[Introducir aquí título de la entrada del blog]

Deşi cezariana este o procedura chirurgicala comuna, poate fi asociata cu o mortalitate

semnificativă a mamelor şi a puilor. Timpul este extrem de important pentru supravieţuirea

catelusilor în cezarienele elective şi de urgenţă. Dacă procedura este întârziată mai mult de

24 ore după începerea etapei a doua a procesului de fatare, există de obicei un risc de

pierdere a tuturor puilor din cauza desprinderii placentei. Cezariana de urgenţă ar trebui să

fie făcut cât mai curând posibil după determinarea imposibilitatii de a fata in mod natural şi

înainte a aparea semne de extenuare sau suferinţă atit a mamei cit si a cateilor.

Strânsa coordonare între chirurg, anestezist şi personalul spitalului este esenţială. Buna

pregatire a mamei, alegerea corectă a protocolului de anestezie, interventia chirurgicala

rapida şi o îngrijire adecvată neonatale sunt importante pentru succes. In cel mai bun caz,

cateaua ar trebui să fie complet treaza, cât mai curând posibil după procedura, pentru a

dezvolta o legatura cu nou-născuţii şi ai adopta ca pui. Acest lucru este critic atunci când se

alege protocolul anestezic şi chirurgical.

Pregătirea mamei

Razurarea mamei înainte de inducerea anesteziei reduce timpul de expunere a

fătului la anestezice.

oxigenarea materna pentru 10-15 minute înainte de inducerea anesteziei (fie cu o

masca sau tub nazal), reduce hipoxia in timpul intubarii şi a inducerii / menţinerii

anesteziei. De asemenea, îmbunătăţeşte producţia de surfactant la sugari.

Multe mame aflate în primejdie sunt deshidratate. Plasarea unei branule IV, pentru

fluide va ajuta la menţinerea tensiunii arteriale şi a preveni efectele pierderii de

sânge.

În funcţie de experienţa autorului, se recomanda, în special pentru cezariana

electiva, o injecţie IV de steroizi de scurtă de acţiune, cum ar fi metilprednisolona

(soluţie-Delta-Cortef; www.pfizerah.com) 2-8 ore înainte de intervenţia

chirurgicală, stimuleaza reducerea de progesteron, previne şocul şi stimulează

producţia de surfactant la nou-nascuti, astfel încât rata de succes este mult mai

mare. Utilizarea de metilprednisolona este esenţială, mai ales cind se apropie

momentul de cezariană. Având în vedere că data fatarii ar putea fi incorectă din

cauza particularităţilor ciclului la catea, mai ales în cazul în care concentraţia

plasmatică de progesteron nu a fost monitorizată pentru a evalua data fatarii,

administrarea metilprednisolonei poate fi recomandabila în majoritatea cazurilor.

Selecţia de anestezie

Principalele motive de îngrijorare atunci când aleg protocol anestezic sunt:

Starea de sanatate a mamei.

Viabilitatea la fetuşi.

În mod ideal,sunt preferate anestezicele:

Care nu traversează bariera placentară (de exemplu, glicopirolat vs atropină).

De acţiune de scurtă durată şi metabolism rapid.

Să fie independente de excreţia hepatică sau renală, care sunt extrem de deficitare

la câinele nou-născut (de exemplu, propofol faţă de barbiturice).

Să fie reversibile prin antagonism (dacă nu de scurtă durată) iar antagonistul ar

trebui să nu aiba efecte secundare (de exemplu, benzodiazepinele vs fenotiazine).

Ar trebui să proportioneze analgezie adecvată pentru mama, fără a afecta procesul

de adoptare, şi comportamentul alăptării (de exemplu: injectarea de opiacee după

naşterea puilor vs aceeaşi în inducerea anesteziei, un blcaj local vs opioide sistemice

sau anestezie epidurala vs anestezie sistemica).

Chirurgia

Tabelul urmator rezumă avantajele şi dezavantajele celor două metode chirurgicale

principale pentru o uterotomía. Pentru a realiza o naştere rapida şi uşoara de pui, cu

efecte secundare minime pe termen scurt şi lung pentru catea, seprefera utilizarea

tehnicii care implică mai multe orificii la nivelul marei curburi ale fiecarui corn

uterin, in loc de a folosi o singura deschidere la nivelul corpului uterin. Tehnica

noastră este descrisa mai jos la pasul 5 a procedurii chirurgicale.

