ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA BUSINESS ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

CATEDRA MANAGEMENT

Cebotari Lidia

ÎNTREPRINZĂTORUL – PROMOTORUL AFACERII

MICI

(pe baza materialelor “Samotrans”SRL)

TEZĂ DE LICENŢĂ

Specialitatea 363.1 Business şi Administrare

Autor:

studenta gr. BA 10G,

învăţământ cu fregvenţa la zi,

Admis la susţinere Cebotari Lidia

Şef catedră:

Conf. Gheorghe Ţurcanu

dr. conf. Marina Coban

(semnatura)

(semnatura)

Chişinău 2012

CUPRINS

Introducere..............................................................................................4

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ÎNTREPRINZĂTORUL

…................................................6

1.1 Definirea şi evoluţia conceptului de întreprinzător. Mituri privind

întreprinzătorul şi tipuri de întreprinzători.................................................6

1.2 Caracteristicile întreprinzătorului de succes...............................................11

1.3 Lansarea în afaceri-satisfacţiile şi insatisfacţiile activităţii

antreprenoriale............................................................................................14

CAPITOLUL II. Analiza economico-financiara

“SAMOTRANS’’SRL...................................................................22

2.1 Prezentarea generală a întreprinderii………………………………….......22

2.2 Elaborarea planului operaţional de creare a afacerii...................................27

2.3 Estimarea veniturilor şi cheltuielilor. Estimarea investiţiilor iniţiale.........32

CAPITOLUL III. ACTIVITATEA DE ANTREPRENORIAT ÎN CADRUL

AGENŢIEI ”Samotrans”SRL..............................................38

3.1 Definirea, structura şi caracteristicile activităţii antreprenoriale în cadrul

”Samotrans”SRL........................................................................................40

3.2 Principiile esenţiale ale activităţii antreprenoriale......................................43

3.3 Leadershipul-element esenţial în perfecţionarea activităţii

antreprenoriale............................................................................................44

Încheiere.................................................................................................................48

Bibliografie.............................................................................................................51

2

Anexe......................................................................................................................53

INTRODUCERE

Iniţierea şi derularea unei noi afaceri presupune un risc considerabil şi un efort susţinut

pentru a învinge inerţia împotriva noului. Întreprinzătorul este persoana care iniţiază noua

afacere îşi asumă responsabilitatea şi riscurile dezvoltarii ei şi se bucură de roadele acestei

munci. El este simbolul tenacităţii şi împlinirii în afaceri. Derularea unei afaceri este o cursă fără

linie de sosire. Ea presupune continuă străduinţă pentru îmbunătăţire în vederea sadisfacerii

nevoilor şi dorinţelor în continuă schimbarea a clienţilor.

Extinderea activităţii de antreprenoriat este foarte importantă pentru economia Moldovei şi

se doreşte ca oamenii care activează în sfera afacerilor să prospere şi să beneficeze de un nivel de

viaţă mai bun. Calea spre succes nu este deloc simplă. Cu toate acestea, mulţi cetăţeni ai

Republicii Moldova au făcut deja primul pas în economia de piată, un pas spre succes prin

iniţierea unei afaceri proprii. Fiecare om care a atins anumite culmi are fermitate în gândire şi în

acţiuni. El îşi planifică din timp şi cu minuţiozitate toate acţiunile, îşi determină scopurile şi apoi

ia decizii concrete, după care urmează acţiunile de realizare ale acestor decizii. Capacitatea de a

lua decizii corecte la momentul oportun este cea mai importantă trăsătură a unei persoane

prospere. De regulă, întreprinzătorilor le este greu să aleagă afacerea oportună şi ajung să trieze

multitudinea de posibilităţi, situaţii, să încerce diferite manevre în speranţa că în urma acestor

încercări vor putea alege o variantă de afaceri potrivită.

Cele menţionate mai sus confirmă actualitatea şi importanţa cercetării.

Scopul principal al tezei este de a studia şi a analiza întreprinzătorul ca promotor al unei

afaceri, care sunt căile de intrare în lumea afacerilor, în iniţierea afacerilor proprii.

Totodată, scopul include în sine şi studierea activităţii şi proceselor de dezvoltare a obiectului

de cercetare – “Samotrans” SRL, precum şi a întreprinzătorului care contribuie direct la

realizarea obiectivelor propuse.

Scopul cercetării a impus următoarele sarcini:

Abordarea teoretică şi evoluţia conceptului de întreprinzător;

Tipologia şi caracteristicile comune ale întreprinzătorului de succes;

Lansarea în afaceri – satisfacţii şi insatisfacţii;

Prezentarea activităţii întreprinderii ”Samotrans” SRL;

Estimarea cheltuielilor şi veniturilor obiectului cercetat;

Leadershipul ca element esenţial în perfecţionarea activităţii antreprenoriale.

3

Pentru a realiza scopul şi sarcinile propuse am ales ca obiect de cercetare ”Samotrans” SRL – o

întreprindere ce activeaza ca servicii de expediţie în transport

Sarcinile tezei au determinat structura ei logică, care cuprinde introducerea, trei capitole,

încheiere, bibliografie şi anexe.

În capitolul I ”Aspecte teoretice privind întreprinzătorul – promotorul afacerii” este

prezentat definiţia şi evoluţia conceptului de întreprinzător, sunt enumerate mituri şi tipuri de

întreprinzători, caracteristicile întreprinzătorului de succes, sunt specificate satisfacţiile şi

insatisfacţiile lansării în afaceri.

Capitolul II ”Întreprinzătorul companiei „Samotrans” SRL” prezintă descrierea generală a

întreprinderii, relevă modul de organizare şi mediul de activitate a companiei. Tot la acest capitol

se calculează veniturile şi cheltuielile, se analizează investiţiile inişiale.

În capitolul III ”Activitatea de antreprenoriat în cadrul ”Samotrans” SRL” sunt analizate

caracteristicile activităţii antreprenoriale în cadrul companiei, principiile esenţiale ale activitaţii

antreprenoriale şi leadershipul ca element esenţial în perfecţionarea activităţii antreprenoriale.

Suportul metodologic şi teoretico - ştiinţific. Studiul a fost realizat printr-o abordare

complexă şi sistemică a domeniului cercetat. Metodologia cercetării s-a bazat pe analiză şi

sinteză, deducţie, statistică, observaţie etc. Pe parcursul investigaşiei, au fost utilizate surse din

domeniul managementului şi antreprenoriatului.

Drept suport teoretico - ştiinţific au servit atât lucrări ale savanţilor străini, cât şi ale celor din

Republica Moldova, în care este elucidat domeniul analizat: Batuşchin T., Văduva S., Nicolescu

Ov., Sasu C., Bernier R., Drucker P., Hill N., Scott K. etc.

4

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND

ÎNTREPRINZĂTORUL – PROMOTORUL AFACERILOR

1.1. Definirea şi evoluţia conceptului de întreprinzător

Noţiunea de “întreprinzator” provine din limba franceză, de la cuvintul „entrepreneur” şi

semnifică posesorul unei înteprinderi, conducătorul şi promotorul unei afaceri. În decursul

timpului această noţiune a avut diferite semnificaţii. În continuare sunt enumerate cîteva dintre

acestea:

Perioada timpurie. În timpurile mai vechi, întreprinzătorul tipic putea fi găsit în rîndul

militarilor şi negustorilor. În acel timp, războaiele se purtau adesea din motive economice.

Conducatorii militari, asumîndu- şi riscuri considerabile, printr-o strategie de succes puteau

obţine cîştiguri substanţiale. Negustorii acelor timpuri îşi riscau şi ei averile. De multe ori

negustorul şi aventurierul puteau fi găsiţi în aceeaşi persoană.

Evul mediu. În perioada respectivă întreprinzătorul tipic era un cleric. Acesta avea ca

însărcinare construirea de mari lucrări arhitecturale, precum castele şi fortificaţii, clădiri

publice, mănăstiri şi catedrale. Angajat în asemenea proiecte uriaşe, întreprinzătorul nu îşi

asuma nici un risc, ci mai degrabă era un conducător de proiect ce folosea resursele

furnizate de cele mai multe ori de guvern.

Secolul al XVII – lea. Întreprinzătorul din secolul respectiv era persoana care încheia un

aranjament contractual cu guvernul pentu a presta un serviciu sau a achiziţiona un anumit

produs, asumîndu-şi riscul unei astfel de tranzacţii. Deoarece preţul din contact era fix,

întreprinzătorul putea câştiga sau pierde în urma tranzacţiei, după cum cumpăra la un preţ

mai mic sau mai mare. În Anglia, speculatorii de pământ şi fermierii erau consideraţi

întreprinzători.

Secolul al XVIII – lea. Rolul întreprinzătorului în teoria econimică este recunoscut pentru

prima dată în acest secol. În această perioadă în Anglia are loc revoluţia industrială, proces

în care întreprinzătorul avea un rol vizibil în asumarea riscului şi transformarea resurselor.

Tot în această perioadă întreprinzătorul a fost deosebit de capitalist. Multe invenţii din

perioada revoluţiei industriale nu ar fi fost posibile fără sprijinul persoanelor care deţineau

capital, însă nu aveau un spirit întreprinzător.

Secolul XIX – lea. Întreprinzătorul a fost privit în acest secol mai mult din perspectiva

economică. El nu era deosebit, de regula, de manager. Pentru prima dată în literatura

economică activitatea antreprenorială devine în mod virtual cu sinonimă cu managementul.

5

După economistul francez J.B.Say, întreprinzătorul este un supraveghetor şi un

administrator. În Germania se face discuţie între întreprinzător şi manager.

Întreprinzătorul este considerat atât inovator, cât şi un asumator de riscuri, venitul acestuia

fiind format din două părţi: un venit aferent riscului antreprenorial şi altul cuvenit

ingeniozităţii. În S.U.A. se acordă atenţie începând din acest secol întreprinzătorului,care

era considerat agentul principal de producţie şi se bucura de puteria de previziune,

aptitudini organizatorice şi administrative, energie neobişnuită şi alte calităţi de lider.

Secolul XX – lea. În perioada respectivă întreprinzătorul a devenit sinonim sau cel putin

asociat cu întreprinderea libera şi capitalismul.El este recunoscut ca fiind agent al

schimbarii.Întreprinzătorul este o persoana creatiava,cu idei inovatoare de afaceri,care

contribuie la cresterea şi profitabilitatea întreprinderii.J.Schumpeter a afirmat ca

întreprinzătorul este persoana ce inovează,care realizează „combinaţii noi” în productie.

Întreprinzătorul analizat din punct de vedere psihologic este considerat a fi o persoană cu o

mare nevoie de împlinire personală, însă securitatea, prestigiu, puterea şi serviciile aduse

societăţii sunt motive importante pentru maximizarea profitului.

Întreprinzătorul este persoana care iniţiază şi derulează o acţiune, asumându-şi riscurile

asociate inovării, în schimbul unor satisfacţii personale. Prin urmare definiţia respectivă

subliniază patru aspecte esenţiale ale întreprinzătorului.

În primul rând, întreprinzătorul este persoana ce iniţiază şi derulează o acţiune. El este un

iniţiator în domeniul său de activitate. Cel mai larg domeniu de manifestare al

întreprinzătorului este cel economic.

În al doilea rând, întreprinzătorul îşi asumă riscurile derivate din acţiunea sa. Aceste riscuri pot

fi financiare, psihice sau sociale.

În al treilea rând, întreprinzătorul este un inovator. El realizează mereu combinaţii noi ale

lucrurilor existente, în unele situaţii este chiar inventator.

În ultimul rînd, întreprinzătorul poate avea satisfacţii în munca sa, care pot fi de ordin material,

psihologic, moral sau social.

Mituri privind întreprinzătorul

În urma unor legende create de-a lungul timpului în jurul oamenilor întreprinzători, cît şi

datorită lipsei de cercetări în domeniul antreprenoriatului au apărut cîteva mituri privind

întreprinzătorul:

1. Înreprinzătorii sunt născuţi, nu făcuţi. Ideea naşteri întreprinzătorului, a faptului că

antreprenoriatul nu poate fi învaţat, a dominat multă vreme. Există anumite trăsături

6

precum spiritul de iniţiativă, energie, dorinţa de asumare a riscului, talent în relaţiile umane

care sunt înăscute. Astăzi antreprenoriatul se studiază în universităţi, şcoli de afaceri, care

au menirea de a face întreprinzători.

2. Întreprinzătorii sunt oameni de acţiune nu filozofi. Sunt oameni cu spirit practic, caută

mereu soluţii noi, originale, însă ei sunt şi metodici, îşi anticipeză acţiunile. Elaborindu- şi

planurile de afaceri ei devin şi filozofi.

3. Întreprinzătorii trebuie să corespundă profilului teoretic. În acest sens s-au întocmit listele

cu trăsăturile întreprinzătorului de succes. Cei care nu au aceste trăsături sunt consideraţi

neadecvaţi pentru activitatea de întreprinzător.

4. Întreprinzătorii sunt fie inventatori, fie inovatori. La început au fost consideraţi

întreprinzători doar inventatorii. În 1911 J.Schumpeter, afirmă că întreprinzătorii sunt şi

inovatori. Astăzi sunt consideraţi întreprinzători şi cei care nu sunt neapărat inventatori sau

inovatori, ci persoane care iniţiază o afacere , asumîndu-şi riscuri pe care în mod normal

alţii nu şi le permit, în realizării de profit.

5. Întreprinzătorii sunt neadaptaţi academic sau neînţeleşi social. De-a lungul timpului s-a

acreditat ideea că unele persoane au devenit întreprinzători numai după ce au picat la

facultate sau nu au reuşit să se adapteze întreprinderilor gigant, părăsind astfel serviciul.

Astăzi însă s-a dovedit că cei mai buni întreprinzători au studii superioare.

6. Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de bani. În afaceri este nevoie de bani, fără

ei nu se pota face nimic. Totuşi, banii nu salvează pe nimeni în mod automat de la

faliment. Chiar avînd bani suficienţi unii întreprinzători pot da faliment deoarece nereuşita

poate fi rezultatul incompetenţii.

7. Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de noroc. De noroc este nevoi oricînd, fără

el multe acţiuni pot să nu aibă sorţi de izbândă. Însă norocul şi-l face şi omul. Ceea ce pare

a fi noroc poate fi defapt o pregătire foarte bună. Şi apoi în lumea afacerilor norocul nu

poate fi luat drept garanţie.

