+ All Categories
Home > Documents > intrebari - raspunsuri antreprenoriat

intrebari - raspunsuri antreprenoriat

Date post: 03-Jul-2015
Category:
Upload: ianacovaci
View: 704 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
40
1 1. Antreprenoriatul – factor de dezvoltare economică Fiind un concept multidisciplinar, studierea antreprenoriatului contemporan necesită cunoaşterea diversităŃii teoriilor referitoare la acesta. Dreptul roman cunoştea noŃiunea de „antreprenor”, desemnând o activitate, îndeosebi comercială. Antreprenor era considerat arendaşul, precum şi persoana care gestiona construcŃia proprie. În Evul Mediu noŃiunea de „antreprenor” avea mai multe sensuri, indicând: - persoanele care se ocupau cu comerŃul exterior; - organizatorii de parade, spectacole; - responsabilii de obiecte industriale, şantiere. Aceştia nu îşi asumau niciun risc, ci doar conduceau toate activităŃile, utilizând resursele fnanciare, materiale şi comerciale care li se alocau. NoŃiunea „antreprenoriat de risc” cunoaşte o dezvoltare aparte în sec. al XVII-lea, atunci când antreprenor era numită persoana care a încheiat cu statul un contract de îndeplinire a anumitor lucrări sau de desfacere a anumitor produse. Deoarece valoarea contractului era prestabilită, mărimea proftului sau a pierderilor era determinată în exclusivitate de norocul antreprenorilor. În literatura economică noŃiunea de „antreprenor” a apărut pentru prima dată în DicŃionarul Universal de ComerŃ, editat la Paris în anul 1723, desemnând „persoana care îşi asumă obligaŃii în vederea gestionării construcŃiei unui obiect”. Ca termen ştiinŃifc, ca subiect de discuŃie şi analiză, noŃiunea de „antreprenor” datează încă din sec. al XVIII-lea, când economistul francez richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul, formulând primele teorii cu privire la antreprenoriat. În Anglia, în aceeaşi perioadă, revoluŃia Industrială era în plină desfăşurare, iar antreprenorii jucau un rol important în transformarea resurselor. Joseph Schumpeter (economist austriac, 1934) spunea: „În antreprenoriat există o înŃelegere pe care o facem în legătură cu un anumit tip de comportament, care include: 1) iniŃiative; 2) organizarea şi reorganizarea mecanismelor socioeconomice; 3) acceptarea riscului şi a eşecului”. Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfăşurată pe propriul risc şi orientată spre obŃinerea proftului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele înregistrate în această calitate, în modul stabilit de lege. Activitate de antreprenoriat pot desfăşura atât persoanele juridice, cât şi cetăŃenii (persoanele fzice). Potrivit legislaŃiei republicii Moldova, „antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producŃiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăŃeni şi de asociaŃiile acestora în mod independent, din proprie iniŃiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială în scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri”. Cele mai des întâlnite forme de activităŃi de antreprenoriat sunt: genurile de activităŃi licenŃiate şi companiile comerciale. Principala diferenŃă între cele două forme este cǎ un comerciant (persoană fzică) face afaceri pe cont propriu şi are nevoie de autorizaŃie comercială, în timp ce o companie (persoană juridică) face afaceri în contul companiei, adică pentru toŃi patronii săi. În acest caz, va f nevoie de autorizaŃia comercială a fondatorilor şi de un contract legal încheiat între aceştia. 2. Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului La dezvoltarea antreprenoriatului contribuie factorii: demografici, politici, economici, psihologici, culturali printre care un rol importatnt revine: Structurii populaŃiei şi dinamicii acesteia în viitor unde persoanele tinere sunt mult mai active îşi asumă mai uşor riscul au nevoie de realizare şi doresc să obŃină venituri suplimentare. Îmbătrânirea populaŃiei poate reprezenta un pericol pentru dezvoltarea antreprenoriatului. Nivelului învăŃământului general şi antreprenorial. Conform statisticilor, întreprinzătorii au un nivel mai ridicat de instruire decât media pe Ńară. În Ńările slab dezvoltate , în rândul persoanelor care sau lansat în afaceri predomină persoane fără studii, pentru care afacerea proprie este un mijloc de venit. Politicii statului în domeniul susŃinerii antreprenoriatului. Dezvoltarea antreprenoriatului este posibilă dacă există o politică de stat coerentă în domeniul sprijinirii şi dezvoltării lui.
Transcript
Page 1: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

1

1. Antreprenoriatul – factor de dezvoltare economic ă

Fiind un concept multidisciplinar, studierea antreprenoriatului contemporan necesită cunoaşterea diversităŃii teoriilor referitoare la acesta. Dreptul roman cunoştea noŃiunea de „antreprenor”, desemnând o activitate, îndeosebi comercială. Antreprenor era considerat arendaşul, precum şi persoana care gestiona construcŃia proprie. În Evul Mediu noŃiunea de „antreprenor” avea mai multe sensuri, indicând:

- persoanele care se ocupau cu comerŃul exterior; - organizatorii de parade, spectacole; - responsabilii de obiecte industriale, şantiere. Aceştia nu îşi asumau niciun risc, ci doar

conduceau toate activităŃile, utilizând resursele fnanciare, materiale şi comerciale care li se alocau. NoŃiunea „antreprenoriat de risc” cunoaşte o dezvoltare aparte în sec. al XVII-lea, atunci când

antreprenor era numită persoana care a încheiat cu statul un contract de îndeplinire a anumitor lucrări sau de desfacere a anumitor produse. Deoarece valoarea contractului era prestabilită, mărimea proftului sau a pierderilor era determinată în exclusivitate de norocul antreprenorilor.

În literatura economică noŃiunea de „antreprenor” a apărut pentru prima dată în DicŃionarul Universal de ComerŃ, editat la Paris în anul 1723, desemnând „persoana care îşi asumă obligaŃii în vederea gestionării construcŃiei unui obiect”.

Ca termen ştiinŃifc, ca subiect de discuŃie şi analiză, noŃiunea de „antreprenor” datează încă din sec. al XVIII-lea, când economistul francez richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul, formulând primele teorii cu privire la antreprenoriat. În Anglia, în aceeaşi perioadă, revoluŃia Industrială era în plină desfăşurare, iar antreprenorii jucau un rol important în transformarea resurselor.

Joseph Schumpeter (economist austriac, 1934) spunea: „În antreprenoriat există o înŃelegere pe care o facem în legătură cu un anumit tip de comportament, care include: 1) iniŃiative; 2) organizarea şi reorganizarea mecanismelor socioeconomice; 3) acceptarea riscului şi a eşecului”.

Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfăşurată pe propriul risc şi orientată spre obŃinerea proftului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele înregistrate în această calitate, în modul stabilit de lege. Activitate de antreprenoriat pot desfăşura atât persoanele juridice, cât şi cetăŃenii (persoanele fzice).

Potrivit legislaŃiei republicii Moldova, „antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producŃiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăŃeni şi de asociaŃiile acestora în mod independent, din proprie iniŃiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială în scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri”.

Cele mai des întâlnite forme de activităŃi de antreprenoriat sunt: genurile de activităŃi licenŃiate şi companiile comerciale. Principala diferenŃă între cele două forme este cǎ un comerciant (persoană fzică) face afaceri pe cont propriu şi are nevoie de autorizaŃie comercială, în timp ce o companie (persoană juridică) face afaceri în contul companiei, adică pentru toŃi patronii săi. În acest caz, va f nevoie de autorizaŃia comercială a fondatorilor şi de un contract legal încheiat între aceştia.

2. Factorii ce contribuie la dezvoltarea antrepreno riatului

La dezvoltarea antreprenoriatului contribuie factorii: demografici, politici, economici, psihologici, culturali printre care un rol importatnt revine:

• Structurii populaŃiei şi dinamicii acesteia în viitor unde persoanele tinere sunt mult mai active îşi asumă mai uşor riscul au nevoie de realizare şi doresc să obŃină venituri suplimentare. Îmbătrânirea populaŃiei poate reprezenta un pericol pentru dezvoltarea antreprenoriatului.

• Nivelului învăŃământului general şi antreprenorial. Conform statisticilor, întreprinzătorii au un nivel mai ridicat de instruire decât media pe Ńară. În Ńările slab dezvoltate , în rândul persoanelor care sau lansat în afaceri predomină persoane fără studii, pentru care afacerea proprie este un mijloc de venit.

• Politicii statului în domeniul susŃinerii antreprenoriatului. Dezvoltarea antreprenoriatului este posibilă dacă există o politică de stat coerentă în domeniul sprijinirii şi dezvoltării lui.

Page 2: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

2

• ExistenŃa unei infrastructuri dezvoltate de servicii de afaceri. Incubatoarele de afaceri, companiile de leasing, instituŃiile financiare contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului prin oferirea unui suport financiar, tehnic.

• Existenta unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri şi asumarea riscului. Aceasta este unul dintre cewi mai importanŃi factori, deoarece poate să existe o susŃinere din partea statului, să se studieze antreprenoriatul din clasele primare.

3. IMM – form ă de bază a activit ăŃii de antreprenoriat

P. Drucker (savant american, considerat „rugul aprins” al managementului modern) spunea că „micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii economice”. Micile afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naŃionale. IMM-urile joacă un rol însemnat în economie din următoarele motive:

- supleŃea structurilor le conferă o capacitate ridicată de adaptare la fuctuaŃiile mediului economic;

- întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reŃea industrială regională, ceea ce contribuie, pe de o parte, la dezvoltarea economică a regiunii respective, iar pe de altă parte, la reducerea şomajului şi la creşterea nivelului de trai, pentru că oferă locuri de muncă;

- dimensiunea lor redusă permite evitarea birocraŃiei excesive şi a dezumanizării; - IMM-urile formează, la nivel individual, un ansamblu mult mai uşor de controlat/condus. Nu există o defniŃie unanim recunoscută a IMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie, o

afacere trebuie să îndeplinească anumite condiŃii. În aprecierea mărimii unei întreprinderi se au în vedere criterii cantitative şi calitative: - cantitative: volumul vânzărilor, numărul salariaŃilor, proftul; - calitative: atingerea unui anumit nivel al productivităŃii muncii, a unui anumit grad de integrare

în mediul economic etc. În SUA întreprinderile sunt considerate mici şi mijlocii dacă numărul proprietarilor (persoanelor)

este între 1 şi 20, au o localizare geografcă bine determinată, managementul este independent, separat de proprietar, iar cifrele de afaceri constau din câteva milioane de dolari SUA (comerŃul cu amănuntul – 8 mil. dolari SUA; comerŃul cu ridicata – 22 mil. dolari SUA).

În Uniunea Europeană criteriul principal în stabilirea mărimii întreprinderii este numărul de salariaŃi, ceea ce permite clasifcarea acestora în 3 categorii:

- microîntreprinderi: 1-9 salariaŃi; - întreprinderi mici: 10-99 salariaŃi; - întreprinderi mijlocii: 100-499 salariaŃi.

4. Concepte de afacere mic ă utilizate în practica şi teorie. Deosebiri şi momente comune

În Republica Moldova, la fel ca şi în Uniunea Europeană, criteriul de bază îl constituie numărul angajaŃilor. Astfel, Legea privind susŃinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii defineşte micul business ca pe o activitate antreprenorială. Se consideră întreprindere micro agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual de salariaŃi de cel mult 9 persoane, sumă anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 3 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanŃ a activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei.

Este considerat întreprindere mică agentul economic ce respectă următoarele criterii: număr mediu scriptic anual de salariaŃi de cel mult 49 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 25 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanŃ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane de lei.

În cazul întreprinderii mijlocii, criteriile de definire sunt următoarele: număr me-diu scriptic anual de salariaŃi de cel mult 249 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 50 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanŃ a activelor ce nu depăşeşte 50 milioane de lei.

După cum se poate observa, nu există o defniŃie unanim acceptată a micilor afaceri deşi acest fapt are nu numai o importanŃă teoretică, ci şi una practică. Astfel, o afacere trebuie să îndeplinească anumite condiŃii pentru a fi considerată mică şi, implicit, pentru a benefcia de serviciile administraŃiei micilor afaceri.

Page 3: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

3

Pentru a evita crearea de noi distorsiuni şi blocaje pe piaŃă, defnirea întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie privită ca find la fel de importantă ca sprijinirea lor. DefniŃiile trebuie să fe obiective, sigure din punct de vedere juridic şi uşor de aplicat diverselor categorii de întreprinderi: microîntreprinderi, întreprinderi mici şi întreprinderi mijlocii.Prosperarea pe parcursul timpului a micilor afaceri şi-a găsit refectare şi în teoria economică.

5. IMM şi rolul acestora în economia contemporan ă

Dacă acum 25-30 de ani predomina opinia că situaŃia economică este mai bine controlată de către organele statale, în prezent o mai mare răspândire o are teoria conlucrării întreprinderilor mici şi a celor mari. Întreprinderile mari nu tind să lichideze micul business, din contra, îl utilizează ca domeniu convenabil de investire a capitalului. La rândul lor, frmele mici benefciază de susŃinerea întreprinderilor mari, de aceea nu tind să concureze cu ele, iar deseori nici nu sunt interesate să-şi transforme afacerea în una mare.

Rolul şi importanta IMM-urilor decurg din următoarele trăsături ale acestora: - oferă noi locuri de muncă; - favorizează inovarea şi fexibilitatea; - oferă personalului posibilitatea de a-şi spori califcarea şi de a putea aspira la posturi în întreprinderile mari; - stimulează concurenŃa; - ajută la buna funcŃionare a întreprinderilor mari, pentru care prestează diferite servicii sau produc diferite subansambluri; - fabrică produse şi prestează servicii în condiŃii de efcienŃă.

Micul business ridică viabilitatea şi competitivitatea întreprinderilor mari, find un important factor reglator al economiei. Şi dacă întreprinderile mari activează în mai multe ramuri industriale, pe mai multe pieŃe, oferind un sortiment variat de produse în cantităŃi mari, atunci cele mici şi micro – într-un domeniu concret, propunând produse în serie mică sau unicate.

Din punct de vedere economic, întreprinderile mici prezintă o serie de avantaje : - O întreprindere mică poate constitui punctul perfect de pornire în lansarea unui nou produs

sau serviciu; - Întreprinderile mici pot prezenta avantaje faŃă de cele mari atunci când se pune problema

satisfacerii unor nevoi locale. Adesea nevoile locale au anumite particularităŃi, care nu ar putea f satisfăcute adecvat de o întreprindere mare;

- MulŃi consumatori sunt plictisiŃi de produsele realizate în serii mari şi preferă produsele de serie mică sau unicate, realizate de întreprinderile mici;

- În anumite domenii prestarea unor servicii de calitate presupune o relaŃie personală, mai apropiată, între client şi producător, avantaj oferit în special de întreprinderile mici;

- Întreprinderile mici sunt mai fexibile şi se acomodează rapid şi efcient la conjunctura pieŃei şi la schimbările în procesul de producŃie.

Ramurile în care predomină micile afaceri dispun de trei caracteristici specifce: o piaŃă locală, necesităŃi reduse de capital şi o tehnologie simplă. Deoarece aceste caracteristici determină dependenŃa frmei de una sau câteva persoane, de multe ori pot apărea probleme ce pun în pericol reuşita activităŃii, dezavantajele find:

1. O singură persoană nu poate să posede toate califcările manageriale necesare pentru coordonarea întregului ciclu de activitate. De exemplu, patronul sau întreprinzătorul poate f foarte bine pregătit în tehnica promoŃională a vânzărilor, dar insufcient instruit pentru interacŃionarea cu personalul angajat, pentru Ńinerea unei evidenŃe riguroase, pentru gestiunea fnanciară a frmei sale şi pentru satisfacerea altor obligaŃii administrative.

2. Într-o afacere mică sistemul de control tinde să fe informal, direct şi personal. Dacă frma se extinde, evantaiul responsabilităŃilor poate deveni excesiv pentru întreprinzător.

3. Preocuparea proprietarului pentru problemele zilnice presante îl determină deseori să ignore planifcarea activităŃii pe un termen mai lung. Din această cauză, frmele mici reacŃionează de obicei la schimbările deja realizate şi nu au posibilitatea să le anticipeze sau să le genereze. Asemenea frme sunt, de cele mai multe ori, mai degrabă afectate decât favorizate de transformările mediului concurenŃial şi de fuctuaŃiile economiei.

Page 4: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

4

4. Proprietarul unei afaceri mici este deseori lipsit de o educaŃie managerială adecvată şi de experienŃă în domeniul managementului. Pentru micul întreprinzător este tipică insufcienŃa planifcării managementului frmei.

6. Fenomenul antreprenorial în Republica Moldova

Punctul de pornire in dezvoltarea micului business il constituie sfr. anilor ’80, cand au aparut primele cooperative, care au demonstrate avantajele unei noi economii. In 1991, anul apogeului miscarii cooperatiste, in republica existau 3250 de cooperative, ce activau in diverse domenii: constructii, deservirea populatiei, producerea bunurilor de larg consum. In 1992 se adopta Legea cu privire la activitatea de antrprenoriat si intreprinderi si astfel multe din cooperativele existente devin intreprinderi individuale, societati pe actiuni, societati cu raspundere limitata. Totusi, despre dezvotarea micului business in RM putem vorbi numai din 1994, cind a fost adoptata Legea cu privire la sustinerea si protectia micului business. In perioada 1994-2000 a avut loc o crestere considerabila de pondere si dinamica a intreprinderile MB. Daca in 1994 in toate sectoarele economiei activau 8534 de intreprinderi mici, constituind 59 la suta, atunci in 2001 din numarul total al intreprinderilor existente in RM, aprox. 94% sunt atribuite MB, din care 89,6% sunt microintreprinderi si 10,6% intrprinderi mici. Desi exista in numar mare, intreprinderile MB nu si-au ocupat locul cel merita in economia nationala. 2/3 din intreprinderile inregistrate nu au demarat nici un fel de activitate economica . Conform datelor Ministerului Economiei, in 2000 au fost lichidate 2061 de intrprinderi. In rindul celor ce functioneaza, principal activitate este comertul, pe al 2-lea loc este intreprinderile prestatoare de servicii. Multe intreprinderi industrial pe linga activitatea de producere, se mai ocupa si cu cea comerciala, in asa mod, sustinind producerea.

7. Sus Ńinerea de stat a antreprenoriatului - experien Ńa str ăină

Întreprinderile mici deseori se ciocnesc cu greutăŃi în perioada demarajului şi creşterii extensive. Firma trebuie să procure spaŃiu şi utilaj, să creeze reŃeaua comercială proprie şi sistemul de deservire a clienŃilor. Pentru o afacere mică, o importanŃă deosebită îl are ajutorul fnanciar extern, serviciile de identifcare a par-tenerilor şi de stabilire a relaŃiilor, precum şi asigurarea echilibrului necesar între datorii şi capitalul statutar.

Pentru etapa actuală de dezvoltare a sectorului antreprenorial din Moldova, experienŃa mondială de susŃinere de către stat a afacerilor mici prezintă un interes deosebit. Astfel, în SUA există un mecanism de stimulare fnanciar-creditară a întreprinderilor mici, ce include subvenŃii, facilităŃi fscale şi amortizare accelerată.

