Interrelatiile Dintre Componentele Fizicageografice Si Etajarea Padurii in Muntii Iezer

Ionuţ Săvulescu – Interrelaţiile dintre componentele fizico-geografice şi etajarea pădurii în Munţii Iezer

1

CUPRINS

Cuvânt înainte / 4

ELEMENTE INTRODUCTIVE. CULEGEREA, STRUCTURAREA, VALIDAREA ŞI CONSTRUIREA BAZEI DE DATE UTILIZATE ÎN ANALIZE

i. Colectarea şi introducerea în sistem digital a datelor culese din diverse surse bibliografice – factorii implicaŃi în stabilirea potenŃialului ecologic pentru vegetaŃia forestieră / 7

ii. Verificarea, validarea şi completarea datelor asupra factorilor implicaŃi în stabilirea potenŃialului ecologic pentru vegetaŃia forestieră / 10

iii. Colectarea şi introducerea în sistem digital a datelor de vegetaŃie forestieră din MunŃii Iezer / 13

iv. Verificarea, validarea şi actualizarea datelor de vegetaŃie forestieră din MunŃii Iezer / 13

PARTEA I. INDIVIDUALIZAREA MUN łILOR IEZER CA UNITATE DE ANALIZĂ Capitolul 1. Particularit ăŃi fizico-geografice definitorii şi limitele Mun Ńilor Iezer / 16 Capitolul 2. Prezentarea de sinteză a studiilor geografice şi geologice ce vizează acest areal.

Clarificarea înŃelesului unor termeni / 21

PARTEA A II-A. POTENłIALUL ECOLOGIC ŞI DISTRIBUłIA SPAłIALĂ A VEGETAłIEI FORESTIERE DIN MUN łII IEZER

Capitoul 3. Factorii naturali ce condiŃionează distribu Ńia spaŃială a vegetaŃiei forestiere din Mun Ńii Iezer / 31

3.1. Relieful. Factor determinant al distribuŃiei vegetaŃiei forestiere / 34 3.1.1. Rolul altitudinii / 35 3.1.2. ExpoziŃia versanŃilor / 37 3.1.3. Geodeclivitatea / 39

3.1.4. Aprecierea gradului de însorire-umbrire funcŃie de expoziŃia versanŃilor şi geodeclivitate / 40

3.1.5. Adâncimea fragmentării reliefului şi influenŃa asupra distribuŃiei vegetaŃiei forestiere / 43

3.1.6. Procesele de modelare actuală cu influenŃă directă asupra vegetaŃiei forestiere / 44

3.2. Solul. Factor ecologic cu implicaŃii directe în dezvoltarea vegetaŃiei forestiere / 46 3.2.1. Însuşirile fizice şi chimice ale solurilor în raport cu speciile forestiere / 47 3.2.1.1. Grosimea morfologică a solului / 47


2

3.2.1.2. Troficitatea / 49 3.2.1.3. ReacŃia solului (pH-ul) / 52 3.2.1.4. Textura / 53 3.2.1.5. Structura / 53 3.2.1.6. Porozitatea / 53 3.2.1.7. Activitatea microbiologică / 53 3.2.2. Sistematica şi răspândirea solurilor în MunŃii Iezer / 54 3.2.2.1. Clasa Protisolurilor – Litosolurile, Aluviosolurile / 54 3.2.2.2. Clasa Cernisolurilor – Rendzinele / 57 3.2.2.3. Clasa Cambisolurilor–Eutricambosolurile, Districambosolurile 59

3.2.2.4. Clasa Luvisolurilor – Luvosolurile albice, Preluvosolurile şi luvosolurile / 64

3.2.2.5. Clasa Spodisolurilor – Prepodzolurile, Podzolurile, Criptopodzolurile / 66

3.2.2.6. Clasa Umbrisolurilor – Humosiosolurile / 73 3.3. Substratul litologic. Factor determinant al învelişului edafic / 73 3.3.1. Trăsăturile tectono-structurale ale MunŃilor Iezer / 75

3.3.2. Sistematica, răspândirea şi compoziŃia mineralogică a rocilor – Soclul cristalin, Rocile magmatice, Rocile sedimentare / 76

3.4. Analiza calitativă şi cantitativă a elementelor climatice în raport cu distribuŃia vegetaŃiei forestiere / 86

3.4.1. Regimul de lumină / 88 3.4.2. Regimul temperaturii aerului / 90 3.4.3. Regimul precipitaŃiilor atmosferice / 97 3.4.4. Stratul de zăpadă / 101 3.4.5. Umiditatea aerului / 102 3.4.6. Nebulozitatea / 104 3.4.7. Vântul / 104 3.4.8. Indici ecometrici-climatici – Tetraterma Mayr, Indicele Gams / 108 Capitolul 4. Etajele de vegetaŃie din MunŃii Iezer / 112 4.1. Etajul pădurilor de foioase – Subetajul fagului / 115 4.2. Etajul pădurilor de molid / 120 4.3. Etajul subalpin / 128 4.4. Etajul alpin / 131 Capitolul 5. Dinamica recentă a etajelor forestiere din MunŃii Iezer. Analiză Change

detection / 133 Capitolul 6. PotenŃialul ecologic pentru principalele specii forestiere în raport cu

distribu Ńia lor spaŃială în MunŃii Iezer / 157 6.1. Legi generale care guvernează relaŃiile dintre factorii ecologici şi vegetaŃia forestieră 6.2. PotenŃialul ecologic pentru molid (Picea abies) în raport cu distribuŃia spaŃială a

molidului în MunŃii Iezer / 164 6.3. PotenŃialul ecologic pentru fag (Fagus sylvatica) în raport cu distribuŃia spaŃială a

fagului în MunŃii Iezer / 173 6.4. PotenŃialul ecologic pentru brad (Abies alba) în raport cu distribuŃia spaŃială a

acestuia în MunŃii Iezer / 184


3

6.5. PotenŃialul ecologic şi bonitatea pentru pin (Pinus sylvestris) şi mesteacăn (Betula pendula) / 192

PARTEA A III-A. INTERVENłIILE ANTROPICE ŞI EFECTELE ACESTORA ASUPRA

VEGETAłIEI FORESTIERE DIN MUN łII IEZER Capitolul 7. Peisajul forestier actual al MunŃilor Iezer – rezultatul administr ării din trecut a pădurilor / 201

7.1. Gestionarea pădurii înainte de 1864 (secularizarea averilor mănăstireşti) / 201 7.2. Administrarea pădurii între 1864 şi 1948 (naŃionalizarea) / 203 7.2.1. Cadrul legislativ / 203 7.2.2. Proprietarii/Administratorii pădurii. Tipuri de proprietate / 204 7.2.3. Mijloacele şi categoriile de exploatare a vegetaŃiei forestiere / 209 7.3. Gospodărirea pădurii între 1948 şi 1990 / 215 7.3.1. Cadrul legislativ. Schimbarea formei de proprietate / 215 7.3.2. Mijloacele şi categoriile de exploatare a vegetaŃiei forestiere / 217 7.4. Managementul pădurii după 1990 / 230

7.4.1. Cadrul administrativ şi legislativ. O nouă schimbare a formei de proprietate 7.4.2. Exploatările forestiere efectuate după 1990 şi consecinŃele acestora / 238

7.5. Strategii şi programe pentru protecŃia şi utilizarea durabilă a pădurilor din MunŃii Iezer / 245

Capitolul 8. Presiunea exercitată asupra vegetaŃiei forestiere prin activităŃile pastorale /247 Capitolul 9. Rolul activităŃilor turistice în modificarea peisajului forestier / 255 Capitolul 10. Doborâturile de vânt – rezultatul managementului defectuos al pădurilor /260 Concluzii de ansamblu / 282 Bibliografie / 289


4

Cuvânt înainte

Documente internaŃionale cum ar fi Agenda 21 (1992; Summitul Mondial de la Rio de Janeiro – ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare) atrag atenŃia asupra implicaŃiilor şi în special asupra problemelor de mediu induse de dezvoltare, menŃionându-se aici că dezvoltarea durabilă reprezintă „o nouă cale de dezvoltare care să susŃină progresul uman pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat”. Managementul pădurilor trebuie aşadar să răspundă principiilor şi orientărilor de conservare şi protejare a acestora, principii adoptate şi la conferinŃele ministeriale de la Strasbourg (1990), Helsinki (1993), Paris (1997), Lisabona (1998) ş.a. Dezvoltarea durabilă a pădurilor implică programe şi acŃiuni operaŃionale care să promoveze conceptul de gestiune durabilă în consens cu definiŃia dată la ConferinŃa Ministerială pentru ProtecŃia Pădurilor Europene (Helsinki – 1993). Prin gestiune durabilă se înŃelege administrarea şi utilizarea pădurilor astfel încât să li se menŃină şi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi să li se asigure pentru prezent şi viitor capacitatea de a exercita funcŃiile multiple ecologice, economice şi sociale pertinente, la nivel local, regional şi mondial fără a genera prejudicii altor ecosisteme.

România s-a angajat pe direcŃia dezvoltării durabile încă din anul 1992, prin ratificarea documentului de la Rio. Guvernul României a adoptat Stategia NaŃională pentru Dezvoltare Durabilă care, printre componentele de bază, cuprinde şi strategia dezvoltării durabile a fondului forestier naŃional. EsenŃa acestei strategii o constituie trecerea de la concepte la acŃiuni concrete, iar fiecare plan de acŃiune pentru implementarea acesteia este un ghid pe termen lung pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor (Georgescu Filip, Director General Regia NaŃională a Pădurilor; AlocuŃiune prezentată la seminarul „Gestionarea durabilă şi conservarea diversităŃii pădurilor” organizat de Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor şi Ambasada Suediei la Bucureşti în data de 9 decembrie 2002).

De asemenea, Agenda 21 acordă o atenŃie deosebită vulnerabilităŃii mediilor montane în contextul dezvoltării şi schimbărilor climatice. Hamilton L.S. şi colab. (1999) şi Beniston M. (2000, 2003) consideră zonarea altitudinală a vegetaŃiei montane şi biodiversitatea acestor etaje ca senzori indicatori ai schimbărilor climatice şi de mediu. Acestea ar putea fi subiectul scenariilor şi modelelor de schimbare şi evoluŃie a mediului (Beniston M., 2000). O altă problemă a mediilor montane este supraexploatarea resurselor, cu precădere a resurselor forestiere şi a pajiştilor (Delannoy J.-J. şi Rovéra G., 1996; Primack B.R. şi colab., 2008). Acestea sunt probleme importante în special pentru Ńările Europei de Est, unde schimbările


5

socio-economice radicale din anii '80 - '90 au influenŃat modul de utilizare a resurselor naturale (Pârvu C., 2001).

LegislaŃia din Ńara noastră, încă de la primul Cod Silvic promulgat de Carol I în anul 1881 şi ulterior cele din 1910, 1962, 1996 sau cel în vigoare (2008, Legea Nr. 46/19 martie, publicată în M.O. Nr. 238/27 martie 2008), a urmărit protejarea patromoniului forestier şi valorificarea economică echilibrată a acestuia. Titlul III al Codului Silvic din anul 2008 intitulat chiar Gestiunea durabilă a pădurilor, în special prin capitolele II (Conservarea biodiversităŃii ) şi III (ReconstrucŃia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor) ale acestuia, face referiri directe la activităŃile de îngrijire, conservare şi regenerare pe baze ecologice ale pădurilor României.

În acest context, am considerat necesar ca pe lângă întocmirea unei baze de date

spaŃiale şi analiza factorilor fizico-geografici ce condiŃionează distribu Ńia vegetaŃiei forestiere din arealul MunŃilor Iezer, să fac şi referiri detaliate cu privire la modul în care omul a ştiut şi a reuşit să gestioneze pădurea de aici, aceste două aspecte fiind inseparabile. Însuşirile actuale ale unor factori naturali ce condiŃionează direct pădurea (învelişul edafic de exemplu) sunt şi rezultatul activităŃilor antropice, iar identificarea erorilor de management în relaŃie cu ecosistemul forestier ar trebui să ne înveŃe să gestionăm mai eficient această resursă.

Am căutat astfel permament ca rezultatul obŃinut prin analizele efectuate să nu reprezinte numai un demers pur ştiin Ńific, ci mai degrabă un instrument util . HărŃile de favorabilitate pentru unele specii forestiere (molid, fag, brad) funcŃie de potenŃialul ecologic al terenului sau de bonitate pentru altele (pin, mesteacăn), ca şi harta de susceptibilitate la doborâturi de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer, ar putea reprezenta instrumente eficiente pentru întocmirea viitoarelor amenajamente forestiere.

Pentru realizarea acestei lucrări, de mare ajutor mi-au fost etapele de documentare în

teren şi pentru consultarea unor baze de date, în unele Ńări ale Europei (ElveŃia, Austria, Italia, Slovenia), unde gradul de intervenŃie antropică asupra ecosistemelor forestiere este ridicat. ActivităŃile turistice (extinderea domeniului schiabil cu toată infrastructura conexă – utilităŃi de cazare, de transport) sau expansiunea aşezărilor în nevoia permanentă a oamenilor de spaŃiu şi confort, exercită presiune asupra vegetaŃiei forestiere, presiune care are ca rezultat afectarea echilibrului ecologic creat de natură în timp îndelungat.

În luna noiembrie 2005, în urma stagiului de documentare efectuat la Institutul de Geografie al Academiei din Slovenia, la Ljubljana, am putut actualiza documentaŃia tehnică prin consultarea bazelor de date inaccesibile în acel moment la Universitatea din Bucureşti. În Alpii Sloveniei, recunoscuŃi pentru amploarea hazardelor de tipul torenŃilor noroioşi, a curgerilor de pietre şi avalanşelor ca urmare a presiunii antropice asupra pădurii cu rol stabilizator, au fost vizitate sub îndrumarea colegilor drd. Mauro Hrvatin şi dr. Blaj Komac, arealele cu cele mai mari probleme în gestionarea acestor fenomene la nivelul comunităŃilor locale (Log pod Mangartom, Bovec etc).

În septembrie 2006, am realizat alte documentări în ElveŃia şi Austria, în contextul trecerii studiului în etapa analizei şi modelării digitale. Alături de colegul Bogdan Mihai, am participat, la invitaŃia Institutului de Geografie al UniversităŃii din Lausanne (ElveŃia), la un stagiu de documentare bibliografică şi pe teren. S-au urmărit condiŃionări şi adaptări la riscuri ale aşezărilor alpine din bazinul superior al Ronului şi Innului, în situaŃia defrişărilor efetuate în scopul susŃinerii activităŃilor turistice intense (Zermatt, St. Moritz, Innsbruck etc.); în prezent se fac eforturi pentru regenerarea vegetaŃiei forestiere în areale de unde solul a fost îndepărtat prin


6

eroziune chiar până la roca parentală. În aceleaşi scopuri s-au efectuat şi deplasările din anul 2007 în Austria (Klagenfurt) sau aprilie 2008 în Italia la Modena (Apeninii Nordici).

Doresc să mulŃumesc domnului profesor Mihail Grigore, coordonatorul ştiinŃific al tezei, pentru sfaturile utile, încredere, răbdare şi libertatea acordate pe durata întregului stagiu. Domnul profesor este pentru mine, şi pentru toŃi colegii tineri, un exemplu de înaltă Ńinută morală şi profesională.

łin să-i mulŃumesc pentru îndemnul şi orientarea alegerii subiectului acestei lucrări, domnului profesor Mihai Geanana, omul care mi-a fost permanent alături şi m-a sprijinit cu încredere încă de la sosirea mea în acest colectiv (din anul 2000).

MulŃumiri deosebite adresez colegului şi prietenului Bogdan Mihai, pentru sprijinul continuu, îndrumările competente în utilizarea tehnicilor teledetecŃiei şi pentru posibilitatea de a parcurge etapele de documentare în câteva Ńări din Europa (ElveŃia, Austria, Italia, Slovenia; în teren sau pentru consultarea bazelor de date), fără de care teza nu ar fi avut în integralitatea ei forma de faŃă.

De asemenea, mă simt dator să mulŃumesc colegilor din Catedra de Geomorfologie-Pedologie şi din întreaga Facultate de Geografie a UniversităŃii din Bucureşti şi studenŃilor sau masteranzilor care m-au însoŃit în numeroasele campanii în teren efectuate în perioada 2000-2009.

Un rol deloc de neglijat pentru obŃinerea unor rezultate corecte revine colaborării cu domnul Cristian Stoiculescu de la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), care mi-a facilitat accesul la amenajamentele silvice întocmite pentru Ocoalele Silvice Rucăr, Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti (Studiile Generale şi pentru UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestora) şi domnul Radu Buşu, pedolog la Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş, care mi-a pus la dispoziŃie întreaga arhivă de studiile pedologice întocmite de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş-Piteşti pentru localităŃile Rucăr, Dragoslavele, Valea Mare-PravăŃ, Lereşti, Bughea de Sus, Albeştii de Muscel şi Nucşoara, cu hărŃi pedologice la scara 1:10.000.


7

ELEMENTE INTRODUCTIVE.

CULEGEREA, STRUCTURAREA, VALIDAREA ŞI CONSTRUIREA BAZEI DE DATE UTILIZATE ÎN ANALIZE

Documentarea ştiinŃifică şi tehnică necesară proiectării structurii bazei de date spaŃiale pe care se centrează studiul de faŃă a fost demarată de la finele anului 2000 şi s-a realizat permanent până în luna august a acestui an. S-au inventariat datele de intrare necesare, dar şi posibilităŃile de modelare digitală ale elementelor caracteristice mediului geografic. Astfel, chiar dacă este dificil de separat etape bine individualizate în cercetarea ştiinŃifică întreprinsă aici, se pot contura câŃiva paşi realizaŃi în acest demers.

Primul dintre aceşti paşi a fost colectarea şi structurarea unui mare volum de material

bibliografic din care s-au extras date spaŃiale importante pentru acurateŃea analizelor ulterioare. Colectarea şi introducerea în mediu digital a datelor culese din diverse surse bibliografice a fost o etapă de durată, având în vedere inexistenŃa unor date digitale validabile în teren, date care să poată sta la baza construirii de modele topologice ale realităŃii terenului. HărŃile topografice la scara 1:25.000 (Fig.nr.1) au reprezentat principalele materiale care au stat la baza realizării modelului digital al terenului, element utilizat în foarte multe analize SIG. În acest sens, s-au vectorizat toate curbele de nivel de pe un areal care acoperă o suprafaŃă de 553 km2. Aceeaşi sursă a fost utilizată pentru extragerea în format vectorial a reŃelei hidrografice permanente şi temporare, lacurilor naturale sau de acumulare, vârfurilor, cabanelor, a drumurilor publice şi forestiere (parŃial), aşezărilor situate în arealul sau la periferia MunŃilor Iezer (parŃial), stânelor (parŃial), suprafeŃelor acoperite cu pădure (parŃial), potecilor turistice principale (parŃial), foarte multe dintre acestea reprezentând elemente cartografice de bază pentru aprope toate hărŃile realizate.

În scopul îmbunătăŃirii calităŃii datelor, au fost achiziŃionate de la Fondul NaŃional Geodezic, prin intermediul ANCPI, ortofotoplanuri digitale din 2005, acoperind întreg teritoriul MunŃilor Iezer. RezoluŃia spaŃială a acestora, de circa 0,5 m, precum şi calitatea geocorecŃiei respectiv a ortorectificării, au adus un nou fond informaŃional de mare utilitate, atât la nivel de interpretare vizuală sau validare a datelor din teren, cât mai ales la nivel de extragere de informaŃii digitale în format vectorial, cu posibilitatea de corectare a topologiei fiecărei entităŃi spaŃiale.


8

Ortofotolplanurile (Fig.nr.1) au fost integrate în scopul extragerii de informaŃii geografice în următoarele direcŃii: intravilanul aşezărilor situate în arealul sau la periferia unităŃii montane în studiu (parŃial), drumurile publice şi forestiere (parŃial), stânelor (parŃial), potecilor turistice (parŃial), suprafeŃelor acoperite cu pădure (parŃial), a arealelor forestiere afectate de doborâturile produse de vânt în pădure în anii 2002 şi cu preponderenŃă în 2005, a arealelor ocupate de jnepenişuri (cu 8275 de poligoane), proceselor geomorfologice actuale în relaŃie directă cu distribuŃia vegetaŃiei forestiere, de la cele mai restrânse ca spaŃiu de manifestare (şiroire, ravenare, prăbuşiri), la cele mai complexe şi mai extinse (torenŃialitate).

Substratul edafic este factor determinant pentru vegetaŃia forestieră, informaŃiile cât mai corecte şi detaliate despre sol fiind obligatorii. Principalele surse utilizate pentru construirea bazei de date spaŃiale referitoare la substratul edafic, au fost studiile pedologice pentru realizarea şi reactualizarea Sistemului NaŃional şi JudeŃean de Monitorizare Sol-Teren pentru Agricultură,

Fig. nr. 1. HărŃile topografice la scara 1:25.000, reprezintă principalele materiale care au stat la baza construirii modelului digital al terenului şi a elementelor cartografice de bază pentru aproape toate hărŃile realizate, iar ortofotoplanurile digitale din 2005 furnizează informaŃii cu privire la suprafeŃele acoperite cu pădure, a arealelor forestiere afectate de doborâturile produse de vânt în pădure, a arealelor ocupate de jnepenişuri sau procese geomorfologice actuale în relaŃie directă cu distribuŃia vegetaŃiei forestiere;


9

întocmite de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş-Piteşti pentru localităŃile Rucăr, Dragoslavele, Valea Mare-PravăŃ, Lereşti, Bughea de Sus, Albeştii de Muscel şi Nucşoara, cu hărŃi pedologice la scara 1:10.000. InformaŃii în acest sens au furnizat şi hărŃile pedologice ale României la scara 1:200.000.

Alcătuirea geologică, la nivel de detalii privind succesiunea faciesurilor cristaline cu un semnificativ rol în determinarea învelişului edafic, a făcut obiectul vectorizării sub formă de poligoane, cu adăugarea în tabela de atribute a patru câmpuri (complexul geologic, seria, litologia şi vârsta geologică), între care se detaşează ca importanŃă litologia (Fig.nr.2). DificultăŃi a ridicat lipsa hărŃilor geologice la scara 1:50.000 pentru întrega suprafaŃă a MunŃilor Iezer; pentru aproximativ 10% din suprafaŃă am fost nevoit să utilizez hărŃile geologice la scara 1:200.000.

Fig. nr. 2. Baza spaŃială de date geologice este alcătuită din 422 de poligoane a câte patru câmpuri, dintre care

litologia se detaşează ca importanŃă;

Problema majoră care se ridică este, aşadar, lipsa datelor meteorologice înregistrate în interiorul arealului MunŃilor Iezer. StaŃia meteorologică Câmpulung este situată în Muscelele Argeşului, în condiŃii de depresiune cu deschidere mare, staŃia meteorologică Fundata este situată în centrul unui culoar cu deschideri spre nord-est şi sud-vest, iar staŃia meteorologică Vârful Omu este plasată la altitudini similare cu cele maxime din MunŃii Iezer, dar la depărtare mare (aproximativ 35 km între Vârful Păpuşa şi Vârful Omu). Prin metoda interpolărilor am calculat gradientul termic vertical, iar ulterior am aplicat corecŃiile ce se impun ca urmare a repartizării în mod diferenŃiat a energiei de către orientarea versanŃilor şi geodeclivitate (însorire-umbrire). Şirurile de date meteorologice de la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu se întind pe o perioadă de 40 de ani, între 1961 şi 2000.


10

InsuficienŃa reŃelei de staŃii meteorologice şi a continuităŃii informaŃiilor furnizate de o parte dintre acestea, a impus căutarea şi altor surse de informaŃii şi date cu privire la parametrii climatici ai MunŃilor Iezer. Pentru completarea datelor climatice am folosit şi setul de date spaŃiale climatice WorldClim 1.4 sub formă raster cu rezoluŃie spaŃială de 30 m (aproximativ 0,86 km2), descărcate de pe siteul http://www.worldclim.org. Aceste griduri oferă informaŃii în legătură cu temperaturile medii, maxime, minime şi cantităŃile medii de precipitaŃii şi sunt construite la nivel mondial, fiind obŃinute prin interpolări folosindu-se modelul digital al terenului şi date meteorologice de la 20590 de staŃii meteorologice (pentru precipitaŃii), 7280 de staŃii (pentru temperaturile medii) şi 4966 de staŃii (pentru temperaturi mexime şi minime), măsurate în intervalul 1950-2000 (Hijmans R. J. şi colab., 2005).

Datele spaŃiale disponibile la acest nivel s-au dovedit foate utile, însă nu suficiente pentru analizele ulterioare. De asemenea, aceste prime seturi de date au necesitat verificări şi validări în teren, astfel că, într-o a doua etapă s-a trecut la validarea informaŃiilor culese din diversele hărŃi, ortofotoplanuri sau alte surse bibliografice, prelucrarea şirurilor de date climatice şi în acelaşi timp completarea fondului acestora, prin colectarea de date din teren, prin cartare, înregistrări GPS şi observaŃii, la nivelul întregului masiv montan.

O atenŃie deosebită s-a acordat solului, deoarece se implică direct în distribuŃia generală a vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer, în cuantificarea potenŃialului ecologic pentru diverse specii cu repercusiuni directe în capacitatea pădurii de a îndeplini principalele funcŃii de protecŃie şi producŃie, deŃinând şi un rol principal în ecuaŃia de calcul a potenŃialului spaŃial de producere a doborâturilor de vânt. În acest sens, solul a reprezentat elementul către care mi-am îndreptat atenŃia aproape la fiecare campanie de teren, cu realizarea de cartări cu ajutorul a aproximativ 700 de profile de sol principale, secundare şi mai cu seamă de sondaje şi urmăind în mod deosebit pe tipul, grosimea morfologică a solului sau volum edafic.

Etapa a presupus şi acumularea de informaŃii cu privire la amploarea actuală a activităŃilor pastorale din MunŃii Iezer, prin înregistrări GPS ale tuturor stânelor (58) şi colectarea datelor legate de efectivele de animale (ovine - 29990 şi bovine – 1705, la nivelul anului 2007).

S-a construit astfel în aceste prime etape, baza de date raster referitoare la factorii implicaŃi în stabilirea potenŃialului ecologic pentru distribuŃia şi dezvoltarea vegetaŃiei forestiere: trăsăturile reliefului, însuşirile învelişului edafic, ale substratului litologic şi condiŃiilor climatice, plus aspecte ale activităŃilor antropice cu rol destabilizator pentru pădure (activităŃile pastorale).

Tabel nr. 1. Date digitale primare şi secundare utilizate în analize SIG – Factorii implicaŃi în stabilirea potenŃialului ecologic pentru distribuŃia şi dezvoltarea vegetaŃiei forestiere;

Date digitale primare

Sursa datelor Tipologia primar ă

Câmpuri asociate

vectorilor în tabela de atribute

Date digitale secundare

Tipologia secundară

Validarea datelor

Curbe de nivel cu

echidistanŃa de 10 m

HărŃile topografice scara 1: 25000

vectori; linie

altitudine

modelul numeric al terenului; expoziŃia versanŃilor, panta;

aprecierea gradului de însorire-umbrire;

adâncimea fragmentării refielului

griduri (10 m

rezoluŃie) -

ReŃea hidrografic ă


vectori; linie

permanentă; tmporară

- vectori;

linie

campanii în teren,

2001-2009


11

Lacuri HărŃile topografice

scara 1: 25000 vectori; poligon

naturale; antropice

- vectori; poligon

campanii în teren,

2001-2009 Vârfuri, cote altimetrice


vectori; punct

denumire; altitudine

- vectori; punct

-

Cabane HărŃile topografice

scara 1: 25000 vectori; punct

denumire; capacitate

- vectori; punct

campanii în teren,

2001-2009

Drumuri publice

HărŃile topografice scara 1: 25000;

ortofotoplan

vectori; linie

modernizat; nemodernizat

- vectori;

linie

campanii în teren,

2001-2009

Drumuri forestiere

HărŃile topografice scara 1: 25000; ortofotoplan;

înregistrări GPS

vectori; linie

permanente; de extracŃie;

închise; în carieră

- vectori;

linie

campanii în teren,

2001-2009

Poteci turistice

HărŃile topografice scara 1: 25000; hărŃi

turistice; ortofotoplan;

înregistrări GPS

vectori; linie

- - vectori;

linie

campanii în teren,

2001-2009

LocalităŃi HărŃile topografice

scara 1: 25000; ortofotoplan

vectori; poligon

până la 1981; după 1981

- vectori; poligon

campanii în teren,

2001-2009

Stâne


înregistrări GPS

vectori; punct

efective ovine;

efective bovine

- vectori; punct

campanii în teren,

2001-2009

Soluri

Harta Solurilor României (ICPA Bucureşti), scara 1:200000; HărŃi ale solurilor pentru localităŃile Câmpulung, Rucăr, Dragoslavele, Lereşti, Albeştii de Muscel, Bughea de Sus, Nucşoara (OSPA Arges), scara 1: 10000; Campanii de teren în perioada 2001-2009

vectori; poligon

clasă; tip;

grosime morfologică; volum edafic;

troficitate; reacŃie (pH);

textura în orizontul A

clasă; tip;

grosime morfologică; volum edafic;

troficitate; reacŃie (pH);

textura în orizontul A

grid (10 m rezoluŃie)

campanii în teren,

2001-2009

Litologia

Harta Geologică a României (Institutul Geologic Bucureşti), scara 1:50000, foile BîrsaFierului, Câmpulung-Muscel, Rucăr, Nucşoara-Iezer; Harta Geologică a României (Institutul Geologic Bucureşti), 1:200,000, foile Braşov, Târgovişte, Sibiu, Piteşti;

vectori; poligon

tipul rocilor; vârsta

geologică; seria

geologică; complexul geologic

tipul rocilor; seria geologică;

complexul geologic


campanii în teren,

2001-2009


12

Alte elemente de geologie:

ax de sinclinal;

ax de anticlinal;

linie de şariaj; falie

Harta Geologică a României (Institutul Geologic Bucureşti), scara 1:50000, foile BîrsaFierului, Câmpulung-Muscel, Rucăr, Nucşoara-Iezer; Harta Geologică a României (Institutul Geologic Bucureşti), 1:200,000, foile Braşov, Târgovişte, Sibiu, Piteşti;

vectori; linie

- - vectori;

linie

campanii în teren,

2001-2009

Temperatura medie anuală

Date climatice pentru staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vf. Omu – interpolate şi ajustate funcŃie de gradul de însorire (Stanciu N., 1981; Iancu I. coord., 1982); interval de măsurători: 1961- 2000; WoldClim 4.1 (2006)

grid (rezoluŃie

160 m pentru

WoldClim 4.1)

valori termice - grid (10 m rezoluŃie)

măsurătorile înregistrate la staŃiile

meteorologice luate în

calcul

Temperatura medie a lunii

iulie


grid (rezoluŃie

160 m pentru

WoldClim 4.1)

valori termice - grid (10 m rezoluŃie)



calcul

PrecipitaŃii medii anuale

Date climatice pentru staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vf. Omu – interpolate şi ajustate funcŃie de gradul de însorire (Stanciu N., 1981); interval de măsurători: 1961- 2000; WoldClim 4.1 (2006)

grid (rezoluŃie

160 m pentru

WoldClim 4.1)

valori de precipitaŃii

Indicele Gams IG = Pmed. an. / alt




calcul

Arealele acoperite cu

vegetaŃie forestieră


înregistrări GPS

vectori; poligon

-

arealele acoperite cu vegetaŃie forestieră la nivelul anului 1981 şi

2005


campanii în teren,

2001-2009

Arealele acoperite cu

jnepeni

Ortofotoplan; hărŃile topografice scara

1: 25000; înregistrări GPS

vectori; poligon

- arealele acoperite cu

jnepeni la nivelul anului 1981 şi 2005


campanii în teren,

2001-2009


13

Această bază de date spaŃială a fost ulterior completată cu informaŃii detaliate privitoare la vegetaŃia forestieră din MunŃii Iezer. Sursele utilizate în atingerea acestui obiectiv au fost amenajamentele silvice întocmite pentru Ocoalele Silvice Rucăr, Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti – Studiile Generale şi pentru UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestora. HărŃile la scara 1:20000 care însoŃesc aceste studii de amenajare pentru păduri, conŃin informaŃii până la nivel de parcelă şi subparcelă. Parcela reprezintă unitatea teritorială de bază a sistemului de împărŃire a pădurilor, conceput şi realizat pe teren, în procesul amenajării pădurilor, pentru asigurarea unor condiŃii cât mai bune de orientare, de studiu şi de conducere a lucrărilor (Iancu I. şi colab., 1982). SuprafaŃa unei parcele este mai mică de 50 ha, fiecare purtând un număr de identificare. Subparcela este porŃiunea de pădure din cadrul unei parcele, unitară ecologic şi funcŃional, care constituie obiect independent de gospodărire, planificare, evidenŃă şi control. Delimitarea subparcelelor se face pe baza cartării staŃionale şi a stabilirii unităŃilor omogene, în raport cu principalele caracteristici ale arboretului actual. Subparcela este formată dintr-o singură unitate staŃională, arboretul având aceeaşi structură, compoziŃie, vârstă medie, categorie de productivitate, cosistenŃă, provenienŃă, natură şi intensitate de vătămare (Iancu I. şi colab., 1982). Se numerotează prin litere asociate numărului de parcelă.

Ca urmare a faptului că georeferenŃierea hărŃilor din amenajamentele silvice nu s-a realizat cu erori în limita toleranŃei maxime admise, am fost nevoit să transfer parcelele şi subparcelele în sistem vectorial utilizând baza topografică. A fost posibil acest lucru deoarece limitele unităŃilor teritoriale se suprapun liniilor naturale ale terenului (talveguri, interfluvii) sau liniilor artificiale cu caracter permament (drumuri publice sau forestiere).

Vectorizarea s-a efectuat pentru întreaga suprafaŃă forestieră a masivului (411 km2), iar vectorilor (poligoane) ce reprezintă parcelele/subparcelele li s-au asociat în tabela de atribute următoarele câmpuri: numărul de identificare, specia sau asociaŃia de specii, vârsta medie a arboretului, indicele de acoperire (gradul de acoperire, consistenŃa), clasa de producŃie, tipul pădurii (natural fundamental, parŃial sau total derivat), informaŃii legate de doborâturile de vânt şi de forma de proprietate (Fig.nr.3). Numărul total de parcele şi subparcele care se suprapun MunŃilor Iezer corespunzătoare celor patru ocoale silvice, este de 3645.

CompoziŃia pădurii este ilustrată prin ponderea anumitelor specii în cadrul parcelei sau subparcelei, din 10 în 10 unităŃi, până la asociaŃii forestiere formate din cel mult patru specii de vegetaŃie forestieră, iar consistenŃa pădurii se exprimă prin indicele de acoperire ca raport dintre suprafaŃa acoperită de proiecŃia orizontală a coronamentului arborilor şi suprafaŃa terenului respectiv (Iancu I. şi colab., 1982).

Validarea şi actualizarea în totalitate a datelor furnizate de amenajamentele silvice întocmite pentru Ocoalele Silvice Rucăr, Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti – Studiile Generale şi pentru UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestora, s-a efectuat în primul rând prin reactualizarea vârstelor medii a arboretelor la nivel de parcelă/subparcelă. Ortofotoplanurile realizate în anul 2005, alături de alte seturi de imagini satelitare recente, au fost utilizate, alături de numeroasele campanii de teren din perioada 2001-2009, în scopul identificării modificărilor majore intervenite la nivelul pădurii – defrişări, în majoritatea situaŃiilor ilegale, aşa cum sunt cele din proximitatea localităŃilor BughiŃa, Gura PravăŃ sau Rucăr.


14

Fig. nr. 3. Baza spaŃială de date cu privire la vegetaŃia forestieră este alcătuită din 3645 de poligoane a câte 8

câmpuri;

Tabel nr. 2. Date digitale primare şi secundare utilizate în analize SIG – Caracteristicile vegetaŃiei forestiere;

Date digitale primare

Sursa datelor Tipologia primar ă

Câmpuri asociate vectorilor în tabela

de atribute

Date digitale secundare


Validarea datelor

Parcele/ subparcele

Amenajamentele silvice întocmite pentru Ocoalele Silvice Rucăr, Câmpulung,

Aninoasa şi Domneşti – Studiile Generale şi

pentru UnităŃile de ProducŃie; HărŃile arboretelor la scara

1:20000 care însoŃesc aceste documente

vectori; poligon

numărul de identificare;

specia sau asociaŃia de specii;

vârsta medie a arboretului; indicele

de acoperire; clasa de producŃie;

tipul pădurii; informaŃii legate de doborâturile de vânt; forma de proprietate

specia sau asociaŃia de specii;

vârsta medie a arboretului; consistenŃa;

clasa de producŃie; tipul pădurii;

griduri (10 m

rezoluŃie)

campanii în teren,

2001-2009


15

Alte categorii de date spaŃiale utilizate sunt cele rezultate din interogarea seturilor de imagini satelitare multitemporale Landsat TM (iunie 1986) şi Landsat ETM+ (iunie 2002). Aceste imagini satelitare au fost utilizate pentru a analiza dinamica spaŃială a arealului forestier al MunŃilor Iezer în principal, dar şi a arealului de deasupra limitei superioare altitudinale a pădurii (a etajelor subalpin şi alpin), în contextul evoluŃiei naturale şi a schimbărilor socio-economice de aici.

Toate procesele amintite se vor reflecta în analizele detaliate de evaluare a potenŃialului ecologic al terenului pe clase de favorabilitate pentru principalele specii forestiere (molid, fag, brad) sau de bonitate pentru altele (pin, mesteacăn) şi în analizele de probabilitate spaŃială (susceptibilitate) ce vizează vegetaŃia forestieră în raport cu doborâturile de vânt. Aceste date raster vor fi integrate bazei de date spaŃiale, împreună cu cele legate de alte procese, şi pot fi interogate şi utilizate de autorităŃile ce gestionează fondul forestier al acestui spaŃiu.


16

PARTEA I

INDIVIDUALIZAREA MUNłILOR IEZER CA UNITATE DE ANALIZĂ

Capitolul 1

ParticularităŃi fizico-geografice definitorii şi limitele MunŃilor Iezer

MunŃii Iezer se încadrează în Macroregiunea CarpaŃilor româneşti, Regiunea CarpaŃilor Meridionali, Gruparea de unităŃi MunŃii Făgăraş-Iezer (Grupa montană Făgăraş) (Posea şi Badea, 1984), fiind situaŃi în partea de sud-est a MunŃilor Făgăraş cu care se află în strânsă legătură evolutivă şi cu care se aseamănă din foarte multe privinŃe - geologic, morfografic, morfometric, bio-pedo-climatic. Cu toate acestea, reprezintă o unitate montană bine conturată, cu individualitate geografică, motiv pentru care mulŃi autori l-au numit Masivul Iezer (Posea şi Badea, 1984; Szepesi, 2007). Prin masiv se înŃelege „un ansamblu de forme identice de relief care constituie o unitate, un grup compact; o cantitate care formează o masă compactă” (DicŃionarul explicativ al limbii române). Urmărind alte definiŃii date masivului în literatura de specialitate, observăm că ele se sprijină pe argumente de ordin fizic, cantitativ, care evidenŃiază în relief forma respectivă. Masivul este „unitatea muntoasă care se prezintă ca o masă relativ compactă, impunătoare faŃă de terenurile din jur, cu relief greoi, versanŃi externi cu pante mari, cu o fagmentare redusă, care nu îi fragmentează unitatea” (Geografia de la A la Z, 1986, pag. 167; citat de Voiculescu, 2002). Aşadar, in ciuda asemănărilor din multe puncte de vedere cu MunŃii Făgăraş, adâncirea puternică în cristalin a Râului Doamnei, afluentului acestuia pe stânga Văsălatul şi a DâmboviŃei în partea sa superioară, separă clar Masivul Iezer în cadrul gupei montane Făgăraş, oferindu-i individualitate şi conferindui-se acelaşi rang taxonomic cu MunŃii Făgăraş.

În cadrul României ocupă o poziŃie aproape centrală, nu departe de intersecŃia paralelei de 45º latitudine nordică cu meridianul de 25º longitudine estică, meridian care traversează chiar prin jumătate MunŃii Iezer. Mai precis, punctele extreme corespund paralelelor de 45º16´ şi 45º34´ latitudine nordică, respectiv 24º48´ şi 25º12´ longitudine estică (proiecŃie Stereo70, S42 România), cu o dezvoltare pe latitudine de 34,5 km şi 30,5 km pe longitudine. Între aceste coordonate, MunŃii Iezer se desfăşoară pe o suprafaŃă de 553 km² ceea ce reprezintă aproximativ 4% din suprafaŃa CarpaŃilor Meridionali (13900 km²), 19% sin suprafaŃa Grupei Făgăraş (2915 km²) şi 0,23% din teritoriul României.


17

Toponimul iezer este cunoscut cel mai adesea ca lac adânc de munte, mai precis lac a cărui cuvetă are origine glaciară, aşa cum este şi lacul Iezer din MunŃii Rodnei. Termenul s-a extins însă şi pentru alte tipuri de lacuri cum ar fi Iezerul Ighiel din sudul MunŃilor Trascău a cărui cuvetă este de natură carstică sau chiar pentru lacuri din câmpie (Iezerul Călăraşi). Pentru MunŃii Iezer se foloseşte şi denumirea de MunŃii Muscelului (Szepesi, 1997), toponim uzitat frecvent în satele subcarpatice de sub munte (Nucşoara) împrumutat de la unitatea de relief cu care se învecinează la sud (Muscelele Argeşului). De asemenea se foloseşte şi denumirea de MunŃii Iezer-Păpuşa (în special pe harŃile turistice) deoarece creasta principală cu altitudinile cele mai mari se întinde între Vârful Iezerul Mic şi Vârful Păpuşa, cu orientare sud-vest – nord-est, în directă concordanŃă cu structura geologică.

Dezvoltarea crestei principale pe direcŃia sud-vest – nord-est şi asimetria accentuată, cu versanŃi nord-vestici abrupŃi şi interfluvii secundare ascuŃite sau versanŃi sud-estici mai puŃin înclinaŃi şi interfluvii secundare plane, extinse, corespunzătoare unor suprafeŃe de nivelare bine păstrate, dau originalitatea MunŃilor Iezer.

Limitele Mun Ńilor Iezer . Privitor la regionarea şi delimitarea acestui masiv există păreri diferite funcŃie de

argumentele care au stat la baza analizei şi a priorităŃilor de interpretare. Astfel, MunŃii Iezer au fost încadraŃi grupei montane dintre Prahova şi Olt, iar în cadrul acesteia, a fost delimitat sectorul Cozia-Iezer (Mihăilescu, 1969). În acelaşi sens, Sîrcu (1971) separa în cadrul grupei o culme sudică formată din Iezer-Păpuşa-Cozia şi una nordică, a Negoiului. Pe de altă parte a fost exprimată şi părerea conform căreia grupa MunŃilor Făgăraş este alcătuită din două subunităŃi distincte: Culmea Făgăraşului la nord, care include şi Iezerul şi Culmea Cozia la sud, separate de un sector sedimentar, continuare spre est a Depresiunii Loviştei (Mihăilescu, 1963; Roşu, 1973).

Velcea şi Savu (1983) individualizează MunŃii Făgăraşului ca un prim sector al unităŃii montane cu acelaşi nume, apoi un sector sudic format din câteva masive mici, izolate (Cozia, FrunŃi, GhiŃu), Masivul Iezer în sud-est ce reprezintă al treilea sector, fiind o culme înaltă şi greoaie, cu urme ale glaciaŃiunii cuaternare, cu suprafeŃe de nivelare bine păstrate ... altitudini, masivitate, procese, forme şi elemente de peisaj alpin şi subalpin asemănătoare celor din Masivul Făgăraş, iar în partea estică – nord-estică se află MunŃii łaga sau łagla (Roşu, 1973) cu altitudini medii şi aspecte peisagistice diferite. Aceeaşi părere găsim şi în „Geografia României” (1987), MunŃii Făgăraş-Iezer reprezintă o asociere a unor inrefluvii ascuŃite, puternic denivelate, care se extind pe zeci de kilometri într-o structură armonioasă, cu interfluvii etajate, alături de ulucuri glaciare adânci marcate de lacuri şi cursuri de ape repezi, toate subliniate de particularităŃile bio-pedo-climatice, alcătuiesc adevărata sinteză a peisajului alpin şi subalpin. Între cele două masive, Culoarul Oticului reprezintă contactul dintre subunităŃi de acelaşi ordin.

Limitele care marchează o unitate de relief trebuie înŃelese în sens corelativ – fizico-geografic, având în vedere faptul că ele nu sunt simple linii de demarcaŃie faŃă de unităŃile înconjurătoare. Se impune o anumită nuanŃare marcată de asocierea specifică a unor elemente sau componente de mediu ce introduc modificări majore de individualizare (Voiculescu, 2002). łinând cont de faptul că gradul de naturalitate este foarte mare - considerând ca făcând parte din natural şi suprafeŃele împădurite care nu mai respectă compoziŃia naturală - în stabilirea limitelor MunŃilor Iezer am luat în calcul cu precădere factorii fizico-geografici. Morfometria şi morfografia, ca rezultat direct al tectonicii, litologiei şi structurii geologice, alături de particularităŃile învelişului de sol, care fiind un înveliş de sinteză oglindeşte întregul spectru


18

fizico-geografic (litologia, carateristicile climatice, geomorfologice, hidrogeologice sau biogeografice), au primat în faŃa modificărilor induse de om.

Limitele MunŃilor Iezer vor fi în continuare trasate pe trei sectoare caracteristice: contactul cu unităŃile montane (MunŃii Făgăraş, MunŃii Piatra Craiului), cu sectorul sudic al Culoarului transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti şi contactul Muscelele Argeşului din sud.

Limita faŃă de unităŃile montane. Limita faŃă de MunŃii Făgăraş începe de la ieşirea Râului Doamnei din unitatea montană în Depresiunea Bahna Rusului, la nord de localitatea Slatina şi se suprapune pe cursul acestui râu pâna la un mic lac de acumulare (Lacul Baciu) amenajat la confluenŃa cu Văsălatul (afluent de dreapta). Limita este dată mai departe de cursul Văsălatului pâna la Izvorul Roşu şi „urcă” apoi pe Pârâul Roşu pâna în Şaua Oticului (Curmătura Oticului) la altitudinea de 1875 metri. Din acest punct coboară în bazinul hidrografic al DâmboviŃei pe Otic, apoi pe cursul Boarcăşului (afluent pe dreapta al DâmboviŃei) şi în final limita se identifică cu talvegul DâmboviŃei până în aval de Lacul Pecineagu, la confluenŃa cu Valea Tămaşului.

Pe o mare parte din lungimea sa - între Depresiunea Bahna Rusului şi Lacul Pecineagu - acest sector se suprapune Culoarului Oticului (Nedelcu, 1965) şi corespunde suprafeŃei Râu-Şes sau Depresiunii DâmboviŃei de Sus (Mihăilescu, 1963; Manu, 1988). Este format din două aliniamente în geneza cărora tectonica a avut rolul principal. Primul este reprezentat de Râul Doamnei şi Văsălatul, iar al doilea de Boarcăşul şi DâmboviŃa până la Lacul Pecineagu axate în mare parte pe contactul litologic dintre gnaisele oculare şi gnaisele rubanate (migmatite paralele metatectice) parte componentă a Seriei de Cumpăna. Potrivit lui Nedelcu (1965) citat de Voiculescu (2002), Culoarul Oticului corespunde unei butoniere largi dezvoltată pe anticlinalul gnaisului de Cumpăna, de aici rezultând originea epigenetică şi apoi antecedentă a DâmboviŃei Superioare. Adâncirea puternică a Râului Doamnei şi DâmboviŃei pe acest fond tectonic a dus la separarea ca masiv distinct a Iezerului şi la individualizarea sa în cadrul grupei montane a Făgăraşului, cu toate similitudinile geografice faŃă de MunŃii Făgăraşului.

De la Lacul Pecineagu şi până la confluenŃa DâmboviŃei cu Tămaşul, limita se suprapune Culoarului Tămaşului cunoscut ca un culoar intramontan de-a lungul DâmboviŃei şi Bârsei (Nedelcu, 1965). Culoarul Tămaşului este situat la interferenŃa a două direcŃii principale de cutare, cea vest-est specifică CarpaŃilor Meridionali şi nord-sud proprie CarpaŃilor Orientali (Szepesi, 2007).

Cursul DâmboviŃei între confluenŃa acesteia cu Tămaşul şi bazinetul tectonic de la Podu DâmboviŃei reprezintă şi limita ce separă MunŃii Iezer de MunŃii Piatra Craiului (subunităŃile Piatra Craiului Mare şi mai la sud Pietricica), corespunzând aceluiaşi Culoar al Tămaşului.

Limita faŃă de Culoarul transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti ridică unele probleme în special datorită mozaicului litologic. Dacă faŃă de MunŃii Făgăraş şi Piatra Craiului limita este numai pe cristalin, de la Podu DâmboviŃei şi până la Stoeneşti varietăŃii petrografice (gresii, conglomerate, calcare, marne, cristalin) i se suprapune o mare complexitate tectonică (în special în sectorul Podu DâmboviŃei - Rucăr) şi o intervenŃie accentuată a omului în peisaj.

Pornind de la ieşirea DâmboviŃei din Cheile Mari, limita urmăreşte contactul litologic dintre calcarele tithonice şi gresiile masive cenomaniene, contact materializat în relief printr-o rupere accentuată de pantă. În acelaşi timp, trecerea de la gresii la calcare corespunde şi unor linii de falii profunde, ştiindu-se că bazinetul Podu DâmboviŃei este un graben. De aici, limita dintre MunŃii Iezer şi Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti trece în bazinetul tectonic Rucăr pe la nord-vest de horstul Pleaşa Posadei. Depresiunea Rucăr este un semigraben


19

(Niculescu şi Roată, 1995) delimitat parŃial de falii (înspre nord şi nord-vest), falii ce dau limita nord-vestică cu MunŃii Iezer.

Din Depresiunea Rucăr şi până la Stoeneşti trecerea de la MunŃii Iezer la Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti este marcată de schimbarea bruscă de pantă dintre versanŃii cu înclinări accentuate ai unităŃii montane şi culoarul de vale cu luncă, terase ceva mai extinse şi în număr mai mare doar în sectoarele de bazinete (bazinetul Dragoslavele) şi conurile de dejecŃie ale unor văi torenŃiale tributare DâmboviŃei ce-şi au obârşiile în MunŃii Iezer sau Leaota. În unele lucrări, sectorul de culoar dintre Rucăr şi Stoeneşti este ceva mai larg decât am considerat eu - doar lunca şi terasele DâmboviŃei plus unele conuri de dejecŃie ce urcă puŃin şi pe afluenŃi - adăugând aici şi părŃi din munŃii învecinaŃi, adică umeri de vale foarte înalŃi (ce se ridică deasupra luncii cu 350-400 m) (Velcea, 1972, citată de Pătru, 2001). Trasarea limitelor în acest sector nu poate Ńine seamă de utilizarea terenului, de prezenŃa sălaşelor şi a pajiştilor secundare rezultate urmare a defrişărilor, deoarece nu întâlnim aşa ceva în imediata vecinătate a DâmboviŃei ci la altitudini ceva mai mari. Sălaşe şi pajişti secundare sunt în MunŃii Iezer, dar în special pe stânga DâmboviŃei, în MunŃii Leaota şi la 1400 m, cu incidenŃă mare în jurul altitudinii de 1200 m (corespunzătoare nivelului de eroziune GornoviŃa), adică acolo unde oamenii au găsit terenuri cu înclinare mai mică. Acest lucru nu presupune includerea acestor suprafeŃe în Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti. Se impun aşadar alte argumente pentru delimitare, iar criteriul morfografic/morfometric este mult mai potrivit; adaug aici şi criteriul pedologic remarcând omogenitatea mare a învelişului de sol de la trecerea luncă, terasă sau con de dejecŃie – versant şi până la peste 1400 m, cu predominarea districambosolului din clasa cambisoluri sau ale subtipurilor litice ale acestui tip de sol.

Sultana V. (1975) spunea despre limita vestică a MunŃilor Leaota că are un caracter morfologic bine individualizat, la care se adaugă schimbăril în învelişul de sol şi trăsăturile tectonice.

Limita sudică a MunŃilor Iezer cu Muscelele Argeşului se desfăşoară între DâmboviŃa (Stoeneşti) şi Râul Doamnei (Slatina); este dată de contactul tectono-litologic net şi de diferenŃele morfolgice. Din localitatea Stoeneşti şi până în apropiere de Nămăieşti trecerea de la munte la subcarpaŃi este reprezentată de trecerea de la calcarele de vârstă tithonic-kimmeridgian (Mateiaş-Piatra) la marnele, gresiile şi şisturile disolitice din partea estică a Depresiunii Câmpulung. La vest de Nămăieşti (Valea Argeşelului) şi până la Bughea de Sus (Valea Bughea), cu o inflexiune spre nord dată de pătrunderea în munte a Depresiunii Câmpulung pe Râul Târgului, limita este foarte clară, morfologică, pe contactul dintre cristalin şi pietrişuri cuaternare.

Între râul Bughea şi râul Brătioara se poate trasa limita pe criterii morfografice, dar nu mai este aşa de clară ca mai la est. Din punct de vedere litologic, separă conglomeratele şi gresiile de vârstă vraconian-cenomanian ale MunŃilor Iezer de depozitele proluviale ale pleistocenului mediu şi inferior.

De la Bratia şi până la Depresiunea Bahna Rusului (Slatina), limita este mai dificil de trasat datorită continuităŃii destul de clare a formelor de relief din zonele înalte montane spre cele mai joase subcarpatice (MândruŃ, 2003).

L. Badea (1974, citat de MândruŃ, 2003) include Muncelele Râuşorului MunŃilor Iezer, limita cu subcarpaŃii în acest sector ocolind pe la sud dealurile înalte dintre Râul Doamnei şi Bratia. În ceea ce priveşte stabilirea limitei dintre munŃi şi subcarpaŃi, V. Mihăilescu (1963) arată că dacă între Argeş şi Vâlsan, precum şi între Bratia şi Argeşel, limitele se pot stabili cu uşurinŃă, mai greu de făcut pare delimitarea morfologică şi geografică între Vâlsan şi Bratia, adică în


20

dreptul Muscelelor Plăticăi. Pătrunderea Depresiunii Câmpulungului spre nord-vest în unghi ascuŃit până dincolo de satul Cândeşti şi a depresiunii de la Bahna spre est până la valea superioară a Râuşorului, afluent al Bratiei, reduce contactul direct dintre Muscelele Plăticăi şi masivul cristalin al Iezerului la mai puŃin de 5 kilometri. În aceste condiŃii limita de sud a MunŃilor Iezer între Depresiunea Câmpulung şi Depresiunea Bahna Rusului este următoarea: din bazinetul Cândeşti (sectorul cel mai vestic al Depresiunii Câmpulung), pe Bratia spre amonte până la confluenŃa cu Duvalmul (afluent al acesteia pe dreapta), apoi spre vest pe Valea Duvalmului până pe culmea şi înşeuarea cu acelaşi nume, iar de aici coboară pe Valea Izvorul Coşa în bazinetul de contact litologic de pe Râuşorul de Bratia. Criteriile tectonic şi litologic primează aici, limita corespunzând unor linii de falii pe care munŃii au fost înălŃaŃi şi care separă cristalinul precambrian al Iezerului de conglomeratele miocene ale Culmii Râuşorului. Şi criteriul morfografic poate fi luat în consideraŃie într-o oarecare măsură, deoarece contactului litologic cristalin-sedimentar îi corespunde o înşiruire de bazinete la nivelul râurilor şi înşeuări la nivelul interfluviilor (Şaua Duvalmului, Şaua Bahna).

Din bazinetul tectonic şi de eroziune diferenŃiată de la ieşirea Râuşorului de Bratia din sectorul montan, urcă în şaua joasă a Bahnei (950 m) şi coboară în Depresiunea Bahna Rusului formată la capătul estic al culoarului sedimentar al Depresiunii Loviştea (Ghika-Budeşti, 1958, citat de L. Badea şi D. Călin, 1995). Aici limita are caractere tectonice (linii de falii), litologice (contactul litologic între paragnaisele cu două mice şi micaşisturile cu granat pedeo parte şi şisturile argiloase bituminoase acoperite local de depozite proluviale sau coluviale) şi morfografice pregnante.

Între aceste limite se încadrează unitatea montană analizată în acest studiu, cu o individualitate geografică bine marcată în peisaj prin existenŃa unor diferenŃieri impuse de diferenŃele altitdinale mari (1900 m; între 570 m la Stoeneşti şi 2470 m în Vârful Roşu).


21

Capitolul 2

Prezentarea de sinteză a studiilor geografice şi geologice ce vizează acest areal.

Clarificarea înŃelesului unor termeni

Analiza MunŃilor Iezer s-a efectuat pornind de la studiile existente, studii care au implicat o abordare parŃială sau generală. Facem aici referire în special la lucrările ce au legătură directă cu subiectul analizei, menŃionând în acelaşi timp şi autori care în contextul studiilor efectuate (MunŃii Făgăraşului sau întregii CarpaŃi Meridionali) „prind” şi MunŃii Iezer.

O lucrare cu referiri la aceşti munŃi şi care poate fi considerată o bază de plecare pentru orice studiu care vizează domeniul CarpaŃilor Meridionali (Szepesi, 1997) este Recherches sur lèvolution morphologique des Alpes des Transylvanie (Karpates Meridionales) (1907). Sunt descriese aici pentru prima dată urmele lăsate de gheŃarii cuaternari şi morfologia suprafeŃelor de nivelare din CarpaŃii Meridionali. În acest sens, în capitolul despre influenŃele glaciare şi formele din zona culmilor înalte se specifică despre MunŃii Iezer că este un loc unde s-ar putea găsi urme glaciare ... forma predominantă a culmilor este tipul Borăscu ... şi dezvoltarea circurilor nu a fost suficient de mare încât să transforme culmea într-o creastă ascuŃită.

Cele mai multe şi mai vechi sunt studiile geologice, dintre care sunt câteva ce au apărut la sfârşitul secolului al IX-lea. Se remarcă aici cele ale lui P. Lehmann (1881), B. Inkey (1892), Gh. Munteanu-Murgoci (1898), V. Popovici-HaŃeg (1899), F. Schafarzik (1899). La începutul secolului al XIX-lea apar alte lucrări de geologie (P. Lehmann, 1905) care, la fel ca cele enumerate mai sus, oferă informaŃii despre întreaga grupă montană a Făgăraşului sau chiar despre tot sectorul CarpaŃilor Meridionali. Primul care realizează analize geologice mai complexe şi mai detaliate despre MunŃii Iezer este N. Gherasi în anul 1939 în sectorul Cândeşti, continuată apoi în sectorul Lereşti. În 1953, acelaşi autor împreună cu V. Manilici cercetează sectorul Rucăr şi sectorul izvoarelor DâmboviŃei, iar în 1961 se definitivează cartarea regiunii Lereşti de către N. Gherasi şi R. Dimitrescu. În 1988, I. Gheuca studiază versanul sudic al MunŃilor Făgăraşului din punct de vedere litostratigrafic şi tectonic, cuprinzând aici şi partea de nord-vest a MunŃilor Iezer.

Un studiu de o însemnătate deosebită având în vedere obiectivele propuse aici este cel al Marei Popp (1934) apărut în Buletinul SocietăŃii Regale de Geografie (Anul LII) şi intitulat ContribuŃiuni la vieaŃa pastorală din Argeş şi Muscel (Originea ungurenilor). Autoarea vorbeşte despre originea satelor de ungureni din SubcarpaŃii dintre Topolog şi DâmboviŃa, cu argumente etnografice şi folclorice. Pentru că principala îndeletnicire a acestora era păstoritul, Mara Popp ne oferă informaŃii despre stână şi organizarea ei, despre rutele de transhumanŃă şi foarte


22

important, despre efectivele de animale care erau urcate în munŃii din nord pentru vărat. De asemenea, realizează şi o hartă a stânelor din MunŃii Făgăraş, Iezer, Piatra Craiului, Leaota şi Bucegi şi o anexă cu numărul de stâne pe trepte altitudinale şi unităŃi montane. Din felul răspândirii stânelor în munŃi ca şi din tabloul ce indică frecvenŃa stânelor cu altitudinea se pot trage câteva încheieri cari sàrate situaŃia păstorului la finele secolului trecut. În munŃii cuprinşi între şirul Făgăraşului şi Bucegi, se aflau, cu vreo 4 decenii în urmă (sfârşitul secolului al XIX-lea), un număr de circa 236 stâni.

Fig. nr. 2.1. Sectorul înalt al MunŃilor Iezer între Vârful CăŃun şi Vârful Piscanul – Vedere panoramică din est (din

Plaiul lui Pătru) (E. Nedelcu, 1967) P - praguri glaciare; M - morene.

Cele mai multe lucrări apărute după 1950 fac referiri la MunŃii Iezer din punct de vedere

geomorfologic. Astfel, în intervalul 1961-1967, E. Nedelcu studiază influenŃele tectono-structurale în morfologia glaciară şi microrelieful crio-nival din zona înaltă a Masivului Iezer, făcând corelaŃii cu unitatea MunŃilor Făgăraş din nord-vest.

Fig. nr. 2.2. Complexul glaciar Curmătura Gropilor (între Vârful Roşu şi Vârful Obârşia) – Vedere panoramică din

vest (E. Nedelcu, 1967)

Urmează apoi o perioadă importantă în care acest spaŃiu montan este analizat în lucrări ce vizează fie teritorii mai extinse, fie anumite tipuri de studii din arealul carpatic românesc aşa cum


23

sunt: studiul suprafeŃelor de nivelare din CarpaŃi (V. Tufescu, 1971), probleme privind periglaciarul din România (I. Ichim, 1980) sau probleme de geomorfologie în general (Posea G., Popescu N., Ielenicz M., 1974). De asemena, în această categorie includem şi lucrările de referinŃă pentru geografia românească aşa cum sunt: Monografia geografică a Republicii Populare Române (1960), Relieful Românei (Posea G., Popescu N., Ielenicz M., 1974), Atlasul Geografic al Republicii Socialiste România (1974-1979), tratatele de Geografia României vol. I – Geografie Fizică (1983) şi vol. III - Geografia României, vol. III, CarpaŃii româneşti şi Depresiunea Colinară a Transilvaniei (1987).

InformaŃii despre topoclimatele versantului estic şi sud-estic al Iezerului se găsesc în studiul climatic şi topoclimatic al Culoarului Rucăr-Bran, realizat de Elena Teodoreanu în anul 1980. În 1971, I. Pişota, în studiul asupra lacurilor glaciare din CarpaŃii Meridionali, abordează problema originii cuvetei lacului Iezer, lucrarea prezentând şi schiŃe batimetrice.

În perioada 1969-1977 s-a efectuat în MunŃii Iezer un amplu studiu micologic de către I. RichiŃeanu şi briologic de către Gh. Mohan, iar în lucrarea RezervaŃii şi monumente ale naturii din Muntenia (Gh. Mohan, M. Ielenicz, Maria Pătroescu, 1986), este descrisă rezervaŃia din MunŃii Iezer.

Impactul amenajărilor hidroenergetice asupra peisajului morfologic şi socio-economic din bazinul carpatic al DâmboviŃei, este tratat de I. Manu (1988) în teza de doctorat cu titlul Valea superioară a DâmboviŃei. Studiu geomorfologic cu privire specială asupra organizării teritoriului.

Lucrări cu caracter turistic sunt cele scrise de N. Popescu (1960), D. Oprescu (1975) şi I. Ionescu-Dunăreanu (1984), unde pe lângă descrierea traseelor montane se fac şi unele referiri asupra componentelor fizico-geografice.

După 1990 A. Szepesi (1997) realizează prima teză de doctorat (publicată în 2007) ce are ca areal de analiză exclusiv MunŃii Iezer. Lucrarea Studiu fizico-geografic cu privire specială asupra proceselor de modelare actuală este printre primele din România ce foloseşte software specializat (IDRISI, SURFER, SOLAR) pentru ubŃinerea unor hărŃi direct din modelul numeric al terenului (DEM) – harta pantelor, harta orientării versanŃilor, harta hipsometrică – dar şi a unor hărŃi speciale cum ar fi harta radiaŃiei solare directe pentru fiecare lună a anului. De asemena, autorul realizează fişe descriptive ale geotopurilor din Masivul Iezer pe baza metodelor de determinare, delimitare şi descriere. Procesul de inventariere a geotopurilor poate fi împărŃit în 5 etape succesive: clasificarea obiectivelor, inventarierea, evaluarea, selectarea geotopurilor şi caracterizarea geotopurilor geomorfologice. Un alt obiectiv al autorului a fost să identifice arealele cu gheŃari de pietre. În Masivul Iezer am cartat aproximativ treizeci de gheŃari de pietre fosili. Dintre aceşti gheŃari de pietre unul singur prezintă caracteristicile unui gheŃar de pietre inactiv, el fiind situat pe versantul estic al Vf. Roşu, la aproximativ 2300 m şi prezintă o orientare estică.

În 1996, M. Pătroescu şi D. Nancu analizează influenŃa antopică asupra etajelor de vegetaŃie din MunŃii Iezer. Dinamica etajelor de vegetaŃie din MunŃii Iezer a fost cercetată prin change detection (analiza prin scădere a imaginilor satelitare multitemporale clasificate) (Săvulescu I., Mihai B., Şandric I.; 2005, 2007).

Cel mai recent studiu analizează din punct de vedere fizico-geografic bazinul hidrografic Râul Târgului, bazin al cărui sector montan se suprapune peste MunŃii Iezer şi este realizat de R. PiŃigoi (2007).


24

De la începutul acestui studiu trebuie să stabilesc înŃelesul unor termeni, pentru că multe şi felurite au fost şi sunt modalităŃile de înŃelegere şi definire a noŃiunilor care, de exemplu, poartă denumirea de pădure.

Pădure – Ecosistem forestier Dintre cele mai vechi referiri la acest subiect, cea mai sugestivă pare a fi cea formulată de

Pliniu cel Bătrân care afirma că pădurea este cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a destinat omului. În concepŃiile evoluate privind definirea pădurii merită a fi citată cea formulată de silvicultorul român M. Drăcea (1938), astfel: pădurea este un organism care poate suporta până aproape în ultimă analiză o comparaŃie cu noŃiunile de organism aşa cum o stabilesc ştiinŃele biologice. Pădurea naşte, trăieşte şi creşte spre a se regenera apoi şi pentru ca o nouă generaŃie de arbori să-i ia locul celei care piere. ...Am putea asemăna şi mai bine pădurea cu un organism social, în care se pot urmări foarte interesante procese de interdependenŃă şi de relaŃiune între părŃile componente. Pădurea îşi are clima sa proprie, tonalitatea sa proprie, diferenŃiată de a mediului ambiant. Îşi are, dacă am putea spune astfel, sufletul său propriu pe care-l simŃim aşa de bine cei care ne împărŃim viaŃa între pădure şi Ńinuturile lipsite de această podoabă a naturii şi care se resimte puternic în sufletul şi întocmirile omului de munte şi de pădure. M. Drăcea (1938) are în vedere şi alte criterii în definirea pădurii. Astfel, sub aspect economic pădurea este o suprafaŃă apreciabilă de pământ acoperită cu arbori sălbatici care cresc strâns şi al căror produs principal este lemnul sau coaja. Sub aspect ecologic suprafaŃa acoperită cu arbori trebuie să fie suficient de mare pentru ca în cuprinsul său să se realizeze un climat propriu, diferit de cel al câmpului deschis. Un astfel de climat influenŃează mult procesele fiziologice ale arborilor şi dezvoltarea microorganismelor, plantelor, animalelor, în fiecare etaj de vegetaŃie, inclusiv al solului.

Tot un silvicultor (Negulescu E., Ciumac Gh., 1959) a definit pădurea ca fiind o comunitate de viaŃă deosebit de complexă unde procesul de circulaŃie a materiei şi energiei constituie problema fundamentală. În esenŃă, autorul citat afirmă că pădurea poate să fie apreciată ca o grupare de arbori care ocupă o suprafaŃă întinsă de teren pe care trăiesc în strânsă comunitate de viaŃă, capabilă să exercite o importantă funcŃie economică şi socială prin produsele şi influenŃele sale binefăcătoare.

Rucăreanu N. Şi Leahu I. (1982) consideră că pădurea se caracterizează ca o biocenoză sau, în măsura în care se distinge o relativă omogenitate, ca un ecosistem. Componentele fundamentale ale acesteia sunt: mediul fizic (habitatul, biotopul, staŃiunea) şi biocenoza.

Dengler (1935), defineşte pădurea ca o comunitate de viaŃă, însă reprezentată numai prin arborii care realizează o desime mare, o înălŃime de peste 5 metri, pe o suprafaŃă suficientă, unde climatul să se deosebească de cel din afara pădurii. O astfel de comunitate de viaŃă se identifică cu biocenoza care este alcătuită din arbori, arbuşti, animale şi microorganismele care se găsesc în sol şi deasupra acestuia. Între astfel de componente există relaŃii complexe ce menŃin echilibrul dinamic al comunităŃii.

În Mica enciclopedie a pădurii (Iancu I. coord., 1982), pădurea este o unitate a biosferei determinată de mediul fizico-geografic, cu floră caracterizată prin prezenŃa asociaŃiilor din specii lemnoase arborescente, a căror compoziŃie reflectă condiŃiile staŃionale bioclimatice şi edafice, cu faună specifică.

Vlad I. (1997, citat de Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004) atrage atenŃia că pădurea nu este un organism întrucât relaŃiile reciproce între componente sunt de altă natură decât organele unui organism. Arborii trăiesc în raporturi de vecinătate folosind împreună


25

acelaşi spaŃiu de nutriŃie. ConsecinŃa traiului comun este concurenŃa pentru spaŃiu, lumină, apă şi substanŃe minerale. ConcurenŃa este cu atât mai mare cu cât în competiŃie sunt mai multe specii cu exigenŃe apropiate. CompetiŃia se manifestă în atmosferă şi sol şi este de natură mecanică şi fiziologică. Totuşi, dincolo de concurenŃă, într-o comunitate de viaŃă se manifestă şi fenomene de ajutor şi de protecŃie contra factorilor biotici şi abiotici vătămători: vânt, zăpadă, secetă, poluare.

Fac aici o comparaŃie cu lumea animală. Greierii-mormon (Anabrus simplex) sunt denumiŃi astfel după ce au devastat aşezările coloniştilor mormoni din Utah în 1848. Roiuri imense de greieri, lungi de câŃiva kilometri, descrise ca „un covor negru ce se desfăşura în deşert”, călătoresc multe zeci de kilometri devorînd recoltele. Se revarsă pe şosele provocându-şi moartea şi punând în pericol şi viaŃa oamenilor ale căror maşini alunecă pe covorul dens format din greieri. Văzut ca o masă în continuă mişcare, roiul de greieri-mormoni pare un colectiv bine organizat, care îşi urmăreşte scopul, acela de a găsi hrană, o „echipă” care a învăŃat să facă tot ce trebuie pentru a supravieŃui. Când s-a studiat îndeaproape un grup de greieri-mormoni ce se deplasau prin Idaho în primăvara anului 2005, s-a descoperit că se petrecea ceva mult mai complicat. Ian Couzin, cercetător la Laboratorul de Comportamente Animale Comune la secŃia de zoologie a UniversităŃii Oxford şi membru al echipei Idaho, spune că „par să aibă un comportament marcat de cooperare. Aproape că Ńi-i poŃi imagina ca pe un grup de furnici războinice năvălind în căutarea hranei. Dar, de fapt, aflăm că este condus de acte de canibalism”. Ceea ce pare cooperare se dovedeşte a fi o competiŃie extremă. Una din cele mai bune surse de proteine şi săruri pentru aceşti greieri se dovedeşte a fi chiar vecinul de alături. Pentru greierii din spatele roiului care nu mai prind nimic că cei din faŃă au luat tot, un alt greiere poate fi singura sursă de hrană. Mişcarea aceasta nu prea bine coordonată pare o reŃetă pentru anarhie. Dar, de fapt, se întâmplă fenomenul cunoscut drept „comportamentul neaşteptat” sau formarea sistemelor complexe. Ca să funcŃioneze, sistemele complexe au nevoie ca toate părŃile componente să respecte regulile. „Dar dacă anumiŃi greieri se satură să se tot ferească de hălcile hămesite ale vecinilor şi decid să părăsească roiul?” În acest sens s-au instalat mici transmiŃătoare radio pe câŃiva greieri, iar unii dintre aceştia au fost separaŃi de roi. Jumătate din aceşti greieri au fost omorâŃi de prădători în următoarele zile. Dintre greierii cu transmiŃătoare din interiorul roiului, nici unul nu a murit. Aşadar, oricare ar fi riscul de a fi mâncat de unul din vecini şi indiferent de cât de stresantă şi de neplăcută poate fi această experienŃă, este o opŃiune mult mai bună decât să fii pe cont propriu. (Tom Vanderbilt, Trafic, 2008) Mayer M. (1977) citat de Popescu Gh. şi colab. (2004) consideră pădurea ca o comunitate

de viaŃă în care componentele biotice între ele, împreună cu condiŃiile de mediu, se găsesc într-o reŃea complexă de relaŃii reciproce. Acest ecosistem se găseşte într-un echilibru dinamic a cărui amplitudine variază împreună cu modificările condiŃiilor de mediu şi cu evoluŃia organismelor vegetale şi animale, cu acŃiunile unor factori din afară, cu ritmurile de dezvoltare a plantelor şi animalelor, precum şi cu efectul concurenŃei şi ajutorului reciproc dintre acestea. Astfel, evoluŃia concepŃiei despre pădure a pus în evidenŃă caracterul ei complex, de ecosistem, o unitate funcŃională a biosferei constituită dintr-o biocenoză edificată de arbori şi staŃiunea pe care aceasta o ocupă, ambele fiind legate printr-un permanent schimb de materie, energie şi informaŃie (Vlad I. Şi colab., 1997).

Dintre geografi, menŃionăm definiŃia pădurii dată de Plesnic P. (1971) citat de Geanana M. (2004). Prin pădure se înŃelege ansamblul arborilor care cresc în strânsă interdependenŃă pe o suprafaŃă de teren de minim 100 m², având o consistenŃă de 5 (acoperire de 50%) şi înălŃimea de cel puŃin 5 metri. Specificăm aici faptul că această definiŃie a fost formulată pentru stabilirea limitei superioare a pădurii, pentru a se diferenŃia de rariştile de limită.

Young A. R. şi Giese L. R. (2003) pădurea este o comunitate biologică de plante şi animale aflate într-o interacŃiune complexă şi permanentă cu mediul (solul, climatul şi relieful).

DefiniŃia oficială a pădurii elaborată de FAO în 1995, spune că pădurea reprezintă terenurile alcătuite din vegetaŃie forestieră pe mai mult de 20% din suprafaŃă. Pădurea se compune din arbori care ating în general înălŃimi mai mari de 7 metri şi pot furniza lemn. Acestea sunt formaŃiuni dense a căror felurite etaje şi subarboretul acoperă o mare parte a


26

solului. În anul 2000 s-a generalizat procentul de minimum 10%, ceea ce a condus la modificarea statisticii, adăugându-se în acest fel încă 415 mil. ha de „pădure” fondului forestier mondial.

DefiniŃia oficială pentru pădure în România este dată de Codul silvic. Sunt considerate păduri terenurile ocupate cu vegetaŃie forestieră care au o suprafaŃă mai mare de 0,25 ha şi sunt cuprinse în fondul forestier naŃional. Fondul forestier naŃional, potrivit art. 1 al Codului silvic, este constituit din pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producŃie ori administraŃie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductice incluse în amenajamentele silvice, în condiŃiile legii, indiferent de natura dreptului de proprietate (Legea Nr. 26/24.04.1996).

Sistemul în general este înŃeles ca o unitate organizată, divizat în subsisteme şi făcând parte la rândul său dintr-un sistem superior (suprasistem) (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004). Rezultă că lumea materială este o ierarhie de sisteme ce se înglobează unul în altul, cu sublinierea că fiecare sistem are un mediu al său pe care îl influenŃează sau dimpotrivă este influenŃat de acesta. În cadrul ierarhiei, orice sistem deşi păstrează organizarea proprie, este subordonat legilor sistemului superior. Astfel, fiecare sistem reprezentând un tot unitar, posedă însuşiri proprii, care nu se întâlnesc la elementele componente, ele fiind subordonate legilor specifice dezvoltării sistemului.

Sistemul biologic poate fi individual, corespunzător unui organism (arborele) sau poate fi colectiv, înglobând în componenŃă mai multe organisme (pădurea). Sistemele biologice sunt sisteme deschise având condiŃie de existenŃă schimbul continuu de energie şi materie. De pildă, plantele, prin procesul de fotosinteză, elaborează diferite substanŃe organice folosind energie solară şi substanŃe minerale din sistemele anorganice (Botnariuc N., Vădineanu A., 1982). Aceste schimburi se realizează în mod autonom, sistemele biologice având capacitatea de a recepŃiona, a prelucra şi a transmite informaŃii. În cazul sistemelor biologice vegetale, informaŃiile primite din mediul înconjurător sunt transmise de cele mai multe ori cu viteze reduse şi au un caracter lent. Ca rezultat al evoluŃiei, sistemele biologice au darul de a acumula informaŃii atât de la înaintaşi cât şi din experienŃă proprie.

Însuşirile generale ale sistemelor biologice sunt (Pârvu C., 2001): integralitatea - fiecare sistem este delimitat faŃă de alte sisteme şi se comportă ca un

tot graŃie conexiunilor existente între componentele lui. Însuşirile sistemelor biologice nu se reduc la însumarea însuşirilor părŃilor din care sunt formate. Orice organism este format din organe cu structuri şi funcŃii specifice între care există conexiuni şi interacŃiuni. Fiecare îndeplineşte funcŃia specifică numai în cadrul organismului ca întreg şi nu separat;

echilibrul dinamic - este starea caracteristică sistemelor biologice de orice rang. ÎntreŃine un permanent schimb de substanŃă, energie şi informaŃii cu sistemele înconjurătoare. Sistemele biologice au capacitatea de autoreînnoire reprezentând premisa dezvoltării şi a evoluŃiei. Unele elemente componente din sistem se dezintegrează şi eliberează energie folosită tot în sistem. Elementele distruse sunt înlocuite cu altele noi;

programul - orice sistem biologic are un program propriu de coordonare a nivelurilor sistemice inferioare şi unul superior faŃă de subordonare faŃă de nivelurile sistemice superioare;

autoreglarea – reprezintă un mecanism cibernetic în care informaŃiile sunt culese de receptori, ajung la un centru de comandă, sunt procesate şi se elaborează răspunsul


27

cel mai potrivit pentru conservarea sistemului. Conexiunea inversă (feedbackul) este obligatorie pentru orice sistem cu autoreglare;

eterogenitatea – fiecare sistem este format din elemente diferite şi posedă diversitate internă.

Sistemele biologice sunt inseparabile de mediul înconjurător, iar aceste ansambluri de o pronunŃată complexitate dintre elementele biologice şi cele fizice, dintre viu şi neviu, poartă denumirea de sisteme ecologice (Pârvu C., 2001). Unitatea fundamentală organizatorică şi funcŃională este ecosistemul. Partea vie a ecosistemului o constituie biocenoza, iar partea nevie, biotopul, părŃi componente inseparabile ale acestuia.

În cadrul biosferei un loc distinct îl ocupă pădurea, datorită întinderii, complexităŃii şi varietăŃii, exercitând un rol însemnat atât asupra mediului cât şi asupra dezvoltării socio-economice. Pădurea, ca ecosistem, reprezintă o interacŃiune între fiinŃele vii şi mediul anorganic, interacŃiune deschisă, cu posibilităŃi de autoreglare. Ecosistemul care se numeşte pădure este un sistem dinamic ce evoluează până la stadiul de „climax” sau echilibru dinamic, moment din care cantitatea de biomasă ce se acumulează prin creştere şi dezvoltare este egală cu cea care este descompusă de microorganisme.

Iancu I. şi colab. (1982) defineşte ecosistemul forestier ca fiind un ansamblu format din biotop şi biocenoză forestieră în care se stbilesc relaŃii strânse atât între organisme, cât şi între acestea şi factorii abiotici .

Biotop – StaŃiune forestieră Biotopul (habitatul) este locul de existenŃă sau porŃiunea de mediu natural în care îşi duc viaŃa organismele vegetale şi animale. Acest sediu al vieŃii este un sistem abiotic, populat cu organisme care-l transformă necontenit. El este constituit din elemente ale litosferei (sol, relief), ale hidrosferei şi atmosferei (îndeosebi temperatura şi lumina) (Călinescu R., Bunescu A., Pătroescu Nardin M., 1972). Este ansamblul de condiŃii fizico-chimice şi biologice necesare unei biocenoze. Dimensiunile uniu biotop diferă de la un autor la altul. Geograful însă, trebuie să accepte o unitate mai mare, unde peisajul prezintă spaŃii echipotenŃiale (relativ omogene) din punct de vedere al condiŃiilor de mediu, spaŃii care permit o anumită exploatare biologică, adică instalarea unei grupări vegetale dependentă de un potenŃial ecologic (Pătroescu Nardin M., 1996).

Biotopul reprezintă un sistem abiotic sau abiogen format dintr-un complex de factori ecologici prezenŃi într-o anumită porŃiune a suprafeŃei Pământului sau a părŃii lui subterane, care asigură mijloacele materiale necesare biocenozei (Pârvu C., 2001). Elementele componente ale biotopului provin şi aparŃin litosferei, hidrosferei şi litosferei. La formarea lui participă solul şi substratul geologic format din roci cu anumite însuşiri fizice şi chimice, apa şi atmosfera cu însuşiri fizice şi chimice proprii, energia radiantă provenită de la Soare şi magnetismul terestru.

Silvicultorii folosesc pentru biotop termenul de staŃiune forestieră. StaŃiunea forestieră, adică „locul de viaŃă” al unei biocenoze este o unitate fizico-geografică, un areal practic omogen, cu caractere de ordin fizico-geografic proprii, prin care se deosebeşte şi se delimitează clar de alte areale înconjurătoare, aşadar o unitate elementară de geotop (ChiriŃă C. şi colab., 1977).

Ca unitate fizico-geografică staŃiunea se înfăŃişează sub forma unui areal limitat, caracterizat prin următoarele elemente proprii: relieful – unitatea de relief sau unitatea geomorfologică şi forma de relief; substratul litologic – caracteristici fizico-chimice ale rocilor; solul – însuşiri fizice şi analitice; condŃiile climatice. Factorii de mediu nu sunt constanŃi în timp, ci au o variabilitate mai mare sau mai mică de-a lungul anului şi în special în perioada de


28

vegetaŃie, aşadar au un regim propriu fiecăruia (astfel există pentru fiecare staŃiune un regim caracteristic al precipitaŃiilor, temperaturii, umidităŃii solului, substanŃelor nutritive etc.). Atât elementele fizico-geografice, cât şi cele ecologice menŃionate, se asociază în diferite moduri caracteristice formând acele complexe unitare de mediu pentru biocenoze, denumite areale staŃionale elementare, de habitat sau biotop. Variabilitatea în spaŃiu a condiŃiilor fizico-geografice determină o mare diversitate staŃională.

Biocenoză – Arboret – VegetaŃie forestieră Biocenoza este formată din totalitatea vieŃuitoarelor, atât plante cât şi animale ce

populează un anumit biotop şi se adaptează la condiŃiile acestuia. Aceste organisme sunt legate între ele printr-o dependenŃă directă sau indirectă (prin intermediul biotopului), formând un tot unitar. O asociere oarecare de organisme, o combinaŃie întâmplătoare şi trecătoare de specii care coexistă într-un spaŃiu, fără nici o legătură între ele, nu constituie o biocenoză. Numai când organismele respective sunt legate între ele prin conexiuni stabile formate de-a lungul unei oarecare durate de timp, numai atunci când ele alcătuiesc un sistem automat de reglare şi reacŃionează în genere uniform faŃă de biotop, se poate vorbi de o biocenoză (Stugren B., 1965; citat de Călinescu R., Bunescu A., Pătroescu Nardin M., 1972). Este o grupare de organisme ce răspunde prin structura şi compoziŃia sa particularităŃilor mediului ambiant. În evoluŃia lor, componenŃii acesteigrupări au stabilit relaŃii de dependenŃă, astfel că ansamblul constituie un stadiu de echilibru relativ durabil (Pătroescu Nardin M., 1996).

În cadrul biocenozei se realizează acumularea, transformarea şi transferul de materie, energie şi informaŃie, nominalizând productivitatea biologică ca însuşirea ei esenŃială. În ierarhia ei sistemică, biocenoza reprezintă primul nivel la care apare însuşirea productivităŃii biologice; ea se realizează prin activitatea corelată şi interdependentă a populaŃiilor ce o formează. În aceste condiŃii biocenoza devine o unitate structurală şi funcŃională complexă, care prin organizare prezintă caracteristici în plus faŃă de componenŃii săi reprezentaŃi de indivizi şi de populaŃii. Biocenoza însă, este indisolubil legată de biotopul său, ca urmare structura şi funcŃiile ei sunt integrate în structura şi funcŃiile ecosistemului ca întreg (Pârvu C., 2001).

Prin arboret se înŃelege o porŃiune de pădure caracterizată printr-o vegetaŃie forestieră omogenă - compoziŃie, vârstă, consistenŃă, clasă de producŃie şi provenienŃă. SuprafaŃa minimă a unui arboret s-a stabilit la 0,5 ha. (Avram C., 1968; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997).

Florescu I. (1981) defineşte arboretul ca fiind totalitatea arborilor care participă la constituirea unei păduri, iar Iancu şi colab. (1982) ca o porŃiune de pădure, omogenă sub raportul condiŃiilor staŃionale şi de vegetaŃie. Reprezintă componentele fundamentale ale pădurilor şi se deosebesc prin structură, mod de constituire, stare şi capacitate de a îndeplini funcŃii socio-economice.

VegetaŃia forestieră constituie un covor numeros şi continuu de plante de cele mai diferite ordine şi dimensiuni, de la arborii cei mai înalŃi până la microflora solului, dispuse în cele mai variate moduri de structurare şi funcŃionare, în care arborii, prin dimensiunile lor, dau nota distinctivă şi determină proporŃiile maxime ale pădurii. Este reprezentată aşadar de speciile de arbori, arbuşti şi până la ierburi şi microfloră (Florescu I., 1981).

În Cartea Pădurarului (Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997), vegetaŃia forestieră este formată din plantele lemnoase care se împart, funcŃie de înălŃimea şi structura tulpinei în: arbori, arbuşti şi subarbuşti. Arborii au cel puŃin 7 metri înălŃime şi constituie elementul fundamental şi caracteristic ce intră în componenŃa pădurilor. Se disting arbori forestieri şi arbori ornamentali. Arborii forestieri exercită influenŃe benefice asupra mediului,


29

producând lemn şi alte materii prime importante. Arbuştii sunt plante lemnoase cu înălŃimi de 1 până la 7 metri şi tulpini ramificate de la bază. Subarbuştii sunt plante care au tulpină lemnoasă doar la bază, restul părŃilor aeriene fiind ierbacee.

PopulaŃia este un sistem biologic deschis reprezentat de un grup de indivizi din cadrul aceleiaşi specii ce vieŃuiesc într-un habitat al biotopului sau în întregul biotop ocupat de biocenoză. Fiecare populaŃie se integrează funcŃional în biocenoză.

Habitatul este partea biotopului care oferă populaŃiei toate condiŃiile pentru dezvoltare. Arealul este spaŃiul geografic în care este răspândită o specie. Aşa cum s-a arătat mai sus, deşi pădurea se

caracterizează printr-un mare grad de eterogenitate dat de numărul de specii vegetale şi animale componente, ea se impune în primul rând printr-o ordine şi organizare structurală care îi conferă stabilitate. Într-o pădure se poate remarca o dispunere stratificată a speciilor de plante în spaŃiul aerian şi edafic. Se pot identifica astfel unele „etaje” ale biocenozei pădurii (Florescu I., 1981): etajul arborilor (arboretul), etajul arbuştilor (subarboretul), etajul seminŃişului (lăstărişului) şi etajul păturii ierbacee.

Manea (2008) identifică 5 etaje: stratul arborilor, stratul arborescent, stratul arbustiv, stratul subarbustiv, stratul ierbaceu şi muscinal.

Fig. nr. 2.4. Piramida de vegetaŃie (după Manea G., 2008);

Fig. nr. 2.3. Etajele de vegetaŃie ae pădurii: a. arboretul; b. subarboretul; c. seminŃişul; d. pătura

ierbacee (după Florescu I., 1981);


30

În lucrarea de faŃă mi-am propus analiza potenŃialului ecologic al terenului pentru unele specii, părŃi componente ale biocenozei forestiere în raport cu biotopul. Mai precis, a unor specii care intră în componenŃa etajului arborilor (arboretul, stratul arborilor, cu înălŃime mai mare de 7 metri) cu referiri la etajele inferioare ale biocenozei vegetale a pădurii acolo unde înlesneşte oferirea unor explicaŃii în legătură cu etajul superior.

Pentru această parte a biocenozei vegetale a păduri, în această lucrare voi folosi termenul de vegetaŃie forestieră chiar dacă, în silvicultură, acest termen are un sens mai cuprinzător. Pentru speciile care formează vegetaŃia forestieră voi folosi termenul de specii forestiere.


31

PARTEA A II-A

POTENłIALUL ECOLOGIC ŞI DISTRIBUłIA SPAłIALĂ A VEGETAłIEI FORESTIERE DIN MUNłII IEZER

Capitoul 3

Factorii naturali ce condiŃionează distribuŃia spaŃială a vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer

Cunoaşterea relaŃiilor dintre organisme şi mediul înconjurător comportă două etape: studiul caracterelor mediului în care trăiesc organismele şi studiul comportării reacŃiilor organismelor la acest mediu (Călinescu R. Şi colab., 1972). Ansamblul condiŃiilor energetice, fizice, chimice şi biologice care există în imediata apropiere a organismelor constituie mediul înconjurător. Factorii externi care exercită o acŃiune asupra organismelor şi a comunităŃilor constituie factorii de mediu.

RepartiŃia vegetaŃiei naturale şi capacitatea de producŃie a acesteia sunt fundamental determinate de condiŃiile fizico-geografice. Diversele specii, asociaŃii şi formaŃiuni vegetale apar în mod natural strâns legate în repartiŃia lor în spaŃiul biogeografic de anumite zone sau subzone, această repartiŃie fiind în general rezultatul unor interacŃiuni şi adaptări permanente la condiŃiile de mediu (ChiriŃă C. şi colab, 1964).

Factorii mediului geografic care, direct sau indirect, condiŃionează repartiŃia şi capacitatea de producŃie a vegetaŃiei forestiere, formează complexe caracteristice areale. Omogenitatea condiŃiilor naturale având caracter relativ, este mai corect să se vorbească de acelaşi domeniu de variabilitate, în genere restrâns, al acestor condiŃii şi al influenŃelor lor în complex asupra vegetaŃiei. Factorii naturali determinanŃi direct sau indirect ai repartiŃiei şi creşterii vegetaŃiei forestiere, se află în complexe relaŃii de interdependenŃă, de condiŃionare reciprocă, modificându-se, compensându-se şi în oarecare măsură chiar substituindu-se reciproc (Constantinescu N., 1973).

Din totalitatea acestor factori, unii acŃionează în mod direct asupra plantelor şi au fost numiŃi factori ecologici, iar alŃii numai indirect (aşa cum influenŃează de exemplu relieful) prin modificarea valorilor şi regimului factorilor ecologici, fiind determinanŃi ai acestora (ChiriŃă C. şi colab., 1977)

Factorii fizico-geografici (anorganici) care condiŃionează distribuŃia vegetaŃiei forestiere sunt:


32

relieful – altitudinea şi masivitatea unităŃii de relief sau unităŃii geomorfologice, gradul de înclinare a versanŃilor (panta), expoziŃia, poziŃia în cadrul formei de relief (versant superior, mijlociu sau inferior);

solul şi substratul litologic – grosimea morfologică şi morfologia profilului de sol cu proprietăŃile fizice şi analitice; însuşirile substratului litologic cu duritatea şi compoziŃia chimică a rocilor de solificare şi din care se formează scoarŃa de alterare, de multe ori chiar rocile fiind suport pentru rădăcinile plantelor;

clima – cu elementele acesteia: temperatura, precipitaŃiile, vânturile, nebulozitatea, umiditatea atmosferică.

Aceste caractere fizico-geografice ale unui areal, determină – în atmosfera apropiată, în interiorul biocenozei şi în sol – anumite caracteristici ale factorilor de mediu, acei factori cu acŃiune (directă sau indirectă) asupra plantelor. Aceştia sunt (după ChiriŃă C. şi colab., 1977):

� lumina şi căldura primite prin radiaŃiile solare şi (căldură) prin convecŃie, în atmosfera apropiată; factorul căldură se manifestă prin temperatura atmosferei apropiate, a solului şi a plantelor biocenozei; nebulozitatea locală modifică în măsură diferită insolaŃia potenŃială a arealului, aşadar cantitatea de lumină şi de căldură recepŃionate de acesta;

� factorul apă, manifestat sub diferite forme: precipitaŃii (ploi, zăpezi), umiditatea atmosferică, apa din sol (umiditatea solului) separabilă în apa accesibilă şi cea inaccesibilă pentru plante, ape supraterane (din precipitaŃii, scurgeri de suprafaŃă, inundaŃii, care uneori stagnează în profilul de sol şi chiar la suprafaŃa acestuia), apele subterane (care umezesc cel puŃin baza profilului de sol permanent sau temporar);

� gazele, O2 şi CO2 necesare respiraŃiei, procesului de fotosinteză şi proceselor de descompunere, N2 şi oxizii acestuia, NH3, diferite alte gaze din atmosfera apropiată şi din sol; schimbul activ de gaze dintre sol şi atmosferă condiŃionează concentraŃii optime de O2 şi CO2 la nivelul solului;

� macroelementele şi microelementele nutritive – azot, fosfor, potasiu, calciu, sulf, fier, mangan, bor, cupru, zinc, cobalt etc., cunoscute sub teremenul general de substanŃe nutritive, nediferenŃiate sau separate în azot şi baze schimbabile;

� substanŃele organice fiziologic active, cu caracter de stimulatori de creştere, cu caracter inhibitor sau chiar toxic;

� aciditatea soluŃiei solului; reacŃia exprimată în valori de pH; � consistenŃa solului, care se traduce prin rezistenŃa opusă dezvoltării

sistemelor radiculare areale şi în adâncime, direct condiŃionată de însuşirile fizice (textură, structură, porozitate);

� grosimea morfologică a solului şi volumul edafic, în strânsă legătură cu duritatea rocii pe care se formează solul şi conŃinutul de schelet al acestuia (fracŃiunea mai grosieră, cu diametrul particulelor mai mare de 2 mm).

Factorii de mediu nu sunt constanŃi în timp, ci au o variabilitate mai mare sau mai mică de-a lungul anului şi în special pe durata sezonului de vegetaŃie, un regim propriu fiecăruia – pentru fiecare areal există un regim caracteristic al precipitaŃiilor, temperaturii, umidităŃii solului, substanŃelor nutritive etc.

Din enumerarea factorilor ecologici s-a putut constata că în afară de cei care până la o anumită limită sunt indispensabili vieŃii plantelor şi au o influenŃă pozitivă asupra creşterii lor, sunt şi factori care, chiar în „cantităŃi” moderate au caracter nociv şi exercită influenŃă negativă asupra creşterii (de exemplu ionii de Al sau de Mn) (ChiriŃă C. şi colab., 1977; Young A. R., Giese L. R., editori, 2003).


33

Factorii ecologici cu acŃiune pozitivă în viaŃa şi creşterea vegetaŃiei forestiere până la o anumită limită, se află în natură în cantităŃi foarte variate (foarte scăzute până la foarte mari sau excesive), în consecinŃă şi influenŃa lor în procesul de creştere a plantelor este variată. Aceşti factori (elemente nutritive, apă, temperatură) se pot găsi: sub limita inferioară de toleranŃă, în cantităŃi foarte scăzute (carenŃă puternică), în cantităŃi scăzute (carenŃă moderată, cu limitări ale creşterii sensibil sub limita maximă şi clase de producŃie II sau III), suboptim, optim (care asigură productivitate maximă).

Intervalul de optim căruia îi corespunde un palier al curbei de productivitate, poate fi mai lung sau mai scurt, până în momentul când începe să apară un efect de frânare şi scădere a productivităŃii; factorul se află acum în exces, cu efect uşor până la moderat depresiv. Când factorul creşte şi mai mult, apropiindu-se de limita superioară de toleranŃă a plantei pentru factorul respectiv, curba productivităŃii tinde către zero, iar factorul se află în exces cu efect distructiv (Fig.nr.3.1).

Factorii ecologici care se află în afara optimului,

determinând limitarea creşterilor la diferite niveluri sub cel maxim, au fost numiŃi factori limitativi (Young A. R., Giese L. R., ed., 2003). Fiecare factor limitativ contribuie la limitarea productivităŃii, nivelul acestui efect fiind condiŃionat de factorul cel mai scăzut (legea minimului a lui Liebig).

Curba creşterii productivităŃii în funcŃie de creşterea unui factor, până la atingerea maximului este descrisă de ecuaŃia diferenŃială (ChiriŃă C. şi colab., 1977):

sau prin integrare: ln(A y) = C c1x

unde: A – productivitatea maximă; y – productivitatea obŃinută cu valoarea x a factorului; c1 – factorul de proporŃionalitate sau de eficienŃă, specific fiecărui factor ecologic; C – lnA.

Prin înlocuiri şi delogaritmare, relaŃia devine y = A(1 – e-c1x).

Folosind logaritmii zecimali în locul celor naturali, expresia e-c1x devine 10-ex, unde c = 0,434c1, iar ecuaŃia devine:

y = A(1 – 10-cx).

Fig. nr. 3.1. RelaŃii schematizate între intensitatea unui factor ecologic şi productivitatea vegetaŃiei forestiere (după ChiriŃă C., 1977, cu

modificări) AB – carenŃă foarte puternică, productivitate de până la 20% din maxim

posibil; BC – carenŃă puternică; CD – carenŃă moderată; DE, FG – intervale de suboptim; EF – intervalul optimului; GH – interval de exces, cu efect depresiv tot mai puternic; HI – interval de exces extrem; J – limita de

toleranŃă datprită excesului.


34

RelaŃiile de mai sus exprimă „legea acŃiunii factorilor de vegetaŃie” a lui Mitscherlich, după care creşterea productivităŃii y datorită sporirii unui factor x nu este proporŃională cu această sporire. O caracteristică generală şi fundamentală a factorilor de mediu este existenŃa interrelaŃiilor, a influenŃelor lor reciproce. Aceste relaŃii constituie interacŃiunile componentelor ecosistemului. InterrelaŃiile, interacŃiunile, există ca o realitate legică, ca o condiŃie de viaŃă între componenŃii biocenozei, între factorii ecologici pe de o parte şi componenŃii biocenozei pe de altă parte. Din mulŃimea interacŃiunilor existente între factorii ecologici şi cei determinanŃi şi între aceştia şi partea de biocenoză forestieră care face obiectul acestui studiu, menŃionez ca foarte importante intercaŃiunile dintre factorii climatici – precipitaŃii, temperatură, umiditate atmosferică – şi dintre aceştia şi componenŃii vegetali ai biocenozei sau acelea dintre apă – de precipitaŃii, freatică, din scurgeri de suprafaŃă – şi componenŃii (de solubilităŃi diferite) ai fazei solide.

Sunt numeroase situaŃii de influenŃe reciproce ale factorilor ecologici, ale căror efecte au uneori caracter de compensare, iar alteori caracter de însumare. De exemplu, expoziŃia însorită compensează situarea la o altitudine mai mare, determinând un climat local mai cald, care anulează efectul de răcire al creşterii altitudinii. ExpoziŃia umbrită, cu minusul de temperatură şi plusul de umiditate, compensează efectele coborârii în altitudine. Efecte asemănătoare de compensare exercită poziŃia pe versant, în partea inferioară cu plus de umiditate şi de adăpost şi minus de temperatură, iar partea superioară mai vântuită şi mai uscată. O bună stare fizică a solului (textură medie-grosieră, consistenŃă moderată şi un volum edafic mare), compensează sărăcia relativă în substanŃe nutritive.

Asemenea exemple de compensări de efecte ar putea continua deoarece sunt în număr foarte mare, compensări de diferite feluri existând în orice punct. Interpretarea corectă este condiŃia prioritară; desluşirea acestor compensări prin corelarea judicioasă a diferiŃilor factori şi determinanŃi ecologici, a relaŃiilor lor reciproce, a efectelor lor sinergice sau antagonice este ceea ce îmi propun mai departe.

3.1. Relieful. Factor determinant al distribu Ńiei vegeta Ńiei forestiere din Mun Ńii Iezer

Deşi nu este un factor ecologic în sens strict definit anterior, relieful are o însemnătate deosebită din punct de vedere ecologic. Relieful, determinant ecologic prin excelenŃă, influenŃează într-o măsură foarte diferită factorii ecologici, în primul rând datorită diferenŃelor altitudinale ce induc la rândul lor diferenŃe climatice. Factorii climatici – lumina, căldura şi apa – suferă modificări semnificative în valoarea lor dintr-un anumit spaŃiu, prin schimbarea formelor de relief. Importante sunt modificările provocate de schimbarea expoziŃiei versanŃilor, iar pe aceeaşi expoziŃie de schimbarea pantei terenului. Modificările suferite de factorii climatici drept consecinŃă a variaŃiei formelor de relief sunt cuprinse între limite relativ mari, astfel încât, pe suprafeŃe restrânse, se pot diferenŃia climate locale şi microclimate (Bianca Hoersch şi colab., 2002). Dintre factorii geomorfologici cu repercusiuni mai importante asupra vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer se disting: altitudinea, expoziŃia versanŃilor, panta (geodeclivitatea) sau unele procese geomorfologice actuale.


