Date post: | 23-Jul-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | simona-dan |
View: | 340 times |
Download: | 5 times |
SPECIALIZAREA:
TEMA: ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
LA SC MOBIL SRL
PROFESOR
ÎNDRUMATOR:
ABSOLVENT :
ANUL II
2009
CAPITOLUL I
I. PREZENTAREA SOCIETĂŢII
Societatea comercială MOBIL INVESTCOM SRL cu sediul în CLUJ NAPOCA, strada Castanilor nr.6 s-a
constituit în anul 1993, având codul unic de înregistrare RO5869595 şi nr. din Registrul comerţului
J12/1858/1993. Asociaţii societăţii sunt:
BADEA ADRIAN: de profesie inginer;
ONU SEBASTIAN: de profesie medic stomatolog;
Capitalul social iniţial a fost de 10 lei, ulterior acesta fiind majorat la 10.000 lei.
Domeniile de afaceri (obiect şi pondere (% ) în total cifra de afaceri, pe fiecare domeniu) :
1. Telefonie mobila : 47%
2. Mărfuri IT : 35%
3. Accesorii telefoane : 9%
4. Cartele telefonice : 6%
Din datele prezentate mai sus rezultă că principalul obiect de activitate desfăşurat efectiveste telefonia mobilă.
Locaţiile în care se desfăşasoară activitatea companiei sunt : Cluj Napoca, Turda, Cimpia Turzii, Ludus,
Băncile prin care societatea îşi desfăşoară activitatea sunt:
Banca principala: BRD Procent din cifra de afaceri: 50%
Alte banci: BCR, RB, Transilvania Procent din cifra de afaceri: 50%
Furnizorii mai semnificativi cu care colaborează firma sunt:
Denumire Tip produs / serviciu
aprovizionat
Pondere in
total cheltuieli
materiale (%)
Mod de plata
(numerar / OP / CEC
/ BO, L/C, open acc..)
Termen de
plata
MOBIFON SA
GPLUS
RIVERA SYSTEMS
ANDRIS SERV SRL
SUN MOBILES
EUROTEL ITC
Telefonie mobila 37
10
6
5
5
5
OP, CEC, BO
OP, CEC, BO
OP, CEC, BO
OP, CEC, BO
OP, CEC, BO
OP, CEC, BO
30 ZILE
30-60 ZILE
30-60 ZILE
30-60 ZILE
30-60 ZILE
30-60 ZILE
Principalii clienţi ai firmei sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:
Denumire Tip produs / serviciu
vandut
Pondere in
cifra de
afaceri (%)
Mod de incasare
(numerar / OP / CEC /
BO, L/C, open acc,..)
Termen mediu
de incasare
MOBIFON SA
GPLUS
RIVERA SYSTEMS
CONECTFON
Telefonie mobila 22
13
11
6
OP, CEC, BO
OP, CEC, BO
OP, CEC, BO
OP, CEC, BO
30-90 ZILE
30-60 ZILE
30-60 ZILE
30-60 ZILE
SUN MOBILES 6 OP, CEC, BO 30 ZILE
Imobilizările corporale mai importante deţinute de companie sunt:
Descriere Valoare contabila de
achizitie (lei)
MAGAZIN
MAGAZIN
50.000
500.000
RENAULT 18
RENAULT 19
WOLKSVAGEN
15.000
25.000
30.000
Proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pe anii 2009 şi 2010 este prezentată în tabelul următor:
Indicatori An curent – 2009
(LEI)
An viitor – 2010
(LEI)
VENITURI TOTALE, din care: 718.118 743.000
Venituri din exploatare 707.265 731.000
Venituri financiare 10.853 12.000
Venituri exceptionale
CHELTUIELI TOTALE, din care: 600.981 625.000
Cheltuieli pt. exploatare 473.700 495.000
Societatea are un număr de 30 de angajaţi, organigrama fiind structurată pe următoarele posturi:
Un director general
3 direcori de compartimente
2 manageri de zonă
2 contabili
3 informaticieni
20 agenţi de vânzări
Managementul agentului economic este asigurat astfel:
FunctiaNume
Prenume Studii
DIRECTOR GENERAL BADEA ADRIAN SUPERIOARE
DIRECTOR ECONOMIC COLDEA IOAN SUPERIOARE
DIRECTOR VANZARI-MARKETING MOLDOVAN IONELA MEDII
DIRECTOR LOGISTICA CZIRA MARIA SUPERIOARE
DIRECTOR IT POP VASILE SUPERIOARE
CAPITOLUL II
SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
IMPORTANŢA, ROLUL ŞI FUNCŢIILE SITUAŢIILOR
FINANCIARE
Obiectivul principal al contabilităţii este acela de a asigura o imagine fidelă, clară şi completă
a patrimoniului, a rezultatelor obţinute şi a situaţiei financiare a unităţii patrimoniale. Pentru
realizarea acestui obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze
periodic în informaţii generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activităţii
desfăşurate de o unitate patrimonială într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi
îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care poartă
diverse denumiri, cum sunt: bilanţ contabil, situaţii financiare anuale sau conturi anuale.
Bilanţul are un rol deosebit atât în teoria, cât şi în practica contabilă. Astfel, din perspectiva
teoriei contabile, bilanţul contabil traduce în practică unul dintre principiile de bază ale
contabilităţii în partidă dublă şi anume dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale
sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale, cât şi sub aspectul surselor de
provenienţă. Sub aspect practic, bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se
poate analiza activitatea economică a întreprinderii şi a rezultatelor obţinute, în vederea luării
unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente.
Bilanţul, ca procedeu principal al metodei contabilităţii, are următoarele funcţii:
Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile
În bilanţ, datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii,
obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de întreprindere, cât şi
la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale.
Funcţia de informare
Funcţia de informare are la bază rolul fundamental al bilanţului în sistemul informaţional
economic.
Bilanţul contabil asigură culegerea, înregistrarea, prelucrarea şi generalizarea informaţiilor
contabile, care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate, cât şi altor persoane fizice
şi juridice interesate, precum: salariaţii, acţionarii, asociaţii, statul, organele fiscale, societăţile
bancare, diverşi creditori.
Există, deci, două laturi ale funcţiei de informare: internă şi externă.
Latura internă vizează informaţii privind:
valoarea şi structura activelor de care dispune o entitate;
mărimea şi structura surselor proprii şi străine de finanţare a activelor;
rezultatul exerciţiului financiar şi contribuţia fiecărui tip de activităţi la generarea
rezultatului respectiv;
Dispunând de asemenea informaţii, conducerea entităţii îşi poate stabili priorităţile
economice, luându-se deciziile optime privind eliminarea aspectelor negative şi creşterea
eficienţei activităţii economice.
Latura externă reprezintă expresia transparenţei informaţiilor contabile în mediul extern.
Utilizatorii externi sunt interesaţi de informaţii precum:
organele fiscale: impozitele şi taxele datorate bugetului de stat şi modul în care au fost
calculate, înregistrate şi virate;
societăţile bancare: mărimea rezultatului exerciţiului, cifra de afaceri, gradul de
îndatorare, lichiditatea etc. informaţii necesare în momentul în care entitatea apelează
la credite;
furnizorii: gradul de îndatorare, solvabilitatea, viteza de rotaţie a creditelor comerciale,
informaţii necesare în momentul încheierii contractelor economice, când se stabilesc şi
modalităţile de plată;
acţionarii şi asociaţii: mărimea rezultatului, valoarea investiţiilor, solvabilitatea, gradul
de îndatorare, viteza de rotaţie a stocurilor, creanţelor şi datoriilor, informaţii necesare
în vederea luării deciziilor în AGA;
Funcţia de analiză
Funcţia de analiză reprezintă o continuare şi o aprofundare a funcţiei de informare.
Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari, prin
intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii
întreprinderii. Pe baza acestui diagnostic, se identifică şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a
activităţii economico-financiare.
Tot în cadrul acestei funcţii se verifică corelaţiile ce trebuie să existe atât între diferitele
componente ale situaţiilor financiare (bilanţul propriu-zis, contul de profit şi pierdere, notele
explicative etc.), cât şi în cadrul fiecărei componente în parte (grupe, capitole, posturi de
bilanţ).
Funcţia previzională
Funcţia previzională este o prelungire firească a funcţiilor de informare şi analiză. Astfel, pe
baza informaţiilor contabile privind perioadele de gestiune anterioare se pot realiza anumite
predicţii privind evoluţia viitoare a entităţii, utilizându-se anumiţi indicatori economico-
financiari. Funcţia de previzională este facilitată de faptul că în bilanţ sunt prezentate în
paralel informaţiile aferente ultimelor două exerciţii financiare. În acest mod se pun mai uşor
în evidenţă tendinţele şi evoluţiile anumitor indicatori economico-financiari. Funcţia
previzională se poate concretiza în documente, cum ar fi: bugetul de venituri şi cheltuieli,
bugetul de trezorerie, planul de afaceri, planul de finanţare etc.
STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
Prin OMFP nr. 3055/2009, în contabilitatea românească se înlocuieşte denumirea de „Bilanţ
contabil” cu cea de „Situaţii financiare anuale”, care trebuie întocmite în mod obligatoriu de
către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ.
Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către entităţi diferă în funcţie
de mărimea acestora, conform datelor sintetizate în tabelul următor:
Cifra de afaceri
maximă
(euro/an)
Total active
(euro)
Nr. mediu
de salariaţi
Structura situaţiilor financiare anuale
Până la 7,3
milioane
Până la 3,65
milioane
Până la 50 Bilanţ, cont de profit şi pierdere, note
explicative;
Peste 7,3
milioane
Peste 3,65
milioane
Peste 50 Bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia
modificărilor capitalului propriu, situaţia
fluxurilor de trezorerie, note explicative;
Toate tipurile de entităţi trebuie să întocmească anual, pe lângă documentele enumerate mai
sus şi un raport al administratorilor.
1.1.1 BILANŢUL
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă ansamblul elementelor de
activ, datorii şi capitaluri proprii la sfârşitul exerciţiului şi în cazul fuziunii, divizării sau
încetării activităţii. Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entităţii,
datoriile cuprind sursele străine de finanţare, iar capitalurile proprii, sursele proprii de
finanţare. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului, iar pasivul (datoriile şi
capitalurile proprii), forma abstractă a patrimoniului. Elementele de activ se ordonează în
bilanţ după natură, destinaţie şi lichiditate, iar elementele de pasiv (datoriile şi capitalurile
proprii), după natură, provenienţă şi exigibilitate.
Pe plan mondial se utilizează două forme de prezentare a bilanţului şi anume:
a) Schema orizontală de bilanţ, care se prezintă sub forma unui tablou cu două părţi, în care
activele sunt prezentate în ordinea inversă a lichidităţii, iar pasivele, în ordinea inversă a
exigibilităţii. Această formă de prezentare a bilanţului pune în evidenţă egalitatea dintre
activul şi pasivul bilanţului, adică dintre utilizări şi resurse. Reprezentarea grafică a schemei
orizontale de bilanţ se poate reda astfel:
Activ BILANŢ Pasiv
A. ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITALURI PROPRII
B. ACTIVE IMOBILIZATE B. DATORII
C. ACTIVE DE REGULARIZARE C. PASIVE DE REGULARIZARE
b) Schema verticală de bilanţ ordonează structurile patrimoniale în active, datorii şi
capitaluri, pentru a pune în evidenţă situaţia netă sau capitalul propriu, conform relaţiei:
SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE – DATORII faţă de terţi
Reprezentarea grafică a listei verticale a bilanţului se poate reda astfel:
DENUMIREA INDICATORILOR Rând Exerciţiul financiar
Precedent Încheiat
A. ACTIVE IMOBILIZATE 01
B. ACTIVE CIRCULANTE 02
C. ACTIVE DE REGULARIZARE 03
D. DATORII PE TERMEN SCURT 04
E. ACTIVE CIRCULANTE – DATORII (rând
02+03-04-09)
05
F. ACTIVE – DATORII CURENTE (rând 01+05) 06
G. DATORII PE TERMEN LUNG 07
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI
CHELTUIELI
08
I. PASIVE DE REGULARIZARE 09
J. CAPITAL ŞI REZERVE 10
După cum rezultă din schema de mai sus, în cadrul bilanţului patrimonial vertical, sunt
prezentate mai întâi elementele de activ cu cel mai mic grad de lichiditate (active imobilizate),
iar la sfârşit, activele cu lichiditate maximă (casa şi conturi la bănci). Elementele de pasiv sunt
structurate în ordinea crescătoare a exigibilităţii lor, prezentându-se mai întâi pasivele cu
termenul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un
an), iar la sfârşit, pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi rezerve).
Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei nivele şi anume:
I. Grupa – are sfera cea mai largă, grupând elementele patrimoniale după
caracteristici generale. Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine.
II. Capitolul – detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ
cu cifre romane.
III. Postul – este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ, fiind simbolizată cu
cifre arabe.
Exemplu privind detalierea informaţiei în bilanţul vertical:
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. Stocuri (ct.301+345+371-378)
II. Creanţe
1. Creanţe comerciale (ct.411)
2. Alte creanţe (ct.431+437+441+444+446+456+461)
Începând din anul 2003, toate tipurile de entităţi economice din România au trecut la
întocmirea bilanţului sub formă de schemă verticală.
1.1.2 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului prin soldul contului 121”Profit sau
pierdere”, apare, totuşi, necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de
generare al rezultatului şi care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au generat
o anumită performanţă economică. Un asemenea deziderat este realizat prin întocmirea
contului de profit şi pierdere, care cuprinde, în principal, următorii indicatori:
• Cifra de afaceri (veniturile din vânzări şi prestaţii);
• Rezultatul din exploatare (venituri din exploatare – cheltuieli de exploatare);
• Rezultatul financiar (venituri financiare – cheltuieli financiare);
• Rezultatul curent (rezultat din exploatare + rezultat financiar);
• Rezultatul extraordinar (venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare);
• Impozitul pe profit;
• Rezultatul net al exerciţiului (rezultat curent + rezultat extraordinar - impozitul pe profit);
Există două modele principale de prezentare a contului de profit şi pierdere şi anume:
• Sub formă de tablou bilateral (schemă orizontală);
• Sub formă de listă (schemă verticală);
Potrivit legislaţiei actuale, întreprinderile vor întocmi contul de profit şi pierdere sub formă de
listă, care se poate reda astfel:
Potrivit legislaţiei actuale, întreprinderile vor întocmi contul de profit şi pierdere sub formă de
listă.