FacilităŃile fscale acordate întreprinderilor mici au început să fe aplicate în SUA la începutul anilor ’70 ai secolului trecut. În 1978 au fost aprobate cote reduse ale impozitelor pe proprietate pentru întreprinderile mici cu un venit anual care nu de-păşeşte 100 mii dolari.

În 1981 din benefciul impozabil a fost exclusă partea destinată pentru cercetările ştiinŃifce (65%). Din 1986 au fost diferenŃiate cotele de impozitare a benefciului. Pentru un benefciu de până la 50 mii dolari cota de impozitare constituie până la 15%, de la 50 la 75 mii – 25%, peste 75 mii dolari – 34%. Pentru întreprinderile mici, cotele erau reduse şi constituiau între 15 şi 28%.

O metodă destul de efcientă de stimulare a micilor afaceri este sistemul contractelor de stat. În corespundere cu legea SUA despre micul business din 1978, întreprinderile mici aveau acces facil la contractele de stat cu valoare de până la 10 mii dolari, iar din 1980 – până la 25 mii dolari.

Fran Ńa oferă frmelor mici împrumuturi de stat pentru investiŃiile capitale, precum şi împrumuturi pe termen lung. Pe parcursul primilor 3 ani de funcŃionare a întreprinderilor mici, iar în unele cazuri şi în următorii doi ani sunt prevăzute facilităŃi impozitare. Pe parcursul a 5 ani nu se impozitează mijloacele care pot f pierdute.

În această Ńară există un program special de pregătire a managerilor din frmele mici, precum şi un serviciu industrial pentru consultare în domeniul managementului.

Japonia este cunoscută prin numărul impunător de facilităŃi fscale pe care le oferă întreprinderile mici, cele mai importante find:

- cota redusă a impozitului pe proft şi a impozitului permanent pentru particulari; - amortizarea accelerată, care constituie 14% din costul iniŃial al utilajului;

Page 5: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

5

- sistemul de leasing al utilajului, permiŃând o dotare tehnico-materială mai bună a frmelor mici.

În Anglia funcŃionează programe inovaŃionale, sisteme de asigurare a împrumuturilor pe care le contractează frmele mici, orientate spre asigurarea creditelor bancare şi garantarea rambursării a 70% din împrumuturile pe termen mediu (2-7 ani).

Analiza contribuŃiei frmelor mici la procesul inovativ din Marea Britanie permite clasifcarea ramurilor industriale în două grupe distincte. Prima grupă cuprinde ramurile în care frmele mici au o contribuŃie redusă (puŃin peste 1 la sută) la procesul inovativ: industria autovehiculelor, industria coloranŃilor şi vopselelor, industria farmaceutică, industria cimentului etc. Cea de a doua grupă înglobează ramurile industriale în care micile frme au o pondere relativ semnifcativă în procesul inovativ. Aceste ramuri sunt industria electronică, industria textilă şi a covoarelor, industria pielăriei şi a încălŃămintei. În această grupă contribuŃia frmelor mici la procesul inovativ este de circa 16%, iar la realizarea produsului net – de 20%.

În Germania funcŃionează un sistem de asigurări ale creditelor, garantând băncilor comerciale, pentru o perioadă de 15-23 de ani, rambursarea a 80% din împrumuturi. Sistemul fscal prevede multe facilităŃi pentru afacerile mici. SocietăŃile cu răspundere limitată sunt scutite de impozitul corporativ. Impozitul comercial pe producŃia realizată este redus, la fel ca şi cel asupra venitului frmelor care suportă pierderi. Amortizarea accelerată constituie 10% din preŃul de comercializare. Există şi privilegii la moştenirea frmelor mici. Această listă poate f continuată, dar şi cele expuse ne permit să înŃelegem cum contribuie statul la dezvoltarea mi-cului business.

Danemarca. Pentru acordarea de împrumuturi IMM-urilor în condiŃii favorabile, a fost încheiată o convenŃie între Ministerul Industriei şi o instituŃie fnanciară spe-cializată semiguvernamentală, care prevede crearea unui depozit al statului pe lângă instituŃia respectivă. În cadrul unui program de garantare a împrumuturilor acordate pentru noi activităŃi ale IMM-urilor, statul garantează împrumuturile ce vizează sectoarele manufacturilor, al construcŃiilor şi al serviciilor.

În Olanda a fost creat un „mecanism de fnanŃare” destinat să furnizeze IMM-urilor capitaluri cu risc ridicat, acest ajutor acordându-se în funcŃie de importanŃa întreprinderilor în structura industrială, de viabilitatea lor economică şi de absenŃa altor posibilităŃi de fnanŃare. Mecanismul de fnanŃare reprezintă un parteneriat între sectorul public şi cel privat, ale căror contribuŃii sunt de 20% şi respectiv 80%, şi funcŃionează în condiŃiile pieŃei.

8. Sus Ńinerea de stat a antreprenoriatului în Republica Mo ldova

În 2006 republica Moldova a aprobat Legea privind susŃinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, care prevede direcŃiile susŃinerii de stat a IMM-urilor, subiectele şi obiectele susŃinerii, fondurile specializate, strategiile de stat etc.

SusŃinerea de către stat a întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează diferenŃiat, în funcŃie de genul de activitate, de perioada de funcŃionare şi de numărul agenŃilor economici, cu utilizarea diferitor forme şi metode de susŃinere şi surse de fnanŃare.

SusŃinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către autorităŃile publice, conform strategiilor şi programelor de stat aprobate de Guvern, şi de către organizaŃii nestatale.

Subiecte ale susŃinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt ministerele, alte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale, autorităŃile administraŃiei publice locale, alte organe autorizate.

Subiecte ale susŃinerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt persoanele fzice şi juridice, inclusiv străine.

Obiecte ale susŃinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt întreprinderile micro, mici şi mijlocii.

În Republica Moldova a fost creată organizaŃia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (oDIMM), care are statut de organizaŃie necomercială pe lângă Ministerul Economiei, şi are drept scop implementarea politicii de stat privind susŃinerea dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, în conformitate cu strategiile de susŃinere a dezvoltării acestui sector şi cu alte strategii şi programe ale Guvernului.

Page 6: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

6

Strategiile de stat de susŃinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt documente de planifcare strategică a politicii de stat privind susŃinerea acestui sector, care defnesc obiectivele şi identifcă priorităŃile politicii statului în domeniu.

Strategiile de stat de susŃinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt aprobate prin hotărâre de Guvern şi stabilesc: a) scopurile şi obiectivele politicii de stat în domeniul susŃinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii; b) grupurile-Ńintă de întreprinderi micro, mici şi mijlocii vizate de direcŃiile strategice de activitate ale politicii de stat; c) sarcinile şi acŃiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora; d) sursele de fnanŃare; e) instituŃiile publice responsabile de implementarea strategiilor; f) indicatorii de monitorizare a procesului de implementare şi impactului generat; g) procesul de monitorizare; h) termenele de implementare; i) alte prevederi necesare implementării strategiilor.

Elaborarea şi coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt puse în sarcina Ministerului Economiei.

FinanŃarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin includerea în legea bugetară anuală a resurselor fnanciare necesare, precum şi prin crearea unor fonduri speciale conform legislaŃiei în vigoare.

9. Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat 10. Definirea conceptului de întreprinz ător

Antreprenorul este persoana care îşi asumă riscul de antreprenoriat şi caută mijloace pentru organizarea întreprinderii. El trebuie să cunoască modul de efectuare a activităŃii de antreprenoriat, mediul de afaceri, problemele cu care se poate ciocni în activitatea sa şi posibilităŃile de soluŃionare. Pentru a lua decizii corecte, antreprenorul trebuie să estimeze la justa valoare conjunctura pieŃei şi poziŃia sa efectivă.

Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine resursele şi să le organizeze pentru a dezvolta şi a pune pe piaŃă inovaŃia. Adesea organizaŃia în cadrul căreia acŃionează devine un obstacol în procesul de inovare, de aceea el simte nevoia să se asocieze cu alte persoane. El este şi un “jucător” care agreează şi chiar creează provocările.

În secolele XIX-XX, antreprenorii erau deseori echivalaŃi cu managerii întreprinderilor. Numai în a doua jumătate a secolului al XX-lea noŃiunea de antreprenoriat a fost legată de cea de inovaŃie. Antreprenorul este considerat un promotor al ideilor noi, începând cu proiectarea unor mărfuri şi terminând cu crearea de structuri organizatorice. Astfel, A. Gariman a fost reformatorul căii ferate din SUA, J. Morgan – reorganizatorul industriei americane.

Termenul de întreprinzător provine de la „entrepreneur”, din franceză, desemnând o persoană ce iniŃiază o acŃiune, o activitate pe cont propriu. Astfel, având în vedere cele menŃionate anterior, pot f formulate unele defniŃii ale întreprinzătorului.

Defni Ńia 1: Întreprinzătorul este persoana care identifcă oportunitatea unei afaceri, îşi asumă responsabilitatea iniŃierii acesteia şi obŃine resursele necesare pentru începerea activităŃii.

Defni Ńia 2: Întreprinzătorul este persoana care îşi asumă riscurile conducerii unei afaceri. Defni Ńia 3: Întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare funcŃionării unei

afaceri bazate pe inovaŃie. Defni Ńia 4: Întreprinzătorul este o persoană fzică autorizată sau o persoană juridică care, în

mod individual sau în asociere cu alte persoane fzice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială în vederea desfăşurării unor acte de comerŃ în scopul obŃinerii de proft prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestarea de servicii şi vânzarea acestora pe piaŃă, în condiŃii de concurenŃă.

Întreprinzătorii activează în toate domeniile – educaŃie, medicină, cercetare, inginerie etc. –, dar cei mai mulŃi se manifestă în sfera economică.

În literatura de specialitate prevalează două concepŃii:

Page 7: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

7

Potrivit primei concepŃii, întreprinzătorul este persoana care îndeplineşte sarcina identifcării şi obŃinerii resurselor necesare înfinŃării unei afaceri şi, în acelaşi timp, îşi asumă riscul utilizării resurselor alocate.

Întreprinzătorul, potrivit celei de a doua concepŃii, este iniŃiatorul unei afaceri care se concentrează pe inovaŃie, elaborând produse şi servicii noi şi creând o nouă piaŃă şi un nou client.

Prin urmare, putem defni întreprinzătorul ca persoana sau grupul ce iniŃiază o activitate lucrativă, promovând schimbarea şi inovaŃia şi asumându-şi riscurile inerente unei afaceri în schimbul unor satisfacŃii şi interese personale.

Cercetătorii evidenŃiază anumite caracteristici ale antreprenorilor, o atenŃie deosebită meritând trăsăturile de caracter precum independenŃa, încrederea şi perseverenŃa. IndependenŃa este extrem de râvnită de întreprinzători, find, poate, cea mai de preŃ trăsătură de caracter a acestora. Întreprinzătorii sunt de cele mai multe ori siguri pe ei şi încrezători în viitorul afacerii create, iar perseverenŃa acestora vine din convingerea că succesul nu va apărea imediat, că trebuie să depună eforturi îndelungate pentru a ajunge la scopurile propuse şi chiar să „lupte” cu timpul.

În funcŃie de caracteristicile şi trăsăturile dominante, întreprinzătorii sunt clasifcaŃi de către diferite şcoli de gândire în mai multe moduri.

După condiŃiile de înfinŃare a frmei, A. Smith (economist, om politic şi flozof scoŃian) deosebeşte două tipuri de întreprinzători: întreprinzătorul artizan – de regulă mai tânăr, care îşi creează afacerea fără a avea o experienŃă sufcientă, mai ales în materie de gestiune, posedă în special competenŃe tehnice şi se lansează în activităŃi slab inovative; şi întreprinzătorul speculativ-oportunist – mai în vârstă decât primul şi mai experimentat îndeosebi în materie de gestiune, el îşi iniŃiază şi dezvoltă afacerea pe baza unei inovaŃii, folosind atât capitalul propriu, cât şi un solid sprijin extern.

După proflul conducătorului şi stilul de gestiune a afacerii, acelaşi savant clasifcă întreprinzătorii în trei categorii: întreprinzătorul specialist – care operează prioritar în domeniul tehnic sau informatic şi care se interesează înainte de toate de condiŃiile de fabricaŃie a produsului sau serviciului, punându-şi în valoare competenŃele profesionale rezultate din specializarea şi cunoştinŃele sale; întreprinzătorul manager, care se concentrează asupra problemelor de gestionare a resurselor, bazându-se pe formaŃia sa universitară sau pe experienŃa profesională, punând accentul pe reducerea costurilor, pe investiŃiile adiacente producŃiei şi pe informatizarea activităŃilor; şi întreprinzătorul comercial, care este interesat în special de problemele de fabricaŃie şi de gestiune.

Pornind de la aspiraŃiile şi priorităŃile stabilite, savanŃii francezi P. A. Julien şi M. Marchesnay consideră că există două tipuri de întreprinzători: întreprinzători „care acumulează” şi întreprinzători „care valorifcă”. Această concepŃie se bazează pe principiul că există trei mari aspiraŃii socioeconomice ale întreprinzătorului: perenitatea şi creşterea frmei, pe de o parte, şi independenŃa întreprinzătorului, pe de altă parte. Primele reprezintă de fapt o permanentă preocupare pentru continuarea afacerii în speranŃa transmiterii ei către o altă persoană din familie sau din afara acesteia, iar independenŃa rezultă din puternicul ego al întreprinzătorului, care îl determină să dorească a f liber în formarea şi utilizarea capitalurilor necesare şi soluŃionarea proceselor decizionale. Ca urmare, aceste trei aspiraŃii generează la întreprinzător două moduri diferite de a acŃiona, şi anume: logica de acŃiune patrimonială şi logica de acŃiune antreprenorială.

Mai pot f evidenŃiate următoarele două tipuri de întreprinzători: Întreprinzătorul clasic, centrat pe obŃinerea de proft, constituie categoria de întreprinzător cea

mai reprezentativă, iar din punctul de vedere al rezultatelor activităŃii sale, prezintă maximum de performanŃă.

Întreprinzătorul tehnic posedă, în general, cel puŃin o diplomă universitară, de obicei de inginer. El este tânăr (circa 35-40 ani), înarmat cu o puternică dorinŃă de a reuşi, iar talentul lui antreprenorial este adesea moştenit. Întreprinzătorul „tehnic” este strâns legat de inovaŃie (comercializarea unor produse noi, tehnologii avansate, schimbări organizaŃionale sau manageriale).

11. Caracteristicile întreprinz ător de succes

Determinare şi perseveren Ńǎ. Mai mult decât oricare alt factor, dedicarea totalǎ pentru succes îl determină pe antreprenor să depăşească toate obstacolele. Determinarea puternicǎ şi

Page 8: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

8

perseverenŃa îl ajută sǎ facă faŃǎ oricăror greutăŃi, pe care alte persoane le-ar considera insurmontabile şi pot compensa, uneori, lipsa de experienŃǎ şi de îndemânare a personalului angajat.

Dorin Ńa de a câştiga. Antreprenorii examinează o situaŃie, determinǎ cum îşi pot mǎri şansele de câştig şi acŃionează în consecinŃă. Ca rezultat, riscurile considerate mari de persoanele obişnuite sunt uşor asumate de antreprenori.

Căutarea feedback-ului. Antreprenorii efcienŃi sunt adesea descrişi ca având capacitatea de a învăŃa repede şi dorinŃa puternicǎ de a şti cât de bine se descurcǎ şi cum îşi pot îmbunătăŃi rezultatele. Feedback-ul este important, deoarece antreprenorul este dispus sǎ înveŃe din greşeli şi din experienŃele anterioare.

Rezolvarea problemelor persistente. Antreprenorii nu sunt intimidaŃi de situaŃiile difcile. Încrederea în sine şi optimismul general îi fac sǎ vadă imposibilul ca pe ceva ce necesitǎ mai mult timp pentru a f rezolvat, însă nicidecum irealizabil. Probleme-le simple îi plictisesc, iar simŃul realităŃii îi ajută să aprecieze corect ceea ce pot şi ceea ce nu pot sǎ facă şi unde au nevoie de ajutor pentru rezolvarea unor probleme difcile, dar de neevitat.

Ini Ńiativ ǎ şi responsabilitate. Antreprenorii au fost întotdeauna consideraŃi persoane independente; ei caută şi preiau iniŃiativa, nu evită situaŃiile în care sunt personal răspunzători pentru succesul sau eşecul întregii operaŃiuni. Le place sǎ se implice în probleme în care impactul lor personal poate f măsurat.

Orientare spre oportunit ăŃi. Ceea ce-i caracterizează pe antreprenori este concentrarea pe oportunitate mai mult decât pe resurse, structurǎ sau strategie. odată ce decizia a fost luată, ei acŃionează în mod calculat, încearcă sǎ obŃină cât mai multe şanse de câştig, dar evitǎ sǎ-şi asume riscuri inutile.

Toleran Ńǎ pentru e şec. Antreprenorii consideră eşecul ca find o experienŃǎ din care pot învăŃa. Cei mai efcienŃi antreprenori sunt cei care se aşteaptă la difcultăŃi şi nu sunt dezamăgiŃi, descurajaŃi sau deprimaŃi de un eşec.

Încredere în sine şi optimism. Deşi antreprenorii întâmpinǎ adesea obstacole majore, încrederea în abilităŃile personale îi determinǎ sǎ le depăşească şi îi face pe ceilalŃi sǎ-şi menŃină optimismul.

Clarviziune. Antreprenorii ştiu unde vor sǎ ajungă. Ei au o viziune clară despre ceea ce vor sǎ fe frma lor. Nu toŃi antreprenorii au concepte predeterminate pentru frmele lor, unii şi le dezvoltǎ în timp, conştientizând ce este frma şi ce poate ajunge.

Nivel mare de energie. Munca enormă depusǎ de antreprenori presupune o energie enormă. MulŃi antreprenori îşi dozează cantitatea de energie monitorizând cu grijǎ ce mănâncă, ce beau, fac exerciŃii fzice şi ştiu când sǎ se retragă pentru relaxare.

Creativitate şi spirit de inova Ńie. Creativitatea a fost privitǎ timp îndelungat ca ceva genetic, cu care te naşti şi pe care nu o poŃi dobândi.

Independen Ńa. Frustrarea în faŃa sistemelor birocratice, împreunǎ cu dorinŃa de a schimba ceva, face din antreprenori nişte persoane independente, care acŃionează după concepŃiile proprii. Totuşi trebuie să existe limite şi decizii impuse de autorităŃile statale, pentru a crea cadrul propice activităŃii de antreprenoriat.

Lucru în echip ǎ. DorinŃa de independenŃǎ şi autonomie nu îl împiedică pe antreprenor sǎ lucreze în echipǎ. De fapt, în timp ce antreprenorul se ocupă de viitorul frmei, personalul realizează activităŃile curente, la fel de necesare.

Abilit ǎŃi manageriale. Acestea nu sunt indispensabile, însă un antreprenor de succes are nevoie şi de acest tip de cunoştinŃe.