8. Ignoranţa este o binefacere pentru întreprinzător. Fiind oameni cu spirit inovativ,

întreprinzătorii caută mereu combinaţii noi. De aceea se spune că este mai bine să nu

cunoşti prea multe lucruri despre afacere, pentru a nu fi tentat să mergi pe căi bătătorite.

Astăzi însă nu se mai pot face afaceri fară cunoştinţe în mai multe domenii.

9. Întreprinzătorii sunt nişte aventurieri. Riscul este un element important în procesul

antreprenorial. Percepţia pe care o au cei mai mulţi oameni despre riscul pe care şi-l asumă

întreprinzătorii este greşită. Deşi s-ar părea că întreprinzătorii îşi asumă riscuri uriaşe, în

realitate ei îşi asumă riscuri cu grijă calculîndu-le.

7

10. Întreprinzătorii sunt complet independenţi. Dar defapt ei nu sunt chiar deloc independenţi,

ei depind de parteneri, investitori, clienţi, furnizori, creditori, salariaţi, familie şi de toţi cei

implicaţi în acţiunile sociale şi obligaţiile comunităţii.

Tipuri de întreprinzători

Întreprinzătorul este considerat a fi persoana care activează în condiţii de risc pentru a obţine un

venit, dar trebuie să accepte şi unele pierderi. Întreprinzătorul poate fi privit din mai multe

perspectiva şi cunoaşte o clasificare mai detaliata a acestora.

Întreprinzătorul poate fi privit din diferite perspective:

1. Pentru un economist el este persoana care combina resursele materiale,financiare şi umane

în aşa fel încît să ducă la creşterea valorii,o persoana care introduce noul,schimbarea în

economie;

2. Pentru un psiholog, întreprinzătorul este o persoana puternic motivată de realizarea

anumitor obiective personale;

3. Pentru un om de afaceri, întreprinzatorul poate fi un concurent serios sau un partener de

nadejdie în afaceri.

Literatura economică priveşte şi ea în mod foarte variat întreprinzătorul.Acesta este vazut

fie ca persoana care pur şi simplu înfiinţează o afacere ,fie un inovator prin excelenţă,un

aventurier,un intrapreneur - persoana care infiinţează noi afaceri în cadrul firmelor existente sau

persoana inovativa din marile firme.Toate aceste puncte de vedere sugerează modalitaţi diferite

de abordare a activitaţii antreprenoriale.

În cadrul acestui proiec sunt două capitole cu cîte doua subcapitole fiecare.Primul capitol

reprezintă prezentarea întreprinderii şi analiza mediului intern şi extern al întreprinderii.Cel de al

doilea capitol cuprinde esenţa conceptului de întreprinzator şi profilul întreprinzătorului

moldovean,bazat pe realizarea unui interviu acordat unui întreprinzător de succes.

Conform ritmului de dezvoltare al afacerilor există o anumită posibilitate de clasificare a

întreprinzătorilor. Astfel se pot distinge mici întreprinzători, întreprinzători şi promoteri.

1. Micii intreprinzători - persoane care iniţiază afaceri cu un ritm de creştere scăzut, care

provin de regulă din răndul muncitorilor. Obiectivul lor principal îl constituie eficienţa

tehnică. Diferite împrejurări din viaţa îi fac să se lanseze în afaceri. Ei iniţiaza afacerea cu

banii proprii, ai familiei sau ai partenerilor şi nu apelează la diferite instituţii financiare

pentru a obţine fonduri necesare. Ei nu sunt orientaţi spre creştere şi preferă să-şi vândă

singuri produsele, bazându-se pe cunoştinţele lor în domeniu.Fiind orientaţi spre mijloace,

ei văd afacerea ca pe un mijloc de a practica meseria şi de a duce o viaţă decentă. Sunt

8

foarte muncitori, chiar experţi în domeniu, cooperează bine cu clienţii şi au o convingere

fermă. Având propriile lor idei în modul de desfaşurare a afacerii, nu acceptă sfaturile

altora în acest domeniu şi nu sunt interesaţi în transformarea afacerii lor într-o mare

întrepreprindere, pe motiv să nu le schimbe stilul de viaţă. Unele statistici afirmă că peste

85% din afaceri se încadrează în această categorie.

2. Întreprinzătorii - persoana care nu numai că înfiinţează afacerea, dar şi doresc ca aceasta

să crească şi să se dezvolte. Ei sunt mai degrabă orintaţi spre obiective decât spre mijloace.

De cele mai multe ori provin din familii de funcţionari cu o educaţie solidă şi au fost

implicaţi în diferite activităţi sociale. Intenţionând să înfiinţeze o afacere la un moment dat,

ei vor căuta să folosească orice sursă disponibilă de capital care nu presupune însă

renunţarea la controlul firmei. Produsele le comercializează prin intermediul pieţei şi nu

individual. Vor dori să se diversifice şi să se dezvolte în măsura în care nu se îndepărtează

prea mult de afacerea iniţială. Ei tind să se orienteze spre perspectivă. Această categorie de

întreprinzători deleagă multe din sarcinile lor şi au manageri în diferite domenii ale

afacerilor. Se consideră că 12% din întreprinzători fac parte din această categorie.

3. Promotorii - sunt consideraţi a fi întreprinzătorii care sunt adepţii unei creşteri susţinute,

adică folosesc toate sursele posibile ca afacerea să se dezvolte într-un ritm cît mai rapid.

Sunt licenţiaţi şi îşi asumă riscuri bine calculate de ei. Obiectivul lor esnţial îl reprezintă

crearea de valoare, aducerea unei inovaţii pe piaţă şi maximizarea randamentului

investiţiei.Doresc să folosească surse cât mai variate de finanţare a afacerii De asemenea ei

pot derula mai multe afaceri în acelaşi timp.

Un criteriu de clasificare a întreprinzătorului este în funcţie de experienţă şi implicarea

interioară în afaceri, din această categorie fac parte:

1. Întreprinzători novice - sunt considerate a fi persoane care se află la prima lor afacere.

2. Întreprinzători în serie - persoane care conduc la moment o afacere, dar a mai avut afaceri

fie că au fost văndute sau închise din unele motive.

3. Întreprinzători de portofoliu - sunt persoane care au la moment mai multe afaceri conduse

de ei.

Urmatorul criteriu de calsificare a întreprinzătorului este în funcţie de condiţiile existente la

începerea unei afaceri, acest criteriu include:

1. Întreprinzători creatori - persoane care au fondat aceasta afacere din dorinţa de a realiza

un produs sau serviciu. Motivaţi de viziunea unui produs nou sau serviciu, îşi folosesc

abilităţile şi îşi aduc contribiţia în societate. Sunt consideraţi adevăraţi întreprinzători, pe

deplin sadisfăcuţi de afacerea pe care o conduc. Ei nu sunt motivaţi de recompense

9

financiare, nici nu consideră că activitate lor comportă riscuri mari, datorită credinţei în

viziunea lor.

2. Întreprinzători moştenitori - includ persoane care au moştenit afacerea de la un membru de

familie, nu sunt fondatorii acestei afaceri. Ei obţin un punctaj mai mic decât celelalte

grupări în ceea ce priveşte obiectivele noi afaceri şi crearea de noi produse. De obicei, ei

sunt mai puţin orientaţi spre creştere şi mai puţin hotărâţi să aducă o contribuţie în socitate,

obiectivul fiind obţinerea unor profituri cît mai mari.

3. Administratorii - sunt persoane care au cumpărat afacerea şi o conduc, fiind motivaţi de

obiective financiare. Punctajul lor în ce priveşte cunoaşterea este ridicat deoarece au o

orientare fundamentală spre activitate. Fiind în acelaşi timp puternic înclinaţi spre creştere,

ei sunt satisfăcuţi de afcerea lor şi se consideră adevăraţi întreprinzători.

Diferenţele între manageri, întreprinzători şi antraprenoriCriteriul Manager tradiţional Întreprinzător Antraprenor

Motivaţie Promovare, putere Libertate, posibilitatea de a crea

Libertate şi posibilitatea de a promova

Activitate Delegare şi supraveghere

Implicare directă Implicare directă mai mult decât delegare

Atitudine faţă de risc

Minimizarea riscului Asumarea unui risc moderat

Asumarea unui risc moderat

Mod de luare a deciziilor

Este de acord cu deciziile superiorilor

Ia propriile decizii Capabil de a face pe alţii să fie de acord cu el

Pentru cine lucrează

Pentru alţii Pentru sine şi clienţi Pentru sine, clienţi, sponsori

Concentrarea atenţiei

Întreprinzător cadrul firmei

Piaţă, tehnologie Întreprinzător firmă şi pe piaţă

Antraprenorii, ca şi întreprinzătorii, nu trebuie să fie întreprinzător mod neapărat inventatori. Ei sunt persoanele care transformă ideile şi prototipurile întreprinzător produse profitabile. Ei sunt creatori de echipe, cu dorinţa puternică de a-şi vedea ideile transpuse întreprinzător practică. Intraprenorii sunt orientaţi spre acţiune. De asemenea, sunt orientaţi spre obiective, dorind să întreprindă toate acţiunile necesare realizării obiectivelor propuse. Intraprenorii sunt o combinaţie de inovatori, oameni de acţiune, planificatori şi muncitori.

1.2. Caracteristicile întreprinzătorului de succes

Caracteristicile şi personalitatea întreprinzătorului au fost analizate de foarte mulţi

cercetători. Probabil că nici un alt aspect legat de întreprinzător nu a fost studiat cu atîta

consegvenţă. Prin urmare cum nu există o definiţie unică a conceptului de întreprinzător, tot aşa

10

nu există un etalon al întreprinzătorului de succes. Trăsăturile personale ale oamenilor sunt

împărţite în trei categorii:

Trăsături personale comune întreprinzătorulu de succes, pe care le putem considera foarte

importante în dezvoltare afacerilor;

Trăsături personale ce nu se găsesc la întreprinzătorii de succes, care pot fi ascunse şi

împiedică dezvoltarea afacerilor;

Trăsători nerelevante pentru succesul afacerilor.

Sintetizănd opiniile unor specialişti recunoscuţi din domeniul antreprenoriatului, putem

menţiona că trasăturile comune cel mai fregvent atribuite întreprinzatorului de succes

sunt:

1. Spirit inovator. Creativitatea şi spiritul inovator sunt nişte caracteristici definitorii, care

deosebesc întreprinzătorul de manager. Prin spirit inovator se subînţelege a face ce alţii nu

au făcut încă, a face mai bine cu cheltuieli mai mici.

2. Nevoia de realizare. Întreprinzătorii sunt persoane peternic motivate de nevoia de

realizare. Anume această caracteristică este considerată a fi primul factor pe care îl are în

vedere o persoană, atunci când doreşte să devină întreprinzător. Nevoia de realizare se

manifestă la întreprinzător prin faptul că acesta singur îşi stabileşte standarde înalte,

răspunde la noi provaocări şi face tot ce îi stă în putinţă pentru a le realiza. Întreprinzătorul

vrea, în primul rând, sa- şi demostreze sie că este capabil să realizeze ceea ce şi-a propus,

apoi şi altora, pentru a obţine recunoaşterea şi respectul din partea lor.

3. Încrederea în sine. Întreprinzătorul se bazează pe propriile forţe şi mai puţin crede în

soartă sau în noroc. Cu toate că nu neagă importanţa norocului, este de parerea că succesul

afacerii depinde, în cea mai mare măsură, de el. Cercetările arată că întreprinzătorii au un

grad înalt de încredere în sine. Psihologii consideră că persoanele care se bazează pe

proprii forţe au o mai mare rezistenţă la insucces, pot depăşi mai uşor unele momente

dificile şi să reia cu noi fosţe activitatea.

4. Sesizarea oportunităţilor. Întreprinzătorul de succes primul se lansează într-un domeniu pe

care alţii îl consideră neprofitabil, el ştie când şi cum să dea „lovitura”. După cum

menţioneză Stevenson şi Gumpert, întreprinzătorul “poate foarte repede să descopere

oportunităţile favorabile şi să le folosească. El se aseamană cu vînzătorul de umbrele pe

strada, care apare ca de sub pămînt cu primele bubuituri ale tunetului”. Prin urmare,

întreprinzătorii de succes par să aibă capacitatea de a anticipa tendinţele şi de a recunoaşte

oportunităţile ce apar.

11

5. Asumarea riscului. Întreprinzătorul este gata să-şi asume riscul şi acceptă incertitudinea.

Riscurile sunt calculate şi pentru mulţi întreprinzători pot chiar constitui un factor

motivaţional, care îi provoacă să desfaşoare o activitate sau alta. Iniţierea unei afaceri este

un proces dinamic, incert, complex şi nesigur. Prin urmare, acceptarea incertitudinii este nu

numai utilă, dar şi necesară întreprinzătorilor. Cercetătorii recunosc că predilecţia spre

asumarea riscurilor este puternic influenţată de experienţă, vârstă, educaţie şi natura

afacerii.

6. Perseverenţa. Întreprinzătorii sunt perseverenţi şi nu sunt intimidaţi de obstacolele ce apar

în cale. Având dorinţa intensivă de a depăşi dificultăţile aparute, ei îşi continuă eforturile

pină la rezolvarea problemei. Fiind realişti, ei recunosc ceea ce poate fi facut şi la ce

trebuie renunţat, dacă apare o situaţie imposibil de realizat ei o abandonează.

7. Potenţialul energetic ridicat. Întreprinzătorul, de regulă, lucreaza câte 6-7 zile pe

săptamână, regimul de lucru nelimitindu-se doar la cele 8 ore regulamentate de legislatţie.

În primii ani deseori el nici nu-şi ia concediu pentru odihnă, urmărind să-şi conducă cât

mai eficient propria afacere. Acest ritm încordat poate fi suportat numai de persoane cu un

potenţial energic ridicat şi rezistente la efort.

8. Responsabilitate. Întreprinzătorul îşi asumă responsabilitatea pentru succesul sau

insuccesul în afaceri. De la el angajaţii aşteptă dispoziţii, soluţii, idei. La fel,

întreprinzătorul este responsabil şi faţă de parteneri de afaceri, clienţi şi familia sa,

deoarece, luând decizii, riscă.