Denumirea indicatorilor Rând Exerciţiul financiar
Precedent Încheiat
1. VENITURI DIN VÂNZĂRI ŞI PRESTAŢII
(ct.701+704+707….)
01
2. Variaţia
stocurilor
(ct.711)
Sold creditor 02
Sold debitor 03
3. Producţia imobilizată (ct.721 +722) 04
4. Venituri din provizioane (ct.781…) 05
5. VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL
(rd.01+02-03+04+05)
06
6. CHELTUIELI DIN EXPLOATARE – TOTAL
(ct.601+607+…+641+645….)
07
7. REZULTATUL DIN EXPLOATARE
- Profit (rd.06-07)
- Pierdere (rd.07-06)
08
8. VENITURI FINANCIARE (ct.761…) 09
9. CHELTUIELI FINANCIARE (ct.663…) 10
10. REZULTATUL FINANCIAR
- Profit (rd.09-10)
- Pierdere (rd.10-09)
11
11. REZULTATUL CURENT (rd.08+11) 12
12. VENITURI EXTRAORDINARE (ct.771) 13
13. CHELTUIELI EXTRORDINARE (ct.671) 14
14. REZULTATUL EXTRAORDINAR
- Profit (rd.13-14)
- Pierdere (rd.14-13)
15
15. REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI
(rd.12+15)
16
16. IMPOZITUL PE PROFIT (ct.691) 17
17. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (rd.16-17) 18
1.1.3 SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU
Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separată a situaţiilor
financiare, care cuprinde o prezentare a soldurilor de deschidere şi de închidere, precum şi
modificările din cursul exerciţiului aferente fiecărui element al capitalurilor proprii, potrivit
modelului prezentat mai jos:
Element al capitalului
propriu
Sold la 1
ianuarie
Creşteri Reduceri Sold la 31
decembrieTotal,
din care
prin
transfer
Total,
din care
prin
transfer
Capital subscris
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve legale
Rezerve statutare
Alte rezerve
Acţiuni proprii
Rezultatul reportat
Rezultatul exerciţiului
Prezentările cifrice din tabelul de mai sus trebuie însoţite de informaţii referitoare la natura,
sursa sau destinaţia transferurilor (modificărilor).
1.1.4 SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
Fluxurile de trezorerie reflectă rezultatul activităţilor de exploatare, de investiţii şi de finanţare
desfăşurate de către un agent economic în cursul exerciţiului. Ca urmare, fluxurile de
trezorerie se clasifică în trei grupe:
a) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare, care cuprind:
Încasări din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
Plăţi către furnizori, către salariaţi şi în numele acestora;
Plata impozitului pe profit;
b) Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii, care reprezintă încasări şi plăţi aferente
operaţiunilor legate de imobilizări.
c) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare, care cuprind încasări şi plăţi de la cei care au
asigurat finanţarea externă a agentului economic, cum ar fi:
Depuneri şi restituiri de capital social;
Primiri sau restituiri de credite etc;
1.1.5 POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE
Notele explicative la situaţiile financiare conţin informaţii suplimentare, relevante pentru
necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative, cum sunt:
Nota 1 Activele imobilizate: sold la 1 ianuarie, creşteri, reduceri, sold la 31
decembrie;
Nota 2 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli: sold la 1 ianuarie, transferuri, sold la
31 decembrie;
Nota 3 Repartizarea profitului: profit net repartizat la rezerve legale, pentru
acoperirea pierderii, la dividende, profit nerepartizat;
Nota 4 Analiza rezultatului din exploatare, care cuprinde următorii indicatori:
a) Cifra de afaceri netă;
b) Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (cheltuielile activităţii de
bază, cheltuielile activităţii auxiliare, cheltuielile indirecte de producţie);
c) Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete;
d) Cheltuielile de desfacere;
e) Cheltuieli generale de administraţie;
f) Alte venituri din exploatare;
g) Rezultatul din exploatare (c – d – e + f);
Nota 5 Situaţia creanţelor şi datoriilor: sold la 31 decembrie, termene de lichiditate,
respectiv, de exigibilitate;
Nota 6 Principii, politici şi metode contabile: abateri de la principiile contabile,
schimbarea metodelor de evaluare, tratamente contabile alternative etc;
Nota 7 Acţiuni şi obligaţiuni: capital social subscris, acţiuni şi obligaţiuni emise,
acţiuni răscumpărabile;
Nota 8 Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii: număr mediu de
salariaţi, salarii plătite, cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială etc;
Nota 9 Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-
financiari: indicatori de lichiditate, de risc, de gestiune, de profitabilitate;
Nota 10 Alte informaţii privind prezentarea întreprinderii, relaţiile acesteia cu
filialele, cu alte întreprinderi asociate, onorariile plătite auditorilor, angajamente
acordate sau primite etc;
1.1.6 RAPORTUL ADMINISTRATORILOR
Raportul administratorilor conţine informaţii semnificative privitoare la activitatea
întreprinderii, care nu au fost cuprinse în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere. Raportul
administratorilor cuprinde, în principal, următoarele informaţii:
• O analiză fidelă a evoluţiei activităţii unităţii şi a situaţiei sale la închiderea exerciţiului;
• Valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandată de consiliul de administraţie şi
aprobată de asociaţi;
• Evenimentele importante intervenite după încheierea exerciţiului;
• Evoluţia previzibilă a activităţii întreprinderii;
• Participaţiile de capital la alţi agenţi economici;
• Alte aspecte care se consideră a fi relevante privind activitatea întreprinderii;
LUCRĂRILE PREGĂTITOARE PENTRU ÎNTOCMIREA
SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
Prelucrarea datelor în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale reprezintă un proces
complex, care se concretizează într-o succesiune de lucrări, dintre care unele au caracter
preliminar, iar altele referitoare la redactarea propriu-zisă a documentelor de sinteză.
Lucrările pregătitoare, denumite şi lucrări de închidere a exerciţiului, sunt, în principal,
următoarele:
1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operaţiilor;
2. Verificarea concordanţei dintre contabilitate şi evidenţa operativă, dintre contabilitatea
sintetică şi cea analitică;
3. Întocmirea balanţei de verificare provizorii, înainte de inventariere;
4. Inventarierea generală a patrimoniului;
5. Efectuarea operaţiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor şi veniturilor;
6. Determinarea rezultatului exerciţiului şi repartizarea acestuia;
7. Stabilirea rulajelor lunare în registrul-jurnal şi în cartea mare;
8. Întocmirea balanţei de verificare definitive;
1.1.7 VERIFICAREA ÎNREGISTRĂRII CORECTE ÎN CONTURI A TUTUROR
OPERAŢIILOR
Această verificare urmăreşte:
• Dacă s-au întocmit documente justificative pentru toate operaţiile economice efectuate în
cursul exerciţiului;
• Dacă toate documentele justificative au fost corect înregistrate în contabilitate;
• Legalitatea şi sinceritatea datelor înregistrate în contabilitate, care trebuie să dea o
descriere fidelă, clară şi completă a operaţiunilor economico-financiare efectuate;
1.1.8 VERIFICAREA CONCORDANŢEI DINTRE CONTABILITATE ŞI
EVIDENŢA OPERATIVĂ, DINTRE CONTABILITATEA SINTETICĂ ŞI
CEA ANALITICĂ
Modalităţile concrete de verificare a acestor corelaţii diferă în funcţie de metodele de
organizare a contabilităţii şi evidenţei operative. Principalele concordanţe dintre contabilitate
şi evidenţa operativă care trebuie verificate sunt:
• Totalurile stabilite în registrul stocurilor se compară cu soldul contului 301”Materiale
consumabile”;
• Totalul soldurilor din raportul de gestiune întocmit pentru fiecare gestiune trebuie să
corespundă cu soldul contului 371”Mărfuri”;
• Soldul din registrul de casă trebuie să fie egal cu soldul contului 531”Casa”;
• Totalul soldurilor din ultimul extras de cont de la fiecare bancă trebuie să fie egal cu
soldul contului 512„Conturi curente la bănci”;
În cazul neconcordanţei dintre evidenţa operativă şi contabilitate, verificările se succed în
ordinea inversă operaţiilor de înregistrare. Verificarea acestor corelaţii nu trebuie să se
efectueze doar la sfârşitul exerciţiului, ci trebuie să aibă un caracter permanent.
