit, calcopirit, galenit, pirit, malachit, azurit), cuprit (în stok-uri cu carbonaţi şi silicaţi; cu limonit, malachit, resturi de calcopirită), cupru nativ (cu cuprit şi malachit, rar în impregnaţii hidrotermale), emplectit (în skane, agregate prismatice, granuloase, uneori fibroase), malachit (compact, agregate sferoidale şi radiare, cruste, şnururi, forme stalactice, mici cristale izolate), tenorit (rar, negru-pământos, cu cezurit, malachit, crizocol, brochantit); tirolit (agregate sidefoase, lamelare sau solzoase de culoare verde, cu malachit, crizocol, azurit), bornit, covelină, tenorit, calcantit, brochantit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 88, 92, 119, 120, 131, 201, 288, 294; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32-33, 35-36, 37, 41-43, 44, 45, 120; Atlas geologic 1984, p. 119, nr. 394). 110. Intregalde (M-ţii Trascău), jud. Alba. Calcozină (în mineralizaţie laterală, cu dorneykit şi algodonit), malachit (la Dealul Dreşa), whitenyit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 92, 202, 307).

ZONA DOBROGEI

111. Mina Altân Tepe (Podişul Casimcei), jud. Tulcea. Azurit (legat de porfire cuarţifere), calcopirit (cu pirit, magnetit; în legătură cu porfire cuarţifere), cuprit (în pălăria de fier a zăcământului de pirit cuprifer), cupru nativ (dendrite, în zona de amerizaţie, pe pirit cuprifer); malachit, bornit, calcozină, calcantit. (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 88, 118-200; Dănilă / Dănilă 1982, p. 32-33, 35, 37, 41, 42, 43; Atlas geologic 1984, p. 169, nr. 910). 112. Sanova, jud. Tulcea. Azurit, malachit (la Dealul Cortelu, Dealul Bechir, Dealul Caşla, în porfire cuarţite şi calcare triasice), tetraedrit (granule sporadice în sulfuri, în calcare baritizate, la Dealul Cortelu), calcopirită (cu blendă, pirită, galenă, tetraedrit ş.a.). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 201, 290; Atlas geologic 1984, p. 168, nr. 308b). 114. Măcin (Culmea Vricopan), jud. Tulcea. Azurit (în pegmatite caolinizate, la Dealul Viţelanului), malachit (tot aici). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 200). 115. Turcoaica, jud. Tulcea. Malachit (în porfire, filite şi în strate de carapelit, la Blanova, Iglicioara, Dealul Moş Manole). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 200). 116. Mircea Vodă (M-ţii Măcinului), jud. Tulcea. Malachit (în porfire cuarţite şi filite la Dealul Carapelit, Valea Coarnelor, Dealul Amzelor, Dealul Maria, Dealul Chintuluc, Dealul Carapacea), azurit (la Dealul Amzelor). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 53, 201). 117. Cerna, jud. Tulcea. Malachit (în strate de carapelit, la Dealul Margina, Dealul Secaru). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 200). 118. Horia, jud. Tulcea. Malachit (impregnaţii în filite, la Dealul Lasova, Dealul Bodugea, Dealul Coşlug). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 201). 119. Niculiţel, jud. Tulcea. Malachit (în filoane de cuarţ şi efidot, din diabaze triasice). (Rădulescu / Dimitrescu 1966, p. 221).

Ion Mareş

350

ZONA MOLDOVEI DE SUD

120. Frumuşiţa (Colinele Covurluiului), jud. Galaţi. Calcopirită. (Atlas geologic 1984, p.133, nr. 499).


351

ANEXA 2 EXPERIMENT

Experimentul prezentat mai jos propune reconstituirea tehnologiei de turnare a unui topor cu două braţe dispuse în cruce, aflat în colecţia Muzeului Bucovinei (corpus, nr.1367). Piesa, care nu prezintă urme de utilizare (deformări specifice) şi nu a fost cizelată la turnare, permite tragerea unor concluzii importante asupra modului în care a fost confecţionată. Forma curbată a toporului exclude posibilitatea turnării acestuia într-o formă deschisă. Stabilirea tipului de formă în care s-a produs este mai dificilă, piesa neprezentând bavuri care să confirme locul suprafeţei de separaţie. În acest caz se pot presupune două ipoteze: toporul a fost turnat într-o formă cu suprafaţă de separaţie sau într-o formă care nu avea suprafaţă de separaţie, dar, în ambele cazuri, cavitatea formei era închisă. Pentru obţinerea unei forme fără suprafaţă de separaţie, meşteşugarul avea nevoie de un model de ceară care reproducea forma piesei. Înainte de turnare, formele probabil că se încălzeau pentru evacuarea modelelor şi presupunem şi că se încălzeau până la temperatura de 950°C, pentru arderea substanţelor organice rămase în interior. Turnarea metalului putea fi făcută în forme fie crude, fie uscate (eventual arse). Formele uscate prezintă avantaj la turnarea metalului pentru că elimină umiditatea care reprezintă cea mai importantă sursă de gaze şi, în acest fel, se evită fisurarea sau chiar distrugerea formei. Este posibilă chiar compromiterea piesei sau accidentarea prin împroşcare cu metal lichid. Încălzirea formei înainte de turnare elimină de asemenea şocul termic la contactul cu metal-lichid-formă şi asigură umplerea mai uşoară şi reproducerea fidelă a detaliilor (incrustaţii, mărci). Obţinerea unei piese prin turnarea metalului într-o formă cu model din ceară presupune parcurgerea următoarelor etape: confecţionarea modelului, realizarea formei (pl. 65, fig. 1,2; 66, fig. 1, 2), uscarea şi extragerea modelului prin topirea acestuia - ori prin arderea formei, ori prin turnarea metalului. Se are în vedere şi faptul că temperatura metalului topit începe să scadă încă de la evacuarea acestuia din cuptor, deci trebuie să fie supraîncălzit, astfel încât să fie asigurată o fluiditate suficientă în momentul introducerii lui în cavitatea formei. Acelaşi topor putea fi obţinut şi prin turnarea într-o formă cu suprafaţă de separaţie (model bival; pl. 67, fig.1,2; 68; 69), care trebuia aleasă astfel încât, după formare, să fie posibilă extragerea modelului fără distrugerea parţială sau totală a formei. Gaura pentru coadă era obţinută din turnare prin dispunerea în cavitatea formei a unui miez care trebuia să îndeplinească anumite condiţii: să fie rezistent pentru a nu se deforma sau distruge în momentul montării lui, să fie permeabil la gaze, să fie compresibil (să nu opună rezistenţă prea mare în momentul contracţiei piesei), să nu interacţioneze chimic cu metalul lichid, să poată fi extras uşor la dezbatere, să fie foarte bine uscat pentru a nu degaja gaze la turnare. La turnarea metalului în formă se degajau inevitabil gaze, de aceea presupunem că tiparul trebuie să fi fost prevăzut cu canale de aerisire. Secţiunea totală a acestor răsuflători trebuia să fie astfel dimensionată încât să permită evacuarea gazelor formate cu o viteză mai mare decât viteza cu care intra metalul (pl. 68; 69). Presupunem, de asemenea, că modelul era prevăzut cu două proeminenţe cilindrice (pl. 67; 68), în zona tubului de înmănuşare, care la formare realizau locaşurile unde se fixa miezul. Pentru a preveni dezaxările în planul de separaţie, formele trebuiau prevăzute cu un sistem de centrare, format din cel puţin două găuri de centrare, de formă semisferică, tronconică sau cilindrică (pl. 68, fig. 1, 2). Etapele realizării formei presupun: confecţionarea modelului (ceară, lemn, probabil răşini sau după un prototip de metale), realizarea semiformei inferioare, a semiformei superioare (pl. 66 - 69), demularea, uscarea formelor şi probabil arderea lor. Uscarea formelor trebuia făcută lent, pentru a se preveni apariţia fisurilor în momentul arderii sau turnării. Varianta asupra căreia ne-am oprit este cea mai avantajoasă (pl. 68) deoarece permite extragerea piesei după turnare fără distrugerea formei. Dacă nu era asigurată condiţia de compresibilitate a miezului (cepul pentru realizarea găurii), trebuia cunoscut timpul exact de menţinere în formă a piesei şi durata când trebuia extras miezul (pl. 68; 69), pentru a se evita apariţia fisurilor în zona din jurul găurii - care apar datorită tensiunilor interne ce iau naştere ca urmare a contracţiei metalului la răcire. Tehnologiile prezentate mai sus sunt condiţii esenţiale care trebuiau respectate pentru obţinerea unei piese ca cea studiată de noi. Profesionalismul meşteşugarului este demonstrat de următoarele constatări, desprinse din observaţiile noastre: cunoştea reţeta materialului ceramic din care era confecţionată forma, condiţia esenţială fiind un coeficient de contracţie minim la uscare; avea cunoştinţe despre proiectarea pieselor turnate (înclinări constructive, racordări care asigură umplerea corectă a formei, solidificarea dirijată şi

Ion Mareş

352

evitarea formării tensiunilor interne); cunoştea timpul de menţinere a modelului în formă şi a piesei după turnare; respecta temperatura de turnare şi controla viteza de turnare. În cadrul experimentului nostru au fost realizate semiforme dintr-o pastă ceramică formată din 60% argilă şi 40% bentonită. O semiformă s-a uscat liber, iar în cealaltă modelul a fost lăsat pentru ca uscarea să aibă loc forţat. După 5 zile, semiforma care s-a uscat forţat prezenta fisuri în zona tăişurilor, iar cea uscată liber era intactă. După 10 zile, lungimea cavităţii semiformei uscată liber a scăzut de la 1,55 mm la 1,46 mm. S-a constatat un coeficient liniar de contracţie a materialului ceramic de 5,8 până la 6%. Pentru varianta în care s-a folosit un amestec de 70% nisip cuarţos şi 30% din aceeaşi pastă, coeficientul de contracţie linear, după acelaşi număr de zile, era de 1,5%. Acest coeficient poate fi diminuat în continuare prin adaosuri de materiale cu rolul de a compensa contracţia formei la uscare (de exemplu: făină de grâu, rumeguş de lemn, pleavă tocată fin, răşini naturale etc.). Aceste adaosuri, care în timpul calcinării formei ard, puteau să asigure o porozitate sporită formei şi în acest caz nu ar mai fi fost necesară prezenţa răsuflătorilor, gazele eliberate la turnare evacuându-se prin pori. În concluzie putem afirma cu certitudine, pe baza observaţiilor noastre, că în eneolitic au existat meşteşugari profesionişti care stăpâneau bine tehnologii avansate de metalurgie a cuprului. Suntem convinşi că o continuare a experimentului prin turnarea unor piese de cupru (cu observaţiile de rigoare) va aduce noi date şi precizări.


353

ANEXA 3a

Laboratorul zonal de investigaţii, conservare si restaurare

Buletin de analiză chimică şi metalografică nr.3.222 din 28.02.2000

Obiectivul Topor de aramă ( tip Plocnik) Beneficiar Muzeul Naţional al Bucovinei Suceava Prelevare ing. Ilie Cojocariu Analiză ing. Ilie Cojocariu

Scopul analizei - determinarea compoziţiei chimice - determinarea structurii metalografice - determinarea tehnologiei de obţinere Metoda folosită - analiza chimică spectrală - analiza metalografica Rezultatul analizei Analiza spectrală ( în miezul piesei)

Fe Si Mn P S Cr Ni Al Cu Mg Pb Sn Zn 0,290 3,200 0,055 0,003 0,076 0,026 0,735 0,095 91,9 0,148 1,17 1,26 0,879

Structura metalografică este formată din grăunţi poligonali din cupru într-o matrice din soluţie solidă α, nesaturată, corespunzătoare bronzurilor cu staniu şi faze intermetalice specifice sistemelor de aliaje Cu-Zn, Cu-Al, Cu-Si, care modifică temperatura de topire în sensul scăderii acesteia. Plumbul prezent în cantitate mare (1,17 %), nemiscibil în cuprul solid, înrăutăţeşte deformabilitatea plastică la cald prin apariţia ″fragilităţii la roşu ″, deci este exclus acest procedeu de prelucrare deoarece piesa nu prezintă fisuri specifice. Piesa a fost turnată în formă cu suprafaţă de separaţie (bivalvă) şi miez pentru gaura de înmănuşare. Prezenţa în cantitate mare a aluminiului şi siliciului în miezul piesei şi în suprafaţa

Ion Mareş

354

acesteia conduce la ipoteza că forma de turnare a fost confecţionată din aluminosilicaţi (argile, bentonite, etc.). In sprijinul acestei ipoteze, analiza spectrală este insuficientă, fiind determinate doar elementele constitutive, însă nu şi combinaţiile acestora, determinabile printr-o analiză de faze în radiaţii X. Prezenţa zincului şi staniului în proporţii de la care pot fi considerate elemente de aliere asociată cu proporţia mică de sulf susţine ideea că minereul conţinea preponderent cupru nativ, iar celelalte elemente metalice însoţitoare erau sub formă de oxizi şi mai puţin sulfuri.


355

ANEXA 3b



Obiectivul Topor de aramă ( tip Jászladány) Beneficiar Muzeul Naţional al Bucovinei Suceava Prelevare ing. Ilie Cojocariu Analiză ing. Ilie Cojocariu

Scopul analizei - determinarea compoziţiei chimice - determinarea structurii metalografice - determinarea tehnologiei de obţinere Metoda folosită - analiza chimică spectrală - analiza metalografică Rezultatul analizei Analiza spectrală ( în miezul piesei)


Analiza spectrală ( pe suprafaţa piesei)


Din analiza spectrală efectuată pe suprafaţa piesei se pot deduce următoarele: - elaborarea s-a efectuat folosind un combustibil solid cu conţinut scăzut de sulf şi fosfor (mangal)

Ion Mareş

356

- puritatea metalului se apropie de puritatea cuprului tehnic, ceea ce implică procedee de rafinare în timpul elaborării ( rafinare termică prin persaj). Piesa prezintă numeroase defecte de turnare sub formă de excrescente, care nu sunt prezente pe tot conturul piesei, şi care, asociate cu faptul că nu sunt prezente urme de utilizare sau de finisare, sprijină ipoteza obţinerii piesei prin turnare într-o formă închisă, fără suprafaţă de separaţie, obţinută cu ajutorul unui model uşor fuzibil ( din ceară). Structura metalografică este alcătuită din grăunţi poligonali de cupru, într-o matrice din soluţie solidă α, nesaturată. Aceşti grăunţi, de formă poligonală, asociaţi cu maclele din structura internă a acestora şi cu lipsa uzurii funcţionale, s-au format ca urmare a vitezei mici de răcire, lucru realizabil folosind o formă dintr-un material ceramic. Pe suprafaţă, piesa conţine un procent foarte mare de zinc( 6,69 % ), ce plasează aliajul in domeniul alamelor monofazice, dar şi această afirmaţie nu este perfect valabilă în lipsa unei analize de faze, deoarece acest zinc se poate regăsi sub formă de combinaţii, mai ales ca este vorba de o analiză în patina piesei.


357

ANEXA 3c



Obiectivul Topor de aramă ( tip Târgu Ocna) Beneficiar Muzeul Naţional al Bucovinei Suceava Prelevare ing. Ilie Cojocariu Analiză ing. Ilie Cojocariu

Scopul analizei - determinarea compoziţiei chimice - determinarea structurii metalografice - determinarea tehnologiei de obţinere Metoda folosită - analiza chimică spectrală -analiza metalografică Rezultatul analizei Analiza spectrală (în miezul piesei) Fe Si Mn P S Cr Ni Al Cu Mg Pb Sn Zn 0,200 3,250 0,023 0,001 0,086 0,005 0,093 2,800 92,8 0,110 0,190 0,180 0,165

Analiza spectrală (pe suprafaţa piesei) Fe Si Mn P S Cr Ni Al Cu Mg Pb Sn Zn 0,547 4,25 0,109 0,048 0,185 0,023 0,354 8,85 82,8 0,154 0,68 1,22 0,624

Ion Mareş

358

Din analizele spectrale din miezul piesei şi de pe suprafaţa acesteia se pot deduce următoarele: - elaborarea s-a efectuat utilizând un combustibil cu conţinut scăzut de fosfor şi sulf (mangal); - patina prezintă un conţinut crescut în special în siliciu şi aluminiu, explicabil prin remanenţa acestor elemente din aluminosilicaţii din compoziţia argilelor sau bentonitelor utilizate la confecţionarea formelor de turnare; -piesa a fost cizelată după turnare şi nu se poate stabili exact tipul de formă în care aceasta a fost executată (bivalvă cu suprafaţă de separaţie sau bivalvă fără suprafaţă de separaţie); - puritatea mare sprijină ipoteza utilizării cuprului nativ în procesul de elaborare şi aplicarea unor tehnici de rafinare termică prin persaj; - structura metalografică este constituită din grăunţi poligonali, inegali ca mărime şi formă, pe fondul unei matrice din soluţie solidă α, cu impurităţi din SiO2, dispuse în şiruri paralele, ceea ce înaintează ipoteza unor deformări plastice la cald, sub temperatura de recoacere, deoarece nu sunt prezente macle mecanice sau de recoacere.


359

ANEXA 3d

Laboratorul zonal de investigaţii, conservare şi restaurare Suceava

Buletin de analiză chimică şi metalografică nr. 3.229 din 4.10.2000

Obiectivul: Topor aramă, tipul Jasladany, varianta Petreşti – Trifeşti, judeţul Neamţ Beneficiar: MNB – Suceava Prelevare: ing. Ilie Cojocaru Analiză: ing. Ilie Cojacaru Scopul analizei:

- determinarea compoziţiei chimice - determinarea structurii metalografice - determinarea tehnologiei de obţinere

Metoda folosită: - analiza chimică spectrală (laborator Polyvac, S.C. ROMUPS S.A. – Suceava, ing. Narcis

Petrescu) - analiza metalografică (MNB – Suceava, str. Dragoş Vodă, nr. 12)

Rezultatul analizei spectrale:

Cu Sn Zn Fe Ni Al Si Mn P Cr S Pb 98,7 0,13 0,076 0,120 0,069 0,029 0,672 0,01 0,000 0,002 0,000 0,140

Din analiza spectrală se pot deduce următoarele:

- elaborarea s-a efectuat folosind un combustibil solid cu conţinut scăzut de sulf şi fosfor - puritatea cuprului, apropiată de cea tehnică, implică procedee şi tehnici avansate de sortare,

topire şi rafinare - piesa prezintă numeroşi pori, rezultaţi în urma turnării într-o formă crudă (cu conţinut mărit

în apă) - structura internă este alcătuită din dendrite (formaţiuni arborescente) de cupru, într-o matrice

de soluţie solidă α, nesaturată Observaţii:

- matricea de soluţie solidă α este compusă din cupru solid impurificat cu elemente miscibile în cuprul solid (Sn, Ni, Fe, Al, Mn etc.), pe un fond de incluziuni nemetalice, constituit din oxizi, sulfuri, fosfuri etc., în limita stabilită prin analiza chimică spectrală

- nu s-au efectuat tratamente termice specifice - în zona găurii pentru fixarea cozii se constată deformări mecanice, la rece; posibil în scopul

extragerii miezului din gaură; se observă, de asemenea şi urme rezultate după fixarea găurii Defecte:

- asimetrie în plan longitudinal (în vedere de sus) - tăişuri deformate în urma utilizării/reutilizării piesei

Notă: - lipsa bavurilor exclude ca procedeu de obţinere turnarea într-o formă închisă cu suprafaţă de

separaţie (bivalvă), rămânând posibilă doar turnarea într-o formă închisă fără suprafaţă de separaţie, cu model de ceară (a cire perdue)

- piesa se află în colecţiile Şc. Gen. Trifeşti, judeţul Neamţ

Ion Mareş

360

ANEXA 3e

Laboratorul zonal de investigaţii, conservare şi restaurare Suceava

Buletin de analiză chimică şi metalografică 3.228 din 4.10.2000

Obiectivul: Topor aramă, tipul Jasladany, varianta nedeterminată – Adâncata, judeţul Suceava Beneficiar: MNB – Suceava Prelevare: ing. Ilie Cojocaru Analiză: ing. Ilie Cojacaru Scopul analizei:

- determinarea compoziţiei chimice - determinarea structurii metalografice - determinarea tehnologiei de obţinere

Metoda folosită: - analiza chimică spectrală (laborator Polyvac, S.C. ROMUPS S.A. – Suceava, ing. Narcis

Petrescu) - analiza metalografică (MNB – Suceava, str. Dragoş Vodă, nr. 12)

Rezultatul analizei spectrale:

Cu Sn Zn Fe Ni Al Si Mn P Cr S Pb 99,7 0,02 0,08 0,000 0,031 0,009 0,027 0,003 0,000 0,000 0,000 0,005

Piesa reprezintă un fragment din tăişul orizontal al unui topor de tip Jasladany, varianta Brad, de mari dimensiuni. Din analiza spectrală se pot deduce următoarele:

- procedeul de elaborare a fost complet (sortare, turnare, finisare) - se observă finisarea în zona tăişului, posibil după deformarea plastică la rece, în scopul

durificării structurale (ecruisaj) - elementele fosfor şi sulf nu s-au pus în evidenţă prin acest procedeu

Observaţii: - elementele fosfor şi sulf provin în metal din combustibilul utilizat la elaborare - se poate trage concluzia că s-a utilizat un mangal de foarte bună calitate, totuşi absenţa

celor două elemente se poate pune pe seama utilizării ca metal a unor alte fragmente de cupru elaborate anterior; rafinare termică prin persaj.

- structura metalografică este constituită din dendrite pe un fond de soluţie solidă α nesaturată în faze intermetalice solubile

- turnarea s-a efectuat fără alte tratamente termice - nu s-a efectuat analiza metalografică în zona tăişului, în scopul evidenţierii maclelor

mecanice care să justifice ideea deformării plastice la rece a tăişului înainte de finisare (ascuţire)

Defecte: - excrescenţe pe suprafaţa piesei datorate fisurării formei de turnare la uscare (turnarea s-a

efectuat într-o formă închisă fără suprafaţă de separaţie, realizată dintr-un model uşor fuzibil, din ceară, fiind vorba de metoda a cire perdue).


361

Topor aramă Trifeşti. Prelucrare mecanică la rece.

Topor aramă Trifeşti. Produşi de oxidare.

Ion Mareş

362

Topor aramă Trifeşti. Structură dendritică de turnare.

Topor aramă Trifeşti. Detaliu tăiş cu urme de utilizare/reutilizare.


363

Topor aramă Adâncata. Excrescenţe.

Topor aramă Adâncata. Grăunţi poligonali şi structură dendritică de turnare.

Ion Mareş

364

Topor aramă Adâncata. Detaliu tăiş.


