INUL XXXIX. - «0. 39. 2 lei exemplarul Duminică 7 Octombrie 1923

Universul Literar — PREŢUL ABONAMENTULUI In tară: pe nn an 100 lói. In străinătate pe an an 200 lei. —

Cu ocazia împlinîrei a 100 de rrr efefa moartea lui Gheorghe Lazir, amin* tirea marelui dascăl a fost slăvită în toate colturile Românimei.

UNIVERSUL LITERAR Dumj iţea i Octombrie Г.Ш,

JLi Ы&нйыі «4« W ш s a d № « d

Mulţi dintre cei car* sfidează şi oa­meni şi vremuri, abili eclilibrişti pe; coarda împrejurărilor şi Întâmplări­lor vieţii, îşi făuresc, nemurirea p4e so*-ciul prostiei швагш*.

î>ar frtatmle acestea t o t vremea ie •roade cuneîndurătoarele-i sentinţe de dreptate — acea dreptate ce se con­fundă cu însăşi legile fireL Şi astfel statuile acestor vremelnici „nemuri-^ tori" se năruiesc. scobite de valul ne-cruţăl©arei uitări.

Dar s u n t pc.lujne <şi expresiuni ce­reşti, a căror chemare se cere împlini­tă pe pământ , şi care se zăvoresc de bună voe între zidurile de carne şi nervi ale fiinţei pământeşt i .

Acestea pot lua chip de cerşetor sau nofeilă înfăţişare de prinţ, iar- da­că, în geometria socială a lumei şi a

•vieţei, sunt puncte microscopice-rşi u-mile, ele lasă. de sigur. — urme a-dânci după ele — ca orice horbotă' de raze — dar trec totuşi neînţelese de contemporani. '•

Ace.srt.ora doar faptele le înaltă sta­tut, fapte lapidare ce suni ca blocuri­le de Carară şi se aşează singure ca să întocmească soclul şi imaginea sculptunrlă.

Dar aceste statui nu si au pe bule* varde ci trăesc în s-nflct-ul unuia şi

T H E O D O R E Г)Н fi AK VILLE

La Cannes în salonaşul unei viile ale cărei ferestre deschise |K>rniitsă se vadă şi să se audă r ú n t á n d marea- al­bastră cu valurile de sain-, miss Amy, miss Deborah şi mis? Ellenőr, rămase singure, în vreme ce părinţii lor asis­tă 1« o recepţie la lordul Norris, iau ceaiul pentru a. se distra. O ! bunătă­ţile care umplu faţa de masă. pe care ceaiul fumegă în ceşti micuţe şi scum­pe împodobite cu tot felul de imaaini stranii. Icre negre, galantine, pui frţpţi, fripturi reci, sandwichiri se în­grămădesc în umbra unei şunci uria­şe, a cărei coloare desfăşoară în game armonioase toată simfonia rozului

Şi mai roze încă sunt cele trei miss, tinere aproape copile, dar înalte şi bine făcute asemenea unor nimfe de Rubens, superbe, colosale cu părul lor blond ondulat şi ale căror trupuri conştiincios hrănite cu cărnuri sucu­lente, inspiră ideia unor îîorî sau unor pensiei coapte. Şi liniştite fără să se întrerupă o clipă, fecioarele acestea fericite devoră fonte bunătăţi le cu care. e încărcată masa. şi vorbesc de Iubirile lor.

— Da. zîse^Qcboral). îl iubesc me­reu pe scumpul meu Edeard Novei, căci e înalt ca. rtm, alb şî trandafiriu şi fără un pic de гшюЬвфа, Seamănă atâ t de mult cu o fată în cât în Poly-nesîa. o regină a fost cât p'aci să-1 mă­nânce, şi cea mai uşoară adiere de

altuia, în duhul colectiv al unei ţărî . Oamenii acestei chemări se t rudesc

nebăgaţ i în seamă, muncesc pentru binele luni ei şi se pierd în urmă ne­ştiuţi de semenii lor.

De aceia. în chip firesc m ă întreb eu. câte odată : Ce se va alege de a-tâ tea statui ce împodobesc pieţele şî bulevardele noastre ? . Câte dan ele vor desfide veacurile şi care va mai fi privită şi înţeleasă de urmaşi din urmaşii strănepot lor noş­tri ?

:,'md n u n-e-au ajuns decât uui'lwe şi vagi lumini, nelămurite linii, din gloriile ce odinioară plirtau numele de Horner. Shiddlanto, Valmiki fi ïiHii. ce schilodenii de linii vor rămâ­ne din statuile de azi peste o mie de ani ? .

la tă sinteza înfurnurărci umane. Nu-i mai bine oare să-ţi împlineşti

destimaL лш-і mai estetic .şi mai e-tic să ira eşti luptând cu modestie., dar energic, ca să împrăştia pe lume t o t binele ce 1-a sădit aiul în temni­ţa de lut în care se sbaho sufletul tău. ca pasărea de "munte într 'o colivie ?

Cel puţin vei fi sigur că fa piele tale vor fi blocuri din care se cioplesc ce­le mai mândre statui .

vânt îi resfiră părul lui fin. Şi tu Kl-lenor eşti toi a-'ât du îndrăgostită de pianistul tău ungur. -

— Da, zise Ellenőr, mă prăpădesc după aerul lui trist aproape fatal. Mu­zicii îl doboară şi-1 copleşeşte. Când cântă Ia picin suspinele ins trimite ni u-lui par că ţâşnesc din pie})tul lui şi ai crede că el însuşi ost o un pian. M;ă in-i eresez de e] pentru că în orice clipă ai impresia că moare — şi a.sta în ce mă deosebesc de sora, mea Amay.

. Căci cei ace îi place ei la sir William» Sidney e că locotenentul acesta d" cavalerie înăbuşeşte un cal între p-i-r prle sale. şi cu două degete îndoaie •© piesă de aur. Dar nu este singurul ca­r e poate săvârşi atari lucruri.

— O ! zise Amy nu-1 ioafl c numai pentru atât . Dacă am înţeles să-mi fac dintr'ânsul un ido! e cu totul pen­tru alt motiv. M'a oprit să fac pe co­cheta cu vărul nostru Anfonv, şi. fi­indcă nu-1 ascultasem, pe când m*ai întâlnit sin cura pe scară, mi-a i ras o palmă zdravănă, care rai-a produs Щ încântare nespusă, şi iată pentru -ce fl ador.

Vorbind astfel miss Amy. înalţă o-chi spre cer şi bea din nou o ceaşcă parfumată de ceai. în vreme ce miss Deborah şi n iks Ellenőr golesc o far­furie de sandwiciuri,

T r a d . de Ccnst . A. I . GMca

F U L G I D E S O A R E

P e întinsul cer, albastru, covor} făr'de sfârşite ; în noaptea lor adâncă* dorm stelele greoi ; tăcerea să răs­frânge ca o ba t i s tă t i doliu, şi 'n lumea ei ne cliîamă, pe unul, dintre noi...