Trăsături care nu se găsesc la întreprinzătorul de succes

1. Lăcomia. Fiind implicat într-un proces continuu de a face bani, întreprinzătorul poate

deveni avid după bani. Lăcomia poate îmbrăca diferite forme: refuzul de a plăti salariaţilor

ceea ce se cuvine-în rezultat vor pleca de la firmă angajaţii; sacrificarea calităţii

produsului, care îi poate aduce ceva profit pe termen scurt, însă va duce la perderea

clienţilor pe termen lung; implicarea în prea multe afaceri, ceea ce va avea drept consecinţă

pierderea controlului acestora.

2. Necinstea. Afacerile merg bine atât timp cât întreprinzătorii sunt corecţi. Multe afaceri au

dat faliment din cauza actelor de necinste ale întreprinzătorului. Necinstea devine de multe

ori obişnuinţă şi astfel este descoperită. Când este însoţită de lăcomie, eşecul este total.

3. Nerăbdarea. Uneori este nevoie de un timp mai îndelungat pentru dezvoltarea unei afaceri,

deoarece anumite lucrări pur şi simplu nu pot fi accelerate. Nerăbdarea în acceptarea unei

12

comenzi de la un client, graba în angajarea unui salariat, închirierea în pripă a unui local

pot avea efecte dezastruase asupra afacerii.

4. Neîncrederea în oameni. Este greu să reuşeşti în afaceri fără ajutor, deaceea

întreprinzătorul este înconjurat de parteneri, asociaţi, salariaţi, furnizori şi clienţi. Multe

nereuşite în afaceri au fost rezultatul judecării greşite a acestora. Concentrarea pe aperenţe

şi nu pe realizări, ignorarea faptelor şi încrederea în vorbe pot avea consecinţe nefaste.

5. Necunoaştere afacerii. Lipsa cunoştinţelor în domeniul afacerii a dus la multe dezastre.

Acest lucru este cu atât mai evident cu cât întreprinzătorul se implică într-un domeniu în

care nu deţine prea multe cunoştinţe. Când acest fapt este însoţit de neîncredere în

colaboratori, eşecul este garantat.

Tăsăturile nerelevente pentru succesul afacerii

1. Vârsta. Vârsta nu are pur şi simplu nici o relevanţă în succesul afacerii. Tinerii au succese

la fel de impresionante ca şi persoanele mai în vârstă. Compania McDonald’s a fost

înfiinţată de un întreprinzător trecut de vârsta de 60 de ani.

2. Sexul. Nici sexul nu este relevant în derularea afacerii. Dacă mult timp afacerile erau

conduse numai de barbaţi, în prezent femeile s-au implicat profund în afaceri, obţinând

succese remarcabile.

3. Nivelul educaţiei. În afaceri, cunoasterea este foarte importantă, mai puţin important este

modul de dobîndire a cunoştinţelor. Sunt mulţi întreprinzători de succes care au doar cîteva

clase elementare. Bill Gates a părăsit facultatea după cel de-al doilea an, în timp ce pentru

partenerul său Paul Allen a fost un chin terminarea liceului.

4. Religia. Deşi Max Webel afirmă că persoanele de religie protestantă devin întreprinzători

de succes, practica infirmă acest lucru. Cel mai elocvent exemplu îl reprezintă

întreprinzătorii din S.U.A., care aparţin unor religii diferite sau uneri pur şi simplu sunt

liber cegetători ţi au obţinut rezultate remarcabile în afaceri.

5. Starea civilă. De foarte multe ori starea civilă nu are importanţă în succesul afacerii.

Totuşi, pentru o femeie care are familie, copii, lucrurile pot deveni mai complicate. De

asemenea, un partener de viaţă conservator poate influenţa negativ derularea afcerii. Acest

factor este mai mult element temporal decât un obstacol.

1.3. Lansarea în afaceri - satisfacţiile şi insatisfacţiile activitaţii

antreprenoriale

13

Primul lucru pe care trebuie să-l facă o persoană după ce a luat decizia de implicare în afaceri îl

constitue identificarea unor idei posibile de afaceri din care să rezulte oportunităţi viabile. O

oportunitate atractivă şi bine definită reprezintă piatra de temelie a unei afaceri de succes. Este

deosebit de important să se facă deosebire între idee şi oportunitate. Oportunitatea, în sens

antreprenoriel, este o idee care poate fi transformată într-o afacere. Ea are calitatea de a fi

atractivă, durabilă, de actualitate şi are în vedere un produs sau un serviciu care creează sau

adaugă valoarea cumpărătorului sau utilizatorului final. Există o mare varietate de surse de idei

de afaceri. Întreprinzătorul va trebui să determine care dintre aceste idei are un potenţial

comercial suficient pentru a deveni nucleul noii afaceri. Există două mari categorii de surse de

idei de noi afaceri: tendinţele macroeconomice de evoluţie şi conjunctura microeconomică.

Tendinţele macroeconomice de evoluţie pot da naştere numeroaselor idei de afaceri. Cele mai

importante tendinţe sunt cele demografice, sociale, tehnologice şi de afaceri.

Tendinţele demografice. Demografia studiază caracteristicile populaţiei. Din punc de

vedere al oportunităţilor de afaceri, un interes deosebit îl reprezintă studiul segmentelor

populaţiei, adică al diferitelor categorii de populaţii, după vârstă, sex, educaţie. Cel mai

semnificativ criteriu de segmentare în iniţierea afacerilor îl reprezintă vârsta.

Tendinţe sociale. Dintre tendinţele sociale din care pot rezulta oportunităţi de afaceri mai

importante sunt modificarea structurii familiei, modificarea preferinţelor religioase,

creşterea iteresului pentru mediul înconjurător.

Tendinţele tehnologice. Cele mai notabile tendinţe tehnologice se referă la folosirea

calculatorului şi în special la miniaturizarea acestora. Faxurile, scanerele, poşta electronică

nu erau cunoscute foarte bine cu câţiva ani în urmă. Cuptoarele cu micro undă au schimbat

modul de a gati. Modalităţi de înregistrare a muzicii s-au schimbat de două ori în ultimii 20

de ani. Videocasetele au schimbat mult industria cinematografiei.

Tendinţele de afaceri. Una dintre tendinţele mai recente în afaceri este colaborarea marilor

firme cu întreprinderile mici şi mijlocii pentru realizare unor produse sau prestarea de

servicii. O alta tendinţă care influienţează activitatea tuturor firmelor este introducerea

managimentului calităţii totale, o filozofie de mamagement ignorată mult timp, care a

început să fie reconsiderată după ce autorii ei au convins japonezii să facă din calitate

obiectivul princital al întreprinderii. Managementul calităţii totale se concentrează asupra

satisfacţiei consumatorului şi implică salariaţii.

Conjunctura microeconomică cuprinde numeroase surse de idei de afaceri. Activitatea

anterioară a întreprinzătorului potenţial, precum şi alte aspecte legate de micromediu sunt surse

viabile de idei de afaceri.

14

Experienţa precedentă în muncă. Cele mai multe ideii de afaceri provin din experienţa

dobândită anterior de întreprinzători. Cercetările arată că, în tehnologia de vârf 85% din

produsele noilor firme sunt similare cu ale firmelor în care au lucrat întreprinzătorii.

Experienţa anterioară poate constitui nu numai un mediu care încurajează înfiinţarea unai

afaceri, dar care face şi posibil acest lucru, prin finanţarea noii firme.

Hobby-uri şi vocaţii. Transformarea unei pasiuni într-o afacere este o alternativă de afaceri

demnă de luat în considerare. În acest caz, întreprinzătorul va face lucrul cu pasiune şi pe

care îl cunoaşte foarte bine. Se consideră că asemene afaceri nu au întotdeauna succes. Este

indicat ca întreprinzătorul să studieze mai întâi piaţe şi apoi să trensforme hobby-ul în

afacere.

Contacte sociale. Relaţiile sociale joacă un rol deosebit de important ăn iniţierea de noi

firme. De cele mai multe ori aceste contacte se în relaţii de serviciu. Astfel, clienţii pot

furniza ideii foarte valoroase privind introducerea unui nuo produs sau serviciu.

Distribuitirii pot oferi informaţii utile privind calităţile şi defectele produselor şi

îmbunătăţirile ce pot fi aduse. Participarea la târguri şi expoziţii oferă un excelent prilej de

a culege informaţii despre clienţi, de a discuta cu distribuitorii, de a vedea tendinţele pieţei

şi de identificarea noilor produse potenţiale pentru noua afacere

Constatări personale. Observarea directă a unei nevoi zilnice poate deveni o sursă de

inspiraţie pentru un produs sau serviciu de succes.

Cercetări proprii deliberate. Aceste cercetări presupun citirea ziarelor, studiul revistelor de

specialitate şi al publicaţiilor comerciale din domeniul respectiv de activitate. Studiile de

creativitate arată că descoperirile apar în cele mai neaşteptate momente.

Instituţiile de cercetare. Numeroase institute de cercetare şi universităţi realizează cercetări

în cele mai diverse domenii. Întreprinzătorul poate cumpăra patentul unei invenţii.

Internet. Prin Internet se pot obţine alte surse valoroase de idei de afaceri. Câteva din

opţiunile posibile pot fi găsite în situl “Galaxy, Business and Commerce, Entrepreneur on

the Web”.

Lumea este într-o continuă schimbare şi aceste schimbări denotă faptul că posibilităţile de a

deschide o afacere cresc vertiginos. Visele se îndeplinesc atunci cînd dorinţa le transformă în

acţiune concretă.

Metode de intrare în afaceri

Ideea oportună poate fi materializată numai printr-o afacere, întreprinzătorului revenindu-i

sarcina să aleagă modul de lansare. În general, există trei variante de începere a activităţii de

15

antreprenoriat, prin deschiderea unei afaceri de la zero, procurarea unei franchize sau

cumpărarea unei afaceri existe.

Deschidetea unei afaceri proprii. Iniţierea unei afaceri este adesea cea mai bună metodă de

lansare în afaceri şi uneori singura posibilă. Dacă afacerea vizează un nou produs sau serviciu,

nu există altă alternativă. Dacă produsul sau serviciul nu este nou, însă se află pe o piaţă în

creştere, mai pot exista şi alte firme pe piaţă, însă acestea rare ori sunt de vînzăre. Faptul că nici

o afacere nu este de vînzare pe o anumită piaţă este un semn că pe acea piaţă mai există încă

oportunităţi neexplotate.

Iniţierea unei afaceri este mult mai dificilă decât cumpărarea unei afaceri existente sau

procurarea unei franchize, deoarece totul trebuie pornit de la început. De asemenea, şi riscul este

mai mare. Totuşi, pentru multă lume procesul transformării unei idei viabile într-o afacere

reprezintă adevărata esenţă a antreprenoriatului. Astfel, opţiunea pentru deschiderea unei

întreprinderi mici trebuie să se bazeze pe o evaluare minuţioasă a avantajelor şi dezavantajelor

ce le oferă modalitatea dată.

Printre avantajele deschiderii unei întreprinderi putem menţiona:

Implimentarea nelimitată a propriilor idei.

Satisfacţia de a crea o întreprindere de la zero – reuşind, întreprinzătorul este satisfacut şi

mândru de rezultatul muncii depuse.

Evitarea moştenirii unei reputaţii îndoielnice a fostului proprietar – deschizând o afacere,

nu se moştenesc problemele altor afaceri, totul începe de la zero. În care parte se va înclina

balanţa depinde de întreprinzător.

Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie.

Posibilitatea de a selecta, motiva şi dezvolta independent personalul – întreprinzătorul se

ocupă independent de tot ce este legat de personal, astfel selectează pe cine consideră

adecvat afacerii.

Alegerea amplasamentului afacerii. Luând în considerare specificul, ideii întreprinzătorul

alege cel mai adecvat amplasament.

Dezavantajele deschiderii unei întreprinderi sunt:

Costul ridicat legat de lansarea în afaceri, procurarea echipamentului etc.

Timp mult petru lansarea afacerii. Întreprinzătorul este nevoit să cheltuie timp nu numai

pentru ca să realizeze formalităţile legale, dar şi pentru stabilirea relaţiilor cu partenerii de

afaceri, a angaja personalul, procura echipamentul necesar, pregăti spaţiile etc. Ca urmare,

timpul de la decizia de lansare şi până la începerea nemijlocită a activităţii poate fi lung.

16

Alegerea unei afaceri care nu este cea mai potrivită. Evaluarea arată că ideea de afaceri are

perspective, însă realitatea a aratat că nu-i aşa, că acest produs sau serviciu nu are cererea

estimată.

Saturaţia pieţei sau existenţa unei concurenţe puternice, ce va îngreuna afirmarea noului

venit. Nici un concurent nu va întâmpina nou-venitul cu braţele deschise. Pentru a reuşi,

afacerea nou-creată trebuie să fie mai bună, să propună servicii şi produse mai calitative.

Riscul legat de realizarea unei idei noi.

Eforturi personale mari pentru a lansa afacerea.

Procurarea unei afaceri existente. Este urmatoare modalitate de lansare în afaceri. Ca şi în

cazul deschiderii unei afaceri de la zero, înainte de a lua decizia privind procurarea afacerii este

necesar de analizat detaliat toate avantajele şi dezavantajele ce le va obţine noul proprietar.

Avantajele procurării unei afaceri sunt:

Durata de lansare este relativ mai mică, deoarece există deja întreprinderea, care dispune

de utilaje necesare, personal calificat, relaţii stabilite cu furnizorii şi clienţii.

Obţinerea unor venituri imediate, pentru că nu se începe de la zero.

Existenţa unor amplasări favorabile, care în cazul începerii afacerii de la zero ar fi dificil

de obţinut.

Folosirea experienţei şi relaţiilor vânzătorului, deoarece întreprinderea are un nume

cunoscut pe piaţă, sunt stabilite relaţiile cu furnizorii de materii prime şi materiale.

Existenţa unui personal calificat, astfel nu este necesar de ocupat cu recrutatea şi

selectarea personalului.

Reducerea riscului, deorece în comparaţie cu întreprinderile nou-create, are o piaţă de

desfacere şi experienţă în domeniul respectiv.