35

3.1.1. Rolul altitudinii. Altitudinea, determinând schimbări în regimul factorilor climatici şi edafici, devine un factor important în precizarea distribuŃiei vegetaŃiei forestiere în general şi în special în MunŃii Iezer, unde dieferenŃa dintre punctul cel mai înalt şi punctul cel mai coborât este de 1900 m. Creşterea altitudinii implică scăderea valorilor termice – temperatura medie anuală scade, în medie, cu 0,55ºC la fiecare 100 m de altitudine – cu reducerea sezonului de vegetaŃie. În acelaşi timp, cantitatea de precipitaŃii creşte, cu specificaŃia că în munŃii înalŃi (între care se încadrează şi MunŃii Iezer) doar până la un anumit prag, după care începe să scadă. Aceeaşi evoluŃie altitudinală este caracteristică şi umidităŃii relative a aerului. Vânturile, insolaŃia şi evapotranspiraŃia (parametrii climatici ce influenŃează în mod direct vegetaŃia forestieră) se intensifică şi, ca o consecinŃă a înăspririi climatului, numărul speciilor forestiere care compun pădurea se reduce treptat, iar de la o anumită limită altitudinală pădurea cedează locul rariştilor sau pajiştilor subalpine şi alpine. Chiar în limitele altitudinale ale aceluiaşi etaj de vegetaŃie, creşterea altitudinii conduce la diminuarea capacităŃii de producŃie. De asemenea, pe măsura creşterii altitudinii, periodicitatea fructificaŃiei la aceeaşi specie se măreşte, iar producerea fazelor fenologice întârzie cu 2-5 zile la 100 metri de altitudine (Florescu I., 1981). Aceste condiŃii climatice care se pot rezuma în climă mai rece şi mai umedă, determină o anumită evoluŃie a solului. Odată cu creşterea altitudinii, modificarea condiŃiilor climatice condiŃionează specificul (tipul şi intensitatea) alterării materialului parental, viteza descompunerii resturilor organice, calitatea şi cantitatea humusului, aciditatea solului, intensitatea procesului de eluviere. Complexul de condiŃii climatice şi edafice de la diferite altitudini, determină constituirea şi distribuŃia diferitelor etaje de vegetaŃie forestieră şi, în cadrul aceluiaşi etaj, diferenŃieri în compoziŃie, stare de vegetaŃie, productivitate sau mod de regenerare. De exemplu, într-un areal ocupat de fag pe sol slab acid, cu descopunere normală a resturilor organice, regenerarea se produce cu uşurinŃă, pe când într-un făget cu Vaccinium myrtillus (indicator de sol puternic acid), regenerarea întâmpină greutăŃi serioase. Anii de fructificaŃie mai rari, humusul mai puŃin descompus şi mai acid cu proporŃie mai mare de acizi fulvici şi temperaturile mai mici, sunt condiŃii improprii germinării seminŃelor. Când ansamblul acestor condiŃii suferă modificări atât de mari datorate variaŃiei altitudinale încât devin improprii dezoltării unei specii de vegeaŃie forestieră, locul acesteia este luat de altă specie mai adaptată noilor condiŃii. La interferenŃa ariilor de răspândire a două specii de vegetaŃie forestieră, se regenerează cu mai multă uşurinŃă specia a cărei arie de răspândire se găseşte la altitudine mai mare (Constantinescu N., 1973). Trebuie remarcat aici şi faptul ca altitudinea însumează şi efectul latitudinii şi masivităŃii. În acest sens, limitele dintre etajele de vegetaŃie şi limita superioară a pădurii sunt mai ridicate în unităŃi montane din CarpaŃii Meridionali decât în CarpaŃii Orientali, situaŃi la latitudine mai nordică. Pentru analiza etajării vegetaŃiei forestiere trebuie să se ia în calcul acest aspect. Altitudinea corectată prin latitudine (raportat la o latitudine de referinŃă, paralela de 45º) a etajelor de vegetaŃie se obŃine prin utilizarea următoarelor echivalenŃe: 1º de latitudine nordică ≈ 100 m altitudine sau 1' latitudine nordică ≈ 1,66 m altitudine (Florescu I., 1981). Folosind procedeul corectării altitudinii prin latitudine, Geanana M. (2004) stabileşte limita superioară potenŃială a pădurii din MunŃii Retezat (situaŃi la aproximativ aceeaşi latitudine cu MunŃii Iezer), ce corespunde limitei superioare a pădurii înainte de intervenŃia omului (cu corecturile impuse de sol şi unele procese geomorfologice actuale). Astfel, molizii de limită ce vegetează în MunŃii Vlădeasa (46º45' latitudine nordică) la înălŃimea de 1760-1780 m corespund la nivelul paralelei


36

Retezatului (45º22' latitudine nordică) cu altitudinea de 1917 m, iar la nivelul paralelei Rodnei cu altitudinea de 1720 m. Rolul masivităŃii (volumului montan) în distribuŃia etajelor de vegetaŃie şi limitei superioare a pădurii a fost remarcat prima dată de Brockmann-Jerosch H. (1919) care, referindu-se la aceste aspecte în MunŃii Alpi, stabileşte că masivitatea determină o creştere a limitei superioare a pădurii cu cât aceasta este mai mare. Acest fapt se datorează intensificării continentalismului climatic cu creştera masivităŃii, iar un continentalism mai accentuat se traduce prin temperaturi mai ridicate în sezonul de vegetaŃie. Limita superioară este mai ridicată cu cât continentalismul este mai accentuat, penru că nu temperatura medie anuală interesează în mod deosebit ci temperatura din sezonul de vegetaŃie şi durata acestuia. Geanana M. (2004) aplică această teorie pentru câteva unităŃi montane din România. În MunŃii LăcăuŃi, cu altitudine medie de 1775 m, limita superioară a pădurii se opreşte la 1740-1750 m. În MunŃii Rodnei (cu altitudinea maximă de 2305 m), situaŃi cu aproximativ 2º latitudine (1º46') mai la nord, limita superioară se află la aproximativ acceaşi altitudine (1730-1740 m). Dacă s-ar lua în considerare numai latitudinea, limita superioară a pădurii ar trebui să coboare în MunŃii Rodnei cu 150 m. Aceeaşi comparaŃie este făcută de Geanana M. (2004) şi între MunŃii L ăcăuŃi şi MunŃii Retezat, de această dată calculând şi volumele montane prin compararea masivelor cu nişte trunchiuri de con. Astfel, în MunŃii LăcăuŃi, cu altitudinea de 1775 m şi volumul montan de 9,48 km3, limita superioară a pădurii se opreşte la 1740-1750 m. În MunŃii Retezat, situaŃi aproximativ la aceeaşi latitudine, cu altitudinea maximă de 2500 m şi volumul montan de 865,05 km3, limita urcă 1850-1900 m. Tabel nr. 3.1. SuprafeŃele (km2) şi ponderile (%) treptelor hipsometrice în MunŃii Iezer şi CarpaŃii Meridionali (după

Voiculescu M., 2002, cu completări);

Trepte altimetrice Mun Ńii Iezer CarpaŃii Meridionali

km2 % km 2 % sub 700 m 13,4 2,4

- - 700-800 m 33,1 6,0 800-900 m 46,9 8,5

5695,3 30,0 900-1000 m 50,1 9,1 1000-1100 m 55,3 10,0

4063,3 21,5 1100-1200 m 55,2 10,0 1200-1300 m 49,9 8,1

2709,5 14,4 1300-1400 m 46,8 8,5 1400-1500 m 43,0 7,9

1742,6 9,2 1500-1600 m 34,6 6,4 1600-1700 m 28,9 5,3

1180,9 6,3 1700-1800 m 23,6 4,4 1800-1900 m 20,8 3,9

601,4 3,1 1900-2000 m 17,0 3,2 2000-2100 m 13,9 2,6

302,1 1,6 2100-2200 m 10,1 1,8 2200-2300 m 7,9 1,4

89,7 0,5 2300-2400 m 2,2 0,45 peste 2400 m 0,3 0,05

TOTAL 553 100


37

Altitudinea medie a MunŃilor Iezer este de 1314 m, valoare cu care se situează peste cea medie a CarpaŃilor Meridionali care este de 1136 m (Geografia României, vol. III, 1987). Altitudinea maximă a MunŃilor Iezer este de 2470 m (Vârful Roşu), iar altitudinea minimă este de 570 m (pe DâmboviŃa, la Stoeneşti). Dezvoltarea maximă a treptelor hipsometrice este între 1000 şi 1200 m şi reprezintă 20% din suprafaŃa MunŃilor Iezer. 54% din suprafaŃă se situează la altitudini mai mari de 1200 m, iar la altitudini mai mari de 1300 m se încadrează 45,9% din suprafaŃa masivului. Sub altitudinea de 800 m găsim 46,5 km2, adică 8,4% din suprafaŃa totală, în partea de sud sau de vest, pe văile DâmboviŃa, Râul Târgului şi Bughea. SuprafaŃa dintre curbele de nivel de 800 şi 1800 m, adică domeniul forestier, este de aproximativ 80% (78,2%).

Fig. nr. 3.2. SituaŃia comparativă a ponderii (%) treptelor hipsometrice în CarpaŃii Meridionali şi MunŃii Iezer

(după Voiculescu M., 2002, cu completări). Se evidenŃiază caracterul masiv al Iezerului, cu treapta hipsometrică 1000-1200 m mai extinsă comparativ cu treapta hipsometrică mai joasă (800-1000 m);

3.1.2. ExpoziŃia versanŃilor.

Este un factor geomorfologic care la aceeaşi altitudine determină condiŃii climatice diferite. Prin aceasta se creează condiŃii diferite de creştere a vegetaŃiei forestiere, comparabile cu cele care, pe aceeaşi expoziŃie, se realizează la diferenŃe apreciabile de altitudine. Aceste schimbări sunt rezultatul modificării unghiului dintre razele solare şi suprafaŃa topografică, funcŃie de care, suprafaŃa topografică, primeşte o cantitate mai mare sau mai mică decăldură. Pe un versant cu expoziŃie sudică, cantitatea de căldură primită pe unitatea de suprafaŃă este de 1,6 până la 2,3 ori mai mare decât pe un versant cu expoziŃie nordică (Constantinescu N., 1973). Aceste variaŃii ale regimului de căldură şi insolaŃie se răsfrâng şi asupra proceselor pedogenetice şi umidităŃii solului. VersanŃii vestici, deşi sunt consideraŃi asemănători cu cei estici din punct de vedere climatic, se deosebesc totuşi de aceştia printr-un plus de precipitaŃii, determinat de însăşi expoziŃia în calea maselor de aer încărcate cu vapori de apă. Totodată, în zilele însorite, versanŃii cu expoziŃie vestică se caracterizează printr-un plus de căldură în comparaŃie cu cei estici,

0 5 10 15 20 25 30 35

800-1000 m

1000-1200 m

1200-1400 m

1400-1600 m

1600-1800 m

1800-2000 m

2000-2200 m

peste 2200 m

Carpaţii Meridionali Munţii Iezer


38

deoarece aici insolaŃia de după ora 12 găseşte un mediu cald, pe când pe cei estici, o mare parte din energia calorică se foloseşte pentru evaporaŃie (ChiriŃă C. şi colab., 1977). În optimul ecologic al unei specii, influenŃa expoziŃiei asupra pădurii se face mai puŃin resimŃită, dar se accentuează pe măsură ce ne apropiem de limitele inferioare sau superioare ale acelei specii (Florescu I., 1981). Cu cât altitudinea este mai mare, cu atât efectele expoziŃiei sunt mai accentuate. Primăvara, pe versanŃii însoriŃi care beneficiază de un aport mai mare de energie calorică, zăpada se topeşte mai devreme şi mai repede, efectele termice sunt mai accentuate, iar sezonul de vegetaŃie începe mai repede. Ca urmare, arealul fiecărei specii forestiere urcă în altitudine mai mult pe expoziŃii însorite şi coboară pe versanŃii umbriŃi mai răcoroşi şi mai umezi. În acelaşi timp, ca o consecinŃă a acestui fapt, vegetaŃia forestieră de pe versanŃii cu expoziŃii însorite este mai expusă vătămărilor provocate de îngheŃurile târzii. În mod asemănător, limita superioară naturală a pădurii urcă pe versanŃii sudici.

Tabel nr. 3.2. SuprafeŃele (km2) şi ponderile (%) categoriilor de orientare a versanŃilor în MunŃii Iezer; Orientare km2 %

N 73,5 13,3 NE 29,4 5,3 E 71,2 12,9 SE 77,8 14,1 S 69,4 12,6

SV 64,9 11,7 V 69,5 12,4

NV 70,9 12,9 suprafaŃă orizontală 26,4 4,8

Total 553 100

Fig. nr. 3.3. Categorii de expunere a versanŃilor în MunŃii Iezer (km2)

73,5

29,4

70,9

69,5

69,4

64,9

71,2

77,8

26,4

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

N

NE

NV

V

SE

SV

E

SE

suprafaŃă orizontală


39

MunŃii Iezer se caracterizează printr-o asimetrie pregnantă dată de dispunerea crestei principale spre partea nord-vestică a masivului şi de orientarea acesteia pe direcŃie nord-est – sud-vest. Din acest motiv, la nivel de macroversant, se poate considera că în MunŃii Iezer se impun două tipuri majore de expoziŃii: cea nord – nord-vestică şi cea sud – sud-estică. Dezvoltarea mare a nivelelor de eroziune, a interfluviilor secundare şi a drenajului general spre sud, a dus la predominarea versanŃilor cu înclinare estică, sud-estică, sudică şi sud-vestică, adică a celor însoriŃi (51,3% din suprafaŃa MunŃilor Iezer). VersanŃii cu expoziŃie vestică, nord-vestică, nordică şi nord-estică, se întâlnesc în principal spre văile DâmboviŃei, Văsălatului şi Râului Doamnei şi deŃin o pondere mai mică din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer (43,9%).

3.1.3. Geodeclivitatea. Gradul de înclinare a terenului acŃionează ca factor ecologic în strânsă corelaŃie cu expoziŃia şi altitudinea, prin intermediul modificărilor ce au loc în repartiŃia energiei radiante, a regimului de precipitaŃii, a condiŃiilor de pedogeneză. Ca regulă generală, cu cât panta este mai mare, cu atât influenŃa expoziŃiei asupra factorilor climatici şi edafici şi, indirect asupra vegetaŃiei forestiere, se intensifică. Astfel, versanŃii puternic înclinaŃi primesc mai puŃină lumină şi căldură, datorită duratei mai reduse a insolaŃiei. În acelaşi timp, scurgerile de suprafaŃă se intensifică pe măsura creşterii pantei şi într-o anumită măsură şi mişcarea apei în sol, aşa că bilanŃul apei înregistrează evidente modificări. În arealele cu pantă mai mare, solul are o umiditate mai mică decât acolo unde înclinarea este mai puŃin accentuată. De aici decurg şi unele modificări în procesul de solificare. Panta influenŃează şi grosimea morfologică a solului (profunzimea), conŃinutul de schelet (volumul edafic) şi grosimea orizontului biologic activ, motiv pentru care variaŃiile de pantă se reflectă fidel în structura şi dezvoltarea vegetaŃiei forestiere (Florescu I., 1981). Pe pantele mari, însorite şi uscate, cu soluri ce au grosime morfologică mică şi volum edafic mic, vegetaŃie forestieră nu găseşte condiŃii optime pentru dezvoltare. Eroziunea mai accentuată caracteristică versanŃilor cu înclinare mare, antrenează partea mai fină a solului către baza versantului. Acest material coluvionat prezintă grosime morfologică mare şi beneficiază de aport suplimentar de apă de pe versant. Din aceste motive, la baza versantului, cu sol mai profund şi mai bine aprovizionat cu apă şi elemente minerale, vegetaŃia forestieră se dezvoltă mai bine. Cu cât se urcă pe versant, pădurea vegetează din ce în ce mai slab, înălŃimile arborilor sunt mai mici şi, deşi densitatea numerică creşte, productivitatea arboretelor slăbeşte (Negulescu E., Ciumac Gh., 1959).

Tabel nr. 3.3. SuprafeŃele (km2) şi ponderile (%) categoriilor de declivitate în MunŃii Iezer;

Orientare km2 % sub 5° 33,2 6,0 5°-10° 15,0 2,7 10°-15° 39,2 7,1 15°-20° 77,6 14,0 20°-25° 106,4 19,2 25°-30° 115,0 20,8 30°-35° 93,5 16,9 35°-45° 63,0 11,4 45°-60° 3,6 0,7 peste 60° 6,5 1,2

Total 553 100


40

Aproximativ 70% din suprafaŃa MunŃilor Iezer (68,3%) reprezintă areale cu înclinare de 20 până la 45°, versantul fiind forma de relief deŃine cea mai mare suprafaŃă din acest masiv. SuprafeŃele cu înclinare mai mică de 10° corespund luncilor râurilor principale la altitudini mai mici (DâmboviŃa, Argeşel, Râul Târgului, Bughea, Bratia sau Râul Doamnei) sau nivelelor de eroziune, cu extindere mare în acest masiv. Abrupturi (pante mai mari de 45°) întâlnim în sectorul glaciar (pereŃii unor circuri glaciare) sau în sectoare de vale îngustă formată la traversarea anumitor tipuri de roci – calcare (Cheile DâmboviŃei) sau granite (Valea Râuşorului).

Fig. nr. 3.4. Categorii de declivitate în MunŃii Iezer (km2)

3.1.4. Aprecierea gradului de insolaŃie în perioada de vegetaŃie (21.III – 26.IX)

pentru latitudinea nordică de 45°, funcŃie de expoziŃia versanŃilor şi geodeclivitate. Energia radiantă primită de o anumită suprafaŃă a unei forme de relief depinde de

mărimea unghiului de incidenŃă al razelor solare cu planul suprafeŃei respective. Cu cât acest unghi este mai apropiat de 90°, cu atât cantitatea de energie radiantă primită de sol şi de atmosfera apropiată este mai mare. Regimul de variaŃie al acestui unghi este, pentru aceeaşi latitudine, determinat de modul de asociare a expoziŃiei versanŃilor şi înclinării terenului (pantei). Asocierea acestora este hotărâtoare pentru măsura în care o suprafaŃă de teren este aptă de a recepŃiona energia radiantă, pentru măsurarea insolaŃiei potenŃiale (Stanciu N., 1981).

Fig. nr. 3.5. Schema umbririi pe versanŃi şi pe teren plan (după Florescu I., 1981)

33,2

15,0

39,2

77,6

106,4

115,0

93,5

63,0

3,6

6,5

0,0 20,0 40,0 60,0 80,0 100,0 120,0 140,0

sub 5°

5°-10°

10°-15°

15°-20°

20°-25°

25°-30°

30°-35°

35°-45°

45°-60°

peste 60°


41

Pe versanŃii cu expoziŃie sudică sau sud-estică, odată cu mărirea înclinării terenului, se măreşte unghiul sub care razele solare ajung la suprafaŃa solului, intensificându-se efectul caloric al acestora. Pe versanŃii cu expoziŃie nordică sau nord-vestică, pe măsură ce panta se măreşte, unghiul sub care razele solare ajung la suprafaŃa solului se micşorează şi se reduce efectul caloric al lor asupra solului şi asupra vegetaŃiei forestiere de pe acesta. Ca urmare a influenŃei pe care panta o exercită asupra efectului caloric al razelor solare, pe versanŃii cu expoziŃie însorită se măreşte evapotranspiraŃia şi se micşorează umiditatea atmosferică.

Pornind de la expoziŃia versanŃilor, înclinarea terenului (Fig.nr.3.7) şi rezultatele obŃinute de Stanciu (1981) (Fig.nr.3.6) am încercat realizarea unui model al insolaŃiei potenŃiale pentru întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer. Acest model va fi utilizat apoi în identificarea arealelor optime pentru diferite specii forestiere.

Fig. nr. 3.6. Trepte de însorire-umbrire în perioada de vegetaŃie (21.III - 26.IX) pentru latitudinea de 45° N, în

funcŃie de expoziŃie şi pantă (după Stanciu N., 1981);

Fig. nr. 3.7. Sectorul superior al bazinului Bătrâna. ExpoziŃia versanŃilor (stânga) şi geodeclivitatea (dreapta)

Intervalelor de expoziŃie a versanŃilor şi de geodeclivitate s-au atribuit noi valori

(reclasificat) după cum urmează:


42

Tabel nr. 3.4. Valori atribuite prin reclasificare categoriilor de orientare a versanŃilor şi geodeclivitate

Orientare valoare atribuit ă S 120

SE 34 E 20

NE 12 N 10

NV 12 V 20 SV 29

Panta valoare atribuită sub 5° 50 5°-10° 45 10°-15° 40 15°-20° 35 20°-25° 30 25°-30° 25 30°-35° 20 35°-45° 15 45°-60° 10

peste 60° 3

Noile griduri obŃinute prin reclasificare au fost înmulŃite, iar valorile obŃinute s-au clasificat funcŃie de treptele de însorire-umbrire elaborate de N. Stanciu (1981).

Tabel nr. 3.5. Gradul de insolaŃie (% din insolaŃia normală) funcŃie de gradul de însorire

(după Stanciu N., 1981, cu modificări)

Gradul de însorire Intervale stablilite pentru gradul de însorire

obŃinut prin opera Ńia cu griduri: orientare x pante

% din insolaŃia normală

supraînsorit peste 1701 90-100 însorit 430-1701 70-90

semiînsorit 239-430 50-70 seiumbrit 179-239 30-50 umbrit 101-179 10-30

supraumbrit sub 101 0-10


43

Fig. nr. 3.8. Sectorul superior al bazinului Bătrâna. Gradul de însorire-umbrire în perioada de vegetaŃie

(21.III-26.IX).

3.1.5. Adâncimea fragmentării reliefului (energia de relief) şi influenŃa asupra distribu Ńiei vegetaŃiei forestiere. Adâncimea fragmentării sau energia de relief, exprimă cantitativ dimensiunile pe care eroziunea le-a avut şi le are, mai ales eroziunea fluviatilă şi gradul de adâncire prin intermediul sistemului de modelare fluviatilă. Văile înguste şi adânci caracteristice MunŃilor Iezer, favorizează producerea inversiunilor termice canalizând aerul rece. De aceea, în mod obişnuit, în partea inferioară a văilor vegetează specii mai rezistente la temperaturi scăzute decât cele caracteristice ale unui anumit etaj, care ocupă partea superioară a versanŃilor. Astfel, în etajul fagului, în partea inferioară a văilor adânci unde adâncimea fragmentării este mare, întâlnim molid, iar în partea superioară, fag. Acest fenomen se numeşte inversiunea speciilor (Constantinescu N., 1973) sau inversiune de vegetaŃie. Aproximativ 60% (60,4%) din suprafaŃa MunŃilor Iezer se caracterizează prin adâncimi mari ale fragmentării reliefului (300-500 m/km2), ceea ce înseamnă că inversiunile termice sunt frecvente în acest masiv. Energie de relief mai mare (peste 500 m/km2) este caracteristică pentru 13% din suprafaŃa MunŃilor Iezer, cu incidenŃă mai mare în partea nor-vestică şi vestică, în bazinul Râului Doamnei, dar şi în bazinele Râuşorului (de Râul Târgului), Cuca, Dracsin sau DâmboviŃa. Energia de relief alături de gradul de înclinare a terenului, constituie premisele pentru desfăşurarea şi intensitatea cu care se manifestă unele procese cu implicaŃii directe în distribuŃia vegetaŃiei forestiere. Adâncimi ale fragmentării reliefului şi pante mari favorizează eroziunea şi pierderea părŃii cu granulometrie fină a solului. Astfel de areale au soluri cu grosimi morfologice mici şi bogate în schelet (litosoluri sau subtipuri litice ale altor tipuri de soluri). Aceste probleme se amplifică atunci când se fac exploatări în ras. În intervalul de timp dintre exploatare şi refacerea vegetaŃiei forestiere, solul este expus proceselor de spălare în suprafaŃă. Volumul de


44

material fin erodat este direct proporŃional cu înclinarea terenului, energia de relief şi textura solului. Tabel nr. 3.6. SuprafeŃele (km2) şi ponderile (%) categoriilor de adâncime a fragmentării reliefului în MunŃii Iezer;

Adâncimea fragmentării reliefului (m/km2) km2 %

sub 100 6,2 1,1 100-200 40,3 7,3 200-300 100,5 18,2 300-400 161,0 29,1 400-500 173,0 31,3 500-600 61,0 11,0

peste 600 11,0 2,0 Total 553 100

3.1.6. Procesele de modelare actuală cu influenŃă directă asupra vegetaŃiei forestiere. La altitudini mai mari de 1800 m, prin procese de altere fizică (dezagregare), la baza

sectoarelor cu declivitate mare, se acumulează gravitaŃional fragmente de roci. Acestea formează pânze de grohotişuri cu frecvenŃă mare în MunŃii Iezer, în special pe versantul nord-vestic în circurile glaciare situate la obârşiile văilor afluente DâmboviŃei – Valea ColŃilor, ColŃii Mici, ColŃi Mari, Valea Rupturii, Boarcăşului şi văilor afluente lui – sau văilor afluente Văsălatului –

Izvorul Gropilor, Cârligele. Pânzele de grohotiş „împing” pădurea sau asociaŃiile de jneapăn spre altitudini mai mici pe de o parte prin acŃiunea mecanică a rocilor, iar pe de altă parte prin acŃiunea fiziologică. Aceasta se traduce prin faptul că pânzele de grohotişuri nu conŃin particule fine, motiv pentru care prezintă volum mare de aer şi sunt lipsite de apă, fiind total improprii

dezvoltării rădăcinilor (Fig.nr.3.9).

Fig. nr. 3.9. Coborârea altitudinală a asociaŃiilor de jneapăn (Pinus mugo) de către pânzele de grohotiş, în sectorul superior al Văii ColŃilor;


45

În unele situaŃii, vegetaŃia forestieră este împiedicată în instalarea şi dezvoltarea ei şi de procesele de pluviodenudare şi torenŃialitate. Ele se pot manifesta în sectoarele unde există acumulate depozite de dezagreagare mai fine şi depozite de alterare cu grosimi apreciabile, rezultate din dezagregarea şi alterarea înaintată a materialului din substrat sau acolo unde roca este friabilă şi permite acest lucru. Este situaŃia întâlnită în arealele de obârşie ale unor torenŃi de pe versantul sudic al MunŃilor Iezer – la obârşiile văilor Tambura, Frăcea, Serghea (afluent al Râuşorului de Râul Târgului) sau Capra (afluent al Bratiei) (Fig.nr.3.10).

În sectoarele cu pante accentuate, etajul molidului este afectat de avalanşe. Limita superioară a acestuia este local mult coborâtă în lungul culoarelor de avalanşe. Efectele acestora se fac simŃite cu precădere pe versantul sudic al Iezerului, deoarece aici jnepenii au fost îndepărtaŃi iar vegetaŃia forestieră nu mai beneficiază de protecŃia acestora în faŃa zăpezii încărcată cu roci (Fig.nr.3.10, 3.11). În locurile unde se produc regulat avalanşe, pădurea nu se mai poate instala formându-se culoare lipsite de arbori pe toată lăŃimea sau cu vegetaŃie lemnoasă reprezentată de tufărişuri de anin verde (cu elasticitate mare), care pătrund adânc în pădure, denumite culoare de avalanşe. Pe versantul nordic jenepenii au rol de „paravan” în calea zăpezii, culoarele de avalanşe mergând doar până la partea superioară a jepilor.

Fig. nr. 3.10. Efectele proceselor geomorfologice de pluviodenudare şi torenŃialitate asupra vegetaŃiei forestiere în:

� sectorul superior al Văii Capra (afluent pe stânga al Bratiei) – stânga � obârşia unui torent afluent al Râuşorului (de Râul Târgului) – dreapta.


46

Fig. nr. 3.11. Culoare de avalanşe ce fragmentează pădurea în sectorul superior al văii Cuca

Fig. nr. 3.12. Culoar de avalanşe în bazinul Bătrâna

3.2. Solul. Factor cu impica Ńii directe în dezvoltarea vegeta Ńiei forestiere.

Factorii de mediu care intervin în formarea solurilor sunt denumiŃi factori pedogenetici.

Aceştia sunt: clima, roca parentală, vegetaŃia şi fauna, relieful, apa freatică şi stagnantă, omul. ToŃi aceşti factori acŃionează în timp, acesta constituind mai curând o condiŃie decât un factor pedogenetic. Există o strânsă legătură între factorii pedogenetici şi sol exprimată prin triada:


47

factori pedogenetici-procese pedogenetice-sol, în care procesele pedogenetice sunt elementul dinamic, iar factorii pedogenetici elementul care condiŃionează formarea solului (Florea N., Buza M., 2004).

Ca factor ecologic, solul prezintă o importanŃă covârşitoare, influenŃând uneori decisiv dezvoltarea speciilor forestiere, în mod favorabil sau nefavorabil, direct sau indirect, prin (ChiriŃă C. şi colab., 1977):

� măsura în care arborii îşi pot dezvolta sistemul radicular în adâncime şi areal, într-un volum fiziologic suficient (volum edafic), bogat în elemente minerale utile şi însuşiri fizice favorabile;

� natura complexului ecologic al solului, în consecinŃă modul şi măsura în care acesta asigură aprovizonarea rădăcinilor arborilor cu apă, elemente nutritive, aer, substanŃe fiziologic active, în diferite condiŃii de aciditate, de consistenŃă şi temperatură, într-o perioadă bioactivă mai lungă sau mai scurtă. ConstituenŃii şi însuşirile solului menŃionate mai sus, cu caracter de factori ecologici, sunt

– în privinŃa mărimii lor – în funcŃie de factorii climatici şi de numeroşi determinanŃi ecologici din sol şi din afara acestuia; astfel: grosimea morfologică a profilului de sol, natura mineralogică a materialului parental şi orizonturilor de sol, calitatea şi cantitatea humusului, natura şi însuşirile mineralelor secundare, aşadar ale complexului adsorbtiv, textura, structura şi porozitatea la diferite adânci ale profulului, drenajul intern şi capacitatea de reŃinere a apei, prezenŃa accesibilă a apei freatice, prezenŃa apei stagnante din precipitaŃii sau scurgeri de suprafaŃă în condiŃii de drenaj intern defectuos, natura petrografică a scheletului (consistenŃa şi reacŃia) etc. Natura şi modul de asociere a acestor factori, constituenŃi şi însuşiri sunt în foarte însemnată măsură determinate sau divers modificate de felul şi stadiul de dezvoltare ale procesului de pedogeneză, care generează anumite complexe de caracteristici. În mulŃimea de factori, constituenŃi şi însuşiri ale solului, posibilităŃile de variaŃie de la un sol la altul ale tuturor sau numai ale unora dintre aceştia sunt nelimitate. Dată fiind interdependenŃa caracterelor şi interacŃiunea factorilor, în mod obişnuit deosebirile afectează practic totalitatea factorilor, constituenŃilor şi însuşirior solului, dar în măsură variată pentru fiecare factor, component, însuşire, în cadrul fiecărui sol şi diferită de la un sol la altul (Constantinescu N., 1973).

Solurile MunŃilor Iezer au evoluat ca rezultat al interacŃiunilor permanente dintre factorii pedogenetici, în strânsă legătură cu variabilitatea acestor factori. Rezultatul interacŃiunii dintre factorii pedogenetici definesc în final însuşirea solului care condiŃionează distribuŃia vegetaŃiei forestiere de aici, anume fertilitatea solului.

În continuare voi analiza separat o parte dintre însuşirile solului care se implică în mod deosebit în fertilitatea solului: grosimea morfologică a profilului de sol, scheletul, troficitatea solului, reacŃia solului, textura, structura, porozitatea, activitatea microbiologică.

3.2.1. Însuşirile fizice şi chimice ale solurilor. Rolul şi condiŃiile creeate de acestea

speciilor forestiere. 3.2.1.1. Grosimea morfologică a solului (volumul de parte fină a solului – cu

granulometrie mai mică de 2 mm – care poate fi exploatat de rădăcinile plantelor) joacă un rol deosebit de important atât în compoziŃia şi etajarea vegetaŃiei forestiere, cât şi în variaŃia capacităŃii sale de producŃie (Geanana M., 1978; Florescu I., 1981). Grosimea fiziologic utilă a profilului de sol (convenŃional limitată la nivelul la care se termină aproximativ 90% din sistemul radicular) este deseori egală cu cea morfologică. Uneori rădăcinile folosesc şi substratul litologic în cazul în care acesta este afânat şi permisiv. Pentru MunŃii Iezer, unde substratul litologic


48

parental este format cu preponderenŃă din roci metamorfice dure, grosimea fiziologic utilă corespunde cu grosimea morfologică a solului.

Aprovizionarea activă a plantelor cu apă şi elemente nutritive din sol, reclamă în primul rând o bună înrădăcinare a lor, formarea unui sistem radicular viguros, dens ramificat şi astfel dezvoltat în adâncime şi areal, încât planta să folosească un volum edafic suficient de mare pentru nevoile ei. Tipurile de conformaŃie ale sistemelor de rădăcini – pivotantă, pivotant-trasantă sau trasantă – caracteristice diferitelor specii forestiere, se dezvoltă astfel în condiŃii normale de sol, încât mulŃinea rădăcinilor fine, absorbante, existente la diferite niveluri ale profilului de sol, să vină în contact cu o suprafaŃă totală capabilă de a furniza în mod activ cantităŃile necesare de apă şi substanŃe nutritive. Nu este posibilă o dezvoltare normală a arborilor fără existenŃa corespunzătoare în sol a unor sisteme de rădăcini bine dezvoltate, în mod obişnuit cu o densitate maximă în orizontul superior, humifer şi afânat, şi scăzând treptat cu adâncimea. O asemenea dezvoltare a sistemelor de rădăcini, care presupune un mare volum edafic, nu este întotdeauna posibilă (ChiriŃă C. şi colab., 1977). Dezvoltarea în adâncime a rădăcinilor poate fi stânjenită, limitată sau chiar blocată de roca dură sau de fragmentele de rocă rezultată în urma proceselor de alterare fizică a rocii parentale. Aceasta se traduce prin insuficienŃa apei şi elementelor nutritive în sol.

Solurile se clasifică după grosimea morfologică aacestora în (după ChiriŃă C. şi colab., 1977): foarte superficiale, superficiale, mijlociu-profunde, profunde, foarte profunde.

Tabel nr. 3.7. Clase de grosime morfologică a solului funcŃie de adâncimea la care se găseşte roca dură

(după ChiriŃă C. şi colab., 1977); Clasa de grosime morfologică Adâncimea la care se găseşte roca dură (cm)

foarte superficiale < 15 superficiale 15-30

mijlociu -profunde 30-60 profunde 60-90

foarte profunde < 90

Grosimea morfologică a solului nu oglindeşte suficient de bine calitatea solului din acest punct de vedere. Când solul are un volum apreciabil de schelet, la aceeaşi grosime morfologică poate deŃine un volum edafic mult mai mic comparativ cu altul care nu conŃine schelet. Mărimea volumului edafic, a volumului util, a spaŃiului din sol folosit efectiv de către sistemul radicular, condiŃionează mărimea rezervelor de apă şi de substanŃe nutritive ale solului.

Tabel nr. 3.8. Clase de conŃinut de schelet (după Florea N. şi Munteanu I., 2003);

Clasa de conŃinut de schelet FracŃiunea granulometrică mai grosieră de 2 mm (% din volum)

fără schelet ≤ 5 slab scheletic 5-25

moderat scheletic 25-50 puternic scheletic 50-75 excesiv scheletic 75-90

roci compacte fisurate şi pietri şuri > 90

Clasa de schelet şi adâncimea la care se găseşte roca dură ajută la calcularea volumului edafic, a volumului de sol fin (%) până la roca dură sau până la 150 cm (dacă până la această


49

adâncime nu se întâlneşte roca dură), din care se scade procentul de schelet (Puiu Şt. şi colab., 1983; Florea N., Buza M., 2004).

Volumul edafic(%)=adâncimea rocii dure x (100-%schelet)

150

Pentru solurile forestiere, având în vedere grosimea morfologică mai mică, volumul edafic se calculează în m3/m2, iar adâncimea etalon este de 100 cm (ChiriŃă C. şi colab., 1977). Astfel, valoarea maximă a volumului edafic este de 1 m3/m2. Se disting astfel următoarele categorii de volum edafic:

Tabel nr. 3.9. Categorii de volum edafic (după Florea N. şi Munteanu I., 2003);

Categorii generalizate de volum edafic Categorii de volum edafic Volum edafic (m3/m2)

mic nul, până la minim < 0,15

mic 0,15-0,30

mediu submijlociu 0,30-0,45

mijlociu 0,45-0,60

mare mare 0,60-0,90

foarte mare > 0,90 Pentru o transpunere spaŃială a categoriilor de volum edafic, am generalizat aceste categorii în numai trei clase: volum edafic mic, mediu şi mare. În prima categorie am inclus solurile puŃin evoluate fie datorită vârstei mici (aluviosoluri), fie datorită asocierii dintre pante mari cu roci dure (litosoluri). Din categoria a doua fac parte asociaŃii formate din soluri zonale şi litosoluri sau subtipuri litice ale tipurilor zonale. Soluri cu volum edafic mare sunt considerate toate celelalte subtipuri ale solurilor zonale (mai puŃin cele litice) (Fig.3.13). Există o legătură strânsă între mărimea volumului edafic şi capacitatea de producŃie a solului (fertilitate). Sunt însă situaŃii când soluri cu acelaşi volum edafic sunt diferenŃiate de alŃi factori cum ar fi de exemplu troficitatea. 3.2.1.2. Troficitatea este însuşirea solului de a fi trofic (nutritiv) pentru plante (ChiriŃă C. şi colab., 1977). łinând seama că însuşirea solului de a fi trofic este determinată de fondul nutritiv al acestuia şi de rezervele de apă accesibilă (care determină mobilitatea şi absorbŃia elementelor nutritive), se distinge: troficitatea minerală şi troficitatea azotată (Florescu I., 1981).

Pentru troficitatea solului trebuie luat în considerare întreg volumul fiziologic util al profilului de sol, hotărâtoare însă pentru nivelul acesteia fiind partea superioară, cea humiferă şi intens folosită de sistemul radicular şi care participă în cea mai mare măsură la circuitul biologic al substanŃelor.

VegetaŃia forestieră manifestă cerinŃe diferite faŃă de conŃinutul de substanŃe minerale accesibile din sol, în funcŃie de natura speciilor şi vârstă. Consumul de substanŃe minerale se intensifică odată cu creşterea până la un maxim şi are apoi un sens descendent. Pe solurile trofic sărace, creşterea este redusă, iar după ce se atinge punctul de maxim se ajunge la uscarea unor indivizi şi chiar a unor specii (în special a celor cu exigenŃe mari în ceea cepriveşte troficitatea sau a celor introduse pe cale artificială).


50

Fig. nr. 3.13. MunŃii Iezer. Volumul edafic al solului VegetaŃia forestieră consumă mai puŃine substanŃe minerale decât asociaŃiile ierboase sau

plantele agricole. Este însă o mare consumatoare de Ca şi N, iar celelalte macro- şi microelemente, deşi sunt consumate în cantităŃi mici, îi sunt indispendabile, neputând fi


51

substituite. Fitocenoza forestieră foloseşte pentru nutriŃie cantităŃi mai mari dintr-o serie de macroelemente (N, Ca, P, S, K, Mg şi Fe), dar şi numeroase microelemente (Mn, Zn, Cu, Mo, B, Cl etc.). Sărurile acestor elemente se găsesc fixate în humus (aproximativ 98%), dizolvate şi absorbite în coloizii solului (Florescu I., 1981).

Chiar dacă rezervele de substanŃe minerale existente din sol sunt suficiente şi oricât de ridicată ar fi troficitatea solului, dacă acesta este superficial, uscat, excesiv scheletic, vegetaŃia forestieră îşi reduce productivitatea. De asemenea, conŃinutul de substanŃe minerale din sol contează numai în măsura în care ele se găsesc în forme asimilabile în complexul absorbtiv al solului.

Deficitul unor elemente minerale în sol cauzează îmbolnăvirea sau chiar dispariŃia unor indivizi sau a speciei. Astfel, pe solurile foarte puternic acide se manifestă carenŃe în nutriŃia speciilor lemnoase cu N, P, B, S, Ca, Mg, K, Mo. InsuficienŃa potasiului duce la formarea de ace scurte, insuficienŃa azotului cauzează îngălbenirea frunzelor şi diminuarea creşterii, iar insuficienŃa fierului, magneziului şi manganului duce la cloroza frunzelor (Obrejanu Gr., Puiu Şt., 1978; Florescu I., 1981).

Pentru diferenŃierea categoriilor de troficitate a solurilor forestiere, se calculează indicii de troficitate, obŃinuŃi prin înmulŃirea (în ideea de interacŃiune) unor elemente de importanŃă hotărâtoare pentru capacitatea trofică şi potenŃialul productiv al solului: conŃinutul de humus, natura humusului şi însuşirile complexului adsorbtiv al solului, exprimate prin valoarea gradului de saturaŃie în baze şi volumul edafic determinat de grosimea utilă şi conŃinutul de schelet. Deoarece aceste elemente edafice nu prezintă valori uniforme pe toată grosimea profilului de sol, ci diferenŃiate pe orizonturi genetice, secalculează indicele de troficitate potenŃială (tp) pentru fiecare orizont, după următoarea formulă de calcul (ChiriŃă C. şi colab., 1977):

tp = H x d x Gv x V x rv x 0,1 unde:

H – procentul de humus al orizontului; d – grosimea (dm) orizontului; Gv – greutatea volumetrică a orizontului; V – gradul de saturaŃie în baze al orizontului (la pH=8,3); rv – raportul dintre volum părŃii mai fine de 2 mm (fără rădăcini şi schelet) şi volumul total al orizontului.

Indicele global de troficitate potenŃială (Tp), pentru întregul profil de sol, se obŃine prin însumarea valorilor indicelui de troficitate potenŃială (tp) pentru fiecare orizont.

Tp = ∑tp

Tabel nr. 3.10. Clase de troficitate a solului (după ChiriŃă C. şi colab., 1977; Florescu I., 1981); Clase de troficitate a solului Indicele global de troficitate

potenŃială (Tp) după Floescu I., 1981 după ChiriŃă C. şi colab, 1977

oligotrofe Extreme de oligotrofice < 10

oligotrofice 10-30

mezotrofe oligomezotrofice 30-50

mezotrofice 50-80

eutrofe eutrofice 80-140

megatrofice > 140 euritrofe


52

Speciile forestiere manifestă exigenŃe diferite faŃă de troficitatea minerală a solului; funcŃie de aceste exigenŃe au fost clasificate. În această lucrare folosi varianta simplificată a lui Florescu (1981) cu împărŃirea solurilor funcŃie de troficitate în: eutrofe (exigente), mezotrofe (mijlociu exigente), oligotrofe (puŃin exigente) şi euritrofe (cu mare amplitudine trofică).

Tabel nr. 3.11. ExigenŃele speciilor forestiere faŃă de troficitatea solului (după Florescu I., 1981);

Specii eutrofe Specii mezotrofe Specii oligotrofe

bradul ulmul

paltinul aninul negru

fagul gorunul carpenul laricele

molidul jneapănul

aninul verde mesteascănul pinul silvestru

zâmbrul plopul tremurător

Per ansamblu, foioasele sunt mai exigente faŃă de substanŃele nutritive în comparaŃie cu

răşinoasele. Sunt şi răşinoase care preferă soluri cu rezerve minerale consistente – bradul – sau foioase puŃin exigente la troficitatea solului cum ar fi mesteacănul (cel mai puŃin pretenŃios), aninul verde şi plopul tremurător.

Troficitate azotată a solului are o importanŃă deosebită deoarece plantele lemnoase nu pot asimila direct azotul atmosferic. Aprovizionarea cu azot a vegetaŃiei forestiere depinde de natura humusului şi grosimea orizontului A. Solurile cu humus moder satisfac necesităŃile de azot ale vegetaŃiei forestiere. Dacă însă descompunerea resturilor organice de la suprafaŃa solului se face foarte greu într-un mediu foarte acid, cu formarea unui orizont organic cu grosimi mari şi humus de tip morr sau humus brut, solul nu mai poate asigura necesarul de azot (Florescu I., 1981).

Răşinoasele, mai ales molidul şi pinul silvestru, au eliminat în parte această problemă prin adaptare la hrănirea micotrofă (cu ajutorul ciupercilor de micoriză; micoriză – simbioză a rădăcinilor plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. Miceliul ciupercii, prin hifele sale aduce arborelui apă încărcată cu săruri minerale şi poate solubiliza substanŃe greu solubile, cum sunt azotaŃii), asigurând astfel o aprovizionare satisfăcătoare cu azot.

3.2.1.3. ReacŃia solului (pH-ul) acŃionează indirect asupra vegetaŃiei forestiere prin modificarea capacităŃii de absorbŃie a elementelor minerale. Solurile din MunŃii Iezer se încadrează în proporŃie covârşitoare în domeniul acid, de la slab acid şi până la puternic acid. ReacŃie neutră au solurile formate pe materiale carbonatice rezultate prin alterarea fizică a calcarului sau cele formate direct pe calcare.

Molidişurile se dezvoltă bine pe soluri moderat-puternic acide; mai mult chiar contribuie la creşterea acidităŃii solului. Aşezarea îndesată a acelor de molid provoacă formarea unei litiere lipsită de aerul necesar microorganismelor, care să descompună materia organică. Pe lângă aceasta, răşinile din acele de molid împiedică dezvoltarea bacteriilor (au rol antiseptic), motiv pentru care litiera de molid se acumulează în straturi groase, care contribuie la formarea unui humus foarte acid de tip morr sau humus brut, cu predominarea acizilor fulvici (Constantinescu N., 1973).

Pădurile de amestec duc la formarea unui humus slab acid. Astfel, pe când unele păduri de fag sau unele păduri de molid, duc la formarea, fiecare în parte, a humusului moderat-puternic acid, pădurile amestecate de fag cu molid duc la formarea humusului slab acid. Aceasta se datorează faptului că litiera amestecată de frunze de fag cu ace de molid se aşează mai afânat


53

decât cea de molid sau fag separat şi ca atare în liera pădurii de amestec se creează un mediu mai favorabil existenŃei şi dezvoltării microorganismelor şi deci descompunerii normale a litierei.

Dintre speciile care nu rezistă la aciditate mare şi care sunt răspândite în arealul MunŃilor Iezer, menŃionez carpenul. Acesta vegetează cu precădere în partea de est – sud-est a masivului, acolo unde substratul format din elemente carbonatice nu prezintă valori scăzute de pH.

3.2.1.4. Textura condiŃionând regimul de umiditate, de căldură şi de aeraŃie, permeabilitatea şi consistenŃa solului, joacă un rol important în mărimea şi calitatea producŃiei vegetale a pădurii. Clasele texturale care favorizează celmai bine fertilitatea sunt cele medii, lutoase sau luto-nisipoase (ChiriŃă C., 1974). Solurile care conŃin prea mult nisip, sunt sărace în substanŃe nutritive şi incapabile de a reŃine apa, motiv pentru care oferă condiŃii mai grele de vegetaŃie, tolerate doar de unele specii forestiere cum ar fi mesteacănul sau pinul silvestru. Solurile cu procente mai mari de parte fină sunt preferate de brad.

3.2.1.5. Structura solului influenŃează tot indirect vegetaŃia forestieră prin modificarea permeabilităŃii, compactităŃii, aerisirii, a rezervelor de apă cedabilă şi substanŃelor nutritive uşor asimilabile. Pe solurile nestructurate sau slab structurate, vegetaŃia forestieră este foarte vulnerabilă larupturi şi doborâturi de vânt, având mari probleme de ancorare şi stabilitate (Florescu I., 1981).

3.2.1.6. Porozitatea reflectă caracterele textuale şi structurale ale solului. În MunŃii Iezer, datorită faptului că solurile au granulometrie mai mare, între grăunŃii de nisip sunt spaŃii lacunare foarte mari, din care cauză au porozitate mare, capacitate mare pentru aer şi mică pentru apă. Problema capacităŃii mici de reŃinere a apei este oarecum compensată de cantitatea mare de precipitaŃii. La nivelul interfluviilor sau treimii superioare a versanŃilor însă, lipsa apei se poate face simŃită datorită porozităŃii mari.

3.2.1.7. Activitatea microbiologică este hotărâtoare pentru descompunerea materiei organice ajunse pe suprafaŃa solului şi în formarea solului. Rolul microorganismelor este asemănător cu rolul aparatului digestiv în viaŃa animalelor (Constantinescu N., 1973). Acestea asigură o dinamică a substanŃelor absolut necesare nutriŃiei plantelor, transformându-le în stare uşor asimilabilă. Microorganismele, tipic aerobe, găsesc cele mai bune condiŃii pentru dezvoltarea lor, în soluri cu bună capacitate pentru aer. În solurile cu porozitate mică, cu aşezare îndesată (aşa cum este litiera de sub pădurile de molid de exemplu), microorganismele nu găsesc condiŃii bune de viaŃă şi nu pot îndeplini funcŃia de descompunere a materiei organice (Negulescu E. G., Săvulescu A., 1965).

De asemenea, microorganismele îmbogăŃesc solul în azot; aceasta se realizează pe două căi. Prima este prin fixarea azotului atmosferic de către microorganismele care trăiesc în simbioză cu unele plante, cum sunt bacteriile de nodozităŃi sau ciupercile de micorizie. Cea de-a doua cale este procesul prin care microorganismele descompun materia organică dar şi din materia anorganică, prin formarea în cantităŃi importante a proteinelor, complexe organice azotate. Bioxidul de carbon, acidul nitric şi numeroşi acizi organici formaŃi prin descompunearea substanŃelor organice de către microorganisme, alterează mineralele primare ducând la formarea de compuşi mai uşor solubili în apă şi mai uşor asimilabili de către plante (Florea N. şi colab., 1968; Constantinescu N., 1973). Pe lângă acestea, microorganismele controlează concentraŃia de gaze din atmosfera solului, cu preponderenŃă în orizonturile O şi A ale acestuia. Este influenŃată mai ales concentraŃia bioxidului de carbon şi a oxigenului şi prin acest fapt condiŃiile de dezvoltare a rădăcinilor vegetaŃiei forestiere.

Pe lângă aceste acŃiuni, care se traduc în avantaje deosebit de importante pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere, microorganismele exercită şi influenŃe defavorabile. Bacteriile


54

anaerobe produc în sol reducerea substanŃelor bogate în oxigen şi înlesnesc formarea de substanŃe toxice sau mai puŃin favorabile vegetaŃiei. Pătrunzând în interiorul plantelor, unele bacterii sau ciuperci pot provoca distrugeri care merg chiar până la dispariŃia individului.

Analizând influenŃele microorganismelor – favorabile sau nefavorabile – asupra vegetaŃiei forestiere şi făcând bilanŃul lor, se constată că influenŃele favorabile sunt mult mai numeroase, mai frecvente în timp şi spaŃiu şi mai importante decât influenŃele nefavorabile (ChiriŃă C. şi colab., 1977).

3.2.2. Sistematica şi răspândirea solurilor în MunŃii Iezer Solurile MunŃilor Iezer au fost clasificate la nivel superior în clase şi tipuri de soluri, iar

acolo unde suprafeŃele deŃinute şi nevoia de a reliefa nuanŃe cu rolul în distribuŃia şi dezvoltarea vegetaŃiei forestiere o impun, am analizat solurile şi la nivel de subtip. În acceaşi idee am procedat şi la utilizarea unor asociaŃii de soluri.

Tabel nr. 3.12. Simboluri, suprafeŃe (km2) şi ponderi (%) deŃinute de tipurile şi asociaŃiile de soluri în MunŃii Iezer;

Nr. Tipul sau asociaŃia de soluri Simbol SuprafaŃa (km2)

Ponderea (%)

1. Rendzine şi stâncărie RZti, st. 8,7 1,6

2. Rendzine, rendzine litice şi eutricambosoluri subrendzinice

RZti, LSrz, ECti-xsr

7,7 1,4

3. Preluvosoluri şi luvosoluri ELti, LVti 2,8 0,5 4. Luvosoluri albice LVab 3,7 0,7 5. Eutricambosoluri şi districambosoluri ECti, DCti - - 6. Eutricambosoluri şi erodosoluri ECti, ER 0,6 0,1 7. Districambosoluri DCti 126,0 22,6 8. Districambosoluri şi litosoluri districe DCti, LSdi 63,9 11,6 9. Districambosoluri şi prepodzoluri DCti, EPti 40,4 7,3

10. Districambosoluri, prepodzoluri şi litosoluri districe

DCti, EPti, LSdi 28,1 5,1

11. Prepodzoluri, podzoluri şi litosoluri districe EPti, PDti, LSdi 96,6 17,4 12. Prepodzoluri şi podzoluri EPti, PDti 77,3 14,0 13. Podzoluri şi prepodzoluri PDti, EPti 20,2 3,7 14. Podzoluri, humosiosoluri şi litosoluri districe PDti, HSti, LSdi 2,8 0,5 15. Humosiosoluri şi litosoluri districe HSti, LSdi 3,2 0,6 16. Gleiosoluri GL - - 17. Aluviuni, aluviosoluri entice şi aluviosoluri A, ASen, AS 11,9 2,2 18. Litosoluri districe şi districambosoluri LSdi, DCti 4,0 0,7

19. Litosoluri districe, prepodzoluri şi districambosoluri

LSdi, EPti, DCti 2,7 0,5

20. Litosoluri districe, stâncărie, prepodzoluri şi podzoluri

LSdi, st., EPti, PDti

51,9 9,4

21. Stâncărie, litosoluri rendzinice şi rendzine st., LSrz, RZti 0,5 0,1 TOTAL 553,0 100,0

3.2.2.1. Clasa Protisolurilor Include soluri în stadiu incipient de formare, dezvoltate pe roci dure, unde fie că

procesele pedogenetice se desfăşoară de puŃină vreme astfel că nu au avut timpul necesar să determine diferenŃierea de orizonturi pedogenetice, fie că acŃiunea proceselor pedogentice este


55

diminuată de procesul de eroziune continuă sau de cel de sedimentare, astfel că solul se menŃine neevoluat (Florea N., Buza M., 2004).

Litosolurile sunt soluri neevoluate dezvoltate pe roci dure (sau cu peste 75% schelet), a căror grosime morfologică nu depăşeşte 20 cm (sau 50 cm dacă sub 20 cm se află un orizont puternic scheletic) (Florea N., Munteanu I., 2003). Predomină aici litosolurile districe, adică cele

formate pe roci dure necarbonatice, cu cu grad de saturaŃie în baze mai mic de 53%.

Se întâlnesc pe suprafeŃe extinse în principal la altitudini de peste 1700 m, în arealele cu pante mari, la obârşiile văilor Bratia, Valea Largă, Bughea, Râuşor, Bătrâna, Cuca, tuturor afluenŃilor pe dreapta ai DâmboviŃei în amonte de Lacul Pecineagu, Boteanu, Cascoe, Dracsin, Cârligele, Baciu sau Jangu. AsociaŃiile de litosoluri cu districambosoluri, prepodzoluri, podzoluri şi stâncărie (asociaŃiile în care litosolurile deŃin suprafeŃele cele mai extinse) ocupă

aproximativ 10% (10,6%) din suprafaŃa MunŃilor Iezer, iar în toate asociaŃiile de soluri apar pe aproape 50% (47,2%) din suprafaŃa totală.

Litosolurile prezintă un orizont A de până la 20 cm grosime, în genere scheletic şi cu material fin humifer printre fragmentele de rocă, după care urmează orizontul R. Având un volum edafic foarte mic şi rezerve scăzute de substanŃe nutritive, litosolurile au fertilitate scăzută pentru speciile forestiere.

Tabel nr. 3.13. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 1 (litosol distric);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice O 0-3 Ao 3-18 lut-nisipos, slab scheletic, nestructurat, reavăn-uscat,

moderat compact R 18- şisturi critaline nealterate

Tabel nr. 3.14. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 1 (litosol distric);

reacŃia solului puternic acidă conŃinutul de humus mare indicele azot mediu conŃinutul de fosfor mediu conŃinutul de potasiu mic suma bazelor schimbabile foarte mică gradul de saturaŃie în baze oligobazic

Fig. nr. 3.14. Litosol distric pe Valea Cuca în apropiere de cabana cu acelaşi nume

Fig. nr. 3.15. P1 - Litosol distric (45°23'18"N/25°01'47")


56

Aluviosolurile sunt soluri neevoluate dezvoltate pe materiale parentale constituite din depozite fluviatile, fluvio-lacustre, lacustre sau depozite coluviale (de cel puŃin 50 cm grosime) (Florea N., Munteanu I., 2003). Aluviosolurile se suprapun luncilor, fiind prezente până la altitudini destul de

mari şi corespund stadiului

iniŃial de solificare a depozitelor aluviale, aluvio-proluviale sau coluviale (Fig.nr.3.16). Prezintă un orizont A de 20-35 cm cu textură variată peste un material parental C în care adesea se poate recunoaşte stratificarea depozitului. Atunci când grosimea orizontului A este mai mică de 20 cm, întâlnim subtipul entic al aluviosolului. Dinamica foarte activă a luncilor din MunŃii Iezer, cu dese schimbări de cursuri şi divagări, a făcut ca pe suprafeŃe mici orizontul A al solului să prezinte grosimi foarte variate, motiv pentru care lucilor le sunt caracteristice asociaŃiile de aluviosoluri, aluviosoluri entice şi aluviuni.

Tabel nr. 3.15. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 2 (aluviosol entic);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice Ao 0-16 nisip-lutos, slab scheletic, slab structurat, slab compact C1 16-30 nisipos, puternic scheletic, nestructurat, slab compact,

reavăn C2 30-55 nisipos, excesiv scheletic, nestructurat, slab compact,

umed R 55- fragmente de roci rulate cu diametreul mai mare de 10

cm

Tabel nr. 3.16. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 2 (aluviosol entic); reacŃia solului moderat acidă indicele azot mic conŃinutul de fosfor foarte mic conŃinutul de potasiu foarte mic gradul de saturaŃie în baze mezobazic conŃinutul de carbonaŃi -

Datorită situării lor în lunci sau pe depozite coluviale, aceste soluri beneficiază de multă

apă, uneori în exces când nivelului freatic ridicat. Din acest motiv sunt ocupate cu specii forestiere mai rezistente la exces de umiditate: aninul, salcie sau, în arealele ceva mai uscate din luncile de la altitudini mai mari, cu molid.

Fig. nr. 3.16. Aluviosol entic în lunca Văii Cuca

Fig. nr. 3.17. P2 – Aluviosol entic


57

3.2.2.2. Clasa Cernisolurilor Solurile din clasa cernisolurilor se caracterizează printr-un orizont A molic (Am) care se

continuă cu orizonturi AC, AR sau B de culoare de orizont molic cel puŃin în partea superioară a acestora (Florea N., Buza M., 2004).

Rendzinele sunt definite ca cernisoluri dezvoltate pe materiale calcarifere sau calcare care apar în sol între 20 şi 50 cm adâncime (Fig.nr.3.18, 3.20).

Fiind legate de condiŃiile de rocă specifică, sunt răspândite în estul şi sud-estul MunŃilor Iezer, în bazinetele Podu DâmboviŃei şi Rucăr sau în arealul Mateiaş-Piatra, acolo unde materialele parentele mai sus menŃionate apar la zi.

BogăŃia în calciu a rocii şi respectiv a materialului parental favorizează formarea şi acumularea în sol a humusului calcic, astfel că se formează un orizont molic caracteristic. PrezenŃa la mică adâncime a rocii compacte şi a fragmentelor de rocă în profil, încetineşte dezvoltarea proceselor de debazificare (Florea N., Munteanu I., 2003).

Fig. nr. 3.18. Rendzină tipică - Mateiaş

Fig. nr. 3.19. Eutricambosol molic subrendzinic - Mateiaş

Fig. nr. 3.20. P3 – Rendzină (45°17'43"N/25°08'09")

Fig. nr. 3.21. P4 – Eutricambosol molic subrendzinic

(45°24'49"N/25°10'23")


58

Rendzinele tipice prezintă secvenŃa de orizonturi Am-AR-R. Orizontul Am, de 20-30 cm, uneori chiar mai mult, este foarte închis la culoare (valori şi crome mai mici de 3,5 în stare umedă), cu structură grăunŃoasă bine dezvoltată şi deseori conŃinut de schelet. Orizontul de tranziŃie AR are în parte culori de Am şi devine din ce în ce mai scheletic pe măsură ce se ajunge la orizontul R, format exclusiv din roci carbonatice sau pietrişuri rezultate din aceste roci.

În arealul rocilor carbonatice dure din MunŃii Iezer, funcŃie de adâncimea la care se găseşte orizontul R - rezultatul direct al gradului de înclinare a terenului - rendzinele (dacă orizontul R se găseşte la adâncimi cuprinse între 20 şi 50 cm) formează asociaŃii de soluri cu litosolurile rendzinice (dacă adâncimea la care se găseşte orizontul R este mai mică de 20 cm), cu faeoziomurile tipice şi cambice varianta subrendzinic (cu calcare la adâncimi de cuprinse între 50 şi 150 cm) sau eutricambosoluri tipice şi molice subrendzinice (adâncime a orizontului R de 50-150 cm, dar cu procese pedogenetice dominante de alterare şi formare de orizont B cambic, spre deosebire de faeoziomurile tipice subrendzinice la care procesul pedogenetic dominant este cel de humificare, lucru demonstrat de culorile închise de A molic ce se continuă şi al doilea orizont) (Fig.nr.3.19, 3.21). În sectoarele foarte puternic înclinate, materialul fin poate lipsi, iar calcarul la zi este reprezentat sub denumirea de stâncărie. AsociaŃiile de rendzine şi alte subtipuri de soluri legate de materialul parental carbonatic dur la care mai adaug şi calcarele la zi, deŃin aproximativ 3% (3,1%) din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer.

Tabel nr. 3.17. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 3 (rendzină);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice Am 0-24 lut-nisipos, grăunŃos, bine structurat, slab compact,

uscat AR 24-47 lut-nisipos, puternic-excesiv scheletic, slab compact,

uscat R 47- fragmente de roci carbonatice (calcar) cu diametreul

mai mare de 20 cm

Tabel nr. 3.18. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 3 (rendzină); reacŃia solului slab acidă indicele azot mic conŃinutul de fosfor foarte mic conŃinutul de potasiu foarte mic gradul de saturaŃie în baze mezobazic capacitatea totală de schimb cationic mică

Tabel nr. 3.19. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 4 (eutricambosol molic subrendzinic);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice Am 0-23 lut, grăunŃos, bine structurat, slab compact, reavăn AB 23-37 lut-nisipos, grăunŃos mare, bine structurat, slab

scheletic, slab compact, reavăn Bv1 37-59 lut – lut-argilos, poliedric subangular, bine structurat,

slab scheletic, moderat compact, jilav Bv2 59-91 lut-argilos - lut, poliedric subangular, bine structurat,

moderat scheletic, moderat compact, umed R 91- fragmente de roci carbonatice (calcar) cu diametrul mai

mare de 20 cm


59

Tabel nr. 3.20. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 4 (eutricambosol molic subrendzinic); reacŃia solului slab acidă indicele azot mare conŃinutul de fosfor mic conŃinutul de potasiu mediu gradul de saturaŃie în baze mezobazic capacitatea totală de schimb cationic medie

Deşi au însuşiri fizice şi chimice bune fiind bogate în humus calcic, saturaŃie ridicată în

baze şi reacŃie neutră sau slab acidă, rendzinele prezintă totuşi fertilitate moderată sau mică deoarece au volum edafic redus şi nu pot forma rezerve de apă şi de substanŃe nutritive. Unui volum edafic mic se mai adaugă şi faptul că rocile pe care se formează rendzinele (calcarele) sunt intens diaclazate şi permeabile, motiv pentru care nu pot păstra apă freatică. SituaŃia este mult diferită în cazul eutricambosolurilor subrendzinice sau faeoziomurilor subrendzinice care au grosime morfologică şi volum edafic mult mai mari datorită prezenŃei orizontului calcaros la adâncimi de 50 până la 150 cm. De asemenea şi însuşirile chimice sunt îmbunătăŃite. Eutricambosolurile subrendzinice şi faeoziomurile cambice subrendzinice, pe lângă avantajele menŃionate mai sus, au şi capacitate mai mare de reŃinere a apei şi spaŃii capilare mai multe, datorită prezenŃei orizontului B cambic ceva mai argilos.

În concluzie, solurile formate pe calcare (roci dure sau pietrişuri calcaroase) sunt favorabile dezvoltării vegetaŃiei forestiere în strânsă concordanŃă cu volumul edafic şi gradul de evoluŃie a solului (de cât de avansat este procesul de alterare). Pantele puternic înclinate menŃin roca aproape de suprafaŃa terenului şi sol neevoluat (calcare la zi, litosoluri rendzinice sau rendzine), iar pantele cu înclinare mai mică ajută la păstrarea în loc a părŃii fine a solului şi datorită unui aport mai mare de apă se creează condiŃii pentru procesele de alterare cu formare de minerale argiloase.

3.2.2.3. Clasa Cambisolurilor Include solurile care au ca orizont diagnostic orizontul B cambic (Bv); sunt excluse cele

care îndeplinesc condiŃiile de cernisol, umbrisol, hidrisol sau salsodisol (Florea N., Buza M., 2004).

Eutricambosolurile sunt cambisoluri cu orizont B (valori şi crome > 3,5 în stare umedă) începând din partea superioară, cu gradul de saturaŃi în baze > 53% (Florea N., Munteanu I., 2003).

Principalul proces pedogenetic la eutricambosoluri este alterarea mineralelor primare cu formarea de argile secundare şi sescvioxizi. Cea mai mare parte a acestor produşi de alterare rămân pe loc deoarece migrarea lor nu este favorizată de reacŃia neutră sau slab acidă menŃinută ca urmare a unui intens circuit biologic, a unei mineralizări active a materiei organice depusă anual la partea superioară a solului, a unei saturaŃii în baze, toate pe un substrat cu elemente carbonatice.

În MunŃii Iezer întâlnim suprafeŃe foarte cu eutricambosoluri, pe trenele de grohotişuri calcaroase de la baza Mateiaşului înspre Valea DâmboviŃei. De asemenea mai apar în bazinetele depresionare Rucăr şi Podu DâmboviŃei, tot pe depozite de grohotişuri calcaroase depuse în jurul horstului Pleaşa.

Sunt soluri relativ tinere (pe aceste depozite de grohotişuri procesele de pedogeneză s-au manifestat de puŃină vreme), dar nu atât de tinere pecum cele din clasa protisoluri (litosolul); sunt de „trecere” evolutivă de la litosoluri sau aluviosoluri la solurile zonale (districambosoluri sau luvosoluri).


60

Pe eutricambosoluri vegetaŃia forestieră găseşte condiŃii favorabile pentru dezvoltare. CondiŃiile fizice şi chimice sunt prielnice, iar speciile forestiere realizează clase de calitate ridicată. Importante suprafeŃe cu astfel de soluri au fost defrişate şi sunt utilizate pentru pajişti cu productivitate ridicată. Formează asociaŃii de soluri împreună cu rendzinele (amintite şi mai sus, când s-a discutat despre rendzine şi asociaŃiile de soluri realizate de acestea), litosolurile rendzinice şi districambosolurile în jurul şi în bazinetele Rucăr şi Podu DâmboviŃei, iar în partea sud-estică a masivului, pe trena de grohotiş a Mateiaşului, se asociază cu erodosolurile.

Districambosolurile sunt cambosolurile cu humificare de tip acid (în Sistemul Român de Clasificare a Solurilor – SRCS 1980 caracterul humificării acide era reflectat şi în denumire – brun acid), cu orizont B cambic având gradul de saturaŃie în baze < 53% (Florea N., Munteanu I., 2003).

Districambosolurile sunt cele mai răspândite tipuri de soluri din MunŃii Iezer cu o pondere de 22,6% din suprafaŃa totală, în partea de sud, est, dar şi în vest, la altitudini în genere mai mici de 1300-1400 m. În asociaŃii cu alte tipuri de soluri mai deŃin încă 25,2%. Ocupă suprafeŃe extinse în bazinele inferioare ale Râuşorului (de DâmboviŃa), DâmboviŃei între Cabana Cascoe şi Cheile DâmboviŃei şi între Rucăr şi Dragoslavele, Argeşelului, în peste 60% din bazinul montan al Râului Târgului, în tot bazinul Bughea, sectoarele inferioare ale Brătioarei, Bratiei, Râuşorului (de Bratia), Râului Doamnei şi Văsălatului.

Pe materialele parentale acide rezultate în urma alterării fizice şi chimice a rocilor cristaline, sub păduri de foioase, procesul de humificare duce la formarea unui humus mull-moder acid. Descompunerea litierei se face rapid, activitatea microbiologică fiind favorizată pe de o parte de conŃinutul ridicat de azot (raportul C/N = 30-50), iar pe de altă parte de conŃinutul mai scăzut în compuşi toxici (ceruri, răşini, substanŃe tanante) (Bălăceanu V., Taină Şt., Crăciun C., 2002). Sub pădurile de conifere, ca şi sub pădurile de fag dezvoltate pe substrat din roci foarte bogate în cuarŃ şi sărace în minerale alterabile, litiera este intens acidifiantă, având raport C/N > 50, conŃinut ridicat de lignină, ceruri, răşini şi substanŃe tanante. PrezenŃa cerurilor, răşinilor şi substanŃelor tanante inhibă activitatea microbiologică, contribuind în acest fel la încetinirea proceselor de biodegradare. Materia organică mai puŃin humificată este de tip moder sau morr. Sub raportul componentelor humusului, se remarcă predominarea netă a compuşilor humici slab polimerizaŃi, de tipul acizilor fulvici. Raportul acizi fulvici/acizi huminici este subunitar (< 0,5). Activitatea biologică slabă determină şi o mineralizare secundară lentă, având ca efect o acumulare importantă de materie organică nedescompusă sau parŃial descompusă la suprafaŃa solului sub forma orizontului organic nehidromorf (O).

Fig. nr. 3.22. Districambosol tipic - Lalu


61

Alterarea, de tipul hidrolizei acide, este de intensitate moderată şi se produce în principal sub influenŃa acizilor minerali, întrucât cea mai mare parte a materiei organice solubile cu capacitate complexantă este blocată în orizonturile superioare, astfel încât în orizontul B ajung numai acizii organici necomplexanŃi (Bălăceanu V., Taină Şt., Crăciun C., 2002). Intensitatea relativ slabă a alterării se reflectă în caracterul oarecum juvenil al solului. În general ea este mai slabă la subtiputilr cu humus de tip mull-moder şi ceva mai intensă la subtipurile cu moder sau moder-morr. Principalele minerale primare alterate prin hidroliză sunt micele şi feldspaŃii, în urma acestui proces pedogenetic rezultând minerale argiloase de tipul cloritului, ilitului sau caolinitului. Oxizii şi hidroxizii de fier şi aluminiu, care apar în cantităŃi relativ mari, se întâlnesc mai ales sub formă de pelicule la suprafaŃa altor minerale. Ei imprimă coloritul brun-gălbui orizontului B cambic, asocierea strânsă dintre argilă şi oxizii de fier din orizontul Bv fiind caracteristica esenŃială a districambosolurilor.

Analiza mineralogică relevă un fapt important din punct de vedere genetic, anume acela că pe verticala aceluiaşi profil de sol, nu se remarcă o diferenŃiere mineralogică pregnantă, nici din punct de vedere calitativ şi nici cantitativ. Acest fapt atestă odată în plus caracterul de tinereŃe a solului. Apar în schimb diferenŃe de ordin mineralogic la nivel de subtip, în legătură directă nu natura mineralelor parentale şi gradul de evoluŃie a solului (Bălăceanu V., Taină Şt., Crăciun C., 2002). Indicii de migrare a argilei pe profil sunt nesemnificativi.

Districambosolurile au următoarea secvenŃă de orizonturi: (O)-Ao-Bv-C(R) sau (O)-Au-Bv-C (Fig.nr.3.22).

Tabel nr. 3.21. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 5 (districambosol tipic);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice Ao 0-19 lut, grăunŃos, moderat structurat, slab compact, reavăn AB 19-27 lut-nisipos, slab structurat, slab scheletic, slab compact,

reavăn Bv 27-51 lut – lut-nisipos, poliedric subangular mic, slab

structurat, slab scheletic, slab compact, reavăn BC 51-63 lut-nisipos - lut, nestructurat, moderat scheletic,

moderat compact, jilav C 63- material rezultat în urma alterării avansate a şisturilor

cristaline, moderat-puternic scheletic

Textura este în general lut-nisipos sau nisip-lutos, porozitatea totală este mare, iar asociată cu un volum edafic mic, se reduce foarte mult capacitatea de reŃinere a apei. Calitativ, humusul este relativ slab până la foarte slab, dominat de acizii fulvici. Districambosolurile sunt soluri oligobazice, azotul total prezintă valori foarte mari şi mari în orizonturile superioare, iar capacitatea totală de schimb cationic prezintă valori mici.

Fig. nr. 3.23. P5 – Districambosol tipic (45°22'05"N/25°03'10")


62

Tabel nr. 3.22. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 5 (districambosol tipic); reacŃia solului moderat acidă indicele azot mediu conŃinutul de fosfor foarte mic conŃinutul de potasiu foarte mare gradul de saturaŃie în baze oligomezobazic-oligobazic suma bazelor schimbabile mică-foarte mică conŃinutul de carbonaŃi - conŃinutul de aluminiu mobil mic-mijlociu capacitatea totală de schimb cationic medie-mică

Districambosolurile tipice

cu însuşiri morfologice şi analitice adecvate sunt soluri foarte bune pentru utilizare forestieră. Aşa cum se poate observa şi din hărŃile de mai sus, districambosolurile sunt pretabile pentru speciile forestiere, repartiŃia speciilor nemorale suprapunându-se în foarte mare măsură districambosolurilor şi asociaŃiilor formate de acestea cu alte tipuri de soluri. Cele mai productive arborete de fag şi amestecuri de fag cu brad vegetează pe soluri brune de pădure (slab şi moderat acide) (districambosoluri), arborete de productivitate excepŃională fiind

localizate pe tipul brun de pădure propriu-zis (districambosol tipic) (Milescu I. şi colab., 1967) (Fig.nr.3.26). Districambosolurile litice au însuşiri fizice mai puŃin favorabile dezvoltării speciilor ferestiere în comparaŃie cu districambosolurile tipice şi se întâlnesc în arealele cu înclinări accentuate sau acolo unde vegetaŃia forestieră a lipsit o perioadă de timp, partea fină a solului fiind îndepărtată prin eroziune. Districambosolurile litice sunt soluri cu grosime morfologică mică şi conŃinut mare de schelet, drept pentru care volumul edafic este foarte mic (Fig.nr.3.25).

Fig. nr. 3.24. SuprafaŃă cu molid afectată de doborâturi de vânt, în partea sudică a MunŃilor Iezer (Măgura) pe districambosol

litic

Fig. nr. 3.25. P6 – Districambosol litic (45°18'02"N/25°02'59")


63

Fig. nr. 3.26. DistribuŃia speciilor nemorale (în principal fag), hartă obŃinută prin aplicarea indicelui NDVI (Normalized Difference Vegetation Index) pe imagine satelitară Landsat ETM+ (sus) şi

harta tipurilor şi asociaŃiilor de soluri (jos). Districambosolurile şi asociaŃiile formate de acestea cu alte tipuri de soluri (cu nuanŃe de bleu şi albastru deschis) se suprapun în mare măsură peste arealul speciilor

nemorale.


64

În aceste areale locul fagului a fost luat de molid, cu rezultate nu foarte bune şi vulnerabilitate mare în faŃa factorilor biotici şi abiotici (doborâturile de vânt) (Fig.nr.3.26).

Tabel nr. 3.23. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 6 (districambosol litic);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice O 0-2 Ao 2-12 lut-nisipos, slab structurat, slab scheletic, slab compact,

uscat Bv 12-31 nisip-lutos, nestructurat, puternic scheletic, slab

compact, reavăn R 31- fragmente de roci necarbonatice (şisturi cristaline) cu

diametrul mai mare de 10 cm, puŃin alterate, cu sub 40% material fin (nisip grosier)

Tabel nr. 3.24. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 6 (districambosol litic);

reacŃia solului puternic acidă indicele azot mic conŃinutul de fosfor foarte mic conŃinutul de potasiu foarte mic gradul de saturaŃie în baze extrem oligobazic suma bazelor schimbabile extrem de mică conŃinutul de carbonaŃi - conŃinutul de aluminiu mobil mic-mijlociu capacitatea totală de schimb cationic medie-mică

3.2.2.4. Clasa Luvisolurilor Include solurile cu profil bine diferenŃiat, caracterizat prin prezenŃa unui orizont B

argiloiluvial (Bt), cu excepŃia celor care se încadrează la cernisoluri (şi care au un orizont Bt relativ slab exprimat) sau la stagnosoluri (Florea N., Buza M., 2004). Luvisolurile pot avea sau nu orizont eluvial E.

Sunt soluri relativ vechi, dezvoltate aici pe roci sedimentare (conglomerate vraconian-cenomaniene, pietrişuri şi nisipuri de terasă) sau metamorfice (pe produsele rezultate în urma alterării şisturilor cristaline), pe interfluvii prelungi, rotunjite sau pe versanŃi cu înclinare slab-moderată, cu drenaj general bun şi apă freatică situată la adâncime mare (peste 5 m). Apa din precipitaŃii duce la debazificarea materialului mineral, care este supus şi unei alterări relativ intense. Activitate biologică este prielnică şi determină o mineralizare şi humificare destul de rapidă a resturilor vegetale acumulate anual la suprafaŃa solului, ca şi o încorporare a substanŃelor humice într-un orizont A subŃire. Debazificarea masei solului din partea lui superioară favorizează o dispersare a argilei şi migrarea ei pe verticală odată cu apa din precipitaŃii şi se depune în orizontul B, cu alte condiŃii de saturaŃie în baze. În timp, prin migrarea constituenŃilor minerali pe fondul unei bioacumulări moderate, orizontul superior devine mai sărac în argilă, cu textură mai grosieră, mai puŃin saturat în baze şi mai deschis la culoare datorită creşterii reziduale a ponderii silicei, iar orizontul Bt se îmbogăŃeşte în argilă, devinind mai compact şi mai puŃin permeabil (Florea N., Buza M., 2004).

FuncŃie de materialul pe care se formează şi gradul de înclinare a terenului ce condiŃionează cantitatea de apă infiltrată în sol şi care participă la procesele de eluviere-iluviere, luvisolurile din MunŃii Iezer sunt: luvosoluri albice, luvosoluri tipice sau preluvosoluri.


65

Luvosolurile albice sunt luvisoluri cu procese intense de eluviere-iluvire, cu diferenŃiere texturală mare, caracteristice terenurilor cu înclinare slabă, pentru ca apa din precipitaŃii să se infiltreze în mare măsură în sol şi să participe la migrarea argilei pe verticală. Au orizont B argic bine exprimat şi orizont eluvial E albic, fără schimbare texturală bruscă (pe cel mult 7,5 cm), cu orizont de trecere EB.

Corespund teraselor bine conturate ale râurilor Bughea şi Râul Târgului sau interfluviului plan-rotunjit dintre Valea Cârstei şi Argeşel pe de o parte şi Valea Mare pe de altă parte (Plaiului Nămăieştilor).

Profilul luvosolurilor albice este de tipul Ao-Ea-EB-Bt-C, iar caracterele fizice şi chimice sunt favorabile dezvoltării vegetaŃiei forestiere. Luvosolurile albice situate pe suprafeŃe cvasiorizontale prezintă subtipuri stagnice (proprietăŃi hipostagnice – orizont w – în primii 100 cm sau proprietăŃi stagnice intense – orizont stagnic W – între 50 şi 200 cm). Luvosolurile albice stagnice sunt improprii dezvoltării speciilor forestiere datorită apei în exces din precipitaŃii în urma stagnării acesteia la partea superioară a orizontului argilos impermeabil, motiv pentru care însuşirile aero-hidrice ale acestora sunt total defavorabile. SuprafeŃe foarte mici cu luvosoluri albice mai sunt ocupate cu păduri (de fag şi carpen) pe Plaiul Nămăieştilor; în cea mai mare parte locul pădurilor sub care s-au format fiind luat de pajişti sau de aşezări (BughiŃa sau Lereşti) (Fig.nr.3.27).

Tabel nr. 3.25. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 7 (luvosol albic);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice Ao 0-25 lut, moderat structurat, slab compact, reavăn Ea 25-41 lut-nisipos, slab structurat, slab compact, uscat EB 41-75 lutos, poliedric mediu, moderat compact, reavăn Bt 75-154 lutos-argilos, prismatic mediu, puternic compact,

reavăn C 154- pietrişuri rulate, moderat alterate, provenite din

alterarea fizică şi chimică a conglomeratelor pe care s-au format

Tabel nr. 3.26. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 7 (luvosol albic);

reacŃia solului slab acidă indicele azot mediu conŃinutul de fosfor foarte mic-extrem de mic conŃinutul de potasiu mic-foarte mic gradul de saturaŃie în baze oligobazic la suprafaŃă,

oligomezobazic în profunzine conŃinutul de carbonaŃi - conŃinutul de aluminiu mobil mic-mijlociu indicele de diferenŃire texturală 1,4

Fig. nr. 3.27. P7 – Luvosol albic (45°18'54"N/25°06'40")


66

Preluvosolurile şi luvosolurile tipice sunt luvisoluri cu procese de eluviere-iluvire mai puŃin intense comparativ cu luvosolurile albice. Se întâlnesc de o parte şi de alta a Mateiaşului, înspre DâmboviŃa, respectiv Argeşel, pe materialele rezulate în urma dezagregării şi alterării chimice a şisturilor cristaline, în areale cu înclinare a terenului mai mare de 15°. DiferenŃa dintre este este făcută de intensitatea proceselor pedogenetice de eluviere şi iluviere şi de intensitate proceselor de alterare a substratului. Preluvosolurile au caracteristică succesiunea de orizonturi Ao-Bt-C, aşadar sunt luvisoluri fără orizont E, cu procese de eluviere mai puŃin intense datorită situării lor pe pante cu înclinare mai mică (peste 25°). Din acest motiv, o mare parte din apa de precipitaŃii care ajunge la suprafaŃa solului se scurge şi doar cantităŃi mici se infiltrează în sol pentru a participa la procesul de migrare pe verticală a argilei. Luvosolurile tipice, cu succesiunea de orizonturi Ao-El-EB-Bt-C, sunt luvisolurile cu procese de eluviere-iluviere mai intense comparativ cu preluvosolurile, dar nu aşa de intense cum se întâmplă în cazul luvosolurilor albice. Formează asociaŃii de soluri cu preluvosolurile, ocupând sectoarele cu înclinare mai mică (15-25°). Preluvosolurile şi luvosolurile tipice sunt formate sub vegetaŃie forestieră însă doar o mică suprafaŃă cu astfel de soluri mai sunt sub pădure. Cele mai multe sunt ocupate de pajişti secundare. Sunt soluri ce prezintă însuşiri fizice şi chimice mai favorabile dezvoltării vegetaŃiei forestiere în comparaŃie cu luvosolurile albice, datorită diferenŃierii texturale mai puŃin pregnante şi însuşirilor aero-hidrice mai bune cauzate de conŃinutul mai mic de argilă din orizontul B argic (Bt). Pe asociaŃiile de preluvosoluri şi luvosoluri tipice din MunŃii Iezer, vegetează în condiŃii foarte bune specii de foioase precum carpenul şi fagul. Pe aceste soluri, în partea de sud-est a masivului, între drumul naŃional 73 şi DâmboviŃa, se întâlnesc singurele areale cu gorun de aici. 3.2.2.5. Clasa Spodisolurilor include solurile caracterizate prin prezenŃa orizontului B spodic sau B humicospodic (Florea N., Buza M., 2004). Se întâlnesc în general la altitudini mai mari de 1200 m, unde clima rece şi umedă determină o intensă debazificare a materialului mineral, deja sărac în baze. Temperatura scăzută diminuează activitatea microbiologică, astfel că resturile organice, în general bogate în substanŃe rezistente la descompunere, sunt humificate lent cu formare predominantă de acizi fulvici şi cu acumulare de materie organică închisă la culoare în orizontul superior A. Se intensifică alterarea silicaŃilor prin hidroliză şi se formează complecşi organometalici (chelaŃi) care sunt antrenaŃi de curentul de apă descendent şi depuşi mai jos. Ca urmare, în prima fază se formează un orizont B spodic cu acumulare de oxizi de fier şi aluminiu sub orizontul A humifer (cu grăunŃi de cuarŃ fără peliculă coloidală), iar într-o fază mai evoluată şi un orizont eluvial între orizontul A şi Bs. Se formează în acest fel soluri de culoare închisă la suprafaŃă şi cafenie-ruginie mai jos, cu profil clar diferenŃiat de tipul Au(Ao)-Bs-R(C), Au-Ea-Bs-R(C) sau Au-Ea-Bhs-Bs-C(R), cu humus acid şi foarte acid, adesea cu orizont O cu humus brut. În Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (SRCS-1980), orizontul E albic (Ea) a înlocuit orizontul E spodic (Es). Însuşirile fizice ale acestor soluri sunt bune, dar cele chimice sunt total nefavorabile. 45% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer este ocupată de asociaŃii formate din spodisoluri cu alte tipuri de soluri. Prepodzolurile sunt spodisoluri fără orizont eluvial (Florea N., Buza M., 2004). Se formează în condiŃii de climă rece şi umedă, cu media multianuală a precipitaŃiilor de peste 1000 mm şi temperaturi medii multianuale mai mici de 4°C, pe roci metamorfice acide sau pe


67

materiale rezultate prin alterarea chimică a acestora. Relieful caracteristic prepodzolurilor este cel de versant sau interfluviu.

În condiŃiile acestui climat, transformarea resturilor organice este anevoioasă, se formează un humus puternic acid de culoare închisă ce se acumulează în orizontul A umbric (Au), cu valori şi crome <3,5 la materialul în stare umedă şi grad de saturaŃie în baze <53% sau A ocric (Ao), cu valori sau crome >3,5 la materialul în stare umedă şi grad de saturaŃie în baze <53%. Alterarea în cazul acestui sol este foarte intensă, silicaŃii primari nu duc la formarea de argilă, ci sunt desfăcuŃi în componentele lor de bază: silice, oxizi şi hidroxizi de aluminiu şi fier. O parte din sescvioxizi este supusă migrării datorită conŃinutului ridicat de acizi fulvici, ducând la formarea unui orizont B spodic (Bs) (Fig.nr.3.29). Migrarea parŃială a sescvioxizilor duce la sărăcirea părŃii superioare a solului în coloizi şi la acumularea reziduală de silice fără a se separa un orizont eluvial (Puiu Şt. şi colab., 1983).

Tabel nr. 3.27. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 8 (prepodzol umbric);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice Au 0-18 lut-nisipos, moderat structurat, slab compact, reavăn,

10YR 2/2 AB 18-29 lut-nisipos, slab structurat, slab scheletic, slab compact,

reavăn Bs 29-57 nisip-lutos, nestructurat, slab scheletic, slab-moderat

compact, reavăn, 7,5YR 5/4 BC 57-71 nisip-lutos, nestructurat, moderat scheletic, moderat

compact, reavăn C 71- pietrişuri intens alterate provenite din alterarea fizică şi

chimică a şisturilor cristaline pe care s-au format, puternic scheletic

Prepodzolurile au textură mijlocie-grosieră fără diferenŃire pe profil, structură grăunŃoasă

slab-moderat conturată şi astructurate în orizonturile de mai jos. Deşi caracteristicile fizice ale prepodzolurilor nu reprezintă factori limitativi, conŃinutul de humus este foarte mic, au grad de saturaŃie în baze foarte scăzut, reacŃie puternic-foarte puternic acidă şi aprovizionare cu substanŃe nutritive slabe.

Fig. nr. 3.29. Prepodzol umbric – Portăreasa Fig. nr. 3.28. P8 – Prepodzol umbric (45°24'06"N/25°58'12")


68

Tabel nr. 3.28. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 8 (prepodzol umbric); reacŃia solului foarte puternic - puternic acidă indicele azot mic-foarte mic conŃinutul de fosfor foarte mic-mic conŃinutul de potasiu mic-extrem de mic capacitatea de schimb cationic mică gradul de saturaŃie în baze oligobazic – extrem oligobazic conŃinutul de carbonaŃi - conŃinutul de aluminiu mobil mijlociu-mic aciditatea hidrolitică foarte mare

Pentru că descompunearea resturilor organice de la suprafaŃa solului se face foarte greu,

într-un mediu foarte acid, cu formarea unui orizont organic (O) de grosimi mari şi humus de tip morr sau humus brut, solul nu mai poate asigura necesarul de azot (Florescu I., 1981). Răşinoasele, mai ales molidul şi pinul silvestru, au eliminat în parte această problemă prin adaptare la hrănirea micotrofă (cu ajutorul ciupercilor de micoriză; micoriză – simbioză a rădăcinilor plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. Miceliul ciupercii, prin hifele sale aduce arborelui apă încărcată cu săruri minerale şi poate solubiliza substanŃe greu solubile, cum sunt azotaŃii), asigurând astfel o aprovizionare satisfăcătoare cu azot.

Tabel nr. 3.29. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 9 (prepodzol litic);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice Ao 0-14 lut-nisipos, moderat structurat, slab scheletic, slab

compact, reavăn, 10YR 4/4 Bs 14-30 nisip-lutos, nestructurat, moderat scheletic, slab-

moderat compact, reavăn, 7,5YR 4/5 BR 30-41 nisip-lutos, nestructurat, moderat scheletic, moderat

compact, reavăn R 41- pietrişuri alterate provenite din alterarea fizică şi

chimică a şisturilor cristaline pe care s-au format, puternic scheletic

Fig. nr. 3.30. P9 – Prepodzol litic (45°34'02"N/25°04'24")


69

Fig. nr. 3.31. DistribuŃia speciilor de răşinoase (în principal molid), hartă obŃinută prin Principal Component Spectral Sharpening pe imagine satelitară Landsat ETM+ (sus)

şi harta tipurilor şi asociaŃiilor formate de prepodzol cu alte tipuri de soluri (jos). Prepodzolurile şi asociaŃiile formate de acestea cu alte tipuri de soluri se suprapun în mare măsură peste

arealul coniferelor.


70

Tabel nr. 3.30. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 9 (prepodzol litic); reacŃia solului puternic acidă indicele azot mic conŃinutul de fosfor foarte mic-mic conŃinutul de potasiu foarte mic-extrem de mic capacitatea de schimb cationic mică-medie gradul de saturaŃie în baze oligobazic conŃinutul de carbonaŃi - conŃinutul de aluminiu mobil mijlociu-mic aciditatea hidrolitică foarte mare

Din această cauză prepodzolurile corespund ca răspândire arealului răşinoaselor (cu

preponderenŃă molidului). În MunŃii Iezer, prepodzolurile formează asociaŃii de soluri cu districambosolurile spre

altitudini mai mici şi cu podzolurile spre altitudini mai mari. De asemenea, aici sunt frecvente asociaŃii de prepodzoluri (tipice, umbrice sau litice) cu litosoluri districe. Favorabilitatea acestor asociaŃii de soluri pentru vegetaŃia forestieră (speciile de răşinoase) este direct proporŃională cu volumul edafic; din acest punct de vedere asociaŃiile cu subtipurile litice sau litosolurile districe venind cu favorabilitate mai mică. AsociaŃiile dintre prepodzoluri şi districambosoluri (care deŃin 7,3% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer) formează substratul edafic cel mai propice dezvoltării răşinoaselor şi în special a molidului (dacă luăm în consideraŃie numai arealele cu asociaŃii de soluri în care spodisolurile deŃin cele mai mari suprafeŃe). Podzolurile reprezintă spodisoluri cu orizont eluvial (Florea N., Buza M., 2004). Sunt caracteristice arealelor cu temperaturi medii multianuale de 2-5°C şi cantităŃi de precipitaŃii mai mari de 1100 mm, pe materiale parentale puternic acide, cu un conŃinut bogat în cuarŃ. Relieful este reprezentat de interfluvii plane sau rotujite (suprafeŃe de nivelare înalte) sau versanŃi cu înclinare slabă, pentru ca apa din precipitaŃii să se infiltreze în mare parte în sol şi să se implice în procesele pedogenetice. În condiŃiile climatice, litologice şi geomorfologice specificate mai sus, activitatea microbiologică este slabă, litiera este bogată în substanŃe rezistente la descompunere, iar procesul de humificare este slab, cu formare predominantă de acizi fulvici şi cu acumulare de humus brut la suprafaŃa solului. Sub acŃiunea acizilor fulvici are loc alterarea silicaŃilor primari şi desctrucŃia prin hidroliză a celor secundari, cu formarea de complecşi organo-metalici solubili care sunt deplasaŃi odată cu apa de percolare şi depuşi la adâncimi mai mari. Ca urmare, se diferenŃiază un orizont eluviat îmbogăŃit rezidual în silice (Ea) şi unul iluvial (Bhs, Bs), ceva mai jos, în care se acumulează sescvioxizii şi humusul migraŃi din partea superioară a profilului (Puiu Şt. şi colab., 1983). Procesul de desfacere completă a silicaŃilor primari în componentele de bază (fără formare de argilă), de migrare intensă a sescvioxizilor şi/sau a humusului şi de separare a unui orizont B spodic (Bs)

Fig. nr. 3.32. Podzol – Grădişteanu


71

şi/sau B humicospodic (Bhs), cât şi a unui orizont E albic (Ea) – E spodic (Es) în SRCS 1980 – poartă denumirea de proces de podzolire.

Tabel nr. 3.31. Caracteristicile morfologice ale profilului nr. 10 (podzol);

Orizont Adâncime (cm) Caracteristici morfologice Au 0-11 lut-nisipos, moderat structurat, slab compact, reavăn,

10YR 2/1 Ea 11-23 nisip-lutos, nestructurat, slab scheletic, slab compact,

reavăn Bs 23-38 nisip-lutos – lut-nisipos, nestructurat, slab scheletic,

slab-moderat compact, reavăn, 7,5YR 5/5 BC 38-56 nisip-lutos, nestructurat, slab scheletic, moderat

compact, reavăn C 56- pietrişuri intens alterate provenite din alterarea fizică şi

chimică a şisturilor cristaline pe care s-au format, moderat scheletic

Tabel nr. 3.32. Caracteristicile analitice ale profilului nr. 10 (podzol);

reacŃia solului foarte puternic acidă indicele azot mic conŃinutul de fosfor mic-extrem de mic conŃinutul de potasiu extrem de mic capacitatea de schimb cationic mică-mijlocie gradul de saturaŃie în baze extrem oligobazic conŃinutul de carbonaŃi - conŃinutul de aluminiu mobil foarte mare-mare aciditatea hidrolitică foarte mare

Podzolurile tipice au formula de profil de tipul Au (Aou)-Ea-Bs(Bhs)-C(R) (Fig.nr.3.32).

Cele de sub pădure au orizont organic nehidromorf (O) cu grosimi variabile, format din resturi organice mai mult sau mai puŃin descompuse, cu humus brut. Orizontul A închis la culoare (valori şi crome <3,2 la materialul în stare umedă) şi puternic acid, este urmat de orizont E albic (Ea) mai deschis la culoare, puternic sărăcit în materie organică şi sescvioxizi şi îmbogăŃit rezidual în cuarŃ. Sub orizontul E albic este orizontul B, spodic sau humicospodic, cu acumulare

Fig. nr. 3.33. P10 – Podzol (45°29'17"N/25°03'58")


72

de sescvioxizi sau de humus şi sescvioxizi, cu nuanŃe ruginii-gălbui sau cafenii. Podzolurile au textură variată, în general grosieră (nisipo-lutoasă – luto-nisipoasă), cu orizont eluvial foarte grosier, sunt slab structurate şi puŃin profunde. Din punct de vedere analitic, sunt soluri puternic acide (pH=3,5-4,5), extrem oligobazice, cu variaŃii mari ale conŃinutului de humus pe profil (humus brut, foarte acid), grad de saturaŃie în baze scăzut, activitate microbiologică şi aprovizionare cu substanŃe nutritive foarte scăzute. În MunŃii Iezer, se întâlnesc podzoluri la altitudini mai mari de 1700 m, la nivelul suprafeŃelor de eroziune Râu Şes şi Borăscu, favorizate de substratul acid şi de înclinarea mică a terenului. Cele mai importante suprafeŃe cu pozoluri se găsesc pe interfluviul principal, pe aliniamentul Păpău - Cârligele - Obârşia - Iezrul Mic - Iezerul Mare - Roşu - Bătrâna. De asemenea, mai întâlnim podzoluri pe interfluvii ce se despind din acesta, aşa cum sunt cele dintre Păpuşa şi GăinaŃul Mare (Grădişteanu Sud), Cascoe şi Dracsin, Iezerul Mic - CăŃun - Văcarea şi între Obârşia şi ColŃii Caprei. Formează asociaŃii de soluri cu prepodzolurile, ocupând suprafeŃele cu pante mai mici unde procesele de eluviere-iluviere sunt avantajate datorită unei infiltr ări mai bune a apei în sol şi cu humosiosolurile la altitudinimai mari. Areale extinse sunt însă ocupate cu asociaŃii de podzoluri cu soluri neevoluate datorită substratului litologic pe care formează şi pantelor cu înclinare mare (litosoluri) – aproximativ 10% din suprafaŃa totală. Datorită situării lor la altitudini mari şi a însuşirilor fizico-chimice nefavorabile dezvoltării vegetaŃiei forestiere, podzolurile sunt tipuri de soluri foarte puŃin utilizate pentru păduri. Podzolurile au utilizare forestieră cu precădere în partea de nord-est a MunŃilor Iezer, la est de Vârful Dracsin, pe Culmea BălŃată sau Culmea Căprioarei, acolo unde sunt dominante în asociaŃiile de soluri cu prepodzolurile. PrezenŃa lor la altitudini mai mici este datorată acidităŃii accentuate a substratului, de paragnaisele cu mice şi granat şi de paragnaisele biotit-cloritice cu noduli de oligoclaz. Criptopodzolurile sunt definite ca soluri care au orizont organic (O) şi orizont organic A foarte acid şi foarte humifer, urmat de orizont B criptospodic (Bcp) humifer. Orizontul criptospodic este orizontul spodic cu acumulare iluvială de material amorf activ, predominant humic şi aluminic, fără coloritul roşcat specific orizontului spodic sau acesta este mascat de conŃinutul ridicat de materie organică (Florea N., Munteanu I., 2003). Au fost introduse ca tip de sol din 2003 şi corespund numai solurilor brune criptopodzolice foarte humifere, cunoscute şi sub denumirile de soluri brune de pajişti subalpine, podzoluri înecate în humus sau postpodzoluri. Solurile brune criptospodice (SRCS-1980) ce fac tranziŃia dintre districambosoluri şi spodisoluri (prepodzoluri) sunt incluse la subtipul districambosol prespodic (SRTS-2003) (Florea N., Munteanu I., 2003) şi sunt caracteristice etajului de interferenŃă (amestec) dintre pădurile nemorale şi cele de răşinoase. Criptopodzolurile au o răspândire redusă în MunŃii Iezer, motiv pentru care nu au fost identificate nici în asociaŃiile de soluri; formează asociaŃii în care deŃin suprafeŃe mici alături de litosoluri districe, stâncărie, prepodzoluri şi podzoluri (20). Sunt formate pe depozite de pantă (deluviale) cu mult schelet provenit din alterarea fizică a rocilor cristaline acide. Alterarea chimică este puŃin intensă. Aceste soluri au evoluat sub păduri de conifere când s-au format ca podzoluri. După înlocuirea vegetaŃei forestiere cu pajişti, ca urmare a acumulării apreciabile de humus în condiŃiile de vegetaŃie menŃionate, trăsăturile de podzol au fost mascate (Carcea I., citată de Florea N., Buza M., 2004). Prezintă la suprafaŃă un orizont de Ńelină AŃ de câŃiva centimetrii, urmat de orizontul A foarte humifer, cu uşoară tentă cenuşie dată de granulele de cuarŃ, orizont B criptospodic şi material prental cu un conŃinut mare de schelet.


73

EvoluŃia criptopodzolurilor este legată exclusiv de schimbarea modului de utilizare a terenului, de „scoaterea” acestuia de sub pădure şi evoluŃie ulterioară sub pajişti secundare, motiv pentru care utilizarea actuală a unor astfel de soluri nu mai are legătură cu vegetaŃia forestieră. 3.2.2.6. Clasa Umbrisolurilor se caracterizează prin prezenŃa unui orizont A umbric (Au) peste materialul parental, între care este un orizont de tranziŃie (Florea N., Buza M., 2004). Pentru MunŃii Iezer, materialul parental este format din roci dure şi se notează cu R, iar orizontul de tranziŃie este AR. Din clasa umbrisoluri, humosiosolurile sunt cele care se găsesc în arealul studiat. Durata mare a perioadei cu temperaturi joase şi persistenŃa îndelungată a stratului de zăpadă, influenŃează neagtiv activitatea biologică, motiv pentru care descompunerea puŃinelor resturi organice are loc lent şi incomplet, iar alterarea substratului mineral este extrem de slabă. Ca rezultat, domină acizii fulvici în raport cu cei huminici şi substanŃele organice într-un stadiu puŃin evoluat de descompunere. Întrucât humosiosolurile sunt soluri caracteristice pajiştilor alpine, neprezentând nici un fel de interes pentru vegetaŃia forestieră, nu voi mai insista asupra lor. Mai menŃionez doar faptul că aceste soluri sunt întâlnite la altitudini mai mari de 2200 m, în asociaŃie cu podzolurile şi cu litosolurile districe, pe interfluviul principal între Vf. Obârşia şi Vf. Cascoe.