E drumul greu şi noaptea ne-a-meninţă cu frică, strigoii, s tau Ia pân­dă, pe margini de hotare. . . Pr in valul de'ntuneric, ori cât de îndrăzneaţă, n'ajunge pân Ia tine. duioasa mea cântare. . .

Se cade dar. prin spuza greoiului tă­ciune, tot eu. să-ini -dopau paşii — tot ea să răscolesc, şi pă tura tăceau şi pânza cătrănită, şi t inda ce se aba tu spre cei cari iubesc™

Prietenă, 'nfăşbară-ţi şi umerii şi fruntea., cu fire de beteală !... De-o fi s'ajimgi in zori : din tainica-ţî dor-mire te-or deştepta cocoşii, şi blânda parfuniare din neadormite flori».

De braţ, te va cuprinde, năd-ejdea mea târzie : şi naşii tăi, pornivor spre alei necoi'ceta! e. ca să'npJel im poves­tea iubirilor senine, şi'n suflet -să se aştearnă: „Romanţe neeân ta te" . -

De vânturi , legănată plăpânda V rourare, sub valul dimineţei, pe flori ee va aşterne 1 : dând sfânta răcorim, nădăjduh-ц noastre, plecată să se în­chine credinţelor eterne.«

Şi marca şi văzduhul, şi-alba.slrn din albastrul tomnaticului cer, îşi va 'ndrepta privirea, spre noi. tăinmitoa-re, ca să'nţeleagă ющггаі, că 'dragos­tea-]' ţesută : din cântice, din vise, şi din parfum de floare...

Şi rătăciţ i prim besna, tăcutelor meleaguri ; copil cu ochii do zâmbet, şi t rup mlădiilor ; vom înălţa spre ce­ruri , cântări de osanale, iubirii ce na cheamă, cu glas neperi tor...

( i e o r j ţ e X i i t z e e e n

J

ét NOCTURNA

Pe lacul cu-ape de smarald Se scaldă Luna îremurâit<l . Şin unda valurilor şir Adie leneş un zefir Ca şi un dor, cu şi un gând In blânda adiere-a lui Aduce lin, adormitor, Şoptir* din codrul de argint, Parf umuri dulci de margarint Ca şi un gând, ca şi un dor. E pace sfântă pe pământ ; Doar câte-un greer când şi când. Mai fredonează câte-un câni, Cél ia zefifuşor plecând Ca şi un dor, ca şi un gând.

St . П е І а с а т р К м

Dum nieă 7 Octombrie 1923. UN V. RSkJt LITERAR

ViNE TOAMNA! Printre pomi aleargă vântul liberat din închisoare Şuerând o doină tristă — Cântecul de 'nrnormântare — Al frunzelor vestejite care troenesc pământia ; Suerând o doină tristă printre pomi aleargă vântul.

Soarele de acum în cale'i zilnic îl acopăr norii, ŞVn şireaguri tot mai dese, ţipând trist, se duc Cocorii. Vine Taomna! Vine! Vine! Corbii croncănesc pe su-r Plâng şi ei de bună-seamă, bunul timp care s'a dus.

Toamna vine ! E aceiaş : brumă, vânt şTploae rece" Toamna vine! E aceiaş; Toamna vine. toamna trece, Numai noi pe calea vieţii tot luptându-ne în van, Ne .ясЫтІіапг pe zi ce trece, ne schim,băm din an în an!

Ne schimbăm pe zi ce trece, ne schimbăm în voia sorţi* Ca pe frunze 'ngălbenite ne tot poartă vântul morţii. Ne tot poartă vântul morţii prin tăriile albastre Vine Toamna! Toamna vine şi în su fel ele noastre, l

\ loan fh. Ion Hotarele

Strălucirea Sarei Bernhardt Un mare scriitor, admirator al ma-

reî artiste franceze, scria., despre Sa­r a h : „Sunt dintre acei cari plâng în ea pe incomparabila prietenă. Ea a-vea în afecţiune simţiri de geniu, ca şi în ar ta pe care a nemurit-o şi ilus­trat-o".

Socotesc că nimic nu poate fi mai drept, mai profund, de cât aceste câ-te-va cuvinte^care caracterizează su­fletul mare generos, sublim. — potir sfânt de înalte şi nobile simţîminte, —- precum, şi geniul aceleia care a fost Sarah Bernardht şi pe care pos­teritatea o va eterniza, împodobind--^ eu propriul şi uriaşul ei geniu.

In adevăr, Sarah strălucea... Put-o-* rea ei de ademenire precum şi imen­sul ei farmec, erau neţărmurite. . . Când vroia să placă, şi ea vroia acest lucru totdeauna», se rasliân^eft din zâmbetul ei, din privirea ei. din vocea oa, din princiarele salo gesturi, nu' ştiu ce farmec magnetic care fermeca şi captiva inima.

Erai sub puterea fascinaţiei afces* lei creai uri. născută pentru arfă şî pentru frumuseţe, care. răspândea în" mod magistral în jurul ei lumină şi viaţă...

Admirată, adorată, cunoscând toa­te farmecile gloriei, ea ştia să răniâio simplă în prietenie, şi mulţ i din ar­tişti, scriitori, oameni de ar tă nu pu-tea-vor să uite şi să nu-şi amintească fără emoţie ceasurile neuitate petre­cute iâugă ea, sau în preajma ei.

Mie mi-a plăcut puterea iradiantă \care se degaja, din toată fiinţa ei şi suverana autori ta te a spiritului ei combativ şi pasionat, veselia, dintr 'o^ dată. t ransforma pe această prinţe­să de legendă într 'o femeie aproape copilări Lu-că. gata să râdă 'nevinovat . Mă uimia şi mă fermeca expresia de fimiditaia care, câteodată, apărea,

'uîmindu-te, pe faţa ei regească şi vo­cea de aur cu care sublima Sandi re

leva lucrul acesta surprinzător: „Sunt 0 mare t imidă".

De ai fi văzut însă în ea pe minu­na ta artistă, pe mama pasionată a lui Maurice, pe bunica înduioşată a frumoasei Lysiana, pe buna damă de la Belle-Isle, pe s tăpâna casei din bu­levardul Percire, pe directoarea tea­trului purtându-i numele, său pe ins­piratoarea poeţilor, un lucru uimia la ea : puterea ei fluidică, acţ iunea sa însufleţitoare. Ea era numai soare ; în contactul cu ea, cei slabi recăpă­taţi încredere, inimile se deschideau... Sarah orcia Frumuseţea în viaţă ca şi în Artă, şi ar fi inventat prietenia dacă prietenia n 'ar fi existat în lum« şi pe Pământ .