Avantajele şi dezavantajele tehnicilor de uterotomía

O incizie unică în corpul uterin

Avantaje Dezavantaje

O incizie sângerarea uterina care

cauzează un risc crescut a

aderentelor postoperatorii la

vezica urinara, colon sau rect.

Accesul la făt este mult

mai dificil:

- Dacă există multi fetuşi,

riscul de anoxie prelungită

şi desprindere placentara

prematura.

- Creşterea riscului de

moarte fetala.

- Creşterea riscului de

contaminare bacteriană şi

de zdobire a tesuturilor.

Dacă sunt putini fetusi, se

pot scoate printr-o

singura incizie, prin

presiuni usoare catre zona

caudala.

risc potenţial mai mare de

incontinenţă urinară

postoperatorie, probleme

intestinale şi riscul de

complicatii in timpul unei

sarcini ulterioare.

tesut cicatricial debil care

cauzeaza:

- Scăderea capacităţii de

contracţie în timpul unei

sarcini ulterioare.

Riscul unei hemoragii

datorita rupturii uterine.

durată mai lungă a

procedurii, dacă există

multi fetusi.

- Posibilitatea de distocie

recurenta.

- Ruptura uterina

Incizii multiple în coarnele uterine

Avantaje Dezavantaje

Incizii in marea curbura

slab vascularizata ale

coarnelor uterine nu

provoca sângerări, există

riscul mai mic ale

aderenţelor postoperatorii

iar, dacă apar, nu sunt

implicate principalele

organe (în majoritatea

cazurilor doar epiplonul).

Acces rapid la toti fetuşii, iar

prin urmare, stres minim

pentru fiecare şi risc redus de

desprindere de placenta şi

anoxie .

Incizii multiple necesită

mai multe suturi.

imposibilitatea de a scoate

cateii dintr-un corn printr-o

incizie realizata in celelalt,

datorita unui risc mare de

ruptura a vălului uterin.

Rapidă: în cazul în care

procedura este realizata de un

chirurg bine instruit (mai

puţin de 1 minut pentru

fiecare catelus)

Tesutul cicatricial nu

implica nici un muschi

mai mare, prin urmare, nu

are nici un efect asupra

viitoarelor contractii:

poate da o naştere

naturală într-o sarcină

viitoare

Puţina manipulare a uterului,

prin urmare, mai puţin risc de

infecţie.

Mai mult timp pentru

procedura de închidere a

operatiei, ii poate nega

mamei avantajul la o

naştere rapidă de pui.

Multe zone potentiale de

leziuni sau aderente

cicatriceale.

Procedura chirurgicala: cezariana la câine pas cu pas

1. Administrarea anesteziei. Înainte de incizie, se efectueaza un blocaj local pe linia

alba. Injectaţi lidocaină (0,5% la 1%, fără epinefrina, după diluare cu apă sterilă sau ser

fiziologic), IM şi SC de-a lungul liniei de incizie. (Acest lucru poate fi, de asemenea,

făcute în sala de pregătire, dacă există timp, ceea ce reduce semnificativ durata de

anestezie.) Nu se depăşeşte niciodată o doză totală de 10 mg / kg de greutate corporală.

Lidocaină oferă analgezie necesare în timpul etapelor iniţiale de chirurgie. Dacă este

utilizat un opioid, trebuie administrat numai după naşterea puilor, care reduce potenţialul

pentru depresie neonatala. Se poate utiliza un anestezic local de lungă durată (Bupivacaina)

la închidere, care minimizează nevoia de opioizi.

2. Antibiotice. Înainte de inducţie poate fi administrata o singură injecţie IV de antibiotice

preoperatorii, folosind o cefalosporina de spectru larg. Cu toate acestea, nu este de obicei

necesar, în special pentru o cezariană electivă în cazul în care nu există nici o schimbare în

starea generală a mamei şi nu există nici o infectie uterina. Fluorochinolonele nu ar trebui

să fie utilizate din cauza efectelor sale negative asupra dezvoltării şi creşterii neonatale.

3. Deschiderea abdomenului. Abordarea chirurgicala recomandată pentru o cezariană

începe cu o incizie în linia mediană, de la ombilic pina la partea craniala a bazinului. Se

face o incizie în linie alba avand grija sa un se taie organele care exercita presiune asupra

peretilor abdominali. Continuarea inciziei s e face cu o foarfeca de virf bont.

