Intregul Capitol Activ. Psihologului Abrudan Bianca

8/18/2019 Intregul Capitol Activ. Psihologului Abrudan Bianca

1/88

ACTIVITATEA PSIHOLOGULUI ÎNGRĂDINIŢĂ

ATRIBUŢIILE CONSILIERILOR PSIHOPEDAGOGI DIN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR CONSTĂ ÎN :

1. Asigură informarea şi consilierea copiilor,părinţilor şi cadrelor didactice pe diferitesubiecte:

• Cunoaştere şi autocunoaştere;• Adaptarea elevilor la mediul grădiniţei;• Adaptarea grădiniţei la nevoile copiilor;• Optimizarea relaţiilor grădiniţă-copii-părinţi;• Creează materiale informative pentru educatoare şi părinţi despre

serviciile de consiliere oferite (pliante, postere, afişe, fluturaşi);• Utilizează strategii şi tenici de consiliere şcolară, individuală şi de grup, care să responsa!ilizeze copilul "n procesul autocunoaşterii, al adaptării la mediul grădiniţei ;• #articipă la lectoratele, şedinţele cu părinţii;• #articipă la comisiile metodice şi consiliile profesorale cu tematică specifică;• #articipă activ la "nt$lnirile metodice din reţeaua C%A#;

2. Organizează şi promovează activitatea de consiliere psihopedagogică:

• Amena&ează ca!inetul cu materialele necesare pentru !una desfăşurare aactivităţii de consiliere ;• Asigură o reclamă susţinută pentru ca!inetul de consiliere "n vederea promovării serviciilor oferite prin şedinţele cu părinţii, consiliile

profesorale, comisiile metodice, intrări la toate grupele din grădiniţă;• #articipă la evenimentele organizate de C%A#, de ex. Caravana CJAP;

. !laborează şi organizează programe, proiecte şi activităţi de prevenire saudiminuare a factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente curisc sau disconfort psihic prin intermediul metodelor, procedeelor şi tehnicilorspecifice:

• 'ezvoltarea comportamentelor sănătoase;• #revenirea violenţei, agresivităţii şi a comportamentelor

delincvente;• dentifică nevoile copiilor, cadrelor didactice şi ale părinţilor prin cestionare, focus grupuri;• Cola!orează cu copiii, cadrele didactice, părinţii, consilierii şcolari

din reţeaua C%A# "n conceperea şi derularea programelor şi

1


2/88

activităţilor dezvoltate "n funcţie de nevoile grădiniţei ;• *tinde modelele de !ună practică "n consilierea şcolară prin

activităţi de informare, pu!licaţii sau cursuri+

". Asigură e#aminarea psihologică a copiilor la cererea părinţilor, a conducerii

unităţilor şcolare sau a inspectoratelor şcolare, $n următoarele situaţii:• Asigură confidenţialitatea rezultatelor e*aminării psiologice;• espectă interesul superior al copilului "n cazul prezentării rezultatelor

e*aminării psiologice unor terţi;• Completează documentele solicitate de instituţiile statului (consilii locale, &udecătorii, poliţie etc+) la solicitarea acestora;• Utilizează instrumente de e*aminare psiologică standardizate şi etalonate pe populaţie rom$nescă;

%. Oferă asistenţă psihopedagogică elevilor cu nevoi speciale: tulburări emoţionale,tulburări psihosomatice, handicap fizic, handicap psihic, copiii supradotaţi.

• dentifică elevii cu nevoi speciale• Cola!orează cu elevii, părinţii şi instituţii specializate

(O.-uri, asociaţii etc+)

&. Asigură servicii de consiliere şi cursuri pentru părinţi.

• dentifică nevoile părinţilor "n relaţia cu copilul şi cu grădiniţa prin cestionare, interviuri;• #articipă la lectoratele, şedinţele, "nt$lnirile cu părinţii;• 'ezvoltă materiale informative (pliant, !roşură, gid) pentru părinţi pe diferite teme/ relaţia cu copilul, cum să cola!oreze cu grădiniţa,

cum "l a&ută "n "nvăţare, cum dezvoltă copilului un stil de viaţă sănătos etc;• Organizează cursuri şi ateliere de lucru cu părinţii pe aceste teme;• Organizează evenimente speciale pentru implicarea părinţilor, de e*+ 0iua taţilor, 0iua !unicilor, Carnavalul părinţilor etc+

'. Asigură servicii de asistenţă psihopedagogică pentru cadrele didactice şi susţinecursuri de formare pentru acestea.

• dentifică nevoile cadrelor didactice "n relaţia cu copiii şi cu părinţii prin cestionare, interviuri, focus grupuri;• #articipă cu intervenţii la consiliile profesorale, comisiile metodice;• 1ndrumă educatoarele pentru completarea fişei psiopedagogice;• A!ilitarea cadrelor didactice pentru identificarea copiilor care necesită consiliere individuală şi de grup+

2


3/88

(. !laborează şi completează documentele de $nregistrare şi evidenţă a activităţii deconsiliere psihopedagogică.

). Asigură calitatea şi eficienţa activităţii specifice $n cabinet.• niţiază un program de facilitarea adaptării copiilor noi veniţi;

• 'ezvoltă lucrul "n reţea/ supervizare, participarea la şedinţele metodice;• 1şi asumă limite de competenţe/ trimiterea la specialişti, "n reţea, a cazurilor care depăşesc competenţele avute;• 2emnalează deficienţelor care afectează calitatea activităţilor de consiliere la C%A# şi 2%;• 1ndrumă practica psiopedagogică a studenţilor de la 3acultatea de #siologie şi 4tiinţele ducaţiei;• 2e implică activ la seminariile anuale organizate de C%A#/ prezenţă, susţinerea unor lucrări• 2emnează protocoalele, convenţiilor de parteneriat cu organizaţii

guvernamentale şi nonguvernamentale care derulează proiecte "n unitate "n domeniul consilierii şi orientării şcolare ;

1*. +articipă la activităţi de formare şi dezvoltare profesională proprie şi la promovareaintensivă a ofertei de formare a -A+

• #articipă la cursuri de dezvoltare personală, cursuri de dezvoltareaecipei C%A# şi a reţelei, managementul proiectelor, cursuri pediferite pro!leme specifice consilierii şcolare/ tul!urări decomportament, dificultăţi de "nvăţare, şcoala părinţilor, tul!urăriemoţionale, etc+

3


4/88

Ce este un copil?

Copilul este văzut ca o versiune mai puţin puternică a unui adult având

mai puţine cunoştinţe , mai puţin competent , slab adaptat social, cu o slabăcapacitate de control emoţioal.Definiţia să se bazeze doar pe termeni negativi?

Este important de menţionat potenţialul vast pentru dezvoltarea copilului caviitor adult .

În acelaşi timp , descrierea poate avea şi o latură pozitivă , atrăgândatenţia asupra rolului adulţilor responsabili de creşterea şi educareacopilului, ei având sarcina de ai oferi spri!in "n dificultăţile lui şi de al a!uta "n ac#iziţionarea capacităţilor, abilităţilor, deprinderilor , calităţilor astfel "ncât să le transforme "n caracteristici personale .

$ăspunsul la "ntrebarea de mai sus nu poate fi "ngrădit "n termenii unorcaracteristici generale, ca ingrediente din care sunt constituiţi copiii.%actorii determinanţi "i constituie natura societăţii , credinţele raţionale şiobiceiurile pe baza cărora sunt crescuţi copiii.

Conform declaraţiei adoptată la &umitul 'ondial pentru Copii, (Copiii acestei lumi sunt inocenţi, vulnerabili, şi dependenţi.Ei sunt deasemenea curioşi, activi, plini de speranţă. )iaţa lor ar trebui să fie una debucurie şi pace, de !oc, "nvăţare şi creştere.)iitorul lor ar trebui modelat "narmonie şi cooperare.Ei ar trebui să se formeze prin lărgirea orizonturilor şi

dobândirea de e*perienţă.+ Drepturile copilului redactate de Convenţia aţiunilor -nite , adoptată

de dunarea /enerală a aţiunilor -nite "n 0121, e*primă conştientizareaclară a nevoilor psi#ologice ale copiilor şi "nţelegerea faptului că societateaeste obligată de a satisface aceste nevoi.

/rădiniţa solicită copilului noi cerinţe şi condiţii de viaţă, diferite decele oferite "nainte, "n cadrul familiei. ici copilul devine obiectul unorinfluenţe comple*e, organizate "n cadrul ambianţei preşcolare3programul,educatoarea, grupa de copii4 care influenţează dezvoltarea psi#osocio

culturală. )ârsta preşcolară este o perioadă a descoperirilor. Depăşind poatepentru prima dată spaţiul restrâns , familial, al casei, copilul "nvaţă că e*istăo lume interesantă dincolo de aceasta, doreşte să se implice "n cunoaşterea şitransformarea ei, se descoperă pe sine ca o persoană care are abilitata de aface să se "ntâmple anumite lucruri, câştigând autonomie "n cunoaştere şiiniţativă.

4


5/88

CARACTERISTICILE INDIVIDUALE ALE COPIILOR

Când discutăm despre comportamentul , atitudinea , reacţiile copiluluinostru va trebui să ţinem seama de multitudinea de factori care le influenţează :caracteristicile de vârstă ale copilului dar şi caracteristicile individuale aleacestuia; relaţiile sociale, contetul social şi fizic, ş!a!m!d! "iecare copil esteunic! #ricât am căuta nu am putea $ăsi copii identici, nici măcar %n rândul$emenilor; unicitatea lor este evidentă ! &esi$ur este necesar să %nţele$emcaracteristicile individuale ale fiecărui copil , să'i acceptăm şi să'i iubim pefiecare, să'i %nţele$em cu blândeţe şi dra$oste şi să'i modelăm %n aşa fel %ncât săle dezvoltăm adevăratele potenţiale!

Ceea ce se cere de la noi, ca şi educatori, dascăli , părinţi este să a(un$emsă cunoaştem şi să %nţele$em de ce copiii reacţionează %ntr'un anumit fel, astfel

ca noi să fim apţi de a face sc)imbările necesare %n comportamentul lor!Caracteristicile individuale esenţiale de care vom ţine seama atunci cândevaluăm comportamentul copilului sunt: nivelul deautocontrol*impulsivitate, adaptabilitatea*ri$iditatea, reacţii calme*reacţiiintense; buna dispoziţie*proasta dispoziţie; implicarea*retra$erea;concentrarea*inatenţia, creativitatea*conformism, $enerozitate*e$oism;activitate*inactivitate!

Nivelul de activism+istă copii care sunt mult mai activi decât alţi copii! ceştia au mai mare

nevoie de spaţiu pentru a aler$a, a se căţăra, a sări sau a ţopăi! -nui astfel de

copil %i e imposibil să stea liniştit timp %ndelun$at pe un scaun fără a resimţifrustrarea! +ste important să %ntele$em faptul că pentru copii mişcarea %nseamnă%nvăţare; fiecare mişcare făcută de copilul mic %nseamnă o nouă provocare, el primind %n acest fel informaţii preţioase ! .a(oritatea educatorilor şi a părinţilorsusţin că e mult mai uşor să lucrezi cu un copil liniştit decât cu unul activ!

Cum puteţi acţiona în caul unui copil hiperactiv !

