Introducere în Arta Digitală

1. Tipuri de contraste

2. Stilizarea

Curs datorat şi dedicat domnului profesor Liviu Lăzărescu

Ochiul uman percepe două relaţii între culori:

1.Relaţiile de contrast (distanţiere sau chiar opoziţie cromatică)

2.Relaţii de asimilare (apropiere, nivelare cromatică).

Pentru activităţile artistice prima relaţie este cea mai importantă, este principiul de bază, chiar şi o simplă culoare pe un suport oarecare crează un contrast (când există cel puţin două culori pentru a compara)

Contraste polare (foarte puternice)

• Contrastul complementarelor• Contrastul valoric (sau clarobscurul)• Contrastul termic (cald rece)• Contrastul cantitativ

“Orice culoare se vădeşte mai bine prin culoarea potrivnică ei”

Leonardo da Vinci

CONTRASTELE• Johannes Itten identifică 7 tipuri:1.Contrastul culorii în sine2.Contrastul de clarobscur3.Contrastul cald rece4.Contrastul complementarelor5.Contrastul simultan6.Contrastul de cantitate7.Contrastul de calitate

1. Contrastul culorii în sine1. Contrastul culorii în sine

Contrastul dintre culorile cat mai saturate.

Culorile primare pure (la saturaţie maximă) sunt capabile de cele mai elocvente contraste de acest tip.

Albul (accenturează saturaţia) si negrul (subliniază luminozitatea)potenţează expresivitatea culorilor primare.

Este un contrast cu efecte tonice si destul de decorativ.

Exemplu: arta decorativă arabă

Giotto – Nunta fecioarei Maria

1. Contrastul de clarobscur1. Contrastul de clarobscur

• Se mai numeşte “valoric” de la termenul “valoraţie”, pecific graficii – redarea volumeror prin haşuri alb-negru

• Are la bază binomul închis-deschis (cu cât distanţa este mai mare, cu atât este mai expresiv)

• Într-o formă mai evidentă sau mai puţin, este un contrast fundamental, omniprezent

Clarobscurul acromatic sau monocromatic

• Claobscurul acromatic prezintă treceri de la alb la negru printr-o gamă de griuri neutre (griurile alb + negru) – pauze acromatice

• Albul şi negrul absolut nu sunt noţiuni cu corespodenţă în natura înconjurătoare.

• În realitate cel mai alb alb este sulfatul de alb iar cel mai negru negru este catifeaua neagră

• Digitalul face posibil negrul şi albul absolut.

Exemplu: arta orientului extrem

Clarobscurul policrom• Modificările culorilor prin ados de alb şi negru

se pot face până la un punct, după care culoare îşi perde cu totul specificitatea (roşu devine roz!)

Haman cerând iertare Esterei - Rembrandt

• 3. Contrastul cald rece3. Contrastul cald rece

Contrastul cald- rece• Crează reacţii polare: gen senzaţia de căldură

şi răceală, aerian-terestru, însorit-umbrit, uscat-umed,

• Culorile calde “vin”, culorile reci “pleacă”

• Efectele depind de saturaţia culorilor, prin amestecul fizic albul “răceşte”.

Modulaţie versus Valoraţie

• Pe baza acestui contrast, Cezanne a inventat modulaţia (sugerarea spaţiului şi a volumelor prin culoare şi nu valorare).

3. Contrastul de complementare3. Contrastul de complementare

1. privind unu-douã minute un disc roşu aplicat deasupra unui suport alb (acromatic), prilej cu care vom observa cã discul se aureoleazã în verzui( aureola discretã scade şi dispare pe mãsurã ce se depãrteazã de disc);

2. fie, dupã unu-douã minute de contemplare, mutându-ne rapid privirea de pe un disc roşu pe o suprafaţã albã aşezatã alãturi, pe foaia albã apare un disc verzui.

În concluzie, ochiul nostru simte nevoia complementarelor, le cere, iar dacă nu i se oferã şi le produce singur.

Explicaţia fenomenului este oboseala grupei de celule vizuale specializate pentru culoarea contemplată, oboseală care dezechilibreazã energetic ochiul; pentru a restabili echilibrul pierdut, celulele vizuale specializate pentru culoarea complementarã reacţionează

Atentie!

