Isoprinosina-Legumele: sunt alimente hipocalorice cu un continut redus de proteine si grasimi(lipide) insa foarte bogate in vitamine, minerale si fibre; se pot oferi :morcovi,telina,patrunjel,pastarnac,fasole verde,galbena,mazare, spanac, dovlecel,cartof dulce, cartoful romanesc in cantitate mai mica(se poate creste progresiv dupa varsta de 8 luni), salata, ardei gras(in caz de constipatie se evita morcovul),conopida,brocoli;cel putin initial e de preferat sa se evite ceapa, rosiile, vinetele, varza. Initial se administreaza supa clara apoi, se pot adauga si legumele mixate plus 1 3 ml ulei vegetal(masline, rapita, floarea soarelui); la piureul de legume se adauga 1g unt(un varf de cutit) si 10 ml lapte; se ofera la inceput sub forma de supica apoi treptat se creste consistenta pana se ajunge la administrarea lor sub forma de piure;Carnea: foarte importanta in alimentatie datoritacontinutului crescut de proteinede inalta valoare biologica, necesarul de proteine la bebelus fiind foarte ridicat datorita procesului accelerat de crestere; se introduce dupa varsta de 6 luni, incepand cu carnea de pui,gaina, vita, apoi dupa 7 luni curcan, ficat de pui, peste alb pentru ca dupa 8 luni sa poata fi introdus si somonul, foarte bogat in acizi omega;se poate folosi si carnea de iepure daca aceasta provine din surse sigure; se poate introduce in supa de zarzavat initial, ulterior mixata in piureul de fructe; e necesara o cantitate de30-50 gcarne administrate zilnic; dupa varsta de 9 luni se pot administra perisoare de carne; chiftelute de carne sau legume insa preparate la cuptor nu prajite; mezelurile, conservele de carne, pate-ulnu constituie variante optime de a inlocui carnita in alimentatia copiilor datorita procesului de preparare si aditivilor si conservantilor pe care le contin. atarg atentia in special asupra consumului decremvrustila copii; acestia nu sunt indicati nici copilasilor cu varsta peste 1 an, cu atat mai mult bebelusilor; doar pentru ca sunt acceptati cu placere(datorita aditivilor si potentiatorilor de gust) nu trebuie inclusi deloc in alimentatia copiilor;Oul: se poate introduce in alimentatie dupa varsta de 6 luni; e necesar fierberea timp de 10 minute si se administreaza numai galbenusul(initial 1/8 din galbenus, apoi se creste progresiv) pana la varsta de 1 an cand se poate administra si albusul ; se ofera in alternanta cu carnea,pestele, ficatul de pui,de 2-3 ori pe saptamana, inglobat in piureul de legume sau folosit la prepararea perisoarelor, chiftelutelor; se pot folosi si oua de prepelita insa niciodata in stare cruda ci corect preparate termic;Fructele: se pot oferi sub forma de sucuri, compoturi, piureuri simple(varianta recomandata) sau in combinatie cu branza de vaci,iaurt, cereale, seminte(in, canepa, dovleac crud) si reprezinta baza gustarilor dintre cele trei mese principale; in primul an se pot oferi:mere, pere,piersici,caise,nectarine, banane, prune, gutui, avocado,mango, papaya, kaki, , citrice, pepene galben, cirese, visine, pepene verde;fructele cu potential alergen(capsuni, fragi, zmeura, afine,kiwi,etc) se ofera cu multa precautie in cantitati foarte mici care se cresc progresiv. varianta cea mai optima de consum este sub forma depiure, proaspat preparat(se foloseste razatoarea de sticla pentru a preveni oxidarea); piureul comparativ cu sucul de fructe ofera o cantitate suplimentara de fibre, atat de benefice in procesul de digestie;Branza de vaca: se prepara in casa din lapte de vaca proaspat(3,5% grasime) la care se adauga calciu lactic(la 200 ml lapte se adauga doua tablete de calciu lactic( 2x500g/tb sau zeama de lamaie), se incalzeste intr-un vas iar cand apar grunji se ia de pe foc amestecand pana se separa lactoserul; se strecoara dupa care se poate servi singura sau in combinatie cu fructe, biscuiti(fara zahar), cereale, seminte; se poate administra ca si gustare;Iaurtul natural: se poate administra dupa varsta de 7 luni, simplu sau cu adaos de biscuiti(fara zahar), fructe, cereale, seminte;se evita iaurturile cu fructe din comert; ideal continutul de grasimi al iaurtului trebuie sa fie mare(4-6% sau chiar peste), sistemul nervos care se afla intr-un continuu proces de maturare are nevoie de astfel de grasimi;Astfel, practic, la varsta de:6 luni : 4 mese de lapte(lapte de mama sau formula adaptata varstei) o masa diversificata( orele 13 -14 ) supa de zarzavat ( 80 100 ml) +piure de legume ( 75 100 g) + carne mixata 20 30 g7 luni: 3 mese de lapte(lapte de mama sau formula adaptata varstei) 2 mese diversificate ora 13 -14 : la piure se poate adauga ficat sau galbenus de ou, peste(salau, stiuca, somn, pastrav, cod)- ora 10 11 suc de fructe, piure de fructe(de preferat);8 luni : 2 mese de lapte(dimineata si seara); ora 9 -10 piure de fructe in diverse variante; ora 12 13 supa zarzavat, piure cu carne(pui, vita, curcan, gaina, iepure de casa) mixata, ficat(de pui, galbenus ou; poate fi introdus somonul; ora 16 17 cereale(de recomandat cele brute: malai, orez, gris, mei, amaranth, hrisca, quinoua), branza de vaci cu fructe si/sau cereale, seminte;Pana la varsta de 1 an dar si dupa aceea numarul de mese recomandat este de 5, dintre care trei principale si doua gustari. Mesele de dimineata si seara raman pe baza de lapte.O importanta deosebita trebuie acordata carnitei(30-50 g zilnic) care nu trebuie sa lipseasca din alimentatia copilului, indiferent de varsta sa datorita continutului mare in proteine si aminoacizi esentiali .Trebuie evitate prajelile, mezelurile ( cremvrusti, salam),carnea afumata,zaharul, siropurile, dulciurile, la fel rontaitul intre mese( articol detaliat:Alimente Interzise Bebelusului,Spune NU Mezelurilor).Se pot adauga toate legumele(precautie pentru fasolea uscata).

Catre varsta de 2 ani scad nevoile alimentare, apetitul devine capricios ( refuza alimente pe care le primea cu placere) insa, important e sa se mentina orarul meselor principale(Alimentatia copilului mic- articol detaliat).