Dezavantajele procurării unei afaceri sunt:

Posibilitatea procur[rii unei întreprinderi neprofitabile.

Existenţa unei personal necalificat, pentru instruirea acestuia fiind necesare cheltuieli atât

financiar, cât şi de timp.

Personalul calificat nu acceptă să lucreze pentru noul proprietar.

Moştenirea unei reputaţii îndoielnice. Chiar dacă se va schimba proprietarul, va fi necesar

timp pentru a aschimba opinia clienţilor, furnizorilor etc. faţă de întreprindere.

Existenţa unor fonduri fixe necorespunzătoare, de exemplu, echipamentul uzat moral şi

fizic, spaţii care necesită mari cheltuieli pentru reputaţie şi întreţinere.

Amplasamentul nefavorabil.

17

Dificultăţi în efectuarea schimbărilor, ca urmare a costurilor ridicate pentru aceastasau a

rezistenţei din partea personalului.

Desfăşurarea activităţii în baza contractului de franchising. O altă modalitate de lansare în

afaceri este franchisingul, deseori acest contract este numit contract de concesiune. Cuvintul

’’franchise’’ este de origine franceză şi conform unor surse, semnifică eliberarea de la robie,

potrivit altor surse – scutirea de taxe vamale şi impozite. Cu timpul semnificaţia lui s-a modificat

şi astăzi franchisingul reprezintă un contract, în care vinzătorul (franchiserul) permite

cumpărătorului (franchisee-ul) să folosească drepturile sale. Cel mai des contractelede

franchising se încheie pe o perioadă de la 3 până la 15 ani, excepţie face compania McDonald’s,

carepractică încheierea contractelor pe o perioadă de 20 de ani.

Sistemul contemporan de franchising şi-a luat avîntul în SUA în perioada anilor ’50-’60 ai sec.

ai XX-lea. În prezent, conform datelor Asociaţiei Internaţionale de Franchising (IFA), peste

320000 de afaceri mici americane activează în baza acestui contact, antrenând cca 8 mln. de

persoane.

În Europa primele elemente ale sistemului de franchising au apărut în anii ’70 în Franţa. În

prezent,din ţările europene, cel mai răspândit franchisingul este în Germania, unde în 2003 au

fost înregistraţi 800 de franchiseri şi 37000 de franchise.

În ceea ce priveşte Republica Modova, apariţia franchisingului a fost condiţionată de adoptare

în 1997 a Legii cu privire la franchising. Numărul redus de franchisee nu ne permite să vorbim

despre amploarea dezvoltării acestuia, cu toate că sunt zeci de afaceri care activează în baza

contactului de franchising, printre care: magazinul de confecţii pentru dame “Mango”,

restaurantul bucătăriei franceze ’’La Boucherie’’ sau compania ’’1C Accouting Ţimbal’’,

distribuitorul unei din cele mai populare programe computerizate de evidenţă contabilă ’’1C’’.

Înainte de a lua decizia privind procurarea unei franchisee este necesar de analizat avantajele şi

dezavantajele ce le oferă forma dată de relaţii contractuale, evitându-se, astfel, situaţii dificele

care ar putea apărea în urma încheierii contractului.

Avantajele franchiserului sunt

Posibiitatea relativ rapidă de a-şi extinde propria afacere, cucereşte noi pieţe fără mari

investiţii, resursele rămase la dispoziţie fiind alocate pentru cercetare-dezvoltare,

producere, promovare etc.

Obţinerea veniturilor suplimentare din taxele de franchising.

Reducerea cheltuielilor legate de distribuţia şi marketingul produselor, deoarece acestea

sunt parţial acoperite de către franchisee prin taxa pentru publicitate. Taxa pentru

18

publicitate se calculează în procente din cifra de afaceri înregistrată şi se foloseşte pentru

marketingul şi promovarea afacerii.

Conducere mai eficientă şi mai profitabilă a afacerii, deorece experienţa a demostrat că

nici cel mai bun angajat nu va fi la fel de cointeresat în succesul afacerii ca proprietarul

acesteia.

Dezavantajele franchiserului sunt

Acordarea unui sprijin tehnic şi, uneori, chiar financiar franchiseelui pe toată perioada

contractului de franchising.

Dificultăţi în efectuarea controluui, deorece franchiseeul este o întreprindere independentă,

din punct de vedere juridic, controlul este cu mult mai redus, în comparaţie cu cel al unei

filiale.

Afectarea prestigiului franchiserului, în cazul în care franchisee falimentează sau dacă în

activitatea lui apar unele situaţii dificile, acestea pot afecta negativ numele şi prestigiul

fganchiserului.

Dificultăţi în prestarea confidenţialităţii informaţiei, cu toate că în contract este prevăzut

clauza privind nedivulgarea informaţiei comerciale, tehnologia folosită,metode de

instruire, sunt cazuri când informaţiile obţinute de la franchiser se utilizează chiar în

detrimentul acestuia.

Activitatea în baza contractului de franchising aduce avantaje şi dezavantaje atât franciserului

(vânzătorului), cât şi franchiseeului (cumpărătorului).

Avantajele franchiseeului sunt:

Franchiseeul are o şansă mai mare de succes, numărul falimentelor este mai mic în cazul

franchisingului decât în cazul iniţierii unei afaceri proprii, deorece chir de la iniţiere este

sprijinit de un partener experimentat, micşorându-se, astfel, posibilitatea apariţiei unei

erori.

Investiţii iniţiale mai reduse, deoarece poate beneficia de materiale, echipamentul şi

tehnica franchiserului.

Asistenţă managerială şi de marketing, franchiserul acordă un sprijin în instruirea

personalului, consultanţă personalului etc.

Produse şi servicii de calitate standart, franchiseeul primeşte afcerea la ’’pachet’’, unde

este prezentat în detaliu procesul tehnoogic. Astfel, el nu este nevoit să consume timp,

bani pentru elaborarea produselor.

19

Cheltuieli reduse pentru promovare produselor şi serviciilor, deoarece franchiserul oferă

un nume cunoscut, o marcă de prestigiu, franchiseeul beneficiază de rezultatele

companiilor de promovare la nivel naţional desfăşurate de franchiser.

Printre dezavantajele franchiseeului se enumeră :

Firma nu-i aparţine nicioadată cu adevărat, cu toate că franchisee este o întreprindere

independentă, el trebuie să respecte cu stricteţe cerinţele impuse de franchiser, neavând

posibilitatea de a conduce firma aşa cum îşi doreşte să o facă.

Costul ridecat al franchisei şi contribuţia la profit, franchiseeul achită taxa iniţială,

royalty şi taxa pentru publicitate.

Respectarea riguroasă a tuturor operaţiunilor standartizate, franchiseeul este oblogat să

activeze conform standardelor impuse de franchiser , care dispune de dreptul de a

verifica prin controale regulate respectare lor.

Linie limitată de produse, contractul prevede vânzarea unor produse sau servicii

aprobate de franchiser.

Aria geografică limitată în care franchisee are dreptul să opereze

Politica preţurilor şi a reclamei dictată de franchiser, franchiseeul poate să facă unele

modificări numai cu acceptul franchiserului.

Satisfacţiile şi insatisfacţiile activităţii antreprenoriale

Iniţiind o afacere, întreprinzătorul poate avea satisfacţii deosebite, dar îşi asumă şi unele riscuri,

care îi pot produce mari neplăceri. Prin cele mai importante satisfacţii ale implicării în afaceri

sunt următoarele:

a. Controlul propriului destin - deţinerea unei afaceri conferă întreprinzătorului independenţă,

el este cel care ia decizii şi face ca lucrările să meargă în direcţia stabilită de el însuşi. Deşi

acesta presupune un grad ridicat de responsabilitate, întreprinzătorul doreşte să şi-o asume.

Pentru o persoană care doreşte să-şi controleze propriul destin, libertatea de decizie şi

acţiune conferită de deţinerea unei afaceri poate să fie mai degrabă o necesitate decât un

lux.

b. Atingerea potenţialului maxim - în afacerea proprie nu există piedici artificale în

exprimarea potenţiaului întreprinzătorului. Singurile piedici în calea succesului sunt cele

determinate de propria creativitate.

c. Posibilitatea unui cîştig nelimitat - majoritatea întreprinzătorilor ciştigă mult mai mult

decât daca ar fi lucrat pentru alţii. Desigur, cel ce se impică în afaceri nu se aşteaptă să

piardă bani. Încredrea în abilităţile personale, însoţită de o cerere de piaţă ridecată pentru

20

un produs sau serviciu de calitate, poate aduce venituri care să recompenseze din plin

eforturile şi banii investiţii în afacere.

d. Siguranţa muncii - când întreprinzătorul se impică în afaceri, locul de muncă îi este

asigurat şi poate lucra atît timp cât doreşte. Nu există limită limită de vârstă pentru a ieşi la

pensie. Acest avantaj constituie un motic relevant de implicare în afaceri îndeosebi în

ramurile cu tehnologie de vârf, în care fluctueţia personalului este foarte mare.

e. Angajarea membrilor familiei - întreprinzătorul poate oferi tuturor membrilor familiei sale

un loc de muncă. Aceasta conferă continuitatea afacerii, prin preluarea acesteia de către

copii. În pus, există, o ăncredere şi o morală mai bună în afacerile derulate de membrii unei

familii.

f. Folosirea capitalului acumulat - în loc să investească în afaceri deţinute de alţii, care pot

deveni uneori riscante, sau să depună banii la bancă, întreprinzătorul foloseşte proprii bani

în afacerea sa, ceea ce îi crează şi o anumită autonomie financiară.

g. Aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor proprii - dacă o persoană nu poate găsi un loc de

muncă adecvat pregătirii sale din cauza excesului ofertei de forţă de muncă în domeniu, a

limitei de vârstă, sexului, ea poate iniţia o afacere proprie. Deasemenea, chiar şi

persoanele care au deja un loc de muncă îşi dedică o parte din timpul liber activităţilor

antreprenoriale.

h. Ieşirea în rutină - implicarea în propriile afaceri duce la eliminarea rutinei, plictiselii şi

frustarii din cauza muncii monotone. Multe persoane simt nevoia de schimbare, doresc să

realizeze lucruri noi şi să părăsească activităţile precedente plictisitoare. Iniţierea unei

afaceri proprii este o şansă foarte bună de a împlini această satisfacţie personală.

i. Prilejul de a contribui la binele comunităţii - întreprinzătorul, realizând că este mare nevoie

de un anumit produs sau serviciu, îl oferă comunităţii, atrăgîndu- şi aprecierea acestuia.

Prin diferite acţiuni de sponsorizare sau filantropice va contribui la mai binele comunităţii

din care face parte.

j. Putere şi influienţă - deţinerea unei afaceri conferă o anumită putere şi influienţă.Prin

putere sa întreprinzătorul poate influienţa cursul unor acţiuni, ceea ce îi crează o satisfacţie

psihilogică deosebită. În timpuri mai vechi, unele persoane au ales cariera militară pentru a

avea putere şi influenţă. În timpurile moderne, peterea se obţine mai uşor în afaceri şi în

politică.

Pe lingă toate satisfacţiile obţinute un întreprinzător poate întilni şi unele dezavantaje:

21

a. Incertitudinea veniturilor - oscilaţiile în derularea unei afaceri pot determina fluctuarea

veniturilor. Succesul depinde adesea de multe evenimente cruciale asupra cărora

întreprinzătorul nu are control.

b. Riscul pierderii întregului capital investit - în cele mai multe afaceri întreprinzătorul

contribuie cu o importantă sumă de bani sau alte active personale. Aceşti bani şi resurse

pot fi perdute dacă afacerea nu reuşeşte. Fluctuaţiile preţurilor, schimbaraea modei, proble

de muncă pot ameninţa şi chiar pot pune în pericol o afacere profitabilă. Prin urmare, adată

cu eşecul în afaceri se perde şi o parte din reputaţie.

c. Povara responsabilităţii totale - întreprinzătorul este singurul răspunzător de succesul sau

insuccesul afacerii sale. Şi responsabilităţile cresc odată cu mărirea firmei. Dacă pentru

unele persoane conducerea poate fi atractivă, atunci pentru alţii ea poate constitui o

adevărată povară. Deciziile luate îi afectează nu numai pe întreprinzători şi firma sa, dar şi

pe salariaţi, clieţi şi poate şi comunitatea din care face parte. De aceea, unele persoane

preferă să lucreze pentru alţii, limitîndu-şi responsabilitatea în cadrul programului de lucru.

d. Riscul de carieră - una din grijile majore pe care o au persoanele care doresc să devină

întreprinzători este dacă ele vor mai fi capabile să mai găsească un loc de muncăsau să se

întoarcă la vechiul loc de muncă în caz de eşec. Această preocupare o au ăn special

persoanele care au un loc de muncă sigul şi un salariu ridicat.

e. Apelarea la experţi - deoarece întreprinzătorul nu poate fi cunoscător în toate domenii la

activitate, el trebuie să apeleze la experţi. Deşi întreprinzătorul nu trebuie să facă ceea ce

spun experţii, el trebuie să ţină cont de sugestiile lor, pentru a avea succes. Pentru unele

persoane, acest fept poate constitui o lezare a spiritului de independenţă.

f. Frustrarea în caz de succes - dacă afacerea prosperă, numărul de salariaţi va creşte, iar

unele activităţi vor trebui delegate altor persoane, ceea ce poate fi frustrant pentru cel ce a

iniţiat afacerea. Însă cea mai neplăcută decizie în caz de creştere este de a ceda controlul

firmei altora, prin transformarea firmei în societate pe acţiuni.

g. Abateri de la etică - succesul în afaceri pare să ceară unele abateri de la valorile şi etica

personală. În unele ramuri, practicile de afaceri pot fi ăn conflict cu principiile etice ale

întreprinzătorului.

h. Program de lucru foarte incărcat - întreprinzătorul nu are un program de lucru fix, el este

cel care soseşte primul şi pleacă primul de la firmă. În fazele de început ale afacerii el

trebuie să facă aproape totul, de la producţie, la vânzare. Programul poate include 14-16

ore pe zi, şapte zile pe săptămână, uneori fără concediu de odihnă.