Timmons,recunoscut specialist american in problemele intreprinzatorului de suces in economie, considera ca intreprinz. este persoana care poseda atit cunoostinte managerial ,cit si un nivel inalt de creativitate si inovatie. Analizind opiniile lui Timmons putem mentiona ca trasaturile social-psihologice care se atribuie intreprinz.de suces sunt:nevoia de realizare- care se manifesta la intreprinz.prin faptul ca acesta isi stabileste standarde inalte si face ce ii sta in putinta pentru ale realiza.Spirit de innovator-se subintelege a face ce altii nu au facut inca,a face mai bine cu cheltuieli mici.Incredere in sine- intreprinz. se bazeaza pe fortele proprii si nu in noroc, este de parere ca sucesul in afaceri depinde numai de el. Sesizarea oportunitatilor-unde intreprinz. de suces primul se lanseaza intrun domeniu pe care altii il considera neprofitabil,si stie cind sadea lovitura.Prin asumarea riscului-intreprinz. este gata sa-si asume riscul si acepta incertitudinea.Responsabilitatea-prin ea intreprinz. isi asuma succesul sau

Page 9: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

9

insuccesul afacerii, el este responsabil si fata de parteneri, de familie, clienti, deoarece luind decizii risca. Merril incearca sa defineasca profilul social al intreprinz. dupa doi parametrii-asertivitatea si obiectivitatea. Asertivitatea caracterizeaza comportamentul unui individ in promovarea propriilor interese si exprimarea directa a gindurilor,sentimentelor, fara a afecta drepturile altei persoane.Obiectivitatea caracteriz.comportamentul unui individ dispus pentru stapinirea emotiilor si controlul in relatiile cu altii. Conform studiului lui Merril pot exista patru stiluri sociale:stilul de conducere, stilul expresiv ,analitic,amabil.In concluzie Meril constata ca nu exista stiluri sociale bune sau rele.Deci intreprinz.trebuie sa fie un bun manager care se implica activ in propria afacere, un bun planificator,care selecteaza eficient angajatii sii motiveaza adecvat.

12. Profilul întreprinz ătorului moldovean

Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost intervievati o serie de de intreprinz.moldoveni, analiza interviurilor a demonstrate ca cel mai frecvent isi deschid propria afacere barbatii, femeile putin se implica in afaceri mai mult ocupinduse de familie si acordind ajutor sotului in realizarea ideii de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au virsta mijlocie 34-44 ani(36%) fiind urmati de cei cu virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-24ani(5%). Ce priveste nivelul studiilor la intreprinz. moldoveni sunt persoanele cu studii superioare, din acestea au studii tehnice, studii economice, sunt specialist in agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor intervievate au afirmat ca sau lansat in afaceri din dorinta de a obtine venituri,22% din nevoia de realizare etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in 2000-2001.La domeniul de activitate predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de servicii(30%),cite 3% le revine celor din transport si agricultura. Intreprinz. intervievati au mentionat ca impozitele reprezinta pentru afacerea lor o problema dificila. Pe locul doi in clasamentul problemelor se plaseaza lipsa specialistilor si concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema grava, dupa care urmeaza problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia imperfect si coruptie.Pe ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a chiriei, utilajul invechit.

13. Surse de noi idei de afaceri

Succesul in afaceri depinde, in mare masura, de faptul daca a fost gasita ideia originala si realista,pentru care exista piata si care va aduce intreprinz. recompense financiare.Cind intreprinz. este in cautarea ideii de afaceri, este important sa tina cont de faptul ce vrea sa faca, cu ce vrea sa se ocupe, este necesar sa ia in considerare calificarea, cunostintele si experienta de munca. O sursa importanta de noi idei de afaceri este piata.Realizind studiul pietei intrepinz. poate determina ce produse lipsesc pe piata, care necesitati sunt nesatisfacute sau prost satisfacute, tendintele macroeconomice. Surse de noi idei pot servi publicatiile din ziare si reviste. Sursa inportanta pot deveni alte afaceri, inclusiv concurente. Vizitarea altor afaceri poate sal inspire pe intreprinz. la noi idei de afaceri. Studierea a cit mai multor surse va permite intreprinz. sasi formeze o imagine complete despre cea ce lipseste pe piata, de ce au nevoie consumatorii.

Multe persoane iniŃiază afacerea proprie bazându-se pe calităŃile şi abilităŃile de care dispun, de experienŃa sau califcarea pe care au acumulat-o pe parcursul activităŃii precedente ori pe un hobby. Deseori ele consideră că angajatorul lor nu a identifcat sau nu a valorifcat cea mai bună oportunitate. Uneori ele au idei potenŃiale de îmbunătăŃire, dar angajatorul nu le-a permis să le realizeze, de aceea vor să încerce singure să le pună în practică în mod independent. Alteori, având relaŃii cu terŃii în virtutea responsabilităŃilor de serviciu, ele speră că vor putea explora aceste avantaje având propria afacere.

AlŃii speră să acopere golurile de pe piaŃă, găsind astfel oportunităŃi de afaceri. Antreprenorul diferă de manager ca find o persoană ce poate explora aceste oportunităŃi inovative. MotivaŃiile pot f diferite la început, însă în virtutea faptului că antreprenorul observă oportunităŃile şi caută metode de a le valorifca, el diferă deja de un simplu angajat.

Golurile de pe piaŃă provin de la schimbările pieŃei, ale cererii. Aceste schimbări pot avea implicaŃii benefce pentru afaceri. De exemplu:

Page 10: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

10

- Produsele şi serviciile care nu există pe piaŃa dată, dar care au fost observate pe alte pieŃe, pot deveni o oportunitate. observarea altor pieŃe, a produselor şi serviciilor existente în alte Ńări este o sursă destul de valoroasă. - Schimbările în cererea consumatorului sau noi metode de deservire pot deveni necesităŃi care nu au fost explorate pe o piaŃă anumită. - Schimbările de piaŃă, de asemenea, pot oferi noi posibilităŃi. - Modifcările în legislaŃie pot crea noi oportunităŃi.

Desigur, pot f create oportunităŃi prin forŃele proprii, datorită inovaŃiilor: - Ideea nu trebuie neapărat să fe proprie, ea poate f împrumutată, oferită de un inovator. Inovatorii mai des vând ideea, decât s-o implementeze. - InovaŃie înseamnă, de asemenea, a face lucruri într-o altă manieră decât cei-lalŃi sau mai ieftin decât ceilalŃi. - Noile tendinŃe şi noile tehnologii ce presupun utilizarea computerului, a ser-viciilor de vânzare E-commerce pot f exemple de inovaŃie. - Pot fi implementate noi căi de a aduce produsele sau serviciile pe piaŃă, de exemplu, vânzări directe, vânzări prin Internet sau telefon.

InovaŃia şi creativitatea pot f explorate prin următoarele abordări: - Având o problemă, se caută soluŃii netradiŃionale de rezolvare. - Posedând o soluŃie, se caută problema ce ar putea fi rezolvată prin utilizarea soluŃiei date. - Se identifcă problema şi se caută soluŃia de rezolvare.

Creativitatea este o formă specifcă a gândirii, care permite elaborarea ideilor noi şi neobişnuite. Acest mod de gândire permite unui antreprenor începător sau cu experienŃă să vadă oportunităŃi pentru a iniŃia sau a extinde afacerea, să analizeze din mai multe puncte de vedere situaŃiile neordinare, să adopte decizii riscante, să activeze cu succes.

14. Afacere oportun ă – concept şi necesitatea determin ării oportunit ăŃii

Procesul de identifcare a oportunităŃilor şi de generare a ideilor de afaceri optime este un pas foarte important pentru cei care vor să iniŃieze o afacere. Sunt recomandate următoarele metode de identifcare a unei idei optime de afaceri: - CreaŃi-vă un fşier sau cumpăraŃi-vă un carnet pentru notarea ideilor. - AcumulaŃi cât mai multe informaŃii despre antreprenoriat, în special despre micul business. - EvaluaŃi şi îmbunătăŃiŃi abilităŃile creative. - AplicaŃi tehnici de verifcare în generarea ideilor noi şi riscante. - LuaŃi în considerare aspectele personale şi fnanciare, identifcaŃi sursele de fnanŃare.

Crearea şi exploatarea unei baze de date presupun selectarea, clasifcarea şi depozitarea informaŃiei la tema dată pentru prelucrarea şi implementarea ei ul terioară. Pentru aceasta este nevoie de o agendă specială, dar mai bine – de un fişier electronic. La început se vor acumula diverse idei de afaceri şi descrierea lor, iar apoi – idei despre optimizarea şi dezvoltarea businessului. Acest fşier se va completa. Deseori ideile interesante scapă, deoarece se înregistrează la întâmplare. Unele idei pot părea neinteresante, dar analiza lor poate releva necesitatea şi importanŃa lor practică.

Unele oportunităŃi pentru activităŃi de subcontractare (outsourcing) pot fi identifcate în discuŃiile cu proprietarii sau managerii afacerilor. Pentru aceasta se vor analiza întreprinderile mari amplasate în localitate şi în împrejurările ei. Se vor căuta posibilităŃi de colaborare în vederea fabricării produselor sau prestării serviciilor pe care ar fi mai ieftin să le subcontracteze de la o companie mai mică decât să le producă singuri.

Deci, există multe surse de generare a ideilor de afaceri. Ele pot proveni din: - afacerile deja existente; - francize; - inovaŃii; - patente; - licenŃe; - instituŃii de cercetare; - contracte industriale şi comerciale;

Page 11: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

11

- expoziŃii industriale şi comerciale; - ziare şi reviste ale expoziŃiilor; - reŃele de business şi contacte; - televiziune şi radio.

15. Tehnicile de creativitate aplicate în c ăutarea noilor idei de afaceri

Nicio sarcină nu e prea grea dacă o împarŃi în câteva sarcini mai mici! Henry Ford Creativitatea este caracteristica cea mai potrivită pentru găsirea unei idei de afaceri proprii fără a repeta ceea ce există deja. Cum decurge procesul de creativitate? Creierul

omului are două emisfere care lucrează în moduri diferite şi îndeplinesc funcŃii specifce. Partea stângă este responsabilă de raŃional, logică, tinde a gândi verbal şi analitic, operează în succesiune logică liniară. Partea dreaptă operează. omul utilizează ambele emisfere, dar în măsură diferită. Partea dreaptă controlează, în general, activitatea creativă şi intuiŃia. Pentru aplicarea acestui mod de gândire trebuie motivată partea dreaptă. În acest scop poate f folosit brainstormingul, care pune la lucru mai întâi partea dreaptă, iar apoi partea stângă a creierului. În fgura 1 este redat în paralel modul de gândire pentru stimularea creativităŃii şi responsabilitatea ambelor emisfere ale creierului uman.Nu întotdeauna o idee excelentă este şi o oportunitate de afaceri bună. Ea trebuie corelată cu cererea pieŃei. Înainte de a o pune pe piaŃă, ideea trebuie verifcată şi evaluată corect.

Tehnicile de creativitate utilizate pt gasirea noilor idei de afaceri pot fi aplicate ca

scamperul,branstormingul, harta mental. Utilizarea metodei scamper consta din urmatoare etape : inaintarea problemei pe care dorim so solutionam; punerea intrebarilor si determinarea produselor ce sar putea obtine. Astfel substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea acea ce poate fi substituita. Combinarea prevede unirea a 2 sau mai multe parti pt a realiza un proces diferit sau a largi utilizarea acestuia. Un alt element al metodei scamper reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unei parti a produsului pt a modifica destinatia acestuia. O alta metoda de stimulare reprezinta branstormingul- aceasta metoda poate fi aplicata atunci cind exista o echipa de entuziasti care doresc sa se lanseze in afacere dar nu stiu exact cu ce sa se ocupe. Echipa se aduna ca sa gaseasca raspuns la intrebarea care ii intereseaza. Fiecare participant trebuie sa propuna idei si sa fie cit mai activ, toate ideile inscriinduse fara nici un comentariu. Pt a aplica metoda data este necesar de tinut cont de citeva reguli de baza: nici o idee nu trebuie criticata; cantitatea,nu calitatea conteaza - cu cit mai mare este nr. de idei ,cu atit este mai mare probabilitatea ca va fi gasita ideea necesara ; orice idée trebuie dezvoltata. Harta mentala reprezinta o tehnica grafica de organizare a procesului de gindire prin enuntarea unui cuvint si gasirea asocierii acestuia,dupa care selectinduse apoi cea mai interesanta idée de afaceri.

Câteva sfaturi pentru generarea ideilor de afaceri şi îmbunătăŃirea creativităŃii: - MergeŃi de la general la particular, acceptând mai întâi ideea, principiul, iar apoi clarifcând

detaliile. - VizitaŃi afacerile existente, discutaŃi cu antreprenori de succes, în special despre

începutul afacerii lor, adresaŃi-le diverse întrebări, chiar dacă nu veŃi obŃine răspunsuri imediate. - CitiŃi regulat presa de specialitate şi navigaŃi pe Internet. - CăutaŃi nişe de piaŃă, nu vă limitaŃi la o variantă, cercetaŃi activ piaŃa. - DiscutaŃi cu persoanele cunoscute din domeniul de afaceri care vă interesează. - MergeŃi la târguri şi expoziŃii pentru a observa cererea şi oferta.

Page 12: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

12

- InformaŃi-vă despre domeniul dat: produse, inovaŃii, tehnologii etc. - Nu repetaŃi afacerile existente fără o abordare proprie a domeniului. - LucraŃi creativ pentru a adapta ideile proprii la mediul obiectiv. - StudiaŃi punctele forte şi slabe ale potenŃialilor concurenŃi. - CăutaŃi zone noncompetitive, comparaŃi cele planifcate cu condiŃiile reale. - UrmăriŃi actele normative ce Ńin de antreprenoriat şi mediul de afaceri, fŃi la curent cu legile în

vigoare şi modifcările ce se operează în acestea. - AplicaŃi cunoştinŃele şi experienŃa acumulată în afacerea planifcată. - LuaŃi în considerare interesele şi hobby-urile precedente.

16. Metode neformale de evaluarea a oportunit ăŃilor de afaceri

Evaluarea este necesară pentru orice fel de activitate, cu atât mai mult în business. Evaluarea ideii de afaceri are menirea de a contrapune ideile cu realitatea implementării lor; de a comensura posibilităŃile reale, resursele şi mijloacele prezente cu necesităŃile şi dorinŃele; de a compara rezultatele preconizate cu criteriile de referinŃă. Pentru a evalua ideea de afaceri, viitorul antreprenor îşi va pune următoarele întrebări de control: - Ce vă place să faceŃi? - Care este gradul de risc acceptabil pentru Dvs.? - Care va f rolul familiei în afacerea Dvs.? - Cât de mult şi perseverent intenŃionaŃi să lucraŃi? - Ce condiŃii aŃi prefera la locul de muncă? - Care sunt scopurile majore şi obiectivele Dvs. personale?

Nicio afacere nu va reuşi fără obiective personale clar stabilite. La evaluarea realizării obiectivelor personale se vor avea în vedere următoarele:

- interesele şi dorinŃele personale; - familia şi rudele; - întreŃinerea relaŃiilor, întâlnirile cu prietenii; - relaŃiile sociale şi societatea; - dezvoltarea personală şi profesională. De calitatea obiectivelor trasate depinde, în mod direct, calitatea realizării lor. Pornind de la

obiectivele personale, se va stabili clar cu ce, când, împreună cu cine, în ce mod se doreşte să se desfăşoare afacerea. o afacere nu poate f iniŃiată la întâmplare. Este bine să Ńinem cont de diferite aspecte ale personalităŃii noastre şi de condiŃiile mediului în care trăim:

- pregătirea profesională; - interesele şi hobby-urile personale; - cunoştinŃele, priceperile, abilităŃile deosebite; - necesităŃile, dorinŃele, preferinŃele; - condiŃiile social-economice actuale; - cerinŃa şi oferta de piaŃă; - locul de trai, posibilităŃile reale de spaŃiu şi de timp; - ideile creative, invenŃiile, inovaŃiile proprii; - calităŃile personale specifce; - posibilităŃile fnanciare. ConsideraŃiile fnanciare, de asemenea, sunt foarte importante. Iată câteva întrebări de control la

care viitorul antreprenor trebuie să găsească răspuns: - CâŃi bani aveŃi în prezent? - CâŃi bani doriŃi să câştigaŃi? - De câŃi bani aveŃi nevoie pentru a atinge scopurile personale? - Cât puteŃi investi în momentul actual?

17. Metode formale de evaluarea a oportunit ăŃilor de afaceri

Page 13: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

13

Din multimea de idei identificate este necesar de a alegeo pe cea care ar permite obtinerea unui potential comercialsuficient,care este durabila si actuala. Oportunitatea, in sens antreprenorial, putem intelege o idée noua, originala, fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential comercial si aduce un venit acceptabil. Evaluarea permite intreprinz. sa realizeze o estimare a ideii de afaceri, determinind care vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul. In cazul evaluarii formale intreprinz.verifica idea aplicind asa metode ca: acceptul spontan care presupune studierea opiniei referitoare la idea de afaceri in rindul prietenilor,rudelor. Testul bancherului sfatuitor prevede adresarea in calitate de client la sectia creditara a unei banci pentru solicitarea unui credit.Tehnica Best analizeaza factorii relevanti intro noua afacere, unde intreprinz. trebuie sa raspunda la o serie de intrebari despre fereastra oportunitatilor,fiecarui raspuns i se atribuie punctaj da la 1 pina la 5 TEHNICA BEST poate fi folositoare numai in cazul in care corect a fost determinat punctajul pentru fiecare raspuns,in caz contrar concluziile facute nu vor reflecta situatia reala. Daca dupa evaluarea neformala idea de afaceri nu a fost respinsa,este binevenita evaluarea formala prin relizarea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri.Studiul de fezabilitate include urmatorele componente de baza:produse si tehnologia-compartimentul dat include o descriere detaliata a produselor si serviciilor,cu indicarea caracteristicilor calitative si a avantajelor acestora.Piata si clientii-unde intreprinz. analizeaza detaliat piata pe care se va realiza produsul sau se va presta serviciul,marimea pietei date, modalitatile de stabilire a preturilor.Se studiaza potentialii concurenti, punctele lor tari si slabe; se analizeaza sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului si modul de utilizare a acestora, trebuie de analizat evaluarea riscurilor unde fiecare afacere in procesul de desfasurare a activitatii sale va intimpina o serie de riscuri, care creaza unele dificultati in realizarea planului.

18. SCAMPER – esen Ńa metodei şi modalitatea aplic ării

Dintre tehnicile de creativitate,utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri,este SCAMPER. Utilizarea metodei SCAMPER consta din urmatoarele etape:-inaintarea problemei pe care dorim s-o solutionam;-punerea intrebarilor SCAMPER si determinarea produselor/serviciilor ce sar putea obtine. Astfel, Substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea a cea ce poate fi substituit. Combinarea prevede unirea a doua sau a mai multe parti pentru a realiza un produs diferit sau a largi utilizarea acestuia. Un alt element a metodei SCAMPER reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unor parti ale produsului pentru a modifica destinatia acestuia. Modificarea intrun mod neobisnuit a produsului prevede micsorarea sau marirea acestuia. Utilizarea produsului existent in alte scopuri prevede gasirea raspunsului la urmatoarea intrebare:ce sau unde se mai poate utiliza acest produs?. In cazul ELIMINARII anumitor parti din produs se analizeaza cum se va modifica destinatia acestuia si ce produse noi vom obtine. Rearanjarea produsului sau a pertilor componente in alt mod. Pentru a inainta noi idei la etapa rearanjarii,intreprinz. cauta raspuns la urmatoarele intrebari: Ce va fi daca voi face asta astfel? Cum pot sa obtin un efect invers?