3.3. Substratul litologic – Factor determinant al î nveli şului edafic

Substratul litologic, materialul parental mineral, are însemnătate deosebită pentru geneza

şi însuşirile solului. Este format direct pe roca autohtonă (metamorfică, sedimentară sau magmatică; cu reacŃie acidă, neutră sau alcalină) sau pe diferite tipuri de depozite (eluvii, deluvii, coluvii, proluvii, aluviale). Solurile prezintă stadii de dezvoltare genetică, însuşiri fizice şi chimice, precum şi niveluri de fertilitate determinate în înaintată sau hotărâtoare măsură de natura substratului lor litologic cu caracter de material parental (ChiriŃă C. şi colab., 1977; Geanana M., 1978). În foarte multe situaŃii rădăcinile speciilor forestiere nu numai întregul volum edafic al solului, ci şi substratul litologc friabil-afânat sau intens alterat chimic pe grosime însemnată. În această privinŃă citez două exemple edificatoare (ChiriŃă C. şi colab., 1964): Cele mai bune staŃiuni pentru brad din Ńara noastră sunt acelea din MunŃii Buzăului, pe depozite groase de cuvertură, unde rădăcinile bradului sunt puternic ancorate, pe 2-3 m grosime, în acest depozit de bolovani şi pietre, cu pietriş şi nisip, având funcŃii edafice atât de suport şi fixare, cât şi de nutriŃie minerală şi aprovizionare cu apă a arborilor; sau în MunŃii Bucegi, în staŃiuni cu podzol humico-feriiluvial (podzol) cu humus brut, cu pătură deasă de Vaccinium myrtillus, laricele, bine dezvoltat, foloseşte pentru nutriŃia minerală mai mult substratul litologic dezagregat-afânat (depozit de cuvertură) de conglomerate poligene calcaroase. Specificul importanŃei substratului litologic cu caracter de material parental sau rocă mamă a solului, se reflectă în condiŃiile de textură-coeziune, regim de umiditate şi, pentru soluri de vârste apropiate, în stadiul lor de evoluŃie genetică şi în natura humusului (aşadar în troficitatea solului). Substratul litologic al solurilor prezintă caractere specifice de însemnătate pedogenetică şi ecologică din două puncte de vedere (Young A. R., Giese L. R., 2003):


74

din punctul de vedere al grosimii stratului de rocă dezagregat-afânat, care determină în mare parte uşurinŃa dezvoltării procesului de solificare şi grosimea morfologică a solului format, precum şi posibilitatea de pătrundere a rădăcinilor arborilor până la anumite adâncimi şi în materialul de sub sol;

din punctul de vedere al compoziŃiei mineralogice, care determină natura acidă, neutră sau bazică a materialului mineral din care prin diverse procese pedogenetice specifice se formează solul; determină de asemenea conŃinutul de minerale generatoare prin procese de alterare chimică: argilă, sescvioxizi sau cuarŃ; rezervele de elemente nutritive minerale, textura şi drenajul intern al solului, tipul de humus. Este materialul din care factorii pedogenetici (clima, relieful, apa freatică şi stagnantă etc.) prin procesele pedogenetice (bioacumularea, alterarea, stagnogleizarea, eluvierea, iluvierea etc.) generează învelişul edafic şi condiŃionează evoluŃia acestuia.

Grosimea stratului de rocă dezagregat-alterat (scoarŃa de alterare) depinde atât de natura petrografică a rocii care determină caracterul dur-compact sau moale-afânat şi viteza alterării fizice şi chimice, cît şi, în areale cu geodeclivitate mare pe roci dure, de felul depozitului pe care se dezvoltă solul – eluviu, deluviu, coluviu, proluviu, aluvial. În genere, pe substrat format din roci cu duritate mare, rezultate numai prin procesul de dezagregare şi cu grosime mică, se formează soluri superficiale, puternic şi excesiv scheletice şi cu volum edafic mic sau foarte mic. Este cazul solurilor neevoluate din clasa protisolurilor (litosoluri şi aluviosoluri) sau a subtipurilor litice sau scheletice ale altor tipuri de soluri. Pe depozite formate prin dezagregarea avansată a rocilor compacte şi intens alterate chimic, se formează soluri cu grosimi mai mari, cu rezerve mai bune de elemente minerale nutritive, cu volum edafic mare şi cu posibilitatea de a păstra o rezervă de apă şi chiar de a avea funcŃii de sol (în special pentru speciile forestiere cu înrădăcinare pivotantă, adâncă, aşa cum sunt bradul sau laricele). În foarte multe situaŃii din MunŃii Iezer (aşa cum am întâlnit de exemplu în partea de vest a Vârfului ŞeŃu, pe versantul cu înclinare mijlocie de pe partea stângă a Văii Pârăul Mioarelor sau la sud şi sud-vest de Vârful Voevoda), datorită faptului că tipul de exploatare aplicat a fost „în ras”, după încheierea exploatării şi regenerarea vegetaŃiei forestiere astfel încât pădurea să-şi poată exercita din nou rolul antierozional, a trecut o perioadă de timp suficient de mare astfel încât solul a fost îndepărtat prin eroziune areală şi liniară. Panta nu foarte înclinată şi substratul litologic intens alterat, permit noilor specii forestiere plantate în urmă cu aproximativ 50 de ani, să se dezvolte cu rezultate medii (clasa de producŃie III) direct pe scoarŃa de alterare, care în aceste situaŃii suplineşte o parte din funcŃiile solului. Din păcate, în foarte multe situaŃii asemănătoare, în urma pierderii prin eroziune a solului nu a mai existat o scoarŃă de alterare (sau chiar şi aceasta a fost îndepărtată prin eroziune) care să poată răspunde cerinŃelor vegetaŃiei lemnoase (de nutriŃie sau fixare). În aceste situaŃii, speciile iniŃiale care şi-au găsit acolo un echilibru în raport cu toŃi factorii ecologici, au fost înlocuite cu alte specii mai puŃin exigente la însuşirile fizice şi chimice alte substratului (sol, scoarŃă de alterare sau rocă), dar care nu mai corespund în totalitate în raport cu ceilalŃi factori (temperatură, lumină, precipitaŃii etc).

După compoziŃia mineralogică şi chimismul rocilor de solificare din MunŃii Iezer (prezenŃa carbonatului de calciu sau conŃinutul de componenŃi cu aciditate mare cum este cuarŃul), acestea au fost grupate în următoarele categorii de roci apropiate sub aspectul chimismului materialului rezultat în urma alterării lor (Florea N., Munteanu I., 2003):

� roci hipobazice (cu >10% cuarŃ liber) – cuarŃitele, şisturile şi cuarŃitele grafitice, granitele de Albeşti, gnaisele, paragnaisele, şisturi muscovito-cloritoase cu porfiroblaste de albit, micaşisturile;


75

� mezobazice – şisturile cloritoase şi sericitoase, gresiile, conglomerate cu elemente calcaroase;

� eubazice (fără cuarŃ liber) – amfibolite, marne, calcare, calcare dolomitice, şisturi amfibolitice, şisturi verzi clorito-amfibolitice.

3.3.1. Trăsăturile tectono-structurale ale MunŃilor Iezer. Orientarea structurii geologice de ansamblu a MunŃilor Iezer pe direcŃia generală sud-vest

– nord-est, a impus şi direcŃia principală de orientare a interfluviului principal, între vârfurile Păpău şi Păpuşa. Practic, complexele litologice ale acestei formaŃiuni, formează axul megaanticlinalului MunŃilor Făgăraş, iar inflexiunea acestora de la direcŃia vest-est la direcŃia sud-vest – nord-est a impus şi orientarea cutelor în spaŃiul montan al Iezerului. De asemenea, detaşarea Masivului Iezer de unităŃile montane înconjurătoare, reflectă, pe lângă alte caracteristici, fragmentarea tectonică a CarpaŃilor Meridionali de la est de Olt (Nedelcu E., 1966, citat de Szepesi A., 1997). În privinŃa rolului tectonicii în individualizarea acestui spaŃiu, am arătat încă de la începutul lucrării că limitele Masivului Iezer corespund unor culoare depresionare instalate pe linii majore de falii sau pe direcŃiile principale de cutare a cristalinului (Nedelcu E., 1965). În acest sens se poate sublinia rolul tectonicii în stabilirea direcŃiei sud-ves – nord-est a culoarului de vale al DâmboviŃei în amonte de Lacul Pecineagu sau, în direcŃie opusă, a culoarului Văsălatului, ambele dispuse în lungul formaŃiunilor metamorfice de Cumpăna-Holbav, respectiv a celor de Cozia. Între izvoare şi Lacul Pecineagu, Valea DâmboviŃei se poate considera o largă butonieră cu flancurile mult înalte (Manu I., 1988). Şi celelalte formaŃiuni metamorfice care alături de cele de Cumpăna-Holbav aparŃin Seriei de Cumpăna (Complexul paragnaiselor de Mioarele, Complexul micaşisturilor de Iezer-Păpău şi Complexul de Voineşti-Păpuşa), prezintă aceeaşi direcŃie de orientare a liniilor de metamorfism (sud-vest – nord-est). De asemenea, chiar separarea faŃă de SubcarpaŃii Getici din sud, de la Stoeneşti, pe Valea DâmboviŃei şi până la Slatina (pe Râul Doamnei), se realizează în lungul unui important sistem de falii evidenŃiate în special în partea de est de un versant abrupt cu o denivelare de aproximativ 200 m. Un element structural important al MunŃilor Iezer îl constituie sinclinalul central, cunoscut sub numele de sinclinalul Căluşu. Acesta are o orientare vest – sud-vest / est – nord-est şi prezintă o cădere axială pronunŃată spre est. Sinclinalul este asimetric, lucru ce imprimă şi caracterul general asimetric întregului masiv. Pantele nordice şi vestice sunt abrupte şi tăiate pe capetele de strat, iar interfluviile sudice şi estice sunt mult mai domoale şi lungi, ele coboară treptat spre subcarpaŃi şi Culoarul Rucăr-Bran-Dragoslavele-Stoeneşti (Szepesi A., 1997). În partea centrală a sinclinalului, mai precis axul acestuia este format din formaŃiunile metamorfice ale Complexului Căluşu-Tămăşel, cu şisturi cloritoase cu sericit şi albit, actinot şi albit sau sericit şi cuarŃ. Axul anticlinalului are orientare vest – sud-vest / est – nord-est şi se individualizează în Culmea TârâŃoasa din bazinul Râuşorului de Râul Târgului, traversează Valea Huluba, trece apoi prin înşeuarea (structurală aşadar, de sinclinal) care separă Culmea Baratul de Culmea Văcarea, se axează în lungul Văii Voina, sudul bazinului Valea Largă, traversează Valea Argeşelului, iar apoi pe la sud de Vârful łefeleica se păstrează bine conturat până în bazinul Râuşorului de DâmboviŃa, la confluenŃa acestuia cu Valea Purdel. Sub formaŃiunile metamorfice ale Complexului de Căluşu-Tămăşel se găsesc formaŃiunile de Lereşti-Tămaş. Acestea aparŃin tot Seriei de Leaota şi aflorează pe ambele flancuri ale sinclinalului mai sus amintit. Caracterul structural al acestor formaŃiuni se regăseşte foarte bine în trăsăturile morfologice ale interfluviului ColŃii Caprei – Boldu – Zănoaga. Acest


76

interfluviu se suprapune flancului sudic al sinclinalului cu orientare vest-est, din acest punct de vedere făcând notă discordantă faŃă de celelalte interfluvii de acelaşi rang care sunt orientate pe direcŃia nord-sud sau nord-vest – sud-est, în conformitate cu scurgerea generală. PriviŃi în ansamblu, MunŃii Iezerului au un caracter general asimetric. Pantele nordice şi vestice sunt stâncoase şă abrupte, fiind tăiate pe capete de strat. Circurile glaciare, dezvoltate cu precădere pe aceste laturi ale masivului, sunt despărŃite de “piscuri” stâncose , care se opresc în DâmboviŃa şi în Râul Doamnei. În schimb, culmile sudice şi estice, mai domoale şi mult mai lungi, coboară treptat spre muşcelele subcarpatice şi sper culoarul Bran-Rucăr, fiind, în parte, conforme structurii. Această asimetrie se datorează înclinării generale către sud-est şi est a cristalinului, care constituie flancul sudic al marelui anticlinal; cutat la rândul lui şi reprezentat de zona gnaisului de Cumpăna. Redresarea puternică spre nord a acestui flanc a fost cauzată tocmai de ridicarea mai intensă de pe linia anticlinalului central al MunŃilor Făgăraş. Ca urmare, înclinarea planurilor de şistuozitate a micaşisturilor şi paragnaiselor este mai mare, variind între 30 şi 70° către sud şi sud-est. Astfel se pot explica formele caracteristice de “hogback” ale vârfurilor înalte şi abruptul nordic al masivului. Pe culmile unde înclinarea şisturilor cristaline este mai mică, se observă mici nivele de abrupturi structurale, ca cele de pe vârfurile Piscanul, Văcarea, Băratul, łefeleica etc (Nedelcu E., 1967). În MunŃii Iezer mai sunt şi alte elemente tectono-structurale (sinclinale, anticlinale, linii de falii sau de şariaj) care se oglindesc în trăsăturile morfostructurale, elemente menŃionate de Gherasi şi Dimitrescu în 1964, de Nedelcu (1965), Gherasi, Dimitrescu şi Manilici (1966), Szepesi (1997, 2007) sau PiŃigoi (2007), dar nu voi mai insista asupra lor. Mai punctez aici doar prezenŃa unor linii de falii, foarte multe de contact între diferite formaŃiuni metamorfice (serii sau complexe), dar cele mai multe legate de prezenŃa sedimentarului. Pe aceste linii de falii unele sectoare au fost ridicate mai puŃin sau chiar au suferit coborâri locale de echilibrare. Este cazul unor areale din partea sudică a MunŃilor Iezer, aşa cum este „depresiunea sedimentară” sau „insula conglomeratică” situată la nord de FormaŃiunea amfibolitelor de Bughea (Măgura) pe Valea Bughea sau, la nord de aceeaşi formaŃiune metamorfică, pe aliniamentul Nămăieşti - Gura PravăŃ, între Valea Mare şi Valea Argeşelului. Echilibrări în lungul planurilor de faliere s-au produs mult mai pregnant în partea estică a masivului, în sectoarele Rucăr şi mai ales Podu DâmboviŃei. Acestea sunt două bazinete tectonice, grabene (bazinetul Podu DâmboviŃei este flancat pe toate părŃile de planuri de falii, iar bazinetul Rucăr doar în părŃile de nord, şi est), separate de horstul Pleaşa (1072 m). Am subliniat cadrul tectono-structural al MunŃilor Iezer pentru o înŃelegere mai facilă a litologiei acestui spaŃiu. Litologia, prin însuşirile fizice şi chimice ale rocilor, este cea care se implică (este factor determinant) în repartiŃia şi însuşirile solurilor şi deci, a vegetaŃiei forestiere.

3.3.2. Sistematica, răspândirea şi compoziŃia mineralogică a rocilor din Mun Ńii Iezer MunŃii Iezer, cu o suprafaŃă totală de 553 km2, sunt formaŃi în proporŃie de 90% (497,6 km2) din roci metamorfice; rocile magmatice deŃin 0,3% (adică numai 2,2 km2), iar rocile sedimentare, incluzând aici şi depozitele fluviatile, pietrişurile şi nisipurile de terasă, depozitele glaciare şi fluvio-glaciare, 9,7% (53,4 km2). În continuare vom face o scurtă descriere a principalelor roci care aflorează în MunŃii Iezer, punctând principalele lor particularităŃi fizico-chimice, rezultate obŃinute din studiile de geologie efectuate de N. Gherasi şi R. Dimitrescu în 1964 şi mai ales în 1966 (împreună cu V. Manilici), date care au fost completate de informaŃii obŃinute din hărŃile geologie scara 1:50.000 (foile Câmpulung-Muscel, Nucşoara-Iezer, Rucăr, Bârsa Fierului) sau scara 1:200.000 (foile Sibiu, Braşov, Târgovişte, Piteşti).


77

Solclul cristalin este reprezentat de Pânza Getică şi aflorează pe aproape întreaga suprafaŃă a Masivului Iezer, constituind fundamentul cristalin pentru rocile sedimentare şi pentru depozitele (scoarŃele de alterare) rezultate prin alterare fizică şi chimică din acesta. 90% din suprafaŃa acestor munŃi este reprezentată de şisturile cristaline, care sunt străbătute de câteva corpuri granitice prehercinice sau filoane diabazice mezozoice.

În funcŃie de gradul de metamorfism, stratigrafie şi caracteristicile petrografice, şisturile cristaline au fost grupate de N. Gherasi, R. Dimitrescu şi V. Manilici (1966) în două serii: Seria de Leaota şi Seria de Cumpăna.

Seria de Leaota de subîmpate în trei zone sau complexe: 1. Complexul de Căluşu-Tămăşel; 2. Complexul de Lereşti-Tămaş; 3. FormaŃiunea amfibolitelor de Bughea (amfibolitul bazal). Seria de Cumpăna se subîmparte la rândul ei tot în trei complexe: 1. Complexul de Voineşti-Păpuşa; 2. Complexul micaşisturilor de Iezer-Păpău (Iezer-Şerbota); 3. Complexul migmatitelor de Cumpăna-Holbav şi gnaiselor de Cozia. În unitatea Seriei de Leaota se încadrează formaŃiunile de roci aparŃinând faciesului de

şisturi verzi, cloritoase şi caracterizate prin larga răspândire a albitului. 1. Complexul de Căluşu-Tămăşel (epimetamorfism paleozoic în faciesul şisturilor verzi)

se localizează în partea central-estică a MunŃilor Iezer, ocupând axul sinclinalului principal. Are extindere foarte mare deŃinând 18,1% (100,1 km2) din suprafaŃa totală a Masivului Iezer, apărând la vest de Râul Târgului în Culmea Hulubei şi Baratul, între Râul Târgului şi Argeşel în Dobriaşul Mare, Muşuroaiele Mari, Piscul Calului, între Argeşel şi Râuşorul de Rucăr în Preajba, Culmea Muntişorului şi Plaiul łefeleica, mergând până în Valea DâmboviŃei în Drăganu şi Plaghia.

În ceea ce priveşte alcătuirea litologică, în cadrul Complexul de Căluşu-Tămăşel se disting şisturile cloritoase cu sericit şi albit (cu nuanŃă verzuie). Local se întâlnesc şi şisturi cloritoase cu actinot şi albit sau cu sericit şi cuarŃ. Sub formă de intercalaŃii găsim şisturi amfibolitice şi amfibolite, cu textură masivă, în Valea Argeşelului (în partea sud-estică a Vârfului Muşuroaiele Mari) sau în bazinul Grozea (afluent pe dreapta al Râuşorului de DâmboviŃa).

Şisturile cloritoase sunt roci mezobazice care se alterează (chimic) destul de bine şi formează depozite de alterare cu grosimi mari şi soluri profunde. Amfibolitele şi şisturile amfibolitice sunt roci eubazice (ultrabazice) care favorizează solificarea însă deŃin suprafeŃe prea mici pentru a influenŃa capacitatea de producŃie a solului.

Şisturile grafitoase hiperacide apar filiform în areale foarte restrânse în Valea DâmboviŃei sau a Râuşorului de Rucăr şi ies în evidenŃă prin culoarea lor negricioasă.

2. Complexul de Lereşti-Tămaş este situat sub Complexul de Căluşu-Tămăşel. O mare parte a acestui complex corespunde din punct de vedere structural aceluiaşi sinclinal şi aflorează pe flancuri, cu preponderenŃă în partea sudică în Boldu, Zănoaga, Păltinet, Lalu, Toaca (între Brătioara şi Râul Târgului), în Plesnitoarea (la vest de Brătioara), în Clăbucetul (între Râul Târgului şi Argeşel) şi în Pleaşa Căpitanului şi Culmea Plăişorului (între Argeşel şi DâmboviŃa). În partea nordică a sinclinalului principal, Complexul de Lereşti-Tămaş aflorează pe o fâşie cu orientare sud-vest – nord-est începând din Culmea superioară a Hulubei, Culmea inferioară a Văcarei, coboară spre confluenŃa Bătrâna-Cuca, GăinaŃul Mare (Grădişteanu Sud), GăinaŃul Mic, iar de aici pe o suprafaŃă foarte îngustă spre nord-est, până în Valea Cascoe, Plaiul Roşca şi


78

Valea DâmboviŃei. DeŃinând aproape un sfert (24,3%, 134,7 km2) din suprafaŃa totală a acestora reprezintă formaŃiunea geologică metamorfică cu extinderea cea mai mare din MunŃii Iezer.

Şisturile muscovito-cloritoase cu porfiroblaste de albit sunt rocile specifice Complexului de Lereşti-Tămaş. Aceste roci au o şistuozitate pronunŃată, ceea ce duce la o înlesnire a proceselor de dezagregare şi alterare cu formare de depozite cu grosimi mari şi a unor soluri cu volum edafic mare (acolo unde şi gradul de înclinare a terenului permite acest lucru), propice creşterii speciilor forestiere. Încă un element de favorabilitate pentru sol şi vegetaŃia forestieră este şi faptul că aceste roci sunt moderat acide (mezobazice), iar solurile formate la suprafaŃă sunt slab sau moderat acide.

Local, la sud, est şi vest de Vârful Clăbucetul, între Valea Lalu Mic şi Râul Târgului (Muntele Lalu Mic) sau în Culmea Plăişorului, Culmea Fântâneaua Mică şi Valea Frasinului (între Argeşel şi DâmboviŃa) apar şi gnaise albitice cu microclin, roci hipobazice (foarte acide). PrezenŃa acestor roci nu este însă un factor restrictiv deoarece ocupă suprafeŃe cu înclinare mică, iar în condiŃiile climatice de aici se formează şi păstrează scoarŃe de alterare ce întrerup legătura solului cu roca parentală.

Amfibolitele de culoare verde-negricioasă cu textură masivă apar doar în câteva intercalaŃii în bazinul Râuşorului de Râul Târgului la nord de Vârful Boldu, în Valea Ursului, Valea Dobriaşul Mic, Valea Clăbucetului (afluent pe dreapta al Argeşelului), Valea Clincii (cursul superior al Brătioarei) şi în Vârful Plesnitoarea (între Valea Brătioara şi Valea Bratia).

3. FormaŃiunea amfibolitelor de Bughea (amfibolitul bazal) constituie un nivel reper care delimitează net Complexul de Lereşti-Tămaş de Complexul de Voineşti-Păpuşa. Aflorează numai în partea sudică a MunŃilor Iezer, la nord de Măgura, pe un aliniament ce porneşte de la nor de Bughea de Sus din Valea BughiŃa Albeştilor – Bughea – Râul Târgului şi până la Argeşel (la nord de Valea Mare-PravăŃ şi est de Nămăieşti). Insular, se mai găseşte în înşeuarea dintre PravăŃ (afluent pe dreapta al Argeşelului) şi DâmboviŃa, la nord de calcarul Mateiaşului.

Complexul amfibolitelor de Bughea este format din succesiuni de micaşisturi, subordonat paragnaise şi amfibolite şi şisturi amfibolitice. Întrucât deŃin o suprafaŃă foarte mică (1,5 km2, aproximativ 0,3% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer) şi mai mult de jumătate din această suprafaŃă este cu amfibolite şi şisturi amfibolitice (roci propice solificării în special din privinŃa chimismului) nu ridică probleme dacă ne gândim la caracterul hiperacid al paragnaiselor, mai ales că se găsesc la altitudini mici unde condiŃiile climatice mai blânde creează condiŃii bune pentru alterare.

Seria de Cumpăna constituie fundamentul întregii stive de şisturi cristaline, formând axul megaanticlinalului MunŃilor Făgăraş (Gherasi N., Dimitrescu R., 1964), orientat pe direcŃia sud-vest - nord-est în lugul văilor DâmboviŃa şi Văsălatul. Rocile corespunzătoare Seriei de Cumpăna includ aproape toate rocile cu caractere mezometamorfice şi katametamorfice, cu grad ridicat de duritate, ce se înscriu în peisajul MunŃilor Iezer prin creste ascuŃite cu Ńancuri stâncoase, povârnişuri abrupte, văi înguste cu numerose praguri (Nedelcu E., 1967). Sunt roci cu rezistenŃă mare la eroziune fluviatilă, dar relativ uşor atacate de gelifracŃie.

1. Complexul de Cumpăna-Holbav corespunde părŃii nordice a MunŃilor Iezer (19,3 km2, 3,5% din suprafaŃa totală), bazinului hidrografic superior al DâmboviŃei, de la Izvorul Oticului şi până la Lacul Pecineagu, în ColŃii Mari, Piciorul Paltinului, Culmea Barbu şi Culmea Lara. Rocile tipice sunt gnaisele rubanate cu conŃinut ridicate de cuarŃ şi albit. În partea de vest – nord-vest a masivului, în lungul Văsălatului şi Râului Doamnei, gnaisele rubanate tipice Complexului de Cumpăna-Holbav se continuă cu gnaisele Complexului de Cozia. Acest complex metamorfic


79

ocupă 14,2 km2 (2,6% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer) şi are în componenŃă în principal gnaise oculare, dar şi gnaise leucocrate (cuarŃo-feldspatice) sau gnaise amfibolitice.

Gnaisele rubanate şi gnaisele oculare, principalele tipuri de roci care intră în componenŃa Complexului de Cumpăna-Holbav respectiv de Cozia, sunt roci uşor alterabile fizic, dar datorită reliefului accidentat cu înclinări şi fragmentări mari şi conŃinutului relativ mare de cuarŃ (sunt roci hipobazice), constituie substratul pentru soluri puŃin profunde şi cu aciditate mare. Pe aceste roci se formează subtipuri litice ale distribambosolului (în bazinul Râului Doamnei, pe formaŃiunile Complexului de Cozia) sau subtipuri litice ale prepodzolului (în baziunl DâmboviŃei, pe formaŃiunile Complexului de Cumpăna-Holbav), toate în asociaŃii cu litosoluri districe şi stâncărie la zi. Datorită acidităŃi mari (putenic-foarte puternic acide) şi volumul edafic mic, sunt soluri puŃin favorabile creşterii speciilor feorestiere.

2. Complexul micaşisturilor de Iezer-Păpău corespunde crestei principale a MunŃilor Iezer, de la extremitatea vestică a masivului, Depresiunea Bahna Rusului (Slatina) şi până la cea nord-estică, la Lacul Pecineagu, în această formaŃiune amplasându-se şi barajul. Între Vârful Păpău şi Vârful Frăcea corespunde altitudinilor celor mai mari din masiv (Vârful Roşu – 2470 m). Între acest complex şi cel de Voineşti-Păpuşa se pot observa cele mai clare contacte litologice între roci metamorfice de aici, aşa cum este înşeuarea dintre Vârful Frăcea şi Vârful Păpuşa (Spintecătura Păpuşii) sau o serie de alte înşeuări situate pe interfluvii secundare (Plaiul lui Pătru, ColŃii Caprei sau Jupâneasa).

La nord-vest de Complexul Iezer-Păpău, între Vârful Bătrâna şi ieşirea Râului Doamnei în Depresiunea Bahna Rusului, întâlnim Complexul paragnaiselor de Mioarele. Acesta se suprapune peste Plaiul Bolovanului, Culmea Grosul, Culmea Mioarelor, Culmea Brebenului, Muntele Brebenului, Piscul Murgului, Muchia Gropilor, Picul cu Hotar, Culmea Roşu, Culmea Boarcăşului şi împreună cu formaŃiunile metamorfice de Iezer-Păpău ocupă o suprafaŃă de 114,5 km2 (20,7% din MunŃii Iezer).

Aşa cum specifică şi numele, Complexul de Iezer-Păpău este format în principal din micaşisturi, roci cu şistuozitate pronunŃată foarte uşor alterate fizic. Local, alături de micaşisturi mai apar şisturile amfibolitice, amfibolitele, paragnaisele biotit-cloritice, ganise rubanate, iar în sectorul superior al Bratiei, metaserpentinite. Specifice Complexului de Mioarele îi sunt paragnaisele cu mice şi granat, dar găsim aici şi gnaise leucocrate (cuarŃo-feldspatice) sau intercalaŃii filiforme, cu lungimi mari, de şisturi amfibolitice (Vârful Iezerul Mare este sculptat în şisturi amfibolitice).

Paragnaisele şi micaşisturile, rocile predominante în formaŃiunile de Iezer-Păpău şi Mioarele, sunt hipobazice, iar caracterul şistos pregnant favorizează dezagregarea. La sud-vest de Vârful ŞeŃu, în bazinele Izvorul de lângă Plai şi Izvorul Bogdan sau la extremitatea cealaltă a arealului acestor formaŃiuni (lângă Lacul de acumulare Pecineagu), micaşisturile apar la altitudini mai mici. În aceste zone prepodzolurile se găsesc la altituni mai coborâte ca răspuns la aciditatea accentuată a rocii.

3. Complexul de Voineşti-Păpuşa este de trecere între Seria de Leaota şi Seria de Cumpăna, deŃinând o suprafaŃă de 113,3 km2 (20,5% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer). Aflorează în sectorul central al masivului, la sud de Vârful Jupâneasa în Muntele Năpârtean şi Culmea Duvalului, în Voevoda şi ColŃii Caprei (între Bratia şi Râuşorul de Râul Târgului), în Văcarea, Piciorul CăŃunului, Piciorul Iezerului (Culmea Iezerului), plaiul lui Pătru, Grădişteanu, Plaiul Măra, Culmea Boteanu, Vârful Păpuşa, Culmea şi Vârful Cascoe, Culmea şi Vârful Dracsin. De asemenea, mai aflorează în partea sudică a Iezerului, în Măgura (între văile Bughea


80

şi Râul Târgului), în Dealul Voineşti (între Râul Târgului şi Argeşel) şi în Valea DâmboviŃei între localităŃile Dragoslavele şi Lunca Gârtii.

Tabel nr. 3.33. Principalele tipuri de formaŃiuni litologice metamorfice şi roci metamorfice din MunŃii Iezer (după Szepesi A., 1996);

I. SERIA DE LEAOTA

1. Complexul Căluşu-Tămăşel

Şisturi clorito-sericitoase Şisturi amfibolitice CompoziŃia mineralogică % CompoziŃia mineralogică %

albit 24-50 albit 15,5 clorit 10-50 cuarŃ -

actinot 0-45 hornblendă 35 sericit 0-15 zoizit + epidot 35 cuarŃ 0-50 granat - epidot 2-30 clorit 2,5 calcit 0-10 sfen 12 sfen 0-6

2. Complexul Lereşti-Tămaş

Şisturi muscovitice Şisturi verzi clorit-albitice Gnaise albitice CompoziŃia

mineralogică %

CompoziŃia mineralogică

% CompoziŃia

mineralogică %

albit 65-75 albit 12 plagioclaz 25-55 cuarŃ 10-35 clorit 75 microclin 0-25

muscovit 15-29 epidot 8 cuarŃ 20-40 clorit 10-15 actinot 3 muscovit 5-15 granat 1-4 cuarŃ 1 clorit 0-5 biotit 0-2 titanit 1 granat 0-1

3. FormaŃiunea amfibolitelor de Bughea

Şisturi muscovitice CompoziŃia mineralogică %

hornblendă 35-60 epidot 5-15

plagioclaz 15-30 cuarŃ 3-20 clorit 2-4

muscovit 0-10 granat 0-7 biotit 0-1 titanit 0-2


81

II. SERIA DE CUMPĂNA

1. Complexul de Cumpăna-Holbav şi Complexul gnaiselor de Cozia

Gnaise rubanate Paragnaise micacee CompoziŃia mineralogică % CompoziŃia mineralogică %

cuarŃ 32-37 cuarŃ 10-58 albit 48-53 plagioclaz 40-62

microclin 2-11 biotit 10-16 biotit + clorit 0-3 muscovit 1-14

muscovit 1-2 granat 0-14 granat 0-2 apatit 0-1 apatit 1 sfen 1

2. Complexul micaşisturilor de Iezer-Păpău şi paragnaiselor de Mioarele

Micaşisturi Paragnaise Amfibolite CompoziŃia

mineralogică %

CompoziŃia mineralogică

% CompoziŃia

mineralogică %

cuarŃ 18-62 cuarŃ 5-38 cuarŃ 1-6 plagioclaz 1-7 plagioclaz 36-52 feldspat 28-45

granat 4-21 granat 3-15 hornblendă 43-70 muscovit 18-37 muscovit 1-25 biotit 0-2

biotit 0-14 biotit 12-17 granat 0-2 clorit 3-11 clorit 0-15 zoizit + epidot 0-15

epidot 1-2 sfen 1-6

3. Complexul de Voineşti-Păpuşa

Gnaise oculare Paragnaise CompoziŃia mineralogică % CompoziŃia mineralogică %

cuarŃ 25-35 cuarŃ 20-35 microclin 30-45 plagioclaz 10-50 plagioclaz 30-40 granat 0-5 muscovit 5-10 muscovit 2-50

biotit 3-7 biotit 5-15 granat 1-3 clorit 0,3 clorit 2-4 zoizit + epidot 0,2

Paragnaisele cu mice şi granat, rocile componente principale ale Complexului de Voineşti-Păpuşa, sunt foarte asemănătoare cu micaşisturile, suprafeŃele de şistuozitate individualizându-se prin benzi de muscovit şi biotit. Local, pot fi pronunŃat cuarŃitice, aşa cum se întâmplă în zona de confluenŃă Frăcea-Cuca. În bazinele Bătrâna, Cuca, Dracsin şi Valea lui Aron praagnaisele cu mice şi granat sunt asociate cu paragnaise biotit-cloritice cu noduli de oligoclaz, în bazinele Râuşor, Brătioara şi Bratia se asociază cu gnaisele oculare de tip Cozia, iar între Bratia şi Râuşorul de Bratia, dar şi mai la vest, cu paragnaise nodulare. În Măgura şi Dealul Voineşti de la nordul Depresiunii Câmpulung sau în Valea DâmboviŃei dintre Dragoslavele şi


82

Lunca Gârtii, Complexul de Voineşti-Păpuşa este format din paragnaise cu muscovit, biotit şi micaşisturi.

Analizând litologia metamorfică a MunŃilor Iezer, putem concluziona că cele două mari formaŃiuni existente (Seria de Leaota şi Seria de Cumpăna) diferă în privinŃa însuşirilor fizice şi chimice ale rocilor componente. Cristalinul Seriei de Leaota este mai uşor alterabil chimic (în principal prin hidroliză), aşadar cu posibilitatea de a se forma mai multe minerale secundare, materiale de alterare cu granulometrie mai fină şi grosimi mai mari pe care există posibilitatea formării de soluri profunde. În acelaşi timp este alcătuit din roci mai puŃin acide (mezobazice), aspect ce se reflectă şi în reacŃia solului (slab-moderat acide). Cristalinul Seriei de Cumpăna are în componenŃă roci cu duritate mai mare şi hipobazice, din alterarea cărora rezultă scoarŃe de alterare şi soluri moderat sau puternic acide. Dacă mai adăugăm caracteristicilor fizico-chimice ale rocii şi condiŃiile climatice în care se realizează procesul de alterare (cristalinul Seriei de Cumpăna se găseşte la altitudini mai mari unde predomină alterarea fizică, alterarea chimică fiind inhibată), avem tabloul complet al substratului litologic al MunŃilor Iezer, al factorului pedogenetic numit rocă şi felului în care se implică aceasta în procesul pedogenetic (Fig.nr.3.35).

1,5

100,1

134,7

19,314,2

86,4

28,1

113,3

55,4

0,0

20,0

40,0

60,0

80,0

100,0

120,0

140,0

160,0

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Fig. nr. 3.34. SuprafeŃele (km2) deŃinute de formaŃiunile metamorfice în MunŃii Iezer; 1. FormaŃiunea amfibolitelor de Bughea, 2. Complexul de Căluşu-Tămăşel, 3. Complexul de

Lereşti-Tămaş, 4. Complexul de Cumpăna-Holbav, 5. Complexul gnaiselor de Cozia, 6. Complexul micaşisturilor de Iezer-Păpău, 7. Complexul paragnaiselor de Mioarele,

8. Complexul de Voineşti-Păpuşa, 9. Granite de Albeşti şi diverse formaŃiuni sedimentare (depozite aluviale, depozite glaciare şi fluvio-glaciare, gresii, conglomerate, marne, calcare)


83

Rocile magmatice sunt reprezentate în principal de granitul de granitul de Albeşti. Acestea formează o serie de corpuri ce apar cu frecvenŃă mare în sudul MunŃilor Iezer, cu preponderenŃă între Brătioara şi Râul Târgului. Aflorează pe o suprafaŃă de 2,2 km2 (0,3% din suprafaŃa totală) în Lalu, Toaca, Culmea Cârjanu, Culmea Cărbunarul Mare, la nord de localitatea Bughea de Sus în Dealul Căprioarei, Dealul Gresia, Măgura, la est de Lereşti între Râul Târgului şi Valea Mare, dar şi în Valea DâmboviŃei la sud-vest de localitatea Dragoslavele sau la nord de localitatea Lunca Gărtii. Cele de la nord de Măgura şi din Valea DâmboviŃei, însoŃesc formaŃiunile amfibolitelor de Bughea. Iviri ale unor astfel de corpuri granitice mai întâlnim pe contactul dintre formaŃiunile magmatice ale Complexului de Voneşti-Păpuşa (Seria de Cumpăna) şi cele ale Complexului de Lereşti-Tămaş (Seria de Leaota), în bazinul Râuşorului de Râul Târgului la sud de Vârful Văcarea în lungul Văii TârâŃoasa, la vest – nord-vest de Vârful GăinaŃul Mare sau în Cheile Petrimanului, în avale de confluenŃa Dracsinului cu DâmboviŃa.

Granitele au culoarea cenuşie şi sunt roci cu aciditate foarte mare (hiperacide, hipobazice) datorită conŃinutului foarte mare de cuarŃ. Masivitatea şi hiperaciditatea nu constituie elemente de favorabilitate pentru formarea pe granite a unor soluri cu însuşiri propice dezvoltării vegetaŃiei forestiere. CondiŃiile climatice mai blânde caracteristice arealelor cu altitudini mai mici în care apar granitele de Albeşti şi reliefului nu foarte accidenta asociat acestora, au ajutat la

Fig. nr. 3.35. Sector din bazinul hidrografic Brătioara Stânga: Contactul dintre Complexul de Voineşti-Păpuşa (Seria de Cumpăna) şi Complexul de

Lereşti-Tămaş (Seria de Leaota) Dreapta: ReacŃia (pH-ul) solului

Paragnaisele cu mice şi granat caracteristice Complexului de Voineşti-Păpuşa formează substratul litologic pentru soluri puternic şi foarte puternic acide, iar pe şisturile muscovito-cloritoase tipice Complexului de Lereşti-Tămaş se formează soluri slab-moderat acide. ReacŃia solului este influenŃată şi de gradul de evoluŃie al acestuia şi conŃinutul de schelet acid. La soluri slab evoluate (litosoluri districe), cât roca acidă este mai aproape de suprafaŃă cu atât solurile valori mai mici de pH.


84

formarea scoarŃelor de alterare cu însuşiri mai bune pentru satisfacerea cerinŃelor vegetaŃiei forestiere.

Alături de granitele de Albeşti, în MunŃii Iezer mai întâlnim şi alte tipuri de roci magmatice dar cu totul accidental, pe suprafeŃe foarte restrânse şi cu implicaŃii minime în procesul de pedogeneză. Aşa sunt de exemplu diabazele din Valea Cârligele, afluentă pe partea stângă al Văsălatului sau cele din Valea Bătrâna din amonte de fosta cabană Bătrâna şi confluenŃa acesteia cu Pârâul Sec.

Rocile sedimentare deŃin MunŃii Iezer aproape 10% din suprafaŃa totală a acestora (9,7%, 53,4 km2) şi vor fi împărŃite în: cuvertura sedimentară mezozoică şi rocile sedimentare ce aparŃin cuaternarului.

Cuvertura sedimentară mezozoică acoperă cristalinul din partea de sud, sud-est şi vest a Masivului Iezer, fiind formată din calcare, conglometare, gresii şi marne.

Calcarele de vârstă kimmeridgian-tithonică se întâlnesc în Mateiaş-Piatra, în zona Rucăr-Podu DâmboviŃei în Cheile Mari de Sus şi Cheile Mari de Jos ale DâmboviŃei, în Pleaşa Posadei şi Gruiul RaŃei. Carbonatul de calciu din compoziŃia acestor roci favorizează formarea unor soluri cu troficitate bună şi reacŃie neutră sau slab acidă. Pe pantele mai domoale se formează soluri profunde cu ceva minerale argiloase şi favorabilitate mare pentru speciile forestiere. Arealele cu înclinări mari nu păstrează soluri profunde, iar gradul mare de diaclazare a calcarului duce la pierderea în adâncime a apei. Acest ultim inconvenient nu se mai găseşte la marnele şi conglomeratele cu elemente calcarose din bazinetele Rucăr şi Podu DâmboviŃei.

Fig. nr. 3.36. Bazinetele Rucăr şi Podu DâmboviŃei Stânga: Cuvertura sedimentară mezozoică – calcare, conglomerate cu elemente calcaroase, marne, gresii;

Dreapta: ReacŃia (pH-ul) solului. Calcarele (kimmeridgian-tithonice), conglomeratele şi marnele (apŃian - vraconian - cenomaniene) formează

substratul litologic pentru soluri neutre - slab acide.


85

Conglomeratele de vârstă vraconian-cenomaniană din partea sudică a MunŃilor Iezer (pe Culmea Mestecenilor în bazinul Brătioara, în Dealul Căprioarei, Dealul Gresia şi Dealul Bughea dinntre BughiŃa Albeştilor, Bughea şi BughiŃa, în Plaiul Nămăieştilor dintre Valea Mare şi Valea Cârstei, în Dealul Gruiul Clăbucetului dintre Valea Cârstei şi Valea Argeşelului sau în jurul confluenŃei dintre Valea PravăŃului şi Argeşel), au prinse în matricea conglomeratică multe elemente cristalina şi gresii, motiv pentru care au reacŃie slab-moderat acidă. Solurile formate pe aceste conglomerate păstrează reacŃia slab-moderat acidă a materialului parental şi datorită faptului că acesta se găseşte în foarte multe cazuri aproape de suprafaŃa terenului din cauza eroziunii în suprafaŃă. Învelişul sedimentar cuaternar este reprezentat de depozitele glaciare şi fluvio-glaciare din circurile şi văile glaciare CăŃun, Gropile, Izvorul Iezerului, Piscan, Boarcăş, Bătrâna, ColŃii Mari, Tambura, ColŃii Mici, Valea ColŃilor şi Cascoe, de depozitele aluviale din luncile tuturor râurilor din MunŃii Iezerului sau de mari trene de grohotiş ce provin din roci cu alte proprietăŃi fizice şi chimice decât cele pe care le acoperă. Aşa sunt de exemplu grohotişurile calcaroase de la baza Mateiaşului spre Valea DâmboviŃei care acoperă cristalinul. În genere (cu excepŃia grohotişurilor calcaroase mai sus menŃionate), pe învelişul sedimentar cuaternar se formează soluri neevoluate din clasa protisolurilor: aluviosoluri pe depozitele aluviale şi litosolui districe pe depozitele glaciare şi fluvio-glaciare, deoarece tinereŃea acestor forme şi dinamica activă (cu precădere a luncilor) nu permite formarea unor soluri mai evoluate. Dintre speciile forestiere legate de aceste depozite sedimentare cuaternare menŃionez aici Alnus viridis şi Salix capraea (pentru depozitele aluviale) sau Pinus sylvestris (pe grohotişurile calcaroase din Mateiaş), în mare parte speciile considerate „pionier”. Construirea barajelor şi apariŃia lacurilor de acumulare Râuşor şi Pecineagu a impus modificări substanŃiale în morfologia luncilor şi a depozitelor cuaternare aluviale. InfluenŃele amenajărilor hidroenergetice de pe Râul Târgului şi DâmboviŃa au constat în primul rând prin inundarea văilor Râul Târgului şi Râşorul pe distanŃe de aproximativ 7 km şi 4 km, iar a DâmboviŃei pe o lungime de circa 8 km. Pe lângă aceasta, pe afluenŃii direcŃi ai văilor respective au fost construite diguri transversale pentru încetinirea ritmului de colmatare a cuvetelor lacustre formate. ConsecinŃele au fost imediate şi s-au concretizat cu ridicarea cu 1 până la 6 metri a paturilor aluviale ale văilor afluente şi umplerea micilor depresiuni din spatele acestor diguri într-o perioadă de cca 10 ani (PiŃigoi R., 2007). Acest fenomen este întâlnit cu precădere pe Râul Târgului şi afluenŃii acestuia Bătrâna, Cuca, Valea Largă, Tambura, Pârâul Puturos. Concluzionând, putem spune că în ceea ce priveşte substratul litologic al MunŃilor Iezer şi raportul acestuia cu procesele de pedogeneză şi însuşirile solului, există diferenŃieri nete între formaŃiunile litologice. În partea estică, sud-estică şi sudică a acestui masiv, substratul litologic, prin caracteristicile fizico-chimice, duce la formarea unor soluri profunde, cu volum edafic mare, troficitate bună şi reacŃie neutră sau slab-moderat acidă din clasa cambisolurilor, cernisolurilor sau luvisolurilor. Un aspect important este şi faptul că aceste formaŃiuni litologice corespund sectoarelor cu altitudini mai mici, unde condiŃiile climatice mai blânde catalizează procesele de alterare chimică şi formarea de minerale secundare. Este cazul rocilor cristaline cu metamorfism mai puŃin avansat din Seria de Leaota (Complexul de Căluşu-Tămăşel şi Complexul de Lereşti-Tămaş), reprezentate de şisturile cloritoase şi muscovito-cloritoase sau rocilor care formează cuvertura sedimentară mezozoică (calcare, marne, conglomerate cu elemente carbonatice). În sectoarele cu altitudini mai mari din MunŃii Iezer, găsim cristalinul de metamorfism avansat al Seriei de Cumpăna (Complexul de VoineŃti-Păpuşa, Complexul de Iezer-Păpău, Complexul de


86

Mioarele, Complexul de Cozia şi cel de Cumpăna-Holbav), ce are în componenŃă roci cu duritate mai mare şi conŃinut mare de cuarŃ (SiO2), cu reacŃie acidă şi hiperacidă (roci hipobazice). Se includ aici roci precum: gnaise, paragnaise sau micaşisturi, roci care, datorită condiŃiilor climatice mai aspre în care se întâlnesc, sunt intens alterate fizic şi foarte slab alterate chimic. Din acest motiv, solurile instalate pe atare substrat litologic nu au în componenŃă minerale secundare argiloase, au textură grosieră, troficitate scăzută şi reacŃie puternic sau foarte puternic acidă. Poate cea mai mare problemă pentru dezvoltarea speciilor forestiere este însă grosimea mofologică mică, conŃinutul mare de schelet şi volumul edafic scăzut. Acolo unde înclinarea terenului nu este foarte mare şi deasupra acestor roci s-a format o scoarŃă de alterare, vegetaŃia forestieră foloseşte şi substratul de alterare cu însuşiri îmbunătăŃite comparativ cu rocile din bază. Probleme apar acolo unde între solul scheletic puŃin profund şi roca dură nu mai există acest material de alterare care să substituie o parte din proprietăŃile solului. 3.4. Analiza calitativ ă şi cantitativ ă a elementelor climatice în raport cu distribu Ńia

vegeta Ńiei forestiere

Răspândirea speciilor forestiere, precum şi a tipurilor şi asociaŃiilor de soluri zonale şi regimurile ecologice ale acestora, sunt dominate de influenŃa permanentă şi divers variabilă în timp a factorilor climatici. Ansamblul factorilor climatici, al regimurilor lor şi al fenomenelor meteorologice din stratul atmosferic apropiat de suprafaŃa pământului – climatul, cu un termen generic – trebuie considerat un component ecologic complex şi fundamental (ChiriŃă C., şi colab., 1977). Între factorii ecologici direcŃi, regimul climatic, prin particularităŃile sale termice şi hidrice, oferă o notă de specificitate ecologică teritoriului (Pătroescu M. N., 1996). Dacă am ierarhiza factorii fizico-geografici după gradul de implicare în stabilirea limitelor naturale ale aralelor diferitelor specii forestiere, factorul climă ar fi cel mai important, cel care impune fondul general pe care acŃionează ceilalŃi factori. Climatul care interesează în mod special din punctul de vedere al vegetaŃiei forestiere este acela al stratului atmosferic cel mai apropiat, diferenŃiat în funcŃie de fizionomia orografică şi alte caractere ale mediului geografic şi definit ca topoclimat (Mihăilescu V., 1957). Pentru cunoaşterea şi caracterizarea climatului local, a modificărilor induse de schimbările locale, în special de către relief, este necesară cunoaşterea climatului zonal (ChiriŃă C., şi colab., 1977). Valorile diferitelor elemente climatice şi modul lor de îmbinare pot constitui condiŃii favorabile sau nefavorabile pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere. În primul caz speciile forestiere vegetează, se dezvoltă şi se înmulŃesc, în al doilea pot vegeta fără însă a se dezvolta, iar alteori nu pot nici măcar să vegeteze şi locul lor este luat de indivizi ai altor specii cu exigenŃe climatice în acord cu cele ale locului. TendinŃa de zonalitate şi etajare a condiŃiilor climatice se reflectă clar şi în distribuŃie vegetaŃiei forestiere. Se poate remarca faptul că ariei de rspândire a molidului îi corespund precipitaŃii medii anuale ≥1000 mm şi temperaturi medii anuale între 4 şi 6°C, iar fagul este răspândit în regiuni cu precipitaŃii anuale ≥700 mm şi temperaturi cuprinse între 6 şi 9°C (Negulescu E., Săvulescu A., 1965). În acelaşi sens, în repartiŃia vegetaŃiei forestiere şi nu numai, un rol important îl joacă durata sezonului (perioadei) de vegetaŃie, cu dublă importanŃă: pe de o parte, când corespunde exigenŃelor speciilor respective, le asigură fructificarea (deci şi regenerarea) astfel încât acestea se pot menŃine în arealul respectiv; iar pe de altă parte îşi exercită influenŃa asupra creşterii anuale a pădurii, ca interval de timp folosit pentru acumularea de masă lemnoasă. Comparând harta răspândirii diferitelor specii forestiere cu cea a duratei intervalului de timp cu temperaturi medii zilnice ≥10°C, se constată


87

următoarele: molidul ocupă regiunile în care temperaturile medii zilnice se menŃin la valori ≥10°C în medie, timp de 130-150 zile/an, iar fagul este răspândit în regiuni în care intervalul de timp cu temperaturi medii zilnice ≥10°C numără 150-170 zile/an (Negulescu E., Săvulescu A., 1965). Pentru analiza climatului local şi cuantificarea elementelor climatice la nivel local, este necesară cunoaşterea climatului zonal. Aceasta se face în principal cu ajutorul şirurilor de date înregistrate la staŃiile meteorologice. Intervalul de măsurători înregistrate la staŃiile meteorologice luate în calcul pentru masivul analizat este 1961-2000, interval considerat reprezentativ de OrganizaŃia Mondială de Meteorologie.

StaŃiile meteorologice care au furnizat date pentru acest interval sunt: � Câmpulung, situată în sudul MunŃilor Iezer, în Depresiunea Câmpulung, la altitudinea

de 681 m; � Fundata, situată în localitatea cu acelaşi nume, în partea centrală şi cea mai înaltă a

Culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti, la altitudinea de 1371 m; � Vârful Omu, situată la altitudinea de 2505 m. StaŃia meteorologică Rucăr, situată la altitudinea de 695 m, a funcŃionat cu întreruperi

până în anii '90. Este o staŃie tipică pentru depresiune, cu orizont închis, iar din anii '80 s-a construiut pe terenurile din jurul ei, motiv pentru care nu voi mai lua în calcul şirurile de date înregistrate la această staŃie după acestă dată.

Problema majoră care se ridică este, aşadar, lipsa datelor meteorologice înregistrate în interiorul arealului MunŃilor Iezer. StaŃia meteorologică Câmpulung este situată în Muscelele Argeşului, în condiŃii de depresiune cu deschidere mare, staŃia meteorologică Fundata este situată în centrul unui culoar cu deschideri spre nord-est şi sud-vest, iar staŃia meteorologică Vârful Omu este plasată la altitudini similare cu cele maxime din MunŃii Iezer, dar la depărtare mare (aproximativ 35 km între Vârful Păpuşa şi Vârful Omu).

InsuficienŃa reŃelei de staŃii meteorologice şi a continuităŃii informaŃiilor furnizate de o parte dintre acestea, a impus căutarea şi altor surse de informaŃii şi date cu privire la parametrii climatici ai MunŃilor Iezer. Pentru completarea datelor climatice am folosit şi setul de date spaŃiale climatice WorldClim 1.4 sub formă raster cu rezoluŃie spaŃială de 30 m (aproximativ 0,86 km2), descărcate de pe siteul http://www.worldclim.org. Aceste griduri oferă informaŃii în legătură cu temperaturile medii, maxime, minime şi cantităŃile medii de precipitaŃii şi sunt construite la nivel mondial, fiind obŃinute prin interpolări folosindu-se modelul digital al terenului şi date meteorologice de la 20590 de staŃii meteorologice (pentru precipitaŃii), 7280 de staŃii (pentru temperaturile medii) şi 4966 de staŃii (pentru temperaturi mexime şi minime), măsurate în intervalul 1950-2000 (Hijmans R. J. şi colab., 2005).

Factorii locali (condiŃiile geomorfologice) determină modificări ale parametrilor climatici, aşa-numitele topoclimate. Rolul elementelor geomorfologice şi influenŃa reliefului asupra distribuŃiei vegetaŃiei forestiere prin modificarea locală a parametrilor climatici, a fost tratat într-un subcapitol anterior (Relieful. Factor determinant al vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer).

Din punct de vedere climatic, MunŃii Iezer se încadrează în subsectorul cu climat temperat montan caracteristic CarpaŃilor. În cadrul acestui subsector se distinge etajul climatic al munŃilor înalŃi, etaj situat la peste 1850 m altitudine pe versantul nord-vestic şi la peste 1900 m pe versantul sudic – sud-estic, caracterizat printr-o climă rece şi umedă. Sub acest etaj climatic se desfăşoară cel al munŃilor mijlocii, care coboară până la înălŃimi cuprinse între 600 şi 800 m. Trebuie aici menŃionat şi rolul poziŃiei geografice a MunŃilor Iezer în partea de sud-est


88

a MunŃilor Făgăraş, la „adăpostul” acestora, care însă uneori devine un factor de intensificare a proceselor climatice (Szepesi A., 1997). Dintre factorii climatici care influenŃează dezvoltarea şi distribuŃia vegetaŃiei forestiere, importanŃă deosebită au radiaŃia solară (lumina), temperatura, precipitaŃiile şi vântul (Florescu I., 1981).

3.4.1. Regimul de lumină. Energia radiantă solară este sursa indispensabilă existenŃei vieŃii în biosferă. Ea ajunge în biomasa forestieră prin mijlocirea plantelor capabile să capteze fluxul energetic cu ajutorul clorofilei. Din cantitatea totală de energie primită (constanta solară este de 1,98 cal/cm2/min), o parte se pierde la trecerea prin atmosferă, astfel încât la sol ajunge în medie 47%. Energia radiantă se descompune în lumină şi căldură, lumina fiind catalizatorul proceselor biologice şi sursa energetică indispensabilă pentru fotosinteza plantelor verzi (Marcu I., 1967; Stanciu N., 1981).

Fluxul de energie luminoasă ce străbate atmosfera cuprinde o gamă largă de lumgimi de undă.de la ultraviolete scurte, până la infraroşii (3000 µ). Ozonul limitează pătrunderea ultravioletelor, vaporii de apă şi CO2 absorb o parte din infraroşii, iar vegetaŃia forestieră interceptează mai ales lumina vizibilă (între 380-730 µ). Frunzişul reflectă în special radiaŃiile infraroşii (până la 70%) şi o parte din radiaŃia verde (10-20%), absoarbe circa 2,5% din radiaŃia ultravioletă, până la 70% din lumina albastră şi roşie, lăsând să treacă spre sol o cantitate ce depinde de grosimea, structura şi densitatea aparatului foliar. În felul acesta, lumina condiŃionează direct şi determinant atât productivitatea arboretului, cât şi existenŃa şi dezvoltarea celorlalte componente biocenotice (Florescu I., 1981). Intensitatea radiaŃiei solare variază în funcŃie de latitudine, altitudine şi morfometrie.

Morfometria condiŃionează suma radiaŃiei şi deci şi procesele biologice din pădure. Astfel, pe versanŃii însoriŃi suma radiaŃiei este mai mare, zăpada se topeşte mai devreme şi sezonul de vegetaŃie porneşte mai timpuriu decât pe cei umbriŃi. În acelaşi timp, evapotranspiraŃia este mai activă şi, ca urmare, producŃia de biomasă netă a pădurii poate rămâne inferioară celei realizate pe versanŃii nordici mai umbriŃi şi mai umezi. Ca urmare a acestor particularităŃi, în anumite situaŃii se pot observa modificări în compoziŃia pădurii şi invesiuni fenologice pe versanŃii însoriŃi şi umbriŃi. Se înŃelege că ansamblul particularităŃilor structurale şi funcŃionale ale pădurii reflectă schimbările provocate de întregul complex ecologic şi nu numai de variaŃia cantitativă şi calitativă a energiei radiante (Negulescu E., Săvulescu A., 1965, Bianca Hoersch şi colab., 2002).

Pentru ca procesul de fotosinteză să aibă loc, este necesar un minim de intensitate luminoasă. Acest prag minim de lumină este situat la circa 100 lx în cazul bradului şi 200 lx la larice sau pin. Cu cât intensitatea luminoasă creşte, cu atât creşte (dar nu direct proporŃional) şi intensitatea fotosintezei, pragul optim fiind situat la 20000-30000 lx (Florescu I., 1981).

Pe timp de cer senin, când intensitatea luminii solare atinge valori mari (până la 80000 lx), creşterea intensităŃii asimilaŃiei clorofiliene la fag nu este continuă; ea creşte în cursul dimineŃii până ce intensitatea luminii ajunge la valori de 18000-20000 lx, când atinge un maxim, înregistrând apoi o coborâre după ce intensitatea luminii depăşeşte această valoare, pentru a realiza o nouă creştere după amiază când intensitatea luminii coboară din nou către valorile de mai sus şi o scădere apoi spre seară, pentru a înceta complet în timpul nopŃii. Pentru molid, într-o zi senină de iunie, în cursul dimineŃii asimilaŃia carbonului ajunge până la 3-4 mg/oră, coboară până la 1-2 mg/oră între orele 12 şi 14, urcă puŃi după amiază şi începe din nou să coboare spre seară, când intensitatea luminii începe să scadă (Constantinescu N., 1963).

Lumina absorbită de frunzele arborilor este folosită numai în parte pentru fotosinteză (de regulă 1-2), cea mai mare parte se transformă în căldură şi este folosită în procesul transpiraŃiei. Astfel, lumina determină indirect şi creşterea rădăcinilor, deoarece planta trebuie să menŃină un echilibru favorabil între absorbŃie şi transpiraŃie (Florescu I., 1981).


89

Tabel nr. 3.34. Intensitatea fotosintezei la diferite specii forestiere (în mg CO2 la 1 g s.u./oră, la 18-22°C), în funcŃie de intensitatea luminii (după Rubin B.A., citat de Florescu I., 1981);

Specia Intensitatea luminii (%)

1 30 100 brad 0,13 3,40 2,60 larice 0,06 3,10 4,40 pin 0,08 2,10 3,30

mesteacăn 0,18 6,00 9,40

Din tabelul 3.34 se poate observa că speciile forestiere au nevoie pentru a vegeta de intensităŃi diferite ale luminii. Pe când unele specii, cum ar fi laricele, au nevoie de lumină mai puŃină cu intensitatea de 1/5 din lumina plină, altele, cum este fagul, se mulŃumesc cu 1/60-1/80 din lumina plină. FuncŃie de exigenŃa faŃă de lumină (temperament), speciile forestiere au fost diferenŃiate (Florescu I., 1981) în:

� specii de lumină (supraînsorit şi însorit); � specii de semilumină (semiînsorit); � specii de semiumbră (semiumbrit); � specii de umbră (umbrit şi supraumbrit).

Tabel nr. 3.35. Clasificarea unor specii forestiere în raport cu exigenŃele faŃă de lumină

(după Florescu I., 1981);

Specii de lumină Specii de semilumină

Specii de semiumbră

Specii de umbră

larice pin silvestru mesteacăn

plop tremurător

zâmbru gorun frasin

anin negru anin verde

molid ulm de munte

carpen paltin de munte

fag brad

Fig. nr. 3.37. Bradul, specie de umbră, vegetează bine în stratul arbustiv sau subarbustiv al altor specii pe Culmea Plăişorului (interfluviul dintre Argeşel şi

DâmboviŃa);

Fig. nr. 3.38. Molidul, specie de semiumbră, îşi dezvoltă coronamentul spre lumină pe Culmea

Plăişorului (interfluviul dintre Argeşel şi DâmboviŃa);


90

În diferite condiŃii de mediu exigenŃele speciilor forestiere faŃă de lumină se modifică mai mult sau mai puŃin, ca efect al unei noi adaptări şi al compensării diferiŃilor factori ai mediului. Astfel fagul, care aşa cum se poate observa în tabelul de mai sus în optimul său climatic este o specie de umbră, către limita superioară a arealului său de vegetaŃie, devine mai de lumină pentru a putea primi căldură mai multă, căldură care aici se reduce simŃitor. De asemenea, vârsta arborilor poate modifica exigenŃele acestuia faŃă de lumină. Exemplarele tinere de molid suportă bine supraumbrirea până la vârsta de 20-30 ani.

Fig. nr. 3.39. Lumina în pădure şi etajele de vegetaŃie (după Stanciu N., 1981)

Pentru MunŃii Iezer am reprezentat spaŃial gradul de însorire funcŃie de orientarea versanŃilor şi gradul de înclinare a terenului (la subcapitolul Relieful. Factor determinant al distribuŃiei vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer). Pornind de la cei doi parametrii morfologici, prin reclasificări de pixeli realizate pe baza rezultatelor obŃinute de N. Stanciu (1981) şi operaŃii cu griduri, am putut obŃine gradul de însorire-umbrire a terenului în perioada de vegetaŃie (21.III-26.IX) pentru întreaga suprafaŃă a Masivului Iezer. 3.4.2. Regimul temperaturii aerului. Ca şi lumina, temperatura joacă un rol hotărâtor, cu acŃiune directă favorabilă sau restrictivă asupra existenŃei şi dezvoltării vegetaŃiei forestiere. FuncŃiile cele mai importante ale acestora, respiraŃia şi asimilaŃia sunt dependente de cantitatea de căldură pe care o primesc şi de modul de repartizare al acesteia în timp. Intensitatea respiraŃiei şi asimilaŃiei plantelor se măreşte pemăsură ce creşte temperatura şi se realizează până la un anumit punct, anume până când temperatura atinge o valoarea dincolo de care intensitatea proceselor vitale începe să scadă (Pârvu C., 2001).

Procesele fiziologice la arbori se declanşează la un prag termic minim situat între 0 şi 5°C, devin maxime la un optim caloric de 25-30°C, după care scad şi încetează dacă se depăşeşte un maxim de 40°C (Pârvu C., 2001).

Pentru condiŃiile climatice specifice coordonatelor latitudinale şi longitudinale ale României pentru „pornirea în vegetaŃie” este nevoie de cel puŃin câteva zile cu temperaturi diurne mai mari de 8-10°C. Organismele vegetale reacŃionează şi îşi reglează adecvat ritmurile biologice la variaŃiile regimului termic anual şi multianual. Ca urmare, vegetaŃia forestieră oferă o imagine concludentă privind regimul termic în general (ChiriŃă C. şi colab., 1964).


91

Speciile forestiere s-au adaptat la o anumită durată şi variaŃie a regiului termic din sezonul de vegetaŃie, în strânsă corelaŃie cu exigenŃele lor faŃă de căldură. Chiar aceeaşi specie prezintă ecotipuri distincte în arealul său de răspândire, aşa cum este, de exemplu, cazul molidişurilor de limită care s-au adaptat prin scurtarea duratei sezonului de vegetaŃie şi chiar prin crearea unei alte dinamici a proceselor fiziologice comparativ cu molidişurile de la limita inferioară altitudinală a arealului lor natural de răspândire (Stanciu N., 1981). În raport cu exigenŃele lor faŃă de temperatură, speciile forestiere se pot împărŃi în trei categorii:

� euterme (cu exigenŃă mare la călduri şi sensibilitate mare la îngheŃuri timpurii şi târzii sau alternanŃe repetate de îngheŃ şi dezgheŃ);

� mezoterme (mijlociu exigente); � oligoterme (puŃin exigente, cu rezistenŃă mare la valori temice coborâte); � euriterme (cu toleranŃe termice largi, aşa cum este de exemplu pinul silvestru).

Tabel nr. 3.36. Clasificarea unor specii forestiere în raport cu exigenŃele faŃă de temperatură

(după Florescu I., 1981); Specii euterme Specii mezoterme Specii oligoterme

carpen jugastru

gorun fag brad

scoruş ulm de munte

molid zâmbru larice

anin verde mesteacăn

plop tremurător salcie căprească

În linii mari, clasificarea speciilor cu exigenŃele faŃă de căldură urmează, după cum se va

vedea într-un capitol următor, însăşi distribuŃia vegetaŃiei forestiere, condiŃionată de răcirea altitudinală a climatului.

Pentru calcularea şi reprezentarea spaŃială a valorii temperaturilor medii anuale pentru întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer, am folosit şirurile de date meteorologice înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Rucăr, Fundata şi Vârful Omu. Prin metoda interpolărilor am calculat gradientul termic vertical, iar ulterior am aplicat corecŃiile ce se impun ca urmare a repartizării în mod diferenŃiat a energiei de către orientarea versanŃilor şi geodeclivitate (însorire-umbrire). Şirurile de date meteorologice de la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu se întind pe o perioadă de 40 de ani, între 1961 şi 2000. De asemenea, am folosit şi setul de date spaŃiale climatice WorldClim 1.4 (1950-2000) sub formă raster cu rezoluŃie spaŃială de 30 m (aproximativ 0,86 km2) (Hijmans R. J. şi colab., 2005). Pornind de la datele înregistrate la cele trei staŃii meteorologice, prin interpolări şi folosind gradientul termic vertical (Brockmann-Jerosch H., 1919; Stanciu N., 1981; Hoersch B., 2001; Voiculescu M., 2002; Maruşca T., 2002) am obŃinut un grid cu repartiŃia spaŃială a temperaturilor medii anuale în situaŃia în care MunŃii Iezer ar fi avut forma unui trunchi de con (planurile izotermelor ar fi fost paralele, iar izotermele ar fi corespuns curbelor de nivel).

Cum suprafaŃa activă receptoare nu este uniformă pentru ca energia să poată fi repartizată uniform, regimul termic local suferă modificări generate de factorii geomorfologici funcŃie de unghiul făcut de radiaŃia solară cu suprafaŃa incidentă. Din acest motiv, valorile termice ipotetice obŃinute prin aplicarea gradientului altitudinal trebuie ajustate cu date referitoare la suprafaŃa topografică (orientarea versanŃilor şi gradul de înclinare a terenurilor) prin aplicarea unor coeficienŃi de ajustare (corecŃie) (Iancu I. coord., 1982) (Fig.nr.3.41).


92

Fig. nr. 3.40. Temperaturile medii lunare multianuale (°C)

înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu, în perioada 1961-2000. în intervalul 1961-2000.

Fig. nr. 3.41. Bazinul hidrografic Bătrâna;

Stânga – DistribuŃia izotermelor medii anuale determinată pe baza gradientului termic vertical (0,57°C/100m altitudine) în situaŃia ipotetică în care MunŃii Iezer ar avea forma unui trunchi de con;

Dreapta - Gradul de însorire-umbrire.

Aceste ajustări s-au aplicat prin următoarea operaŃie cu griduri: T.m.a. = T.gr. x Î.-u.

unde: T.m.a. – Temperatura medie anuală; T.gr. - Gradient termic altitudinal (0,57°C/100m altitudine); Î.-u. - Gradul de însorire-umbrire.

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Câmpulung (alt. 681 m)/ T.M.A. = 8,0°C -2,2 -1,1 2,4 8 12,9 16,2 17,9 17,2 13,4 8,4 3,6 -0,6

Fundata (alt. 1371 m)/ T.M.A. = 4,1°C -5,3 -4,8 -1,7 3,6 8,6 11,8 13,5 13,3 9,8 5,4 0,7 -4,4

Vârful Omu (alt. 2505 m)/ T.M.A. = -2,5°C -10,3 -10,6 -8,3 -4,1 0,4 3,6 5,3 5,5 2,7 -0,6 -5,1 -8,6

-15

-10

-5

0

5

10

15

20


93

Gradul de însorire-umbrire trebuie mai întâi reclasificat, claselor supraînsorit, însorit, semiînsorit, semiumbrit, umbrit respectiv supraumbrit atribuindu-se valorile coeficienŃilor de ajustare termică.

Tabel nr. 3.37. CoeficienŃii de ajustare termică funcŃie de gradul de însorire-umbrire

(după Iancu I. coord., 1982); Gradul de însorire-umbrire

supraînsorit însorit semiînsorit semiumbrit umbrit supraumbrit

Coeficientul de ajustare

termică 1,25 1,12 1,00 0,90 0,80 0,70

Fig. nr. 3.42. Bazinul hidrografic Bătrâna

DistribuŃia temperaturilor medii anuale determinată pe baza operaŃiilor cu griduri = DistribuŃia izotermelor medii anuale determinate pe baza gradientului termic vertical x

Gradul de însorire-umbrire.

Temperatura medie anuală a aerului în MunŃii Iezer se încadrează între 8°C în partea sudică, la limita cu Depresiunea Câmpulung (temperatura medie anuală înregistrată la staŃia meteorologică Câmpulung este de 8,0°C) şi -2,3°C la altitudinea de 1460 m (temperaturi medii anuale de -2 corespund cu aproximaŃie altitudinilor de 2400 m şi până la 2200 m pe expoziŃii nordice sau nord-vestice, umbrite-supraumbrite). În general, izoterma medie anuală de 0°C delimitează cel mai înalt nivel de eroziune (Borăscu), cu amplitudini altitudinale de aproximativ 400 m între versanŃii cu expoziŃie nord-vestică faŃă de cei supraînsoriŃi sau însoriŃi. Aşadar, această izotermă (0°C) poate coborâ chiar până la altitudini de 1800 m pe versanŃii cu înclinare


94

mare şi expunere nordică şi poate trece de 2200 m pe expoziŃii sud-estice şi înclinări slab-moderate carateristice suprafeŃelor de nivelare înalte. Se încadrează bine în acest interval creasta principală a MunŃilor Iezer între vârfurile Obârşia (2296 m) şi Cascoe (2322 m) şi circurile glaciare de pe versanŃii vestici şi nord-vestici (Gropile, Boarcăşul, Rupturii, ColŃii Mari, ColŃii Mici şi de la obârşia Văii ColŃilor) sau parŃial, sectoarele sudice (cu expoziŃii nordice – nord-estice) ale circurilor glaciare Piscan şi Izvorul Iezerului. Izoterma de 7°C corespunde în genere curbei de nivel de 1000 m. Pe expoziŃii nefavorabile (nord-vestice - nordice) cu pante mari, temperatura medie anuală coboară sub 7°C, aşa cum se poate observa pe faŃa nord-vestică a Mateiaşului, în sudul Depresiunii Rucăr, versantul drept al Văii Frasinului (afluent pe dreapta al DâmboviŃei), versantul stâng al Dobriaşului Mare sau la nord de vârfurile Lalu (versantul drept al Văii Ursului) şi Plesnitoarea.

Între versanŃii însoriŃi şi versanŃii umbriŃi sunt diferenŃe nete în ceea ce priveşte temperatura medie anuală la altitudini similare ce pot ajunge la 2,5°C. Se observă aceste diferenŃe chiar la scara întregului masiv, între macroversantul nord-vestic şi cel sud-estic. La scară mai mică, gradul de însorire-umbrire îşi pune pregnant amprenta în bazinele râurilor cu desfăşurare pe direcŃie est-vest sau nord-vest – sud-est, aşa cum sunt cele ale Râuşorului de Râul Târgului, Bătrâna, Valea Largă, Cascoe, Dracsin ş.a., unde diferenŃele termice medii pot fi de 1 până la 2,5°C (Fig.nr.3.43).

Fig. nr. 3.43. Sectorul inferior al bazinului hidrografic Râuşor

DiferenŃele de temperatură medie anuală între versantul stâng, respectiv cel drept, impuse de gradul de însorire-umbrire. Acelaşi aspect se poate observa şi între versanŃii sudici şi nordici ai Muntelui Boldu-Zănoaga.


95

OscilaŃiile temperaturii medii anuale de la un an la altul nu prezintă abateri mai mari de 2°C. În general, un an rece s-a manifestat ca atare la toate cele trei staŃii meteorologice. Adăugând o linie de tendinŃă valorilor medii anuale măsurate la Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu în intervalul 1961-2000, se poate observa că există o evidentă tendinŃă ascendentă, de creştere a temperaturilor medii anuale, tendinŃă care este mult mai pregnantă pentru ultimii 20 de ani. Într-un capitol ulterior referitor la dinamica actuală a etajelor forestiere, acest aspect explică tendinŃa ascendentă a etajelor forestiere. În gestionarea pădurilor din MunŃii Iezer, este foarte important ca în viitoarele amenajamente silvice să se Ńină seamă de acest aspect.

Fig. nr. 3.44. Temperaturile medii anuale (°C) înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful

Omu în intervalul 1961-2000. Din punctul de vedere al nevoilor de căldură ale speciilor forestiere din România, regimul termic dintr-un an poate fi împărŃit în perioade (Constantinescu N., 1963):

� perioada cu temperaturi medii sub 0°C, care se poate numi şi peroada rece, în care plantele, cu puŃine excepŃii, se găsesc în repaus vegetativ;

� perioada cu temperaturi între 10 şi 20°C, este perioada caldă, cea mai favorabilă vegetaŃiei forestiere şi nu numai;

� perioada cu temperaturi mai mari de 20°C, fierbinte, care de multe ori este dăunătoare vegetaŃiei.

Se apreciază că limita nordică (latitudinală) a pădurii traversează zonele în care temperaturile medii diurne sunt mai mari de 10°C cel puŃin 30 de zile pe an, ceea ce înseamnă că izoterma de 10°C a lunii iulie (luna cea mai caldă), corespunde în linii mari atât limitei latitudinale a pădurii, cât şi limitei superioare altitudinale a pădurii (Florescu I., 1981). Nu apare evidentă relaŃia limitei superioare a pădurii cu temperatura medie anuală şi nici cu temperaturile scăzute din timpul iernii (intervin aici şi alŃi factori fizico-geografici cum ar fi solul, substratul litologic sau unele procese de modelare actuală). Limitarea altitudinală a pădurii este aşadar determinată de insuficienŃa căldurii din timpul sezonului de vegetaŃie (limita

R² = 0,049

R² = 0,070

R² = 0,016

-6,0

-4,0

-2,0

0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

10,0

19

61

19

63

19

65

19

67

19

69

19

71

19

73

19

75

19

77

19

79

19

81

19

83

19

85

19

87

19

89

19

91

19

93

19

95

19

97

19

99

Câmpulung (alt. 861 m) Fundata (alt. 1371 m) Vf. Omu (alt. 2505 m)


96

climatică a pădurii) (Geanana M., 1975, 2004) (Fig.nr.3.45). La concluzii asemănătoare au ajuns şi H. Brockmann-Jerosch (1919) sau P. Plesnic (1971).

Fig. nr. 3.45. DistribuŃia vegetaŃiei forestiere în partea vestică a MunŃilor Iezer,

în raport cu izoterma de 10°C a lunii iulie. Pe versantul cu expunere nord-vestică, limita superioară a pădurii se apropie de izoterma de 10°C sau o atinge acolo unde nu mai sunt limitări geomorfologice (prezenŃa unor grohotişuri). Pe versantul cu expunere sudică – sud-estică

limita pădurii este mult coborâtă în raport cu izoterma de 10°C datorită îndelungatei activităŃi pastorale de aici.

Temperaturile extreme reprezintă limitele reale între care se produc variaŃiile diurne neperiodice termice (Teodoreanu E., 1980), importante în dezvoltarea vegetaŃiei. În regiunile marginale din sudul şi estul MunŃilor Iezer media maximelor diurne sunt pozitive chiar şi în lunile de iarnă, iar la altitudini mai mari de 2400 m, numai jumătate din an maximele zilnice prezintă medii pozitive. Media temperaturilor minime zilnice sunt negative între 4 şi 5 luni pe an la altitudini mici şi chiar peste 8 luni pe an la altitudini mai mari de 2100 m.


97

Fig. nr. 3.46. Media temperaturilor minime şi maxime zilnice (°C) înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung,

Fundata şi Vârful Omu în intervalul 1961-2000.

Inversiunile de temperatură sunt date de acumularea aerului rece, mai greu, în arealele depresionare marginale sau în văi. CondiŃii de producere şi persistenŃă a inversiunilor termice se îndeplinesc cu precădere în nordul, nord-estul sau estul MunŃilor Iezer, unde, masele reci de aer coborâte bazinul superior al DâmboviŃei sau în depresiunea Rucăr se „sedimentează” şi se răcesc şi mai mult prin radiaŃie nocturnă, cu posibilitatea de a stagna aici chiar câteva zile în şir. În partea sudică, inversiunile termice nu sunt foarte intense datorită „deschiderii” mai mari a reliefului. 3.4.3. Regimul precipitaŃiilor atmosferice. PrecipitaŃiile reprezintă un element meteorologic mult mai instabil decât temperaturile. Deşi se supun şi acestea legilor legate de altitudine, abaterile sunt mai numeroase şi mai ample decât la temperaturi, iar variaŃia în timp şi spaŃiu, dependentă de circulaŃia atmosferică şi de formaŃiunile barice dominante, este cu atât mai mare cu cât condinŃiile locale sunt mai variate (Teodoreanu E., 1980).

Toate procesele biologice, individuale sau colective, începând de la formarea embrionului şi germinarea seminŃelor şi până la distribuŃia şi evoluŃia vegetaŃiei forestiere, sunt determinant condiŃionate de regimul de umiditate din atmosferă şi sol. Apa reprezintă o verigă determinantă de legătură între sol şi plante, constituind şi calea prin care sărurile minerale pătrund în corpul plantei şi se asigură circulaŃia substanŃelor nutritive. Furnizează hidrogenul şi devine, aşadar, materia brută indispensabilă în fotosinteza substanŃelor organice. Permite autoreglarea temperaturii organelor şi Ńesuturilor plantelor. Pentru producerea a 100g de substanŃă uscată, fagul elimină prin transpiraŃie 17 l de apă, pinul silvestru 30 l, mesteacănul 31 l sau molidl 50 l (Florescu I, 1981). VegetaŃia forestieră este şi o mare consumatoare de apă. Astfel, un hectar de pădure poate transpira anual până la 3,5 milioane litri apă (350 l/m2). Apa consumată este extrasă

-20

-15

-10

-5

0

5

10

15

20

25

30


Câmpulung (alt. 681 m) M.max.z.Câmpulung (alt. 681 m) M.min.z.Fundata (alt. 1371 m) M.max.z.Fundata (alt. 1371 m) M.min.z.Vârful Omu (alt. 2505 m) M.max.z.Vârful Omu (alt. 2505 m) M.min.z.


98

aproape în exclusivitate din sol. Din apa absobită, circa 99,8% este folosită pentru transpiraŃie şi numai 0,2% pentru nutriŃie (Young A.R. editor, 2003). Consumul de apă al pădurii variază în funcŃie de compoziŃia, etajarea, consistenŃa şi vârsta acesteia, umezeala aerului şi a solului sau de intensitatea vântului, iar precipitaŃiile reprezintă principala sursă a apei din sol. În cea mai mare parte a MunŃilor Iezer nu se poate vorbi de nivel freatic datorită grosimii morfologice mici a solurilor, iar textura grosieră şi înclinarea mare a terenului favorizează scurgerea laterală internă. În raport cu exigenŃele speciilor forestiere faŃă de regimul de umiditate, speciile forestiere se pot împărŃi în: exerofite (puŃin exigente), mezofite (cu exigenŃe medii), higrofite (foarte exigente) şi eurifite (care suportă o mare amplitudine a umidităŃii) (Florescu I., 1981).

Tabel nr. 3.38. Clasificarea unor specii forestiere în raport cu exigenŃele faŃă de regimul de umiditate din aer şi sol

(după Florescu I., 1981); Specii xerofite Specii mezofite Specii higrofite Specii eurifite

jugastru molid larice brad fag

carpen paltin de munte

gorun

aninul salcia

mesteacănul pinul silvestru

Pentru a nuanŃa, mai adaug aici câteva aspecte în privinŃa exigenŃelor speciilor forestiere faŃă de umiditatea din aer şi sol. Fagul şi bradul sunt mai pretenŃioase faŃă de umiditatea relativă şi absolută a aerului atmosferic. ExigeneŃele lor sporesc către limita inferioară a arealului, când ocupă cu precădere versanŃii umbriŃi, mai umezi. Molidişurile sunt şi ele pretenŃioase faŃă de umiditatea atmosferică, preferând microclimatul mai umed al versanŃilor umbriŃi. Cantitatea de precipitaŃii medii anuale de precipitaŃii creşte cu altitudinea până la un nivel, după care aceasta scade (Stoenescu M., 1951, citat de Teodoreanu E., 1980). Aceasta se explică prin faptul că masele de aer urcă pe versanŃii muntelui şi prin răcire vaporii de apă condensează şi precipită. La altitudini mai mari de nivelul de condensare, masele de aer ascendente sărăcesc în vapori, iar mediile anuale ale precipitaŃiilor scad. Între cantităŃile anuale de precipitaŃii înregistrate pe versanŃii cu expoziŃie sudică – sud-estică - estică şi cele înregistrate pe versanŃii vestici – nord-vestici - vestici, la altitudini similare, există o diferenŃă de 50-100 mm ca urmare a expunerii celor din urmă în faŃa maselor de aer umed ce vin din vest - nord-vest. În Masivul Iezer, cantităŃi de precipitaŃii mai mari de 1200 mm sunt caracteristice altitudinilor mai mari de 2000 m pentru versanŃii cu expoziŃie vestică şi nord-vestică, în circurile glaciare dintre Vârful Obârşia şi Vârful Cascoe. PrecipitaŃii mai mici de 900 mm se întâlnesc la altitudini de sub 1000 m, pe expoziŃii generale estice, sud-estice sau sudice din văile inferioare ale DâmboviŃei, Argeşelului, Râul Târgului, Bughea, Brătioara sau Bratia. Pentru intervalul de timp 1961-2000, la staŃia meteorologică Câmpulung se înregistrează o medie de precipitaŃii de 789 mm, la staŃia meteorologică Rucăr (pentru intervalul în care s-au făcut măsurători) media precipitaŃiilor anuale este de 833 mm, iar la staŃia Fundata se înregistrează, tot pentru intervalul 1961-2000, 878 mm.


99

Fig. nr. 3.47. CantităŃile de precipitaŃii medii lunare multianuale (mm)

înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu, în perioada 1961-2000.

Izohietele de 1000 şi 1100 mm sunt foarte dificil de trasat datorită complexităŃii morfografice şi morfologice. Cea mai mare parte din vegetaŃia forestieră din MunŃii Iezer se dezvoltă la precipitaŃii medii anuale cuprinse între 800 şi 1150 mm. În ceea ce priveşte evoluŃia mediilor anuale de precipitaŃii din anul 1961 şi până în anul 2000, din graficul de mai jos se poate observa o scădere drastică a acestora la staŃia de altitudine mare (Vârful Omu) şi moderată la altitudini mai mici (Fundata şi Câmpulung). Dacă avem în vedere şi tendinŃele de creştere a temperaturilor medii anuale, dar în special ale temperaturilor medii ale lunii iulie, se poate spune că s-a accentuat continentalismul climatic în special la altitudini mai mari.

Tabel nr. 3.39. Abaterea medie pătratică pentru tendinŃa de evoluŃie a temperaturilor medii anuale şi temperaturilor

medii lunare, la staŃiile meteorologie Vârful Omu, Fundata şi Câmpulung, în perioada 1961-2000; Abaterea medie

pătratic ă (R2) pentru StaŃiile meteorologice

Vârful Omu (2505 m) Fundata (1371 m) Câmpulung (681 m) Temperatura medie

anuală 0,016 0,070 0,049

Temperatura medie a lunii iulie

0,078 0,075 0,114


Vârful Omu (alt. 2505 m) 60,5 59,7 65,3 79,7 108, 135, 140, 111, 65,5 52,7 53,7 67,8

Fundata (alt. 1371 m) 43,0 45,4 48,2 75,1 107, 123, 119, 94,2 65,8 53,7 53,9 49,5

Câmpulung (alt. 681 m) 40,0 39,1 40,3 60,9 95,8 118, 101, 88,0 51,5 48,9 53,9 50,7

0,0

20,0

40,0

60,0

80,0

100,0

120,0

140,0

160,0


100

Fig. nr. 3.48. CantităŃile de precipitaŃii medii anuale (mm)

înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu în intervalul 1961-2000.

Fig. nr. 3.49. Temperaturile medii ale lunii iulie (°C)

înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu în intervalul 1961-2000.

R² = 0,412

R² = 0,012

R² = 0,046

0,0

200,0

400,0

600,0

800,0

1000,0

1200,0

1400,0

1600,0

1800,0

1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997

Vârful Omu (alt. 2505 m) Fundata (alt. 1371 m) Câmpulung (alt. 681 m)

R² = 0,114

R² = 0,075

R² = 0,078

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0

25,0

1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997



101

3.4.4. Stratul de zăpadă, pe lângă efectele sale favorabile legate de sporirea cantităŃii de apă, protecŃia solului şi a seminŃelor contra îngheŃului, întârzierea pornirii în vegetaŃie şi deci evitarea efectelor gerurilor târzii, poate avea şi efecte negative prin ruperea ramurilor, îndoirea sau chiar ruperea tulpinilor subŃiri sau prin efectul distructiv al avalanşelor (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Florescu I., 1981). Efectul protectiv al stratului de zăpadă se reflectă şi în morfologia arborilor, în special a celor de dimensiuni mici de la limita superioară a pădurii. Este vorba de „arborii masă” (Plesnic P., 1971; Geanana M., 1973), care spre bază prezintă ramuri bine dezvoltate, mai lungi, partea mediană a tulpinii este lipsită de ramuri sau acestea sunt vătămate, iar către partea superioară a tulpinii apar din nou ramuri mult mai scurte comprativ cu cele de la bază. Morfologia acestor arbori de dimensiuni mici de la limita superioară a pădurii este rezultatul acŃiunii mecanice a vântului, a greutăŃii şi grosimii stratului de zăpadă. Crengile bine dezvoltate de la baza tulpinii sunt iarna acoprite de zăpadă. PorŃiunea de tulpină lipsită de crengi sau cu crengi fără ace, uscate, corespunde zonei de deasupa păturii de zăpadă, adică acolo unde vântul suflă cu putere antrenând şi zăpada, din care motive forŃa lui mecanică se amplifică. CrenguŃele tinere sunt golite de ace şi în felul acesta ele se usucă (Geanana M., 1973). Trecerea de la partea de tulpină cu ramuri bine dezvoltate la cea fără ramuri sau cu ramuri vătămate, indică grosimea medie a stratului de zăpadă. Pentru că pătura de zăpadă are însuşirea de a fi rău conducătoare de căldură (este un bun izolator termic), când stratul de zăpadă are o grosime de 15-50 cm, diferenŃa dintre temperatura de la suprafaŃa zăpezii şi cea de sub zăpadă atinge 15-20°C. Această diferenŃă este cu atât mai mare cu cât zăpada este mai afânată (Constantinescu N., 1973). Vătămările produse de zăpadă culminează cu rupturile şi doborâturile produse de aceasta în special în etajul pădurilor de molid, deoarece este specia forestieră care păstrează frunzele şi în sezonul rece, cu realizarea unui grad mare de acoperire şi posibitatea de a susŃine toată zăpada căzută (Simionescu A. şi colab., 2003). Ca şi doborâturile de vânt, rupturile cauzate de greutatea zăpezii provoacă grave dereglări ecologice. După intensitate şi amploare se situează pe locul trei, după daunele cauzate de vânt şi putregai roşu (Ichim R., 1990). Rupturi şi doborâturi de zăpadă s-au produs cu preponderenŃă în România atât în CarpaŃii Orientali (Suceava, Maramureş, BistriŃa Năsăud, Harghita, Mureş), dar şi în estul CarpaŃilor Meridionali (Braşov, Prahova, Argeş) sau pe suprafeŃe reduse, în MunŃii Apuseni.

Prin încărcare cu zăpadă, centrul de greutate al arborelui se deplasează în jos, determinând anumite tensiuni în trunchi şi rădăcini. Dacă arborele este bine ancorat în sol şi rezistenŃa în trunchi este mai mică, se produce încovoierea şi apoi ruptura în punctul cel mai slab (locul cu creşteri neuniforme, cu noduri sau cu putregai). Când ancorarea arborelui în sol este slabă (soluri scheletice, cu volum edafic mic sau cu apă în exces) se produce răsturnarea acestuia, respectiv desrădăcinarea sau ruperea. RezistenŃa la încovoiere şi rupere depinde foarte mult de specie. Mesteacănul, de exemplu, este una din speciile cele mai flexibile (Marcu Gh. şi colab., 1968). Alături de specie, rezistenŃa la încovoiere şi rupere este condiŃionată de înălŃimea arborelui, vârsta acestuia sau de gradul de acoperire terenului. Pentru MunŃii Iezer, numărul anual de zile cu strat de zăpadă este de peste 160 la nivelul crestei principale, 120 de zile la altitudinea de 1500 m şi sub 80 de zile în sud, spre Depresiunea Câmpulung (53 la staŃia meteorologică Câmpulung) sau spre est, în sectorul sudic al Culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti (79,1 la staŃia meteorologică Rucăr) (Teodoreanu E., 1980; Szepesi A., 1997). În sectoarele umbrite şi supraumbrite din circurile glaciare de la nivelul crestei principale, zăpada proaspătă poate cădea peste stratul vechi şi dens care încă nu s-a topit, neputându-se vorbi însă de un strat continuu de zăpadă menŃinut de la un an la altul


102

(Teodoreanu E., 1980). După 1980, creşterea semnificativă a temperaturilor medii anuale şi scăderea cantităŃilor de precipitaŃii, nu a mai permis păstrarea stratului de zăpadă de la un an la altul decât peste iarna dintre anii 1984-1985.

Tabel nr. 3.40. Numărul mediu de zile cu strat de zăpadă la staŃiile meteorologie Câmpulung, Rucăr, Fundata şi

Vârful Omu, în perioada 1961-1970 (după Teodoreanu E., 1980); StaŃia

meteorologică Luna

Anual I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Câmpulung 18,6 15,0 7,0 0,5 0,1 - - - - 0,1 1,8 9,9 53,0 Rucăr 25,0 21,6 11,9 1,6 - - - - 0,1 0,3 4,6 14,0 79,1

Fundata 28,8 26,7 24,8 8,6 1,2 0,1 - - 0,2 1,5 7,8 21,0 120,7 Vârful Omu 29,2 27,8 30,6 28,5 21,6 7,4 0,8 0,6 2,7 11,4 22,2 28,8 211,6

Fig. nr. 3.50. Numărul mediu de zile cu strat de zăpadă înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Rucăr,

Fundata şi Vârful Omu în intervalul 1961-1970 (după Teodoreanu E., 1980);

Durata stratului de zăpadă şi grosimea acestuia sunt condiŃionate direct proporŃional de altitudine şi de gradul de însorire-umbrire. Grosimea stratului de zăpadă în partea sudică a MunŃilor Iezer este de 15 cm (grosime medie măsurată în a treia decadă a lunii ianuarie) la Câmpulung şi 46 cm la Rucăr (tot grosime medie pentru a treia decadă a lunii ianuarie). La altitudini mai mari (staŃia meteorologică Fundata), grosimea stratului de zăpadă depăşeşte 50 de centimetri în a treia decadă a lunii februarie, iar timp de două luni şi jumătate stratul de zăpadă este în permanenŃă mai mare de 30 cm. La altitudini mai mari de 2000 m 4-5 luni pe an stratul de zăpadă depăşeşte 50 cm (Teodoreanu E., 1980). 3.4.5. Umiditatea relativă aerului condiŃionează atât transpiraŃia plantelor cât şi evaporarea apei din sol. Într-o atmosferă cu umiditate relativă mare, atât transpiraŃia plantelor cât şi evaporarea apei sunt mai reduse decât într-o atmosferă umiditate relativă mică. Pe de altă parte, menŃinerea umidităŃii aerului la o valoare ridicată, aproape de saturaŃie, un timp îndelungat, reduce transpiraŃia plantelor şi împiedică circulaŃia substanŃelor nutritive în corpul plantei şi o reducere a posibilităŃilor de hrănire. ConsecinŃa acestor procese este înrăutăŃirea stării

-5

0

5

10

15

20

25

30

35


Câmpulung

Rucăr

Fundata

Vârful Omu


103

de vegetaŃie, o reducere a creşterii şi acoperirea trunchiului cu licheni şi muşchi (Marcu M., 1967, 1983). Umiditatea relativă a aerului variază în funcŃie de altitudine (Clima României, 2008). În perioada sezonului de vegetaŃie, umiditatea relativă creşte cu altitudinea; la altitudini mari însă, se înregistrează fluctuaŃii ample cu treceri rapide de la umditate relativă mare la uscăciune accentuată a aerului.

Fig. nr. 3.51. Umiditatea relativă medie lunară a aerului (%)

înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu, în perioada 1961-2000.

Fig. nr. 3.52. Umiditatea relativă medie a aerului în sezonul de vegetaŃie – aprilie-septembrie (%)

înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung şi Vârful Omu, în perioada 1961-2000.

65,0

70,0

75,0

80,0

85,0

90,0

95,0


Vârful Omu

Fundata

Câmpulung

R² = 0,001

R² = 0,132

65,0

70,0

75,0

80,0

85,0

90,0

95,0

100,0

1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997

Vârful Omu

Câmpulung


104

În ceea ce priveşte evoluŃia umidităŃii relative medii a sezonului de vegetaŃie (aprilie-septembrie) în intervalul 1961-2000, se poate constata o creştere evidentă de aproximativ 3% la altitudini mici (staŃia meteorologică Câmpulung) şi foarte mică la altitudini mai mari. Acest fapt, alături de trendul ascendent al temperaturilor medii din sezonul de vegetaŃie, determină fondul climatic favorabil pentru urcarea altitudinală a etajelor de vegetaŃie din MunŃii Iezer (Mihai B., Săvulescu I., Şandric I., 2007). 3.4.6. Nebulozitatea depinde de circulaŃia generală a atmosferei dar şi de valorile altitudinale. În acelaşi timp, nebulozitatea evidenŃiază în mod indirect valorile radiaŃiei solare, cu implicaŃii asupra vegetaŃiei forestiere din acest masiv. Nebulozitatea medie anuală creşte odată cu creşterea altitudinii cu aproximativ 0,5 zecimi la 100 m (Teodoreanu E., 1980). PărŃile sudice, sud-estice şi estice ale MunŃilor Iezer prezintă o nebulozitate mică (sub 6,0 zecimi), aceasta crescând la 6,5 zecimi la altitudinea de 1300-1400 m şi la 7,1 zecimi la 2000 m. VariaŃia nebulozităŃii în cursul anului se prezintă sub forma unei curbe cu maximul în cursul iernii (8,0 zecimi la Fundata şi 7,0 zecimi la Câmpulung, în februarie) şi un minim la sfârşitul verii (4,3 zecimi la Fundata şi 4,4 zecimi la Câmpulung, în luna august) (Teodoreanu E., 1980). Numărul de zile cu cer senin (cu nebulozitate mai mică de 2,0 zecimi) scade cu altitudinea după un gradient de 2,5 zile la100 m (Teodoreanu E., 1980). Pentru MunŃii Iezer se constată un număr minim de zile cu cer senin la sfârşitul iernii şi primăvara şi unul maxim la sfârşitul verii şi toamna. FracŃia de insolaŃie este raportul dintre durata efectivă şi cea posibilă, funcŃie de nebulozitate (Clima României, 2008). Aceasta modifică bilanŃul radiativ, valoarea anuală fiind cuprinsă între 0,45% la Câmpulung şi Fundata şi 0,36% la Vârful Omu. În cursul anului minimele se înregistrează în luna decembrie (0,20-0,30%), iar maximele la sfârşitul verii, între lunile august şi octombrie (0,50-0,60%); în timpul sezonului de vegetaŃie insolaŃia este mai mare la altitudini mai mici. 3.4.7. Vântul influenŃează constant şi activ o serie de procese individuale şi colective din viaŃa pădurii. Aceste influenŃe se resimt direct şi indirect prin modificările provocate celorlalŃi factori ecologici, efectele sale fiind favorabile, dar, în anumite împrejurări, pot deveni nefavorabile sau chiar catastrofale (Negulescu E., Săvulescu A., 1965). Efectele pozitive asupra pădurii sunt aduse de vânturile slabe, prin intensificarea transpiraŃiei, îndepărtând vaporii de apă eliminaŃi prin stomate şi menŃinând în coronament un ritm fotosintetic activ. În perioadele secetoase însă, intensificarea vântului şi a transpiraŃiei provoacă închiderea parŃială sau totală a stomatelor, diminuând randamentul fotosintezei. Totodată, vântul readuce permanent în coroanele arborilor aer cu o concentraŃie normală de CO2, care înlocuieşte pe cel sărăcit şi astfel fotosinteza se desfăşoară normal sau se intensifică. Contribuie favorabil la transportul polenului şi joacă un rol activ în diseminarea seminŃelor, contribuind astfel favorabil la regenerarea naturală a pădurii şi provocând migrarea unor specii cu sămânŃă uşoară la distanŃe mari. Vântul poate avea şi efecte mecanice favorabile, provocând scuturarea zăpezii din coroanele arborilor, prevenindu-se astfel rupturile şi doborâturile de zăpadă (Tkacenko M. E., 1955; Călinescu R. şi colab., 1972, RăvăruŃ M., Turenschi E., 1973). InfluenŃele negative ale vântului asupra vegetaŃiei forestiere sunt materializate atunci când acesta are intensitate mare dintr-o anumită direcŃie. În acest fel se provoacă atrofierea şi uscarea unei părŃi din coroană, cea dinspre direcŃia din care bate vântul şi creşterea în direcŃia spre care bate vântul, luând astfel forme drapelate sau forme „steag” (Plesnic P., 1971; Geanana M., 1973). Se întâlnesc frecvent astfel de situaŃii la limita superioară a pădurii pe versantul vestic


105

– nord-vestic al MunŃilor Iezer, indicând aici intensităŃi mari ale vântului din direcŃia vest – nord-vest (Fig.nr.3.53).

Vânturile prea puternice conduc la apariŃia unui dezechilibru între absorbŃie şi transpiraŃie, care are ca efect uscarea frunzelor şi chiar a arborilor întregi; efectele cele mai păgubitoare au vânturile calde şi uscate din timpul verii, ca şi cele prea reci din timpul iernii. Odată cu creşterea intensităŃii vântului, intensitatea fotosintezei începe să slăbească, iar prin balansarea tulpinilor se împiedică circulaŃia normală a sevei (Ichim R., 1990). Efectele mecanice negative ale vântului sunt reprezentate de ruperea frunzelor, a ramurilor, a lujerilor sau aşa-numitului fenomen de „biciuire” a ramurilor în

amestecurile de molid şi mesteacăn sau plop tremurător, când molidul ajunge la înălŃimea speciilor pioniere (Florescu I., 1981). AcŃiunea distructivă a vântului culminează cu vijeliile şi furtunile care produc rupturi şi doborâturi în masă, uneori de proporŃii catastrofale. Aceste efecte au amploare cu atât mai mare cu cât viteza vântului este mai mare, în special în pădurile de molid de pe soluri cu procent mare de schelet şi volum edafic mic (litosoluri sau subtipuri litice ale altor tipuri de soluri), care au înrădăcinare superficială. Doborâturile masive de vânt cresc în amploare dacă în momentul producerii furtunii solul este îmbibat cu apă, arborii sunt acoperiŃi cu zăpadă sau în interirul pădurii există ochiuri create în urma defrişărilor (Ichim R., 1990). La vânturi foarte puternice sunt afectate de doborâturi şi alte specii (brad, pin silvestru sau chiar fag), dacă acestea vegetează pe soluri cu grosime morfologică mică şi volum edafic mic. Molidişurile artificiale (plantate) sunt mai puŃin rezistente la doborâturi de vânt decât cele naturale, iar pădurile pluriene mai rezistente decât cele echiene; molidişurile pure sunt mai vulnerabile decât amestecurile. Molidişurile devin vulnerabile la viteze mai mari de 17 m/s, brădetele şi făgetele la viteze de peste 23 m/s, iar amestecurile la peste 29 m/s. De asemenea, trecerea pădurii peste înălŃimea critică de 20 m, accentuează pericolul producerii doborâturilor (Florescu I., 1981). Vântul este cel mai instabil element meteorologic al climei (Teodoreanu E., 1980). Relieful MunŃilor Iezer introduce modificări locale în circulaŃia generală a aerului, acesta canalizându-se pe direcŃiile marilor culoare de vale sau pe Culoarul Rucăr-Bran. CirculaŃia generală a maselor de aer se face din direcŃiile nord-vest, vest şi sud-vest, potrivit datelor meteorologice înregistrate la staŃia Vârful Omu. La altitudini mai mici, crestele înalte ale Făgăraşului şi Iezerului funcŃionează ca bariere pentru masele de aer care se orientează pe direcŃie sud-vest – nord-est pe DâmboviŃa, nord-est – sud-vest pe Văsălat şi Râul Doamnei, nord – sud pe DâmboviŃa şi Râul Târgului sau nord-est – sud-vest pe Culoarul Bran-Rucăr în sectoarele de bazinet Podu DâmboviŃei şi Rucăr.

