+ All Categories
Home > Documents > Întroducere În Cursul de Filozofie

Întroducere În Cursul de Filozofie

Date post: 10-Jul-2016
Category:
Upload: maria-stepa
View: 271 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
Description:
lkh
22
ÎNTRODUCERE ÎN CURSUL DE FILOZOFIE
Transcript
Page 1: Întroducere În Cursul de Filozofie

ÎNTRODUCERE ÎN CURSUL DE FILOZOFIE

Page 2: Întroducere În Cursul de Filozofie

Meditați asupra afirmației:

,,Filosofia este MAMA tuturor științelor ,,

Page 3: Întroducere În Cursul de Filozofie

Difiniția: FILOZOFIE: Formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață.

FILOZOFÍE. 1 concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale 2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei, fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism, problemă greu de rezolvat. 3. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.

Page 4: Întroducere În Cursul de Filozofie

Clasificarea şi periodizarea ideilor filozofice se poate realiza după diferite criterii

Filozofia antică care apare în Egiptul, China, India şi Grecia antică în sec.VII – VI î.e.n. şi a existat pînă în sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric şi se baza ca regulă pe ştiinţă.Filozofia antică coincide cronologic cu societatea sclavagistă. Filozofia medievală există în societatea feudală din sec. V – VI a e.n. pînă în sec. XIV, avea un caracter teocentric şi se baza pe religie.Filozofia Renaşterii – sec.XV – XVI, coincide cu perioada de trecere de trecere de la feudalism la capitalism, purta un caracter antropocentric şi se baza pe artăFilozofia epocii moderne – sec. XVII – XVIII şi prima jumătate a sec. XIX, există în societatea capitalistă, evea un caracter gnoseocentric şi se baza pe ştiinţa în dezvoltare.Filozofia contemporană (filozofia marxistă, pozitivizmul, existenţialismul, pragmatismul, fenomenologia, filozofia vieţii etc.) este legată cu progresul tehnico-ştiinţific şi globalizarea fenomenelor sociale.

Page 5: Întroducere În Cursul de Filozofie

Filosofia antică europeană își are leagănul în Grecia antică, de unde derivă și numele: "iubire" (philia) de "înțelepciune" (sophia) = φιλοσοφια. Leagănul filosofiei antice se situează în regiunea ionică pe coasta orientală a mării Egee în Asia Mică și în teritoriile numite Grecia Mare din Sicilia și sudul peninsulei Italice. Aici își are originea, începând cu secolul al VII-lea î. Chr., filosofia ionică a naturii a gânditorilor presocratici. Ea are legături cu alte culturi ale antichității (egipteană, mesopotamică, persană și ebraică).

Page 6: Întroducere În Cursul de Filozofie

Moartea lui Socrate, tablou pictat de Jacques-Louis David, 1787. Este expus la Metropolitan Museum of Art din

New York.

◦ Cum ați caracteriza acest tablou ?

Page 7: Întroducere În Cursul de Filozofie

În perioada antică au început dezbateri cu privire la probleme esențiale ale existenței, asupra ordinei cosmice, naturii omului și asupra modului ideal de comportare în societate. Gânditorii au început să-și pună întrebări:

De unde derivă totul?

Când și cum a fost începutul (arché) omenirii?

Care este cauza primară a existenței?

Ce este adevărul (aletheia)?

Ce este binele sau fericirea?

Cine sunt zeii?

La atenieni, filosofia era simbolizată

prin bufnița zeiței Pallas-Athena.

Page 8: Întroducere În Cursul de Filozofie

Presocraticii sunt considerați întemeietorii filosofiei europene

Prin descoperirea gândirii filosofice, gândirea ca raționament începe ea însăși să se autocunoască. Raționamentul este formulat în primă linie sub formă de dialog, care decurge după regulile logicei, enunțate pentru prima dată de filosofii greci. Cu ajutorul rațiunii - cuvântul grec corespunzător "logos" este greu de tradus - se dezvoltă geometria, teoria muzicei și astronomia.