19. Cauzele abandon ării ideii de afaceri

Ideea de afaceri poate fi abandonata daca in urma realizarii studiului de fezabilitate sa constatat ca: -Riscul invechirii produsului este foarte mare,iar costul si timpul cerut pt. realizarea lui este mare. -Piata potentiala a afecerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica.

Nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau pestarea serviciului,chiar daca piata este atractiva.

Nu este formata o echipa de conducere care sa aiba calitatile managerial necesare si nici nu poate fi angajat personal specializat pt. realizarea produsului sau prestarea serviciului respective.

Suma nenesara pt.lansarea afacerii este considerabila,sansa de intrare in afaceri pe cont propriu va fi foarte redusa.

Riscurile si problemele sunt cu mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine.

20. Planul de afaceri - concept şi necesitatea elabor ării

Page 14: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

14

În scopul studierii problematicii legate de planifcarea unei afaceri, atât din punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere formal, prezentul capitol încearcă să dea răspuns la trei întrebări de bază, pentru a convinge antreprenorul – întemeietor al unei frme (omul de afaceri) – despre utilitatea planului de afaceri ca instrument efcient de conducere a propriei afaceri.

Aceste trei întrebări de bază sunt următoarele: 1. Ce reprezintă un plan de afaceri? 2. De ce avem nevoie de planifcarea afacerii? 3. Ce reprezintă procesul de planifcare a afacerii şi care este conŃinutul unui plan de afaceri? Pornind de la defniŃia afacerii (vezi boxa), se poate conchide din start că la baza planului de

afaceri stă omul de afaceri cu afacerea sa, care îşi asumă anumite riscuri pentru resursele consumate în vederea desfăşurării anumitor activităŃi într-un mediu de afaceri concret, având scopul de a obŃine proft. Cu alte cuvinte, un plan de afaceri se bazează pe următoarele trei elemente:

- omul de afaceri – persoana care îşi asumă conştient anumite riscuri în dorinŃa de a obŃine proft;

- ideea de afaceri – activităŃile desfăşurate de către omul de afaceri, care consumă resurse, dar care generează proft;

- mediul de afaceri – mediul în care omul de afaceri îşi desfăşoară activităŃile sale. După cum s-a menŃionat deja, orice afacere, înainte de a exista real, apare mai întâi în mintea

viitorului antreprenor. Ea parcurge, încă din faza de concepere, următoarele etape: mai întâi apare ideea de afaceri, apoi se conturează o viziune pentru realizarea ei – strategia, iar ulterior, pentru aplicarea strategiei, este necesară elaborarea unui plan de afaceri.

Planul de afaceri este, fgurat vorbind, o hartă şi un compas pentru afacere. El permite stabilirea obiectivelor, priorităŃilor şi furnizează o imagine asupra circuitu-lui banilor în numerar.

Un plan de afaceri ajută o afacere să privească înainte, să aloce resurse, să se concentreze asupra punctelor-cheie şi să fe pregătită pentru a soluŃiona probleme şi a folosi oportunităŃi. Din păcate, mulŃi antreprenori înŃeleg planul de afacere doar ca pe o necesitate pentru a începe o afacere nouă sau pentru a efectua împrumuturi. Planul de afaceri este vital pentru conducerea unei afaceri, chiar dacă aceasta nu are nevoie de noi împrumuturi sau investiŃii. Afacerile au nevoie de planuri pentru a se dezvolta dinamic şi în concordanŃă cu priorităŃile stabilite.

Astfel, planul de afaceri reprezintă un document care oferă afacerii o imagine generală asupra activităŃii sale. El are o aplicabilitate vastă, în continuare find descrise funcŃiile sale principale.

a. Este un instrument de management şi planifcare – prin intermediul planului de afaceri antreprenorul poate conduce şi controla întreg procesul de demarare a afacerii sale;

b. Este un instrument de monitorizare şi de evaluare a afacerii – ca instrument de management, planul de afaceri îl ajută pe antreprenor să monitorizeze şi să evalueze modul în care afacerea se dezvoltă. El este un instrument dinamic, care poate f modifcat pe măsura acumulării experienŃei şi a cunoştinŃelor;

c. Este un instrument de comunicare externă – planul de afaceri este folosit pentru a atrage capital investiŃional, împrumuturi şi parteneri de afaceri. În cazul în care se doreşte obŃinerea unui credit sau a unei fnanŃări nerambursabile, prezentarea planului de afaceri, care să demonstreze că afacerea are potenŃial pentru a aduce proft, este absolut indispensabilă;

d. Este un instrument de prezentare/promovare – planul de afaceri arată modul de evoluŃie a afacerii, obiectivele trasate şi rezultatele obŃinute, etapele urmă-toare necesare a f parcurse.

Un plan de început reprezintă o declaraŃie asupra misiunii afacerii, a căilor către succes, conŃinând o analiză de piaŃă simplă şi un studiu preliminar al preŃurilor şi al cheltuielilor. Acest tip de plan este bun pentru a decide asupra oportunităŃii de a deschide afacerea, însă nu este sufcient pentru a conduce o afacere.

Foarte mulŃi antreprenori consideră că planurile de afaceri servesc pentru a deschide o afacere, a lua un împrumut sau a atrage investitori.

Dar acesta este doar unul dintre scopurile documentului în cauză. Planul de afaceri are şi sarcina de a prognoza evoluŃia frmei, de a stabili necesităŃile pentru alocarea resurselor, de a accentua punctele-cheie şi de a oferi soluŃii atât pentru probleme, cât şi pentru oportunităŃi.

În primul rând, este nevoie de a stabili scopul planului, de exemplu: - a defni noua afacere;

Page 15: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

15

- a defni şi a stabili obiectivele şi programele pentru atingerea acestor obiective; - a analiza afacerea şi a stabili modalităŃile de intervenŃie în caz de necesitate; - a argumenta luarea unui împrumut; - a defni relaŃiile dintre parteneri; - a stabili valoarea afacerii pentru vânzare sau în alte scopuri legale; - a evalua o linie de produse noi, o campanie de promovare etc. Planul de afaceri se utilizează pentru stabilirea obiectivelor concrete, a responsabilităŃilor şi a

termenelor pentru dirijarea businessului. Planul de afaceri este important din mai multe motive. El determină managementul să

analizeze: - ideea afacerii; - obiectivele; - echipa managerială; - produsul; - strategia de marketing; - concurenŃii; - resursele şi facilităŃile; - nevoile de capital pe termen lung şi scurt.

21. Planul de afaceri - etapele întocmirii

Pregătirea planului de afaceri este o cale organizată şi logică de a prezenta toate aspectele importante ale businessului.

Planifcarea afacerii este un proces repetitiv de identifcare, colectare, analiză şi interpretare a informaŃiilor legate de activitatea unei frme în scopul defnirii misiunii, obiectivelor, strategiilor şi planurilor de acŃiune ale acesteia pentru o perioadă determinată.

Dat find faptul că este un doc de perspectivă, se recomandă ca planul de afaceri: - să fe întocmit pentru o perioadă de 3 – 5 ani; - să fe revăzut periodic, pentru a refecta situaŃia curentă, ideile noi şi planurile pentru viitor. Consecutivitatea logică a activităŃilor legate de planul de afaceri este următoarea> PLAN – ACłIUNE – EVALUARE – PLAN Aceasta presupune planifcarea activităŃilor; evaluarea, după o anumită perioadă, a rezultatelor

obŃinute; compararea lor cu cele propuse, analizând eventualele nereuşite şi cauzele lor; identifcarea căilor de soluŃionare a problemelor şi adaptarea planului la noile condiŃii.o bună planifcare a afacerii trebuie să aibă următoarea structură piramidală:

Această structură piramidală se poate aplica oricărui tip de planifcare (de afaceri, de marketing,

de producŃie şi operaŃiuni, de resurse umane sau fnanciar-contabilă). Dacă este înŃeleasă şi aplicată corect, frma va funcŃiona ca un ceas – fecare componentă va f la locul ei şi toate vor f legate una de alta, dând forŃă şi coerenŃă frmei.

Page 16: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

16

Punctul principal al procesului de planifcare a afacerii este analiza elementelor externe şi interne în situaŃia actuală, elaborarea obiectivelor, strategiei şi tendinŃelor pentru perioada viitoare.

Acest proces impune: - colectarea informaŃiei; - determinarea maturităŃii companiei; - stabilirea tipului planului de afaceri; - determinarea structurii planului de afaceri; - distribuirea responsabilităŃilor. 1. Colectarea informa Ńiilor Pentru elaborarea unui plan de afaceri viabil, este necesar ca

antreprenorul să ştie cât mai multe lucruri despre activitatea pe care se pregăteşte să o înceapă, despre condiŃiile în care aceasta se va desfăşura. El trebuie să determine cu claritate ce doreşte să facă, pentru cine, unde se afă clienŃii, ce doresc ei, cine sunt concurenŃii în acest domeniu şi dacă este capabil să satisfacă cerinŃele clienŃilor potenŃiali.orice informaŃie care poate f obŃinută prin mijloace simple este foarte importantă.

Există două tipuri de surse pentru colectarea informaŃiei.

2. Determinarea maturit ăŃii companiei constă într-o analiză aprofundată a situaŃiei curente şi

a perspectivelor industriei, companiei, produselor şi dezvoltării strategiei. ConvenŃional pot f delimitate patru etape ale ciclului de viaŃă al unei afaceri:

- lansarea; - creşterea; - maturitatea; - declinul. Alături de poziŃia pe piaŃă a companiei, determinarea maturităŃii acesteia este foarte

importantă pentru alegerea strategiei de creştere. 3. Stabilirea tipului planului de afaceri depinde de priorităŃile luate în considerare în procesul

planifcării, şi anume: - pentru dezvoltarea proprie (operaŃională); - pentru a efectua un împrumut; - pentru un investitor extern. 4. Determinarea structurii planului de afaceri refectă priorităŃile conŃinutului în funcŃie de tipul

planului de afaceri. Totuşi structura-tip a unui plan de afaceri este următoarea: - analiza externă a situaŃiei actuale şi a tendinŃelor de viitor; - resursele interne ale întreprinderii – descrierea şi analiza situaŃiei prezente; - strategiile pentru viitor; - prognozele fnanciare. 5. Distribuirea responsabilit ăŃilor presupune implicarea şi încrederea managerilor şi

specialiştilor în procesul de planifcare a afacerilor. Cât priveşte structura planului de afaceri, este important a menŃiona faptul că nu există o

structură-standard a acestui document. De regulă, un plan de afaceri include un set-standard de elemente. Formatul planurilor

variază, dar în general un plan va cuprinde componente ca: descrierea companiei, a produselor sau a serviciilor, analiza pieŃei, previziuni, echipa managerială şi analiza fnanciară.

Structura planului depinde de situaŃia specifcă a frmei şi de scopul urmărit. De exemplu, descrierea echipei manageriale este foarte importantă pentru investitori, în timp ce pentru bănci cel mai important este istoricul fnanciar. Dacă este vorba de un plan pentru uz intern, este posibil să nu fe nevoie ca acesta să cuprindă şi detalii de fond deja cunoscute. Planul trebuie elaborat în aşa fel încât să se potrivească intenŃiilor şi fnalităŃilor urmărite.

22. Planul de afaceri - recomanda Ńiile privind întocmirea

Page 17: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

17

Elaborarea planului nu necesita cerinte stricte,fiecare plan are particularitatile sale insa trebuie de tinut cont de urmatoarele recomandari: 1)Planul trebuie sa fie concis, complet, sa contina informatie de baza privind intreprinderea,marimea optimala este de 20-30 de pag,insa depinde de informatie. 2)Planul trebuie sa fie clar,cu termini accesibili,fara descrierea pur tehnica a productiei,tehnicii,etc. 3)Stilul in descriere trebuie sa fie coerent si précis,frazele sa fie nesemantice. 4)P. trebuie sa fie usor de inteles, 5)Nu trebuie sa fie incarcat de scheme,desene,in cazuri exceptionale ele se arata in anexe. 6)Calculele financiare se prezinta in tabele. 7)Daca vrem sa punem accent pe careva indicatori atunci ii folosim de citeva ori in contextual planului. 8)Informatia trebuie sa fie obiectiva si reala,mai ales ceea ce tine de volum productiei sau de datele demografice. 9)Coperta trebuie sa fie atractiva, 10)planul trebuie sa aiba un aspect atragator. 11)Descrierea se face de la persoana a 3-a,modul active. 12)Folosirea argourilor in plan necesita o definire a acestora in glosar,etc..

23. Planul de afaceri - structura şi con Ńinutul compartimentelor de baz ă

Planul de afaceri trebuie să conŃină rezultate şi mijloace de îmbunătăŃire a activităŃii companiei. Structura planului de afaceri, de obicei, include: a. Analiza extern ă a situa Ńiei actuale şi a tendin Ńelor de viitor: - Zona afacerilor – descrierea situaŃiei actuale; - Analiza portofoliului (schema produs-piaŃă pentru situaŃia actuală); - Analiza cererii şi nevoilor consumatorilor şi cum le satisface întreprinderea; - TendinŃele pieŃei; - Analiza concurenŃilor; - Alte analize ale mediului. b. Resursele interne ale întreprinderii – descrier ea şi analiza situa Ńiei prezente: - resursele şi utilităŃile; - resursele pentru cercetare-dezvoltare; - Furnizorii; - resursele de marketing şi politica mixului de marketing; - resursele umane şi organizarea; - resursele de capital şi sistemele fnanciar-contabile şi de management. c. Formularea strategiei de viitor: - Strategia de diferenŃiere sau strategia costurilor; - Strategia de dezvoltare şi creştere; - Strategia de creştere a vânzărilor; - Strategia de dezvoltare a pieŃei; - Strategia de dezvoltare a produsului; - Strategia de diferenŃiere etc.

24. Planul financiar. Pragul de rentabilitate şi utilitatea practic ă a calcului

Page 18: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

18

Detine un rol important in planul de afaceri,arata niste preziciri pe viitor ce tine de situatia financiara.Acest plan contine informatii necesare p/u a realize proiectul si modul de utilizare a acestora,p/u solicitarea unui credit bancar,elaborin graficul restituirii imprumutului.Planul dat contine trei prognoze de baza:1)prognoza privind rezultatele financiare(veniturile planificate,costul vinzarilor,cheltuielele,se stabileste cum va fi modificat profitul net pe parcursul perioadei planificate);2)pronoza privind fluxul mijloacelor banesti(arata de ce mijloc dispune intreprinderea,necesitatile,si satisfactia acesor necesitati;3)prognoza bilantului(reflecta rezultatele intreprinderii din punct de vedere financiar,capitalul propriu,activele si pasivele).

Pragul de rentabilitate sau Punctul critic arata acel volum de vinzari,la care veniturile,consumurile si cheltuielele perioadei sint egale,iar intreprinderea nu obtine nici profit nici pierderi.Pragul de rentabilitate se calculeaza p/u a stabili o politica de prêt adecvata,p/u determinarea volumului de realizare minim.P/u a calcula P.R avem nevoe de consumuri fixe(nu se modifica la modif volumului de productie,echipamentul arenda) si variabile(se modifica odata cu modificarea volumul de productie,salariul,energie eletrica,bratele de munca…)Pragul este determinat prin 2 metode:analitica si grafica.Metoda analitica presupune calcularea in unitati naturale si valorice p/u productia omogena si neomogena(PR=Cft/Pu-Cvu).Metoda grafica ne ajuta sa determinam volumul de vinzare la care veniturile=consumurile si cheltuielele,iar profitul este 0.Pe axa abciselor reflectam volumul vinzarilor in unitati naturale,iar pe cea a ordonatelor-consumurile si cheltuielile fixe,variabile,totale si veniturile.Punctul de intersectie a cheltuielilor si consumurilor cu venitul se numeste PR.

25. Deschiderea unei noi afaceri – avantajele şi dezavantajele

Ideea oportună de business poate f materializată numai printr-o afacere, întreprinzătorului revenindu-i sarcina să aleagă modul de lansare. În general, există trei variante de începere a activităŃii de antreprenoriat: deschiderea unei afaceri de la zero, procurarea unei francize sau cumpărarea unei afaceri existente.

Deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai preferabilă metodă de lansare, iar în cazul unei idei unice de produs sau de serviciu, aceasta este unica metodă posibilă pentru întreprinzător. În acelaşi timp, această modalitate este cea mai riscantă, deoarece totul începe de la zero.

Astfel, opŃiunea pentru deschiderea unei întreprinderi mici trebuie să se ba-zeze pe o evaluare minuŃioasă a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă modalitatea dată. Printre avantajele deschiderii unei întreprinderi putem menŃiona: - Implementarea nelimitată a ideilor proprii. - SatisfacŃia de a crea o întreprindere de la zero – reuşind, întreprinzătorul este satisfăcut şi mândru de rezultatul efortului depus. - Evitarea transmiterii unei reputaŃii îndoielnice a fostului proprietar – deschizând o afacere, nu se moştenesc problemele afacerii precedente, totul începe de la zero. Deja în care parte va înclina balanŃa depinde de întreprinzător. - Posibilitatea de a selecta, a motiva şi a dezvolta independent personalul – întreprinzătorul se ocupă independent de personal, selectând angajaŃi pe care îi consideră potriviŃi pentru afacere. - Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie. - Alegerea amplasamentului afacerii. łinând cont de specifcul ideii, întreprinzătorul alege cel mai adecvat amplasament.

Limitele deschiderii unei întreprinderi sunt: - Costul ridicat pentru lansarea în afaceri, procurarea echipamentului etc. - Cheltuielile de timp mari pentru lansarea afacerii. Întreprinzătorul are nevoie de timp nu numai

pentru îndeplinirea formalităŃilor legale, dar şi pentru stabilirea relaŃiilor cu partenerii de afaceri, angajarea personalului, procurarea echipamentului necesar, pregătirea spaŃiilor etc. Ca urmare, perioada de timp de la luarea deciziei de lansare în afaceri şi începerea nemijlocită a activităŃii poate f destul de lungă.

- Alegerea unei afaceri mai puŃin potrivite. Evaluarea arăta că ideea de afaceri are perspectivă, însă realitatea a demonstrat contrariul, produsul sau serviciul propus neavând cererea estimată.

Page 19: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

19

- SaturaŃia pieŃei sau existenŃa unei concurenŃe puternice, care face difcilă afrmarea nou-venitului. Niciun concurent nu va întâmpina nou-venitul cu braŃele deschise. Pentru a reuşi, afacerea nou-creată trebuie să fe mai bună, să propună produse şi servicii mai calitative.

- riscul legat de realizarea unei idei noi. - Eforturile personale mari pentru lansarea afacerii. Dacă totuşi întreprinzătorul decide să deschidă afacerea de la zero, pentru începerea activităŃii

este necesară legalizarea întreprinderii.

26. Alegerea statutului juridic. Formele organizato rico-juridice de baz ă

Un factor important al mediului antreprenorial, care reglementează şi infuenŃează asupra desfăşurării activităŃii întreprinderii, este cel juridic, de aceea întreprinzătorul trebuie să cunoască şi aspectele legale ale afacerii.