Alăturarea complementarelor în stare pură produce nemulţumirea profesioniştilor din cauză că alăturarea lor la saturaţia maximă este neplăcută, violentă, ba chiar nearmonioasă

Specificitatea perechilor

• G-Vi – cel mai puternic contrast de clarobscur

• R – V are o luminozitate egală

El Greco Pieta

• 3. Contrastul simultan3. Contrastul simultan

• Este contrastul dintre douã culori alãturate în care fiecare dintre ele îşi pretinde şi îşi produce simultan culoarea complementarã

Contrastul simultan bazat pe complementaritate

• Cea mai puternică manifestare al acestui tip de contrast

• Cazul este uºor de pus în evidenþã prin câteva exerciþii de suprapunere a unor griuri neutre peste culorile principale, prilej cu care vom vedea cum griurile vireazã spre complementarele culorilor fiecãrui fond

Contrastul simultan de luminozitate

• Douã tonuri diferite ca luminozitate ale aceleiaşi culori (fie ele chiar şi alb-negru) îşi accentuează reciproc valoarea

3. Contrastul simultan de cald-rece

• Ca exemplu general, acelaşi gri neutru: griul pare rece, iar pe unul rece pare cald.

• 3. Contrastul succesiv3. Contrastul succesiv

• Nu este relevant pentru imaginile artistice, este mai mult valabil ca parte a demonstraţiilor pentru culorile complementare

• Dacã privim câteva minute un fond orange şi mutăm brusc privirea peste un şir oarecare de obiecte, acestea se vor colora instantaneu în albăstrui.

• Dacã privim câteva minute un pătrat roşu suprapus pe un fond negru şi mutăm privirea pe un pătrat alb, egal cu primul şi aşezat alături, pe un fond negru, pătratul alb se va colora în gri verzui.

• 3. Contrastul de calitate3. Contrastul de calitate

• Se mai numeşte şi de saturaţie, ţine cont de gradul de saturaţie al culorii.

• Este contrastul dintre culorile pure1, intense, saturate, vii, aprinse şi culorile rupte, palide, stinse, mohorâte, terne.

• Contrastul poate varia extrem de mult, dupã cum variazã puritatea şi luminozitatea tonurilor.

“Ruperea” culorilor pure

• Alterare cromatică sau valorică, amestectul, schimbă puritatea culorilor pure.

Ruperea unei tente este însoţită întotdeauna de scăderea saturaţiei şi a luminozitãþii (excepţie făcând ruperea cu alb)

Acest contrast evidenţiază instabilitatea culorilor: o tentă pare ternă lângă alta pură şi apare mai pură lângă alta şi mai ternă.

Pieter Bruegel - Turnul Babel

• 3. Contrastul de cantitate3. Contrastul de cantitate

• Două sau mai multe pete, diferite ca mărime, ca proporţie, se crează astfel un raport între cele două culori.

• “Un kilogram de verde este mai verde decât zece grame de aceeaşi culoare” Paul Gauguin

Stilizare

Procedeu de simplificare prin pastrarea elementelor sau detaliilor caracteristice unui obiect studiat, dar specifice mai multora, si folosirea lor in crearea unei imagini, fie cu un spor de expresivitate, fie cu efect decorativ, ornamental

Simplificare în design

Etape

• 1 Descompunem în formele de bază, preferabil traduse in figuri geometrice

• 2 Recompunem forma în morfologia ei de bază

• 3. Personalizăm, fără să aglomerăm cu detalii inutile

• Personalizare dă nota definitorie a obiectului stilizării, rezultatele sărind cu uşurinţă în registre cît mai diferite

Personalizare şi personificare

Geometrizare• Reducerea unui subiect la forme cât mai geometrice sau perfect geometrice• Principiul a stat la baza Cubismului

Simetrie• Proprietate a unui ansamblu spaţial de a fi

alcătuit din elemente reciproc corespondente distribuţie egală, regulată, armonioasă a părţilor unui totcorespondenţă exactă (ca formă, poziţie etc.) între părţile (opuse ale) unui tot.

• A stat la baza idealului de frumuseţe antice clasice

Contur aparent

• Conturul care dă morfologia exterioară a unui obiect, silueta sa

Data viitoare

LOGO -ul