Pentru verificarea corelaţiei dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică se întocmesc balanţe
de verificare analitice pentru fiecare cont sintetic care se dezvoltă pe analitice. O asemenea
balanţă pune în evidenţă corelaţiile dintre rulajele şi soldurile conturilor analitice şi
elementele corespunzătoare ale contului sintetic respectiv.
În cazul utilizării sistemelor informatice de gestiune şi de contabilitate, corelaţia dintre
evidenţa analitică şi cea sintetică se realizează automat, pentru că datele din contabilitatea
analitică se transferă în contabilitatea sintetică.
1.1.9 ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, ÎNAINTE DE
INVENTARIERE
Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin
intermediul balanţei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin o dată
pe an, la sfârşitul exerciţiului financiar.
La încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare şi
anume:
• O balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale ;
• O balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de
închidere a exerciţiului;
Scopul principal al întocmirii balanţei de verificare înaintea inventarierii generale a
patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existenţele faptice
stabilite la inventariere. De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul
contabil al patrimoniului.
Cu ocazia întocmirii balanţei de verificare provizorii se va realiza implicit şi principala funcţie
a unei balanţe şi anume verificarea a exactităţii datelor înregistrate în conturi.
Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între
totalurile coloanelor din balanţă. De exemplu, pentru o variantă a balanţei de verificare cu
patru serii de egalităţi, trebuie să existe următoarele corelaţii:
• Total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare;
• Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare;
• Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare;
• Total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare;
Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanţei, şi anume:
înregistrarea repetată a unor operaţii în conturile corespondente;
omiterea înregistrării unor operaţii în conturile corespondente;
înregistrarea operaţiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operaţiilor
respective;
înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente;
1.1.10 INVENTARIEREA GENERALĂ A PATRIMONIULUI
Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii, întreprinderile trebuie să efectueze
inventarierea cel puţin o dată pe an, de regulă, la închiderea exerciţiului financiar.
Inventarierea generală de la sfârşitul exerciţiului financiar are două obiective principale:
Asigurarea integrităţii patrimoniului
În acest scop, se verifică concordanţa dintre situaţia scriptică din conturile sintetice şi analitice
pe de o parte, şi situaţia faptică, stabilită în listele de inventariere şi în registrul inventar, pe de
altă parte. Integritatea soldurilor faptice se verifică atât în cazul bunurilor şi disponibilităţilor,
cât şi în cazul creanţelor şi datoriilor, iar diferenţele se înregistrează în contabilitate ca plusuri
sau minusuri de inventar.
Aplicarea principiului prudenţei
Elementele patrimoniale de activ sau de pasiv pot suferi deprecieri reversibile sau ireversibile,
care, pe baza inventarierii, se înregistrează astfel:
- sub forma provizioanelor, în cazul deprecierilor reversibile;
- sub forma amortizărilor, în cazul deprecierilor ireversibile ale activelor imobilizate;
Prin actualizarea valorilor elementelor patrimoniale la sfârşitul exerciţiului, inventarierea
contribuie la realizarea unei imagini fidele a patrimoniului cu ajutorul bilanţului.
1.1.11 EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A
CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR
a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans
Aplicarea principiului independenţei exerciţiului impune o delimitare clară a cheltuielilor şi
veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului curent de cheltuielile şi veniturile
realizate în perioada curentă, dar care sunt aferente exerciţiilor următoare. Astfel, trebuie
înregistrate în debitul contului 471”Cheltuieli înregistrate în avans”, toate cheltuielile
efectuate în exerciţiul curent şi care sunt aferente exerciţiilor viitoare şi anume: chirii,
abonamente, reparaţii, prime de asigurare etc. De asemenea, se înregistrează în creditul
contului 472”Venituri înregistrate în avans”, toate veniturile încasate în exerciţiul curent şi
care sunt aferente exerciţiilor viitoare.
Exemple:
1. Se achită în numerar primele de asigurare auto pentru exerciţiul următor, în sumă de
3.000.000 lei.
471”Cheltuieli înregistrate în avans” = 531”Casa” 3.000.000
2. O editură încasează prin bancă în luna decembrie abonamentele aferente anului viitor în
sumă de 5.000.000 lei + TVA, conform facturilor emise şi a ordinelor de plată.
• Emiterea facturilor:411”Clienţi”=% 5.950.000
472”Venituri înregistrate în avans” 5.000.000
4427”TVA colectată” 950.000
• Încasarea facturilor: 512”Conturi curente la bănci” = 411”Clienţi” 5.950.000
b) Diferenţe de curs valutar aferente disponibilităţilor, creanţelor şi datoriilor în valută
Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului, înainte de întocmirea situaţiilor financiare
anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente
aferente disponibilităţilor, creanţelor şi datoriilor în valută, prin compararea valorilor de
intrare cu valorile actuale, calculate pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului.
Prin compararea valorii de intrare cu valoarea actuală pot rezulta:
Diferenţe favorabile de curs valutar, care se obţin în următoarele situaţii:
În cazul disponibilităţilor şi creanţelor, atunci când cursul valutar creşte;
În cazul datoriilor, atunci când cursul valutar scade;
Diferenţe nefavorabile de curs valutar, care se obţin în următoarele situaţii:
În cazul disponibilităţilor şi creanţelor, atunci când cursul valutar scade;
În cazul datoriilor, atunci când cursul valutar creşte;
Înregistrări contabile:
Natura diferenţelor de curs valutar Formula contabilă
Diferenţe favorabile de curs valutar
aferente disponibilităţilor în valută
5124, 5314 = 765
Diferenţe nefavorabile de curs valutar
aferente disponibilităţilor în valută
665 = 5124, 5314
Diferenţe favorabile de curs valutar
aferente creanţelor în valută
267, 411, 451, 456, 461 = 765
Diferenţe nefavorabile de curs valutar
aferente creanţelor în valută
665 = 267, 411, 413, 418, 451, 456, 461
Diferenţe favorabile de curs valutar
aferente datoriilor în valută
161, 162, 167, 168, 401, 403, 404, 405, 408, 451,
455, 462, 519 = 765
Diferenţe nefavorabile de curs valutar
aferente datoriilor în valută
665 = 161, 162, 167, 168, 401, 403, 404, 405,
408, 451, 455, 462, 519
Exemple:
1. S-a încasat în contul bancar o creanţă de la un client extern în sumă de 1.000 euro la cursul
de 3,5 lei/euro. La 31.12.200N cursul a fost de 3,6 lei/euro. Diferenţele favorabile de curs
valutar aferente disponibilităţilor în valută la 31.12. se calculează astfel: 1.000 x 3,6-3,5) =
1000 lei. Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor favorabile de curs valutar se face astfel:
5124 = 765 100
2. O datorie faţă de un furnizor în sumă de 2.000 euro a fost înregistrată în contabilitate la
cursul de 3,6 lei/euro. La 31.12.200N cursul era de 3,7 lei/euro.
• Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută la 31.12:
2.000x(3,7-3,6) = 200 lei
Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor nefavorabile de curs valutar se face astfel:
665 = 401 200
1.1.12 DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI ŞI
REPARTIZAREA ACESTUIA
a) Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli
Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie, se procedează la închiderea conturilor de venituri şi
cheltuieli în corespondenţă cu contul 121”Profit sau pierdere”, care se înregistrează astfel:
• Închiderea conturilor de venituri: 701, 704, 711, 707, 722, 758, 768, 781… = 121
• Închiderea contului 711 în cazul în care prezintă sold debitor: 121 = 711
• Închiderea conturilor de cheltuieli: 121 = 601, 607, 635, 658, 668, 681…
b1) Calcularea impozitului pe profit
Mod de calcul
Întreprinderile mici, mijlocii şi mari calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul
contabil, care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate.
Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul fiscal (impozabil), care se obţine prin
corectarea rezultatului contabil cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal şi cu
deducerile fiscale, conform relaţiei următoare:
rezultat fiscal = rezultat contabil - deduceri fiscale + cheltuieli nedeductibile
Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se
calculează impozitul pe profit.
Deducerile fiscale reprezintă elemente neimpozabile care diminuează rezultatul fiscal.
Impozitul pe profit datorat pentru luna în curs se calculează parcurgându-se următoarele
etape:
determinarea rezultatului contabil cumulat de la începutul anului (RCC) :
RCC = venituri cumulate – cheltuieli cumulate
determinarea rezultatului fiscal cumulat de la începutul anului (RFC) :
RFC = RCC + cheltuieli nedeductibile - deduceri fiscale – pierderea fiscală din anii
precedenţi
calcularea impozitului pe profit datorat, cumulat de la începutul anului până la
sfârşitul lunii pentru care se face calculul (IPC):
IPC = RFC x cota de impozit
determinarea impozitului pe profit aferent lunii pentru care se face calculul (IPL):
IPL = IPC - impozit pe profit datorat cumulat la sfârşitul lunii precedente
Impozitul pe profit aferent lunii pentru care se face calculul se înregistrează în nota de
contabilitate astfel:
691 “Cheltuieli privind impozitul pe profit” = 441 “Impozitul pe profit” (cu semnul +
sau -)
Dacă în luna pentru care se face calculul impozitului pe profit s-a realizat profit, suma
din articolul contabil de mai sus are semnul plus, iar dacă s-a înregistrat pierdere, suma
respectivă are semnul minus.
Dacă din rezultatul contabil se scade impozitul pe profit se obţine rezultatul net
contabil, care este, de fapt, soldul contului 121 “Profit sau pierdere”.
Vărsarea la buget a impozitului pe profit se face până în data de 25 a lunii următoare
încheierii trimestrului. Achitarea cu întârziere a impozitelor atrage plata unor penalităţi de
întârziere calculate în procent de 0,07 % din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere.
Cotele de impozitare
Cota normală de impozit pe profit este de 16 %.
În cazul entităţilor care obţin venituri din activitatea cazinourilor, discotecilor, barurilor,
cluburilor de noapte şi pariurilor sportive, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din
veniturile respective.
b2) Calcularea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează prin aplicarea cotei de 2,5% asupra
sumei totale a veniturilor trimestriale, cu excepţia celor înregistrate în conturile: 711”Variaţia
stocurilor”, 722”Venituri din producţia de imobilizări corporale” şi 781”Venituri din
provizioane privind activitatea de exploatare”, care nu sunt venituri efective, ci au rolul de a
compensa anumite cheltuieli de producţie sau cu provizioanele. Plata impozitului se face
trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul următor.
La determinarea impozitului se va ţine seama de următoarele facilităţi fiscale de care
beneficiază microîntreprinderile:
Reducerea impozitului în cazul achiziţionării caselor de marcat
Microîntreprinderile, indiferent de obiectul de activitate, beneficiază de reducerea impozitului
dacă achiziţionează case de marcat. În acest caz, cota de impozit se aplică asupra veniturilor
totale (cu excepţia celor din conturile 711, 722, 781), din care se scade valoarea caselor de
marcat, conform documentului justificativ, în luna înregistrării achiziţiei.
Înregistrarea impozitului pe venituri datorat la sfârşitul trimestrului:
698”Cheltuieli cu impozitul pe venit” = 4418”Impozit pe venit”
• Impozitul pe venituri virat bugetului de stat:
4418”Impozit pe venit” = 512”Conturi curente la bănci”
531”Casa”
d) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului
După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli, contul 121”Profit şi
pierdere” încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate, iar în debit, totalul
cheltuielilor anuale efectuate, inclusiv cheltuielile cu impozitul pe venituri. Dacă volumul
veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor, contul 121”Profit şi pierdere” va avea sold
creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. Dacă volumul
cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor, se obţine în contul 121”Profit şi pierdere” un
sold final debitor, ceea ce reprezintă pierderea din exerciţiul financiar care se încheie.
Repartizarea profitului la rezerve legale se face la sfârşitul exerciţiului financiar: 129=1061
Rezultatul rămas nerepartizat la sfârşitul exerciţiului se transferă în luna ianuarie a
exerciţiului următor în contul 117”Rezultatul reportat”.
Repartizarea pe celelalte destinaţii legale a profitului net se face pe baza hotărârii Adunării
generale a proprietarilor.
Principalele destinaţii ale profitului net pot fi:
• Repartizarea profitului la dividende: 117 = 457
• Repartizarea profitului la rezerve, cu excepţia celor legale: 117=106
• Acordarea de stimulente salariaţilor: 117=424
1.1.13 STABILIREA RULAJELOR LUNARE ÎN REGISTRUL-JURNAL ŞI ÎN
CARTEA MARE
a) Întocmirea registrului-jurnal
Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu, folosit pentru înregistrarea
zilnică a operaţiilor în ordinea efectuării lor. Operaţiile de acelaşi fel realizate în aceeaşi zi, în
acelaşi loc de activitate pot fi centralizate într-un document cumulativ. Unităţile cu un volum
mare de operaţii pot utiliza alături de Registrul-jurnal general şi jurnale auxiliare, diferenţiate
pe genuri de operaţii: de aprovizionări, de vânzări, de încasări şi plăţi etc.
Periodic, de regulă lunar, totalurile din documentele cumulative şi din registrele
auxiliare se centralizează în Registrul-jurnal general. Rulajul lunar obţinut în Registrul-jurnal
trebuie să corespundă cu cel din Balanţa conturilor.