1 Exista fanatism în adoraţia ce i-se-arăta . Sarah ţinea în jurul c u o curte întreagă, şi intimii săi o idolatrau, se temeau de ea şi primeau totul de la ea. Dospotă, gingaşă, violentă, duice spirituală, felină, ea dădea tuturoî^a-ceora ce-i erau în preajmă, impresia unei flăcări vii lângă care te^simţiai mul ţumit^să te încălzeşti. En ori-ce făcea, în ori-ce apunea, acea rasă, a-cel simţ al atitudinei care o făcea în mod suveran armoniaşă.

In fiinţa ei întreagă; vibra armonia. Viaţa-î. în cele mai mici amănunte , era artă, ş>i fiinţa ei artă. D-na Ivon-ne Saroey, corespondenta revistei franceze: „Les Annales', vorbind într 'un ultim şi recent număr al aces­tei reviste, de Sarah, descrie episodul uni întâlniri, cea dintâi, cu Sarah. O vizitează acasă, în momentul precis

când Sarah începuse să dejuneze. E-rau totuşi, trecut tie orele două, din zi. 0 rugă să intre, şi d-na Sarcey ră­mâne uimită, de sl răiucirea acelei mese~farliliaiă. încărcată de flori şi de dejunul ei; servit somptuos şî de­licat. Stând în capul mesei în t r 'un fotoliu heraldje. fiind servită cea din­

tâi, Sarah era regina după care invi­ta ţ i i ci îşi modelează pofta lor da» mâncare, sentimentele şi conversa­ţia lor... Servitorii treceau ca niştg umbre, pândind o privire, dispărând ia un simplu gest al ei, şi toată asis­ten ţa respira o atmosfera de adora­ţie cu totul specială... Sarah, foarte obişnuită cu acest ceremonial, nu dă­dea atenţie la acestea, şi de îndată, cu minunata sa pricepere, vedea sta­rea spiritului asistenţei şi-şi punea toa tă graţ ia şi cochetăria să o captb veze... Căci ea, printre atâtea allcio daruri ce avea, avea şi pe acela de a exalta toate formele prieteniei. Ştia să cucerească inimile şi ^ă le păstre­ze. Pu te rea strălucirei ei era atât de mare în cât anii trecură peste eu fără să pară, adăogand numai coroanei sale de aur, aureola 4 câtorva fire de argint. P â n ă la sfârşit, ea şi-a exerci­t a t prestigiul asupra mulţimei. S'a văzut acest prestigiu (uimitor) în ziua înmormântărc i sale, când un ...„popor întreg i-a făcut un cortegiu de iubire. Niciodată, spune mai departe, d-na Sarcey nu va ui ta entuziasmul care domnea la Universitatea Analelor de îndată ce Sarah trecea pragul. Femei tinere, fete tinere, cu braţele încăr­cat de flori, aşteptau să treacă, cer-şindu-i o privire, cu ofranda buchete­lor ei dulci, prietenoase, cu zâmbetul ei, care era o lumină, inobila aceste spontane manifestaţii .

Nimeni nu ştia ca ea să primiascâ o floare, omagiul unei sărutări pe mâna ei întinsă, sau timidul murmur al unui compliment. S'a făcut dovadă de aceasta în ziua faimoasă când d-l René Viviani, prim ministru al Fran­ţei* atunci, sărbători descernarea Cracai de Onoare la palatul „Anale­lor" şi pronunţă ambasadorei cuvân­tului francez, unul din cele mai miş­cătoare discursuri, pe care l'a pro­nun ţa t acest eminent şi maestru ora-' tor bărbat de s ta t francez. Sub un baldachin înflorit, ilustra artistă, mo­destă şi heratică, cu ochii plini de vis, asculta cum ştia ea să asculte. Cu corpul mlădios nemişcat, aproape ne­material, lăsa feţei sale aristocratice, munai, să răsfrângă splendidele, mă­reţele şi multiplele expresii ale gân-direi... Poeţi , artişti, defilară în faţa ei, depunând la picioarele ei străluci­toarea jerbă a admirat 'e i lor, pateti­cul omagiu al talentelor lor... Şi di­vina Sarah a simţit acest îndelungat farmec primind valurile de sonete, rondele ş ; balade oelebrându-î gloria, cu o graţie imperială. Regina atitu-dinei şi prinţesa gestului, după cum! a numit-o unul din m a i u ei poeţi şî admiratori , celebrul autor al lui UAi­glon pe care Sarah 1-a nemurit , Ed­mond Rostand, — ea aruncă încă dată, din atâtelea ori, peste acea mul­ţ ime fermecată, prestuil farmecului său, şi căldura Soarelui s i t t ! S'a spus totul, s'a scris totul despre Sarah.; Ea era demnă de aceste omagii venita din ţări îndepărtate, de această ex-oloziune de admiraţie populara, de a*

- Nr. 39. JN1VERSUL UTERAR Duminică 7 Oc o no ,e 11)23

cest fanatism naţional, Ea care a fost; cavalerul Frumuseţe!, marea preo­teasă a Poeziei, .şi regina Albinelor,-— regina cu zborul splendid în azur.

Nimeni n'a muncit mai mult de cat ea, nici cu o sârguinţă mai nobilă, nici cu o mai tânără exaltare. E a a fost curajul însuşi, şi poate câ- în a-cost curaj terbue să se caute secretul sirălucu'ei 'sal. Căci aceasta mare fe­meie celebră cu drept cuvânt, a cu­n o s c u t cele mai dureroase tribulaţii şi cele mai de temut încercări.. E a a s t răbătut cu fruntea sus catastrofele şi, durerile şî totdeauna, „cu toate a~ cest e a a muncit .

D-na Sarcey, relatează, cu adâncă înduioşare, ultima ocazie când a vă-z-ut-o cu câte-va zile'înainte de a mu­ri. Sarah i-a manifestat marea priete­nie do a o chema la ea ca să se scuze de a nu putea ţine conferinţa pe care o promisese „Universiţaţei Anale­lor". Ca să sfârşesc, voi reproduce, textual, ultimul pasagiu, din articolul d-nei Sarcey asupra marei artiste :

, ,0 ştiam foarte bolnavă şi m ă aş­tep tam să o găsesc odihnindu-se, în-' t r 'un pat moale şi parfumat. Care n ' a fost uimirea mea zărindu-o în faţa căminului încălzit, slăbită şi palidă, s t ând drept totuşi în fotoliul larg. slă­bită de sforţarea de a se ţine în pi­cioare... l-am luat mâinile slabe în mâinile mele: mâinele ei erau muiate cu o sudoare rece de agonie; şi, cu toa te acestea., ochii ei, plini de lumi­n ă şi de voinţă, străluciau încă într 'o faţă de mort.. . Acest spectacol su­blim şî sinistru m'a zdrobit de uimire si de admraţie. . . Sarah, marea Sarah, îmbrăcată cu o roche de satin roz-gin-gaş, cu părul aranjat după moda se­colului 18-a, cu gura crispată de un zâmbet dureros, cu un trandafir viu la corsaj, Sarah lucra... şî, ca pentru a se scuza, ea spuse-cu acea voce care e ra ca un val 'de aur :

— înţelegi, scumpă doamnă,-aceas^ ta, pot să o fac. acasă la mine. Opera­torii vin să întoarcă filmul în odaia mea ; însă conferinţa asupra lui Ros­tand mi-e imposibil să ţiu. Ar trebui să ies, şi doctorul m ă opreşte...