Fig. nr. 3.53. Forme drapelate („steag”) ale coroanelor molizilor de la limita superioară a pădurii din bazinul superior al ColŃilor

Mari, la nord-vest de Vârful Frăcea


106

Fig. nr. 3.54. FrecvenŃa vântului (%).

DirecŃia generală a maselor de aer de altitudine şi direcŃiile impuse de configuraŃia reliefului


107

La staŃia meteorologică Câmpulung direcŃia predominantă din care bate vântul (13,2%) este nord-est, condiŃionată de configuraŃia reliefului, dinspre Culoarul transcarpatic Bran-Rucăr-Stoeneşti, pe direcŃia Dragoslavele – Gura PravăŃ, peste înşeuarea de contact litologic calcare-cristalin dintre Mateiaş şi Culmea Plăişorului (între Valea Argeşelului şi Valea DâmboviŃei).

FrecvenŃă mare la Câmpulung au şi vânturile din direcŃia sud-vest (9,2%) prin canalizarea aerului în lungul depresiunilor subcarpatice submontane ale Muscelelor Argeşului de la sudul grupei montane a Făgăraşului. Din această direcŃie a bătut vântul la cea mai mare doborâtură de vânt înregistrată până acum în MunŃii Iezer – 19 iulie 2005, viteza maximă a vântului: 130 km/h (36,1 m/s). Alte astfel de fenomene s-au mai consemnat aici în 1967, 1977 şi 2002.

A. B.

C. D.

Fig. nr. 3.55. FrecvenŃa (%) şi viteza vântului (m/s) la staŃiile meteorologice Câmpulung (A), Fundata (C), Vârful Omu (D) (1961-2000) şi Rucăr (B) (1961-1970);

0

5

10

15N

NE

E

SE

S

SV

V

NV

Frecvenţa vântului (%)Viteza vântului (m/s)

0

5

10

15

20N

NE

E

SE

S

SV

V

NV

Frecvenţa vântului (%)

0

5

10

15

20

25

30

35N

NE

E

SE

S

SV

V

NV

Frecvenţa vântului (%)

Viteza vântului (m/s)

0

5

10

15

20

25N

NE

E

SE

S

SV

V

NV

Frecvenţa vântului (%)Viteza vântului (m/s)


108

La staŃia meteorologică Fundata, fenomenul de canalizare a aerului în lugul Culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti este mult mai pregnant decât la Câmpulung. DirecŃiile predominante din care bate vântul aici sunt nord-est şi sud-vest, cu o frecvenŃă cumulată de 64,4%. Pentru partea central-estică a MunŃilor Iezer (Muntele Drăganu, Preajba, Pleaşa Căpitanului, Dobriaşul Mare, Clăbucetul), la altitudini mai mari de 1000-1100 m, se păstrează predominantă circulaŃia nord-estică, ca şi la Fundata, dinspre Culoarul Bran-Rucăr. Pentru staŃia Rucăr, situată în estul MunŃilor Iezer dar sub nivelul de 1000-1100 m cu circulaŃie atmosferică din nord-est, direcŃiile predominante ale vântului sunt impuse de morfografie. Acestea sunt din nord, nord-vest şi sud-est, prin orinetarea aerului pe Văile Râuşorului şi DâmboviŃei.

Singura staŃie meteorologică care nu mai reflectă caracteristicile morfografice ale terenului este Vârful Omu, aici circulaŃia predominantă a aerului fiind cea generală din nord-vest, vest şi sud-vest (cu o frecvenŃă de 66,2%). Viteze ale vântului mai mari de 17 m/s (Florescu I., 1981) care să vină cu probleme pentru molid, nu se înregistrează ca medie nici la staŃia meteorologică Vârful Omu. Viteze mari şi foarte mari se înregistrează local şi în condiŃii cu totul excepŃional. 3.4.8. Indici ecometrici climatici. Favorabilitatea condiŃiilor climatice pentru dezvoltarea diferitelor formaŃiuni vegetale poate fi apreciată îndeosebi după raportul dintre regimul termic şi hidric (excedent sau deficit de umiditate), ori după valoarea indicilor climatici sintetici (indici ecometrici) (Pătroescu M., 1987; 1996). Întrucât cei mai mulŃi exprimă deficitul de umiditate, dintre indicii ecometrici climatici am calculat indicele care face referire la media termică a sezonului de vegetaŃie (Tetraterma Mayr) şi pe cel care exprimă raportul dintre precipitaŃiile medii anuale şi altitudine (Indicele Gams). Tetraterma Mayr reprezintă media temperaturilor medii corespunzătoare lunilor cu activitate biologică maximă (mai-august).

TMayr = (tV + tVI + tVII + tVIII) / 4 Valoarea tetratermei Mayr variază între 3,5°C la altitudini mai mari de 2400 m (3,7°C la staŃia meteorologică Vârful Omu) şi 16°C în partea sudică a MunŃilor Iezer, la staŃia meteorologică Câmpulung. Tabel nr. 3.41. Temperaturile medii lunare din perioada cu activitate biologică maximă şi valoarea Tetratermei Mayr

pentru staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu, în perioada 1961-2000;

mai iunie iulie august Tetraterma Mayr

Câmpulung (681 m) 12,9 16,2 17,9 17,2 16,0 Fundata (1371 m) 8,6 11,8 13,5 13,3 11,8

Vârful Omu (2505 m) 0,4 3,6 5,3 5,5 3,7


109

Fig. nr. 3.56. TendinŃa indicelui climatic Tetraterma Mayr (°C)

la staŃiile meteorologice Câmpulung şi Vârful Omu în intervalul 1961-2000.

Temperatura medie a perioadei cu activitate biologică maximă reflectată de Tetraterma Mayr, cunoaşte pentru intervalul 1961-2000 o tendinŃă de creştere mai accentuată (R2=0,107 la Vârful Omu şi R2=0,189 la Câmpulung) faŃă de temperatura medie a lunii iulie (R2=0,078 la Vârful Omu şi R2=0,114 la Câmpulung) sau temperatura medie anuală (R2=0,016 la Vârful Omu şi R2=0,049 la Câmpulung). De asemenea, se poate observa faptul că pentru toŃi aceşti parametrii creşterea este mai accentuată la altitudini mai mici.

Tabel nr. 3.42. TendinŃa de evoluŃie a temperaturilor medii anuale, a temperaturii medii a lunii iulie şi a

temperaturilor lunare din perioada cu activitate biologică maximă (Tetraterma Mayr) pentru staŃiile meteorologice Câmpulung şi Vârful Omu, în perioada 1961-2000;

Câmpulung (681 m) Vârful Omu (2505 m) R2 temperatura medie anuală 0,049 0,016 R2 temperatura medie a lunii iulie 0,114 0,078 R2 tetraterma Mayr 0,189 0,107

Indicele Gams este dat de raportul dintre precipitaŃiile medii anuale şi altitudine.

IG = Pmed. an. / alt.

Acest indice se calculează în scopul evaluării favorabilităŃii potenŃialului pluviometric pentru dezvoltarea fagului. Valoarea 1 a Indicelui Gams reprezintă optimul de dezvoltare pentru fag, iar cu cât valorile sunt mai mari sau mai mici decât unitatea, favorabilitatea descreşte (Manea G., 2008).

R² = 0,189

R² = 0,107

0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

10,0

12,0

14,0

16,0

18,0

20,0

1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997

Câmpulung (alt. 681 m) Vârful Omu (alt. 2505 m)


110

A. B.

C.

Fig. nr. 3.57. Arealul Lacului de acumulare Râuşor (confluenŃa Râul Târgului-Râuşor); A. Treptele hipsometrice; B. PrecipitaŃiile medii anuale; C. Indicele Gams, raportat la distribuŃia speciilor nemorale

(în principal fag), hartă obŃinută prin aplicarea indicelui NDVI (Normalized Difference Vegetation Index) pe imagine satelitară Landsat ETM+;


111

Pornind de la hipsometrie şi precipitaŃii medii anuale în format raster şi utilizând operaŃii cu griduri (pe baza formulei de mai sus) am obŃinut o hartă a Indicelui Gams pentru întreaga suprafaŃă MunŃilor Iezer.

În harta obŃinută se poate observa că valoari mai mici de 0,7 ale Indicelui Gams sunt improprii dezvoltării fagului, limita superioară a arealului acestei specii forestiere ajungând la altitudini mai mari de acest prag doar acolo unde ceilalŃi factori ecologici (de exemplu solul) sunt favorabili (Fig.nr.3.57).


112

Capitoul 4

Etajele de vegetaŃie din MunŃii Iezer

Privită în ansamblul ei, etajarea reprezintă o direcŃie importantă în studierea, cunoaşterea şi înŃelegerea anumitor tipuri de medii geografice. Accentul se pune pe fenomenele fizico-geografice cu rol determinant şi limitativ pe de o parte şi cu implicaŃii în ierarhizarea tuturor valorilor cantitative şi implicit calitative pe de altă parte (Voiculescu M., 2002).

Termenul de etaj a fost introdus de C. Flahult (1900) în scopul de a se evita confuzia cu zonalitatea, pentru „centurile de vegetaŃie ce se înşiră pe versantele munŃilor” în raport cu altitudinea. Termenul de zonă rămâne pentru „benzile de vegetaŃie ce se înşiră la suprafaŃa pământului” în raport cu latitudinea. Zonele latitudinale se datoresc variaŃiilor unghiului de incidenŃă a razelor solare, iar etajele altitudinale, scăderii temperaturii cu altitudinea. Etajele altitudinale sunt mult mai bine individualizate decât zonele latitudinale (Călinescu R. şi colab., 1972).

Având în vedere poziŃia geografică a MunŃilor Iezer, orientarea versanŃilor şi a văilor, masivitatea şi altitudinile mari, condiŃiile climatice şi trăsăturile edifice, învelişul vegetal prezintă o serie de caracteristici ale structurii, repartiŃiei spaŃiale şi ale dezvoltării sale. Indiferent sub ce formă se prezintă, lemnoasă sau ierbacee, vegetaŃia înregistrează fidel variabilitatea tuturor factorilor ecologici şi specificul lor local (Voiculescu M., 2002). Prin specificul său local impus de repartiŃia spaŃială, prin structură şi prin predominarea unor elemente cu valoare determinantă, vegetaŃia MunŃilor Iezer este încadrată regiunii central-europene, subprovincia CarpaŃilor Meridionali. În acelaşi timp, regionarea are la bază caracteristicile fizico-geografice de ansamblu ale masivului, precum şi prezenŃa unor elemente autohtone, endemice şi carpatice (Geografia României, vol. I, 1983). Altitudinea este cea care provoacă modificări esenŃiale asupra a doi dintre cei mai importanŃi parametrii climatici, temperatura şi precipitaŃiile, care la rândul lor determină zonalitatea verticală a vegetaŃiei sub forma etajelor şi a subetajelor bioclimatice. Privite în sens mai larg şi cu participarea factorului edafic, etajele respective capătă un înŃeles complet de etaje biopedoclimatice (Voiculescu M., 1996). Sistemele de clasificare a vegetaŃiei, deşi numeroase, prezintă o serie de analogii, dar şi deosebiri importante. Aceste clasificări au fost determinate de modul de interpretare a complexului biopedoclimatic şi de dorinŃa unei mai bune valorificări economice a potenŃialului natural al fiecărui etaj.

Din punctul de vedere al distribuŃiei vegetaŃiei, a delimitării şi încadrării altitudinale a acesteia, botaniştii (RăvăruŃ M., Turenschi E., 1973) impart teritoriul Ńării noastre în trei zone: 1. zona de stepă; 2. zona forestieră; şi 3. zona alpină, fiecare având subdiviziuni, subzone sau etaje.


113

1. Zona de stepă 1.a. Etajul sau subzona stepei propriu-zise; 1.b. Etajul sau subzone silvostepei (antestepei) sau stepa cu păduri. 2. Zona forestieră 2.a. Etajul (subzona) stejarului; 2.b. Etajul (subzona) fagului; 2.c. Etajul (subzona) coniferelor. 3. Zona alpină 3.a. Etajul alpin inferior; 3.b. Etajul alpin superior. Varietatea orografică, climatică, edafică, litologică şi hidrogeologică a impus o mare

diversitate staŃională, încadrată de silvicultori în zone şi etaje bioclimatice. Aceştia definesc etajul bioclimatic ca fiind arealul determinat altitudinal de modificările produse de relief în climatil general zonal, caracterizat prin predominarea unei anumite specii sau formaŃii vegetale (Iancu I. coord., 1982). Astfel, pentru unităŃile montane mijlocii-înalte se individualizează următoarele etaje bioclimatice (ChiriŃă C. şi colab., 1977):

1. Etajul alpin, cu formaŃiuni de ierburi caracteristice; 2. Etajul subalpin (FSa), cu formaŃiuni de rarişti şi arbuşti de limită superioară; 3. Etajul montan de molidişuri (FM3); 4. Etajul montan de amestecuri de fag cu răşinoase (FM2); 5. Etajul montan-premontan de făgete (FM1 + FD4). În Biogeografia României, Călinescu R. (1969) clasifică vegetaŃia montană în: I. VegetaŃia alpină 1. Etajul alpin; 2. Etajul subalpin; - subetajul tufărişurilor ; - subetajul rariştilor ; II. VegetaŃia pădurilor de munte 3. Etajul boreal sau al pădurilor de molid; 4. Etajul nemoral sau al pădurilor de foioase; - subetajul pădurilor amestecate de răşinoase cu fag; - subetajul făgetelor.

Pătroescu M. (1987) separă, pentru teritoriul României, zonele de vegetaŃie latitudinale de etajele altitudinale după cum urmează: 1. Zona de stepă; 2. Zona de silvostepă; 3. Zona pădurilor de foioase extinsă între 130 şi 300 m altitudine; pădurile numite „şleauri de câmpie”, în compoziŃia cărora intră stejarul, teiul, carpenul, cerul sau gârniŃa; 4. Etajul pădurilor de foioase alcătuit din: - Pădurile de gorun (subetajul gorunului); - Pădurile de fag (subetajul fagului);

La limita superioară a etajului apar grupări de tranziŃie alcătuite din fag şi răşinoase (brad şi molid), care în CarpaŃii Meridionali apar sub formă de fragmete sau de fâşii înguste. Limita superioară a acestui subetaj coincide cu limita superioară a arealului fagului şi cu cea inferioară a molidişurilor pure. Pădurile sunt alcătuite din amestec de fag, molid şi brad. CondiŃionat de expunerea versanŃilor şi particularităŃile substratului întâlnim şi amestecuri de molid şi fag sau de fag cu brad (Pătroescu M., 1987).


114

5. Etajul pădurilor de molid, a cărui limită superioară se confundă cu limita superioară a pădurii;

6. Etajul subalpin; 7. Etajul alpin. Etajarea vegetaŃiei este reflectarea creşterii altitudinii, în strânsă interdependenŃă cu

variaŃia condiŃiilor climatice şi îndeosebi a regimului termic. La acestea se adaugă şi condiŃiile edafice, orografice, precum şi însuşirile biologice ale speciilor (capacitate lor competitivă, rezistenŃa la adversităŃi, capacitatea de extindere a arealului şi de migrare şi adaptabilitatea specifică la condiŃiile de mediu etc).

În stabilirea limitelor dintre etajele de vegetaŃie din acest masiv am folosit imagini satelitare Landsat ETM+ (2000), imagini satelitare Landsat ETM (1986), ortofotoplanuri, baza de date a Regiei NaŃionale a Pădurilor (Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice – ICAS pentru ocoalele silvice Rucăr, Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti) şi bineînŃeles, foarte multe ture de teren în intervalul 1995-2009. Multe dintre parcelele şi subparcelele unităŃilor de producŃie din ocoalele silvice mai sus menŃionate, nu mai păstrează compoziŃia (structura pe specii) iniŃială, naturală. Speciile naturale au fost înlocuite cu specii ce nu găsesc în noile condiŃii favorabilitate maximă (climatică în cele mai multe cazuri sau edafică), parcelele respective fiind numite derivate parŃial sau total (artificiale). MenŃionez că pentru trasarea limitelor dintre etajele şi subetajele de vegetaŃie, nu am luat în calcul şi aceste parcele şi subparcele, bazându-mă numai pe cele care păstrează compoziŃia naturală (natural fundamentale). În MunŃii Iezer, care prezintă altitudini cuprinse între 600 şi 2470 m, întâlnim etajul pădurilor de foioase (suetajul fagului), etajul pădurilor de molid, etajul subalpin şi etajul alpin.

Tabel nr. 4.1. SuprafeŃele etajelor de vegetaŃie din MunŃii Iezer

Etajele de vegetaŃie SuprafaŃa (km2)

Etajul pădurilor de foioase 337,1

Etajul pădurilor de molid Etajul propriu-zis reprezentat de pădurile de molid 115,4 SuprafeŃe cu favorabilitate mare şi foarte mare pentru molid, considerate ca pajişti secundare formate în locul pădurilor de molid defrişate

43,9

Etajele alpin şi subalpin 56,6

553

Tabel nr. 4.2. SuprafeŃele deŃinute de speciile şi asociaŃiile de vegetaŃie forestieră din MunŃii Iezer (numai cele care ocupă o suprafaŃă mai mare de 1km2);

carpen carpen-

fag fag fag-

mesteacăn brad-fag brad fag-

molid km2 1,2 2,5 138,6 5,6 9,9 2,4 24,7 ha 120 250 13860 560 990 240 2470 % 0,2 0,5 25,0 1,0 1,8 0,4 4,5

molid-fag

molid-brad

molid pin anin jnepeni

terenuri fără

vegetaŃie forestieră

km2 8,1 1,9 188,7 1,6 2,9 18,5 142,0 ha 810 190 18870 160 290 1850 14200 % 1,5 0,3 34,1 0,3 0,5 3,3 25,7


115

Fig. nr. 4.1. Ponderea suprafeŃelor deŃinute de speciile şi asociaŃiile de vegetaŃie forestieră din MunŃii Iezer (%)

(au fost reprezentate numai cele care ocupă o suprafaŃă mai mare de 1km2);

4.1. Etajul p ădurilor de foioase Etajul pădurilor de foioase, caracterizat prin păduri de foioase mezofile de tip central

european (Călinescu R. şi colab., 1969), cuprinde arealele MunŃilor Iezer situate la altitudini mai mici de 1350-1400 m. Principalul subetaj este cel al pădurilor de fag (subetajul fagului); alături de specia forestieră principală, în partea sud-estică a masivului mai apare carpenul şi chiar gorunul, iar în partea superioară apar molidul şi bradul.

Subetajul fagului Fagul (Fagus sylvatica) este principala specie a pădurilor acestui subetaj, alături de el în

mod diseminat mai găsind şi mesteacăn (Betula pendula), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus glabra), frasinul (Fraxinus excelsior), către partea superioară bradul (Abies alba) sau carpenul (Carpinus betulus) şi chiar gorunul (Quercus petraea) spre limita inferioară din partea de sud-est (sectorul de culoar Dragoslavele-Stoeneşti). Straturile arbustiv, subarbustiv şi ierbaceu, sunt de multe ori slab reprezentate datorită faptului că fagul, fiind o specie de umbră, realizează un grad mare de acoperire, intensitatea liminii în straturile inferioare fiind mică. În cazul în care gradul de acoperire nu este mare, în straturile inferioare mai pot apărea: alunul (Corylus avellana), socul roşu (Sambucus racemosa) sau zmeurul (Rubus idaeus), care vegetează în arealele de unde vegetaŃia forestieră a fost îndepărtată.

Din punct de vedere altitudinal, subetajul fagului se desfăşoară până la altitudini de 1450 m, formând păduri cu grad mare de acoperire şi clase de producŃii ridicate până la 1350-1400 m, fiind cel mai bine individualizat subetaj al MunŃilor Iezer. Chiar dacă subetajul fagului ocupă cel mai extins areal din aceşti munŃi, foarte multe suprafeŃe au fost defrişate şi plantate ulterior cu molid sau au rămas ca pajişti secundare, astfel încât în prezent fagul şi asociaŃile forestire în care

0,5

0,4

0,2

25,0

34,1

0,3

4,5

0,5

1,0

0,3

1,8

1,5

3,3

25,7

0,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0

anin

brad

carpen

fag

molid

pin

fag-molid

carpen-fag

fag-mesteacăn

molid-brad

brad-fag

molid-fag

jnepeni

fără vegetaŃie forestieră


116

acesta deŃine pondere de peste 80%, mai acoperă o suprafaŃă de aproximativ 13.860 ha, adică 25% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer. Păduri unde fagul deŃine o pondere de peste 95% se întâlnesc în sudul, sud-estul şi estul masivului, în bazinele hidrografice Bratia, Brătioara, Bughea, Râuşorul de DâmboviŃa şi mai puŃin în bazinele Argeşelului, DâmboviŃei în aval de cabana Cascoe sau Râului Târgului în aval de bazajul Râuşor. Areale unde fagul este dominant, cu ponderi de 80-95%, găsim în partea de sud-vest a masivului, în bazinele hidrografice Izvorul Grosului, Izvorul lui Bogdan şi Izvorul de lângă Plai (afluenŃi ai Râului Doamnei), în bazinul Râuşorului de Râul Târgului, Râului Târgului în amonte de barajul Râuşor şi până în apropierea cabanei Cuca sau în bazinul DâmboviŃei dintre Rucăr şi Stoeneşti. În bazinul superior al DâmboviŃei (în amonte de Lacul de acumulare Pecineagu), locul fagului a fost luat aproape în totalitate de molid (introdus pe cale artificială).

Învelişul edafic peste care se suprapune (în foarte mare măsură) subetajul fagului este reprezentat cu precădere de districambosoluri, dar şi de eutricambosoluri subrendzinice sau prepodzoluri către partea superioară, unde limitările cauzate de aciditatea prea mare, drenajul intern deficitar şi de grosimea morfologică mică a solului sunt compensate de expunere şi condiŃii climatice ceva mai blânde. La altitudini mai mici de 1300 m unde parametrii climatici sunt în totalitate favorabili dezvoltării fagului, acesta poate vegeta şi pe soluri cu volum edafic mai mic (subtipuri litice ale districambosolului sau eutricambosolului), dacă substratul (scoarŃa de alterare) este afânat şi nu foarte acid putând prelua o parte din funcŃiile solului (de susŃinere şi în parte de nutriŃie). În ceea ce priveşte substratul litologic, fagul vegetează în condiŃii bune pe roci eubazice şi mezobazice cu alterabilitate slab-moderată.

Relieful caracteristic subetajului fagului poartă puternic amprenta substratului, cu favorabilitate mare evidenŃiindu-se suprafeŃele slab înclinate şi extinse spre sud şi sud-est ale nivelului de eroziune GornoviŃa sau versanŃii slab-moderat înclinaŃi. Orientarea versanŃilor este de asemenea importantă cu precădere către extremele subetajului; către partea superioară fagul caută expoziŃii însorite pentru a compensa valorile mici ale temperaturilor, iar către partea inferioară preferă expoziŃiile umbrite sau supraumbrite. Fiind o specie cu temperament de umbră (Florescu I., 1981), în optimul climatic preferă versanŃii supraumbriŃi, umbriŃi, semiumbriŃi sau semiînsoriŃi.

Temperaturile medii anuale ce caracterizează subetajul fagului sunt cuprinse între 4-5°C la limita superioară şi 8-9°C la cea inferioară, iar tempearatura medie a lunii iulie, între 19° şi 13-14°C. Pentru stabilirea optimului de vegetaŃie pentru fag, de mare ajutor a fost şi calcularea şi reprezentarea spaŃială a indicelui ecometric climatic Gams, pentru care valori în jurul unităŃii se

Fig. nr. 4.2. Pădure de fag; versantul drept al Râuşorului de Râul Târgului (Culmea Zănoaga, la 1050 m altitudine) pe districambosoluri tipice,

moderat acide, cu troficitate bună şi substrat mezobazic;


117

traduc prin favorabilitate maximă (Manea G., 2008). Intervalul de favorabilitate a potenŃialului pluviometric pentru dezvoltarea fagului este cuprins între 0,7 şi 1,2 unităŃi, izolinia cu valoarea de 0,7 suprapunându-se foarte fidel peste limita superioară a arealului de dezvoltare a fagului în MunŃii Iezer.

Modul în care omul a ştiut să administreze pădurile şi gradul de accesibilitate la resursa forestieră, se transpune în aspectul actual al subetajului fagului. În partea sudică, sud-estică şi estică (ocolale silvice Câmpulung şi Rucăr), accesibilitatea mare din Depresiunea Câmpulung şi Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti vechi drum transcarpatic ce uneşte Muntenia de Transilvania şi umanizarea timpurie a acestor spaŃii, se reflectă în gradul de artificializare a pădurilor. Sunt aici multe parcele şi subparcele derivate parŃial sau total (prin introducerea răşinoaselor şi în special a molidului) şi areale defrişate care au ieşit din circuitul forestier, utilizate în prezent ca pajişti secundare, subetajul fagului fiind intens fragmentat. În partea sud-vestică şi vestică, în bazinele hidrografice Brătioara, Bratia şi Râul Doamnei, ce corespund ocoalelor silvice Aninoasa şi Domneşti, intervenŃia omului a fost mai târzie, cu implicaŃii mai mici asupra covorului forestier şi cu mult mai puŃine parcele şi subparcele derivate sau cu pajişti secundare în interiorul subetajului fagului comparativ cu arealele de la est. Aici se pot urmări foarte bine limitele superioare ale subetajului fagului.

În partea de sud-est a MunŃilor Iezer, pe versantul estic al Mateiaşului, între DN73 şi Valea DâmboviŃei, se mai găsesc câteva areale restrânse (aproximativ 20 ha) şi foarte fragmentate (de pajişti secundare) cu gorun (Quercus petraea). PrezenŃa gorunului aici este justificată de valorile temperaturilor medii anuale cele mai ridicate din întregul masiv (7,5 - 8°C) datorate topoclimatului impus de calcarele Mateiaşului din apropiere. Solurile pe care vegetează sunt cele din clasa luvisoluri (cu preponderenŃă preluvosoluri), pe versanŃi cu înclinare moderată ce nu permit stagnarea apei deasupra orizontului greu permeabil B argic. Au grosime morfologică mare, volum edafic de asemenea mare şi o bună troficitate.

Tot în sectorul sud – sud-estic, dar până la altitudini ceva mai ridicate cu temperaturi medii multianuale ce nu coboară sub 6°C şi pe soluri profunde cu troficitate bună, alături de fag vegetează şi carpenul (Carpinus betulus). Foarte restrânse sunt arealele cu carpen, în cele mai multe parcele şi subparcele acesta deŃinând ponderi mai mici de 30%. Ponderi mai mari de 70% din suprafeŃele parcelelor şi subparcelelor are carpenul acolo unde temperaturile medii anuale sunt mai mari de 7,5°C - ca şi gorunul - în partea de est a Mateiaşului pe preluvosoluri, dar şi în Plaiul Nămăieştilor (între Valea Mare şi Valea Cârstei) pe luvosoluri sau în Măgura din partea de nord a Depresiunii Câmpulung.

PrezenŃa acestor două specii (Quercue petraea şi Carpinus betulus) în amestec cu fagul, ne demonstrează existenŃa unui subetaj de amestec fag-carpen-gorun (ordinea indică şi ponderea fiecărei specii în cadrul amestecului), în partea sud-estică a MunŃilor Iezer, până la altitudinea de 850 m. Acest subetaj de amestec este mai bine individualizat în partea de est a Mateiaşului, în Valea DâmboviŃei dintre Dragoslavele şi Stoeneşti. IntervenŃia omului a avut ca rezultat înlocuirea gorunului prin fag (Paşcovschi S., 1967). Exploatarea s-a făcut fără preocupări de regenerarea a gorunului şi având ca rezultat păduri cu predominarea covârşitoare a fagului. În „concurenŃa” cu gorunul, fagul este însoŃit uneori de carpen, dar acesta din urmă joacă un rol mai puŃin important.


118

Fig. nr. 4.3. Ponderile (%) carpenului şi gorunului în suprafeŃele parcelelor şi subparcelelor şi temperatura medie

anuală (°C) din partea de sud-est a MunŃilor Iezer;

La limita superioară a etajului pădurilor de foioase apar asociaŃii de fag cu răşinoase. Acestea nu formează un subetaj continuu, de foarte multe ori trecerea de la subetajul fagului la etajul pădurilor de conifere fiind netă. Alături de fag (Fagus sylvatica), specia forestieră cu ponderea cea mai ridicată, mai întâlnim aici specii de răşinoase precum bradul (Abies alba) şi molidul (Picea abies); aceste trei specii sunt dominante şi pot constitui local arborete pure. În proporŃii mici şi în mod diseminat întâlnim mesteacănul (Betula pendula), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus glabra), pinul (Pinus sylvestris) şi frasinul (Fraxinus excelsior). AsociaŃiile alcătuite din fag, brad şi molid formează păduri cu grad mare de acoperire, de regulă lipsite de straturile arbustiv, subarbustiv şi ierbaceu sau acestea sunt slab dezvoltate. La vârste de peste 50-60 ani, când pădurea începe să se rărească, pătrund şi specii arbustive şi subarbustive, aceleaşi întâlnite în subetajul fagului – scoruşul (Sorbus aucuparia), alunul (Corylus avellana), socul roşu (Sambucus racemosa), socul comun (Sambucus nigra), caprifoiul (Lonicera xylosteum). Pe solurile acide şi cu troficitate scăzută apar Calamagrostis arundinacea şi Vaccinium myrtillus. În stratul ierbaceu găsim cu frecvenŃă mare Asperula


119

odorata, Anemone nemorosa, Dentaria glandulosa, Carex sylvatica, iar în sectoarele cu umiditate mai mare din treimea inferioară a versanŃilor Salvia glutinosa (Voiculescu M., 2002).

Altitudinal, asociaŃiile de amestec dintre fag, brad şi molid au o mare amplitudine pornind de la 1000 m şi până la 1450 m, dar trăsătura lor principală este discontinuitatea. În ceea ce priveşte mărimea arealului ocupat, acestea deŃin o suprafaŃă totală de 47 km2, adică 8,5% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer. Tabelul de mai jos indică ponderea diferitelor specii forestiere

care formează amestecul. Prima specie este cea care deŃine o pondere mai mare în cadrul pacelei sau subparcelei (între 50 şi 70% din suprafaŃă). AsociaŃiile de fag şi molid (24,7 km2) reprezintă peste jumătate din totalitatea pădurilor de amestec (47 km2). SuprafeŃe însemnate cu asociaŃii de fag şi molid găsim în sectorul inferior (raportat numai la cursul montan) al bazinului hidrografic Râul Doamnei, bazinul Râuşorului de Bratia, Bratia, Râuşorul de Râul Târgului, Bătrâna, Cuca, Argeşel sau Râuşorul de DâmboviŃa.

În amestecurile la formarea cărora participă bradul, acesta deŃine ponderea mai mare atunci când se asociază cu fagul (990 ha) şi mai mică în asociaŃie cu molidul (190 ha); numai pe o suprafaŃă de 240 ha (0,4% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer) mai putem întâlni brădete pure. Bradul este specia de răşinoase mai pretenŃioasă la condiŃiile ecologice, acesta preferând un climat mai blând, sol cu volum edafic mare, troficitate ridicată şi nu foarte acid. Aceste cerinŃe ecologice şi creşterea mai lentă comparativ cu celelalte specii de răşinoase (şi în special cu molidul), au dus la înlocuirea bradului în sectoarele în care intervenŃia omului a fost foarte intensă (în special în bazinele hidrografice ale DâmboviŃei şi Râului Târgului, dar şi în bazinele Bratia sau Argeşel). În bazinul hidrografic Râul Doamnei, cu precădere în amonte de confluenŃa acestuia cu Pârâul Mioarelor, găsim cele mai mari suprafeŃe ocupate cu brad din MunŃii Iezer (aproximativ 90% din totalul acestora). Între Valea Cârligele (afluent pe partea stângă a Văsălatului) şi Valea Baciului (afluent al Râului Doamnei) se găseşte cea mai extinsă suprafaŃă cu păduri de brad pur din acest masiv.

Tabel nr. 4.3. SuprafeŃele deŃinute de speciile şi asociaŃiile de vegetaŃie forestieră care participă la formarea tranziŃiei

de la etajul pădurilor de foioaase la etajul pădurilor de conifere din MunŃii Iezer;

brad-fag brad fag-molid

molid-fag

molid-brad Total

km2 9,9 2,4 24,7 8,1 1,9 47,0 ha 990 240 2470 810 190 4700 % 1,8 0,4 4,5 1,5 0,3 8,5

Fig. nr. 4.4. Pădure de amestec fag-molid; versantul stâng al Râuşorului de Râul Târgului (Culmea Baratul, la 1000-1100 m altitudine) pe

districambosoluri tipice, litice şi prepodzoluri, moderat-puternic acide, cu troficitate moderat-bună şi substrat mezobazic;


120

CondiŃiile climatice de limită superioară a etajului foioaselor şi de limită inferioară a etajului molidului, orientarea versanŃilor şi distribuŃia variată a energiei şi diversitatea învelişului edafic de terecere de la cambisoluri (districambosoluri) la spodisoluri (prepodzoluri), sunt factorii care stau la baza răspândirii celor trei specii forestiere dominante. Pe districambosoluri cu grosime morfologică mare din arealele supraînsorite, însorite sau semiînsorite pentru a compensa temperaturile mai mici din timpul sezonului de vegetaŃie, întâlnim fagul. Pe districambosoluri şi prepodzoluri profunde vegetează bradul, iar molidul ocupă subtipurile litice ale districambosolurilor sau prepodzolurilor şi litosolurile districe, soluri foarte scheletice cu volum edafic util mic şi aciditate mare. Fagul poate vegeta pe soluri cu aciditate mai mare decât bradul (Stanciu N., 1981). Dovada este extinderea făgetelor cu afin (Vaccinium myrtillus) în stratul ierbaceu, indicator caracteristic al acidităŃii pronunŃate; sub brad afinul este puŃin întâlnit. Pe aceleaşi tipuri de soluri (profunde şi cu troficitate mare) bradul realizează în aceleaşi condiŃii climatice creşteri mai mari decât fagul, dar înrăutăŃirea proprietăŃilor solului este resimŃită mult mai repede şi mai puternic de către brad. Se poate enunŃa ca regulă generală: înlocuirea bradului prin fag sau alte foioase are loc numai acolo unde bradul nu se poate regenera pe loc în condiŃii bune (Paşcovschi S., 1967).

Relieful pe care se dezvoltă pădurile de amestec fag-răşinoase este reprezentat de versanŃii moderat-puternic înclinaŃi, cu enegie mare de relief. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 4 şi 6,5°C, iar temperatura medie a lunii iulie este între 13 şi 17°C. Indicele ecometric climatic Gams înregistrează valori de 0,9 în partea inferioară a arealului asociaŃiilor de amestec fag-brad-molid şi 0,7 în partea sa superioară.

Pădurile de amestec de fag cu răşinoase se caracterizează printr-o mai mare stabilitate bioecologică ca şi o ridicată valoare productivă şi protectoare, fiind recomandabile în toate arealele unde condiŃiile ecologice (şi în special solul) mai permit, atât în arealul lor natural cât şi în afara sa (Florescu I., 1981). Numai pădurile pluriene, etajate şi amestecate posedă o mare stabilitate la dereglarea factorilor de mediu, îndeplinesc în condiŃii optime funcŃiile hidrologice, antierozionale, climatice şi estetico-peisagistice. În structura arboretelor trebuie păstrată compoziŃia naturală a pădurilor de amestec cu precădere a amestecurilor de fag cu răşinoase, dar şi a amestecurilor de gorun cu fag (Giurgiu V. şi colab., 1977). Spre limita superioară a arealului pădurilor de amestec sau pe soluri scheletice, productivitatea este mică, însă spre deosebire de molidişuri nu ajunge să fie decât în puŃine cazuri foarte slabă, menŃinându-se de obicei la valori mijlcii-ridicate (Călinescu R. şi colab., 1969).

Presiunea antropică asupra acestor păduri s-a făcut simŃită cu precădere asupra bradului, având ca rezultat aşa cum am văzut mai sus, restrângerea drastică a arealului acestei specii. Cu toate că aceste asociaŃii au mare valoare ecologică, multe din pădurile de amestec (nu numai cele care au în compoziŃie brad, dar şi cele formate din fag şi molid) au fost înlocuite cu păduri alcătuite dintr-o singură specie. În cele mai multe cazuri au fost înlocuite de pădurile pure, echiene, de molid.

4.2. Etajul p ădurilor de molid

Formează o fâşie altitudinală bine individualizată în care specia dominantă este cea care

îi dă şi numele, anume molidul (Picea abies) şi care formează păduri pure pe suprafeŃe foarte extinse. Alături de molid, se mai poate întâlni bradul (Abies alba) în areale din partea inferioară pe soluri cu grosimi morfologice mari, pH nu mai mic de 5 şi troficitate bună, paltinul de munte


121

(Acer pseudoplatanus), zada sau laricele (Larix decidua), mesteacănul (Betula pendula), ulmul de munte (Ulmus glabra) sau fagul (Fagus sylvatica).

În luncile înguste, umede, cu mult material detritic şi pantă mare ale apelor cu caracter permanent sau temporar, apare aninul verde (Alnus viridis). O parte din arealele menŃionate mai sus ca fiind propice pentru dezvoltarea aninului verde, sunt şi locurile unde se produc regulat avalanşe (culoarele de avalanşe). Aninul verde poate vegeta în aceste condiŃii, rezistând efectului mecanic distructiv al zăpezii datorită elasticităŃii, fiind de multe ori singura specie lemnoasă a culoarelor de avalanşe. Local (în Valea Izvorul Iezerului, cu preponderenŃă pe partea partea dreaptă), spre partea superioară a etajului pădurilor de molid, apare scoruşul (Sorbus aucuparia) (Fig.nr.4.6). Tot la partea superioară a acestui etaj şi cu precădere tot în bazinul Izvorul Iezerului (Fig.nr.4.7), dar şi în bazinele Boarcăşului, întâlnim câteva exempare de zâmbru (Pinus cembra), o specie adaptată la clima continentală foarte aspră, rezistent la oscilaŃii termice mari şi care poate suporta temperaturi foarte coborâte. În bazinul Izvorul Iezerului mai sunt 19 exemplare de zâmbru cu înălŃimi mai mari de 15 m; două dintre acestea aflându-se lângă poteca turistică Cabana Voina – Refugiul Iezer (prin jepi) (Mohan Gh. şi colab., 1986, 1993). Aceştia sunt incluşi ariei naturale protejate Iezer-CăŃun, ce cuprinde văile şi circurile glaciare ale Izvorului Iezerului şi CăŃunului. Mai găsim exemplare de zâmbru în bazinul superior al Pârâului Sec, afluent pe partea stângă al Bătrânei. În sezonul scurt de vegetaŃie de la altitudinile la care

vegetează se menŃine arborescent, deşi toate celelalte specii devin arbustive. Deşi zâmbrul este un pinus, proprietăŃile lui diferă destul de mult comparativ cu pinul silvestru de exemplu. Nu este un xerofit ca pinul silvestru fiind necesar un sol cel puŃin jilav şi o umiditate destul de ridicată a aerului (Negulescu E., Ciumac Gh., 1959; Negulescu E., Săvulescu A., 1965). Din acest motiv în timpul glaciaŃiunilor zâmbrul nu putea să aibă o răspândire prea mare din cauza uscăciunii climei. El trebuie să fi fost limitat în locuri cu umiditate mai mare, probabil în vecinătatea gheŃarilor, pe care o suporta datorită

rezistenŃei mari împotriva frigului. De atunci trebuie să dateze localizarea zâmbrului la altitudini foarte mari, deasupra limitei pădurii încheiate. El trebuie să fi convieŃuit de atunci cu

Fig. nr. 4.5. Pădure de molid; versantul drept al Izvorului Iezerului (Culmea CăŃunului, la 1600m altitudine) pe prepodzoluri tipice, puternic acide, cu troficitate slab-

moderată şi substrat hipozobazic;

Fig. nr. 4.6. Scoruş (Sorbus aucuparia); versantul drept al Izvorului Iezerului (Culmea CăŃunului, 1700-1800m altitudine)

pe litosoluri districe puternic acide şi substrat hipozobazic;


122

jneapănul, probabil a avut un areal mai mare şi a coborât la altitudini destul de joase în toiul glaciaŃiunilor. În timpul cald al interglaciarelor, zâmbrul se restrânge mult din cauza concurenŃei altor conifere ce se ridicau; în acest timp el se refugia la altitudini foarte mari, unde molidul nu-l mai putea concura. În aceste mişcări de oscilaŃie zâmbrul a dispărut din multe puncte şi nu s-a mai putut reface din cauza greutăŃilor de diseminaŃie. Astfel, fărâmiŃatea arealului său trebuie să fie destul de veche, înaintea ultimei glaciaŃii (Paşcovschi S., 1967).

Straturile arbustive şi subarbustive sunt slab reprezentate în pădurile de molid prin socul roşu (Sambucus racemosa), specii de caprifoi (Lonicera nigra, Lonicera xylosteum), coacăzul de munte (Ribes alpinum), tulichina (Daphne mezereum), afinul (Vaccinium myrtillus), marişorul (Vaccinum vitis-idaea). Slab dezvoltat este şi stratul ierbaceu, format din măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), degetăruŃul (Soldanella montana), perişorul (Pyrola uniflora), ferigi (Athyrium filix femina, Dryopteris filix mas, Dryopteris spinulosa). Foarte răspândiŃi sunt muşchii verzi: Hylocomium splendens, Politrichum commune, Politrichum juniperium, Rhitidiadelphus triquetrus, Entodon schreberi etc.

FuncŃie de condiŃiile ecologice pentru vegetarea molidului în arealul său natural, au fost identificate în cadrul acestui etaj mai multe nivele (Roşu C., 1977, citat de Voiculescu M., 1996): în partea inferioară a etajului, molidul se găseşte în optim climatic, dezvoltarea sa fiind determinată de condiŃiile de sol. În partea mediană a etajului, temperaturile scăzute încep să se facă din ce în ce mai mult simŃite, iar în partea superioară a etajului, denumită presubalpină, productivitatea arborilor este redusă, temperaturile scăzute influenŃând în mod decisiv dezvoltarea pădurilor de molid.

Csürös Şt. (1971) citat de Geanana M. (1975), încadrează molidişurile MunŃilor Retezat în două unităŃi geobotanice: molidişuri montane situate în optimul staŃional existent şi molidişurile de limită, cu productivitate foarte scăzută, unde molidul nu reuşeşte să constituie starea de masiv.

De asemenea, ChiriŃă C. şi colab. (1977) identifică în cadrul etajului molidului trei nivele denumite subetaje, după cum urmează: subetajul inferior, unde căldura nu este factor limitativ pentru creşterea pădurii, subetajul mijlociu unde lipsa căldurii începe să se facă simŃită asupra creşterii şi unde însuşirile solurilor determină cu pondere însemnată productivitatea molidişurilor şi subetajul superior (presubalpin), unde lipsa căldurii se traduce prin creşteri foarte reduse ale pădurii şi unde molidişurile sunt de productivitate scăzută indiferent de condiŃiile de sol. Şi în pădurile de molid din MunŃii Iezer, din arealul natural al acestei specii, se poate identifica separarea altitudinală în funcŃie de condiŃiile ecologice. Aici, subetajul superior (presubalpin,

Fig. nr. 4.7. Zâmbru (Pinus cembra); Valea Izvorului Iezerului (1820m altitudine) pe litosoluri districe puternic

acide şi substrat hipozobazic;


123

molidişurilor de limită) urcă acolo unde substratul edafic este favorabil, la altitudini mai mari decât optimul climatic pentru dezvoltarea molidului. Molidişurile de limită au alături de jnepeni un important rol de protecŃie pentru subetajele inferioare ale molidului împotriva efectului distructiv al vântului, avalanşelor sau grohotişurilor mobile.

Limita inferioară a etajului pădurilor de molid coboară local, în anumite condiŃii edafice şi de expoziŃie, până la altitudinea de 1150 m dar în mod constant se situează la 1400 m, corespunzând limitei superioare a etajului pădurilor de foioase. Limita superioară a etajului pădurilor de molid se identifică cu limita superioară a pădurii.

Limita altitudinală a vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer este în directă relaŃie cu potenŃialul natural al acestui teritoriu (Pătroescu M., Nancu D., 1996) şi în principal cu pontenŃialul climatic. Acolo unde alŃi factori ecologici naturali (grosimea morfologică a solului, volumul edafic, umiditatea acestuia, prezenŃa unor procese geomorfologice actuale) nu sunt restrictivi pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere sau omul, prin activităŃile sale (păstorit, exploatări forestiere etc.) nu intervine, factorul climă (prin elementele sale) este cel care dictează altitudinea până la care urcă pădurea. Această limită potenŃială până la care vegetaŃia forestieră se poate dezvolta în condiŃii naturale este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de limită climatică a pădurii (Geanana M., 1975, 1978, 1997, 2004; Voiculescu M., 2000).

Dintre parametrii climatici cu implicaŃii în stabilirea limitei superioare a pădurii din acest masiv, menŃionez vântul, cantitatea de precipitaŃii, dar în special factorul termic şi anume temperatura din sezonul de vegetaŃie şi durata acestuia. S-a stabilit (Brockmann-Jerosch H., 1919; Plesnik P., 1971; Geanana M., 1975, 1978; Voiculescu M., 2000) că poziŃia limitei climatice altitudinale a pădurii (potenŃială) o reprezintă izoterma de 10°C a lunii celei mai calde (iulie); de la această valoare termică plantele îşi desfăşoară din plin activitatea biologică. La limita superioară a pădurii, vântul, prin acŃiunea mecanică pe care o exercită asupra arborilor, cât şi prin activarea şi intensificarea transpiraŃiei, contribuie la deformările acestora şi la limitarea creşterilor, mai ales în înălŃime, reducându-i la dimensiunile unor arbuşti. De aceea, se consideră că pe lângă căldură, vântul constituie la limita superioară a etajelor de vegetaŃie forestieră un factor limitativ de mare importanŃă (Vlad I., Petrescu L., 1977).

Pe macroversantul MunŃilor Iezer cu expunere nordică, nord-vestică şi vestică (în genere umbrit, semiumbrit sau semiînsorit), în bazinul superior al DâmboviŃei din amonte de Lacul Pecineagu sau în bazinul Văsălatului, limita superioară a pădurii corespunde în mare parte cu izoterma de 10°C a lunii iulie, care se situează la altitudini de 1700-1750 m. La aceeaşi altitudine găsim şi limita superioară a molizilor cu înălŃimi mai mari de 5 metri, care găsesc condiŃii climatice bune pentru dezvoltare; până la altitudini de 1800 m în mod constant şi numai izolat până la 1850-1870 m urcă molizii de limită, cu înălŃimi mai mici, care fac trecerea spre jnepeni (Pinus mugo), de multe ori existând areale de întrepătrundere şi chiar amestec (asociaŃii) cu aceştia. Pe macroversantul MunŃilor Iezer cu expunere estică, sud-estică şi sudică (supraînsorit, însorit), izoterma de 10°C a lunii iulie şi deci limita superioară climatică a pădurii se găseşte la altitudini mai mari. ExpoziŃia induce condiŃii favorabile pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere până la altitudinea de 2000 m. Sunt şi câteva excepŃii unde expoziŃiile locale spre nord – nord-vest impun temperaturi mai scăzute în sezonul de vegetaŃie, aşa cum întâlnim în bazinele superioare ale CăŃunului, Izvorului Iezerului, Piscanului, Frăcea, CăŃunului sau Dracsinului. În aceste areale se păstrează 85% din suprafaŃa cu jenepeni de pe macroversantul însorit al MunŃilor Iezer (Fig.nr.4.8).


124

Fig. nr. 4.8. Limita superioară a pădurii în raport cu izoterma de 10°C a lunii iulie (cu galben temperaturi medii ale lunii iulie mai mari de 10°C) pe macroversantul cu expunere generală sud – sud-est (a) respectiv pe macroversantul cu expunere generală nord – nord-vest (b şi c);


125

ExpoziŃia macroversantului însorit şi favorabilitatea pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere până la altitudinea de 2000 m, nu înseamnă şi că limita superioară a pădurii atinge această altitudine. ExpoziŃia („faŃa muntelui”) şi dezvoltarea mare a suprafeŃelor de nivelare (în special a celor medii – Râu Şes) a permis folosirea de timpurie a acestor areale pentru păşunat. Din acest motiv, limita superioară a pădurii nu atinge decât local limita potenŃială şi numai acolo unde pantele mari nu au permis utilizarea pastorală. Astfel, limita superioară a pădurii are pe acest macroversant un pronunŃat caracter antropic şi o mare amplitudine altitudinală; între 1830 m în bazinul superior al Piscanului şi 1450 m în Voevoda. Se păstrează în mod constant la 1600-1650 m (Fig.nr.4.8). Pentru acest tip de limită superioară a pădurii se foloseşte şi termenul de limită superioară antropică (Geanana M., 1975, 1977, 1978, 2004). InfluenŃa omului asupra distribuŃiei vegetaŃiei forestiere şi inclusiv asupra limitei superioare a pădurii în acest masiv a făcut obiectul analizei într-un capitol separat.

Nu numai omul se opune tendinŃei pădurii de molid de a atinge limita superioară climatică, ci şi factori naturali precum solul, în directă relaŃie cu substratul şi unele procese geomorfologice actuale. Acolo unde condiŃiile edafice nu întrunesc minimul pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere - anume grosimea morfologică foarte mică, volumul edafic insuficient şi conŃinutul mare de schelet - pentru exercitarea funcŃiilor rădăcinilor, limita superioară a pădurii se găseşte la altitudini mai mici decât permit condiŃiile climatice; acest tip de limită este cunoscut sub denumirea de limită superioară edafică (Geanana M., 1975, 1978, 2004) (Fig.nr.4.10). Dintre tipurile de soluri care reunesc codiŃiile nefavorabile (enumerate mai sus) dezvoltării vegetaŃiei forestiere menŃionez litosolul distric, cu precădere când se asociază cu stâncărie sau grohotişuri la zi.

Grohotişurile sunt rezultatul procesului de dezagregare (alterare fizică), fiind acumulate la baza versanŃilor arbrupŃi din sectoarele glaciare ale MunŃilor Iezer sau la baza abrupturilor calcaroase ale Mateiaşului. Fără procese de alterare şi fără fracŃiune fină care să păstreze apă, grohotişurile nu prezintă condiŃii favorabile pentru dezvoltarea pădurii. Nici în această situaŃie pădurea nu poate valorifica favorabilitatea climatică, limita superioară a acesteia găsindu-se la altitudini mai mici decât cea potenŃială climatică şi poartă denumirea de limită superioară geomorfologică (Geanana M., 1975, 1978, 1997,2004; Voiculescu M., 2000).

Pe macroversantul nord-vestic al MunŃilor Iezer, solurile foarte puŃin evoluate, cu volum edafic mic şi conŃinut mare de schelet ce au ca material parental grohotişuri fără material fin de alterare (litosoluri districe), opresc limita superioară a pădurii la altitudini mult mai mici decât permit condiŃiile climatice. În bazinul superior ColŃii Mari, limita superioară a pădurii condiŃionată edafic coboară până la altitudinea de 1570 m, în condiŃiile în care limita potenŃială climatică (izoterma de 10°C) depăşeşte chiar altitudinea de 1800 m (1820 m). SituaŃii

Fig. nr. 4.9. AsociaŃii formate din molidişuri de limită şi jnepeni în bazinul superior Valea ColŃilor, la altitudinea de

1850 m;


126

asemnănătoare mai întâlnim în bazinul superior Valea Rupturii afluentă pe dreapta a Boarcăşului sau în bazinul superior al Barbului, dar în nicio altă parte diferenŃa altitudinală dintre limita superioară edafică a pădurii şi limita potenŃială climatică nu este atât de mare (230 m) precum în bazinul superior al ColŃilor Mari.

Fig. nr. 4.10. Limita superioară edafică a pădurii în raport cu izoterma de 10°C a lunii iulie (cu fond galben

temperaturi medii ale lunii iulie mai mari de 10°C, în bazinul superior al ColŃilor Mari); Pe macroversantul cu expundere sudică – sud-estică, pe fondul coborârii limitei

superioare a pădurii din cauze antropice, la obârşiile unor bazinete torenŃiale, eroziunea areală şi liniară opreşte urcarea în altitudinea a pădurii sau chiar o coboară. Se întâlnesc astfel de situaŃii în bazinele hidrografice superioare Frăcea, Serghea şi TârâŃoasa afluente pe partea stângă ale Râuşorului de Râul Târgului sau Capra, afluent pe partea stângă al Bratiei. Aceste aspecte au fost surprinse, cu unele exemplificări, în capitolul ce analizează rolul reliefului ca factor determinant al distribuŃiei vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer.


127

Etajul pădurilor de molid ocupă aproape 20% (19,6%) din suprafaŃa MunŃilor Iezer, adică 106,5 km2, dar suprafaŃa totală acoperită de pădurile de molid – şi cele din afara arealului natural al acestei specii – este de 188,7 km2, 34,1% din suprafaŃa totală a masivului. IntervenŃia antropică în compoziŃia pădurilor a avut ca rezultat extinderea molidului în afara arealului său natural cu preponderenŃă în bazinele hidrografice Bughea, Râul Târgului, Argeşel, Râuşorul de Rucăr şi cel superior DâmboviŃei (în cadrul Ocoalelor Silvice Câmpulung şi Rucăr). Cu o pondere de 34,1%, molidul este specia forestieră cea mai răspândită în MunŃii Iezer, cu suprafeŃe extinse în bazinul DâmboviŃei din amonte de Cabana Cascoe (Dracsin, Valea lui Aron, Lara, Izvorul Hotarului, Barbului, Foişorului, Valea ColŃilor, ColŃii Mari, Valea Rupturii, Boarcăşului), în sectorul superior al Argeşelului, Cuca, Bătrâna, Râuşorul de Râul Târgului. SuprafeŃe ceva mai mici cu molid întâlnim în bazinul superior al Bratiei, Râuşorului de Bratia, Izvorului de lângă Plai, Izvorului Bogdanul, Pârâului Mioarelor, Jangului, Baciului, Cârligelor, Izvorului Gropilor şi Izvorului Cremenei, corespunzătoare Ocoalelor Silvice Aninoasa şi Domneşti, în cea mai mare parte în arealul său natural.

Solurile caracteristice etajului pădurilor de molid sunt cele din clasa spodisoluri (prepodzolurile şi podzolurile). Aciditatea mare a acestor soluri duce la o bioacumulare de tip moder – humus brut, cu grad puŃin înaintat de descompunere a resturilor organice bogate în ceruri, răşini şi substanŃe tanante, cu alterare intensă a mineralelor primare şi formare de silice, oxizi şi hidroxizi de alunimiu şi fier ce se acumulează într-un orizont de alterare şi iluviere B spodic (Bs). În partea mediană şi inferioară a etajului, pe prepodzoluri cu volum edafic mare, se dezvoltă molidişuri de clasă de producŃie ridicată. Molidul vegetează relativ bine şi pe prepodzoluri litice sau chiar litosoluri districe dacă acestea au suficient material fin rezultat prin alterare fizică mai avansată şi umiditatea este suficientă. Spre partea superioară a etajului molidului acidifierea solului este din ce în ce mai accentuată, de asemenea se intensifică şi procesele de eluviere-iluviere a sescvioxizilor, calitatea humusului scade, învelişul edafic fiind mai puŃin favorabil dezvoltării vegetaŃiei forestiere. Când în asociaŃiile de soluri podzolurile încep să deŃină ponderi mai mari se face trecerea la rariştile de limită. În partea inferioară a etajului molidului, spre etajul pădurilor de foioase, mai apar izolat şi districambosolurile, dar cu precădere districambosolurile litice. În afara arealului natural al molidului, acesta a fost plantat în areale cu soluri care au fost trunchiate prin eroziune areală şi liniară, ocupând aici litosolurile districe, districambosolurile litice sau alte subtipuri litice ale unor tipuri de soluri.

Substratul litologic specific etajului pădurilor de molid este cel hipobazic şi foarte rar mezobazic. În ceea ce priveşte relieful carateristic acestui etaj, condiŃii favorabile pentru creşterea molidului se întrunesc la nivelul suprafeŃelor medii carpatice (Râu Şes), unde înclinarea slabă a interfluviilor plane sau larg rotunjite dezvoltate pe macroversantul sudic – sud-estic al MunŃior Iezer păstrează soluri profunde, cu volum edafic mare. De asemenea şi planurile de racord dintre interfluvii şi văi (versanŃii), a căror pantă este de regulă moderată spre treimea superioară şi mare în părŃile mediană şi respectiv inferioară, prezintă condiŃii de vegetare favorabile molidului.

Izotermele medii anuale între care se încadrează etajul molidului (pădurile de molid din arealul natural) sunt de 4°C la partea inferioară şi 2°C la limita superioară. Local, solul sau activităŃile antropice introduc modificări altitudinale ale limitelor acestui etaj; aciditatea accentuată a solului coboară limita inferioară a etajului pădurilor de molid la altitudini mai mici decât izoterma medie anuală de 4°C, iar condiŃiile edafice favorabile pot urca limita la altitudini mai mari decât izoterma medie de 2°C. Mult mai pronunŃate sunt modificările impuse de om limitelor acestui etaj prin activităŃile pastorale (defrişări şi incendieri) sau cele forestiere, prin


128

înlocuirea molidului cu pajişti sau alte specii de vegetaŃie forestieră. Aşa cum am mai menŃionat, din punct de vedere climatic foarte importantă este izoterma de 10°C a lunii iulie. Valorile medii anuale de precipitaŃii sunt reflectate de indicele ecometric-climatic Gams, indice care pentru limita inferioară a etajului molidului înregistrează valori de 0,7.

Potrivit rezultatelor cercetărilor realizate de Marcu Gh. şi colab. (1974, molidul se poate dezvolta în condiŃii climatice mult deosebite de cele din arealul propriu de vegetaŃie. Astfel, faŃă de cantităŃi de precipitaŃii medii anuale de aproximativ 900 mm de care beneficiază la limita inferioară a arealului său natural de vegetaŃie, plantaŃiile de molid din sudul MunŃilor Iezer (Măgura) vegetează în condiŃii climatice în care precipitaŃiile medii anuale sunt de aproximativ 750 mm. Acelaşi lucru se poate spune şi despre temperatura medie anuală, plantaŃii de molid înfiinŃându-se aici şi la valori termice medii anuale de 8°C, cu 4°C mai mult decât la limita inferioară a arealului molidului, însă cu condiŃia ca solurile să fie uşoare, cu textură grosieră, iar umiditatea să fie asigurată din freatic.

În urma intervenŃiei antropice, areale însemnate ocupate cu păduri de molid (pentru MunŃii Făgăraş, Puşcariu-Soroceanu E., 1972, citată de Voiculescu M., 1996, 2002, consideră că peste 50% din suprafaŃa molidişurilor primare), au fost defrişate şi înlocuite de pajiştile secundare în care predomină asociaŃiile de păiuş roşu (Festuca rubra). Alături de această specie mai apar şi altele precum Agrostis tenius, Cynosurus cristalus, Briza media, Poa pratensis etc. Utilizarea defectuoasă a acestor pajişti secundare prin suprapăşunat a dus la degradarea lor şi transformarea în pajişti cu Ńăpoşică (Nardus stricta) cu productivitate de biomasă scăzută (Pătroescu M., 1987). În preajma stânelor, pajiştile sunt degradate de specii nitrofile. Pierzându-şi din întindere în detrimentul pajiştilor montane secundare şi slăbindu-şi rezistenŃa la adversităŃi, sunt necesare pentru molid măsuri atente de gospodărire (Florescu I., 1981).

4.3. Etajul subalpin

Corespunde arealului cuprins între limita inferioară a etajului alpin (pe linia ultimelor exemplare de jneapăn ce urcă pe culmile alpine) şi limita superioară a pădurii (Călinescu R. şi colab., 1969); între limita superioară a jneapănului (Pinus mugo) şi limita superioară a pădurii (Florescu I., 1981).

Specia caracteristică pentru etajul subalpin este jneapănul (Pinus mugo), care formează asociaŃii cu smârdarul (Rhododendron kotschyi), afinul (Vaccinium myrtillus), ienupărul (Junperus communis ssp. nana), merişorul (Vaccinium vitis-idaea), arinul de munte (Alnus viridis). În bazinul Izvorul Iezerului şi Pârâului Sec, afluent pe partea dreaptă al Bătrânei, spre limita inferioară a etajului subalpin, apar şi căteva exemplare de zâmbru (Pinus cembra) (Fig.nr.4.11). Spre partea superioară a etajului subalpin jneapănul apare fragmentat ca

Fig. nr. 4.11. Zâmbru (Pinus cembra) în bazinul Izvorul Sec, afluent pe partea dreaptă al Bătrânei, la limita inferioară a

etajului subalpin;


129

urmare a înrăutăŃirii condiŃiilor de climatice, în alternanŃă cu acesta existând şi pajişti primare cu specii caracteristice, în parte, etajului alpin aşa cum sunt în principal păruşca sau iarba vântului (Agrostis rupestris), dar şi firu Ńa (Poa media), ovăsciorul (Avenastrum versicolor) etc.

Jneapănul (Pinus mugo) este un arbust tipic central-european, cu largă răspândire la sfârşitul perioadei glaciare, în perioada formării limitei superioarea pădurilor. Specificul structurii anatomice a tulpinilor jneapănului, care conferă o elasticitate deosebită formei târâtoare, formării desişurilor strânse, şi particularităŃilor caracterului de creştere şi de dezvoltare a sistemului radicular, jenepnişurile au un rol primordial în prevenirea eroziunii solurilor şi formării grohotişurilor (Popova-Cucu A., 1975; Minghetti

P. şi colab., 1997). Arinişurile de munte sunt grupări vegetale formate din Alnus viridis, care este de asemenea un arbust, de 1-4 m înălŃime, cu tulpini arcuite-erecte sau târâtoare. Este un element boreal montan, răspândit în tot teritoriul circumpolar al emisferei nordice (Popova-Cucu A., 1975). Arinul are o mare putere de regenerare ocupând arealele cu umezeală mai ridicată din lungul văilor permanente sau torenŃiale.

Altitudinal, limita inferioară a etajului subalpin în MunŃii Iezer corespunde în medie altitudinii de 1730 m. În funcŃie de condiŃiile climatice (condiŃionate de expoziŃie şi pantă) şi edafice, jnepenii depăşesc sau coboară sub această altitudine, iar diversitatea mare a acestor condiŃii duce la fluctuaŃii altitudinale semnificative. Astfel, în bazinul superior al ColŃilor Mari, pe culoarele de avalanşe şi soluri puŃin profunde şi foarte scheletice, jnepenii coboară până la altitudinea de 1570 m. CondiŃii şi efecte similare întâlnim şi în partea de nord-vest a Vârfului Bătrâna, în sectorul superior al bazinului Rupturii, unde jnepenii coboară la altitudini mai mici de 1600 m. Acolo unde condiŃiile sunt favorabile pentru dezvoltarea pădurii de molid şi limita inferioară a etajului subalpin, deci a jnepenilor se plasează la altitudini mai mari. Aşa de exemplu, în sectoarele superioare ale bazinelor ColŃilor sau Bătrâna, limita inferioară a jnepenilor se plasează la altitudini de 1850-1870 m.

Limita superioară a etajului subalpin este foarte dificil de trasat datorită intervenŃiei antropice intense. SuprafeŃe întinse şi compacte acoperite de jnepeni întâlnim în arealele cu pante mari, cu soluri foarte scheletice şi cu grosimi morfologice reduse, adică acele sectoare cu valoare scăzută pentru utilizarea pastorală. Potrivit răspândirii actuale a jneapănului în MunŃii Iezer, media altitudinală până la care urcă această specie este de 2100 m. Pe interfluviile cu expunere sudică şi estică ale acestor munŃi, limita până la care urca jneapănul trebuie să fi fost mult mai mare decât astăzi, numai că valoarea mare pentru utilizarea pastorală a acestor areale a dus la îndepărtarea prin tăiere sau incendiere a jneapănului şi înlocuirea cu pajişti secundare. Insular (sub forma de martoane), jnepenii sunt prezenŃi până la altitudinea de 2270 m pe interfluviul dintre Izvorul Iezerului şi Piscan (Piciorul Iezerului). Numai prezenŃa unor martoane de jnepeni nu este suficientă pentru reconstituirea limitei superioare a etajului subalpin şi a arealului ocupat

Fig. nr. 4.12. Jnepeni (Pinus mugo) în bazinul Izvorul Iezerului;


130

de jnepeni. PrezenŃa podzolului şi a proceselor pedogenetice care duc la formarea acestuia sunt direct legate de speciile subalpine şi cu precădere de prezenŃa jneapănului. Resturile organice acide furnizate de acesta, alături de condiŃiile climatice şi substratul litologic favorizează alterarea silicaŃilor primari şi destrucŃia prin hidroliză a celor secundari, cu formarea de complecşi organo-metalici solubili care sunt deplasaŃi odată cu apa de percolare şi depuşi la adâncimi mai mari. Procesul de desfacere completă a silicaŃilor primari în componentele de bază (fără formare de argilă), de migrare intensă a sescvioxizilor şi/sau a humusului şi de separare a unui orizont B spodic (Bs) şi/sau B humicospodic (Bhs), cât şi a unui orizont E albic (Ea) poartă denumirea de proces de podzolire. Astfel, manifestarea procesului de podzolire şi formarea podzolurilor reprezintă criteriul pentru stalilirea limitei superioare a etajului subalpin la altitudinea de 2150-2200 m, în sectoarele de interfluvii cu înclinare slab-moderată de unde jnepenii au fost îndepărtaŃi (Atanasescu şi colab., 1970, citat de Voiculescu M., 2002).

În MunŃii Iezer, suprafeŃe extinse ocupate cu jnepeni se mai păstrează pe macroversantul nord – nord-vestic, în sectoarele superioare ale Baciului, Cârligelor, Gropilor, Boarcăşului,Văii Rupturii, ColŃilor Mari, ColŃilor Mici, V ăii ColŃilor sau Barbului. Acest lucru se datorează reliefului accidentat cu energii de relief mari, expoziŃiei umbrite ce permite păstrarea zăpezii o perioadă mai mare sau suprafeŃelor interfluviale restrânse. Toate aceste condiŃii sunt improprii păşunatului şi nu au prezentat interes pentru păstorit. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre „faŃa muntelui”, despre macroversantul cu expunere sudică - sud-estică. Aici se mai păstrează areale mai extinse şi compacte cu jnepeni doar în bazinele superioare ale CăŃunului, Izvorului Iezerului şi Piscanului. Sub formă de martoane mai apar jnepeni în sectoarele superioare ale bazinelor Bratia, Râuşorul de Râul Târgului, Bătrâna, Frăcea sau Tambura şi fiind îndepărtaŃi în totalitate în bazinele superioare Cuca, Pârâul Lespezi sau Argeşel. În unele situaŃii nu numai că jnepenii au fost fragmentaŃi foarte intens fiind reduşi la stadiul de martoane, dar s-a întrerupt şi contactul cu etajul pădurilor de molid. Prin interpunerea între jnepeni şi pădurile de molid a pajiştilor secundare (ce înlocuiesc fie jneapănul şi asociŃiile formate din acesta cu alte specii – etajul subalpin, fie molidul), se diminuează sau chiar se reduce în totalitate rolul protectiv al jneapănului pentru pădurea de molid (Geambaşu N., 1970). Astfel de situaŃii se întâlnesc de exemplu în bazinul Bătrâna sau Tambura, unde la limita superioară actuală a pădurii de molid (care se termină cu exemplare cu înălŃimi mai mari de 10 m) s-au înregistrat repetat doborâturi de vânt (1967, 1977, 2002). Procesul este mult mai intens acolo unde jnepenii lipsesc în totalitate. Astfel, jnepenişurile, ca şi arinişurile, datorită particularităŃilor lor morfologice, biologie şi ecologice, joacă un rol protector excepŃional, prevenind şi diminuînd efectul distructiv al avalanşelor, rostogolirilor de pietre sau eorizunii în suprafaŃă a solurilor.

Incendierea şi tăierea arbuştilor şi arborilor de către ciobani, practicată din cele mai vechi timpuri, au condiŃionat o restrângere puternică a tufărişurilor subalpine, care s-au păstrat mai ales pe formele de teren mai puŃin accesibile sau umbrite şi reci. Pe coastele mai domoale şi podişurile (interfluviile rotunjite sau plane corespunzătoare suprafeŃelor de nivelare) însorite, locul lor, după defrişare, a fost luat de pajiştile secundare (Călinescu R. şi colab., 1969). În ceea ce priveşte intensitatea modificărilor antropice asupra vegetaŃiei MunŃilor Iezer, intervenŃia asupra etajului subalpin avut magnitudinea cea mai mare (Fig.nr.4.13).


131

Pajiştile secundare ce înlocuiesc astăzi asociaŃiile subapline în care principalul element a fost jneapănul sunt alcătuite în principal din păiuş (Festuca ovina ssp. sudetica) şi Ńăpoşică (Nardus stricta), iar ca însoŃitoare mai frecvente sunt vulturica (Hieracium aurantiacum), scânteiuŃa (Potentilla ternata), mărŃişorul (Geum montanum), bria (Ligusticum mutellina) etc (Pătroescu M., 1987). Pajiştile cu Ńăpoşică constituie o fază de evoluŃie a pajiştilor ce apare în urma sărăcirii puternice a solului sau a degradării înaintate prin păşunat neraŃional (Călinescu R. şi colab., 1969).

În sectoare mai umede se formează pajişti de târsă (Deschampsia), iar local şi mlaştini cu asociaŃii de rogozuri sau turbării cu Sphagnum şi Eryophorum.

4.4. Etajul alpin urmează altitudinal etajului subalpin, la înălŃimi mai mari de 2150-

2200 m funcŃie de condiŃiile de expoziŃie, geodeclivitate şi substrat edafic. Elementele vegetale principale aleetajului alpin sunt ierburile dintre care menŃionăm în

mod deosebit coarna sau rogozul alpin (Carex curvula), rugina sau părul porcului (Juncus trifidus), păiuşul sau păruşca (Festuca supina), alături de care mai întâlnim ochiul găinii (Primula minima), degetăruŃul (Soldanella pussila), piciorul cocoşului alpin (Ranunculus alpestris), clopoŃei (Campanula alpina), garofiŃa de munte (Dianthus gelidus), lâna caprelor

(Cerastium lanatum), miliŃeaua (Silene acaulis), saxifrage (Saxifraga oppositofolia), laptele stâncii (Androsace chamaejasme), ochiul şarpelui (Eritrichium nanum) etc. Plantele lemnoase sunt reprezentate prin subarbuşti târâtori precum arginŃica (Dryas octopetala), sălciile pitice (Salix reticulata, S. herbaceea, S. myrtilloides) sau tufărişuri scunde de azalee târâtoare de munte (Loiseleuria procumbens). Foarte răspândiŃi sunt aici şi lichenii: Centraria islandica, C. nivalis, Cladonia rangiferina, C. cucculata, Thamnolia

Fig. nr. 4.13. Pajişti secundare ce înlocuiesc jnepenii în bazinul Cuca şi afluentul pe partea dreaptă Tambura (foto Iulian

Săndulache);

Fig. nr. 4.14. Pajişti alpine, stâncărie şi grohotişuri în circulglaciar Izvorul Iezerului; în planul al doilea, Vârful Iezerul Mare (2462 m);


132

vermicularis, Alectoria ochroleuca etc. (Călinescu R. şi colab., 1969; Pătroescu M., 1987). Speciile caracteristice acestui etaj s-au adaptat condiŃiilor climatice aspre, cu medii

termice anuale scăzute (mai mici de 0°C), precipitaŃii sub formă solidă o mare parte din an şi o durată mare a stratului de zăpadă, cu viteze mari ale vântului şi durată mică a sezonului de vegetaŃie. În acelaşi timp solurile sunt superficiale, cu volum edafic mic, cu humus foarte acid şi grad incipient de descompunere a resturilor organice. Predominante sunt aici litosolurile districe alături de stâncărie şi grohotişuri. Solul zonal caracteristic etajului alpin şi care se formează acolo unde pantele mai mici permit acumularea unui material fin ceva mai consistent, este humosiosolul (sol humicosilicatic în SRSC-1980) din clasa Umbrisoluri. Procesul pedogenetic predominant pentru un astfel de sol este cel de bioacumulare, cu formarea de humus brut sau morr. Temperaturile medii anuale mai mici de 0°C inhibă în totalitate procesul pedogenetic de alterare şi nu se poate forma un orizont B. Trecerea de la orizontul cu humus A umbric (Au) la materialul parental dur format din roci acide mai multsau mai puŃin dezagregate, se face prin intermediul unui orizont de tranziŃie A/R.

În circurile glaciare cu drenaj lateral şi subteran deficitar, acumularea materiei organice în stadii incipiente de descompunere datorită acidităŃii ridicate şi a condiŃiilor climatice aspre, a condus la formarea unor mlaştini cu asociaŃii de rogozuri sau turbării cu Sphagnum, aşa cum sunt cele din circul glaciar Izvorul Iezerului, Boarcăşului sau ColŃilor (Fig.nr.4.15).

Fig. nr. 4.15. Areale înmlăştinite şi turbării incipiente cu Sphagnum în circulglaciar Izvorul Iezerului, în imediata vecinătate a Refugiului

Iezer;


133

Capitoul 5

Dinamica recentă a etajelor forestiere din MunŃii Iezer. Analiză Change detection

Analiza multitemporală a peisajelor şi mediilor montane bazată pe imaginile satelitare este una din metodele de identificare şi cuantificare a dinamicii acestor spaŃii (Haynes-Young R., 2000; Feranec J. şi colab., 2000; Rees W.G. şi colab., 2003; Körner C. şi colab., 2005).

Obiectivul acestui capitol este analiza dinamicii spaŃiale a arealului forestier al MunŃilor Iezer în principal, dar şi a arealului de deasupra limitei superioare altitudinale a pădurii (a etajelor subalpin şi alpin), în contextul evoluŃiei naturale şi a schimbărilor socio-economice de aici. Este vorba de succesiunea vegetaŃiei (Negulescu E., Ciumac Gh., 1959; Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Paşcovschi S., 1967), prin aceasta înŃelegându-se procesul de modificare sau de înlocuire în timp a compoziŃiei covorului vegetal de pe o anumită suprafaŃă de teren, ca rezultat al eliminării şi înlocuirii speciilor între ele (Florescu I., 1981) sau procesul gradual d emodificare a compoziŃiei în specii, structurii comunităŃii, chimiei solului şi caracteristicilor microclimatice, ca urmare a perturbărilor naturale sau cauzate de om într-o comunitate biologică (Primack B.R., Pătroescu Maria, Rozylowicz L., Iojă C., 2008); la care am mai adăugat alte categorii de utilizare a terenului ce ar putea oferi informaŃii şi ar ajuta explicarea succesiunilor în etajele de vegetaŃie forestieră. Succesiunea vegetaŃiei forestiere are loc prin înlocuirea uneia, mai multor specii într-o asociaŃie sau unor asociaŃii cu altele şi este cauzată de dinamica elementelor mediului (cauze naturale) sau de activităŃile antropice, prin parcurgerea următoarelor etape: imigrarea, competiŃie, stabilizarea şi regresiunea (Paşcovschi S., 1967).

CondiŃionată de intensitatea cu care acŃionează factorii, dinamica vegetaŃiei forestiere prezintă diferenŃieri semnificative areale, ca ritm şi sens. După ritmul de producere a succesiunilor, acestea pot fi rapide sau lente, după cum înlocuirea speciilor între ele se produce într-un timp scurt (ani sau decenii) sau mai lung (ce depăşesc un secol) (Florescu I., 1981). Sensul succesiunii se referă la direcŃia pe care a urmat-o şi va evolua succesiunea.

Numai sub influenŃa dinamicii factorilor naturali, sensul succesiunii vegetaŃiei forestiere va fi cel mai adecvat răspuns dictat de programele proprii de autoreglare şi control, la suma factorilor naturali. De cele mai multe ori însă, în scopul măririi productivităŃii, omul intervine ca factor reglator al succesiunii. Prin schimbarea sensului succesiunii naturale (realizarea climaxului), omul poate produce perturbări sau chiar dereglări majore ale ecosistemului forestier


134

şi realizarea unor culturi în neconcordanŃă cu factorii climatici sau edafici, cu rezistenŃă scăzută la dăunătorii biotici şi abiotici.

Intervalul temporal pentru care am identificat modificările areale ale principalelor moduri de utilizare a tereului din MunŃii Iezer (păduri de conifere sau nemorale, pajişti, jnepeni, terenuri neacoperite cu vegetaŃie) este 1986-2002. Două motive au condus la alegerea acestui interval:

1. - imaginile satelitare multispectrale Landsat TM şi Landsat ETM+ din aceeaşi perioadă a anului, aşadar din acelaşi sezon de vegetaŃie, au fost obŃinute în iunie 1986, respectiv iunie 2002; şi

2. - chiar dacă nu este foarte mare (16 ani), surprinde etape total diferite (de management) în evoluŃia fondului forestier din MunŃii Iezer şi din România în general; două sisteme diferite de administrare a acestui fond forestier. Pe de o parte perioada de până la 1989, cu administrare centralizată, iar pe de altă parte perioada de după 1989 şi în special de după 1995, când o parte din fondul forestier a fost retrocedat către vechile obşti ale moşnenilor sau către persoane fizice.

Aşa cum am menŃionat mai sus s-au utilizat imagini satelitare LANDSAT TM şi

LANDASAT ETM+ (University of Maryland, Global Land Cover Facility, 2003; http://glcfapp.umiacs.umd.edu:8080/esdi/index.jsp), cu rezoluŃie spectrală bună şi rezoluŃie spaŃială medie (28,5 m) (Lillesand Th. şi colab., 2004; Short N.M., 2004).

Dintre autori care au utilizat imagini multispectrale Landsat pentru a identifica schimbările la nivelul vegetaŃiei sau al modului de utilizare a terenului în general, menŃionez: Millette Th. şi colab. (1995), Rigina O. şi colab. (1999), Toutoubalina O.V. şi Rees W.G. (1999), Woodcock C. şi colab. (2001), Rees W.G. şi colab. (2003) sau Tømmervik H. şi colab. (2003).

Programul spaŃial LANDSAT a fost o iniŃiativă a NASA în colaborare cu US Department of the Interior încă din 1967. Lansarea primului satelit, numit ERTS 1 (Earth Resources Technology Satellite) a avut loc la 23 iulie 1972. Acesta a fost primul vehicul spaŃial nepilotat, destinat în mod special înregistrărilor repetate, de rezoluŃie medie, în sistem multispectral, a suprafeŃei terestre (Lillesand et al., 2004; Mihai B., 2007).

Pentru stadiul iniŃial (1986) s-a utilizat subscena decupată din scena satelitară LANDSAT

TM 5 (Thematic Mapper) (p184r28_5t19860605_met) cu rezoluŃia spaŃială de circa 30 m (28,5 m în proiecŃia SOM - Space Oblique Mercator) (Fig.nr.5.2). RezoluŃia spectrală este bună fiind prevăzuŃi 16 detectori/bandă netermală şi patru pentru infraroşul termal (în total 100 de detectori). Cele şapte benzi spectrale erau imagini în scară de gri, preluate prin scanare multispectrală (termică în banda 6), folosind sisteme de oglinzi ajustabile şi dispozitive de calibrare a radiaŃiei, respective de sincronizare în procesul de scanare cu deplasarea satelitului pe orbită. Calitatea superioară a acestora a permis utilizarea pe scară largă (sistemul TM 5 a funcŃionat cu mult peste termenul proiectat, până la sfărşitul anilor '90) (Mihai B., 2007).

Pentru stadiul final (2002) s-a utilizat subscena decupată din scena satelitară Landsat

ETM+ 7 (Enhanced Thematic Mapper) (p184r028_7x20000612_met) care a inclus o nouă bandă, pancromaticul, cu o lăŃime mai mare, cuprinzând o mare parte din vizibil (mai mult verde şi roşu), precum şi o parte din infraroşul apropiat. RezoluŃia spaŃială a acesteia este de 14,25 m (15 m). În plus, banda 6, a infraroşului termal, a fost înbunătăŃită prin dublarea rezoluŃiei spaŃiale la 58,5m (60 m) (Mihai B., 2007) (Fig.nr.5.3).


135

SUBSCENA LANDSAT TM iunie 1986

GLCF Geo/ortho

SUBSCENA LANDSAT ETM+ iunie 2002

GLCF Geo/ortho

Imagini saltelitare LANDSAT

CorecŃia contrastului (Strech liniar)

CorecŃia de umbrire Raport de benzi RGB 4/3, 5/3, 7/3

iunie 1986 Clasificare supervizată

MAXIMUM LIKELIHOOD

iunie 2002 Clasificare supervizată

MAXIMUM LIKELIHOOD

Validarea clasificării

Amenajamentele silvice pentru UnităŃi de producŃie

ale Ocoalelor Silvice Rucăr, Câmpulung,

Aninoasa şi Domneşti

Cu puncte GPS culese din teren în perioada

2005-2007

CHANGE DETECTION Identificarea schimbărilor prin diferen Ńa imaginilor clasificate

2002 - 1986

Analiza statistică a dinamicii (cuantificarea schimbărilor)

2002 - 1986

Validarea schimbărilor Politica amenajării forestiere în raport cu

interesele socio-economice

Studii climatice de sinteză

TendinŃa mediilor termice anuale şi din perioada sezonului de vegetaŃie, pentru intervalul 1961-2000, la

staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu

Fig. nr. 5.1. Schema simplificată pentru analiza CHANGE DETECTION 1986-2002;


136

Fig. nr. 5.2. MunŃii Iezer. Subscenă LANDSAT TM falscolor RGB 453 (iunie 1986);

Fig. nr. 5.3. MunŃii Iezer. Subscenă LANDSAT ETM+ falscolor RGB 453 (iunie 2002);


137

În practica procesării imaginilor, apare necesitatea diminuării sau evidenŃierii anumitor trăsături ale elementelor de mediu, cum este umbrirea impusă de versanŃi şi eliminarea acestui inconvenient. O soluŃie în acest sens sunt rapoartele de benzi spectrale (Lillesand şi colab., 2004; Mihai B., 2007) sau utilizarea modelului digital al terenului. În această analiză am folosit metoda rapoartelor de benzi. AplicaŃiile cele mai cunoscute ale rapoartelor de benzi sunt întâlnite în contextul pregătirii imaginilor pentru extragerea de informaŃii geografice prin clasificări de pixeli, iar efectul de umbrire alterează radiometria unor date, fapt ce impune erori în clasificări. Aceasta necesită corecŃii, una dintre metode fiind combinarea în RGB a unor rapoarte de benzi spectrale. Alegerea acestora se realizează prin diminuarea signaturilor spectrale din benzile infraroşului, prin împărŃirea acestora la valorile spectrale din banda roşu, în care umbrirea este cea mai evidentă. Metoda permite obŃinerea unor imagini falscolor cu diferite grade de corelare, în care efectul umbrei dispare sau este diminuat. Pe baza acestora se realizează interpretări vizuale sau clasificări de pixeli. Imaginile presupun un efort mai mare de interpretare, dar au avantajul înlocuirii unor corecŃii radiometrice care necesită date suplimentare, dificil de obŃinut în unele cazuri (modele digitale altitudinale, date privind imaginea, analiză geostatistică) (Millette Th. şi colab., 1995; Lillesand şi colab., 2004; Mihai B., 2007).

Prin metoda rapoartelor de benzi spectrale 4/3, 5/3, 7/3, aplicată subscenelor LANDSAT

TM şi LANDSAT ETM+ din iunie 1986 respectiv 2002, s-au obŃinut imagini corectate în ceea ce priveşte efectul de umbrire pentru cele două etape (Fig.5.4; 5.5).

Fig. nr. 5.4. a. Imagine falscolor RGB 453 cu efect de umbrire şi b. imagine falscolor RGB 4/3 5/3 7/3 fără efect de umbrire,

(LANDSAT ETM+, iunie 2002);


138

Fig. nr. 5.5. MunŃii Iezer. Subscenă LANDSAT ETM+ falscolor RGB 4/3 5/3 7/3, (iunie 2002);

Pentru subscenele LANDSAT TM (iunie 1986) şi LANDSAT ETM+ (iunie 2002)

falscolor RGB 4/3 5/3 7/3 s-au clasificat pixelii (prin metoda clasificării supervizate) în şapte clase, aceleaşi pentru fiecare etapă. Prin clasificări, pixelii sunt grupaŃi în clustere ce reflectă mai mult sau mai puŃin realitatea terenului, în funcŃie de signatura spectrală, textură (diferenŃele de ton sau nuanŃă în raport cu pixelii învecinaŃi) şi momentul de timp al preluării imaginii (ce implică schimbări la nivel de fenologia vegetaŃiei, regim hidrologic, acoperire cu zăpadă, prezenŃa unor construcŃii etc) (Mihai B., 2007).


139

Clasificarea supervizată are la bază date-eşantion sau zone-eşantion create pe baza informaŃiilor din teren (culese în numeroasele campanii dintre 2000 şi 2009, prin înregistrarea a peste 900 de puncte GPS în lungul limitelor dintre etajele de vegetaŃie, dintre pajişti şi vegetaŃia forestieră, dintre grohotişuri mai mult sau mai puŃin fixate ce sunt încadrate zonei de interes terenuri neacoperite cu vegetaŃie şi pajişti sau jnepenişuri; o atenŃie deosebită s-a acordat înregistrării punctelor GPS de la limita superioară a pădurii şi limitei până la care urcă jnepenii) sau alte surse ca de exemplu ortofotoplanuri, amenajamentele silvice întocmite de autoritatea naŃională avizată să gestioneze fondul forestier – Regia NaŃională a Pădurilor prin Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice şi materialele cartografice la scara 1:20.000 care le însoŃesc etc. Aceste informaŃii sunt comparate cu datele spectrale din imagine în funcŃie de algoritmi şi parametri, pentru ca pixelii să fie grupaŃi în mod dirijat, funcŃie de semnificaŃia lor reală. Datele-eşantion, denumite şi zone de interes (Region of Interest - ROI) sunt grupări de pixeli omogene în raport cu semnificaŃia geografică, asemănătoare în ceea ce priveşte răspunsul spectral.

Cele şapte zone de interes stabilite pentru MunŃilor Iezer sunt: 1. păduri de foioase, în principal fag, dar şi carpen, gorun, ulm, mesteacăn, arin verde,

scoruş etc.; 2. păduri de amestec; 3. păduri de conifere, în principal molid cu vârstă mai mică de 60 ani; 4. păduri de conifere, în principal molid cu vârstă mai mare de 60 ani; 5. pajişti (naturale şi secundare); 6. jnepeni; 7. terenuri neacoperite de vegetaŃie - cariere, lacuri, terenuri ocupate de construcŃii,

drumuri, albii minore, grohotişuri etc. Pentru aceste şapte zone-eşantion s-au definit suficienŃi pixeli în scopul acoperirii cât mai

bine a plajei de răspuns spectral caracteristică fiecărei zone de interes (Fig.nr.5.6). Deoarece răspunsurile spectrale ale molidului cu vârsta mai mare şi respectiv mai mică de 60 ani sunt destul de diferite, la nivel de clasificare de pixeli am format câte o clasă de interes pentru fiecare din aceste categorii, urmând ca la nivel statistic şi de analiză sa vorbesc de pădurea de molid în ansamblu.

Tabel nr. 5.1. Numărul de pixeli definiŃi ca zone de interes (eşantion) pentru clasificarea supervizată în algoritmul

Gaussian (Maximum likelihood);

Zone de interes (zone-eşantion, date-eşantion)

Nr. de pixeli definiŃi ca zone de interes

LANDSAT TM (iunie 1986)

LANDSAT ETM+ (iunie 2002)

nr. pixeli km 2 nr. pixeli km2

1. păduri de foioase 26528 21,5 23561 19,1 2. păduri de amestec 15156 12,3 17429 14,2 3. păduri de conifere (molid sub 60 ani) 20195 16,4 18962 15,4 4. păduri de conifere (molid peste 60 ani) 12808 10,4 15632 12,7 5. pajişti 35010 28,4 29247 23,8 6. jnepeni 2153 1,8 1968 1,6 7. terenuri neacoperite de vegetaŃie 4710 3,8 5834 4,7

TOTAL zone de interes 94,6 91,5


140

Fig. nr. 5.6. MunŃii Iezer. Zonele de interes (eşantion) definite pentru clasificarea supervizată în algoritmul Gaussian

(Maximum likelihood). Subscenă LANDSAT ETM+ falscolor RGB 4/3 5/3 7/3, (iunie 2002); Algoritmul folosit în clasificare este algoritmul Gaussian de asemănare maximă (engl.

maximum likelihood), care înseamnă generarea automată a unor funcŃii Gaussiene, cu grafic în formă de clopot, ce exprimă densitatea probabilităŃilor. Fiecare pixel este clasificat în raport cu probabilitatea de a se integra unui spaŃiu ce are în proiecŃie în plan o configuraŃie de izolinii concentrice, numite şi contururi de probabilitate egală (echipotenŃiale) (Lillesand şi colab., 2004; Mihai B., 2007) (Fig.nr.5.7).


141

a. b.

c.

Fig. nr. 5.7. Bazinele hidrografice Bătrâna-Cuca a. Imagine falscolor RGB 4/3 5/3 7/3 fără efect de umbrire

b. Imagine falscolor RGB 4/3 5/3 7/3 fără efect de umbrire cu zone de interes şi c. Clasificare supervizată în algoritmul Gaussian (Maximum likelihood)

(LANDSAT ETM+, iunie 2002); Utilizând această metodologie am obŃinut imagini clasificate pentru cele două etape luate

în calcul, cărora, având în vedere scara de lucru (suprafaŃă totală de 553 km2) am aplicat un filtru median 3x3 în scopul uniformizării imaginii şi eliminării unor pixeli izolaŃi care de foarte multe ori înseamnă şi erori în clasificare. Pentru a se verifica nivelul de performanŃă atins în clasificarea imaginilor, am generat matrice de erori. Rezultatul este reprezentat de tabele în care se arată cum s-au clasificat procentual pixelii în raport de cei din eşantion. Matricea exprimă mai ales incertitudinea clasificării unor pixeli şi atenŃionează analistul în a reveni asupra algoritmului şi alegerii zonelor de interes. Matricea rezultă din compararea rezultatului clasificării cu o ,,imagine’’ a realităŃii terenului, ce poate fi o hartă în format grid sau altă imagine rezultată din clasificarea unui alt set de date de teledetecŃie (Mihai B., 2007). Neavând la dispoziŃie un astfel de instrument am apelat la cea mai simplă posibilitate de verificare a acurateŃii clasificării şi anume compararea vizuală a imaginii iniŃiale cu rezultatul clasificării.


142

Această metodă necesită un efort de interpretare vizuală şi ajutat de hărŃile din amenajamentele silvice (chiar dacă au grad destul de mare de generalizare la nivel de parcelă şi subparcelă) şi de informaŃiile colectate în campaniile de teren, am putut valida rezultatele obŃinute în urma clasificării supervizate în algoritmul Gaussian (Maximum likelihood).

Prin metoda CHANGE DETECTION se scad gridurile obŃinute prin clasificare de pixeli pe imaginile LANDSAT TM (iunie 1986) din LANDSAT ETM+ (2002) după formula:

I = S2 - S1

unde: - I - imaginea rezultată prin CHANGE DETECTION (Fig.nr.5.8), - S2 - stadiul 2, clasificarea de pixeli realizată pe subscena LANDSAT ETM+, iunie

2002, - S1 – stadiul 1, clasificarea de pixeli realizată pe subscena LANDSAT TM, iunie 1986,

obŃinându-se în acest fel o imagine nouă în cadrul căreia am evidenŃiat prin filtrare numai modificările semnificative. În acelaşi timp, pe lângă evidenŃierea spaŃială a modificărilor, acestea se pot cuantifica şi obŃine o situaŃie statistică tabelară (Tabelul 5.2).

Fig. nr. 5.8. Sectoarele central, nordic şi vestic ale MunŃilor Iezer. Modificări ale categoriilor de utilizare a terenului

în perioada 1986-2002 identificate prin CHANGE DETECTION;


143

Tabel nr. 5.2. MunŃii Iezer. Matricea CHANGE DETECTION pentru perioada iunie 1986 – iunie 2002; 1986 2002

pajişti terenuri

neacoperite de vegeaŃie

jnepeni

păduri de conifere

(principal molid)

păduri de amestec

păduri de foioase

(principal fag)

pajişti 11,07 1,84 27,76 4,47 7,17 terenuri

neacoperite de vegeaŃie

6,78 0,26 14,27 9,31 8,64

jnepeni 5,73 4,81 1,70 0,10 0,01 păduri de conifere

(principal molid)

15,89 6,94 7,96 14,59 6,24

păduri de amestec 4,14 2,45 0,02 43,12 19,77

păduri de foioase

(principal fag) 6,87 4,59 0,03 19,53 39,17

ConfiguraŃia actuală a vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer este rezultatul atât al

interrelaŃiilor dintre factorii naturali, cât şi a managementului fondului forestier de aici. Din analiza modificărilor categoriilor de utilizare a terenului luate în calcul în intervalul iunie 1986 - iunie 2002, am ajuns la următoarele concluzii: � cu prepondrenŃă în etajele subalpin şi alpin se constată regenerare a covorului vegetal (pajişti

în principal) în areale unde prin eroziune în suprafaŃă acesta fusese îndepărtat sau prin fixarea unor grohotişuri; cresc suprafeŃele ocupate de pajişti alpine şi subalpine în detrimentul terenurilor neacoperite cu vegetaŃie cu aproximativ 4 km2.

a. b.

Fig. nr. 5.9. a. Clasificare supervizată (iunie 1986); b. Clasificare supervizată (iunie 2002);

Sectoare (1 şi 2) în care pajiştile se regenerează pe terenurile afectate în stadiul I (1986) de eroziune areală sau pe grohotişuri semifixate; Sectoare (3 şi 4) unde eroziunea în suprafaŃă şi regresivă din zona de obârşie a Văii Frăcea s-

a extins, urmare a defrişărilor din avale;


144

Din 1986 şi până în 2002, 11,07 km2 de terenuri neacoperite de vegetaŃie s-au reînierbat (în etajele alpin, subalpin sau în cadrul etajelor forestiere) şi doar aproximativ jumătate din această suprafaŃă (6,78 km2) a trecut din pajişte în terenuri neacoperite cu vegetaŃie - numai local, prin eroziunea regresivă a unor torenŃi de pe macroversantul sudic al MunŃilor Iezer ca efect al adâncirii şi modificării nivelului de bază, urmare a exploatărilor forestiere agresive, în ras, pe suprafeŃe mari. Întâlnim astfel de situaŃii în sectorul superior al bazinului hidrografic Frăcea sau în sectoarele superioare ale Bratiei sau Râuşorului de Râul Târgului (Fig.nr.5.9, 5.10);

Fig. nr. 5.10. Bazinul superior al Văii Frăcea. Intensificarea eroziunii areale şi liniare;

� se constată urcarea în altitudine a pădurilor de molid şi extinderea (refacerea) arealului

jnepenilor. Aceştia şi-au mărit suprafaŃa cu aproximativ 2,2 km2 (o suprafaŃă foarte mare având în vedere capacitatea de regenerare a jneapănului) în defavoarea terenurilor neacoperite (pe grohotişuri) şi a pajiştilor subalpine (Fig.nr.5.12). Cu toate acestea, jnepenii au pierdut teren în favoarea pădurilor de molid (7,96 km2) care urcă în altitudine. Acest lucru evidenŃiază încă o dată rolul protectiv al jnepenilor şi capacitatea de a creea şi menŃine condiŃii favorabile pentru urcarea în altitudine a molidului. Pe solurile formate la contactul dintre jneapăn şi molid, seminŃişurile şi tineretul de

Fig. nr. 5.11. Tufe de jnepeni „invadate” de pădurea de molid în Valea Izvorul Iezerului, la altitudinea de 1660 m,

cu aproximativ 50 m mai jos decât limita superioară a pădurii în acest sector.

Când gradul de acoperire al molidului este mare, jnepenii îşi pierd forma caracteristică târâtoare, având tulpini lungi

şi înălŃate, cu frunze spre partea superioară (foto 2);


145

Fig. nr. 5.12. Bazinele superioare Frăcea şi Tambura (Pârâul Baciului)

a. foto 1969, b. foto 2003, c. ortofotoplan 2005 – vizualizare 3D. Jnepenii îşi extind arealul (marcat cu roşu) cu precădere în bazinul Tambura (Pârâul Baciului), dar şi în bazinul

Frăcea, acolo unde se poate observa şi regenerarea pădurii de molid (marcat cu galben) în arealul pajiştilor secundare;


146

molid găsesc în primele stadii de creştere şi de dezvoltare condiŃii pedomicroclimatice prielnice (Popova-Cucu A., 1975) (sol cu capacitatea mai mare de reŃinere a apei şi volum edafic suficient sau protecŃie împotriva extremelor climatice – vântului, temperaturilor foarte scăzute). Creşterea mai rapidă a molidului face ca jneapănul să fie eliminat cu timpul (Paşcovschi S., 1967; Plesnic P., 1971; Popova-Cucu A., 1975; Geanana M., 1975, 1978). TendinŃa de urcare în altitudine a molidului şi de „invadare” a arealului jneapănului este pusă în evidenŃă de tufele de jneapăn (unele uscate) care se găsesc sub limita superioară a pădurii (chiar la 100 m altitudine sub aceasta) (Fig.nr.5.11). Vârsta mai mică a speciei invadatoare indică faptul că este mai bine adaptată la biotop. Structura de vârstă redă adaptarea populaŃiilor la biocenoză (Strugren B., 1982, citat de Pârvu C., 2001). Astfel de situaŃii au fost descrise şi de Paşcovschi S. (1967) în Muntele Bătrâna din MunŃii Bucegi, Geanana M. (1975, 1978) pe văile Stânişoara, Galeş şi Bilug din MunŃii Retezat sau identificate de autor în MunŃii Făgăraş şi Parâng. Fenomenul este frecvent în MunŃii Iezer la contactul dintre etajul subalpin şi etajul pădurilor de molid, situaŃii clare întâlnind în bazinele superioare ale Barbului, Foişorului, Văii ColŃilor, ColŃilor Mici, ColŃilor Mari, Boarcăşului, Izvorului Gropilor, CăŃunului, Izvorului Iezerului sau Piscanului;

� etajul pădurilor de molid urcă în altitudine, câştigând 7,96 km2 din arealul jnepenişurilor, însă per ansamblu, suprafaŃa ocupată de pădurile de molid scade foarte mult în principal datorit ă intervenŃiei antropice prin exploatări forestiere, molidul fiind specia cea mai exploatată şi cea mai vulnerabilă la factorii distructivi, atât biotici cât şi abiotici (Fig.nr.5.13). Între 1986 şi 2002 suprafeŃele ocupate cu păduri de molid au scăzut cu aproape 20 km2 (19,20 km2) în favoarea pajiştilor secundare sau terenurilor neacoperite cu vegetaŃie, ceea ce înseamnă că în acest interval de timp s-a exploatat mai mult molid decât s-a plantat. Fenomenul este foarte uşor de identificat în bazinul DâmboviŃei (Ocolul Silvic Rucăr), în sectorul superior al acestuia (în amonte de lacul Pecineagu) sau în bazinul Râuşorului de Rucăr. În 16 ani, 42,03 km2 de păduri de molid s-au defrişat şi au devenit pajişti secundare sau terenuri neacoperite cu vegetaŃie şi doar 22,83 km2 din aceste categorii de terenuri au fost plantate cu molid (Fig.nr.5.14). Cauze secundare ce au dus la înlocuirea molidului de către pajişti sau terenuri neacoperite sunt doborâturile de vânt care au afectat aproximativ 1,4 km2 în vara anului 2002 şi incendiile de pădure din bazinul Dracsinului (2,9 km2).

Fig. nr. 5.13. Defrişarea pădurilor de molid şi înlocuirea acestora cu pajişti secundare în bazinul hidrografic Voina;


147

a. b.

Fig. nr. 5.14. a. Clasificare supervizată (iunie 1986); b. Clasificare supervizată (iunie 2002).