Page 9: Întroducere În Cursul de Filozofie

La şcoala sofiştilor se referă Protagor, Gorgii, Hippias, Prodic. Trebuie de menţionat că Socrate a fost şi reprezentantul sofiştilor şi adversarul lor. Iniţial prin cuvîntul sofist se înţelegea acei oameni înţelepţi, iscusiţi în ceva, mai tîrziu erau numiţi nu acei care se stăruiau să găsească adevărul, dar care încercau să redee falsul drept adevăr şi invers, superficialitatea drept competenţă.

Meritul sofiştilor constă in aceea că ei au reorientat filozofia de la cercetarea naturii la cunoaşterea omului, gîndirii lui. Ideele lor pot fi exprimate prin două maxime:

“Omul este măsura tuturor lucrurilor”(Parmenide) şi “Cunoaşte-te pe tine însişi” (Socrate).

Page 10: Întroducere În Cursul de Filozofie

Filosofia presocratică s-a dezvoltat din filosofia naturii în regiunea ionică din Asia Mică în diferite școli:

◦Școala ionică, având ca reprezentat principal pe Heraclit.◦Școala milesiană, reprezentată de Thales din Milet, Anaximandru și

Anaximene.◦Școala pitagoreică, creată de Pitagora în secolul al VI-lea î. Chr.◦Școala eleată, apărută în secolul al V-lea î. Chr. prin Xenophan din

Colofonia și Zenon din Elea. Parmenide se asociază și el acestei școli.◦Școala atomistă, având ca adepți pe Leucip și Democrit.

Page 11: Întroducere În Cursul de Filozofie

Școala ateniană

Enumerați 10 deosebiri între școala antică și cea contemporană

Page 12: Întroducere În Cursul de Filozofie

Concepţiile filozofice se formează în perioada trecerii de la concepţia mitologică şi religioasă la concepţia ştiinţifică. Acumularea cunoştinţelor a dus laformarea contradicţiei: gîndirea mitologică explica lumea prin forţe supranaturale, prin creaţie, iar cunoştinţele ştiinţifice – prin cauzalitate. La premizele apariţiei concepţiilor filozofice se referă deasemenea şi alte fenomene cultural-istorice: să înțeleagă fenomenele naturale și modul lor de desfășurare

Page 13: Întroducere În Cursul de Filozofie

Concepţiile filozofice:• Diviziunea muncii (agricultura, vităritul, meşteşugăritul)• Creşterea productivităţii muncii• Apariţia comerţului.• Apariţia proprietăţii private.• Apariţia claselor (bogaţi şi săraci).• Separarea muncii intelectuale de munca fizică.

Page 14: Întroducere În Cursul de Filozofie

Istoria filozofiei şi obiectul ei. ◦Istoria filozofiei este o disciplină şi filozofică◦Şi istorică. Dacă filozofia se ocupă cu diferite probleme filozofice

(formularea şi rezolvarea lor) şi modurile de teoretizare, atunci istoria filozofiei se ocupă cu legităţile apariţiei şi dezvoltării ideelor filozofice. Istoria filozofiei studiază problemele apariţiei şi dezvoltătii gîndirii filozofice la diferite etape istorice, istoria legităţilor generale a existenţei şi gîndirii. Istoria filozofiei este istoria apariţiei şi dezvoltării sistemelor filozofice care formulează modurile sale teoretice de conştientizare a lumii şi omului în unitatea lor, principiile activităţii practice a omului. Istoria filozofiei prezintă deasemenea un cîmp larg de interacţiune, interconexiune şi concurenţă a ideelor şi paradigmelor.

Page 15: Întroducere În Cursul de Filozofie

◦Există trei paradigme referitor la istoria filozofiei: ◦concepţia lui B.Russell conform căreia istoria filozofiei nu-i altceva

decît niştecomentarii la filozofia lui Platon;◦concepţia lui Hegel ori paradigma depăşirii dialectice, conform

căreia fiecare filozof acceptă din trecut şi dezvoltă tot ce prezintă valoare (interes) după părerea lui şi neagă tot ce n-are semnificaţie. După această paradigmă s-a format şi filozofia marxistă.◦concepţia lui R.Rorty ca paradigma complementarităţii – ideile

filozofice care se contrazic şi exclud reciproc împreună pot completa una pe alta şi reflecta realitatea mai amplu

Page 16: Întroducere În Cursul de Filozofie

Caracteristica generală şi periodizarea filozofiei din Grecia antică.