/ "iţi fermi şi stabiliţi re$uli clare!/ 0u sufocaţi copilul cu re$uli mărunte şi nesemnificative! &acă aveţi un copilşovăitor a(utaţi'l voi să decidă cu ce să %nceapă o activitate, nu'l lăsaţi pe el să se

piardă %n căutări!/ uteţi să'i %ncredinţaţi diverse treburi din care să ale$eţi una sau două, pentru o perioadă şi %narmaţi'vă cu calm, timp, efort, bunăvoinţă ;/ 0u va supăraţi pe lipsa lor de atenţie, care e caracteristică! Cineva trebuie să'iordoneze anunţându'i mereu că au ceva de terminat fără a folosi termeni de $enul:i'am spus de un milion de ori!/ 0u trataţi copilul ca şi cum ar avea un )andicap! 5ă nu'l umiliţi %n faţa altora ci

6


6/88

%nvăţaţi'i pe ceilalţi cum să procedeze cu copilul vostru!

7


7/88

Cum putem acţiona în caul unui copil inactiv !

/ lternaţi pro$ramele active cu cele inactive! &e eemplu, după ce i'aţi spus o poveste %ncura(aţi copilul să interpreteze povestea respectivă, sau pur şi simplu sămear$ă afară la (oacă!/ 8ncura(aţi (ocurile active! uteţi or$aniza o cursa cu obstacole printre carecopilul să treacă, va fi cronometrat şi %ncura(at să'şi depaşească propriul record!/ #feriţi copiilor informaţii despre dezvoltarea şi creşterea armonioasă a celorcare fac sport! 9ăsaţi'l să sară, să ţopăie atât cât doreşte!/ 8ncura(aţi'l să aler$e, să facă $imnastică!

„Înţelegeţi copilul’’ de Kay Kuzma.

CARACTERISTICI DE V"RST# ALE COPIILOR

Perioada de vârstă 0-3 ani

Dezvoltarea fizică

În primul an din viaţa copilului se "nregistrează cel mai accelerat ritmde creştere din "ntreaga viaţă postnatală 5 la cinci luni copiii "şi dubleazăgreutatea, la 0 ani şio triplează. De asemenea, copiii cresc "n lungime cu6789 se modifică şi conformaţia corpului, capul deţinând o proporţie mai micădin corp.

$ata de creştere, deşi "ncă ridicată până la trei ani, "ncetineşteprogresiv.

%actorii de mediu pot afecta orarul dezvoltării motorii, accelerând sau "ncetinind anumite ac#iziţii.


8/88

Dezvoltarea motorie

În !urul vârstei de : luni se dezvoltă motricitatea voluntară iarprincipalele ac#iziţii constă "n; controlul poziţiei capului 5 treptat poate fi ridicat şi menţinut vertical rostogolirea corpului 3 ani4

$tările noului-născut

&au identificat cinci stări ale copilului, "n primele luni după naştererec#tl şi @eintema 301A:4;somnul calm, somnul activ, veg#e calmă,veg#e activă, plânsul.

În timpul somnului calm copilul nu poate fi trezit, c#iar dacă asupra saacţionează diferiţi stimuli. În stare de somn activ sunetul sau luminaputernică declanşează grimase sau zâmbete "n timpul somnului. În stare deveg#e calmă copiii zâmbesc sau răspund la stimuli prin supt. )eg#ea activăeste iniţiată sau menţinută de un mediu interesant. lânsul este declanşat destimuli neplăcuţi cum ar fi; frigul, foamea, durerea, faptul de a fi lăsat dinbraţe. oate "ncepe cu scâncete uşoare, mişcări fine şi se poate a!unge pânăla un plâns sau lovirea cu putere din picioare.

oul născut "şi petrece 0A # "n somn. Ba "nceput perioadele de somnsunt egal distribuite 3de e*emplu, de la A la 07 "nainte de masă, de la < la Adupă amiază, de la 07 la < noaptea4. Ba < luni ma!oritatea copiilor dorm celmai mult "ntre 07 şi < noaptea şi cel mai puţin "ntre < şi A după amiază. Înacelaşi timp, creşte intervalul de timp petrecut "n stare de veg#e activă.


9/88

Plânsul% pare o diferenţiere a tipurilor de plâns "n; plâns de foame,care "ncepe cu un scâncet, şi apoi creşte tot mai susţinut şi mai tare9 plânsde supărare, care se declanşează brusc, tare, şi plâns de durere, care "ncepe printrun oftat "nalt, de intensitate mare, iar apoi este urmat de un

plâns puternic.Copiii nu numai că pot plânge de la "nceputul vieţii, dar au şicapacitatea de a se calma singuri, când sug sau atunci când sunt luaţi "nbraţe, legănaţi şisau când li se vorbeşte.

Dezvoltarea senzorială

&ensibilitatea tactilă şi dureroasă

După naştere, atunci când copilul e atins pe obraz "ntoarce capul "n

direcţia stimulului şi "ncepe să sugă 3rooting refle*4.&ensibilitatea dureroasă e*istă la naştere, manifestândusecomportamental prin intensificarea plânsului şi neurofiziologic prinindicatori precum; creşterea nivelului de endorfine din sânge, creştereapresiunii sangvine şi a ritmului cardiac, transpiraţie, retracţie amembrului stimulat dureros, e*presivitate facială.

&ensibilitatea gustativă

Ba câteva ore după naştere copiii disting "ntre gusturile acru, dulce şiamar, având e*presii faciale diferite pentru fiecare dintre acestea./ustul dulce favorizează poate eliberarea de endorfine, de aceea estepreferat, soluţiile dulci fiind folosite pentru calmarea durerii şi liniştireabebeluşilor.

&ensibilitatea olfactivă

ounăscuţii disting "ntre mirosuri plăcute 3vanilie4 şi neplăcute 3peştecrud, ouă stricate4. Ba 0A ore după naştere localizează anumite mirosuri,iar la şase zile disting "ntre mirosul mamei şi al altei femei "n aceeaşistare fiziologică 3postpartum4.


10/88

&ensibilitatea auditivă

E*istă o reacţie de orientare spre stimuli auditivi de intensitate mare,c#iar la prematuri. De asemenea e*istă preferinţa pentru vocea mamei,manifestată "n primele 06 minute 5 > zile după naştere.

ot la > zile discriminează "ntre cuvintele familiare şi cele noi, iar la olună face discriminări "ntre foneme 3p+ şi b+4.

&ensibilitatea vizuală

Deşi nici retina nu e matură, nici nervul optic nu este mielinizatcomplet, nici corte*ul vizual nu e matur până "n luna a :a, e*istă abilităţisurprinzătoare c#iar la nounăscuţi. ceştia clipesc la lumini puternice,urmăresc cu privirea stimuli, mai ales "n mişcare, caracterizaţi prinluminozitate mare sau culoare.

&cuitatea vizualăCapacitatea de a distinge detaliile se dezvoltă "ncepând cu luna a

şasea.-n traseu similar este cel parcurs de capacitatea de detectare a

contrastului 5iniţial nu percep decât contrastele puternice.bilitatea de distingere a culorilor 3roşu, verde, galben de alb, sau

roşu de verde4 este prezentă de la naştere. Dar conurile nu sunt maturepână la : luni, de aceea albastrul poate fi distins doar "ncepând cu aceastăvârstă.

1=


11/88

Dezvoltarea perceptuală şi cognitivă

PercepţiaCopiii preferă ung#iuri' contururi, arii de contrast 3au acuitate vizualămică, deci nu percep detaliile mici4, detalii e(terne ale stimulilor 3e*istăefectul e(ternalităţii; la 70 lună selectează doar contururile, pe la < lunie*plorează şi detaliile interne4, detalii mai mari. De asemenea sademonstrat şi faptul că nounăscuţii preferă contururile-tip faţă umană%

Ba ) săptămâni preferă contururile cur"e şi stimulii decomple(itate moderată 3cu mai mult de 6 colţuri, dar mai puţin de


12/88

&ar părea că e*istă c#iar !naintea vârstei de ani şi o memorare aunor secvenţe de evenimente' persistentă c#iar săptămâni sau luni dezile. oate aceste date sugerează că nu este potrivit să vorbim despre

amnezia infantilă.J e*plicaţie pentru faptul că anumite evenimente nu mai pot fireactualizate ar consta "n faptul că reprezentarea e*istă "ntro formănonverbală şi nu mai poate fi redată verbal. lte e*plicaţii sugerează fie cănu mai avem suficiente amorse pentru a ne actualiza e*perienţele timpurii,fie interacţiunile cu adulţii neau reconstruit trecutul.

.im"aul

/% P1/2&D& P114&.5

.a * luni' copiii preferă succesiuni de sunete' c#iar fără sens, darcare păstrează paternul lim"aului vor"it% &e pare că aşa reuşesc copiii sădecupeze unităţile cu sens din flu*ul vorbirii. De asemenea e*istă şi opreferinţă pentru vocea mamei.

oate aceste abilităţi timpurii au dus la concluzia că trebuie să e*isteo capacitate "nnăscută "n percepţia şi analiza limba!ului, datorită apariţieitimpurii a acestor abilităţi şi a faptului că abilităţile de percepere acontrastelor fonetice sunt universale.

Producerea lim"aului&e consideră că din punctul de vedere al producerii limba!ului perioada

de * – 6 luni este cea decisivă, pentru că acum apare lalaţia% &e considerăcă acest proces ar fi controlat maturaţional 3e*istă un ceas biologic care odeclanşează4 şi ar fi deci independent de "nvăţare deoarece;

• apare la aceeaşi vârstă indiferent de loc, cultură etc, la toţicopiii9

• apare c#iar dacă părinţii sunt surzi, deci copiii nu sunt auziţi şiemisiile lor verbale nu sunt "ntărite, sau dacă "nsuşi copilul nu sepoate auzi9

• nu sa demonstrat că "ntre : 5 A luni am putea "ntări selectivanumite sunete produse de copil.

12


13/88

Până la vârsta de 70 luni se pare că vocalizările copiilor suntidentice. -lterior dispare acea ec#ivalenţă a vocalizărilor 3copiii români,francezi, englezi povestesc+ diferit4. ceastă vârstă este deci un punct de

convergenţă al stingerii capacităţii de discriminare fonologică universală+ şia celei de producere nediscriminativă de sunete.&e pare că din primele luni copiii pot trimite şi primi mesae

3modularea plânsului la < luni şi reacţia la mesa!ul părinţilor4. &unt "n stare sădirecţioneze atenţia celorlalţi, atât vocal cât şi manual 3spun, fac ceva4 şirăspund direcţionării atenţiei de către ceilalţi 3mama arată cu degetul,copilul se uită4. Devin tot mai competenţi "n folosirea contactului vizualpentru iniţierea' menţinerea şi terminarea comunicării 8dialogului9%

J altă abilitate comunicativă precoce e cea de stabilire a unui dialog

non-ver"al; "nvaţă să fie cuminţi când adultul comunică ceva, să răspundă+ "npauze, şi adoră !ocul dea ascunsa 5 picFKaKboo.