365

Tabel 1. Repartizarea topoarelor de aramă cu gaură transversală din eneolitic. Cod Topoare Transilvania Banat Moldova Muntenia Oltenia „România” Total A.B.1. Topoare-

ciocan

A.B.1.1. Tipul Pločnik 18 - 3 - - - 21 A.B.1.2. Tipul Cotiglet 4 - - - - - 4 A.B.1.3. Tipul Vidra 2 - 5 4 - - 11 A.B.1.4 Tipul Varna,

varianta Brad -

-

1

-

-

-

1

A.B.1.5. Tipul Fâstâci - - 1 - - - 1 A.B.1.6. Tipul Codor 3 - - 2 - - 5 A.B.1.7. Toporul de la

Aţel

1 -

-

-

-

-

1

A.B.1.8. Tipul Crestur 4 - - 1 - - 5 A.B.1.9. Tipul Holič 2 - - - - - 2 A.B.1.10. Tipul Székely -

Nádudvar

19 -

-

-

-

-

19

A.B.1.11. Tipul Agnita 6 - - - - - 6 A.B.1.12. Tipul

Mezőkeresztes

20 -

1

-

-

-

21

A.B.2. Topoare cu braţul-ciocan cilindric

A.B. 2.1. Tipul Čoka 1 - - - - - 1 A.B.2.1. Tipul Iara 3 - - - - - 3 A.B.2.3. Tipul Şiria 3 - - - - - 3 A.B.2.4. Tipul Corneşti 1 - - 1 - - 2 A.B.2.4.1. Tipul Corneşti

v. Fălciu -

-

2

-

-

-

2

A.B.2.4.5. Toporul de la Ocna Sibiului

1

-

-

-

-

-

1

A.B.3. Topoare de formă mixtă

2

-

2

-

-

-

4

A.B.4 Topoare-târnăcop

A.B.4.1. Tipul Ariuşd 8 - - 3 1 - 12 A.B.4.2. Tipul

Jászladány

A.B.4.2.1. Varianta Târnăviţa

14

-

-

-

2

-

16

A.B.4.2.2. Varianta Orşova

19

3

-

-

10

2

34

A.B.4.2.3. Varianta Şincai 27

2

-

-

-

-

29

A.B.4.2.4. Varianta Petreşti

23

3

5

-

6

-

37

A.B.4.2.5. Varianta Brad 18 3 6 1 2 - 30 A.B.4.2.6. Forme speciale 7 - 3 - - - 10 A.B.4.2.7. Variante

necunoscute

19

3

1 -

-

-

23

A.B.4.3. Tipul Kladari 1 - - - - - 1 A.B.4.4. Tipul Târgu

Ocna

7 -

6

1

-

1

15

Ion Mareş

366

A.B.4.4.1. Fragmentul de topor de la Cucuteni

-

-

1

-

-

-

1 A.B.4.5. Tipul

Nógrádmarcal

3

1 -

-

-

-

4

A.B.5. Topoare cu două tăişuri verticale

1

-

-

1

-

-

2 A.B.6. Târnăcoape cu

două tăişuri orizontale

2

-

-

-

-

-

2 A.B.7. Târnăcoape cu

un tăiş vertical şi altul ascuţit

1

-

-

-

-

-

1 Total 241 15 39 11 21 3 329


367

SUMMARY This work is conceived as a synthesis over copper metallurgy from the Romanian neo-aeneolithic. The work consists of two parts, preceeded by Abbreviations and Introduction and ending with three addendae (copper deposits and their distribution in Romania, an experiment and micro and macrostructural analyses), Bibliography and illustrations (pictures and maps). The first part of the work is made up of six chapters: Researches History (chapter 1), Discovery Conditions (chapter 2), Sources of Copper (chapter 3), Copper Work (chapter 4) Typology, Chronology, Distribution and Use of Copper Objects (chapter 5), and Conclusions (chapter 6), the second part including the discovery corpus of copper objects. In order to aproach different aspects required by such a subject, documentation in the filing work of the archaeological material was needed so as to gather elementary knowledge on copper metallurgy and we had to resort to literature in the field as well as to interdisciplinary collaborations with metallurgical engineers, metal restorers and geologists. Our work, which has lasted for more than twelve years cannot be considered as final, especially because of certain aspects concerning copper source and work. The unknown data increase in number at the level of ancient mining exploitations. Micro and macrostructural analyses on copper objects from the Romanian neo-eneolithic are also necessary.

Introduction The approach of this subject, suggested to us many years ago by Mircea Petrescu – Dîmboviţa, required a lot of work as we tried to answer the essential problems of the ancient copper metallurgy: source of the copper used in the production of objects in the Romanian neo-aeneolithic, distribution and the cartography of nowadays deposits, interpretation of spectral and metalographical analyses that we possess so far, establishing as well as possible, the technologies that were used at the time, typology, chronology, use and distribution of different types of copper objects and the contexts in which these objects were discovered. The discovery corpus of copper objects represents an important place in this work as well. We resorted to the term „neo-aeneolithic” which involves the knowledge of copper in theearly Neolithic (the culture Starcevo-Cris), the development of the metallurgy of this metal in early and late (“classic”) aeneolithic and its decline in the final aeneolithic (or the period of transition towards the Iron Age). We used this chronology and terminology for the general analyses of the beginnings, development and decline of copper metallurgy and for the framing of this historical period into the system of chronology of the neighbouring areas.

Part I 1. Research History

In this chapter we synthesized the main contributions that specialists from our country and abroad

have brought in the field of copper metallurgy along the years. By the end of World War II papers on copper objects that were discovered after archaeological excavations that took place in different prehistorical sites, had already been published by Ferentz László (Ariuşd), Hubert Schmidt (Cucuteni), Vladimir Dumitrescu (Gumelniţa), Gheorghe Ştefan (Cãscioarele), Vasile Christescu (Vãrãşti-Boian, Vãdastra), Ion Nestor and Mircea Petrescu-Dimboviţa (Glina), Dinu V. Rosetti (Vidra), Doru Popescu (Cuneşti), Dumitru Berciu (Tangâru), Hortensia Dumitrescu (Ruginoasa), Radu Vulpe (Izvoare), Constantin Matasã (Frumuşica), Márton Roska (Pecica – Şantul Mare), Kovács István (Decea Mureşului) and many others. After 1948, archaeological researches of prehistoric sites have become more important and the fact that the investigations in this field were financed has led to remarkable results. Some prehistoric sites were exhaustively studied and copper objects were analysed in some monographic works elaborated by Vladimir Dumitrescu and his co-workers: (Hãbãşeşti), Mircea Petrescu-Dâmboviţa (Truşeşti), Silvia Marinescu-Bâlcu (Târpeşti).

Ion Mareş

368

In different studies, archaeological reports, synthesis and monographies, copper objects from archaeological investigations of some neo-eneolithical sites were analysed by Hortensia and Vladimir Dumitrescu (Traian – Dealul Fântânilor), Alexandru Vulpe and Vasile Ursachi (Brad), Aristotel Crâşmaru (Drãguşeni), Dan Monah (Mãrgineni-Poduri), Nicoloae Ursulescu and Dumitru Boghian (Târgu Frumos) Constantin Matasã (Târgu Ocna-Podei), Dumitru Berciu (Pietrele), Eugen Comşa (Vãrãşti-Boian; Radovanu), Doina Galbenu, Puiu Haşoti, Dragomir Popovici (Hârşova), Nicolae Harţuche and Florin Anastasiu (Lişcoteanca – Movila Olarului), Marin Nica and its co-workers (Drãgãneşti-Olt), C. S. Nicolaescu Plopşor and its co-workers (Dubova – Cuina Turcului), Dumitru Berciu, Petre Roman (Ostrovu Corbului), Dumitru Berciu (Salcuta), G. Cantacuzino and S. Morintz (Cernica), Petre Roman (Bãile Herculane – Peştera Hoţilor), Gheorghe Petre Govora (Cãzãnesşti), Alexandru I. Aldea (Ghirbom), Valeriu Lazãr (Şincai – Cetatea Pãgânilor), Cãtãlin Bem (Cãscioarele) and many others. Keen on the problems of ancient copper metallurgy, professor Alexandru Vulpe has dedicated many studies to this subject and he focused especially on copper axes from the aeneolithic, publishing a work within the Prähistorische Bronzefunde collection, coordinated by H. Müller-Karpe. Researcher Eugen Comşa analysed in many studies and monography works various aspects of copper objects metallurgy in our country and he gathered data on copper objects from the neo – aeneolithic (from the cultures of Hamangia, Boian, Gumelniţa, Sălcuţa, Cucuteni), dealing with their typology, chronology and distribution. Before and after 1949, the great number of copper objects belonging to museum collections, called the specialists’attention and then, some types of objects, especially axes, were published. Noteworthy are the contributions of researchers Ion Nestor, Alexandru Vulpe, Ion Andriţoiu, Tiberiu Bader, Gheorghe Coman, Florea Costea, Viorel Căpitanu, Ion T. Dragomir, Florin Gavrilescu and Alexandru Vulpe, Eva Lakó, Gheorghe Lazarovici,, Valeriu Lazăr, Viorica Crişan, Dan Monah, Gheorghe Petre-Govora, George Marinescu, Zoltan Székely, Ersilia Tudor and others. The Copper axes from our country drew the European researchers’attention so that different opinions were expressed in works written by J. Driehaus, F. Schubert, P. Patay, I. Bognár-Kutzián, K. Dimitrov and others.

2. Discovery conditions In Romanian archaeological literature, the data concerning the contexts in which copper objects from the neo-aeneolithic were found, are differently dealt with. At the beginning of Romanian archaeology, the smaller copper objects were not regarded as important ones and in many cases they were barely mentioned or there were only brief presentations of the contexts in which they where found. In archaeological sites that were systematically investigated, copper objects were found in different contexts: at tillage levels, in houses, in domestic pits, in sanctuaries, in archaeological complexes, in graves. Copper objects were found in caves as well. A great number of copper objects (beads, chisels, axes, awls, pins, necklaces), proceed from singular graves or cemeteries. Many copper objects (especially axes), are accidental discoveries. Methodologically speaking, we want to analyse the discovery conditions from settlements, cemeteries, deposits and accidental discoveries taking into account the typological groups of objects. In the corpus of the work, (part II), we briefly refer to each place where they were discovered and, where there is sufficient data, the discovery context was specified for each object. From the analyses of the discovery conditions it comes out that, for the category of copper axes, there are situations in which some samples of axe-hammers, axes with two crossways handles, flat axes, had a certain destination related to the superstructure of the aeneolithic and to traditions. In this regard, some archaeologicaly studys discoveries are evident: those from Margineni (an axe-hammer, type Vidra, found in a sanctuary from settlement of Cucuteni A2) from Resca (a axe-edge, type Jászladány, variant Târnăviţa, found at the base of a wall in a site from the culture of Sălcuţa III), from Biborţeni ( an axe of the same type, Orşova variant, found in a pit belonging to the culture of Bodrogkeresztur). Other axes of different types were discovered in graves, in some cemeteries and their destination was connected to funeral rituals and to the function of weapons. Many copper axes were also found either isolated, or in deposits, in isolated places, on shores, in gravell on hills, in forests or in fields. We took over and pointed up Alexandru Vulpe’s opinions on the destination of different types of copper axes which can be generally viewed as symbols of power, of social status, of votive offerings, of accumulations of values (deposits) but, at the same time, the samples that present clear traces of utilization were connected to the


369

function of tools and weapons. There are many deposits of copper axes that belong to the same type or to the different types. In some jewellery deposits there may be found either only copper objects (Căscioarele, Gumelniţa, Vărăşti), or copper objects and objects made of other materials (Ariuşd, Brad, Hăbăşeşti).

3. Sources of Copper As for the categorization and for the cartography of copper resources from Romania, the author used data from the literature in the field (geology, metallurgy, and archaeology). In our attempt, to clear certain aspects concerning the copper resources, mining and metallurgy, we found really useful the discussions with geologists, metallurgists and metal restorers which took place within our documentation, on different occasions. In this paper we have briefly analysed types of ores and copper minerals and the most important copper minerals are presented in a table. Copper mineralisations and their geographical distribution are also mentioned. In Anex I of the paper we also presented the copper deposits and their distribution in Romania, ordering them and, adding brief data concerning the composition of the resources while their geographical placement was marked by the numeration of the points on map 1, from illustrations. Although we do not have enough information on the mining of the Romanian eneolithic so far the archaeological research being lacunary in this respect, I tried by the analysis of indirect documents, to motivate the possibilities of exploitation of copper deposits from Romania, during the mentioned period of time. Discoveries from the Balkans are also briefly mentioned, starting by the data resulted from complex investigations ( archaeological, geological ones etc), the mining practiced in the 4th millenary BC in Bulgaria, and Jugoslavia. As for our country, we look into the way in which ancient copper deposits from Transilvania, Banat, Oltenia, Moldavia and Dobrudja were exploited. We do not exclude the use of native copper resources which are still certified at Cavnic, Cârlibaba, Fundu Moldovei, Praşca, Valea Putnei, Bălan, Moldova Nouă, Sasca Montană, Dognecea, Deva, Veţel, Săcărâmb, Căzăneşti, Pătârş and in many other places. The complex analysis performed on copper samples from different deposits from Transilvania and Banat, and on copper objects which took place in the Laboratory of the Nuclear Phisics Institute from Măgurele and in other laboratories, were discussed by Călin Beşliu, Gheorghe Lazarovici Dana Popa, Agatha Olariu, Gheorghe Topan, Adrian Balint and thus the authors were able to reach some important conclusions regarding the use of copper resources. In order to “support” the theory of mining work in prehistory, the author also performed an analysis on the so-called “mining hammerstones” with their finding places, typology and illustrations, the stone axe with circular groove discovered in the mine of Ţebea-Căraci. representing in fact, the conclusive proof which certifies the presence of mining at the reffered period of time. The proofs concerning the use of copper resources from our country are certified by archaeological discoveries, from different neo-aeneolithical sites, which were represented by samples of ore, or by products resulted from processing this metal. In the end of this chapter we assert the fact that some copper resources from our country had been known and used for working copper objects from Neolithic (the culture of Starčevo-Criş) and the following periods, and the possibility that future archaeological researches may confirm these findings, regarding ancient mining from our country, is still prospect to be studied.

4. Copper Working The identification of the technology used in the field of copper metallurgy in the Romanian neo-aeneolithic is still at its beginning, due to the few micro and macrostructural investigations. On the basis of the information from the literature in the field and from his own investigations (visualization of some categories of copper objects and micro and macrostructural analysis and stereoscopic observation with metallurgist Ilie Cojocaru), the author analysed, from the extant documents, as thoroughly as possible, the technologies used in the copper metallurgy from the Romanian neo-aeneolithic and he took into account each typological category of objects. In our researches concerning the copper working in the neo-aeneolithic we found really useful the results of spectrographical analysis performed by Arbeitsgemainschaft für Metallurgie des Altertums from Würtembergischen Landesmuseum of Stuttgart, published by Siegfried Junghaus, Edward Sangmeister and Manfred Schröder. We also used the results of the analysis performed at the Nuclear Phisics Institute of

Ion Mareş

370

Turnu Măgurele published by Călin Beşliu and Gheorghe Lazarovici data sent to us by professor Gheorghe Lazarovici during the “Zeus” programme of the Transilvanian National History Museum in Cluj-Napoca. On the basis of the mentioned documents and from other interdisciplinary investigations published by Gheorghe Lazarovici, Dana Pop, Călin Beşliu, Agatha Olariu, Gheorghe Topan, Adrian Balint, it is specified the fact that the main raw material used to manufacture copper objects during the Romanian aneo-eneolithic was native copper with or without other elements in the solid metal. It also comes out that, from late eneolithic, the copper-arsenic alloy (arsenical bronze) has been used in quantities smaller or bigger than 1 percent arsenc in the composition of the metal from deposits with such a chemical structure. The approach of the multiple problems concerning the copper metallurgy was facilitated by the documents regarding the results of micro and macrostructural analysis published by N.V. Ryndina and E.N. Černyh, documents that are significant for the aeneolithic period in the Eastern and Southeast Europe. From the data we have concerning the copper working there is evidence that a metallurgy with advanced technologies for working copper objects functioned in the aeneolithic: forging, rolling, welding, polishing, perforation engraving, sharpening, hardening, reduction, smelting and moulding. Regarding the early phase of the copper metallurgy in our country, respectively in the neolithic and early aeneolithic, it comes out that mechanical techniques were and are still used, to manufacture copper objects. The second phase of metallurgy can be estimated as beginning with the reduction, the smelting and moulding techniques, though, at the level of present researches, it is difficult to establish which are the most ancient objects manufactured by moulding. As for the copper metallurgy, it has been developed during the civilizations of Gumelniţa, Sălcuţa, Petreşti, Tiszapolgar (Româneşti), the cultural group of Decea Mureşului, Bodrogkeresztur (Gorneşti), Cucuteni, and Cernavoda. During the final aeneolithic (or the transition period towards the Bronze Age), we can notice, just like A. Vulpe has underlined, a decline of the copper metallurgy. Some typological series of copper objects disappear, others continue to appear. The explanations are connected to the ethno-cultural changes from this period of time when new civilizations were born. On the other hand, the local metallurgy (the exploitation and the reduction of copper ore, the moulding and the forging of copper objects) is certified through archaeological discoveries in some settlements of the culture of Coţofeni (Băile Herculane, - Peştera Hoţilor, Moldova Veche, Ostrovu Corbului; Cuptoare – Piatra Ilişovei) an others. As for the birth and the ascent of metallurgy in neo-aeneolithic, the author underlines the fact that the methods of obtaining the smelted metallurgical copper were possible only when the necessary techniques were achieved, respectively temperatures of over 10000C. This was possible when the kilns were improved. From his own investigations and from documents from archaeological literature, the author analyzed in great detail the technologies of copper reduction, smelting and moulding. From the data presented in this chapter we can notice the fact that in eneolithic there was a “specialized” category of professional craftsmen, who used ingenious technical methods in order to elaborate diverse categories of copper objects. We still maintain the hypothesis of the existence of itinerant craftsmen who, having the necessary materials (raw material and tools), manufactured copper objects in prehistoric settlements that were at great distances from the copper deposits. Anyway, this hypothesis seems to be plausible since not any member of the human community at that time had technical knowledge regarding the copper working, especially smelting and moulding. It’s difficult to establish the place and the social position that this professional category mentioned before used to occupy in the prehistoric human community, but the proof of their existence is doubtless first of all because of what they elaborated within the copper “industry”, a significant branch for economy of the eneolithic civilizations. For quite a long time the existence of some “workshops” where craftsmen from the aeneolithic manufactured copper objects was only a supposition. At present, V.I. Marchevici’s archaeological discoveries in the site of Cucuteni B from Brânzeni VIII, La Sâece (Moldavian Republic), certify the activity of a workshop for copper smelting and moulding. All these data are completed by the discoveries from the aeneolithic tell from Poduri – Dealul Ghindaru, where metallurgical kilns were identified. From the data presented in this chapter we can notice the fact that, during the late aeneolithic, the conventionally appears a Carpathian area of production (a mining and metallurgical one) with possible kilns, centers of production and “workshops” in Transilvania, Banat, Oltenia, Walachia, Moldavia, connected to the civilizations of Petreşti, Tiszapolgár (Româneşti), the cultural group Decea Mureşului Bodrogkeresztúr (Gorneşti), Cucuteni, Gumelniţa, Sălcuţa, the site of Sălcuţa IV – Băile Herculane – Cheile Turzii – Hunyadihalom .


371

We also took in consideration, as they were very important, the relations with other mining areas and areas of copper production within the Balkan-Carpathian metallurgical province, hypothetically formulated by E.N. Černyh. The metal circulation within economical exchanges (as raw material, semi-manufactured and finite goods), is obvious within the aeneolithic civilizations from the Center, Southeast and East of Europe, though possible economical routes from mining centers, and from those of production are to be studied in the future. The local production of different types of copper objects is also approached from the viewpoint of the proofs that certify the copper working in the studied archaeological sites as well as from indirect deductions that, on the basis of documents, specify these things. The elaboration techniques of an axe-edge, type Jászladány, Petreşti variant, were reconstructed on the basis of an experiment (addenda 2) and through micro and macrostructural investigations performed for this object (addenda 3b). Referring to the copper axes from the aeneolithic, we specify the fact that they were generally elaborated through complicated and advanced techniques for that time, such as smelting, moulding in closed or open moulds (monovalves) with a separation plane (bivalve) and without a separation plane, with a core in the cavity of the mould reserved for the handles, finishing and shaping by forging, sharpening the edges, polishing, bending of the necessary profile, marking and hardening. As for the manufacturing technology of axes with transversal holes from the aeneolithic, ceramic moulds were used. The author maintains his statements on the basis of the results of spectral and metalographical analyses on an axe-hammer, type Pločnik, from Probota, on a pick-axe, type Jászladány from Plăvălari, on a pick-axe, type Târgu-Ocna discovered in Bukowina all certifying the fact that the copper moulding was performed in moulds made of aluminium-silicates (clay) but this finding cannot be generalized. On the other hand, two moulds made of clay, discovered in the settlement of Căscioarele, in the level of the Gumelniţa B1 culture, were used to ellaborate some narrow flat axes. After morphometrical analyses of copper axes (on the basis of data that we has so far), it comes out that there are no two identical objects. Even if in some situations there is a coincidence between some dimensional parameters, copper objects are different in other measures and weight concerns. These data certify the fact that each sample is unique and we cannot talk about serial productions. In the end of this chapter the author points out to the fact that information referring to the copper working from the Romanian neo-aeneolithic could be definitively completed when the micro and macro-structural study on the copper objects from our country will be finalized.

5. Typology, Chronology, Distribution and Use of Copper Artefacts. We found really useful in the elaboration of this chapter A. Vulpe’s studies and his synthesis on the copper metallurgy in general and on copper axes in particular. At the same time, the information from the archaeological literature together with our own researches, were a real support for us in this chapter. Within the typological groups, there were established types, subtypes and variants that are conventionally marked on the basis of the function of copper objects and which we only see as elastic and at the same time variable points of reference. Some morphotechnical groups were categorized according to our own classifications (chisles, axes, fishhooks, owls, knives, daggers, bracelets, links, rings, beads, studs pins, and miscellaneous) including different typologies ellaborated by different authors. For the category of axes we used, as we mentioned before, typologic studies statuated by A. Vulpe together with some of our own completions and with the updating of the discovery corpus of some samples found after 1975. Within the established typological groups we realized a categorization and a cartography of copper objects from the Romanian neo-aeneolithic, referring at the same time to similar objects from the South-West and Centre of Europe. First of all, we had in view the special definible characteristics of each type of objects. In the case of some types and variants of objects (fishhooks, awles, pins, links, beads, things would have been easier if we had dealt with each of them as independent types. We considered that we did not complicate the typology of aeneolithic copper objects which is already complicated enough, but we arranged, as we could, some categories of objects. The typological classification of copper objects was also viewed from the functional point-of-view. In this regard, they were divided into the following morpho-technical categories: tools, tools and weapons, weapons, ornaments, tools and ornaments and miscellaneous. We underlined the fact that this classification

Ion Mareş

372

of copper objects is, in many situations, purely theoretical since, in many cases, there are certain types of objects that can be included in different functional groups. Thus, for instance we could not decide whether to establish or not a group of axes, to include objects found in certain archaeological contexts or in some deposits or during accidental (by chance) discoveries, some of them, haring a different destination or whether we deal with votive depositions (for instance the axe-edge type Jászladány, from Reşca), or, with axes connected to cultural rituals (axe-hammer, type Vidra from Mărgineni; axe-edge, type Jászladány from Biborţeni). We also considered that it is proper for us to include in this chapter analyses concerning the chronology, the distribution and the use of copper objects. For each established type, maps of copper distribution were drawn up. In the category of tools (code A) the following typological groups were included: A.1. Chisels – 32 samples are analysed and they are grouped as follows: A.1.1. – long, narrow chisels; A1.2. – small flat chisels; A 1.3. – awl-chisels; A1.4.1. – double chisels (chisels with two parallel bits); A.1.4.2. – chisels with two “crossways” bits (double chisels); A 1.5. – pyramidal chisels; A 1.6. – chisels of unknown shape. A 2. Hammers – we refered to a single sample of this kind from Zlatna. A 3. Fishhooks – 17 objects included in the following subtypes: A 3.1. – fishhooks with catching ring, circular cross section (round, oval); A 3.2. – fishhooks with catching ring, rectangular cross section (square); A 3.3. – fishhooks with catching ring, rhomboidal cross section; A 3.4. – fishhooks with flat or rhomboidal fixing ends or with two sharp ends; A 3.5. – fishhooks of unknown shape. A 4. Hooks – samples. A 5. Awls – we referred to the following circular (round, oval) cross section, sharp point (some of them with lone handle); A 5.2 – awl with rectangular cross section at the proximate side and circular (round, oval) at the other side (some of them with lone handle); A 5.3. – awl with rhomboidal cross section and sharp point; A 5.4. – awl with a circular ( round, oval) cross section and sharp ends; A 5.5. – awl with rectangular (square, rectangular, rhomboidal) cross section and sharp ends; A 5.6. awl with a “tongue” at its handle, rectangular cross section and sharp point; A 5.7. – awl of unknown shape. In the category of tools and weapons (code A.B.) the following typological groups were analysed: A.B.1. Axe-hammers, 98 samples: A.B. 1.1. – type Ploĉnik (21 axes); A.B.1.2. type Cotiglet (5 axes); A.B.1.3. – type Vidra (11 axes); A.B.1.4. – type Varna, Brad variant (1 sample); A.B. 1.5. – type Fâstâci (1 sample); A.B.1.6. – type Codor (5 axes); A.B.1.7. – axe-hammer from Aţel; A.B.1.8. – type Crestar (5 axes); A.B. 1.9. – type Holiĉ (2 axes); A.B.1.10. – type Székely and Nádudvar (19 axes); A.B.1.11. – type Agnita (6 axes); A.B.1.12. – type Meszökeresztes (21 axes). A.B.2. Axes with cylindrical hammer-handle – 12 samples: A.B.2.1. – type Čoka (1 axe); A.B.2.2. – type Iara (3 axes); A.B.2.3. – type Şiria 83 axes); A.B.2.4. – type Corneşti (2 axes); A.B.2.4.1. – type Corneşti-Fălciu variant (2 axes); A.B.2.5. – axe from Ocna Sibiului. A.B.3. Axes of mixed shape (4 axes). A.B.4. Two cross-shaped edge axes (axe-edge), 211 samples: A.B. 4.1. – type Ariuşd (12 axes); A.B.4.2. – type Jászladány, Târnăviţa variant (16 axes), Orşova variant (34 axes), Şincai variant (29 axes), Petreşti variant (37 axes), Brad variant (30 axes), special shapes (10 axes), and unknown variants (23 samples); A.B.4.3. – type Kladari (1 axe); A.B.4.4. – type Târgu-Ocna (14 axes); A.B.4.4.1. – fragment of axe from Cucuteni, and A.B.4.5. – type Nógrádmarcal (4 axes). A.B.5. Axes with two parallel vertical edges (double axes), 2 samples. A.B.6. Axe-edges with two horizontal-edged handles (double hoe), Hortobágy type – two axes. A.B.7. Pick-axes with two handles a horizontal edged handle and a sharp edged one ( 1 axe). A.B.8. Axes-hammers and axes with two crossways edges of unknown shape (62 samples). A.B.9. Fragments of axes that cannot be classified (14 samples). A.B.10. Flat axes, including the following types: A.B.10.1. – narrow flat axes (32 samples), variants of: Gumelniţa (6 samples), Coteana (5 samples), Sălcuţa (10 samples), Cucuteni (11 samples) and Sălacea (4 samples); A.B.10.2. – flat axes (9 samples) the variants of: Coldău (1 axe) and Petreşti (8 axes); A.B.10.3. – flat-edged axes (5 samples); A.B.10.4. – flat axes of unknown shape (5 samples); A.B.11. Knives (11 samples). The category of copper weapons (code B) includes the types:


373

B.1. Daggers (25 samples) with followings under-types: B.1.1. – Ariuşd (4 samples); B.1.2. – Bodeşti-Frumuşica (4 samples); B.1.3. – Cucuteni (6 samplex); B.1.4. – Mereşti (3 samples); B.1.5. – Pecica (1 sample); B.1.6. – Herculane (1 sample); B.1.7. – Căzăneşti (2 samples); B.1.8. – Pişcolţ (1 sample); B.1.9. – dagger of unknown shape (5 samples). B.2 Arrow point (?) a sample from Dubova. B.3. Splinter (?), or dagger (?), one sample from Roşiori. The category of ornaments (C code), includes the following types: C.1. Bracelets (63 samples) with the following under-types: C.1.1. – spiral bracelets (17 samples); C1.2. – bracelets with superposed ends (9 samples); C.1.3. – open bracelets (9 samples); C.1.4. – closed bracelets (1 sample); C.1.5. – bracelets that could be assembled (2 samples); C.1.6. – bracelets of unknown shape (25 smples). C.2. Loops(12 samples), with the following types: C.2.1. – loops with superposed ends (4 samples); C.2.2. – open loops (2 samples); C.2.3. – loops (one sample); C.2.4. – loops of an unknown type (5 samples). C.3. Rings (36 samples) with the following types: C.3.1. – rings with superposed ends (6 samples); C.3.2. – open rings (14 samples); C.3.3. – closed rings (2 samples); C.3.4. – curled rings (11 samples); C.3.5. – rings of unknown shape (5 samples). C.4. Beads (over a thousand samples) as follows: C.4.1. – cylindrical beads; C.4.2. – round beads; C.4.3. – circular beads; C.4.4. – oval beads; C.4.5. – stag tooth shaped beads; C.4.6. – beads of unknown shape. C.5. Buttons (2 samples). C.6. Ear rings (one sample). C.7. Necklaces (2 samples). C.7.1. Girdles (2 samples). C.8. Amulets pendants (13 samples), as follows: C.8.1./ C.8.2 – anthropomorphic amulets/pendants with full disks – (round, oval, convex) – (6 samples); C.8.1.3. – pendant disc button (1 sample); C.8.2. – anthropomorphic pendants-amulets “en violon” (idols “en violon” or flat Troian idols, or flat statuettes “en violon” (2 samples); C.8.3. – simple pendants-amulets (2 samples); C.8.4. – pendants/amulets of unknown shape (1 sample). C.9. Oval plate (1 sample). A.C.10. Tools, ornaments and pins (131 samples), which include the following types: A.C.10.1.1. – pins with circular (round, oval) cross section, sharp point (11 samples); A.C.10.1.2. – pins with rectangular cross section, sharp point (35 samples); A.C.10.2. – needles (13 samples); A.C.10.3. – rolled-eyed pin (7 samples); A.C.10.4. – curled-eyed pin (2 samples); A.C.10.5. – conic-eyed pin (1 sample). C.10. Pins used as ornaments: C.10.6. – spiral-shaped pins/volute (17 samples); C.10.7.1. – pins with broadured plate-shaped eye (1 sample); C.10.7.2. – pins with triangular plate-shaped eye (1 sample); C.10.7.3. – pins with rhomboidal plate-shaped eye (7 samples); C.10.7.4. – pns with twisted rod, probably with rhomboidal plate-shape eye (5 samples); C.10.8. – pins of unknown shape (17 samples). C.11. Spirals (1 sample). C.12. Glasses-shaped spirals (3 fragments). D. Miscellaneous: this category includes a series of copper objects that are connected to metallurgical activities in neo-Eneolithic: D.1. - plates; D2 – blades; D.3. – tins; D.4. – bars and ingots; D.5. – amorphous fragments; D.6. – moulding “remainders”, copper ore, and cupric boulders; D.7.1 and D.7.2. – wires; this category also includes: D.8. – nails; D.9. – objects of unknown shape; D.10. – bone objects with copper-oxides traces, and D11 – melting pots.

6. Conclusions

Regarding the copper metallurgy from Romanian neo-aeneolithic, largely analysed in this paper, we underline several general views that highlight:

1. The important resources of copper deposits of Romania constitute the basis of the development of this metal metallurgy in the aeneolithic; native and polimetal copper deposits were used during this period of time.

2. The first proofs of the copper use date from the Neolithic, from the Starčevo-Criş culture.

Ion Mareş

374

3. The first phase of the copper metallurgy includes the Neolithic and the early aeneolithic, and it is characterized by the use of mechanical techniques to elaborate objects: splitting, polishing, perforation, cold and hot forging, engraving, mouldering, hardening, sharpening.

4. The second phase of copper metallurgy represents the proper development of this “industry” in the late aeneolithic, by using the techniques of reduction, smeeting and moulding together with the mechanical ones.

5. The progress in the copper metallurgy field (reduction, smelting and moulding) is connected to development of kilns. The temperature of smelting copper (1085°C) was reached in kilns with “reverberation” where, in order to smoulder pottery, temperatures of over 1000°C were reached.

6. The category of “professional craftsmen” from aeneolithic is underlined by the complex techniques used by them in the field of copper metallurgy; it is difficult to specify the social status of this professional group within the human community of that time; anyway, not any member of a community knew “the secret” of the complicated technologies used in an important field of the economical activity.

7. In the aeneolithic and afterwards, a category of itinerant craftsmen specialized in copper metallurgy (hypothetically formulated) was born; having the necessary materials (raw material and tools) they worked copper in settlements which were at a considerable distance from copper deposits.

8. The conventional delimitation of a Carpathian area of production with possible centers, homes and “workshops” in Transilvania, Oltenia, Banat, Wallachia and Moldavia is underlined in archaeological discoveries.

9. The local copper metallurgy is certified by archaeological discoveries. 10. Within the economical exchange, copper circulated under different ways (from ore to finite

objects) and thus we may suppose the presence of another side of the economy in the aeneolithic: the trade.

11. Since the late aeneolithic (or classical aeneolithic) objects have been elaborated from copper-arsenic alloy (arsenical bronze) resulted from the use of deposits of copper with arsenic; the use of copper-arsenic alloy is advantageous as by working it (forging, hardening) the hardness of the metal, increase as well.

12. It comes out that in the aeneolithic there is a typological variety of copper objects that are grouped in the following morphofunctional categories: tools, tools and weapons, weapons, ornaments, tools and ornaments and miscellaneous.

13. Some types of copper objects (pick-axes) come from the Carpathian area of production. 14. The aeneolithical copper metallurgy represents together with the other economical sides, an

important element in the development of a civilization of the time; the copper “industry” from the Carpathian metallurgy area develops during the neolithic and early aeneolithic; it reaches the climax of its development in the late aeneolithic, it declines during the early Bronze Age, being replaced by the bronze metallurgy, especially during the midle Bronze Age.

Part II

The Discovery Corpus of Copper Objects

Methodologically speaking, the discovery corpus of copper objects from the Romanian neo-aeneolithic was drawn up taking into account the place where they were found (village, commune, town, city county) using the current nomenclature, to which we added between, brackets the ancient names (from Hungarian and German) to easier provide documentation for those who are interested in this domain. For each archaeological site or graveyard we briefly referred to their discovery place, to their geographical placement, to the authors and to the period of time when the archaeological investigations took place. For each copper object the discovery context was specified as well and when we had the necessary information, we mentioned its cultural framing. We consider that this alternative used to drawn up the corpus is more efficient and it facilitates the unitary covering of the material. If we had used the alternative of ellaborating the corpus taking into account types of objects we would have had to continuosly repeat the sites and discovery places of different typological series of copper objects , but this system is to be found in the chapter referring to the typology, the chronology, the distribution and the use of copper objects (ch. 5), and to the maps.


375

In some cases we found it impossible to mark (on the map) each object since we had no data on their number. That’s why, the number of copper objects analysed in this corpus (1773), is in fact much bigger.

Addenda 1. Romanian Copper Deposits and Their Distribution The places where copper resources can be found are numbered and they are accompanied by brief information on the composition of the deposit (types of minerals and ores, results of geochemical analyses) using the data offered by the scientific literature in the domain (geology, metallurgy, archaeology). The copper deposits and incidences of Romania are marked on Map 1 of the Illustrations.

Addenda 2. Experiment The author in collaboration with engineer Ilie Cojocaru, a metal restorer, wants to reconstitute the moulding technology of a axe-edge type Jászladány, Petreşti variant, at Suceava, a micro and macrostructural analysis being performed on it. From our examination of this axe we can notice the professionalism of the craftsman who made it, who knew the recipe of the material from which the ceramic mould was manufactured, who possessed enough data on moulding (constructive inclinations, couplings that assure the right filling of the mould, controlled solidification and avoidance of forming internal tensions) who observed the moulding temperature, who controlled the moulding speed, knew for how long to keep the model in the mould and the object after moulding. Within the experiment ceramic moulds were made (60% clayand, 40% bentonit, 70% quartz-sand and 30% bentonite), noticing different coefficients of linear contraction of the ceramic material during the process of drying.

Addenda 3.

The results of micro and macrostructural analyses performed by engineer Ilie Cojocaru on an axe-hammer type Pločnik from Probota (addenda 3.a), on two cross-shaped edge axes type Jászladány, Petreşti variant, from Plãvãlari and Trifeşti (addenda 3.b, 3.d), on the fragment cross-shaped edge axes, type Jászladány, possible Brad variant from Adâncata (addenda 3.e) and on an axe-edge type Târgu-Ocna, discovered in “Bukowina” (addenda 3.c), are also included in this added chapter.


377

LIST OF ILLUSTRATIONS Drawing 1. A.1.1. Narrow, long chisels: 1, Ciumeşti; 2, Curcani; 3, Lişcoteanca; 4, Poduri; 5,11,Căscioarele; 6, Târpeşti; 7, Vânători; 8, Sânnicolau Român. A.1.2. Small flat chisels: 9, Hârşova; 10, Vidra. A.1.3. Awl-chisels: 12-15 Pişcolt; 16, 17, Târpeşti. A.1.4.1. Double chisels: 24, Iepureni. A.1.4.2. Chisels with two crossways edges: 21, Moldova Veche. A.1.5. Chisels with pyramidal end: 22, 23 Căzăneşti. A.1.6. Chisels of unknown shape: 18, 19, 20 Gumelniţa. 1 (after Kacsó 1969, pl. IX/7); 2 (after Ghianopoulos 1966, fig. 1/3);3 (after Dragomir 1979, fig. 14/30); 4 (after Cucuteni 1997, fig. 176); 5, 11 (after Bem 1999-2000, fig. 1/1-2); 6, 16-17 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 52/5, 199/18-19); 7 (after Şerbănescu/Trohani 1975, fig. 2/2); 8 (after Ardos 1936, fig. 3); 9 (after Viaţa 1996, fig. 60/1); 10 (after Comşa 1978, fig. 4/4); 12-15 (after Roman/Németi 1978, pl. 34/6-8, 10); 18 (after Vl. Dumitrescu, 1925, fig. 73/27); 19-20 (after Comşa/Ionescu 1979, fig. 3/3,9); 21(after Roman 1976, pl. 8/30); 22-23 (Petre-Govora, 1995, fig. 2/1,5). Scale: 5, 11, 24: 1/1; 4, 9, 10, 12-17, 19-23: 1/2;1, 2, 6, 8: 1/3. Drawing 2. A.3.1. Fishhooks: 1,2, Bod; 3, Gumelniţa; 4, Pietrele; 5, Târpeşti; 6, 7, Traian. A.3.2.: 8, 9, Băile Herculane; 10, Târpeşti. A.3.3. : 11, Târpeşti. A.3.4.2: 12, Căscioarele; 13, Vădastra; 14, Vidra. A.3.5. : 15, Pecica. A.4. Cârlige:16, Dubova; 17, Târpeşti. 1,2 (after Comşa 1980, fig. 2/14,15); 3 (after Vl. Dumitrescu 1925, fig. 74); 4 (after Berciu 1956, fig. 34/6); 5, 10, 11, 17 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/5, 16; 52/1,2); 6,7 (after H. Dumitruscu/Vl. Dumitrescu 1959, fig. 5/12,13); 8, 16 (after Roman 1976, pl. 8/21, 22); 9 (after Roman 1971, fig. 17/15); 12(after Ştefan 1925, fig. 49/12); 13 (after Christescu 1933, fig. 64/20); 14 (after Comşa 1978, fig. 4/2); 15 (after Roska 1942a, fig. 275/10). Scale: 5, 17:1/1; 1, 2, 4, 8, 9-11, 14-16:1/2; 12:1/3; 6,7:2/3. Drawing 3. A.5.1. Awl: 1, Ariuşd; 2, Cernavodă; 3, Glina; 4, Hăbăşeşti; 5, Drăguşeni; 6-8, 10, 12, 13, 21, 24, Căscioarele; 9, 18, Vidra; 11, Târpeşti; 14, 15, Izvoare; 16, Însurăţei; 17, Lişcoteanca; 19, 22, Sălcuţa; 20, Vădastra; 23, Hârşova. 1 (after Roska 1942a, fig. 72/2); 2, 3,9, 18 (after Comşa 1978, fig. 1/11,12; fig. 2/7, 12); 4 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 29/5); 5 (after Crîşmaru 1977, fig. 15/2); 6-8, 10, 12, 13, 21, 24 (after Bem 1999-2000, fig. 2/1,2; 3/1- 5; 4);11 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/8); 14, 15 (after R. Vulpe 1957, fig. 272/1,2); 16 (after Pandrea and colab. 1997, pl. 42/8); 17 (after Dragomir 1983, fig. 14/31); 19, 22 (after Berciu 1961, fig. 72/3,5); 20 (after Christescu 1933, fig. 44/14); 23 (after Viaţa 1996, fig. 60/10). Scale: 6-8, 10-13, 19, 21, 22, 24:1/1; 1-4, 9, 16, 18, 23:1/2; 14, 15:5/6. Drawing 4. A.5.2. Awl: 1, Ariuşd; 2-4, 7, 9-11, 13, Băile Herculane; 5, 20-25, 38,39, Căscioarele; 6,18, Cucuteni; 8, Bodeşti; 12, 37, Hăbăşeşti; 14, 16, 19, 26-36, Gumelniţa; 15, 17, 40, 41, Hârşova; 42, Moldova Veche; 43, Cârna; 44, Căscioarele. 1 (after F. László 1911, fig. 92/1); 2-4, 7, 9-11, 13 (after Roman 1971, fig. 17/1-6, 9, 10); 5 (after Ştefan 1925, fig. 49/8); 6, 18 (after Schmidt 1932, fig. 15/2; pl. 30/3);8 (after Matasă 1946, pl. LXVIII/463b); 12, 37 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 29/3, 6); 14, 26-36 (after Vl. Dumitrescu 1966, fig. 7/8, 9; 73/22-26, 28-31, 33); 15, 17, 40, 41(after Viaţa 1996, fig. 60/2-5); 16, 19 (after Comşa/Ionescu 1979, fig. 2/5; 5/15); 20-25, 38, 39, 44 (after Bem 1999-2000, fig. 6/1, 2, 3; 7/1- 4; 8/1; 9/3); 42, 43 (after Roman 1976, pl. 8/2,3). Scale: 18, 21-23, 39: 1/1; 2, 3, 4, 5, 7, 9-17, 19, 20, 24-26, 37, 38, 40-44:1/2; 5:1/4; 6:2/3. Drawing 5. A.5.2. Awl: 1, Izvoare; 2, 10, 19, Sălcuţa; 3, 11, Traian; 4, Ostrovu Corbului; 5, Ostrovu Şimian; 6, Sălcuţa; 7, Tg. Mureş; 8, 9, 16-18, Căscioarele; 12, Tg. Ocna; 13, 14, Poduri; 15, Tg. Frumos; 20-22, Şincai; 23-26, Vădastra. 1 (after R. Vulpe 1957, fig. 274/4); 2, 6, 10, 19 (after Berciu 1961, fig. 72/1, 2, 4, 6); 3 (after H. Dumitrescu and colab. 1952, fig. 3/5); 4 (after Roman 1971, fig. 34/11); 5 (after Berciu 1939, fig. 80/1); 7 (after Comşa 1980, fig. 2/16); 8, 9, 16-18 (after Bem 1999-2000, fig. 5, 8/3, 6, 8, 9); 11, 13, 14 (after Cucuteni 1997, fig. 174, 175, 177); 12 (after Matasă 1964, fig. 8/30);15 (after Ursulescu/Boghian 1997-1998, fig. 37/1); 20-22 (after Lazăr 1977, pl. XVII/1-3); 23-26 (Christescu 1933, fig. 44/13, 16; 64/14, 15). Scale: 1, 2, 5, 6, 8-10, 12, 15-22:1/1; 3, 4, 7, 11, 13, 14:1/2.

Ion Mareş

378

Drawing 6. A.5.2. Awl: 1-18, Vidra; 19-27, Căscioarele. 1-18 (after Comşa 1978, fig. 2/1-5, 8-11, 13, 16-22; 4/6); 19-27 (after Bem 1999-2000, fig. 8/5, 10, 11; 9/6-8, 10; 10/3, 6, 11). Scale: 19-29:1/1; 1-18:1/3. Drawing 7. A.5.2. Awl: 1-7, 13, 18, Căscioarele; 8, 9, Drăgăneşti-Olt. A.5.3.: 26, Târpeşti. A.5.4.: 15-17, Moldova Veche; 25 Pecica. A.5.5.: 14, Băile Herculane; 24, Balomir; 29, Bocşa Montană; 28, Căscioarele; 12, Cucuteni; 11, 21, 27, Dubova; 20, 22, Pecica; 10, Pişcolt; 19,23, Târpeşti. 1-7, 13, 18 (after Bem 1999-2000, fig. 8/2, 4; 9/1, 2, 4, 5, 9; 10/2, 5; 8, 9 (after Nica and colab. 1995, fig. 15/4,5); 10 (after Roman/Németi 1978, pl. 34/9); 12 (after Schmidt 1932, fig. 15/1); 11, 21 (after Păunescu 1979, fig. 21/15, 16); 14-17, 27, 29 (after Roman 1976, pl. 8/1, 4-6, 9, 10, 17, 18); 19, 23, 26 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 198/10; 199/2, 9); 20, 22, 25 (after Roska 1942a, fig. 275/2, 5, 9); 24 (after Vlassa 1976, fig. 6); 28 (after Ştefan 1925, fig. 49/11). Scale: 1-7, 12, 13, 18: cca. 1/1; 10, 11, 14-17, 19, 23, 20-22, 25-27, 29:1/2; 28:1/4. Drawing 8. A.5.4. Awl: 1, Traian. A.5.5.: 2-6, Traian; 7, 8, 10, Cuptoare; 9, Căscioarele; 12, 13, Vărăşti; 15 Vidra. A.5.6.: 11, Bocşa Montană; 16, Moldova Veche;17, Băile Herculane. A.5.7.: 14, Bodeşti; 18, Căscioarele; 19-23, Cucuteni; 24, Cuneşti; 25, Pecica; 26, 27, Târgu Frumos ; 28, 29, Vidra. 1-3 (after H. Dumitrecu/Vl. Dumitrescu 1959, fig. 5/9-11); 4-6 (after Cucuteni 1997, fig. 178-180); 7, 8, 10 (after Maxim 1993, fig. 5/6-8); 9 (after Bem 1999-2000, fig. 10/4); 11 (after Gumă/Săcărin 1981, pl. XXIX/1), 12, 13 (after Christescu 1925, pl. 22/20, 22), 14 (after Matasă 1946, pl. LXVIII/463a); 15, 28, 29 (Comşa 1978, fig. 2/6, 14, 15); 16, 17 (Roman 1976, pl. 8/7,8); 18 (after Ştefan 1925, fig. 49/10); 19, 20-23 (after Schmidt 1932, pl. 30/2, 4-6, 9); 25 (Roska 1942a, fig. 275/8); 26, 27 (Ursulescu/Boghian 1997-1998, fig. 37/2, 6). Scale: 9, 26, 27:1/1 ; 5-8, 10, 11, 15-17, 25, 28, 29:1/2 ; 4:1/3; 1-3, 19-23:2/3. Drawing 9. C.10.1.1. C.10.1.2. Pins: 1, 2, Târpeşti; 3, 11-44 Gumelniţa; 4, Băile Herculane; 5, Sfântu Gheorghe; 6, Mihoveni; 7, Izvoare; 8, Poduri; 9, Hârşova; 10, Scânteia; 45, Poiana Ampoiului. 1, 2 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/21, 22); 3, 11-44 (after Comşa/Ionescu, fig. 2/1-4, 6-14, 16, 3/1, 2, 4-8, 12-22, 30); 4 (after Roman 1971, fig. 17/11), 5 (after Székely 1959, fig. 4/8); 7 (after R. Vulpe 1957, fig. 274/3); 8 (after Monah and colab. 1983, pl. 5/3); 9 (after Haşotti 1997, fig. 92/11); 10 (after Mantu/Ţurcanu 1999, fig. 278); 45 (after Ciugudean 2000, pl. 134/11). Scale: 1, 2, 6, 7, 45:1/1; 3, 4, 11-44:1/2; 9:1/3. Drawing 10. C.10.1.2. Pins: 8, Izvoare; 15, Hăbăşeşti. C.10.1.3.: 1-5, Decea. C.10.2. Needles: 6, 7, Izvoare; 10, 11, 14, Căscioarele; 13, Hăbăşeşti; 16, Bodeşti; 17, 24, Băile Herculane; 18, Bod. C.10.3. Rolled-eye needle: 9, Băile Herculane; 19, 20, Noşlac; 21, Vidra. C.10.4. Curbed-eye needle: 22, Vărăşti, 25, Izvoare. C.10.5. Conic-eye needle: 23, Corlăteni. 1-5, 12 (after Kovács 1944, fig. 8/2; 11/1; 12/2; 13/1, 3; 16/1); 6, 7, 8, 25 (after R. Vulpe 1957, fig. 85/6; 272/3; 273/1, 2); 9, 17, 24 (after Roman 1971, fig. 17/4, 7, 13); 10, 11, 14 (after Bem 1999-2000, fig. 13/1, 2; 15); 13, 15 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 29/7, 9); 16 (after Matasă 1946, pl. LXVIII/463c); 18, 23 (Comşa 1980, fig. 4/1, 8); 19, 20 (after Vlassa 1976c, fig. 14/1, 2); 21, 22 (after Comşa 1978, fig. 4/5, 18). Scale: 10, 11, 14: cca. 1/1; 1-5, 9, 12, 17, 18, 23, 24:1/2; 6, 7, 21, 22:1/3; 25:2/3; 8:4/5. Drawing 11. C.10.6. Pins with volutes: 1, 4, Drăgăneşti-Olt; 2, Vărăşti; 3, 5, Vidra; 6, Jilava; 7, 8, Săruleşti; 9, Căscioarele; 12, Vădastra. C.10.7.1. Pins with broadened plate shaped eye: 10, 11, 13-15, Gumelniţa. C.10.7.2. Pins with triangular: 18, Gumelniţa; 20, Drăgăneşti-Olt. C.10.7.3. pins with rhomboidal plate-shaped eye: 20, Drăgăneşti-Olt; 21, Vărăşti. C.10.7.4. Pins with twisted rod and plate: 16, 17, Căscioarele; 19, 22, Vărăşti. C.10.8. Pins of unknown shape: 23a-e, Vărăşti. 1, 4, 20 (after Nica and colab. 1995, fig. 15/1-3); 2, 3, 5, 6-8, 19, 21-23a-e (after Comşa 1978, fig. 4/8-17, 19-22); 9, 16, 17 (after Bem 1999-2000, fig. 14/2; 16/1; 17/2); 10, 11, 13-15, 18 (after Comşa/Ionescu 1979, fig. 1/1-6); 12 (after Mateescu 1959, fig. 6/3). Scale: 9, 16:cca. 1/1; 1, 4, 10-15, 18, 20:1/2; 2, 3, 5, 6, 8, 17, 19, 21-23a-e:1/3. Drawing 12. A.B.1.1. Axe-hammers type Pločnik: 1, Agrij; 2, Dragomireşti; 3, Lipova; 4, Probota; 5, România; 6, Răstolţ; 7, Rupea; 8, Şeica Mică; 9, Şura Mică. 1, 6 (after Lakó 1979, pl. 2/1, 3); 2-5, 7-9 (after A. Vulpe 1975, pl. 1/2, 8, 10, 11; pl. 2/16, 17. Scale: 4-6:1/2; 2-5, 7-9:1/3.