„Minunatul ei cap se plecă ca isto­vit de oboseala cuvintelor spuse, mâi-nele îi căzură inerte, şi ochii ei mi­nunaţi , — ochii Samaritoncei, ai Vul­turului, a Princesei îndepăr ta ta , — vorbiau încă; gura încercă să zâm­bească,-cu toate acestea..." ! P â n ă în pragul morţei, această ge­nială creatură vroia să dea mierea , -sforţarea, şi dumnezeiasca sa inimă"... E a strălucea peste v ia ţa ei, încă, deja legănată de eternitate !:..

Petra T. Gftdel

O n frumuseţ i le B a s a r a b i e i

leaturile si văile basarabene.-Ciobanii O altă frumuseţe a Basarabiei sunt

dealurile şi văile ei. Tot mijlocul Ba­sarabiei şi partea spre mează noapte noapte a ei este un şir de dealuri şi de văi, în adâncul cărora lucesc în zilele de soare, ca nişte oglinzi de bronz a-pele iazurilor. P e aceste coline, pe lângă arături şi livezi sunt şi nesfâr­şite locuri nelucrte, câmpur i de păşu- . ne, pe care'şi găsesc hrana mii de tu rme de oi. - x

I n t r V vreme în Baisarab.ia creşterea vitelor a fost din cele mai de vază în- ' deletniciri ale oamenilor, dar cu tim-

-pul s'á măr i t munca pământului, ş i locurile slobode de pământ s'au mic­şorat şi astăzi a rămas îmiiinţă doar. creşterea oilor, o bogăţie a ţ inutului .

Tipuri din Basarab ia .— B ă i a t d e 1 » a n i c i o b a n .

Nimic ma î pitoresc de cât turmele de oi pe aceste dealuri nesfârşite şi cu rarele colibe şi ocoluri ciobăneşti în t imp de vară ! Aci în largul naturei t răesc to t tim^

pul cald oamenii şi vitele în plină1

înrudire cu bogăţiile firei înconjură­toare. Ciobanii întruchipează nu nu­mai o meserie dar un neam deosebit de oameni, căci din t a t ă în fiu şi-au lăsat unul, altuia îndeletnicirea a-oeasţa. După cum ei păstoresc vacile le zic văcări, boii, buari şî viţeii mai mici de .doui ani şî în deobşte vite m a i tinere — le zic tomazlicart.

Nu cunosc nimic_ alt-ceva do câb meşteşugul lor, dar în el au multe cu^ noştinţe despre viaţa sî bonlele oi

lor, care bine înţeles n ' au nimic asă« mui tor cu învă ţă tura crescătoriei ra-

' ţ ionale de vite. Ciobanul basarabean e cel ma i ш ф

dest dintre oameni, ei-se mul ţumeşte cu mămăliga,- laptele şi brânza lui şi nu le schimbă pe nimic în lume. Du­pă cum a păs t ra t obiceiul hranei aşa'l păstrează şi pe acel al portului. Brâul de piele, care e lat şî cuprinde o sumai de despărţi turi în care e toa tă averea şi apărarea lui, căci în el poar tă în^ fipt şî cuţi tul său, e lucrat deseori fru­mos cu încrustaţ i i în a ramă . Cămaşa şi cojeul se schimbă după anotimp/ iar căciula o par tă şi vara şi i a m a .

Meşteşugul său ciobanul îl invaţ t de la vârs ta de 10 ani şi deseori mt

Tipuri d in B a s a r a b i a . Cioban b ă t r â n

băeţaş de 11-12 ani are sub paza lui 100 şi mai bine de oi. 1

Şi meşteşugul său ciobanul şi'l păs^ t rează până în adânci bă t râneţe tră^ ind una din cele ma i monotone vieţi* Singura lui desfătare e fJueruLdin care doineşte când sufletul lui se ш і г pie de jalea şi dorul unei vieţi mai bune pe care n ' a t ră i t 'o nici o dată\ dar pe care şi-o închipuie că trebua să fie unde-va şi când-va.

Ciobanul n 'are de alt fel mei tim> piui să se plictisească. Aşa monotonă şi vecinie neschimbată ziua lui estqf -"ecinic prinsă de lucru.

P e lângă paza oilor care e obositoa­re, căci ele trebuiesc urmări te .mereu* ciobanul trebue de 3 ori ne zi s i n m b

Duminică 7 ucíombrie 1923. UNIVERSUL LITERAR Nr. 39. — 5

ga oile, adunându-leJa stână. Laptele cules trebuie prefăcut în brânză, cea ce iar cere de lucru.

Nopţile nu sunt nici ele liniştite. Se Strecoară des'lupii, vin şî musafiri ne-cloriţi şi ciobanul trebuie să fie mereu. la pândă. ' -r- Aşa, că pitorescul vîeţei lor în li­niştea, văilor şi dealuri lor 'Basarabiei im este aşa de plăcut, au şi ei nevoile

plăeşiî lui Ştefan Vodă şi poate că ei şi trăesc aceaşi viaţă pe care au dus'o şi acei cari au păstorit pe vremea domnului Moldovei. i :

Şi ei au mai păstrat , . şi cântecul moldovenesc, doina pe care au învă-ţa t 'o de Ia moşi strămoşii lor şi-lor li se datoreşte că Basarabia- a păs t ra t înfăţişarea ei moldoveneasca.; • Când vezi colibele "şi ocolurile lor

Tipuri d i n B a s a r a b i a .

lor, durerile lor, grijile lor. De aceea nu e de mirare că în notele domelor lor e a t â ta durere ca şi cum ei ar fÍ cunoscut toa te durerile şi suferinţele restului omenirei de care sunt aşa de depar te . • •• vi--**-- i t e Ş g ^ î t - - - « i a 1 Dar cea ce au păs t ra t ciobanii ba-sarabeni este l imba moldovenească. Graiul lor a rămas acelaşi şi eî vor­besc aceiaşi l imbă pe care au vorbit

Ciobau t â n ă r c â n t â n d d in f luer . " . - / . ' • .

pe 'dealurile Basarabiei, când auzî cântecul fluerului lor şi auzi graiul lor dulce simţi că toa tă înstrăinarea de un veac n ' a schimbat cea ce de veacuri a fost aci românesc şi cu bucurie priveşti la aceşti simpli pro­ducători de bogăţii şî ocrotitori aî u-n u \ t recut îndepăr ta t şi sfânt.