//% P1/2&D& 14&.5

7% Perioada cuvintelor izolate

cestea apar la 70 – 73 luni' numărul cuvintelor "nţelese fiind, sepresupune, mai mare decât cel al cuvintelor produse. -rmează o e*plozielingvistică, la 0: luni copilul ac#iziţionând :: de cuvinte pe săptămână.ceste prime cuvinte se referă la obiecte sau fenomene mai pregnante,mai familiare şi mai importante pentru copil.

@loom a "ncercat să le grupeze pe categorii. rimele cuvinte se referăla;

• membrii familiei• animale familiare• ve#icule• !ucării• alimente• obiecte casnice 3cană4• părţi ale corpului• articole de "mbrăcăminte

13


14/88

De obicei sunt 3&-@&I)E4, plus CLI-I 3verbe şi adverbe4,

cuvinte relaţionale 3mai+4, termeni locaţionali 3aici, acolo4 şi termeni pentrusalut 3taitai+ şi pa+4. 2 altă caracteristică a acestor prime cuvinteconstă "n faptul că atât cuvintele "n sine, cât şi semnificaţia acestora suntdiferite de cuvintele adulţilor, adică se referă la prototipul categoriei, nula concept; cuţu+ "nseamnă doar căţelul din vecini, "ntro primă fază.

% misii de două cuvinte 8de la 7: luni9ceasta este perioada limba!ului telegrafic+. @roMn 301=>4 a delimitat

2 categorii de relaţii semantice;0. &gent – acţiune 3mama dă+4


15/88

Dezvoltarea socială

Perioada 0-7 luni&e consideră că nou născutul este dea dotat cu a"ilităţi sociale;

capacitatea de a-şi semnaliza propriile nevoi 3psi#ologice şifiziologice4 astfel "ncât cei din !ur să le poată percepe şi sărăspundă la ele9

detectarea contingenţelor dintre propriul comportament şiconsecinţele acestuia9

detectarea stimulilor sociali9 acordarea la comportamentele adulţilor.

/% ,2;//.

&e consideră că la naştere copilul are de!a capacitatea de aşimanifesta interesul, distresul, dezgustul.

Ba nou născut e*istă şi un zâmbetul spontan, refle*, care abia la > 5 Asăptămâni se transformă "n zâmbet social.În !urul vârstei de < 5 : luni se consideră că ar apărea şi mânia, surpriza,tristeţea.

?rincipala ac#iziţie din punct de vedere emoţional "n primele A luni deviaţă este sentimentul de frică <

• frica de "nălţime9• frica de persoane străine .

//% &=&>&,=@.

taşamentul este definit ca fiind relaţia afectivă preferenţială,selectivă ce se stabileşte cu una sau mai multe persoane de referinţă.evoia de ataşament este "nnăscută, dar capacitatea de a manifesta

un veritabil ataşament depinde de "ntâlnirea+ fiecărui individ cu o figură deataşament+. Dacă acest lucru nu este posibil, "ntreaga dezvoltare ulterioară aindividului are foarte mult de suferit.

16


16/88

///% =0,P01&,0?=@.

emperamentul constă "n diferenţe care apar "n răspunsul emoţional al copiilor şi care par a reflecta trăsături stabile, persistente, depersonalitate+. cestea sunt predispoziţii care afectează viaţaemoţională de timpuriu, se accentuează "n timp şi marc#ezăstructurarea personalităţii. După unii autori temperamentul sar puteasă fie şi instrumentul prin care copiii "nşişi "şi pot modulainteracţiunile.

Din studiile realizate de #omas si C#ess rezultă că e*istă > patternuri

comportamentale, vizibile din primele zile de viaţă;0. temperamentul uşor , care nu creează probleme9


17/88

Do"ândirea conştiinţei de sine ;-conştientizarea propriei autonomii 3eu sunt cel care pot face ceva+4-recunoaşterea de sine 3se recunoaşte "n oglindă4-referirea ver"ală la propria persoană 5 apar pronumele personale

eu+, mine+ "n vocabular Conştientizarea celorlalţi 5 copiii realizează că acţiunile lor pot fi

diferite de ale celorlalţi şi c#iar că pot săşi asume roluri diferite,independente de rolurile celorlalţi 3dispariţia egocentrismului4.

Capacitatea de reglare afectivă 5 apare controlul impulsurilor 3cândeste nemulţumit copilul nu mai recurge atât de des la violenţă fizică,ci la cea verbală4.

$@,&1<oul născut şi sugarul

80-7 an9Copilăria timpurie

87-3 ani9

Este dependent total de persoanacare "l "ngri!eşte9

&e dezvoltă sentimentul de

ataşament faţă de părinte9 Imită e*presiile emoţionale

observate la părinţi şi altepersoane apropiate9

'anifestă nelinişte , teamă "nabsenţa persoanelor apropiate9

rin plâns comunică nevoilefiziologice şi emoţionale9

E*plorează mediul9 cţionează spontan, necontrolat9 /ândeşte "ntro manieră concretă par primele abilităţi de interacţiune

cu copiii9 Începe să perceapă relaţia cauză

efect referitor la ceea ce se "ntâmplă "n !urul lui9

oleranţă scăzută la frustrare, seenervează foarte uşor atunci când nuobţine ceea ce doreşte9

E*perienţiază fricateama "n absenţapărinţilor sau a unor persoaneapropiate9

Hiperactiv 5 e*plorează continuumediul şi solicită părinţii să participela !ocurile lui9

'anifestă gelozie faţă de cei caresunt "n centrul atenţiei părintelui ,laun moment dat9

1


18/88

Perioada de creştere 3-A ani

Dezvoltarea fizică şi motricitatea

• În această perioadă ritmul de creştere este "ncetinit, dar apar importanteprogrese "n coordonarea motorie şi "n dezvoltarea musculaturii. utriţia !oacă un rol important "n acest proces maturaţional, ca şi "n dezvoltareadanturii.

• @ăieţii sunt ceva mai "nalţi şi cântăresc mai mult decât fetele.• @olile mai frecvente ale acestei perioade 3ru!eolă, varicelă, scarlatină4 duc

la creşterea imunităţii, dar c#iar mai mult decât atât, par a avea şi efectebenefice "n registrul emoţional şi cognitiv 3armelee, 012A4. În primul rând,

ele atrag atenţia copilului asupra diferitelor sale stări şi senzaţii, făcândulsă "şi conştientizeze mai mult sinele fizic. De asemenea boala "l "nvaţă pecopil cum să "i facă faţă, dezvoltând "n acest fel un sentiment de competenţă . În cazul unei boli contagioase care se răspândeşte la ceiapropiaţi, copilul are şansa de a observa cum fraţii, prietenii sau c#iarpărinţii trec prin e*perienţe similare cu ale sale 5 un e*erciţiu util dedezvoltare a empatiei .

• Ba vârsta de : ani putem vorbi despre o veritabilă integrare senzoriomotorie . ot la : ani acuitatea vizuală, perceperea detaliilor este

ma*imă.• ână la 6A ani vederea de aproape este mai slabă decât vederea la distanţă.• par modificări şi la nivelul organelor interne.• Ba vârsta de 6 ani copiii merg cu multă uşurinţă, se caţără, patinează, merg

pe bicicletă.Îşi dezvoltă abilităţi motorii grosiere 3ma!oritatea sunt "nvăţate de la alţi copii, de unde se vede importanţa critică a prezenţeitovarăşilor de !oacă4; de e*emplu, aleargă fără să se "mpiedice.

• Coordonarea oc#imână este din ce "n ce mai prezentă dezvoltânduse şiabilităţile motorii fine 3"nsuşite de la adulţi,dar mai greu şi mai lent

datorită controlului muscular şi cognitiv "ncă incomplet eficient4; toarnăsucul "n pa#ar, mănâncă folosind furculiţa .

1


19/88

Dezvoltarea senzorială

Ba >: ani copilul se interesează de capacitatea funcţională a

obiectelor pe care le compară, le pune unele peste altele, le sorteazădupă formă sau culoare, le demontează etc. $ealizează forme simple , lucrând cu plastilina sau cu creta colorată,

pe care le denumeşte apoi după aspectul lor e*terior. $ecunoaşte succesiunea logică a anumitor acţiuni din desfăşurarea

programului zilnic, precum şi legatură logică "ntre obiecte şi cuvinte.oate (citi+ poze dintro carte9recunoaşte litere izolate9poatedesena un pătrat9deosebeşte mai multe culori9"şi cunoaşte vârsta.

Ba 6A ani e*perienţele tactile 3pipăit4 şi motorii 3mişcare4 trec pe al

doilea plan. e lângă impresiile vizuale 3(vede tot+4, capătă importanţăcele acustice 3este tot timpul (pe recepţie+, (trage cu urec#eaN,(spionează+, (demască+ tot, repetă e*presii auzite de la adulţi, copiietc.4. Deosebeşte sunete de tot felul, fredonează cântece simple şile "nsoţeşte de mişcări ritmice.

Începe să deseneze şi să modeleze, "ncercând să reproducă obiecteşi acţiuni. %antezia "n folosirea culorilor şi desenarea NformelorN unorobiecte, persoane sau animale, !oaca au 3"ncă4 un rol mai mare decâtadaptarea la realitate.

&pre sfârşitul perioadei de copil mic apare diferenţierea din ce "n cemai bună "ntre imaginaţie şi realitate.

Dezvoltarea cognitivă

Linând seama de teoriile piagetiene, sub aspect cognitiv, copilulde >= ani prezintă următoarele caracteristici;

Copilul se raportează doar la obiecte concrete, prezenteefectiv3Concreteţea9 .

Copilul nu are capacitatea de a parcurge peplan mental acţiuni "n sensinvers 8/reversi"ilitatea9 .

El are convingerea că oricine vede lumea prin oc#ii săi, şi oricine oe*perienţiază "n mod similar3 gocentrismul9%

&e poate concentra pe un singură dimensiune la un moment dat8Centrarea9%

1


20/88

Copilul se concentrează pe felul "n care se prezintă perceptiv lucrurile,şi nu pe transformările care au dus la aceste stări

8Bocalizare pe stare9% ândirea transductivă dacă cauzează pe @, atunci şi

@ cauzează pe .araţiunile conţin o anumită temă' personae, iar fiecare din acestepersona!e poate fi descris !n termeni de intenţii' scopuri' motivaţii'convingeri' stări afective' valori%

1elatarea poveştilor-naraţiunilor* ani memorează foarte multe episoade, dar le

relatează dezordonat.

+ ani menţin firul acţiunii şi o duc spre final, dar nupot trage concluziile6 ani relatările a!ung să fie similare naraţiunilor

adulte

Ba > ani şi !umătate : ani receptarea poveştilor se face prin prismascenariilor pe care copiii le au de!a.

Bormarea conceptelor

&tudii recente asupra formării conceptelor şi categoriilor audemonstat următoarele;• Conceptele copiilor nu sunt uniforme, ci sunt 5 specifice unui domeniu9

dependente de conte*t.• Conceptele sunt organizate "n sisteme ierar#ice care includ atât concepte

abstracte cât şi concepte specifice.

/nferenţe categorialeÎn uma unui studiu recent realizat de /elman şi 'arFman sa

demonstrat faptul ca preşcolarii sunt !n stare să facă inferenţecategoriale, eliberânduse de biasările perceptuale, şi reuşesc acest lucruc#iar pe baza unor categorii abstracte, nonperceptive, atât categoriinaturale cât şi de artefacte.