379

Drawing 13. A.B.1.1. Axe-hammers type Pločnik: 1-3, Tăuteu; 4, Teleac; 5, Transylvania; 6,8-10, Turdaş; 7, Viişoara. 1-10 (after A. Vulpe 1975, pl. 1/3, 9, 12, 13, 47; 2/14, 15). Scale: 1-10:1/3. Drawing 14. A.B.1.2. Axe-hammers type Cotiglet: 1, Buciumi; 2, Cotiglet; 3, Răstolţ; 5, Voivodeni. A.B.1.3. Axe-hammers type Vidra: 4, Lupeşti; 6, Cerchejeni; 7, Cucuteni; 8, Izvoare. 1, 2, 5, 7 (after A. Vulpe 1975, pl.2/19-21; 3/26); 3 (after Lakó 1979, pl. II/2); 4 (after Popuşoi 1979, fig.1); 6 (after Muzeul Botoşani 1982, fig. 10/1); 8 (after Viaţa 1996, fig. 61). Scale: 1, 2, 5, 7:1/3. Drawing 15. A.B.1.3. Axe-hammers type Vidra: 1, Mărgineni; 2, Reci; 3, Sibiu; 4, Teiu; 5, Prundu; 7, Vidra. A.B.1.4. Axe-hammers type, Brad variant: 6, Brad. A.B.1.5. Axe-hammers type Fâstâci: 8, Fâstâci. 1 (after Monah 1997, fig. 5/3); 3-5, 7 (after A. Vulpe 1975, pl. 2/22, 23, 25; pl. 3/26, 34); 2 (Z. Székely 1999, pl. 2/1); 6 (after Ursachi 1990, fig. 11); 8 (after Coman 1981, fig. 1/1). Scale: 1, 6, 8: 1/2; 3-5, 7:1/3. Drawing 16. A.B.1.6. Axe-hammers type Codor: 1, Ciolăneştii din Deal; 2, Viştea; 3, “Transylvania”; 4, Codor; 6, Sultana. A.B.1.7. Axe-hammers type Aţel: 5, Aţel. A.B.1.8. Axe-hammers type Crestur: 7, Ilişua; 8, “Transylvania”; 9, Crestur; 10, “Judeţul Sibiu”; 11, Luica. 1-5, 7, 9-11 (after A. Vulpe 1975, pl. 3/28-34, 35; 4/36); 6 (after Şerbănescu/Trohani 1975, fig. 2/1); 8 (after Topan/Lazarovici/Balint 1996, pl. II/1).Scale: 1-5, 7, 9-11:1/3. Drawing 17. A.B.1.9. Axe-hammers type Holič: 1, Oradea; 2, Sânnicolau Român. A.B.1.10. Axe-hammers type Székely and Nádudvar: 3, Araci; 4, Beţa; 5, Carei; 6, Grindeni; 7, Mădăraş; 8, 9, Cluj (?) and „Transylvania”. 1-6, 8, 9 (after A. Vulpe 1975, pl. 4/37, 38, 41, 42a; 5/44-47); 7 (after Lazăr 1995, pl. LVII/13). Scale: 7:cca. 1/2; 1-6, 8, 9:1/3. Drawing 18. A.B.1.10. Axe-hammers type Székely and Nádudvar: 1, Mediaş; 2, Vinţu de Jos; 3, Săcuieni; 4, Sic; 5, Sârbi; 6, Sălacea; 7, Ocna Sibiului. 1-7 (after A. Vulpe 1975, pl. 4/39, 40, 42, 43; 5/48; 6/51, 48B). Scale: 1-7:1/3. Drawing 19. A.B.1.10. Axe-hammers type Székely and Nádudvar: 1, 2, “Transylvania”; 3, Sărvăzel. A.B.1.11. Axe-hammers type Agnita: 4, Cetatea de Baltă; 5, Sânnicolau Român; 6, “Transylvania”; 7, Gheorgheni; 8, Ip; 9, Agnita. 1-9 (after A. Vulpe 1975, pl. 5/48A; 6/49, 50, 52; 7/53-57). Scale: 1-9:1/3. Drawing 20. A.B.1.12. Axe-hammers type Mezőkeresztes: 1, Ciacova; 2, Ciubanca; 3, Coldău; 4, Periam; 5, Iclod. 1-3, 5 (after A. Vulpe 1975, pl. 7/58; 9/63, 64; 10/67); 4 (after Lazarovici 1985, fig. 3/1). Scale: 1-3, 5:1/3. Drawing 21. A.B.1.12. Axe-hammers type Mezőkeresztes: 1, Glâmboaca; 2,4, Petreu; 3, Meşcreac. 1-4 (after A. Vulpe 1975, pl. 7/58A; 8/59A, 59B; 11/68). Scale: 1-4:1/3. Drawing 22. A.B.1.12. Axe-hammers type Mezőkeresztes: 1, Romita; 2, 3, Sfârnaş; 4, Stupini; 5, Ugruţiu. 1-5 (after A. Vulpe 1975, pl. 7/59; 8/60, 61; 9/62; 10/71). Scale: 1-5:1/3. Drawing 23. A.B.1.12. Axe-hammers type: 1, 2, Tarcea. A.B.2. Axe-hammers with cylindrical edge. A.B.2.1. Type Čoka: 6, Pădureni. A.B.2.2. Type Iara: 3, Iara de Mureş; 5, Oradea; 7, Săcuieni. A.B.2.3. Type Şiria: 4, Şiria. 1-5, 7 (after A. Vulpe 1975, pl. 9/65, 66; 10/73-75, 75A, 76); 6 (after Roska 1942a, f ig. 303). Scale: 6:1/2; 1-5, 7: 1/3. Drawing 24. A.B.2. Axes of mixed shape. A.B.2.4. Type Corneşti: 3, “Judeţul Argeş”; 5, Corneşti. A.B.2.4.1. Type Corneşti , Fălciu variant: 1, Cosmeşti; 2, Fălciu. A.B.2.5. The axe from Ocna Sibiului: 4. A.B.3. Axes of mixed shape. A.B.3.1.: 6, Mugeni. A.B.3.2.: 7, Drăguşeni. A.B.3.3.: 8, Ormeniş. A.B.3.4.: 9, Bereşti. 1 (after A. Vulpe 1997, fig. 12); 2 (after Popuşoi 1987-1989, fig. 2/2); 3, 4, 7, 8 (after A. Vulpe 1975, pl. 11/79, 80, 82, 83); 5(after Roska 1942a, fig. 308); 6 (after V. Crişan 1994, pl. I/5); 9 (after Dragomir 1996, fig.1/2). Scale: 1:1/1; 5, 6:1/2; 2-4, 7-9:1/3.

Ion Mareş

380

Drawing 25. A.B.4.1. Axes-adzes type Ariuşd: 1, Ariuşd; 2, Berevoieşti; 3, Bod; 4, Leţ; 5, Floreşti; 6, “Moldova”; 7, “Braşov”; 8, Bodoc; 9, Sălard; 10, Sebeş; 11, Sântionlunca;12, Slobozia. 1-5, 7-12 (after A. Vulpe 1975, pl. 11/84- 93, 87A; 6 (after Dragomir 1996, fig. 1/1). Scale: 1-5, 7-12:1/3. Drawing 26. A.B.4.2.1. Axes-adzes type Jászladány, Târnăviţa variant: 1, Agrij; 2, Adoni; 3, Beiuş; 4, “Judeţul Cluj”; 5, Hinova; 6, Ceica; 7-9, Josani. 1 (after Kalmar/Pop 1988, fig. 2/1); 2-9 (after A. Vulpe 1975, pl. 12/95-98; 13/99B, 100-102). Scale: 1:1/2; 2-9:1/3. Drawing 27. A.B.4.2.1. Axes-adzes type Jászladány, Târnăviţa variant: 1, Nadiş; 2, Sâniob; 3, Reşca; 4, Supuru de Jos; 5, Târnăviţa; 6, Zăuan. A.B.4.2.2. Axes-adzes type Jászladány, Orşova variant: 7, “Judeţul Argeş”; 8, Bancu; 9, Bencecu de Jos; 10, Beiuş. 1 (after Lakó 1979, pl. III/1); 2-5, 7, 9, 10 (after A. Vulpe 1975, pl. 12/94, 99A; 13/99, 103; 14/107; 16/127, 24/110); 8 (after V. Crişan 1994, pl. I/7). Scale: 2-5, 7-10:1/3; 6:1/4. Drawing 28. A.B.4.2.2. Axes-adzes type Jászladány, Orşova variant: 1, Biborţeni; 2, Cernat; 3, “Bihor”; 4, Ciacova, 5, Ciubanca; 6, Coldău; 7, Coţofenii din Dos; 8, Cubulcut; 9, Drobeta Turnu Severin; 10, Coşoveni. 1 (after Repertoriul Covasna 1998, fig. 13/3); 2-9 (after A. Vulpe 1975, pl. 13/105; 14/108, 109B; 15/113, 115, 118; 16/123, 124); 10 (after Moisil 1911, fig. 1/1). Scale:1-10:1/3. Drawing 29. A.B.4.2.2. Axes-adzes type Jászladány, Orşova variant: 1, Fântânele; 2, Drobeta Turnu Severin; 3, Orşova; 4, Josani; 5, Obogeni; 6, 7 Odorheiu Secuiesc; 8, Gutenbrun. 1 (after Gherghe 1982, fig. 2); 2-4, 6, 7 (after A. Vulpe 1975, pl. 14/111; 15/104, 112; 16/120, 121); 5 (after Petre-Govora 1995, fig. 1); 8 (after Lazarovici 1975, fig. 9/1). Scale: 8, cca. 1/2; 1- 7:1/3. Drawing 30. A.B.4.2.2. Axes-adzes type Jászladány, Orşova variant: 1, Turcenii de Jos; 2, Romanaţi; 3, Sarmizegetusa; 4, 5, “Romania”; 6, Şiclod; 7, Ştefăneşti (?); 8, Tăuteu. 1 (after Gherghe 1982, fig. 1); 2-8 (after A. Vulpe 1975, pl. 14/109, 109A; 15/117, 119; 16/125, 126). Scale: 1-8:1/3. Drawing 31. A.B.4.2.2. Axes-adzes type Jászladány, Orşova variant: 1, Timişoara; 2, Zăbrani. A.B.4.2.3. Varianta Şincai: 3,4 Alţâna; 5, Vermeş; 6 “Judeţul Arad”. 1 (after Lazarovici 1974, fig. 10/2); 2-4, 6 (after A. Vulpe 1975, pl. 13/106; 17/130, 131; 19/142); 5 (after Marinescu 1979, pl. II/5). Scale: 1, 5:1/2; 2-4, 6:1/3. Drawing 32. A.B.4.2.3. Axes-adzes type Jászladány, Şincai variant: 1, Cetatea de Baltă; 2, Axente Sever; 3, Batiz; 4, 7 Chesler; 5, Bencecu de Sus; 6, Archiud; 8, Budeşti. 1-4, 6, 7 (after A. Vulpe 1975, pl. 18/135, 137A, 137B, 140; 19/141, 145); 5 (after Lazarovici 1975, fig. 9/7); 8 (after Marinescu 1979, pl. I/2). Scale: 5, 8:1/2; 1-4, 6, 7:1/3. Drawing 33. A.B.4.2.3. Axes-adzes type Jászladány, Şincai variant: 1, Dubova; 2, Doştat; 3, Josani; 4, Pecica; 5, Sânandrei; 6, Roşiori; 7, Luduş. 1-4, 6, 7 (after A. Vulpe 1975, pl. 17/129; 18/136, 138; 19/144; 20/148, 149); 5 (after Lazarovici 1975, fig. 9/3). Scale: 5:1/2; 1-4, 6, 7:1/3. Drawing 34. A.B.4.2.3. Axes-adzes type, Şincai variant: 1, 2, Păsăreni; 3, Sebeş; 4, “Judeţul Sibiu”; 5, Şincai. 1, 2 (after Lazăr 1977a, pl. XV/1, 2); 3-5 (after A. Vulpe 1975, pl. 17/128, 132, 134). Scale: 1, 2:cca. 1/2; 3-5:1/3. Drawing 35. A.B.4.2.3. Axes-adzes type Jászladány, Şincai variant: 1, Şişterea; 2, Târnava; 3, Ungra; 4, 6, Tarcea; 5, Vermeş. 1-4, 6 (after A. Vulpe 1975, pl. 17/133; 18/139, 19/143, 146; 20/147); 5 (Marinescu 1979, pl. II/6). Scale: 5:1/2; 1-4, 6:1/3. Drawing 37. A.B.4.2.4. Axes-adzes type Jászladány, Petreşti variant: 1, Gornea; 2, Halânga; 3, Josani; 4, Lacu; 5, Moldova Veche; 6, Lugoj (?); 7, Lopadea Veche. 1, 6 (after Lazarovici 1975, fig. 10/1, 3); 2-5, 7 (after A. Vulpe 1975, pl. 20/150A; 21/160; 22/165; 23/169, 171). Scale: 1, 6: cca. 1/2; 2-5, 7:1/3.


381

Drawing 37. A.B.4.2.4. Axes-adzes type Jászladány, Petreşti variant: 1, Gornea; 2, Halânga; 3, Josani; 4, Lacu; 5, Moldova Veche; 6, Lugoj (?); 7, Lopadea Veche. 1, 6 (after Lazarovici 1975, fig. 10/1, 3); 2-5, 7 (after A. Vulpe 1975, pl. 20/150A; 21/160; 22/165; 23/169, 171). Scale: 1, 6: cca. 1/2; 2-5, 7:1/3. Drawing 38. A.B.4.2.4. Axes-adzes type Jászladány, Petreşti variant: 1, Petreşti; 2, Pir; 3, Plăvălari; 4, Poiana; 5, Prundeni; 6, Racoviţa; 7, “Judeţul Sibiu”; 8, Săcuieni; 9, Stânca. 1, 4, 7, 8 (after A. Vulpe 1975, pl. 20/150; 21/154; 22/161A, 166); 2 (after Bader 1973, fig. 1); 5, 6 (after Petre-Govora 1995, fig. 3/1, 2); 9 (after Niţu, Şadurschi 1992, fig. 6). Scale: 2, 3, 9:1/2; 1, 4-7, 8:1/3. Drawing 39. A.B.4.2.4. Axes-adzes type Jászladány, Petreşti variant: 1, Şpălnaca (?); 2, Teiuş; 3, “Transylvania”; 4, Vica; 5 Trifeşti; 6, Voia; 7, Tarcea; 8, Târnăviţa; 9, Vârtop; 10, Vâlcele. 1-4, 6-10 (after A. Vulpe 1975, pl. 20/151, 153; 21/155, 157-159, 161; 22/168; 23/170). Scale: 5:1/2; 1-10:1/3. Drawing 40. A.B.4.2.5. Axes-adzes type Jászladány, Brad variant: 1, Albiş; 2, “Arad”; 3, Brad; 4, Iclod; 5, Decea; 6, Cătina; 7, Fundu Văii; 8, Cernei. 1-4, 6-8(after A. Vulpe 1975, pl. 23/172, 173; 24/176, 180; 26/190A, 190B, 191); 5 (after Roska 1942a, fig. 190/1). Scale: 5:1/2; 1-4, 6-8:1/3. Drawing 41. A.B.4.2.5. Axes-adzes type Jászladány, Brad variant: 1, Podolenii de Jos; 2, Dumbrava; 3, Micoşlaca; 4, Moldova; 5, Fedeşti; 6, Găleşti; 7, Dobriceni. 1, 4 (after Monah/Iconomu 1993, fig. 1/1, 2); 2, 3, 6 (after A. Vulpe 1975, pl. 25/183, 187, 188); 5 (Coman 1980, fig. 95/2); 7 (after Dumitraşcu/Manea 1978, fig. 1). Scale: 1-7:1/3. Drawing 42. A.B.4.2.5. Axes-adzes type Jászladány, Brad variant: 1, Moţăţei; 2, Sânnicolau Român; 3, Rupea; 4, Sohodor; 5, Sânpetru German; 6, Sebeş; 7, Satchinez. 1-7 (after A. Vulpe 1975, pl. 23/175; 24/181; 25/182; 26/190, 192; 24/194). Scale: 1-7:1/3. Drawing 43. A.B.4.2.5. Axes-adzes type Jászladány, Brad variant: 1, Sfârnaş; 2, Timişoara; 3, “Transylvania”; 4, Viişoara; 5, Şmig; 6, 7, Vărd; 8, “Fost judeţul Turda-Arieş”. 1-8 (after A. Vulpe 1975, pl. 23/174; 24/177-179; 25/186; 26/189, 193; 27/195). Scale: 1-8:1/3. Drawing 44. A.B.4.2.6. Axes-adzes type Jászladány, special shapes: 1, Bogdăneşti; 2, Găbud; 3, Otomani; 4, Fundu Văii; 5, Corneşti; 6, Moeciu; 7, Vărd; 8, Cărăşeu (?); 9, Sânpetru German. 1-5, 7, 9 (after A. Vulpe 1975, pl. 27/196-201; 28/202); 6 (after Costea/Coşuleţ 1989, fig. 3); 8 (after Bader 1973, fig. 3). Scale: 8:1/2; 5, 7, 9:1/3; 1-4:1/4. Drawing 45. A.B.4.2.7. Axes-adzes type Jászladány, unknown variants: 1, Alba Iulia; 2, “Judeţul Arad”; 3, “Bihor”; 4, Cuciulata; 5, Mediaş; 6, Cetea;7, Satchinez; 8, Mociu; 9, Târgu Mureş (?); 10, 13, Turdaş; 11, “Transylvania”; 12, Adâncata. 1-11, 13 (after A. Vulpe 1975, pl. 28/204, 205, 207-212; 29/214-216, 216A); 12 (after Niculică 2001, fig. 10). Scale: 12:1/2; 1-11, 13:1/3. Drawing 46. A.B.4.2.7. Axes-adzes type Jászladány, unknown variants: 1, “Bihor”; 2, Voia (?); 3, Vădurele. A.B.4.3. Axes-adzes type Kladari: 10, Roşiori. A.B.4.4. Axes-adzes type Târgu Ocna: 4, Crăciuneşti; 5, “Bucovina”; 6, Brăteşti;7, Ocna Sibiului; 8, Odorheiu Secuiesc; 9, Jibert. 1, 2, 4, 6-10 (after A. Vulpe 1975, pl. 28/206, 213; 29/217; 30/225, 227, 230-232); 3 (after Lakó 1979, pl. III/2). Scale: 1, 2, 4-10:1/3. Drawing 47. A.B.4.4. Axes-adzes type Târgu Ocna: 2, 4, 6 Târgu Ocna; 3, “România”; 5, “Fost judeţ Trei Scaune”; 7, Sândominic; 8, Piatra Şoimului; 9, Orosfaia. A.B.4.4.1. Fragment of axe from Cucuteni: 1. 1-6, 8, 9 (after A. Vulpe 1975, pl. 29/219-222; 30/226, 228, 229; 31/234); 7 (after V. Crişan 1994, pl. I/6). 7:1/2; 1-6, 8, 9:1/3. Drawing 48. A.B.4.5. Axes-adzes type Nógrádmarcal: 2, 5, “Transylvania”; 4, Chişoda; 6, Haşag. A.B.5. Double-axes: 3, Chipăr. A.B.6.1. Double-hoes type Hortobágy: 1, Lopadea Veche; 8, Balda. A.B.7. Pick-axes: 7, Crizbav. 1-7 (after A. Vulpe 1975, pl. 31/233, 235, 236, 236A, 236B, 237); 8 (after Lazăr 1995, pl. LVII/15). Scale 1-8:1/3.

Ion Mareş

382

Drawing 49. A.B.9. Fragments of axes that can not be classified: 1, Ghirbom; 2, Mădăraş; 3, Hăbăşeşti; 4, 5 Sărata Monteoru; 6, Sic; 7, Ungurei; 8, Orşova; 9, Tomeşti;10, Vărd; 11, Cerişa. 1, 6-8, 10 (after A. Vulpe 1975, pl. 31/238, 242-244, 244A); 2 (after Lazăr 1995, pl. LVII/11); 3 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 29/1); 4, 5 (after Nestor/Zaharia 1955, fig. 1/2; 2/1); 9 (after V. Crişan 1994, pl. I/3); 11 (after Lakó 1979, pl. IV/4). Scale: 3-6:1/2; 1, 6-8, 10:1/3; 2:cca. 1/5. Drawing 50. A.B.10.1.1. Narrow, flat-axes, Gumelniţa variant: 1, “România”; 2, Poroschia; 3, Cluj; 4, Gumelniţa; 5, Târpeşti; 6, Sokol; 7, Glina. A.B.10.1.2. Coteana variant: 8, Chiraftei; 9, Lişcoteanca; 10, Târgu Bujor; 11, Coteana; 12, Luica. 1-4, 6-8, 11, 12 (after A. Vulpe 1975, pl. 32/245, 246, 248-253); 5 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/23); 9 (after Harţuchi/Anastasiu 1976, fig. 88/A); 10 (after Dragomir 1996, fig. 2/1). Scale: 5:1/1; 1-4, 6-8, 11, 12:1/3. Drawing 50. A.B.10.1.1. Narrow, flat-axes, Gumelniţa variant: 1, “Romania”; 2, Poroschia; 3, Cluj; 4, Gumelniţa; 5, Târpeşti; 6, Sokol; 7, Glina. A.B.10.1.2. Varianta Coteana: 8, Chiraftei; 9, Lişcoteanca; 10, Târgu Bujor; 11, Coteana; 12, Luica. 1-4, 6-8, 11, 12 (after A. Vulpe 1975, pl. 32/245, 246, 248-253); 5 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/23); 9 (after Harţuchi/Anastasiu 1976, fig. 88/A); 10 (after Dragomir 1996, fig. 2/1). Scale: 5:1/1; 1-4, 6-8, 11, 12:1/3. Drawing 51. A.B.10.1.3. Narrow, flat-axes, Sălcuţa variant: 1, “Banat”; 3, Cerăt; 4, Şeica Mică; 5, Săcuieni; 6, Vurpăr; 11, 12, Sălcuţa; 13, Cuptoare; 15, Mereşti. A.B.10.1.4. Cucuteni Variant: 2, 8-10, Conteşti; 7, Cucuteni; 14, Valea Şoşii; 16, Deta; 17, Valea lui Mihai; 18, Viişoara; 19, Comăneşti. 1-12, 16-18 (after A. Vulpe 1975, pl. 32/254-258, 261A; 33/261-269); 13 (after Oprinescu 1995, fig.1); 14 (after Popovici/Bujor 1984, pl. X/1); 15 (after V. Crişan 1994, pl. I/4); 19 (after Andronic 1995, fig. 1). Scale: 13, 15, 19:1/2; 1-12, 16-18:1/3. Drawing 52. A.B.10.1.5. Narrow, flat-axes, Sălacea variant: 1, “Bihor”; 2, Ciumeşti; 3, Sălacea; 4, Sânnicolau Român. A.B.10.2.2. Topoare plate late, varianta Coldău: 11, Coldău. A.B.10.2.3. Petreşti variant: 5, “Banat”; 6, Fărcaşu de Sus; 8, Petreşti; 9, Măgheruş; 12, Drăgăneşti-Olt; 13, Suhărău. A.B.10.3. Flat-edged axes: 7, Horodiştea; 10, Bocşa Montană; 14, Cuptoare. 1-8, 10, 11 (after A. Vulpe 1975, pl. 33/270, 270A, 271, 272; 34/295, 297, 298, 298A, 299, 301); 9 (after Roska 1942a, fig. 304/2); 12 (after Nica and colab. 1995, fig. 15/6); 13 (after Fl. Burtănescu); 14 (after Maxim 1993, fig. 5/11). Scale: 13:1/1; 9, 12, 14:1/2; 1-8, 10, 11:1/3. Drawing 53. A.B.11. Knives: 1, Căscioarele; 2, Cucuteni; 3, Căzăneşti; 4, Târgu Ocna; 5, Ariuşd; 6, Ostrovu Şimian; 7, Ampoiţa; 8, Râmnicelu; 9, Ghelăieşti . 1 (after Ştefan 1925, fig. 49/13); 2 (after Schmidt 1932, fig. 30/14); 3 (after Petre-Govora 1995, fig. 2/4); 4 (after Cucoş 1999, fig. 24/5); 5 (after F. László 1911, fig. 92/2); 6 (after Berciu 1939, fig. 79); 7 (after Ciugudean 2000, pl. 134/1); 8 (after Harţuche/Anastasiu 1976, fig. 269); 9 (after Cucuteni 1997, fig. 181). Scale: 6, 7:1/1; 3:1/2; 1:1/3; 2:cca.2/3. Drawing 54. B.1.1. Daggers, type Ariuşd: 1, Ariuşd; 2, Conţeşti; 6, Meteş; 10, Viişoara. B.1.2. Daggers, type Bodeşti: 3, 4, Târgu Ocna; 5, Crăciuneşti; 9, Bodeşti. B.1.3. Daggers, type Cucuteni: 7, 8, Băile Herculane; 11, Cucuteni; 12, Hăneşti; 13, Şincai. 1 (after Roska 1942a, fig. 92/1); 2 (after A. Vulpe 1975, pl. 60/B,1.); 3, 4, (after Matasă 1964); 5 (after Andriţoiu 1978, pl. II/9); 6 (after Ciugudean 2000, pl. 134/2); 7, 8 (after Roman 1976, fig. 8/24, 25); 9 (after Cucuteni 1997, fig. 82); 11 (after Schmidt 1932, pl. 30/1); 13 (after Lazăr 1995, pl. LXII/33). Scale: 6:1/1; 1, 5, 7, 8, 12:1/2; 2, 13:1/3; 11:cca.2/3. Drawing 55. B.1.4. Daggers, type Mereşti: 1, 2, Băile Herculane; 7, Mereşti. B.1.5. Daggers, type Pecica: 5, Pecica. B.1.6. Daggers, type Herculane: 9, Băile Herculane; B.1.7. Daggers, type Căzăneşti: 3, Bocşa Montană; 8, Căzăneşti. B.1.8. Daggers, type Pişcolt: 6, Pişcolt. B.2. Arrow point(?): 4, Dubova. 1, 2, 5, 7 (after Roman 1971, pl. 17/8, 16, fig. 34/1, fig. 40/3); 3, 4 (after Roman 1976, pl. 8/13, 28); 6 (after Roman/Németi 1978, pl. 34/11); 8 (after Petre-Govora 1995, fig. 2/2); 9 (after Roman 1976, fig. 8/26). Scale: 1-9:cca. 1/2. Drawing 56. C.1.1. Spiral bracelets: 1, 2, 6, Ariuşd; 3 Agigea; 4, 5, Izvoare; 7, Ruginoasa; 8, 9, Hăbăşeşti; 10, Cucuteni; 11, Scânteia; 12, Târgu Frumos. 1, 2 (after F. László 1911, fig. 93, 94); 3 (after Berciu 1966, fig. 41/3); 4, 5 (after R. Vulpe 1957, fig. 273/3, 4); 6 (after Repertoriul Covasna 1998, pl. 2/1); 7 (after H. Dumitrescu 1933, fig. 4/12); 8, 9 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 41/2, 3); 10 (after Schmidt