Bazinul hidrografic Colii Mari. Ca urmarea a exploatării cu precădere a molidului, locul acestuia a fost luat de pajişti secundare sau, local, de terenuri neacoperite cu vegetaŃie dacă declivitatea mare a favorizat eroziunea în

suprafaŃă;

� cea mai însemnată modificare este înlocuirea pădurilor de conifere de către pădurile de amestec. Acest lucru este rezultatul pe de o parte a tendinŃei generale de evoluŃie altitudinală ascendentă a etajelor forestiere în contextul schimbărilor climatice, dar şi a strategiei de gestionare a pădurilor adoptat „de voie – de nevoie” după 1990. Dacă înainte de 1990 suprafeŃele exploatate în ras erau foarte repede plantate cu molid (maxim 2 ani), rezultând în felul acesta plantaŃii (culturi) echiene ce nu pot îndeplini pe deplin funcŃiile unei păduri (dar cu siguranŃă îndeplinesc funcŃia de protecŃia a solului), după 1990 s-au înfiinŃat din ce în ce mai puŃine plantaŃii, regenerarea făcându-se pe cale naturală. Această metodă de refacere a vegetaŃiei forestiere este mult mai puŃin costisitoare, însă necesită o perioadă mai mare de timp în care nu numai solul, dar şi scoarŃa de alterare ar putea fi îndepărtate prin spălarea areală şi liniară. Pentru că foarte multe exploatări s-au făcut în etajul molidului, la partea lui inferioară, de trecere către etajul pădurilor de foioase (subetajul fagului) sau chiar în etajul pădurilor de foioase prin extragerea molidului plantat acolo, dacă grosimea morfologică a solului a permis, prin regenerare naturală s-au dezvoltat foarte bine pădurile de amestec la contactul cu etajul molidului sau de fag la altitudini mai mici. Este bine cunoscut faptul că pădurea de amestec îndeplineşte mai bine funcŃiile climatice, hidrologice, de protecŃia a solului etc. şi datorită diversităŃii biologice sunt ecosisteme mai stabile (în faŃa dăunătorilor biotici sau abiotici) în comparaŃie cu pădurile formate dintr-o singură specie. SuprafeŃe însemnate (28,3 km2) pierde în acest fel molidul în favoarea pădurilor de amestec fag-conifere. Reprezintă modificarea cea mai spectaculoasă înregistrată între 1986 şi 2002, aşa cum am subliniat mai sus omul fiind principalul factor, însă nu trebuie neglijat nici rolul


148

factorului climă cu precădere în ceea ce priveşte regenerarea naturală de la contactul etajul pădurilor de foioase - etajul pădurilor de molid (Fig.nr.5.15).

a. b.


Sectorul inferior al bazinului hidrografic Râul Doamnei. Pădurile de molid cu vârstă mai mare de 60 ani, plantate în afara arealului natural al acestuia au fost exploatate şi înlocuite prin regenerare naturală de păduri de amestec;

� se măresc suprafeŃele ocupate cu păduri de fag, cel mai mult în defavoarea molidului

plantat în afara arelului său natural, din cadrul pădurilor pure de molid sau din cadrul amestecurilor cu foioasele. Aşa cum am specificat mai sus, molidul este specia care prezintă interes deosebit pentru exploatare, iar refacerea fondului forestier nu se mai face cu precădere prin plantaŃii ci prin regenerare naturală. Din acest motiv, dacă şi substratul edafic mai permite, fagul îşi recâştigă terenul pierdut prin intervenŃia antropică.

Tabel nr. 5.3. Ponderea răşinoaselor şi fagului în compoziŃia pădurilor României (după Giurgiu V. sub

red., 1995; Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004; Ungur A., 2008); 1929 1960 1989 2001

Răşinoase 19,00 24,15 30,80 21,20

Fag 38,00 33,70 30,30 34,00


149

Fig. nr. 5.16. EvoluŃia ponderii răşinoaselor şi fagului în compoziŃia pădurilor României (după Giurgiu V. sub red.,

1995; Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004; Ungur A., 2008);

a. b.


Bazinul hidrografic Huluba. Pentru arealul marcat, pădurile de fag inlocuiesc pădurile de amestec. În 1986 pădurile de amestec au stratul arborilor format din fag şi molid. După 16ani (2002) fagul, beneficiind de soluri profunde şi cu

troficitate mare (districambosoluri tipice) îşi dezvoltă mult coroana şi acoperă molidul, care trece în stratul arborescent, putând fi chiar eliminat;

În acelaşi timp, în cadrul amestecurilor tinere de foioase (în principal fag) şi conifere (în principal molid) de pe solurile profunde şi cu însuşiri fizice şi chimice favorabile, molidul

15

20

25

30

35

40

1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010

Răşinoase Fag


150

creşte mai repede şi mai înalt formând stratul arborilor (fagul formând stratele arbustiv şi arborescent), iar arelul respectiv corespunde conform răspunsului spectral pădurii de molid (iunie 1986). Cu timpul, fagul fiind o specie cu temperament de umbră, dar având un seminŃiş foarte sensibil la arşiŃă, secetă şi îngheŃuri, se regenerează cu precădere sub masiv (Florescu I., 1981) şi pe soluri favorabile, poate invada, copleşi şi elimina seminŃişul de răşinoase (cu excepŃia laricelui) şi ulterior ridica în stratul arborilor la nivelul molidului sau chiar peste nivelul acestuia, arealul respectiv corespunzând acum conform răspunsului spectral, pădurii de amestec sau pădurii de foioase (2002) (Fig.nr.5.17);

� o situaŃie aparte este reprezentată de extinderea alarmantă a suprafeŃelor cu pajişti secundare sau terenuri neacoperite cu vegetaŃie în detrimentul vegetaŃiei forestiere din apropierea satelor locuite de etnici rromi. Acestea sunt BughiŃa, cătun ce aparŃine comunei Bughea de Sus şi Gura PravăŃ, care aparŃine de comuna Valea Mare PravăŃ. Cei mai mulŃi etnici rromi locuitori ai celor două sate au fost angajaŃi la S.C. ARO S.A. sau la S.C. CIMUS S.A.

După închiderea primei unităŃi şi restructurarea celei de-a doua prin preluarea de către Holcim, nivelul şomajului în satul BughiŃa a atins nivelul de 96% din totalul populaŃiei apte de muncă. În aceste condiŃii singura sursă de venit pentru aceşti oameni a rămas pădurea (sezonier fructe de pădure şi pe toată durata anului lemnul). Defrişarea necontrolată este un atribut al zonelor sărace, aşadar sărăcia este în acelaşi timp cauză, dar şi efect al degradării vegetaŃiei forestiere (Giurgiu V., 1995; Popescu Gh. şi colab., 2004); între sărăcie şi degradarea pădurii există o relaŃie de tip feedback (Fig.nr.5.18, 5.19).

a. b. c.

Fig. nr. 5.18. a. Clasificare supervizată (iunie 1986); b. Clasificare supervizată (iunie 2002); c. Ortofotoplan (2005). Sectorul inferior al bazinului hidrografic Bughea. Creşterea ratei şomajului şi rămânerea pădurii ca singură sursă de existenŃă pentru comunităŃile de rromi, a avut ca efect extinderea arealului defrişat din apropierea cătunului BughiŃa;


151

Fig. nr. 5.19. Bazinul inferior Bughea. SuprafeŃele foarte mari defrişate în apropierea satului BughiŃa dovedesc că

sărăcia este un adversar de temut al pădurii;

Rezultatele analizei CHANGE DETECTION pentru MunŃii Iezer confirmă rezultatele

unor cercetări anterioare în ceea ce priveşte etajarea vegetaŃiei. Potrivit lui Hamilton L.S. şi colab. (1999) există o tendinŃă generală a etajelor de vegetaŃie montană de a urca în altitudine, cu precădere acolo unde condiŃiile ecologice permit (în special cele edafice) şi cu intensităŃi diferite de la un areal montan la altul. Dillinger şi colab. (2003, 2004) explică rolul condiŃiilor geoecologice ce guvernează competiŃia dintre speciile de vegetaŃie de la limita superioară a pădurii. Prin cercetările din Alpii Austriei (Dillinger şi colab., 2003) se concluzionează că relaŃiile de competiŃie dintre pajiştile alpine şi comunităŃile de jnepeni sunt condiŃionate cu precădere de condiŃiile climatice. Pentru MunŃii Tatra tendinŃa de urcare a limitei superioare a pădurii şi de colonizare a pajiştilor alpine şi jnepenilor de către pădurea de molid este confirmată cu mult timp în urmă de Plesnik P. (1971) şi ceva mai recent de Kotarba A. (2005).

Pentru CarpaŃii româneşti, dinamica recentă ascendentă a etajelor de vegetaŃie este semnalată prin exemple din bazinul superior al IalomiŃei sau al Teleajenului (Paşcovschi S., 1967) sau din MunŃii Retezat (Geanana M., 1975, 1978). Diverse studii mai recente semnalează faptul ca există potenŃial natural pentru refacerea arealului pădurii şi urcarea altitudinală a limitei superioare acolo unde intervenŃia antropică prin păstorit nu este prezentă (Pătroescu M. şi Nancu D., 1996) sau colonizarea vegetală a unor grohotişuri din arealele montane (Bălteanu D., 1998; Geanana M., 2004). De asemenea, investigând dinamica învelişului vegetal din MunŃii Postavaru-Piatra Mare prin analiză SIG şi folosind aerofotograme, hărŃile topografice la scara 1:25.000 (1982) şi imagini satelitari SPOT (1997), Mihai B. (2005) confirmă restrângerea suprafeŃelor unor grohotişuri sau a unor terenuri afectate de eroziune areală.

Studiile care abordează această temă realizate înainte de 1930 (Schroeter C., 1926), specifică faptul că vegetaŃia forestieră se retrage altitudinal, menŃionându-se şi factorii răspunzători: presiunea antropică de la partea superioară a pădurii şi cauzele climatice (tendinŃa de răcire climatică înregistrată între 1895 şi 1915). Coborârea altitudinală a pădurii în Alpi este argumentată de Schroeter C. (1926) prin existenŃa resturilor subfosile de arbori (molid şi zâmbru) şi staŃiuni relicte de plante ierboase de pădure mai sus de limita actuală a vegetaŃiei lemnoase.

Concluzia principală a acestei analize o reprezintă tendinŃa generală a etajelor de vegetaŃie din MunŃii Iezer de urcare în altitudine. Etajul coniferelor câştigă foarte greu teren în faŃa pajiştilor secundare de la limita superioară a pădurii datorită activităŃii pastorale (chiar dacă


152

după 1990 efectivele de oi au scăzut foarte mult - cu aproximativ 60 % - în special faŃă de perioada antebelică) şi protecŃiei scăzute în raport cu extremele climatice, însă înlocuieşte cu o rată însemnată jnepenii din etajul subalpin. Mult mai importantă este rata de înlocuire a molidului de către fag în partea inferioară a etajului molidului, în cadrul pădurilor de amestec sau în plantaŃiile de conifere din etajul fagului. În acest sens, contribuŃia antropică este mult mai intensă în ceea ce priveşte magnitudinea schimbărilor la nivelul etajelor de vegetaŃie din acest areal în perioada iunie 1986 - iunie 2002, ca urmare a managementului forestier adoptat după 1990 (comparativ cu activitatea pastorală). S-a exploatat foarte mult prin tăieri în ras pe parcele alăturate (cu înlocuirea pădurilor de molid cu pajişti sau tufărişuri ce au acelaşi răspuns spectral ca şi pajiştile) fără să se mai planteze pe întreaga suprafaŃă defrişată, regenerarea urmând a se realiza pe cale naturală. Întâlnim astfel de situaŃii pe întrega suprafaŃă a MunŃilor Iezer, însă la cote alarmante în bazinul DâmboviŃei (ColŃii Mari, Râuşorul de DâmboviŃa). Adoptându-se acest model de exploatare, costurile sunt minimizate, iar profitul este maxim, însă efectele sunt dezastruoase pentru ecosistemele forestiere. Un moment important în ceea ce priveşte gestionarea fondului forestier de aici este punerea în aplicare a legii ce prevede retrocedarea suprafeŃelor de pădure către vechii proprietari. Persoane fizice şi mai apoi obştile moşnenilor au fost reîmproprietărite cu suprafeŃe de pădure. Foarte mulŃi dintre reîmproprietăriŃi, din lipsă de informare (unii credeau că terenurile le vor fi luate înapoi), de consiliere de specialitate din partea ocoalelor silvice sau chiar de o minimă cultură ecologică, au defrişat întreaga suprafaŃă de pădure retrocedată.

Dimanica activă a categoriilor de utilizare a terenului vizate, nu trebuie atribuită numai diferitelor activităŃi antropice (legate de păstorit sau exploatări forestiere), ci trebuie introduse în ecuaŃie şi modificările tuturor factorilor care condiŃionează etajarea vegetaŃiei forestiere. Am subliniat într-un capitol anterior că factorul climă, prin elementele sale, joacă un rol primordial în distribuŃia speciilor forestiere. În cele mai multe studii ce au avut ca obiectiv dinamica învelişului vegetal în raport cu influenŃa factorului climă şi modificarea parametrilor acestui factor, s-a stabilit că variaŃiile cantităŃilor medii de precipitaŃii au o importanŃă mult mai mică decât schimbările temperaturii medii anuale cu cât cresc altitudinile şi latitudinile (Talkkari A., Hypén H., 1996). Datorită capacităŃii de autoreglare, ecosistemul forestier caută să se adapteze în permanenŃă (bineînŃeles cu un oarecare timp de răspuns) modificărilor apărute la nivelul factorului termic (variabilităŃii climatice); cu cât magnitudinea modificărilor factorului termic este mai mare cu atât timpul de răspuns din partea ecosistemului forestier este mai mic.

Pentru a analiza factorul climă am prelucrat şiruri de date culese la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu, pentru o perioadă de 40 ani (1961-2000).

Liniile de tendinŃă pentru temperaturile medii anuale şi temperaturile medii ale sezonului de vegetaŃie indică numai creşteri. Acest trend de încălzire climatică este cu atât mai evident cu cât intervalul de timp avut în vedere este mai apropiat de prezent. Astfel, am reprezentat mai jos câte patru linii de tendinŃă pentru fiecare staŃie meteorologică, pentru intervalele 1961-2000, 1971-2000, 1981-2000 şi respectiv 1991-2000. TendinŃa de încălzire este foarte accentuată pentru ultimul deceniu (1991-2000), abaterea medie pătratică înregistrând pe acest interval de timp valorile cele mai mari la toate cele trei staŃii meteorologice (Fig.nr.5.20).

Ionuţ Săvulescu – Interrelaţiile dintre componentele fizico

Fig. nr. 5.20. TendinŃa temperaturilor medii anuale Vârful Omu în intervalele 1961

Tabel nr. 5.4. Abaterea medie pămeteorologie Vârful Omu, Fundata

Abaterea medie pătratic ă (R2) pentru Vârful Omu (2505 m)

1961 – 2000 1971 – 2000 1981 – 2000 1991 - 2000

Trendul ascendent al temperaturilor medii anuale pentru cele trei sta1981-2000 cu atât mai mare cu cât mari la staŃiile situate la altitudini mari. Acest lucru demonstreazfragile şi resimt mai intens modificfaŃă clima). Cea mai mare abatere medie pimportantă şi s-a calculat pentru intervalul 1991

Interrelaţiile dintre componentele fizico-geografice şi etajarea pădurii în Munţii Iezer

a temperaturilor medii anuale (°C) înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata Vârful Omu în intervalele 1961-2000, 1971-2000, 1981-2000 şi 1991

Abaterea medie pătratică pentru tendinŃa de evoluŃie a temperaturilor medii anuale la stameteorologie Vârful Omu, Fundata şi Câmpulung;

StaŃiile meteorologice Vârful Omu (2505 m) Fundata (1371 m)

0,016 0,070 0,089 0,125 0,141 0,109 0,258 0,209

Trendul ascendent al temperaturilor medii anuale pentru cele trei sta2000 cu atât mai mare cu cât creşte altitudinea, abaterea medie pătratic

iile situate la altitudini mari. Acest lucru demonstrează că mediile montane sunt mai i resimt mai intens modificările înregistrate la nivelul unuia dintre factori (în spe

clima). Cea mai mare abatere medie pătratică (0,258) înseamnă modificarea termica calculat pentru intervalul 1991-2000, la staŃia Vârfu Omu.

geografice şi etajarea pădurii în Munţii Iezer

153

1961 – 2000

1971 – 2000

1981 – 2000

1991 – 2000

iile meteorologice Câmpulung, Fundata şi i 1991-2000;

ie a temperaturilor medii anuale la staŃiile

Câmpulung (681 m) 0,049 0,159 0,099 0,157

Trendul ascendent al temperaturilor medii anuale pentru cele trei staŃii este în intervalul ătratică având valori mai

mediile montane sunt mai rile înregistrate la nivelul unuia dintre factori (în speŃa de

modificarea termică cea mai ia Vârfu Omu.


154

Fig. nr. 5.21. Abaterea medie pătratică pentru tendinŃa de evoluŃie a temperaturilor medii anuale la staŃiile meteorologie Vârful Omu, Fundata şi Câmpulung;

La nivelul României, prin analiza evoluŃiei valorilor temperaturii medii anuale de la 15 staŃii meteorologice reprezentative pentru întreg teritoriul naŃional, ale căror şiruri neîntrerupte de observaŃii încep din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (dar s-a luat ca perioadă de referinŃă 1901-2000), se constată o creştere cu 0,6 - 0,8°C. TendinŃa de creştere, mai mică în vestul şi nord-vestul Ńării şi mai mare în est şi sud (Săraru L., Clima României, 2008), confirmă rezultatele obŃinute în urma prelucrării datelor de la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu şi totodată dinamica etajelor de vegetaŃie forestieră din MunŃii Iezer. Pentru evaluarea impactului modificărilor condiŃiilor climatice asupra vegetaŃiei din România, Alexandrescu C. şi colab. (2003) utilizează două modele de analiză: Holdridge şi JABOWA II (Botkin).

Modelul Holdridge este o schemă de clasificare climatică a ecosistemelor majore în funcŃie de: temperatură, precipitaŃii şi raportul dintre evapotranspiraŃia potenŃială şi precipitaŃii. Datele prelucrate (medii lunare multianuale) includ perioada 1961-1990 de la peste 100 de staŃii meteorologice. Pentru întreaga Ńară, modificarea parametrilor climatici (temperatura) determină schimbarea zonelor de viaŃă în mod semnificativ. Actualele condiŃii climatice întâlnite în zonele de câmpie vor migra spe altitudini ridicate, locul lor fiind luat de condiŃiile de climă mai cladă.

Modelul JABOWA II (Botkin) estimează evoluŃia în timp a compoziŃiei speciilor şi productivităŃii masei lemnoase. S-a urmărit identificarea efectelor asupra compoziŃiei şi productivităŃii forestiere generate pe de o parte de menŃinerea condiŃiilor climatice actuale, iar pe de altă parte, modificarea acestor condiŃii conform trendului actual. În condiŃiile probabile ale modificării treptate a climei, se va menŃine gradul de favorabilitate a speciilor forestiere din zonele de munte situate la altitudini de peste 1000 m, iar vulnerabilitatea ecosistemelor forestiere situate la altitudini mai joase va creşte considerabil, în special după anul 2040, ca urmare a creşterii temperaturii asociată cu intensificarea perioadelor de stres hidric (Alexandrescu C. şi colab., 2003).

La nivel global (Fig.nr.5.22), temperatura a crescut într-un secol (1906-2005) cu 0,74°C ± 0,18°C. Pentru ultimii 50 ani însă, rata de încălzire aproape s-a dublat faŃă de ultimii 100 ani (0,13°C ± 0,03 faŃă de 0,07°C ± 0,02°C pe decadă), iar pentru ultimii 30 ani valorile temperaturii

0,000

0,050

0,100

0,150

0,200

0,250

0,300

1961-2000 1971-2000 1981-2000 1991-2000



155

medii anuale depăşesc mult intervalul de variabilitate climatică. Aceasta este diferenŃa dintre variabilitate şi schimbare climatică. Aşadar graficul temperaturii medii anuale globale nu este liniar, rata de încălzire fiind în continuă creştere, pentru 5 ani (2001-2005) aceasta fiind de 0,76°C ± 0,19°C (Climate Change, 2007).

Fig. nr. 5.22. Temperatura medie anuală la nivel global este în continuă creştere. Liniile de tendinŃă pentru ultimii 25

ani (1981-2005, cu galben), 50 ani (1956-2005, cu portcaliu), 100 ani (1906-2005, cu albastru) şi 150 ani (1856-2005, cu roşu) indică încălzirea accelerată (Climate Change 2007);

Într-un caz cercetat de Paşcovschi S. la începutul anilor '60 în MunŃii Bucegi pe Plaiul lui

Mircea, la aproximativ 1580-1700 m altitudine, s-a constatat că o rarişte exploatată cu aproximativ 40 ani în urmă, se găseşte abia la începutul reinstalării tineretului rar de molid, mai puŃin de lerice şi scoruş de munte. S-a socotit că ar mai fi necesari cel puŃin 100-150 ani pentru regenerarea pe cale naturală a întregii suprafeŃe. Se poate admite că acesta ar fi ritmul normal de reinstalare a vegetaŃiei arborescente (Paşcovschi S., 1967). În contextul schimbărilor climatice (variabilităŃii climatice), cu creşteri semnificative ale ratei de încălzire, regenerarea vegetaŃiei forestiere exploatate din arealele montane se realizează într-un ritm mult mai alert. Proe M.F. şi colab. (1996) a calculat că pentru fiecare creştere a temperaturii medii anuale cu 1°C, rata de creştere a volumului de masă lemnoasă este în medie de 2,8 m3/ha/an şi poate ajunge până la 18 m3/ha/an. Rezultate similare au obŃinut şi Kellomäki S. şi Kolström M. (1994) prin compararea ratelor de regenerare şi a celor de creştere pentru câteva specii forestiere din partea de sud, respectiv de nord a Finlandei. În partea de nord a Finlandei, variaŃiile climatice (creşterea temperaturii medii anuale) se reflectă mai repede şi mai intens în dezvoltarea vegetaŃiei forestiere. Mediile mai reci de la latitudini mai mari şi cele alpine-subalpine au o mai mare senzitivitate şi răspund cu o mai mare magnitudine modificărilor climatice. Pentru aceeaşi Ńară a Europei Nordice şi urmărind aceleaşi specii (pinul silvestru, molidul şi mesteacănul), însă în condiŃii climatice mai apropiate de prezent, Briceño-Elizondo E. şi colab. (2006) au calculat rate de creştere mai mari coparativ cu cele rezultate din studiile anterioare după cum urmează: rata de


156

creştere este pentru pinul silvestru cu 26% mai mare în sud şi cu 50% mai mare în nord, pentru molid este mai mare cu 23% în sud şi cu 40% în nord, iar pentru mesteacăn rata de creştere este cu 20% mai mare în sud şi cu 33% mai mare în nord. În consecinŃă capaciatea pădurii din etajele montane de a-şi exercita funcŃiile (de producŃie şi de protecŃie hidrologică, antierozională, climatică, sanitar-recreativă, estetică) va fi din ce în ce mai mare, însă va descreşte în etajele şi zonele inferioare de dealuri şi câmpie (Alexandrescu C. şi colab., 2003). Kräuchi N. şi Kienast F. (1993, citaŃi de Beniston M. şi Tol S.J.R., 1998), folosind un model de simulare pentru ElveŃia, au concluzionat că o creştere a temperaturii medii anuale cu 3°C ar avea ca efect invadarea etajului subalpin de către etajul foioaselor şi a etajului alpin de cel al coniferelor.


157

Capitoul 6

PotenŃialul ecologic pentru principalele specii forestiere în raport cu distribuŃia lor spaŃială în MunŃii Iezer

Diversitatea în spaŃiu a condiŃiilor fizico-geografice şi a factorilor de mediu determinaŃi de acestea, implică o mare diversitate atât sub raport fizico-geografic cât şi ecologic. Diversitatea impune studiul şi caracterizarea complexă a factorilor, întrucât de aceasta depinde utilizarea optimă a spaŃiului. Cunoaşterea îndeaproape a condiŃiilor (factori şi determinanŃi ecologici) şi a interrelaŃiilor lor, face posibilă înŃelegerea şi explicarea cauzală a compoziŃiei, structurii şi nivelului productivităŃii lor. Acolo unde vegetaŃia forestieră naturală nu se mai păstrează, face posibilă asigurarea acelei necesare corespondenŃe armonice între comunitatea de plante ce se cultivă şi condiŃiile de mediu, în scopul asigurării unei favorabilităŃi optime a acestora şi a unei productivităŃi maxime, funcŃie de destinaŃia pentru care aceasta este infiinŃată. Asigurarea acestei corespondenŃe se face atât prin alegerea speciilor cu exigenŃe şi toleranŃe cât mai crespunzătoare faŃă de condiŃiile de climă şi de sol, cât şi prin modificarea adecvată a acestor condiŃii (de exemplu anumite lucrări de ameliorare a solului), în scopul adaptării maxime la specificul ecologic al speciilor ce se cultivă (ChiriŃă C. şi colab., 1977).

În toate arealele cu vegetaŃie forestieră mai mult sau mai puŃin influenŃată de om, cunoaşterea îndeaproape a factorilor fizico-geografici şi a celor de mediu, a interrelaŃiilor lor cu comunitatea de plante, este indispensabilă pentru stabilirea naturii şi intensităŃii intervenŃiilor omului în dirijarea comunităŃii de plante (compoziŃie, densitate sau grad de acoperire, structură), în scopul asigurării condiŃiilor optime de captare şi înmagazinare a energiei şi substanŃelor mediului de către plante.

„Cunoaşterea temeiurilor naturale ale pădurilor este de mare însemnătate pentru caracterizarea unei economii forestiere. ProducŃiunea forestieră este mult mai strâns legată de împrejurările naturale decât ori care alt fel de producŃiune. Agricultura se poate îndepărta mult de împrejurările fireşti... Împrejurările de sol şi climă, mediul animal şi vegetal pot fi schimbate în mare măsură de om: solul, prin arătură, grăpare, tăvălugire, îngrăşare; clima, prin udare, irigare, drenare; mediu de vieŃuitoare, prin înlăturarea animalelor şi plantelor concurente sau vătămătoare. În cultura pădurii, astfel de lucrări joacă, practic, un rol cu totul neînsemnat. Silvicultorul trebuie să Ńină seamă în de-aproape de împrejurările fireşti. Cu cât se îndepărtează de această regulă fundamentală, cu atât riscă să clădească pe nisip” (Demetrescu I., 1942).

În capitolul de faŃă mi-am propus evaluarea potenŃialului ecologic al terenului prin

realizarea unor hărŃi de favorabilitate a terenului (identificarea arealelor optime) pentru unele


158

specii forestiere (molid, fag, brad) şi de bonitate pentru altele (mesteacăn, pin silvestru), funcŃie de exigenŃele ecologice ale acestora, în raport cu potenŃialul ecologic al MunŃilor Iezer şi pornind de la legile care guvernează interrelaŃiile dintre elementele ecosistemului forestier. Se impune o utilizare eficientă a terenului, cu identificarea suprafeŃelor ce oferă condiŃii de mediu la limită (apropiate de extremele ecologice) şi a celor apropiate de optimul ecologic, pentru speciile ce ocupă în prezent aceste suprafeŃe. Utilizare optimă, adică eficienŃă economică şi echilibru ecologic, înseamnă ocuparea terenului cu speciile forestiere al căror optim ecologic corespunde sau se apropie cât mai mult de condiŃiile de mediu oferite de terenul respectiv.

Analiza cantitativă a factorilor ecologici, a presupus întocmirea de hărŃi în format digital (grid) pentru fiecare factor în parte. Din complexul factorilor ecologici, unul se poate impune ca fiind hotărâtor sau determinant în distribuŃia şi dezvoltarea unei specii, ceilalŃi jucând rolul de condiŃii favorizatoare sau dimpotrivă, neprielnice. În aprecierea rolului jucat de fiecare factor în parte, se impune a se lua în considerare, intensitatea acestora, sensul, durata şi ritmul de manifestare. Factorii ecologici acŃionează în strânsă interdependenŃă, prin acŃiune combinată, simultană şi, într-o anumită măsură, compensatoare. Speciile forestiere nu se adaptează separat la acŃiunea fiecărui factor în parte, ci reacŃionează la rezultanta întregului complex ecologic.

6.1. Legi generale ce guverneaz ă rela Ńiile dintre factorii ecologici şi vegeta Ńia forestier ă

Deşi sunt foarte diverse şi complexe, relaŃiile dintre factorii ecologici şi vegetaŃia

forestieră, prezintă şi unele trăsături comune, subordonându-se unor legi şi legităŃi ecologice generale (Florescu I., 1981; Young A. R., Giese L. R., editori, 2003).

Între vegetaŃia forestieră şi mediul ei de viaŃă există o strânsă unitate, un permanent şi foarte complex schimb de substanŃă şi energie (Florescu I., 1981; Pârvu C., 2001). Unitatea inseparabilă dintre biotopul şi biocenoza forestieră nu trebuie înŃeleasă ca o unitate de deplină armonie. RelaŃiile care se stabilesc între cele două elemente componente ale ecosistemului numit pădure au un caracter dinamic şi îmbracă formele cele mai diferite: de cooperare, de competiŃie sau de antagonism. Nu există echilibru deplin între biotop şi biocenoză ci unul dinamic, raporturile dintre vegetaŃia forestieră şi mediul său de viaŃă sunt în continuă reorganizare şi restructurare, într-un amplu proces evolutiv. Cu cât sistemul este mai departe de starea de echilibru, cu atât unii indivizi sau chiar specii sunt mai rapid înlocuite de altele mai bine adaptate. Vitalitatea şi vigoarea unei specii sunt maxime în optimul ei ecologic şi slăbeşte spre extremele arealistice, astfel încât alte specii avantajate ecologic o pot elimina (Dohrenbusch A., Bartsch N., Editori, 2002; Wagner R.G. şi colab., 2005).

Schimbările declanşate şi dirijate de variaŃiile factorilor ecologici în cadrul ecosistemului sunt aritmice şi ritmice (Pârvu C., 2001), iar în timp, prin acumulare, modificările se ordonează progresiv într-un proces complex unidirecŃional, rezultând succesiunea ecologică, când un ecosistem este înlocuit de altul.

Omul, prin nevoia de a-şi asigura confortul, intervine în cadrul ecosistemelor forestiere modificând componentele şi relaŃiile stabilite în timp. Schimbând compoziŃia specifică stabilită conform condiŃiilor de mediu dintr-un anumit areal şi introducând unele specii forestiere, obligă ecosistemul forestier să-şi stabilească noi relaŃii între elementele sale componente, acesta având capacitatea de autoreglare (O pădure în stare de masiv afectată de o doborâtură de vânt, răspunde noilor condiŃii cu o viteză funcŃie de suprafaŃa doborâtă. Timpul de răspuns este direct proporŃional cu mărimea suprafeŃei afectate - Amaro A., Reed D., Soares P., Editori, 2002).


159

Dacă intensitatea intervenŃiei în cadrul ecosistemului forestier este foarte mare şi se îndepărtează foarte mult de starea de echilibru, autoreglarea se realizează în timp îndelungat, cu modificări substanŃiale la nivelul componentelor ecosistemice. AcŃiunile des repetate, cu intensităŃi, sensuri şi durate asemănătoare, determină cu precădere schimbări cantitative ce sunt asimilate de indivizi şi biocenoze în procesul de evoluŃie prin adaptări corespunzătoare. AcŃiunile de scurtă durată şi de intensitate mare (de cele mai multe ori rezultatul acŃiunii iraŃionale a omului – de exemplu exploatarea în ras a unor suprafeŃe foarte extinse, aşa cum frecvent am întâlnit în MunŃii Iezer) determină schimbări cantitative bruşte, perturbante, sub formă de vătămări.

Fig. nr. 6.1. Fiecărei specii forestiere îi sunt caracteristice praguri minime şi maxime între care există un interval de

toleranŃă în care este viabilă. Realizează însă potenŃial bioproductiv şi vitalitate maximă la nivelul optim (după Young A. R., Giese L. R., editori, 2003, cu adăugiri). Intervalul de optim termic (temperatura medie anuală) pentru creşterea şi dezvoltarea molidului este de 2-4°C, iar pragul minim este de 1°C (Negulescu E., Săvulescu A., 1965;

Constantinescu N., 1973; Vlad I., Petrescu L., 1977; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997); InteracŃiunile dintre elementele componente ale pădurii se subordonează unor legi

generale ca legea minimului, a toleranŃei şi a acŃiunii combinate a factorilor (Florescu I., 1981): Legea minimului (G. Liebig) spune că productivitatea unui ecosistem vegetal este

condiŃionată de variaŃia cantitativă a principalelor componente (sol şi atmosferă). Dacă unul dintre aceşti factori atinge valori minimale, vitalitatea indivizilor scade simŃitor sau funcŃionalitatea ecosistemului dispare, indiferent de regimul în care se găsesc ceilalŃi factori ecologici. Scăderea grosimii morfologice a solului şi creşterea procentului de schelet ca urmare a exploatrilor în ras în pădurile de fag şi a îndepărtării prin eroziune a solului, nu mai reprezintă avantaj pentru regenerarea fagului, ştiut fiind faptul că acesta preferă soluri profunde, cu volum edafic mai mare. În atare de condiŃii, potenŃialul bioproductiv şi vigoarea competitivă a fagului slăbesc şi acesta poate fi eliminat prin pătrunderea (pe cale artificială prin plantare sau pe cale naturală) unor specii (molid sau pin) care se adaptează mai bine noilor condiŃii edafice. Efecte similare pot fi provocate şi de excesul unor factori ecologici determinanŃi.

Între valorile minime şi maxime ale unui factor ecologic există un interval în care specia este viabilă, realizând însă potenŃialuri bioproductive şi capacitate competitivă variabile


160

(Fig.nr.6.1). Nivelul pentru care potenŃialul şi vitalitatea speciei sau asociaŃiei este optim este optimul ecologic (Florescu I., 1981; Pârvu C., 2001; Pukkala T., editor, 2002). Legea toleranŃei (Shelford) evidenŃiază faptul că între optim şi extremele ecologice pentru o specie se realizează un interval de toleranŃă, în care vitalitatea, viabilitatea şi rezistenŃa la adversităŃi a sistemului se păstrează, dar se modifică nivelul potenŃialului său bioproductiv (Florescu I., 1981; Young A. R., Giese L. R., editori, 2003). Legea acŃiunii combinate a factorilor (Mitscherlich) scoate şi mai mult în evidenŃă acŃiunea simultană şi unitară a complexului factorilor, subliniind că, între anumite limite, aceştia se pot compensa între ei, astfel încât rezultanta ecologică globală rămâne aceeaşi (Florescu I., 1981). O cantitate mai redusă de lumină poate fi compensată de un oarecare excedent de CO2 în fotosinteza puieŃilor care cresc în stratele inferioare ale pădurii (arbustiv şi subarbustiv) sau un oarecare deficit troficîn sol, poate fi compensat de un regim climatic favorabil. Pornind de la studiul descriptiv şi cantitativ al factorilor şi determinanŃilor ecologici (capitolul Factorii naturali ce condiŃionează distribuŃia spaŃială a vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer) şi folosind anumiŃi indicatori ecologici (calculaŃi prin operaŃii cu determinanŃii ecologici), se cunoaşte specificul ecologic al fiecărui punct din MunŃii Iezer, prin cuantificarea fiecărui factor în parte. Se obŃine astfel o complexă cunoaştere ecologică cantitativă pentru determinarea şi explicarea potenŃialului productiv al terenului. Prin corelarea specificului ecologic al terenului cu particularităŃile ecologice ale fiecărei specii forestiere luată în calcul (cerinŃele ecologice ale acestor specii), se poate estima corect în funcŃie de favorabilitatea diferiŃilor factori ecologici, favorabilitatea rezultantei acŃiunii combinate a acestor factori, pentru fiecare specie în parte. În privinŃa cerinŃelor ecologice ale fiecărei specii forestiere din România, pragurile minime şi maxime (limitările prin insuficienŃă sau exces), intervalele de toleranŃe şi nivelul optimului, au fost stabilite prin cercetări îndelungate şi minuŃioase de silvicultori (Drăcea M., 1938; Tkacenko M.E., 1955; Negulescu E., Ciumac Gh.,1959; ChiriŃă şi colab., 1964; Alexe A., 1964; Negulescu E., Săvulescu A., 1965; RubŃov Şt., 1965; Milescu I. şi colab., 1976; Constantinescu N., 1973; ChiriŃă C., 1974; Marcu Gh. coord., 1974; ChiriŃă şi colab., 1977; Vlad I., Petrescu L., 1977; Stanciu N., 1981; Rucăreanu N., Leahu I., 1982; Barbu I., Cenuşă R., 2001).

Realizarea hărŃilor de favorabilitate a terenului pentru speciile forestiere a presupus analize SIG (operaŃii cu griduri), utilizând date primare şi secundare (derivate).

Datele primare folosite în analize sunt: � relieful – altitudinea, expoziŃia versanŃilor, panta; � condiŃiile climatice – temperatura medie anuală, temperatura medie a lunii iulie,

precipitaŃiile medii anuale; � condiŃiile edafice – tipul solului, grosimea morfologică, volumul edafic,

troficitatea, reacŃia (pH-ul); adică cele obŃinute din hărŃile topografice, şirurile de date meteorologice prelucrate înregistrate la staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu, hărŃile de soluri, studiile pedologice realizate pentru acest areal şi numeroasele campanii de teren efectuate în perioada 2001-2009.


161

Datele secundare (derivate) au fost obŃinute din prelucrarea datelor primare: � gradul de însorire în perioada de vegetaŃie – obŃinut prin operaŃii cu gridurile

pantă şi expoziŃie (Stanciu N., 1981), utilizat pentru corectarea valorilor de temperatură medie (Iancu I. coord., 1982);

� calcularea unor indici ecometrici-climatici (Indicele Gams) (Pătroescu M., 1987, 1996; Manea G., 2008).

Tabel nr. 6.1. Date digitale primare şi secundare utilizate în analiza GIS;

Date digitale Sursa datelor Tipologia primar ă


Validarea datelor

Altitudinea Modelul Numeric al Terenului, obŃinut din hărŃile topografice scara 1: 25,000

vectori (curbe de nivel cu

echidistanŃa de 10 m)


-

ExpoziŃia versanŃilor

Modelul Numeric al Terenului, obŃinut din hărŃile topografice scara 1: 25,000




-

Panta Modelul Numeric al Terenului, obŃinut din hărŃile topografice scara 1: 25,000




-

Tipul solului

Harta Solurilor României (ICPA Bucuresti), scara 1:200,000 HărŃi ale solurilor localităŃilor Câmpulung, Rucăr, Dragoslavele, Lereşti, Albeştii de Muscel, Bughea de Sus, Nucşoara (OSPA Arges), scara 1: 10,000; Campanii de teren în perioada 2001-2009

poligon grid (10 m rezoluŃie)

Campanii de teren, 2001-2009

Grosime morfologică a

solului




Volumul edafic





162

Troficitatea solului

Harta Solurilor României (ICPA Bucuresti), scara 1:200,000 HărŃi ale solurilor localităŃilor Câmpulung, Rucăr, Dragoslavele, Lereşti, Albeştii de Muscel, Bughea de Sus, Nucşoara (OSPA Arges), scara 1: 10,000



ReacŃia solului (pH-ul)




Gradul de însorire în

perioada de vegetaŃie

Modelul Numeric al Terenului, obŃinut din hărŃile topografice scara 1: 25,000; pantă x expoziŃia versanŃilor (Stanciu N., 1981)

griduri (10 m

rezoluŃie)


-



grid (rezoluŃie

160 m pentru

WoldClim 4.1)


FuncŃie de măsurătorile înregistrate la

staŃiile meteorologice luate în calcul

Temperatura medie a lunii

iulie


grid (rezoluŃie

160 m pentru

WoldClim 4.1)




PrecipitaŃii medii anuale

Date climatice pentru staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vf. Omu – interpolate şi ajustate funcŃie de gradul de însorire (Stanciu N., 1981); interval de măsurători: 1961- 2000; WoldClim 4.1 (2006)

grid (rezoluŃie

160 m pentru

WoldClim 4.1)




Indicele Gams IG = Pmed. an. / alt

Date climatice pentru staŃiile meteorologice Câmpulung, Fundata şi Vf. Omu – interpolate şi ajustate funcŃie de gradul de însorire (Stanciu N., 1981); interval de măsurători: 1961-2000; WoldClim 4.1 (2006); Modelul Numeric al Terenului, obŃinut din hărŃile topografice scara 1: 25,000

griduri (10 m

rezoluŃie)


-

VegetaŃia forestieră (la

nivel de parcelel şi subparcele)

Amenajamentele silvice ( cu hărŃi la scara 1:20,000) pentru Ocoalele Silvice Câmpulung, Domneşti, Rucăr, Aninoasa; (ICAS Bucureşti)


Imagine Satelitară multispectrală Landsat ETM+

(fals color); Campanii de teren,

2001-2009


163

Pentru prima parte a analizei, la capitolul Factorii naturali ce condiŃionează distribuŃia

vegetaŃiei forestiere, am analizat detaliat fiecare din factorii ce se implică în stabilirea arealelor de favorabilitate. În funcŃie de geodeclivitate şi expoziŃia versanŃilor, prin operaŃii cu griduri utilizând algoritmul lui Stanciu N. (1981), am obŃinut gradul de însorire-umbrire pentru întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer (grid cu rezoluŃia de 10 m). Cu acest grid s-au ajustat temperaturile medii anuale (Iancu I., coord., 1982) rezultate prin interpolare între cele trei staŃii meteorologice luate în calcul (Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu), rezultând în acest fel, de asemenea un grid cu rezoluŃia de 10 m ce reprezintă temperatura medie anuală pentru întreagul areal analizat. PrecipitaŃiile medii anuale în raport cu altitudinea sunt reflectate de indicele ecometric-climatic Gams, cu implicaŃii în favorabilitatea dezvoltării fagului. Fiecare din însuşirile substratului edafic ce se implică în stabilirea gradului de favorabilitate pentru speciile forestiere (tipul solului, grosimea morfologică, volumul edafic, troficitatea sau reacŃia) sunt, ca şi celelalte elemente climatice sau indici ecometrici-climatici, reprezentate sub formă de griduri cu aceeaşi rezoluŃie (10 m).

Fig. nr. 6.2. Schema simplificată pentru analiza SIG de obŃinere a hărŃilor de favorabilitate pe specii;

RELIEF CLIM Ă SOL

Modelul numeric al terenului

Pantă ExpoziŃie

Hipsometrie

Temperatura medie anuală şi a

lunii iulie (interpolare cu gradient termic

vertical)

PreciptaŃii medii anuale

(interpolare cu gradient

pluviometric vertical)

Gradul de însorire (Stanciu

N., 1981)

Tip

pH

Grosime morfologică

Volum edafic

Troficitate

Temperatura medie anuală (Iancu I.,

coord., 1982)

Indicele Gams (favorabilitatea

potenŃialului pluviometric pentru dezvoltarea fagului)

Date reclasificate (potrivit cerinŃelor

ecologice pe specii) ObservaŃii de teren Bibliografie

HĂRłI DE FAVORABILITATE

(pe specii)


164

În următoarele etape, gridurile vor fi reclasificate potrivit cerinŃelor (exigenŃelor) ecologice ale fiecărei specii forestiere în parte, rezultând în acest fel hărŃi de favorabilitate pe clase (de exemplu: nefavorabil, favorabilitate mică, favorabilitate medie, favorabilitate mare). Rezultatele obŃinute vor fi ulterior comparate cu hărŃile distribuŃiei spaŃiale a acestor specii forestiere, la nivel de parcele şi subparcele (amenajamentele silvice şi hărŃile la scara 1:10.000 ce le însoŃesc, pentru ocoalele silvice Câmpulung, Rucăr, Domneşti şi Aninoasa).

6.2. Poten Ńialul ecologic pentru molid ( Picea abies ) în raport cu distribu Ńia spa Ńială a molidului în Mun Ńii Iezer

Molidul, moliftul sau bradul roşu – Picea abies (L.) Karst.; Picea excelsa (Lam.) – se

încadrează din punct de vedere taxonomic Încrengăturii Spermatophytae, Subîncrengăturii Gymnospermae, Ordinului Coniferales, Familiei Pinaceae, Genului Picea (Negulescu E., Săvulescu A., 1965).

Molidul este un arbore de talie mare, cu înălŃimi frecvente de 30-40 m şi aproximativ 1 m diametru, dar putând atinge peste 60 m înălŃime şi până la 2 m diametru. Înrădăcinarea este tipic trasantă, fapt ce îi permite să crească pe soluri superficiale cu un conŃinut mare de schelet. Pe soluri profunde, poate dezvolta rădăcini şi spre adâncime, însă fără să formeze una tipic pivotantă. Tulpina este dreaptă şi cilindrică; scoarŃa prezintă caractere variabile cu vârsta (culoare brună-ruginie, cenuşie sau brună, netedă sau desfăcându-se în solzi de mărimi diferite, rotunjiŃi sau poligonali) şi cu un conŃinut de 6-18% tanin. Coroana este conică şi păstrează vârful ascuŃit până la vârste înaintate, iar frunzele sunt aciculare de 1-2,5 cm, rigide, ascuŃite, puŃin încovoiate, în patru muchii şi cu secŃiune rombică. Acele cad după 5-7 ani. Creşterea este la început înceată, în primul an atingând numai 5-6 cm. Spre 8-10 ani creşterea în înălŃine devine foarte activă, realizând până la 1 m anual, întrecând astfel cele mai multe răşinoase spontane din România. În ceea ce priveşte longevitatea, molidul poate ajunge până la 600 ani. Lemnul este moale, uşor, rezistent şi elastic, nu se deformează prin uscare, prezintă noduri neaderente (căzătoare), este de o calitate mai bună decât cel de brad, fiind întrebuinŃat ca material de construcŃii, folosit la fabricarea mobilei, ca lemn de rezonanŃă pentru instrumente muzicale şi în acelaşi timp cel mai căutat pentru fabricarea celulozei şi hârtiei (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997).

ExigenŃele ecologice. Molidul este o specie de climat mai rece, mai umed şi cu nebulozitate mai mare, fiind mai rezistent la gerurile târzii sau timpurii decât majoritatea speciilor forestiere (cu precădere atunci când gradul de acoperire este mai mare – în masiv). Uscăciunea aerului îi este dăunătoare. Secetele din anii 1946-1949 au produs stagnarea vegetaŃiei arboretelor de molid, mai ales în partea sudică (pe versanŃii cu expoziŃie sudică) sau cea inferioară a ariei sale de răspândire (Constantinescu N., 1973).

Temperaturile medii anuale caracteristice arealului natural de răspândire a molidului în MunŃii Iezer sunt de 2°C (la partea superioară a etajului) şi până la 4°C (la cea inferioară) (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Constantinescu N., 1973; Vlad I., Petrescu L., 1977; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997). Local, solul introduce modificări altitudinale ale limitelor acestui etaj – aciditatea accentuată coboară limita inferioară a etajului pădurilor de molid la altitudini mai mici decât izoterma medie anuală de 4°C, iar condiŃiile edafice favorabile pot urca limita la altitudini mai mari decât izoterma medie de 2°C. Foarte importantă este izoterma de 10°C a lunii iulie, mersul acesti izoterme suprapunându-se în mare parte limitei superioare a molidului (H. Brockmann-Jerosch, 1919; Plesnic P., 1971; Geanana M., 1975,


165

2004). PrecipitaŃiile medii anuale între care se încadrează arealul natural al molidului sunt cuprinse între 900 şi 1200 mm (DoniŃă N. şi colab., 1975, citat de Vlad I., Petrescu L., 1977).

Potrivit rezultatelor cercetărilor realizate de Marcu Gh. şi colab. (1974), molidul se poate dezvolta în condiŃii climatice mult deosebite de cele din arealul propriu de vegetaŃie. Astfel, faŃă de cantităŃi de precipitaŃii medii anuale de aproximativ 900 mm de care beneficiază la limita inferioară a arealului său natural de vegetaŃie, plantaŃiile de molid din sudul MunŃilor Iezer (Măgura) vegetează în condiŃii climatice în care precipitaŃiile medii anuale sunt de aproximativ 750 mm. Acelaşi lucru se poate spune şi despre temperatura medie anuală, plantaŃii de molid înfiinŃându-se aici şi la valori termice medii anuale de 8°C, cu 4°C mai mult decât la limita inferioară a arealului molidului. Chiar dacă are un interval de toleranŃă destul de larg, optimul climatic pentru molid este în arealul său natural. Cu cât condiŃiile climatice ale arealelor în care este plantat sunt mai depărtate de optim, cu atât instabilitatea plantaŃiilor de molid este mai mare, acestea fiind mai expuse dăunătorilor biotici şi abiotici.

Molidul este relativ puŃin pretenŃios faŃă de sol. Preferă soluri cu textură grosieră (nisipo-lutoase), afânate, slab-moderat profunde, permanent reavene, moderat-puternic acide (ChiriŃă şi colab., 1977). Acidiatea mare este rezultatul alterării fizice şi chimice a substratului, dar şi al descompunerii foarte anevoioase a acelor bogate în ceruri, răşini şi substanŃe tanante care inhibă alterarea organică şi conduc la formarea unui orizont cu humus brut, puternic acid. Textura grosieră cu o permeabilitate foarte bună şi panta, conduc la un drenaj intern al solului foarte bun, necesarul de apă fiind permanent asigurat de precipitaŃii. Solurile tipice molidului sunt cele din clasa spodisolurilor de altitudine mai mică, cu podzolire mai puŃin intensă de tipul prepodzolurilor (tipice, umbrice sau litice), la care se mai adaugă litosolurile districe sau asociaŃii de prepodzoluri, districambosoluri şi districambosoluri litice. Mai puŃin favorabile pentru creşerea molidului sunt solurile neutre sau alcaline formate pe calcarele din partea de sud-est şi est a MunŃilor Iezer sau solurile din clasa luvisolurilor, cu însuşiri aero-hidrice deficitare datorită prezenŃei argilei. Drenajul intern deficitar duce la stagnarea apei deasupra orizontului argilos Bargic (Bt) şi la manifestarea proceselor de stagnogleizare (pseudogleizare), mai intense cu cât procentul de argilă este mai mare, procese pedogenetice total improprii sistemului radicular al acestei specii. În afara arealului natural, molidul găseşte condiŃii edafice prielnice pe subtipul litic al districambosolului sau pe districambosolurile litice dacă se asigură în sol o umiditate suficientă.

În ceea ce priveşte temperamentul molidului, este o specie de semiumbră, fiind mai pretenŃios faŃă de lumină decât bradul (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Florescu I., 1981).

Factorii ecologici determinanŃi ai favorabilităŃii creşterii şi dezvoltării molidului – temperatura medie anuală, temperatura medie a lunii iulie, gradul de însorire-umbrire, tipul solului, grosimea morfologică a solului, volumul edafic, reacŃia solului (Constantinescu N., 1973; Negulescu E., Săvulescu A., 1965; ChiriŃă şi colab., 1977; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997; Vlad I., Petrescu L., 1977; Florescu I., 1981), sunt cuantificaŃi sub formă de griduri. Aceste griduri sunt apoi reclasificate în funcŃie de gradul de favorabilitate pentru molid şi având în vedere legea minimului (G. Liebig) şi legea toleranŃei (Shelford).

CondiŃiile reclasificării datelor reflectă, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos, gradul de implicare al fiecărui determinant ecologic, temperatura medie anuală şi tipul solului (însuşiri texturale, troficitate, umiditate) detaşându-se ca importanŃă. Temperatura medie anuală se impune chiar ca factor limitativ, valorilor mai mici de 1°C pentru că sunt total nefavorabile


166

molidului, s-a acordat la reclasificare valoarea 0, ceea ce înseamnă că indiferent de ceilalŃi factori produsul lor este 0 şi clasa de favorabilitate nu poate fi decât „nefavorabil”.

Tabel nr. 6.2. CondiŃiile reclasificării datelor pe clase de favorabilitate pentru molid în raport cu exigenŃele ecologice

ale acestei specii; Favorabilitate

mare Favorabilitate

medie Favorabilitate

mică Nefavorabil


(°C)

2-4 5-8 1-2 <1 >8

100 50 10 0 5

Temperatura a lunii iulie (°C)

10-14 14-17 17-19 <10 >19

10 7 4 1 3

Gradul de însorire-umbrire

semiumbrit semiînsorit

umbrit însorit

supraumbrit supraînsorit

4 3 2 1

Tipul solului

8.DCti,LSdi 9.DCti,EPti

10.DCti,EPti,LSdi 11.EPti,PDti,LSdi

12.EPti,PDti 18.LSdi,DCti

19.LSdi,EPti,DCti

5.ECti,DCti 7.DCti

13.PDti,EPti

3.ELti,LVti 6.ECti, ER

20.LSdi,st,EPti, PDti

1.Rzti,st 2.RZti,LSrz,ECti-

xrs 4.LVab

14.PDti,HSti,LSdi 15.HSti,LSdi

17.A,ASen,AS 21.st,RZqq

100 50 10 1

Grosimea morfologică a

solului

mare, medie

mică - -

2 1 - -

Volumul edafic mare, mediu

mic - -

2 1 - -

ReacŃia solului

moderat-puternic acid,

puternic acid

slab-moderat acid,

foarte puternic acid

slab acid neutru-slab acid

4 3 2 1

Utilizând operaŃii cu gridurile reclasificate (Fig.nr.6.3), prin scoaterea în evidenŃă a acŃiunii simultane şi unitare a complexului de factori, care între anumite limite se pot compensa între ei (Legea acŃiunii combinate a factorilor a lui Mitscherlich), se obŃine harta claselor de favorabilitate a terenului pentru creşterea şi dezvoltarea molidului.


167

Fig. nr. 6.3. MunŃii Iezer. Evaluarea potenŃialului ecologic pentru molid exprimat prin clase de favorabilitate, prin

operaŃii cu griduri reclasificate în funcŃie de acŃiunea unitară a factorilor; Prin evaluarea potenŃialului ecologic ca produs al factorilor climatici şi edafici implicaŃi în creşterea şi dezvoltarea molidului, se pot identifica arealele favorabile acestei specii. FavorabilităŃi medii până la foarte mari sunt specifice pentru 480,8 km2 din MunŃilor Iezer (86,9%); mari şi foarte mari pentru aproximativ 50% din masiv (52,9%, 292,3 km2) caracteristice fiind cu precădere etajului pădurilor de molid, la altitudini cuprinse între 1400 şi 1800 m. Din cei 293,3 km2 cu favorabilitate mare şi foarte mare, etajul pădurilor de molid deŃine 115,4 km2, 43,9 km2 se găsesc la altitudini mai mari decât limita superioară actuală a pădurii, acolo de unde pădurea a fost îndepărtată în scopul obŃinerii de pajişti secundare care să susŃină activitatea pastorală, iar diferenŃa de 134,0 km2 se întâlneşte în etajul pădurilor de foioase, la limita lui superioară, de tranziŃie spre cel al molidului. Limita superioară actuală a pădurii urcă până în apropiere sau chiar se identifică cu limita superioară potenŃială, ceea ce înseamnă o valorificare eficientă a potenŃialului ecologic în arealele cu interes scăzut pentru activităŃile pastorale de pe macroversantul nord – nord-vestic al MunŃilor Iezer (bazinele hidrografice afluente Râului Doamnei, Văsălatului sau DâmboviŃei superioare) şi coboară foarte mult pe macrovesantul sud – sud-estic, cu declivitate şi energii de relief mai mici datorită extinderii nivelelor de eroziune. Favorabilitatea pentru activităŃile pastorale şi defrişările intense ale pădurilor de molid de aici au coborât limita superioară actuală a pădurii mult sub cea potenŃială. Este cazul sectoarelor superioare ale bazinelor Valea lui Aron, BălŃatului, Dracsinului, Cascoe (afluente DâmboviŃei), Râuşorului de Rucăr, Argeşelului, Râului Târgului, Râuşorului de Râul Târgului, Brătioara, Bratia sau Râuşorului de Bratia (Fig.nr.6.4).


168

Fig. nr. 6.4. A. PotenŃialul ecologic pentru molid exprimat prin clase de favorabilitate;

B. DistribuŃia spaŃială a molidului (ponderea -%- în cadrul parcelelor); - Pe macroversantul cu expoziŃii generale nord – nord-vestice, favorabilităŃile mari şi foarte mari pentru molid

„coboară” până la altitudini de 1150 m; - (1) Limita superioară naturală a pădurii (condiŃionată strict de factori naturali) – bazinele superioare Izvorul

Hotarului, Barbului, Valea ColŃilor; şi (2) limita superioară antropică, coborâtă ca urmare a defrişărilor – bazinele superioare Valea lui Aron, BălŃatului, Dracsin;

Presiunea antropică prin păşunat asupra părŃii superioare altitudinale a etajului pădurilor

de molid a fost mult mai mare în partea de sud-vest a MunŃilor Iezer, în Portăreasa, ColŃii Caprei şi cu precădere în Jupâneasa, Păpău sau ŞeŃu, datorită vieŃii pastorale mai intense din trecut pământenilor dar în special a ungurenilor ce şi-au întemeiat sate (Galeş, Corbi, Brădet) în Valea Râului Doamnei sau Vâlsanului şi care păşunau în aceşti munŃi (Fig.nr.6.5). La începutul secolului trecut numărul stânelor de aici era cu mult mai mare comparativ cu celelalte sectoare ale Iezerului (Popp M., 1934; Vuia R., 1980).


169


B. DistribuŃia spaŃială a molidului (ponderea -%- în cadrul parcelelor); Păstoritul intens al ungurenilor din bazinul Râului Doamnei care păşunau în munŃii din partea de sud-vest a

Iezerului, a condus la restrângerea etajului pădurilor de molid către partea inferioară a arealului său de maximă favorabilitate şi local, la coborârea altitudinală a limitei superioare a pădurii până la 1420 m (Jupâneasa);

La altitudini mai mici de 1400 m (în afara arealului său natural) suprafeŃele favorabile

molidului sunt cele semiumbrite, umbrite sau supraumbrite, care pot asigura umiditate suficientă solului bine aerisit, cu volum edafic nu foarte mare (subtipul litic al districambosolului sau litosolul distric) şi cu reacŃie moderat-puternic acidă. ExpoziŃia versantului are o foarte mare importanŃă, după cum se poate observa în bazinul superior al DâmboviŃei sau bazinul Râuşorului de Râul Târgului, pe versantul cu expoziŃie generală nord – nord-vest. Acelaşi argument, dar la scară mai mică, este valabil pentru foarte multe bazine hidrografice de dimensiuni mai mici afluente DâmboviŃei (Dracsin, Cascoe), Râuşorului de Rucăr (Boteanu, Măra, Purdel, Orzea, Valea lui Maldăr, Valea lui Ecle), Râului Târgului (Bătrâna, Frăcea, Valea Largă, Voina, Căluşul


170

Mic, Căluşul Mare, Slatina, Valea Terciului, Dobriaşu Mare, Valea Ursului, Dobriaşu Mic), Bratiei (Cernat, Tinosu, Valea Stânei), Râului Doamnei (Izvorul lui Bogdan, Pârâul Mioarelor, Jangu, Murgu, Baciu) şi Văsălatului (Cârligele, Izvorul Gropilor). Specificul împăduririlor din perioada 1948-1960 s-a caracterizat prin plantaŃii pure de molid sau în amestec cu alte foioase (Popescu Gh. şi colab., 2004). Ca urmare a Codului Silvic aprobat şi adoptat în anul 1962, directivele tehnico-economice (înfiinŃarea culturilor specializate pentru producerea lemnului de celuloză) şi prezentarea în 1974 a concluziilor temei „Cercetări privind extinderea molidului în România” (Marcu Gh., coord.), au recomandat cultura excesivă a răşinoselor şi a speciilor repede crescătoare în defavoarea speciilor autohtone. Aceste directive au provocat majorarea volumului de împăduriri în detrimentul regenerărilor naturale în pădurile de fag, din care în perioada interbelică şi de activitate a Sovromlemnului au fost extrase volume mari de masă lemnoasă prin exploatări dezordonate şi antiecologice ce au provocat degradarea, modificarea structurală sau chiar dispariŃia unui mare număr de formaŃiuni forestiere virgine şi cvasivirgine, de optimă diversitate şi de maximă stabilitate (Ungur A., 2008).

Extinderea culturii molidului în afara arealului său natural s-a realizat nu întotdeauna pe suprafeŃe favorabile, în aşa-numitele staŃiuni labile (Barbu I., Cenuşă R., 2001), substituirea unor specii de foioase din arealul lor natural prin molid exploatabil la o vârstă relativ redusă (50-60 ani), generând mai degrabă o serie de complicaŃii sau influenŃe negative din punct de vedere ecologic. Toate aceste exagerări au avut, din păcate, şi girul unor specialişti din sectorul de cercetare, care au participat la elaborarea primei variante a „Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010”, fiind cu premeditare incluse în acest „Program” (Popescu Gh. şi colab., 2004).

Pe lângă considerentele privitoare la capacitatea limitată a acestei specii de a îndeplini funcŃiile specifice pădurii când este cultivată în arborete pure, pe suprafeŃe mari şi pe lângă rezistenŃa redusă la acŃiunea diferiŃilor agenŃi vătămători, se pune şi problema influenŃei acestora asupra solului (Vlad I., Petrescu L., 1977).

În ceea ce priveşte primul aspect (rezistenŃa la diferiŃi agenŃi vătămători şi capacitatea de a îndeplini funcŃiile specifice ecosistemului forestier), este bine cunoscut faptul că multe din pădurile de molid din MunŃii Iezer plantate în afara arealului natural şi care se apropie de vârsta exploatabilităŃii (peste 50 ani), sunt expuse doborâturilor masive de vânt. În partea sudică a MunŃilor Iezer (Măgura), districambosolurile tipice caracteristice au fost intens erodate ca urmare a pantei accentuate şi a faptului că o perioadă îndelungată terenul nu a fost protejat de vegetaŃia forestieră. O parte dintre proprietăŃile fizice ale districambosolurilor litice şi litosolurilor districe rămase aici ca rezultat al eroziunii areale şi liniare a districambosolurilor tipice (textura grosieră ce permite o bună aerisire a acestor soluri, grosimea morfologică mică şi volumul edafic redus) sunt elemente de favorabilitate pentru creşterea şi dezvoltarea molidului şi în acelaşi timp, factori ce opresc regenerarea fagului. CondiŃiile climatice (temperatura medie anuală de peste 7,5°C şi precipitaŃiile medii anuale mici) şi umiditatea relativ scăzută a solului ca urmare a drenajului intern foarte bun, nu permit însă nici pentru molid favorabilităŃi mari de creştere. În aceste condiŃii de favorabilitate medie şi mică s-a plantat molid, care deŃinând o pondere mai mare de 70% şi trecând de vârsta de 50 de ani a devenit vulnerabil la doborâturi de vânt, ceea ce s-a şi întâmplat în data de 19 iulie 2005 (Fig.nr.6.6).

Rezultatele nefavorabile ale procesului de „înrăşinare” în pădurile de fag au fost argumentate şi de atacurile intense şi pe suprafeŃe mari ale insectelor, de rupturile produse de zăpadă sau de incendii – aşa cum s-a întâmplat în bazinul DâmboviŃei şi cel mai recent în bazinul Dracsinului.


171


B. DistribuŃia spaŃială a molidului (ponderea -%- în cadrul parcelelor); În condiŃii de favorabilitate medie şi mică pentru molid, plantaŃiile echiene cu vârstă mai mare de 50 de ani formate

din această specie sunt foarte vulnerabile la doborâturi de vânt (C. Doborâtura de vânt produsă la 19 iulie 2005, la altitudinea de cca 800 m – Măgura – la contactul cu

depresiuneaCâmpulung);


172

În privinŃa influenŃei pădurilor de molid asupra solului format sub pădurile de fag, cantitatea litierei de răşinoase (cu 15-50% mai mare decât litiera formată sub fag), compoziŃia (ceruri, substanŃe tanante, răşini), aciditatea foarte mare şi descompunerea lentă a acesteia, duc la formarea unui humus brut, la un conŃinut mai redus de baze de schimb şi la degradarea solului (ChiriŃă şi colab., 1977). Cu cât condiŃiile de mediu sunt mai diferite de optimul ecologic pentru molid, cu atât vulnerabilitatea acestuia în faŃa dăunătorilor biotici şi abiotici este mai mare (Popescu Gh. şi colab., 2004). Din consideraŃiuni silviculturale şi de producŃie nu este indicat să se planteze în locul pădurilor de fag, arborete pure de răşinoase şi este bine să se asigure un amestec de cel puŃin 20% foioase. Acolo unde este de temut o degradare a solului din cauza plantării de arborete de molid, va trebui ca procentul foioaselor să se apropie de 40% (Haner F., 1972).

Inoportunitatea extinderii plantaŃiilor de molid în areale cu potenŃial mediu-mic pentru această specie, se face simŃită nu doar la nivelul ecosistemului şi funcŃionalităŃii lui prin rezistenŃa scăzută în faŃa agenŃilor vătămători sau prin efectele negative induse asupra însuşirilor fizico-chimice ale solurilor, ci şi sub aspect economic, prin productivitatea realizată (Fig.nr.6.7).

Fig. nr. 6.7. Bazinul superior al râului Bratia.

A. PotenŃialul ecologic pentru molid exprimat prin clase de favorabilitate; B. DistribuŃia spaŃială a molidului (ponderea -%- în cadrul parcelelor);

C. Clasele de producŃie (categoriade productivitate); Favorabilitatea medie se reflectă aici în realizarea de către plantaŃiile echiene de molid a unor categorii de

productivitate inferioare (IV sau V, slab sau foarte slab productivă);


173

Productivitatea reprezintă capacitatea unei păduri de a produce biomasă; pentru masa lemnoasă se exprimă prin creşterea medie/an/hectar a producŃiei lemnoase totale în metri cubi sau în tone de substanŃă uscată. Clasa de producŃie (categoria de productivitate) este clasificarea arboretelor sub raportul productivităŃii (Iancu I. coord., 1982). Areale cu favorabilitate medie sau mică se caracterizează prin productivitate mică, reflectată prin categoria de productivitate (clase de producŃie) inferioară (IV sau V, slab sau foarte slab productivă).

6.3. Poten Ńialul ecologic pentru fag (Fagus sylvatica) în rapo rt cu distribu Ńia spa Ńială a fagului în Mun Ńii Iezer

Fagul – Fagus sylvatica (L.) – se încadrează din punct de vedere taxonomic Încrengăturii

Spermatophytae, Subîncrengăturii Angiospermae, Clasei Dicotyledoneae, Subclasei Monochlamydeae, Ordinului Fagales, Familiei Fagaceae, Genului Fagus (Negulescu E., Săvulescu A., 1965).

Fagul este un arbore de talie mare, cu înălŃimi de până la 40 m şi diametre de până la 1,5 m. Înrădăcinarea în primii 5-6 ani este pivotantă, apoi devine fasciculată, cu ramificaŃii laterale mult întinse la suprafaŃă, din care se dezvoltă rădăcini care pătrund adânc în sol. Datorită sistemului radicelar puternic, pe soluri cu grosime morfologică mare, fagul rezistă bine acŃiunii distructive a vântului. Ancorarea în sol este şi mai bine asigurată prin concreşterea rădăcinilor între arbori vecini. În masiv tulpina este dreaptă, cilindrică, cu scoarŃă netedă de culoare cenuşie – alb-cenuşie şi care prezintă crăpături la baza arborilor cu vârste înaintate, în mod excepŃional formând ritidom. Coroana la arborii izolaŃi este larg-ovoidă, cu frunziş des şi bogată în ramuri, ce coboară până în părŃile joase ale tulpinii. În stare de masiv ramurile principale sunt îndreptate în sus, iar la arborii de la marginea masivului, ramurile laterale dinspre lumină sunt orizontale. Frunzele sunt ovat-eliptice, de 5-10 cm lungime, la bază îngustate sau rotunjite, pe margini aproape întregi, ondulate sau distanŃat-denticulate, cu 6-7 perechi de nervuri laterale drepte. Florile unisexuat-monoice, apar prin aprilie-mai, în acelaşi timp ci înfrunzirea; fructele (jirul), anchene în trei muchii, brune-roşcate, de 1-1,5 cm, sunt câte una sau două închise complet într-o cupă de cca. 2 cm care se deschide la vârf în patru valve. Creşterea în înălŃime redusă la început se accentuează abia în deceniul al treilea. Între 30 şi 60 de ani creşterea ajunge până la 0,8 m anual. În privinŃa longevităŃii, în mod obişnuit fagul ajunge la 200-300 ani, dar excepŃional poate depăşi 500 ani. Lemnul este alb-roşietic, cu textură fină şi omogenă, dens, cu fibră scurtă, cu elasticitate şi duritate medii şi mare putere calorică. Se foloseşte în principal ca lemn de foc, dar şi pentru fabricarea mobilei (produse semifabricate – placaje, furnire, plăci aglomerate) sau în dogărie. Este o specie exclusiv europeană şi cea mai răspândită în România. ocupând peste 35% din suprafaŃa cu păduri a Ńării (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Milescu I. şi colab., 1967).

ExigenŃele ecologice. Fagul este o specie relativ pretenŃioasă faŃă de climă şi sol, cu optim în regiunile cu climat mai cald şi mai puŃin umed decât în cazul molidului. Manifestă pretenŃii faŃă de umiditate, un sezon de vegetaŃie relativ lung şi temperaturi medii anuale destul de ridicate. De îngheŃuri târzii suferă în special plantulele, dar şi exemplarele mature, vătămate adesea de crăpăturile necrozate denumite gelivuri. Pagube aduc şi temperaturile ridicate ce provoacă adesea pârlitura scoarŃei (Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997).

Temperaturile medii anuale caracteristice arealului natural de răspândire a fagului în MunŃii Iezer sunt cuprinse între 4-5°C la limita superioară şi 8-9°C la cea inferioară, iar tempearatura medie a lunii iulie, între 19° şi 13-14°C (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Constantinescu N., 1973; Vlad I., Petrescu L., 1977; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh.


174

coord., 1997). Acolo unde umiditatea atmosferică şi precipitaŃiile sunt în exces, iar temperatura medie anuală este coborâtă (la partea superioară a arealului natural al fagului), un rol important revine expoziŃiei. În aceste condiŃii versanŃii însoriŃi sau supraînsoriŃi (cu expoziŃie sudică – sud-estică) compensează deficitul termic sau excesul de umiditate. În acelaşi timp, fiind o specie cu o transpiraŃie foarte ridicată şi având un seminŃiş extrem de sensibil, nu poate vegeta în condiŃii optime în areale expuse insolaŃiei puternice şi îngheŃurilor târzii. Temperaturile scăzute din timpul iernii, în special cele sub -30°C provoacă uscarea fagului, ca şi amplitudinile termice din timpul aceluiaşi sezon (Negulescu E., Săvulescu A., 1965). Gerurile puternice provoacă la fag degradarea unei părŃi din tulpină, dând naştere aşa-zisei „inimi de ger” sau „duramenului de ger”, de culoare roşcată (Milescu I. şi colab., 1967).

Optimul de vegetaŃie pentru fag în raport cu precipitaŃiile medii anuale corespunde valorilor apropiate de 1 ale indicelui ecometric climatic Gams (Manea G., 2008). Intervalul de favorabilitate a potenŃialului pluviometric pentru dezvoltarea fagului este cuprins între 0,7 şi 1,2 unităŃi, izolinia cu valoarea de 0,7 suprapunându-se foarte fidel peste limita superioară a arealului de dezvoltare a fagului în MunŃii Iezer.

Fagul este foarte exigent faŃă de proprietăŃile fizice ale solului, necesitând soluri afânate, mijlociu profunde – profunde şi permanent reavene, cu textură luto-nisipoasă – nisipo-lutoasă şi sărace în schelet. Are o creştere lentă pe soluri compacte şi cu exces de umiditate stagnantă sau freatică. Vegetează slab pe solurile superficiale fiind cu totul contraindicat pentru terenurile degradate prin eroziune în suprafaŃă (Milescu I. şi colab., 1967). Atunci când găseşte condiŃii climatice optime, fagul nu are exigenŃe deosebite faŃă de însuşirile chimice ale solului, creşterea şi dezvoltarea realizându-se aproape la fel de bine atât pe soluri silicioase, cât şi pe cele calcaroase. Pe solurile cu aciditate accentuată, vegetaŃia lui este mai puŃin activă decât pe cele slab acide sau neutre. SeminŃişul de fag se pierde într-un timp foarte scurt pe soluri cu pH mai mic de 5 (Constantinescu N., 1973). Cu cât gradul de saturaŃie în baze al solului este mai mare, cu atât se ameliorează condiŃiile de dezvoltare a microorganismelor şi descompunerea litierei se realizează mai repede iar humusul format este de tip mull. Sub păduri pure de fag de pe soluri cu aciditate mare formate pe roci sărace în baze, litiera se acumulează în grosimi de câŃiva centimetri, iar humusul rezultat este de tip moder (ChiriŃă şi colab., 1977).

Învelişul edafic peste care se suprapune (în foarte mare măsură) subetajul fagului este reprezentat cu precădere de districambosoluri, dar şi de eutricambosoluri subrendzinice sau prepodzoluri către partea superioară, unde limitările cauzate de aciditatea prea mare şi de grosimea morfologică mică a solului sunt compensate de expunere şi condiŃii climatice ceva mai blânde. La altitudini mai mici de 1300 m unde parametrii climatici sunt în totalitate favorabili dezvoltării fagului, acesta poate vegeta şi pe soluri cu volum edafic mai mic (subtipuri litice ale districambosolului sau eutricambosolului), dacă substratul (scoarŃa de alterare) este afânat şi nu foarte acid putând prelua o parte din funcŃiile solului (de susŃinere şi în parte de nutriŃie). În ceea ce priveşte substratul litologic, fagul vegetează în condiŃii bune pe roci eubazice şi mezobazice cu alterabilitate slab-moderată (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Milescu I. şi colab., 1967; ChiriŃă şi colab., 1977).

În ceea ce priveşte temperamentul fagului, este unul pronunŃat de umbră. Prima consecinŃă a acestui fapt constă în aceea că fagul formează masive închise, uneori lipsite complet de straturile inferioare (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Florescu I., 1981).

Factorii ecologici determinanŃi ai favorabilităŃii creşterii şi dezvoltării fagului –

temperatura medie anuală, temperatura medie a lunii iulie, gradul de însorire-umbrire funcŃie de


175

condiŃiile climatice (temperatură şi umiditate), tipul solului, grosimea morfologică a solului, volumul edafic, reacŃia solului (Milescu I. şi colab., 1967; Constantinescu N., 1973; Negulescu E., Săvulescu A., 1965; ChiriŃă şi colab., 1977; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997; Florescu I., 1981), sunt cuantificaŃi sub formă de griduri ce urmează a fi reclasificate în funcŃie de gradul de favorabilitate pentru fag.

CondiŃiile reclasificării datelor reflectă gradul de implicare al fiecărui determinant ecologic, temperatura medie anuală, precipitaŃiile medii anuale (prin indicele ecometric-climatic Gams), gradul de însorire-umbrire şi tipul solului (grosime morfologică, volum edafic, pH, umiditate) detaşându-se ca importanŃă (Tabel.nr.6.3).

Tabel nr. 6.3. CondiŃiile reclasificării datelor pe clase de favorabilitate pentru fag în raport cu exigenŃele ecologice


mare Favorabilitate


mică Nefavorabil


(°C)

5-7 4-5 >7

3-4 <3

50 30 5 0 Gradul de

însorire-umbrire (temperatura medie

anuală < 5°°°°C)

supraînsorit însorit

semiînsorit semiumbrit supraumbrit

umbrit

20 10 5 1

Gradul de însorire-umbrire (temperatura medie

anuală > 7°°°°C)

supraumbrit umbrit

semiumbrit semiînsorit supraînsorit

însorit

20 10 5 1

Indicele Gams 0,8-1,1

0,7-0,8 >1,1

0,6-0,7 <0,6

50 30 1 0

Tipul solului

2.RZti,LSrz,ECti-xrs

5.ECti,DCti 7.DCti

9.DCti,EPti

3.ELti,LVti 6.ECti, ER 8.DCti,LSdi

10.DCti,EPti,LSdi

1.Rzti,st 4.LVab

11.EPti,PDti,LSdi 12.EPti,PDti 13.PDti,EPti 18.LSdi,DCti

19.LSdi,EPti,DCti


17.A,ASen,AS 20.LSdi,st,EPti,

PDti 21.st,RZqq

50 20 5 1


solului

mare medie mică foarte mică

15 7 3 1

Volumul edafic mare mediu mică fparte mică

20 10 5 1

ReacŃia solului


slab-moderat acid

moderat-puternic acid

puternic acid foarte puternic

acid

5 3 2 1


176

În operaŃiile cu griduri reclasificate, caracteristicile fizice şi chimice ale solului au o mult mai mare importanŃă decât în cazul molidului mult mai puŃin exigent. Dacă grosimea morfologică şi volumul edafic nu sunt determinanŃi pentru molid, în creşterea şi dezvoltarea fagului reprezintă factori hotărâtori. Solurile superficiale cu volum edafic mic nu sunt favorabile rădăcinii predominant pivotante a fagului, acesta preferând soluri profunde, cu procente mai mari ale fracŃiunilor granulometrice fine. De asemenea, reacŃia este mult mai importantă pentru fag, care vegetează în condiŃii precare pe soluri puternic şi foarte puternic acide, care pentru molid nu reprezintă un impediment.

Temperatura medie anuală se impune din nou ca factor limitativ, valori mai mici de 3°C fiind total nefavorabile fagului. Cantitatea medie anuală de precipitaŃii, reflectată de indicele ecometric-climatic Gams, reprezintă elementul climatic determinant în stabilirea favorabilităŃii pentru fag. Intervalul de favorabilitate a potenŃialului pluviometric pentru dezvoltarea fagului este cuprins între 0,7 şi 1,2 unităŃi.

În optimul său climatic, fagul nu se localizează în mod preferenŃiat pe anumite expoziŃii (Milescu I. şi colab., 1967). Către partea superioară a arealului său natural unde creşterea este limitată de temperatura medie anuală scăzută, expoziŃiile sudice – sud-estice (versanŃii însoriŃi sau supraînsoriŃi) vin cu favorabilitate mai mare pentru fag. În acelaşi timp, către partea inferioară a arealului natural al fagului, limitarile în creşetere şi dezvoltare sunt cauzate de temperaturile medii anuale prea mari cumulate cu scăderea cantităŃii de precipitaŃii; fagul este o specie cu transpiraŃie foarte intensă care trebuie susŃinută de cantităŃi mai mari de precipitaŃii. În aceste condiŃii preferă versanŃii cu expoziŃie nordică – nord-vestică (versanŃii umbriŃi sau supraumbriŃi), feriŃi de acŃiunea directă a razelor solare ce intensifică evapotranspiraŃia. Din aceste motive, la reclasificările realizate pentru favorabilitatea gradului de însorire-umbrire, pentru arealele cu temperaturi medii anuale mai mici de 5°C, versanŃilor supraînsoriŃi, însoriŃi şi semiînsoriŃi li s-au atribuit valori mai mari, expunerea compensând deficititul de căldură. Pentru arealele cu temperaturi medii anuale mai mari de 7°C de la altitudini mai mici, valori mai mari s-au atribuit versanŃilor supraumbriŃi, umbriŃi sau semiumbriŃi, în acest caz expoziŃia diminuând evapotranspiraŃia. Formula de calcul cu griduri reclasificate pentru evaluarea potenŃialului ecologic pentru fag exprimat prin clase de favorabilitate este următoarea:

Temperatura medie anuală x

Indicele Gams x

Gradul de însorire-umbrire (funcŃie de izotermele medii anuale de 5°C şi respectiv 7°C) x

Tipul solului x

ReacŃia solului x

Volumul edafic x

Grosimea morfologică a solului


177

327,2 km2, adică 59,2% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer, prezintă favorabilităŃi medii până la foarte mari pentru fag, în condiŃiile în care întreaga suprafaŃă a etajului pădurilor de foioase din acest masiv montan este de 337,1 km2.

Tabel nr. 6.4. SuprafeŃe (km2 şi %) deŃinute de clasele de favorabilitate pentru fag în MunŃii Iezer;

Clasa de favorabilitate km2 % Favorabilitate foarte mare 83,4 15,1

Favorabilitate mare 132,3 23,9 Favorabilitate medie 111,5 20,2 Favorabilitate mică 38,3 6,9

Favorabilitate foarte mică 29,0 5,2 Nefavorabil 158,5 28,7

553,0 100,0

FavorabilităŃi mari şi foarte mari sunt caracteristice optimului climatic din arealul natural

al fagului. La partea superioară a acestui areal, condiŃiile pentru fag sunt din ce în ce mai vitrege, factorii climatici apropiindu-se de extremele intervalelor de toleranŃă (temperaturile medii anuale scad, iar cantitatea de precipitaŃii medii anuale creşte). Într-o oarecare măsură, factorul climă este compensat de însuşirile favorabile ale substratului edafic sau de expoziŃia versanŃilor. În niciun sector din MunŃii Iezer însă, nu am găsit potenŃial foarte mare pentru fag la altitudini mai mari decât limita superioară a etajului pădurilor de foioase. Clase medii-mari de favorabilitate pentru această specie întâlnim în foarte multe situaŃii la altitudini mai mari decât limita superioară a foioaselor, pe expoziŃii însorite-supraînsorite care să compenseze deficitul de căldură şi pe soluri profunde, cu volum edafic mare şi reacŃie slab-moderat acidă. MenŃionez astfel de situaŃii în bazinele superioare ale văilor Cuca, Nanu (afluent pe partea stângă al Râuşorului de Râul Târgului), unor afluenŃi pe dreapta ai Râuşorului de Râul Târgului (łiuleŃul, Rachiul Mare, Pârâul Ovreiului, Şefterul Mare), Brătioara, Valea Sânei (afluent pe stânga al Bratiei), Cernatul şi Capra (afluenŃi pe partea dreaptă ai Bratiei) sau Râuşorului de Bratia şi afluentului său pe partea dreaptă, Izvorul Cosa. Am arătat în capitolul anterior tendinŃa de urcare altitudinală a etajelor de vegetaŃie. Favorabilitatea mijlocie-mare pentru fag la altitudini mai mari decât limita sa superioară, explică pe undeva această tendinŃă. Trendul termic ascendent la nivel global (Climate Change, 2007) ilustrat şi de şirurile de date climatice înregistrate în apropierea MunŃilor Iezer (Câmpulung, Fundata şi Vârful Omu), înseamnă potenŃial ecologic şi mai mare pentru fag, cu clase de favorabilitate mare şi foarte mare (Fig.nr.6.8).

La altitudini mai mici de 1000 m predomină clasa de favorabilitate mare pentru fag, aici favorabilităŃi foarte mari fiind caracteristice versanŃilor semiumbriŃi, umbriŃi sau supraumbriŃi. Aşa cum am mai arătat, cu cât temperatura medie anuală este mai mare, cantitatea mai mică de preciptaŃii nu mai poate susŃine evapotranspiraŃia intensă caracteristică fagului, expoziŃiile nord – nord-vestice fiind mai favorabile. Aşa întâlnim de exemplu pe versantul nord-vestic al Mateiaşului în condiŃii de soluri formate pe conglomerate sau şisturi cristaline sau pe aceleaşi categorii de orientări din bazinele hidrografice ale unor afluenŃi ai Râului Domanei, Bratiei, Brătioarei, Râului Târgului, Ageşelului şi DâmboviŃei.


178

Fig. nr. 6.8. Sector din bazinul superior al râului Cuca.

A. PotenŃialul ecologic pentru fag exprimat prin clase de favorabilitate; B. DistribuŃia spaŃială a fagului (ponderea -%- în cadrul parcelelor);

La partea superioară a etajului pădurilor de foioase, expoziŃia reprezintă factor determinant pentru fag. În bazinul Cuca, pentru a compensa deficitul de căldură, fagul vegetează pe expoziŃii estice, sud-estice şi sudice (însorite),

suprapunându-se fidel arealelor cu favorabilitate mare şi foarte mare.

Însuşirile fizice şi chimice ale substratului edafic sunt foarte importante în raportul dintre potenŃialul ecologic pentru fag şi distribuŃia acestei specii în MunŃii Iezer; fapt care se poate constata şi în sprijinul etajării sale. Parcelele şi subparcelele în compoziŃia cărora predomină fagul, corespund solurilor din clasa cambisoluri, în principal districambosoluri. Acestea prezintă texturi medii-grosiere, cu bună capacitate de a asigura necesarul de apă şi elemente nutritive şi cu pH nu foarte mic (slab-moderat acide), având în acelaşi timp volum edafic şi grosime morfologică mari. Solurile mai puŃin profunde şi cu aciditate mult mai mare (puternic sau foarte puternic acide) din clasa spodisolurilor (pe suprafeŃe mult mai extinse prepodzol, dar şi podzol), sunt în foarte multe cazuri asociate cu subtipurile lor litice sau cu litosolurile districe şi au însuşiri mult mai puŃin favorabile fagului, acesta deŃinând în compoziŃia parcelelor procente nesemnificatice sau chiar lipsind în totalitate (Fig.nr.6.9).


179

Fig. nr. 6.9. Sectoare din bazinele hidrografice ale Râuşorului de Rucăr şi DâmboviŃei;

A. Tipurile şi asociaŃiile de soluri; B. PotenŃialul ecologic pentru fag exprimat prin clase de favorabilitate;

C. DistribuŃia spaŃială a fagului (ponderea -%- în cadrul parcelelor); Parcelele în compoziŃia cărora fagul este dominant se suprapun arealelor cu soluri din clasa cambisoluri

(districambosoluri tipice sau asociaŃii formate din acestea cu subtipul litic şi prepodzoluri). Pe substrat litologic foarte acid, solurile din clasa spodisoluri, coboară până la altitudini de 1000 m în bazinul Râuşorului de Rucăr

(Valea Bugheanu, Boteanu, Măra, Purdel) sau în cel al Clăbucetului, participarea fagului în compoziŃia parcelelor de aici scăzând la sub 30%, mult sub potenŃialul climatic (1). La sud-est de Vârful łefeleica, în bazinele superioare ale

Văii Strâmbe, Văii Porcului sau Orzea, „limita edafică” a acestei specii se suprapune „limitei climatice” (2).

PotenŃial ecologic mic pentru fag întâlnim şi pe solurile superficiale formate pe calcarele din sud-estul (Mateiaş) şi estul masivului. În cadrul asociaŃiilor de rendzine, litosoluri rendzinice şi stâncărie, rendzinele din sectoarele cu scoarŃă de alterare cu granulometrie ceva mai fină sau cu acumulare în urma proceselor de pluviodenudare şi torenŃialitate, sunt mult mai favorabile dezvoltării sistemului radicular al fagului. Litosolurile rendzinice, dar cu desebire stâncăriile,


180

prezintă grad mare de permeabilitate şi nu asigură necesarul de apă, un minus fiind situarea la altitudini coborâte, unde cantitatea de precipitaŃii este mică şi evapotranspiraŃia mare. În consecinŃă, pe astfel de asociaŃii de soluri, pădurii de fag îi lipseşte continuitatea, parcelele cu indice de acoperire mare (peste 0,8) şi categorie de productivitate mijloce (III) alternând cu parcele de slabă productivitate (IV-V) şi indice mic de acoperire (sub 0,5) şi cu suprafeŃe fără vegetaŃie forestieră (Fig.nr.6.10).

Fig. nr. 6.10. A. PotenŃialul ecologic pentru fag exprimat prin clase de favorabilitate;

B. DistribuŃia spaŃială a fagului (ponderea -%- în cadrul parcelelor); C. ConsistenŃa (indicele de acoperire cu vegetaŃie forestiră);

D. Clasele de producŃie (categoriade productivitate); Arealele cu calcare din partea de sud-est a MunŃilor Iezer (Mateiaş) prezintă eterogenitate mare în ceea ce privieşte potenŃialul ecologic pentru fag. Grosimea morfologică a solului şi prezenŃa sau lipsa scoarŃei de alterare dictează clasa de favorabilitate. Harta potenŃialului ecologic pentru fag (A) indică pentru acest areal favorabilitate foarte

mică, deoarece învelişul edafic este luat în calcul ca asociaŃie de soluri diferite în ceea ce priveşte volumul edafic; predomină litosolurile rendzinice şi stâncăriile. Însuşirile fizice deficitare ale solurilor sunt indicate aici nu atât de

indicele de acoperire, cât de categoria de productivitate (V – foarte slab productivă).

Temperaturile scăzute din timpul iernii, în special cele mai mici de -30°C şi amplitudinea temperaturilor din acelaşi sezon, provoacă la fag degradarea unei părŃi din tulpină, dând naştere aşa-zisei „inimi de ger” sau „duramenului de ger” de culoare roşcată. Modificările lemnului din cauza duramenului de ger sunt asemănătoare cu acelea ale „lemnului cu inimă roşie”, însă ceva mai puŃin intense. În urma vătămării celulelor vii din partea centrală a trunchiului – mai slab protejate decât cele din zona periferică din cauza conŃinutului mai redus de amidon – secretă substanŃe de duramenificare (Milescu I. şi colab., 1967). Pentru MunŃii Iezer, inversiuni de temperatură ce presupun temperaturi foarte scăzute, se produc în partea de nord, nord-est sau est, în bazinul DâmboviŃei. Se implică evident în distribuŃia vegetaŃiei forestiere numai în sectorul superior al DâmboviŃei, în amonte de confluenŃa cu Valea lui Aron şi


181

în special în amonte de Lacul Pecineagu, de unde evacuarea maselor de aer rece se realizează mai greu. Aici, ceilalŃi factori nu mai pot compensa deficitul de temperatură din sezonul rece, limita inferioară a etajului pădurilor de molid coborând până la altitudini mai mici de 1200 m (1150 m). După exploatarea fagului, în bazinul DâmboviŃei din amonte de Lacul Pecineagu s-a plantat numai molid, specie rezistentă la condiŃiile extreme din timpul iernii (Fig.nr.6.11).


B. DistribuŃia spaŃială a fagului (ponderea -%- în cadrul parcelelor); Climatul înăsprit de inversiunile termice din sezonul rece, reprezintă factorul limitativ ce determină potenŃialul

ecologic scăzut pentru fag în bazinul superior al DâmboviŃei din amonte de Lacul Pecineagu, chiar dacă altitudinile sunt caracteristice pădurilor de fag (1000-1200 m).

Dacă panta nu a permis solului să capete grosime morfologică având în acelaşi timp şi conŃinut mare de schelet, favorabilitatea pentru fag merge spre clase inferioare (mică sau foarte mică). PotenŃialul ecologic pentru această specie este şi mai scăzut în condiŃiile în care substratul litologic este foarte acid. Însuşirile fizice deficitare ale solului (litosolul rendzinic de pe Mateiaş), se cumulează în cazul litosolurilor districe şi cu aciditatea foarte mare (Fig.nr.6.12).


182


B. Categorii de geodeclivitate; Arealele cu potenŃial ecologic foarte mic pentru fag se suprapun în bazinele superioare ale Bughiei şi Brătioarei asociaŃiilor de soluri în care dominante sunt litosolurile districe (cu districambosoluri litice şi districambosoluri

tipice), caracteristice terenurilor cu înclinare de peste 30°.

Procesul de eroziune areală şi liniară de pe terenurile cu înclinare mare, poate fi accelerat şi în urma îndepărtării vegetaŃiei forestiere din diferite cauze şi întârzierea regenerării (Fig.nr.6.13). De cele mai multe ori, prin exploatarea necorespunzătoare a pădurii, omul a afectat echilibrul geomorfologic nu foarte stabil, astfel încât cu cât se pierde mai multă parte fină din sol prin eroziune, cu atât potenŃialul ecologic pentru fag este mai mic. Pentru MunŃii Iezer am identificat suprafeŃe foarte întinse cu astfel de probleme, unde grosimea redusă de eroziune a solului nu a mai permis regenerarea în bune condiŃii a fagului, obŃinându-se categorii de productivitate scăzute şi coeficienŃi mici de acoperire. Din aceste motive, regenerarea a fost condusă aici prin plantarea molidului mai puŃin pretenŃios la substratul edafic, însă cu vulnerabilitate redusă faŃă de o gamă largă de dăunători, negăsindu-se în arealul său natural.

Până acum 50-60 ani utilizarea industrială a fagului era mult limitată, neexistând o industrie forestieră profilată pe utilizarea superioară a lemnului de fag. În 1946 de exemplu, Societata Carpatina, care exploata lemn din bazinul Lotrului, a fost nevoită să oprească activitatea întrucât nu mai avea resurse de răşinoase în bazin şi i s-a refuzat valorificarea răşinoaselor din bazinul OlteŃului, deşi resurse de fag existau din abundenŃă. Înainte de anul 1910, fagul întâlnit în pădurile de amestec cu răşinoasele nu era valorificat în niciun fel. Arbori falnici de fag, având deseori trunchiul curăŃat de crăci pe o mare lungime şi un volum de peste 1 m3/fir, erau lăsaŃi în picioare spre a fi doborâŃi de vânt sau erau secuiŃi (li se cresta adânc coaja la bază pentru a se usca) (Ivănescu D., 1972).


183

A. C.

B.

După 1950, importanŃa economică a fagului devine din ce în ce mai mare, odată cu profilarea unor fabrici pentru prelucrarea lemnului de foioase şi amenajarea căilor de exploatare. În acest sens, la Stâlpeni s-a înfiinŃat o fabrică pentru valorificarea lemnului de foioase din bazinele Bratiei şi Râul Târgului. Primul tronson al căii ferate forestiere de pe Valea Bratia, dintre Stâlpeni şi Berevoieşti cu o lumgime de 23,5 km, a fost construit între 1923-1924 de Societatea Plăieşu, cea care a concesionat de la Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) parchetele de pe Bratia şi Râuşor. La sfârşitul anului 1934 linia a fost preluată de C.A.P.S., iar în anul 1935 s-a deschis circulaŃia pe tronsonul Stâlpeni-Râuşor (29,6 km). Ulterior s-au construit tronsoanele Râuşor-Plaiul Lung (13 km) de pe Bratia şi Râuşor-ŞeŃu (12,4 km) de pe Râuşor, pentru cel din urmă cu ramificaŃiile Cărpinoasa (3 km) şi Rogoaza (2 km).

Pe lângă importanŃa economică, sunt recunoscute funcŃiile de protecŃie ale făgetelor, prin capacitatea lor de a echilibra regimul hidrologic mai mult decât orice altă specie forestieră şi de a reŃine cantităŃi mari de praf din atmosferă, având însuşiri de consolidare ecologică şi autoreglare remarcabile, în amestec cu răşinoasele sporind rezistenŃa acestora la acŃiunea dăunătorilor biotici şi abiotici şi mărindu-le productivitate şi biodiversitatea (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004). Făgetele reprezintă osatura ecologică de bază pentru menŃinerea echilibrului natural în CarpaŃi (Ungur A., 2008). Exploatarea în ras a fagului nu numai măreşte susceptibilitatea la eroziune în suprafaŃă şi la modificări negative de natură edafică, ci influenŃează negativ şi arborii

Fig. nr. 6.13. Ca urmare a exploatării în ras a fagului de pe versanŃii cu înclinare foarte mare (peste 30°), se intensifică eroziunea areală şi liniară, iar micşorarea volumului edafic favorizează plantarea altor specii (molid). A. Vesantul drept al văii Cuca, în amonte de confluenŃa cu Pârâul lui Coman (acumularea materialului erodat în treimea inferioară a versantului); B. Versantul stâng al văii Cuca, în apropiere de confluenŃa cu Bătrâna; C. Fragment din harta pantelor.


184

de la marginea golurilor create. Fagul este sensibil la aŃiunea directă şi intensă a razelor solare care poate cauza pârlitura scoarŃei (Negulescu E., Săvulescu A., 1965). Efectele acestui fenomen se pot observa în urma defrişării unei parcele de pe partea stângă a pârâului Cuca (Fig.nr.6.13.B), unde, la aproximativ 15 ani de la defrişare, consistenŃa pădurii de fag de la marginea parcelei vecine din avale a scăzut cu aproape 50% (de la 0,9 la 0,5).

6.4. Poten Ńialul ecologic pentru brad ( Abies alba ) în raport cu distribu Ńia spa Ńială a bradului în Mun Ńii Iezer

Bradul – Abies alba (Mill.); Abies pectinata (DC.) – se încadrează din punct de vedere

taxonomic Încrengăturii Spermatophytae, Subîncrengăturii Gymnospermae, Ordinului Coniferales, Familiei Pinaceae, Genului Abies (Negulescu E., Săvulescu A., 1965).

Bradul este un arbore cu înălŃimi frecvente de 30-40 m şi diametre de 1-2 m, în condiŃii favorabile putând ajunge chiar la 60 m. Înrădăcinarea este puternic pivotantă, formând şi rădăcini laterale ce pătrund adânc în sol şi scoarŃa de alterare, caracteristici ce îi conferă rezistenŃă sporită la acŃiunea vântului. Tulpina este dreaptă, cilindrică şi elaghează bine în masiv până la înălŃimi mari. ScoarŃa netedă în tinereŃe, conŃine pungi de răşină ce se pot sparge cu uşurinŃă. La vârste mai înaintate formează un ritidom cenuşiu, solzos şi subŃire. Coroana cilindric-piramidală prezintă în tinereŃe un vârf ascuŃit, pentru ca la vârste înaintate să se lăŃească tubular, lujerul terminal rămânând mai scurt decât cei laterali, formând aşa-numitul „cuib de barză”. Frunzele sunt aciculare, liniar-lăŃite, de 2-3 cm lungime şi 2-3 mm lăŃime, pe faŃă verzi-închis-lucitor, pe dos cu două dungi albe, dispuse pe două şiruri. Acele sunt persistente, durând 6-15 ani, iar după uscare se mai menŃin un timp pe lujeri. Conurile sunt erecte (spre deosebire de cele de molid care sunt pendente), cilindrice, au lungimi de 10-20 cm şi diametrul de 3-5 cm. Creşterea este la început înceată, în primul an atingând numai 5-6 cm, puieŃii de brad putând fi foarte uşor copleşiŃi de ierburi. La 10 ani rareori depăşesc 1 m înălŃime. După 15-20 ani creşterea devine din ce în ce mai activă şi se menŃine astfel până la vârste înaintate. În ceea ce priveşte longevitatea, molidul poate ajunge până la 700 ani. Lemnul este albicios, fără duramen, mat, moale, cu textură mijlocie, se despică uşor şi prezintă noduri neaderente (căzătoare). Are multiple întrebuinŃări, dar este de o calitate mai slabă decât lemnul de molid, întrucât formează aşchii (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997).

ExigenŃele ecologice. Este specia cea mai pretenŃioasă dintre răşinoasele noastre faŃă de condiŃiile de mediu. Este mai exigent decât molidul în ce priveşte temperatura, situându-se altitudinal în partea inferioară a acestuia. Nu rezistă însă nici la temperaturi mai mari, dezvoltându-se bine în condiŃii de temperatură medie anuală cuprinsă între 5 şi 7°C (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Constantinescu N., 1973; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997).

Ca în cazul fagului – deoarece şi creşterea bradului este limitată de cerinŃele relativ ridicate faŃă de umiditate şi de sensibilitate deosebită la arşiŃă şi îngheŃuri – expoziŃia se implică diferenŃiat în funcŃie de temperatura medie anuală. Către partea superioară a optimului termic (la temperatri medii anuale mai mici de 5,5°C), bradul preferă expoziŃiile însorite pentru a compensa deficitul de căldură. La partea inferioară a optimului termic (la temperatri medii anuale mai mari de 6,5°C), expoziŃiile umbite sunt favorabile creşterii şi dezvoltării bradului ca urmare a plusului de umiditate. Drept urmare, în reclasificarea gridurilor, variabila însorire-umbrire se va reclasifica în funcŃie de temperatura medie anuală.


185

În privinŃa învelişului edafic, bradul găseşte condiŃii optime pe districambosolurile profunde, cu texturi luto-nisipoase – lutoase, fără schelet sau slab scheletice, cu compactitate moderată, reaveve-jilave (ChiriŃă şi colab., 1977). În condiŃiile climatice favorabile vegetaŃiei bradului, solul cu reacŃie slab acidă, neutră sau slab alcalină este mai favorabil decât solul cu reacŃie moderat-puternic acidă. În condiŃiile climatice mai calde şi mai uscate şi aria de răspândire naturală a bradului, solul cu reacŃie slab-moderat acidă oferă condiŃii mai bune (Constantinescu N., 1973).

Tabel nr. 6.5. CondiŃiile reclasificării datelor pe clase de favorabilitate pentru brad în raport cu exigenŃele ecologice


mare Favorabilitate


mică Nefavorabil


(°C)

5-7 4-5 >7

3-4 <3

100 50 10 1 Gradul de

însorire-umbrire (temperatura medie anuală < 5,5°°°°C)


semiînsorit semiumbrit supraumbrit

umbrit

50 10 5 1

Gradul de însorire-umbrire (temperatura medie anuală > 6,5°°°°C)

supraumbrit umbrit

semiumbrit semiînsorit supraînsorit

însorit

50 10 5 1

Tipul solului

3.ELti,LVti 4.LVab

5.ECti,DCti 6.ECti, ER

7.DCti 8.DCti,LSdi

2.RZti,LSrz,ECti-xrs

9.DCti,EPti 10.DCti,EPti,LSdi

11.EPti,PDti,LSdi 12.EPti,PDti

1.Rzti,st 13.PDti,EPti


17.A,ASen,AS 18.LSdi,DCti

19.LSdi,EPti,DCti 20.LSdi,st,EPti,

PDti 21.st,RZqq

100 50 10 1


solului

mare medie mică foarte mică

50 20 5 1

Volumul edafic mare mediu mic foarte mic

50 20 5 1

ReacŃia solului (temperatura medie anuală < 5,5°°°°C)


slab-moderat acid


puternic acid foarte puternic

acid

10 5 2 1

ReacŃia solului (temperatura medie anuală > 6,5°°°°C)


slab acid slab-moderat acid

puternic acid neutru-slab acid

foarte puternic acid

10 5 2 1


186

Temperamentul bradului este pronunŃat de umbră, fiind foarte puŃin pretenŃios faŃă de lumină, dintre speciile spontane din România numai tisa depăşindu-l din acest punct de vedere. Această particularitate îl ajută ca în condiŃii favorabile de climă şi sol, să câştige lupta cu celelalte specii cu care constituie amestecuri. Capacitatea bradului de a vegeta în condiŃii de slabă luminozitate, se coordonează cu sensibilitatea faŃă de insolaŃie şi geruri, formând păduri dese, cu bună acoperire a solului (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Florescu I., 1981).