Eşecul teoriilor anterioare "n aprecierea corectă a nivelului deconceptualizare al copiilor constă tocmai "n faptul că nu sau evaluatcategorii naturale, iar sarcinile nu au fost pe "nţelesul copiilor.

2=


21/88

De asemenea, copiii acceptă foarte uşor transformarea a unei entităţi "n alta 3e*.leu "n tigru4 sau transformarea "n urma unei mascări, deci pentru einu e vorba doar de un !oc simbolic, ci de o acceptare necondiţionată ametamorfozei. Oi acest lucru nu este valabil doar pentru transformarea

artefactelor, ci şi a fiinţelor vii. &ingura limită este că nu acceptătransformarea fiinţă vie "n fiinţă ne"nsufleţită.

&tudiile au arătat că putem discuta de logicitate şi un sistem cognitivperceptivactiv "ncă de la perioada preşcolară , dar e*istă şi clase saucategorii adulte, ce sunt dependente de conte*t şi de domeniul decunoştinţe.

$/$=,. $/,42./C =1

Desenul-nele teorii susţin că desenele au o anumită semnificaţie şi importanţă .

0. eoria piagetiană "n desen putem citi nivelul de dezvoltarecognitivă a copilului.

. &emiotica desenului 3Prampen, 01104 5 desenul poate fi citit ca un simbolcare reprezintă atât lumea e*terioară, obiectivă, cât şi lumea subiectivă apersoanei care desenează.

În !urul vârstei de < ani mâzgăliturile+ copilului sunt "nsoţite devocalizări, el "ncercând să povestească+ ce desenează.

bia "n momentul "n care copilul "ncepe să deseneze oameni, animale,obiecte, imaginile "ncep să aibă relevanţă şi pentru observator9 intenţiacopilului depăşeşte posibilităţile sale de redare grafică. nalizaelementelor grafice relevă faptul că e*istă de fapt un număr redus deelemente pe care copiii le combină "n realizarea unui desen.

E*istă o serie de constrângeri cognitive care "mpiedică obţinereaperformanţelor mature "n desen;

• Constrângerea canonicăBa 6A ani copiii discriminează "ntre două căni 3una cu toarta vizibilă, alta

fără4 şi le desenează ca atare, dar numai când ele sunt prezentate una lângăalta. Capacitatea de discriminare "ntre cei doi stimuli e evidentă abia la 6Aani9 la : ani, tendinţa de a desena obiectul prototipic este "ncă mare.

21


22/88

• Constrângerea transparenţei În ma!oritatea cazurilor, copiii desenează ceea ce ştiu că este un obiect,

şi nu obiectul individual pe care "l văd "n faţa lor. De e*emplu dacă li se ceresă reprezinte o faţă umană din profil, ei o fac punândui automat doi oc#i.

De asemenea, până la = ani nu pot desena obiecte aflate unul "n spatele

celuilalt 5 obiecte ocluzate ci le ordonează la acelaşi nivel, pe o linie.

• Constrângerea coordonăriiBa această vârstă copilul desenează silueta umană figură de tip

mormoloc+. După A= ani, figurile umane realizate de copii conţin din ce "n cemai multe elemente, detalii, reuşesc c#iar să transmită sentimente 3feţevesele triste4,dar cu toate acestea, maturitatea "n desen e atinsă doar abiala 21 ani.

1&;/2?&,0?=@. >/ 10E2.3&10& D0 P124.0,0

Conform teoriilor tradiţionale,cei mici sunt ilogici şi au deficienţe "nrezolvarea de probleme. Însă până şi adulţii sunt mult mai puţin logici decâtspun modelele prescriptive, e*istând biasări ce ne duc de multe ori la erorisistematice.

După cele mai recente cercetări, cei mici sunt raţionali şi capabili deraţionamente veritabile decât se credea "n mod obişnuit. Copiii sunt nişte

gânditori mai activi uneori c#iar decât adulţii, pentru că au cunoştinţe şie*perienţe puţine, se "ntâlnesc mai des cu situaţii noi, şi de aceea au ogândire mai puţin automatizată decât cea adultă.

În cazul copiilor nu este vorba de erori de logică "n realizareainferenţelor. Ei fac inferenţe legate de anatomia altor persoane, atunci cândspun că g#icesc+ părţile din care sunt compuşi ceilalţi. otodată sunt capabilide analogie 5 de e*emplu când sunt "ntrebaţi dacă pietrele funerare mai "nalte sunt ale unor regi, răspunsul este afirmativ.

u au capacitatea de a verbaliza raţionamentele şi adesea le lipsesc

anumite cunoştinţe care iar putea duce la concluzii raţionale. robabil căerorile apar şi pentru că pornesc de la premise false, sau apelează la un setincomplet de premise adevărate.

-n rol foarte important "n dezvoltarea capacităţii de autocontrol "lreprezintă lim"aul, "n special vorbirea cu sine, care "nsoţeşte activitatea derezolvare de probleme şi care va deveni ulterior limba! interior.

22


23/88

Bimba!ul 3verbalizarea4 nu apare "ntotdeauna. -n procent foarte marede copii povestesc+ doar dacă sarcina este dificilă, dar nu imposibilă.)erbalizarea apare mai frecvent când se "nregistrează un eşec "n rezolvareaunei probleme.

$olul limba!ului este important de studiat mai ales la copiii cu o doză maimare de impulsivitate. În problemele de amânare a recompensei, copiii recurgla limba! pentru a se "ncura!a să mai reziste, aceasta fiind o strategienaturală pentru unii "n amânarea gratificării.

&a studiat şi rolul factorilor intraculturali, cum ar fi influenţa pecare o e*ercită rezolvarea de probleme "n grup asupra capacităţilorrezolutive ale subiectului individual, influenţe ce devin evidente când copilulintră "n şcoală. &a constatat că abilităţile "n rezolvarea de probleme cresc "ncadrul grupului9 copiii pot profita de cunoştinţele unor colegi de aceeaşivârstă mai mult decât ar putea profita de cunoştinţele unor colegi mai mari şimai competenţi.

Cei mai mari folosesc un stil mult mai directiv impun soluţia, nu oferăacel minim de informaţie care să atingă zona pro*imei dezvoltări şi săfaciliteze rezolvarea problemei. De asemenea, nu pot da e*plicaţii pentrusoluţia dea gata+, şi nici nu pot oferi suficient feedbacF pe parcursulrezolvării unei probleme, cum fac adulţii.

&=;/&

&tenţia selectivă este mai puţin eficientă decât la copiii mai mari9stimulii din mediu sunt scanaţi mai puţin sistematic şi e*istă o mai marevulnerabilitate la distragerea atenţiei de către stimulii nerelevanţi.reşcolarii mai mari sunt mai capabili să "şi automonitorizeze atenţia,comparativ cu cei mai mici.

J caracteristică a abilităţilor atenţionale la vârsta preşcolară oreprezintă scanarea nesistematică% Când au de scanat mai mulţi stimuli "nvederea luării unei decizii, copiii apelează la strategii nesistematice sau

dezorganizate.E*perimentele au demonstrat că la preşcolari e*istă o lipsă aunor proceduri sistematice atenţionale, care corelează cu un număr crescutde erori.Când scanează o imagine, cei mai mici de A ani pornesc din centrulimaginii şi coboară cu privirea. Cei mai mari de A ani pornesc de sus şi "ncearcă să acopere tot câmpul vizual, asemenea adulţilor.

Distractibilitatea este crescută , cei mici nu pot rămâne focalizaţi pesarcină pentru mult timp.

23


24/88

,,21/& ,emoria este şi ea mai puţin performantă decât mai târziu.$ecunoaşterea este totuşi mai bună decât reactualizarea.

E*plicaţii posibile ;04 baza de cunoştinţe mai săracă, ce duce la lipsa de familiaritate custimulii care urmează să fie reamintiţi9

4 o capacitate redusă a memoriei de lucru, determinată de limitări deordin maturaţional ale nivelului de activare a cunoştinţelor.

&a crezut iniţial că e*istă un deficit la nivelul memoriei de lucru acopiilor preşcolari.

&tudii recente au demonstrat că pentru materiale (potrivite+ copilului5 adică bazei sale de cunoştinţe capacitatea memoriei de lucru creşte,atingând nivelul adult.

În al doilea rând, sa afirmat că nu putem vorbi de metacogniţie saumetamemorie la această vârstă. oate "nsă că pur şi simplu copiii de > ani nurealizează că li se cere să memoreze ceva şi apoi să redea, pe când cei de Aani "nţeleg ce anume dorim de la ei. &tudiile ulterioare au demonstrat faptulcă e*istă metamemorie, dar e limitată la situaţii familiare, conte*tespecifice şi e folosită totuşi inconsistent de către cei mai mici de A ani.&trategiile celor mai mari de A ani sunt generale şi folosite sistematic.

./,4&[email protected]"aul se rafinează din punct de vedere sintactic şi semantic,

dar şi pragmatic 5 apare o capacitate sporită de adaptare la necesităţileascultătorului. e lângă limba!ul social, o caracteristică a acestei vârsteeste reprezentată de vorbirea cu sine+, care "nsoţeşte acţiunile şi are rolde g#idare şi monitorizare a acţiunilor.Capacitatea sporită de a combinaperformanţa la sarcini dificile cu comunicarea eficientă pare să sedatoreze unui număr sporit de scenarii cognitive pe care copiii le posedăla această vârstă. semenea scenarii 5 rutine permit automatizareaacţiunii şi eliberarea de spaţiu mental pentru monitorizarea eficienţeicomunicării.

24


25/88

&4/./=5;/. C21$&;/2&.E*primarea verbală prin nuanţarea limba!ului face progrese

importante , "n această perioadă. Dacă la > ani vocabularul este deapro*imativ 0777 de cuvinte, la A ani este de apro*omativ


26/88

Conceptul de gen se e*primă atât "n adoptarea unorcomportamente specifice se*ului căruia "i aparţine şi "n "nţelegereasemnificaţiei faptului de a fi băiat sau fată, cât şi "n "nţelegereaconstanţei genului "n ciuda unor sc#imbări superficiale ale aspectului

fizic. Conceptul de gen apare mai "ntâi cu referire la sine şi doar apoi see*tinde la cei din !ur .

Din punct de vedere comportamental, la < ani preferinţa pentruanumite !ucării este destul de clar diferenţiată, poate şi datorităeducaţiei sau "ntăririlor primite de la părinţi. Copiii identifică de!aanumite obiecte ca fiind feminine sau masculine. Dar deşi recunoscaceastă "mpărţire a lumii, "ncă nuşi pot recunoaşte apartenenţa launa dintre categorii.

Ba >: ani preferinţa pentru anumite obiecte sau activităţi este de!apregnantă.

Este posibil să e*iste şi o bază biologică a acestor diferenţe comportamentale de gen. 3&uomi, 01==4

-n rol important poate fi !ucat şi de sancţionarea culturală . cestlucru a fost observat de!a la preşcolari; dacă părinţii sau prietenii "iurmăresc pe copii !ucânduse, taţii sancţionează foarte promptcomportamentele nepotriviteneconforme genului 3mai ales la băieţi4,

apoi reacţionează tovarăşii de !oacă, şi doar la urmă mamele.