În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul, Registrul-jurnal se
listează lunar şi se numerotează, iar totalurile lunare se preiau în Registrul-jurnal întocmit
manual. Când numărul de pagini este 100 sau anual, dacă numărul filelor listate este sub 100,
Registrul-jurnal informatic se şnuruieşte şi se parafează de către unitatea emitentă.
b) Întocmirea registrului cartea mare
Registrul cartea mare cuprinde ansamblul fişelor de cont utilizate de către unitate. Acestea se
prezintă sub formă de foi volante şi servesc la stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor
conturilor sintetice. Fişele de cont se completează pe baza informaţiilor preluate din registrul-
jurnal. Formele grafice ale fişelor de cont diferă în funcţie de formele de înregistrare contabilă
utilizate de fiecare unitate. Modelul utilizat cel mai frecvent este fişa de cont pentru operaţii
diverse.
1.1.14 ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE
Balanţa de verificare sintetică este un document care serveşte atât la verificarea corectitudinii
înregistrărilor din contabilitate, cât şi la centralizarea informaţiilor contabile în vederea
elaborării situaţiilor financiare anuale.
Întocmirea balanţelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape:
a) Pregătirea conturilor, care presupune:
• calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele de cont sintetice;
• stabilirea soldurilor finale;
b) Transcrierea datelor în balanţa conturilor astfel:
• soldurile iniţiale şi totalul sumelor precedente se preiau din balanţa precedentă;
• rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice;
• totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în balanţă;
c) Totalizarea coloanelor din balanţă şi obţinerea egalităţilor valorice;
Unul dintre cele mai utilizate modele de balanţă de verificare cuprinde următoarele elemente:
Simb
ol
cont
Denumire
cont
Solduri
iniţiale
Rulaje
curente
Rulaje
cumulate
Solduri
finale
D C D C D C D C
TOTAL
ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
Întocmirea situaţiilor financiare anuale marchează etapa cu care se încheie lucrările contabile
dintr-un exerciţiu financiar şi reprezintă punctul de plecare al contabilităţii din exerciţiul
următor.
În cadrul situaţiilor financiare anuale, prezentarea informaţiilor privind exerciţiul financiar
curent se face comparativ cu datele privind exerciţiul precedent.
Pentru întocmirea situaţiilor financiare se apelează la următoarele surse de date:
Informaţiile privind situaţia patrimoniului la începutul anului se preiau din bilanţul
întocmit la sfârşitul exerciţiului precedent;
Informaţiile privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele aferente exerciţiului precedent
se preiau din contul de profit şi pierdere întocmit la sfârşitul exerciţiului precedent;
Datele referitoare la situaţia patrimoniului, precum şi cele privind veniturile,
cheltuielile şi rezultatele aferente exerciţiului expirabil se transcriu din ultima balanţă
de verificare;
Pentru completarea situaţiilor financiare trebuie să se respecte anumite reguli şi anume:
Sumele preluate în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere se scriu în mii lei; fracţiunile
sub 500 de lei se neglijează, iar cele mai mari de 500 de lei se rotunjesc la 1.000 de lei;
Transpunerea soldurilor conturilor în bilanţ nu se face în ordinea în care acestea se
succed în balanţa de verificare, ci ele se grupează în după conţinutul lor economic,
potrivit menţiunilor din cadrul fiecărui rând;
În principiu, soldurile debitoare ale conturilor se înscriu în cadrul grupelor de activ, iar
soldurile creditoare, se înscriu la grupele de datorii sau de capitaluri proprii;
Elementele de activ se înscriu în bilanţ la valoarea actuală sau contabilă netă, ca
urmare din soldurile debitoare ale acestor conturi se scad soldurile creditoare ale
conturilor de amortizări sau provizioane pentru deprecieri;
Completarea contului de profit şi pierdere cu datele aferente exerciţiului expirabil se
face prin preluarea rulajelor anuale ale conturilor de venituri şi cheltuieli din ultima
balanţă de verificare;
Datele de identificare se scriu cu majuscule, citeţ, fără prescurtări;
Situaţiile financiare anuale pot fi întocmite de către următoarele categorii de persoane:
Directorul economic sau contabilul şef, care trebuie să aibă studii economice
superioare;
Persoane fizice sau juridice autorizate, cu care s-au încheiat contracte pentru
întocmirea situaţiilor financiare;
Situaţiile financiare anuale întocmite în trei exemplare se semnează de către persoana care le-
a întocmit şi de către administratorul societăţii.
VERIFICAREA, CERTIFICAREA ŞI CENTRALIZAREA
SITUAŢIILOR FINANCIARE
Situaţiile financiare anuale ale întreprinderilor mari sunt supuse auditului financiar, care se
efectuează de către auditori financiari, care pot fi: cenzori, experţi contabili, contabili
autorizaţi cu studii superioare, societăţi de expertiză etc. Auditul financiar constă în
verificarea şi certificarea situaţiilor financiare anuale în vederea exprimării unei opinii privind
realitatea informaţiilor cuprinse în documentele de sinteză contabilă. Auditul financiar are
menirea de a restabili o anumită încredere între producătorii şi utilizatorii de informaţii
contabile prin verificarea acestora de către profesionişti competenţi şi independenţi.
Verificarea situaţiilor financiare reprezintă un control extern, legal şi cu caracter permanent.
Obiectivul central al controlului este acela de a constata dacă situaţiile financiare reflectă o
imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului.
În mod concret, auditul financiar constă în parcurgerea următoarelor etape principale:
Cunoaşterea generală a unităţii: activitatea economică, mărimea unităţii, modul de
organizare etc;
Încheierea contractului de audit financiar şi de certificare a situaţiilor financiare;
Evaluarea controlului intern: dacă acesta este puternic, programul de control se reduce
la minimum, iar dacă controlul intern este deficitar, verificatorul trebuie să efectueze
un control mai amănunţit;
Examinarea directă a conturilor şi a situaţiilor financiare anuale;
Sintetizarea concluziilor în raportul de audit, care va cuprinde, în principal,
următoarele elemente:
Dacă situaţiile financiare concordă sau nu cu registrele de contabilitate;
Dacă registrele de contabilitate sunt întocmite în conformitate cu normele legale;
Dacă s-au respectat principiile, procedeele şi metodele contabile;
Certificarea situaţiilor financiare se poate în mai multe formule:
Certificarea fără rezerve;
Certificarea cu rezerve;
Refuzul de a certifica;
Motivele certificării cu rezerve sau a refuzului de a certifica vor trebui menţionate în
raportul întocmit de controlor. Acest raport se întocmeşte în două etape:
Raportul în formă scurtă, care însoţeşte situaţiile financiare depuse la organele
fiscale;
Raportul în formă lungă, destinat adunării generale sau conducerii unităţii;
Situaţiile financiare se depun la direcţia generală a finanţelor publice judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, la următoarele termene:
Entităţile economice (societăţi comerciale, companii naţionale, regii autonome,
institute naţionale de cercetare) – în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului
financiar;
Celelalte persoane juridice- în termen de 120 de zile de la încheierea exerciţiului
financiar;
Entităţile care, de la constituire, nu au desfăşurat activitate vor depune o declaraţie în acest
sens în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.
Situaţiile financiare depuse la organele fiscale vor fi însoţite de următoarele documente:
O copie după balanţa de verificare întocmită la 31 decembrie;
Raportul administratorilor;
Raportul în formă scurtă al cenzorilor, experţilor contabili sau contabililor autorizaţi;
Procesul verbal al adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor;
Un exemplar se reţine la organele financiare, al doilea exemplar se depune la Registrul
comerţului, iar al treilea se păstrează timp de 10 de ani în arhiva unităţii.
Situaţiile financiare sunt centralizate la nivel naţional şi prelucrate în vederea obţinerii unor
indicatori economico-financiari macroeconomici.