Cantitatile de alimente sunt variabile, important e prezenta tuturor principiilor si evitarea supraalimentarii sugarului. In cazul in care aportul caloric zilnic al copilului depaseste nevoile organismului, va avea loc stocarea acestora in tesutul adipos, ceea ce determina modificarea greutatii, sugarul devenind astfel supraponderal sau chiar obez.Obezitatea la aceasta varsta este o problema de sanatate foarte importanta, deoarece, asa cum au demonstrat multiple studii clinice efectuate pana in prezent, un sugar supraponderal are toate sansele sa ajunga un adult obez. De aceea, regimul alimentar precum si obiceiurile de hranire ale sugarului trebuie atent monitorizate de catre mama. In cazul in care copilul are probleme cu greutatea, parintii sunt sfatuiti sa hraneasca sugarul normal din punctul de vedere al principiilor alimentare ce ar trebui sa se regaseasca in dieta lui, ca si in cea a unui copil cu greutate normala, insa trebuie sa fie atenti la cantitatea acestor alimente. Problema kilogramelor in plus la aceasta varsta nu este, deci, cauzata de calitatea nutrientilor (dieta trebuind sa fie adaptata varstei, cat mai echilibrata si diversificata, atunci cand este posibil) ci in special de cantitatea lor.Regimul alimentar al unui copil supraponderal ar trebui stabilit cu medicul pediatru acestia fiind in masura sa reconsidere intreaga schema de alimentatie a copilului, raportandu-se la factori precum varsta, starea de sanatate, greutatea actuala, greutatea ideala, dar si dezvoltarea psiho-somatica.In primele 24 luni de viata se va adauga suplimentarVitamina D( Vigantol, Vitamina D3 ) 2 picaturi zilnic(doza profilactica);nu se creste doza de vitamina D decat in urma unor investigatii medicale si la recomandarea medicului pediatru sau ortoped; este indicata administrarea si dupa 2 ani in sezonul rece ( lunile care au R) pana la varsta de 7 ani si ulterior la pubertate.Articol detaliat:Profilaxia Rahitismului.Pentru o dezvoltare armonioasa e esential, alaturi de o alimentatie corecta si plimbarile in aer liber. Astfel incepand cu varsta de 2 saptamani pentru cei nascuti primavara, vara si toamna , respectiv 3 saptamani pentru cei nascuti iarna este indicat iesirea afara care, initial se va face pentru perioade scurte 10 -15 minute, care se cresc progresiv, pana se ajunge la minim 3 ore zilnic. De asemenea trebuiesc evitate zonele aglmerate, in special Mallurile care, din pacate au inlocuit aleile din parc.In concluzie, o alimentatie corecta in primul an de viata, cu alaptare exclusiva in primele 6 luni si o diversificare corespunzatoare va asigura o dezvoltare armoniosa ce se va mentine si dupa varsta de 1 an fiind cea mai importanta piatra de temelie in privinta evolutiei ulterioare a starii de nutritie a copilului.Ce este rahitismul? boala de metabolismsecundara unei tulburari de mineralizare a osului care apare la un organism in crestere; exista mai multe cauze ale rahitismului insa cea mai frecventa estedeficitul de Vitamina D, asa numitulrahitism carential;sunt si alte cauze de rahitism, unele genetice insa nu voi insista asupra acestora fiind destul de rare;

la varsta de bebelus(primul an de viata) vorbim derahitism carentialiar ulterior la copiii mai mari de 1 an se vorbeste desprerahitismul sechelar(deformari ale oaselor care s-au constituit in perioada de sugar si asupra carora nu s-a intervenit terapeutic);Vitamina D se cunosc 10 compusi ai vitaminei D insa doar 2 sunt semnificativi si anume:

1. vitamina D2 se gaseste in cantitati mici in alimente de origine vegetala;2. vitamina D3care se formeaza la nivelul pielii sub actiunea radiatiilor ultraviolete(prin expunereapielii la actiunea razelor solare); necesarulzilnic de vitamina D este de500 1000 UI/zi(1-2 picaturi)si variaza in functie de:

ritmul decrestere; - anotimp (prezenta soarelui); - varsta.Este foarte important sa expuneti copilul la soare iar suprafata expusa sa fie semnificativa(picioruse, manute, etc) insa cu asigurarea protectiei capului(palarie de culoare deschisa) si evitarea orelor necorespunzatoare mai ales vara(11-16). Surse de vitamina D:

-ficat de vitel, ficat de peste(cod),galbenus de ou, peste(somon),lactate nedegresate(unt);laptele atat de prezent in alimentatia sugarului este sarac in Vitamina D;laptele de mama are actiune antirahitica evidenta desi contine o cantitate relativ redusa de vitamina D, aceasta datorandu-se unui raport considerat optim intre calciu si fosfor; formulele de lapte praf sunt imbogatite cu vitamina D dar, cu toate acestea frecventa rahitismului la copii alimentati artificial este mai mare comparativ cu cei alaptati. Vitamina D actioneaza la nivelul intestinului unde favorizeaza absorbtia calciului si fosforului de aceea, este indicat ca atunci cand se administreaza suplimnete pe baza de calciu sa se adauge si Vitamina D pentru a facilita absorbtia.

De ce apare rahitismul?Datorita unui dezechilibru intre aportul si necesarul de Vitamina D, cel mai frecvent datorita unei alimentatii sarace in Vitamina D si unei expuneri la soare insuficiente.Pe langa aceasta exista si alte conditii ce favorizeza aparitia sa si, aici as mentiona: prematuritatea: copii nascuti sub varsta de 37 saptamani dezvolta modificari rahitice chiar in contextul unei profilaxii corecte; varsta rahitismul este o boala a perioadei de crestere astfel incat are o frecventa maxima in intervalul3-6 luni, rar existand forme care apar pana la varsta de 2 ani; boli asociate in primul randsindroamele de malabsorbtie(tulburari in absorbtia vitaminei D la nivel intestinal) chiar daca apotrul de Vitamina D este cel corespunzator; in aceste situatii trebuie corectata cauza pentru a reusi profilaxia, respectiv tratamentul rahitismului; tratamente prelungitecu cortizon(prednison) sau fenobarbital, fenitoina(copiii cu epilepsie).Cum se manifesta ? semne generale: agitatie/adinamie, inapetenta, tegumente palide, transpiratii abundente mai ales occipital(la nivelul cefei); semne la nivelul craniului:bose frontale(proeminenta fruntii) saupalgiocefalie(turtirea capului); mai rar se descrie aspectul decraniotabes= inmuierea oaselor craniene;de asemenea fontanela anterioara este marita in dimensiuni. Aceste modificari apar in jurul varstei de 3 luni si sunt primele care vestesc faptul ca doza de vitamina D este insuficienta; semne la nivelul toracelui :mataniile costale=mici proeminente de o parte si de alta a sternului;torace evazatla baze prin indepartarea coastelor inferioare, proeminenta sternului sau dimpotriva infundarea sa; semne la nivelul membrelorsuperioare(bratari rahitice =proeminente la nivelul articulatiei pumnului) dar si la nivelul membrelor inferioare, in special la copilul care se ridica si merge, fie inO= genu varus, fie in X = genu valgus; aparitia tardiva a dintisorilor carii si distrofii ale dentitiei definitive;Pe langa toate aceste semne se mai constata orezistenta redusa la infectiisiposibila asociere a unei anemiitot carentiale (anemia prin lipsa de fier). In stadii avansate se vorbeste despre plamanul rahitic.Cum putem preveni? primul pas esteadministrarea antenatalade calciu si Vitamina D in special in trimestrul III de sarcina;aceste suplimente nu trebuie luate la intamplare ci strict la recomandarea medicului ginecolog;

profilaxia se realizeaza prin administrarea deVitamina D(Vigantol, Vitamina D3)2 picaturi/ziincepand din a 7-a zi de viata pana la varsta de 24 luni continuu; ulterior se administreaza pana la 7 ani primavara, toamna si iarna(in lunile ce contin litera R) iar de la debutul pubertatii se reia administrarea profilactica pentru a sustine ritmul alert de crestere caracteristic acestei perioade. Aceasta este cea mai fiziologica modalitate de prevenire intucat asigura zilnic doza necesara. Mai exista o schema care se administreaza in cazuri de necooperare insa aceasta presupune administrarea Vitaminei D sub forma injectabila si asigura asa-numitele doze de rezerva. Ea consta in administrarea in maternitate a unei doze de 200.000UI Vitamina D injectabil si apoi se repeta aceasta doza la interval de 6-8 saptamani;nu administratimai mult de 2 picaturi de Vigantol in cazul suspicionarii unei deficiente deoarece diagnosticul de rahitism necesita investigatii suplimentare si nu e suficient doar examenul clinic( consultul bebelusului). Am observat deseori in practica administrarea a 3-4 picaturi fara a se fi facut un minim de investigatii paraclinice(analize). Este foarte important acest lucru pentru ca supradozarea de Vitamina D poate determina nefrocalcinoza ( depunerea calciului in rinichi) cu formarea calculilor (pietrelor la rinichi). sunt situatii cand se creste doza la 3-4 picaturi, cel mai frecvent de catre medicul ortoped cu ocazia screeningului pentru displazia de sold(este indicat ca primul control sa se faca pana la cel tarziu 8 saptamani de viata, intervalul 4-6 saptamani fiind cel mai indicat);