Dr. I . Dnse ian

Băuturile de dragoste U n mijloc foarte în t rebuinţa t îr£

t recut pen t ru a inspira şi a m e n ţ i n e ' dragostea unui sex pentru altul a foisfc" „băuturile de dragoste". • i : /

Poetu l r oman Lucreţhi a 'a sinucis în t r 'un paroxism genital produs de o bău tură de dragoste. O aceiaş vrăji­torie a făcut pe Lucullus să înebui-; nească.

I n evul mediu comerţul cu praür* rde şi-băuturile de dragoste era foar­t e înfloritor, exercitat fiind în special de şarlatani sub scutul vre-unui g rad medical dobândit aşa cum se dobân­deau pe atunci, adică to t prin şarla­tanii şi solomonii. Pre ţu l acestor bă­utur i -r- otrăvitoare atunci când nu erau complet inutile — era totdeau­n a ioare ridicat-şi adese ori întrecea! orice măsură .

Shakespeare rie a ra tă pe Othello;

acuzat că a câştigat dragostea Des-dembnei prin formule magice şi bă­u tur i pirbcurate de şarlatani.

De altfel până acum vre-o 40 anî, :

în F ran ţa , erau judecaţi şl condam­

naţ i o mulţ ime de şarlatani care viri« deau „orvietan", misteriosul elixif, care avea darul să fcransforme'în mu? naivi tatea oamenilor. t

Credinţa în puterea unor anumite substanţe animale sau vegetale, îri dragoste, a dura t şî va ; ' dura câ t lu-т е д căci e firesc, ca a tâ ta vreme cât va dăinui dorinţa, va dăinui şi cea ce

; . se bănueşte că ö poate satisface. Ţinerile italience iau o şopârlă, o

îneacă în vin, o usucă la soare şi du* pă ce o fac praf aruncă din aceasta pe omul dorit care, pe loc, devine înamora t nebun de acea care a árun?

, cat praful. In Austria, în Germania în ducatele

Hessia şi Oldenburg, fetele amesteca puţ in din sângele lor în băutura omu­lui ales care în urmă, cu siguranţă, înebuneşte după ele. In Boemia fe­meia caria îi e t eamă să-şi dea sânge­le, poate pune în băutură sânge de Ir. liac căcî efectul e aceiaş.

I n Scoţia, se iau două pasţ-Ue şi se înmoaie în sudoarea celei sau celui c< face vrăjitoria,; se lipesc Ia un toc si­se dă să fie 'mâncate de alesul sau a leasă inimei. Efectul e nemdoëJnic In loc de aceste pastile sudorifére, to t în Anglia, se poate- da un os d« broască verde uscat la focurile ce s< aprind în ziua de Sf. Jean . Unele flou

- au fost considerate din vremurile ceh mai îndepărta te ca având efecte mi­raculoase în dragoste. In „Visul une* nopţi de vară" Oberon îi spune Ívű ï*uck să pună o pansea pe pleoap'elY Titaniei adormite ast-fel ca la deştep ta re ea să se amorezeze de primul or» ce-1 va vedea.

Satyr on, este un fel de orhidee cele bră la Romani pentru puterea ei afro­diziacă şi major i ta tea erotologiloi antici îi dădeau un loc de cinste pri t re N substanţele~excitante. .

Verbina şi sămânţa de cumin suni şi au fost mul t întrebuinţate la prepa­rarea băuturi lor de dragoste.

O altă plantă cu proprietăţi minu­nate este şi basilîcul. La noi, în Mob dova se zice că tânărul care ar primi de la o fată 6 cât de щіса rămurea din această iarbă năzdrăvană esta cuprins imediat de o dragoste nebună pentru aceia ce i-a dat-o. "O ţărancă!

Pustiul într'un suflet de-"apucă să se nască, Zadarnic mai încearcă să scape-atunci de el, Desgustul de viaţă îl face să trăiască Nepăsător de toate şî fără niciun ţel...

Simţiri ce nasc în taină de 'ncearcă să deşte ; In sufletul ce moare, nădejdea unui vis^ Netrebnica speranţă le face ca s'aştepte Zadarnic ora .sfântă, pierdută în abis...

Zadarnică-i chemarea ce moare 'ndurerată Pe 'dom clădit din vise ce-adorm în desfătări. Nu poate să învie povestea îngropată: Mormântul ce-o define^ i-al sfintelor uitări...

S i m i t r i e T i a h a a

6. — Nr. '9. :r 'e !923

JJ RUGĂCIUNE P TINERI) gcn?r, .ii f P r ea bunule părinte, puternice şi mare

Tu, ce-ai creat pământul şi valurile mării Şîn larga-ţi bunătate, atotocrotitoare Ai aşternut pe rane zăbranicul uitării.

Tu, care 'mparţi cu-aceiaşi măsură minuna** Guraj celui ce piere şî fiarelor blândeţe Pogoară 'nţelepciune şi inimă curată Şi dragoste şi zâmbet pe-a noastră tinereţe.

Şi dă-ne vrednicia curajului le-a spune Cutezător cuvântul de bine şi dreptate Tu, care eşti izvond virtuţilor străbune 'Ce-au strălucit în timpuri măreţe *ndepărtatf

Şîajută-ne părinte să înfruntăm furtuna De-o »uteza vreodată să 'ntunece credinţi, Şi fă ca oastea ţării, acum şi 'ntotdeauna Să poarte 'n vârf de spade, înfiptă biruinţa

_ Barba Hoinara

i taliană n 'ar vizita nici odată pe un viitor ibovnic fără să-; : Г pus. preala­bil, un fir de basilic.după ureche.

In prepararea băuturilor de dragos­te intră o mulţime de plante otrăvi­toare, cum este laurul porcesc (Datura stramonium), măt răguna (Atropa bel-ladona), şofranul.- ru ta (Ruta Graveo-lcns) precum şi alte plante ne vătămă­toare cum ar fi bobul, nalba, rădăci­na de ferigă bărbătească, etc. La indieni florile şi fructele de-mang­

uier, de lotus (nufăr) şi de champ ah se .bucură de un mare renume în aceas­tă privinţă.

Nu trebuesc uitaţi gândăceii de fra­sin (Cantharis Vesicatoria'. care luaţi cu nesocotinţă pentru à mări focul dragostei Fa stins pentru totdeauna odată cu viaţa celui ce vruseso să în-t r eacă j i r ea .

In unele ţări se obişnuia, şi nu se soie dacă astă-zi nu se mai practică, să se scrie pe bucăţele de hârtie cu­vinte magice sau caractere runice ca­re se amestecau în alimente şi se dă­deau celui sau celei vizate.

Dar cum uneori efectul băuturilor de dragoste întrecea cu mult dorinţa şi nevoia celui ce le băuse, s'au cău ta t alte plante şî obicte care să aibă pu­terea să calmeze sau să anihileze cu totul focul exagerat al dragostei. STn această categorie intrau multe substanţe flori, fructe şi plante dintre care cele mai importante erau comfo-rul. nufănd alb. amaranta. mvaea indica şi altoie.