În acest capitol sunt prezentate informaŃiile de bază referitoare la alegerea statutului juridic şi protecŃia proprietăŃii intelectuale. CunoştinŃele obŃinute din prezentul capitol vor contribui la înŃelegerea aspectelor legale ale antreprenoriatului, aici find analizate principalele acte legislative ce reglementează activitatea respectivă. Însă, din cauza faptului că în legislaŃie intervin frecvent modifcări, este binevenit ca, înainte de a lua o decizie referitoare la aspectele date, să fe studiată ultima variantă a actului legislativ şi/sau să fe consultat un jurist.

Una dintre primele decizii pe care trebuie să le ia întreprinzătorul în momentul lansării în afaceri este cea referitoare la alegerea formei organizatorico-juridice a acesteia. Deoarece nu există o formă juridică bună şi alta rea, pentru a lua o decizie corectă se va Ńine cont de domeniul de activitate ales, de resursele disponibile, precum şi de aşteptările întreprinzătorului de la afacere. La fel, întreprinzătorul trebuie să analizeze şi următorii factori: - Este pregătit să-şi asume responsabilitatea pentru desfăşurarea afacerii de unul singur sau doreşte să o împartă cu altă persoană? - Dispune de cunoştinŃele şi abilităŃile necesare p/u a gestiona afacerea de unul singur?

Page 20: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

20

- Este capabil să lucreze în echipă sau preferă să se bazeze numai pe propriile puteri? - În ce domeniu doreşte să se lanseze? - Dispune de resurse fnanciare sufciente pentru a se lansa în afacerea respectivă? - Ce venit planifcă să obŃină şi este gata să-l împartă cu cineva? - Cum va f Ńinută evidenŃa contabilă? etc.

În funcŃie de răspunsuri, întreprinzătorul va alege statutul juridic care se potriveşte cel mai bine aşteptărilor şi posibilităŃilor sale.

Potrivit legislaŃiei republicii Moldova, activitatea de antreprenoriat poate f des-făşurată în calitate de persoană fzică – întreprinzător individual sau în calitate de persoană juridică (fgura 4.1). Cel mai des întâlnite forme organizatorico-juridice sunt: întreprinderea individuală, societatea cu răspundere limitată, societatea pe acŃiuni şi cooperativele. În fgura 4.2 este prezentată cota întreprinderilor înregistrate după statutul organizatorico-juridic.

Întreprinderea individual ă. Una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de

desfăşurare a activităŃii de antreprenoriat este întreprinderea individuală (ÎI). Aceasta se explică prin faptul că întreprinderea individuală poate f întemeiată de o singură persoană sau de membrii unei familii, cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse, iar modalitatea de înregistrare este simplă.

27. Patenta de întreprinz ător - alternativ ă de desf ăşurare a activit ăŃii de întreprinz ător

Este un certificate de stat nominative,care confirma dreptul detinatorului ei sa desfasoare genul de activitate d intreprinzator indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp.Conform patentei se pot practica aproape 53 de activitati in domenii ca:comertul,producerea panificatiei,confectionarea imbracamintei,prestarea serviciilor de transport,servicii contabile,juridice,etcAcest certificate ofera

Page 21: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

21

intreprinzatorului de a se lansa in afacerea care doreste,adica daca vrea sa se ocupe cu coordonarea afacerii sis a fie in calitate de sofer al intreprinderii ,patenta ii ofera aceasta posibilitate.Patenta e eliberata in decurs de 3 zile,insotita de cerere,bulletin de identitate,2 fotografii ale persoanei ce solicita patenta.Ea este oferita Inspectoratul fiscal sau de primarie,in cazul absentei acestuia.

28. Determinarea denumirii afacerii

La etapa lansării în afaceri, o decizie importantă pe care o ia întreprinzătorul este alegerea denumirii afacerii, care reprezintă numele de frmă şi permite deose-birea unei afaceri de altele.

Alegerea denumirii reprezintă un proces migălos şi complicat, dar care are o semnifcaŃie aparte, deoarece denumirea poate juca un rol important în promovarea afacerii. Astfel, o denumire reuşită poate trezi interesul potenŃialului client, pe când una mai puŃin reuşită poate să-l lase indiferent, cu toate că afacerea respectivă oferă, eventual, produse sau servicii de o calitate mai înaltă.

În procesul determinării denumirii afacerii întreprinzătorul trebuie să Ńină cont atât de aspectele comerciale, cât şi de cele juridice, printre care: - afacerea nu poate să folosească o denumire care coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu denumirea altei afaceri care este deja înregistrată; - dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat frme ce coincid sau se aseamănă, dreptul de înregistrare sub această frmă îl are persoana care a depus prima cererea la organul înregistrării de stat; - pentru folosirea în denumirea frmei a numelui unei personalităŃi istorice sau a altei personalităŃi cunoscute, este necesară autorizaŃia Guvernului sau acordul rudelor personalităŃii în cauză; - în cazul utilizării în denumire a numelor proprii care nu coincid cu numele participanŃilor la constituirea organizaŃiei, este necesară aprobarea persoanei respective sau a moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui; - pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, denumirea va conŃine numele de familie al cel puŃin unui posesor al întreprinderii individuale sau al comanditarului; - denumirea trebuie să includă forma juridică de organizare în limba de stat; - denumirea de frmă sau o parte din aceasta poate f utilizată în calitate de semn sau de emblemă comercială, cu condiŃia înregistrării la AGEPI a acesteia conform Legii privind protecŃia mărcilor.

Este important ca numele să corespundă şi următoarelor cerinŃe: - să prezinte o idee unică şi originală; - să fe sugestivă şi să trezească la potenŃialii clienŃi asocieri pozitive re-feritoare la domeniul de activitate, avantajele oferite sau locul amplasării afacerii; - să fe concisă şi laconică; - să fe estetică şi să trezească emoŃii pozitive; - să fe uşor de pronunŃat, scris şi memorat. Nu se recomandă ca denumirea să conŃină abrevierea primelor litere care reprezintă numai consoane, ce sunt difcil de pronunŃat şi nu au o bună percepŃie auditivă. Consoanele se recomandă a f urmate de vocale;

- să nu aibă o conotaŃie negativă în altă limbă. Este binevenit ca întreprinzătorul să identifce 3-5 variante de denumiri, pentru a avea o rezervă

în cazul în care numele ales este deja înregistrat la Camera Înregistrării de Stat de o altă întreprindere.

29. Finisarea procedurii înfiin Ńării unei afacerii

Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin inregistrarea acesteia urmatoarelor organizatii de stat: Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei asigurarilor sociale, se efectueaza in termen de 10 zile de la data de inregistrare a intreprinderii.

• Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de platitor al primelor de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM

• Transformarea contului provizoriu in cont curent (la banca comerciala)

Page 22: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

22

• Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii. • Obtinerea autorizatiilor • Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate de contribuabil

de plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national • Inregistrarea la departamentul statistica.

30. Licen Ńierea activit ăŃii de antreprenoriat

ObŃinerea licenŃei. Conform legislaŃiei republicii Moldova, practicarea a circa 50 de genuri de activitate se realizează numai în baza licenŃei. De aceea, la etapa lansării în afacere, întreprinzătorul trebuie să studieze Legea privind reglementarea prin licenŃiere a activităŃii de întreprinzător, pentru a stabili dacă activitatea pe care doreşte s-o desfăşoare necesită sau nu obŃinerea licenŃei, şi să întreprindă acŃiunile necesare pentru obŃinerea acesteia.

LicenŃa pentru practicarea unui anumit gen de activitate reprezintă un act ad-ministrativ care atestă capacitatea şi dreptul titularului de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, cu respectarea obligatorie a condiŃiilor de licenŃiere.

Autoritatea publică centrală abilitată cu elaborarea, aplicarea şi monitorizarea politicii de stat în domeniul licenŃierii este Camera de LicenŃiere. Camera de LicenŃiere eliberează licenŃă pentru circa 39 de domenii de activitate, printre care: activitatea de audit; fabricarea, păstrarea şi comercializarea angro a berii; transportul auto de călători în folos public; proiectarea plantaŃiilor pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau comercializarea seminŃelor, materialului de înmulŃire şi săditor; construcŃiile de clădiri şi/sau construcŃiile inginereşti; acordarea asistenŃei medicale; activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenŃa veterinară; activitatea de turism etc. Pentru celelalte genuri de activitate, licenŃa se eliberează de instituŃiile specializate, de exemplu de către: - Banca NaŃională a Moldovei – activitatea instituŃiilor bancare şi a unităŃilor de schimb valutar; - Comisia NaŃională a PieŃei Financiare – activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor); activitatea birourilor istoriilor de credit, a asociaŃiilor de economii şi împrumut etc.; - AgenŃia NaŃională pentru reglementare în Energetică – importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefat la staŃiile de alimentare; producerea, transportul, distribuŃia şi furnizarea energiei electrice etc.; - AgenŃia NaŃională pentru reglementare în ComunicaŃii Electronice şi Tehnologia InformaŃiei – prestarea serviciilor de telefonie fxă şi/sau mobilă; transmisiuni de date; furnizarea serviciului de acces la Internet; servicii de programe audiovizuale; - Consiliul Coordonator al Audiovizualului – activitatea studiourilor TV (eter şi satelit), a posturilor de radio, a distribuitorilor de servicii de emisie prin cablu.

Termenul de valabilitate a licenŃei şi mărimea taxei pentru obŃinerea licenŃei sunt stipulate în Legea privind reglementarea prin licenŃiere a activităŃii de întreprinzător şi prin legile care reglementează activitatea licenŃiată respectivă.

Pentru obŃinerea licenŃei, conducătorul întreprinderii sau persoana împuternicită de acesta depune la autoritatea de licenŃiere declaraŃia de eliberare a licenŃei, la care anexează copia certifcatului de înregistrare de stat a întreprinderii şi alte documente suplimentare, în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea licenŃiată pentru care se solicită licenŃa.

În cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării declaraŃiei, autoritatea competentă adoptă o decizie privind eliberarea licenŃei sau respingerea declaraŃiei, comunicând solicitantului decizia adoptată. În cazul unui răspuns nefavorabil, întreprinzătorul poate depune o nouă declaraŃie după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea declaraŃiei precedente.

LicenŃa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare de la data prezentării docu-mentului ce confrmă achitarea taxei de eliberare a licenŃei.

31. Procurarea unei afaceri – avantajele şi dezavantajele

Cumpărarea unei afaceri existente reprezintă a doua modalitate de lansare în afaceri. Ca şi în cazul deschiderii unei afaceri de la zero, înainte de a lua decizia privind cumpărarea acesteia este necesară o analiză detaliată a avantajelor şi dezavantajelor pe care le va obŃine noul proprietar. Avantajele cump ărării unei afaceri :

Page 23: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

23

- Durata de lansare este relativ mai mică, deoarece o întreprindere existentă dispune de utilajele necesare, de personal califcat, de relaŃii stabilite cu furnizorii şi clienŃii. - obŃinerea unor venituri imediate, deoarece nu se începe de la zero. - ExistenŃa unei amplasări favorabile, care în cazul începerii afacerii de la zero ar f difcil de obŃinut. - Folosirea experienŃei şi a relaŃiilor vânzătorului, deoarece întreprinderea are un nume cunoscut pe piaŃă, are stabilite relaŃii cu furnizorii de materii prime şi materiale. - ExistenŃa personalului califcat, astfel nu va f nevoie de a recruta şi selecta personalul. - reducerea riscului, deoarece, în comparaŃie cu întreprinderile nou-create, aceasta are o piaŃă de desfacere şi experienŃă în domeniul respectiv. Dezavantajele cump ărării unei afaceri : - Posibilitatea procurării unei întreprinderi neproftabile. - ExistenŃa unui personal necalifcat, pentru a cărui instruire sunt necesare cheltuieli atât fnanciare, cât şi de timp. - NedorinŃa personalul califcat de a lucra pentru noul proprietar. - Moştenirea unei reputaŃii îndoielnice. Chiar dacă are loc schimbarea proprietarului, este nevoie de o perioadă de timp pentru a schimba opinia clienŃilor, furnizorilor etc. despre întreprindere. - ExistenŃa unor fonduri fxe necorespunzătoare, de exemplu echipamentul uzat moral şi fzic, spaŃii care necesită mari cheltuieli pentru reparaŃie şi întreŃinere. - Amplasamentul nefavorabil. - DifcultăŃi în efectuarea schimbărilor, ca urmare a costurilor ridicate pentru acestea şi/sau a rezistenŃei din partea personalului etc

32. Etapele procesului de procurare a unei afaceri existente

Dacă întreprinzătorul decide că achiziŃionarea unei afaceri este varianta optimă pentru el, acesta purcede la stabilirea criteriilor după care va f căutată afacerea dorită, de exemplu, domeniul de activitate, locul amplasării, mărimea, costul afacerii, termenul de răscumpărare etc. După stabilirea criteriilor începe nemijlocit procesul de căutare a unei afaceri care corespunde acestora şi care este scoasă la vânzare.

Ca surse de informaŃii pot servi întreprinzătorii care cunosc afacerile puse în vânzare, anunŃurile din presa periodi-că şi Internet, de la televiziune şi radio, precum şi companiile imobiliare care prestează servicii de comercializare a imobilului comercial.

Insuşi întreprinzătorul poate deveni o sursă de informaŃie, prin plasarea anunŃului publicitar despre procurarea unei afaceri. Este important de reŃinut că afacerile prospere rar au nevoie de publicitate, contrar celor cu probleme, care au o promovare largă.

Dacă oferta l-a interesat pe întreprinzător, acesta trebuie să afe motivul vânzării întreprinderii şi să efectueze diagnoza acesteia.

Cunoaşterea motivului real al vânzării îl va ajuta să facă o alegere corectă, împiedicându-l să investească bani şi timp într-o afacere nerentabilă, cu o reputaŃie îndoielnică sau cu multe probleme.

Motivele vânzării unei afaceri sunt diverse, atât de ordin personal, ca oboseala proprietarului, dorinŃa acestuia de a-şi schimba domeniul de activitate sau plecarea în altă localitate, cât şi legate nemijlocit de afacere, ca obŃinerea unor profturi reduse, difcultăŃi fnanciare, lipsa clienŃilor etc. Exemple de motive favorabile şi nefavorabile vânzării sunt prezentate în tabelul 3.2.

Page 24: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

24

Cunoaşterea motivelor reale care l-au determinat pe întreprinzător să-şi scoată la vânzare afacerea ajută la luarea unei decizii corecte. Totuşi este puŃin probabil ca, find întrebat direct privind motivul vinderii afacerii, întreprinzătorul să răspundă că „afacerea merge prost, concurenŃa în domeniu este foarte puternică, iar amplasamentul este nefavorabil”. Accesând site-urile Internet cu anunŃuri publicitare, se poate observa că majori- tatea vânzătorilor menŃionează aşa motive ca insufcienŃa mijloacelor de dezvoltare sau schimbarea domeniului de activitate a proprietarului. Pentru a determina motivul real sunt binevenite vizitele la întreprindere, discuŃiile cu angajaŃii, clienŃii, localnicii, concurenŃii, precum şi specialiştii din domeniu, astfel cumpărătorul având posibilitatea să stabilească ce prezintă de facto întreprinderea şi să-şi formeze o opinie proprie referitor la motivul vânzării.

Una dintre cele mai difcile etape ale procesului de cumpărare a întreprinderii este evaluarea complexă a acesteia. Deoarece nu întotdeauna întreprinzătorul dispune de cunoştinŃe sufciente pentru evaluarea afacerii, este recomandat ca acesta să apeleze la serviciile evaluatorilor, ale brokerilor imobiliari, ale contabililor-auditori şi ale juriştilor. Cu toate că serviciile acestora sunt costisitoare, constituind de la 2 până la 15 la sută din costul tranzacŃiei, cheltuielile suplimentare sunt îndreptăŃite deoarece, pot preveni erorile regretabile.

33. Metode de evaluare a costului afacerii

Specialiştii recomandă ca evaluarea afacerii să înceapă cu diagnosticarea afacerii din punct de vedere comercial, tehnologic, fnanciar, juridic, al resurselor umane şi al managementului, find urmată de determinarea valorii acesteia.

Diagnoza comercial ă include următoarele aspecte esenŃiale: - tendinŃele de dezvoltare a pieŃei – piaŃa este în creştere, descreştere sau staŃionează; - mărimea pieŃei şi cota pe piaŃă a afacerii ce se vinde; - clienŃii şi structura clientelei – cine sunt, care sunt veniturile şi preferinŃele lor, ce factori infuenŃează decizia lor de cumpărare; - furnizorii – numărul şi structura acestora, dependenŃa faŃă de anumiŃi furnizori; - concurenŃii – cine sunt, unde sunt amplasaŃi, care sunt punctele forte şi cele slabe ale concurenŃilor în comparaŃie cu întreprinderea evaluată; - amplasamentul – unde este amplasată întreprinderea, care sunt avantajele şi dezavantajele amplasării date; - produsul şi preŃul; - acŃiunile publicitare, bugetul promoŃional şi imaginea întreprinderii pe piaŃă.

Diagnoza tehnic ă se referă la analiza: - echipamentului existent, pentru a evalua starea de funcŃionare şi gradul de uzură, a determina peste cât timp va f necesară modernizarea sau înlocuirea acestuia şi care vor f cheltuielile suportate; - clădirilor (ofcii, secŃii de producŃie, depozite) şi terenurilor, a corespunderii situaŃiei reale cu documentaŃia tehnică; - tehnologiei aplicate şi a modului de organizare a procesului de producŃie; - calităŃii producŃiei şi a nivelului inovaŃiilor.

Page 25: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

25

Diagnoza resurselor umane şi a managementului: - numărul, structura şi califcarea personalului; - productivitatea muncii; - relaŃiile din colectiv; - competenŃa echipei manageriale; - mărimea salariilor; - loialitatea angajaŃilor faŃă de noii proprietari. Diagnoza fnanciar ă: - cheltuielile suportate de întreprindere şi veniturile obŃinute de aceasta; - situaŃia fuxurilor de numerar; - rentabilitatea; - lichiditatea fnanciară; - capacitatea de plată.

Evaluarea este un proces costisitor, de aceea se recomandă ca întreprinzătorul să se adreseze unei companii de audit care, analizând minuŃios rapoartele fnanciare, îl va ajuta să determine corect valoarea întreprinderii.

Valoarea întreprinderii este, de fapt, o anticipare a speranŃei de câştig din vânzarea ei imediată sau din cumpărarea ei pentru exploatarea viitoare.

În practica şi teoria economică nu există o metodă unic acceptată pentru evaluarea întreprinderii. Cel mai frecvent se utilizează următoarele metode de evaluare: - bazate pe comparaŃie; - patrimoniale; - a veniturilor viitoare; - mixte.

Metoda bazata pe comparatie – presupune că valoarea întreprinderii scoase la vânzare va fi aceaşi ca la afaceriel vândute anterior . Metoda respectivă poate fi aplicată în cazul în care sunt cunoscute preŃurile de vânzare la alte întreprinderi care au aceleaşi dimensiuni,activează în acelaşi domeniu, la care piaŃa de desfacre este aceaşi.