nu se adminsitreaza suplimente de calciucopiilor decat daca sunt prematuri sau cantitatea de lapte/zi este sub 400ml.In ceea ce priveste modul de administrare, fiind o solutie uleioasa, se recomandaadministrarea direct in gurita, nu cu lingurita nu dizolvata in lichide; in ceea ce priveste valabilitatea sticlei dupa deschidere, se respecta indicatiile producatorului; astfel daca sunt respectate conditiile de pastrare(sticluta la intuneric si la temperatura sub 25C), dupa deschidere,sticluta poate fi folosita in intervalulde timp mentionat in prospect(cel mai adesea 6 luni).

Cum se diagnosticheaza?Intr-o prima faza se suspicioneaza rahitismul datorita prezentei modificarilor descrise dupa care sunt necesare niste investigatii( analize) care sa confirme aceasta suspiciune. Nu se poate formula diagnosticul de Rahitism fara aceste investigatii.Astfel se determina : calciuseric si ionic- frecvent are valori normale datorita unor mecanisme adaptative ale organismului(se scoate calciu din os, osul devine moale si astfel se deformeaza cu usurinta conducand la aparitia deformarilor descrise);

fosforul seric poate fi normal sau scazut; fosfataza alcalina este o enzima produsa de o parte din celulele osului(osteoblaste) si care are valorimult peste cele considerate normalePe langa acestea se efectueaza oradiografie de pumn(prin care se determina varsta osului in comparatie cu varsta cronologica a bebelusului; in cazurile de rahitism, varsta osului este retardata si se mai descriu si alte modificari specifice de rahitism). Astfel daca mediculva recomandaaceasta investigatie nu o refuzati pentru ca ea este de mare valoarein precizarea diagnosticului; chiar daca bebelusul are doar cateva luni, doza de raze folosita este micasi nu are influente asupra organismului.In cazuri mai severe se poate indica si oradiografie de antebrat, respectiv oradiografie toracica. De asemenea se poate apela si laDEXA = osteodensitometrie(masurarea densitatii osoase) care insa nu este obligatorie pentru diagnostic. Avantajul este ca poate fi realizata de la orice varsta iar timpul de examinare este relativ redus 2-5 minute.Doarcoroborand rezultatele acestor investigatii se poate stabili cu certitudine diagnosticul de rahitism si prescrierea tratamentuluiCum se trateaza? tratamentuleste simplu si consta in administrarea de Vitamina D indoze terapeutice(nu profilactice) care sa asigure vindecarea rahitismului cu disparitia tuturor modificarilor descrise mai sus;

sunt mai multe scheme de tratament, cea mai recomandata de pediatrii fiind aceea a adminstrarii orale de Vitamina D in doza de4-8 picaturi/zi(in functie de gravitate) timp de 6-8 saptamani;mai existao schema cu administrare injectabila de Vitamina D rezervata doar cazurilor necompliante. Pe langa administrarea de Vitamina D e neceara osuplimentare cu calciupe durata tratamentului 0,5 -1g/zi.Vindecarea rahitismului este sigura dar lenta, in trepte si, ca si diagnosticul trebuie obiectivata de niste investigatii(analize) care sunt aceleasi cu cele folosite pentru diagnostic. De cele mai multe ori semnele dispar in 1-2 luni dar sunt cazuri in care vindecarea completa s-a obtinut dupa 3-6 luni.Atentie maxima se impune in cazul Vitaminei D intrucat dozele prea mari, administrate nejustificat timp indelungat duc la aparitia supradozarii cu consecinte negative greu de reparat.SupradozareaVitaminei D:Asa cum spuneam poate fi evitataprintr-o profilaxie corecta cu 2 picaturi/zi sau printr-un diagnostic corect si un tratament bine condus. Cel mai frecvent apare prin tratamentul excesiv al unor cazuri presupuse de rahitism cu un diagnostic insuficient documentat.Manifestari ale intoxicatiei cu Vitamina D : anorexie(lipsa poftei de mancare);

hipotonie(copil moale); varsaturi inexplicabile(absenta vreunei infectii digestive, a refluxului sau a altor boli care se manifesta cu varsaturi); constipatie; polidipsie(bea multa apa) sipoliurie(urineaza mult);La toate acestea se adaugadepunerea de calciu la nivel renalcu constituireacalcificarilor renalecu consecinte din cele mai grave asupra organismului.De aceea aveti mare grija in admnistrarea Vitaminei D pentru ca, cu o alimetatie diversificata si o profilaxie corecta copilul poate avea o dezvoltare armonioasa.Care sunt rolurile calciului in organsim: contribuie impreuna cu fosforul laformarea si consolidarea oaselor si dintilorsub actiunea directa avitaminei Dfara de care absorbtia calciului nu se poate realiza; pentru un rezultat optim trebuie sa existe un raport de 2 la 1 intre calciu si fosfor.

contractia intregului sistem muscular, inclusiv a inimii, creste ritmul cardiac si prin aceasta asigura oxigenarea optima a tuturor tesuturilor, impreuna cu magneziul un alt mineral deosebit de important;

transmiterea impulsurilor nervoase, contribuind astfel la buna functionare a sistemului nervos;

cresterea capacitatii de aparare a organismului(creste capacitatea antimicrobiana a leucocitelor=globulele albe);

participare activa la unele procese metabolice,favorizandinclusivabsorbtia fierului si a vitaminei B12;

scaderea intensitatii manifestarilor alergice;

contribuie laprocesul de coagulareprin activarea fibrinei.

Necesarul de calciu: cea mai mare nevoie de calciu este in primii ani de viata atunci cand ritmul de crestere este foarte accelerat iar pentru soliditatea oaselor si dintilor este nevoie de un aport suficient de calciu, de preferinta provenit din alimentatie si nu din suplimente;

inprimele 6 luninecesarul (250mg /zi) este asigurat delaptele de mamacare-i ofera bebelusului toti nutrientii necesari; in cazurile in care alaptarea nu este posibilaformulele de lapte prafsunt solutia viabila, fiind imbogatite cu calciu si vitamina D in doze corespunzatoare ; nu uitati deVitamina D, absolut necesara pentru absorbtia calciului, indiferent de tipul de lapte administrat;

dupa varsta de6 lunipe langa lapte sunt si alte alimente bogate in calciu care se ofera bebelusului (iaurt, branza de vaci, galbenus de ou, legume verzi, peste, etc), astfel incat in majoritatea cazurilor necesarul este acoperit prin alimentatie si nu sunt necesare suplimentele de calciu; acestea pot fi necesar a fi administrate atunci cand cantitatea de lapte per 24 de ore este sub 400 ml iar restul alimentelor bogate in calciu sunt slab reprezentate sau absente;

intre1 si 3 ani, necesarul este in jur de500 mg zilnic, cantitate relativ usor de acoperit avand in vedere ca250 ml lapte furnizeaza 300 mg calciu; de aceea si la aceasta varsta se recomanda 400-500 ml de lapte zilnic, pe langa alte produse lactate(iaurt, branza de vaci, telemea,etc);

intre4 si 8 ani, cantitatea de calciu creste la800 mg pe zi,usor de furnizat daca alimentatia este echilibrata; atentie la bauturile carbogazoase, la cacaoa adaugata in lapte carescad absorbtia de calciuchiar daca aportul a fost unul corespunzator;

peste varsta de9 ani, necesarul se apropie de cel al adultului, respectiv1300 mg zilnic;aceasta perioada este deosebit de importanta, cele mai mari carente in alimentatie se inregistreza dupa debutul pubertatii cand alimentatia adolescentilor este haotica, bazata pe un orar neregulat al meselor si cu dezechilibre majore intre principalele grupe de alimente, alaturi de un consum crescut de bauturi carbogazoase,uneori chiar consum de cafea, alcool, tutun. Este perioada in care se realizeaza iarasi un salt important in inaltime, iar organismul are nevoie de resurse pentru a-si continua cresterea si dezvoltarea.