Gîndirea filozofică în Grecia antică începe să se formeze în sec. VII – VI î.e.n. În acest timp în societate aveau loc mari schimbări. Inegalitatea patrimonială duce la diferenţierea socială, la scindarea societăţii în pături sociale şi clase. Procesul formării claselor se accelerează datorită dezvoltării meşteşugăritului şi comerţului. Are loc declinul şi degradarea treptată a comunei primitive, limitarea puterii nobilimii gentilice. In concepţiile sale despre existenţă grecii foarte repede au părăsit vechile reprezentări mitologice. Cunoştinţele acumulate, care ei le sistematizeau şi aprofundau le-au permis lor in noi condiţii sociale de a explica lumea raţional, de a da răspunsuri referitor la problemele existenţei lumii şi omului. Filozofia în Grecia antică se dezvoltă in legătură cu cunoştinţele ştiinţifice şi contrar mitologiei şi religiei cum a avut loc în Orient. Aici se pun probleme referitor la natură, materie, existenţă, om, societate şi stat.

Page 17: Întroducere În Cursul de Filozofie

Filozofia greacă antică era naturfilozofie, avea o orientare spre cunoaşterea naturii şi legităţilor ei, “curăţirea” naturii de mituri. Pentru ea este caracteristic deasemenea ontocentrism (concepţie despre existenţă) şi cosmocentrism (înţelegerea lumii ca un tot unitar, ca un organism viu, macrocosm şi microcosm). Grecii încearcă să explice lumea nu prin mituri, ci prin cauzalitate, prin cunoştinţe. Ei dezvoltă teoria cunoaşterii unde pun problema deosebirii cunoştinţelor adevărate (episteme) de cunoştinţe-păreri (doxa). Filozofii din această perioadă încearcă de a înţelege gîndirea ca proces specific şi a realiza trecerea de la gîndirea metaforică (mitologică) la gîndirea categorială. Filozofia greacă antică conţinea idei dualiste şi politeiste.

Page 18: Întroducere În Cursul de Filozofie

Filosofi antici: Socrate înţelegea filozofia nu ca o concepţie speculativă despre natură, ci ca o teorie despre aceea cum trebuie de trăit. In centrul filozofiei socratiene se găseşte problema omului, vieţii şi morţii, binelui şi răului, virtuţilor şi viciilor, libertăţii şi responsabilităţii, personalităţii şi societăţii.

Democrit (460 – 370 î.e.n.) din Abdera, unul din cei mai mari filizofi al antichităţii, savant-enciclopedist, fondatorul teoriei atomiste. In operele sale analizează diferite probleme a eticii, esteticii, logicii, teoriei cunoaşterii, matematicii, astronomiei, fizicii, biologiei, tehnicii, literaturii, poeticii, lingvisticii şi alte domenii a ştiinţei. Sa-u păstrat numirile a 60 de lucrări, din care pînă astăzi au ajuns numai fragmente. Principalele opere sunt “Marele diacosm”, “Micul diacosm”, “Despre logică, ori măsura”

Platon (427 – 347 î.e.n.) În a.387 a fondat în Atena Academia – prima instituţie a filozofiei profesionale. Principalele probleme în filozofia platoniană

sunt ontologică, cosmologică, metodologică, cognoscibilităţii, etică s.a.

Paradigma ontologică se referă la înţelegerea lumii şi existenţei. În

explicarea realităţii Platon reese din recunoaşterea lumii ideelor şi lumii

lucrurilor. Adevărata lume, existenţă este lumea ideelor, lumea lucrurilor

este numai umbra, copia imperfectă a lumii ideelor. Adevărata esenţă a

lumii lucrurilor, cauza lor sunt ideele acorporale şi extrasensibile, formele

lucrurilor care Platon le numeşte eidos.

Ideile sunt veşnice, invariabile, indivizibile, infinite.