Factorii ecologici determinanŃi ai favorabilităŃii creşterii şi dezvoltării bradului – temperatura medie anuală, gradul de însorire-umbrire funcŃie de condiŃiile climatice (temperatură şi umiditate), tipul solului, grosimea morfologică a solului, volumul edafic, reacŃia solului (de asemenea în funcŃie de condiŃiile climatice – temperatura medie anuală) (Constantinescu N., 1973; Negulescu E., Săvulescu A., 1965; ChiriŃă şi colab., 1977; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997; Florescu I., 1981), sunt cuantificaŃi sub formă de griduri ce urmează a fi reclasificate în funcŃie de gradul de favorabilitate pentru brad.

Formula de calcul cu griduri reclasificate pentru evaluarea potenŃialului ecologic pentru brad exprimat prin clase de favorabilitate este următoarea:


x Gradul de însorire-umbrire (funcŃie de izotermele medii anuale de 5,5°C şi respectiv 6,5°C)

x Tipul solului

x Grosimea morfologică a solului

x Volumul edafic

x ReacŃia solului

Analizând harta potenŃialului ecologic pentru brad, se poate observa că arealele cu favorabilitate mare şi foarte mare pentru această specie sunt mult mai mici comparativ cu speciile la care am făcut referire anterior (molidul sau fagul). Adaptabilitatea (plasticitatea) foarte slabă la condiŃiile de climă şi sol, reprezintă particularitatea căreia i se datoreşte întinderea relativ redusă a ariei de răspândire naturală decât molidul sau fagul. Dacă fagul găseşte condiŃii de favorabilitate mare şi foarte mare pe aproape 40% din suprafaŃa MunŃilor Iezer (39%, 215,7 km2), iar molidul pe aproximativ 50% (48,5%, 268,4 km2), pentru brad, numai 122,7 km2 (22,2% din suprafaŃa masivului) prezintă potenŃial ecologic mare.

Tabel nr. 6.6. SuprafeŃe (km2 şi %) deŃinte de clasele de favorabilitate pentru brad în MunŃii Iezer;

Clasa de favorabilitate km2 % Favorabilitate foarte mare 25,3 4,6

Favorabilitate mare 97,4 17,6 Favorabilitate medie 95,5 17,3 Favorabilitate mică 101,1 18,3

Favorabilitate foarte mică 52,4 9,5 Nefavorabil 181,3 32,7

553,0 100,0


187

Favorabilitate foarte mare pentru brad caracterizează numai 4,6% din suprafaŃa totală a Iezerului (25,3 km2), în bazinul DâmboviŃei din avale de Cabana Cascoe, în bazinul Râuşorului de Rucăr din avale de confluenŃa acestuia cu Pârâul Purdel, pe versantul nordic al Mateiaşului sau în bazinul hidrografic al Râului Doamnei din amonte de confluenŃa cu Izvorul Grosului şi până la confluenŃa Văsălatului cu Pârâul Cârligele.

Cea mai mare parte din arealele cu potenŃial ecologic însemnat pentru această specie nu sunt ocupate în prezent cu brad, deoarece prin tăieri a fost îndepărtat („exterminat”) din multe părŃi şi cu preponderenŃă din spaŃiile cu accesibilitate mai bună, fiind foarte apreciat pentru fabricarea şiŃei (Negulescu E., Săvulescu A., 1965). Se mai păstrează astăzi participând cu procente însemnate la compoziŃia pe specii a parcelelor sau subparcelelor, în partea de vest a masivului, în bazinele Râului Doamnei şi afluentului acesteia Văsălatul (Unitatea de ProducŃie IV Păpău). SuprafaŃa totală a parcelelor care au în compoziŃie brad este de 44,7 km2, iar suprafaŃa efectivă deŃinută de această specie forestieră este de 11,7 km2. Din aceste suprafeŃe, în Unitatea de ProducŃie IV Păpău întâlnim mai mult de jumătate din pădurile de brad ale masivului (6,08 km2), în condiŃiile în care deŃine o suprafaŃă acoperită cu vegetaŃie forestieră de 29 km2 şi ocupă 7,3% (40,1 km2) din MunŃii Iezer (Tabel.nr.6.7).

În afara acestui areal unde însumează suprafeŃe însemnate în asociaŃii cu fag sau molid, bradul mai vegetează, deŃinând procente scăzute, în cadrul unor parcele din bazinul Râşorului de Râul Târgului, Râuşorului de Bratia, sectorului superior al Brătioarei, bazinul Valea Largă, Slatina, Moiceanu, Valea Terciului, Dobriaşul Mare, Argeşelului între Gura PravăŃ şi amonte de confluenŃa Valea Strâmtorii, în bazinele Măra şi Purdel (afluente Râuşorului de Rucăr) sau Valea Roşca, Cascoe şi Pârâului Căciulilor (afluente DâmboviŃei). Tabel nr. 6.7. SuprafeŃe deŃinte de brad în cadrul MunŃilor Iezer şi în Unitatea de ProducŃie IV Păpău (Ocolul Silvic

Domneşti) – care se suprapune aproximativ bazinului hidrografic Râul Doamnei;

Ponderea bradului în

cadrul parcelei (%)

MUNłII IEZER UP IV P ĂPĂU

SuprafaŃa totală a parcelelor care au în

compoziŃie brad (km2)

SuprafaŃa reală ocupată de brad

(km2)

SuprafaŃa totală a parcelei care are în

compoziŃie brad (km2)

SuprafaŃa reală ocupată de brad

(km2)

100 0,5 0,50 0,4 0,40 90 0,5 0,45 0,5 0,45 80 1,4 1,12 1,1 0,88 70 0,4 0,24 0,4 0,28 60 3,0 1,80 3,0 0,18 50 3,2 1,60 2,9 1,45 40 2,0 0,80 1,8 0,72 30 4,2 1,26 3,8 1,14 20 9,9 1,98 1,9 0,38 10 19,6 1,96 2,0 0,20

44,7 11,7 17,8 6,08

DiferenŃele nete în ceea ce priveşte participarea bradului la asociaŃiile de vegetaŃie forestieră din MunŃii Iezer sunt rezultatul cu precădere al naturii proprietăŃii şi managenetului adoptat. Pădurile din bazinul Râului Doamnei (UP IV Păpău) au aparŃinut până în anul 1864 Mănăstirii Curtea de Argeş, iar din 1864 şi până în 1948, au fost administrate de Stat, din 1910


188

prin Casa Pădurilor, iar din 1930 prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) în proporŃie de 94%, numai 6% aparŃinând persoanelor fizice (1994, Amenajamentul; Ocolul Silvic Domneşti. Studiul General). Pentru pădurile administrate de Stat din anul 1902 şi până în 1930 s-au întocmit diferite studii de exploatare, iar din 1930 pădurile au fost amenajate, stabilindu-se în acelaşi timp şi regimul de exploatare. Accesibilitatea reliefului nu foarte propice exploatărilor forestiere şi lipsa căilor de acces, a instalaŃiilor şi mijloacelor de transport, au reprezentat premise ale păstrării compoziŃiei naturale pentru pădurile din partea vestică a MunŃilor Iezer. Din aceste motive tăierile s-au executat în punctele de accesibilitate şi au constat în degajări şi curăŃiri, abia din 1960 îmbunătăŃindu-se reŃeaua de transport. Pentru cele 6% din pădurile UnităŃii de ProducŃie UP IV Păpău rămase în proprietatea diferitelor persoane fizice, nu s-au întocmite nici un fel de planuri de exploatare sau amenajare, fiecare extrăgând lemn după necesităŃile şi interesele personale. După 1948 toate pădurile au trecut în patrimoniul statului şi s-au întocmit programe de amenajare.

În partea centrală, sudică şi de est a MunŃilor Iezer, situaŃia a fost diferită. Proximitatea faŃă de drumul de legătură dintre łara Românească şi Transilvania prin vama Bran, important punct de frontieră, a impulsionat dezvoltarea unor comune de graniŃă (Rucăr, Dragoslavele) sau a oraşului Câmpulung din sud. Dezvoltarea acestora în spaŃii f ără terenuri arabile extinse (în special comunele din est), a impus orientarea către exploatarea munŃilor, iar resursa forestieră era cea mai accesibilă. Pe lângă pădurile care aparŃineau mănăstirilor (Negru Vodă – Câmpulung sau Nămăieşti) înzestrate de domnitori, suprafeŃe forestiere importante aparŃineau obştilor (asociaŃii a căror origine era tot o danie domnească). Oticul – de la izvoarele DâmboviŃei – şi LuŃele Dragoslavele, cu o suprafaŃă de aproximativ 7000 ha, au fost administrate de Mănăstirea Nămăieşti. În această perioadă, tăierile se făceau sporadic, în funcŃie de nevoile de material lemnos şi de accesibilitate, fără nici o preocupare în ceea ce priveşte regenerarea pădurii, în scopul pur de exploatare.

După 1864, când s-a făcut secularizarea averilor mănăstireşti, pădurile din Ocolul Silvic Câmpulung au aparŃinut următorilor proprietari (1996, Amenaj.; O.S.Câmpulung. Studiul Gen.):

� administrate de Stat, din 1910 prin Casa Pădurilor, iar din 1930 prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) – 36%;

� administrate de CooperaŃia Râul Târgului – 52% � administrate de persoane fizice – 12%. Pădurile administrate de Stat, în suprafeŃe mult mai mici comparativ cu UP IV Păpău

(94%), au fost gospodărite prin amenajamente. Pentru cele administrate de CooperaŃia Râul Târgului sau de persoane fizice, s-a încercat ca gospodărirea lor să fie reglementată printr-o serie de legi (Legiuirea pentru creşterea pădurilor de pe moşiile mănăstireşti şi altele) şi regulamente de exploatare (1868 – DispoziŃiunile privitoare la vânzarea prin exploatarea pădurilor şi a penalităŃilor pentru antreprenorii care vor tăia din acestea). Legile şi regulamentele emise nu au putut pune ordine în exploatări, astfel că s-au făcut tăieri (în ras) mult mai multe comparativ cu plantările sau capacitatea de regenerare naturală. S-a urmărit numai punerea în valoare a pădurilor de molid care se exploatau cu instalaŃii rudimentare de scoatere până la valea principală, iar apoi prin plutire, transport cu carele sau pe căile ferate forestiere, lemnul era transportat până la Podu DâmboviŃei, Rucăr, Dragoslavele, Lereşti, Câmpulung sau Cândeşti unde se debita în cherestea. CooperaŃia Râul Târgului a finanŃat construirea pe râul cu acelaşi nume a unei căi ferate forestiere (C.F.F.) care să faciliteze exploatarea lemnului.


189

Presiunea antropică asupra pădurilor de conifere din acest bazin hidrografic a fost cu atât mai mare cu cât în partea de nord a oraşului Câmpulung a funcŃionat o fabrică de hârtie (Fig.nr.6.14). Aceasta a fost înfiinŃată în anul 1888, iar din 1918 a produs şi celuloză, activitatea încetând în 1932, o parte din vechile clădiri existând şi astăzi. Pădurile obştilor moşnenilor au fost cel mai rău tratate dintre toate (1996, Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. Studiul General; 1994, Amenajamentul; Ocolul Silvic Aninoasa. Studiul General). S-a exploatat intens pădurea numai prin metoda în ras, uneori consumându-se întregul fond lemnos. Este cazul pădurilor din Voievoda (Obştea Câmpulung Muscel) sau Jupâneasa (Obştea Slănic), unde regenerarea s-a realizat numai pe cale naturală cu participarea crescută a speciilor invadatoare (mesteacăn). În aceste sectoare, limita superioară a pădurii este cea mai coborâtă din întregul masiv (1450 m în Voevoda), lăŃimea bezii de molid din cadrul etajului îngustându-se până la 40 m. Deoarece pădurile obşteşti se regenerau din lăstari, la speciile principale se micşorează procentul de participare, ajungându-se în unele situaŃii la obŃinerea de arborete total derivate. Regenerările din lăstari se făceau necontrolat, fără să se aplice operaŃiuni culturale pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor (1996, Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. Studiul General). În această perioadă s-au extras volume mari de lemn de brad din bazinele Bratiei, Brătioarei, Bughei, Râului Târgului, Argeşelului şi DâmboviŃei.

Tabel nr. 6.8. Proprietarii/Administratorii pădurilor din MunŃii Iezer pe Ocoalele Silvice şi UnităŃile de ProducŃie din 2000, în anul 1931;

OCOLUL SILVIC

UNITATEA DE PRODUCłIE

PROPRIETAR/ ADMINISTRATOR

SUPRAFAłA ADMINISTRAT Ă

(% din suprafaŃa U.P.)

DO

MN

EŞ

TI

II CORBI Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 93 Obştea Moşnenilor - Persoane fizice - Iorgulescu 7

IV PĂPĂU Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 94 Obştea Moşnenilor - Persoane fizice 6

AN

INO

AS

A

III RÂU ŞOR Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 70 Obştea Moşnenilor Slănic 30 Persoane fizice -

V PLAIUL LUNG Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 74 Obştea Moşnenilor 17 Persoane fizice 9

VI BRĂTIOARA Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 19 Obştea Moşnenilor Câmpulung 20 Persoane fizice 61

Fig. nr. 6.14. Fabrica de hârtie Câmpulung – 1919 (Ed. N. Manolescu)


190

CÂ

MP

ULU

NG

II BUGHEA Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) - Obştea Moşnenilor - Persoane fizice 100

III LERE ŞTI Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) - Obştile Moşnenilor Lereşti, Voineşti 100 Persoane fizice -

IV RÂU ŞOR Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 100 Obştea Moşnenilor - Persoane fizice -

V VOINA Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 22 Obştile Moşnenilor Câmpulung, Lereşti, Voineşti 34 Persoane fizice 44

VI ARGE ŞEL Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 20 Obştile Moşnenilor Valea Mare PravăŃ, Nămăieşti 40 Persoane fizice 40

RU

CĂ

R

I DRAGOSLAVELE Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) - Obştile Moşnenilor Stoeneşti, Dragoslavele, Rucăr 100 Persoane fizice -

II RÂU ŞOR Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) 80 Obştea Moşnenilor - Persoane fizice 20

III CASCOE

Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) - Obştile Moşnenilor Rucăr Dragoslavele, Podu DâmboviŃei, Dâmbovicioara 100

Persoane fizice -

IV TĂMA Ş Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) - Obştea Moşnenilor Rucăr 100 Persoane fizice -

V IZVOARELE DÂMBOVI łEI

Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) - Obştea Moşnenilor Rucăr 50 Persoane fizice 50

După 1948, conform ConstituŃiei României votată la data de 13 aprilie, pădurile au trecut

în patrimoniul Statului şi s-au întocmit amenajamente pentru întreaga suprafaŃă forestieră a Ocoalelor Silvice Aninoasa, Câmpulung şi Rucăr. Toate amenajamentele ulterioare au urmărit refacerea fondului forestier, prevăzând realizarea de culturi repede crescătoare, în foarte multe cazuri altele decât cele adaptate în timp la rezultanta factorilor de mediu.

Accentul s-a pus pe „înnobilarea” sau „înrăşinarea” arboretelor, principala specie forestieră de cultură care a luat locul bradului sau fagului a fost molidul. Pentru Ocolul Silvic Rucăr prin amenajamentul din 1964 s-a prevăzut împădurirea unei suprafeŃe de 4676,7 ha, din care 3822,5 ha cu molid şi 854,2 ha cu foioase. Din suprafaŃa prevăzută, în deceniul 1964-1974 s-au efectuat împăduriri pe suprafaŃa de 3520 ha, din care 704 ha foioase şi 2816 ha cu molid (1996, Amenajamentul; Ocolul Silvic Rucăr. Studiul General).


191

Fig. nr. 6.15. A. PotenŃialul ecologic pentru brad exprimat prin clase de favorabilitate; B. DistribuŃia spaŃială a bradului (ponderea -%- în cadrul parcelelor); C. Clasele de producŃie (categoriade productivitate); D. Vârsta

vegetaŃiei forestiere; E. ConsistenŃa (indicele de acoperire cu vegetaŃie forestiră); Administrarea pădurilor din bazinul Râului Doamnei (O.S. Domneşti, U.P. IV Păpău) de către Stat prin Casa

Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.), dar cu precădere amenajarea târzie a căilor de acces şi dotarea precară cu instalaŃii şi maşini de exploatare, au constituit premisele păstrării bradului în procente ridicate din compoziŃia

parcelelor, spre deosebire de restul masivului unde a fost extras aproape în totalitate. Răspândirea lui aici corespunde în mare măsură arealelor cu potenŃial ridicat (favorabilitate foarte mare şi mare). Datorită impactului antropic ceva mai scăzut, pădurile din bazinul Râului Doamnei realizează categorii mari de productivitate (II-III,

superioară-mijlocie), au vârste mai mari de 100 de ani (în cea mai mare parte peste 120 de ani), însă prezintă indici de acoperire mai mici decât pădurile mai tinere din alte areale ale Iezerului.

Presiunea antropică diferită asupra acestui masiv explică deosebirile nete în ceea ce priveşte arealul de răspândire a bradului. Nu condiŃiile naturale au impus limitarea arealului său


192

natural, ci administrarea total diferită a pădurii, funcŃie de gradul de accesibilitate. UnităŃile de ProducŃie sau areale din acestea care în perioada 1864-1948 au fost administrate de Obştile Moşnenilor sau de persoane fizice (Iorgulescu), au resimŃit mult mai intens influenŃa antropică şi au beneficiat mai târziu de planuri de amenajare prin care se reglementează exploatarea. Chiar dacă nici pentru pădurile administrate de Stat prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) nu s-au respectat prevederile amenajamentelor, prezenŃa bradului în compoziŃia parcelelor de la contactul etajului foioaselor cu cel al molidului, indică un impact mai scăzut asupra ecosistemelor forestiere (Fig.nr.6.15). Amenajamentele elaborate până în 1923 pentru pădurile MunŃilor Iezer au adoptat concepŃia şcolii franceze de silvicultură, care se baza de menŃinerea şi ameliorarea compoziŃiei speciilor naturale principale, iar tăierile rase erau recomandate numai la molid (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004).

6.5. Poten Ńialul ecologic şi bonitatea pentru pin silvestru ( Pinus sylvestris ) şi

mesteac ăn (Betula pendula )

Pinul silvestru sau pinul comun – Pinus sylvestris – se încadrează din punct de vedere

taxonomic Încrengăturii Spermatophytae, Subîncrengăturii Gymnospermae, Ordinului Coniferales, Familiei Pinaceae, Genului Pinus, Subgenul Diploxilon Koehne, SecŃia Eupitys Spach. Speciile de pin din această secŃie au câte două ace într-o teacă, seminŃele lung-aripate şi lujerul anual cu un singur întrenod (Negulescu E., Săvulescu A., 1965). Pinul silvestru este un arbore de talie mare care atinge frecvent 25-30 m, însă poate ajunge până la 40-50 m, cu înrădăcinare pivotantă ce prezintă ramificaŃii laterale puternice. În cazul în care textura şi consistenŃa solului şi scoarŃei de alterare permit, rădăcina poate ajunge la adâncimea de 6 m. Pe soluri superficiale, pivotul dispare, dezvoltându-se în schimb viguros rădăcinile laterale. Tulpina este mai puŃin dreaptă decât la alte specii de răşinoase, cu precădere în pădurile cu indice de acoperire mic. ScoarŃa, iniŃial de culoare galben-cenuşie, formează în timp un ritidom gros de culoare roşie-cărămizie, care se exfoliază în plăci subŃiri. Coroana, la vârste mici alungit-piramidal, devine neregulată, turtită, tabulară. Acele, au lungimi de 3-7 cm, grupate câte două într-o teacă, sunt de culoare verde-cenuşie, ascuŃite şi uşor răsucite, cu o persistenŃă de 2-3 ani. Creşterea este foarte rapidă şi susŃinută chiar din tinereŃe; plantula realizează în primul an 5-10 cm, iar rădăcina de 3-4 ori mai mult. Mai târziu creşterea în înălŃime este de până la 1 m anual. În privinŃa longevităŃii, în mod excepŃional pinul poate ajunge la 600 de ani. Lemnul prezintă duramen colorat în roşu-brun, este rezistent şi elastic, fără însă a depăşi ca valoare economică lemnul de brad sau molid. În condiŃii ecologice foarte favorabile unde creşterea este accelerată, produce un lemn poros, moale, de calitate inferioară (Alexe A., 1964; Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh., coord., 1997).

Mesteacănul – Betula pendula (Roth), Betula verrucosa (Ehrh.) – se încadrează din punct de vedere taxonomic Încrengăturii Spermatophytae, Subîncrengăturii Angiospermae, Clasei Dicotyledoneae, Subclasei Monochlamydeae, Ordinului Fagales, Familiei Betulaceae, Tribului Betuleae, Genului Betula (Negulescu E., Săvulescu A., 1965).

Mesteacănul este specie indigenă, care depăşeşte rareori 25 m înălŃime, uneori rămânând ca arbust. Înrădăcinarea este la început pivotantă, iar după 6-8 ani sub colet se produce o îngroşare sub formă de gâlmă. Din mugurii adventivi formaŃi pe această gâlmă iau naştere numeroase rădăcini trasante ce se întind puŃin în lături, ceea ce face mesteacănul


193

vulnerabil la doborâturi de vânt. Tulpina este zveltă, lăŃită la bază, cu o creştere de multe ori neregulată. La vârste mici scoarŃa este albă şi netedă, cu periderm ce se exfoliază în fâşii circulare, iar la vârste înaintate formează în părŃile inferioare un ritidom negricios, pietros şi adânc crăpat. Coroana este neregulată şi îngustă, cu ramuri numeroase dar subŃiri ce poartă lujeri pendenŃi ce dau mesteacănului un aspect caracteristic, cu frunziş rar, transparent şi luminos. Frunzele romboidal-triunghiulare, de 4-7 cm lungime, cu marginea dublu-serată sau lobulată, glabre, sunt lipiciose în tinereŃe ca şi lujerii. Fructele sunt grupate în ameŃi lungi de 2-3 cm, un arbore putând produce până la 30 milioane fructe anual, iar 1 kg conŃine peste 5 milioane de fructe. Creşterea este foarte rapidă la început, în al doilea an puieŃii depăşind 0,5 m, iar peste 15-20 ani creşterea în înălŃime slăbeşte. Longevitatea este foarte redusă, rareori depăşind 100 ani, şi atunci tulpina este în cea mai mare parte putredă. Lemnul are culoare alb-gălbui-roşiatică, fin, lucios, moale, omogen; putrezeşte extrem de uşor când este expus variaŃiilor de umiditate (Negulescu E., Săvulescu A., 1965; Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh. coord., 1997).

ExigenŃele ecologice ale pinului silvestru şi mesteacănului sunt foarte asemănătoare, fiind arbori cu mare amplitudine ecologică comparativ cu celelalte specii forestiere indigene. Rezistă foarte bine la temperaturi scăzute, insolaŃie şi secetă şi se mulŃumesc cu un sezon redus de vegetaŃie. Nu sunt foarte exigente faŃă de condiŃiile edafice, putând vegeta atât pe stâncării şi litosoluri cu volum edafic foarte mic, cât şi pe soluri cu grosime morfologică mare. Fiind exigent faŃă de solurile cu reacŃie alcalină-neutră, mesteacănul evită arealele calcaroase dar şi argilele compacte, creşteri viguroase înregistrându-se pe soluri slab - foarte puternic acide, cu bogat conŃinut de cuarŃ. În raport cu umiditatea solului, dacă pinul silvestru nu este limitat de excesul de apă temporar sau permanent şi nici chiar de turbării, mesteacănul preferă soluri reavene până la umede. Pinul silvestru consumă mai puŃin de jumătate din apa pretinsă de larice, molid, brad sau fag şi nu are nici un fel de limitări în ceea ce priveşte pH-ul substratului edafic. Având un temperament pronunŃat de lumină - pinul rezistă la cel mult 1/20 din luminozitatea normală - preferă versanŃii supraînsoriŃi sau însoriŃi. Acelaşi temperament pronunŃat de lumină este specific şi mesteacănului, din acest punct de vedere situându-se în fruntea foioaselor (Alexe A., 1964).

Deoarece are o mare adaptabilitate ecologică, pinul silvestru este o importantă specie pionieră ce se impune cu succes în areale cu potenŃial ecologic foarte scăzut pentru alte specii forestiere, cu soluri superficiale din clasa protisolurilor. Cu toate acestea, mesteacănul este cea mai de seamă specie pionieră ce reuşeşte să formeze în scurt timp aborete pure care se răresc la vârste ceva mai înaintate. Prezintă un deosebit interes ca specii de primă împădurire, fiind foarte utile în consolidarea şi ameliorarea terenurilor degradate. Au capacitatea (cu preponderenŃă pinul silvestru), de a majora conŃinutul de azot din sol, creând în acest fel condiŃii favorabile vegetării altor specii forestiere. Caracterul de specii pionere şi capacitatea mare de adaptare la condiŃii edafice şi climatice vitrege şi nu calitatea lemnului, dau valoarea silviculturală a pinului silvestru şi mesteacănului.

Pinul silvestru, ca şi mesteacănul, se dezvoltă foarte bine înregistrând creşteri semnificative în primii ani de viaŃă, deoarece fiind specii cu temperament pronunŃat de lumină sunt categoric dezavantajate faŃă de molid, brad şi fag. În condiŃii climatice şi edafice favorabile, cele trei specii elimină pinul şi mesteacănul într-un proces de succesiune endogenă foarte simplă. Această succesiune este, pentru arealele cu soluri favorabile, o reinstalare a speciilor de umbră din spaŃiile din care acestea au fost îndepărtate prin tăiere în ras, doborâtură de vânt sau incendiu, iar pinul silvestru şi mesteacănul au ocupat terenul ca specie de primă împădurire. Problema „luptei” dintre speciile pioniere şi cele de bază se pune prin prisma însuşirilor fizice şi chimice


194

ale solului; temperamentul mai de umbră al fagului, bradului şi molidului nu le mai este de nici un folos în concurenŃă cu pinul silvestru sau mesteacănul pe soluri superficiale, cu volum edafic foarte mic, conŃinut mare de schelet, foarte uscate şi cu troficitate mică (Paşcovschi S., 1967). Întrucât atât pinul silvestru cât şi mesteacănul sunt specii de vegetaŃie forestieră cu amplitudine ecologică foarte mare ca urmare a exigenŃelor reduse în raport cu factorii de mediu, nu mi-am propus, ca şi la molid, fag sau brad, să identific arealele din MunŃii Iezer cu potenŃial ecologic mare şi foarte mare pentru aceste specii pioniere. Este evident faptul că neexistând exigenŃe mari - în arealul natural de răspândire a pinului silvestru, temperaturile medii anuale variază între -12°C şi 12°C (Alexe. A., 1964) – favorabilităŃi mari şi foarte mari pentru pinul silvestru şi mesteacăn să caracterizeze întreaga suprafaŃă forestieră a acestui masiv. Deoarece valoarea economică a celor două specii forestiere este scăzută, mult mai importantă este valoarea ecologică, capacitatea lor de a reduce eroziunea areală şi liniară de pe versanŃii ci înclinare mare de unde a fost îndepărtată vegetaŃia forestieră şi de a remedia troficitatea solului (sporeşte cantitatea de azot). De asemenea, foarte importantă este şi capacitatea lor de a vegeta pe grohotişuri sau pe soluri foarte scheletice (asociaŃii formate din litosoluri districe sau rendzinice şi stâncărie) şi de a fixa aceste grohotişuri. Pornind de la aceste considerente, am căutat să identific arealele care au nevoie de pinul silvestru şi mesteacăn, acelea care prezintă favorabilităŃi mici, foarte mici sau nefavorabilitate pentru alte specii forestiere cu lemn mult mai valoros din punct de vedere economic. Din aceste motive am denumit acest capitol PotenŃialul ecologic şi bonitatea pentru pin silvestru (Pinus sylvestris) şi mesteacăn (Betula pendula) şi nu PotenŃialul ecologic pentru pin silvestru (Pinus sylvestris) şi mesteacăn (Betula pendula) în raport cu distribuŃia spaŃială a pinului silvestru şi mesteacănului în MunŃii Iezer. Prin bonitate se înŃelege capacitatea unui teren de a da producŃie maximă; valorificarea la potenŃialul său maxim; utilizare optimă (Stanciu N., 1981). Spuneam mai sus că întreaga suprafaŃă forestieră a MunŃilor Iezer prezintă potenŃial ecologic exprimat prin favorabilitate foarte mare şi mare pentru pin silvestru şi mesteacăn, însă numai areale restrânse au bonitate ridicată pentru aceste specii.

Gridurile ce urmează a fi reclasificate utilizate în scopul identificării arealelor cu

bonitatea cea mai ridicată pentru pin silvestru şi mesteacăn sunt: potenŃialul ecologic pentru molid, potenŃialul ecologic pentru fag, potenŃialul ecologic pentru brad, tipul solului, reacŃia solului, litologia şi gradul de însorire-umbrire. Fiind specii cu temperament pronunŃat de lumină, preferă versanŃii însoriŃi şi supraînsoriŃi, cu preponderenŃă cei cu expunere sudică, sud-estică sai estică. Tipul, reacŃia solului şi litologia, sunt variabile care condiŃionează bonitatea pentru pinul silvestru în raport cu mesteacănul. Cel din urmă este exigent faŃă de reacŃia neutră-alcalină şi la umiditatea scăzută a solurilor superficiale dezvoltate pe calcarele din estul şi sud-estul MunŃilor Iezer, preferând substrat silicios, cu reacŃie acidă.

Tabel nr. 6.9. CondiŃiile reclasificării datelor pe clase de favorabilitate şi bonitate pentru pin silvestru şi mesteacăn,

în raport cu exigenŃele lor ecologice şi potenŃialul ecologic pentru speciile forestiere de bază (fag, brad, molid); FAVORABILITATE

MARE FAVORABILITATE

MEDIE FAVORABILITATE

MIC Ă pin

silvestru mesteacăn pin

silvestru mesteacăn pin

silvestru mesteacăn

Gradul de însorire-umbrire

supraumbrit umbrit

semiumbrit semiînsorit


50 30 1


195

Tipul solului

1.Rzti,st 2.RZti,LSrz,EC

ti-xrs 3.ELti,LVti

4.LVab 5.ECti,DCti 6.ECti, ER

7.DCti 8.DCti,LSdi 9.DCti,EPti

10.DCti,EPti, LSdi

11.EPti,PDti, LSdi

18.LSdi,DCti 19.LSdi,EPti,

DCti 20.LSdi,st, EPti, PDti 21.st,RZqq

5.ECti,DCti 6.ECti, ER

7.DCti 8.DCti,LSdi 9.DCti,EPti

10.DCti,EPti,LSdi

11.EPti,PDti,LSdi

12.EPti,PDti 13.PDti,EPti 18.LSdi,DCti 19.LSdi,EPti,

DCti 20.LSdi,st, EPti, PDti

12.EPti,PDti 13.PDti,EPti 17.A,ASen,

AS

3.ELti,LVti 4.LVab

14.PDti,HSti,LSdi

15.HSti,LSdi

1.Rzti,st 2.RZti,LSrz,

ECti-xrs 14.PDti,HSti,

LSdi 15.HSti,LSdi 17.A,ASen,

AS 21.st,RZqq

100 20 1

ReacŃia solului

foarte puternic acid puternic acid

moderat-puternic acid slab-moderat acid - slab acid - neutru

slab acid neutru

50 30 1

Litologia

depozite fluviatile, pietrişuri şi nisipuri de terasă,

conglomerate, gresii, şisturi, cuarŃite, micaşisturi,

paragnaise, gnaise, granite

- şisturi verzi

clorito-amfibolitice

-

marne, calcare, calcare

dolomitice grohotişuri calcaroase, amfibolite

marne, calcare, calcare

dolomitice grohotişuri calcaroase, amfibolite

100 30 1

BONITATE MARE BONITATE MEDIE BONITATE MIC Ă

pin silvestru

mesteacăn pin silvestru

mesteacăn pin silvestru

mesteacăn

PotenŃialul ecologic

pentru fag

nefavorabil favorabilitate mică

favorabilitate foarte mică favorabilitate medie

favorabilitate mare favorabilitate foarte mare

100 20 1


pentru brad




100 20 1


196


pentru molid




100 20 1

Prin formula de calcul cu griduri reclasificate urmăresc într-o primă fază evaluarea potenŃialului ecologic pentru pinul silvestru şi mesteacăn, iar ulterior eliminarea arealelor cu potenŃial mare şi foarte mare pentru fag, brad şi molid. Aceasta este:

�� î�� Ń��

��Ń�� Ń�� Ń��

HărŃile de bonitate pentru pin silvestru şi mesteacăn reliefează arealele cu favorabilitatea cea mai mare pentru cele două specii, în condiŃiile în care litologia şi substratul edafic nu sunt prielnice creşterii şi dezvoltării altor specii ce sunt considerate mai valoroase din punct de vedere economic (fag, brad şi molid).

Arealele cu bonitate mare şi foarte mare corespund versanŃilor supraînsoriŃi şi însoriŃi, cu soluri superficiale ce au volum edafic redus ca efect al condiŃiilor naturale (grosime morfologică redusă cauzată de înclinarea mare a versantului şi de tipologia rocii din substrat). Se încadrează aici în primul rând sectoare din estul şi sud-estul MunŃilor Iezer, cu relief calcaros, cu alterare slabă şi formare de puŃine minerale secundare. De asemenea, mai adaug aici arealele corespunzătoare treimii inferioare a versanŃilor cu asociaŃii de soluri în care predominante sunt litosolurile. În aceste condiŃii mesteacănul şi pinul apar ca specii natural fundamentale şi nu au rol de specii pioniere pentru protecŃia solului, ameliorarea acestuia, pregătirea şi protejarea seminŃişurilor şi puieŃilor de brad, fag sau molid, care nu găsesc condiŃii favorabile de creştere.

Ca urmare a faptului că exigenŃele ecologice ale pinului silvestru şi mesteacănului sunt în

mare parte similare, arealele cu clase de bonitate mare şi foarte mare pentru cele două specii sunt în mare parte asemănătoare. DiferenŃele sunt date de însuşirie chimice şi fizice ale solului şi materialului parental din care acestea provin. Astfel, deoarece mesteacănul nu preferă solurile cu reacŃie neutră-alcalină, permeabile şi foarte uscate, formate pe calcarele intens diaclazate ale Mateiaşului sau depresiunilor Rucăr şi Podu DâmboviŃei, clasa de bonitate pentru această specie este mică. Pinul silvestru este cel care rezistă bine la lipsa apei şi la valori mari de pH, motive pentru care, pe expoziŃii favorabile, înregistrează aici clasele de bonitate cele mai mari din MunŃii Iezer (Fig.nr.6.16).


197

Fig. nr. 6.16. A. Ponderea pinului silvestru şi a mesteacănului în cadrul parcelelor; B. Clase de bonitare pentru pin

silvestru; C. Clase de bonitate pentru mesteacăn; D. Alcătuirea litologică; În partea de sud-est a Mateiaşului, pe calcarele intens diaclazate şi grohotişurile calcaroase de la baza abruptului

estic, numai pinul silvestru poate vegeta în condiŃii de sol foarte bine drenat şi cu volum edafic foarte mic.

A B

Fig. nr. 6.17. PlantaŃia de pin silvestru din partea de est a Mateiaşului (A) are şi rol protector pentru DN73A Câmpulung-Braşov. Produsele dezagregării calcarului sunt oprite de tulpinile pinilor şi nu ajung până la DN73 (B).


198

În cea mai mare parte a masivului, clasa de bonitate pentru pin silvestru şi mesteacăn este mijlocie. În aceste spaŃii se remarcă rolul lor de specii pioniere, reprezentând numai etape în ceea ce se numeşte succesiunea vegetaŃiei forestiere. Încă din primii ani după exploatarea în ras a pădurii, ce cele mai multe ori mesteacănul, invadează arealul rămas descoperit. Creşterea rapidă în prima parte a vieŃii şi exigenŃele mici faŃă de sol şi condiŃiile climatice, reprezintă avantaje pentru extinderea aici a speciilor pioniere. Aceste însuşiri sunt benefice într-o primă etapă pentru solul rămas fără protecŃie la eroziune areală şi liniară, iar mai apoi pentru speciile caracteristice arealelor respective (cele natural fundamentale), ai căror puieŃi sunt protejaŃi. Cu timpul, speciile natural fundamentale se ridică peste nivelul celor pioniere, care având un temperament pronunŃat de lumină, sunt eliminate.

ProporŃii mari în cadrul parcelelor pentru mesteacăn şi pin silvestru se mai pot păstra şi după etapa de pionierat, atunci când în urma îndepărtării pădurii de pe suprafeŃe cu înclinare mare, eroziunea foarte activă nu permite fixarea mesteacănului de exemplu. Îndepărtatea unei părŃi prea mari a fracŃiunii fine a solului, produce întârzierea colonizării mesteacănului şi ulterior refacerea greoaie a speciilor natural fundamentale sau chiar imposibilitatea realizării succesiunii prin neregenerarea acestora. Se poate observa faptul că participarea procentuală în compoziŃia parcelelor a mesteacănului sau pinului este cu atât mai mare cu cât intensitatea intervenŃiei antropice la nivelul ecosistemului forestire este mai mare. În centrul, sudul, estul şi nord-estul MunŃilor Iezer, în cadrul Ocolalelor Silvice Câmpulung, Rucăr şi Aninoasa (U.P. V Bătioara), intervenŃia intensă şi nechibzuită a omului a provocat eroziunea solului, favorizând în acest fel reducerea ponderii bradului în compoziŃia parcelelor uneori până la dispariŃia acestuia în totalitate. Astfel de areale sunt pretabile pentru specii precum pinul silvestru sau mesteacănul.

Încă din 1930, prin Legea ameliorării terenurilor degradate (Decret - Lege nr. 2344/28.06.1930), se impune aplicarea unor măsuri de ameliorare a terenurilor degradate. Necesitatea de interes naŃional a unei acŃiuni menite să protejeze solul şi să regularizeze regimul pluvio-torenŃial, este dublată de un interes de natură strict economică: punerea în valoare a unei imense paragini numite „terenuri neproductive” (Giurgiu V. sub red., 1995). Prin legea ameliorării terenurilor degradate se dispune ca toate terenurile degradate, indiferent a cui proprietate ar fi, a căror punere în valoare ar fi necesară pentru protejarea solului şi a regimului apelor, să fie ameliorate, sau prin restricŃii aduse folosinŃelor din trecut, sau prin înierbări, împăduriri sau lucrări tehnice de fixare sau consolidare a solului. În această categorie

Fig. nr. 6.18. Mateiaşul – 1929 (Ed. N. Manolescu)


199

sunt încadrate terenurile care şi-au pierdut puterea de a susŃine vegetaŃia, ternuri nestabile, grohotişurile, terenurile erozibile, ogaşele, râpele, ravenele, torenŃii . Toate lucrările de împădurire efectuate în temeiul acestei legi sunt considerate ca „lucrări de utilitate publică”. Decretul - Lege din iunie 1930 nu a avut efectul aşteptat. La 4 ani după apariŃia acestuia, la ca de-a 49-a Adunare Generală a SocietăŃii „Progresul Silvic”, profesorul Marin Drăcea menŃiona că „În ameliorarea terenurilor degradate se cârpeşte în ritm întârzietor, ceea ce se strică în ritm accelerat”. Ca urmare a apariŃiei ulterioare a unor legi (Legea 418/iulie 1943; Legea apărării patrimoniului forestier Nr. 204/1947), s-au împădurit suprafeŃe importante cu soluri degradate, un rol semnificativ revenind pinului silvestru şi mesteacănului.

Fig. nr. 6.19. Sectoarele superioare ale bazinelor hidrografie Brătioara şi Bughea.

A. Ponderea pinului silvestru şi a mesteacănului în cadrul parcelelor; B. Clase de bonitare pentru mesteacăn; Terenurile afectate de degradare fizică (eroziune areală şi liniară) urmare a exploatării necorespunzătoare, nu mai

pot susŃine speciile natral fundamentale, motiv pentru care ponderea speciilor considerate pioniere – cu preponderenŃă aici mesteacănul – este în cadrul parcelelor destul de însemnată.

Rămâne de actualitate adevărul potrivit căruia nu pot fi concepute păduri ale viitorului

fără preponderenŃa hotărâtoare a speciilor locale, rezistente şi adaptate la condiŃiie de mediu respective, fiecare specie urmând a fi promovată în staŃiunea ei favorabilă. Acest principiu nu vine în contradicŃie cu interesele economice pe termen lung. În schimb, aplicarea acestuia reprezintă o garanŃie pentru realizarea pădurii durabile (Giurgiu V., sub red., 1995). Folosirea


200

exagerată a speciilor repede crescătoare, care implică cicluri scurte, este incompatibilă cu principiile silviculturii sustenabile, Comunitatea Europeană recomandând (1993) folosirea de specii cu creştere lentă capabile să formeze păduri durabile. De asemenea nu trebuie neglijat rolul speciilor pioniere în protecŃia solului împotriva eroziunii areale şi liniare şi capacitatea lor de pregătire a terenului pentru speciile principale, natural fundamentale. Speciile forestiere caracteristice MunŃilor Iezer, cultivate în arealul lor natural, răspund acestei cerinŃe, cu condiŃia adoptării unor cicluri lungi de peste 120 ani.

„Programul naŃional pentru consevarea şi dezvoltarea fondului forestier naŃional pentru perioada 1976-2010” primeşte în 1987 şi 2000 unele rectificări ale îndrumărilor tehnice elaborate cu 10 ani înainte (1977), privind compoziŃiile, schemele şi tehnologiile de împădurile, acordându-se prioritate menŃinerii speciilor autohtone care sunt în acord cu specificul ecologic al terenului, stabilirea unor raporturi reale între regenerarea naturală şi cea artificială şi renunŃarea la extinderea răşinoaselor în afara arealului natural. Efectele acestui program sunt reliefate foarte clar de analiza change detection realizată într-un capitolul anterior. SuprafeŃe foarte extinse ocupate de molid în afara arealului său natural sunt înlocuite de foioase, cu precumpănire prin regenerarea naturală a fagului susŃinută de trendul climatic caracterizat prin tendinŃa de creştere a temperaturilor medii anuale şi a temperaturilor medii din perioada sezonului de vegetaŃie.

În Codul Silvic (Legea Nr. 46/19 martie 2008, Publicată în M.O. Nr. 238/27 martie 2008), la Titlul II (Fondul forestier proprietate publică), Capitolul II (Gestiunea fondului forestier proprietate publică), în cadrul SecŃiunii a II-a (ReconstrucŃia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor) două articole prezintă importanŃă deosebită a cadrului legislativ pentru evoluŃia compoziŃiei pădurilor din România:

� ART. 22 - La regenerarea pădurilor se va aplica regimul codrului, urmărindu-se conservarea genofondului şi realizarea de arborete de calitate superioară, precum şi exercitarea cu continuitate a funcŃiilor de protecŃie a mediului. Regimul crângului este admis numai în arboretele de plopi indigeni, de salcie, de salcim şi de zăvoaie;

Regimul reprezintă sistemul de conducere şi exploatare a unei păduri, propriu unui anumit mod de regenerare (sămânŃă, lăstari). În funcŃie de calea de regenerare se deosebesc: regimul codrului, regimul crângului sau regimul crângului compus. Regimul codrului este forma sub care au evoluat pădurile naturale, bazat pe regenerarea prin sămânŃă. Crângul şi crângul compus sunt forme generate de intervenŃiile antropice mai intense în cazul primului sau mai puŃin intense în cazul celui de-al doilea (Iancu I. coord., 1982, Mică enciclopedie a pădurii).

� ART. 23 - În scopul asigurării permanenŃei, stabilităŃii, biodiversităŃii pădurii, se va acorda prioritate regenerării speciilor din tipul natural fundamental;

Tipul de pădure natural fundamental (pădure primară) prezintă compoziŃie şi structură naturale, fără sau cu un nivel scăzut al intervenŃiei antropice care nu a condus la modificarea esenŃială a structurii (conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor) (Iancu I. coord., 1982, Mică enciclopedie a pădurii).

Regimul impus (cel al codrului) şi prioritatea pentru pădurile de tipul natural fundamental, reprezintă măsuri reglementate prin această lege care pledează pentru ecosisteme forestiere cât mai apropiate de echilibru şi cât mai în măsură să-şi exercite funcŃiile specifice.


201

PARTEA A III-A

INTERVENłIILE ANTROPICE ŞI EFECTELE ACESTORA ASUPRA VEGETAłIEI FORESTIERE DIN MUNłII IEZER

Capitoul 7

Peisajul forestier actual al MunŃilor Iezer – rezultatul administrării din trecut a pădurilor

Peisajului forestier actual din MunŃii Iezer este în primul rând rezultatul acŃiunii conjugate a factorilor fizico-geografici şi cu preponderenŃă a climei şi învelişului edafic, factori condiŃionaŃi la rândul lor de relief, prin altitudine, pantă, expoziŃie sau substrat litologic, prin compoziŃia chimică şi însuşirile fizice ale rocilor din care se formează solul. În acelaşi timp, omul are un rol foarte important în definirea peisajului forestier de aici. Acoperirea necesarului de lemn şi extragarea cu precumpănire a unor specii, realizarea de plantaŃii, de drumuri forestiere care să sprijine exploatarea pădurii sau defrişările prin diverse metode în scopul extinderii suprafeŃelor cu pajişti secundare la limita superioară care să susŃină intensa şi îndelungata activitate pastorală, sunt activităŃi antropice care au modelat peisajul iniŃial şi au conturat situaŃia actuală, toate acestea într-un cadru legislativ care de cele mai multe ori a căutat să protejeze pădurea, însă a şi permis exploatări peste capacitatea de regenerare.

Pentru înŃelegerea fidelă a peisajului forestier actual al MunŃilor Iezer, este necesară o analiză a modului în care omul a ştiut să administreze pădurea de aici, din primele etape în care a exercitat o presiune în măsură să inducă modificări la nivelul vegetaŃiei forestiere şi până în prezent.

7.1. Gestionarea p ădurii înainte de 1864 (secularizarea averilor m ănăstire şti)

Pădurea din spaŃiul geografic al Ńării – care acoperea 70-80% din suprafaŃa totală

(Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004) – a resimŃit presiunea antropică diferenŃiat ca spaŃiu şi timp.

În perioada de până la cucerirea statului dac de către romani, pădurile constituiau proprietate comună şi erau folosite în raport cu necesităŃile fiecărui membru al comunităŃii. În


202

timp ce terenurile arabile trec treptat în proprietate privată, pădurile continuă să rămână proprietate colectivă, un res nullis (al nimănui şi al tuturor), putând fi folosite de oricine fără nici un fel de îngrădire. Creşterea numărului de locuitori şi dezvoltarea agriculturii şi a creşterii animalelor, au determinat cu precădere pentru areale situate la altitudini mai mici cu soluri pretabile utilizării arabile, îndepărtarea pădurilor şi transformarea spaŃiilor ocupate de ele în terenuri arabile şi pajişti. Defrişarea era liberă, iar terenul despădurit aparŃinea de drept celui care făcuse această operaŃie (de altfel foarte dificilă cu uneltele de atunci) (Ivănescu D., 1972). În această perioadă, cel mai important rol al pădurii constă nu atât în folosirea lemnului, cât mai ales a altor produse legate de existenŃa ei (vânat, fructe, flori).

După cucerirea Daciei de către romani, terenurile cultivate, pajiştile şi pădurile au devenit proprietatea exclusivă a Imperiului Roman (ager publicus). Transformarea pădurilor de la altitudini coborâte în pajişti şi terenuri arabile a continuat, acestora adăugându-se şi necesarul crescut de lemn datorat exploatărilor miniere deschise de romani. Pentru utilizarea produselor pădurii (lemn, fructe) fiscul imperial percepea o taxă (stipendium).

Popoarele migratoare au obligat băştinaşii să se retragă în special pe văile mai greu accesibile ale munŃilor, unde s-au stabilit şi au defrişat pentru înfiinŃarea de noi aşezări şi pentru areale necesare culturilor agricole sau pajiştilor. S-au căutat în acest sens luncile, terasele şi versanŃii însoriŃi din zonele de deal şi munte. Aceasta este etapa de început a presiunii antropice asupra vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer. Ulterior, au luat aici fiinŃă asociaŃii obşteşti puternice, premergătoare viitoarelor cnezate şi voevodate româneşti. În epoca cnezatelor şi voevodatelor, terenurile agricole erau distribuite anual celor ce le cultivau, iar păşunile şi pădurile erau folosite în comun.

În faza iniŃială a perioadei feudale, cele mai multe păduri aparŃineau domnitorului şi boierilor sprijiniŃi de domnitori şi de organele administrative ale timpului. Existau însă şi aşezări Ńărăneşti libere unde pădurea aparŃinea asociaŃiilor obşteşti. În zona montană a Munteniei obştile de moşneni, conduse de consilii ale obştilor, reprezintă continuarea firească a gospodăririi în comun a vechilor asociaŃii obşteşti. Un document din 22 februarie 1697, din timpul lui Constantin Brâncoveanu, aminteşte că pădurile Câmpulungului, MăŃăului, Rucărului şi Dragoslavelor, furnizau catarge pentru şantierul naval de la Giurgiu. O bună parte din această lemnărie era transportată pe apa DâmboviŃei, altă parte cu carele sau cu săniile (Giurescu C., 1975).

La începutul secolului al XVIII-lea multe suprafeŃe forestiere devin prin donaŃie proprietatea mănăstirilor. Astfel, cea mai mare parte din pădurile din partea vestică a MunŃilor Iezer (bazinul hidrografic al Râului Doamnei) erau în proprietatea Mănăstirii Curtea de Argeş, iar suprafeŃe forestiere importante din bazinul Râul Târgului aparŃineau Mănăstirii Negru Vodă – Câmpulung. De asemenea, însemnate suprafeŃe cu păduri din bazinele Argeşelului şi DâmboviŃei erau administrate de Mănăstirea Nămăieşti. Oticul – de la izvoarele DâmboviŃei – şi LuŃele Dragoslavele, cu o suprafaŃă de aproximativ 7000 ha, au fost administrate de Mănăstirea Nămăieşti. În această perioadă, tăierile se făceau sporadic, în funcŃie de nevoile de material lemnos şi de accesibilitate, fără nici o preocupare în ceea ce priveşte regenerarea pădurii, în scopul pur de exploatare. Fiind oarecum izolat ca urmare a lipsei infrastructurii de exploatare, pădurile mănăstireşti de pe Râul Doamnei nu sunt exploatate, rămânând la stadiul de natural fundamentale. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre pădurile mănăstirilor Negru Vodă sau Nămăieşti, care au fost mult mai intens exploatate datorită accesibilităŃii. Exploatarea nu se făcea însă la nivel industrial ci numai pentru nevoile mănăstirilor.


203

Prin Regulamentul Organic (1831) s-a acordat fără restricŃii dreptul la material lemnos pentru proprietarii de păduri, iar locuitorilor de la sate pentru nevoile proprii. Proximitatea faŃă de drumul de legătură dintre łara Românească şi Transilvania prin vama Bran, important punct de frontieră, a impulsionat dezvoltarea unor comune de graniŃă (Rucăr, Dragoslavele) sau a oraşului Câmpulung din sud. Dezvoltarea acestora în spaŃii f ără terenuri arabile extinse (în special comunele din est), a impus orientarea către exploatarea munŃilor, iar resursa forestieră era cea mai accesibilă. Exploatarea pădurii nu este însă intensivă, chiar dacă aici funcŃionau ferăstraie mecanice puse în mişcare de puterea apei, capacitatea lor de tăiere nedepăşind pe cea de regenerare, aşa încât echilibrul sub acest raport putea fi menŃinut. Se pierdeau însă păduri cu mare valoare ecologică.

7.2. Administrarea p ădurii între 1864 şi 1948 (na Ńionalizarea) 7.2.1. Cadrul legislativ. În urma creşterii autorităŃii statale în Principatele Române şi pentru „stăpânirea

nelegiuită a tăierilor de păduri” , Alexandru Ioan Cuza a promulgat în 1864 Legea secularizării averilor mănăstireşti, prin care Statul lua în proprietate fondul forestier administrat de mănăstiri. Pentru o mai bună administrare de către Stat a pădurii, a luat fiinŃă după modelul francez un corp de 44 agenŃi silvici; într-o primă fază, ca urmare a acestei legi s-a încetinit exploatarea devastatoare, dar numai pentru o perioadă foarte scurtă. 94% din pădurile MunŃilor Iezer situate în bazinul Râului Doamnei şi suprafeŃe forestiere însemnate din bazinele Râului Târgului, Argeşelului şi DâmboviŃei au trecut în acest fel în proprietatea Statului.

În anul 1881, Carol I a promulgat primul Codice silvic, lege de concepŃie modernă care a contribuit la protejarea pădurilor şi la reglementarea tăierilor (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004; Ungur A., 2008). Cuprinde rglementări privind aplicarea regimului silvic asupra majorităŃii pădurilor, interzicerea – cu unele excepŃii – a defrişărilor de păduri supuse regimului silvic, reglementarea exploatărilor pe bază de amenajament aprobat prin „decret regal”, angajarea de agenŃi silvici ai Statului cu atribuŃii de pază a pădurilor, aplicarea de sancŃiuni pentru comiterea delictelor silvice, înfiinŃarea unui Consiliu Tehnic al pădurilor etc. În anul 1910 s-a promulgat cel de-al doilea Cod silvic, care a constituit cea mai importantă şi de durată reglementare în domeniul forestier. FaŃă de cel din 1881, acesta include unele prevederi suplimentare importante cum ar fi: extinderea regimului silvic şi asupra altor categorii de păduri cum sunt cele ale moşnenilor; elaborarea, în cazul pădurilor particulare, a unor regulamente de exploatare care Ńineau loc de amenajamente aprobate prin decizie ministerială; interzicerea fără excepŃie a defrişărilor. De asemenea, acest nou cod permitea cu unele excepŃii păşunatul în pădurile particulare şi specifica obligaŃia Ministerului Agriculturii şi Domeniilor să execute împăduriri în contul garanŃiei depuse de exploatatorii de pădure fără somaŃie sau judecată. Foarte bine fundamentat tehnic şi juridic, Codul silvic din 1910 a corespuns gospodăririi pădurilor timp de peste 50 de ani, până în 1962, dar concepŃiile care au stat la baza gospodăriri pădurilor rămân valabile şi în prezent.

La 30 martie 1910 se înfiinŃează Casa Pădurilor , în subordinea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, cu următoarele atribuŃiuni: administrarea pădurilor Statului şi sporirea suprafeŃei acestora sau elaborarea amenajamentelor şi a regulamentelor de exploatare. De asemenea, avea atribuŃiuni de control asupra pădurilor pe care le administra, cât şi asupra pădurilor proprietate privată sau a pădurilor instituŃiilor publice, fundaŃiilor, bisericilor. Tot Casa Pădurilor administra golurile de munte pe care le putea închiria pentru păşunat. În acelaşi timp, se


204

stabilea cadrul legal de organizare a structurilor silvice pentru întreg teritoriul Ńării: 28 de regiuni şi 282 ocoale silvice (fără a fi cuprinse aici ocoalele silvice ale fondului bisericesc din Bucovina, ale Domeniilor ReşiŃa, Domeniilor Coroanei şi Casei Regale) (Ungur A., 2008). Se includeau aici pădurile Statului, ale persoanelor juridice sau ale persoanelor fizice.

În aprilie 1930, prin Decretul Regal nr. 1371, a fost promulgată „Legea pentru administrarea pădurilor”, în baza căreia a luat fiinŃă Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.), care a funcŃionat pe baze comerciale, cu patrimoniu şi gestiune proprie.

În perioada interbelică s-au mai adoptat legi precum: Legea nr. 93/1921 de reglementare şi limitare a cumpărării de păduri destinate exploatării, care însumate nu trebuia să depăşească 500 ha; Legea de ameliorare a terenurilor degradate din iulie 1930; Legea pentru crearea pădurilor de protecŃie din aprilie 1935.

Cu toate începuturile de reforme administrative şi sociale şi existenŃa unui cadru legislativ foarte bun, exploatarea pădurilor a continuat cu intensitate în partea centrală, sudică, sud-estică şi estică a MunŃilor Iezer, impulsionată de investiŃiile străine atrase de avantajele oferite de legea pentru încurajarea industriei naŃionale, prin care se urmărea atragerea capitalului străin. Pe baza acestei legi, multe societăŃi au reuşit să concesioneze rapid lemnul de pe importante suprafeŃe forestiere, la preŃuri foarte scăzute, îndeosebi de la obştile moşnenilor, composesorate sau alŃi proprietari particulari. În acest fel, cu complicitatea unor conducători ai obştilor, astfel de societăŃi au concesionat spre exploatare suprafeŃe extinse din bazinele Bratiei, Râului Târgului sau DâmboviŃei, la preŃuri de zeci sau chiar sute de ori sub valoarea reală a lemnului pe piaŃa Europei. Paguba cea mai mare este însă felul în care se face exploatarea, tăindu-se şi neluându-se nici un fel de măsură în vederea reîmpăduririi. Toate aceste societăŃi pornesc din capul locului cu gândul că vor pierde garanŃiile depuse pentru împădurire, garanŃii care variază între 40 şi 60 lei/ha, costul efectiv al împăduririi fiind de 200 lei/ha. Nerespectarea contractelor de exploatare prin nerealizarea împăduririlor, înseamnă o economie de trei-patru ori mai mare decât garanŃia depusă (Giurescu C., 1975). Societatea „Letea” a exploatat până în 1926 cantităŃi foarte mari de răşinoase din MunŃii Iezer, la un preŃ de 0,77lei/m3, în condiŃiile în care preŃul lemnului „în picoare” în perioada 1922-1926 era de 77 lei/m3 (Ivănescu D., 1972).

7.2.2. Proprietarii/Administratorii p ădurii. Tipuri de proprietate. Pentru modul cum a fost administrată pădurea din MunŃii Iezer în perioada 1864-1948, un

rol important revine formei de proprietate a fondului forestier. Administratorii erau Statul, persoane juridice (obşti ale moşnenilor, diverse societăŃi) sau persoane fizice. Fiecărei din aceste forme de proprietate îi sunt specifice anumite interese în raport cu pădurea, modalităŃi de a o amenaja şi a exploata. Nu e tot una dacă pădurile sunt în mâna Statului, a unor proprietari mari particulari sau într'a Ńăranilor. Fiecare din aceste categorii de proprietari, are o atitudine proprie şi deosebită de a celorlalŃi în materie de păstrarea, cultura şi folosirea pădurilor. łăranul va căuta să producă şi să tae pentru nevoile sale proprii de materiale lemnoase. Statul are în vedere nevoile prezente şi viitoare ale NaŃiunii în lemn şi celelalte produse şi servicii ale pădurii, pe când marii proprietari urmăresc, de obiceiu, realizarea celui mai ridicat venit din pădurile lor (Demetrescu I., 1942).


205

Tabel nr. 7.1. Proprietarii/administratorii pădurilor din MunŃii Iezer pe Ocoalele Silvice şi UnităŃile de ProducŃie

din 2000, în anul 1931;

OC

OLU

L S

ILV

IC

Sup

rafaŃa

(k

m2 )


Sup

rafaŃa

(k

m2 ) PROPRIETAR/

ADMINISTRATOR

SUPRAFAłA ACOPERITĂ DE VEGETAłIE FORESTIERĂ

ADMINISTRAT Ă % din

suprafaŃa U.P.

km2 ha

DO

MN

EŞ

TI

52,5

II CORBI 11,4 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 93 10,6 1060 Obştea Moşnenilor - - - Persoane fizice - Iorgulescu 7 0,8 80

IV PĂPĂU 41,1 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 94 38,6 3860 Obştea Moşnenilor - - - Persoane fizice 6 2,5 250

AN

INO

AS

A

66,8

III RÂU ŞOR 129,3,4 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 70 8,7 870 Obştea Moşnenilor Slănic 30 3,7 370 Persoane fizice - - -

V PLAIUL LUNG 26,0 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 74 19,2 1920 Obştea Moşnenilor 17 4,4 440 Persoane fizice 9 2,4 240

VI BRĂTIOARA 28,4 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 19 5,4 540 Obştea Moşnenilor Câmpulung 20 5,7 570 Persoane fizice 61 17,3 1730

CÂ

MP

ULU

NG

163,

4

II BUGHEA 29,3 Casa Autonomă a Pădurilor Statului - - - Obştea Moşnenilor - - - Persoane fizice 100 29,3 2930

III LERE ŞTI 28,3 Casa Autonomă a Pădurilor Statului - + - Obştile Moşnenilor Lereşti, Voineşti 100 28,3 2830 Persoane fizice - - -

IV RÂU ŞOR 27,0 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 100 27,0 2700 Obştea Moşnenilor - - - Persoane fizice - - -

V VOINA 48,6

Casa Autonomă a Pădurilor Statului 22 10,7 1070 Obştile Moşnenilor Câmpulung, Lereşti, Voineşti

34 16,5 1650

Persoane fizice 44 21,4 2140

VI ARGE ŞEL 30,2

Casa Autonomă a Pădurilor Statului 20 6,0 60 Obştile Moşnenilor Valea Mare PravăŃ, Nămăieşti

40 12,1 1210

Persoane fizice 40 12,1 1210

RU

CĂ

R

128,

3

I DRAGOSLAVELE

18,2

Casa Autonomă a Pădurilor Statului - - - Obştile Moşnenilor Stoeneşti, Dragoslavele, Rucăr

100 18,2 1820

Persoane fizice - - -

II RÂU ŞOR 38,4 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 80 30,7 3070 Obştea Moşnenilor - - - Persoane fizice 20 7,7 770


206

III CASCOE 29,9

Casa Autonomă a Pădurilor Statului - - - Obştile Moşnenilor Rucăr Dragoslavele, Podu DâmboviŃei, Dâmbovicioara

100 29,9 2990

Persoane fizice - - -

IV TĂMAŞ 20,4 Casa Autonomă a Pădurilor Statului - - - Obştea Moşnenilor Rucăr 100 20,4 2040 Persoane fizice - - -


21,4 Casa Autonomă a Pădurilor Statului - - - Obştea Moşnenilor Rucăr 50 10,7 1070 Persoane fizice 50 10,7 1070

Tabel nr. 7.2. Structura proprietăŃii pădurilor României în anul 1947 (după Ungur A., 2008);

PROPRIETAR/ ADMINISTRATOR

PONDEREA DIN FONDUL FORESTIER NAłIONAL

(%) Casa Autonomă a Pădurilor Statului 23 Persoane juridice (9.462 societăŃi şi asociaŃii) 48 Persoane fizice (494.986 proprietari) 29

Tabel nr. 7.3. Tabel sintetic cu proprietarii/administratorii pădurilor din MunŃii Iezer pe Ocoalele Silvice şi UnităŃile

de ProducŃie din 2000, în anul 1931;

OCOLUL SILVIC

Sup

rafaŃa

(k

m2 ) PROPRIETAR/

ADMINISTRATOR

SUPRAFAłA ACOPERITĂ DE VEGETAłIE FORESTIERĂ

ADMINISTRAT Ă

km2 ha % din suprafaŃa

O.S.

DOMNEŞTI 52,5 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 49,2 4920 93,7 Obştea Moşnenilor - - - Persoane fizice 3,3 330 6,3

ANINOASA 66,8 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 33,3 3330 49,8 Obştea Moşnenilor 13,8 1380 20,7 Persoane fizice 19,7 1970 29,5

CÂMPULUNG 163,4 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 43,7 4370 26,8 Obştea Moşnenilor 56,9 5690 34,8 Persoane fizice 62,8 6280 38,4

RUCĂR 128,3 Casa Autonomă a Pădurilor Statului 30,7 3070 23,9 Obştile Moşnenilor 79,2 7920 61,7 Persoane fizice 18,4 1840 14,4

TOTAL MUNłII IEZER

411,0

Casa Autonomă a Pădurilor Statului 156,9 15690 38,2 Obştea Moşnenilor 149,9 14990 36,5 Persoane fizice 104,2 10420 25,3

Deşi Codul silvic din 1910 stabileşte obligativitatea amenajamentului pentru exploatarea

unei păduri aflate în propritatea Statului sau a persoanelor juridice sau a regulementelor de exploatare şi a studiilor sumare în cazul pădurilor aflate în proprietatea persoanelor fizice, Casa Pădurilor nu numai că nu a reuşit să urmărească şi să oblige persoanele fizice şi juridice să


207

respecte legislaŃia în vigoare, dar nu a îndeplinit aceste obligaŃii nici pentru pădurile Statului aflate în administrarea sa.

Fig. nr. 7.1. Participarea bradului în compoziŃia parcelelor în raport cu forma de proprietate (proprietarii/administratorii pădurii în anul 1931 pe unităŃi administrativ-teritoriale – Ocoale Silvice şi UnităŃi de

ProducŃie – din anul 2000).


208

Pentru pădurile administrate de Stat, din anul 1902 şi până în 1930 s-au întocmit diferite studii de exploatare, iar din 1930 pădurile au fost amenajate, stabilindu-se în acelaşi timp şi regimul de exploatare. Pentru pădurile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice, Casa Pădurilor a fost nevoită să accepte ca soluŃie întocmirea de studii sumare de amenajament; în foarte multe situaŃii nici măcar acestea nu se mai realizau. Fiind lipsită de personalul tehnic care să exercite controlul pe teren, Casa Pădurilor se face responsabilă pentru legalizarea abuzurilor şi exploatarea abuzivă a fondului forestier.

Pădurile obştilor au fost cel mai rău tratate dintre toate (1996, Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. Studiul General; 1994, Amenajamentul; Ocolul Silvic Aninoasa. Studiul General). S-a exploatat intens pădurea numai prin metoda în ras, uneori consumându-se întregul fond lemnos. Este cazul pădurilor din Voievoda (Obştea Câmpulung Muscel) sau Jupâneasa (Obştea Slănic), unde regenerarea s-a realizat numai pe cale naturală cu participarea crescută a speciilor invadatoare (mesteacăn). În aceste sectoare, limita superioară a pădurii este cea mai coborâtă din întregul masiv (1450 m în Voevoda), lăŃimea bezii de molid din cadrul etajului îngustându-se până la 40 m. Ca urmare a faptului că pădurile obşteşti se regenerau din lăstari, la speciile principale micşorându-se procentul de participare, s-a ajuns în unele situaŃii la obŃinerea de arborete total derivate. Regenerările din lăstari se făceau necontrolat, fără să se aplice operaŃiuni culturale pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor (1996, Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. Studiul General). Din acest motiv, unităŃile de producŃie sau areale din acestea care în perioada 1864-1948 au fost administrate de Obştile Moşnenilor sau de persoane fizice (Iorgulescu), au resimŃit mult mai intens influenŃa antropică şi au beneficiat mai târziu de planuri de amenajare prin care se reglementează exploatarea. Chiar dacă nici pentru pădurile administrate de Stat prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) nu s-au respectat în totalitate prevederile amenajamentelor, prezenŃa bradului în compoziŃia parcelelor de la contactul etajului foioaselor cu cel al molidului, indică un impact mai scăzut asupra ecosistemelor forestiere (Fig.nr.7.1).

În partea vestică a MunŃilor Iezer, cu precădere în bazinul Râului Doamnei, administrarea ceva mai responsabilă a pădurii de către C.A.P.S. (94% din pădurile UnităŃii de ProducŃie IV Păpău, Ocolul Silvic Domneşti), a condus la conservarea unei proporŃii ridicate a bradului în compoziŃia parcelelor şi în genere la diversitate nu numai pe specii dar şi în ceea ce priveşte vârsta (se păstrează în aceste areale păduri pluriene, bine structurate pe specii şi etaje). La acestea a contribuit – aşa cum o să arăt jos – şi lipsa drumurilor forestiere sau a altor căi de transport, motiv pentru care nu au prezentat interes pentru concesionarea exploatării.

În partea centrală, sudică şi estică a masivului, ponderea mare a proprietăŃii particulare (obşti ale moşnenilor sau persoane fizice) nu a fost un avantaj pentru ecosistemele forestiere. Aici predomină pădurile echiene, cu diversitate mică în ceea ce priveşte structura pe specii şi etaje, iar participarea bradului este mult redusă. În aceeaşi categorie se încadrează şi pădurile din U.P. IV Râuşor O.S. Câmpulung şi U.P. II Râuşor O.S. Rucăr, care cu toate că au aparŃinut Statului, nu au fost administrate de Stat prin C.A.P.S. ci au fost concesionate unor societăŃi spre exploatare. Exploatările intense prin tăieri în ras au condus la realizarea de plantaŃii mult diferite de ceea ce presupune un ecosistem forestier, în unele areale bradul fiind îndepărtat în totalitate (U.P. V Izvoarele DâmboviŃei, O.S. Rucăr) sau întâlnindu-se în proporŃii foarte mici în cadrul câtorva parcele (U.P. I Dragoslavele, O.S. Rucăr).


209

7.2.3. Mijloacele şi categoriile de exploatare a vegetaŃiei forestiere. Timp de 40 ani, de la începerea marilor exploatări forestiere din MunŃii Iezer şi până la

sfârşitul celui de-al doilea război mondial, principalele unelte folosite pentru recoltarea lemnului au fost toporul şi joagărul, iar ca metodă, munca manuală. Cojirea lemnului se realiza cu ajutorul cuŃitoaielor, iar corhănirea cu Ńapina şi cangea (prăjina). Încercări de introducere a maşinilor în exploatările de păduri s-au făcut prima dată în 1937, însă greutatea mare (25 kg) a ferăstraielor mecanice cu lanŃ încă neperfecŃionate, au făcut ca aceste utilaje să nu fie apreciate în România (Ivănescu D., 1972).

Scosul-apropiatul se realiza prin mijloace la fel de rudimentare, mijloace care presupuneau costuri de investiŃii minime. Scosul lemnului de pe versanŃi până la drumurile, căile ferate forestiere sau locurile de unde putea fi transportat prin plutărit, se făcea prin corhănire cu Ńapina, urmată de manipularea buştenilor cu ajutorul jilipurilor uscate (jgheaburilor), a canalelor cu apă, săniilor (goangelor) sau cuşcaielor. Jilipurile sau jgheaburile sunt căi de transport înguste, cu lăŃime de maxim 1 m, cu profil semicerc în secŃiune perpendiculară, care se realizează prin scobire în pământ (jilipuri de pământ) sau prin alipirea longitudinală a 4-10 buşteni sprijiniŃi pe pământ (Fig.nr.7.2). Înclinarea jilipurilor trebuia să fie suficient de mare pentru a permite alunecarea cu viteză corespunzătoare a buştenilor. Pentru ca alunecarea să fie mai rapidă, se udă ulucul de lemn cu apă care îngheaŃă (tăiatul copacilor pentru cherestea făcându-se iarna) sau cu parafină topită.

Cuşcăiele sunt mai uşoare în comparaŃie cu jilipurile fiind realizate din scânduri suspendate pe „capre de lemn”, cu mobilitate mult mai mare datorită faptului că se montau şi demontau uşor şi permiteau exploatarea în condiŃii de relief foarte diverse. În anumite sate din regiunea muntoasă, ca de pildă în Lereşti, Dragoslavele sau altele din fostul JudeŃ Muscel, se creaseră adevărate centre de muncitori „cuşcăieri”, care proiectau, construiau şi exploatau cu multă dexteritate asemenea instalaŃii, fiind căutaŃi şi apreciaŃi în toate exploatările de păduri din

Fig. nr. 7.2. Jilip pentru scosul lemnului de pe versant (foto Demetrescu I., 1942);

Fig. nr. 7.3. Haldă de buşteni formată la capătul unui tronson de cuşcaie (foto Demetrescu I., 1942);


210

Ńară (Ivănescu D., 1972). În primii ani ai secolului XX în Lereşti au venit italieni, experŃi în exploatarea pădurilor, pentru a construi un canal „de gros” necesar alunecatului buştenilor pe Valea Ruscă din Muntele Muşuroaiele. De la aceşti italieni „au furat” lereştenii meseria în decursul celor cinci ani cât a durat explotarea pădurii în Muşuroaiele (Oană R., Oană I., 2003). Această metodă de scoatere a lemnului de pe versanŃi a fost frecvent utilizată în bazinele Bratia, Râul Târgului şi DâmboviŃa. Atunci când distanŃa de la locul de exploatare şi până la punctul de încărcare era prea mare, se construiau mai multe tronsoane de cuşcăi („bătăi”) cu lungimi de 300-400 m, cu depozite intermediare temporare (halde) (Fig.nr.7.3). Buştenii ce alunecau cu viteze foarte mari, erau aruncaŃi în aer şi cădeau în halde de câteva sute de metri cubi de lemn, foarte frecvent rupându-se până la aşchii. În aceste condiŃii, după câteva tronsoane de cuşcăi, pierderile prin manipulare erau şi de peste 30% chiar în cazul lemnului de foc, foarte puŃin pretenŃios în ceea ce priveşte acest aspect.

Canalele cu apă sunt asemănătoare cuşcăielor, având însă înclinare mai mică, alunecarea buşteanului fiind ajutată de apă; folosite pentru scoaterea lemnului din areale cu energie de relief mai mică (Fig.nr.7.4).

A B

Fig. nr. 7.4. A. Stăvilar-staŃie de pornire a buştenilor pe canalul cu apă (B.) (foto Demetrescu I., 1942);

Buştenii clasificaŃi ca fiind foarte valoroşi se extrăgeau prin târâre („dat după vite” sau târâre cu tânjala) cu ajutorul cailor sau boilor, tehnică utilizată şi în prezent. Întreprinderile angajau în acest scop cărăuşi care veneau cu animalele lor. Pentru suprafeŃe restrânse, scosul-apropiatul se realiza şi cu ajutorul funicularelor (bazinul Bratia).

Fig. nr. 7.5. Scoaterea buştenilor până la punctele de încărcare pe platformele camioanelor se

realizează şi astăzi cu ajutorul cailor;


211

După scoaterea lemnului de pe versanŃi sau din bazinele hidrografice mici (15-20 km2) prin mijloacele menŃionate mai sus, acesta era transportat spre fabricile de prelucrare sau spre gările Câmpulung şi Stâlpeni pentru a fi încărcărcat în vagoane cu ecartament normal.

Pentru exploatările forestiere din arealul MunŃilor Iezer, de mare însemnătate a fost construirea în această perioadă a căilor ferate forestiere de pe Râul Târgului, Bratia şi Râuşorul de Bratia.

Între 1910 şi 1912, în lungul Râului Târgului s-a construit o astfel de cale ferată forestieră cu ecartament de 760 mm şi lungime totală de 24 km, între fabrica de hârtie patronată de Societatea Râul Târgului din nordul oraşului Câmpulung şi Cabana Voina. Linia a funcŃionat intens din 1912, fiind folosită de armata germană între 1916 şi 1918, pentru ca în perioada crizei economice dintre 1929 şi 1933 să fie închisă, odată cu închiderea fabricii de celuloză şi hârtie de la Câmpulung. Din 1933 a fost preluată de Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) şi folosită până în 1935 când a fost definitiv închisă şi demontată (Fig.nr.7.6, 7.7).

Calea ferată forestieră Stâlpeni a fost construită pentru satisfacerea cererilor de lemne de foc necesare fie arderii în locomotivele cu abur, fie pentru încălzirea locuinŃelor personalului DirecŃiei Generale C.F.R. (Bellu R., 2007). Primul tronson al căii ferate forestiere de pe Valea Bratia, dintre Stâlpeni şi Berevoieşti cu o lumgime de 23,5 km, a fost construit între 1923 şi 1924 de Societatea Plăieşu, cea care a concesionat de la Casa Pădurilor (C.P.) parchetele de pe Bratia şi Râuşor. Prin Înaltul Decret Regal Nr. 253 din 2 decembrie 1933, Calea ferată

Fig. nr. 7.6. Calea ferată forestieră cu ecartament de 760 mm în localitatea Lereşti - 1929 (Editura Staicu, nr. 158);

Fig. nr. 7.8. StaŃie de funicular şi staŃie de cale ferată îngustă pentru încărcatul şi transportul buştenilor pe Valea

Bratia (foto Demetrescu I., 1942) (foto Demetrescu I.);

Fig. nr. 7.7. Calea ferată forestieră cu ecartament de 760 mm la nord de localitatea Lereşti, unde astăzi segăseşte

cătunul Pojorâta - 1926 (Editura Staicu, nr. 159);


212

forestieră Stâlpeni a fost declarată de utilitate publică. La sfârşitul anului 1934 linia a fost preluată de Casa Autonomă a Pădurilor Statului C.A.P.S., care în conformitate cu Avizul Consiliului Tehnic Superior din Ministerul Lucrărilor Publice Nr. 38/1935, a construit şi a deschis în anul 1935 circulaŃia feroviară pe tronsonul Stâlpeni-Râuşor (29,6 km) (Fig.nr.7.8).

Cu preponderenŃă pe Valea DâmboviŃei unde nu se amenajase o cale ferată, transportul buştenilor se realiza prin plutit liber (nu plutărit care presupune coborârea controlată pe apă a buştenilor legaŃi între ei, sub supravegherea unor plutaşi). Buştenii se aruncau în apa râului în locuri amenajate special pentru acest scop şi erau prinse într-o schelă (port) în apropierea locului de destinaŃie (Rucăr, Dragoslavele, Stoeneşti) (Fig.nr. 7.9, 7.10). Debitul nu foarte mare al DâmboviŃei, impunea păstrarea buştenilor de fag pe malul râului o perioadă de câteva luni pentru ca aceştia să devină mai uşori şi să plutească mai bine. În contact cu apa, lemnul de fag devenea însă foarte repede greu, iar buştenii se afundau în materialele sedimentare din albie formând mici baraje ce

provocau inundaŃii. Sunt menŃionate astfel de situaŃii în Rucăr şi Dragoslavele, în anii 1922 şi 1925 (Ivănescu D., 1972; Dimitrescu-Severeanu C., 1929, citat de Săvoiu A., 2008). În cazul viiturilor, se pierdea o mare cantitate de buşteni ce rămâneau în albia majoră ca urmare a scăderii competenŃei de transport şi a retragerii apei în albia minoră, iar pierderile cauzate locuinŃelor şi instalaŃiilor de retenŃie (schelă, port) de puterea de distrugere crescută a apei erau foarte mari.

Fig. nr. 7.9. Podu DâmboviŃei – 1929 (Ed. Răgădunescu); În avale de podul peste DâmboviŃa buştenii erau aruncaŃi în apa râului, iar prin plutit liber ajungeau la Rucăr sau Dragoslavele unde existau

ferăstraie mecanice (gatere)

Fig. nr. 7.10. Rucăr – 1944 (Ed. N. Rădulescu) Plutitul liber al buştenilor pe apa DâmboviŃei s-a practicat până târziu, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, chiar dacă în această parte a

MunŃilor Iezer existau drumuri;


213

În ceea ce priveşte reŃeaua de drumuri forestiere şi drumuri publice care să susŃină cererea intensă pentru transportul lemnului, la nivelul anului 1944, densitatea acestora în MunŃii Iezer era de 0,8 m/ha de pădure, în condiŃiile în care pe Valea DâmboviŃei până la Podu DâmboviŃei exista drumul transcarpatic Câmpulung-Braşov, iar densitatea medie a drumurilor forestiere pentru întreaga Ńară era de aproape 1,2 m/ha de pădure. Se remarcă aşadar slaba dotare cu drumuri forestiere, care se concentrau în Valea DâmboviŃei dintre Stoeneşti şi Podu DâmboviŃei, Râul Târgului, Bughea, Brătioara şi ceva mai puŃin Argeşel. Foarte important pentru structura actuală pe specii, pentru echilibrul şi diversitatea ecosistemelor forestiere de astăzi este inaccesibilitatea în această perioadă a bazinului Râului Doamnei, a cărui „deschidere” presupunea investirea unor sume foarte mari pe care nimeni nu era interesat să le facă, în condiŃiile în care în restul masivului existau suprafeŃe forestiere ce puteau fi uşor exploatate cu profituri mari. Inaccesibil pentru această etapă a fost şi bazinul superior al DâmboviŃei, însă

acesta a fost dotat cu drumuri forestiere mult mai timpuriu comparativ cu bazinul Râului Doamnei. Urmare a perioadei în care se realizează accesibilizarea, structura pe specii şi vârste este total diferită pe cele două bazine hidrografice.

Acestei perioade îi corespund cele mai intense defrişări pentru înfiinŃarea din considerente politice de pajişti comunale (aşa-numitele „islazuri electorale”) şi celui mai mare ritm de exploatare (întâlnit numai în colonii), imediat după primul război mondial tăierile depăşind cu 30-40% creşterea anuală a pădurilor (Ivănescu D., 1972), cu un maxim în anul 1926. Acest ritm infernal de exploatare se făcea în condiŃiile unei utilizări cu totul neraŃionale a lemnului tăiat. Aproximativ 60% din cantitatea de lemn extrasă era folosită ca lemn de foc şi numai 40% era utilizată ca lemn de lucru.

Cea mai mare parte a lemnului de lucru exploatat în această etapă din MunŃii Iezer era destinat prelucrării primare în localităŃile din proximitatea masivului. La Rucăr, Dragoslavele şi Câmpulung au funcŃionat ferăstraie (gatere) acŃionate de motoare cu abur cu mare capacitate de prelucrare (Fig.nr.7.12). Acestea înlocuiau în

mare parte pe cele acŃionate de puterea apei – joagăre de apă – care la Rucăr şi Dragoslavele au

Fig. nr. 7.11. Rucăr – 1918 (Ed. Galeria de cadouri); Exploatările forestiere intense au condus la îndepărtarea de pe

întinse suprafeŃe a pădurilor din jurul localităŃii (bazinul Râuşorului de DâmboviŃa);

Fig. nr. 7.12. Rucăr – 1901 (Ed. Busuiocescu); Ferăstraie mecanice (joagăre de apă) acŃionate de puterea apei;


214

funcŃionat până în anul 1948 şi care produceau cherestea grosieră, cu dimensiuni inegale şi cu mari pierderi de lemn în deşeuri. În acest fel locul instalaŃiei nu mai era legat de existenŃa unei căderi de apă, iar combustibilul necesar stătea la dispoziŃie gratuit, sub formă de deşeuri rezultate chiar din debitarea buştenilor în cherestea. Cheresteaua astfel obŃinută se exporta în totalitate. În anul 1893 sunt semnalate în bazinul montan al Râului Târgului şi în Depresiunea Câmpulung 25 de ferăstraie în stare de funcŃionare (Oană R., Oană I., 2004). În anul 1938 industria de prelucrare a lemnului din România se caracteriza prin predominarea fabricării cherestelei, căreia îi reveneau aproape 70% din industria lemnului, 82% din capitalul investit, 87% din forŃa de muncă folosită şi 86% din valoarea producŃiei (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004). Aceste statistici ilustrează faptul că România acelor vremuri nu a avut o industrie a lemnului ci una a cherestelei.

Pe lângă utilizarea lemnului exploatat aici ca lemn de foc sau pentru cherestea, se mai folosea şi pentru fabricarea hârtiei şi celulozei. În partea de nord a oraşului Câmpulung, pe amplasamentul a ceea ce a mai rămas din uzina ARO (o parte din vechile clădiri există şi astăzi), a funcŃionat o fabrică de hârtie înfiinŃată în anul 1888 (proprietari V. Socec, P. Ioanid; prima de profil din Muntenia), care din 1918 a produs şi celuloză, activitatea încetând în 1932, ca urmare a crizei economice mondiale din perioada 1929-1933. Această criză economică a avut repercusiuni semnificative şi asupra industriei lemnului din România şi cu precădere asupra industriei cherestelei. Dacă în 1926, anul de vârf al industriei lemnului de aici funcŃionau 594 de fabrici de cherestea cu 47.540 de angajaŃi, în 1929 mai erau înregistrate numai 186 astfel de fabrici, cu 34.880 angajaŃi (Demetrescu I., 1942). Astfel, în numai 3 ani, numărul fabricilor de cherestea a scăzut cu aproape 70%, în condiŃiile în care nu trecuse perioada de criză.

A B

Fig. nr. 7.14. Fabrica de hârtie Câmpulung; A. 1905, B. 1927;

Fig. nr. 7.13. Rucăr - 1942 (Fischer, nr. 1101); Ferăstrău mecanic (gater) cu mare capacitate de prelucrare a

lemnului, acŃionat de motoare, amplasat la confluenŃa DâmboviŃei cu Râuşorul de Rucăr;


215

7.3. Gospod ărirea p ădurii între 1948 şi 1990

7.3.1. Cadrul legislativ. Schimbarea formei de proprietate. Un moment important şi cu urmări deosebite pentru vegetaŃia forestieră din MunŃii Iezer,

l-a constituit înfiinŃarea, în anul 1946, a întreprinderii mixte româno-sovietice Sovromlemn, în scopul declarat al reglementării exploatărilor, a industriei lemnului şi a exporturilor. În realitate a reprezentat cadrul legislativ prin care pădurile aflate până atunci în administrarea Statului au fost exploatate (mai intens decât în perioada 1930-1946) în scopul exportului (ca urmare a datoriilor de război) la preŃuri modice către Uniunea Sovietică. Pădurile aflate în proprietatea obştilor sau a persoanelor fizice nu îşi schimbau regimul şi forma de proprietate.

Legea nr. 204/1947, prevedea că toate pădurile actuale şi viitoare de pe teritoriul Ńării sunt supuse regimului silvic şi amenajarea complexă obligatorie a pădurilor pe Mari UnităŃi Forestiere (MUF) indiferent de natura proprietăŃii şi neŃinând seama de opoziŃia proprietarilor de păduri, care până atunci fusese exceptaŃi. În fapt, legea 204/1947 aduce numai unele modificări Codului Silvic din 1910 şi pregăteşte condiŃiile juridice pentru delimitarea şi inventarierea patrimoniului forestier în vederea declarării pădurilor proprietate de Stat. Dintre elementele de noutate menŃionez articolul 1, care stabileşte că toate suprafeŃele mai mari de 2500 m2 acoperite de vegetaŃie forestieră se socotesc păduri. De semenea se interzic defrişările şi se introduce obligativitatea proprietarilor de păduri de a împăduri suprafeŃele exploatate în trecut şi neregenerate.

ConstituŃia României votată la 13 aprilie 1948 prevedea că bogăŃiile de orice natură ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele, căile de comunicaŃie ş.a., aparŃin Statului ca bunuri comune ale poporului. Pentru păduri nu s-au emis legi de naŃionalizare prin care să se stabilească modalitatea de trecere în proprietatea Statului şi nici nu s-au întocmit acte, considerându-se că au fost trecute direct prin efectul prevederilor ConstituŃiei.

Prin desfiinŃarea Casei Autonome a Pădurilor Statului, a fost înfiinŃat Ministerul Silviculturii (1949) – ulterior a funcŃionat sub diverse nume: Ministerul Silviculturii şi Industriei Lemnului (1950), Ministerul Silviculturii, Industriei Lemnului şi Hârtiei (1950), Ministerul Gospodăriei Silvice şi Ministerul Industriei Lemnului, Celulozei şi Hârtiei (1951), Ministerul Agriculturii şi Silviculturii (1953, 1957 sau 1969), din nou Ministerul Silviculturii (1956 şi 1982), Ministerul Economiei Forestiere (1959 şi 1972), Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silvicuturii şi Apelor (1971) – care a emis norme şi măsuri referitoare la refacerea, ameliorarea, amenajarea şi folosirea raŃională a pădurilor, a păşunilor împădurite şi a golurilor de munte, precum şi a vânatului şi a peştelui din apele de munte, asigurarea pazei, a prevenirii şi combaterii delictelor, aplicarea de măsuri de combatere a terenurilor degradate ş.a. (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004). Totodată s-a reglementat organizarea administrativ-teritorială a fondului forestier naŃional prin înfiinŃarea DirecŃiilor Silvice JudeŃene care au în subordine Ocoalele Silvice structurate la rândul lor în UnităŃi de ProducŃie. Limitele Ocoalelor Silvice şi a UnităŃilor de ProducŃie nu mai depind acum de forma de proprietate ci corespund limitelor naturale, suprapunându-se cumpenelor de ape.

Între 1948 şi 1956 s-au întocmit amenajamente pentru întreaga suprafaŃă forestieră a Ocoalelor Silvice Domneşti, Aninoasa, Câmpulung şi Rucăr, cu obligativitatea revizuirii acestora din 10 în 10 ani şi s-a stabilit regimul exploatărilor prin determinarea posibilităŃilor şi a cotelor de tăiere pentru fiecare Unitate de ProducŃie. De asemenea, în cadrul economiei centralizate


216

planificate, s-a organizat întreaga ramură industrială de exploatare şi prelucrare a lemnului prin înfiinŃarea Intreprinderii de Prelucrare, Exploatare şi Industrializare a Lemnului (I.P.E.I.L.).

Prin Legea nr. 3/decembrie 1962 este aprobat şi adoptat un nou Cod Silvic, primul care prevede extinderea răşinoaselor în compoziŃia pădurilor într-un ritm accelerat, orientând silvicultura îndeosebi pe linie economică (Ungur A., 2008).

În aprilie 1976, a fost aprobată Legea nr. 2 prin care se adoptă „Programul NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010”, program care continuă ideile înaintate prin Codul Silvic din anul 1962. Astfel extinderea răşinoaselor este prima măsură care se impune oriunde condiŃiile staŃionale permit (Giurgiu V., sub red., 2005); extinderea molidului chiar şi în afara arealului său natural, prezentându-se ca o metodă sigură de reuşită din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Specificul împăduririlor din MunŃii Iezer în perioada 1948-1960 s-a caracterizat aşadar prin plantaŃii pure de molid şi mai puŃin în amestec cu alte foioase (Popescu Gh. şi colab., 2004). Directivele tehnico-economice apărute în anul 1962 (prin înfiinŃarea culturilor specializate pentru producerea lemnului de celuloză) şi prezentarea în 1974 a concluziilor temei „Cercetări privind extinderea molidului în România” (Marcu Gh., coord.), au recomandat cultura excesivă a răşinoselor şi a speciilor repede crescătoare în defavoarea speciilor autohtone. Aceste directive au provocat majorarea volumului de împăduriri în detrimentul regenerărilor naturale în pădurile de fag, din care în perioada interbelică şi de activitate a Sovromlemnului au fost extrase volume mari de masă lemnoasă prin exploatări dezordonate şi antiecologice ce au provocat degradarea, modificarea structurală sau chiar dispariŃia unui mare număr de formaŃiuni forestiere virgine şi cvasivirgine, de optimă diversitate şi de maximă stabilitate (Ungur A., 2008).

Tabel nr. 7.4. Creşterea ponderii participării răşinoaselor comparativ cu cea a fagului în cadrul pădurilor României potrivit Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010

(după Giurgiu V., sub red., 2005);

Grupe de specii/specia

Anul 1922 1950 1960 1970 1975 1980 1990 2000 2010

răşinoase (%) 22 26 24 27 29 30 31 35 41 fag (%) 40 35 34 32 31 31 30 32 26

Fig. nr. 7.15. Creşterea ponderii (%) participării răşinoaselor comparativ cu cea a fagului în cadrul pădurilor

României potrivit Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010 (după Giurgiu V., sub red., 2005);

15

20

25

30

35

40

45

1920 1940 1960 1980 2000

răşinoase fag


217

Extinderea culturii molidului în afara arealului său natural s-a realizat nu întotdeauna pe suprafeŃe favorabile, în aşa-numitele staŃiuni labile (Barbu I., Cenuşă R., 2001), substituirea unor specii de foioase din arealul lor natural prin molid exploatabil la o vârstă relativ redusă (50-60 ani), generând mai degrabă o serie de complicaŃii sau influenŃe negative din punct de vedere ecologic. Introducerea acestor prevederi necorespunzătoare specificului ecologic a fost într-o mare măsură dorinŃa politică ambiŃioasă a conducerii silviculturii şi fostului Comitet de Stat al Planificării (C.S.P.), toate aceste exagerări având, din păcate, şi girul unor specialişti din sectorul de cercetare, care au participat la elaborarea primei variante a „Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010”, fiind cu premeditare incluse în acest „Program” (Popescu Gh. şi colab., 2004). Pe lângă considerentele privitoare la capacitatea limitată a acestei specii de a îndeplini funcŃiile specifice pădurii când este cultivată în arborete pure, pe suprafeŃe mari şi pe lângă rezistenŃa redusă la acŃiunea diferiŃilor agenŃi vătămători, se pune şi problema influenŃei acestora asupra solului (Vlad I., Petrescu L., 1977). PlantaŃiile pure şi echiene de molid din MunŃii Iezer cu vârstă de aproximativ 50 ani (culturile înfiinŃate în urma punerii în aplicare a Codului Silvic din 1962 sau a demarării Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010) au avut foarte mult de suferit datorită fragilităŃii ridicate la acŃiunea dăunătorilor biotici şi abiotici, dar cu preponderenŃă la acŃiunea distructivă a vântului. Aceste plantaŃii au fost intens afectate de doborâturile de vânt, vizibile şi în prezent fiind efectele doborâturilor din vara anului 2005 (19 iulie).

Legea Nr. 2/1987 reprezintă o revizuire a prevederilor Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010. Această lege favorizează reîntoarcerea silviculturii româneşti către intensificarea biodiversităŃii prin promovarea şi restaurarea speciilor autohtone valoroase, reducerea volumului împăduririlor cu răşinoase (în afara arealului natural al acestora), limitarea tăierilor la posibilitatea normală etc.

7.3.2. Mijloacele şi categoriile de exploatare a vegetaŃiei forestiere. După trecerea pădurilor României în patrimoniul Statului prin naŃionalizarea din anul

1948, nivelul mecanizării exploatărilor forestiere a crescut constant la nivelul tuturor etapelor. Pentru etapa de recoltare, topoarele şi joagărele sunt înlocuite treptat de ferăstraiele mecanice cu lanŃ acŃionate prin motor cu benzină. Pentru etapa de scos-apropiat, locul jilipurilor, a canalelor cu apă şi cuşcaielor este luat de instalaŃiile cu cablu (funiculare temporare) construite la început pentru distanŃe scurte, de 700-1000 m, iar ulterior pentru distanŃe ce depăşesc 4 km. Prin extinderea după 1970 a drumurilor „de coastă” în prelungirea celor de pe talvegul pâraielor, scosul-apropiatul s-a efectuat şi cu ajutorul tractoarelor (însă cu impact foarte mare asupra solului). Trebuie menŃionat faptul că trecerea de la o categorie de mijloace de exploatare a pădurii (specifică perioadei antebelice, în care forŃa fizică a omului avea un important rol) la mijloacele mecanizate de exploatare, s-a realizat gradual, prin înlocuire treptată. Evacuarea buştenilor de pe versanŃi cu ajutorul cuşcaielor s-a practicat în bazinul Râul Târgului până în anul 1970, în paralel cu funicularele, însă cu pondere din ce în ce mai scăzută.

În ceea ce priveşte mecanizarea transportului materialelor lemnoase, datorită faptului că pentru transportul la distanŃe mari se realizase, încă din perioada anterioară naŃionalizării din 1948, o reŃea de căi ferate forestiere, procentul de mecanizare ajunsese la 60% încă din 1951, ajungând în 1968 la aproximativ 98%. Aşadar, volumul transportului de lemn efectuat cu atelaje sau prin plutit liber, care în 1951 reprezenta aproximativ 32%, în 1970 aproape a dispărut. Din totalul transportului mecanizat în perioada imediată a naŃionalizării, ponderea principală a revenit


218

căilor ferate forestiere, în principal celor de pe Bratia (Stâlpeni-Berevoieşti-Râuşor-Plaiul Lung) şi afluentul acesteia pe partea dreaptă Râuşorul (Râuşor-ŞeŃu), cea de pe Râuşor având şi două ramificaŃii (Cărpinoasa şi Rogoaza).

În anul 1935 s-a deschis circulaŃia pe tronsonul Stâlpeni-Râuşor (29,6 km); în anul 1948, calea ferată forestieră Stâlpeni a trecut în proprietatea Statului şi a fost administrată de I.F.E.T. Stâlpeni, care în 1950-1951 a construit tronsoanele Râuşor-Plaiul Lung (13 km) de pe Bratia şi Râuşor-ŞeŃu (12,4 km) de pe Râuşor, pentru cel din urmă cu ramificaŃiile Cărpinoasa (3 km) şi Rogoaza (2 km).

Calea ferată forestieră a mai funcŃionat în scopul pentru care fusese construită până în annul 1976, iar ulterior în scop de agrement până la începutul anilor '90 când a fost închisă definitiv şi s-a început dezafectarea ei – Râuşor - Plaiul Lung în 1990, Râuşor - ŞeŃu în 1991, iar Stâlpeni - Râuşor din 1994. Liniile au fost valorificate la centrele pentru colectarea fierului, iar traversele folosite ca lemn de foc, vechiul terasament funcŃionând ca drum neamenajat.

Căile ferate forestiere aveau eficienŃă ridicată în condiŃiile unei exploatări masive, prin tăieri în ras şi până la epuizare a pădurilor din arealele în care se construiau. S-a impus aşadar soluŃia drumurilor şi a transportului auto datorită unor considerente de ordin tehnic şi economic legate de gradul de accesibilitate şi de posibilităŃile de valorificare variată, complexă şi cu eficienŃă economică ridicată a resurselor pădurii. Drumurile forestiere nu îndeplinesc numai funcŃii de exploatare şi valorificare a lemnului şi satisfacerea altor interese economice şi sociale. Astfel, începând cu anul 1956 a început să se acorde preferinŃă drumurilor forestiere ca instalaŃii de transport în sectorul exploatărilor forestiere. Această schimbare de orientare în dotarea cu instalaŃii de transport a fondului forestier a fost determinată de faptul că drumurile forestiere corespund mai bine decât căile ferate forestiere cerinŃelor multiple ale amenajării pădurilor, făcându-le accesibile până la altitudini mai mari şi în condiŃii variate de morfologie şi morfometrie a reliefului. În plus, constul de execuŃie a unui kilometru de drum forestier era mult mai mic decât al unui kilometru de cale ferată forestieră.

Înainte de extinderea reŃelei de drumuri forestiere, lemnul care nu se exploata din bazinele sau UnităŃile de ProducŃie inaccesibile, se recolta prin compensare din sectoarele dotate cu astfel de instalaŃii de transport, de unde se extrăgea peste posibilităŃile anuale stabilite prin amenajament. În acest fel se respecta amenajamentul prin recoltarea volumului de lemn prevăzut, însă cu supraexploatare şi efecte dezastruoase pentru arealele uşor accesibile ca urmare a existenŃei drumurilor forestiere. S-a căutat aşadar realizarea unei reŃele de drumuri forestiere care să ofere accesibilitate către întreaga suprafaŃă acoperită cu vegetaŃie forestieră din acest masiv.

Din anul 1956, în MunŃii Iezer, mai întâi pe DâmboviŃa în amonte de Sătic şi mai apoi pe Râul Doamnei şi afluentul acestuia Văsălat, se construiesc drumuri forestiere care „deschid” spre exploatare importante suprafeŃe cu păduri. Dacă o parte din pădurile bazinului superior al DâmboviŃei au mai fost exploatate iar lemnul transportat prin plutit liber până la Rucăr sau Dragoslavele, din bazinul montan al Râului Doamnei au fost exploatate păduri care până atunci nu au cunoscut influenŃa antropică. Construirea mai târziu a drumului forestier în lungul Râului Doamnei, atunci când exploatarea era reglementată prin amenajamente forestiere, a reprezentat un avantaj pentru păstrarea bradului în compoziŃia pe specii a parcelelor de aici. Astfel, structura pe specii a pădurilor din acest bazin se păstrează foarte aproape de situaŃia iniŃială, cea condiŃionată exclusiv de condiŃiile naturale.

Densitatea reŃelei de drumuri forestiere de aici creşte de la 0,8 m/ha de pădure în anul 1944, la 4,7 m/ha de pădure în 1960 şi 6,4 m/ha de pădure în 1968.


219

Tabel nr. 7.5. Dinamica structurii transportului forestier (%) (după Ivănescu D., 1972, cu completări);

Anul

1951 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 2009 Căi ferate forestiere

69,2 36,8 31,2 29,4 27,7 24,6 22,7 20,4 18,8 14,6 0

Drumuri forestiere

28,4 41,8 49,3 51,6 55,4 59,1 62,9 66,1 73,3 79,5 100

Fig. nr. 7.16. Dinamica structurii transportului forestier (%) (după Ivănescu D., 1972, cu completări); Volumul de lemn exploatat în intervalul 1951-1955 a însemnat primul maxim înregistrat

în timpul administrării de tip centralizat de după naŃionalizare. La aceasta a contribuit din plin societatea mixtă româno-sovietică SOVROMLEMN prin care se plăteau către U.R.S.S. obligaŃiile stipulate în condiŃiile de armistiŃiu de după război. Ca urmare a numeroaselor semnale de alarmă trase cu privire la supraexploatarea de tip SOVROM, din 1956 volumul de lemn exploatat a mai scăzut, însă între 1962 şi 1975 s-a înregistrat un al doilea maxim al acestei perioade, maxim care a coincis cu punerea în funcŃiune a marilor combinate de prelucrare a lemnului. Exploatările forestiere din intervalul 1962-1975 au fost la fel de intense ca şi cele din perioada Sovromlemnului (1951-1955), dar efectele negative asupra mediului şi societăŃii au fost mult mai mari deoarece s-au menŃinut o perioadă de timp mult mai lungă (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004). Foarte important pentru echilibrul ecologic este faptul că peste 80% din exploatările de pădure şi toate exploatările în care molidul deŃinea peste 70% se realizau prin tratamentul tăierilor rase. De asemenea, în nicio Unitate de ProducŃie şi în niciun interval de timp analizat aici, nu s-au plantat suprafeŃe mai extinse decât s-au exploatat (Amenajamentele întocmite pentru Ocoalele Silvice Rucăr, Câmpulung – 1996, Aninoasa – 1995, Domneşti – 1994).