22

i. Deteriorarea relaţiilor familiale - implicarea în afaceri presupune un mare consum de

energie şi timp din parte înterprinzătorului. Programul de lucru prelungit face să rămână

piţin timp pentru cei apropiaţi. Dacă au fost implicaţi şi bani proprii, presiunea în famlie

creşte şi relaţiile familiale se pot deteriora, preţ pe care unele persoane nu doresc să-l

plătească.

j. Pierderea sănătăţii - poate cel mai mare risc al derulării unei afaceri este înbolnăvirea.

Banii pot fi puşi la loc, o casă poate fi reconstruită, soţia şi copii se pot adapta, însă unii

întreprinzători care suferă eşecuri financiare nu-şi pot reveni psihic, cel puţin o perioadă. În

afară de aceasta, există aşa numitele boli psihosomatice - dureri de cap, dureri de spate,

dureri stomacale – determinate de programul de lucru foarte încarcat al întreprinzătorului.

CAPITOLUL II. ÎNTREPRINZĂTORUL Întreprinderii

„Samotrans” SRL

2.1. Prezentarea generală a întreprinderii

23

SAMOTRANS,în calitate de societate cu răspundere limitată, a fost înregistrată în data de 05

august 2009 şi şi-a început activitatea în octombrie în acelaşi an. Agenţia turistica

,,Samotrans’este o agenţie nouă pe piaţă si care vrea sa dezvolte turismul local. Antreprenorul

vrea să descopere locurile turistice care pot fi vizitate la noi în ţară. Scopul aceste agenţii este de

a oferi consumatorului transport confortabil,loc de trai daca este nevoie a vizita mai multe locuri

şi asigurări. Agenţia Samotrans organizează excursii pentru toţi se pentru toate vîrstele. Pentru

turiştii străini care doresc sa viziteze locurile frumoase din Republica Moldova si nu are cine săi

îndrume,aici personalul poate organiza acea excursie de care au nevoie turiştii.

Agenţia Samotrans are un personal cu o dorinţa mare de a munci de a face compania sa prospere

pentru a obţine un profit tot mai mare.

La înregistrarea companiei, statutul Samotrans prevedea prestarea urmatoarelor servicii:

Activitatea de turism

Închirierea autoturismelor

Alte activitaţi anexe transporturilor de călători şi de mărfuri

Transportul auto de călători în folos public, transport auto internaţional de mărfuri.

Asigurarea medicala pentru cei ce călătoresc peste hotare

La moment agenţia alege să nu se lanseze în turismul de peste hotare din anumite

considerente: concurenţa acerbă, lipsa unei oferte turistice originale şi altele, însă este în

perspectiva acesteia. Ideea de a deschide o agenţie de călătorie a apărut din dorinţa

întreprinzătorului de a fi independent şi de a-şi aplica cunostinţele teoretice acumulate în cadrul

studiilor, dar şi a aptitudiilor practice acumulate pe parcursul a patru ani de experienţă în

domeniul turismului. Ideea de a se lansa în afacerii în domeniul respectiv apăru- se atunci când

nici un angajator de pe piaţa agenţiilor de turism nu a putut să-i propună viitorului antreprenor

oferte pe măsura aştepărilor şi dorinţelor lui.

Deşi agenţia Samotrans a apărut în plină criză mondială, întreprinzătorul nu a avut dubii că

nu va reuşi. Bazându-se pe experienţa şi cunoştinţele acumulate în timp, fondatorul afacerii a

mizat pe profesionalismul individual. S-a lansat cu idea ca fiecare client contează. Acesta

atitudine i-a permis să acumuleze în timp clienţi fideli.

Principiile generale ale statutului socitaţii

1. Prezentul statut este elaborat în conformitate cu prevederile Codului Civil al Republicii

Moldova nr. 1107-XV din 06 iunie 2002, Legii Republicii Moldova Nr. 135-XVI din 14

iunie 2007 privind Societăşile cu răspundere limitată, Legii Republicii Moldova Nr. 845-

XII din 03 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

24

2. Fondatorul Societăţii: Muntean Oleg, naşterii 17.05.1984, locul naşterii mun. Chişinău,

Republica Moldova, Buletin de identitate al cetăţianului RM A 02763582 eliberat de of.

CHIŞINĂU Botanica la dat de 24.01.2008, codul de identitate 0972005689940, domiciliu:

MD-4839, str. Dacia. 12/3, mun. Chişinau, Republica Moldova, numit în continuare

„asociat” a decis următoarele:

A constitui Societatea cu Răspundere Limitată “SAMOTRANS” (denumită în

continuare “Societate”).

Denumire completă a Societăţii: Societate cu Răspundere Limitată

“SAMOTRANS”.

Denumirea prescurtată ”SAMOTRANS”S.R.L.

Sediul Societăţii: MD-4839, str. Uzinelor 92 ,mun.Chişinău, Republica Moldova.

3. Societate are statut de persoană juridică de drept privat, cu scop lucrativ (comercial).

Societate are un patrimoniu distinct şi răspundere pentru obligaţiile sale cu acest

patrimoniu, poate să dobîndească şi să execute în nume propriu drepturile patrimoniale şi

personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamat şi pârât în instanţa de

judecată.

4. După forma sa organizatorico-juridică Societate este Societate cu Răspundere Limitată.

Societate se consideră constituită şi dobândeşte personalitate juridică de la data înregistrării

de statîn modul stabilit. Societate dispune de bilanţ autonom şi conturi bancare, are

ştampilă cu denumirea sa şi imaginea emblemei.

5. Societate s-a constituit pentru o durată nelimitată.

6. Societate este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica Moldova în

conformitate cu actele legislative în vigoare, iar în străinătate - şi în conformitate cu

legislaţia statului străin, dacă tratatul internaşional la care Republica Moldova este parte nu

prevede altfel.

2.2. Elaborarea planului operaţional de creare a afacerii

Planul operaţional – reprezintă informaţia despre tehnologia aplicată, despre echipamentul care

dorim să-l procurăm sau de care dispunem la moment, de spaţiul care îl amenajăm, de materia

primă, despre cheltuieli şi de ce standarte de calitae ne vom conduce.

În cazul unui magazin sau al unei afaceri prestatoare de servicii, accentul se pune pe

caracteristicile amplasamentului, pe analiza mediului intern şi extern al întreprinderii, şi nu în

ultimul rând, pe descrierea personalului firmei.

25

Afacerile din domeniul prestării serviciilor trebuie să fie localizate în apropiere de clienţi,

amplasarea departe de consumatori îi va determina pe unii clienţi să aleagă altă afacere aplasată

în apropiere, cu condiţia că nu sunt prestate nişte servicii unicate.

La stabilirea amplasamentului a firmei SamotransSRL sa ţinut cont de următorii factori cum ar

fi : existenţa transportului public, posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii, cât de uşor şi

repede pot găsi clienţii afacere.

Analiza mediului extern şi intern al întreprinderii

Analiza mediului extern începe cu identificarea şi evaluarea factorilor din afara organizaţiei

(economici, politici, sociali, tehnologici etc. ), care în viitor pot influienţa asupra întreprinderii şi

nu pot fi controlaţi de către managerii acesteia. Ca surse pentru determinarea factorilor mediului

extern pot servi actele legislative, presa periodică, cărţile şi manualele, cataloagele, rapoartele

întreprinderilor concurente etc.

Mediul politic

Mediul politic este important pentru firmele de turism, deoarece aici se găsesc legi, reguli şi

tactici. De aceea, este important să stabilim locul puterii politice în domeniul turismului şi cum

poate puterea politică să influenţeze viitorul şi efectele acestor tactici. Este important, de

asemenea, să identificăm nivelul la care operează o organizaţie de turism într-un mediu politic.

De exemplu, un tour-operator belgian se va confrunta cu un mediu politic al guvernului local, al

guvernului naţional şi cu legislaţia Uniunii Europene. În mod adiţional, va trebui să se confrunte

cu medii politice din ţările ale căror destinaţii se regăsesc în oferta sa.

Mediul economic

Furnizorii de servicii turistice vor descoperi că mediul economic internaţional afectează cererea

pentru serviciile lor şi costurile de finanţare a acestor servicii. Exemple de acest gen sunt date de

lanţuri hoteliere precum Best Western (SUA) şi Intercontinental (Japonia), operatori de transport,

precum Eurotunnel (UK/Franţa) şi Korean Air (Coreea de Sud), precum şi deţinatorii de atracţii

turistice, precum Disneyland (USA, Franţa).

Mediul socio-cultural

Factorii din mediul socio-cultural care influenţează organizaţiile de turism sunt legaţi de

mărimea şi structura populaţiei, clasa socială, de atitudini şi de valori. Demografia se ocupa cu

studiul populaţiei, iar populaţia este importantă pentru organizaţiile de turism din doua motive.

În primul rănd, populaţia este un factor cheie care influenţează cererea pentru organizaţiile de

turism. În al doilea rănd, forţa de muncă care susţine organizaţiile de turism este derivată din

26

populaţie. Spre exemplu, o ţară cu populaţie numeroasă reprezintă o piaţă potenţială pentru

serviciile turistice şi una în care economiile la scară pot fi atinse.

Mediul tehnologic

Mediul tehnologic oferă agenţiilor atât oportunităţi, cît şi ameninţări. Oportunităţile rezultate din

dezvoltarea tehnologică pot fi descoperite în aprovizionarea mai ieftină, în îmbunătăţiri ale

bunurilor şi serviciilor sau într-un marketing mai bun.

Mediul extern este, în esenţă, internaţional dat fiind faptul că, prin activitatea ei, agenţia

stabileşte permanent relaţii şi încheie afaceri cu parteneri din alte ţări. La acestă etapa Samotrans

are contracte cu furnizorul de GDS (Global Distribution System), AMADEUS Ukraina şi

contracte de parteneriat cu agenţii din alte ţări cum ar fi: Cipru.

Astfel mediul extern al companiei presupune trei spaţii teritoriale distincte:

• Mediul în care este amplasată agenţia de turism (ţară, oraş, cartier) - chiar dacă

desfăşoară o activitate reglamentată dupa principii internaţionale, aşa cum produsul promovat –

presupune călătorie la nivel internaţional, agenţia mai depinde şi de piaţa locală.

• Mediul locului de origine al clienţilor săi - mulţi clienţi ai întreprinderii analizate sunt

emigraţi peste hoatare, care doresc sa cunoască locurile turistice din Republica Moldova. Nu

contează unde se află clientul, contează ce destinaţie alege şi ce preţ propune agenţia.

• Mediul destinaţiei voiajelor sale - reiese din cele amintite mai sus, aceste trei medii

corelează reciproc.

Tipurile de relaţii cu mediul extern ale agenţiei de călătorie sunt multiple:

Reglementări sau dispoziţii legale - orice activitate a unei afaceri este reglamentată de

legislaţia în vigoare, orice pas economic este ghidat de politica fiscală a ţării date. Pe lingă

acestea, agenţiile de călătorii depind şi de politica strategică în domeniul transportului.

 Companiile turistice autohtone îşi vor putea extinde activitatea în spaţiul UE, va stimula

concurenţa pe piaţa, va îmbunătăţi calitatea serviciilor prestate clienţilor, ceea ce va permite

creşterea fluxului de turişti, şi cel mai important, vor fi reduse preţurile.

Parteneriat de întreprinderi - agenţiile de călătorii sunt de obicei întreprinderi mici şi

asocierea lor se face în scopuri comerciale în unele cazuri, pentru reducerea costurilor. În acestă

industrie totul se bazează pe parteneriat.

27

Analiza mediului intern se realizează prin identificarea factorilor asupra cărora întreprinderea

are o influienţă determinată. Când vorbim de mediu intern, atunci ne referim la scop, sarcini,

tehnologie, oameni.

Scopul reprezintă rezultatul dorit al companiei, în care sunt orientate eforturile personalului.

Ca orice organizaţie, compania SamotransSRL are scopul de a obţine profituri mai mari, de a

atrage un numar mai semnificativ de clienţi, de a-şi mari numărul vînzărilor zilnice şi de a

colobora cu mai multe companii de zbor.

Sarcinile reprezintă lucrul indicat necesar de a fi realizat de către angajaţi. Compania noastră

nu numară mulţi angajaţi, dar este mulţumită de lucrul efectuat de ei, rapiditate în deservirea

clienţilor, explicarea corectă a informaţiei ceruta de client. Cu ajutorul angajaţilor îşi mareşte

numărul de clienţi noi şi desigur cresc şi veniturile companiei.

Oamenii reprezintă personalul companiei, care asigură atingerea scopurilor. Numai un

personal bine pregatit poate să atragă un numar mare de clienţi.

Pentru efectuarea unei evaluări continue şi detaliate a mediului intern şi a celui extern ale

întreprinderii micului business poate fi aplicată o metodă semnificativă, şi anume analiza SWOT.

Termenul SWOT provine de la primele litere ale cuvintelor englezeşti:

Strengthts-(Forte, Puncte tari), Weaknesses-(Slabiciuni, Puncte slabe),Opportunities -

(Oportunităţi, şanse), Threats-(Ameninţări, constrângeri), unde punctele forte şi punctele slabe

reflectă mediul intern al întreprinderii, iar oportunităţile şi pericolele evaluează mediul extern şi

impactul acestora asupra întreprinderii. Se recomandă a începe analiza în baza informaţiei din

dările de seamă contabile şi statistice ale companiei, deoarece indicatorii cantitativi ajută la

determinarea atuurilor şi slăbiciunilor companiei.

Conform analizei SWOT al companiei Samotrans, am obtinut urmatoarele:

Puncte forte:

Creşterea vînzărilor faţă de anii precedenţi;

Lipsa structurii ierarhică la nivel de companie, aşa cum Samotrans este o companie mică,

deciziile se iau rapind;

Personal amabil în deservire ;

Personal calificat : managerul agenţiei este acreditat IATA, şi are cunostinţe acumulate

din experienţa fiind angajat anterior în cadrul unei companii aeriene, apoi în cadrul unei

agenţii IATA locala şi mai tîrziu în cadrul unei agenţii IATA aflată peste hotare ;

Existenţa unor clienţi fideli.

28

Puncte slabe :

Localizarea agenţiei într-un bloc de oficii, la etajul 3, numarul clienţilor ar creşte dacă

compania ar fi amplasată la o intersecţia unor străzi cu un flux mare de cumpăratori ;sau

pe o stradă mai bine cunoscută.