Progrese semnificative apar şi !n capacitatea de autoreglare şiautocontrol. reşcolarii pot mult mai bine să "şi in#ibe acţiunile, săaccepte amânarea recompenselor şi să tolereze frustrările. &untcapabili să internalizeze regulile şi să se supună acestora c#iar şiatunci când adulţii nu sunt de faţă. De asemenea reuşesc să "şiautomonitorizeze comportamenul "n funcţie de conte*t.

Diferenţele temperamentale sunt tot mai evidente.&e consideră că diferenţele interindividuale pot fi regăsite pe un

continuum timiditate şi in#i"iţie8/n#9 socia"ilitate şi e(troversiune8$9 . ceste diferenţe sunt şi mai clare atunci cândcopiii "ntâlnesc situaţii nefamiliare.

27


27/88

$e dezvoltă relaţiile cu prietenii.Începând de la > ani e*istă o tendinţă pronunţată pentru alegerea

prietenilor pe considerente de se*, vârstă şi tendinţe

comportamentale. În interiorul grupului de prieteni e*istă interacţiunisociale 3 o doză de sc#imb social4 accentuate şi !ocuri comple*e. Dar şiinteracţiunile negative sunt mai frecvente, lucru care se reflectă "nnumărul crescut de conflicte. Însă atunci când se rezolvă conflictul, "ntre prieteni e*istă atitudini mai "nţelepte, de negociere şi renunţare "n favoarea celuilalt pentru soluţii care să "mpace ambele părţi. &eafirmă că cel mai important lucru "n stabilirea unei relaţii "ntre copiiide >6 ani ar fi capacitatea de a "mpărtăşi aceleaşi scenarii "n cadrul !ocului simbolic9 cu alte cuvinte devin prieteni cei ce se !oacă

"mpreună.

$umar<

Copilul la 3-6 ani-caracteristici principale de vârstă-

-Egocetrismul-convingerea că ceilalţi percep lumea ca şi el şi că nu există un alt punct devedere;-Lumea lui NU-îi vine uşor sa spună nu propunerilor din jurul său, aceasta îi dă

sentimentul de control asupra ceea ce se întâplă în jur;-Îşi controlează greu reacţiile emoţionale, în acest sens, sprijinul adultului este foarteimportant;-îşi însuşeşte un cod al conduitei, învaţă cum să se comporte în anumite situaţii(a saluta,a mulţumi;-inventează poveşti despre lucruri care s-au întâmplat sau ar dori să se întâmple;-are stări de furie dacă lucrurile nu se întămplă aşa cum ei doresc;-încep mai multe activităţi pe care nu le finalizează decât su! impulsul unei recompensesau în urma insistenţelor adulţilor;-teama, neliniştea legată de despărţirea mai îndelungată de părinţi, de ex" #ând tre!uie sămeargă la grădiniţă"

2


28/88

Copilul între 6-7 ani

-particularităţi de vârstă semnificative-Dezvoltareafizică

dentiţia provizorie este înlocuită cu dentiţia permanentă; apare osificarea mai intensă la nivelul toracelui, claviculei şi

coloanei verte!rale; se dezvoltă forţa musculară, paralel cu dezvoltarea îndemânării(copilul învaţă să scrie ;

se dezvoltă autocontrolul" $oate învăţa orice sport% mersul pe!icicleta, inot, patinaj, fot!al, etc"

Dezvoltareacognitivă

îşi însuşeşte un mare volum de cunoştinţe, dezvoltându-şi noimodalităţi de înţelegere;

se îm!unătăţeşte o!servarea atentă, atenţia, exprimarea în modlogic a ideilor, imaginaţia;

deprinde scris-cititul; începe să clasifice, să includă o!iectele după anumite însuşiri

esenţiale în categorii şi clase; foloseşte cuvinte de legatură &că&, &pentru că&, &deoarece&" la ' ani, vor începe să înţeleaga regulile, iar la vor vrea să

adauge unele reguli proprii"

Dezvoltareapsio-socială

insta!ilitate emoţională - se structurează tre!uinţele, interesele şiatitudinile;

dezvoltarea interrelaţiilor sociale şi valorificarea noilor experienţe de

viaţă (apariţia prieteniilor, se reduce dependenţa de părinţi şi devinmai interesaţi de colegi şi prieteni ; întelege şi resimte tot ce se întâmplă în familie, conflicte, certuri,

despărţiri; devin mai responsabili;

le place să câştige la jocurile-concurs, dar încă nuvor putea să piardă fără a se supăra;

ar putea să mintă sau să fure. Este posibil ca sănu înteleagă încă ,precum un adult, ce e bine şi ce erău.

pot avea uneori probleme cu prietenii.

2


29/88

Dezvoltareaemoţională

)xprimarea adecvată a emoţiilor este foarteimportantă în interacţiunile sociale şi ea contribuie lamenţinerea lor.

Exprimarea neadecvată a emoţiilor negative ex.furie, frică, tristeţe! prin agresivitate fi"ică sau

verbală determină separarea de cealaltă persoană.)xemplu# - copiii care manifestă frecvent emoţii

po"itive au mai mulţi prieteni şi sunt mai îndrăgiţi deceilalţi.

$-a observat că acei copiii care se comportă agresivau dificultăţi în a recunoaşte şi a înţelege emoţiilecelorlalţi într-o situaţie.

%nţelegerea emoţiilor se de"voltă o dată cuac&i"iţionarea limbajului se înregistrea"ă începând

cu vârsta de ' ani!. (acă la )-* ani copiii autendinţa de a denumi cau"a unei emoţii ca fiind externă ex. +oana este supărată pentru că $ergiunu s-a jucat cu ea!, pe la ani ei oferă explicaţii mult mai abstracte ex. avut o "i proastă!. opiii oferă aceste explicaţii în funcţie de ceea li se spunede către adulţi. /rin urmare, atunci când copilul trăieşte o emoţie este important ca adulţii să ofereexplicaţii adecvate cu privire la cau"a acesteiareformulând spusele copilului şi asociind emoţia lui cu modul în care el interpretea"ă un eveniment

2


30/88

!Copilul meu s-a înspăim"ntat###$

“ Băieţelul meu nu se poate relaxa, este neliniştit, nu poate dormi noapte,transpiră excesiv.nu !nţeleg , ce se !nt"mplă cu copilul meu#$

Simptome

8n$ri(orare nerealistă se care se manifestă %ntr'un interval de trei sau mai multeluni, %n orice combinaţie a următoarelor caracteristici >?o$)u$)i, 1


31/88

SI$PTO$E DE ORDIN %I&ICCopilul poate să manifeste :- reacţii neurove$etative: creşterea presiunii arteriale, ta)icardie, spasme

esofa$iene, vomă- dureri abdominale-

cefalee- probleme de somn- probleme alimentare!

DI%ICULT#'I DE ADAPTARE

roblemele de adaptare se pot manifesta inclusiv sub formă depresivă, de aceea nueste deloc surpinzător faptul că mulţi din copiii cu anietate au şi o stimă de sinescăzută, abilităţi reduse de adaptare socială, ceea ce %i determină să se izolezesocial ! &upă unii autori >.essel şi Aeidel, 1nu pot fi ţinute sub control %ntotdeauna şi duc laevitarea situaţiilor respective@! -e exemplu, fobia socială atunci c"nd presupune evitarea unor situaţii sociale,

de teama de a nu acţiona !ntrun mod care ar atrage după sine umilirea din parteacelorlalţi!

31


32/88

8n cazul agorafobiei, eistă o teamă intensă de a fi lăsat sin$ur sau de a te afla %nspaţii lar$i, locuri publice, copilul se simte neprote(at, lipsit de si$uranţă, percepe situaţiaca un pericol!

• 9a '12 luni apare anxietatea de separare/• 8n copilăria mică se dezvoltă %n special %o&iile simple 0 de animale 'c"ini, de

ex., de insecte, de anumite o&iecte, de rănire/• 8n adolescenţă apar %o&iile sociale!

tunci când pe faţa copilului citim frică, %n$ri(orare,disconfort, acompaniat desimptome fizice precum palpitaţii, dureri la nivelul pieptului, senzaţia de sufocare,tremurături, ameţeală, frisoane sau dimpotrivă senzaţii de căldură, este vorba despre un atac de panic+,

%RICA -I DE&VOLTAREA NOR$AL#

8ncepând cu primele 7' luni, unii copii sunt ea$erat de temători %n raport cuorice situaţie şi au nevoie de un plus de confort din partea părinţilor, educatorilor sau a prietenilor*cole$ilor lor!

.orris şi Dratoc)Eill >11


33/88

Ca.e este caua apa.iţiei an/iet+ţii!

• 5tudiile arată că stilul parental anxios %i %nvaţă pe copii să interpreteze şi sărăspundă la stimulii caracterizaţi prin ambi$uitate %ntr'un mod defensiv, ca şicând aceştia ar fi ameninţători!

• Controlul parental excesiv, hiperprotecţia şi criticismul reprezintă %actori derisc !n dezvoltarea anxietăţii de către copii! Controlul ea$erat şi prote(areaecesivă a copilului pot duce la stabilizarea in)ibiţiei comportamentale sau aefectelor unor evenimente de viaţă ne$ative! Dro)en G ?ocF >1


34/88

ANTECEDENTE0PRECURSORI AI AN(IET#'II

nietatea poate fi %nvăţată din sau declanşată de următoarele procese>?erbert, 2==3@:• Pe.cepe.ea unei ameninţ+.i B de eemplu, separarea la copiii mici, evenimente de

viaţă stresante, condiţii de viaţă sau de muncă, relaţii de familie, mai ales %n copilărie,sau boli fizice care se manifestă cu o componentă anioasă;

• Condiţiona.ea clasic+ B cuplarea unui stimul iniţial neutru cu o situaţie care a produsfrica sau durerea;

• $odela.ea B o persoană care e considerată asemănătoare cu propria persoană este percepută ca fiind anioasă, şi devine astfel un model pentru ac)iziţia anietăţii;

• 1nv+ţa.ea t.aumatic+ B eperienţa unei frici intense sau a unei dureri poate duce la

anietate acută %n situaţii care sunt eperienţiate ca fiind similare, de eemplu dupăun accident rutier;

• 2ene.alia.ea an/iet+ţii înv+ţate la alte situaţii B de eemplu, o persoană care afost umilită la şcoală poate eperienţia anietate acută %n orice situaţie %n care e testatăsau evaluată >la un test pentru obţinerea carnetului de conducător auto@;

• 1nv+ţa.ea vica.iant+ B o persoană devine anioasă pentru că vede cum altcinevatrece printr'un eveniment %nfricoşător;

• P.ocese co3nitive B un mod foarte individualizat prin care sunt percepute situaţiile!entru unele persoane pericolul este văzut c)iar %n situaţii care sunt stimulative sausimple rutine pentru alţii, de eemplu o discuţie cu cineva sau o călătorie cu avionul!

.odul %n care fiinţa umană evaluează pericolul este foarte personal, putând lua formaunei reacţii de:

- luptă B răspuns a$resiv, de combatere a ameninţării potenţiale- fu$ă B retra$ere pentru a evita un pericol potenţial- freezin$*%n$)eţare B un răspuns de alertă imobilă, %n speranţa de a ieşi din

focarul de atenţie al ameninţării potenţiale!