383

1932, pl. 30/13); 11 (after Mantu/Ţurcanu 1999, fig. 279); 12 (after Ursulescu/Boghian 1997-1998, fig. 37/9). Scale: 7-9, 12:1/2; 4, 5:1/3; 10:cca.2/3. Drawing 57. C.1.2. Bracelets with superposed ends: 1, Bodeşti; 2, 5, Brad; 3, Bucureşti; 4, Poduri; 6, Rogova; 7, Târpeşti. 1 (after Matasă 1946, pl. LXVIII/463c); 2, 5 (after Ursachi 1990, pl. I/1, 2); 3 (after Boroneanţ 1983, fig. 1/1); 4 (after Cucuteni 1997, fig. 173); 6 (after Moisil 1911, fig. 6); 7 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/12). Scale: 2, 5:1/1; 4, 7:cca.1/2. Drawing 58. C.1.3. Open bracelets: 4, Sebeş; 6, Caţa; 8, Turdaş; 9, 10, Pecica; 11, 12 Târpeşti. C.1.4. Closed bracelets: 5, Agigea. C.1.5. Bracelets that could be assembled: 13 Scânteia. C.1.6. Bracelets of unknown shape: 1-3, Căscioarele; 7, Poiana Ampoiului; 14, Scânteia; 15, Târpeşti. 1-3 (after Bem 1999-2000, fig. 21/1-3); 4, 7 (after Ciugudean 2000, pl. 134/4, 5); 5 (after Berciu 1966, fig. 41/4); 6, 9, 10 (after Roska 1942a, fig. 142/5; 275/1, 4); 8 (after Horedt 1976, fig. 2/b); 11, 12, 15 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/4, 6, 7); 13, 14 (after Mantu/Ţurcanu 1999, fig. 280, 281). Scale: 1-4, 7:1/1; 9-12, 15:cca. 1/2; 6:1/4. Drawing 59. C.2.1. Loops with superposed ends: 1, 2 Brad; 3, Târgu Frumos. C.2.2. Open loops: 4, Târpeşti. C.2.3. Closed loops: 5, Hăbăşeşti. C.3.1. Rings with superposed ends: 6, Vădastra; 9, 12, 13, Moldova Veche. C.3.2. Open rings: 7, Izvoare; 8, Moldova Veche; 10, Vărăşti; 15, 16, Târpeşti; 23, Ariuşd. C.3.3. Closed rings: 11, Ruginoasa. C.3.4. Curled rings: 14, Traian; 17, 18, Hăbăşeşti; 19-22, Hârşova. 1, 2 (after Ursachi 1990, pl. 4/5); 3 (after Ursulescu/Boghian 1997-1998, fig. 37/3); 4, 15, 16 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 52/3; 199/1, 11); 5, 17, 18 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 29/8, 10, 11); 6 (after Christescu 1933, fig. 64/19); 7 (after R. Vulpe 1957, fig. 273/5); 10 (Christescu 1925, pl. XXII/21); 11 (after H. Dumitrescu 1933, fig. 4/13); 8, 9, 12, 13 (after Roman 1976, pl. VIII/19a-d); 14 (after H. Dumitrescu 1961, fig. 6/4); 19-22 (after Viaţa 1996, fig. 60/6-9); 23 (after Roska 1942a, fig. 92/3). Scale: 1-3:1/1; 5, 7-9, 11-13, 15-23:cca.1/2. Drawing 60. C.4.1. Cylindrical beads: 1, Târpeşti; 2, Târgu Frumos; 3, Cucuteni; 4, 5, Fălciu; 6, Ariuşd; 7, 8, Poiana Ampoiului; 9, 11, Decea; 10, Traian;12, Brad. C.4.2. Round beads: 13, Brad. C.4.3. Circular beads: 14, Brad. 1, 1A (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/15, 17); 2 (Ursulescu/Boghian 1997-1998, fig. 37/4; 3 (after Schmidt 1932, pl. 30/12); 4, 5 (after Popuşoi 1987-1989, fig. 3/9); 6 (after F. László 1911, fig. 92/3, 4, 6, 7); 7, 8 (after Ciugudean 2000, fig. 134/6, 7); 10 (after Cucuteni 1997, fig. 170); 9, 11 (after Kovács 1944, fig. 2/6; 5/1); 12-14 (after Cucuteni 1997, fig. 150-151). Scale: 1, 1A, 2, 7, 8, 10, 12-14:cca.1/1; 4, 5:1/3; 3:cca. 2/3. Drawing 61. C.4.2. Round beads: 1, Băile Herculane; 3, Cernica. C.4.3. Circular beads: 2, Limanu; 4, 9, Ariuşd; 5, Ghirbom; 7, Decea; 10, Brăiliţa; 11, Hăbăşeşti. C.4.4. Oval beads: 12, 13, Andolina. C.5. Buttons: 14, Hăbăşeşti. C.6. Ear rings (?): 6, 8, Suceava; 15, Izvoare. C.7. Necklaces: 16 Decea; 17, Căcioarele. C.7.1. Girdles: 17, Căscioarele. 1 (after Roman 1971, fig. 17/2); 2 (after Galbenu 1970, fig. 7/1); 3 (after Cantacuzino 1967, fig. 10/18-21); 4 (after László 1911, fig. 92/5); 5 (after Paul 1992, pl. LII/9); 6, 8 (after Ursulescu 2002, fig. 55/20); 7, (after Kovács 1944, fig. 2/7); 9 (after Repertoriul Covasna 1998, pl. II/1; 10 (after Harţuche/Anastasiu 1968, fig. 42); 11, 14 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 29/12; 41/5); 12, 13 (after Comşa 1961, fig. 2/8, 9); 15 (after R. Vulpe 1957, fig. 274/5); 16 (after Luca 1999, fig. 33/6); 17 (Vl. Dumitrescu 1974d, fig. 271). Scale: 11, 15:1/1; 1, 14, 16:cca.1/2; 17:1/3; 3:3/1. Drawing 62. C.8.1.1. C.8.1.2. Anthropomorphic pendants/amulets with full discs: 1, 7, Brad; 2, Hăbăşeşti; 3, 4, Târpeşti; 6, Coldău. C.8.1.3. Button-discs: 5, Brad. 1, 5, 7 (after Ursachi 1990, pl. XIV/1, 3); 2 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 41/1); 3, 4 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/3-13). Scale: 1, 3-5, 7:cca. 1/1; 2:cca.1/2. Drawing 63. C.8.2. Pendants/amulets “en violon”: 3, Truşeşti 5, Traian. C.8.3. Simple pendants/ amulets: 2, Izvoare; 4, Târpeşti. C.9. Oval plate: 1, Băile Herculane. C.11. Spirale: 6, Poduri. D.1. Plates: 10, Traian. D.2. D.3. Blades: 7, 22, Căscioarele; 8, Izvoare; 9, 16, Moldova Veche; 11, 12, Pecica. D.4. Bars: 20, Târpeşti. D.5. Amorphous fragments: 13, Ghirbom; 14, Cucuteni; 15, Hăbăşeşti; 17-19, Târgu Frumos; 21,

Ion Mareş

384

Iernut. 1, 9, 16 (after Roman 1976, pl. 8/14, 20, 27); 2 (after R. Vulpe 1957, fig. 85/5); 3 (after Nestor and colab. 1952, fig. 80); 4, 20 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 199/10, 20); 5 (after Cucuteni 1997, fig. 169); 6 (after Monah and colab. 1983, pl. 5/4); 7 (after Ştefan 1925, fig. 49/9); 8 (after R. Vulpe 1957, fig. 72/3); 10 (after H. Dumitrescu/Vl. Dumitrescu 1959, fig. 5/14); 11, 12 (after Roska 1942a, fig. 275/6, 7); 13 (after Paul 1992, pl. LII/9); 14 (after Iconomu 1996, fig. 7/10); 15 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 29/2); 17-19 (after Ursulescu/Boghian 1997-1998, fig. 37/5, 7, 8); 21 (after Horedt 1976, fig. 1d); 22 (Bem 1999-2000, fig. 22/1). Scale: 4, 5, 17-22:cca.1/1; 1, 9, 11, 12, 15, 16:1/2; 2, 10:2/3. Drawing 64. D.5. Amorphous fragments: 10, 11, Vădastra; 15, Boarta. D.7.1, D.7.2. Wires: 1, Şincai; 2,3, 12, Târpeşti; 4, Scânteia; 6, 7, Bod; 14, Căscioarele. D.8. Nails: 9, Scânteia. D.9. Objects of unknown shape: 13, Hăbăşeşti. D.10. Bone beads with green traces: 5, Valea lui Mihai. D.11. Melting pots: 8, Poduri. 1 (after Lazăr 1977, pl. XVIII/4); 2, 3, 12 (after Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 52/6, 7; 199/14); 4, 9 (after Mantu/Ţurcanu 1999, fig. 277, 282); 5 (after Roska 1942a, fig. 99); 6, 7 (after Comşa 1980, fig. 2/7; 4/11); 8 (after Cucoş 1999, fig. 67/7), 10, 11 (after Christescu 1933, fig. 44/17, 19); 13 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 29/4; 14 (after Bem 1999-2000, fig. 22/2); 15 (after Horedt 1949, fig. 14/7. Scale: 1-3, 5, 12, 14:cca. 1/1; 6, 7, 13:1/2; 15:cca. 1/4. Drawing 65. Fig. 1. Drawing of wax mould; Fig. 2. Drawing of a shape made of wax (Variant I; section). Drawing 66. Fig. 1. Drawing of a shape made of wax and pith (Variant II; section). Fig. 2. Drawing of the mould for a shape whit a separation surface. Drawing 67. Fig. 1. Elaboration of the inner semi-shape. Fig. 2. Elaboration of the superior semi-shape. Drawing 68. Fig. 1. Drawing of a shape with a separation surface. Fig. 2. Section through the central system of the semi-shape. Drawing 69. Drawing of a shape with a separation surface (variant II). Drawing 70. Stone axe-hammers: 1, Cărpiniş; 2, Ţicleni; 3, Raci; 4, Ariniş; 5, Hurezani; 6, Căpreni. 1-6 (after Gherghe 1987, fig. 1-2). Drawing 71. Clay moulds: 1, 2, Căscioarele. Stone axe-hammers: 3, Săcelu-Chicioara; 6, Târgu Jiu; 7, Tânţăreni. “Mining hammers”: 4, 5, Hăbăşeşti; 8, Bonţeşti. 1-2 (after A. Vulpe 1975, pl. 23/259, 260); 3, 6, 7 (after Gherghe 1987, fig. 1, 2); 4, 5 (after Vl. Dumitrescu and colab. 1954, fig. 23/2, 3); 8 (after Vl. Dumitrescu 1933, fig. 2/3). Drawing 72. “Mining hammers”: 1 Căzăneşti; 2 Mateeşti; 3, Ţebea-Căraci; 4, Suceava; 5, Dubova. 1, 2 (after Petre-Govora 1995, fig. 1/1, 2); 3 (after Andriţoiu 1993, pl. II/3); 5 (after Păunescu 1978, fig. 12/18). Scale: 3, 4:cca. 1/2. Drawing 73. Scheme of the typological evolution of copper axes from Romanian aeneolithic (after A. Vulpe 1975, improvements) MAP 1. Copper deposits in Romania (the numbers on the map correspond to the ones in annexe 1). MAP 2. Chisels ( ). Hammers ( ). MAP 3. Fishhooks ( ). Hooks ( ). MAP 4. Awls ( ). MAP 5. Axe-hammers: Type Pločnik ( ); type Cotiglet ( ); type Vidra ( ); type Varna, Brad variant ( ); type Fâstâci ( ); type Codor ( ); axe from Aţel ( ); type Crestur ( ); type Holič ( ). MAP 6. Axe-hammers: Type Székely and Nadudvar ( ); type Agnita ( ); type Mezőkeresztes ( ). MAP 7. Axes-hammers with cylindrical edge: type Čoka ( ); type Iara ( ); type Şiria ( ); type Corneşti ( ); type Corneşti, Fălciu variant ( ); Axe from Ocna Sibiului ( ); mixed hammers ( ).


385

MAP 8. Axes-adzes: type Ariuşd ( ). MAP 9. Axes-adzes, type Jászladány: Târnăviţa variant ( ); Orşova variant ( ); Şincai variant ( ); Petreşti variant ( ); Brad variant ( ); special shapes ( ). MAP 10. Axes-adzes: type Jászladány, unknown variants ( ); type Kladari ( ); type Tg. Ocna ( ); type Nógrádmarcal ( ). Double axes ( ). Double-hoes: type Hortobágy ( ). Axe from Crizbav ( ). MAP 11. Axe-hammers and hammers with two crossways edges of unknown shape ( ). Fragments of axes that cannot be classified ( ). MAP 12. Narrow flat axes: Gumelniţa variant ( ); Coteana variant ( ); Sălcuţa variant ( ); Cucuteni variant ( ); Sălacea variant ( ). Flat axes: Coldău variant ( ); Petreşti variant ( ). Flat axes with broadened edge ( ). Flat axes, unknown variants ( ). MAP 13. Knives ( ). Daggers ( ). Arrow point (?) ( ). Splinter (daggers?) ( ). MAP 14. Ornaments: bracelets ( ); links ( ); rings ( ). MAP 15. Ornaments: beads ( ); buttons ( ); ear rings ( ); necklaces ( ). MAP 16. Ornaments: discs ( ); idols “en violon” ( ); simple pendants ( ); pendants of unknown shape ( ); oval plate ( ). MAP 17. Pins ( ). MAP 18. Miscellaneous: plates ( ); blades ( ) iron plates ( ); bars ( ); amorphous fragments( ); copper ore ( ); wires ( ); nails ( ); melting pots ( ); objects of unknown shape ( ); bone objects with copper traces ( ).


387

BIBLIOGRAFIE

Aldea 1979 = Alexandru I. Aldea, Obiecte de cupru descoperite în aşezarea neo-eneolitică de la Ghirbom (com. Berghin, jud. Alba), în Apulum, XVII, p. 25-28.

Andrieşescu 1915 = Ion Andrieşescu, Asupra epocei de bronz în România: 1. Un depou de bronz la Sinaia. 2. Obiecte de bronz la Predeal, în BCMI, VIII, 1915, p. 154-166.

Andriţoiu 1971 = Ioan Andriţoiu, Topoare de cupru cu braţele „în cruce” în colecţia muzeului din Deva, în Sargetia, VIII, p. 37-44.

Andriţoiu 1978 = Ioan Andriţoiu, Descoperiri arheologice la Crăciuneşti (com. Băiţa, jud. Hunedoara), în Apulum, XVI, p. 55-71.

Andriţoiu 1993 = Ioan Andriţoiu, Metalurgia bronzului în sud-vestul Transilvaniei. Epoca Bronzului (I), în Analele Banatului, II, p. 85-116.

Anghelescu 1955 = Niţă Anghelescu, Cercetări şi descoperiri arheologice în raioanele Călăraşi şi Slobozia, în SCIV, 6, 1-2, p. 311-330.

Ankner 1975

= Dietrich Ankner, Naturhissenschaftliche untersuchungen an den Metallen der Vorgeschichte, în Ausgrabungen in Deutschland. Gefördert von der Deutschen Forschunsgemeinschaft 1950-1975, 3, Mainz, p. 143-149.

Andreescu / Pătraşcu / Pavel / Zaharia 1998

= Radian-Romus Andreescu, Ion Pătraşcu, Mirea Pavel, Pompilia Zaharia, Vităneşti, punct „Măgurice”, jud. Teleorman, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, A XXXII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Călăraşi, 20 -24 mai, p. 85, nr.105.

Andronic 1995 = Mugur Andronic, Un topor eneolitic din aramă descoperit la Comăneşti (Suceava), în ArhMold, XVIII, 1995, p. 275-276.

Andronic 1995-1996 = Mugur Andronic, Evoluţia habitatului uman în bazinul hidrografic Soloneţ din paleolitic şi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Suceava, XXII-XXIII, p. 13-186.

Ardos 1936 = Frideric Ardos, Date arheologice privitoare la Oradea şi judeţul Bihor, în Familia, III, 4, p. 61-76.

Atlas geologic 1984 = Atlas geologic 1:1000000. Harta substanţelor minerale utile (red. M. Boroş, H. G. Krautner, G. Udubaşa, M. Săndulescu, S. Năstăseanu, C. Biţoianu), ediţia a II-a, Bucureşti.

Bader 1973 = Tiberiu Bader, Unele topoare de aramă descoperite în nord-vestul României, în Apulum, XI, p. 703-709.

Bader 1978 = Tiberiu Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Cultura pretracică şi tracică, Bucureşti.

Bakó 1968 = Géza Bakó, Reprezentări neolitice la Ditrău, în SCIV, 19, 4, p. 649-653. Balaguri / Bidzilja / Penjak 1978

= E. A. Balaguri, V. I. Bidzilja, S. I. Penjak, Davni metalurgi Ukrajns'kih Karpat, Ujgorod.

Bărcăcilă 1924 = Alexandru Bărcăcilă, Antiquités pré-et protohistoriques des environs de Turnu-Severin, în Dacia, I, p. 280-296.

Bem 1999-2000 = Cătălin Bem, Consideraţii privind o serie de tipuri de piese din aramă gumelniţene, în Buletinul, 5-6, p. 155-179.

Bem 2002 = Cătălin Bem, New considerations on Vidra hammer-axes, în Studii de Preistorie, 2, (sub tipar).

Bem şi colab. 2001

=

Cătălin Bem, Silvia Marinescu-Bîlcu, Traian Popa, Valentin Parnic, Carmen Bem, Florin Vlad, Adrian Bălăşescu, Constantin Haită, Valentin Radu, Bucşani, com. Bucşani, jud. Giurgiu, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, A XXXV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Suceava, p. 47-48.

Ion Mareş

388

Berciu 1939 = Dumitru Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova. Berciu 1941 = Dumitru Berciu, Securea de cupru de la Coteana, jud. Olt. Securi plate

ungaro-române, în AO, XX, 113-118, p. 3-10 (extras). Berciu 1939-1942 = Dumitru Berciu, Topoarele de cupru cu două braţe opuse (tipologie şi

origină), în Apulum, I, p. 39-71. Berciu 1942 = Dumitru Berciu, Repertoriu arheologic de staţiuni şi descoperiri preistorice

din România. Material pentru un dicţionar de geografie istorică. II. Neoliticul-epoca pietrei lustruite, în RevArh, V, 1, p. 22-68.

Berciu 1943 = Dumitru Berciu, Die kreuzschneidige Kupferaxt von Cimişlia, Bez. Tighina (Bessarabien), în Wiener Prähistorische Zeischrift, 30, p. 67-72.

Berciu 1952 = Dumitru Berciu şi colab., Şantierul Verbicioara, în SCIV, III, p. 141-179. Berciu 1953

1954

=

=

Dumitru Berciu, Catalogul Muzeului Arheologic din Turnu-Severin, în Materiale, I, p. 589-649. *** Şantierul Histria (r. Istria, reg. Constanţa), în SCIV, V, 1-2, p. 69-117.

Berciu 1956 = Dumitru Berciu, Cercetări şi descoperiri arheologice în regiunea Bucureşti, în Materiale, II, p. 491-563.

Berciu 1961 = Dumitru Berciu, Contribuţii la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări, Bucureşti.

Berciu 1966 a = Dumitru Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Bucureşti. Berciu 1966 b = Dumitru Berciu, Cultura Hamangia, Bucureşti. Berciu 1967 = Dumitru Berciu, La izvoarele istoriei, Bucureşti. Berciu / Comşa / Popescu-Ialomiţa 1951

= D. Berciu, E. Comşa, S. Popescu-Ialomiţa, Şantierul arheologic Verbicioara - Dolj, în SCIV, II, 1, p. 229-249.

Berciu / Morintz 1957

= Dumitru Berciu, Sebastian Morintz, Şantierul arheologic de la Cernavoda, în Materiale, III, p. 83-93.

Berciu / Morintz / Roman / Diaconu 1994

= Dumitru Berciu, Sebastian Morintz, Petre Roman, Petre Diaconu, Cernavodă, în EAIVR, I, p. 290-292.

Beşliu / Lazarovici 1990

=

Călin Beşliu, Gheorghe Lazarovici, Über die Vorgeschichtliche Kupferanalysen aus Transylvanien, în Acient mining and metallurgy in Southeast Europe, International Symposium, Donji Milanovac, 20-25 mai, p. 111-141.

Bibikov / Zbenovič 1985

= S. N. Bibikov, V. G. Zbenovič, Rannij etap tripol'skoj kulturý, în Arheologija Ukrainskoj SSR, I, Kiev, p.193-206.

Boghian 1996 = Dumitru Boghian, Unele consideraţii asupra utilajului litic al comunităţilor culturii Cucuteni în România, în Cucuteni aujourd'hui (eds. Gh. Dumitroaia şi D. Monah), BMA, II, Piatra Neamţ, p. 277-342.