ANALIZA DATELOR DIN SITUAŢIILE FINANCIARE
Analiza datelor din situaţiile financiare anuale aduce un plus de relevanţă, claritate şi
expresivitate în aprecierea situaţiei economico-financiare a întreprinderii.
Analiza documentelor de sinteză contabilă este utilă, în primul rând, conducerii întreprinderii,
deoarece facilitează luarea deciziilor manageriale în domeniul gestiunii, investiţiilor,
creditului etc. De asemenea, utilizatorii externi ai informaţiilor contabile sunt informaţi asupra
solvabilităţii, rentabilităţii şi a altor aspecte economico-financiare care caracterizează
activitatea întreprinderii respective.
Principalii indicatori de analiză a situaţiilor financiare sunt:
a) Lichiditatea curentă – pune în evidenţă măsura în care se pot acoperi datoriile
curente din activele curente. Se calculează astfel:
Lichiditatea curentă = active circulante : datorii sub 1 an
Valoarea recomandabilă a acestui indicator este în jur de 2;
b) Lichiditatea imediată (indicatorul test acid) – arată posibilitatea achitării datoriilor
curente din valorile de trezorerie disponibile existente, precum şi din cele care se vor
încasa în urma lichidării creanţelor la scadenţă.
Lichiditatea imediată = (active circulante – stocuri) : datorii sub 1 an
Dacă valoarea indicatorului este mai mare decât 1, există garanţia acoperirii datoriilor curente,
iar dacă valoarea acestuia este cu mult mai mică decât 1, există grave dificultăţi de achitare a
datoriilor scadente.
c) Gradul de îndatorare – exprimă ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul în
totalul pasivului.
Gradul de îndatorare = datorii pe termen scurt : total pasiv
Valorile optime ale acestui indicator se situează în intervalul 0,25-0,75.
d) Solvabilitatea patrimonială – reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă
obligaţiilor de plată.
Solvabilitatea patrimonială = capitaluri proprii : total pasiv
Solvabilitatea unităţii este bună dacă indicatorul are valori mai mari de 0,5 şi slabă, dacă
valoarea indicatorului se situează sub 0,3.
e) Rata rentabilităţii economice – exprimă eficienţa utilizării activului pentru obţinerea
unui excedent, care este profitul din exploatare.
Rata rentabilităţii economice = profit din exploatare: total activ x 100
Este necesar ca rata rentabilităţii economice să fie superioară ratei inflaţiei.
f) Rata rentabilităţii financiare – reflectă eficienţa cu care sunt utilizate capitalurile
proprii ale unităţii.
Rentabilitatea financiară = profit net : capitaluri proprii x 100
Rata rentabilităţii financiare trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii pe piaţă.
g) Fondul de rulment – reprezintă diferenţa dintre resursele stabile şi utilizările stabile.
Fondul de rulment se poate calcula în două moduri:
Fond de rulment = capitaluri permanente – imobilizări nete sau
Fond de rulment = active circulante – datorii pe termen scurt
Fondul de rulment pozitiv semnifică faptul că resursele stabile (capitalurile
permanente) depăşesc utilizările stabile (imobilizările nete), iar surplusul de capitaluri
proprii este utilizat pentru finanţarea activelor circulante. Afectarea unei părţi din
fondul de rulment funcţiei de exploatare reflectă nişte resurse nerentabilizate, care
diminuează performanţele financiare.
Fondul de rulment negativ semnifică faptul că resursele stabile sunt insuficiente pentru
acoperirea utilizărilor stabile, ca urmare o parte din activele imobilizate sunt finanţate
din datorii pe termen scurt. În această situaţie apare un anumit risc de insolvabilitate al
unităţii.
h) Viteza de rotaţie a creanţelor-clienţi- exprimă numărul de zile până la data la care
clienţii îşi achită datoriile către unitate
Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi = sold mediu clienţi : cifra de afaceri x 365
Soldul mediu clienţi = (sold la începutul perioadei + sold la sfârşitul perioadei ) : 2
O valoare în creştere a indicatorului reflectă probleme legate de controlul creditului acordat
clienţilor, o lipsă de eficacitate a unităţii în colectarea creanţelor sale.
i) Viteza de rotaţie a creditelor-furnizori – arată numărul de zile de creditare pe care
unitatea îl obţine de la furnizori.
Viteza de rotaţie a creditelor-furnizori = (sold mediu furnizori : achiziţii de bunuri) x 365
Soldul mediu furnizori = (sold la începutul perioadei + sold la sfârşitul perioadei ) : 2
Pentru a aproxima achiziţiile de bunuri se poate utiliza cifra de afaceri sau costul vânzărilor.
Un interval mic de achitare a datoriilor arată faptul că unitatea este un bun platnic.
j) Viteza de rotaţie a stocurilor – exprimă de câte ori stocul a fost rulat pe parcursul
exerciţiului financiar.
Viteza de rotaţie a stocurilor = costul vânzărilor : stocul mediu sau
Viteza de rotaţie a stocurilor = cifra de afaceri : stocul mediu
Stocul mediu = (stocul la începutul perioadei + stocul de la sfârşitul perioadei) : 2
k) Durata de stocare – indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate.
Durata de stocare = stoc mediu : costul vânzărilor x 365 sau
Durata de stocare = stoc mediu : cifra de afaceri x 365
Cu cât durata este mai mică, cu atât activitatea este mai eficientă.
l) Productivitatea muncii – indică eficienţa cu care este cheltuită o anumită cantitate de
muncă.
Productivitatea muncii = cifra de afaceri : număr total de personal
Cu cât productivitatea este mai mare, cu atât creşte eficacitatea muncii sociale.
CAPITOLUL IV
APLICAŢIE PRACTICĂ PRIVIND ELABORAREA ŞI ANALIZA
SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE LA SC MOBIL SRL
SC MOBIL SRL, care are ca obiect principal de activitate comercializarea mărfurilor cu
amănuntul, a întocmit la 31 decembrie 2007 următoarea balanţă de verificare:
I. Întocmirea bilanţului pe baza datelor din balanţa de verificare:
JUDEŢUL CLUJ
UNITATEA SC MOBIL SRL
ADRESA loc. CLUJ NAPOCA sector
Str. CASTANILOR nr.6
Bl. ap. sc.
TELEFON 211258 FAX
NUMĂRUL DIN REGISTRUL
COMERŢULUI J12/1858/1993
FORMA DE PROPRIETATE 35
ACTIVITATEA PREPONDERENTĂ
(denumire grupă CAEN)
COMERŢ CU AMĂNUNTUL ÎN MAGAZINE
NESPECIALIZATE
COD GRUPĂ CAEN 5211
CODUL FISCAL 5869595
BILANŢ PRESCURTAT
Încheiat la data de 31 decembrie 2008
- lei -
DENUMIREA INDICATORULUI Nr.
rd.
Exerciţiul financiar
Precedent Încheiat
A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE (ct.208-280) 01 3.000
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE (ct.211+212+231-281) 02 45.000 42.300
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE (ct.263) 03
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (RD. 01+02+03) 04 45.000 45.300
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI (ct.301+345+371-378-4428) 05 8.710 13.921
II. CREANŢE
1. Creanţe comerciale (ct.411) 06
2. Alte creanţe (ct. 431+437+441+4424+444+446+456+461) 07 1.904
TOTAL (rd. 06+07) 08 8.710 1.904
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
(ct. 508)
09 6.500
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (ct. 512+531+532) 10 13.290 82.888
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd. 05+08+09+10) 11 22.000 105.213
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) 12 2.300
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ DE UN AN
1. Împrumuturi datorate instituţiilor de credit (ct. 162) 13 2.000 2.000
2. Datorii comerciale (ct.401) 14 8.600
3. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru
asigurările sociale (ct.
