Studiul 8 pentru 21 februarie 2015

Egalitatea dintre oameni (Proverbe 20:9, 12)

Statornicia în viață

(Proverbe 20:6)

Nădejdea în Dumnezeu (Proverbe 20:17, 20-22; 21:5-6)

Mila (Proverbe 21:13; 22:16)

Educația corectă (Proverbe: 6, 8, 15)

Cuvintele de înțelepciune deținute de Proverbe 20, 21 și 22:1-16 ne indică parametricare trebuie să ne ghideze vița noastră cotidiană:

În ce aspecte primordiale suntem

toți egali?

«Urechea care aude şi ochiul care vede,

şi pe una şi pe celălalt, Domnul le-a făcut.» (Proverbe 20:12)

«Toți oamenii sunt creați egali» (Tomas Jefferson, Declarația de independență, iulie 1776).

În ciuda diferențelor de rasă, mărime sau gen, fiecare dintre noi suntem egali, deoarece toți am fost creați de Dumnezeu (Fapte 17:26).

În ce alte aspecte,

deasemenea, suntem egali?

«Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul

meu”?» (Proverbe 20:9)

Păcatul este un cancer care ne afectează pe toți (Romani 3:23).

Asta ne face egali și în nevoia de un Mântuitor care să ne scape din păcatul nostru.

Aici apare diferența: numai cel care îl acceptă pe Isus ca Mântuitorul său va fi creat din nou pentru viața veșnică (2Corinteni 5:17).

«Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?» (Proverbe 20:6)

A fi lăudat pentru o faptă bună pe care o faci este bine, dar, cum e cu celelalte fapte din viața ta? Te pot lăuda și pentru ele?

Nu o faptă unică și senzațională de dragoste va demonstra calitatea înaltă a relațiilor noastre, ci larga și constanta serie de mici acțiuni pe care le facem zi de zi, cu răbdare și regularitate.

Eu trebuie să spun celorlalți cât de bun sunt? Din contră,

«Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci.» (Proverbe 27:2).

«Oh, câți așteaptă oportunitatea dea realiza o lucrare mare și altruistă,dar, în același timp nu acordăatenție dificultăților mici pe careDumnezeu le trimite zi de zi pentrua-i încerca. Aceste lucruri mici dinviață sunt cele care dezvoltă spiritulbărbaților și al femeilor și determinăcaracterul. Nu pot neglija acestemofturi și să așteptăm ca omul săfie pregătit să înfrunte încercărilemai dure când în sfârșit le vaînvinge.»

E.G.W. (Cada día con Dios, n.t. Zi de zi cu Dumnezeu, 15 mai)

«Mâncarea obținută prin înșelătorie este dulce omului, dar, după aceea, gura lui va fi plină de pietriș.» (Proverbe 20:17 NTR)

Încălcarea Legii lui Dumnezeu pentru a obține repede ceea ce se dorește, pare să fie avantajos în societatea noastră actuală… dacă privirea noastră este fixată numai la puținii ani pe care-i vom trăi aici.

Dacă tânjim la o viață veșnică, trebuie să ne exercităm deplina încredere în Dumnezeu, să-L ascultăm și să așteptăm, lăsând în mâinile Sale lucrurile pe care nu putem sau nu trebuie să le controlăm. În versetele 20-22, ni se dau exemple concrete cu privire la acest aspect.

«Dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. O moştenire repede câştigată de la început, nu va

fi binecuvântată la sfârşit.»(Proverbe 20:20-21)

Sunt părinții tăi bogați și îți dorești să moară pentru a-ți primi moștenirea? Acesta este doar un exemplu pe care Solomon ni-l prezintă pentru a ne face să ne răzgândim din gândurile neînțelepte de a primi bunuri repede (fraudulos), pentru că nu pot să fie nicidecum binecuvântări.

Să ne încredem în Dumnezeu că El ne va da ceea ce avem nevoie la momentul pe care îl consideră oportun.

MOȘTENIREA

«Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!”

Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. »

(Proverbe 20:22)

Când avem nevoie să ni se facă dreptate pentru doleanța comisă împotriva noastră; când strigăm după răzbunare... Să ne încredem în Dumnezeu; el ne va răzbuna.

Și, cât timp ne încredem în El, suntem invitați să fim miloși cu ofensorul. În acest fel «vom aduna cărbuni aprinși pe capul lui» (Pr. 25:22). Poate, pe parcurs, îl vei salva pe dușmanul tău, învingând răul prin bine. (Rom. 12:21).

RĂZBUNAREA

«Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga.» (Proverbe

21:13)

«Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi

va duce lipsă.» (Proverbe 22:16)

1. Pentru Dumnezeu. Dumnezeu consideră faptele de bunătate față de sărac realizate față de El însuși (Prov. 19:17;Mat. 25:35-40).

Mila cu care îi tratăm pe ceilalți este etalonul după care ni se măsoară caracterul (Luca 10:26-37)

2. Pentru sărac. Atât săracul, cât și bogatul au fost creați de Dumnezeu (Prov. 22:2); așadar, săracul este la fel de demn de atenție precum este bogatul (și mult mai în nevoie decât acesta).

De ce trebuie să fim miloși?

«Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de

la ea.» (Proverbe 22:6)

«Prin felul vostru de a proceda cu cei mici puteți, prin harul lui Hristos, să le modelați caracterele pentru viața veșnică.» (E.G.W., Căminul adventist, pag. 305)

«Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui

este gata.» (Proverbe 22:8)Ceea ce lăsăm pentru posteritate este deasemenea parte din parametrii care trebuie să ne conducă viața noastră cotidiană.

Solomon compară educația cu semănatul. Ceea ce plantăm în fii noștri, amicii sau vecinii, își va da roadele la timpul potrivit; fie pentru bine, fie pentru rău.

«Când sămânța secerată produce unseceriș, aceasta la rândul ei este din nousemănată, atunci recolta va fi și maimare. În relațiile noastre cu alții, legeaaceasta se dovedește a fi valabilă. Fiecarefaptă, fiecare cuvânt, este o sămânță careva aduce roade. Orice faptă de bunătate,de ascultare, sau de lepădare de sine, seva reproduce și în alții și, prin aceștia, maideparte în alții… Astfel, semănatulbinelui și răului continuă să aducă roadepentru prezent și veșnicie.»

E.G.W. (Parabolele Domnului Hristos, pag. 85)