Dacă astă-zi farmecele, deşcântecî-le şi băuturile de dragoste au dispă­ru t de prin oraşe, satele mai tu turor ţărilor din lume zac şi acum sub jugul credinţelor în forţe necunoscute, în talismane şi vrăjitorii menite să le procure crâmpee de mai multă mul [urnire corporală,

Gilly

FIb АТЕЫ A.

Origina mărcilor poştale P r i m e l e m ă r c i poşta le datează d in 1840 ian

î n 1860 erau întrebuinţate In m a i bine de 70 do state, principate s a u colonii. Câţi-va m a ­n i a c i începură s ă colecţioneze cu t impul pe ­tecele astea de hârtie şi In curând diverşi negus to r i , — in de obş te l ibrari — socotiră că pot specula mania as ta a amatorilor, cu atât m o i mui t cu c â t aceşt i negustori obser­v a r ă că n u toa t e m ă r c i l e se g ă s e s c cu ace­iaşi f a c i l i t a t e ; , d e - a c e i a negustori i le taxează-c u p r e ţ u r i d i fer i te şi a lcă tu iesc , ca ta loage .

P r i m e l e ca t a loage ap~âr pe la /1861 i a r pes te u n a n a l b u m u l Lal l ie r .

De la 1S75 p â n ă ^ I n 1908 u r m e a z ă a d o u a pe ­r i o a d ă a mărc i l o r . Se a l c ă t u i e s c Soc ie tă ţ i c a r i se ocupă exc lus iv cu co lec ţ iona rea l o r ; î n F r a n ţ a b a r o n u l de r .o t sch i ld fondează Socie­t a t e a f ranceză de t imbro log ie . - I n soc ie tă ţ i le aces tea se fac s t u d i i s e r ioase

a s u p r a m ă r c i l o r s t a b i l i n d u - s e v a l o a r e a fie­căre i m ă r c i î n p a r t e . Tot î n epoca ace i a în ­cepe p r i m a v â n z a r e la l ic i ta ţ ie a t i m b r e l o r ÎD f a i m o a s a s a l ă Druo t .

I a t ă de altfel o d a r e de s e a m ă a u n e i v â n ­ză r i e fec tua tă î n M a r t i e 1904.

Se s p u n e că m ă r c i l e s u n t î n s căde re şi v r e ­m e a f rumoasa a co lec ţ iun i lo r a t r e cu t . Ni ­m e n i n ' a r m a i s p u n e a c e a s t a d a c ă a r fi v ă z u t g rab? cu care au fost d i s p u t a t e m ă r c i l e . B u ­n ă o a r ă m a r c a de 1 fr. a imperiului s'a vândut cu 18 fr. ş i 70, e ro r i l e n o i 330 fr.

L a ac ' î i is tă d a r e de s e a m ă v o m a d ă u g a u n m i c t a b l o u ca re p o a t e a r ă t a cât s'a mod i f i ca t v a l o a r e a m ă r c i l o r î n p e r i o a d a a c e a s t a :

1875 1890 1908 F r a n ţ a 15 c. ve rde 0.50 3 10 FRANŢA. 1 fr. v e r m i l l o n 20.— 90 250 FRANŢA 1 ir . I m p e r i u D d b l : I . d « Geneva P o r u m b e l u l d i n Ba le S p a n i a 1 0 rea le d i n 1850 Grecia No. 1 S u e d i a Ne. 1

3.— 12 25 25 .—\300 75*0

3.— 75 150 7.— 40 80" 1 . - 6 15 1.50 20 60

Cap, pv a v u r ă pe l e m n 4 p . a l b a s t r u 4.— 30 85

Veden! - d i n S idney 2 p . a l b a s t r u 5.— \ 20 40

P e r i o a d a a c e a s t a se t e r m i n ă î n t r ' o a d e v ă ­r a t ă apoteoză p r i n t r e i v â n z ă r i succes ive Le­r o y d'F.tiolcs K.ocli şi M i r a b e a u ca r e v â n z ă r i r e a l i z e a z ă u n to ta l de d o u ă m i l i o a n e , s u m ă f a n t a s t i c ă po v r e m e a ace ia .

P e r i o a d a a t r e i a începe de l a 1908 p â n ă î n zilele n o a s t r e şi este o p e r i o a d ă do desvol -t a r e şi n e d e s p ă r ţ i t ă de ca t a logu l Yver t ş i Te l l i e r -CLampion .

C a t a l o g u l Yver t si Tc l l ic r ex is tă de l a 1896, p a r a l e l cu 3 s a u 4 a l t e c a t a loage f ranceze f ă r ă c a n ic i u n u l d i n ele s ă se fi p u t u t i m p u n e co ­

l ec ţ ionar i lo r , c â n d l a s fâ r ş i tu l epocei а doue; d e v e n i p r e ţ u l r>v • a! casei C h a m p i o n . <j

Ca ta logu l ace s t a a v u n o r o c u l s ă c a d ă itt m â i n i l e u n u i o m cu idei l a r g i comerc ia l e , în­z e s t r a t cu o p u t e r e u r i a ş ă de m u n c ă şi ca r e p r i c epu că d e z v o l t a r e a f i la te l ic i e r a s t r â n s leV g a t ä de «x i s t en ţ a u n u i ca t a log veşn ic ia cu< ren'- ci; p re ţu l zilei. Opera a c e a s t a câ re a coa< t a t a p r o a p e 20 de a n i de m u n c ă n e î n t r e r u p t ă es te azi comple t r e a l i z a t ă . Se a u d e a d e s e a ORI e m M imdii-se r c u privire la c a t a logu l acesta,, un a n u m i t n u m ă r de ide i e r o n a t e ca re t r e b u i i distrv:s.>

O cititoare n e aduce laude pentru faptul ea a m d e sch i s rubrica de f i la te l ie prin ca re ţi­n e m l a c u r e n t pe cei i n t e r e s a ţ i cu toa t e nou­t ă ţ i ! ? d i n l u m e . aPxbi aceasta — в ѳ scr ie citi< l o a r e i noastră, J - a ţ i t t a e h l e gus tu l de a co­l a c * ' - a i n â r d , pană şt copiilor".

A c e a s t a a fost şi î n i n t e n ţ i a n o a s t r ă . Л co­l e c ţ i ona ceva — în cazul n o s t r u m ă r c i l e {>« l ângă d i s t r a c ţ i a ce-si p r o c u r ă t ine r i i , m a i ser­veş te şi Ia educa ţ i e . U n co lec ţ iona r v a fi tot­d e a u n a u n om o rdona t . S p i r i t u l lu i va deven i fără să s i m t ă , cerce tă tor , s tud ios .