Servicii nediversificate, Samotrans oferă în mare parte doar serviciu legat de călătorii

locale (prin Moldova) şi asigurări, celelalte servicii legate de turism nu lipsesc, dar sunt

la etapa de lansare;

Publicitate comercială slabă din lipsa bugetului pentru publicitate, compania se bazează

pe clienţii fideli, care la rândul lor recomandă servicile agenţiei Samotrans.

Oportunităţi :

Creştere prin deschiderea unei reţele de agenţii ( în special în cetrele raionale) ;

Diversificarea serviciilor prin apariţia unor servici adiţionale care în scurt timp vor

apărea;

Crearea unui site cu plăţi online, care ar facilita plăţile clienţilor ;

Oferirea înlesnirilor fiscale afacerilor mici ;

Schimbarea nevoilor şi preferinţelor consumatorului

Constringeri :

Puterea de cunoştere redusa a populaţiei(dorinţa mica de cunoastere a locurilor frumoase

din Moldova ;

Adoptarea unor reglamentări legislative sau normative restrictive cu impact

nefavorabile;

Fluctuaţiile monedei naţionale faţă de moneda EURO;

Creşterea costurilor la biletele.

Analiza SWOT poate fi utilizată de companie atît în cazul elaborării unei strategii, cât şi atunci

când este nevoie de a lua unele decizii majore privind piaţa concurenţială, dezvoltarea afacerii

sau schimbarea domeniului de activitate.

2.3. Estimarea veniturilor şi cheltuielilor. Estimarea investiţiilor iniţiale

Analiza veniturilor din vânzări ale întreprinderii “Samotrans”SRL. Una din cele mai

discutabile probleme in cadrul teorii economice cu efecte deosebite în practica economică şi

socială este problema veniturilor şi a distribuirii lor. Venitul este o categorie economică ce

reprezintă recompense obţinută de posesorii factorilor de producţie (muncă, capital, pământ,

29

întreprinzător) şi capătă formă de salariu, profit, dobândă şi rentă, fiind cunoscute în ultimul timp

şi alte forme ca devidente, redevenţe etc., acestea reprezentând recompensa neofactorilor de

producţie.

Conform paragrafului 6 ale SNC 18 ”Venitul”, veniturile reprezintă afluxul global de avantaje

economice în cursul perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii,

sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a datoriilor care conduc la creşterea

capitalului propriu, cu excepţia sporurilor pe seama aporturilor proprietarilor întreprinderii.

În funţie de resursele de intrare, veniturile se divizează în 2 grupe: venituri din activitatea

operaţională şi venituri din activitate neoperaţională.

Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din activitate de bază a

întreprinderii:

venituri din vânzări (încasările din vânzarea produselor, mărfurilor, prestarea

serviciilor, contractile de construcţii);

alte venituri operaţionale (sumele primate sau de primit din ieşirea activelor curente, cu

excepţia produselor finite şi mărfurilor, arenda curentă, precum şi sub formă de amenzi,

penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate de modificări ale

metodelor de evaluare a activelor curente).

Veniturile din activitatea neoperaţională sunt sumele primite sau urmează a fi primite de

întreprindere din:

venituri din activitatea de investiţii, în a cărora componenţă intră sumele rezultate din

ieşirea şi reevaluarea activelor pe termen lung ale întreprinderii (sumele încasate din

vînzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe, devidendele calculate,

dobânzile, sumele diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieşite,

veniturile din operaţiunile cu plăţile legate);

venituri din activitatea financiară, care cuprind sumele rerultate din transmiterea în

folosinţă a altor personae juridice şi fizice, pe un termen mai mult de un an, a activelor

nemateriale şi materiale pe un termen lung, valoarea activelor intrate cu titlu gratuit,

venituri sub formă de diferenţe de curs valutar, subvenţii de stat, prime, premii şi sume

sponsorizate etc.;

venituri excepţionale la care se referă sumele primite de la organile de stat, companiile

de asigurări, persoanele juridice şi fizice sub formă de recuperare a pierderilor din

calamităţi şi alte evenimente excepţionale.

În continuare vom efectua analiza structurală a veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate

operaţională, deoarece analiza indicatorului dat permite stabilirea profitului real al activităţii

30

operaţionale, cu alte cuvinte specializarea întreprinderii în fabricarea produselor, comercializarea

mărfurilor, prestarea serviciilor.

În baza datelor din Raportul privind rezultatele financiare vom examina structura veniturilor

din vânzări ale întreprinderii Samotrans SRL pe tipuri de activitate operaţională în comparaţie cu

anul precedent în următorul tabel analitic:

Tabelul 2.1

Analiza veniturilor din vânzări întreprinderii ”Samotrans”SRL

Indicatori

2009 2010 2011 Modificare,

(+,-)

Dinamica,

(%)Suma,

mii lei

Ponde-

rea, %

Suma,

mii lei

Ponde-

rea, %

Suma,

mii lei

Ponde-

rea, %10/

09

11/

10

10/09 11/10

1. Vânzarea

biletelor 115,7 97,3 128,8 96,6 170,3 95,0 13,1 41,5 111,3 132,2

2. Vânzarea

asigurărilor 3,2 2,7 4,5 3,4 8,9 5,0 1,3 4,4 140,6 197,8

Total

venituri din

vânzări

118,9 100 133,3 100 179,2 100 14,4 45,9 112,1 134,4

Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii “Samotrans”SRL (anii 2009-2011)

Din datele prezentate în tabelul de mai sus observăm că veniturile din vânzări au oscilat pe

parcursul perioadei analizate, şi anume: în anul 2010 faţă de anul 2009 s-a majorat cu 14,4 mii

lei sau cu 12,1%, respectiv şi în anul 2011 faţă de 2010 au crescut cu 45,9 mii lei sau cu 34,4%.

La fel rezultă că activitatea operaţională a întreprinderii cuprinde vânzarea biletelor şi vânzarea

asigurărilor.

Analiza cheltuielilor întreprinderii “Samotrans”SRL. Cheltuielile reprezintă expresia

bănească (valorică) a cheltuielilor de muncă socială în sfera de producţie şi de circulaţie a

31

mărfurilor, legate de achiziţionarea, aprovizionarea, producţia, păstrarea, evidenţa şi vânzarea

mărfurilor.

Cheltuielile suportate de întreprindere pe parcursul activităţii desfăşuratesunt variate şi cuprind:

1. Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind cheltuielile ocazionate de desfăşurarea

activităţii de bază a unităţii economice. În cadrul întreprindrerilor acestea cuprind

costul vânzărilor, care reprezintă valoarea de bilanţ a mărfurilor fabricate şi

comercializate în cadrul entităţii economice;

cheltuieli comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor şi

prestării de servicii ;

cheltuieli generale şi administrative sunt cheltuielile privind deservirea şi gestiunea

untităţii în ansamblu ;

alte cheltuieli operaţionale cuprind cheltuielile privind vânzarea altor active curente,

cheltuielile privind arenda operaţională, cheltuieli sub formă de amenzi, despăgubiri,

dobânzi pentru credite etc.

2. Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind cheltuielile suportate de întreprindere la

desfăşurarea altor feluri de activităţi, acestea cuprind cheltuielile activităţii de investiţii,

reprezentând cheltuielile şi pierderile aferente ieşirii activelor pe termen lung şi anume

pierderile aferente ieşirii activelor nemateriale, activelor materiale în curs de execuţie,

terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale, activelor financiare pe termen lung şi

operaţiuni cu plăţi legate.

3. Cheltuielile activităţii financiare cuprind cheltuielile rezultate din modificarea mărimii şi

structurii capitalului propriu şi a împrumuturilor. Acestea cuprind cheltuielile privind

operaţiunile aferente plăţii redevenţelor, arendei finanţate a activelor materiale pe termen

lung, diferenţele nefavorabile de curs valutar etc. 

4. Pierderile excepţionale reprezintă pierderile rezultate din evenimentele sau operaţiunile

rare şi netipice, care nu ţin de activitate ordinară a unităţii economice. Acestea cuprind

daunele provocate de calamităţile naturale, pierderile din perturbările politice,

modificarea legislaţiei ţării.

Analiza modificării în dinamică a cheltuielilor, cît şi a structurii acestora permite de a releva

rezultatele interne de reducere a lor, de sporire a profitului şi de a elabora măsuri concrete de

micşorare a cheltuielilor.

Analiza structurii cheltuielilor şi modificarea în dinamică a acestora permite calcularea

ponderii fiecărui tip de cheltuieli în suma totală a cheltuielilor şi modificarea acestora în

dinamică.Astfel analiza respectivă se efectuiază în tabelul de mai jos :

32

Tabelul 2.2

Analiza cheltuielilor intreprinderii “Samotrans”SRL

Indicatori

2009 2010 2011 Modificarea

(+,-)

Dinamica,

(%)Suma,

mii lei

Ponde-

rea, %

Suma,

mii lei

Ponde-

rea, %

Suma,

mii lei

Ponde-

rea, % 10/

09

11/

10

10/09 11/10

1. Costul

vânzărilor 29,5 26,4 30,2 26,8 28,6 19,6 0,7 -1,6 102,3 94,7

2. Cheltuieli

comerciale - - - - - - - - - -

3. Cheltuieli

generale şi

administrative

48,7 43,6 49,2 43,7 84,5 57,7 0,5 35,3 101,1 171,7

4. Alte

cheltuieli

operaţionale

33,5 30,0 33,3 29,5 33,2 22,7 -0,2 -0,1 99,4 99,7

Total-

cheltuieli

operaţionale

111,7 100 112,7 100 146,3 100 1,0 33,6 100,9 129,8

Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii „Samotrans”SRL (anii 2009-2011)

În baza datelor din tabel se poate constata că la întreprinderea analizată s-a înregistrat o tendinţă

de creştere a cheltuielilor activităţii operaţionale în anul 2010 faţă de 2009 cu 1,0 mii lei sau cu

0,9%, la fel în anul 2011 faţă de 2010 s-a înregistrat o creştere de 33,6 mii lei sau cu 29,8%.

Această abatere a fost determinată de creşterea costurilor vânzărilor cu 0,7 mii lei sau cu 2,3% în

anul 2010 faţă de 2009 şi, respectiv, o reducere a cestora cu 1,6 mii lei sau cu 5,3% în anul 2011

faţă de anul 2010.

Examinând ponderea fiecărui articol în parte, observăm că cea mai mare cotă o deţin cheltuielile

generale şi administrative care a constituit în anul 2009 au constituit 43,6%, în anul 2010 –

43,7% , iar în anul 2011 – 57,7%.

33

Estimarea investiţiilor iniţiale. Sursele de finanţare au fost economiile proprii ale

antreprenorului şi au fost utilizate în felul urmator:

Capital statutar – 5400 mdl

Echipament (calculator, aparat de telefon, printer, cipiator, scaner, aparat de casa,etc) –

apriximativ 12000 mdl

Mobilier – 7000 mdl

Transportul – 9500 mdl

Cheltuie privind chiria spaţiului pentru primele 3 luni de activiate – 8000 mdl

Alte cheltuieli – 3000 – 4000 mdl.

CAPITOLUL III. ACTIVITATEA DE ANTREPRENORIAT ÎN

CADRUL „ SAMOTRANS” SRL

Antreprenoriatul este asociat cu succesul, banii şi prosperitatea, atât pentru individ cât şi pentru

societate. Cu cât mai mulţi întreprinzători există, cu atât mai multe afacceri de succes sunt şi cu

atât mai dezvoltată este ţara. Înţelegând că prosperitate personală depinde numai de fiecare în

parte , anual în Republica Moldova îşi deschid propria afacere peste 7000 de persoane şi cca 36

de mii obţin patentă de intreprinzător. Majoritate sunt ghidaţi nu de visul de a deveni cel mai

bogat şsau prosper, dar dores să-şi asigure un nivel de trai decent sie şi apropiaţilor săi. Astfel,

antreprenoriatul astăzi oferă fiecărui şansa de a-şi realiza scopurile şi de a obţine venituri din

propria afacere.

34

La data de 01.04.2012, Registrul de Stat conţine informaţii despre 161623 persoane juridice şi

întreprinzători individuali, dintre care:

Societăţi cu răspundere limitată – 78 235

Întreprinzători individuali – 66 622

Societăţi pe acţiuni – 4 807

Coperative (de producţie, de consum, de întreprinzător) – 4 021

Întreprinderi de stat şi municipale – 1 475

Organizaţii necomerciale – 3 286

Altele (filiale, reprezentanţe, societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită,

întreprinderi de arendă, asociaţii de gospodării ţărăneşti şi altele) – 3 177

Figura 3.1 Repartizare întreprinderilor după forma juridică

Sursa: Camera de Înregistrări de Stat (http://www.cis.gov.md/) 

Figura 3.2 Întreprinderile înregistrate în anii 2000-2012

35

Sursa: Camera de Înregistrări de Stat (http://www.cis.gov.md/)

În anul 2000 a fost creată organizaţia nonguvernamentală, autonomă şi independentă. Proiectul

BIZPRO-Moldova este finanţat de Agenţia SUA pentru Dezvoltarea internaţională (USAID).

Unele din serviciile prestate de oganizaţie sunt:

Sprijină realizarea proiectelor de dezvoltare a economiei ţării;

Organizează întâlniri şi stabileşte contacte comerciale între agenţii economici ;

Organizează şi sprijină participarea agenţilor economici din ţară la expoziţiile şi

târgurile din străinătate, desfăşoară expoziţii şi târguri specializate în ţară ;

Prestează diverse servicii specifice, efectuează expertize şi evaluarea mărfurilor;

Organizează instruirea şi reciclarea întreprinzătorilor;

Prestează pentru agenţii economici servicii de instruire în diferite domenii;

Acordă servicii în domeniul traducerii din şi în diverse limbi ;

Colaborează cu camerele de comerţ şi industrie din străinătate şi cu reprezentanţele

acestora în Republica Moldova;

Organizează misiuni economice ale oamenilor de afaceri în străinătate în scopul

extinderii şi intensificării relaţiilor economice cu alte ţări.