#ferim câteva eemple de co$niţii disfuncţionale ale copiilor etrase din studiulcelor doi autori menţionaţi mai sus:

♦

Anxietatea de separare - subestimarea funcţionării independente a copilului 0u pot să mă descurc sin$ur- supraestimarea pericolului de a fi lăsat sin$ur 0umai să nu păţească ceva rău

mamaI

34


35/88

♦ Fobia socială

- supraestimarea criticismului şi a respin$erii manifestate de ceilalţi 0u le va plăcea de mine celorlalţi copii

- subestimarea competenţei sociale, a %nfăţişării proprii, a performanţei sociale Joi părea cara$)iosI♦ Anxietatea generalizată

- supraestimarea propriilor responsabilităţi, a sentimentului de vină&in cauza meaK

- supraestimarea pericolului le$at de sănătatea proprie, inte$ritatea fizică, etcm să cadK

- subestimarea competenţei proprii relativ la situaţii nonsociale0u am să trec la eamenI

PREVEN'IA&onovan G 5pence >2===@ su$erează că prevenţia este preferabilă intervenţiei %n

cazul tulburărilor de tip anios, din câteva motive care vor fi epuse %n continuare: ărinţii şi educatorii*profesorii adesea nu sunt conştienţi de faptul că un copil

suferă de tulburări de tip anios, datorită stilului liniştit, cuminte al acestor copii!

C)iar şi atunci când problema a fost identificată, ea tinde să fie minimalizată!&e aceea, %n cazul ma(orităţii copiior anioşi nu se intervine %n modcorespunzător, motiv pentru care anietatea se cronicizează sau reapare maitârziu! &e asemenea, date recente >Cole et al!, 1


36/88

65 $etode )ocaliate pe p+.inte• .odelarea unui comportament corespunzător;• 8ncura(area şi %ntărirea utilizării de către copil a unor strate$ii de copin$;• Neducerea propriilor comportamente anioase;• Neducerea răspunsurilor )iperprotective şi critice %n raport cu copilul:• 8ncura(area epunerii copilului la situaţii;• L$norarea *prevenirea evitării unor situaţii de către copil;• +vitarea focalizării pe, sau a comunicării despre aspectele cu potenţial

ameninţător din mediul copilului!

INTERVEN'IA

Oerapia tulburărilor anioase se poate realiza prin medicaţie specifică, prin

intervenţii la nivel individual de tip comportamental sau co$nitiv'comportamental,sau prin intervenţii la nivel familial!

Oerapia individuală are rolul de a a(uta copilul să dobândească o %nţele$ere mai bună a propriei personalităţi, a relaţiilor sale cu ceilalţi, şi de a'l face să %şi poatăinterpreta adecvat emoţiile şi comportamentul! Copilul este %nvăţat să facă faţă propriilor temeri modificându'şi felul de a $ândi, sau %nvăţând noi comportamenteadaptative!

♦ TE7NICI CO2NITIV8CO$PORTA$ENTALE

cestea includ te3nici de relaxare, folosirea unor te3nici de imagerie, folosirea!ntăririlor pozitive de către părinţi B de e, lauda, recompensele B şi monitorizareaatentă a comportamentelor pozitive ale copilului de către părinţi dar şi de către copil!&e asemenea, copiii şi adolescenţii sunt %nvăţaţi să !nlocuiască $ândurile B cogniţiileanxioase cu cogniţii pozitive, adaptative!Ca şi %n cazul depresiei, un pas important %l reprezintă identificarea co$niţiilor ne$ative! cestea constă %n: !nduri automate. &acă sunt emoţionat atunci când răspund la o materie,

profesorul şi cole$ii mă vor ridiculiza! poi copilul este a(utat să %şi identificerăspunsurile fiziolo$ice şi verbale la asemenea $ânduri! 8n final el va identifica şi

emoţiile asociate cu aceste $ânduri! Credinţe iraţionale care stau %n spatele $ândurilor automate! 9aţionament emoţional &acă sunt emoţionat, performanţa mea este %n$rozioare!

37


37/88

:otul sau nimic. firmaţii absolute care nu admit nici o variantă intermediară5unt un ratat dacă nu iau nota 1=!

;eneralizarea exagerată! -n eveniment nefericit este dovada faptului că nimic numer$e bine!


38/88

"ocalizarea pe evenimentele pozitive care se vor produce la $rădiniţă, şinu pe frică sau pe ima$inarea evenimentelor ne$ative care s'ar putea%ntâmpla acolo!

.inimizarea fricilor prin limitarea accesului la pro$rame OJ care %l potsperia pe copil

&acă este un copil mai mare, prezentarea celorlalţi cole$i cu care va fi %nclasă şi stabilirea unor %nt%lniri de (oc cu aceştia

re$ătirea copilului pentru mersul la $rădiniţă sau şcoală B cu a(utorulunor cărţi, filme sau a unor epediţii de tatonare a terenului >mer$emsă vedem ce se %ntâmplă la şcoală@

Oransformarea mersului la cumpărături pentru rec)izite şcolare %ntr'uneveniment cu totul special

cceptarea faptului că %n primele săptămâni de şcoală sau $rădiniţă copilul poate fi mai iritabil sau mai obosit decât de obicei!

9a plecarea părintelui, sărutul sau %mbrăţişarea copilului cu o epresieoptimistă; evitarea prelun$irii despărţirii sau a revenirii de mai multe ori a părintelui pentru a vedea ce face copilul; evitarea plecării pe furiş a părintelui!

8n cazul fobiei şcolare, c)iar dacă un profesor prea dur sau un cole$ care %l)ărţuieşte este cauza anietăţii copilului, susţinerea frecventării şcolii decătre copil, până se vor rezolva problemele

&acă totuşi copilul rămâne acasă, evitarea transformării zilei respective%ntr'o zi de distracţie, prin care el este recompensat

Dac+ 9i p+.intele a.e un compo.tament an/ios: nu doa. copilul: u.m+toa.elesu3estii pot )i de o)e.ite educato.ului0înv+ţ+to.ului;

rezentaţi'vă copilului şi invitaţi'l să se (oace %mpreună cu dumneavoastră sausă ia o $ustare!

#feriţi'i părintelui posibilitatea ca să rămână o vreme, apoi să vă lase pentruscurt timp cu copilul şi apoi să se %ntoarcă!

5u$eraţi'i părintelui că trebuie să (oace un rol %n eerciţiul separării pe caretrebuie să %l %nveţe copilul!

ropuneţi un ritual de despărţire a celor doi!

&acă cel mic intră %n panică absolută, ru$aţi părintele să rămână până copilulse linişteşte, şi să %l calmeze pe un ton ferm, plin de afecţiune!

0icioadată nu criticaţi şi nu ridiculizaţi anietatea sau supărarea copilului!

3


39/88

.otto: >vem nevoie de 5 !m&răţişări zilnice pentru a supravieţui/ >vem nevoie de 8 !m&răţişări zilnice pentru a ne !ngri?i/

>vem nevoie de *2 !m&răţişări zilnice pentru a creşte.>Jir$inia 5alir@

DEPRESIA LA COPII

8n ciuda diver$entelor de opinii, depresia eistă la copii, indiferent devârstă!Consider important să cunoaştem indiciile apa.iţiei dep.esiei la copii! &inmomentul %n care se constată că eistă o problemă , este bine ca educatoarele săcomunice psi)olo$ului $rădiniţei cele constatate iar după o observare atentă , acesta vainforma 'părinţii'medicul psi)iatru'psi)oterapeutul! Neţeaua de comunicare va fi unadesc)isă, astfel %ncât intervenţia şi monitorizarea să se facă constant, or$anizat, pentru caintervenţia să dea rezultatele scontate!

Copilul depresiv se retra$e, a(un$e să fie dezaprobat, re(ectat de părinţii şi cole$iilui, acest lucru influenţând ne$ativ %ntrea$a lui dezvoltare!

+istenţa depresiei la vârste mici este o problemă controversată! ână nu demult,era raspândită ideea că bolile depresive nu pot apare %n copilarie, sau dacă apar o vor facesub o formă mascată! stazi depresia este recunoscută şi %n vârsta de dezvoltare!

9a vârste mai mici, copiii diferă de adult prin capacitatea de a eperimenta uneledin caracteristicile co$nitive, au o slabă capacitate de a'şi comunica tristeţea, de a'şiverbaliza dispoziţiile afective, iritabilitatea creşte, in)ibiţia psi)omotorie este rară,sentimentul de vinovăţie $reu de apreciat, iar ideile suicidare pot fi deduse numai dincontetul comportamental >J!P)iran, 1


40/88

>ctivitatea depresivului suferă prin lipsa elanului şi dificultatea demara(ului,mişcările sunt lente, fără vla$ă, ţinuta este caracteristică >aplecat %nainte, ca un bătrân, lasând impresia ca o cruce mult prea $rea purtată pe umeri %l %ncovoaie@,vocea este şoptită, monotonă! -neori, %n depresia anioasă, poate apăre neliniştemotorie pâna la a$itatie, cu plâns şi vaiete! 5imptomele accesorii sunt alcatuite din

idei delirante şi din simptome somatice!Aimptomele somatice au o $amă foarte variată, de la tulburări $enerale >dureriarticulare, musculare, vertebrale, abdominale, scădere %n $reutate, te$umenteuscate, lipsite de elasticitate@, pâna la tulburări cardiace, respiratorii, di$estive!

Dep.esia este, %ntr'un anume fel secunda.+ tul*u.+.ii de compo.tament, saucele două tulburări sunt determinate %n mod independent! :ul&urarea de conduită de tipdepresiv are următoarele criterii de %ncadrare dia$nostică: tulburare de conduită>comportament a$resiv, disocial, provocator@, dispoziţie tristă marcată şi persistentă, pierderea interesului şi plăcerii pentru activităţi obişnuite, sentiment de culpabilitate şi de pierdere a speranţei, perturbări de somn sau apetit !

C>t de des înt>lnim tul*u.a.ea în .>ndul copiilo.! =,6'1!6R la copiii preşcolari, crescând treptat, proporţional cu vârsta! %ntre copiii cu depresie repartiţia pe see este e$ală, sau cu

predominenţă masculină, la adolescent şi adult predomină seul feminin; depresia este de aproimativ două ori mai frecventă la adolescenţi

decât la copii, procentele de referinţă fiind de 6R versus 3R!

Cu ce alte di)icult+ţi se asocia+ tul*u.a.ea dep.esiv+!5tudii epidemiolo$ice indică o asociere a depresiei cu :

tulburari de conduită, anietate, dificultăţi de %nvăţare, anoreie mentală!

Ca.e este caua apa.iţie dep.esiei!


41/88

o -nii autori au demonstrat faptul ca anumiti copii devin epusi laconflict datorita faptului ca mamele sunt mai putin capabile sa %i prote(eze!

o Lntre copiii care au eperimentat evenimente specifice,simptomele depresive au fost $asite %n asociatie atât cu abuzul

fizic, cât si cu abuzul seual!o Oulburarile depresive au fost estimate ca aparitie la aproimativ

2=R din copiii maltrataţi!

ecanisme psi3ologice!5e consideră că aşteptarea la evenimentedureroase necontrolate conduce la depresie, doar dacă persoana le atribuiecauze interne, stabile si $lobale! &e eemplu, de la vârsta de ani copiii%ncep să treacă de la convin$erea ca performanţele de %ndemânare suntimportante, la o %ntele$ere a abilitatilor $enerale care sunt $lobale sistabile! ceste sc)imbări pot eplica relaţia %ntre incidenţa depresiilor şivârsta mai tânără!