Toai<? ace s t ea n u po t decâ t să fie FOLOSI­t o a r e în v i a ţ a de toa t e zilele.

A face o colecţie, l a u n m o m e n t — când co-lec ţ i a a Jua t p ropor ţ i i — t r ebue s ă a i u n mic c a p i t a l de rulat.

Ei b ine co lec ţ ionaru l se va ob işnu i să st RĂRI-g ă u n m i c cap i t a l , c h i a r c â n d e să rac , ca să-l a i b ă . p e n t r u ori-ce e v e n t u a l i t a t e . Iată-1 deci î n v ă ţ a t s ă agon i sească , s ă s t r â n g ă , să facă economi* .

C i t i t oa rea n o a s t r ă n e m a i î n t r e a b ă că, in legătură c a fflatelia n'ar fi ş i colecţia d# atonele ?

TK. s i g u r ş i co lec ţ iona rea m o n e t e l o r e tot a ş a d e i n t e r e s a n t ă ca ş i cea de m ă r c i poş ta ! ; . C u m îrisă este m a i cos t i s i toare , a c e a s t ă co­lecţ ie m a i a l e s a s t ăz i , c â n d m e t a l u l d i n c a m s u n t f ăcu te mone te l e , a r e va loa re i n t r i n s e c i , d e s tu l de a p r e c i a b i l ă , e m a i g reu , m a i a l e s p e n t r u t i n e r i să- colecţ ioneze mone te , de cât m ă r c i ca re le g ă s e s c pe ori-ce sc r i soa re .

T o t u ş i , d a c ă v o m găs i c i t i to r i ca r i ne vor se r i că- i i n t e r e s e a z ă co lec ţ ionarea mone te l >r şi meda l i i lo r , v o m desch ide cu p lăce re r u ­b r i c ă şi de a c e a s t ă spec ia l i t a t e , d â n d s f a t u r i ş i i n d i c a t i u n i n u m i s m a t i c e c i t i tor i lor n o s t r u

C A . ORAŞIANU Membru a l societăţi i numis ­

mat ice romSn».

Й"Тг*-К-*.

Mâna maimuţei — Nuvelă de W. W . I acobs . —

Din englezeşte de J c a a VasiUad, Ga la ţ i ,

U R M A R E - * . •

Un fetit extraordinar. Cele trei dorinţe realizate

— u n fakir, om foarte sfânt, a dotat-o cu o putere magică, zise ser­gentul. Voia să probeze că soarta stă-oâneşte destinele omeneşti şi că, cei ce vor s'o îndrepte, o încearcă totdea^ una în detr imentul lor. După acest farmec, trei persoane deosebite vor putea fiecare să-şi vadă t rei dorinţe realizate.

Tonul lui Moiris era a tâ t de impre­sionat, că auditorii săi avură senza­ţia că râsul lor suna falş.

— Ei bine zise cu fineţe Herber t White, de ce n 'aî formulat aceste trei dorinţe ?

Soldatul îl «privi cu acel aer pe сал re-1 iau oamenii cu experienţă în fatal tmere ţe i înfumurate . ' '

— Le-am formulat, replică el încefcj, şi faţa sa bucuroasă, păli groaznic.

— I n reali tate, cele- t re i dorinţe ^

DumißL-a 7 Octombrie 1923,

d-tale s'au împlinit ? în t rebă d-na White.

— Da, ' răspunse sergentul major ai cărui dinţi, c lănţăniră pe marginea paharului.

— O altă persoană a pus la încer­care puterea acestui t a l i s m a n ? insis­tă djătrâiaa.

—: Da, <© singură dată, un om şi-a yăzut cete trei dor inţe realizate. Nu ştiu care erau cele două. cTntâi, dar cea de-a trei» invoci moar tea- F a ţ a lui Morris era aşa de,gravă că o tă­cere apăsătoare se lăsă de-asupra grupului. — Fiindcă cele trei dorinţe ale óSta-

le s'au împlinit, mâna as ta nu-ţi mai serveşte la nimic, Morris, тлзе írt sfâr­şit d-l White. La ce o ma i păstrezi ?,

Soldatul clătină dm ţ a p . — Din simplă fantezie cred, făcu el

încet. Voiam ş*o vând, însă nu cred s să mă hotărăsc la asta.. A cauza t deja multe nenorociri. De altmintreli, ni­meni nu vrea s'o cumpere. Toţ i îmi iau povestirea drept basrn. Unele per­soane din acele «caii ar fi dispuse s i creadă ceva. doiiesc œ, încerce pute-rea mâinei înainte de a, plăti .

— Dacă ai pwfcea saisis Încă trei do­rinţe impl inäe , жзяе ОДлюш. rJipiad

i Ain ochi, ai зпвдегса ? — Nu ştiis^ гаардпаяе .©eJaát.... na

ştiu !,.. Morris, l u ă m â n a ^bslairaâaaâ-o îu-

tre degetul mare-ş i «raia^sor,»« arun­că pe neaşteptate îu foc. Cu u n s ta ­tuat, White s e apaeeă ş i o «coase repe­de din flăcări.

— Las'o m a r b m e -eă ardă, т&іае-шс-lemn, soldaáaaL

— Dacă Jan эаааі a i .nevoie .de -«a,-Morris raa,pun#e ©était, da>mi*o mie.

— Nu, щнмат* ÍBÍT'P ma, ,íMf^BwÁ^f\ prietenul. Am aruncat-o în foc. Dacă' o vei păstra din voinţa d-talc. să nu mă faci responsabil de ce se va în­tâmpla. Â-ide. fii om cu judecată.. . ä-runc-o în naiylocul cărbunilor.

Cu un semn din cap, White refuză ţi examina ca atenţie noul său dar .

— Cum tnebuie să faci ? se inte­resă el. t - x

— O ţii în mâna dreaptă expl ică sergentul şi exprimi <cu 4» vo.ee târna,; dorinţa..~ însă e-u te-am prevenit de' consecinţe...

— Ai crede c ă aecadţî ю şweste din o mie şi u ş a - d e d ^ a / Ш і і -te care se sraiiă: рм»*ш a>*e аді^аш pregătirue свдгй. Жшотап tu, ;ada©găi ea. adresâudo-ee bai^*atuia.i, că ar trebui să o m paferurpereriri:de mâini pentru, mine ?

White sooase im Ъшжяшт taiásmâ­nui şi toţi t re i чйжташа în râs, în t imp ce seEgßwbnl major , csa uagrijo-rarea ішрЕпвшаа. p e faţă. i i -reţinu braţul :

— Dacă .aiweţi vrero rferinţă:я»эе el aspru, să fie cel puţ in ceva ra ţ ional . D-l White băgă mâna maimuţe i în fundul buzunarului său şi aranjând scaunele îşi conduse prietenul la masă

In t impi cinei, tausma :a.il fu aproa­pe uitat . După masă, cei treî ascul­t a ră o nouă povestire a aventuri lor lui Morris în î n d i i .