Metoda patrimoniala – presupune că valoarea întreprinderii este egală cu valoarea activului net contabil şi se calculează dintre valoarea a actvului întreprinderii şi valoarea contabilă a datoriilor. Metoda dată poate fi aplicată în cazul noilor întreprinderi cu creştere lentă cu profit mic şi stabil. Este o metodă uşor aplicabilă, majoritatea specialiştilot consideră că aceasta nu permite determinarea costului întreprinderii deoarece pe bilanŃ pot fi trecute active care real nu aduc venituri.

Metoda veniturilor viitoare – prezintă un interes pentru cumpărători. Permite întreprinzătorului să calculeze veniturile ce le va putea obŃine în viitor, timpul necesar pentru răscumpăraa cheltuielilor şi să aprecieze dacă investiŃia dată este avantajoasă sau reprezintă o pierdere de nerecuperat.

Metoda mixta – reprezintă o combinare a a mai multor metode. În procesul determinării valorii afacerii după metoda dată se ia în considerare atît activele mateiale ale întreprinderii cît şi cele nemateriale şi anume goodwilul. Prin goodwil se înŃelege excedentul valorii globale a unei întreprinderi la o anumită dată comparativ cu valoarea atribuită elementelor din activul bilanŃului la aceaşi dată.

34. Franchisingului - evolu Ńia, defini Ńia şi tendin Ńele dezvolt ării

O altă modalitate de lansare în afaceri este franchisingul. Prin franchising se înŃeleg relaŃiile contractuale dintre vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee) privind acordarea drepturilor de operare a afacerii şi obŃinerea asistenŃei din partea vânzătorului în schimbul unei plăŃi.

Conform AsociaŃiei InternaŃionale de Franchising (IFA), franchisingul poate f practicat în peste 70 de domenii de activitate, cele mai populare find: alimentaŃia (fast-food), comerŃul cu amănuntul, industria alimentară, business-servicii, saloane de frumuseŃe, servicii hoteliere, cluburi ftness, centre de instruire, agenŃii de turism etc.

PoziŃia de lider în dezvoltarea franchisingului o deŃin Statele Unite ale Americii, unde au apărut primele francize. Potrivit datelor IFA, în 2005 în SUA activau 909253 de franchisee, care au generat peste 880,9 miliarde de dolari în economie. În afacerile francizate sunt antrenate circa 11 milioane de persoane, ceea ce constituie aproximativ 8,1% din numărul total al locurilor de muncă din sectorul privat.

Page 26: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

26

În republica Moldova, apariŃia franchisingului a fost condiŃionată de adoptarea în 1997 a Legii cu privire la franchising. În prezent pe piaŃa moldovenească activează aşa francize ca: Mango, Celio, Mexx, olsen, Sele, McDonald`s, РОСТИК’С KFC, Fornetti, Buon Giorno, 1C etc. Cea mai mare extindere o au francizele din domeniul comerŃului, în special al confecŃiilor, precum şi companiile din domeniul serviciilor, cum ar f fast-food-urile. ApariŃia marilor centre comerciale, mai ales în mun. Chişinău, a devenit de asemenea un stimulent în dezvoltarea franchisingului. Dacă până nu demult întreprinderile moldoveneşti erau cele care cumpărau francize, în ultimii ani au apărut şi primii franchiseri locali. reuşind să-şi creeze un nume şi să ocupe poziŃia de lider pe piaŃa locală, astfel de companii ca Alina Electronic, Andi`s Pizza sau Neuron Grup au început să vândă francize altor afaceri.

35. Tipurile de franchising

În literatura de specialitate se disting mai multe clasifcări ale tipurilor de franchising, în funcŃie de:

- obiectul oferit în franchising; - proflul participanŃilor; - nivelul de intermediere. Astfel, în funcŃie de obiectul oferit în franchising, deosebim: Franchisingul numelui: franchiserul oferă franchiseeului dreptul de a se folosi de marca sa de

comerŃ. Franchisingul mărcii de comerŃ se aplică mai des în lanŃurile hoteliere (romada Inn; howard

Johnson), reŃeaua de restaurante (McDonald`s, Burger King, Pizza hut), frme de închiriere a automobilelor (Avishertz) etc.

Acest tip de franchising presupune existenŃa unei mărci cunoscute, care îi va garanta franchisee-ului succesul pe piaŃa de desfacere. În cazul dat franchisee-ul are dreptul de a folosi numele franchiserului, prelucrând sau modifcând produsul, cu condiŃia că va respecta strict procedurile de lucru şi de marketing ale acestuia.

Franchisingul comercial sau franchisingul distribu Ńiei produselor: franchiserul oferă franchisee-ului dreptul de a comercializa produsele sale pe un teritoriu limitat.

Acest sistem este larg răspândit în industria automobilelor, find utilizat de aşa companii ca Chrysler, Ford, General Motors; în industria produselor petroliere – Exxon, Shell, Texaco, a băuturilor răcoritoare – Pepsi-Cola şi Coca-Cola.

Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii : franchiserul oferă franchisee-ului un pachet complet al afacerii care este deja cunoscută pe piaŃă. Prima franchiză corporativă a fost lansată de compania McDonald’s. Compania oferă atât know-how-ul necesar, ce cuprinde totalitatea cunoştinŃelor nepatentate, care se bazează pe experienŃa şi probele efectuate de franchiser – instruirea completă a personalului, amenajarea restaurantului, ajutorul în angajarea personalului, oferirea con-sultanŃei permanente, cât şi standardele de calitate. Datorită aplicării franchisingului corporativ, McDonald’s este unul dintre liderii globali în sectorul fast-food-urilor cu mai mult de 31000 de restaurante locale, care deservesc în fecare zi peste 58 milioane de oameni din 118 Ńări.

În funcŃie de proflul participanŃilor, există mai multe tipuri de franchising. Tipul franchiser-producător şi franchisee-producător este des aplicat în industria băuturilor

răcoritoare şi alcoolice.relaŃia franchiser-producător şi franchisee-vânzător cu ridicata sau vânzător cu amănuntul este tipică industriei constructoare de automobile, echipamente agricole, produselor petroliere, vopselelor etc.

În cazul în care franchiserul este un vânzător cu ridicata, acesta oferă franchisee-ului (vânzător cu ridicata sau cu amănuntul) dreptul de a comercializa, uneori în exclusivitate, unele produse sub numele său pe un teritoriu limitat sau într-o anumită locaŃie. De exemplu, vânzarea produselor cosmetice sau a electrocasnicelor etc.

Franchiserul vânzător cu amănuntul sau întreprindere prestatoare de servicii autorizează pe franchisee să deschidă un nou magazin sau o nouă întreprindere prestatoare de servicii, care este înfinŃată şi condusă conform standardelor proprii. De exemplu, lanŃul de restaurante fast-food Wendy, McDonald`s sau afacerile de spălare şi întreŃinere a autoturismelor.

După nivelul de intermediere există franchisingul direct şi master franchising.

Page 27: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

27

Franchisingul direct presupune încheierea unui contract direct cu fecare franchisee locală, asigurându-se astfel o legătură strânsă între franchiser şi franchisee.

În cazul în care franchisee este situată, din punct de vedere geografc, departe de franchiser, aplicarea sistemului creează unele inconvenienŃe legate de lipsa susŃinerii la nivel local, necunoaşterea particularităŃilor naŃionale, a gusturilor şi preferinŃelor consumatorilor şi, ca urmare, poate condiŃiona adoptarea unor decizii greşite. Astfel, pentru a-şi dezvolta reŃeaua de francize peste hotare, franchiserii apelează la master franchising.

Master franchising constă în oferirea de către franchiser unei francize locale a dreptului de subfranchiser în regiunea dată. Astfel, subfranchiserul local încheie contracte de franchisee locale, având responsabilitatea verifcării respectării acestora.

Sistemul dat este avantajos atât pentru franchiser, cât şi pentru subfranchiserul local, deoarece primul, minimizându-şi riscurile, are posibilitatea să-şi extindă afacerea şi să obŃină venituri din realizarea francizei, iar subfranchiserul local benefciază de drepturi exclusive pentru dezvoltarea afacerii pe un teritoriu şi obŃine venit din taxele achitate de franchisee-urile locale.

Partenerii de franchising desfăşoară activitate sub orice formă de organizare juridică, în conformitate cu legislaŃia Ńării lor de reşedinŃă.

36. Evaluarea sistemului de franchising

Înainte de a lua decizia privind procurarea unei francize, este necesară o analiză a avantajelor şi dezavantajelor pe care le oferă forma dată de relaŃii contractuale, pentru evitarea situaŃiilor difcile care ar putea apărea în urma încheierii acestora.

La început întreprinzătorul decide dacă pentru el, ca entitate, este potrivită fran-ciza, dacă este gata să renunŃe la independenŃa sa în afacere, este dispus să respecte întocmai prevederile contactului, să împartă veniturile obŃinute cu proprietarul fran-cizei. În cazul în care răspunsurile la aceste întrebări sunt pozitive, urmează a doua etapă – determinarea domeniului în care doreşte să se lanseze şi evaluarea afacerii franchiserului. Evaluarea francizei este aseamănătoare cu evaluarea oricărei alte afaceri, la care se adaugă următoarele: - Durata de activate a franchiseru-lui pe piaŃă. o franciză bună are nevoie de timp pentru a „se coace”. Majoritatea franchiserilor de succes sunt afaceri care au testat iniŃial tehnologia de sine stătător, apoi, înlăturând neajunsurile, au propus altora această tehnologie, contra cost. După cum se observă şi din tabelul 3.5, din topul ce-lor 10 cei mai efcienŃi franchiseri, numai o companie a avut o experienŃă mai mică de 1 an de la începerea afacerii. În ce priveşte compania McDonald`s, primul restaurant a fost deschis în 1940 în orăşelul San Berdardio, California, însă numai în 1955 ray Kroc, procurând de la fraŃii McDonald`s dreptul de a vine franchize, începe să dezvolte reŃeaua de restaurante. - InvestiŃiile necesare pentru a începe afacerea în baza contractului de franchising.

Page 28: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

28

- Proftabilitatea reală a francizei şi perioada de timp în care afacerea va deveni proftabilă. - Proprietarul francizei, personalitatea acestuia. - Procesele juridice încheiate şi cele pe rol, cauzele acestora. - Contractele de franchising încheiate de franchiser. - Celelalte franchisee, succesele acestora, soarta celor care nu au reuşit. În cazul în care celelalte afaceri au probleme, există probabilitatea ca situaŃia să se repete şi noua franciză, de asemenea, să aibă probleme. - Tipurile de susŃinere oferite de franchiser. - CondiŃiile contractului de franchising. - Câştigurile personale ale întreprinzătorului în urma desfăşurării activităŃii în baza franchisingului.

La etapa evaluării este necesar să se Ńină cont de avantajele şi dezavantajele pe care le oferă franchisingul atât franchiserului, cât şi franchisee-ului.

Avantajele pentru franchiser: – Posibilitatea relativ rapidă de a-şi extinde propria afacere. Franchiserul cucereşte noi pieŃe fără mari investiŃii, resursele rămase la dispoziŃie find alocate pentru cercetare-dezvoltare, producere, promovare etc. Datorită sistemului de franchising, numai în decurs de 12 ani, compania maghiară Fornetti Frozen Bakers Products and Trading Ltd. s-a extins în peste 20 de Ńări, deschizând mai mult de 6500 de afaceri şi devenind una dintre cele mai mari francize din Europa Centrală şi de Est. – ObŃinerea veniturilor suplimentare din taxele de franchising. Indiferent de tipul de franchising, franchisee trebuie să plătească: • Taxa ini Ńială unic ă, ce reprezintă o sumă fxă achitată pentru dreptul de a practica afacerea sub marca franchiserului pe un anumit teritoriu, precum şi o recompensă a cheltuielilor efectuate de franchiser, inclusiv pentru instruirea personalului şi consultaŃii. Mărimea taxei iniŃiale variază de la un franchiser la altul şi poate f egală cu milioane de dolari. De regulă, franchisee achită taxa imediat după încheierea contractului. Pentru a atrage un număr mai mare de franchisee, unii franchiseri divizează taxa iniŃială în două sau mai multe tranşe. De exemplu, 50% la momentul încheierii contractului, 25% cu o săptămână înainte de lansarea cursurilor de instruire a personalului şi 25% după fnalizarea cursurilor. • Royalty este o taxă periodică pe drepturile de marcă, ce reprezintă recompensa pentru dreptul de a obŃine o franciză. Mărimea taxei date este stipulată în contract şi constituie de la 0 până la 15% de la un indice de activitate, de regulă de la cifra de afaceri înregistrată sau veniturile de la vânzări. – Reducerea cheltuielilor legate de distribuirea şi marketingul produselor, deoarece acestea sunt parŃial acoperite de către franchisee prin taxa pentru publicitate. • Taxa pentru publicitate se calculează în procente din cifra de afaceri înregistrată şi se foloseşte pentru marketingul şi promovarea afacerii. – Conducere mai efcientă şi mai proftabilă a afacerii, deoarece experienŃa a demonstrat că nici cel mai bun angajat nu va f la fel de interesat de succesul afacerii ca proprietarul acesteia.

Avantajele pentru franchisee: – Franchisee-ul are o şansă mai mare de succes, numărul falimentelor în cazul franchisingului este mai mic decât în cazul iniŃierii unei afaceri proprii, datorită sprijinului acordat de partenerul mai experimentat, micşorându-se astfel posibilitatea apariŃiei unor erori. De exemplu, în SUA, conform datelor AdministraŃiei Micilor Afaceri (SBA), pe parcursul primilor 5 ani de activitate aproximativ 65% dintre întreprinderile care activează independent se închid, pe când în cazul întreprinderilor de franchising numărul celor ce dispar constituie doar 14% în decursul aceleeaşi perioade. – AsistenŃă managerială şi de marketing. Franchiserul acordă sprijin la instrui- rea personalului, consultanŃă permanentă etc. – Produse şi servicii de calitate standard – franchisee-ul primeşte afacerea la „pachet”, unde este prezentat în detalii procesul tehnologic, receptura etc. Astfel, nu există cheltuieli de timp şi de bani pentru elaborarea produselor etc. – Cheltuieli reduse pentru promovarea produselor şi a serviciilor, deoarece franchiserul oferă un nume cunoscut deja, o marcă de prestigiu, iar franchisee-ul benefciază de rezultatele campaniilor de promovare la nivel naŃional desfăşurate de franchiser.

Dezavantajele pentru franchiser: – Acordarea unui sprijin tehnic şi, uneori, chiar fnanciar către franchisee pe toată perioada contractului de franchising.

Page 29: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

29

– DifcultăŃi în efectuarea controlului, deoarece franchisee este o întreprindere independentă din punct de vedere juridic, iar controlul este cu mult mai redus în comparaŃie cu al unei fliale. De asemenea, franchisee-urile sunt amplasate în diferite localităŃi, ca urmare controlul este mai difcil de realizat, iar costurile acestuia – sporite. – Afectarea prestigiului franchiserului, în cazul în care franchisee-ul falimentează sau se confruntă cu situaŃii difcile, acestea afectează negativ numele şi prestigiul franchiserului. – DifcultăŃi în păstrarea confdenŃialităŃii informaŃiei. Cu toate că în contract este prevăzută clauza privind nedivulgarea informaŃiei comerciale, despre tehnologia folosită, metodele de instruire etc., există cazuri când informaŃiile obŃinute de la franchiser sunt utilizate chiar în detrimentul acestuia.

Dezavantajele pentru franchisee: – Firma nu-i aparŃine niciodată cu adevărat. Cu toate că franchisee-ul este o întreprindere independentă, ea trebuie să respecte cu stricteŃe cerinŃele impuse de franchiser, antreprenorul neavând posibilitatea de a conduce frma aşa cum doreşte s-o facă. – Costul ridicat al francizei şi contribuŃia la proft. Franchisee-ul suportă cheltuielile pentru lansarea afacerii (procurarea sau închirierea spaŃiilor, amenajarea acestora, formarea stocului iniŃial etc.), investiŃia find de la 5000 euro, pentru o patiserie cu o suprafaŃă de 8-12 m2 până la peste 500000 euro, în cazul unui magazin sau restaurant.

Este necesar a menŃiona că unii franchiseri noi, pentru a se extinde rapid pe piaŃă, nu percep nicio taxă. De exemplu, Fornetti solicită doar o garanŃie returnabilă de 1000 de euro pentru cuptor. – Respectarea riguroasă a tuturor operaŃiilor standardizate. Franchisee-ul este obligat să activeze conform standardelor impuse de franchiser, care dispune de dreptul de a verifca regulat respectarea lor. – Linia limitată de produse – contractul prevede vânzarea unor produse sau prestarea unor servicii aprobate de franchiser. – Aria geografcă limitată. În cazul unui magazin cu amănuntul sau al unei afaceri prestatoare de servicii, în contractul de franchising este specifcată adresa la care va f localizată afacerea, iar în cazul unui distribuitor cu ridicata sau al unui producător – teritoriul pe care are dreptul să opereze. – Politica preŃurilor şi a reclamei este dictată de franchiser şi franchisee-ul nu poate efectua modifcări fără acceptul acestuia.

37. Contractul de franchising

RelaŃiile de franchising sunt reglementate în contractul de franchising, a cărui încheiere este obligatorie. Deseori acest contract este numit contract de concesiune. De cele mai dese ori contractele de franchising sunt încheiate pentru o perioadă de la 3 până la 15 ani, excepŃie constituind companiile Subway şi McDonald`s, care practică încheierea contractelor pentru o perioadă de 20 de ani. Conform legislaŃiei republicii Moldova, contractele de franchising sunt înregistrate la AgenŃia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), iar informaŃia privind înregistrarea acestora se publică în Buletinul ofcial de Proprietate Industrială (BoPI).

Datorită varietăŃii mari de tipuri de franchising, ca urmare a diversităŃii domeniilor de aplicare şi de drepturi acordate, nu există un contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei, elaborează propriile contracte-tip pe care le propun pentru semnare franchisee-urilor.

38. Dezvoltarea franchisingului în Republica Moldo va

In ceea ce priveste Republica Moldova, aparitia franchisngului a fost conditionata de adoptarea in 1997 a Legii cu privire la franchising. Numarul relativ redus de franchisee nu ne permite sa vorbim despre amploarea dezvoltarii acestuia, cu toate ca sunt zeci de afaceri care activeaza in baza contractului de franchising, printre care: magazinul de confectii pentru doamne “Mango”,restaurantul bucatariei franceze “La Boucherie” sau compania “1C Accouting Timbal”, distribuitorul unei din cele mai populare programe computerizate de evidenta contabila “1C”.

39. Alegerea amplasamentului unui magazine

Page 30: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

30

La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si demografica a zonei unde va fi amplasat acesta. De asemenea, la alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de a analiza asa factori ca: Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia, Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse, Intensitatea traficului pietonal,Apropierea concurentilor,Vecinatatea cu alte afaceri, Numarul locurilor de parcare,.Costul amplasarii, Conditiile contractului de inchiriere,Imaginea localului,Reglementarea si norme specifice,Accesibilitatea pentru clienti.