Boghian / Ursulescu / Cotiugă / Tencariu / Istina 2002

= Dumitru Boghian, Nicolae Ursulescu, Vasile Cotiugă, Felix Tencariu, Lăcrămioara Istina, Târgu Frumos, jud Iaşi, în Cronica cercetărilor arheologice din România.Campania 2001, A XXXVI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Buziaş, 28 mai-1 iunie, p. 314-316.

Boghian / Niculică / Cojocaru / Petrea 2002

= Dumitru Boghian, Bogdan-Petru Niculică, Ilie Cojocaru, Pavel Petrea, Câteva consideraţii privind unele topoare de aramă eneolitice, în Codrul Cosminului, 6, 2000 (sub tipar).

Bognár-Kutzián 1972 Bognár-Kutzián 1973

=

=

Ida Bognár-Kutzián, Early Copper Age Tiszapolgár Culture in the Carpathian Basin, în ArchHung, 48, Budapest. Ida Bognár-Kutzián, The beginning and position of the Copper Age in the Carpatho-Pannonian region, în Actés du VIII-e Congrès ISPP, II, Beograd, p. 300-316.

Boroneanţ 1992 = Vasile Boroneanţ , Tell-ul neolitic de la Chitila-Bucureşti, în Materiale, A XVII-a sesiune anuală de rapoarte, Ploieşti, 1983, p. 69-72.

Boroneanţ / Stîngă / Matcă / Bonsal / Bartosiewicz 1998

= Vasile Boroneanţ, Ion Stîngă, Sorina Matcă, Clive Bonsal, L. Bartosiewicz, Schela Cladovei, jud. Mehedinţi, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, A XXXII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Călăraşi, p. 69.

Budd / Ottaway 1990 = Paul Budd, Barbara S. Ottaway, Eneolithic arsenical copper: chance or choise? în Ancient mining and metallurgy in Southeast Europe, International Symposium, Donji Milanovac, 20-25 mai, p. 95-101.


389

Cantacuzino 1967 = Gheorghe Cantacuzino, Necropola preistorică de la Cernica şi locul ei în neoliticul românesc şi european (în lumina ultimelor descoperiri arheologice), în SCIV, 18, 3, p. 379-401.

Cantacuzino 1973 = Gheorghe Cantacuzino, Ressemblances et differences entre les civilisations Boian et Hamangia et leur place dans le néolithique carpato-danubien, în Actés du VIII-é Congrès ISPP, II, p. 438-449.

Cantacuzino / Morintz 1963

= Gheorghe Cantacuzino, Sebastian Morintz, Die jungsteinzeitlichen Funde in Cernica (Bukarest), în Dacia, N.S., p. 27-89.

Cavruc 2000 = Valeriu Cavruc, Noi cercetări în aşezarea Păuleni (1999-2000). Raport preliminar. Prezentare generală, în Angustia, 5, p. 93-102.

Cavruc / Buzea / Dumitroia / Lazarovici / Rotea 2001

= Valeriu Cavruc, Dan Buzea, Gheorghe Dumitroaia, Gheorghe Lazarovici, Mihai Rotea, Şoimeni (Ciomortan), com. Păuleni, jud. Harghita, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, A XXXV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Suceava, p. 245-257.

Cavruc / Buzea / Lazarovici 2002

= Valeriu Cavruc, Dan Buzea, Gheorghe Lazarovici, Şoimeni (Ciomortan), com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, A XXXVI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Buziaş, 28 mai-1 iunie, p. 306-309.

Căpitanu 1971 = Viorel Căpitanu, Două topoare cu braţele în cruce descoperite în judeţul Bacău, în MemAnt, III, p. 435-440.

Černyh 1976 = Evgenij N. Černyh, Metallurgische bereiche des 4.-2. Jahrt.v.Chr. in der USSR, în Les debuts de la metallurgie, IX-e Congrès UISPP, Colloque XXIII, p.134-175.

Černyh 1978a = Evgenij N. Černyh, Gornoe delo i metallurgija v drevnejšej Bolgarii, Sofia. Černyh 1978b = Evgenij N. Černyh, O jugo-vostocnoj zone Balkano-Karpatskoj meta-

llurgičeskoj provincii epohi eneolita, în StPraehist, 1-2, p. 170-181. Chicideanu 1973 = Ion Chicideanu, Două topoare de aramă descoperite la Brăteşti (jud.

Dâmboviţa), în SCIV, 24, p. 521-522. Chicideanu 1996 = Ion Chicideanu, Fălciu, în EAIVR, II, p. 123. Christescu 1925 = Vasile Christescu, Les stations préhistoriques du lac de Boian, în Dacia, II,

p. 249-303. Christescu 1933 = Vasile Christescu, Les stations préhistoriques de Vădastra, în Dacia, III-IV,

1927-1932, p.167-225. Ciugudean 2000 = Horia Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura

Coţofeni, B.H.A.B., XXVI, Timişoara. Ciurea 1931 = Vasile Ciurea, Preistoria. Viaţa omului primitiv în vechiul ţinut al Sucevei

(Baia de azi), în Natura, 6-8, p. 3-32 (extras). Ciurea 1933 = Vasile Ciurea, Aperçu des antiquités préhistorique du departement de Baia,

în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 46-53. Coman 1980 = Ghenuţă Coman, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al

judeţului Vaslui, Bucureşti. Coman 1981 = Ghenuţă Coman, Un topor de cupru descoperit la Fâstâci (jud. Vaslui), în

SCIVA, 32, 1, p. 151-152. Comşa 1959 = Eugen Comşa, Săpături de salvare la Bogata şi Boian, în Materiale, V,

p.115-127. Comşa 1961 = Eugen Comşa, Mormântul neolitic descoperit lângă satul Andolina, în

SCIV, 12, 2, p. 359-363. Comşa 1962 = Eugen Comşa, Săpături arheologice de la Boian-Vărăşti, în Materiale,

VIII, p. 205-210. Comşa 1965 = Eugen Comşa, Quelques données sur les aiquilles de cuivre découvertes

dans l’aire de la civilisation de Gumelniţa, în Dacia, N.S., IX, p. 361-371. Comşa 1974a = Eugen Comşa, Istoria comunităţilor culturii Boian, Bucureşti. Comşa 1974b = Eugen Comşa, Unele date privind începuturile folosirii aramei în neoliticul

României, în In Memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj, p. 73-83. Comşa 1976a = Eugen Comşa, Die Töpferöfen im Neolithicum Rumäniens, în JMV, 60,

p. 353-364.

Ion Mareş

390

Comşa 1976b = Eugen Comşa, Caracteristicile şi însemnătatea cuptoarelor de ars oale din aria culturii Cucuteni-Tripolie, în SCIVA, 27,1, p. 23-34.

Comşa 1977 = Eugen Comşa, Neoliticul judeţului Constanţa, în RMM-Muz, 5, p. 67-70. Comşa 1978 = Eugen Comşa, L’utilisation du cuivre par les communautés de la culture

Gumelniţa du territoire roumain, în StPraehist, 1-2, p. 109-120. Comşa 1980 = Eugen Comşa, Die Kupferverwendung bei den Gemeinschaften der

Cucuteni-Kultur in Rumänien, în PZ, 55, 2, p. 197-219. Comşa 1981 = Eugen Comşa, Date privind aşezările neolitice din judeţul Dîmboviţa, în

RMM-MIA, I/1, p. 20-26. Comşa 1983 = Eugen Comşa, Câteva probleme referitoare la metalurgia aramei în timpul

eneoliticului din România (Topoarele-ciocan de tip Vidra), în MuzNaţ, VII, p. 17-30.

Comşa 1987a = Eugen Comşa, Les relations entre les cultures Cucuteni et Gumelniţa, în La civilisation de Cucuteni en contexte européen, BAI, I, Iaşi, p. 81-87.

Comşa 1987b = Eugen Comşa, Neoliticul pe teritoriul României. Consideraţii, Bucureşti. Comşa 1988-1989 = Eugen Comşa, Un obicei funerar al purtătorilor culturii Boian, în Cultură

şi civilizaţie la Dunărea de Jos, V-VI-VII, p. 27-30. Comşa 1990 = Eugen Comşa, La culture de Boian, în Le paléolithique et le néolithique de

la Roumanie en contexte européen, (eds. V. Chirica şi D. Monah), BAI, IV, Iaşi, p. 225-249.

Comşa 1990b = Eugen Comşa, Complexul neolitic de la Radovanu, în Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, VIII, Călăraşi, p. 5-126.

Comşa 1990c = Eugen Comşa, Folosirea aramei în cursul epocii neolitice pe teritoriul Dobrogei, în Pontica, XXIII, p. 7-12.

Comşa 1995 = Eugen Comşa, Figurinele antropomorfe din epoca neolitică pe teritoriul României, Bucureşti.

Comşa / Ionescu 1979 = Eugen Comşa, Barbu Ionescu, Depozitul de obiecte de aramă descoperit în aşezarea Gumelniţa, în SCIVA, 30, 1, p. 79-85.

Comşa / Petrescu-Dîmboviţa 1996

= Eugen Comşa, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Glina, în EAIVR, II, p. 31-32.

Costea / Coşuleţ 1989 = Florea Costea, Stelian Coşuleţ, Un topor de aramă cu braţele „în cruce” descoperit la Drumul Carului (com. Moeciu, jud. Braşov), în Cumidava, XIV, p. 5-7.

Costea 1995 = Florea Costea, Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, I, în Cumidava, XV-XIX.

Crişan şi colab. 1992 = Ion Horaţiu Crişan, Mihai Bărbulescu, Eugen Chirilă, Valentin Vasiliev, Iudita Winkler, Repertoriul arheologic al judeţului Cluj, BMN, V, Cluj-Napoca.

Crişan V. 1994 = Viorica Crişan, Obiecte din cupru şi bronz aflate în colecţiile muzeelor din judeţul Harghita, în ActaMN, 26-30, 1989-1993, p. 239-250.

Crîşmaru 1970 = Aristotel Crîşmaru, Contribuţii la cunoaşterea neoliticului din împrejurimile Săvenilor (jud. Botoşani), în SCIV, 21, 2, p. 267-284.

Crîşmaru 1971 = Aristotel Crîşmaru, Un topor de aramă descoperit în aşezarea Cucuteni A de la Drăguşeni (jud. Botoşani), în SCIV, 22, 3, p. 479-483.

Crîşmaru 1977 = Aristotel Crîşmaru, Drăguşeni. Contribuţii la o monografie arheologică, Botoşani.

Cucoş 1992a = Ştefan Cucoş, Un topor de aramă descoperit la Trifeşti, jud. Neamţ, în MemAnt, XVIII, p. 199-202.

Cucoş 1992b = Ştefan Cucoş, Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Neamţ, în MemAnt, XVIII, p. 5-61.

Cucoş 1999 = Ştefan Cucoş, Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei, B.M.A., VI, Piatra-Neamţ.

Cucuteni 1997 = Cucuteni. The great chalcolithic civilization of Europe, (edit. C. M. Mantu, Gh. Dumitroaia, A. Tsaravopoulos), Thessaloniki-Bucureşti.


391

Daicoviciu şi colab. 1950

= C. Daicoviciu, E. Chirilă, S. Kiss, D. Protase, I. Russu, Z. Székely, Graniţa de est a Daciei şi triburile libere de la hotarele de răsărit ale Daciei. Rezultatul cercetărilor de pe şase şantiere din jud. Trei Scaune, în SCIV, 1, 1, p. 115-122.

Dănilă 1967 = Ştefan Dănilă, Toporul de cupru cu un singur tăiş de la Stupini (r. Bistriţa), în SCIV, 18, 3, p. 497-499.

Dănilă 1970 = Ştefan Dănilă, Aşezări vechi descoperite în jud. Bistriţa-Năsăud, în Materiale, IX, p. 431-444.

Dănilă / Dănilă 1982 = Petre Dănilă, Maria Dănilă, Cuprul, Bucureşti. Dergačev 1998 = Valentin A. Dergačev, Karbunskij klad. Carbuna deposit, Chişinău. Dergačev / Manzura

1991 = Valentin A. Dergačev, Igor V. Manzura, Pogrebal’nye compleksy pozdnego

Tripol’ja, Chişinău. Dimitrov 1993 = K. Dimitrov, Les haches cruciformes énéolithiques du type européen, în

The fourt Millennium B.C., Proceedings of the International Symposium Nessebur, 28-30 August 1992 (edit. Petya Georgieva), Sofia, p.146-162.

Dinu 1976 = Marin Dinu, Horodiştea, în DIVR, p. 336. Dodd-Opriţescu 1978 = Ann Dodd-Opriţescu, Les éléments „stépiques” dans l’éneolithiques de

Transylvanie, în Dacia, N.S., XXII, p. 87-97. Dörner 1970 = Egon Dörner, Cercetări şi săpături arheologice în judeţul Arad, în

Materiale, IX, p. 445-463. Dragomir 1979 = Ion T. Dragomir, Noi descoperiri arheologice de obiecte de aramă şi de

bronz în regiunea de sud a Moldovei, în SCIVA, 30, 4, p. 591-601. Dragomir 1983 = Ion T. Dragomir, Eneoliticul din sud-estul României. Aspectul cultural

Stoicani-Aldeni, Bucureşti. Dragomir 1996 = Ion T. Dragomir, Eneoliticul cucutenian din sudul Moldovei, în Cucuteni

aujourd’hui. 110 ans depuis la découverte en 1884 du site eponyme, (edit.Gh. Dumitroaia şi D. Monah), BMA, II, Piatra Neamţ, p. 233-249.

Driehaus 1952-1955 = Jürgen Driehaus, Zur Datierung und Herkunft donanländischer Axt- typen der frühen Kupferzeit, în ArchGeogr, 3-4, p. 1-8.

Dumitraşcu / Manea 1978

=

Aurel Dumitraşcu, Gheorghe Manea, Un topor de aramă descoperit la Dobriceni, jud. Vîlcea, în SCIVA, 29, 3, p. 433-435.

Dumitraşcu / Togan 1971

= S. Dumitraşcu, G. Togan, Săpăturile arheologice de la Boarta-„Cetăţuie” (jud. Sibiu), în ActaMN, VIII, p. 423-437.

Dumitrescu H. 1933 =

Hortensia Dumitrescu, La station préhistorique de Ruginoasa, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 56-87.

Dumitrescu H. 1945 = Hortensia Dumitrescu, La station préhistorique de Horodiştea sur le Pruth, în Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 127-163.

Dumitrescu H. 1953 = Hortensia Dumitrescu, Şantierul Traian, în SCIV, 4, 1-2, p. 45-66. Dumitrescu H. 1954 = Hortensia Dumitrescu, Şantierul arheologic Traian (com. Zăneşti,

r. Buhuşi, reg. Bacău), în SCIV, V, 1-2, p. 35-67. Dumitrescu H. 1959 = Hortensia Dumitrescu, Şantierul arheologic Traian, în Materiale, V,

p. 189-201. Dumitrescu H. 1961a = Hortensia Dumitrescu, Şantierul arheologic Traian (r. Buhuşi, reg. Bacău),

în Materiale, VII, p. 91-105.

Dumitrescu H. 1961b = Hortensia Dumitrescu, Connections between the Cucuteni-Tripolie cultural complex and the Neigbouring Eneolithic Cultures in the Light of the Utilisation of Golden Pendants, în Dacia, N.S., V, p. 69-93.

Dumitrescu H. şi colab. 1952

= Hortensia Dumitrescu, Şantierul Traian, în SCIV, III, p.121-141.

Dumitrescu H. / Dumitrescu Vl. 1959

= Hortensia Dumitrescu, Vladimir Dumitrescu, Săpăturile de la Traian – Dealul Fântânilor, în Materiale, VI, p.157-178.

Dumitrescu H./ Dumitrecu Vl. 1970

= Hortensia Dumitrescu, Vladimir Dumitrescu, Şantierul arheologic Traian, în Materiale, IX, p. 39-58.

Dumitrescu Vl. 1925 = Vladimir Dumitrescu, Fouilles de Gumelniţa, în Dacia, II, p. 29-103.

Ion Mareş

392

Dumitrescu Vl. 1932 = Vladimir Dumitrescu, La stratigraphie des stations appartenant á la civilisation énéolithique balkano-danubienne, a la lumičre des fouilles d’Atmageua-Tătărască (département de Durostor), Romanie, în Proceedings of the Firt International Congress of Prehistoric and Protohistoric Sciences, Londra, 1-6 august, p.1-2 (extras).

Dumitrescu Vl. 1933 = Vladimir Dumitrescu, La station préhistorique de Bonţeşti, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 88-114.

Dumitrescu Vl. 1964 = Vladimir Dumitrescu, Considerations et données nouvelles sur le problčme du synchronisme de civilisations de Cucuteni et de Gumelniţa, în Dacia, N.S., VIII, p. 53-67.

Dumitrescu Vl. 1965 = Vladimir Dumitrescu, Principalele rezultate ale primelor două campanii de săpături din aşezarea neolitică târzie de la Căscioarele, în SCIV, 16, 2, p. 215-239.

Dumitrescu Vl. 1966 = Vladimir Dumitrescu, Gumelniţa. Sondajul stratigrafic din 1960, în SCIV, 17, 1, p. 51-101.

Dumitrescu Vl. 1968 = Vladimir Dumitrescu, Consideraţii cu privire la poziţia cronologică a culturii Cucuteni în raport cu culturile vecine, în Apulum, VII/1, p. 35-50.

Dumitrescu Vl. 1974a = Vladimir Dumitrescu, Cronologia absolută a eneoliticului românesc în lumea datelor C14, în Apulum, XII, p. 23-39.

Dumitrescu Vl. 1974b = Vladimir Dumitrescu, Aspecte regionale în aria de răspândire a culturii Cucuteni în cursul primei sale faze de dezvoltare, în SCIVA, 25, 4, p. 545-553.

Dumitrescu Vl. 1974c = Vladimir Dumitrescu, Unele probleme ridicate de aşezarea cucuteniană de la Drăguşeni (jud. Botoşani), în Din trecutul judeţului Botoşani, Muzeul Judeţean Botoşani, p. 33-47 (extras).

Dumitrescu Vl. 1974d = Vladimir Dumitrescu, Arta preistorică în România, Bucureşti. Dumitrescu Vl. 1981 = Vladimir Dumitrescu, Însemnări în legătură cu unele sincronisme, în

MemAnt, VI-VIII, 1974-1976, p. 23-35. Dumitrescu Vl. 1986 = Vladimir Dumitrescu, Stratigrafia aşezării tell de pe Ostrovul de la

Căscioarele, în Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, II, p. 73-81. Dumitrescu Vl. 1996 = Vladimir Dumitrescu, Gumelniţa, în EAIVR, II, p. 207-208. Dumitrescu Vl. şi colab. 1954

= Vladimir Dumitrescu, Hortensia Dumitrescu, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Nicolae Gostar, Hăbăşeşti. Monografie arheologică, Bucureşti.

Dumitrescu Vl. / Harhoiu / Babeş 1994

= Vladimir Dumitrescu, Radu Harhoiu, Mircea Babeş, Căscioarele, în EAIVR, I, p. 270-272.

Dumitroaia 1992 = Gheorghe Dumitroaia, Săpături şi cercetări arheologice de suprafaţă în judeţul Neamţ (1987-1991), în MemAnt, XVIII, p. 287-297.

Dumitroaia 2000 = Gheorghe Dumitroaia, Comunităţi preistorice din nord-estul României. De la cultura Cucuteni până în bronzul mijlociu, BMA,VII, Piatra-Neamţ.

Eneolit SSSR 1982 = Eneolit SSSR (red. V. M. Masson, N. Ja. Merpert), Moskva. Esin 1976 = Ufuk Esin, Die Änfänge der Metallverwendung und Bearbeitung in

Anatolien (7500-2000 v.Chr.), în Les débuts de la métallurgie, IX-e Congrès UISPP, Colloque XXIII, p. 209-240.

Esin 1981 = Ufuk Esin, Die Chalkolithischen, Arsen-Kupferzeitlichen und Früh- bronzezeitlichen Kulturen Anatoliens Anhand der Metallanalysen, în El origen de la metalurgia, X Congreso UISPP, p.105-123.

Feneşan / Milea 1966 = V. Feneşan, Z. Milea, Un topor de aramă cu braţele dispuse în „cruce”, în RevMuz, III/5, p. 448.

Ferenczi G./ Ferenczi Şt. 1973

= Géza Ferenczi, Ştefan Ferenczi, Cercetări de topografie arheologică în bazinul superior al Târnavei Mari, în Materiale, 10, p. 335-350.

Ferenczi G./ Ferenczi I. 1975

= G. Ferenczi, I. Ferenczi, Săpăturile arheologice la Mugeni. Studiu preliminar (I), în Acta MN, 12, p. 45-67.

Florescu 1954 =

Adrian C. Florescu, Toporul de aramă cu două tăişuri în cruce de la Floreşti, în SCIV, 5, 3-4, p. 595-598.

Galbenu 1962 = Doina Galbenu, Aşezarea neolitică de la Hârşova, în SCIV, 13, 2, p. 285-304.


393

Galbenu 1963 = Doina Galbenu, Neoliticeskaja masterskaja obrabotki ukrašenij v Hyrşove, în Dacia, N.S., VII, p. 501-509.

Galbenu 1970 = Doina Galbenu, Aşezarea şi cimitirul de la Limanu, în Materiale, IX, p. 77-86.

Garašanin 1954 = D. Garašanin, Katalog metala. Katalog der Vorgeschichlichen Metalle, Praistorija, I, Beograd.

Gavrilescu / Vulpe A. 1971

= Fl. Gavrilescu, A. Vulpe, Topoare de aramă în muzeul Dej, în SCIV, 22, 2, p. 651-654.

Gherghe 1982 = Petre Gherghe, Două topoare de aramă eneolitice descoperite în jud. Gorj, în SCIVA, 33, 1, p. 131-133.

Gherghe 1987 = Petre Gherghe, Unelte de piatră aflate în Colecţia Muzeului judeţean Gorj, Tîrgu Jiu, în SCIVA, 38, 2, p. 159-165.

Ghianopoulos 1966 = Elena Ghianopoulos, Un mormânt neolitic la Curcani, în RevMuz, III/5, p. 477.

Ghinea 1996-1998 = Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Bucureşti, vol.I (1996), II (1997), III (1998).

Gumă / Săcărin 1981 = Marian Gumă, Caius Săcărin, Descoperiri „Coţofeni” inedite de la Bocşa Montană-„Colţan” (judeţul Caraş-Severin), în Banatica, 6, p. 59-95.

Greeves 1975 = T.A.P. Greeves, The Use of Copper in the Cucuteni-Tripolye Culture of South-East Europe, în PPS, 41, p. 153-166.

Haheu / Kurciatov 1993

= Vasile Haheu, Serghei Kurciatov, Cimitirul plan eneolitic de lângă satul Giurgiuleşti (Considerente preliminare), în Revista Arheologică, 1, p.101-114.

Harţuche / Anastasiu 1968

= N. A. Harţuche şi F. Anastasiu, Brăiliţa. Aşezări şi cimitire omeneşti datând din epoca neolitică până în pragul orânduirii feudale, Brăila.

Harţuche / Anastasiu 1976

= N. Harţuche, F. Anastasiu, Catalogul selectiv al colecţiei de arheologie a muzeului Brăilei, Muzeul Brăilei.

Haşotti 1988-1989 = Puiu Haşotti, Observaţii privind cultura Gumelniţa în Dobrogea, în Pontica, XXI-XXII, p. 7-21.

Haşotti 1990 = Puiu Haşotti, La culture néolithique Hamangia. Quelques rémarques sur le stade actuel des recherches, în Le paléolithique et le néolithique de la Roumanie, (eds. V. Chirica şi D. Monah), BAI, IV, Iaşi, 1990, p. 250-265.

Haşotti 1997 = Puiu Haşotti, Epoca neolitică în Dobrogea, Constanţa. Hălcescu 1995 = Cornel Hălcescu, Tezaurul de la Sultana, în Cultură şi civilizaţie la

Dunărea de Jos, XIII-XIV, p.11-18. Horedt 1949 = Kurt Horedt, Săpături privitoare la epoca neo- şi eneolitică, în Apulum, III,

p. 44-69. Horedt 1976 = Kurt Horedt, Die ältesten neolithischen Kupferfunde Rumäniens, în JMV,

60, p. 175-180. Ignat Sava 1977 = Doina Ignat Sava, Probleme ale neoliticului din nord-vestul României, în

ActaMN, XIV, p. 13-21. Ignat 2000 = Mircea Ignat, Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă a fierului din

Podişul Sucevei, Suceava. Iconomu 1996 = Constantin Iconomu, Contribuţii la istoricul cercetărilor arheologice de la

Cucuteni, în Cucuteni aujourd’hui, (eds. Gh. Dumitroaia şi D. Monah), BMA, II, Piatra Neamţ, p. 165-200.