Absorbtia calciului: are loc in intestinul subtire sub directa actiune avitaminei D, fara de care, chiar in contextul unui aport optim de calciu, necesarul zilnic nu poate fi asigurat, fie ca este vorba despre calciul provenit din alimentatie fie de cel din suplimente. Doar o cantitate mica, in general20-40% din calciul ingeratse absoarbe, cantitate care depinde pe de o parte de interactiunea cu alti compusi proveniti din alimentatie (care pot creste sau dimpotriva pot scadea aceasta absorbtie) iar pe de alta parte de factori metabolici (deficit de vitamina D, boli digestive, afectiuni endocrine, etc);

din intestin calciul ajunge in sange, unde sub influenta a numerosi factori concentratia sa este mentinuta in limite normale chiar daca aportul este unul insuficient; acest aspect este datorat actiunii a doi hormoniPTH(parathormonul) si calcitonina care prin actiunile lor fura calciu din os si dinti pentru a-l transporta in sange unde este nevoie de o concentratie standard, constanta.

Cresterea absorbtieide calciu este determinata de :

Vitamina D, A, C, magneziu; regimuri bogate inproteine(de origine atat animala cat si vegetala);

lactoza(zaharul din lapte);

aciditatea gastrica.Scaderea absorbtieide calciu este determinata de :

oxalati( panac, sfecla rosie, cacao, ciocolata, cafea);

fitati(cereale, soia, linte, alune, nuci, migdale);

fibrele vegetale; bauturile carbogazoase; excesul degrasimi.Surse de calciu:

Cele mai improtante surse de calciu sunt reprezentate delapte si derivatele din lapteinsa sunt si alte alimente bogate in calciu care pot inlocui cu succes produsele lactate mai ales in cazul copiilor cuintoleranta la proteinele din laptele de vacasau in cazul celor mofturosi.

laptele de mama- nu contine foarte mult calciu (mai putin decat laptele de vaca) insa raportul intre calciu si fosfor este unul optim, oferindtot necesarul de calciude care are nevoie bebeusul cel putin in primele 6 luni pana la inceperea diversificarii;

formulele de lapte praf ,indiferent de firma producatoare ofera si ele concentratii optime de calciu;

produse lactate(branza, iaurt, sana, chefir, telemea, cascaval,unt);

peste(ton, somon, sardine),oua; soia, lapte de soia, branza tofu;

legume verzi(brocoli, salata, spanac, varza Bruxelles);

fasole alba, fasole rosie, mazare; alune, nuci, migdale, seminte de floarea soarelui, susan; citrice.In concluzie as putea spune ca o alimentatie echilibrata, indiferent de varsta care contine zilnic 400-500 ml de lapte pe langa alte produse lactate(branza, iaurt) ofera necesarul zilnic de calciu pentru o dezvoltare armonioasa, fara a fi necesare suplimentari cu calciu sau alte minerale care din pacate sunt recomandate tot mai des, fara a tine cont de posibilele reactii adverse care pot sa apara atunci cand cantitatile administrate sunt peste nevoile organismului.

Ce este intoleranta la proteinele laptelui de vaca? hipersensibilizare de tip imuno-alergic a organismului la proteinele care provin din laptele de vaca;

alergia la lapte cum mai este cunoscuta nu este acelasi lucru cuIntoleranta la lactoza(incapacitatea organismului de a digera lactoza).

De ce apare?Datorita imaturitatii fiziologice a proceselor de aparare de la nivelul tubului digestiv, organismul bebelusului considera din greseala ca proteinele provenite din lapte sunt periculoase si astfel lupta impotriva acestora.Proteinele din laptele de vaca (BETA LACTOGLOBULINA-cea mai alergenica,ALFALACTALBUMINA,CAZEINA) ajung la nivelul mucoasei intestinale fara a mai fi descompuse si declanseaza o serie de reactii in lant raspunzatoare de modificarile ce apar la acesti bebelusi.Copilul nu se naste alergic dar devine alergic curand dupa nastere prin colaborarea factorilor genetici(predispozanti) cu cei de mediu (alergeni alimentari, fumat pasiv, contact apropiat cu animale de companie, praf de casa, acarieni).Cand apare? de cele mai multe ori debutul este inprimele 3 luni dupa nastere, cu predilectie in prima luna de viata;

sunt mai predispusi bebelusii ce provin din familii cu antecedente de boli alergice.

Cum se manifesta ?Afectarea sanatatii bebelusilor e diferita de la un bebelus la altul, la unii manifestandu-se doar sub forma unei eruptii la nivelul pielii, asemanatoare cudermatita atopica(!!! dermatita atopica nu inseamna alergie la proteinele din lapte) pe cand la altii pot exista si afectari din parteatubului digestiv,sistemului respirator, cu afectarea consecutiva a starii generale a bebelusului si cu consecinte negative asupra cresterii si dezvoltarii.Cele mai frecvente manifestari sunt : eruptiile cutanatede tipul eczemelor,dermatitei atopice in unele cazuri chiar cuedem al fetei(umflarea fetei, buzelor, ochilor, pleoapelor), foarte rar sub forma socului anafilactic;

rinoree(secretii nazale apoase),tuse spastica, seaca, iritativa; anxietate, agitatie(de multe ori puse pe seama colicilor abdominale ceea ce intarzie diagnosticul); modificari ale tranzitului intestinal, indeosebi de tipdiareic:scaune frecvente, apoase cu mucus iar uneori chiar cu striuri sangvinolente sau dimpotivascaune pastoase, abundentecu aspect lucios; toate acestea insotite de colici rebele la tratamentele uzuale,meteorism(burtica marita de volum, cu multe gaze si zgomote intestinale), uneori chiar varsaturi; afectarea cresteriinormale:curba ponderala stationara, in cazurile severe descendenta cu aparitiasindromului anemic( facies palid, incercanat, apatie, lipsa poftei de mancare), aedemelor hipoproteice, afectiuni care de cele mai multe ori necesita spitalizare pentru investigatii complexe.Cum se diagnosticheaza? sunt multe investigatii utilizate in diagnosticul intolerantei la proteinele din laptele de vaca insa nici una nu poate fi considerata sigura in stabilirea acestui diagnostic;

cel mai frecvent se efectueaza o hemoleucograma care poate evidentia prezentaanemieisi de asemneacresterea eozinofilelor; pe langa aceasta se dozeaza imunoglobulinele de tip E(IgE totale) insa nici acestea nu au o specificitate foarte mare, de aceea frecvent se indica dozarea imunoglobulinelor E specifice IgE specifice(indreptate impotriva diferitelor alimente, in special cele cu potential alergenic cunoscut ) pentru proteinele din laptele de vaca;