4. Externalizarea a uterului. Uterul dilatat este extrem de fragil şi prezintă un risc

semnificativ de ruptură. Manipuleaza uşor uterul! Pentru a îmbunătăţi relaxarea

pediculului ovarian şi pentru a facilita externalizarea a uterului, se aplică 0.5 - 2 ml de

lidocaină pe ligamentele suspensoare ale ovarelor, care reduc, de asemeni, durere potenţiala

postoperatorie asociata cu tragerea pediculilor. Mai mult decât atât, prin tracţiunea

pedicului ovarían se poate provoca reflexul vagal, rezultând hipotensiune arterială şi

bradicardie; lidocaina ajută la prevenirea acestui tip de reflecţie. Căuta şi exteriorizeaza

capetele coarnelor uterine!

5. Deschiderea uterului. Mai intii se procedeaza cu identificarea fiecarui fetus şi a

placentei. Se face o incizie în coarnele uterine la curbura mai mare şi între două placente,

în zona unde vascularizatia este minimă. Se incide cu o lama de bisturiu (# 10), iar apoi se

realizeaza extinderea inciziei cu foarfecele bont pentru a evita deteriorarea fetusului.

Locaţia inciziei permite extragerea uşoara a 2 sau mai multi fetusi. Valul uterin impiedica

extragerea , printr-o incizie craniană a cornului uterin, a unui catelus situat în cornul opus

sau in corpul uterin. Ruptura vălului uterin (conducerea catelusilor spre corpul uterin in

timpul travaliului) poate provoca sângerări grave. Este de preferat efectuarea unei

deschideri suplimentare în loc de pierderea timpului încercand extragerea tuturor fetuşilor

printr-o singura incizie si a creşterii riscului de contaminare sau ruptura uterului. Numărul

de deschideri va depinde de numărul şi dimensiunea fetuşilor. Ele sunt de multe ori 2 sau

3.

6. Naşterea puilor. După identificarea fetusilor, se extrage cel mai apropiat fie de cap sau

de membrele posterioare (A). Membranele fetale se separa cu degetele (B şi C) sau

foarfece, sau se rup cu ajutorul unui tifon. Se extrage catelul, care este încă conectat la uter

si primeste oxigen prin cordonul ombilical. Curăţaţi zona nazala. Cu ajutorul a doua pensé

hemostatice se blocheaza cordonul ombilical distal de peretele abdominal si se taie intre

cele doua pense (D). Se da catelul la echipa de asistenţă medicală, care va gestiona

resuscitare completa şi echilibrul homeostatic.

Lăsaţi placenta in situ! toate placentele se extrag dupa ce a fost extras ultimul făt. Acest

lucru previne anoxia, care se observă atunci când se extrage placenta la momentul de

evidentiere a fatului (o procedură prin care se extrage unitatea fetoplacentară.) Se repeta

procedeul pentru toti fetuşii, realizind atitea incizii cit este necesar, mai intii in unul şi apoi

in celalalt corn al uterului.

7.. Extracţia placentelor . După ce toţi fetuşii s-au născut, placenta se extrage de óbice

dupa metoda clasica. Pentru a separa o placenta, cu o pensa hemostática se prinde

cordonul ombilical şi se trage uşor pentru a o separa de uter (A). Placenta fetala este

caracterizata printr-o centura şi prezenţa a două hematoame marginale (B), in care se

concentrează un pigment uterin verde inchis, uteroverdina.

Este esenţial ca desprinderea placentei sa aiba loc între placenta fetala (trofoblast) şi

endometru (C). Daca se extrag cele două straturi de tesut placentar, nu va ramine mucoasa

uterina (endometru), lucru care face necesara o ovariohisterectomie.

Pentru a ajuta la eliminarea placentei, uneori este necesar de a plasa un deget între placenta

fetala si endometru în acelaşi timp, se exercită o tractiune usoara pe cordonul ombilical (C).

Repetaţi procedura de separare în toate placentele.

"Le scoatem sau le lasam in situ?

Placentele sunt usor de separat în cazul în care cezariana se face la data programată de

fatare (cezariana de urgenţă pentru distocie sau operatie de cezariana perfect programata),

dar poate fi mai dificil la animalele născute prematur. În mod similar, sângerarea de

endometru nu este un motiv de îngrijorare mare atunci când este perfect programată

operaţia de cezariană, dar poate fi profuza, dacă intervenţia chirurgicală se face prea

curând. Din acest motiv, placentele dificile de separat sunt din ce în ce mai mult lăsate in

situ pentru a fi resorbite sau expulzate în mod natural în zilele următoare.

8. Închiderea a uterului si abdomenului.

Inspectia uterului in cautare de leziuni, ruptura sau hemoragie.