În cadrul Programului Voucher al Proiectului BIZPRO – Moldova, pe parcursul unui an şi

jumătate întreprinzătorilor le-au fost prestate numeroase servicii de instruire şi de consultanţă de

către business-providerii programului. Acest fapt i-a ajutat să-şi iniţieze o afacere nouă sau să-şi

dezvolte afacerea deja existentă. În urma cursurilor oganizate de Proiectul BIZPRO-Moldova au

fost înregistrate numeroase afaceri de succes pe teritoriul Republicii Moldova şi anume Chişinău,

Bălţi, Cahul. Astfel, proiectul dat contribuie la dezvoltarea economică a ţării noastre.

3.1. Definirea, structura şi caracteristicile activităţii antreprenoriale în cadrul

„ Samotrans” SRL

Societatea a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării

Internaţionale, nr. 1008600052996 din 05 august 2009 şi şi-a început activitatea în octombrie

2009. Societatea a fost constituită în scopul exercitării oricărei activităţi lucrative neinterzise de

lege ce prevedea prestatrea serviciilor, desfaşurate în mod independent, din propria iniţiativă, din

numele Societăţii, pe riscul propriu şi sub răspunderea sa patrimonială de către organele ei, cu

scopul de a asigura o sursă permanentă de venit.

Definire activităţii antreprenoriale. Activitatea antreprenorială este un proces care se

derulează în diferite medii şi unităţi de afaceri ce cauzează schimbări în sistemul economic prin

36

inovări realizate de persoanele care valorifică oportunităţile economice creând valori atât pentru

indivizi cât şi pentru societate.

Activitatea antreprenorială din cadrul întreprinderii “Samotrans”SRL consta în identificarea

şi valorificarea sistematică a unor oportunităţi economoce şi realizare obiectivelor propuse.

Obiectivele întreprinderii „Samotrans”SRL:

1. Stabilirea contractelor de parteneriat cu cele mai mari companii de turism;

2. Creşterea continuă a fluxului de pasageri;

3. Realizarea unor proiecte atractive şi oferte speciale pentru pasageri;

4. Obţinerea unor tarife competitive;

5. Perfectionarea continuă a personalului pentru creştere numărului de clienţi.

Printre priorităţile întreprinderii putem specifica încrederea, siguranţa şi grija faţă de clienţi

Structura activităţii antreprenoriale - reprezintă un proces de organizare care include în sine

câteva acţiuni distincte, care ajută la realizarea scopurilor propuse şi desfaşurarea actităţii de

antreprenoriat:

Identificarea oportunităţilor de afaceri – pentru realizarea acestei acţiuni atât

managerul firmei, cât şi angajaţii posedă simţul de orientare rapidă în situaţii dificile şi

întreprind ceva concret pentru rezolvarea problemelor apărute;

Conceperea viziunii asupra demersului antreprenorial pornind de la reevaluarea

necesităţilor de schimbare – calităţile ce se află la baza acţiunii respective sunt

imaginaţia, independenţa şi pasiunea. Aceste calităţi au ajutat şi întreprinzătorul

“ Samotrans’’SRL să desfăşoare activitatea prin felul sau de a acţiona independent şi de

a primi plăcere din ceea ce face ;

Evaluarea propriilor performanţe antreprenoriale şi adoptarea deciziilor referitoare la

derularea iniţiativei antreprenoriale – acţiunea respectivă cere întreprinzătorului măsuri

de precauţie în ceea ce realizează, de a înţelege sensul şi legătura dintre fenomene;

Implementarea viziunii antreprenoriale prin organizarea afacerii – întreprinzătorul

”Samotrans” este convins că afacerea respectivă e ceea ce şi-a dorit, perseverenţa şi

tenacitatea îl ajută să meargă mai departe;

Procurarea echipamentelor – ansamblul de procedee şi deprinderi folosite în domeniu

de activitate, abilităţile şi iscusinţa a ajutat întreprinzătorul să realizeze afacerea mult

dorită;

37

Asigurarea forţei de muncă competente – în momentul organizării şi desfăşurării

cursurilor de deprindere a lucrului în cadrul firmei „Samotrans”SRL, managerul a

observat capacităţile fiecarui angajat;

Aprovizionarea cu materii prime – în momentul începerii activităţii managerul a dorit

să facă ceva diferit şi să fie cit mai original în lucrul său;

Realizarea marketingului aferent afacerii – cu ajutorul previziunii se încearcă a estima

evoluţia evenimentelor viitoare din analiza anumitor date cunoscute în prezent.

Caracteristicile activitatii antreprenoriale. Ansamblul acţiunilor antreprenoriale care alcătuiesc

procesul se realizare a obiectivelor propuse în cadrul întreprinderii „Samotrans”SRL sunt

specificate prin intermediul funcţiilor manageriale din cadrul micii afaceri. Afacerile

antreprenoriale de succes se bazează pe inovaţii, obţinute în urma realizării unui produs sau

serviciu nou, aplicării unei noi tehnologii sau a unui nou mod de conducere, lansării pe o nouă

piaţă de desfacere. Creşterea rapidă reprezintă o caracteristică esenţială a afacerii, care, în mare

măsură depinde de domeniul de activitate şi se bazează pe inovaţiile din domeniu. Gradul sporit

de risc se datorează inovaţiei semnificative şi creşterii, iar totul în ansamblu se efectuează pentru

îmbunătăţirea profitabilităţii. Prin urmare, caracteristicile activităţii antreprenoriale din cadrul

întreprinderii “Samotrans” pot fi analizate cu ajutorul sistemului managerial cum ar fi:

1. Planificarea activităţii întreprindrii- este procesul de identificare a scopurilor spre care tinde

şi îşi întreaptă eforturile întreg personalul firmei. Aşa cum orice întreprindere are planurile sale

strategice, şi “Samotrans” la rândul său are câteva planuri stategice:

lansarea sitului cu plata online;

achiziţionarea imobilului într-o zonă cu un flux mare de populaţie;

lansarea unei reţele de agenţii şi în alte oraşe din ţară;

creşterea calificării personalului.

2. Organizarea activităţii – reprezintă procesul de repartizare a muncii între persoane şi

grupuri, precum şi coordonarea acţiunilor lor. Referitor la funcţia de organizare, pentru

„Samotrans” este caracteristic un număr redus de angajaţi şi o structură simplă, ceea ce permite

micşorarea distanţei dintre manager şi subalterni, transmiterea rapidă a deciziilor şi informaţiei,

precum şi executarea de către manager a controlului total al întreprinderii. Iniţial întreprinderea

avea un singur angajat- fondatorul, care îndeplinea şi funcţii administrative şi operaţionale.

Actualmente întreprindrea are 5 angajati:

1. manager (proprietar)

38

2. consultant în vederea rezervării şi emitera biletelor –

3. contabil – 1.

4. Şoferi-2

Structura organizatorică a întreprinderii este antreprenorial simplă.

Fig. 3.1 Structura organizatorică a întreprinderii „Samotrans”SRL

Sursa: elaborat de autor

Astfel, în cadrul întreprinderii „Samotrans”, managerul conduce singul întreprinderea, ia decizii

directe privind prestarea serviciilor, personalul, marketingul, coordonează nemijlocit cu

activitatea tuturor angajaţilor şi nu există o specializare strictă a personalului.

3. Motivarea – este un ansamblu de forţe interne şi esterne care determină pe oameni să

întreprindă acţiuni. Pentru reuşita întreprinderii date un rol important îl joacă capacităţile

profesionale şi creative ale managerului şi ale angajaţilor. Deoarece numărul angajaţilor în cadrul

întreprinderii „Somotrans” este unul mic, managerul cunoaşte fiecare subordonat şi astfel, poate

să evalueze adecvat contribuţia şi eforturile fiecăruia în obţinerea rezultatului final. Unul din cel

mai reprezentativ factor motivaţional rămâne a fi stimularea materială, sub formă de salarii şi

premii. Un alt factor motivaţional din cadrul întreprinderii este program flexibil de muncă în caz

de necesitate şi atmosfera plăcută la locul de muncă a angajatului.

Tabelul 3.1

Salariile angajaţilor întreprinderii „Samotrans”S.R.L.

Categoriile de angajaţi Numărul

angajaţilor

Salariul de funcţie lunar Total

Administratorul

întreprinderii

1(un) 4000 lei 4000lei

Contabil-şef 1 (un) 1000 lei 1000 lei

Consultant 1 (un) 1500 lei 1500 lei

39

Contabil

Manager - proprietar

Consultant Șoferi 2

Şofer 2 (un) 1500 lei 3000lei

TOTAL 5 (un) 8000 lei 9500 lei

Sursa: Dispoziţiile întreprinderii „Samotrans”SRL

4. Controlul firmei – reprezintă procesul de monitorizare a activităţii organizaţiei pentru

asigurarea realizării indicatorilor planificaţi sau corectarea devierilor produse. Executarea funcţie

de control în cadrul întreprinderii „Samotrans”SRL se caracterizează prin efectuarea de către

manager a unei verificări totale şi directe a întregii activităţi. a fost înregistrată în data de 05

august 2008 şi şi-a început activitatea în octombrie 2009. Performanţele sau rezultatele activităţii

sunt stabilite lunar de către întreprinzător.

3.2. Principii esenţiale ale activităţii antreprenoriale

În faza de proiect a afacerii, în momentul în care sunt stabilite necesităţile, valorile,

dimensiunile şi avantajele ei,trebuie prefigurată şi finalitatea activităţii antreprenoriale.

Întreprinzătorul trebuie să cunoască, în această etapă, principiile ce vor călăuzi întreaga

activitate:

Elaborarea de obiective, strategii şi planuri de acţiune clare ce vor fi revizuite în mod

sistematic în funcţie de context – la iniţierea afacerii „Samotrans”SRL şi-a stabilit

obiectivele enumerate mai sus şi unele planuri strategice ce urmează a fi realizate în

timp cu suportul personalului şi clientelei;

Producerea şi livrarea de servicii pe care oamenii şi le doresc – clienţii firmei

respective sunt deserviţi cu mare păcere şi obţin informaţii veridică la orice intrebare

legat de ruta , costul biletului cu taxele incluse, despre compania ce-i deserveşte etc.;

Atragerea şi păstrarea unei clientele – pe parcursul a 4 ani de activitate întreprinderea

a reuşit să-şi formeze un nume bine cunoscut şi un număr bun de clienţi fideli,

deservii cu mare plăcere de întreg personal. Activitatea firmei se bazează pe ideia

„Fiecare client contează”;

Oferirea de recompense (materiale şi morale), stimulative care să antreneze resursele

umane - deoarece numărul angajaţilor în cadrul întreprinderii „Samotrans” este redus,

managerul cunoaşte fiecare subordonat şi astfel, poate să evalueze adecvat contribuţia

şi eforturile fiecăruia în obţinerea rezultatului final. Unul din cel mai reprezentativ

factor motivaţional rămâne a fi stimularea materială, sub formă de salarii şi premii. Un

40

alt factor motivaţional din cadrul întreprinderii este program flexibil de muncă în caz

de necesitate şi atmosfera plăcută la locul de muncă a angajatului.

3.3. Leadershipul- element esenţial în perfecţionarea activităţii

antreprenoriale

Leadershipul este capacitatea de a influienţa persoane şi grupuri pentru a-i determina să-şi

orienteze eforturile spre realizarea scopurilor organizaţionale. Leadershipul poate fi formal şi

neformal.

Leadershipul formal reprezintă procesul de influienţă de pe poziţia postului ocupat.

Leadershipul neformal reprezintă proserul de influienţă prin capacităţi şi aptitudini.

Leadership-ul si management-ul sunt două sisteme de acţiune distincte şi complementare.

Fiecare are funcţia sa proprie şi activităţi caracteristice. Ambele sunt necesare pentru dobândirea

succesului într-un mediu de afaceri volatil şi din ce în ce mai complex. Pentru a caracteriza un

lider eficient deosebim 4 grupuri de calităţi:

1. Fiziologice – ceea ce ţine de înălţime, greutae, exterior, starea sănătăţii;

2. Psihologice sau emoţionale – redate prin caracterul omului (iniţiativa, ambiţia,

creativitatea, onestitatea, agresivitatea);

3. Intelectuale – capacitatea de a soluţiona problemele şi de a adopta decizii calitative

(logica, originalitatea, intuiţia);

4. Personale – calităţi dobândite sau dezvoltate (abilitatea de a coopera, de a se schimba, de

a convinge).

A fi întreprinzător este o experienţă unică, provocatoare, cu sadisfacţii deosebite, însă uneori şi

cu mari frustrări. Cei mai mulţi întreprinzători poartă mai multe pălării în acelaşi timp, mai cu

seamă dacă afacerea este mică. Desigur, nimeni nu poate fi expert în toate domeniile, însă

întreprinzătorul trebuie să aibă destule cunoştinţe din fiecare domeniu pentru a evalua impactul

acţiunilor întreprinse asupra profitului firmei. Pentru a derula afacerea, întreprinzătorul trebuie să

fie în acelaşi timp proprietar, manager, proiectant, cumpărător, vînzător, şofer etc. Toate aceste

fucţii le realiza şi întreprinzătorul moldovean sau fondatorul companiei “Samotrans”SRL care

este Munteanu Oleg, în vîrstă de 29 ani, căsătorit. Întreprinzătorul a absolvit Academia de Studii

Economice din Moldova, facultatea Finanţe, specialitatea Bănci şi Burse de Valori. Apoi a

urmat studiul de mastreat la specialiatatea – Administrarea finaciar bancară, fiind convinsă că va

face o carieră în sistemul bancar. Activând mai puţin de o lună la unele din băncile din

Republica Moldova, a primit oferta de a se angaja în cadrul unei companii aeriene locale ceea ce

41

i-a schimbat radical viziunile legate de cariera profesională. A urmat experienţa în cadrul unei

agenţii locale şi apoi în cadrul unei agenţii din Cipru.

Ideea de a deschide o agenţie de călătorie a apărut din dorinţa întreprinzătorului de a fi

independent şi de a-şi aplica cunostinţele teoretice acumulate în cadrul studiilor, dar şi a

aptitudilor practice acumulate pe parcursul a patru ani de experienţă. Ideea de a se lansa în

afaceri în domeniul respectiv apăruse atunci când nici un angajator de pe piaţa agenţiilor de

turism nu a putut să-i propunâ viitorului antreprenor oferte pe măsura aştepărilor şi dorinţelor lui.