pe langa investigatiile efectuate din sange sunt si alte examinari utile in diagnostic insa acestea sunt mult mai invazive dar mult mai specifice :biopsia gastrica, intestinala, care necesita efectuarea unei endoscopii digestive superioare sau inferioare dificil de efectuat la copii asa mici(necesita centre specializate si personal calificat); alte teste disponibile sunt cele prin intepatura(skin prick test) sau zgarietura(scroth test)sau testele intradermice (utilizate pentru alergiile cutanate nu pentru cele alimentare); toate aceste teste sunt mai putin utilizate in perioada de sugar.De mare utilitate este insa asa numitaproba terapeutica:disparitia simptomatologiei dupa excluderea laptelui de vaca din alimentatia mamei pentru copilasii alaptati sau dupa administrarea formulelor speciale de lapte praf( formule hipoalergenice, HA care contin hidolizate partiale sau totale de proteine).Cum se trateaza ? este o afectiune care necesita de cele mai multe ori doartratament dietetic; rar sunt forme care necesitatratament medicamentos, de obicei cele prezente la copii cu teren atopic si care asociaza si alte manifestari alergice, mai ales din sfera respiratorie. Foarte important este sanu schimbati formula de lapte prafdoar pentru ca dumneavoastra va ganditi ca ar putea fi vorba de aceasta afectiune; e necesar ca bebelusul sa fie examinat de un medic si acesta sa va recomande formula de lapte potrivita iar apoi masuri suplimentare dupa inceperea diversificarii alimentatiei;

pentru copii alaptati este mult mai simplu, mama trebuind doar sa excluda din alimentatia ei laptele de vaca.Nu intrerupeti alaptatul pentru a introduce formule hipoalergenice!!!,alaptarea cat mai indelungata ajuta la cresterea tolerabilitatii acestor proteine in anii ce urmeaza; pentru bebelusii alimentati artificial se va indica oformula hipoalergenica(HA)cu hidrolizate proteice(partial sau total) in functie de severitatea manifestarilor clinice; laptele de capra oaie, laptele de orez sau migdalenu sunt recomandate;de asemenea trebuie mare precautie in prescrierea unor formule ce contin proteine derivate din soia sau din colagen de porc intrucat alergia se poate manifesta si in acest caz; durata dietei este variabila dar intotdeauna obligatoriu se mentine pana la varsta de 1 an; de mentionat ca in etapa de diversificare trebuie maxima prudenta la introducerea oualelor(exclus albusul), sucului de citrice, peste, nuci, arahide.Prognostic : in general este o afectiune care se remite sub tratament dietetic iar toleranta se dobandeste cu varsta, de cele mai multe ori alergia fiind tranzitorie;cei mai multi dintre copii isi pierd acesta sensibilitate la proteine cel mai frecvent intre 1 si 4 ani;dupa varsta de 3 ani, 80 % din simptome dispar dar, alergia la unele alimente ( nuci, alune, peste ) poate persista toata viata;

afectiunea necesita undiagnostic precoce, ourmarire atentacu implicarea in echipa a pediatrului, alergologului si uneori chiar a gastroeneterologului.Recomandari ale Societatii Europene de Gastroeneterologie si Nutritie Pediatrica: alaptarea exclusiva pana la varsta de 6 luni cu excluderea din alimentatia mamei a laptelui de vaca; alaptarea se va continua cat mai mult timp dupa inceperea diversificarii, rolul protector al laptelui de mama fiind esential;

introducerea formulelor hipoalergenicela copiii diagnosticati, recomandandu-se formulele complet hidrolizate initial iar apoi in functie de evolutie formulele partial hidrolizate; evitarea laptelui de oaie, capradeoarece exista o similitudine ridicata intre laptele de vaca si cel de oaie sau capra(in ceea ce priveste structura proteinelor din compozitie);Prevenire: identificarea bebelusilorcu risc:copii proveniti din parinti atopici(cu diverse alergii, astm bronsic) sau care au frati cu astfel de probleme; dozarea IgE din cordonul ombilicalin cazul prezentei antecedentelor familiale, ceea ce permite instituirea precoce a tratamentului dietetic; daca unul dintre parinti are manifestari alergice, riscul ca si bebelusul sa fie afectat este de 25 -35 % iar daca ambii parinti sunt afectati, creste la 40 -60%; alimentatie exclusiva la sanpana la varsta de 6 luni cu dieta restrictiva a mamei pentru laptele de vaca, ou, alune, peste; introducerea tardiva a alimentatiei solide(dupa varsta de 6 luni), asteptandu-se astfel maturarea sistemului imun.Intoleranta la lactoza (test genetic)

280 LeiTrimite pe e-mail acest articol Printeaza acest articol

Informatii generale

Intoleranta la lactoza, cea mai frecventa forma de intoleranta alimentara, este o afectiune caracterizata prin incapacitatea de a digera si absorbi lactoza, care se manifesta clinic prin simptome gastrointestinale induse de consumul de lapte si de derivati ai acestuia.

In mod normal, dizaharidul din lapte lactoza este scindat in intestinul subtire in glucoza si galactoza sub actiunea enzimatica a lactazei. Doar aceste monozaharide pot fi absorbite prin mucoasa intestinului subtire. In cazul unui deficit de lactaza moleculele de lactoza raman nescindate si nu pot fi absorbite. Lactoza trece in intestinul gros unde va suferi un proces de fermentatie sub actiunea florei bacteriene.

Intoleranta la lactoza este cel mai raspandit deficit enzimatic si este conditionat genetic. Intoleranta la lactoza este provocata de o activitate enzimatica redusa sau absenta a lactazei. Din punct de vedere al cauzei deficitului enzimatic se descriu 3 forme de intoleranta la lactoza:

-intoleranta congenitala la lactoza: o afectiune foarte rara cu o modalitate de transmitere autozomal-recesiva, caracterizata prin incapacitatea de a sintetiza lactaza; se manifesta clinic prin diaree apoasa la initierea alimentatiei naturale;

-intoleranta primara la lactoza: rezulta ca urmare a reducerii fiziologice progresive, odata cu varsta, a activitatii lactazei din enterocite. Acest proces care este caracteristic tuturor mamiferelor nu se aplica in totalitate la om (ca urmare a unui fenomen de adaptare), astfel ca, la o parte din populatie (in special cea din nord-vestul Europei) activitatea enzimatica persista si la varsta adulta si se asociaza cu o buna toleranta a preparatelor lactate. La persoanele care nu prezinta persistenta lactazei, declinul activitatii enzimatice incepe de obicei la varsta prescolara (2-6 ani), insa se poate inregistra si un debut tardiv, la orice varsta. Momentul si rata de reducere a nivelului de lactaza sunt determinate genetic, prin existenta unui polimorfism T/C in pozitia 13910 a genei lactazei care conditioneaza cantitatea de lactaza din intestin. Prin analiza acestui polimorfism s-a depistat o varianta genetica asociata cu lipsa de persistenta a lactazei la adult. Persoanele care prezinta acest genotip sunt predispuse la intoleranta primara la lactoza si asociaza de asemenea un risc crescut de osteoporoza si fracturi ca urmare a unei densitati minerale osoase scazute. Astfel, printr-un test de biologie moleculara se poate depista predispozitia genetica pentru intoleranta primara si poate fi facut diagnosticul diferential cu intoleranta secundara la lactoza. Se estimeaza o prevalenta globala de 75% a deficitului de lactaza; pot fi afectate persoane apartinand oricarei rase, insa prevalenta cea mai ridicata se inregistreaza in randul populatiei asiatice, sud-americane si africane. Trebuie subliniat faptul ca nu in toate cazurile deficitul de lactaza este insotit de manifestari clinice. In Europa procentul populatiei afectate variaza de la 2% in Scandinavia pana la 70% in sudul Italiei si Turcia.