40. Alegerea amplasamentului afaceri din domeniul p restării serviciilor

Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor depinde de specificul activitatii. Pentru o afacere ce se ocupă cu reparaŃia şi deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joacă un rol decisiv, însă pentru o frizerie, un atelier de confecŃii, curăŃătorie chimică situŃia-i alta. Afacerile respective trebuie să fie localizate în apropierea clienŃilor. La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de sevicii este necesar de Ńinut cont de următorii factori : existenŃa transportului public; existenŃa unui număr suficient de locuri de parcare ; posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii; cît de uşor şi repede pot găsi clienŃii afacerea; mărimea cheltuielilor suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv.

41. Alegerea amplasamentului Întreprindere produc ătoare

În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va Ńine cont de faptul care din amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung , deoarece modificarea amplasamentului neceită mari cheltuieli. Astfel, în alegerea amplasamentului pentru o întreprindre producătoare se va Ńine cont de următorii criterii : disponibilitatea forŃei de muncă calificate; apropierea de sursele de materii prime; apropierea de pieŃele de desfacere pentru bunurile finite; accesul la căile de transport; costul şi calitatea utilităŃilor; prevederile legale referitoare la protecŃia mediului înconjurător. Ca şi în cazul întreprinderilor comerciale şi a celor prestatoare de servicii, este necesar de luat în considerare specificul activităŃii.

42. Evaluarea variantelor de amplasament

La evaluarea amplasamentului unei afaceri, întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate şi veniturile care le va obŃine în urma amplasării respective. Pentru evaluarea alternativelor legate de amplasament una din metodele recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanŃi pentru decizie sau analiza factorială. IniŃial se enumeră cei mai importanŃi factori legaŃi de decizia localizării : num. de consumatori, traficul de pietoni, suprafaŃa, num. locurilor de parcare, apropierea transportului public, costul amplasării. Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de la 0 până la 1 în funcŃie de importanŃa acestuia pentru decizia de localizare, cu condiŃia ca în sumă să se obŃină coeficientul 1. Urmează evaluarea fiecărei variante, prin notarea de la 1(foarte scăzut) pînă la 5(foarte înalt) puncte. ÎnmulŃind coeficientul cu numărul de puncte, obŃinem scorul pentru fiecare factor şi fiecare variantă, iar suma tuturor scorurilor va permite determinarea scorului total pentru fiecare alternativă de amplasament. Astfel, acea variantă de amplasament care are cel mai înalt scor total poate fi considerată cea mai promiŃătoare variantă.

43. Alternative de amplasarea - afacerea la domici liu

În afară de metodele tradiŃionale de amplasare, tot mai populare devin metodele alternative ca :amplasarea la domiciliu, amplasarea în cadrul incubatorului de afaceri, amplasarea virtuală în reŃeaua Internet. Afacerea amplasată la domiciliu este una micro, activitatea căreia poate fi realizată la distanŃă. Avantajele amplasării afacerii la domiciliu: reducerea cheltuielilor pentru chiria oficiului,cheltuielile legate de întreŃinere; practicarea unui regim de lucru flexibil. Dezavatajele :este dificil de delimitat obligaŃiunile de serviciu şi cele de familie; autoizolarea la domociliu cere o autodisciplină de la întreprinzător pentru a-l motiva spre realizarea obiectivelor propuse. Incubatorul de afaceri reprezintă o instituŃie specializată, care oferă spaŃii întreprinderilor mici nou-create pe un

Page 31: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

31

termen de la 1 an pînă la 3. Avantajele :preŃul pentru chirie este mai mic, există o dotare minimă pentru desfăşurarea activităŃii de birou, afacerile incubate beneficiază de asistenŃă şi suport profesional din partea administraŃiei şi a consultanŃilor incubatorului. Dezavantajele :amplasarea respectivă este temporară şi peste 2-3 ani întreprinderea incubată trebuie să părăsească oficiul. Afacerea virtuală îşi desfăşoară activitatea numai în sistemul on-line, fără a avea nevoie de un spaŃiu fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale, motoarele de căutare şi portalurile, siturile de tranzacŃii etc. În cazul afacerii virtuale este necesar de Ńinut cont de locul unde va fi plasată afacerea în spaŃiul Internet şi de ales domenul(adresa care identifică afacerea în reŃeaua Internet). Afacerile din Republica Moldova, de regulă, practică domenul ,,md’’, care poate fi obŃinut înregistrându-se la IS ,,Molddata’’.

44. Incubatorul de afaceri – alternativ ă de amplasare a unei afaceri 45. Afacerea virtual ă - alternativ ă de amplasare a unei afaceri 46. Cheltuielile de ini Ńierea a afacerii mici

Cheltuielile legate de iniŃiere: înregistrarea afacerii; confecŃionarea ştampilei; deschiderea contului bancar; licenŃierea activităŃii; obŃinerea autorizaŃiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a echipamentului; cheltuieli legate de promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat fondul de salarizare pe următoarele 3-6 luni); cheltuieli neprevăzute.

47. Sursele de finan Ńarea a unei afaceri

Structura surselor de finanŃare este constituită din sursele interne(proprii) şi cele externe(împrumutate). Mijloace interne:economiile personale, profitul, amortizarea etc. Mijloace externe: creditele bancare, investiŃiile, donaŃiile, leasingul, investitorii, factoringul etc.

Economiile personale sau capitalul propriu prezintă principalul mijloc de finanŃare pentru întreprinzători, în deosebi la etapa lansării în afaceri. Avantajul de bază al finanŃării date este lipsa obligaŃiei de rambursare a împrumutului. Partenerii de afaceri finanŃează o întreprindere mică prin livrarea în avans a echipamentului, materiei prime şi materialelor cu condiŃia achitării ulterioare a preŃului acestora. Acest mod de finanŃare este denumit şi credit comercial. InstituŃiile financiare nebancare ca ,,ProCredit’’, ,,CorporaŃia de FinanŃare Rurală’’ şi ,,Microinvest’’, oferă acelaşi set de produse creditare ca şi băncile comerciale, însă procedura de obŃinere a creditului este mai simplă şi se cheltuie mai puŃin timp. Termenul de eliberare a creditului este de la 1 până la 7 zile. În unele cazuri creditul poate fi obŃinut şi fără prezentarea garanŃiei, astfel ca urmare a nivelului ridicat de risc rata dobînzii este mare.

Împrumuturile de la AsociaŃiile de Economii şi Împrumut ale CetăŃenilor reprezintă o altă sursă de finanŃare care acordă împrumuturi pe o perioadă de 2-36 de luni cu o rată a dobînzii de 12,5-15%. Dezavantajul finanŃării prin AEÎC constă în faptul că sumele sunt relativ mici şi împrumutul poate fi obŃinut numai dacă în localitatea respectivă există AEÎC şi solicitantul împrumutului este membru al AEÎC.

Programele internaŃionale de asistenŃă ca RISP acordă împrumuturi investiŃionale cu subvenŃie investiŃională pe termen lung, pînă la 15 ani, întreprinzătorilor din mediul rural. În cazul dat se cere existenŃa obligatorie a gajului – 130% din suma împrumutului, precum şi o contribuŃie proprie a întreprinzătorului-cel puŃin 10-20% din valoarea investiŃiei.

DonaŃiile oferă în bază de concurs de proiecte granturi pentru dezvoltarea micilor afaceri. Avantajul –granturile sunt nerambursabile astfel întreprinzătorul obŃine posibilitatea de a începe o activitate.

48. Creditul bancar - procedura de ob Ńinere şi determinarea costului acestuia

Creditele bancare reprezintă o sursă de finanŃare externă, utilizată pentru completarea capitalului necesar lansării şi dezvoltării cu succes a afacerii. Procedura de obŃinere a creditului începe cu interviul iniŃial al întreprinzătorului cu reprezentantul secŃiei de creditare. Dacă ideea prezintă interes şi afacerea satisface cerinŃele băncii, atunci întreprinzătorul pregăteşte dosarul de creditare ce include: cererea de creditare, planul de afaceri, raportul financiar pe ultimii 2-3 ani,

Page 32: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

32

documente care confirmă asigurarea angajamentelor de rambursare a creditului. După aceasta se evaluează dosarul, iar inspectorul creditor vizitează afacerea pentru a aprecia pe ,,teren’’ situaŃie reală. Urmează şedinŃa comisiei de creditare, unde cererea creditului se analizează după 5 criterii: caracterul, solvabilitatea clientului, asigurarea creditului, contribuŃia clientului, condiŃii generale . Dacă solicitantul corespunde cerinŃelor băncii, iar condiŃiile înaintate de bancă satisfac solicitantul, atunci se încheie Contractul de creditare, care prevede: mărimea creditului, termenul de creditare, scopul folosirii, dobânda bancară, periodicitatea rambursării, perioada de garanŃie şi alte clauze.

În contractul de creditare se prevăd drepturile şi obligaŃiile părŃilor, sunt menŃionate urmările în cazurile de nerespectare a contractului de către debitor, de exemplu, folosirea creditului în alte scopuri, întîrzierele cu achitarea plăŃii pentru folosirea creditului sau a sumei creditului şi mărimea amenzii pentru fiecare caz în parte. Contractul de creditare se încheie în scris şi poartă un caracter individual. Înainte de a-l semna, este necesar şi să fie negociate de către întreprinzător condiŃiile acestuia, deoarece este posibilă obŃinerea unui credit cu o dobîndă mai mică sau pe o perioadă mai mare. Pentru luarea deciziei de finanŃare a băncii are importanŃă şi asigurarea creditului, adică posibilitatea de a oferi gaj . Obiect al gajului poate fi orice bun sau drept patrimonial, inclusiv obiecte, hârtii de valoare etc., mărimea căruia este de cca 130-200% din valoarea creditului. Banca preferă să finanŃeze acele afaceri în care clientul acoperă între15-40% din costul total al proiectului, astfel se consideră că clientul îşi asumă o parte din riscul legat de investiŃia respectivă. Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanŃare, în special pentru firmele mici şi mijlocii. Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al firmelor cu o importantă istorie creditară. Avantajele creditului bancar sunt următoarele: - obŃinerea de fonduri suplimentare; - stabilirea unor relaŃii de încredere cu instituŃiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii furnizate de bănci; - lansarea de semnale pozitive pentru alŃi potenŃiali investitori, care să ofere susŃinere financiară; - în cazul anumitor forme de credit, existenŃa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate, termenii de creditare, dobânzile şi termenele de rambursare; - necesitatea de a convinge banca de potenŃialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea, să obŃină o imagine clară a situaŃiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte, a oportunităŃilor şi ameninŃărilor ce caracterizează situaŃia firmei, să reevalueze ideea proiectului, strategiile de implementare etc. Printre dezavantajele creditului bancar se numără: - atitudinea sceptică şi reŃinută a băncilor în ceea ce priveşte finanŃarea noilor firme, banca având nevoie de siguranŃa că va primi înapoi banii acordaŃi drept credit, în timp ce firmele nou-înfiinŃate nu oferă această garanŃie din diferite motive (nu au istoric, nu au experienŃă, nu sunt stabile); - riscul de a pierde garanŃiile depuse pentru obŃinerea creditului sau chiar riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului; - implicarea unui factor extern în managementul firmei, apariŃia unor restricŃii; - expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii; - riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă.

În cazul deciziei antreprenorului de a contracta un credit, el trebuie să cunoască principalele tipuri de credite, caracterizate în continuare conform clasificărilor curente: • după statutul institu Ńional al debitorului , există credite (împrumuturi) acordate: - pesoanelor fizice – atât pentru consum, cât şi pentru desfăşurarea activităŃilor economice legale; - persoanelor juridice – pentru desfăşurarea activităŃii economice legale; • conform duratei (termenului) de acordare , există credite: - pe termen scurt – mai puŃin sau egal cu 1 an; - pe termen mediu – mai mult de 1 an şi mai puŃin sau egal cu 5 ani; - pe termen lung – mai mult de 5 ani; • conform destina Ńiei creditului (indicate în contractul de împrumut), există: - credite investiŃionale – pentru procurarea echipamentului, imobilelor etc. Necesare pentru desfăşurarea activităŃilor curente ale întreprinderii;

Page 33: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

33

- credite ipotecare – pentru procurarea de imobile (apartamente, case de locuit), terenuri; pentru renovarea imobilelor aflate în proprietatea aplicantului; - credite de consum – pentru procurarea bunurilor sau serviciilor în folosinŃa personală şi de familie: a tehnicii de uz casnic, a automobilelor personale, amobilierului, pentru studii etc.; • în func Ńie de valuta în care sunt acordate , există credite: - în lei moldoveneşti; - în valută străină – destinate în exclusivitate pentru executarea operaŃiilor de import; • în func Ńie de modul de acordare, creditele pot fi: - în numerar – suma în lei este eliberată debitorului prin casa creditorului; - fără numerar – suma în lei sau în valută este transferată în contul curent al debitorului sau al partenerului (partenerilor) lui. Accesarea unui credit (împrumut) presupune şi costuri aferente, reprezentate de: - dobânda aferentă creditului (împrumutului); - comisioanele aferente activităŃii de creditare (împrumutului); - penalităŃile aferente activităŃii de creditare (împrumutului). Dobânda este unul dintre elementele de bază în procesarea creditelor (împrumuturilor). Din punctul de vedere al debitorului, ea reprezintă plata pentru suma împrumutată, iar din punctul de vedere al creditorului (împrumutătorului), ea este recompensa pentru renunŃarea la lichiditate pentru o anumită perioadă de timp şi presupune acoperirea riscurilor legate de proiectul creditat. Marimea dobânzii totale depinde de următorii 3 factori: - mărimea creditului acordat; - durata creditului; - rata dobânzii. Suma dobânzii este calculată zilnic sau lunar în conformitate cu sistemul de calcul intern al creditorului, care include următoarele elemente: - suma creditului utilizat de debitor (împrumutător) într-un interval concret de timp; - rata creditului (în %), stabilită de părŃi; - durata (în zile) a acestui interval de timp. Rata dobânzii este preŃul plătit pentru a dispune timp de 1 an de 100 de unităti monetare. Ea reprezintă raportul procentual (%) dintre mărimea absolută a dobânzii anuale plătite şi mărimea absolută a creditului acordat. Pentru a calcula suma dobânzii sunt necesare următoarele date: - suma (soldul) creditului, utilizat de debitor în intervalul respectiv de timp; - rata (%) anuală a dobânzii, conform contractului de credit; - intervalul de timp (în zile) pe parcursul căruia suma creditului nu s-a modificat. Suma dobânzii (lei) = Soldul creditului (lei) x Numărul de zile/360 x Rata dobânzii (%)/100(%) Fiecare creditor (împrumutător) stabileşte diferite limite ale ratelor dobânzii pentru diferite tipuri de credite (împrumuturi) acordate, în funcŃie de diverşi factori, cum ar fi: - raportul stabilit pe piaŃă între cererea şi oferta de capital; - intensitatea proceselor inflaŃioniste; - moneda în care este acordat creditul; - destinaŃia creditului; - riscurile aferente proiectului creditat; - persoana debitorului etc. De regulă, informaŃia privind rata dobânzii la contractul concret de credit (împrumut) este o informaŃie confidenŃială, stabilită de părŃile contractante în procesul negocierii condiŃiilor de creditare. Rata dobânzii negociată de părŃile contractante poate fi: - fixă – stabilită iniŃial de comun acord între părŃi, inclusă în contractul de credit (împrumut) şi neschimbată pe parcursul întregii perioade de valabilitate a creditului (împrumutului); - flotantă (variabilă) – stabilită iniŃial de comun acord între părŃi, inclusă în contractul de credit (împrumut), dar pe parcursul perioadei de valabilitate a creditului (împrumutului) modificată de către creditor (împrumutat) la discreŃia sa ori de câte ori el găseşte necesară o astfel de modificare. De regulă, contractul de creditare (împrumut) prevede posibilitatea debitorului de a renunŃa la noua rată a dobânzii, însă în acest caz el va fi obligat să restituie întreaga sumă a creditului pe parcursul unui număr de zile indicat în clauza contractuală respectivă;

Page 34: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

34

- anuală, lunară, săptămânală sau zilnică – stabilită ca raport procentual al dobânzii aferente faŃă de suma creditului (împrumutului) utilizată de debitor (împrumutător) în prioada unui an (lună, săptămână, zi); - unică – dobânda este calculată pentru suma creditului (împrumutului) contractat pentru întreg termenul de utilizare cu o rată (în %) determinată şi aplicată indiferent de graficul de rambursare a creditului. la creditele acordate. În sistemul bancar se practică: - dobânda simplă – folosită pentru perioadele de acordare a creditului (împrumutului) mai mici de un an; - dobânda compusă – folosită pentru perioadele de acordare a creditului (împrumutului) mai mari de un an; în acest caz dobânda se capitalizează (se plateşte dobândă la dobândă). Durata utilizării creditului (împrumutului) este calculată în număr de zile şi reprezintă intervalul de timp (termenul) în care debitorul (împrumutatul) a utilizat creditul şi pentru care el este obligat să achite dobânda. NoŃiunea de termen este explicit tratată în articolele 259-283 din Titlul IV al Codului civil al Republicii Moldova. De exemplu, modalitatea de calculare a termenului de utilizare a creditului este reglementată în art. 263 din Codul civil: „Dacă termenele de un an şi de o lună se calculează fără a se Ńine cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are 30 de zile şi anul – 365 de zile”. Termenul (durata) utilizării creditului este un parametru de bază la etapa stabilirii schemei de rambursare şi cere o abordare atentă din partea părŃilor contractante, în special din partea debitorului, în procesul de negociere a condiŃiilor contractuale. Periodicitatea achitării dobânzii se stabileşte de către părŃile contractante de comun acord în perioada de negociere a condiŃiilor de creditare şi se stipulează în contractul de credit (împrumut). Rambursarea se poate efectua: - lunar; - trimesrial; - la date fixe stabilite în contractul de împrumut; - la data finală a contractului; - conform altor scheme de rambursare. Comisioanele aferente activităŃii de creditare sunt prevăzute în Codul civil, art.1238: „În afară de dobândă, părŃile pot conveni asupra unui comision pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea creditului.” Comisioanele: • se stabilesc în procente (%) de la valoarea operaŃiilor efectuate sau în sume fixe pentru anumite servicii aferente activităŃii de creditare; • se achită în baza unui acord (inclusiv contractul de credit) semnat de părŃi sau în baza unui document de plată; Calculul sumei comisioanelor, în cazurile în care ele nu sunt exprimate în sume fixe, ci în cotă procentuală din suma creditului, se bazează pe: - suma pentru care se achită comisionul; - cota procentuală (%) aplicată: Suma comisionului (lei) = Suma creditului (lei) x Cota procentuală a comisionului (%)/100(%) PenalităŃile aferente procesării creditului sunt stipulate în clauzele respective ale contractelor de credit (împrumut) şi garanŃie, stabilite de comun acord între părŃi, şi au scopul de a preveni derularea neconformă a creditului în ce priveşte: - nerambursarea integrală sau parŃială a creditului (împrumutului) în termenele stabilite prin contract; - neachitarea dobânzii în termenele stabilite de contract; - utilizarea creditului în alte scopuri decât cele indicate în contract; - deŃinerea gajului în condiŃii neconforme etc. Penalitatea se calculează în procente faŃă de suma creditului. La calculul penalităŃii pentru nerambursarea creditului sau pentru neachitarea dobânzii se iau în considerare: - cota (%) penalităŃii pentru fiecare zi de întârziere a plăŃii respective, prevăzută în contract; - suma creditului sau dobânzii neachitate în termenele stabilite în contract; - numărul de zile de întârziere a plăŃii: Suma dobânzii (lei) = Soldul creditului (lei) x Numărul de zile/360 x Rata dobânzii (%)/100(%)

Page 35: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

35

49. Leasingul – defini Ńie şi esen Ńa. Evaluarea leasingului

Leasingul reprezintă o formă de arendă pe termen lung, caracterizată prin transmiterea în folosinŃă a echipamentului, instalaŃiilor, mijloacelor de transport etc. în schimbul plăŃii chiriei. El se bazează pe 3 principii de bază: termenul de scadenŃă, rambursabilitatea şi plata. Procesul de leasing include următoarele etape: 1)beneficiarul (locatarul) solicită firma de leasing(locatorul) pentru obŃinerea în leasing a echipamentului;

2)firma de leasing încheie 2 contracte, unul cu privire la vînzare-cumpărare cu proprietarul sau producătorul echipamentului şi altul cu privire la leasing cu beneficiarul; 3)firma de leasing achită întreprinderii producătoare preŃul echipamentului; 4)are loc livrarea echipamentului locatarului; 5)locatarul achită firmei de leasing plata pentru folosirea echipamentului şi comisioanele. Cele mai întâlnite tipuri de leasing sunt leasingul financiar şi operaŃional. Înainte de a apela la leasing întreprinzătorul trebuie să evalueze avantajele şi dezavantajele lui. Avantajele leasingului: permite să obŃină mijloace necesare de producŃie şi să înceapă exploatarea acestora în lipsa unor resurse financiare suficiente; plata pentru chirie se include în costul producŃiei ce micşorează suma venitului impozabil al beneficiarului; peste 2-3 ani are posibilitatea să procure echipamentul la valoarea lui reziduală; plata pentru chirie se efectuează conform unui grafic stabilit în contract, astfel beneficiarul are posibilitatea să coordoneze cheltuielile şi veniturile sale; plata pentru chirie se efectuează după instalarea echipamentului, astfel beneficiatul are posibilitatea de a efectua plăŃile din mijloacele obŃinute de la realizarea producŃiei fabricate pe echipamentul dat. Dezavantajele: locatarul nu este proprietarul mijloacelor fixe, nu le poate pune ca gaj; suportă riscul uzurii morale a echipamentului şi ,ca urmare, plata pentru chirie poate fi mai mare decât cheltuielile suportate pentru procurarea echipamentului sau plata creditului.