Folosirea de tampoane bacteriologice pentru detectarea de potentiale infectii atunci

cind se justifica (de exemplu, fetuşii născuti morti, conţinut uterin anormal, etc).

Inchiderea inciziilor uterine folosind un patrón de sutura continuu (A) (Cushing sau

Lambert), cu material resorbabil 3-0 sau 4-0 (PDS, Vicryl, Ethicon, www.ethicon.com) şi

un ac vârful conic. Sutura trebuie să treacă prin miometrul si submucoasa, dar nu ar trebui

să fie vizibilă în lumenul uterului (nu prin întregul endometru). Este importante sustinerea

si afrontatea buzelor plagii in mod corespunzator pentru a realiza o sutura cit mai etansa.

Sustinerea uterului de catre un ajutor este cel mai indicat.

După închiderea inciziei, se injectează oxitocina, 1 - 5 UI (maxim) pentru fiecare câine

( IV). Verificaţi contractilitatea uterină şi eventuale scurgeri din site-urile inciziei. În cazul

în care exista scurgeri uterine prin sutura, se va folosi un patrón de sutura continua inversa

incepind de la partea superioara fata de precedenta. Dacă aţi utilizat un model de Cushing

în primul rând, sutura doua ar trebui să fie un model Lambert şi vice-versa.

Uterul se spala cu soluţie salină pentru a elimina toate cheagurile de sânge, fibrină şi

uteroverdina, care pot promova dezvoltarea aderentelor omentului (B). În cazul în

abdomenul a fost contaminat cu lichide fetale (care de obicei se întâmplă), se spală cu

soluţie salină caldă înainte de a repoziţiona uterul.

Închideţi abdomenul de rutină. În mod ideal, incizia pielii este închisa cu ajutorul unui

model continuu intradermic cu sutura resorbabila 3-0 sau 4-0. Orice alt tip de suturi de

piele (capse, suturi întrerupte, etc) pot fi susceptibile de a fi supte de catre catei, care pot fi

o sursă de complicaţii postoperatorii (dehiscenta sau infecţie). Nu puncţionati glandele

mamare în timpul închiderii.

Oxitocina

Un animal în curs de operatie de cezariana pentru distocie obstructiva, a avut contractii

uterine pe o perioadă lungă de timp înainte de intervenţia chirurgicală. În acest caz,

uterul nu poate fi în măsură să se contracte după injectarea de oxitocina. Se poate

administra o a doua injecţie (aceeaşi doză); nu este recomandata utilizarea de doze mai

mari de oxitocina, deoarece provoacă contracţia paralitica a uterului şi desensibilizarea

receptorilor. Dacă nu apare contracţie, ovariohisterectomia ar trebui să fie luata în

considerare pentru a evita complicaţiile legate de involuţia uterina slaba sau absenta.

Ovariohisterectomia realizata in acest moment nu afectează producţia de lapte, şi nu va

preveni comportamentul normal al mamei sau alăptarea.

Peioada postcezariana

În cel mai bun caz, mama se va trezi imediat dupa procedura. Cateaua si cateii trebuie să

revină la mediul lor natural, cât mai curând posibil, pentru a facilita stabilirea de legături

între mamă şi nou-născuţi. Revenind în confortul propriului ambient, reduce stresul

postoperatorio şi este implicat în problemele legate de alăptare şi comportament. Pentru

durere, se prefera utilizarea unui AINS, medicamente cum ar fi tramadol în loc de opiacee,

care sunt adesea asociate cu depresia, hipotermie şi comportament modificat matern.

PERLE DE PROCEDURĂ

Este important să se stăpânească fiecare din etapele chirurgicale pentru a reduce

durata procedurii.

Fenotiazinele, barbituricile, ketamina si atropina pot trece prin placenta şi poate

afecta capacitatea nou-născuţilor de a se dezvolta. În mod ideal, nu pot fi utilizate.

Fluorochinolonele nu ar trebui să fie utilizate din cauza efectelor sale negative

asupra dezvoltării şi creşterii neonatale.

Tracţiunea pediculului ovarian poate induce un reflex vagal, ceea ce duce la

hipotensiune arterială şi bradicardie, lidocaina ajută la prevenirea acestui tip de

reflecţie.

Efectuaţi întotdeauna o deschidere suplimentara în loc de pierderea timpului si

poate creşte riscul de contaminare sau ruptura uterului in încercarea de a obţine toti

fetuşii pe o singura deschidere.

Autorul articolului:

Karine J. Onclin

Articolul a fost preluat si tradus din:

http://www.vetpraxis.net/2011/05/06/cesarea-canina