Page 19: Întroducere În Cursul de Filozofie

Filozofia romano-elenistă. Filozofia romano-elenistă (sau clasica tîrzie) a existat din sec. III î.e.n. pînă în sec. V – VI e.n. Acesta este perioada declinului şi destrămării societăţii sclavagiste, perioadă cînd criza oraşelor-polise greceşti atinge culmea.

Epicurismul – şcoală filozofică fondată în 306 î.e.n. de către Epicur (342 – 271 î.e.n.) în împrejurimile Atenei. Reprezentanţii acestei şcoli au fost Metrodor, Ghermarh, Polistrat, Filodem, Lucreţius ş.a. Epicur dezvoltă o teotie despre realitate conform căreia toate lucrurile sunt alcătuite din atomi şi vid. Însă el a devenit vestit prin concepţia sa etică care se sprijină pe fizică şi epistemologie. Epicur considera că filozofia este o învăţătură despre înţelepciune, iar înţelepciunea este un mod de viaţă moral. Etica lui Epicur poate fi apreciată ca hedonism. El considera că scopul vieţii şi binele suprem este fericirea (evdemonia).

Page 20: Întroducere În Cursul de Filozofie

Stoicism şcoală din sec. III î.e.n. fondată de Zenon din Chitium, reprezentanţi au fost Cleanf, Crisipp, Seneca, Marc Aurelius. Ei considerau filozofia ca um “antrenament” în îţelepciune. Principalul conţinut şi metodă pentru ei era logica. Fizica era considerată de ei ca filozofia naturii, etica – filozofia vieţii. Ei critică epicurismul deoarece abuzul de plăceri duce la partea contrară – neplăceri. Scopul vieţii – de a trăi în concordanţă cu natura şi virtutea. Omul trebuie să se supună ordinii cosmice, el nu trebuie să dorească aceea ce nu-i în puterea lui. Scepticism altă şcoală deasemenea foarterăspîndită, apare la sfîrşitul sec.IV î.e.n., a fost fondată de Pyrrhon. Reprezentanti a acestei şcoli au fost Timon, Aenesidem, Sext Empiric. Ei puneau la îndoială verdicitatea oricărei cunoaşteri. La scepticism au dus ideele despre caracterul schimbător al lucrurilor (Heraclit – panta rei), caracterul relativ al obiectelor percepute, lipsa unui criteriu suficient ce ar îndreptăţi alegerea între două judecăţi contrare imagine: Aenesidem

Page 21: Întroducere În Cursul de Filozofie

Neoplatonismul – ultima şcoală filozofică integrală, apărută în antichitate

(sec. II î.e.n. – III – V e.n.). Neoplatonismul se formează pe aceeaşi bază

socială ca şi creştinismul. Asemănător celorlalte şcoli filozofice iraţionaliste

din clasica tîrzie este manifestarea refuzului de la filozofia raţionalistă

precedentă. Neoplatonismul este reflectarea specifică a degradării relaţiilor

sociale pe care se baza imperiul Roman. Fondatorul acestei şcoli a fost Plotin (

a.205 – 270) – unul din cei mai mari filozofi ai antichităţii ce se apropie de filozofiy clasică (de care se desparte mai mult de 500 ani). A fost elevul lui Amonias Saccas (care a vrut să unească platonismul cu aristotelismul).

Plotin este mai mult un mistic religios, teosof, decît filozof ori savant. El considera, că la baza lumii stă un principiu divin supranatural, suprasensibil, supraraţional – Unicul (sau Binele), care pătrunde materia (întunericul) ca lumina. Principiul divin există în trei ipostaze. Cel mai superior este Unicul, apoi urmează Ratiunea (inteligenţa) şi Sufletul. Natura este treapta inferioară a acestei iposteze. Sufletul este o punte de la divin la material. Neoplatonismul pune accent pe spiritual (Binele) ce duce la reprimarea a tot ce este corporal şi material (Răul), la ascetism. Unica cunoaştere este cunoaşterea principiului divin, însă aceasta nu poate fi realizată nici prin treapta senzorială, nici prin treapta raţională. Plotin consideră că unica modalitate de a se apropia de principiul divin este extazul, care poate fi realizat numai prin concentrarea spirituală, meditarea şi reprimarea dorinţelor corporale.

Page 22: Întroducere În Cursul de Filozofie

Recommended