50. Factoringul. Avantajele şi limitele.

Factoringul semnifică o înŃelegere privind procurarea de către bancă sau de firma factor de la client, denumit aderent, a creanŃelor(facturilor) sale comerciale înainte de scadenŃă. Procesul de factoring este următorul: întreprinderea vinde cerinŃele sale firmei factor, care în decurs de 2-3 zile achită 70-90% din valoarea totală a facturilor în avans. Firma factor înştiinŃează clientul(debitorul) că datoriile lui au trecut de la furnizor la ea şi toate problemele vor fi soluŃionate prin intermediul ei. Restul sumei, 10-30%, este achitat de către firma factor nu mai tîrziu de 2-3 zile după ce a încasat de la debitor suma prevăzută în factură. Pentru serviciile sale legate de achitarea sumei de bani, la prima cerinŃă firma factor ia un comision, care variază între 0,5-2,5% de la valoarea contractului, în care se includ plata pentru risc şi cheltuielile pentru administrarea şi gestiunea facturilor. Avantajele fatoringului: întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la momentul necesar; se reduce riscul insolvabilităŃii, deoarece firma factor îi asigură încasarea contravalorii facturilor. Dezavantajele: costul ridicat, deoarece aderentul trebuie să achite atât comisionul cât şi o dobândă pentru plăŃile făcute anticipat către aderent; aderentul poate pierde o parte din clienŃi, deoarece firma factor este foarte exigentă cu debitorii, acceptând numai pe acei care sunt în stare să respecte la timp scadenŃele.

51. Particularit ăŃile activit ăŃii întreprinz ătorul în cadrul afacerii mici

Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaŃiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe o cale relativ mai adecvată, rară să provoace inflaŃie. Crearea întreprinderilor mici condiŃionează for-marea noilor locuri de muncă, ce asigură cu venituri deŃinătorii acestora, aduce implicit şi venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalŃi membri ai societăŃii. O contribuŃie esenŃială aduc micile afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor, creşterea calităŃii lor şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi financiare reduse, micile afaceri n-au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantităŃi mari, de aceea pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe piaŃă sau creează noi pieŃe de tip nişă, propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi exigenŃelor diferitelor grupuri de consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o tendinŃă de refuz de la producŃia în masă şi serie mare în favoarea seriei mici sau a producŃiei la comandă. In ceea ce priveşte îmbunătăŃirea

Page 36: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

36

calităŃii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun era condiŃionată, în mare măsură, de preŃ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităŃii, de aceea pentru a reuşi pe piaŃa com-peuŃională micile afaceri îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra îmbunătăŃirii calităŃii. Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaŃional. Deşi pare dificil pentru o mică afacere să influenŃeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări ele realizează inovaŃii spectaculoase. Afacerile mici îşi concentrează tot potenŃialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două inovaŃii. Aceasta face ca procesul inovaŃional într-o afacere mică să fie mai productiv în comparaŃie cu cel de la întreprinderea mare. Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se caracterizează prin stimularea iniŃiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluŃii cât mai ieftine şi eficiente de muncă, valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane fiecare lucrător elaborează de două ori mai multe inovaŃii decât în întreprinderea mare. O contribuŃie importanta au adus micile afaceri în perfecŃionarea tehnologiei deja existente prin introducerea unor modificări şi modernizări ale procesului de producŃie şi prin oferirea unor produse analogice mai calitative. Creşterea numărului micilor afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerŃ extern, lărgirea asortimentului produselor oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul economiilor naŃionale micile afaceri exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilităŃi de a stabili relaŃii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investitii, ce nu-i mai puŃin important, să ofere noi locuri de muncă. SoluŃionarea problemelor legate de utilizarea forŃei de muncă este una din cele mai esenŃiale contribuŃii aduse de întreprinderile mici în economie. Direct sau indirect ele asigura mijloace de existenŃă pentru peste 100 mln. de americani şi 75 mln. de europeni.

52. Con Ńinutul func Ńiilor manageriale în cadrul afacerii micii

Continitul functiei de organizare si control in cad rul afacerii mici In ceea ce priveşte elaborarea nemijlocită a planului de afaceri la întreprinderea mică aceasta,

de obicei, apelează la centrele de business şi la alte instituŃii specializate în întocmirea lor. Insă în majoritatea întreprinderilor mici se neglijează şi planificarea financiară, care poate fi efectuată nemijlocit de conducerea întreprinderii. Determinând nivelul veniturilor şi cheltuielilor; situaŃia fluxului si numerar, bugetul provizoriu etc, managerul ar dispune de un important instrument de control. Abaterile de la cifrele planificate pot servi drept "primul semn al ieşirii de sub control şi al neconformi taŃii structurii şi practicilor manageriale cu sarcinile propuse." în cazul dat, managerul are posibilitatea de a acŃiona, introducând unele schimbări în corespundere cu situaŃia existentă.

Referitor la funcŃia de organizare, pentru afacerile mici este caracteristic un număr redus de niveluri ierarhice şi o structură simplă, ceea ce permite micşorarea distanŃei dintre manager şi subalterni, transmiterea rapidă a deciziilor şi informaŃiei, precum şi executarea de către manager a controlului total al întreprinderii

Structura organizatorică a unei întreprinderi mici poate fi de 2 tipuri: simplă antrepre-norial şi antreprenorial prefuncŃională în primul caz: - managerul-patron conduce singur întreprinderea; - Ia decizii directe privind producŃia, personalul, evidenŃa contabila, marketingul etc; - coordonează nemijlocit cu activitatea tuturor angajaŃilor; - nu există o specializare strictă a angajaŃilor.

Structura antreprenoriala- se caracterizează prin existenŃa unor compartimente specializate, care sunt coordonate de manager, care, la rândul său, se află în subordinea managerului întreprinderii.

Pentru întreprinderile mici este preferabilă structura organică, ale cărei trăsături de bază sunt: - flexibilitatea şi marea capacitate de adaptare la condiŃiile mediului; - modificarea sarcinilor individuale în funcŃie de condiŃiile existente şi sarcinile trasate; - specializarea personalului deŃine un rol redus, accentul punându-se pe diversificarea activităŃii fiecărui angajat; - formalizarea este respinsă, neexistând descrieri de post, regulamente, organisme care ar delimita exact locul şi postul fiecărui individ.

Page 37: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

37

După cum nu există o planificate a afacerii, la fel nu există şi controlul asupra ei, deoarece nu se poate de comparat rezultatele obŃinute şi de stabilit care este eficienŃa procesului de conducere.

Controlul insuficient, îndeosebi în sectorul financiar, poate deveni pentru multe întreprinderi mici una din cauzele falimentului. De aceea controlul managerial se recomandă să fie executat prin evaluarea bugetelor, analiza indicatorilor economico-financiari, a nivelului de rentabilitate şi a situaŃiei fluxului în numerar etc

Indiferent de faptul ce este supus controlului - indicatorii financiari, calitatea producŃiei sau a personalului, întreprinzătorul trebuie să Ńină cont de faptul că controlul se înfăptuieşte în scopul realizării obiectivelor afacerii, iar pentru aceasta este important ca el să fie eficient, organizat la timp, flexibil şi necostisitor.

53. Afacerea virtual ă - afacerea sec. XXI 54. Analiza SWOT. Formularea scopul şi obiectivelor afacerii 55. Erorile cele mai frecvente în gestiunea unei af aceri mici

-Deosebirile sensibile de optici, temperament intre cadrele care evalueaza, unii fiind foarte critici,altii dinpotriva, astfel aceleasi evaluari reflecta calitati, aptitudini, eforturi.

-Evaluatorii simpatizeaza in masura diferita persoanele supuse evaluarii. -Supraprecierea evenimentelor survenite in ultimna perioada, cea ce modifica realizmul

evaluatorilor si incurajeaza oportunizmul salariatilor evaluati. -Tendintele pacifiste ale evaluatorilor pentru a evita discutiile contradictorii,ceea ce se manifesta

printro inbunatatire generala,artificiala a rezultatelor evaluarii. -Incompetenta evaluatorilor,care nu cunoaste bine metodele de avaluare si nu are aptitudinile

necesare acestui proces deosebit de complex.

56. Motivele încet ării activit ăŃii antreprenoriale

Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniŃial ideea de afaceri părea unică şi originală, însă lansându-se pe piaŃă cu ea, întreprinzătorul „descoperă" că există alte afaceri, care oferă acelaşi produs sau serviciu, piaŃa este satisfăcută sau cererea este mult mai mica decât s-a prognozat.

Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur. Ocupându-se de lucrurile mărunte, care pot fi realizate de alte persoane, el se epuizează şi-i rămâne puŃin timp pentru lucrurile importante legate de gestiunea şi dezvoltarea afacerii.

Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza lipsei unui plan adecvat, a unei viziuni clare despre afacere intreprinzătorul nu va avea şanse de succes.

InsuficienŃa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii. Previziunea incorectă a cheltuielilor duce ta aceea că afacerea la un moment dat nu mai dispune de resurse financiare pentru a-şi acoperi cheltuielile. Un întreprinzător priceput trebuie să Ńină cont de cheltuielile şi costurile pentru o perioada îndelungata de timp.

Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat unde trebuie. Când întreprinzătorul este în căutarea unei locaŃii, este important să Ńină cont de traficului pietonal şi rutier, de facilitatea de a găsi afacerea, infrastructura, aproprierea altor afaceri etc Cu toate că nu există un amplasament ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea scopurilor, luând în considerare costurile amplasării şi veniturile posibile.

Subestimarea competiŃiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaŃă, deoarece există concurenŃi, care vor răspunde provocării, propunând produse mai performante.

Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaŃia că produsele bune singure se vând, realitatea confirmă contrariul. Pentru ca acestea sa ajungă la consumator, el trebuie să fie informat şi motivat să cumpere şi, ce-i mai important, să rămână.

Page 38: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

38

Lipsa de numerar. Afacerea poate fi profitabilă, însă insuficienŃa de numerar, ca urmare a încasărilor întârziate, creează probleme serioase. Astfel, fatreprinzătorul nu dispune de bani suficienŃi pentru a achita salariile angajaŃilor, a acoperi plăŃile pentru servicii etc Dezechilibrul între încasări şi plăŃi nu permite a desfăşura normal activitatea şi poate duce la închederea acesteia.

Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare măsură, de angajaŃi, deoarece ei realizează ideea de afaceri. Dacă angajaŃii sunt incompetenŃi, se eschivează de la muncă, nu sunt politicoşi cu clienŃii, este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua. ClienŃii vin acolo unde sunt aşteptaŃi, respectaŃi şi li se oferă o deservire şi produse de calitate.

Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista problema, iar întârzierea poate să coste mult, ca urmare a imposibilităŃii înlăturării ei.

57. Con Ńinutul func Ńiei de motivare în cadrul unei afaceri mici

Pentru reuşita unei întreprinderi mici un rol important îl joacă capacităŃile profesionale ale subordonaŃilor şi creativitatea lor. Pentru implicarea angajaŃilor şi dirijarea comportamentelor lor spre realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, este necesară îndeplinirea corespunzătoare a funcŃiei de motivare de către manager, prin utilizarea unor tehnici şi mijloace de stimulare moovanonală, practicarea unui stil de conducere corespunzător situaŃiei. Ca urmare a numărului redus de angajaŃi, managerul unei întreprinderi mici cunoaşte efectiv fiecare subordonat. Aceasta-i permite si evalueze adecvat contribuŃia şi eforturile fiecăruia in obŃinerea rezultatului final.

Unul dintre cei mai reprezentativi factori motivatinali ai personalului într-o întreprindere mică, cu toate că resursele financiare sunt limitate, rămâne stimularea materială, care poate să se prezinte sub formă de salarii, premii, ajutoare materiale sau de alte beneficii materiale.

Dacă este utilizată forma dată de motivare, e important ca managerul să-i facă pe salariaŃi să înŃeleagă că este imposibilă o creştere a salariilor fără o creştere a profiturilor. In caz contrar, întreprinderea este condamnată la faliment, iar angajaŃii ei pot deveni someri.

Un factor de motivaŃie şi satisfacŃie pentru angajaŃi pot deveni însăşi desfăşurarea activităŃii in cadrul întreprinderii date, posibilitatea de autorealizare, precum şi atmosfera din cadrul ei, deoarece anume întreprinderea este locul unde angajaŃii petrec cea mai mare parte din timp. Reuşita afacerii depinde, în mare măsură, de climatul şi relaŃiile interpersonale din cadrul întreprinderii mici. CapacităŃii managerului de a crea o atmosferă de colaborare şi unitate a personalului, a spiritului de echipă şi ajutor reciproc dintre angajări. Pentru o întreprindere mică nu este suficient ca managerul să fie un conducător bun, el trebuie sa fie un adevarat leder, o auturitate in care angajatii sa aiba incredere, pe care il vor insoti...

58. Con Ńinutul func Ńiei de planificare în cadrul unei afaceri mici

O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităŃii poartă un caracter "formal. Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinzătorilor ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaŃia curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate.

Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenŃa mare de mediul extern creează mari dificultăŃi în realizarea obiectivelor propuse de planul strategic. Astfel nesiguranŃa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faŃă de planurile strategice, în special, şi planificare, în general. In rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în căutarea unei finanŃări externe, fiind"impuse" de băncile comerciale sau partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei investirii comune.

59. Solu Ńii de dep ăşirea a problemelor antreprenoriale

Page 39: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

39

60. Metode de încetare a activit ăŃii unei afaceri mici.

Încetarea temporar Decizia privind încetarea temporară a activităŃii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat, activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani.

Pentru suspendarea temporară a activităŃii, întreprinzătorul trebuie să: - prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităŃii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat; - publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităŃii întreprinderii cu indicarea termenului suspendării; - informeze creditorii privind încetarea temporară a activităŃii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen de înaintare a creanŃelor de către creditori; - prezinte certificatele de Ia instanŃele financiare cu privire la închiderea convenŃională a conturilor; - predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat

Insă foarte mulŃi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraŃie, din cauză formalităŃilor complicate şi a costului lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis, dar dificil şi scump de închis.

Incetarea definitivă Incetarea definitivă a activităŃii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia.

Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităŃii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanŃei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităŃii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaŃiei etc

Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele etape:

- formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa de lichidarea afacerii;

- publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanŃelor de către creditori;

- informarea în termen de 15zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanŃelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaŃii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare;

In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanŃelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaŃii) mtreprmderii şi instanŃa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinŃa fiecărui creditor;

- întocmirea proiectului bilanŃului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanŃ şi valoarea de piaŃă a activelor, inclusiv creanŃele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanŃa judecătoreas ă în termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanŃelor,

- executarea tuturor creanŃelor creditorilor. CreanŃele creditorilor faŃă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor

acestei în următoarea ordine: - creanŃele cetăŃenilor faŃă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăŃii lor sau

în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăŃilor respective pe unitate de timp; - creanŃele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada

de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidarea - achitarea cu bugetul public naŃional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii

de lichidare şi pe alte creanŃe ale creditorilor, - alte creanŃe ale creditorului; - intocmirea bilanŃului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale

mtreprmderii, fondatorilor (asociaŃilor) acesteia, instanŃei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinŃaŃi.

Page 40: intrebari - raspunsuri antreprenoriat

40

- repartizarea bunurilor rămase după executarea creanŃelor creditorilor, - depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanŃului de lichidare la Camera înregistrării

de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare . In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.

61. Procesul de lichidare a afacerii 62. Încetarea definitiv ă a activit ăŃii unei afaceri

Incetarea definitivă a activităŃii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia.

Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităŃii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanŃei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităŃii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaŃiei etc Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele etape:

- formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa de lichidarea afacerii;

- informarea în termen de 15zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanŃelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaŃii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare;

In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanŃelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaŃii) mtreprmderii şi instanŃa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinŃa fiecărui creditor;

- întocmirea proiectului bilanŃului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanŃ şi valoarea de piaŃă a activelor, inclusiv creanŃele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanŃa judecătoreas ă în termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanŃelor,

- executarea tuturor creanŃelor creditorilor. CreanŃele creditorilor faŃă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor

acestei în următoarea ordine: - creanŃele cetăŃenilor faŃă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăŃii lor sau

în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăŃilor respective pe unitate de timp; - creanŃele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru

perioada de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare; - achitarea cu bugetul public naŃional pentru perioada de până la un an precedent luării

hotărârii de lichidare şi pe alte creanŃe ale creditorilor, - alte creanŃe ale creditorului; - intocmirea bilanŃului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale

mtreprmderii, fondatorilor (asociaŃilor) acesteia, instanŃei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinŃaŃi.

- repartizarea bunurilor rămase după executarea creanŃelor creditorilor, - depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanŃului de lichidare la Camera înregistrării

de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare .

In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.


Recommended