Ivanov 1978 = I. S. Ivanov, Les fouilles archéologiques de la nécropole chalco lithique de Varna (1972-1975), în StPraehist, 1-2, Sofia, p.13-26.

Ivanov 1988 = I. S. Ivanov, Das Gräberfeld von Varna-Katalog, în Macht, Herrschaft und Gold. Das Gräberfeld von Varna (Bulgarien) und die Anfänge einer neuen europäischen Zivilisation, Saarbrüken, p. 183-208.

Jovanović 1971a = Borislav Jovanović, Metalurgija eneolitiskog perioda Jugoslavije, Beograd. Jovanović 1971b = Borislav Jovanović, Early Copper Metallurgy of the Central Balcans, în

Actes du VIII e Congrès ISPP, I, Beograd, p. 131-137.

Ion Mareş

394

Jovanović 1978 = Borislav Jovanović, Early Gold and Eneolithic Copper Mining and Metallurgy of the Balkans and Danube Basin, în StPraehist, 1-2, p. 192-197.

Jovanović 1982 = Borislav Jovanović, Rudna Glava. Najstorije rudarstvo bakra na Centralnom Balkanu, Bor-Beograd.

Junghans / Sangmeister / Schröder 1968 a,b,c

= Siegfried Junghans, Edward Sangmeister, Manfred Schröder, Kupfer und Bronze in der frühen Metallzeit Europas. Studien zu den Anfängen der Metallurgie, 2 / 1,2,3, Berlin.

Kacsó 1969 = Carol Kacsó, Morminte din perioada de tranziţie spre epoca bronzului de la Ciumeşti,în StComSatu Mare, I, p. 49-54.

Kalmar / Pop 1988 = Zoia Kalmar, Pamfil Pop, Descoperiri arheologice în comuna Agrij, în ActaMP, p. 71-83.

Klejn 1968 = Leon S. Klejn, O date karbunskogo klada (K probleme absoljutnoj datirovki rannetripol’skoj kul’tury), în Problemy arheologii, I, p. 5-74.

Kovács 1915 = István Kovács, Station préhistorique de Marosvásárhely, cimetière de l’époque scyte et de la migration des peuples, în DolgCluj, VI, p. 299-325.

Kovács 1944 = István Kovács, A marosdécsei rézkori temetö, în KözlCluj, 4/1-2, p. 3-21. Lakó 1979 = Éva Lakó, Repertoriul topoarelor de aramă din judeţul Sălaj, în ActaMP,

III, p. 41-49. Lakó 1981 = Éva Lakó, Repertoriul topografic al epocii pietrei şi a perioadei de tranziţie

spre epoca bronzului în judeţul Sălaj, în ActaMP, V, p. 37-119. László F. 1911 = Ferenc László, Háromszék vármegyei praemykenaei jellegü telepek. Station

de l’époque pré-mycénienne dans le comitat Háromszék, în DolgCluj, II, p. 175-259 (extras).

László F. 1914 = Ferenc László, Ásatások az erosdi ostelepen (1907-1912). Fouilles à station primitive de Erosd (1907-1912), în DolgCluj, V, p. 279-417.

László F. 1924 = Ferenc László, Les types de vases peints d’Ariuşd (Erösd), în Dacia, I, p. 1-27.

László A. 1973 = Attila László, Date privind viaţa şi activitatea ştiinţifică a lui László Ferenc în anii 1923-1925. Corespondenţa cu V. Gordon Childe. Colaborarea cu Vasile Pârvan, în StComSfântuGheorghe, p. 171-205.

Lazarovici 1975 = Gheorghe Lazarovici, Despre eneoliticul timpuriu din Banat, în Tibiscus, IV, p. 9-33.

Lazarovici 1979 = Gheorghe Lazarovici, Neoliticul Banatului, BMN, IV, Cluj-Napoca. Lazarovici 1983 = Gheorghe Lazarovici, Principalele probleme ale culturii Tiszapolgár în

România, în ActaMN, XX, p. 3-21. Lazarovici 1985 = Gheorghe Lazarovici, Noi descoperiri Bodrogkeresztúr în Banat, în

Banatica, 8, p. 83-90. Lazarovici 1996 = Gheorghe Lazarovici, Din istoria străveche a Carpaţilor Orientali, în

Angustia, 1, p. 27-49. Lazarovici / Pop / Beşliu / Olariu 1995

= Gheorghe Lazarovici, Dana Pop, Călin Beşliu, Agatha Olariu, Conclusions to the geochemical analyses of some cooper sources and objects, în ActaMN, 31/1, p. 209-230.

Lazarovici / Luca / Buzea / Suciu 2000

= Gheorghe Lazarovici, Adrian Sabin Luca, Dan Buzea, Cosmin Suciu, Descoperirile eneolitice de la Păuleni (Descoperirile Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni), în Angustia, 5, p. 103-130.

Lazăr 1974 = Valeriu Lazăr, Două topoare de cupru din zona Mureşului mijlociu, în SCIVA, 25, 1, p. 119-123.

Lazăr 1977a = Valeriu Lazăr, Două topoare de cupru de la Păsăreni, în Marisia, VII, p. 443-446.

Lazăr 1977b = Valeriu Lazăr, Aşezarea Coţofeni de la Şincai (jud. Mureş), în Marisia, VII, p. 17-56.

Lazăr 1995 = Valeriu Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Târgu Mureş. Lăzurcă 1977-1978 = Elena Lăzurcă, Raport asupra noilor cercetări arheologice de la Baia

(Hamangia), judeţul Tulcea, în Peuce, VIII, p. 7-36.


395

Les agriculteurs 1991 = Les agriculteurs de la Grande Plaine Hangroise (4000-3500 av J.-C.), Dijon.

Lichardus / Lichardus-Itten 1985

= Jan Lichardus, Marion Lichardus-Itten et alii, La Protohitoire de l’Europe. Le Néolithique et le Chalcolitique éntre la Méditerranée et la mer Baltique, Nouvelle Clio (L’histoire et ses problémes), 1 bis, Paris.

Luca 1994 = Sabin Adrian Luca, Rit şi ritual de înmormântare la cultura Bodrogkeresztúr şi la grupul Decea Mureşului în România, în Studii de Istorie a Transilvaniei, (coord. Sorin Mitu, Florin Gogâltan), Cluj, p. 9-16.

Luca 1996 = Sabin Adrian Luca, Aşezarea neolitică de la Turdaş-Luncă, jud.Hunedoara, Comunicare la a XXX-a sesiune naţională de rapoarte privind rezultatele cercetărilor arheologice, Brăila, 2-5 mai.

Luca 1997 = Sabin Adrian Luca, Relaţiile culturale de la sfârşitul neoliticului dezvoltat dintre Transilvania şi ţinuturile înconjurătoare – reflectarea acestora prin materialele arheologice descoperite în aşezarea de la Turdaş-Luncă, jud. Hunedoara, în Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, XV, p. 252-262.

Luca 1999 = Sabin Adrian Luca, Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României. Cultura Bodrogkeresztúr, B.M.A., XI, Alba Iulia.

Makkay 1976 = János Makkay, Problems concerning Copper Age Chronology in the Carpathian Basin, în ActaArchHung, XXVIII, 3-4, p. 251-300.

Mantu 1995 = Cornelia Magda Mantu, Câteva consideraţii privind cronologia absolută a neo-eneoliticului din România, în SCIVA, 46, 3-4, p. 213-235.

Mantu 1998 = Cornelia Magda Mantu, Cultura Cucuteni. Evoluţie, cronologie, legături, BMA, V, Piatra-Neamţ.

Mantu / Ţurcanu 1999 = Cornelia Magda Mantu, Senica Ţurcanu, Scânteia - situl arheologic; Catalog, în Scânteia. Cercetare arheologică şi restaurare (edit. V. Chirica, C. M. Mantu, S. Ţurcanu), Iaşi, p. 13-21, 37-159.

Manualul 1978 = Manualul inginerului metalurg (coord. S. Gâdea), I, Bucureşti. Marchevici 1973 = Vsevolod I. Marchevici, Pamjatniki epoh neolita i eneolita. Arheologi

českaja karta Moldavskoj SSR, vyp. 2, Chişinău. Marchevici 1981 = Vsevolod I.Marchevici, Pozdnetripol’skie plemena Severnoj Moldavii,

Chişinău. Marchevici 1996 = Vsevolod I. Marchevici, Sur l’industrie du cuivre pendant la période

Cucuteni dans l’espace entre Prut et Nistru, în The Tracian world at the crossroads of civilisation, The 7h International Congress of Thracology (ed. Petre Roman), Bucureşti, p. 210-211.

Mareş / Cojocaru 1995-1996

= Ion Mareş, Ilie Cojocaru, Prelucrarea cuprului în cultura Cucuteni-Tripolie (Topoarele ciocan şi topoarele cu două braţe dispuse în cruce), în Suceava, XXII-XXIII, p. 187-235.

Marinescu 1979 = George Marinescu, Noi descoperiri de topoare de cupru şi de bronz în Transilvania nord-estică, în StComCaransebeş, p. 123-132.

Marinescu-Bîlcu 1968 = Silvia Marinescu-Bîlcu, Unele probleme ale neoliticului moldovenesc în lumina săpăturilor de la Târpeşti, în SCIV, 19, 3, p. 395-422.

Marinescu-Bîlcu 1974 = Silvia Marinescu-Bîlcu, Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Bucureşti.

Marinescu-Bîlcu 1981 = Silvia Marinescu-Bîlcu, Târpeşti. From Prehistory to History in Eastern Romania, în BAR International Series 107, Oxford.

Marinescu-Bîlcu şi colab. 2001

= Silvia Marinescu-Bîlcu, Valentina Voinea, Stelian Dumitrescu, Valentin Radu, Constantin Haită, Dragoş Moise, Năvodari, jud. Constanţa, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, A XXXV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Suceava, p. 159-163.

Marţian 1920 = Iulian Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistriţa, p.1-61. Matasă 1938 = Constantin Matasă, Cercetări din preistoria Judeţului Neamţ, în BCMI,

XXXI, fasc. 97, p. 97-133. Matasă 1946 = Constantin Matasă, Frumuşica, village préhistorique à céramique peinte

dans la Moldavie du Nord, Roumanie, Bucureşti.

Ion Mareş

396

Matasă 1964 = Constantin Matasă, Aşezarea eneolitică Cucuteni B de la Târgu Ocna -Podei (raionul Târgu Ocna, reg.Bacău), în ArhMold, II-III, p.11-62.

Mateescu 1959 = Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra, în Materiale, V, p. 61-74.

Matuschik 1996 = Irenäus Matuschik, Brillen- und Hakenspiralen der frühen Metallzeit Europas, în Germania, 74, 1, p. 1-43.

Maxim Kalmar 1991 = Zoia Maxim Kalmar, Turdaş, Cluj-Napoca, p. 3-19. Maxim 1993 = Zoia Maxim (Kalmar), L’habitation Coţofeni de Piatra Ilişovei, în

Banatica, 12, p. 65-74. Maxim 1999 = Zoia Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania. Date arheologice şi

matematico-statistice, BMA, XIX, Cluj-Napoca. Metalurgia 1995 = Metalurgia neferoaselor în Transilvania preistorică, Expoziţia Naţională,

Cluj-Napoca, p.1-46. Mîrţu 1962 = Florian Mîrţu, Un topor de luptă din cupru, descoperit la Berevoieşti –

Muscel, în SCIV, 13, 1, p. 101-103. Moisil 1910 = Constantin Moisil, Privire asupra antichităţilor preistorice din România, în

BCMI, III, p.115-120 şi 171-176. Moisil 1911 = Constantin Moisil, Privire asupra antichităţilor preistorice din România, în

BCMI, IV, p. 83-94. Monah 1969 = Dan Monah, Un topor de tip Jászladány descoperit la Bistriţa (jud. Neamţ),

în MemAntiq, I, p. 299-302. Monah 1978 = Dan Monah, Datarea prin C14 a etapei Cucuteni A2 ,în SCIVA, 29, 1,

p. 33-41. Monah 1978-1979 = Dan Monah, Idoli „ en violon” din cultura Cucuteni, în CercetIstIaşi, IX-X,

p. 163-175. Monah 1986 = Dan Monah, Topoare de aramă şi bronz din judeţele Neamţ şi Bacău, în

MemAnt, XII-XIV, 1980-1982, p. 31-36. Monah 1987 = Dan Monah, La datation par C14 du complexe culturel Cucuteni-Tripolie, în

La civilisation de Cucuteni en contexte européen, BAI, I, Iaşi, p. 67-81. Monah 1997 = Dan Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, BMA, III,

Piatra Neamţ. Monah / Cucoş / Popovici / Antonescu 1982

= Dan Monah, Ştefan Cucoş, Dragomir Popovici, Silvia Antonescu, Săpăturile arheologice din tell-ul cucutenian-Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău, în CA, V, p. 9-22.

Monah / Cucoş / Popovici / Antonescu/ Dumitroaia 1983

= Dan Monah, Ştefan Cucoş, Dragomir Popovici, Silvia Antonescu, Gheorghe Dumitroaia, Cercetările arheologice de la Poduri-Dealul Ghindaru, în CA, VI, p. 3-21.

Monah / Cucoş 1985 = Dan Monah, Ştefan Cucoş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi. Monah /Iconomu 1993

= D. Monah, C. Iconomu, Topoare de aramă din Moldova, în ArhMold, XVI,

p. 275-276. Monah şi colab. 1997 = Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia, Felicia Monah, Vasile Cotiugă, Ovidiu

Cotoi, Poduri, jud. Bacău, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1996, A XXXI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Bucureşti, p. 46.

Monah / Popovici 2000 = Dan Monah, Dragomir Popovici, O lume regăsită. Satul cucutenian de la Poduri, Bucureşti, p. 1-16.

Morintz / Ionescu 1968 = Sebastian Morintz, Barbu Ionescu, Cercetări arheologice în împrejurimile oraşului Olteniţa (1958-1967), în SCIV, 19, 1, p. 95-128.

Morintz / Roman 1968a

= Sebastian Morintz, Petre Roman, Aspekte des Ausgangs des Äneolithikums und der Übergangsstufe zur Bronzezeit im Raum der Niederdonau, în Dacia, N.S., XII, p. 45-128.

Morintz / Roman 1968b = Sebastian Morintz, Petre Roman, Asupra perioadei de trecere de la eneolitic la epoca bronzului la Dunărea de Jos, în SCIV, 19, 4, p. 553-573.

Movša 1971 = Tatjana G. Movša, Serednij etap tripilis’koj kul’turi, în Arheologija Ukrains’koj RSR, I, Kiev, p. 165-177.


397

Movša 1985 = Tatjana G. Movša, Srednij etap tripol’skoj kul’tury, în Arheologija Ukrains’koj SSR, I, Kiev, p. 206-223.

Müller-Karpe 1974 = Hermann Müller-Karpe, Handbuch der Vorgeschichte, Kupferzeit, III/1, München.

Muzeul Botoşani 1982

= *** Muzeul de Istorie al judeţului Botoşani (Ghid turistic), p.1-20. Nestor 1928 = Ion Nestor, Zur Chronologie der rumänischen Steinkupferzeit, în PZ, XIX,

3/4, p. 110-143. Nestor 1933 = Ion Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien, în

BerRGK 22, p.11-181. Nestor 1937 = Ion Nestor, Cercetări preistorice la Cernavoda, în Analele Dobrogei,

XVIII, p. 1-21. Nestor 1938 = Ion Nestor, Hache en cuivre à double-tranchant trouvée en Valachie, în

Dacia, V-VI, 1935-1936, p. 135-137. Nestor 1945 = Ion Nestor, Études sur l’exploitation préhistorique du cuivre en Roumanie.

Le depôt de barres-colliers de Deva, în Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 165-181.

Nestor 1954 = Ion Nestor, Asupra începuturilor metalurgiei aramei şi bronzului în R.P.R., în StIstRomâniei, I, Bucureşti, p. 41-59.

Nestor 1955 = Ion Nestor, Sur le débuts de la métalurgie du cuivre et du bronze en Roumanie, (X-e Congrès des Sciences Historiques, Roma), p.1-17 (extras).

Nestor şi colab. 1952 = Ion Nestor şi colab., Şantierul Valea Jijiei, în SCIV, III, p. 19-119. Nestor / Zaharia 1955 = Ion Nestor, Eugenia Zaharia, Şantierul arheologic Sărata Monteoru

(1954)(r. Buzău, reg. Ploieşti), în SCIV, 3-4, p. 497-511. Nica / Floroiu / Zorzoliu / Vasilescu 1994

= M. Nica, Z. Floroiu, Tr. Zorzoliu, M. Vasilescu, Tell-ul eneolitic gumelniţean de la Drăgăneşti-Olt, punctul « Cerboaica », în SCIVA, 45, 1, p. 41-59.

Nica / Schuster / Zorzoliu 1995

= Marin Nica, Cristian Schuster, Traian Zorzoliu, Cercetările arheologice în tell-ul gumelniţeano-sălcuţean de la Drăgăneşti-Olt – punctul „Cerboaica” - campaniile din anii 1993-1994, în Cercetări arheologice în aria nord-tracă, I, Bucureşti, p. 9-45.

Nicolăescu-Plopşor şi colab. 1965

= Constantin S. Nicolăescu-Plopşor şi colab., Cercetări arheologice de la Cazane, în SCIV, 16, 2, p. 407-411.

Niculică 2001 = Bogdan Niculică, O nouă aşezare cucuteniană pe teritoriul satului Adâncata (comuna Adâncata, judeţul Suceava), în Suceava, XXVI-XXVII-XXVIII, 1999-2000-2001, p. 89-107.

Nikolov 1988 = V. Nikolov, Karanovo VI - Periode in Bulgarien. Belege zu Religion, Gesellschaft und Wirtschaft, în Macht, Herrschaft und Gold. Das Gräberfeld von Varna (Bulgarien) und die Anfänge einer neuen europäischen Zivilisation, Saarbrücken, p. 209-240.

Niţu / Buzdugan 1971 = Anton Niţu, Constantin Buzdugan, Aşezarea cucuteniană de la Viişoara (Tg. Ocna), în Carpica, IV, p. 95-112.

Niţu / Şadurschi 1994 = Anton Niţu, Paul Şadurschi, Săpăturile de salvare de la "Stânca Doamnei" (sat Stânca-Ştefăneşti, judeţul Botoşani), în Hierasus, IX, p. 181-184.

Novotná 1970 = Maria Novotná, Die Äxte und Beile in der Slowakei, în PBF, IX, 3. Novotná 1976 = Maria Novotná, Beginn der Metallverwendung und-Verarbeitung in

östlichen Mittel-Europa, în Les débuts de la métallurgie, IX-é Congrès UISPP, Colloque XXIII, p. 118-133.

Novotná 1978 = Maria Novotná, Anfänge der Metallurgie in der Slowakei und die Beziehungen zum Ostbalkan, în StPraehist, 1-2, p. 212-217.

Novotná 1982 = Maria Novotná, Zur Stellung einiger Kupferdolchen am mittleren Donau, în Thracia Praehistorica, Supplementum Pulpudeva 3, Sofia, p. 311-319.

Novotná 1990 = Maria Novotná, Zu Anfängen der Metallurgie in der Slowakei, în Ancient Mining and Metallurgy in Southeast Europe, International Symposium, Donji Milanovac, mai 20-25, p. 69-76.

Ion Mareş

398

Oprinescu 1995a = Adriana Oprinescu, Cuptoare-Sfogea, jud. Caraş-Severin, în Cronica

cercetărilor arheologice. Campania 1994, A XXIX-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice, Cluj-Napoca, p. 27-28.

Oprinescu 1995b = Adriana Oprinescu, Aşezarea neolitică de la Cuptoare "Sfogea", jud. Caraş-Severin, Comunicare la a XXIX-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice. Campania 1994, Cluj-Napoca, 11-14 mai.

Oprinescu 1987 = Adriana Oprinescu, Scurte consideraţii asupra activităţii metalurgice a comunităţilor culturii Coţofeni, în SCIVA, 38,2, p.192-193.

Oprinescu 1995 = Adriana Oprinescu, Un topor de cupru aparţinând culturii Sălcuţa, în Banatica, 13, 1, p. 139-144.

Panajotov 1978 = I. Panajotov, Typological Distinctions of the Eneolithic and Early Bronze Age Metal Tools, în StPraehist, 1-2, p. 218-223.

Pandrea / Sârbu / Mirea / Moise / Neagu 1998

= Stănică Pandrea, Valeriu Sârbu, Maria Mirea, Dragoş Moise, Marian Neagu, Însurăţei, jud. Brăila, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, A XXXII-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice, Călăraşi, p. 36.

Passek 1949 = Tatjana S. Passek, Periodizacija tripol'skih poselenii, în MIA, 10. Patay 1968 = Pál Patay, A tiszavalki rézfokos, în FolArch, XIX, p.9-23. Patay 1984 = Pál Patay, Kupferzeitliche Meißel, Beile unt Äxte in Ungarn, în PBF, IX,15. Paul 1992 = Iuliu Paul, Cultura Petreşti, Bucureşti. Pădureanu 1982 = Eugen D. Pădureanu, Aşezarea eneolitică fortificată de la Pecica-Forgaci,

în Crisia, XII, p. 29-60. Păunescu 1979 = Alexandru Păunescu, Cercetările arheologice de la Cuina Turcului-Dubova

(jud. Mehedinţi), în Tibiscus, 5, p. 11-56. Păunescu / Şadurschi / Chirica 1976

= Alexandru Păunescu, Paul Şadurschi, Vasile Chirica, Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani, I, Bucureşti.

Pernicka 1995 = E. Pernicka, Gewinnung und Verbreitung der Metalle in prähistorischer Zeit, în JahrbRGZM, 37, 1990, 1, p. 21-129.

Petre 1970 = Gheorghe I. Petre, Contribuţii la cunoaşterea culturii Coţofeni în nord-estul Olteniei, în SCIV, 21, 3, p. 481-487.

Petre 1976 = Gheorghe I. Petre, Noi descoperiri de topoare de aramă în judeţul Vâlcea, în SCIVA, 27, 2, p. 261-265.

Petre-Govora 1983 = Gheorghe I. Petre-Govora, Noi topoare de aramă din nord-estul Olteniei (II), în SCIVA, 34, 3, p. 287-289.

Petre-Govora 1995 = Gheorghe I. Petre-Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei, Râmnicu Vâlcea.

Petrescu-Dîmboviţa 1944

= Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Raport asupra săpăturilor de la Glina, jud. Ilfov, 1943, în RaportMNA, p. 64-71.


= Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Cercetări arheologice la Surduleşti, în Materiale, I, p. 523-542.


= Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Die wichtigsten Ergebnisse der archäolo gischen Ausgrabungen in der neolithischen Siedlung von Truşeşti (Moldau), în PZ, XLI, p. 172-186.


= Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Cucuteni, Bucureşti.


= Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, Bucureşti.


= Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Quelques considérations sur la position chronologique de la station appartenant á l'etape Cucuteni A de Truşeşti dans le cadre de cette étape, în Cucuteni aujourd'hui, (eds. Gh. Dumitroaia şi D. Monah), BMA, II, Piatra Neamţ, p. 15-25.

Petrescu-Dîmboviţa şi colab. 1953

= Mircea Petrescu-Dîmboviţa şi colab., Şantierul Truşeşti, în SCIV, 4, 1-2, p. 7-44.

Petrescu-Dîmboviţa / Andronic 1966

= Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Alexandru Andronic, Muzeul de Istorie a Moldovei, Bucureşti.


399

Petrescu-Dîmboviţa / Florescu M. / Florescu A. C. 1999

= Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Marilena Florescu, Adrian C. Florescu, Truşeşti. Monografie arheologică, Bucureşti-Iaşi.

Petrovszky 1973 = Richard Petrovszky, Contribuţii la repertoriul arheologic al localităţilor judeţului Caraş-Severin, din paleolitic până în secolul al V-lea î.e.n., în Banatica, II, p. 385-393.

Petrulian 1973 = Nicolae Petrulian, Zăcăminte de minerale utile, Bucureşti. Popescu 1938 = Dorin Popescu, Les fouilles de Cuneşti, în Dacia, V-VI, 1935-1936,

p.109-120. Popescu 1944 = Dorin Popescu, Die frühe und mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen, BMNA,

II, Bucureşti. Popescu 1951 = Dorin Popescu, Exploatarea şi prelucrarea metalelor în Transilvania până

la cotropirea romană, în SCIV, 2, 2, p. 27-45. Popovici 1983 = Dragomir Popovici, Câteva observaţii privitoare la metalurgia cuprului pe

teritoriul României, în MuzNaţ, VII, p.5-16. Popovici / Haşotti 1988-1989

= Dragomir Popovici, Puiu Haşotti, Considerations About the Synchronism of the Cernavoda I Culture, în Pontica, XXI-XXII, p. 291-297.