AerneH 1


42/88

&ebutul depresiei se lea$ă de cel puţin trei domenii :

)acto.i declan9ato.i ' pierderea reală a persoanei de ataşament, abandon,

divorţul părinţilor, sc)imbarea domiciliului, separare, %ncadrare %n şcoală,

)acto.i de .isc sau vulne.a*ilitate ' calitatea le$ăturilor de ataşament,

contetul şi natura socializării timpurii, nivelul co$nitiv de procesare,

reprezentarea ima$inii de sine, calitatea mediului familial, bolile medicale, dar

mai ales bolile afective familiale;

.esu.sele sociale .eduse sau inadecvate de copin$ >de a face fata multiplelor

solicitari din mediul de viata ' nu fiindca sunt conditiile eterne deosebite, ci

pentru ca se reduce capacitatea copiilor de a face fata stresului, de a'si

tampona trairile ne$ative, si astfel se instaleaza depresia@!

Cum .ecunoa9tem st+.ile dep.esive!

otrivit manualelor de specialitate %n dia$nosticul &5. LJ şi LC&'1=,

caracteristicile principale ale depresiei sunt următoarele:

- predominanţa unor emoţii negative, cel mai adesea tristeţe, acompaniată sau

uneori %nlocuită de iritare sau furie; epresia emoţională este %n $eneral

atenuată, cu ecepţia unor crize de mânie sau de an$oasă;

- diminuarea capacităţii de g!ndire, de efort intelectual susţinut , ş i %n

principal reducerea capacităţii de concentrare;

- fatigabilitate, pierderea energiei, pierderea interesului pentru activităţi care

%nainte erau plăcute;

- tendinţa de izolare şi de retragere socială, incapacitatea de a face faţă

responsabilităţilor cotidiene, pierderea capacităţii de proiecţie "n viitor ,eventual %nsoţite de sentimente de disperare;

- stimă de sine scăzută, adesea eprimată prin sentimente de incompetenţă, de

culpabilitate! 8n formele cele mai $rave apar şi $ânduri recurente de

autoanulare, idei suicidare şi c)iar tentative suicidare!

42


43/88

&acă acestea sunt simptome universal valabile ale depresiei, %ntâlnite la toate

vârstele, simptomele aşa'zis somatice mai frecvente la copii şi adolescenţi vizează:

• pierderea apetitului

• insomnii

• rărirea# "ncetinirea ritmului vorbirii sau al motricităţii$

# serie de autori >CHtrHn, Seinber$, DoEacs@ şi sistemele actuale de clasificare

consideră importante pentru dia3nosticul de dep.esie la copil:

1! rezenţa anumitor trăsături: tristete, instabilitate, apetit redus, tulburări de

somn, in)ibiţie motorie , autoapreciere scăzută, concentrare redusă,

comportament a$resiv, suicid!

2! Oulburări de ordin social, familial, şcolar!lte tulburări: sentiment de culpabilitate, pierderea interesului $eneral, acuze

somatice, anietate de separare, %nsin$urare, neastâmpar, %mbufnare, pierderea

ener$iei, iritabilitate, neputinţă!

5e poate %nsă ca depresia să fie %nsoţită c)iar de forma inversă a acestor simptome:

• amplificarea patologică a apetitului, putând duce la creşteri

spectaculoase "n greutate%

• hipersomnie, pacienţii petrecându'şi o mare parte din timp %n somn;

• agitaţie febrilă, adesea dezordonată$

lte simptome specifice depresiei la vârste mici se referă la scăderea

performanţei şcolare sau evitarea şcolii B refuzul şcolar ! &ificultatea de concentrare,

incapacitatea de a lua decizii, pierderea interesului şi a motivaţiei pentru activităţi care

IA3itaţia psi


44/88

%nainte erau realizate la un nivel satisfăcător, dacă nu c)iar superior, au un impact masiv

asupra rezultatelor şcolare!

&imptomele depresive variază aşadar odată cu v!rsta şi pot pune probleme de

dia$nostic considerabile! 0ea(utorarea sau tristeţea se amplifică o dată cu vârsta, pe

măsură ce sporesc şi abilităţile co$nitive, %n sc)imb stima de sine şi problemele somatice

par să se reducă o dată cu vârsta >de eemplu, durerile de cap sau de stomac sunt prezente

%n procent de 1==R la preşcolari, 6!


45/88

a$resivitate verbală sau fizică: urlete, insulte, lovituri, care adesea se declanşează

automat, ca urmare a celor mai mici contraziceri!

Di)icult+ţi în )uncţie de v>.st+

a! (a sugar predomina tulburarile somatice, tulburarile de somn, plânsul paroistic!+ista un aspect de tristete epresiva, copil plân$acios, cu absenta contactului cu lumea,in)ibat motor, cu raspuns slab la stimulari, pierderea apetitului, scadere %n $reutate, retard%n dezvoltare! &upa vârsta de trei luni se vorbeste despre )ospitalism, nanism psi)osocial!

b! (a preşcolar poate eista o dispoziţie tristă cu nefericire, sau iritabilitate,sentiment de insecuritate, atitudini de retra$ere, tulburări de relaţionare interpersonală,lipsa de interes %n raport cu mediu! Copilul pare plictisit, nesatisfăcut, nemulţumit, are oslabă capacitate de a se bucura, trăieţte cu sentimentul ca este re(ectat, neiubit! rezintătulburări de somn, apetit, activităti stereotipe, crize de furie şi a$itaţie, dezinteres pentru

(oc! +ste $ata permanent de plecare! desea eistă enurezis, encoprezis!c! (a şcolarul mic depresia este mai puţin etinsă şi se confundă adesea cu boli

somatice! pare un fond de tristeţe, insecuritate anioasă'iritabilă,tulburari deconcentrare la activităţi şi la (ocuri, tulburări de atenţie, comportament a$resiv, accese de plâns, enurezis!

d! (a elevul mare apar, de multe ori, tulburări de comportament, crize de furie,randament şcolar scăzut, complee de inferioritate, lipsa de apetit pentru activitate, crizede actin$'out antisociale, impulsuri suicidale, cefalee! ar plictisiti, tristi, suferinzi,slabiti, cu ima$ine de sine alterată!

Pie.de.ea inte.esului

ierderea interesului sau a plăcerii de a face orice activitate se %ntâlneşte de

asemenea foarte frecvent: copilul nu are c)ef de nimic, se plictiseşte! Lndiferenţa este cea

mai amplificată şi cea mai uşor de sesizat de către cei din (ur, %ntrucât copilul nu mai

$ăseşte plăcere %n (oc, refuză toate (ocurile care i se propun!

Sentimentele de nonvaloa.e

&evalorizarea propriei persoane, autodeprecierea, scăderea stimei de sine sunt

rareori absente, dar este dificil să fie puse %n evidenţă printr'un simplu dialo$ cu copilul

46


46/88

sau cu părinţii acestuia! -neori copilul %nsuşi afirmă că este un nimic, că este rău, că

nu valorează nimic, că tot ceea ce face el este rău, că nu ştie nici să se (oace, nici să

aler$e, şi toţi ceilalţi se descurcă mai bine decât el!

5e poate %nsă ca asemenea epresii să nu transpară direct, ci să apară doar dacă

observăm comportamentul copilului atunci când el are de rezolvat o sarcină, şi când de

eemplu %l %ntreabă %n mod repetat pe evaluator dacă e bine cum a rezolvat sarcina, sau

pândeşte cu coada oc)iului fiecare reacţie a adultului! 5e poate inclusiv ca la sfârşit, %n

ciuda rezolvării corecte a sarcinii, copilul să afirme că nu e bine cum am făcut, nu am

răspuns cum trebuia, a(un$ând adesea la inferenţe descura(atoare orice aş face, nu sunt

%n stare de nimic!

+istă şi instrumente de dia$nostic speciale, cum ar fi C)ild &epression LnventorH

>Dovacs, 1ndu.ile .ecu.ente desp.e *oal+ 9i moa.te

9a copii, evocarea morţii sau a bolilor $rave se face cu o anietate etremă!

nticipările anioase se referă la moartea persoanelor apropiate >părinţi, fraţi, surori@, saua copilului %nsuşi! #rice boală, oricât de inofensivă, sau banală, care atin$e o persoană

apropiată, %i trezeşte copilului teama de o moarte iminentă! +venimentele dramatice

>accidente, catastrofe, filme cu conţinut şocant@ alimentează ima$inaţia neliniştită a

47


47/88

copiilor depresivi! +i sunt etrem de sensibili la asemenea evenimente şi povestesc cu

multe detalii tot ceea ce i'a şocat!

9a copiii mai mici această teamă se manifestă ca an$oasă de separare, frica de

ruptură a relaţiei afective rămânând pe prim plan Bcopilul se teme că nu %şi va mai vedea

unul sau pe ambii părinţi! Cea mai mică absenţă sau %ntârziere a acestora este interpretată

ca pierdere definitivă a lor!

Culpa*ilitatea

Lentoa.ea psi1


48/88

-neori copilul poate afirma desc)is că nu are sens să trăieşti, sau nu am niciun rost pe pământ! &ar cel mai adesea el nu abordează spontan aceste teme! &e aceea se

consideră că cel mai indicat este să se folosească sarcini proiective cum ar fi testul OO,

care %i permit copilului să vorbească despre ceea ce %l preocupă; aşa pot să transpară

$ândurile despre moarte, mutilare, malformaţii, accidente!

Simptomele somatice

$itaţia psi)omotorie care poate să pară )iperactivitate este prezentă adesea la

copiii cu depresie, ceea ce poate face dificilă identificarea problemei reale !

P.o*lemele de atenţie 9i concent.a.e

cestea sunt frecvente, şi sunt acompaniate de instabilitate psi)omotorie!Copilul

este neatent atunci când i se vorbeşte, este distras, pare să fie departe, cu privirea %n $ol!

$itaţia şi problemele de concentrare afectează masiv performanţele şcolare!

P.o*lemele de somn

+le sunt la copilul de vârstă şcolară mai ales de tipul insomniilor de adormire!

?ipersomnia este rară la copii dar frecventă la adolescenţi! desea apar coşmaruri, vise

4


49/88

an$oasante, care au ca temă separarea, moartea, accidentele, războiul, catastrofele! +le

pot fi la ori$inea fricii de a adormi sau a trezirilor nocturne!

NIVELE PSI7ICE A%ECTATE

Oulburările depresive sunt caracterizate după cum se vede prin disfuncţii la mai

multe niveluri >?erbert, 2==3@:

- afectiv: tristeţe, nefericire- comportamental: inerţia, lentoare, sau dimpotrivă )iperactivitate- co$nitiv: nea(utorare, disperare, idei suicidare

- motivaţional: apatie, dezinteres, totul părând un efort- biolo$ic: disfuncţii neuoc)imice care se traduc %n probleme ale comportamentului de

somn, comportamentului alimentar, etc!Oocmai eistenţa acestor paliere multiple face ca %n ciuda unui tablou clinic relativ

comun depresia să prezinte caracteristici diferite la vârste diferite!