-intoleranta secundara la lactoza: apare in urma unei afectiuni acute ( gastroenterita) sau cronice (ex. boala Crohn sau boala celiaca), iar deficitul de lactaza se manifesta temporar si este reversibil dupa regenerarea epitelului intestinal.

Simptomatologia este foarte variabila. Produsele obtinute in urma fermentatiei bacteriene a moleculelor de lactoza in intestinul gros (CO2, acizi grasi, apa si metan) conduc la aparitia de simptome cum ar fi: senzatie de plenitudine, meteorism, dureri abdominale colicative. De asemenea, efectul osmotic al dizaharidelor poate provoca diaree. Mai mult, absorbtia scazuta a glucozei in intestinul subtire poate induce temporar o stare de hipoglicemie si oboseala. Simptomele debuteaza de obicei intr-un interval de 30 minute pana la 2 ore de la consumul alimentelor care contin lactoza. Severitatea simptomelor depinde de mai multi factori: toleranta individuala, rata de digestie, varsta, grup etnic.

Studiile au aratat ca 75% din pacientii cu intoleranta la lactoza au concomitent si intoleranta la fructoza. Aceasta asociere conduce la o exacerbare a simptomatologiei descrise1;3.

Testul de incarcare cu lactoza, respectiv testul hidrogenului expirat erau pana acum teste standard pentru evidentierea unei digestii deficitare a lactozei. Testul genetic pentru intoleranta la lactoza este o alternativa foarte simpla pentru pacient. Acesta nu este influentat de momentul recoltarii sau de bolile asociate iar bolnavul nu trebuie sa fie incarcat cu lactoza. In plus, testul genetic poate face diferentierea intre intoleranta primara si cea secundara.

Prin determinarea genotipului C/T se poate stabili predispozitia genetica pentru intoleranta la lactoza:

Genotip 13910 C/C (homozigot): predispozitie genetica clara pentru intoleranta la lactoza.

Genotip 13910 T/C (heterozigot): rareori se asociaza cu o intoleranta primara, adesea compensata; simptomele sunt usoare.

Genotip 13910 T/T (homozigot): nu exista o predispozitie genetica pentru intoleranta la lactoza.

In cazul unei intolerante la lactoza clinic manifeste, cu test genetic pozitiv, se recomanda dieta fara lactoza. Daca se recurge la aportul de lactoza se poate administra suplimentar un preparat care contine lactaza. In cazul unei diete fara lapte se recomanda monitorizarea calcemiei. Obtinerea unui rezultat negativ la testul genetic, in prezenta manifestarilor clinice, impune diagnosticul diferential cu alte forme de intoleranta la lapte determinate de:

- alergia la lapte si alte produse lactate;

- alte alergii alimentare;

- deficitul de diaminoxidaza (DAO);

- boli inflamatorii intestinale.

Alimente care contin lactoza

- orice lapte de origine animala (chiar fiert) si produse lactate

- mezeluri preambalate

- branza proaspata, iaurt

- supe la plic si sosuri

- faina

- prajituri, torturi, produse de patiserie

- inghetata, ciocolata

- ketchup, mustar, maioneza

- margarina

- indulcitori.

Iaurtul si untul au un continut redus de lactoza si de obicei sunt tolerate; de asemenea si cascavalul (de ex. Emmentaler) poate fi consumat de persoanele cu intoleranta la lactoza (cu cat este mai maturat, cu atat este mai sarac in lactoza)2.

Recomandari pentru testul genetic

- suspiciune de intoleranta la lapte;

- meteorism abdominal, diaree, colici, greata, varsaturi, senzatie de oboseala si cefalee dupa consum de produse

care contin lactoza;

- diagnosticul diferential intre intoleranta primara si secundara (celiachie, boala Crohn, colita ulceroasa);

- simptome apartinand sindromului de colon iritabil;

- hipoglicemie de cauza neprecizata2.

Specimen recoltat sange venos2.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant2.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul2.

Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant2.

Stabilitate proba 7 zile la 2-8C2.

Metoda - PCR: reactie de polimerizare in lant cu detectie prin electroforeza acizilor nucleici2.

Comunicarea si interpretarea rezultatelor

Se va comunica genotipul obtinut in urma analizei polimorfismului T/C in pozitia 13910 a genei lactazei. In functie de genotipul obtinut se vor adauga urmatoarele comentarii:

Genotipul homozigot C/C confirma predispozitia genetica pentru intoleranta primara la lactoza. Aceasta inseamna ca productia enzimei care scindeaza lactoza scade in cursul vietii. Un rezultat pozitiv C/C in copilarie indica o predispozitie genetica, dar nu si diagnosticul ca in acest moment s-ar fi dezvoltat o intoleranta la lactoza. Diagnosticul de certitudine se poate face printr-un test de incarcare cu lactoza. La copii trebuie luat in considerare si diagnosticul diferential cu alergia la alimente. Pentru parintii si fratii unui copil homozigot C/C exista posibilitatea ca si acestia sa prezinte/dezvolte intoleranta la lactoza.

Genotipul homozigot T/T infirma predispozitia genetica pentru intoleranta primara la lactoza.

In cazul genotipului heterozigot C/T o intoleranta primara la lactoza este improbabila. Totusi, in aceasta situatie poate deveni manifesta o intoleranta la lactoza de cauza secundara, deoarece capacitatea de compensare este redusa la pacientii heterozigoti. Se vor lua in considerare pentru diagnosticul diferential, pe langa formele de intoleranta secundara la lactoza, si o alergie alimentara sau un deficit de diaminoxidaza2.

Bibliografie

1. Enattah NS, Sahi T, Savilahti E, Terwilliger JD, Peltonen L, Jarvela I. Identification of a variant associated with adult-type hypolactasia. In Nat Genet 2002;30:233-237.

2. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2009. Ref Type: Catalog.

3. Obermayer-Pietsch BM, Bonelli CM, Walter DE, Kuhn RJ, Fahrleitner-Pammer A, Berghold A, et al. Genetic predisposition for adult lactose intolerance and relation to diet, bone density, and bone fractures. In J Bone Miner Res 2004;19:42-47Activitatea diaminoxidazei (DAO)

154 LeiTrimite pe e-mail acest articol Printeaza acest articol

Informatii generale

Intoleranta la histamina este consecinta unui dezechilibru intre histamina acumulata in organism si capacitatea de degradare a acesteia. Aceasta afectiune nu este mediata prin anticorpi IgE, de aceea testele cutanate si dozarile de IgE specifice vor da rezultate negative1;2.

Histamina este o amina biogena prezenta in cantitati variabile in multe alimente. In mod normal histamina alimentara este rapid detoxifiata de catre aminoxidaze; persoanele care prezinta o activitate redusa a acestor enzime au risc de a dezvolta intoleranta la histamina. Principala enzima implicata in metabolismul histaminei ingerate este diaminoxidaza (DAO), proteina stocata in structurile veziculare asociate membranei plasmatice a celulelor epiteliale si eliberata in circulatie in prezenta stimulilor adecvati.

Scaderea capacitatii de degradare a histaminei datorita unei activitati DAO reduse poate determina o serie de manifestari clinice care mimeaza o reactie alergica: diaree, cefalee, urticarie, prurit, flushing, simptome rino-conjunctivale, bronhospasm, hipotensiune, aritmii cardiace. Intoleranta la histamina devine clinic manifesta cand organismul este incarcat cu histamina mai mult decat poate cataliza (consum de alimente bogate in histamina, alcool sau medicamente care elibereaza histamina sau blocheaza DAO). Bolile alergice precum febra fanului sau sensibilizarile la fungi reprezinta o sursa in plus de histamina care se adauga la cea din alimente. Cel mai frecvent afectate sunt persoanele de sex feminin cu varste intre 30 si 55 ani.