Deşi agenţia „Samotrans” a apărut în plină criză mondială, întreprinzătorul nu a avut dubii că

nu va reuşi. Bazându-se pe experienţa şi cunostinţele acumulate în timp, fondatorul afacerii a

mizat pe profesionalismul individual. S-a lansat cu idea ca fiecare client contează. Acestă

atitudine i-a permis să acumuleze în timp clienti fideli.

Pentru a lansa afacerea a apelat la economiile proprii şi a încercat din puţin să facă maxim,

s-a bazat mai mult pe cunostinţe acumulate în anii de experienţă.

Astfel, pe data de 05 august 2009, întreprinzătorul înregistrează “Samotrans” ca societate cu

răspundere limitată, însă real întreprinderea activează ca agenţie de turism. Întreprinzătorul a

ales să facă o afacere în acest domeniu, conducându-se de principiul american: gaseşte ce ştii sa

faci mai bine şi fă din acesta business. Este prima afacere şi acesta a fost o dorinţă din facultate,

doar că atunci nu ştia în ce domeniu o va face.

La lansare, întreprinderea avea un singur angajat, la moment are 5angajaţi: managerul, 1 agenţ

un contabil şi doi şoferi. Aceasta rezultă din mărirea volumului de lucru. Iniţial întreprinzătorul

era singurul angajat şi lucra în mediu 5-6 ore pe zi, acum 9 ore la birou şi restul acasă, cînd e

necesar, şi mai mult.

Pentru întreprinzător e important ca la acestă etapă a reuşit să se menţină pe piaţă, să-şi

marească numarul de clienţi, şi în special clienţi fideli, care revin la agenţie pentru a beneficia

de servicile ei. De fiecare dată, managerul agenţiei încerca să găsească soluţii pentru cererile

clienţilor şi mai mult de cât atât, să le ofere alternative la ceea ce-şi doresc.

Pentru aşi îmbunătăţi serviciile, întreprinzătorul încearcă să fie la zi cu noutăţile din acest

domeniu, informându-se permanent nu doar de ceea ce apare nou, dar şi de ceea ce oferă

concurenţii.

La etapa actuală, întreprinzătorul în derularea afacerii se confruntă cu urmatoarele

probleme:

limitele impuse de anumite companii aeriene, care fac modificări fără, uneori a anunţa

din timp şi că în rezultat, suferă clienţii şi imaginea agenţiei;

42

greşelile comise de angajaţi din neatenţiei, care se transformă pe alocuri în penalităţi

impuse de companiile aeriene;

lipsa surselor financiare: agenţia se întreţine din ceea ce realizează şi atunci când

realizează un surplus - îl reinvesteşte.

Scopul întreprinţătorului e să se menţină pe piată, crescând în volumul vânzărilor şi diversificând

servicile.

Întreprinzătorul „Aerotim”SRL îmbină calităţi atât de manager cât şi de lider cum ar fi:

activează conform scopurilor sale;

indică, dar şi inspiră, şi încurajează angajaţii;

efectuează control, dar se bazează şi pe încredere ;

bun profisionist, însă în unele cazuri este ghidat de entuziast ;

face lucrurile corect şi din plăcere.

În urma efectuării analizei fondatorului firmei “Samotrans”SRL putem constata că

întreprinzătorul moldovea a ales să iniţieze o afacere pentru a avea o imagine favorabilă şi pentru

a nu suferi de pe urma imaginii negative a întreprinzătorului precedent, dacă ar fi fost afacerea

cumparată. A ales să fie independent, să aplice în practică cunoştinţele teoretice obţinute în

cadrul anilor de studenţie, dar şi a aptitudilor practice acumulate pe parcursul a patru ani de

experienţă în domeniul turismului.

În fucţie de experienţă şi implicarea în propria afacere am observat că întreprinzatorul

intervievat este un întreprinzător novice deorece pînă la momentul dat se afla la prima sa afacere,

dar nu neagă faptul că aceasta va fi şi ultima afacere. Are planuri mari de viitor şi speră că îşi va

realiza planurile propuse şi desigur şi planurile strategice enumerate de întreprinzător.

Analizând condiţiile existente la începerea afacerii putem constata că este un întreprinzător

creativ deoarece a fondat aceasta afacere din dorinţa de a realiza un serviciu bun pe piaţa noastra.

Îi place ceea ce face şi este mulţumită până la moment de realizările sale.

43

ÎNCHEIERE

Investigaţiile teoretice şi cercetările aplicative efectuate în teză asupra întreprinderii

“Samotrans”SRL au permis formularea următoarelor concluzii şi recomandări pe marginea temei

cercetate:

1. Noţiunea de “întreprinzator” provine din limba franceză, de la cuvintul „entrepreneur” şi

semnifică posesorul unei înteprinderi, conducătorul şi promotorul unei afaceri.

Întreprinzătorul este persoana care iniţiază şi derulează o acţiune, asumându-şi riscurile

asociate inovării, în schimbul unor satisfacţii personale.

2. Întreprinzătorul analizat din punct de vedere psihologic este considerat a fi o persoană cu o

mare nevoie de împlinire personală, însă securitatea, prestigiu, puterea şi serviciile aduse

societăţii sunt motive importante pentru maximizarea profitului.

44

3. Lipsa cercetărilor din domeniul antreprenoriatului au permis apariţia de-a lungul timpului a

unor mituri:

Înreprinzătorii sunt născuţi, nu făcuţi;

Întreprinzătorii sunt oameni de acţiune nu filozofi;

Întreprinzătorii trebuie să corespundă profilului teoretic;

Întreprinzătorii sunt fie inventatori, fie inovatori;

Întreprinzătorii sunt neadaptaţi academic sau neînţeleşi social;

Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de bani;

Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de noroc;

Ignoranţa este o binefacere pentru întreprinzător;

Întreprinzătorii sunt nişte aventurieri;

Întreprinzătorii sunt complet independenţi.

4. Conform ritmului de dezvoltare al afacerilor există o anumită posibilitate de clasificare a

întreprinzătorilor şi anume mici întreprinzători, întreprinzători şi promotori. În funcţie de

experienţă şi implicarea interioară în afaceri deosebim: întreprinzători novice, întreprinzători

în serie, întreprinzători de portofoliu. Potrivit condiţiilor existente la începerea unei afaceri

deosebim întreprinzători creatori, întreprinzători moştenitori şi administratorii.

5. Sintetizănd opiniile unor specialişti recunoscuţi din domeniul antreprenoriatului, putem

menţiona că trasăturile comune cel mai fregvent atribuite întreprinzatorului de succes sunt:

Spirit inovator;

Nevoia de realizare;

Încrederea în sine;

Sesizarea oportunităţilor;

Asumarea riscului;

Perseverenţa;

Potenţialul energetic ridicat;

Responsabilitate.

6. O idee oportună poate fi materializată numai printr-o afacere, întreprinzătorului revenindu-i

sarcina să aleagă modul de lansare - deschiderea unei afaceri de la zero, procurarea unei

franchize sau cumpărarea unei afaceri existe.

7. Iniţiind şi desfăşurând o afacere, întreprinzătorul poate avea satisfacţii deosebite, cum ar fi:

Controlul propriului;

Atingerea potenţialului maxim;

Posibilitatea unui cîştig nelimitat;

45

Siguranţa muncii;

Angajarea membrilor familiei;

Folosirea capitalului acumulat;

Aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor proprii;

Ieşirea în rutină;

Prilejul de a contribui la binele comunităţii;

Putere şi influienţă.

8. Pe lângă toate satisfacţiile obţinute un întreprinzător poate întilni şi unele dezavantaje:

Incertitudinea veniturilor;

Riscul pierderii întregului capital;

Povara responsabilităţii totale;

Riscul de carieră;

Apelarea la experţi;

Frustrarea în caz de succes;

Abateri de la etică;

Program de lucru foarte încărcat;

Deteriorarea relaţiilor familiale;

Pierderea sănătăţii.

9. Obiectul de cercetare - întreprinderea “Samotrans”SRL, care se ocupă turismul local,

asigurarea medicală pentru cei ce călătoresc peste hotare şi consilierea completă în vederea

realizări unei călătorii. Societatea a fost înregistrată în data de 05 august 2009 şi şi-a început

activitatea în octombrie 2009.

10. Sistemul managerial aplicat la „Samotrans”SRL defineşte activitaea antreprenorială prin

funcţiile de organizare, planificare, motivare şi control. Structura organizatorică a

întreprinderii este simplă, deoarece are numai cinci angajaţi. Executarea funcţie de control în

cadrul întreprinderii „Samotrans”SRL se caracterizează prin efectuarea de către manager a

unei verificări totale şi directe a întregii activităţi. a fost înregistrată în data de 05 august

2009 şi şi-a început activitatea în octombrie 2009.

11. Liderul companiei “Samotrans”SRL este Muntean Oleg, în vîrstă de 29 ani, căsătorit.

Întreprinzătorul a absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, facultatea Finanţe,

specialitatea Bănci şi Burse de Valori. Ideea de a deschide o agenţie de călătorie a apărut din

dorinţa întreprinzătorului de a fi independent şi de a-şi aplica cunostinţele teoretice

acumulate în cadrul studiilor, dar şi a aptitudilor practice acumulate pe parcursul a patru ani

de experienţă în domeniul turismului. Ideea de a se lansa în afaceri în domeniul respectiv

46

apăruse atunci când nici un angajator de pe piaţa agenţiilor de turism nu a putut să-i propunâ

viitorului antreprenor oferte pe măsura aştepărilor şi dorinţelor lui.

12. Deşi agenţia „Samotrans” a apărut în plină criză mondială, întreprinzătorul nu a avut dubii

că nu va reuşi. Bazându-se pe experienţa şi cunostinţele acumulate în timp, fondatorul

afacerii a mizat pe profesionalismul individual. S-a lansat cu idea ca fiecare client contează.

Acestă atitudine i-a permis să acumuleze în timp clienti fideli.

13. În scopul obţinerii unor venituri mai mari, atragerii un număr cât mai impunător de clienţi

fideli şi prosperării afacerii respective se pot propune unele direcţii de perfecţionare:

Dezvoltarea atât a capacităţilor profesionale, cât şi a celor personale ale angajaţilor,

sporind complexitatea muncii şi pregătirea acestora;

Atragerea unor investiţii straine pentru promovare, dezvoltare şi creştere;

Încheierea unor contracte de parteneriat cu agenţiile de tuism şi cu companiile care

propun programe de schimb cultural în srainătate;

Lansarea sitului cu plata online;

Achiziţionarea imobilului într-o zonă cu un flux mare de populaţie;

lansarea unei reţele de agenţii şi în alte oraşe din ţară.

14. De la idee la bani e o cale destul de lungă şi complicată, dat totuşi nu-i un lucru imposibil de

realizat dacă depui un efort în realizarea scopurilor propuse. Diferite sunt căile de intrare în

afaceri, însă un lucru îi uneşte pe toţii întreprinzătirii – SUCCESUL.

BIBLIOGRAFIE

1. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi; nr.845- XII din 3

ianuarie 1992, Monitorul Oficial nr.2 din 28.02.1994;

2. Legea Republicii Moldova cu privire la societăţile cu răspundere limitată; nr.135- XVI

din 14 iunie 2007, Monitorul Oficial 17.08.2007;

3. Statutul Societăţii cu Răspundere Limitată “AEROTIM”;

4. Bilanţul contabil şi rapoartele financiare ale întreprinderii „AEROTIM”SRL;

5. Burlacu N., Cojocaru V. Management. Chişinău, 2000;

6. Zorlenţan T., Burduş E., Căprărescu G. Managementul organizaţiei. Bucureşti,

E d . Economică;

47

7. Solcan A. Bazele antreprenoriatului: Iniţierea unei afaceri mici, Alianţa de

Microfinanţare, Chişinău, 2006;

8. Solcan A. Bazele antreprenoriatului: Dezvoltarea unei afaceri mici, Alianţa de

Microfinanţare, Chişinău, 2006;

9. Drucker P. Inovaţia şi sistemul antreprenorial. Ediţie enciclopedică. Bucureşti 1999;

10. Sasu C.,Bernier R. Enciclopedia întreprinzătorului. Ediţie economică. Bucureşti 1999;

11. Nicolescu Ov. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Ed. Economică. Bucureşti

2001;

12. Gortolomei V., Roman C., Solcan A. Planificarea afacerii. Ghid pentru antreprenori,

instructori şi consultanţi;

13. Hrişcev E. Managementul firmei. Chişinău. 1998;

14. Iorgulescu A. Planificarea afacerii. Ghid de start. Bucureşti. 2006;

15. Liviu M. Antreprenorii şi antreprenoriatul. Bucureşti, 2007;

16. Văduva S. Antreprenoriatul. Elemente fundamentale globale. Ed. Economică. Bucureşti.

2004;

17. Certan S. Managementul afacerilor. Chişinău. 2005;

18. Robu V., Georgescu N. Analiza economico-financiară. ASE. 2001;

19. Butuşchin T. Exemple de succes în afaceri. Proiectul BIZPRO- Moldova. Biblioteca

antreprenorului. Chişinău.2003;

20. Napoleon Hill. Traducere de Luiza Gervescu. De la idee la bani. Bucureşti. 1998;

SITE-OGRAFIA

1. http://ro.walterservices.com/ro/ - site-ul ’’WalterServices’’ specialist în furnivarea serviciilor

de vânzări şi relaţii cu clienţii;

2. http://www.authorstream.com/ - site-ul “authorSTREAM” prezintă elementele esenţiale ale

activităţii antreprenoriale;

3. http://www.cis.gov.md/- site-ul “Camera Înregistrării de Stat” furnizează informaţii referitor

la înregistrarea întreprinderilor mici;

4. www.iata.org/services/bsp –site-ul Asociaţiei Internaţionale de Transport

5. http://emiliamoldovan.finantare.ro/- site-ul care furnizează informaţii despre întreprinzători;

6. http://www.plandeafacere.ro/- site-ul ce ajută la realizare unui plan de afaceri cât mai reuşit;

48

7. www.bizpro.md – site-ul Proiectului BIZPRO care ajută la dezvoltarea economică a

Republicii Moldova, prin susţinerea dezvoltării întreprinderilor Mici şi

Mijlocii;

8. http://lex.justice.md/- site-ul cu privire la legi.

49