—• Dacă povestea cu m â n a maimu­ţei, nu e mai adevăra tă decâ t cele pe care le-am înghiţit până acum, zise Herber t î n momentul când uşa se în­chise d u p ă musafirul lor, acest obiect nu ne va fi de mare t rebuinţă .

— la i dat ceva in schimb ?... î n -trebă, d-na "White, privind fix la băr­batul ei.

— Q bagatelă, răspunse acesta, cu obrajii puţ in coloraţi . îffn voia eă pri­mească nimic ; însă l 'am obligat a

" insistat din nou ca să m ă descotoro* •sesc de amule ta ea.

— înţeleg, făcu Herbert , cu o oroa­re simulată. la tă -ne pe punctul de a fi bogaţi, celebri, fericiţi... Pentrat î r a a i Ş A i t , ta tă , cere să fii împărat.. 1.

î n îsÈ*u acesta, n 'o.să mai atârni de nimeùL

D. White, l u ă mâna maimuţei şi o examina,' гш o mină nehotărâ tă .

—HKapfai e, zise el încet, că nu şt iu OB doresc. Mi »e pare c ă a m tot, despre ce aş putea avea nevoiг.

— Dacă m tidaida preţui casei n a i »îi сошрівей fericit ? - în t rebă Herbe r t e a o m â n ă pe «mânia t a tă lu i sara. Ei ţjbîae, оеше'с1(»иа sasÉerd® lire a s t a .ar, Шіа&вкк «£*oöteala_

ЗРзШ SHM«âd ііЫшеа proprká. -safe «snadelMăţi, 'шаШкіЬіааяташіі, іза tàrap oe f іш-«аи. cu mima solemnă, *е .aşe­ză la piajm-şî шлгса câteva аяиняевгі.

ámm : s a t e l i t e , рго^ nxBffi^fíoarbe.ídísiánat b ă t r â n e i Whi te . I m -prasbasmic tremolo «atafeă aeeete гшѵтіе ; însă mijsteigăt a l іШжаша* lui :îiràrempee :аюяві evatsacm.

Femeia şi fiul alergară lângă el. —A mişcat, strigă el, aruncând o

privire de desgust obiectului ce zăcea pe parchet. I n timpul când îmi for­mulam dorinţa, s'a răsucit în m â n a m e a ca un şarpe.

— Mu văd banii, zise Herbert , ridi­când taîismanul pe care-1 puse pe -masă, şî a ş jura că nu-i v o m vedea шсі odată-

— C u m poţi să-ţi îmdfafflpui tu asta , se adresă (bărbatadui e i d-жа White^eii » privir» íngaájatíL 1

Аюейл *4Ta"4JTĂ negat ív dun лар'.. •— Im ti£FERAIB. і ю - і ш т і Ь 2.~ a u e п д а

ші'ійта— diai maeum.mwa:tams o ş p a i -roä.

!Raa£â família > se aşesA ilângă ioc a i cei"d.oP bărba ţ i îşi tcramYiară pipele.

Afară vân tu l safiă cu mai mul tă violenţă. • ca nici oda tă . L a rsgomotail unei uşi t r â n t i t e la etajul ^superior, White, t resăr i nerves . 0 t ăce re .neo­bişnuită şi plină de. nelinişte -se lăsa

, în sado-n şi ţinu. până când b ă t r â n a pe­reche se duse să-.9e.cuioe.

— Sper că o să ese iş t i î n TntjlocM patului, banii. înfăşuraţi î n t r ' u n sac gros, zise H e r b e r t m'ând noap t e Ьаша părinţilor săi, şi că ceva oribil coco­ţ a t p e frontispiciul dulapulu tău, te

ч^а. privi băgând în buzunar, aces t iâştig, 'greşit dobândiţ­

i i erb ort rămase singur în întunerio cm ochii- fixaţi pe focul care murea şi în care el văzu dansând tot felul de forme antast ice.

Ш і т а , era a tâ t de înspăimântă­toare şi a t â t de apropia tă de maimu-

r ţ e c ă îl încremeni. Vedenia lua pro­porţii a tâ t de însufleţite, c ă dânsul, cu un râs silit îşi pl imbă degetele pa maeS i a cău ta rea unui pahar de apă' pe^ care să i-1 arunce. Nu apucă decât m â n a maimuţei , şi t remurând din cap p â n ă ' n picioare îşi şterse degetele de haină şi urcă în camera sa.

(Va urma)

№x Bhcffliardi divorţează Caua este ffirfrgenţa de opinii artistice

Se anun ţa din Pressburg (Oehoslo-^ vacia) că Max Rhenhardt , directorul cunoscutului teatru bedinez, a inten­ta t acţiune de divorţ înapotriva soţiei sale.

Aceasta este o ropurtatăV autistă, Elsa Herms, şi difer«adul între ei s'a, ^aăwaitjf&e'G ^Aestâua»© de apreciere a' .nasÉ'rteio'r ractistioe ale nuimäei doam­ne .

jEa,(aT'*oi s i |oa^i»tdaamiiia_ro]ul de oăpet ra îe im t o a t e piesiie pe cari « n le^Jaj®ez''^declaria fiheitahardt, ca­re găseşte eă acas tă : pretenţ iune este exageratiă.

D^na EJaeinhardi cere o ^tensiune de c i n c i m i i . de1 coroane oehoslovace pe' lună, pentru ea şi pentru oei doui ß i a i .sSi. ,

JEa. spune că, deşi indus t r ia teatra­lă, trece az i prin ceasuri foarte grele, soţul său e departe de a<fi un om să­rac. ,. -

Rheinhardt are , în primul rând, —• afirmă ea, — o avere de mai multe milioane de coroane, dinainte de' război. Mai mult, el e proprietarul a două tea t re din Berlin. Dewtsch.es Theoâer şi Ksmmerspiel şl al altor întreprinderi cari merg destul de bine.

D-na Eisa, RheinnasKlt cifrează ve-B.Ttmri:le ѳЦюІш să-a Ы aproximativ diouă гшікхше mărea aur , aamal.

Menés

<*icä ТИт :,A7uaeipmbiica. ЪѵтЦіе ШгтМтіи : „Scrisori" ső

va paibtóoa. I. Штял: J í a i ;steáiati Ааѣа Роѳ^

iacă. 31. M. : GreşeMe de\ortogra'fie lel

Îndreptăm noi, dar poezia era, prea copilăreaecă spre a ' f i publicată. aă povăţuim să ma i ci t i ţ i poezii da

rA c T m B a c r a ţ î . C. ßtlistrarianu : Mai citiţi роеиіі

moderne . L. Stănescu Belein: S 'au primi*

'dar nu le publicăm.

f

8 . — N o . ?9. UNIVERSUL LITERAR " Duminica. 7 octombrie 1923

Un cal nărăvaş

Şi un fotograf mototol.-