Histamina apare in alimente datorita activitatii bacteriilor, printr-un proces de decaboxilare a aminoacizilor. De aceea se gaseste in cantitati mai mari in alimentele fermentate (de ex. branza, varza murata sau vin) si bogate in proteine (de ex. peste, carne si mezeluri). Niveluri foarte mari se gasesc de asemenea in alimentele alterate2.

Nivelul de histamina creste odata cu perioada de pastrare a alimentelor de aceea acestea trebuie pregatite rapid, nu trebuie stocate mult si nu trebuie reincalzite! Datorita stabilitatii la caldura, histamina nu poate fi distrusa nici prin congelare, nici prin fierbere, prajire sau coacere1;2.

In majoritatea cazurilor, deficitul DAO este dobandit ca urmare a unor afectiuni gastrointestinale care scad productia DAO sau a inhibarii activitatii enzimatice prin consum de alcool si diverse medicamente. Cu toate acestea, studii recente au evidentiat o mare variabilitate individuala in expresia DAO la nivelul celulelor epiteliale intestinale si diverse polimorfisme la nivelul genei DAO asociate cu afectiuni gastrointestinale, care demonstreaza existenta unei predispozitii genetice la un subgrup de pacienti cu intoleranta la histamina.

Pacientii diagnosticati cu deficit DAO pot beneficia de o dieta corespunzatoare care elimina alimentele cu un continut ridicat in histamina. Deoarece alcoolul creste permeabilitatea intestinala si prin aceasta nivelul histaminei in organism, se vor evita bauturile alcoolice la masa. De asemenea antialgicele (aspirina) faciliteaza o crestere a permeabilitatii intestinale2.

Alimente cu un continut ridicat in histamina

Vinul si alte bauturi alcoolice

Histamina apare si in procesul de fermentatie alcoolica. Bacterii acidifiante ca Pediococcus cerevisiae au fost identificate ca formatoare de histamina. Continutul in histamina este un criteriu de calitate al vinului. In general vinurile rosii au un continut ridicat in histamina. Pot fi intalnite concentratii de histamina de pana la 3000 g/l in vinurile care dau in mod caracteristic cefalee.

Continutul mediu in histamina:

Vin rosu: 60-3800 g/l

Sampanie: cca 670 g/l

Spumos: 15-80 g/l

Vin dulce: 80-400 g/l

Vin alb: 3-120 g/l

Bere: 20-300 g/l

Peste

Categoriile de peste dupa consumarea carora apar adesea simptome de intoxicare apartin familiei Scombridae (macrou). De aceea in literatura engleza cazurile de intoxicatie sunt descrise sub numele de scombroid poisoning. Pestii din aceasta familie (mai ales tonul si macroul) au o cantitate mare de carne rosie cu un continut crescut de histamina. Dar si la alte tipuri de peste s-au masurat cantitati crescute de histamina: heringi, sardine si sardele. Productia de histamina este influentata de temperatura la care este tinut pestele pana la pregatirea sa culinara. In cazurile in care s-au gasit cantitati mari de histamina in conservele de ton sau macrou afumat, cercetarile au dovedit ca pestele n-a fost transportat in conditii de refrigerare corespunzatoare sau a fost depozitat inadecvat. In mod surprinzator s-au gasit cantitati mai mari de histamina in marinata decat in carnea de peste.

Ton: pana la 8000 mg/kg

Macrou afumat: pana la 788 mg/kg

Macrou (conserva): pana la 15 mg/kg

Sardina: pana la 1500 mg/kg

Sardele: pana la 180 mg/kg

Hering: pana la 12 mg/kg (mai ales marinat)

Lapte/branza

In timp ce laptele crud si cel de baut contine cantitati minime de histamina, unele sortimente de branzeturi au niveluri ridicate. In general se considera ca nivelul de histamina creste cu maturarea si cu stocarea. Bacteriile incriminate sunt diversi lactobacili si streptococi.

Emmentaler: 10-500 mg/kg

Stilton (branza cu muceagai albastru): cca 160 mg/kg

Gorgonzola: pana la 160 mg/kg

Camembert: 10-300 mg/kg

Parmezan: 10-580 mg/kg

Carne/mezeluri

Continutul in amine biogene in preparatele de carne este foarte divers. Unele sortimente de carnati pot contine cantitati relativ mari de histamina, in timp ce produsele proaspete abia daca ating niveluri critice. Dar mai sunt si alte amine biogene prezente in carne. Cercetarile au aratat ca diaminele cadaverina si putresceina ambele substraturi peste DAO sunt un indicator al prospetimii carnii.

Salam: pana la 280 mg/kg

Carnati cervelat: pana la 100 mg/kg

Jambon Westfal: 40-270 mg/kg

Alte alimente

Otetul din vin rosu contine pana la 4000 g/l histamina. In cazul ciocolatei continutul oscileaza intre 5-100 mg/kg, dupa sortiment1.

Medicamente care elibereaza histamina sau inhiba DAO

-miorelaxante: pancuroniu, alcuroniu, D-tubocurarina

-narcotice: tiopental

-analgetice si antiinflamatorii: acid acetilsalicilic, metamizol, antiinflamatorii nesteroidiene, opioide

-anestezice locale: prilocaina

-anti-hipertensive: verapamil, alprenolol, dihidralazina

-antiaritmice: propafenona

-diuretice: amilorid

-antiemetice: metoclopramid

-antibiotice: cefuroxime, cefotiam, isoniazid, pentamidin, clavulanic acid, chorochina

-mucolitice: acetilcisteina, ambroxol

-bronhodilatatoare: aminofilina

-antagonisti de receptori H2: cimetidina

-chimioterapice: ciclofosfamida

-antidepresive: amitriptilina2

Recomandari pentru determinarea activitatii DAO

Testul este indicat la pacienti cu suspiciune clinica de intoleranta la histamina (prezenta a 2 simptome tipice cu raspuns favorabil la dieta fara alimente cu continut ridicat in histamina) dupa excluderea altor afectiuni gastrontestinale, a mastocitozei sistemice (rezultat negativ pentru triptaza) si a alergiilor alimentare (teste cutanate si IgE specifice negative)2.

Pregatire pacient - jeun1.

Specimen recoltat - sange venos1.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator1.

Cantitate recoltata - minim 0.5 mL ser1.

Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian1.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare si se transporta in conditii de refrigerare1.

Stabilitate proba - serul este stabil 1 saptamana la 4-8C1.

Metoda REA (radioextractie): la proba de ser a pacientului se adauga putresceina marcata cu 14C care constituie un substrat cu afinitate inalta pentru DAO; sub actiunea DAO putresceina este converita in delta-pirolina; cantitatea de pirolina obtinuta se coreleaza cu activitatea DAO din serul pacientului1.

Valori de referin - 14-33 UI/mL1.

Interpretarea rezultatelor

Obtinerea unor valori scazute ale activitatii DAO indica o capacitate enzimatica redusa de degradare a histaminei.

Obtinerea unor valori crescute ale activitatii DAO sunt sugestive pentru o inducere enzimatica in cadrul unui proces alergic activ.

Obtinerea unor valori ale activitatii DAO la limita inferioara a normalului exclude existenta unui deficit genetic; totusi in cazul incarcarii organismului cu histamina, de exemplu prin alergii floride sau alimentatie bogata in histamina, pot aparea manifestari clinice (deficit latent)1.