167+421+431+437+441+4423+444+446+456+457+462+519)
15 45.000 108.213
TOTAL: (rd. 13 la 15) 16 47.000 118.813
E. ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII
CURENTE NETE (rd. 11+12-16-24)
17 -25.000 -11.300
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.
04+17)
18 20.000 34.000
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
1. Împrumuturi datorate instituţiilor de credit (ct. 162) 19 8.000 6.000
2. Datorii comerciale (ct. 401) 20
3. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru 21
asigurările sociale (ct.
167+421+431+437+441+4423+444+446+456+457+462)
TOTAL: (rd. 19 la 21) 22 8.000 6.000
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI
CHELTUIELI (ct.151)
23
I. VENITURI ÎN AVANS (ct. 472) 24
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (ct.101) 25 10.000 20.000
- din care vărsat 26 10.000 20.000
II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104) 27
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105) Sold C 28
Sold
D
29
IV. REZERVE (ct. 106) 30 2.000 8.000
V. REZULTATUL REPORTAT (ct. 107) Sold C 31
Sold D 32
V. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (ct. 121) Sold C 33 40.000 115.379
Sold D 34
Repartizarea rezultatului (ct. 129) 35 40.000 115.379
TOTAL CAPITALURI PROPRII (rd. 25+27+28-
29+30+31-32+33-34-35)
36 12.000 28.000
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
(numele, prenumele, semnătura şi ştampila unităţii) (numele, prenumele
şi semnătura)
BADEA ADRIAN COLDEA IOAN
II. Întocmirea contului de profit şi pierdere:
JUDEŢUL CLUJ
UNITATEA SC MOBIL SRL
ADRESA loc. CLUJ NAPOCA sector
Str. CASTANILOR nr.6
Bl. ap. sc.
TELEFON 211258 FAX
NUMĂRUL DIN REGISTRUL
COMERŢULUI J12/1858/1993
FORMA DE PROPRIETATE 35
ACTIVITATEA PREPONDERENTĂ
(denumire grupă CAEN)
COMERŢ CU AMĂNUNTUL ÎN MAGAZINE
NESPECIALIZATE
COD GRUPĂ CAEN 5211
CODUL FISCAL 5869595
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Încheiat la data de 31 decembrie 2008
Denumirea indicatorului Nr.
rd.
Exerciţiul financiar
Precedent Încheiat
A B 1 2
1. VENITURI DIN VÂNZĂRI ŞI PRESTAŢII
(ct.701+704+707+758)
01 580.000 871.600
2. Variaţia
stocurilor
(ct.711)
Sold creditor 02
Sold debitor 03
3. Producţia imobilizată (ct.722) 04
4. Venituri din provizioane (ct.781) 05
5. VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL
(rd.01+02-03+04+05)
06 580.000 871.600
6. CHELTUIELI DIN EXPLOATARE – TOTAL
(ct.601+607+635+641+645+658+681)
07 530.300 740.189
7. REZULTATUL DIN EXPLOATARE
- Profit (rd.06-07)
- Pierdere (rd.07-06)
08
49.700 131.411
8. VENITURI FINANCIARE (ct.768) 09 400 550
9. CHELTUIELI FINANCIARE (ct.668) 10 1.400 3.500
10. REZULTATUL FINANCIAR
- Profit (rd.09-10)
- Pierdere (rd.10-09)
11
1.000 2.950
11. REZULTATUL CURENT (rd.08+11) 12 48.700 128.461
12. IMPOZITUL PE VENIT (ct.691) 13 8.700 13.082
13. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (rd.12-13) 14 40.000 115.379
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
(numele, prenumele, semnătura şi ştampila unităţii) (numele, prenumele
şi semnătura)
BADEA ADRIAN COLDEA IOAN
III. Calcularea şi analiza unor indicatori economico-financiari:
1. Lichiditatea curentă = active circulante : datorii sub 1 an = 105.213:118.813=0,88;
2. Lichiditatea imediată = (active circulante – stocuri) : datorii sub 1 an = (105.213-13.921):
118.813=0,76
Întrucât cei doi indicatori de lichiditate au valoarea mai mică decât 1, pot exista dificultăţi în
achitarea datoriilor scadente.
3. Gradul de îndatorare = datorii curente : total pasiv=118.813:152.813=0,77
Valorile optime ale acestui indicator se situează în intervalul 0,25-0,75.
4.Solvabilitatea patrimonială = capitaluri proprii : total pasiv = 28.000:152.813=0,18
Solvabilitatea unităţii este slabă întrucât valoarea indicatorului se situează sub 0,3.
5. Rata rentabilităţii economice = profit din exploatare: total activ
=131.411:152.813x100=85%
Rata rentabilităţii economice este superioară ratei inflaţiei.
6. Rentabilitatea financiară = profit net : capitaluri proprii=115.379:28.000x100=412%
Rata rentabilităţii financiare este superioară ratei medii a dobânzii pe piaţă.
7. Fondul de rulment = active circulante – datorii pe termen scurt = 105.213-118.813= -
13.600
Fondul de rulment negativ semnifică faptul că resursele stabile sunt insuficiente pentru
acoperirea utilizărilor stabile, ca urmare o parte din activele imobilizate sunt finanţate din
datorii pe termen scurt. În această situaţie apare un anumit risc de insolvabilitate al unităţii.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
CONCLUZII
Situaţiile financiare anuale cuprind un sistem coerent de informaţii contabile, care pot
constitui o sursă importantă pentru elaborarea unei analize economico-financiare, care să
conducă la luarea unor decizii optime de către managementul entităţii economice.
Analiza situatiei financiare constituie un ansamblu de rationamente si judecati pe baza carora
se dezvaluie:
· laturile esentiale ale situatiei financiare;
· legaturile dintre fenomenele financiare reflectate în cadrul bilantului;
· tendinta lor de dezvoltare.
Analiza financiară pune în lucru demersuri de investigare care se aplică asupra surselor de
informaţie contabilă ( bilanţ, cont de rezultate, situaţia fluxurilor de numerar, situaţia
modificărilor de capital, anexe şi note) sau extra – contabilă.
Atenţia analiştilor financiari se focalizează cu precădere asupra a trei aspecte majore asupra
activităţii şi situaţiei entităţii luate în studiu:
(1) studiul privind finanţarea – natura şi compoziţia resurselor, stabilitatea acestora,
costuri şi riscuri financiare ataşate acestora,
(2) studiul utilizării resurselor – alocare, structură, nivel şi variabilitate,
(3) studiul asupra rezultatelor care permit degajarea riscurilor economice.
Bibliografie:
1. Capron, M. - Contabilitatea în perspectivă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
2. Călin, O. Ristea, M. - Bazele contabilităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti, 2003
3. Colasse, B. - Contabilitate generală, Ediţia a 4- a, Ed. Moldova, Iaşi, 1995
4. Ristea, M (coord.) - Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. II, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 1996
5. http://en.wikipedia.org/
BIBLIOGRAFIE