Popovici / Bujor 1984 = Dragomir Popovici, Alexe Bujor, Şantierul arheologic Poduri - Valea Şoşii, „Dealul Păltiniş”, jud. Bacău, în CA, VII, p. 45-64.

Popuşoi 1979 = Eugenia Popuşoi, Un topor-ciocan de tip Vidra descoperit la Lupeşti (jud. Vaslui), în SCIVA, 30, 2, p. 301-302.

Popuşoi 1987-1989 = Eugenia Popuşoi, Mormintele cu ocru de la Fălciu, judeţul Vaslui, în ActaMM, IX-XI, p. 15-26.

Popuşoi 1990-1992 = Eugenia Popuşoi, Cîteva consideraţii asupra unui grup de locuinţe din aşezarea Starcevo-Criş de la Trestiana, în ActaMM, XII-XIV, p.21-43.

Popuşoi 1994 = Eugenia Popuşoi, Trestiana, jud. Vaslui, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1993, A XXVIII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Satu Mare, p. 67-68.

Popuşoi 1995 = Eugenia Popuşoi, Consideraţii asupra ceramicii pictate descoperită în aşezarea aşezarea Starcevo-Criş de la Tristiana, jud. Vaslui (raport general), Comunicare la A XXIX-a sesiune naţională de rapoarte privind rezultatele cercetărilor arheologice. Campania 1994, Cluj-Napoca, 11-14 mai.

Popuşoi 1996 = Eugenia Popuşoi, Trestiana, com. Griviţa, jud. Vaslui, în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, p.117.

Rădulescu / Dimitrescu 1966

= Dan Rădulescu, Radu Dimitrescu, Mineralogia topografică a României, Bucureşti.

Renfrew 1967 = Colin Renfrew, Cycladic Metallurgy and the Aegean Early Bronze Age, în American Journal of Archaeology, 71, 1, p.1-20.

Renfrew 1969 = Colin Renfrew, The Autonomy of the South-East European Copper Age, în PPS, XXXV, p.12-47.

Repertoriul Covasna 1998

= Repertoriul arheologic al judeţului Covasna (red. V. Cavruc), Seria Monografii Arheologice I, Sfântu Gheorghe.

Repertoriul Harghita .2000

= Repertoriul arheologic al judeţului Harghita (red. V. Cavruc), Seria Monografii Arheologice II, Sfântu Gheorghe.

Roman 1969 = Petre Roman, Precizări asupra unor probleme ale neoliticului transilvănean, în RevMuz, VI/1, p. 68.

Roman 1971 = Petre Roman, Strukturänderrungen des Endäneolithikums im Donau-Karpaten-Raum, în Dacia, N.S., XV, p. 31-169.

Roman 1973 = Petre Roman, Modificări structurale ale culturilor eneoliticului final din regiunea carpato-danubiană, în Banatica, II, p. 57-77.

Roman 1976 = Petre Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976. Roman 1978 = Petre Roman, Modificări în tabelul sincronismelor privind eneoliticul

târziu, în SCIVA, 29, 2, p. 215-223. Roman 1981 = Petre Roman, Forme de manifestare culturală din eneoliticul târziu şi

perioada de tranziţie spre epoca bronzului, în SCIVA, 31,1, p.21-42. Roman 1994 = Petre Roman, Brăiliţa, în EAIVR, I, p. 206-207.

Ion Mareş

400

Roman / Németi 1978 = Petre Roman, Ioan Németi, Cultura Baden în România, Bucureşti. Rosetti 1934 = Dinu V. Rosetti, Săpăturile de la Vidra, în PMMB, 1, p. 6-30. Rosetti / Morintz 1961

= Dinu V. Rosetti, Sebastian Morintz, Săpăturile de la Vidra, în Materiale, VII, p. 71-78.

Roska 1924 = Márton Roska, Recherche préhistorique pendant l'anée 1924, în Dacia, I, p. 297-316.

Roska 1942a = Márton Roska, Erdély régészeti repertóriuma, I, Öskor, (Thesaurus Antiquitatum Transsilvanicarum, I, Praehistorica), Kolozsvár (Cluj).

Roska 1942b = Márton Roska, A rézcsákányok, în KözCluj, II.1, p.15-77. Roska 1943 = Márton Roska, Az erdélyi oskori festett agyagmüvesség, în KözlCluj, III, 1,

p.61-83. Rusu 1971 = Mircea Rusu, Cultura Tisa, în Banatica, I, p. 77-82. Rusu / Spoială / Galamb 1962

= M. Rusu, V. Spoială, L. Galamb, Săpăturile arheologice de la Oradea-Salca, în Materiale, VIII, p.159-163.

Ryndina 1969 = Natalja V. Ryndina, Rannetripol'skaja obrabotka medi, în SovArh, 3, p. 21-41.

Ryndina 1971 = Natalja V. Ryndina, Drevnejšee metalloobrabatyvajušče proizvodstvo Vostočnoj Evropy, Moskva.

Ryndina 1998 = Natalja V.Ryndina, Drevnejšee matalloobrabatyvajušče proizvodstvo Jugo-Vastočnoy Evropy (istoki i razvitie v neolite-eneolite), Moskva.

Ryndina / Idenbaum / Kolosova 1993

=

I. V. Ryndina, G. V. Idenbaum, V. S. Kolosova, Sul'fidnye mednye plavki v metallurgii pozdnego eneolita Severo-Vostocnyh Balkan, în The fourth Millennium B.C., Proccedings of the International Symposium Nessebur, 28-30 August, 1992 (edit. Petya Georgieva), Sofia, p.137-145.

Sangmeister 1975 = Edward Sangmeister, Die Anfänge der Metallurgie in Europa, în AusgrDeutschland, 3, p. 297-299.

Schmidt 1932 = Hubert Schmidt, Cucuteni in der Oberen Moldau, Rumänien, Berlin - Leipzig.

Schubert 1965 = Franz Schubert, Zu den südosteuropäischen Kupferäxten, în Germania, 43, p. 274-295.

Schuster 1997 = Cristian F. Schuster, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele Argeşului şi Ialomiţei superioare, BT, XX, Bucureşti.

Selimhanov 1966 = I. R. Selimhanov, Unele probleme ale istoriei metalurgiei vechi din Caucaz, în lumina celor mai recente rezultate ale analizei spectrale, în RevMuz, III/1, p. 7-15.

Sergeev 1963 = G. P. Sergeev, Rannetripol'skij klad u.s. Karbuna, în SovArh, 1, p. 135-151. Slobozianu 1959 = Horia Slobozianu, Consideraţii asupra aşezărilor antice din jurul lacurilor

Techirghiol şi Agigea, în Materiale, V, p. 735-752. Sorokin 1994 = Victor Sorokin, Civilizaţiile eneolitice din Moldova, Chişinău. Stoicovici 1977 = Eugen Stoicovici, Câteva date metalografice privind cuprul eneolitic

(Topoarele de la Păsăreni), în Marisia, VII, p. 447. Sulimirski 1961 = Tadeusz Sulimirski, Copper Hoard from Horodnica on the Dniester, în

MAGW, XCI, p. 91-96. Székely Zoltán 1955 = Székely Zoltán, Contribuţie la cronologia epocii bronzului în Transilvania,

în SCIV, 3-4, p. 843-861. Székely Zoltán 1959 = Székely Zoltán, Cercetări arheologice la Sf. Gheorghe, Gémvára-Avasalya

(Cetatea Cocorului), în Materiale, V, p. 709-721. Székely Zoltán 1962 = Székely Zoltán, Sondajele executate de Muzeul regional din Sf. Gheorghe,

în Materiale, 8, p. 325-340. Székely Zoltán 1964 = Székely Zoltán, Descoperiri din neoliticul târziu în aşezarea de la Reci, în

SCIV, 15,1, p. 121-126. Székely Zoltán 1967 = Székely Zoltán, Noi descoperiri de unelte de aramă şi de bronz în

Transilvania, în SCIV, 18, 2, p. 327-332.


401

Székely Zoltán 1970 = Székely Zoltán, Contribuţie la cunoaşterea prelucrării metalelor la începutul epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei, în SCIV, 21, 2, p. 201-208.

Székely Zoltán 1987 = Székely Zoltán, La position d'Ariuşd dansle cadre de la civilisation Cucuteni, în La civilisation de Cucuteni en contexte européen, BAI, I, Iaşi, p. 259-261.

Székely Zoltán 1999 = Székely Zsolt, Aşezarea culturii Schneckenberg de la Ariuşd, jud. Covasna, în Angustia, 4, p. 9-12.

Székely Zsolt 1997

= Székely Zsolt, Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a epocii bronzului în sud-estul Transilavaniei, BT, XXI, Bucureşti.

Székely Zsolt 1998 = Székely Zsolt, Brăduţ, judeţul Covasna, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, A XXXII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Călăraşi, 20-24 mai, p. 9-10.

Székely Zsolt 1999 = Székely Zsolt, Biborţeni, or. Baraolt, judeţul Covasna, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, A XXXIII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Vaslui, 30 iunie - 4 iulie, p.13-14.

Şcipachin 1998 = Olga Şcipachin, Un topor de aramă din fondurile Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, în Tyrageţia, VI-VII, p. 69-71.

Şerbănescu 1999 = Done Şerbănescu, Necropola neolitică de la Popeşti, comuna Vasilaţi, jud. Călăraşi, în Civilizaţia Boian pe teritoriul României. The Boian Civilisation on Romania’s territory (coord. M. Neagu), Călăraşi, p.14.

Şerbănescu / Trohani 1975

= Done Şerbănescu, George Trohani, Obiecte de cupru şi bronz descoperite în judeţul Ilfov, în SCIVA, 26, 4, p. 529-539.

Šljivar 1992 = D. Šljivar, Bakarne i bronzane alatke iz praistorijske zbirke Narodnog muzeja u Beogradu, în ZborMuzBeograd, XIV-1, p. 167-177.

Šmaglij 1971 = M. M. Šmaglij, Pam'jatniki gorods'kogo tipu, în Arheologija Ukrains'koj RSR, I, Kiev, p. 205-210.

Ştefan 1925 = Gheorghe Ştefan, Les fouilles de Căscioarele, în Dacia, II, p. 138-197. Tocilescu 1880 = Grigore Tocilescu, Dacia înainte de romani, Bucureşti. Todorova 1981 = Henrieta Todorova, Die Kupferzeitlichen Äxte und Beile in Bulgarien, în

PBF, IX,14. Tudor 1972 = Ersilia Tudor, Topoare de aramă eneolitice din colecţia Muzeului Naţional

de Antichităţi, în SCIV, 23, 1, p. 19-29. Topan / Lazarovici / Balint 1996

= Gheorghe Topan, Gheorghe Lazarovici, Adrian Balint, Despre analizele metalografice ale unor topoare de aramă şi cupru arsenic, în ActaMN, 33, 1, p. 635-646.

Toropu 1965 = Octavian Toropu, Un topor de aramă cu braţele „în cruce” descoperit în Oltenia, în RevMuz, II/2, p. 167.

Ursachi 1968 = Vasile Ursachi, Cercetări arheologice efectuate de Muzeul de istorie din Roman în zona râurilor Siret şi Moldova, în Carpica, I, p. 111-187.

Ursachi 1990 = Vasile Ursachi, Le dépôt d’objets de parure éneolithique de Brad, com.Negri, dép. de Bacău, în Le paléolithique et le néolithique de la Roumanie en contexte européen, (eds. V. Chirica şi D. Monah), BAI, IV, Iaşi, p. 335-359.

Ursachi 1992 = Vasile Ursachi, Depozitul de obiecte de podoabă eneolitice de la Brad, com. Negri, jud. Bacău, în Carpica, XXIII/2, p. 51-76.

Ursachi 1995 = Vasile Ursachi, Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, BT, X, Bucureşti. Ursulescu 1983 = Nicolae Ursulescu, Contribuţii la cunoaşterea evoluţiei şi poziţiei

cronologice a culturii Starčevo-Criş pe teritoriul Moldovei, în Suceava, X, p. 261-382.

Ursulescu 1986-1987 = Nicolae Ursulescu, Contribuţia cercetărilor arheologice din judeţul Suceava la cunoaşterea evoluţiei neo-eneoliticului din Moldova, în Suceava, XIII-XIV, p. 69-74.

Ursulescu 2002 = Nicolae Ursulescu, Începuturile istoriei pe teritoriul României, Iaşi.

Ion Mareş

402

Ursulescu / Boghian 1995

= Nicolae Ursulescu, Dumitru Boghian, Baza Pătule, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1994, Cluj-Napoca, 11-14 mai, p. 93-94.

Ursulescu / Boghian 1996

= Nicolae Ursulescu, Dumitru Boghian, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din aşezarea precucuteniană de la Târgu Frumos (jud. Iaşi)(I), în Codrul Cosminului, 2, p. 38-72.

Ursulescu / Boghian 1997-1998

= Nicolae Ursulescu, Dumitru Boghian, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din aşezarea precucuteniană de la Târgu Frumos (jud. Iaşi)(II), în Codrul Cosminului, 3-4 (13-14), p. 13-48.

Uzum / Lazarovici / Dragomir 1973

= Ilie Uzum, Gheorghe Lazarovici, Ion Dragomir, Descoperiri arheologice în hotarul satelor Gornea şi Sicheviţa, în Banatica, II, p. 403-416.

Vajsov 1992 = Ivan Vajsov, Die Früheste Dolche Bulgariens, în Anatolica, XVIII, p. 61-69.

Viaţa pe malul Dunării 1996

= Viaţa pe malul Dunării acum 6500 ani. Vivre au bord du Danube il y a 6500 ans, Expoziţia româno-franceză 1996-1997, (coord. Dragomir Popovici şi Yannik Rialland), Saint-Jean-de-la-Ruelle.

Vlassa 1965 = Nicolae Vlassa, Cercetări în regiunile Mureş-Autonomă Maghiară şi Cluj, în Acta MN, II, p. 19-38.

Vlassa 1976a = Nicolae Vlassa, Probleme ale cronologiei neoliticului mijlociu în lumina stratigrafiei aşezării de la Tărtăria, în Neoliticul Transilvaniei. Studii, articole, note, BMN, III, Cluj-Napoca, p. 28-53.

Vlassa 1976b = Nicolae Vlassa, Contribuţii la cunoaşterea culturii Gheja-Bodrogkeresztúr în Transilvania, în Neoliticul Transilvaniei. Studii, articole, note, BMN, III, Cluj-Napoca, p. 56-71.

Vlassa 1976c = Nicolae Vlassa, Unele probleme ale neoliticului Transilvaniei, în Neoliticul Transilvaniei. Studii, articole, note, BMN, III, Cluj-Napoca, p. 113-141.

Vlassa 1976d = Nicolae Vlassa, Săpăturile de salvare de la Iernut, în Neoliticul Transilvaniei. Studii, articole, note, BMN, III, Cluj-Napoca, p. 107-112.

Vlassa 1976e = Nicolae Vlassa, O contribuţie la problema legăturilor culturii Tisa cu alte culturi neolitice din Transilvania, în Neoliticul Transilvaniei. Studii, articole, note, BMN, III, Cluj-Napoca, p. 20-26.

Volschi / Irimia 1968 = V. Volschi, M. Irimia, Descoperiri arheologice la Mangalia şi Limanu aparţinând culturii Hamangia, în Pontice, I, p. 45-87.

Vulpe R. 1957 = Radu Vulpe, Izvoare. Săpăturile din 1936-1948, Bucureşti. Vulpe A. 1959 = Alexandru Vulpe, Depozitul de la Tufa şi topoarele cu ceafa cilindrică, în

SCIV, 10, 2, p. 265-276. Vulpe A. 1964 = Alexandru Vulpe, Cu privire la cronologia topoarelor de aramă cu braţele

„în cruce”, în SCIV, 15, 4, p. 457-466. Vulpe A. 1970 = Alexandru Vulpe, Die Äxte und Beile in Rumänien I, în PBF, IX, 2. Vulpe A. 1973 = Alexandru Vulpe, Începuturile metalurgiei aramei în spaţiul carpato-

dunărean, în SCIV, 24, 2, p. 217-237. Vulpe A. 1974 = Alexandru Vulpe, Probleme actuale privind metalurgia aramei şi a

bronzului în epoca bronzului în România, în RevIst, 27, 2, p. 243-255. Vulpe A. 1975 = Alexandru Vulpe, Die Äxte und Beile in Rumänien II, în PBF, IX, 5. Vulpe A. 1976 = Alexandru Vulpe, Zu den Anfängen der Kupfer und Bronzemetallurgie in

Rumänien, în Les debuts de la metallurgie, IX-e Congrès U.I.S.P.P., Colloque XXIII, p. 134-175.

Vulpe A. 1997 = Alexandru Vulpe, Tezaurul de la Perşinari. O nouă prezentare, în Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, XV, p. 265-301.

Vulpe A. 2001a = Alexandru Vulpe, Epoca bronzului. Consideraţii generale. Bronzul timpuriu, în Istoria Românilor, vol. I (coord. M. Petrescu-Dîmboviţa, A. Vulpe), Bucureşti, p. 214-237.

Vulpe A. 2001b = Alexandru Vulpe, Structuri sociale şi credinţe religioase în epoca bronzului şi în prima epocă a fierului, în Istoria Românilor, vol. I, (coord. M. Petrescu-Dîmboviţa, A. Vulpe), Bucureşti, p. 353-377.


403

Zaharia 1959 = Eugenia Zaharia, Die Lockenringe von Sărata-Monteoru und ihre typologischen und chronologischen Bezihungen, în Dacia, N.S., III, p. 103-134.

Zaharuk 1971 = Ju. M. Zaharuk, Pam'jatki košilovec'kogo tipu, în Arheologija Ukrajns'koj RSR, I, Kiev, p. 180-183.

Zbenovič 1969

= Vladimir G. Zbenovič, Drevnejšie topory v Vostocnoj Evrope, în SovArh, 3, p.135-142.

Zbenovič 1989b = Vladimir G. Zbenovič, Rannij etap tripol'skoj kultury na territoji Ukrainy, Kiev.

Planºa 38. A.B.4.2.4. Topoare-târnãcop de tip Jászladány, varianta Petreºti: 1, Petreºti; 2, Pir; 3, Plãvãlari;4, Poiana; 5, Prundeni; 6, Racoviþa; 7, “Judeþul Sibiu”; 9, Stânca. 1, 4, 7, 8 (dupã A. Vulpe1975, pl. 20/150; 21/154; 22/161A, 166); 2 (dupã Bader 1973, fig. 1); 5, 6 (dupã Petre-Govora 1995,fig. 3/1, 2); 9 (dupã Niþu, ªadurschi 1992, fig. 6). Scara: 2, 3, 9:1/2; 1, 4-7, 8:1/3.

8, Sãcuieni;

1

2 3

4

5

6

7

8

9

Ion Mareº448

Planºa 39. A.B.4.2.4. Topoare-târnãcop de tip Jászladány, varianta Petreºti: 1, ªpãlnaca (?); 2, Teiuº;3, “Transilvania”; 4, Vica; 5 Trifeºti; 6, Voia; 7, Tarcea; 8, Târnãviþa; 9, Vârtop; 10, Vâlcele. 1-4, 6-10(dupã A. Vulpe 1975, pl. 20/151, 153; 21/155, 157-159, 161; 22/168; 23/170).Scara: 5:1/2; 1-10:1/3.

12

3

4

5

6

78 9

10

Metalurgia aramei în neo-eneoliticul României 449

Planºa 40. A.B.4.2.5. Topoare-târnãcop de tip Jászladány, varianta Brad: 1, Albiº; 2, “Arad”; 3, Brad;6, Cãtina; 7, Fundu Vãii; . 1-4, 6-8(dupã A. Vulpe 1975, pl. 23/172, 173;

24/176, 180; 26/190A, 190B, 191); 5 (dupã Roska 1942a, fig. 190/1).Scara: 5:1/2; 1-4, 6-8:1/3.

4, Iclod; 5, Decea; 8, Cernei

12

3

4

5

6 7 8

Ion Mareº450

Planºa 41. A.B.4.2.5. Topoare-târnãcop de tip Jászladány, varianta Brad:2, Dumbrava; 5, Fedeºti; 6, Gãleºti; . 1, 4 (dupã Monah/Iconomu1993, fig. 1/1, 2); 2, 3, 6 (dupã A. Vulpe 1975, pl. 25/183, 187, 188); 5 (Coman 1980, fig. 95/2); 7 (dupãDumitraºcu/Manea 1978, fig. 1).Scara: 1-7:1/3.

1, Podolenii de Jos;3, Micoºlaca; 4, Moldova; 7, Dobriceni

1

2 3

4

5

6 7


Planºa 42. A.B.4.2.5. Topoare-târnãcop de tip Jászladány, varianta Brad: 1, Moþãþei;3, Rupea; 5, Sânpetru German; 6, Sebeº; . 1-7 (dupã A. Vulpe 1975,

pl. 23/175; 24/181; 25/182; 26/190, 192; 24/194).Scara: 1-7:1/3.

2, SânnicolauRomân; 4, Sohodor; 7, Satchinez

1

23

4

5 6 7

Ion Mareº452

Planºa 43. A.B.4.2.5. Topoare-târnãcop de tip Jászladány, varianta Brad: 1, Sfârnaº; 2, Timiºoara;3, “Transilvania”; 6, 7, Vãrd; . 1-8 (dupã A. Vulpe 1975,pl. 23/174; 24/177-179; 25/186; 26/189, 193; 27/195).Scara: 1-8:1/3.

4, Viiºoara; 5, ªmig; 8, “Fost judeþul Turda-Arieº”

1

2

3

4

56

7 8


Planºa 44. A.B.4.2.6. Topoare-târnãcop de tip Jászladány, forme speciale: Bogdãneºti; 2, Gãbud;3, Otomani; 9, Sânpetru German. 1-5, 7, 9(dupã A. Vulpe 1975, pl. 27/196-201; 28/202); 6 (dupã Costea/Coºuleþ 1989, fig. 3); 8 (dupã Bader 1973,fig. 3). Scara: 8:1/2; 1-4:1/4.

1,4, Fundu Vãii; 5, Corneºti; 6, Moeciu; 7, Vãrd; 8, Cãrãºeu (?);

5, 7, 9:1/3;

1

2 3

4 5

6

7 8 9

Ion Mareº454

Planºa 45. A.B.4.2.7. Topoare-târnãcop de tip Jászladány, variante necunoscute: 1, Alba Iulia; 2, “JudeþulArad”; 3, “Bihor”;4, Cuciulata; 5, Mediaº; 7, Satchinez; 9, Târgu Mureº (?);

11, “Transilvania”; 12, Adâncata. 1-11, 13 (dupã A. Vulpe 1975, pl. 28/204, 205, 207-212;29/214-216, 216A); 12 (dupã Niculicã 2001, fig. 10). Scara: 12:1/2; 1-11, 13:1/3.

6, Cetea; 8, Mociu; 10, 13,Turdaº;

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1112

13


1

2

3

4 5

6

7 8 9 10

Planºa 46. A.B.4.2.7.A.B.4.3. A.B.4.4.

Topoare-târnãcop de tip Jászladány, variante necunoscute: 1, “Bihor”; 3,Vãdurele. Topoare-târnãcop de tip Kladari: 10, Roºiori. Topoare-târnãcop de tip TârguOcna: 5, “Bucovina”; 7, Ocna Sibiului; 8, Odorheiu Secuiesc; . 1, 2, 4,6-10 (dupã A. Vulpe 1975, pl. 28/206, 213; 29/217; 30/225, 227, 230-232); 3 (dupã Lakó 1979, pl. III/2).Scara: 1, 2, 4-10:1/3.

2, Voia (?);

4, Crãciuneºti; 6, Brãteºti; 9, Jibert

Ion Mareº456

Planºa 47. A.B.4.4.A.B.4.4.1.

Topoare-târnãcop de tip Târgu Ocna: 2, 4, 6 Târgu Ocna; 5, “Fost judeþTrei Scaune”; . Fragmentul de topor de laCucuteni: 1. 1-6, 8, 9 (dupã A. Vulpe 1975, pl. 29/219-222; 30/226, 228, 229; 31/234); 7 (dupã V. Criºan1994, pl. I/6). 7:1/2; 1-6, 8, 9:1/3.

3, “România”;7, Sândominic; 8, Piatra ªoimului; 9, Orosfaia

12

3

4 5

6

7 8 9


Date post:	23-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	dana
View:	241 times
Download:	12 times

Ion Mares Metalurgia Aramei

Documents