Limite si interferente

La unii pacienti cu simptome clinice de intoleranta la histamina activitatea DAO este normala sau situata in jurul limitei inferioare a normalului. La acesti este utila determinarea histaminei in sange2.

In timpul sarcinii se pot inregistra valori DAO mult crescute, de aceea nu se recomanda efectuarea testului la pacientele gravide1.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Laura Maintz, Natalija Novak. Histamine and histamine intolerance. In American Journal of Clinical Nutrition, vol. 85, No. 5, 1185-1196, May 2007.Mancarea a fost si va fi unul dintre elementele esentiale ale cresterii si dezvoltarii optime a organismului uman. Daca un adult este capabil sa aleaga ce, cat si cand mananca, pentru un copil este esential sa fie hranit, astfel parintii trebuie sa cunoasca cateva aspecte importante legate de alimentatie si diversificarea acesteaia.

Orice nou-nascut sanatos capabil sa suga trebuie pus la san in primele 6 ore de viata (cu exceptia catorva situatii care tin de mama boli ale acesteia, sau de nou-nascut prematur cu greutate foarte mica). Este de preferat ca nou-nascutului sa i se ofere ambii sani la o masa, initial cate 5 minute fiecare, urmand ca in zilele ce urmeaza durata sa creasca la 10 minute pentru fiecare san. Orice alaptare ce depaseste aceasta durata (max. 20 min.) nu reprezinta altceva decat o prelungire inutila a alaptarii fara a mai aduce beneficii nou-nascutului. In prima luna de viata copilul alimentat la san va primi asa-numitul san la cerere (~7-8 mese/zi), urmand ca in lunile 2 si 3 numarul de mese sa se reduca la 6/zi, ulterior 5/zi.

Pana la varsta de 6 luni, laptele matern reprezinta cel mai bun aliment pentru copil, acesta nemainecesitand suplimentare. Cel mai bun indicator al unei cresteri corespunzatoare a unui copil o reprezinta curba ponderala ascendenta a acestuia. Alte aspecte legate de plans, regurgitatii, refuzul sanului s.a. nu pledeaza pentru calitatea precara a laptelui matern. Trebuie precizat aici un aspect foarte important: NU exista lapte de mama care nu este bun pentru copilul ei, ci doar lapte in cantitate insuficienta (situatie ce trebuie cercetata in cazul in care sugarul nu creste bine in greutate). In unele situatii medicale cand este necesara completare cu formula de lapte, aceasta fie completeaza alaptarea la fiecare masa, fie alterneaza mesele (formula/san). Despre formulele de lapte vom discuta intr-ul articol ulterior.

Un sugar alimentat natural, va fi diversificat la varsta de 6 luni. Exista anumite reguli ce trebuiesc respectate de parinti atunci cand introduc alimente noi in alimentatia sugarului. In primul rand trebuie reliefat faptul ca un copil nu este un adult in miniatura, astfel este EXCLUSA alimentarea sugarului de la masa adultului. Orice aliment nou trebuie introdus singur, treptat si in plina stare de sanatate a copilului. Acesta va primi alimentele cu lingurita, nu cu biberonul. Primul aliment introdus este sucul de fructe si/sau morcov, urmand apoi sa se adauge si pulpa fructului, realizand un piure de fructe. Dintre fructe se recomanda cele care cresc la noi in tara: mere, pere, prune, caise, piersici. Nu este recomandata banana, desi este tot mai agreata de parinti datorita consistentei. La fel nu sunt recomandate fructele exocite, capsunile sau fructele de padure, acestea putand fi alergizante. Sucul sau piureul de fructe poate fi amestecat cu iaurt, branza de vaci sau fainos dupa varsta de 6 luni. Astfel sucul/piureul de fructe va inlocui o masa de lapte. Fainosul (cu gluten grau; fara gluten porumb, orez) este primul aliment semisolid care se introduce in alimentatia sugarului. Urmeaza apoi introducerea supei de legume, iar la 2-3 saptamani a carnii. Carnea care se prefera este cea de pasare sau vita, fiind acceptat si ficatul de pasare. Carnea va fi administrata mixata sau impreuna cu supa. Galbenusul de ou poate fi si el introdus ulterior in alimentatia copilului, initial un sfert, apoi o jumatate de 2-3 ori pe saptamana. Astfel la varsta de 1 an copilul va avea 5 mese/zi, dintre care doua mese de lapte (lapte matern sau formula de lapte praf) si 3 mese de alimente: o masa fructe, o masa supa legume cu carne si o masa fainos cu branza de vaci sau iaurt.

Sunt multi parinti care nu respecta aceste reguli de diversificare a alimentatiei. O parte dintre acestia nu le cunosc (lipsa unui medic de familie/pediatru, dezinteres, acces precar la surse de informare), insa o alta parte le ignora sau interpreteaza eronat reactiile sugarului in raport cu alimentele nou introduse. Astfel daca se introduc mai multe alimente o data, intr-un mediu ambiant ostil sau intr-o stare de sanatate modificata a sugarului sunt mari sanse ca acesta sa refuze alimentele. De aceea este atat de important ca aceasta trecere de la alimentatia la san la cea cu lingurita sa se faca intr-un mediu confortabil pentru copil cu o interactiune continua a privirilor copilului si mamei. Un sugar nu va refuza alimentul pentru ca nu ii place la gust! De retinut faptul ca un copil isi formeaza gusturile pana la varsta de 5 ani, astfel pana la aceasta varsta nu se pune problema ca nu ii palce un aliment la gust.

Exista anumite alimente care trebuie introduse abia dupa varsta de 1 an, cum ar fi: albusul de ou, pestele, fructele de padure. Problema laptelul de vaca este una intens dezbatuta de specialistii pediatri, fiind din ce in ce mai frecventa alergia la proteina din laptele de vaca, insa despre aceasta problema putand discuta in articolele viitoare. Din acest motiv laptele de vaca este de preferat a se introduce in alimentatia copiilor abia dupa varsta de 2 ani, in special la cei care au un teren alergic (dermatita atopica, rude de gradul I cu alergii).

Dupa varsta de 18 luni, mesele vor deveni un prilej de educare si invatare, iar la varsta de 2 ani copilul va lua masa impreuna cu familia. La 4 ani va fi invatat sa foloseasca lingura si furculita, iar la varsta de 7 ani, cutitul.

Astfel, dupa varsta de 2 ani principiile alimentare sunt mult asemanatoare cu cele de la adult. Copilul va avea 5 mese pe zi: mic dejun, pranz, cina si doua gustari. Alimentele recomandate sunt cele bogate in proteine si sarace in grasimi: carne slaba de pasare sau vita, peste si fructe de mare, leguminoase precum mazarea, fasolea si lintea; sursa de carbohidrati este de preferat a fi reprezentata de cereale integrale: orez brun, paine din faina integrala, paste integrale, etc; consum redus de zaharuri; lactate: iaurt, branza, cascaval; si nu in ultimul rand sursa cea mai importanta de vitamine si minerale: fructe si legume.

Un copil sanatos care primeste o alimentatie echilibrata va avea nevoie, ca si supliment nutritiv, de vitamina D3 in fiecare zi pana la varsta de 2 ani si doar in lunile reci (septembrie-aprilie) pana la varsta de 7 ani, iar dupa varsta de 6 luni se va evalua sideremia care ar putea evidentia o anemie feripriva, caz in care se va administra supliment de Fier. Cea mai buna sursa de vitamine si minerale o reprezinta alimentele, astfel copilul trebuie incurajat in a-si respecta programul zilnic de masa.