Supraexploatările încetează din 1976 ca urmare a emiterii legii nr. 2 prin care se adopta Programul NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010. Astfel volumul de material lemnos exploatat s-a redus semnificativ (cel puŃin scriptic) şi în acelaşi timp a scăzut şi cifra posibilităŃii de exploatare care a fost mult timp supraevaluată.

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0

70,0

80,0

90,0

100,0

1951 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 2009

Căi ferate forestiere

Drumuri forestiere


220

Pentru evaluarea intensităŃii intervenŃiei omului asupra vegetaŃiei forestiere prin

exploatarea de material lemnos din MunŃii Iezer în intervalul 1948-1989, am analizat raportul dintre volumul de lemn recoltat (m3/an) şi posibilitatea maximă de recoltare stabilită prin amenajamente, atât pentru întreaga suprafaŃă a Ocoalelor Silvice ce se suprapun acestui masiv, cât şi pe fiecare Unitate de ProducŃie în parte. Se impune analiza separată pe UP-uri deoarece între aceste unităŃi administrative există diferenŃe majore de ordin fizico-geografic sau socio-economic care explică eterogenitatea peisajului forestier. Între UnităŃile de ProducŃie I Dragoslavele şi V Izvoarele DâmboviŃei ale aceluiaşi Ocol Silvic (Rucăr) de exemplu, sunt diferenŃe în primul rând de condiŃii fizico-geografice (climă, sol etc.) şi în al doile rând, poate chiar mai important, de accesibilitate prin amenajarea etapizată a drumurilor forestiere, de faza când au început primele exploatări şi intensitatea cu care omul şi-a asigurat necesarul de lemn funcŃie de nevoile momentului.

Tabel nr. 7.6. Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an) şi volumul de lemn recoltat (m3/an) din suprafaŃa de pădure a OCOLULUI SILVIC RUCĂR, în intervalul 1950-1996, pe etape

(Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Rucăr – Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestuia - 1996);


1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996 1. 2. 1. 2. 1. 2. 1. 2.

I DRAGOSLAVELE 1200 1600 13100 18300 15270 15100 5570 5630

1,3 1,4 0,99 1,01

II RÂU ŞOR 1600 1800 9380 10900 6300 7300 5900 2214

1,1 1,2 1,2 0,4

III CASCOE 3300 5200 12100 18400 1490 1190 6618 2080

1,6 1,5 0,8 0,3

IV TĂMA Ş 6800 29400 16600 19600 12500 7600 2000 1900

4,3 1,2 0,6 0,95


14700 51800 9500 14200 10640 7621* 16800 3450 3,5 1,5 0,7 0,2

TOTAL OCOL SILVIC RUC ĂR

27600 89800 60680 81400 46200 38811 36888 15274

3,3 1,3 0,8 0,4 1. Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an); 2. Volumul de lemn recoltat (m3/an). Pentru fiecare etapă şi Unitate de ProducŃie, ca şi pentru întregul Ocol Silvic, am calculat Indicele de recoltare:

Indicele de recoltare %Volumul de lemn recoltat )mc/an+

Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente )mc/an+

* Prin Amenajamentul din 1974 s-a adoptat o posibilitate de recoltare de 10640 m3/an. În numai 3 ani (1975-1978) s-a recoltat un volum de 55870 m3, cu o cotă anuală de 13970 m3. În anul 1978 s-a făcut recalcularea posibilităŃii de recoltare pentru această Unitate de ProducŃie stabilindu-se o valoare de 4900 m3/an. Scăderea volumului de lemn după recalculare se justifică prin trecerea unor importante suprafeŃe de pădure în categoria „protecŃie absolută” ca urmare a construirii aici a barajului şi a înfiinŃării lacului de acumulare Pecineagu, a accelerării proceselor de eroziune areală şi liniară pe soluri superficiale, cu volum edafic mic şi a învecinării spre sud, pe o lungime importantă, cu etajul subalpin, în condiŃiile în care condiŃiile climatice aspre din bazinul superior al DâmboviŃei nu susŃin regenerarea vegetaŃiei forestiere.


221

Tabel nr. 7.7. Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an) şi volumul de lemn recoltat (m3/an) din suprafaŃa de pădure a OCOLULUI SILVIC CÂMPULUNG , în intervalul 1950-1996, pe etape

(Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Câmpulung – Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestuia - 1996);


1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996 1. 2. 1. 2. 1. 2. 1. 2.

II BUGHEA 1640 1880 2730 2770 3780 4950 1300 1410

1,1 1,01 1,3 1,1

III LERE ŞTI 3100 5790 4830 10560 1650 1300 15700 10000

1,9 2,2 0,8 0,6

IV RÂU ŞOR 5600 26540 7650 12060 1210 1210 385 503

4,7 1,6 1,0 1,3

V VOINA 19300 67000 17840 21010 5990 4310 770 1120

3,5 1,2 0,7 1,5

VI ARGE ŞEL 2700 3800 2810 6510 640 1120 633 480

1,4 2,3 1,8 0,8

TOTAL OCOL SILVIC CÂMPULUNG

32340 105010 35860 52910 13270 12890 18788 13513




Tabel nr. 7.8. Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an) şi volumul de lemn recoltat (m3/an) din suprafaŃa de pădure a OCOLULUI SILVIC ANINOASA , în intervalul 1950-1996, pe etape

(Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Aninoasa – Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestuia - 1996);


1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996 1. 2. 1. 2. 1. 2. 1. 2.

III RÂU ŞOR 22720 28700 32450 45560 8990 10070 17800 12740

1,3 1,4 1,1 0,7

V PLAIUL LUNG 21200 20400 19030 41680 9060 8530 5600 6340

0,96 2,2 0,94 1,1

VI BRĂTIOARA 0 0 2370 2660 14500 10550 350 1450

1,0 1,1 0,7 4,1

TOTAL OCOL SILVIC ANINOASA

43920 49100 53850 89900 32550 29150 23750 20530





222

Tabel nr. 7.9. Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an) şi volumul de lemn recoltat (m3/an) din

suprafaŃa de pădure a OCOLULUI SILVIC DOMNEŞTI , în intervalul 1950-1996, pe etape (Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Domneşti – Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din

componenŃa acestuia - 1996);


1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996 1. 2. 1. 2. 1. 2. 1. 2.

II CORBI 19300 35000 30970 50156 22100 32470 15472 14517

1,8 1,6 1,5 0,9

IV PĂPĂU 33100 8500 54420 74780 25400 26930 12280 8570

0,25 1,4 1,1 0,7

TOTAL OCOL SILVIC DOMNEŞTI

52400 43500 85390 124936 47500 59400 27752 23087




În general, presiunea umană asupra vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer în intervalul 1948-1989 prin exploatarea lemnului, a cunoscut intensităŃi diferite, separându-se două etape distincte. Anul 1976, împarte aceste două etape, prin adoptarea Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, care a impus revizuirea posibilităŃilor de recoltare supraevaluate şi în consecinŃă reducerea drastică a volumului de lemn recoltat anual. Pentru trei din cele patru Ocoale Silvice care se suprapun Iezerului (părŃii centrale, sudice, sud-estice, estice şi nord-estice), volumul de material lemnos extras în perioada 1950-1976 este mult mai mare decât posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente. În prima parte a perioadei 1950-1964 – când a funcŃionat societatea mixtă româno-sovietică Sovromlemn – sectoare cu păduri virgine din acest masiv abia dotate cu drumuri forestiere, au fost exploatate uneori cu depăşirea de peste 4 ori a posibilităŃii de recoltare şi aşa mult supraevaluată.

În partea de sud-est, est şi nord-est a MunŃilor Iezer, care corespunde Ocolului Silvic Rucăr (partea dreaptă a bazinului montan al DâmboviŃei), presiunea umană prin exploatarea lemului s-a realizat cu intensităŃi diferite ca urmare a suprafeŃei foarte mari şi a gradului diferit de accesibilitate. Dacă în partea sudică existenŃa drumului transcarpatic Câmpulung-Rucăr-Bran-Braşov a permis exploatarea pădurii la un nivel constant din primele etape ale acestei indeletniciri, sectorul superior al DâmboviŃei „deschis” prin drumuri forestiere chiar la începutul anilor `50, a fost supraexploatat. Un rol important revine şi masivelor doborâturi de vânt care au afectat în această perioadă bazinul superior al DâmboviŃei. Astfel, în intervalul de timp 1950-1964, din UnităŃile de ProducŃie IV Tămaş şi V Izvoarele DâmboviŃei s-a exploatat de 4,3 şi respectiv de 3,5 ori mai mult decât posibilitatea anuală de recoltare. De pe cele două UnităŃi de ProducŃie – care deŃin numai 32% din suprafaŃa Ocolului Silvic Rucăr – s-au extras în această perioadă 81200 m3/an, adică peste 90% din totalul tăierilor realizate aici (89800 m3/an). Şi în UnităŃile de ProducŃie mai uşor accesibile s-a extras cu 110-160% din posibilitatea anuală de recoltare, aici presiunea exploatărilor menŃinându-se constantă, în sensul că şi în intervalul de timp 1976-1996 s-a depăşit valoarea maximă pentru recoltare stabilită prin amenajamente.


223

Fig nr. 7.17. OCOLUL SILVIC RUCĂR. Indicele de recoltare exprimat ca raport între volumul de lemn recoltat

(m3/an) şi posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an), în intervalul 1950-1996, pe etape. (Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Rucăr-Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din

componenŃa acestuia - 1996); Pentru UnităŃile de ProducŃie IV Tămaş şi V Izvoarele DâmboviŃei supraexploatate în

perioada 1950-1974, prin amenajamentul din 1974 s-au stabilit din nou posibilităŃi mari de recoltare (10640 m3/an pentru UP IV Tămaş). În numai 3 ani (1975-1978) s-a recoltat chiar un volum de 55870 m3, cu o cotă anuală de 13970 m3, mult peste posibilitate. În anul 1978 însă, s-a făcut recalcularea posibilităŃii de recoltare pentru această Unitate de ProducŃie (UP IV Tămaş) stabilindu-se o valoare de 4900 m3/an. Scăderea volumului de lemn după recalculare se justifică prin trecerea unor importante suprafeŃe de pădure în categoria „protecŃie absolută” ca urmare a construirii aici a barajului şi înfiinŃării lacului de acumulare Pecineagu, a accelerării proceselor de eroziune areală şi liniară pe soluri superficiale, cu volum edafic mic (în urma ploilor torenŃiale din anii 1975-1977) şi a învecinării spre sud, pe o lungime importantă, cu etajul subalpin, în condiŃiile în care condiŃiile climatice aspre din bazinul superior al DâmboviŃei nu susŃin regenerarea vegetaŃiei forestiere.

În privinŃa împăduririlor, accentul s-a pus pe „înnobilarea” sau „înr ăşinarea” arboretelor, principala specie forestieră de cultură care a luat locul bradului sau fagului a fost molidul. Pentru Ocolul Silvic Rucăr prin amenajamentul din 1964 s-a prevăzut împădurirea unei suprafeŃe de 4676,7 ha, din care 3822,5 ha cu molid şi 854,2 ha cu foioase. Din suprafaŃa prevăzută, în deceniul 1964-1974 s-au efectuat împăduriri pe suprafaŃa de 3520 ha, din care 704 ha foioase şi 2816 ha cu molid (1996, Amenajamentul; Ocolul Silvic Rucăr. Studiul General).

În parea centrală şi sudică a MunŃilor Iezer, care corespunde Ocolului Silvic Câmpulung (bazinele hidrografice montane ale Bughei, Râului Târgului şi Argeşelului), presiunea umană prin exploatarea lemului a fost cea mai intensă. Gradul mare de acesibilitate – cu precădere a bazinului hidrografic Râul Târglui, prin construirea aici mai întâi a unei căi ferate forestiere, dar şi a existenŃei unei reŃele de drumuri forestiere – încă din startul exploatărilor pe cale industrială, au constituit premisele unei exploatări susŃinute, cu depăşiri constante în toate UnităŃile de ProducŃie şi etapele a posibilităŃilor de recoltare stabilite prin amenajamente. Acest aspect se

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4

4,5

1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996

I DRAGOSLAVELE

II RÂUŞOR

III CASCOE

IV TĂMAŞ

V IZVOARELE DÂMBOVIŢEI

OCOL SILVIC RUCĂR


224

reflectă foarte fidel în structura pe grupe de vârste a pădurilor Ocolului Silvic Câmpulung, predominând pădurile echiene cu vârsta mai mică de 90 ani.

Fig nr. 7.18. OCOLUL SILVIC CÂMPULUNG. Indicele de recoltare exprimat ca raport între volumul de lemn

recoltat (m3/an) şi posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an), în intervalul 1950-1996, pe etape. (Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Câmpulung-Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din


Fig nr. 7.19. OCOLUL SILVIC CÂMPULUNG. Media indicilor de recoltare din intervalul 1950-1996 exprimaŃi ca

raport între volumul de lemn recoltat (m3/an) şi posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an) (Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Câmpulung-Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din


0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4

4,5

5

1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996

II BUGHEA

III LEREŞTI

IV RÂUŞOR

V VOINA

VI ARGEŞEL

OCOL SILVIC CÂMPULUNG

1,1

1,4

2,2

1,7

1,6

0,0

0,5

1,0

1,5

2,0

2,5

II BUGHEA III LEREŞTI IV RÂUŞOR V VOINA VI ARGEŞEL


225

Dintre cele cinci UnităŃi de ProducŃie ale Ocolului Silvic Câmpulung, exploatările cele mai intense în intervalul de timp 1950-1996 s-au realizat în bazinul hidrografic Râuşor (UP IV Râuşor), cu depăşirea de 2,2 ori a posibilităŃilor de recoltare şi intervale de tăieri foarte scurte ce nu au permis realizarea unei regenerări complete. Repetatele exploatări prin tratamentul tăierilor rase, au condus la pierderea prin eroziune areală a unei mari cantităŃi de material fin din jumătatea superioară a profilului de sol, cu reducerea grosimii morfologice şi a volumului edafic. Din aceste cauze, susŃinerea vegetaŃiei forestiere este deficitară, iar susceptibilitatea producerii doborâturilor de vând este mare, afirmaŃie validată de faptul că pădurile din bazinul hidrografic Râuşor au fost cel mai intens

afectate de doborâturi de vânt la data de 19 iulie 2005 (Fig.nr.7.20). Nici trecerea

unor importante suprafeŃe de pădure în categoria „protecŃie absolută” ca urmare a construirii barajului şi înfiin Ńării lacului de acumulare Râuşor sau lungimii mari a fâşiei de limită superioară altitudinală cu rol în protejarea regenerării, nu a determinat coborârea cotei de exploatare sub posibilitatea maximă de recoltare stabilită prin amenajamente, chiar dacă volumul efectiv de lemn extras s-a redus semnificativ. Probleme asemănătoare se ridică şi în cazul UnităŃii de ProducŃie V Voina. Încadrarea a extinse suprafeŃe forestiere în categoria „protecŃie absolută” din aceleaşi motive (în principal demararea lucrărilor la barajul Râuşor), a reuşit reducerea cotei anuale de extracŃie în intervalul 1974-1985 la 72% din posibilitatea maximă de recoltare. Aceasta însă a crescut din nou între 1985 şi 1996 la 145%, în condiŃiile în care complexul hidroenergetic Râuşor a fost dat în folosinŃă în anul 1987, efectele reducerii exploatărilor între 1974 şi 1985

Fig. nr. 7.20. Doborâturi de vânt produse în iulie 2005 în bazinul inferior al Rîuşorului de Râul Târgului;

Fig. nr. 7.21. În iulie 2003 apa lacului de acumulare Râuşor a fost evacuată pentru efectuarea unor lucrări de decolmatare. Se poate abserva faptul că ramura Râuşor a

lacului este mai colmatată comparativ cu ramura Râul Târgului, aspect ce poate fi corelat cu media indicilor de

recoltare din intervalul de timp 1964-1996, care pentru UP IV Râuşor este 1,3, iar pentru UP V Voina este 1,1. Aşadar, în această perioadă cota de recoltare a fost

depăşită cu procent mai mare în UP IV decât în UP V, chiar dacă volumul efectiv de lemn extras s-a diminuat semnificativ în comparaŃie cu anii anteriori înfiinŃări

lacului de acumulare (foto. Radu PiŃigoi).


226

fiind din acest considerent inutile. De altfel, eroziunea areală semnificativă din bazinul hidrografic Râul Târgului în amonte de barajul Râuşor (chiar dacă se dezvoltă numai pe şisturi cristaline) vine cu probleme în ceea ce priveşte colmatarea lacului de acumulare, care în 2003 a necesitat evacuarea apei pentru decolmatarea sifoanelor de absorbŃie (Fig.nr.7.21). În bazinul hidrografic Bughea (UP II Bughea), bazinul Râul Târgului în aval de barajul Râuşor (UP III Lereşti) şi bazinul hidrografic Argeşel (UP VI Argeşel), gradul foarte mare de accesibilitate a favorizat intervenŃia omului asupra vegetaŃiei forestiere înainte de demararea marilor exploatări la scară industrială. Presiunea constant ridicată caracterizată prin extragerea unor cantităŃi de lemn mai mari decât posibilitatea maximă pentru recoltare din perioada 1950-1996, a venit după o etapă de exploatare susŃinută (între 1880 şi 1948), cu tăieri în ras chiar până la epuizarea întregului material lemnos şi cu intervale mari de timp în care vegetaŃia forestieră a lipsit, regenerarea realizându-se cu dificultate. Aceste condiŃii au reprezentat premisele degradării fizice a solurilor prin eroziune şi justificarea pentru cea mai mare extindere prin plantare a molidului în afara arealui său natural din MunŃii Iezer. Aşadar, UP II Bughea, UP III Lereşti şi parŃial UP VI Argeşel, se caracterizează prin cel mai mare grad de artificializare a pădurii din întregul masiv, aici resimŃindu-se cel mai intens efectele Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, mai precis a prevederilor referitoare la procesul de „înrăşinare a arboretelor”.

Ocolul Silvic Aninoasa, care se suprapune bazinului hidrografic al Bratiei cu afluenŃii acesteia Brătioara (pe partea stângă) şi Râuşorul (pe partea dreaptă), se caracterizează prin presiune umană pentru exploatarea lemului repartizată diferenŃiat spaŃial, temporal şi în ceea ce priveşte intensitatea impactului, funcŃie de accesibilitate şi politica forestieră adoptată.

Pentru pădurile din sectorul montan al Ocolului Silvic Aninoasa, aplicarea Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, a însemnat reducerea semnificativă a posibilităŃii maxime de recoltare stabilită prin amenajamente şi în acelaşi timp a volumului de lemn recoltat. Dacă înainte de adoptarea acestui Program (în intervalul 1964-1974), din UnităŃile de ProducŃie III Râuşor şi V Plaiul Lung se extrăgeau 45560 m3/an şi respectiv 41680 m3 anual, pentru intervalul de timp 1974-1984 cotele de tăiere s-au redus cu aproximativ 80% (10070 m3/an şi respectiv 8530 m3/an).

CantităŃile mari de lemn recoltat în intervalul 1950-1974 din cele două UnităŃi de ProducŃie ale Ocolului Silvic Aninoasa mai sus menŃionate, se justifică prin înfiinŃarea la Stâlpeni în anul 1950 a unei fabrici pentru prelucrarea lemnului de foioase, dar şi prin păstrarea funcŃională a căii ferate forestiere din lungul râului Bratia dintre Stâlpeni şi Râuşor, cu lungimea de 29,6 km. Acest tronson fusese construit în perioada interbelică (1923-1935), şi mai mult, după 1950 a fost prelungit cu tronsoanele Râuşor-Plaiul Lung (13 km) de pe Bratia şi Râuşor-ŞeŃu (12,4 km) de pe Râuşor, pentru cel din urmă cu ramificaŃiile Cărpinoasa (2 km) şi Rogoaza (3 km). ExistenŃa în 1950 şi îmbunătăŃirea după această dată a reŃelei de căi ferate forestiere din bazinul hidrografic Bratia, a favorizat aici exploatarea masivă a lemnului la nivel industrial. Intensitatea maximă a exploatărilor forestiere s-a înregistrat între 1964 şi 1974, când în UP III Râuşor şi UP V Plaiul Lung s-a depăşit de 1,4 şi respectiv 2,2 ori cota de extracŃie, în condiŃiile în care posibilitatea maximă de recoltare stabilită prin amenajamente a fost supraevaluată. După 1976, când calea ferată forestieră şi-a pierdut funcŃia pentru care fusese construită, exploatările de lemn s-au redus până la aproximativ 20% din ceea ce se extrăgea cu 10 ani în urmă.


227

Fig nr. 7.22. OCOLUL SILVIC ANINOASA. Volumul total de lemn recoltat (m3/an) în intervalul 1950-1996, pe etape şi UnităŃi de ProducŃie. (Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Aninoasa-Studiul General şi pentru

UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestuia - 1996);

Fig nr. 7.23. OCOLUL SILVIC ANINOASA. Indicele de recoltare exprimat ca raport între volumul de lemn

recoltat (m3/an) şi posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an), în intervalul 1950-1996, pe etape. (Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Aninoasa-Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din


În cadrul sectorului montan al Ocolului Silvic Aninoasa, o situaŃie aparte caracterizează Unitatea de ProducŃie VI Brătioara. Forma de proprietate specifică înainte de naŃionalizare – 81% din suprafaŃa forestieră a fost proprietate particulară (persoane fizice 61% şi obşti ale moşnenilor 20%) şi numai 19% proprietate de Stat administrată mai întâi de C.P. şi C.A.P.S., dar şi concesionată unor societăŃi spre exploatare – şi-a pus amprenta asupra exploatărilor de după naŃionalizare. Astfel, între 1950 şi 1964 nu s-a putut extrage nici un metru cub de lemn deorece fusese epuizat; exploatările au început din 1964, cu un maxim în intrevalul 1974-1984 (10550

28700

45560

10070

12740

20400

41680

85306340

2660

10550

1450

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

45000

50000

1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996

III RÂUŞOR

V PLAIUL LUNG

VI BRĂTIOARA

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4

4,5

1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996

III RÂUŞOR

V PLAIUL LUNG

VI BRĂTIOARA

OCOL SILVIC ANINOASA


228

m3/an) ca urmare a producerii unor dăbărâturi de vânt, urmând ca între 1984 şi 1996 să se taie cel mai mic volum de lemn de după naŃionalizare (1450 m3/an). Indicele de recoltare este de 4,1 ca urmare a faptului că pentru această perioadă posibilitatea maximă de recoltare stabilită prin amenajament a fost de 350 m3/an. În privinŃa lucrărilor de împădurire, ca şi în cazul Ocoalelor Silvice Rucăr şi Câmpulung, accentul s-a pus pe „înnobilarea arboretelor” prin extinderea răşinoaselor în afara arealului lor optim. Principala specie de cultură a fost molidul, dar s-a folosit în plantaŃii şi laricele, pinul în arealele cu degradare intensă a solului prin eroziune şi mai puŃin bradul, care aproape a dispărut din arealul său optim (Amenajamentul Ocolul Silvic Aninoasa-Studiul General; Amenajamentul U.P. III Râuşor, U.P. V Plaiul Lung şi U.P. VI Brătioara - 1996); În extremitatea vestică a MunŃilor Iezer, corespunzător bazinului hidrografic al Râului Doamnei, se găseşte Ocolul Silvic Domneşti, mai precis sectorul montan al acestuia – UnităŃile de ProducŃie II Corbi şi IV Păpău. Presiunea antropică prin exploatări forestiere asupra pădurii de aici în intervalul de timp 1950-1964, este condiŃionată de gradul de accesibilitate şi dotare cu căi de transport mai clar decât oriunde în MunŃii Iezer. SituaŃia de aici se poate compara cu valea superioară a DâmboviŃei (în amonte de confluenŃa cu Cascoe), numai că aici s-au efectuat exploatări incipiente, iar lemnul era transportat spre Rucăr sau Dragoslavele prin plutit liber; în plus drumul forestier de pe DâmboviŃa superioară s-a construit cu aproximativ 10 ani înaintea celui de pe Râul Doamnei. Gradul de accesibilitate pentru cele două UnităŃi de ProducŃie din sectorul montan al Ocolului Silvic Domneşti (UP II Corbi şi UP IV Păpău), a făcut ca între 1950 şi 1964, înainte de construirea drumului forestier din lungul Râului Doamnei, să se exploateze lemn din arealele dotate atunci cu utilităŃi de transport. Astfel, din Unitatea de ProducŃie II Corbi şi numai din partea sudică a UnităŃii de ProducŃie IV Păpău, se extrăgea prin compensare peste posibilităŃile anuale stabilite prin amenajament. În acest fel, pentru Ocolul Silvic Domneşti în ansamblu, se respecta amenajamentul prin recoltarea unui volum de lemn cu 20% mai mic decât cel prevăzut prin amenajament, însă cu supraexploatare şi efecte dezastruoase pentru arealele uşor accesibile.

Între 1950 şi 1964, din cadrul UnităŃii de ProducŃie II Corbi, s-au extras 35000 m3/an în condiŃiile în care posibilitatea de recoltare era de 19300 m3/an, depăşindu-se cota de tăiere cu 181%. Ca urmare a lipsei drumurilor forestiere, pentru aceeaşi perioadă, posibilitatea de recoltare din Unitatea de ProducŃie IV Păpău stabilită la 33100 m3/an, nu s-a realizat decât în procent de 25% (8500 m3/an). Indicele de recoltare de 0,25 este cel mai mic din MunŃii Iezer pentru intervalul de timp 1950-1964 şi printre cele mai mici din întregul masiv analizat pentru perioada 1950-1996.

S-a căutat aşadar realizarea unei reŃele de drumuri forestiere care să ofere accesibilitate către întreaga suprafaŃă acoperită cu vegetaŃie forestieră din această Unitate de ProducŃie. Din anul 1958, pe Râul Doamnei şi afluentul acestuia Văsălat, se construiesc drumuri forestiere care „deschid” spre exploatare importante suprafeŃe cu păduri care până atunci nu au cunoscut influenŃa antropică. Întârzierea acestei „deschideri” spre exploatare a bazinului montan al Râului Doamnei, s-a datorat şi Grupului de rezistenŃă anticomunistă de la Nucşoara care a activat aici sub comanda mai întâi a colonelului Arsenescu şi apoi a locotenentului Toma ArnăuŃoiu din primăvara anului 1949 şi până în mai 1958. Construirea drumului forestier în lungul Râului Doamnei atunci când exploatarea pădurii se realiza potrivit unor amenajamente forestiere, a reprezentat un avantaj pentru păstrarea bradului în compoziŃia pe specii a parcelelor de aici. Astfel, structura pe specii a pădurilor din acest bazin se păstrează foarte aproape de situaŃia iniŃială, cea condiŃionată exclusiv de condiŃiile naturale.


229

După amenajarea drumului forestier de pe Valea Râului Doamnei şi Văsălat, exploatarea pădurii s-a intensificat, volumul de lemn extras în intervalul 1964-1974 crescând cu 880% (de la 8500 m3/an la 74780 m3/an) faŃă de 1950-1964. Tăierile s-au efectuat în ras, cu preponderenŃă în etajul molidului. Programul NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, a condus la diminuarea treptată a cotelor de extracŃie, între 1985 şi 1996 volumul tăierilor ajungând la valorile înregistrate înainte de realizarea reŃelei de drumuri forestiere, indicele de recoltare fiind sub valoarea 1 la ambele unităŃi de producŃie ale Ocolului Silvic Domneşti din sectorul montan al MunŃilor Iezer.

Fig nr. 7.24. OCOLUL SILVIC DOMNEŞTI. Volumul total de lemn recoltat (m3/an) în intervalul 1950-1996, pe etape şi UnităŃi de ProducŃie. (Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Aninoasa-Studiul General şi pentru

UnităŃile de ProducŃie din componenŃa acestuia - 1996);

Fig nr. 7.25. OCOLUL SILVIC DOMNEŞTI. Indicele de recoltare exprimat ca raport între volumul de lemn

recoltat (m3/an) şi posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an), în intervalul 1950-1996, pe etape. (Amenajamentele întocmite pentru Ocolul Silvic Domneşti-Studiul General şi pentru UnităŃile de ProducŃie din


35000

50156

32470

14517

8500

74780

26930

8570

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996

II CORBI

IV PĂPĂU

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4

1,6

1,8

2

1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996

II CORBI

IV PĂPĂU

OCOL SILVIC DOMNEŞTI


230

În bazinul hidrografic montan al Râului Doamnei, împăduririle s-au realizat din 1976, în proporŃie de 85% cu molid. Deoarece în Unitatea de ProducŃie IV Păpău s-a exploatat în principal în etajul molidului, aceste plantaŃii s-au realizat în arealul său natural. NeconcordanŃe între specia folosită pentru împăduriri şi potenŃialul ecologic al terenului apar în Unitatea de ProducŃie II Corbi, aici introducându-se mult molid în afara arealului său natural. Între 1948 şi 1990 prin SOVROMLEMN, IPEIL-uri şi IFET-uri, sprijinite prin planuri de Stat, „s-a legitimat activitatea de supraexploatare a pădurilor” prin depăşirea posibilităŃilor anuale, dar şi prin supraevaluarea posibilităŃilor anuale stabilite prin amenajamente, cu precădere între 1950 şi 1976. Ca urmare, în perioada comunistă s-au epuizat marile rezerve de păduri vârstnice, compensate cu desfăşurarea unor mari campanii de reîmpăduriri (Popescu Gh. şi colab., 2004). Aceste mari campanii de reîmpădurire, chiar dacă au însemnat dezechilibre majore pentru ecosistemele forestiere în ceea ce priveşte structura pe grupe de vârste şi specii, au avut importanŃă deosebită pentru regenerarea vegetaŃiei forestire, pentru fondul forestier în ansamblu şi protejarea învelişului edafic. Forma centralizată de administrare a pădurii a avantajat realizarea acestor vaste programe de reîmpădurire pentru care s-au elaborat îndrumări tehnice bazate pe orientărilor tehnico-economice din acea perioadă şi pe mobilizarea unui mare volum de forŃă de muncă. În 1989 România dispunea de cel mai bogat fond forestier din Europa.

7.4. Managementul p ădurii dup ă 1990 7.4.1. Cadrul administrativ şi legislativ. O nouă schimbare a formei de proprietate. După decembrie 1989, rezolvarea politică a proprietăŃii şi administrării pădurilor a trebuit

să se bazeze pe restituirea pădurilor preluate de Stat şi administrate prin ocoale silvice, către proprietarii lor de drept din anul 1948. Se impunea astfel reconstituirea structurii de administrare pe proprietăŃile din 1948: ocoale silvice de Stat pentru pădurile care au fost administrate de C.A.P.S. şi ocoale silvice particulare pentru proprietăŃile individuale sau ale persoanelor juridice (obştile moşnenilor). România ar fi continuat să reprezinte în acest fel un model de gospodărire a pădurilor prin consolidarea şi adaptarea structurii de organizare existente în 1989 (Ungur A., 2008).

Prin Decretul Consiliului FSN Nr. 11/28 decembrie 1989, s-a desfiinŃat Ministerul

Silviculturii şi a luat fiinŃă Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător, schimbându-se în acest fel organizarea sectorului silvic care a funcŃionat centralizat timp de 40 ani. Începând cu 1 septembrie 1990 a fost creat Ministerul Mediului, în cadrul căruia a funcŃionat şi un Departament al Pădurilor. Între 1992 şi 2000 s-a înfiinŃat Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului. Începând din 14 ianuarie 2001 politica pădurilor revine Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor, apoi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar din decembrie 2008 şi în prezent, Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Conform legii Nr. 15/1 septembrie 1990 au luat fiinŃă regiile autonome, în ramura silviculturii creându-se Regia Autonomă a Pădurilor (ROMSILVA), care avea calitatea de a administra pădurile ce aparŃinea Statului. Drumurile şi exploatările forestiere au rămas în afara în afara Regiei, iar preŃul lemnului „pe picior” au rămas sub comanda Statului, silvicultura find Ńinută conceptual şi practic în sistemul economiei centralizate socialiste.

Prin Hotărârea Guvernului Nr. 112/noiembrie 1996, ROMSILVA a devenit Regia NaŃională a Pădurilor – Romsilva (RNP), regie comercială subordonată politic şi administrativ Guvernului. Personalul din conducerea Regiei şi a DirecŃiilor Regionale sunt încadraŃi pe criterii


231

politice. Ca model de organizare a gospodăririi pădurilor s-a ales Regia „Casa Pădurilor”, care a administrat pădurile de Stat ale României între 1910 şi 1930, când a fost desfiinŃată pentru incapacitate structurală, corupŃie şi politicianism şi s-a înfiinŃat Casa Autonomă a pădurilor Statului (C.A.P.S.). Dintre atribuŃiile Regiei NaŃionale a Pădurilor – Romsilva menŃionez: asigurarea integrităŃii fondului forestier proprietate publică a Statului, precum şi a celui aparŃinând altor deŃinători pe care îl are în administrare; asigură din surse proprii finanŃarea lucrărilor necesare gospodăririi pădurii; execută controlul respectării regulilor silvice de exploatare a lemnului; administrează, stabileşte şi asigură realizarea reŃelei de drumuri forestiere necesare accesibilizării fondului forestier; prestează, la cerere, servicii de specialitate în pădurile proprietate privată etc.

Inspectoratele de Regim Silvic şi Cinegetic sunt structuri în teritoriu ale autorităŃii centrale, care au atribuŃiuni de control asupra pădurilor care constituie fondul forestier naŃional, indiferent de forma de proprietate sau de administrare. Acestea controlează modul de respectare a regimului silvic în păduri şi modul de respectare a prevederilor amenajamentelor silvice, verifică activitatea de exploatare a lemnului şi funcŃionarea instalaŃiilor de transformare a lemnului în cherestea, controlează respectarea reglementărilor privind paza şi protecŃia pădurilor şi constată starea infracŃională şi contravenŃională în domeniul silvic, sesizând organele de poliŃie sau cercetare penală.

La începutul anului 1990 s-a abrogat Legea Nr. 2/1976 privind Programul NaŃional

pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010. Legea 18/1991, care a constituit prima legiferare a retrocedării pădurilor naŃionalizate în

1948, nu a rezolvat decât parŃial acest aspect prin restituiea numai persoanelor fizice a unui hectar de pădure indiferent de suprafaŃa deŃinută în 1948. Această restituire s-a realizat cu multe nereguli: retrocedarea către un număr dublu de proprietari faŃă de 1948, recoltarea în ras în totalitate a lemnului de pe suprafaŃa de 1 hectar în numai un singur an, multora dintre reîmproprietăriŃi fiindu-le teamă că pădurile le vor fi luate înapoi. O puternică lovitură fost dată patrimoniului forestier prin Legea fondului funciar adoptată în anul 1991 (18/1991). S-a produs o gravă pulverizare a pădurilor restituite foştilor proprietari sau moştenitorilor, fără nicio preocupare pentru protejarea acestora (Giurgiu V. sub red., 1995). Peste 50% din pădurile retrocedate în MunŃii Iezer ca urmare a acestei legi au fost defrişate.

În intervalul 1990-1994 nu s-a structurat o legislaŃie silvică care să protejeze şi să asigure gestionarea durabilă a pădurilor. Legile adoptate s-au referit mai mult la volumul tăierilor şi la fărâmiŃarea fondului forestier, unele făcând mai mult rău decât bine. Legea fundamentală a pădurilor – Codul Silvic – s-a împotmolit în faza de proiect, iar prevederile legilor încă în vigoare din perioada comunistă au fost desconsiderate, creânduse astfel un vid legislativ favorabil destabilizării ecosistemelor forestiere.

În anul 1995 a început elaborarea unui proiect de Cod Silvic, conŃinutul acestuia ajungând să fie cunoscut abia când era în dezbaterea Parlamentului. Acest Cod Silvic a fost aprobat fără opoziŃie prin Legea Nr. 26/1996, intervenŃiile făcute atunci nefiind luate în considerare. Avea prevederi tehnice bine fundamentate în amenajarea fondului forestier, protecŃia pădurilor, paza, integritatea şi dezvoltarea fondului forestier, exploatarea lemnului etc. Printr-o adevărată „inginerie judiciară”, stabileşte că amenajamentul constituie titlul de proprietate a Statului, amânându-se în acest fel retrocedarea pădurilor persoanelor fizice şi juridice.


232

Legea Nr. 169/1997 măreşte cota de suprafaŃă de pădure retrocedată persoanelor fizice de la 1 ha (potrivit Legii 18/1991) la 30 ha de familie. Ale dispoziŃii nou introduse faŃă de 1991 se referă şi la reîmproprietărirea tot cu până la 30 ha a obştilor moşnenilor, care în vechea lege a fondului funciar nici nu fusese luate în discuŃie.

De foarte mare însemnătate pentru pădurile din MunŃii Iezer şi nu numai, a fost Legea Nr. 1/2000 („Legea Lupu”) privind reconstituirea dreptului de proprietate (care a modificate şi completat Legile 18/1991 şi 147/1997). Aceasta prevedea retrocedarea a maximum 10 ha de pădure pentru persoanele fizice, de regulă pe vechile amplasamente (mai puŃin terenurile acupate în prezent de drumuri forestiere, arii protejate etc.). Pentru foştii membrii ai formelor asociative (obşti ale moşnenilor), conform articolului 26, nu se poate depăşi suprafaŃa rezultată prin aplicarea Reformei Agrare din 1921.

Deoarece retrocedarea pădurilor etatizate repezintă un act moral, reparatoriu, el trebuie să aibă la bază pe lângă respectul faŃă de dreptul la proprietate al generaŃiei actuale şi viitoare, şi obligaŃia de protecŃie a mediului, precum şi datoria de a aplica sistemele de administrare, amenajare şi gestiune în variantele lor cele mai evoluate şi mai performante sub aspectul eficienŃei globale (ecologice, sociale, economice) pe termen mediu şi lung (Popescu Gh. şi colab., 2004).

Efectele retrocedărilor potrivit Legii Lupu (Nr. 1/2000) nu trebuia să fie similare efectelor Legii fondului funciar din 1991. În acest context, potrivit regulamentului de aplicare a Legii Nr. 1/2000, variantele de administrare a pădurilor proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice sunt următoarele:

I. administrarea de către fiecare proprietar persoană fizică, prin mijloace proprii a regimului silvic, pe baza unor studii sumare de amenajare sau extrase din amenajament şi să asigure paza pădurii;

II. administrarea de către proprietarii integraŃi în forme asociative (obşti ale moşnenilor) cu mijloace proprii, prin înfiinŃarea de unităŃi silvice similare Statului (Ocoale Silvice private);

III. administrarea, la cerere, prin structurile silvice de Stat actuale, pe bază de contract între părŃi, atunci când proprietarii de pădure nu îşi pot îndeplini direct obligaŃiile de mai sus prevăzute prin lege.

Prin lege s-au recomandat aceste trei soluŃii ca variante de administrare a pădurii, proprietarilor de pădure alegând forma de gospodărire dorită. A treia variantă, Administrarea prin structurile silvice de Stat pe bază de contract între părŃi, reprezenta forma optimă de administrare în conceptul dezvoltării durabile , al continuităŃii, eficienŃei funcŃionale şi ameliorării biodiversităŃii, pe bază de amenajamente reactualizate la 10 ani, cu ajutorul unor structuri organizatorice existente. Totodată se garantează un profit net anual (uzufruct) în lemn, fonduri sau acŃiuni fiecărui proprietar în funcŃie de suprafaŃa şi bonitatea proprietăŃii pe care o deŃine fără nici un efort din partea lui. De asemenea, se asigură proprietarilor dreptul de a vinde sau a dona proprietatea.

Pentru pădurile proprietate particulară din MunŃii Iezer s-a optat însă pentru pentru variantele I şi II. Obştile moşnenilor administrează fondul forestier cu mijloace proprii, prin înfiinŃarea de unităŃi silvice similare Statului (varianta a II-a – Ocoale Silvice private), iar persoanele fizice (cu foarte mici excepŃii) aleg să-şi administreze singure pădurea aflată în proprietate. ModalităŃile de amenajare specifice pădurilor aflate în proprietatea obştilor (Ocoalele Silvice private) au la bază unităŃi de gospodărire constituite pe alte criterii decât cele naturale, dintre care criteriul formei de proprietate joacă un rol prioritar. Este deci necesară refacerea


233

urgentă a amenajamentelor care iniŃial sporesc sarcinile şi cheltuielile pentru amenajarea pădurilor. În plus se dereglează sau apar disfuncŃionalităŃi temporare în procesul de producŃie şi protecŃie forestieră, sistemul oferind condiŃii inadecvate pentru respectarea principiilor de amenajare şi asigurare a gestionării durabile a pădurilor respective (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004).

Ocoalele Silvice private care administrează păduri din MunŃii Iezer sunt: Ocolul Silvic Păpuşa-Rucăr şi Ocolul Silvic Dragoslavele. Primul administrează fondul forestier aflat în proprietatea mai multor obşti ale moşnenilor din Muscel şi are sediul în Comuna Rucăr. Ocolul Silvic Dragoslavele administrează numai păduri ale obştii moşnenilor din localitate. Ambele se finanŃează numai din valorificarea lemnului recoltat din arealul administrat şi dispun de amenajamente silvice reînnoite la timp, fiind deservite de personal specializat care se îngrijeşte de amenajarea fondului forestier, protecŃia pădurilor, paza şi, exploatarea masei lemnoase. Activitatea principală este exploatarea pădurilor şi comercializarea lemnului, autofinanŃarea forŃând uneori exploatarea peste posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente. Ca urmare a faptului că Ocolul Silvic privat are dublă calitate, de reprezentat al proprietarului de pădure interesat de profit maxim şi de reprezentant al Statului în aplicarea regimului silvic, fiind cel care stabileşte şi tot cel care aplică normele silvice, se poate vorbi de un conflict de interese. Să mizăm în continuare totuşi pe buna credinŃă a administratorilor acestor ocoale silvice, pe profesionalismul lor şi pe simŃul de răspundere faŃă de interesele societăŃii prezente şi viitoare. Mutarea responsabilităŃii „în curtea” comunităŃilor locale prin libertatea de a gestiona fondul forestier aşa cum ştiu ele mai bine, reprezintă examenul de maturitate pentru o societate care a trăit 44 de ani de comunism, în care a fost gospodărită şi nu a fost învăŃată să se administreze.

Tabel nr. 7.10. Ocoalele Silvice Private din arealul MunŃilor Iezer şi persoanele juridice deservite de acestea;

OCOLUL SILVIC PERSOANA JURIDIC Ă DESERVITĂ

PĂPUŞA-RUCĂR

Obştea Moşnenior Rucăreni şi Dâmbovicioreni Obştea Moşnenilor Nămăieşti

Obştea Moşnenilor Negru Vodă - Câmpulung Obştea Moşnenilor Slăniceni - Slănic

DRAGOSLAVELE Obştea Moşnenilor Dragoslaveni

Ca şi înainte de naŃionalizarea din 1948, pădurile aflate în proprietatea persoanelor fizice au avut cel mai mult de suferit prin alegerea de către aceştia a variantei I de administrare – de către fiecare proprietar în parte, prin mijloace proprii, pe baza unor studii sumare de amenajare sau extrase din amenajament şi să asigure pe cont propriu paza pădurii. Indiferent ce denumire se va da acestor studii sumare, fiecare proprietar trebuie să se îngrijească de întocmirea unor astfel de elaborate care să orienteze activitatea de aplicare a regimului silvic. Studiile sumare nu pot asigura condiŃiile adecvate pentru respectarea principiilor de amenajare şi nici pentru organizarea procesului de producŃie şi protecŃie, la acestea adăugându-se şi nivelul excesiv de mare de fragmentare. Pentru aproximativ 90% din pădurile ce se suprapun MunŃilor Iezer aflate în proprietatea persoanelor fizice, nu s-au întocmit nici măcar aceste studii sumare de amenajare.

Distrugerea pădurilor retrocedate devine catastrofală după intrarea în vigoare a Legii 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăŃii. Dacă prin Legea Nr. 1/2000 au fost puse în posesie în principal Obştile Moşnenilor, prin Legea 247/2005 şi OrdonanŃa de UrgenŃă Nr. 139/2005 suprafeŃe foarte extinse au intrat în proprietatea persoanelor fizice, retrocedarea netermindu-se nici în prezent (s-au împroprietărit aproximativ 90% dintre cei îndreptăŃiŃi), ca


234

urmare a greşelilor, abuzurilor sau ilegalităŃilor în aplicarea legilor de către comisiile îndreptăŃite să facă acest lucru sau a unor prevederi legislative fără fundament tehnico-economic.

Trenarea problemelor legate de retrocedarea către persoanele fizice a pădurilor naŃionalizate în 1948, a generat şi întârzierea înnoirii amenajametelor silvice (studiile generale şi ale unităŃilor de producŃie) pentru Ocoalele Silvice ce se suprapun MunŃilor Iezer (Rucăr, Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti). Valabilitatea amenajamentelor silvice actuale s-a încheiat în 2006 pentru ocoalele silvice Câmpulung şi Rucăr, în 2005 pentru Ocolul Silvic Aninoasa şi în 2004 pentru Ocolul Silvic Domneşti.

Actualul Cod Silvic a fost aprobat prin Legea Nr. 46/martie 2008 a fost iniŃiat în anul 2007 de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi conŃine prevederi tehnice bine fundamentate referitoare la amenajarea fondului forestier, protecŃia pădurilor, paza, integritatea şi dezvoltarea fondului forestier, exploatarea masei lemnoase, prevederi preluate din Codul Silvic înaintat de societatea civilă (constituită în FederaŃia pentru Apărarea Pădurilor) în anul 2005 şi Codul Silvic din 1996 (Legea Nr. 26/1996). Prin modificările şi completările aduse la 10 articole (din totalul de 139) din titlul Administrarea Fondului Forestier NaŃional, se deosebeşte fundamental de proiectul elaborat de societatea civilă. S-a preferat varianta elaborării unui nou proiect de Cod Silvic în condiŃiile în care marea majoritate a prevederilor actuale (peste 95%) se regăseşte şi în actualul – Legea Nr. 26/1996 (Ianculescu M., 2007). La acel moment s-a ridicat întrebarea: De ce un proiect de Cod Silvic elaborat de reprezentanŃii societăŃii civile este tergiversat ani de zile, iar acest Cod, lege fundamentală pentru pădurile României, este aprobat în regim de urgenŃă, fără dezbateri în Parlament? (Ungur A., 2008).

Am menŃionat anterior că prin aplicarea legislaŃiei privitoare la retrocedarea pădurilor

naŃionalizate în 1948 către proprietarii lor de drept, pădurile intrate în posesia persoanelor fizice au avut cel mai mult de suferit. Administrarea de către fiecare proprietar în parte, prin mijloace proprii, în mod legal pe baza unor studii sumare de amenajare sau extrase din amenajament, nu a reprezentat cea mai fericită alegere pentru stadiul socio-economic în care se află societatea românească în acest moment. Aproape 11 ani de democraŃie (la data apariŃiei „Legii Lupu”) nu au fost suficienŃi pentru a se contura o conştiinŃă a pădurii (Giurgiu V., 2005) care să stopeze dorinŃa de câştig imediat în favoarea unui model de management care să cuprindă şi interesele generaŃiilor viitoare. După 9 ani de aplicare a Legii 1/2000 şi 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii 247/2005, premeditat sau nu, nu s-a reuşit nici măcar retrocedarea în totalitate a terenurilor ce aparŃin persoanelor fizice. Nici conjunctura economică nu a reprezentat un avantaj în acest sens, declararea falimentului celor mai importante societăŃi economice din Câmpulung transferând presiunea antropică spre resursele naturale primare (lemnul pădurilor).

Neîntocmirea potrivit prevederilor legale nici chiar a studiilor sumare de amenajare pentru aproximativ 90% din pădurile intrate în proprietatea persoanelor fizice, nu a fost o problemă majoră imediată a pădurilor private ce se suprapun MunŃilor Iezer. Principala problemă ridicată prin retrocedarea pădurilor către persoanele fizice a fost lăsarea fără pază a acestor terenuri cu vegetaŃie forestieră. Personalul specializat al ocoalelor silvice a avut sub pază numai pădurile aflate în administrarea Statului sau ale puŃinelor persoane fizice cu care au încheiat un contract în acest sens, iar ocoalele silvice private au beneficiat de proprii specialişti; singurele păduri vulnerabile fiind cele aflate în proprietatea şi administrarea persoanelor fizice.

ActivităŃile ilicite, fără deosebire cu efecte negative asupra fondul forestier al MunŃilor, Iezer se pot diferenŃia în funcŃie de autori, interese şi mărimea prejudiciului adus pădurii de aici. Astfel, se pot diferenŃia pe de o parte infractorii mărunŃi, în proporŃie de 97% rromi, locuitori ai


235

cătunelor Gura PravăŃ (Valea Mare PravăŃ), Pojorâta (Lereşti) sau BughiŃa (Bughea de Sus), care în lipsa altor venituri practic „sunt obligaŃi” să comită astfel de ilegalităŃi. Datorită prejudiciului mic (sub 4 m3 de lemn pentru o singură acŃiune, deoarece mai mult de 2 m3 nu pot încărca pe atelajele folosite) faptele lor se încadrează la contravenŃii şi nu la infracŃiuni. Atunci când sunt prinşi de PoliŃie li se confiscă lemnul tăiat ilegal şi primesc numai o amendă, care oricum nu va fi plătită ca urmare a faptului că legea ce prevedea transformarea amenzilor în zile de închisoare a fost abrogată. În acest fel, s-a ajuns ca fiecare familie de rromi din BughiŃa, de exemplu, să cumuleze numai în anul 2009 amenzi contravenŃionale în valoare totală de 15000-30000 lei. 85% din amenzile contravenŃionale aplicate de PoliŃia Bughea de Sus fac referire la regimul silvic. Cu aceleaşi probleme se confruntă şi PoliŃia Valea Mare PravăŃ, numai pentru anul 2009 aplicând locuitorilor cătunului Gura PravăŃ 410 amenzi contravenŃionale în valoare de 1000 lei fiecare şi întocmind 16 dosare penale care fac referire la regimul silvic.

În anul 1945, Obştea Moşnenilor Nămăieşti din Comuna Valea Mare PravăŃ a hotărât ca 34 de familii de rromi veniŃi aici să lucreze la exploatarea de calcar de la Mateiaş, să primească un teren cu suprafaŃa de 250 m2 fiecare, în partea de nord a satului Nămăieşti, înfiinŃându-se în acest fel cătunul Gura PravăŃ la confluenŃa Pârâului PravăŃului cu Argeşelul. La recensământul din anul 2002 Gura PravăŃ avea 988 de locuitori, pentru ca în 2009 să înregistreze 1480 locuitori. EvoluŃia demografică fulminantă este caracteristică şi cătunului BughiŃa din amonte de confluenŃa râului Bughea cu Pârâul Albeştilor, cătun ce este parte integrantă a comunei Bughea de Sus. Acesta avea 789 locuitori la recensământul din 2002, iar în anul 2009 numără 1131 locuitori.

Modul de viaŃă al acestor comunităŃi rurale este comparabil cu cel al aşezărilor rurale medievale, cu deosebirea că, in zilele noastre întâlnim şi mărturii ale secolului XXI (antene parabolice, sisteme audio sau automobile). Din perspectiva indicatorilor de calitate a locuirii, situaŃia este de-a dreptul dramatică. Dotările igienico-sanitare sunt inexistente, aşa cum inexistente sunt şi serviciile de salubritate. În privinŃa dotărilor socio-culturale, cele mai importante instituŃii sunt fără îndoială Şcolile cu clasele I-IV. Din păcate, foarte adesea aceste comunităŃi se confruntă cu fenomenul de abandon şcolar (Manea G., Matei E., Tişcovschi A., 2008) (Fig.nr.7.26).

A B

Fig. nr. 7.26. A. Parte a cătunului BughiŃa (comuna Bughea de Sus), B. LocuinŃe ale cătunului Gura PravăŃ (comuna Valea Mare PravăŃ); Aspectul versanŃilor demonstrează faptul că agresivitatea populaŃiei faŃă de păduri este direct

proporŃională cu gradul de sărăcie;


236

Preluarea Combinatului de LianŃi Câmpulung de către S.C. Holcim S.A. cu disponibilizarea unui umăr important de angajaŃi, a afectat în primul rând comunitatea de rromi din Gura PravăŃ, mulŃi lucrând aici ca şi muncitori necalificaŃi. În prezent, în Gura PravăŃ locuiesc numai 2 (doi) angajaŃi cu forme legale din totalul de 1480. Cei mai mulŃi etnici rromi din BughiŃa au fost angajaŃi la S.C. ARO S.A. şi la Combinatul de Fire şi Fibre Sintetice Câmpulung. După închiderea celor două unităŃi, nivelul şomajului în satul BughiŃa a atins nivelul de 96% din totalul populaŃiei apte de muncă.

AutorităŃile locale sunt puse în faŃa unei delicate probleme în primul rând de ordin social. În condiŃiile în care nu există nici un fel de program social de integrare a comunităŃilor de rromi, singura sursă de venit pentru aceşti oameni a rămas pădurea (sezonier fructe de pădure şi pe toată durata anului lemnul), alegerea se face între dezastrul social şi dezastrul ecologic. În astfel de situaŃii întotdeauna alegerea a fost în favoarea celui din urmă. Defrişarea necontrolată este un atribut al zonelor sărace, aşadar sărăcia este în acelaşi timp cauză, dar şi efect al degradării vegetaŃiei forestiere (Popescu Gh. şi colab., 2004). PoliŃiştii din Comunele Bughea de Sus şi Valea Mare PravăŃ au încercat să stopeze în totalitate

furtul de lemn de către rromi, însă rezultatul a fost creşterea dramatică aici a altor categorii de infracŃiuni (a tâlhăriilor şi furturilor din gospodării), astfel că preferă să-şi “asigure traiul din tăierea ilegală a pădurilor decât să avem probleme sociale mult mai mari”. Între sărăcie, colectivă sau individuală, şi agresivitatea populaŃiei faŃă de păduri există o legitate statistică cu multiple semnificaŃii sociale, economice şi ecologice (Giurgiu V., 1995) (Fig.nr.7.27, 7.28, 7.29).

Fig. nr. 7.27. SuprafeŃe forestiere exploatate prin tăieri ilicite în ras (sau chiar „în râs” având în vedere faptul că retezarea s-a efectuat între

40 şi 100 cm de la baza trunchiului) în apropierea cătunului Gura PravăŃ;

Fig nr. 7.28. Terenurile retrocedate persoanelor fizice prin Legea 1/2000 (Legea Lupu) şi 247/2005 au fost defrişate în scurt timp de către comunitatea

rromă din Gura PravăŃ, ca urmare a faptului că acestea nu au beneficiat de pază din partea personalului silvic specializat;


237

A

B

C

Fig. nr. 7.29. În condiŃiile în care nu există nici un fel de program social de integrare a comunităŃilor de rromi din Gura PravăŃ (A., B.) şi BughiŃa (C.), singura sursă de venit pentru aceşti oameni a rămas pădurea. Alegerea se face

între dezastrul social şi dezastrul ecologic; în astfel de situaŃii întotdeauna s-a ales cel din urmă;

ActivităŃile ilicite în care autorii sunt în proporŃie de 97% rromi, locuitori ai cătunelor Gura PravăŃ (Valea Mare PravăŃ), Pojorâta (Lereşti) sau BughiŃa (Bughea de Sus), sunt rezultatul stării socio-economice disperate a acestora, care sunt pur şi simplu „obligaŃi” să comită aceste ilegalităŃi în mod constant, cu prejudicii unitare relativ mici, problema acutizându-se în timp. După intrarea în vigoare a Legii 1/2000, dar cu precădere a Legii 247/2005, autorii activităŃilor ilicite, interesele şi mărimea prejudiciului adus pădurii sunt altele, mult mai mari şi cu efecte catastrofale. „Atât în Uniunea Europeană, cât şi în opinia publică internă, România este considerată ca Ńara în care fenomenele de corupŃie au luat deja o formă gravă. Se poate aprecia


238

că fenomenul de corupŃie a luat cele mai grave forme în domeniile restituirilor, defrişărilor sau ocupării ilegale a terenurilor care sunt în sectorul silvic” (Ungur A., 2008).

Pe parcursul documentării pentru elaborarea acestui studiu, am realizat o anchetă în rândul persoanelor fizice care nu puteau intra în posesia titlurilor de proprietate pentru suprafeŃele forestiere pentru care probau cu acte valabile incontestabile. Când nu mai sperau să-şi recupereze pădurile, obŃineau titluri de proprietate numai cu promisiunea vânzării imediate a terenurilor respective la preŃuri mult sub valoarea lor reală. De teamă, dar şi în ideea că „decât nimic este bună şi o sumă foarte mică” , proprietarii acceptau tranzacŃiile. Scenariul se repetă şi cu alŃi nou reîmproprietăŃi, întotdeauna parcelele care făceau obiectul unor astfel de tranzacŃii fiind învecinate în scopul realizării de către cumpărători a unor costuri minime de exploatare. SocietăŃile care achiziŃionau aceste terenuri, exploatau ulterior prin tăieri în ras pe o suprafaŃă de zeci şi chiar sute de hectare, metodă utilizată doar în perioada interbelică şi în prima parte a perioadei comuniste (cu precădere în timpul Sovromlemnului). Exploatările în ras pe suprafeŃe mai mari de 3-5 ha fiind în prezent ilegale, este de neînŃeles cum se obŃin avizele legale necesare pentru realizarea unor astfel de exploatări forestiere, PoliŃia şi Ocoalele Silvice afirmând că „totul este legal” (Fig.nr.7.30).

Fig nr. 7.30. Bazinul hidrografic Valea lui Maldăr, afluentă Râuşorului de Rucăr.

Exploatare forestieră în ras pe o suprafaŃă de 170 ha (în condiŃiile în care potrivit legii acestea sunt admise pentru suprafeŃede 3-5 ha), efectuată în mai puŃin de 2 ani, de firme care au cumpărat dreptul de proprietate de la persoane

fizice; 7.4.2. Exploatările forestiere efectuate după 1990 şi consecinŃele acestora. În ceea ce priveşte volumul de lemn recoltat din pădurile MunŃilor Iezer, se pot identifica

două etape distincte separate de intrarea în vigoare a Legii Lupu (Nr. 1/2000). Volumul materialului lemnos extras în perioada 1990-2000 a fost cel mai scăzut din întregul interval de timp în care s-au exploatat păduri la nivel industrial, fiind cel mai apropiat de posibilitatea reală a pădurilor, ca urmare a dificultăŃilor economice şi reorganizării în această perioadă a sectorului de exploatare. Retrocedarea pădurii către persoane fizice prin Legea 18/1991 în limita a 1 ha, a menŃinut extragerea de material lemnos la cote scăzute, chiar dacă cea o mare parte din parcelele revenite proprietarilor de drept au fost repede defrişate.

Defrişările iau amploare în a doua etapă prin aplicarea Legii Nr. 1/2000, care în articolul 35 prevede că odată cu restituirea pădurilor (către persoanele fizice în limita a cel mult 10 ha) încetează obligaŃia ocoalelor silvice de a asigura paza şi asistenŃa tehnică. Degradarea pădurilor


239

retrocedate devine catastrofală prin intrarea în vigoare mai întâi a OrdonanŃei de UrgenŃă Nr. 139/2001, dar în special a Legii Nr. 247/2005 privitoare la reforma în domeniul proprietăŃii.

Întârzierea reînnoirii amenajametelor silvice (studiile generale şi ale unităŃilor de producŃie) pentru Ocoalele Silvice ce se suprapun MunŃilor Iezer (Rucăr, Câmpulung, Aninoasa şi Domneşti), a căror valabilitate s-a încheiat în 2006 pentru ocoalele silvice Câmpulung şi Rucăr, în 2005 pentru Ocolul Silvic Aninoasa şi respectiv în 2004 pentru Ocolul Silvic Domneşti. Ocoalele Silvice private Păpuşa-Rucăr şi Dragoslavele, chiar dacă dispun de toate amenajamentele întocmite la zi, supraevaluează extrem de mult posibilitatea de recoltare din pădurile administrate (aşa cum numai în prima parte a perioadei comuniste s-a mai întâmplat), iar scriptic, volumul de lemn recoltat până în prezent este sub această posibilitate. Din pădurile ce aparŃin în prezent persoanelor fizice care le-au revendicat sau cumpărat ulterior, volumul de lemn extras nu poate fi în niciun fel cuantificat; potrivit personalului silvic care le-a avut în îngrijire tăierile depăşeşc de multe ori posibilitatea de recoltare. Aceste condiŃii nu au permis evaluarea volumului de lemn exploatat de aici după anul 2000, dar se pare că se apropie rapid de recordul de aici din 1926.

În lipsa unor date precise referitoare la volumul de lemn extras în raport cu posibilitatea maximă de recoltare stabilită prin amenajamente, am încercat să corelez intensitatea presiunii antropice prin exploatări forestiere cu numărul de firme care activează în acest domeniu sau în sectorul prelucrării primare a lemnului. Toate aceste firme au fost înfiinŃate după intrarea în vigoare a Legii Nr. 1/2000 şi în proporŃie de peste 70% sunt gatere.

Tabel nr. 7.11. Firmele care activează în domeniul exploatărilor forestiere şi prelucrării primare a lemnului, sau care

au ca obiect ambele sectoare de activitate;

LOCALITATEA FIRMA

RUCĂR

1. 2. 3. 4. 5.

CRI TRANS LKW 2005 SRL LUKMIL TRANS SRL

PLAIASU SRL HUBARCO SRL

SURVEN STAR SRL 6. 7. 8. 9. 10.

NEW FORTI GRUP 2007 SRL EURO ALIAD INVEST COMPANY SRL

GHIMBAVUL SRL SUMI SIG TOTAL 2007 SRL

BOGDAN PIBB SRL 11. 12. 13. 14. 15.

CHEILE RIUSORULUI 2007 SRL COMISUL RUCAR SRL

ONIX INTEGRAL 2006 SRL A & VT TRADE WOOD 04 SRL BLACK WOLF S.G. 2007 SRL

16. 17. 18. 19. 20.

FINE ONE FOREST TRANS SRL SARA MONTAN FOREST SRL PISCUL CARPATIN 2004 SRL CIOPLEI FOREST 2004 SRL ROBIANA SILVA MRN SRL

21. 22. 23. 24. 25.

NICOSIM TOP AUTO SRL CERBU FOREST STAR 2005 SRL DAN NICO FOREST TRANS SRL

BRANISTE SIM TRANS SRL MARIO GEORGE TOP SRL


240

26. 27. 28. 29. 30.

CERBUL MONTAN 2003 SRL ANDEMAR RUCAR SRL AMAZING RUCAR SRL

FOREST MONTAN 2003 SRL FLORAND RAZVMARI SRL

31. 32. 33. 34. 35.

SIMI PINO FOREST 2004 SRL DAIANA TRADING SRL GEO FOR ANA 2006 SRL

DRUMETUL MONTAN 2004 SRL FRATIA RUCAR 2004 SRL

36. FOREST BURTILOS 2004 SRL

CÂMPULUNG

1. 2. 3. 4. 5.

SICILTECO SRL COSTI SI NIC PRODUCT 2003 SRL

SEDOR VOICU 2003 SRL DUMISTAR FOREST GRUP 2004 SRL RAZVANI FOREST COMP 2004 SRL

6. 7. 8. 9. 10.

FOREST TAM RUCAR SRL MILANO GRUP ANDREI SRL

HOLZ CAM 2001 SRL TREI BRAZI SRL

MUNTENIA FORESTER SRL 11. LAU IORDAN 2005 SRL

DRAGOSLAVELE

1. 2. 3. 4. 5.

G.N.D. SLAVY99 SRL BIG UNCLE CARCOAL SRL ROVIANA FOREST 2002 SRL

TRANS FOREST EDI SI IONUT SRL CONSTANT FOREST SRL

6. DUO ALPIN SIMON SRL

VALEA MARE PRAVĂł

1. 2. 3.

EDGE BOSCO SRL SOLO FOREST 2006 SRL

DENICAS LIDIA 2005 SRL

PODU DÂMBOVI łEI

1. 2.

OLTENASUL TOTAL PROD SRL NICOLA DANIELA PROD 2004 SRL

BUGHEA DE SUS 1. 2. 3.

AMICII DUAL FOREST SRL VASIFLOR SILVAPREST SRL

BEROMIT SRL

BUGHEA DE JOS 1. 2. 3.

ETIL FOREST PROD SRL MESTERUL MANOLE BRATIA SRL

O MAC FOREST CENTER SRL

Pentru comuna Rucăr se intenŃionează (cel puŃin aşa menŃionează siteul Primăriei Rucăr -

http://www.ghidulprimariilor.ro/business.php/PRIMARIA-RUCAR/9178/) ca pentru o valorificare eficientă şi durabilă a resurselor locale, principalele activităŃi economice să fie agroturismul şi creşterea animalelor.

În acest sens, proiectele de investiŃii sunt orientate către aceste zone, acelaşi site al Primăriei Rucăr indicând şi domeniile către care se vor cala fondurile: dezvoltarea turismului, amenajarea unei pârtii de schi pentru practicarea sporturilor de iarnă, valorificarea superioară a produselor lactate prin înaintarea brandului “Caşcavalul de Rucăr”, amenajarea unui muzeu de istorie şi etnografie locală, construirea unui complex sportiv etc.


241

Cu toate „eforturile” aleşilor locali de a promova o economie sănătoasă în spiritul dezvoltării durabile, în comuna Rucăr funcŃionează 36 de firme ce au ca obiect de activitate exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului şi 31 de gatere (2007), pentru o populaŃie de 6915

locuitori. Primarul comunei deŃine câteva dintre multele gatere de aici (Badea D., 2008, Săptămânalul Argeşanul, nr. 206; Afrimescu Ş., 2005, Universul Pădurii, www.universulpadurii.ro), gatere care „pun umărul” la dezvoltarea agroturismului.

A B

C D

Fig. nr. 7.32. A. Gater pe Valea lui Maldăr - unul dintre cele 31 de gatere care funcŃionau în comuna Rucăr în anul 2007; Gaterul utilizează lemnul exploatat în bazinul hidrografic al acestui pârâu (B.) prin încălcarea normelor silvice

de recoltare (de exemplu: depăşirea exagerată a suprafeŃei maxime pe care se poate aplica tăierea în ras), iar funcŃionarea lui implică serioase probleme de mediu prin depozitarea necorespunzătoare (în albie) a reziduului

(rumeguşului) (C, D);

Fig. nr. 7.31. În comuna Rucăr, locul panourilor publicitare pentru pensiunile agroturistice este luat de reclamele pentru motoferăstraie. În anul 2007 erau deschise aici 4 magazine care comercializau astfel de unelte;


242

În partea estică şi nord-estică a MunŃilor Iezer (bazinul superior al DâmboviŃei - în special în bazinele BălŃatului, Izvorul Caprei, Dracsin sau bazinul Râuşorului de DâmboviŃa – Valea lui Ecle, Valea lui Maldăr, Cămârzanu, Grozea) se pot observa semnele celor mai intense exploatări forestiere de aici, exploatări care s-au realizat numai în câteva etape istorice (în perioada interbelică între 1920 şi 1926, sau în timpul Sovromlemnului dintre 1946 şi 1950) şi care nu respectă nici un fel de lege silvică (Fig.nr.7.32).

ConsecinŃa acestor activităŃi sălbatice înfăptuite fără nicio responsabilitate, este afectarea gravă şi ireversibilă a stabilităŃii ecosistemelor forestiere. Aşa cum am mai menŃionat aici, îndepărtarea în totalitate a vegetaŃiei forestiere de pe versanŃii cu înclinare mare favorizează manifestarea proceselor geomorfologice de pluviodenudare şi torenŃialitate cu îndepărtarea părŃii fine a solului. În condiŃiile în care prezenŃa substratului litologic reprezentat de rocile dure face ca volumul edafic să fie mic, pierderea fracŃiunii fine a solului îngreunează mult regenerarea ulterioară a vegetaŃieie forestiere, specii care sunt exigente faŃă de grosimea morfologică nemaiputîndu-şi ocupa arealul dinainte de exploatare (Fig.nr.7.33, 7.34).

Nu numai dispariŃia în urma exploatării arborilor generează efecte negative, ci şi mijloacele prin se realizează exploatarea. Înainte de 1930 evacuarea buştenilor de pe versant se efectua cu ajutorul animalelor, a canalelor uscate (jilipurilor) sau cu apă şi cu ajutorul cuşcaielor. Din anii '30 s-au folosit tot mai intens funicularele, iar după 1960 un rol din ce în ce mai important revenid tractoarelor şi a drumurilor forestiere temporare de coastă. Dacă metodele folosite înainte de 1930 duceau la pierderi foarte

Fig. nr. 7.33. Procesele geomorfologice de pluviodenudare favorizate de îndepărtarea în totalitate a vegetaŃiei forestiere şi de

mijloacele prin care a fost exploatată, în bazinul hidrografic Dracsin.; Orizontul A al prepodzolului a fost îndepărtat prin

eroziune areală, la suprafaŃă situându-se acum orizontul ruginiu cu sescvioxizi B spodic (Bs);

Fig. nr. 7.34. Pe Valea PravăŃului, îndepărtarea în totalitate a vegetaŃiei forestiere de pe versanŃii cu înclinare mare favorizează reactivarea unor procese de torenŃialitate. La baza versantului se observă acumulări de materiale ce vor forma conuri de dejecŃie, suprapuse unora mai vechi,

fixate prin înierbare;


243

mari de lemn prin manipulare (peste 30% chiar şi în cazul lemnului de foc, foarte puŃin pretenŃios în ceea ce priveşte acest aspect), construirea şi exploatarea prin intermediul drumurilor de coastă duce la pierderi foarte mari de sol.

După 1990, nu s-a mai extins reŃeaua de drumuri forestiere permanente care să asigure accesibilitatea în „bazinele forestiere înfundate”. Se consideră accesibile pădurile care se găsesc la o distanŃă mai mică de 1 km de instalaŃia permanentă de transport. Limita de 1 km peste care pădurile se consideră greu accesibile, s-a convenit pe baza datelor privind evoluŃia distanŃelor de colectare şi a constatării că, în general, până la distanŃa de 1 km, scos-apropiatul lemnului se poate asigura cu diverse mijloace tehnice (funiculare pentru distanŃe medii, tractoare etc.), fără dificultăŃi deosebite, şi prin urmare extinderea reŃelei de drumuri permanente nu trebuie forŃată (Ungur A., 2008; Bereziuc R. şi colab., 1987). Dotarea corespunzătoare cu drumuri forestiere permanente este necesară pentru ca exploatarea lemnului din cadrul unei unităŃi de producŃie să nu se realizeze prin compensare din sectoarele în care există astfel de utilităŃi, posibilitatea de exploatare stabilindu-se prin amenajamente întocmite pentru fiecare unitate de producŃie. Pentru spaŃiul analizat, reŃeaua de drumuri forestiere permanente nu acoperă inegral arealul cu păduri.

Densitatea reŃelei de drumuri forestiere permanente din MunŃii Iezer creşte de la 0,8 m/ha de pădure în anul 1944, la 4,7 m/ha de pădure în 1960 şi 6,4 m/ha de pădure în 1968, în prezent fiind de 9,8 m/ha de pădure. Programul NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, revedea ca la încheierea lui, densitatea reŃelei de drumuri forestiere permanente să fie de 14-16 m/ha de pădure.

A


244

B C

D Fig. nr. 7.35. Forme de relief de eroziune rezultate prin concentrarea scurgerii apei pluviale în lungul drumurilor

forestiere temporare utilizate în scopul evacuării buştenilor de pe versant în: bazinul hidrografic al Văii PravăŃului (A. şi D.), bazinul hidrografic Dracsin (C.); Con de dejecŃie temporar ce acoperă drumul forestier principal, format

prin transportul materialelor de către apa pluvială concentată în lungul drumurilor de coastă (B.);

Construirea drumurilor forestiere permanente este benefică nu numai pentru exploatarea pădurilor, ci şi pentru protejarea lor. O densitate optimă a acestora se traduce prin necesitatea amenajării a cât mai puŃine drumuri forestiere temporare de coastă, deoarece, cu precădere pe termen scurt, impactul amenajării lor asupra mediului este extrem de mare. Sunt realizate fără lucrări suplimentare de stabilizare a versantului, de taluzare, şi fără rigole laterale pentru evacuarea corectă a apelor pluviale şi din izvoare. Folosesc transportului buştenilor până la baza versantului sau până la un drum forestier permanent şi reprezintă elemente de destabilizare a echilibrului ecosistemic cu consecinŃe dintre cele mai grave. Densitatea drumurilor de coastă este direct proporŃională cu energia de relief şi cu intensitatea şi densitatea proceselor de eroziune. Apa din precipitaŃii se concentrează în lungul acestora, iar prin intermediul proceselor de eroziune liniară se formează aproape întreaga paletă de forme geomorfologice de torenŃialitate – rigole-ravene-ogaşe (Fig.nr.7.35).


245

7.5. Strategii şi programe pentru protec Ńia şi utilizarea durabil ă a pădurilor din

Mun Ńii Iezer

Managementul pădurilor de aici trebuie să răspundă principiilor şi orientărilor de

conservare şi protejare a acestora, principii adoptate la conferinŃele ministeriale de la Strasbourg (1990), Helsinki (1993), Paris (1997), Lisabona (1998) sau la ConferinŃa NaŃiunilor Unite Pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992). Dezvoltarea durabilă a pădurilor implică programe şi acŃiuni operaŃionale care să promoveze conceptul de gestiune durabilă în consens cu definiŃia dată la ConferinŃa Ministerială pentru ProtecŃia Pădurilor Europene (Helsinki – 1993). Prin gestiune durabilă se înŃelege administrarea şi utilizarea pădurilor astfel încât să li se menŃină şi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi să li se asigure pentru prezent şi viitor capacitatea de a exercita funcŃiile multiple ecologice, economice şi sociale pertinente, la nivel local, regional şi mondial fără a genera prejudicii altor ecosisteme. În acest scop au fost elaborate strategii cuprinse în programe de lungă durată, fundamentate ştiinŃific şi care să prevadă o structură de organizare, bază strategică şi surse financiare pentru implementarea acestor strategii.

Primul program în acest sens a fost Programul NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier în perioada 1976-2010, program considerat pe plan mondial ca fiind cel mai important şi valoros document privitor la dezvoltarea şi conservarea pădurilor unei Ńări (Ungur A., 2008). Nu toŃi specialiştii din domeniu au fost de părere că acest program a fost o reuşită, considerând că a dus la extinderea exagerată a culturii răşinoaselor, echienizarea pădurilor pluriene, supraexploatarea resurselor forestiere, aplicarea de tehnologii de exploatare neecologice (Giurgiu V. sub red., 1995).

După 1990, când s-a renunŃat la acest program, s-a impus elaborarea unor documente care să răspundă mai bine cerinŃelor momentului şi noilor prevederi emise de organismele internaŃionale sau naŃionale. Astfel, în anul 1995, a fost elaborată de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului „Strategia naŃională de dezvoltare durabilă a silviculturii din România”.

Ca urmare a RezoluŃiei celui de-al XI-lea Congres Forestier Mondial desfăşurat în Turcia în 1998, a Codului Silvic din 1996 şi a Proiectului FAO de asistenŃă tehnică privind aplicarea strategiei de dezvoltare a silviculturii din România, dar şi a altor proiecte (Evaluarea economică şi reforma sectorului forestier; România – Strategia dezvoltării durabile a silviculturii în perioada 2000-2010; ş.a.), acelaşi minister elaborează în 1999 „Strategia Dezvoltării Durabile a Silviculturi din România pentru perioada 2000-2020”. Obiectivul fundamental al acestui program a fost protejarea şi gestionarea durabilă a pădurii româneşti prin conservarea biodiversităŃii şi asigurarea stabilităŃii şi polifuncŃionalităŃii pădurilor.

În anul 2001, a fost elaborată o nouă variantă, mai sintetică, a strategiei forestiere naŃionale anterioare, intitulată „Strategia dezvoltării silviculturii, în conceptul gestionării durabile a pădurilor din România pentru perioada 2001-2010” (Georgescu F., 2003).

Aplicarea strategiilor pentru dezvoltarea durabilă a silviculturii din România s-a bazat şi pe proiectele internaŃionale din Programul S.A.P.A.R.D. – Măsura 3.5. Silvicultură şi Proiectul de dezvoltare forestieră în România – FORESTRY 2003.

Deşi majoritatea obiectivelor principale au formulări asemănătoare, lipsa continuităŃii aplicării strategiilor pentru dezvoltarea durabilă a pădurii din arealul analizat s-a tradus prin


246

efecte pozitive minime pentru fondul forestier de aici, care nu a beneficiat direct de fondurile europene. Obştile moşnenilor nu au aplicat cereri pentru a obŃine acest fonduri S.A.P.A.R.D. (ca urmare a lipsei banilor necesari pentru contribuŃia proprie la bugeul proiectului), iar ocoalele silvice l-au folosit pentru dotări cu mobilier nou sau aparatură electronică (calculatoare, imprimante etc). S-au acoperit în acest fel cheltuieli care trebuiau făcute şi care ar fi contribuit la accelerarea procesului de degradare a pădurilor prin supraexploatare. Foarte importantă a fost şi direcŃionarea fondurilor (215 milioane euro) prin impunerea unor procente pe categorii de cheltuieli: 41% pentru drumuri forestiere, 5% pentru împăduriri, 2% pentru pepiniere, 21% pentru exploatări forestiere, 21% pentru îmbunătăŃirea prelucrării lemnului şi marketingului produselor forestiere şi 10% pentru asociaŃii de proprietari de păduri. Aşadar cea mai mare parte a fondurilor S.A.P.A.R.D. destinate silviculturii sunt orientate spre exploatarea pădurii (82%) şi numai o mică parte (7%) este destinată reîmpăduririlor.

Proiectul de dezvoltare forestieră în România – FORESTRY 2003 are valoare investiŃională mult mai mică decât S.A.P.A.R.D.-ul (25 milioane dolari), obiectivele acestora avânt un mare grad de suprapunere. Programul FORESTRY 2003 are în plus obiective precum dezvoltarea sistemelor care să asigure gospodărire durabilă a pădurilor private sau reducerea consecinŃelor negative implicate de retrocedări.

Concluzia generală cu privire la cele două mari programe (S.A.P.A.R.D. şi FORESTRY 2003) este că scopul principal al acestora este de a accesibiliza masa lemnoasă din pădurile restituite şi de a susŃine valorificarea ei prin produse competitive ale industriei forestiere de către proprietari şi colaboratorii acestora, lăsând pe plan secundar obiectivele concrete, esenŃiale, de ordin ecologic, ale acestor păduri (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004).


247

Capitolul 8

Presiunea exercitată asupra vegetaŃiei forestiere prin activităŃile pastorale

Creşterea oilor a reprezentat secole de-a rândul principala sursă de existenŃă a locuitorilor aşezărilor aferente MunŃilor Iezer (Oană R., Oană I., 2004). MunŃii erau folosiŃi şi pentru păşunatul oilor de către ciobanii ungureni din primăvară până în toamnă, ştiut fiind că nobilimea maghiară şi saşii colonizaŃi le „r ăpiseră” munŃii lor cu păşuni şi păduri (C.D. Aricescu, 2007 reeditare). Mircea cel Bătrân şi după el Mihailov, Vladislav, Laiotă sau Basarab, au dat privilegii românilor ungureni din Cisnădie şi Braşov pentru a păşuna oile pe munŃii din łara Românească. Pe lângă factorul politic, un rol însemnat revine condiŃiilor naturale, mai precis morfografiei generale, cumpăna de ape principală situându-se înspre nord. Astfel, macroversantul sudic al grupei montane a Făgăraşului este prelung, cu intefluvii secundare alungite, la nivelul cărora se dezvoltă nivele de eroziune bine conturate. SuprafeŃele întinse cu înclinare mică şi expoziŃie însorită, favorizează topirea mai rapidă a zăpezii şi asigură totodată un sezon pastoral mai lung, fiind foarte prielnice activităŃii pastorale comparativ cu versantul nordic, foarte abrupt şi fără nivele de eroziune.

Pentru oile aduse din Ardeal, tratatul încheiat în 1520 de către Neagoe Basarab şi Zapolya se prevedea că „pentru oi unde se vor afla, sau la munte sau la orice loc ar fi, să li se ia darea după dreptate şi după obicei şi după lege”, adică după legea românească. TradiŃia consemnată de C.D. Aricescu (2007, reeditare) menŃionează că în schimbul păşunatului se dădeau, până în secolul al XVIII-lea, „câteva oca de brânză şi lapte”, iar mai târziu a început să se plătească şi în bani. Cuantumul zeciuielii era greu de stabilit cu exactitate, iar distribuirea între membrii obştei isca interminabile discuŃii. Iată de ce obştea Câmpulung a trecut în secolul al XVIII-lea la sistemul arendării în bani a păşunatului munŃilor, iar banii obŃinuŃi au fost destinaŃi înfrumuseŃării oraşului (RăuŃescu I., 1943).

Aşezările ungurenilor sunt întâlnite în bazinele Argeşului, Vâlsanului şi Râului Doamnei. Astfel sunt Galeşul de pe Vâlsan, întemeiat aici de păstorii veniŃi din Galeşul Sibiului, ceva mai la răsărit pe Râul Doamnei, e satul Corbi, ai cărei locuitori se pretind jinari şi „umblă îmbrăcaŃi mocăneşte” (Popp M., 1934; Vuia R., 1980). Legăturile cu Transilvania erau foarte strânse având în vedere influenŃele în îmbrăcăminte şi limbă. Aceste legături erau însă cu precădere în raport cu ocupaŃia principală, adică păstoritul. Ei vorbesc cu dispreŃ de alte îndeletniciri: „cine nu-i bun de cioban, ducă-se la bile (părŃi din trunchiul de răşinoase – brad sau molid – din care se taie şindrila), dacă nu la uluci”, care erau ocupaŃii sub demnitatea ciobanului (Popp M., 1934).


248

Mara Popp (1934) vorbeşte şi despre numărul foarte mare de oi cu care ciobanii din depresiunile Sibiului şi Făgăraşului veneau la păşunat în MunŃii Iezer: Tili şcanii mergeau de preferinŃă în MunŃii Argeşului şi ai Câmpulungului unde vara de adunau câte 20000 de oi – Valea Vladului, Zârna, Brătila, Lespezi, Moldoveanu, Capra, Piscul Negru ... apoi pe la Rucărul, la Lereşti şi Albeşti de Muscel. ... Ciobanii care apucau să se căsătorească rămâneau pe loc, cei mai mulŃi în satele „mărgineneşti”. Cu toate că în Muntenia s-a încercat stoparea acestui fenomen prin dispoziŃii sosite „de la Înalta Poartă” , în 1792 se strigase la bâlciul de la Câmpulung ca să vină bârsanii în Ńară, cu iertare de doui ani de bir, scăzându-li-se chiar şi darea pentru urmaşii lor. În acest fel mocanii emigraŃi din Ardeal au populat mahalalele din jurul Câmpulungului cu nume aduse cu dânşii ca Vişoiu, Voineşti, Valea Mare, Bărbuşi, făcând chiar un contract cu judeŃul târgului ca ei pe viitor să nu mai dea obişnuitul miel de primăvară.

Această populaŃie refugiată din comunele din Ardeal care au trecut munŃii şi au format aici acele comune de ungureni, are ca

ocupaŃie exclusivă păstoritul. Această activitate se confundă ca vechime cu chiar originea poporului român. Ciobănia le-a intrat în sânge, căci oriunde s-ar duce ei nu şi-ar schimba-o în ruptul capului (Popp M., 1934).

Şi pentru pământenii din sudul şi estul MunŃilor Iezer (Brădetu, Nucşoara, Berevoieşti, Bughea de Sus, Albeştii de Muscel, Lereşti, Voineşti, Valea Mare PravăŃ, Nămăieşti, Dragoslavele, Rucăr) ocupaŃia de bază a fost până la începutul secolului XX tot păstoritul. Doar pentru partea sud-vestică a masivului această activitate s-a păstrat principală şi după anul 1900 (Brădetu, Nucşoara), în părŃile sudice, sud-estice şi estice însemnătate deosebită căpătând de la această dată exploatarea lemnului. Oierii pământeni apăreau însă în plaiurile judeŃului Muscel cu un număr de oi care se ridica, în cele două plaiuri, DâmboviŃa şi Nucşoara, la 18986 în anul 1831; în primul plai urcau cu turmele lor locuitorii din satele Valea Mare, Valea Foii,

Fig. nr. 8.1. Originea locuitorilor din Corbi (foto sus) este trădată de portul popular foarte asemănător

cu cel din Jina (foto jos) (după Popp M., 1934);

Fig. nr. 8.2. Principala ocupaŃie a ungurenilor era păstoritul. Prin efectivele foarte mari de oi exercitau o presiune mare asupra pădurii de limită din MunŃii

Iezer (după Popp M., 1934);


249

Lereşti, iar într-al doilea ce din Nucşoara, Corbi, Ocheşti, Domneşti, Galeş, Slănic şi Vişoi. Centrele cele mai însemnate din care plecau cele mai multe turme erau: Nucşoara, aşezată la poalele marilor înălŃimi şi satul Corbi, situat puŃin mai la sud, pe valea Vâlsanului (Constantinescu-Mirceşti C., 1976).

Ca urmare a faptului că nu dispun de date în legătură cu efectivele de oi care populau MunŃii Iezer în perioada de vârf a activităŃii pastorale, aprecierea intensităŃii acestei activităŃi se va realiza în funcŃie de numărul de stâne. Intensitatea activităŃii pastorale din MunŃii Iezer a fost cu atât mai mare cu cât faŃa muntelui fiind mai văratică permitea fixarea unui număr mai mare de stâne şi la altitudini mai ridicate, pe când dosul muntelui, din cauza răcelii, nu este prielnic întemeierii de stâne (Vuia R., 1980). Potrivit Marei Popp (1934), în MunŃii Iezer se găseau în acea perioadă 49 de stâne; un număr foarte mare comparativ versantul sudic al MunŃilor Făgăraş unde se găseau 64 de stâne dar pe o suprafaŃă de aproximativ trei ori mai mare. Pentru comparaŃie, în MunŃii Leaota se găseau 21 stâne, în Piatra Craiului 19, iar în Bucegi 27. Pentru a aprecia intensitatea fenomenului în perioada de maximă manifestare (sfârşitul secolului al XIX-lea), potrivit aceloraşi surse, numărul stânelor şi al efectivelor de oi din 1930 era la jumătate comparativ cu anii 1880-1900.

Tabel nr. 8.1. Numărul stânelor din câteva masive montane în jurul anului 1930 (după Mara Popp, 1934);

Mun Ńii Numărul stânelor IEZER 49

Făgăraş – versatul sudic 64 Leaota 21

Piatra Craiului 19 Bucegi 27

Aşadar presiunea antropică prin îndelungata şi intensa activitate pastorală de pe macroversantul sudic al grupei montane a Făgăraşului exercitată atât de pământeni cât mai ales de ciobanii ungureni, s-a reflectat şi în distribuŃia vegetaŃiei forestiere de aici. Pe versantul principal al

MunŃilor Iezer cu expunere generală sud – sud-est, limita superioară a pădurii este mult coborâtă ca urmare a acestei activităŃi, locul pădurii fiind luat aici de pajiştile secundare. Procesul de retragere a limitei superioare a pădurii, s-a putut desfăşura în felul următor: ciobanii, având nevoie de lemne de foc şi-au aşezat stâna în apropirea pădurii sau în interiorul acesteia, nu departe de izvoarele care, de cele mai multe ori, se găsesc în pădure. Foloseau

Fig. nr. 8.3. Principala ocupaŃie a ungurenilor era păstoritul. Prin efectivele foarte mari de oi exercitau o presiune mare asupra pădurii de limită din MunŃii Iezer (după Popp M., 1934);


250

lemnul atât la construcŃia stânelor, cât mai ales la întreŃinutul focului care, după un obicei pastoral, nu trebuie să se stingă din momentul urcării şi până la părăsirea muntelui de către turme (Geanana M., 1996). Nu numai focul ce trebuie să ardă permanent în stână sau construirea sânelor consumă lemn şi contribuie în timp la coborârea limitei superioare a pădurii cât nevoia extinderii suprafeŃelor cu pajişti necesare păşunatului. Foarte des s-a practicat de către ciobani incendierea jnepenişurilor şi chiar a pădurii în acest scop, cu precădere în perioada de vârf a activităŃii pastorale de aici, când nevoia de a asigura păşunile necesare era foarte mare (Călinescu R. şi colab., 1969).

Pe versantul cu expoziŃie favorabilă practicării activităŃilor pastorale, jneapănul se mai păstrează numai în arealele care nu au prezentat interes pentru aceste activităŃi; acolo unde pantele cu înclinare foarte mare nu au permis formarea unui sol cu volum edafic suficient pentru a susŃie un covor ierbaceu continuu. Se mai păstrează areale mai extinse şi compacte cu jnepeni doar în bazinele superioare ale CăŃunului, Izvorului Iezerului şi Piscanului. Sub formă de martoane mai apar jnepeni în sectoarele superioare ale bazinelor Bratia, Râuşorul de Râul Târgului, Bătrâna, Frăcea sau Tambura şi fiind îndepărtaŃi în totalitate în bazinele superioare Cuca, Pârâul Lespezi sau Argeşel. În unele situaŃii nu numai că jnepenii au fost fragmentaŃi foarte intens fiind reduşi la stadiul de martoane, dar s-a întrerupt şi contactul cu etajul pădurilor de molid. Prin interpunerea între jnepeni şi pădurile de molid a pajiştilor secundare (ce înlocuiesc fie jneapănul şi asociŃiile formate din acesta cu alte specii – etajul subalpin, fie molidul), se diminuează sau chiar se reduce în totalitate rolul protectiv al jneapănului pentru pădurea de molid (Geambaşu N., 1970). Astfel de situaŃii se întâlnesc de exemplu în bazinul Bătrâna sau Tambura, unde la limita superioară actuală a pădurii de molid (care se termină cu exemplare cu înălŃimi mai mari de 10 m) s-au înregistrat repetat doborâturi de vânt (1967, 1977, 2002). Procesul este mult mai intens acolo unde jnepenii lipsesc în totalitate. Astfel, jnepenişurile, ca şi arinişurile, datorită particularităŃilor lor morfologice, biologie şi ecologice, joacă un rol protector excepŃional, prevenind şi diminuînd efectul distructiv al avalanşelor, rostogolirilor de pietre sau eroziunii în suprafaŃă a solurilor.

În prezent presiunea antropică prin acivităŃile pastorale este mult mai scăzută comparativ cu perioada interbelică şi cu atât mai mult cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Chiar dacă numărul stânelor a crescut de la 49 în anii '30 (Popp M., 1934) la 58 în anul 2007, electivele de animale au scăzut. Sunt însă unele sectoare unde numărul oilor depăşeşte 1000/stână, aşa cum se întâlneşte de exemplu la stânele din Boteanu (1600), GăinaŃu Mare (1580), Grădişteanu (1100), Plaiul lui Pătru (1200), Văcarea (1000) sau ŞeŃu (1200). Acestora se mai adaugă areale cu stâne foarte apropiate, cu efective totale de oi ce depăşesc cu mult valoarea 1000, aşa cum sunt: Jupâneasa (1460), Voevoda – Portăreasa Albeşti – Portăreasa Cândeşti (1850) sau Huluba – TârâŃoasa (1600). Limita superioară a pădurii are aici un pronunŃat caracter antropic şi o mare

Fig. nr. 8.4. SuprafeŃele de eroziune de pe versantul sud – sud-estic al Iezerului oferă condiŃii prielnice păstoritului,

iar limita superioară a pădurii coboară mult faŃă de potenŃialul natural. În Plaiul lui Pătru (foto) limita

superioară a pădurii se găseşte la altitudinea de 1550 m;


251

amplitudine altitudinală; între 1830 m în bazinul superior al Piscanului şi 1450 m în Voevoda. Sectoarelor cu cele mai mari efective de oi corespund altitudinile cele mai coborâte ale limitei superioare a pădurii, care se păstrează în mod constant la 1600-1650 m. Astfel, limita superioară se situează la 1515 m în Muntele ŞeŃu, 1470 m în Jupâmeasa, 1570 m în Văcarea, 1550 m în Plaiul lui Pătru, 1480 m în łefeleica sau 1510 m în Cascoe. Pentru acest tip de limită superioară a pădurii se foloseşte şi termenul de limită superioară antropică (Geanana M., 1975, 1977, 1978, 2004).

Tabel nr. 8.2. Numărul stânelor şi al efectivelor de animale din MunŃii Iezer în anul 2007;

Nr. stâne

Ovine Bovine

Nr. total Densitatea medie (nr.

capete/stână) Nr. total

Densitatea medie (nr.

capete/stână)

Versantul sud – sud-estic 45 25260 561 1635 36 Versantul nord – nord-vestic 13 4730 364 70 1,6

TOTAL 58 29990 517 1705 29

Pentru stabilirea limitei superioare a pădurii în condiŃii naturale, într-un capitol anterior (PotenŃialul ecologic pentru molid – Picea abies – şi distribuŃia spaŃială a molidului în MunŃii Iezer), prin operaŃii cu griduri reclasificate în funcŃie de exigenŃele ecologice ale molidului (specia caracteristică limitei superioare a pădurii), am identificat arealele cu favorabilitate mare

Fig. nr. 8.5. Pe versantul drept al Râuşorului de Râul

Târgului (Portăreasa), limita

superioara este coborâtă ca urmare a

activităŃilor antropice până la

altitudinea de 1600 m. Necesarul de păşuni şi de lemn

pentru stâne (Portăreasa Albeşti şi Portăreasa

Cândeşti aveau împreună 1150 de oi şi 95 de vaci în anul 2007) au determinat distrugerea benzii

considerată de protecŃie de la limita superioară. Aceasta

avea rolul de a înlesni regenerarea

pădurii de la altitudini mai mici

prin protejarea acesteia faŃă de

extremele climatice;


252

şi foarte mare pentru această specie. Am considerat că arealele cu astfel de clase de favorabilitate pentru molid au fost ocupate de această specie înainte de intervenŃia omului prin defrişare. Din cei 293,3 km2 cu favorabilitate mare şi foarte mare, etajul pădurilor de molid deŃine 115,4 km2, 43,9 km2 găsindu-se la altitudini mai mari decât limita superioară actuală a pădurii. Aşadar aproximativ 44 km2 de pădure de molid a fost îndepărtată, în ceea mai mare parte ca efect al activităŃii pastorale de aici.

Nu numai prin păşunatul pajiştilor etajului alpin, subalpin şi a celor secundare din etajul subalpin sau domeniul forestier se exercită presiune asupra pădurii. Păşunatul în interiorul acesteia reprezintă o activitate cu efecte dezastruoase pentru regenerarea pădurii, o disfuncŃionalitate majoră complexă (ecologică, economică, social-estetică etc.) care destabilizează şi pulverizează insidios chiar şi ecosistemele forestiere cele mai stabile (Stoiculescu C., 1987). Primele reglementări care au vizat interzicerea păşunatului în pădurile care nu au trecut de vârsta de 25 ani datează din 1871, iar din 1876 s-a oprit cu desăvârşire păşunatul caprelor în pădurile de orice vârstă. Articolul 23 al Codului Silvic din 1881 prevedea amenzi pentru practicarea păşunatului în pădure. Astfel oricine va introduce vite într-o pădure în etate mai mare de 10 ani se va pedepsi cu amendă de 1 leu pentru un porc, 2 lei pentru o oaie, 3 lei pentru un cal, o vacă, viŃel sau mânz şi 5 lei pentru un bivol sau capră (Giurgiu V., 1995). Codul Silvic din 1910 interzice în totalitate păşunatul în pădurile supuse regimului silvic (respectiv ale statului, judeŃelor, comunelor, diferitelor instituŃii şi persoanelor juridice, precum şi în pădure particulare ce se găsesc în indiviziune cu cele de mai sus). Intensificarea exploatărilor forestiere după 1910 cu maximum în 1926, cumulată cu „Legea păşunilor comunale” sau a „Păşunilor electorale” din 1920 elaborată ca urmare a unei necesităŃi fictive de păşuni (Stinghe V., 1921), au condus la extinderea în interiorul pădurii a pajiştilor secundare cu valoare furajeră scăzută. În perioada interbelică (un ordin al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor din anul 1938) ca şi în perioada comunistă de până în 1980 (Codul Silvic din 1962, care menŃionează că păşunatul în pădure este permis numai în locurile şi în condiŃiile stabilite de Ministerul Economiei Foestiere şi este interzis în plantaŃii, în regenerări naturale tinere şi în pădurile care îndeplinesc funcŃii speciale de protecŃie; Programul NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010 adoptat prin Legea Nr. 2/1976 prevede că păşunatul în păduri se va admite de către organele silvice numai acolo unde nu aduce pagube; Legea 9/1973 prin care păşunatul animalelor domestice se poate desfăşura în cuprinsul fondului forestier numai cu respectarea reglementărilor legale stabilite de organele de specialitate competente) păşunatul în păduri a fost reglementat în favoarea ecosistemului forestier. După 1980 legislaŃia devine din ce în ce mai permisivă. Startul este dat în 1982 de „Programul privind amenajarea pajiştilor naturale şi amenajarea pădurilor păşunabile în perioada 1982-1985”; urmează apoi normativele Ministerului Silviculturii care a emis în 1983 „InstrucŃiunile privind reglementarea păşunatului şi recoltatului ierbii în păduri”, în 1984, în cadrul aceluiaşi minister înfiinŃându-se Compartimentul pentru amenajarea pădurilor păşunabile. Acest Departament a elaborat în 1986 Îndrumările tehnice şi tehnologiile de sporire a producŃiei de masă verde furajeră în fondul forestier, soluŃii care şi-au demonstrat eşecul în anii următori (Stoiculescu C., 1989).


253

A B

C

Codurile Silvice din 1996 (Legea 26/1996) şi 2008 (Legea 46/2008) interzic în totalitate

păşunatul în interiorul pădurii. Astfel, art. 53 de la capitolul VI (Paza şi protecŃia pădurilor) din Codul Silvic în vigoare (Legea 46/2008), prevede că se interzice păşunatul în păduri, în perdelele forestiere de protecŃie şi în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau în alunecare, iar art. 51 al aceluiaşi capitol stabileşte că proprietarii de păduri sunt obligaŃi să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condiŃiile legii.

În prezent, păşunatul în pădure ridică probleme pe traseele de urcare a oilor către stânele de la limita superioară a pădurii. Acest lucru se produce primăvara (jumătatea lunii mai), iar în condiŃiile în care stratul de zăpadă ocupă suprafeŃe extinse, până la topirea acestuia se amenajează stâne temporare în interiorul pădurii. Aici pot staŃiona chiar până la două săptămâni, hrana oilor fiind asigurată în mare parte de mugurii abia răsăriŃi, producând în acelaşi timp şi vătămarea puieŃilor, regenerarea pădurii având de suferit.

În concluzie, se poate menŃiona că problemele cele mai mari au fost cauzate de păşunatul în pădure înainte de 1900, atunci când efectivele de animale erau mult mai mari decât în perioadele următoare. Prevederile Codului Silvic din 1881, altfel foarte stricte în ceea ce priveşte

Fig. nr. 8.6. Amenajări pastorale temporare în interiorul pădurii în

Plaiul lui Pătru (A) şi Valea Dracsin (B). Acestea sunt

utilizate primăvara, pentru 4 şi până la 15 de zile, în urcarea spre stânele de la limita superioară a

pădurii. Stânele permanente din interiorul

pădurii au fost desfiinŃate (aşa cum s-a întâmplat cu stâna din

Valea Dracsin – C) în condiŃiile în care pajiştile secundare de aici nu pot susŃine activitatea pstorală.

Această măsură a protejat pădurea de „dinŃii oilor” dar nu şi

de cei ai motoferăstraielor;


254

acest fenomen, nu au reuşit nici să-l diminueze şi cu atât mai mult să-l stopeze. Efectele negative ale acestui fenomen s-au diminuat treptat până în 1980 când permisivitatea exagerată a legislaŃiei atunci în vigoare l-a favorizat, rămânând totuşi departe de nivelul sfârşitului de secol XIX. După 1990, păşunatul în păduri a scăzut din nou urmare a celor două coduri silvice din 1996 şi 2008 care îl interzic cu desăvârşire. LegislaŃiei se adaugă şi reducerea numărului de animale şi a pajiştilor secundare cu valoare furajeră ridicată din interiorul pădurii. SuprafeŃele de curând defrişate, chiar dacă sunt foarte extinse, nu dispun de păşuni care să prezinte interes pentru activitatea pastorală.