8n $eneral dia$nosticul de depresie este pus pe baza relatărilor verbale ale

pacientului despre simptomele sale, %n principal datorită conştientizării emoţiilor sale B

tristeţe, nefericire, apatie!

&ar abilităţile de verbalizare reduse %i %mpiedică pe copii să eprime ceea ce simt

la fel de bine ca adulţii! &e aceea se pune accentul pe identificarea manifestărilor

comportamentale şi somatice %n cazul depresiei celor mici!

.ai mult decât atât, apar dificultăţi chiar "n recunoaşterea emoţiilor resimţite '

5unt depresiv pentru că aşa spune mama B şi %n conştientizarea lor de către copii!

8n plus, deoarece eistă şi o componentă cognitivă a emoţiilor , pe măsură ce

copiii se dezvoltă co$nitiv apar tranziţii chiar "n tipul de emoţii trăite >Da$an, 2==1@! &e

eemplu, la 6 ani copilul poate trăi sentimentul de ruşine sau (enă, deoarece este capabil

4


50/88

să %nţelea$ă care sunt acţiunile bune respectiv cele rele B care sunt răspunsurile

recompensate, respectiv pedepsite ', şi poate de asemenea să infereze ce se petrece %n

mintea altcuiva! &e aceea un copil care a spart o vază se uită ruşinat %n (os sau se

%nroşeşte! &e asemenea, la 2 ani este de(a prezentă şi empatia, care %l face pe copil să dea

semne de %n$ri(orare comportamentală atunci când un părinte este supărat sau pare să

sufere de durere, etc!

Ce putem )ace!

8n primul rând se impune comunicarea unui specialist psi)iatru sau psi)oterapeut

a simptomelor şi manifestărilor copilului! bordarea terapeutică a copiilor depresivi va

depinde de problemele identificate!

Oratamentul se adaptează nevoilor copilului, fără a uita posibilele relaţii

deteriorate cu semenii, care pot să (oace un rol %n menţinerea depresiei! +ste obli$atorie o

intervenţie terapeutică c"t mai precoce, implicând oferirea unor resurse socio'familiale

pentru copiii depresivi! ărinţii trebuie spri(iniţi, informaţi corect şi utilizaţi ca şi

coterapeuţi, asistaţi pe parcurs, refortificaţi %n strădania lor, trataţi dacă suferă şi ei de

depresie sau de alte boli >.! Dovacs, 1prin

metode combinate@ stresul şi %mbunătăţind dispoziţia!

6=


51/88

61


52/88

Copilul 9i tul*u.+.ile de somn

Copiii sunt diferiţi şi au nevoie de un număr diferit deore de somn!-n nou'născut poate dormi %ntre 17 si 24 de ore, un copil de1 an 14 ore, cel de 3 ani, aproape 12 ore! .a(oritatea copiilor mai mici de 7 luni dorm de 3'4 ori %n timpul zilei, de la 7 la12 luni dorm de 2 ori*zi, şi deobicei, %ntre 3'4 ani, renunţăcomplet la somnul de peste zi!

-nele studii su$erează următoarele intervale de somn pentru copii*zi:← 4 s+pt+m>n+; 17 ore si 1*2, incluzând 4 perioade de somn peste zi;← 4 lun+; 16 ore si 1*2, incluzând 3 perioade de somn peste zi;← ? luni; 16 ore, incluzând 3 perioade de somn peste zi;← luni; 14 ore si 1*4, incluzând 2 perioade de somn peste zi;← luni; 14 ore, incluzând 2 perioade de somn peste zi;← 46 luni; 13 ore si 3*4, incluzând 2 perioade de somn peste zi;← 4 luni; 13 ore si 1*2, incluzând o perioadă de somn peste zi;← 6 ani; 13 ore, incluzand o perioadă de somn peste zi;← ? ani; 12 ore, incluzand o perioadă de somn peste zi;← F ani; 11 ore si 1*2, fără somn peste zi;← de la G la ani; 1='11 ore, fără somn peste zi;← de la 4H la 4G ani;


53/88

bolilor mintale >&5. LJ@, clasifică tulburările de somn %n tul*u.+.i p.ima.e alesomnului >dissomnii, parasomnii@, tul*u.+.i de somn asociate alto. tul*u.+.i mintale >care rezultă dintr'o boala psi)ică dia$nosticată@, tul*u.+.i de somn dato.ate uno.condiţii medicale 3ene.ale!

Nutter >1coşmarul@, enurezisul nocturn,teroarea de somn >pavorul nocturn@, somnambulismul >automatismul ambulator nocturn@!

@nsomnia. 5e caracterizează prin dificultăţi de adormire sau trezire matinală, somnscurt şi superficial! 5imptomul este mai frecvent după vârsta de 1= ani, cu precădere lafetiţe!

+lementul esenţial al insomniilor este acuza predominantă de dificultate %niniţierea sau menţinerea somnului, sau somn nereconfortant! erturbarea survine de cel puţin trei ori pe saptamână, fiind suficient de severă pentru a produce fati$abilitatemarcată %n timpul zilei, iritabilitate! entru ma(oritatea oamenilor, somnul %ncepe %ndecurs de 3= de minute de la crearea ambianţei necesare şi poate dura de la 4 pâna la 1=ore!

@nsomnia din primul an este o tulburare foarte frecventă, cu semnificaţii diferite %nfuncţie de $ravitate dar care reflectă %ntotdeauna o dificultate de relaţionare %ntre bebeluşşi antura(ul său! 8n insomnia comună este vorba adesea de condiţii nepotrivite >ri$iditateaorelor de masă, ecese alimentare, z$omot, atmosferă tensionată etc@! Lnsomnia cedează odată cu ameliorarea acestor condiţii! Calmul mamei şi al celorlalţi membrii ai familiei are

cea mai mare importanţă!8n insomnia severă se distin$e o insomnie a$itată, %n care bebeluşul nu %ncetează

să ţipe, să plân$ă, să se a$ite şi o insomnie calmă, %n care bebeluşul stă %n pătuţ, cu oc)iidesc)işi, tăcut ore %ntre$i; pare că nu are nevoie de nimic! ceste insomnii severe suntrare şi sunt prezente %n antecedentele copiilor autişti!

Inte.venţia în insomnie porneşte %ntotdeauna de la analiza tulburării somnului,incluzând antecedentele, comportamentele şi consecinţele sale! 5e va lua %n considerare

63


54/88

relaţia familială, cu depistarea tuturor dificultăţilor eistente, inclusiv a problemeloremoţionale ale părinţilor, fraţilor, bunicilor! ornind de la aceste aspecte, se discuta cucopilul>peste 6ani@ despre cauzele posibile ale tulburărilor lui de somn şi despreobiectivele necesare sc)imbării! 8n final se elaborează un pro$ram terapeutic ce include%ntreţinerea zilnică a somnului!

dams şi NicFert >1ngoasele nocturne cuprind Qteroarea nocturnăQ sau pavor nocturn, visele de an$oasă şi trezirile anioase! +le apar adesea sub denumirea decoşmaruri fără o diferenţiere precisă!

Eoşmarurile sunt obişnuite %n copilărie! Copilul %şi aminteşte adesea coşmarurile,care de obicei implică ameninţări ma(ore la adresa lui! Coşmarurile, care %ncep la vârste

64


55/88

diferite, afectează mai mult fetele decât băieţii! entru unii copii coşmarurile suntfrecvente, serioase, şi interferează cu somnul odi)nitor! +ste un vis terifiant, cuameninţări la supravieţuire, securitate sau stimă de sine, %nsoţit de anietate şi de osenzaţie respiratorie de sufocare, care conduce frecvent la trezire!

-nele studii au su$erat că tulburarea este asociată, adesea, cu o aptitudine

artistică! ltele, au indicat patternuri de personalitate cu suspiciozitate, alienare,%nstrăinare şi )ipersensibilitate! ceste vise %nfricoşătoare se petrec %n cursul somnuluiN+., de obicei %n ultima parte a nopţii şi peste (umătate din cazuri %ncep %nainte de 1=ani! Oulbuarea se diminuează odată cu sc)imbarea ambianţei de somn şi scădereafati$abilităţii !

+ste bine ca părinţii să le observe şi să noteze durata, tipul manifestării, reacţiilecopilului, frecvenţa etc! 8n cazul celor care denota o anietate, pot avea le$atură cuevenimente din viaţa reală sau deran(ează copilul e necesar să se vorbească cu el despreaceste lucruri, să i se povestească dacă %ntreabă şi %n nici un caz să nu fie pedepsit sau luat%n $lumă! Copiii se tem că ceea ce i'a speriat %n somn să nu se %ntâmple cu adevărat,manifestă anietate sau vinovaţie c)iar şi când povestesc coşmarul pe care l'au avut!5in$ura metodă la dispoziţia familiei este de a consola copilul şi a nu %ncerca să evite problema lui ci să'l asi$ure de toată %ntele$erea!

=avorul nocturn >teroarea de somn@ este tot o descărcare nocturnă anioasă,aparută %n primele 2'3 ore de la adormire! 5e deosebeşte de coşmar, care se datoreazăviselor fra$mentate ce au loc pe durata somnului N+., de obicei %n ultima parte a nopţii!Copiii se pot trezi sau nu %n urma coşmarului, dar dacă se trezesc ei au o eplicaţie, povestind visul!

8n contrast, copiii cu pavor nocturn stri$ă, dar ei numai aparent s'au trezit! 5eridică %n şezut, oc)ii sunt lar$ desc)işi, transpirat, ţipă, solicită a(utor, prezintă mişcări

dezordonate de apărare! &urata este de câteva minute, cu liniştire ulterioară şi amnezieasupra episodului! pare la 3R din copiii sănătoşi, fiind mai frecventa la băieţi!

Copilul nu va fi trezit, altfel se induce confuzie şi disperare >epuizare@!

:rezirea nocturnă este prezentă %n procent de 3R la vârsta de un an >trezireocazională@ şi 71R la cinci ani >unul din 6 copii se trezeşte %n fiecare noapte@! # reducerea nevoii de somn par să aibă copiii cu deficit atenţional, autişti!

Orezirile nocturne debutează, de obicei când copilul se QmutăQ din patul părinţilor, (ucându'se până dimineaţa! &e cele mai multe ori, fie unul din părinţi a prezentatmanifestări asemănătoare %n copilărie, fie părinţii dorm %n aceeaşi cameră cu copilul, fiemama este anioasă şi %l controlează permanent noaptea! 9a fel, copiii mamelor depresiveau un somn %ntrerupt şi a$itat! &ebutate %n copilaria timpurie, tulburările de acest $en se pot perpetua!

:eroarea nocturnăcopilul %ncepe să ţipe %n pat şi cu o fi$ură %nspăimântată, nurecunoaşte persoanele din (ur şi pare total absent din situaţie, nu reacţionează la vorbe sau$esturi! &urează de obicei câteva minute, apoi copilul adoarme! 9a trezire copilul nu'şi

66


56/88

aminteste nimic din cele %ntâmplat

Date post:	07-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	consilier
View:	237 times
Download:	1 times

Intregul Capitol Activ. Psihologului Abrudan Bianca

Documents