255

Capitolul 9

Rolul activităŃilor turistice în modificarea peisajului forestier

Comparativ cu activităŃile pastorale şi mai cu seamă cu cele de exploatare forestieră, până în prezent activităŃile turistice au indus modificări nesemnificative în cadrul peisajului forestier al MunŃilor Iezer. Infrastructura necesară care să susŃină astfel de activităŃi este prezentă la un nivel satisfăcător în partea estică şi parŃial sud – sud-estică, concentrându-se în bazinul DâmboviŃei din avale de localitatea Sătic sau în bazinul montan inferior la Râului Târgului, la contactul cu Depresiunea Câmpulung. De capacităŃi de cazare dispun localităŃile Dragoslavele, Rucăr, Podu DâmboviŃei, Lereşti, Bughea de Sus şi Sătic, primele cinci fiind şi uşor accesibile în termenii infrastructurii de transport, acestea situându-se în lungul drumului naŃional 73 ce uneşte localităŃile Piteşti şi Braşov sau fiind unite de Câmpulung, principala localitate de aici, prin drumuri judeŃene. Cea mai mare parte a MunŃilor Iezer nu beneficiază de infrastructura de profil necesară practicării unui turism care să exercite presiune asupra pădurii existente. Sunt aici numai câteva cabane dintre care cea mai importantă şi mai veche este Voina pe Râul Târgului, la care se mai adaugă: Cascoe (pe DâmboviŃa în avale de confluenŃa cu Cascoe), Cuca (pe Pârâul Puturos, în apropiere de conflenŃa acestuia cu Pârâul Cuca), Slătioara (pe Pârâul Slatina, afluent pe partea dreaptă al Lacului de acumulare Râuşor) şi Refugiul Iezer (situat în circul glaciar Izvorul Iezerului, la aproximativ 100 m de lacul glaciar Iezer). Acestora se mai adaugă cabanele de vânătoare şi cantoanele silvice, iar după anul 2000, pensiuni turistice şi case de vacanŃă. Cele din urmă s-au extins, aşa cum am precizat anterior, cu precădere în bazinul DâmboviŃei dintre Sătic şi Dragoslavele, iar după anul 2004 şi în bazinul Râul Târgului.

Există, de asemenea, o reŃea de poteci turistice de vale şi interfluviu, cu marcaje turistice sau fără, ce acoperă o mare parte din suprafaŃa Iezerului şi care unesc aceste cabane cu localităŃile situate la periferie.

Tabel nr. 9.1. CapacităŃile de cazare pentru cabanele turistice din MunŃii Iezer;

Cabana Capacitatea de cazare Voina 140 Cascoe 14 Cuca 26

Slătioara 20 Refugiul Iezer 30


256

A. B.

Fig. nr. 9.1. Cabana Voina. A. 1960; B. 2006.

În cadrul primei priorităŃi a Planului NaŃional de Dezvoltare 2007-2013, „Creşterea competitivităŃii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere” şi a obiectivelor strategice ce o susŃin, se regăseşte înscris obiectivul: „Creşterea competitivităŃii turismului românesc”, cu referire concretă la realizarea Programului NaŃional de Dezvoltare a Tursimului de munte-iarnă „Superski în CarpaŃi”, program de interes naŃional având componenta principală „turism pentru practicarea schiului şi a altor sporturi de iarnă” şi aprobat de Parlamentul României pein Legea Nr. 526/11.12.2003.

Identificându-se în MunŃii Iezer un potenŃial natural favorabil practicării sporturilor de iarnă, Consiliul JudeŃean Argeş a căutat sa promoveze în cadrul regiunii de dezvoltare obiectivele de interes turistic naŃional aflate pe teritoriul judeŃului şi să dezvolte o infrastructură specifică practicării turismului de iarnă. În acest sens, în anul 2007, prin asocierea Consiliului JudeŃean Argeş, cu consiliile locale ale comunelor Albeştii de Muscel şi Lereşti, la care s-au adăugat diferiŃi parteneri privaŃi de pe plan local, a debutat lansarea proiectului de amenajare turistică a zonei “Iezer - Portăreasa”. Se urmăreşte astfel amenajarea unor pârtii de schi şi a instalaŃiilor de transport pe cablu aferente, la care se adaugă infrastructura hotelieră necesară în bazinele hidrografice ale Râuşorului de Râul Târgului şi Brătioarei. Concomitent, se doreşte valorificarea agroturistică a localităŃilor situate în imediata vecinătate a domeniului schiabil, respectiv comunele Albeşti, Bughea şi Lereşti.

Proiectul de fezabilitate Nr. 1126/2005 întocmit de Transcablu Braşov, beneficiar fiind S.C. Iezer Turism S.A. Lereşti şi intitulat „Dezvoltarea turismului în MunŃii Iezer – JudeŃul Argeş. Zona Râuşor – gol alpin Portăreasa”, are ca obiect pârtiile de schi, telefericele şi zăpada artificială. Se propun aici pârtii de schi în lungime totală de 11,9 km, din care: 2,4 km de pârtie cu grad mic de dificultate, 8,1 km de pârtie cu grad mediu de dificultate şi 1,4 km de pârtie cu grad ridicat de dificultate, suprafaŃa totală a acestora fiind de 60,50 ha (Fig.nr.9.2).

Tabel nr. 9.2. Lungimea pârtiilor de schi propuse, suprafaŃa totală a acestora şi suprafaŃa de pădure ce va trebui

defrişată pentru amenajarea acestora în funcŃie de gradul de dificultate;

Gradul de dificultate Lungimea (km) SuprafaŃa totală (ha)

SuprafaŃa de pădure ce va trebui defri şată (ha)

Mare 1,4 9,0 8,7 Medie 8,1 37,2 26,1 Mică 2,4 14,3 -

TOTAL 11,9 60,5 34,8


257

Mai mult de jumătate din pârtiile de schi propuse prin acest proiect se suprapun domeniului forestier. Aşadar, pentru înfiinŃarea acestora este nevoie să se defrişeze aproximativ 35 ha de pădure. Probleme semnificative legate de stabilitate, ridică arealele cu înclinare mai mare de 25-30° ce vor fi defrişate în scopul amenajării de pârtii de schi şi care se întâlnesc în treimea inferioară a versanŃilor sau interfluviilor secundare. Echilibrul fragil ar putea fi lesne destabilizat prin declanşarea proceselor de pluviodenudare ce au ca rezultat îndepărtarea orizonturilor cu granulometrie mică de la suprafaŃa solului şi aducerea la zi a orizonturilor din baza profilului sau chiar a scoarŃei de alterare cu un conŃinut semnificativ de schelet.

Fig. nr. 9.2. Propunerea de amenajare a domeniului schiabil prin prioectul Iezer-Portăreasa. Pârtiile de schi,

instalaŃiile de transport pe cablu aferente şi alte elemente de infrastructură turistică (zone de cazare, unităŃi tehnice de echipare edilitară etc.);


258

Rolul antierozional al pădurii este ilustrat evidenŃiat de studiile realizate de Arghiriade C. şi Abagiu P. (1955) care au determinat că în pădurea cu litieră şi indice de acoperire 0,8 (aşa cum sunt aproximativ 80% din pădurile ce urmează a fi defrişate pentru amenajarea pârtiilor de schi de aici), situată în areale cu înclinare medie de 20°, scurgerile de suprafaŃă la ploi torenŃiale au reprezentat următoarele procente din volumul precipitaŃiilor căzute: 1,7 la pădurile de 100 ani, 1,3 la cele de amestec fag-molid de 50 ani sau 6,4 la pădurile de de molid de 50 ani. Îndepărtarea orizontului de litieră măreşte volumul scurgerii de suprafaŃă de 4 ori în pădurea de molid şi de 38 de ori într-o pădure de fag. Procentele scurgerii de suprafaŃă la ploi torenŃiale din volumul precipitaŃiilor căzute sunt mult mai mari în cazul terenurilor neacoperite cu vegetaŃie (73,9), a celor suprapăşunate (57,3) sau pajişilor (61,9).

Fig. nr. 9.3. SuprafeŃele puternic înclinate (peste 25°, A.) cu litosoluri districe sau subtipuri litice ale altor tipuri de soluri (B.) sunt foarte susceptibile la eroziune areală atunci când nu beneficiază de efectul protectiv al vegetaŃiei forestiere. Prin amenajarea pârtiilor de schi în astfel de areale, se pot declanşa procese geomorfologice dificil de

controlat şi cu repercursiuni negative asupra viitoarelor activităŃi turistice; Volumul materialului solid scurs pe versantul cu înclinare medie de 20°, soluri cu textură

medie-uşoară, în pădurea cu indice de acoperire 0,8, este de 2480 m3/ha/an sub molid cu vârsta medie de 50 ani şi cu orizont de litieră de 10 cm şi de 10174 sub acelaşi tip de pădure, însă fără


259

orizont de litieră (Arghiriade C. şi Abagiu P., 1955; Arghiriade C., 1958; Arghiriade C şi colab., 1960; Arghiriade C. şi Abagiu P., 1966).

La baza viitoarei pârtii de schi de dificultate mare situată pe versantul drept al Râuşorului de Râul Târgului, defrişarea în anul 2004 a unei parcele în scopul exploatării a declanşat intense procese de eroziune areală ce a avut ca rezultat denudarea în totalitate a solului şi pe alocuri chiar a scoarŃei de alterare superficiale. Astfel, insular, apar la zi şisturile cristaline sub forma unor proeminenŃe bine individualizate în suprafaŃa topografică, proeminenŃe care nu pot fi nivelate şi care reprezintă elemente de nefavorabilitate pentru viitoarea pârtie de schi (Fig.nr.9.3).

În amenajarea domeniului schiabil Iezer-Portăreasa trebuie să se Ńină seamă de echilibrul fragil menŃinut de pădure prin capacitatea antierozională a acesteia. Îndepărtarea vegetaŃiei forestiere poate declanşa procese denudaŃionale dificil de controlat, ce au ca rezultat îndepărtarea solului sau chiar a scoarŃei de alterare şi aducerea la zi a şisturilor cristaline din substrat. În atare condiŃii este greu de amenajat pârtii de schi care să poată fi practicabile şi foarte departe de standardele internaŃionale.


260

Capitolul 10

Doborâturile de vânt – rezultatul managementului defectuos al pădurilor

Îndeplinirea funcŃiilor ecologice şi economice (realizarea la exploatabilitate a producŃiei de masă lemnoasă) devin uneori incerte pentru multe păduri datorită acŃiunii nefavorabile a factorilor de mediu care, în anumite situaŃii, pot vătăma parte din arbori sau chiar păduri în totalitate, aducând astfel mari prejudicii ecosistemelor forestiere şi economiei de profil. CalamităŃile provocate de vânt reprezintă daunele cele mai de temut ale factorilor naturali pe care le suferă pădurea. Volumul mare al doborâturilor şi rupturilor de vânt (convenŃional, voi numi doborâturi de vânt atât desrădăcinările provocate de acest factor, care deŃin şi proporŃia cea mai mare, cât şi rupturile produse de vânt la nivelul trunchiului) este de natură să producă serioase perturbări în managemetul pădurii şi în consecinŃa se impune o cunoaştere cât mai detaliată a acestui fenomen.

Având în vedere suprafeŃele foarte mari cu păduri afectate de doborâturile de vânt din MunŃii Iezer şi pagubele aduse acestea în primul rând ecosistemelor forestiere dar şi economiei în diferite etape (1960, 1964, 1965, 1974, 1977, 1985, mai 2002 şi culminând – după suprafaŃa şi volumul de lemn doborât – cu iulie 2005), am considerat că este impune pentru acest areal realizarea unei hărŃi de susceptibilitate în ceea ce privişte acest fenomen.

O privire retrospectivă asupra cercetării doborâturilor de vânt. Vântul a produs doborâturi de-a lungul întregii evoluŃii a pădurilor din spaŃiul nostru

geografic, însă intensificarea acestui fenomen se constată în urma intervenŃiilor susŃinute ale omului prin realizarea culturilor echiene de răşinoase şi cu preponderenŃă a celor de molid. Primele consemnări au apărut în anul 1844, când A. J. Vaillant dscrie drumul pe care l-a făcut în 1838 de la mănăstirea Sinaia la schitul Peştera, pe unica potecă din vremea aceea care trecea pe la Vârful cu Dor şi prin pădurea Lăptici, relatând că la coborâşul spre Peştera am trecut printr-o pădure cumplit devastată de un uragan în anul 1828, aşa că solul este peste tot încurcat cu brazi uriaşi, care putrezesc acolo cu miile (Marcu Gh. şi colab., 1968).

Ionică I. (1896) prezintă rupturile produse de vânt şi zăpadă în zona Bran-Zărneşti, iar M. Haret (1924, citat de Marcu Gh. şi colab., 1968), descriind pădurea Cocora scrie: De la uraganul care a bântuit regiunea în august 1918 şi care a doborât mulŃi arbori bătrâni, zâmbrul a devenit rarisim şi greu de găsit, deoarece multe exemplare au fost desrădacinate atunci de puternicul


261

fenomen atmosferic. La un an sau doi după vijelie, intreprinderile Schiel din Buşteni au ridicat din pădure toata căzătura.

Primele cercetări efectuate de specialişti în acest domeniu s-au efectuat în anii 1948-1950 de către Popescu I. Zeletin (1951) şi Dissescu R. (1953, 1960) asupra doborâturilor din CarpaŃii Orientali. Doborâturile de vânt produse în anii 1960-1961 în pădurile din România au fost studiate amănunŃit de către Institutul de Cercetări Forestiere; s-au cercetat cauzele fenomenului, condiŃiile care au favorizat apariŃia acestuia şi s-a elaborat un complex de măsuri pentru lichidarea consecinŃelor şi mărirea rezistenŃei arboretelor (Dissescu R., 1962). Doborâturile din anii 1960-1961 s-au produs de o parte şi de alta a întregului lanŃ carpatic, cele mai masive înregistrandu-se în regiunile Ploieşti (22%), Braşov (19%), Mureş (18%), Cluj (13%) şi Suceava (11%). Nici MunŃii Iezer nu au fost ocoliŃi, pădurile de aici suferind importante daune în bazinele superioare ale DâmboviŃei şi Râului Doamnei (Văsălat). Acestea s-au datorat trecerii prin Ńara noastră a unor vijelii tipice însoŃite de averse şi grindină (august 1960 şi mai 1961) şi de lapoviŃă şi ninsoare (noiembrie 1960), vijelii care s-au deplasat cu viteze extrem de mari din vestul continentului. Viteza vântului a oscilat în medie între 25-35 m/s, maxima de 50,9 m/s fiind înregistrată în data de 20 noiembrie 1961 la staŃia meteorologică LăcăuŃi şi corespunde unei presiuni de 325 kg/mp (Marcu Gh. şi colab., 1968). La doborâturile de vânt de pe Valea Timişului din aceeaşi perioadă, fac referire şi Gava E. şi Gava M. (1961), în Revista Pădurilor, iar Petrescu M. (1964), pe lângă descrierea fenomenului (localizare, cauze), vine şi cu soluŃii de conducere a arboretului astfel încât să crească rezistenŃa la doborâturi şi rupturi de vânt. Rucăreanu N. (1962), în Amenajarea pădurilor, atrage atenŃia asupra importanŃei care trebuie acordată doborâturilor de vânt şi rupturilor provocate de vânt şi zăpada atunci când se intocmesc amenajamentele silvice.

Doborâturile produse de vânt în 1964 în pădurile din România au fost analizate de Marcu Gh. şi alŃii (1969). Acestea s-au produs în două perioade: prima la 23-24 septembrie şi a doua la 25-26 noiembrie. Prima doborâtură a afectat în special CarpaŃii Orientali şi mai putin CarpaŃii Meridionali, iar a doua, de intensitate ceva mai mică, cuprinde o mare parte din Carpatii Orientali şi CarpaŃii Meridionali şi mai puŃin MunŃii Apuseni. Prin cumularea celor doua etape, a rezultat că JudeŃul Suceava a fost cel mai afectat (2.821.000 m3); JudeŃul Argeş ocpând locul trei cu 1.660.000 m3 de lemn doborât. Afectate au fost Intreprinderile Forestiere (IF) Rucăr şi Domneşti, ambele suprapunându-se în parte MunŃilor Iezer. Doborâturile de răşinoase s-au produs în arborete cu vârsta cuprinsă între 20 şi 70 ani, în special pe văile cu orientare similară cu direcŃia vântului (efect de canalizare). Pentru ambele etape au fost analizate şi condiŃiile aero-sinoptice care au generat doborâturile, folosindu-se date climatice de la staŃiile meteorologice din zonele afectate (în seara zilei de 23 septembrie 1964 s-au înregistrat valori maxime ale vitezei vântului de 150 km/h, după ce câteva zile înainte s-au înregistrat mari cantităŃi de precipitaŃii care au crescut umiditate solului şi au scăzut rezistenŃa arboretelor). Sunt analizate pentru câteva eşantioane caracteristicile doborâturilor de vânt prin analiza condiŃiilor locale: orografia terenului, direcŃia de cădere a arborilor, compoziŃia, consistenŃa, vârsta şi structura arboretului, poziŃia pe versant a doborâturilor, suprafaŃa doborâtă, suprafeŃele ce nu erau ocupate cu pădure din jurul doborâturilor.

Aceiaşi autori (Marcu şi alŃii, 1969) au analizat şi doborâturile din anii 1965 şi 1966, produse, ca şi cele din 1964 tot în etape. Dintre acestea, cele mai importante (raportat la volumul de lemn doborât) sunt: 5-7 ianuarie 1965, 21-23 aprilie 1965, 12-14 decembrie 1965, 5-6 ianuarie 1966, 1 aprilie 1966, 29 mai 1966. Este de remarcat faptul că în 1965 s-au inregistrat în total 7 intervale cu doborâturi, iar în 1966 18, însă de intensitate mai mică. De asemenea, sunt


262

tratate măsurile care trebuie luate pentru suprafeŃele afectate (în scopul prevenirii apariŃiei focarelor de dăunători) şi măsurile de prevenire a doborâturilor de vânt (alegerea speciilor, amestecul speciilor, consistenŃa optimă, îngrijirea arboretelor, aplicarea tratamentelor).

Prima teză de doctorat care a analizat factorii (statici şi dinamici) ce condiŃionează manifestarea doborâturilor de vânt, repartiŃia acestora şi metodele de combatere, a fost întocmită de Dumitrescu P. (1974).

Pentru stabilirea unor măsuri diferenŃiate de prevenire şi diminuare a doborâturilor de vânt, Ichim R. (1976) este cel care propune încadrarea pădurilor (din Judetul Suceava) în 3 zone de vulnerabilitate, pe baza aşa-numitului coeficient de stabilitate exprimat în m3/ha/an. În zona A, de cea mai ridicată vulnerabilitate, se includ în general păduri echiene pure de molid. În acest caz se impune ca întreaga gospodărire a pădurilor să fie adaptată la pericolul doborâturilor de vânt de mare amploare, funcŃia de producŃie trebuind să fie subordonată celei de protecŃie. În zona B, de vulnerabilitate mijlocie, s-au inclus îndeosebi pădurile constituite în general din arborete amestecate, de răşinoase cu foioase, iar în zona C vulnerabilitatea la doborâturi de vânt este redusă. Cele 3 zone de vulnerabilitate s-au identificat după ce, în prealabil, s-au localizat doborâturile anterioare şi s-a analizat repartiŃia acestora în funcŃie de etajele de vegetaŃie, de tipurile de formaŃii forestiere, vârsta arboretelor, înălŃimea formaŃiunilor forestiere, clasele de producŃie, factorii meteorologici, factorii orografici, solul şi substratul litologic.

Vlad I. şi Petrescu L. în lucrarea Cultura molidului în Romania (1977), realizează o analiză complexă şi completă cu privire la factorii staŃionali şi dinamici care influenŃează direct sau indirect producerea acestei categorii de vătămări naturale. A fost inclus aici un capitol care face referire la protecŃia arboretelor la acŃiunea dăunătoare a vântului şi zăpezii. Se tratează mai întăi stabilitatea arborilor faŃă de vânt în funcŃie de forma şi mărimea coroanei şi trunchiului; cercetând apoi condiŃiile care determină şi favorizează producerea doborâturilor de vânt pornind de la cele staŃionale, a ajuns la concluzia că arboretele expuse încă din tinereŃe vânturilor puternice, cum sunt molidişurile de limită, sunt mai rezistente la doborâturi decât cele adăpostite şi expuse doar accidental. În acelaşi timp, molidişurile pure din etajul de amestec sunt mai periclitate la vânt decât cele din etajul molidului. În ceea ce priveşte expoziŃia versantului, cercetările au arătat că cele mai afectate sunt arboretele situate pe expoziŃii umbrite. Asupra direcŃiei şi vitezei vântului o puternică influenŃă o au formele de relief. Pe văile largi şi lungi orientate pe direcŃia curentului s-au observat cele mai mari suprafeŃe cu doborâturi de vânt. Pe văile mici, laterale, vântul îşi urmează direcŃia principală fără să se canalizeze şi în consecinŃă intensitatea doborâturii este mai mică. Pe „boturile” de deal din lungul văilor expuse curenŃilor se produc cele mai multe doborâturi. Referitor la influenŃa solului, în afară de profunzime şi umiditate (a cărei majorare micşorează rezistenŃa arborilor la vânt) trebuie avută în vedere şi textura, deoarece pe soluri cu textură uşoară, afânate, puŃin coezive, pericolul doborâturilor de vânt este mult mai mare.

De asemenea, Vlad I. şi Petrescu L. (1977) analizează în detaliu şi rolul factorilor meteorologici, esenŃial fiind aici viteza vântului. O viteză ce depăşeşte 25-35 m/s poate produce doborâturi. În timpul furtunilor însă, curenŃii de aer pot atinge viteze ce exercită presiuni atât de mari asupra arborilor, încât indiferent de profunzimea, starea solurilor şi modul de înrădăcinare a speciilor forestiere, acestea sunt doborâte.

Gospodărirea necorespunzătoare a pădurilor generează premisele producerii doborâturilor de vânt. Crearea culturilor pure de molid pe mari suprafeŃe, mai ales unde iniŃial au fost păduri de amestec şi lipsa tăierilor de ingrijire sau executarea lor în mod necorespunzător, au consecinŃe negative asupra rezistenŃei biologice a pădurilor. MenŃinerea marginilor masivului într-o stare de


263

nepenetrabilitate de către vânt, formate din arbori a căror coroană se dezvoltă până în apropierea solului, este în măsură să reducă vulnerabilitatea la doborâturi. Dacă marginea pădurii este lipsită de continuite, arboretele sunt mult mai expuse vântului. În consecinŃă, crearea de goluri şi breşe trebuie evitată în arboretele de molid şi îndeosebi de-a lungul marginilor de masiv, deoarece forŃa vântului creste când curenŃii de aer pătrund în astfel de goluri (Florescu I., 1981).

Ichim R. (1990) realizează o valoroasă lucrare cu privire la dezechilibrele produse de vânt făcând mai întâi un scurt istoric al doborâturilor cu localizare altitudinală (62% dintre doborâturile de vânt s-au produs intre 800 şi 1200 m), pe etaje de vegetaŃie sau formaŃii forestiere (66% s-au produs în molidişuri pure), în funcŃie de vârsta arboretelor, clasa de producŃie, factorii meteorologici, sol şi înrădăcinarea arborilor, relief (expoziŃie) şi starea de sănătate a arborilor. De la aceste rezultate voi porni în identificarea arealelor susceptibile la astfel de fenomene în MunŃii Iezer.

Giurgiu V. (1995) atrage atenŃia asupra volumului mare de lemn pierdut în ultimii 50 de ani în urma doborâturilor de vânt. ExplicaŃia este dată de îngustarea biodiversitatii şi, implicit, reducerea stabilităŃii pădurilor noastre. Dacă în trecut au predominant păduri cu o optimă diversitate biologică, adaptate de milenii la condiŃiile locale şi deosebit de rezistente la acŃiunile dăunătoare ale vântului, prin intervenŃii nechibzuite, decise fie în necunoştinŃă de cauză, fie chiar prin nesocotirea flagrantă a legilor naturii, a micşorat diversitatea biologică a pădurilor peste limitele suportabilităŃii. Prin artificializarea arboretelor, realizată în discordanŃă cu legile naturii, urmată de spargerea şi fărâmiŃarea masivelor compacte ca urmare a tăierilor excesive efectuate pe suprafeŃe mari şi succesiv alăturate, s-a subminat rezistenŃa naturală a ecosistemelor forestiere, ceea ce explică daunele produse de vânt.

Dintre lucrările care fac referire la doborâturile de vânt mai menŃionez aici pe cele realizate de Petrescu L. (1964), Paşcovschi S. (1967), Avram C. coord. (1968), Haner F. (1972), Ivănescu D. (1972), Constantinescu N. (1973), ChiriŃă C. şi colab. (1977), Rucăreanu N., Leahu I. (1982), Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh., coord. (1997), Barbu I., Cenuşă R. (2001), Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V. (2004), iar din cele publicate în afara României: Bell, P.D., Quine, C.P., Wright, J.A. (1995), Walshe J. şi Ní Dhubhain Á. (1998), Quine C.P. şi Bell P.D. (1999), Gardiner A.B. (2000), Gardiner A.B. şi Quine C.P. (2000), Ruel J.C., Mitchell S.J. şi Dornier M. (2000), Ulanova G. N. (2000), Canham C.D. şi colab. (2001), Mitchell S.J., Hailemariam T. şi Kulis Y. (2001), Ruel J.C., Pin D. şi Cooper K. (2001), Suárez J.C., Gardiner A.B. şi Quine C.P. (2002), Wohlgemuth T. şi colab. (2002).

Identificarea factorilor care condiŃionează manifestarea acestui fenomen Walshe J. şi Ní Dhubhain Á. (1998) încearcă să dezvolte un model bazat pe sisteme

informaŃionale geografice (SIG) cu ajutorul căruia să prevadă doborâturile de vânt în Picea sitkensis din Irlanda. EcuaŃiile de regresie au fost folosite pentru a identifica factorii care influenŃează riscul la doborâturi de vânt. S-au găsit în acest fel 22 de factori, dar numai 5 dintre ei contribuie semnificativ în ecuaŃia probabilităŃii producerii doborâturilor de vânt: relieful, poziŃia geografică, solul, clima şi tipul de pădure.

Quine C.P. şi Bell P.D. (1999) prezintă rezultatele monitorizării a opt doborâturi de vânt din Marea Britanie. SuprafeŃele afectate au fost măsurate folosind aerofotograme şi sisteme informaŃionale geografice şi au fost monitorizate pentru o perioadă de 6 ani pentru a se analiza frecvenŃa şi a se compara cu datele obŃinute prin sistemul de clasificare a hazardelor (WHC).


264

Ruel J.C., Pin D. şi Cooper K. (2001) analizează efectele topografiei, lăŃimii benzilor de protecŃie şi tăieturilor (exploatărilor) asupra nivelului doborâturilor de vânt în Abies balsamea. Ruel J.C., Mitchell S.J. şi Dornier M. (2000) propun un model de analiză a vântului prin sisteme informaŃionale geografice (SIG) bazat pe modelul numeric al terenului.

Wohlgemuth T. şi colab. (2002) propun un nou management forestier bazat pe caracteristicile ecologice, în care este esenŃială cunoaşterea factorilor ce condiŃionează doborâturile de vânt. Aceştia sunt clasificaŃi în trei categorii:

� factori naturali endogeni (specia, vârsta, gradul de acoperire, categoria de productivitate);

� factori naturali exogeni, care pot fi împărŃiŃi în două categorii: dinamici (direcŃia şi viteza vântului) şi staŃionali (relieful, solul, apa freatică); şi

� factori antropici – modul în care omul ştie să managerieze pădurea prin alegerea modalităŃii de exploatare, amenajarea de drumuri, politica împăduririlor. În mare parte această categorie de factori se reflectă în prima (factorii naturali endogeni) prin speciile folosite pentru reîmpădurire, modalitatea de regenerare aleasă etc. Factorii naturali endogeni. Acestei categorii de factori se încadrează toate aspectele

vegetaŃiei forestiere cu implicaŃii în favorizarea producerii doborâturilor de vânt. Aşa sunt: specia forestieră (compoziŃia), vârsta, indicele de acoperire (consistenŃa), clasa de producŃie şi starea fitosanitară.

În ceea ce priveşte compoziŃia arboretului, în România cele mai afectate de calamităŃi provocate de vânt sunt molidişurile pure ca urmare a sistemului radicelar trasant specific acestei specii. Pădurile de amestec de molid cu brad şi fag sunt mai rezistente, vulnerabilitatea acestor arborete fiind strâns legată de proporŃia molidului în amestec. Dintre celelalte specii forestiere, deosebit de rezistente s-au dovedit a fi laricele, pinul, bradul, paltinul, ulmul sau scoruşul (Vlad I. şi Petrescu L., 1977). Doborâturile în pădurile de fag sunt strâns corelate cu regenerarea acestei specii în etajul său, în areale exploatate în ras, de unde mare parte din partea fină a solului a fost îndepărtată prin eroziune areală. Cele mai puternice furtuni însă, reduc diferenŃele între capacităŃile de adaptare la vânt a speciilor forestiere (Canham C.D. şi colab., 2001). Analizând generaŃiile de dorâturi de vânt produse în România în intervalul de timp 1964-1975, Ichim R. (1990) realizează o statistică a incidenŃei acestora în raport cu speciile forestiere afectate şi cu suprafaŃa doborâtă; 66% s-au produs în molidişuri pure, 13% în pădurile amestecate de răşinoase cu fag, 13% în pădurile amestecate de molid cu brad, 5% în pădurile amestecate de brad şi fag şi numai 3% în păduri cu altă compoziŃie.

Referitor la vârsta arborilor în raport cu doborâturile de vânt, pentru pădurile plantate cu structură de tip echien sau relativ echien, s-a identificat existenŃa unor perioade critice în care acestea sunt deosebit de periclitate. Prima perioadă corespunde realizării consistenŃei maxime a arboretelor şi ea poate varia în raport cu clasa de producŃie între 30 şi 80 ani, iar a doua corespunde fazei de îmbătrânire şi de rărire naturală a arboretelor pure (de la peste 120 ani) (Vlad I. şi Petrescu L., 1977). Cu aproape 40% din suprafeŃele cu păduri doborâte în România între 1964 şi 1975, susceptibilitatea cea mai ridicată caracterizează categoria de vârstă 60-80 ani, iar în pădurile cu vârstă cuprinsă între 40 şi 80 ani s-au produs aproximativ 60% din doborâturile dintre 1964 şi 1975 (Ichim R., 1990). Pădurile naturale pluriene, caracterizate printr-o mare varietate de dimensiuni şi vârste, asigură o rezistenŃă mai mare la doborâturi (Constantinescu N., 1973; Ichim R., 1990; Canham C.D. şi colab., 2001; Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004; Giurgiu V. sub red., 2005; Ungur A., 2008).


265

Tabel nr. 10.1. Volumul doborâturilor de vânt (1964-1975) în raport cu vârsta arboretelor (după Ichim R., 1990);

Clasa de vârstă (ani) Volumul doborâturilor de vânt (%) ≤40 9

41-60 21 61-80 38 81-100 17 >100 15

Susceptibilitatea foarte mare la doborâturile de vânt a pădurilor de molid cu vârsta

cuprinsă între 40 şi 80 ani se explică prin disproporŃia mare între înălŃimea şi grosimea trunchiului, prin particularităŃile modului de înrădăcinare şi prin scăderea flexibilităŃii şi a consistenŃei.

AcŃiunea vântului este legată şi de densitatea şi dezvoltarea coronamentului sau de consistenŃa arboretului (gradul de acoperire sau indicele de acoperire). ConsistenŃa mare nu asigură totdeauna o mai mare rezistenŃă a arborilor la doborâturi de vânt, tot aşa cum rărirea acestora la o vârsta inaintată sau ca urmare a extagerilor de către om, în loc de a le mări rezistenŃa, le-o reduce. Totuşi, un indice mare de acoperire asigură sprijinul reciproc şi evită într-o oarecare măsură această dezechilibrare; în acest caz au loc doborâturi de vânt în cazul presiunilor foarte mari. Tăierile în ras, existenŃa unor goluri de dimensiuni mici însă de lungime mare create prin construirea reŃelei de drumuri sau a limiilor de înaltă tensiune şi indice mic de acoperire, se traduce prin susceptibilitate mare la doborâturica urmare a faptului că se permite în primul rând penetraŃia vântului, dar şi înmulŃirea dăunătorilor.

Cele mai importante doborâturi produse de vânt s-au înregistrat în clasele I, a II-a şi a III-a de producŃie (Vlad I. şi Petrescu L., 1977). Această situaŃie se datoreşte, pe de o parte distribuŃiei arboretelor de molid în raport cu clasele de producŃie, iar pe altă parte condiŃiilor de creştere specifice arboretelor ce aparŃin diferitelor clase. Astfel, arboretele de productivitate inferioară se găsesc în locuri cu condiŃii staŃionale mai grele, unde pădurea se adaptează de la început pentru a rezista vântului, gerurilor sau zăpezii. În condiŃiile de productivitate superioară şi mijlocie, pădurea pură şi echienă de molid vegetează activ, realizând de timpuriu consistenŃe mari, creşteri mari în înălŃime şi disproporŃionalitate faŃă de creşterile în diametru; inelele anuale sunt mai late lemnul fiind mai poros, iar proprietăŃile statice ale arborilor sunt mai puŃin favorabile rezistenŃei la acŃiunea vântului.

Tabel nr. 10.2. Volumul doborâturilor de vânt (1964-1975) pe clase de producŃie (după Ichim R., 1990);

Clasa de producŃie Volumul doborâturilor de vânt (%) I 15 II 58 III 24 IV 3 V -

Daunele provocate de vânt se pot intensifica datorită stării sanitare nesatisfăcătoare a pădurii. Acest lucru se poate produce ca efect al scăderii consistenŃei urmare a înmulŃirii dăunătorilor biotici sau prin infectarea arborilor cu putregai.

Factorii naturali exogeni. Se încadrează aici totalitatea elementelor fizice care nu fac referire la caracteristicile arborilor şi care pot fi împărŃiŃi în două categorii: factorii naturali


266

exogeni dinamici (direcŃia şi viteza vântului) şi factorii naturali exogeni staŃionali (expoziŃia versanŃilor, învelişul edafic, apa freatică).

Factorii dinamici. Ruel J.C. (2002) consideră viteza vântului pricipalul factor implicat în producerea doborâturilor de vânt. Aceasta este estimată printr-un model numeric şi suprapusă peste arealele cu doborâturi, harta solurilor şi arboretelor, ajungându-se astfel la concluzia că acŃiunea distructivă exercitată de vânt este maximă în treimea superioară a versantului, pe soluri cu profunzime mică, evidenŃiindu-se şi rolul expoziŃiei versanŃilor (suprafeŃe mai mari doborâte sunt pe versantul opus direcŃiei vântului).

Dintre factorii dinamici (meteorologici), esenŃial este vântul a cărui viteză ce depăşeşte 25-35 m/s poate produce doborâturi. Local, forŃa vântului şi efectele lui distructive se amplifică datorită fenomenelor de rezonanŃă, în cazul în care frecvenŃa balansului arborilor coincide cu frecvenŃa rafalelor de vânt. În timpul furtunilor, curenŃii de aer pot atinge viteze ce exercită presiuni atât de mari asupra arborilor încât indiferent de profunzimea, starea solurilor şi modul de înrădăcinare a speciilor forestiere, acestea sunt doborâte (Vlad I. şi Petrescu L., 1977). Pentru doborâturile de vânt produse în JudeŃul Suceava între 1964 şi 1975, Ichim R. (1976) a stabilit o viteză medie a vântului de 100 km/h (aproximativ 28 m/s), aceasta variind între 86 km/h (24 m/s) şi 150 km/h (42 m/s). PrecipitaŃiile care preced de multe ori vânturile puternice, contribuie la modificarea condiŃiilor fizice ale solului şi la producerea doborâturilor prin micşorarea coeziunii solului şi aderenŃei rădăcinilor, fiind suficiente şi viteze ale vântului mai mici decât 24 m/s.

Vânturile din direcŃie predominant vestică (sud-vest, vest şi nord-vest) au provocat cele mai multe doborâturi de pădure (în aproximativ 46% din cazuri) (Ichim R., 1990). Acest lucru este foarte important deoarece sunt aducătoare de ploi abundente care ridică gradul de umiditate a solului şi, aşa cum am precizat mai sus, scad coeziunea reducând rezistenŃa vegetaŃiei forestiere. În asemenea condiŃii meteorologice s-a produs ultima doborâtură de vânt în pădurile din MunŃii Iezer (19 iulie 2005), fiind în acelaşi timp şi cea mai amplă ca suprafaŃă afectată şi volum de lemn distrus. DirecŃia vântului a fost sud-vest – vest, precipitaŃiile au fost abundente şi în zilele premergătoare, iar viteza vântului a atins valori de aproximativ 130 km/h (36 m/s). DirecŃiile principale ale vântului la producerea doborâturilor de pădure din MunŃii Iezer după 1960 sunt sud-vest şi nord-est. Doborâturi de intensitate mai mică s-au produs aici şi datorită vânturilor din direcŃie sudică sau estică.

Factorii staŃionali. Regimul vânturilor este condiŃionat nu numai de circulaŃia generală a atmosferei dar şi de relief. Prin acŃiunea mecanică a neregularităŃilor sale, relieful modifică direcŃia, viteza şi structura vântului şi provocă apariŃia componentei verticale a vitezei acestuia. Atunci când vântul trece peste un interfluviu, îşi măreşte foarte mult viteza, iar la o anumită distanŃă în spatele acestuia (funcŃie de viteză) mişcarea aerului devine descendentă. (Marcu M., 1983). Unghiul de cădere se poate apropia uneori de 90° şi se formează turbioane antrenate în direcŃia generală a mişcării aerului. Efectul componentei verticale a vitezei vântului prin „căderea” maselor de aer în spatele interfluviului explică marea frecvenŃă a doborâturilor pe versanŃii opuşi vântului. Succesiunea de văi şi interfluvii determină sporiea vitezei vântului şi direct proporŃional cu aceasta, creşterea probabilităŃii de a se produce doborâturi de vânt.

În raport cu expoziŃia versanŃilor , cercetările efectuate de Dumitrescu P. (1974), Vlad I. şi Petrescu L. (1977) sau Ichim R. (1976, 1990) relevă faptul că cele mai multe doborâturi de pădure s-au localizat peversanŃii umbriŃi (nord-est, nord, nord-vest sau vest).


267

Fig. nr. 10.1. A. Arealele susceptibile la doborâturi de vânt (marcate cu linie întreruptă de culoare roşie) în raport cu

influenŃa reliefului asupra circulaŃiei generale a aerului (după Popescu I. Zeletin, 1951, cu modificări). Susceptibilitate foarte mare pentru astfel de fenomene întâlnim în treimea superioară a versantului dinspre vânt şi cu precădere pe versantul opus vântului. Aerul în mişcare urcă pe versantul ce se comportă ca o „rampă”, este „lansat” la nivelul interfluviului şi loveşte apoi pe direcŃie aproape verticală şi cu viteză mai mare în jumătatea superioară a

versantului opus direcŃiei vântului. Acest lucru se întâmplă ca urmare a faptului că aerul în mişcare are tendinŃa de a adera (reveni) la suprafaŃa (topografică) în lungul căreia se deplasează. B. Detaliu după Rucăreanu N., 1962;

Tabel nr. 10.3. Volumul doborâturilor de vânt (1964-1975) în raport cu expoziŃia versanŃilor (după Ichim R., 1990);

ExpoziŃia Volumul doborâturilor de vânt (%) N 23,9

NE 11,9 E 17,5 SE 7,7 S 12,3

SV 6,0 V 12,3

NV 8,0 suprafaŃă orizontală 0,4

Însuşirile fizice ale solurilor sunt determinante în manifestarea unor astfel de fenomene, grosimea morfologică, volumul edafic în raport direct cu procentul de schelet şi umiditatea detaşându-se ca importanŃă. Se mai poate adăuga aici şi textura solului, cele la formarea cărora participă nisipul – texturi luto-nisipoase sau nisipo-lutoase – aigurând o stabilitate mai scăzută arborilor. Ca urmare a faptului că în MunŃii Iezer predomină soluri nisipo-lutoase – luto-nisipoase, omogenitatea mare a texturii nu mai presupune diferenŃe semnificative astfel încât această proprietate să reprezinte un factor hotărâtor.


268

Înrădăcinarea superficială a arborilor în soluri cu grosime morfologică mică şi cu volum edafic redus, măresc într-o mare măsură vulnerabilitatea arborilor la doborâturi de vânt. Cu cât rădăcinile cuprind un spaŃiu mai mare de sol, cu atât ancorarea este mai puternică, prin faptul că cilindrul de pământ constituit prin strânsa împletire cu rădăcinile arborilor are o greutate mai mare. Între sistemul radicular şi pământ se formează o adevărată armătură care dă mai multă stabilitate arborilor şi contrabalansează răsturnarea lor (Ichim R., 1990). Grosimea morfologică şi volumul edafic edafic pot anula avantajele reprezentate de morfologia sistemului radicelar a unor specii forestiere. Rădăcina pivotantă a fagului sau bradului nu mai asigură o ancorare corespunzătoare pe soluri superficiale, motiv pentru care se pot produce doborâturi de vânt şi în pădurile de fag.

Factorii antropici se referă la modul în care omul introduce modificări la nivelul celor naturali endogeni şi exogeni. Factorii endogeni (indicele de acoperire) suferă modificări ca urmare a intervenŃiei antropice în primul rând prin alegerea modalităŃii de exploatare – exploatările în ras implică formarea de breşe prin care vântul poate pătrunde în pădure şi doborâ mult mai uşor arborii decât atunci când presiunea se exercită din partea superioară a coronamentului. Asemenea breşe mai sunt formate şi prin amenajarea de drumuri forestiere şi publice sau prin construirea liniilor de înaltă tensiune în interiorul pădurii (Vlad I. şi Petrescu L., 1977).

De o foarte mare însemnătate pentru stabilitatea pădurilor la vânt este şi politica adoptată în regenerarea pădurii. Extinderea exagerată a molidului în afara arealului său natural în perioada de „înrăşinare” a pădurilor a scăzut rezistenŃa acestora la vânt. În acelaşi timp, etapele îndelungate în care versanŃii cu înclinare mare şi soluri puŃin coezive au rămas fără vegetaŃie forestieră protectoare, au determinat modificarea factorilor naturali exogeni staŃionali, prin manifestarea proceselor de pluviodenudare. Prin intermediul acestor procese geomorfologice s-a diminuat grosimea morfologică a solului, fapt reflectat în creşterea vulnerabilităŃii pădurilor la doborâturi.

Evaluarea susceptibilităŃii la doborâturile de vânt a pădurilor din Mun Ńii Iezer. Susceptibilitatea se referă la o predispoziŃie pentru anumite mecanisme specifice de

reorganizare internă, în funcŃie de condiŃiile ini Ńiale ale sistemului (Armaş I., 2008). Probabilitatea de producere a unui proces într-un anumit loc (probabilitate spaŃială). Ea reprezintă un nivel de stabilitate sau instabilitate a mediului şi se evaluează printr-o prognoză asupra spaŃiului (Glade T., Anderson M.G., Crozier M.J., 2005; Guzzeti, 2008).

Mitchell S.J., Hailemariam T. şi Kulis Y. (2001) identifică trei categorii de metode de evaluare a susceptibilităŃii:

- A. – observaŃionale – în funcŃie de incidenŃa cu care apar diferiŃi factori cauzatori. Aceasta creşte odată cu incidenŃa mai mare a acestor factori;

- B. – mecanice – se referă la probabilitatea de a se produce doborâturi de vânt pe baza evaluării vitezei critice a vântului pentru ruperea sau răsturnarea arborilor şi la posibilitatea ca astfel de vânturi să se producă. Aceste modele sunt construite prin determinarea experimentală a rezistentei arborilor utilizând tunelul de vânt sau utilizând modelul numeric al terenului pentru a determina modificările locale şi regionale ale vântului. A fost cu succes dezvoltat pentru suprafeŃe ocupate de o singură specie cu acceaşi vârstă (păduri cu omogenitate mare);


269

- C. – empirice – utilizate pentru arealele cu complexitate structurală şi compoziŃională, care ia în calcul toate variabilele ce conduc la producerea doborâturilor.

Gardiner A.B. şi Quine C.P. (2000) caută modalităŃi de gestionare a pădurii prin care să reducă riscul la factorii abiotici şi în particular la vătămările produse de vânt, propunând mai multe metode de evaluare a riscului: analiza Boleană, analiza statistică şi determinist-probabilistică. Având în vedere datele de care trebuie să se dispună şi mai ales corectitudinea rezultatului, metoda determinist-probabilistică este cea mai potrivită pentru evaluarea riscului la doborâturi de vânt. Aceasta necesită o înŃelegere detaliată a mecanismelor, a factorilor şi proceselor implicate, atrăgând în acelaşi timp atenŃia că nu toate variabilele care intră în ecuaŃie pot fi cuantificate (de exemplu nu s-a dezvoltat nici un model pentru înrădăcinarea arborilor).

Realizarea hărŃii de susceptibilitate la doborâturi de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer, se face utilizând metodele observaŃionale şi empirice (Mitchell S.J., Hailemariam T. şi Kulis Y., 2001) şi presupune identificarea arealelor predispuse la producerea unor astfel de fenomene cu evaluarea gradului de susceptibilitate în raport cu factorii care le condiŃionează, în funcŃie de caracteristicile arealelor afectate de astfel de procese. MenŃionez aici faptul că harta susceptibilităŃii la doborâturi de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer va reflecta numai condiŃiile staŃionale, nu şi pe cele dinamice (direcŃia şi viteza vântului). Lipsa unei reŃele satisfăcătoare de staŃii meteorologice care să furnizeze şiruri de date privitoare la direcŃia şi viteza vântului, a limiat analiza numai la nivelul factorilor naturali endogeni şi a unei părŃi a factorilor naturali exogeni (a celor staŃionali). Analiza cantitativă a acestor factori a presupus întocmirea de hărŃi în format digital (grid) pentru fiecare în parte.

Gridurile sunt reclasificate potrivit gradului de implicare a fiecărui factor, iar ulterior

înmulŃite, rezultând în acest fel harta susceptibilităŃii la doborâturi de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer, pe categorii (susceptibilitate mică, susceptibilitate medie, susceptibilitate mare). Gradul de implicare a fiecărui factor în parte s-a stabilit prin analiza statistică a tuturor doborâturilor de vânt produse în pădurile din MunŃii Iezer din 1960 şi până în prezent. Au existat doborâturi de vânt şi înainte de 1960, însă numai pentru acest interval de timp deŃin informaŃii spaŃiale şi privitoare la intensitate. De asemenea, s-au folosit şi datele statistice şi cercetări referitoare la doborâturile de vânt produse în diverse etape la nivelul întregii Ńări, date publicate în lucrări precum: Doborâturile produse de vânt în anii 1960-1961 în pădurile din R.P.R. – Dissescu R., 1962, FrecvenŃa daunelor produse de vânt şi eşalonarea măsurilor amenajistice de protecŃie – Dissescu R., 1962, Doborâturile produse de vânt în anii 1964-4966 în pădurile din România – Marcu Gh. şi colab., 1969, Doborâturile de vânt din pădurile JudeŃului Suceava – Ichim R., 1976, Meteorologie şi climatologie forestieră – Marcu M., 1983 sau Gospodărirea raŃională pe baze ecologice a pădurilor de molid – Ichim R., 1990.


270

Tabel nr. 10.4. Date digitale primare şi secundare utilizate în analiza GIS;

Date digitale Sursa datelor Tipologia primar ă


Validarea datelor

FACTORII NATURALI ENDOGENI

Speciile şi asociaŃiile de vegetaŃie forestieră – CompoziŃia pădurii (la nivel de parcelel şi

subparcele)





2001-2009

Vârsta vegetaŃiei forestiere

(la nivel de parcelel şi subparcele)





2001-2009

Indicele de acoperire cu vegetaŃie forestieră – consistenŃa pădurii

(la nivel de parcelel şi subparcele)





2001-2009

Clasa de producŃie – categorii de

productivitate (la nivel de parcelel şi

subparcele)





2001-2009

FACTORII NATURALI EXOGENI – Condi Ńii staŃionale

ExpoziŃia versanŃilor Modelul Numeric al Terenului, obŃinut din hărŃile topografice scara 1: 25,000

vectori (curbe de nivel cu echidistanŃa

de 10 m)


-





Volumul edafic





271

Fig. nr. 10.2. Schema simplificată pentru analiza SIG de obŃinere a hărŃii de susceptibilitate a pădurilor la doborâturile de vânt;

Din 1960 s-au produs 8 generaŃii de doborâturi de vânt pentru care deŃin informaŃii

spaŃiale, care au afectat aproximativ 2,6% din pădurile MunŃilor Iezer. Acestea sunt: 1960, 1964, 1965, 1974, 1977, 1985, 2002 şi 2005. Cele mai intense, având în vedere suprafaŃa de pădure afectată, sunt cele din anii '60 (care se înscriu unora mai extinse ce au afectat partea de nord a întregului JudeŃ Argeş) şi cea mai recentă (19 iulie 2005), care s-a manifestat pe versantul sudic al Grupei Făgăraşului între Vâlsan şi DâmboviŃa, pe aliniamentul Nucşoara – Bahna Rusului – Cândeşti, de aici separându-se două ramuri: una spre Depresiunea Câmpulung prin Albeştii de Muscel – Bughea de Jos – Câmpulung, iar alta, spre Boldu – Lacul Râuşor – Drăganu – Sătic.

Date reclasificate în format grid

=

Factori naturali endogeni

Factori naturali exogeni

CompoziŃia pe specii a pădurii

Vârsta vegetaŃiei forestiere

Indicele de acoperire cu vegetaŃie forestieră

Categoria de productivitate

ExpoziŃia versanŃilor


Volumul edafic

SUSCEPTIBILITATEA LA DOBORÂTURI DE VÂNT

x

x

x

x

x

x

x


272

Tabel nr. 10.5. SuprafeŃele cu doborâturi de vânt produse în MunŃii Iezer după 1960; Anul producerii doborâturilor de

vânt

DirecŃia principal ă a

vântului

SuprafaŃa afectată

km2 ha

1960 NE 1,51 151,22 1964 SV 1,75 175,02 1965 NE 2,40 240,37 1974 E 0,39 38,85 1977 S 0,60 59,73 1985 E 0,12 11,63 2002 E 0,11 11,40 2005 SV 3,68 367,88

TOTAL 10,56 1056,10

Tabel nr. 10.6. CondiŃiile reclasificării datelor utilizate în analiza SIG pentru obŃinere a hărŃii de susceptibilitate a pădurilor la doborâturile de vânt;

FACTORII NATURALI ENDOGENI

CompoziŃia pe specii a pădurii

păduri pure de molid sau în care

molidul deŃine peste 70% din

suprafaŃă

păduri de amestec în care molidul deŃine între 40 şi 60% din suprafaŃă

păduri de amestec de brad şi fag

alte categorii de păduri

1. 68 25 5 2 2. 66 26 5 3

Vârsta vegetaŃiei forestiere (ani)

< 40 40-60 60-80; > 120 80-100 100-120 1. 8 22 40 16 14 2. 9 21 38 17 15

Indicele de acoperire cu vegetaŃie forestieră

0,8-1 0,5-0,7 < 0,5 1. 9 64 27 2. 10 60 30

Categoria de productivitate

I II + III IV + V 1. 20 72 8 2. 24 70 6

FACTORII NATURALI EXOGENI – CondiŃii staŃionale

ExpoziŃia versanŃilor N NE E SE S SV V NV oriz.

1. 26 14 15 7 15 4 11 7 1 2. 24 12 17 8 12 6 12 8 1


mare medie mică 1. 3 35 62

Volumul edafic mare mediu mic

1. 1 29 70

1. Valoarea (%) obŃinută prin analiza statistică a tuturor doborâturilor de vânt produse în pădurile din MunŃii Iezer din 1960 şi până în prezent (1960, 1964, 1965, 1974, 1977, 1985, 2002 şi 2005); 2. Valoarea (%) rezultată din datele statistice şi cercetările referitoare la doborâturile de vânt produse în diverse etape la nivelul întregii Ńări, date publicate în diverse lucrări de specialitate.

Prin operaŃiile cu date în format raster ce reprezintă factorii implicaŃi în producerea

acestui fenomen, am reuşit obŃinerea hărŃii de susceptibilitate la doborâturile de vânt a pădurilor din MunŃii Iezer, pe grade de susceptibilitate. Susceptibilitatea la doborâturi de vânt reprezintă


273

probabilitatea de a se produce un astfel de fenomen şi precizarea locului, a spaŃiului; este aşadar o probabilitate spaŃială.

Susceptibilitate mare la doborâturi de vânt caracterizează cu preponderenŃă pădurile din partea inferioară a etajului molidului şi plantaŃiile de molid din subetajul de amestec fag-răşinoase sau din subetajul fagului. Pădurile de amestec de fag cu răşinoase şi cele de fag se caracterizează printr-o mai mare stabilitate bioecologică ca şi o ridicată valoare productivă şi protectoare, fiind recomandabile în toate arealele unde condiŃiile ecologice (şi în special solul) mai permit, atât în arealul lor natural cât şi în afara sa (Florescu I., 1981). Numai pădurile pluriene, etajate şi amestecate posedă o mare stabilitate la dereglarea factorilor de mediu şi îndeplinesc în condiŃii optime funcŃiile hidrologice, antierozionale, climatice şi estetico-peisagistice. În structura arboretelor trebuie păstrată compoziŃia naturală a pădurilor de amestec cu precădere a amestecurilor de fag cu răşinoase, dar şi a amestecurilor de gorun cu fag (Giurgiu V. şi colab., 1977).

A.

Fig. nr. 10.3. A. Câmpulung, 1928 (Editura I. Stanciu); În partea nordică a acestei localităŃi, trecerea spre MunŃii Iezer

este bine marcată de abruptul sudic al Măgurii. B. Fragment din Harta Specht (1791).

Chiar dacă toponimul „Măgură” semnifică o culme bine individualizată acoperită în întregime cu pădure, perioade

îndelungate de timp vegetaŃia forestieră a lipsit de aici, ceea ce a favorizat intensificarea proceselor de

pluviodenudare şi torenŃialitate. Nici în anul 1928 şi nici chiar în 1791 Măgura nu era acoperită de pădure.

Extinderea culturii molidului în afara arealului său natural ca urmare a „Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010” s-a realizat nu întotdeauna pe suprafeŃe favorabile, în aşa-numitele staŃiuni labile (Barbu I., Cenuşă R., 2001), substituirea unor specii de foioase din arealul lor natural prin molid exploatabil la o

Fig. nr. 10.4. Districambosol litic în partea sudică a MunŃilor Iezer (Măgura);


274

vârstă relativ redusă (50-60 ani), generând mai degrabă o serie de complicaŃii sau influenŃe negative din punct de vedere ecologic. Pădurile de molid din MunŃii Iezer plantate în afara arealului natural şi care se apropie de vârsta exploatabilităŃii (peste 50 ani), se caracterizează printr-o rezistenŃă scăzută la diferiŃi agenŃi vătămători şi o capacitate mică de a îndeplini funcŃiile specifice ecosistemului forestier fiind expuse doborâturilor masive de vânt.

În partea sudică a MunŃilor Iezer (Măgura), districambosolurile tipice caracteristice au fost intens erodate ca urmare a pantei accentuate şi a faptului că o perioadă îndelungată terenul nu a fost protejat de vegetaŃia forestieră (Fig.nr. 10.3, 10.4).

Fig. nr. 10.5. În condiŃiile edafice ce caracterizează Măgura dintre Râul Târgului şi Bughea (A.) – districambosoluri,

districambosoluri litice şi litosoluri districe, cu grosime morfologică mică şi volum edafic scăzut ca urmare a proceselor de denudaŃie – nu se mai impune regenerarea fagului datorită favorabilităŃii mici pentru această specie. Chiar în condiŃii climatice cu temperaturi ceva mai ridicate şi precipitaŃii mai reduse în comparaŃie cu arealul său

natural, există aici favorabilitate mai mare pentru molid (B.). Astfel, pădurile pure de molid şi asociaŃiile forestiere în care molidul ocupă peste 70% din suprafaŃă, deŃin suprafeŃe importante (C.). Aceste păduri prezintă însă

stabilitate mică în faŃa dăunătorilor biotici şi mai cu seamă a celor abiotici, cu susceptibilitate mare la producerea de doborâturi de vânt (D.)


275

O parte dintre proprietăŃile fizice ale districambosolurilor litice şi litosolurilor districe rămase aici ca rezultat al eroziunii areale şi liniare a districambosolurilor tipice (textura grosieră ce permite o bună aerisire a acestor soluri, grosimea morfologică mică şi volumul edafic redus) sunt elemente de favorabilitate pentru creşterea şi dezvoltarea molidului şi în acelaşi timp, factori ce opresc regenerarea fagului. CondiŃiile climatice (temperatura medie anuală de peste 7,5°C şi precipitaŃiile medii anuale mici) şi umiditatea relativ scăzută a solului ca urmare a drenajului intern foarte bun, nu permit însă nici pentru molid favorabilităŃi mari de creştere. În aceste condiŃii de favorabilitate medie şi mică s-a plantat molid, care deŃinând o pondere mai mare de 70% şi trecând de vârsta de 50 de ani a devenit vulnerabil la doborâturi de vânt (Fig.nr.10.5).

Fig. nr. 10.6. A. Ortofotoplan (iunie 2005); B. Imagine satelitară SPOT – captură Google Earth (septembrie 2007).

ExistenŃa unor breşe în pădure la nivelul interfluviilor secundare (A' ., C.) au permis pătunderea vântului şi doborârea pădurii de pe o suprafaŃă de 5 ha. „Punerea în valoare” de către Ocolul Silvic Câmpulung a fost însă exagerată,

fiind defrişată ca afectată de vânt o suprafaŃă de cinci ori mai mare (25 ha);


276

Doborâtura de vânt din seara zilei de 19 iulie 2005 s-a produs în urma unei furtuni care a durat 20 de minute (2200-2220), cu viteza maximă a vântului de 130 km/h (aproximativ 36 m/s) din direcŃie vest – sud-vest, la staŃia meteorologică Câmpulung înregistrându-se 16 m/s la 10 minute după intensitatea maximă. Aceasta a afectat pădurea echienă de molid cu vârsta de 70 ani, indicele de acoperire 0,8 şi clasa a II-a de calitate, în condiŃiile existenŃei unor breşe în coronament ce au permis pătrunderea vântului în interiorul pădurii, breşe (suprafeŃe cu vegetaŃie forestieră ce realizează un indice de acoperire mai mic de 0,3) situate la nivelul interfluviilor secundare (Fig.nr.10.6).

SuprafaŃa de pădure doborâtă pe versantul sudic al Măgurii a fost de 5 ha, în cea mai mare parte (aproximativ 90%) arborii fiind desrădăcinaŃi şi numai o mică parte fiind rupŃi – rupturile s-au produs în principal ca urmare a prăbuşirii altor arbori şi nu ca efect direct al forŃei vântului. Se demonstrază astfel faptul că în cazul de faŃă rolul condiŃiilor staŃionale (solul prin grosimea morfologică şi volumul edafic, specia forestieră şi existenŃa breşelor la nivelul interfluviilor secundare) este mai important faŃă de condiŃiile dinamice (viteza şi direcŃia vântului). Această situaŃie este valabilă pentru întreaga suprafaŃă de pădure doborâtă în iulie 2005. ImportanŃa condiŃiilor dinamice este evidenŃiată de ponderea mai mare a arborilor rupŃi faŃă de cei desrădăcinaŃi.

Fig. nr. 10.7. Efectele doborâturii produse de vânt la data de 19 iulie 2005 pe versantul sudic al Măgurii;

Volumul de lemn doborât pe versantul sudic al Măgurii la data de 19 iulie 2005, a fost de

5760 m3 (3800 m3 producŃia primară şi 1960 m3 producŃia secundară). Acesta s-a calculat potrivit tabelelor de producŃie pe clase de producŃie relative elaborate de Giurgiu V. şi Drăghiciu D. (2004), având în vedere specia forestieră (molid în afara arealului său natural), vârsta (pădurea echienă de 70 ani), şi clasa de calitate (a II-a).

Dacă până la ultima doborâtură de vânt înregistrată în MunŃii Iezer erau afectate în proporŃie de 98% pădurile în care molidul deŃinea o pondere mai mare de 70% în compoziŃia pe specii, la doborâtura din iulie 2005 au fost vizate şi suprafeŃe importante cu păduri de fag, cu precădere cele din bazinul hidrografic inferior al Râuşorului de Râul Târgului. Plasarea punctului de rupere a echilibrului la nivelul rădăcinii (solului) şi producerea doborâturilor de vânt în care fagul deŃine suprafeŃe importante, vine să întărească importanŃa condiŃiilor staŃionale şi în special a solului (a grosimii morfologice şi volumului edafic) în manifestarea unor astfel de fenomene (Fig.nr.10.8).


277

Debutului perioadei interbelice îi corespund cele mai intense defrişări şi celui mai mare ritm de exploatare, tăierile depăşind cu 30-40% creşterea anuală a pădurilor (Ivănescu D., 1972), cu un maxim în anul 1926. Acest ritm infernal de exploatare a caracterizat întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer, însă în bazinul hidrografic al Râuşorului de Râul Târgului a fost mai accelerat deoarece exploatarea lemnului se făcea în condiŃiile existenŃei unei căi ferate forestiere (cu ecartament de 760 mm) ce unea Câmpulungul de Voina. Criza economică dintre 1929 şi 1933 a mai coborât nivelul exploatărilor şi a îndreptat atenŃia către dezastrele ecologice ce se prefigurau. Nevoile noastre de produse forestiere şi cu deosebire de materiale lemnoase sunt îndeplinite din ce în ce mai anevoios. Nu este greu de prevăzut că, în curând, vom fi siliŃi să ne restrângem în această privinŃă. Din ce în ce mai stăruitor se vorbeşte despre o „criză a lemnului”. Apoi, atât de multe locuri din Ńara noastră au devenit râpi, torenŃi, rupturi sau sterile, prin îndepărtarea pădurilor ce le acopereau şi apărau altă dată. Asemenea locuri, denumite generic astăzi „terenuri degradate”, nu numai că nu produc nimic, dar sunt, de cele mai multe ori, deosebit de vătămătoare pentru locurile învecinate. Cu alte cuvinte ele reprezintă valori negative în gospodăria naŃională...Locurile cu solul spălat şi nimicit, nu pot fi reîmpădurite decât cu cheltuieli deosebit de mari, adesea mult mai mai mari decât veniturile realizate de pe urma fostelor păduri tăiate şi desfăcute (Demetrescu I., 1942).

După anul 1930, dar mai cu seamă după 1935, vegetaŃia forestieră din bazinul hidrografic inferior al Râuşorului de Râul Târgului s-a regenerat pe de o parte pe cale naturală, iar pe de alta prin realizarea de împăduriri (culturi). Potrivit condiŃiilor climatice specifice acestui areal, specia forestieră principală utilizată în regenerare a fost fagul; condiŃiile edafice însă, nu mai corespundeau exigenŃelor ecologice ale acestei specii. Astfel, în anul 2005, în bazinul hidrografic inferior al Râuşorului de Râul Târgului, găsim în principal păduri echiene de fag cu vârsta de aproximativ 70 ani, dezvoltate pe districambosoluri litice şi litosoluri districe.

Între 1950 şi 1964, se înregistrează o nouă intensificare a exploatărilor forestiere de aici.

Dintre cele cinci UnităŃi de ProducŃie ale Ocolului Silvic Câmpulung, exploatările cele mai intense în intervalul de timp 1950-1996 s-au realizat în bazinul hidrografic Râuşor (UP IV Râuşor), cu depăşirea de 2,2 ori a posibilităŃilor de recoltare (şi chiar de 4,7 ori în perioada 1950-1964) şi etape de tăieri foarte scurte ce nu au permis realizarea unei regenerări complete. În privinŃa împăduririlor, s-au realizat intens după 1970, iar potrivit Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, accentul s-a pus pe „înnobilarea” sau „înr ăşinarea” arboretelor, principala specie forestieră de cultură fiind molidul.

Tabel nr. 10.7. Posibilitatea de recoltare stabilită prin amenajamente (m3/an) şi volumul de lemn recoltat (m3/an) din suprafaŃa de pădure a UNITĂłII DE PRODUCłIE IV RÂU ŞOR, OCOLUL SILVIC CÂMPULUNG , în intervalul

1950-1996, pe etape; (Amenajamentele întocmite pentru Unitatea de ProducŃie IV Râuşor, Ocolul Silvic Câmpulung – 1996);


1950-1964 1964-1974 1974-1985 1985-1996 1. 2. 1. 2. 1. 2. 1. 2.

IV RÂU ŞOR 5600 26540 7650 12060 1210 1210 385 503





278

Fig. nr. 10.8. Pădurile de fag din bazinul inferior al Râuşorului de Râul Târgului dezvoltate pe litosoluri districe,

districambosoluri litice şi districambosoluri (A.,), prezintă grade diferite de susceptibilitate la doborâturile de vânt (B.) în funcŃie de grosimea morfologică a solului şi volumul edafic. În proporŃie foarte mare au fost afectate pădurile

de fag de pe litosolurile districe şi districambosolurile litice (C.); Repetatele exploatări prin tratamentul tăierilor rase (atât în perioada interbelică dar şi în

prima parte a perioadei comuniste), au avut ca rezultat pierderea prin eroziune areală a unei mari cantităŃi de material fin din jumătatea superioară a profilului de sol, cu reducerea grosimii morfologice şi a volumului edafic. Din aceste cauze, susŃinerea vegetaŃiei forestiere este deficitară, iar susceptibilitatea producerii doborâturilor de vând este mare.

În acest context s-au produs aici doborâturile de vânt din 19 iulie 2005, care au afectat un areal de 367,88 ha (3,68 km2) din întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer. SuprafaŃa de pădure doborâtă pe versantul drept al bazinului inferior al Râuşorului de Râul Târgului a fost de 44,26 ha, reprezentând cel mai întins areal compact doborât (12% din totalul pădurii doborâte la


279

această dată) (Fig.nr.10.9, 10.10). Volumul de lemn doborât aici la data de 19 iulie 2005, este de 24697 m3 (16686 m3 producŃia primară şi 8011 m3 producŃia secundară). Acesta s-a calculat potrivit tabelelor de producŃie pe clase de producŃie relative elaborate de Giurgiu V. şi Drăghiciu D. (2004), având în vedere specia forestieră (fag), vârsta (pădurea echienă de 70, 75 şi 80 ani), şi clasa de calitate (a III-a).

Fig. nr. 10.9. Având în vedere configuraŃia reliefului, arealele cele mai susceptibile sunt cele din jumătatea

superioară a versantului din direcŃia vântului şi jumătatea inferioară a versantului din partea opusă vântului – ca urmare a faptului că aerul în mişcare are tendinŃa de a adera (reveni) la suprafaŃa (topografică) în lungul căreia se

deplasează;

Fig. nr. 10.10. Efectele doborâturii produse de vânt la data de 19 iulie 2005 pe versantul drept al bazinului inferior al

Râuşorului de Râul Târgului;


280

Validarea hărŃii de susceptibilitate la doborâturile de vânt obŃinută pentru pădurile MunŃilor Iezer, s-a realizat prin confruntarea cu arealele afectate de doborâturi de vânt din 1960 şi până în prezent (interval pentru care dispun de date spaŃiale). 92,5% din pădurile doborâte de vânt corespund arealelor cu susceptibilitate mare. Dacă pentru validarea rezultatului se iau în calcul numai doborâturile de vânt produse între 1960 şi 2004 (puŃin peste 65% din total, scăzând pe cele din 2005), 98% din pădurile doborâte de vânt corespund arealelor cu susceptibilitate mare, iar restul de 2% arealelor cu susceptibilitate medie.

Tabel nr. 10.8. SuprafeŃele cu doborâturi de vânt produse în MunŃii Iezer după anul 1960 şi incidenŃa acestora în

raport cu gradul de susceptibilitate la producerea unor astfel de fenomene;

Gradul de susceptibilitate SuprafaŃa cu pădure

afectată de doborâturi de vânt după anul 1960 (ha)

IncidenŃa doborâturilor de vânt (%)

mică 31,1 2,9 medie 48,6 4,6 mare 976,4 92,5

1056,10 100,0

Hazardul reprezintă probabilitatea de a se produce o doborâtură de vânt într-o anumită perioadă şi într-un anume areal; probabilitatea spaŃială x probabilitatea temporală (Guzzeti, 2008). În lucrarea de faŃă nu am putut determina probabilitatea temporală de manifestate a unui astfel de fenomen (frevenŃa), întrucât nu am dispus de datele necesare. Pentru doborâturile de vânt produse aici după 1960 nu se poate vorbi de o frecvenŃă neproducându-se până în prezent două astfel de evenimente într-un areal.

În ceea ce priveşte hazardul abiotic (Gardiner A.B., 2000), poate fi doar gestionat şi nicidecum eradicat, iar managementul riscului se poate realiza urmând 4 paşi: identificarea hazardului, evaluarea riscului, stabilirea opŃiunilor de management, implementarea.

Analizând generaŃiile de doborâturi de vânt în arealul MunŃilor Iezer după 1960 şi

condiŃiile care au favorizat producerea acestora (atât factorii naturali endogeni cât şi fatorii naturali exogeni staŃionali) se poate concluziona că omul joacă principalul rol, prin modificarea ambelor categorii de factori. În ceea ce priveşte prima categorie, a celor naturali endogeni, omul introduce modificări categorice la nivelul compoziŃiei pe specii şi vârste sau a indicelui de acoperire. Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010 a pus accentul aşa-numita „înr ăşinare” a pădurilor, principala specie forestieră de cultură fiind molidul. Aşa cum am menŃionat, pădurile echiene artificiale (plantaŃiile) de molid cu vârstă mai mare de 40 ani sunt predispuse la doborâturile de vânt, iar prin programul pentru perioada 1976-2010 a prevăzut extinderea exagerată a acestei specii în afara arealului său natural.

Modificările impuse de om se extind şi la nivelul factorilor naturali exogeni staŃionali, cu precădere asupra învelişului edafic. Exploatările forestiere foarte intense realizate în afara legilor silvice, cu perioade îndelungate în care versanŃi cu înclinare accentuată nu au beneficiat de rolul protectiv al pădurii, au avut ca rezultat îndepărtarea prin pluviodenudare şi torenŃialitate a părŃii fine a solului. Astfel, grosimea morfologică şi volumul edafic au fost mult diminuate, crescând însă favoribilitatea pentru producerea doborâturilor de vânt în pădurile regenerate aici.

În lumina concepŃiei sistemice despre pădure, problema asigurării diversităŃii şi integrităŃii ecosistemelor forestiere dobândeşte semnificaŃie şi importanŃă majore. În general,


281

varibilitatea, sub toate formele ei, apare ca un corolar necesar al stabilităŃii, ca o condiŃie necesară de existenŃă a materiei vii; orice acŃiune îndreptată în direcŃia îngustării acestei diversităŃi reprezentând o perturbare a ecosistemului.


282

Concluzii de ansamblu

Factorii naurali ai mediului geografic, determinanŃi direct sau indirect ai repartiŃiei şi creşterii vegetaŃiei forestiere, se află în complexe relaŃii de interdependenŃă, de condiŃionare reciprocă, modificându-se, compensându-se şi în oarecare măsură chiar substituindu-se reciproc. Aceştia nu sunt constanŃi în timp şi spaŃiu, ci au o variabilitate mai mare sau mai mică de-a lungul anului şi în special pe durata sezonului de vegetaŃie, un regim propriu fiecăruia – pentru fiecare areal există un regim caracteristic al precipitaŃiilor, temperaturii, umidităŃii solului, substanŃelor nutritive etc.

Deşi nu este un factor ecologic în sens strict definit anterior, relieful are o însemnătate deosebită din punct de vedere ecologic. Relieful, determinant ecologic prin excelenŃă, influenŃează într-o măsură foarte diferită factorii ecologici, în primul rând datorită diferenŃelor altitudinale ce induc la rândul lor diferenŃe climatice. Factorii climatici suferă modificări semnificative în valoarea lor dintr-un anumit spaŃiu, prin schimbarea formelor de relief. Importante sunt modificările provocate de schimbarea expoziŃiei versanŃilor, iar pe aceeaşi expoziŃie de schimbarea pantei terenului. Dintre factorii geomorfologici cu repercursiuni mai importante asupra vegetaŃiei forestiere din MunŃii Iezer se disting: altitudinea (suprafaŃa dintre curbele de nivel de 800 şi 1800 m, adică domeniul forestier, este de 78,2%, în condiŃiile în care pădurea ocupă 74,3% din suprafaŃa Iezerului), expoziŃia versanŃilor (în optimul ecologic al unei specii, influenŃa expoziŃiei asupra pădurii se face mai puŃin resimŃită, dar se accentuează pe măsură ce ne apropiem de limitele inferioare sau superioare ale acelei specii), panta (prin intermediul modificărilor ce au loc în repartiŃia energiei radiante, a regimului de precipitaŃii, a condiŃiilor de pedogeneză) sau unele procese geomorfologice actuale (distribuŃia şi dimanica acumurărilor de grohotişuri, manifestarea proceselor de pluviodenudare şi torenŃialitate, dezvoltarea culoarelor de avalanşe).

Elementele relefului – expoziŃia versanŃilor şi înclinarea terenului – permit cuantificarea un factor important pentru speciile forestiere şi anume lumina, prin modelarea insolaŃiei potenŃiale în perioada de vegetaŃie (21.III-26.IX) pentru întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer.

ConstituenŃii şi însuşirile solului cu implicaŃii în dezvoltarea vegetaŃiei forestiere sunt: grosimea morfologică a profilului de sol, natura mineralogică a materialului parental şi orizonturilor de sol, calitatea şi cantitatea humusului, natura şi însuşirile mineralelor secundare, textura, structura şi porozitatea la diferite adânci ale profulului, drenajul intern şi capacitatea de reŃinere a apei, prezenŃa accesibilă a apei freatice, prezenŃa apei stagnante din precipitaŃii sau scurgeri de suprafaŃă în condiŃii de drenaj intern defectuos, natura petrografică a scheletului (consistenŃa şi reacŃia) etc. Natura şi modul de asociere a acestor constituenŃi şi însuşiri sunt în


283

foarte mare măsură determinate sau divers modificate de felul şi stadiul de dezvoltare ale procesului de pedogeneză.

În ceea ce priveşte substratul litologic al MunŃilor Iezer şi raportul acestuia cu procesele de pedogeneză şi însuşirile solului, există diferenŃieri nete între formaŃiunile litologice. În partea estică, sud-estică şi sudică a acestui masiv, substratul litologic, prin caracteristicile fizico-chimice, duce la formarea unor soluri profunde, cu volum edafic mare, troficitate bună şi reacŃie neutră sau slab-moderat acidă din clasa cambisolurilor, cernisolurilor sau luvisolurilor. Un aspect important este şi faptul că aceste formaŃiuni litologice corespund sectoarelor cu altitudini mai mici, unde condiŃiile climatice mai blânde catalizează procesele de alterare chimică şi formarea de minerale secundare. Este cazul rocilor cristaline cu metamorfism mai puŃin avansat din Seria de Leaota (Complexul de Căluşu-Tămăşel şi Complexul de Lereşti-Tămaş), reprezentate de şisturile cloritoase şi muscovito-cloritoase sau rocilor care formează cuvertura sedimentară mezozoică (calcare, marne, conglomerate cu elemente carbonatice). În sectoarele cu altitudini mai mari din MunŃii Iezer, găsim roci cu duritate mai mare şi conŃinut mare de cuarŃ (SiO2), cu reacŃie acidă şi hiperacidă (roci hipobazice), roci care, datorită condiŃiilor climatice mai aspre în care se întâlnesc, sunt intens alterate fizic şi foarte slab alterate chimic. Din acest motiv, solurile instalate pe atare substrat nu au în componenŃă minerale secundare argiloase, au textură grosieră, troficitate scăzută şi reacŃie puternic sau foarte puternic acidă. Cea mai mare problemă pentru dezvoltarea speciilor forestiere este însă grosimea mofologică mică, conŃinutul mare de schelet şi volumul edafic scăzut. Acolo unde înclinarea tereului nu este foarte mare şi deasupra acestor roci s-a format o scoarŃă de alterare, vegetaŃia forestieră foloseşte şi substratul de alterare cu însuşiri îmbunătăŃite comparativ cu rocile din bază. Probleme apar acolo unde între solul scheletic puŃin profund şi roca dură nu mai există acest material de alterare care să substituie o parte din proprietăŃile solului.

Valorile diferitelor elemente climatice şi modul lor de îmbinare pot constitui condiŃii favorabile sau nefavorabile pentru dezvoltarea vegetaŃiei forestiere. Ca şi lumina, temperatura joacă un rol hotărâtor, cu acŃiune directă favorabilă sau restrictivă asupra existenŃei şi dezvoltării vegetaŃiei forestiere. FuncŃiile cele mai importante ale acestora, respiraŃia şi asimilaŃia sunt dependente de cantitatea de căldură pe care o primesc şi de modul de repartizare al acesteia în timp. Temperatura medie anuală a aerului în MunŃii Iezer se încadrează între 8°C în partea sudică, la limita cu Depresiunea Câmpulung şi -2,3°C la altitudinea de 1460 m. În general, izoterma medie anuală de 0°C delimitează cel mai înalt nivel de eroziune (Borăscu), cu amplitudini altitudinale de aproximativ 400 m între versanŃii cu expoziŃie nord-vestică faŃă de cei supraînsoriŃi sau însoriŃi. Şi pentru MunŃii Iezer se poate observa legătura dintre izoterma de 10°C a lunii iulie (luna cea mai caldă), şi limita superioară altitudinală a pădurii.

Vânturile prea puternice conduc la apariŃia unui dezechilibru între absorbŃie şi transpiraŃie, care are ca efect uscarea frunzelor şi chiar a arborilor întregi; efectele cele mai păgubitoare au vânturile calde şi uscate din timpul verii, ca şi cele prea reci din timpul iernii. AcŃiunea distructivă a vântului culminează cu vijeliile şi furtunile care produc rupturi şi doborâturi în masă, uneori de proporŃii catastrofale.

Cantitatea de precipitaŃii medii anuale este importantă pentru vegetaŃia forestieră prin prisma calculării Indicelui Gams. Valori mai mici de 0,7 ale acestui indice ecometric-climatic sunt improprii dezvoltării fagului, limita superioară a arealului acestei specii forestiere ajungând la altitudini mai mari de acest prag doar acolo unde ceilalŃi factori ecologici (de exemplu solul) sunt favorabili.


284

Etajele de vegetaŃie identificate în arealul MunŃilor Iezer sunt: � Etajul pădurilor de foioase alcătuit în principal din pădurile de fag (subetajul

fagului); Din punct de vedere altitudinal se desfăşoară până la altitudini de 1450 m, formând păduri cu indice mare de acoperire şi clase de producŃii ridicate până la 1350-1400 m, fiind cel mai bine individualizat subetaj al MunŃilor Iezer. Chiar dacă subetajul fagului ocupă cel mai extins areal din aceşti munŃi, foarte multe suprafeŃe au fost defrişate şi plantate ulterior cu molid sau au rămas ca pajişti secundare, astfel încât în prezent, fagul şi asociaŃile forestire în care acesta deŃine pondere de peste 80%, mai acoperă o suprafaŃă de aproximativ 13.860 ha, adică 25% din suprafaŃa totală a MunŃilor Iezer. La limita superioară a etajului apar grupări de tranziŃie alcătuite din fag şi răşinoase (brad şi molid), care apar sub formă de fragmete sau de fâşii înguste. Limita superioară a acestui subetaj coincide cu limita superioară a arealului fagului şi cu cea inferioară a molidişurilor pure. Pădurile sunt alcătuite din amestec de fag, molid şi brad. Altitudinal, asociaŃiile de amestec dintre fag, brad şi molid au o mare amplitudine pornind de la 1000 m şi până la 1450 m, dar trăsătura lor principală este discontinuitatea.

� Etajul pădurilor de molid; Limita inferioară a etajului pădurilor de molid coboară local, în anumite condiŃii edafice şi de expoziŃie, până la altitudinea de 1150 m dar în mod constant se situează la 1400 m, corespunzând limitei superioare a etajului pădurilor de foioase. Limita superioară se identifică cu limita superioară a pădurii.

� Etajul subalpin; Limita inferioară a etajului subalpin în MunŃii Iezer corespunde în medie altitudinii de 1730 m. În funcŃie de condiŃiile climatice (condiŃionate de expoziŃie şi pantă) şi edafice, jnepenii depăşesc sau coboară sub această altitudine. Limita superioară a etajului subalpin este foarte dificil de trasat datorită intervenŃiei antropice intense. SuprafeŃe întinse şi compacte acoperite de jnepeni întâlnim în arealele cu pante mari, cu soluri foarte scheletice şi cu grosimi morfologice reduse, adică acele sectoare cu valoare scăzută pentru utilizarea pastorală. Potrivit răspândirii actuale a jneapănului în MunŃii Iezer, media altitudinală până la care urcă această specie este de 2100 m. Pe interfluviile cu expunere sudică şi estică ale acestor munŃi, limita până la care urca jneapănul trebuie să fi fost mult mai mare decât astăzi, numai că valoarea mare pentru utilizarea pastorală a acestor areale a dus la îndepărtarea prin tăiere sau incendiere a jneapănului şi înlocuirea cu pajişti secundare. Insular (sub forma de martoane), jnepenii sunt prezenŃi până la altitudinea de 2270 m pe interfluviul dintre Izvorul Iezerului şi Piscan (Piciorul Iezerului). Manifestarea procesului de podzolire (ca urmare a resturilor organice acide furnizate de jnepeni) şi formarea podzolurilor reprezintă criteriul pentru stalilirea limitei superioare a etajului subalpin la altitudinea de 2150-2200 m.

� Etajul alpin urmează altitudinal etajului subalpin, la înălŃimi mai mari de 2150-2200 m funcŃie de condiŃiile de expoziŃie, geodeclivitate şi substrat edafic

Rezultatele analizei CHANGE DETECTION aplicată imaginilor satelitare LANDSAT

TM (iunie 1986) şi LANDSAT ETM+ (iunie 2002), arată tendinŃa generală a etajelor de vegetaŃie din MunŃii Iezer de urcare în altitudine.

Etajul coniferelor câştigă foarte greu teren în faŃa pajiştilor secundare de la limita superioară a pădurii datorită activităŃii pastorale (chiar dacă după 1990 efectivele de oi au scăzut foarte mult în comparaŃie cu perioada antebelică) şi protecŃiei scăzute în raport cu extremele climatice, însă înlocuieşte cu o rată însemnată jnepenii din etajul subalpin. Mult mai importantă este rata de înlocuire a molidului de către fag în partea inferioară a etajului molidului, în cadrul pădurilor de amestec sau în plantaŃiile de conifere din etajul fagului. În acest sens, contribuŃia antropică este mult mai intensă în ceea ce priveşte magnitudinea schimbărilor din perioada iunie


285

1986 - iunie 2002, ca urmare a managementului forestier adoptat după 1990. S-a exploatat foarte mult prin tăieri în ras pe parcele alăturate fără să se mai planteze pe întreaga suprafaŃă defrişată, regenerarea urmând a se realiza pe cale naturală. Adoptându-se acest model de exploatare, costurile sunt minimizate, iar profitul este maxim, însă efectele sunt dezastruoase pentru ecosistemele forestiere.

Dimanica activă a categoriilor de utilizare a terenului vizate, nu trebuie atribuită numai diferitelor activităŃi antropice (păstorit sau exploatări forestiere), ci trebuie introduse în ecuaŃie şi modificările factorilor naturali care condiŃionează etajarea vegetaŃiei forestiere. Clima joacă un rol primordial în acest sens, iar dinamica învelişului vegetal este direct condiŃionată de modificarea parametrilor acestui factor. Datorită capacităŃii de autoreglare, ecosistemul forestier caută să se adapteze în permanenŃă – bineînŃeles cu un oarecare timp de răspuns – modificărilor apărute la nivelul factorului termic (variabilităŃii climatice); cu cât magnitudinea modificărilor termice este mai mare cu atât timpul de răspuns din partea ecosistemului forestier este mai mic.

Liniile de tendinŃă pentru temperaturile medii anuale şi temperaturile medii ale sezonului de vegetaŃie indică numai creşteri. Acest trend de încălzire climatică este cu atât mai evident cu cât intervalul de timp avut în vedere este mai apropiat de prezent. TendinŃa de încălzire este foarte accentuată pentru ultimul deceniu (1991-2000), abaterea medie pătratică înregistrând pe acest interval de timp valorile cele mai mari la toate cele trei staŃii meteorologice (R2= 0,157 – Câmpulung, R2= 0,209 – Fundata, R2= 0,258 – Vârful Omu). În intervalul 1981-2000, trendul ascendent al temperaturilor medii anuale pentru cele trei staŃii creşte cu altitudinea, acest lucru demonstrînd faptul că mediile montane sunt mai fragile şi resimt mai intens modificările înregistrate la nivelul unuia dintre factori.

Prin cuantificarea fiecărui factor în parte, se obŃine o complexă cunoaştere ecologică

cantitativă pentru determinarea şi explicarea potenŃialului productiv al terenului. Corelarea specificului ecologic al terenului cu particularităŃile ecologice (exigenŃele ecologice) ale fiecărei specii forestiere luată în calcul, permite clasificarea arealelor pe grade de favorabilitate pentru aceste specii.

Evaluarea potenŃialului ecologic exprimat prin clase de favorabilitate, se determină ca produs al factorilor climatici şi edafici implicaŃi în creşterea şi dezvoltarea molidului şi exigenŃele ecologice ale acestei specii. FavorabilităŃi medii până la foarte mari sunt specifice pentru 480,8 km2 din MunŃilor Iezer (86,9%); mari şi foarte mari pentru aproximativ 50% din masiv (52,9%, 292,3 km2) caracteristice fiind cu precădere etajului pădurilor de molid, la altitudini cuprinse între 1400 şi 1800 m. Din cei 293,3 km2 cu favorabilitate mare şi foarte mare, etajul pădurilor de molid deŃine 115,4 km2, 43,9 km2 se găsesc la altitudini mai mari decât limita superioară actuală a pădurii, acolo de unde pădurea a fost îndepărtată în scopul obŃinerii de pajişti secundare care să susŃină activitatea pastorală, iar diferenŃa de 134,0 km2 se întâlneşte în etajul pădurilor de foioase, la limita lui superioară, de tranziŃie spre cel al molidului.

Specificul împăduririlor din perioada 1948-1960 s-a caracterizat prin plantaŃii de molid sau în amestec cu alte foioase. Ca urmare a Codului Silvic aprobat şi adoptat în anul 1962, directivele tehnico-economice şi prezentarea în 1974 a concluziilor temei „Cercetări privind extinderea molidului în România”, au recomandat cultura excesivă a răşinoselor şi a speciilor repede crescătoare în defavoarea speciilor autohtone. Extinderea culturii molidului în afara arealului său natural s-a realizat nu întotdeauna pe suprafeŃe favorabile, substituirea unor specii de foioase din arealul lor natural prin molid exploatabil la o vârstă relativ redusă (50-60 ani), generând mai degrabă o serie de complicaŃii sau influenŃe negative din punct de vedere ecologic.


286

Dacă fagul găseşte condiŃii de favorabilitate mare şi foarte mare pe aproape 40% din suprafaŃa MunŃilor Iezer (39%, 215,7 km2), iar molidul pe aproximativ 50% (48,5%, 268,4 km2), pentru brad, numai 122,7 km2 (22,2% din suprafaŃa masivului) prezintă potenŃial ecologic mare. Se mai păstrează astăzi participând cu procente însemnate la compoziŃia pe specii a parcelelor sau subparcelelor, în partea de vest a masivului, în bazinele Râului Doamnei şi afluentului acesteia Văsălatul (Unitatea de ProducŃie IV Păpău), acolo unde intervenŃia omului s-a făcut mai târziu datorită lipsei infrastructurii de exploatare necesare.

HărŃile de bonitate pentru pin silvestru şi mesteacăn reliefează arealele cu favorabilitatea cea mai mare pentru cele două specii, în condiŃiile în care litologia şi substratul edafic nu sunt prielnice creşterii şi dezvoltării altor specii ce sunt considerate mai valoroase din punct de vedere economic (fag, brad şi molid). Deoarece mesteacănul nu preferă solurile cu reacŃie neutră-alcalină, permeabile şi foarte uscate, formate pe calcarele intens diaclazate ale Mateiaşului sau depresiunilor Rucăr şi Podu DâmboviŃei, clasa de bonitate pentru această specie este mică. Pinul silvestru este cel care rezistă bine la lipsa apei şi la valori mari de pH, motive pentru care, pe expoziŃii favorabile, înregistrează aici clasele de bonitate cele mai mari din MunŃii Iezer.

Rămâne de actualitate adevărul potrivit căruia nu pot fi concepute păduri ale viitorului fără preponderenŃa hotărâtoare a speciilor locale, rezistente şi adaptate la condiŃiie de mediu respective, fiecare specie urmând a fi promovată în staŃiunea ei favorabilă. Acest principiu nu vine în contradicŃie cu interesele economice pe termen lung. În schimb, aplicarea acestuia reprezintă o garanŃie pentru realizarea pădurii durabile (Giurgiu V., sub red., 1995).

Acoperirea necesarului de lemn şi extragarea cu precumpănire a unor specii, realizarea de

plantaŃii, de drumuri forestiere care să sprijine exploatarea pădurii sau defrişările prin diverse metode în scopul extinderii suprafeŃelor cu pajişti secundare care să susŃină intensa şi îndelungata activitate pastorală, sunt activităŃi antropice care au modelat peisajul iniŃial şi au conturat situaŃia actuală, toate acestea într-un cadru legislativ care de cele mai multe ori a căutat să protejeze pădurea, însă a şi permis exploatări peste capacitatea de regenerare. Cunoaşterea prezentului este posibilă numai prin descifrarea şi înŃelegerea trecutului, din primele etape în care omul a exercitat o presiune în măsură să inducă modificări la nivelul vegetaŃiei forestiere şi până astăzi.

În privinŃa exploatărilor forestiere, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pădurile din MunŃii Iezer nu au resimŃit efectele activităŃilor antropice, tăierile făcându-se sporadic, în funcŃie de nevoile de material lemnos şi de accesibilitate, fără nici o preocupare în ceea ce priveşte regenerarea pădurii, în scopul pur de exploatare, ce nu se făcea la nivel industrial ci numai pentru nevoile mănăstirilor.

După secularizarea averilor mănăstireşti (1864) şi până în 1948, creşterea necesarului de lemn a determinat intensificarea exploatărilor forestiere (cu un maxim în 1926), mai întâi în arealele uşor accesibile datorită prezenŃei drumurilor publice, forestiere sau căilor ferate cu ecartament îngust (760 mm) şi ulterior pe întreaga suprafaŃă a MunŃilor Iezer. În paralel, s-a diversificat şi îmbogăŃit legislaŃia forestieră, de cele mai multe ori în favoarea pădurii. Codurile silvice din 1888 şi 1910, documente de mare importanŃă pentru protecŃia pădurilor, nu au reuşit însă diminuarea exploatărilor impulsionate de investiŃiile străine atrase de avantajele oferite de legea pentru încurajarea industriei naŃionale prin care se urmărea atragerea capitalului străin.

NaŃionalizarea şi administrarea de către Stat a tuturor pădurilor de aici, a însemnat într-o primă etapă acutizarea problemelor ridicate de exploatările mult peste capacitatea de regenerare (în perioada Sovromlemnului), realizate în afara legilor silvice, cu perioade îndelungate în care


287

versanŃi cu înclinare accentuată nu au beneficiat de rolul protectiv al pădurii Rezultatul a fost îndepărtarea prin pluviodenudare şi torenŃialitate a părŃii fine a solului, astfel încât, grosimea morfologică şi volumul edafic au fost mult diminuate, crescând însă favoribilitatea pentru producerea doborâturilor de vânt în pădurile regenerate aici.

Prin adoptarea în anul 1976 a Programului NaŃional pentru Conservarea şi Dezvoltarea Fondului Forestier pentru perioada 1976-2010, ritmul împăduririlor a crescut simŃitor. S-au reîmpădurit areale extinse afectate de pluviodenudare şi torenŃialitate în urma despăduririlor masive din perioada interbelică şi imediat după naŃionalizare, prin realizarea în principal de culturi echiene de molid, foarte multe în afara arealului natural al acestei specii. După decembrie 1989, rezolvarea politică a proprietăŃii şi administrării pădurilor a trebuit să se bazeze pe restituirea pădurilor preluate de Stat şi administrate prin ocoale silvice, către proprietarii lor de drept din anul 1948. IncoerenŃa legislativă a complicat foarte mult acest proces, iar reîmproprietăriŃii nu au beneficiat de sprijinul tehnic şi logistic din partea specialiştilor, rezultatul fiind accelerarea declinului pădurii.

Programele pentru protecŃia şi utilizarea durabilă a pădurilor lansate cu precădere după anul 2000, deşi majoritatea obiectivelor principale au formulări asemănătoare, s-au tradus prin efecte pozitive minime pentru fondul forestier de aici, care nu a beneficiat direct de fondurile europene. Scopul principal al acestora este de a accesibiliza masa lemnoasă din pădurile restituite şi de a susŃine valorificarea ei prin produse competitive ale industriei forestiere de către proprietari şi colaboratorii acestora, lăsând pe plan secundar obiectivele concrete, esenŃiale, de ordin ecologic, ale acestor păduri (Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V., 2004).

Presiunea antropică prin îndelungata şi intensa activitate pastorală de pe macroversantul sudic al grupei montane a Făgăraşului exercitată atât de pământeni cât mai ales de ciobanii ungureni, s-a reflectat şi în peisajul forestier de aici. Pe versantul principal al MunŃilor Iezer cu expunere generală sud – sud-est, limita superioară a pădurii este mult coborâtă ca urmare a acestei activităŃi, locul pădurii fiind luat aici de pajiştile secundare. Jneapănul se mai păstrează numai în arealele care nu au prezentat interes pentru aceste activităŃi; acolo unde pantele cu înclinare foarte mare nu au permis formarea unui sol cu volum edafic suficient pentru a susŃie un covor ierbaceu continuu. În prezent presiunea antropică prin acivităŃile pastorale este mult mai scăzută comparativ cu perioada interbelică şi cu atât mai mult cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Chiar dacă numărul stânelor a crescut de la 49 în anii '30 la 58 în anul 2007, electivele de animale au scăzut.

Comparativ cu activităŃile pastorale şi mai cu seamă cu cele de exploatare forestieră, până în prezent activităŃile turistice au indus modificări nesemnificative în cadrul peisajului forestier al MunŃilor Iezer. În amenajarea domeniului schiabil Iezer-Portăreasa (în prezent la stadiul de proiect) trebuie să se Ńină seamă de echilibrul fragil menŃinut de pădure prin capacitatea antierozională a acesteia. Îndepărtarea vegetaŃiei forestiere poate declanşa procese denudaŃionale dificil de controlat, ce au ca rezultat îndepărtarea solului sau chiar a scoarŃei de alterare şi aducerea la zi a şisturilor cristaline din substrat. În atare condiŃii este greu de amenajat pârtii de schi care să poată fi practicabile şi foarte departe de standardele internaŃionale.

Prin funcŃiile ei multiple (ecologice, sociale şi economice), pădurea prezintă o importanŃă

deosebită, o resursă căreia trebuie să i se asigure perenitatea. FuncŃia economică, care va continua şi în viitor să deŃină un rol semnificativ în acest ansamblu – având în vedere că dezvoltarea economică a României din această etapă este condiŃionată de resursa de lemn –


288

justifică pe deplin necesitatea intensificării demersurilor pentru protejarea pădurilor de aici, în sensul principiului utilizării durabile a resurselor naturale. Dezvoltarea durabilă a pădurilor nu este posibilă fără cunoaşterea detaliată şi alcătuirea bazelor de date referitoare la factorii ce condiŃionează creşterea arborilor. De asemenea este obligatorie existenŃa unor instrumente (hărŃi de favorabilitate pentru speciile forestiere, hărŃi de susceptibilitate pentru doborâturile de vânt în păduri etc.) care să sprijine întocmirea unor amenajamente silvice cât mai apropiate de potenŃialul terenului.

Numai o silvicultură fundamentată ecologic, sprijită pe realităŃile istorice şi socio-economice ale României, va putea contribui la soluŃionarea problemelor legate de apă, aer, lemn, energie, va preîntâmpina inundaŃiile, eroziunea solului şi formarea de torenŃi, va fi capabilă să creeze ecosisteme rezistente de vânt, zăpadă, boli, dăunători şi va asigura pe mai departe, prin conservarea biodiversităŃii, stabilitatea ecologică şi evoluŃia ecosistemelor forestiere (Giurgiu V. sub red., 1995).

Presiunea antropică exercitată asupra pădurii prin exploatările forestiere este din ce în ce mai intensă începând din 2000, odată cu aplicarea Legii Lupu (Nr. 1/2000) şi mai cu seamă după intrarea în vigoare a Legii 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăŃii, trecerea unor mari suprafeŃe ocupate cu păduri în administrarea obştilor moşnenilor sau a persoanelor fizice, reprezentând un act reparatoriu corect. Până în prezent s-a retrocedat aproximativ 40% din totalul suprafeŃei forestiere a MunŃilor Iezer, iar acest procent trebuie să ajungă la aproape 62. Problema este că noii proprietari, şi în special persoanele fizice, nu dispun de resursele tehnice şi financiare de a administra singuri pădurea, aşa cum au optat potrivit legislaŃiei. Aceste motive, la care se mai adaugă acŃiunile ilicite (sustragerile materialului lemnos) ale locuitorilor de etnie rromă din Gura PravăŃ, Pojorâta sau BughiŃa, pentru care lemnul este singura sursă de venit ori cele pe linie politică, ce afectează suprafeŃe mult mai extinse, reprezintă premisele declinului actual al ecosistemelor forestiere. În prezent, volumul de lemn recoltat este cu mult peste posibilitatea de recoltare şi regenerare a pădurii. Se extind îngrijorător de repede suprafeŃele cu expoatări „în ras” pe parcele alăturate şi situate pe versanŃi cu înclinare mai mare de 25°, fără a mai conta câtuşi de puŃin rolul ecologic al pădurii. Din păcate, fără să greşesc, pot spune că ceea ce s-a întâmplat aici cu pădurea în perioada interbelică nu a reprezentat un argument suficient de puternic pentru noi. DiferenŃa faŃă de începutul anilor '20 este numai de utilajele cu care se exploatează, efectele managementului forestier fiind aceleaşi. Maximul în privinŃa exploatărilor a fost în anul 1926, când dezastrul a fost evitat numai de criza economică ce a debutat la sfârşitul anilor '20 şi care „a închis”, de exemplu, fabrica de celuloză şi hârtie de la Câmpulung. Suntem obligaŃi să nu repetăm greşelile trecutului şi să nu distrugem acest bun care, chiar dacă se află în administrarea Statului, este proprietatea obştilor moşnenilor sau diferitelor persoane fizice, prin efectele asupra tuturor componentelor mediului influenŃează calitatea vieŃii întregii comunităŃi.


289

Bibliografie

1. Alexandrescu C., Geicu A., Cuculeanu V., Marica Adriana, Pătrăşcoiu V.; Cuculeanu V. coordonator (2003) Impactul schimbărilor climei asupra ecosistemelor forestiere. Vulnerabilitate şi măsuri de adaptare, În Impactul potenŃial al schimbărilor climei în România, Editura Ars Docendi, p. 101-127, Bucureşti;

2. Alexe A. (1964) Pinul silvestru, Editura Agro-Silvică, Bucureşti (326 pag.); 3. Amaro A., Reed D., Soares P., Editori (2002) Modelling Forest Systems, CABI

Publishing, Oxford (401 pag.); 4. Arghiriade C. (1958) Din rezultatele cercetărilor asupra rolului hidrologic al pădurii şi

scurgerilor de suprafaŃă în R.P.R., Revista Pădurilor, Nr. 2, Bucureşti; 5. Arghiriade C., Abagiu P. (1955) ContribuŃii la studiul scurgerilor de suprafaŃă în diferite

condiŃii de relief, sol şi vegetaŃie în R.P.R., Revista Pădurilor, Nr. 9, Bucureşti; 6. Arghiriade C., Abagiu P. (1966) Unele aspecte ale rolului hidrologic al pădurii, Revista

Pădurilor, Nr. 4, Bucureşti; 7. Arghiriade C., Abagiu P., Bălănică T., Ceuca G. (1960) ContribuŃii la cunoaşterea

rolului hidrologic al pădurii – ICF – Studii şi Cercetări, Seria I, Vol XX, Bucureşti; 8. Aricescu C.D. (2007, reeditare) Istoria Câmpulungului. Prima rezidenŃă a României,

Editura Ars Docendi, Bucureşti (320 pag.); 9. Armaş Iuliana (2008) Riscuri naturale (Cultura riscului), Suport de curs,

http://www.geodinamic.ro/curs/Sinteze_curs.pdf; 10. Avram C. coord. (1968) Cartea Pădurarului, Editura Agro-Silvică, Bucureşti; 11. Badea L., Călin D. (1995) Depresiunea Bahna Rusului. Caractere geomorfologice, Studii şi cercetări de geografie, t. XLII, p. 47-54, Bucureşti;

12. Barbu I., Cenuşă R. (1987) Asigurarea protecŃiei arboretelor de molid împotriva doborâturilor şi rupturilor de vânt şi zapadă, ICAS, Seria a II-a, Bucureşti;

13. Barbu I., Cenuşă R. (2001) Regenerarea naturală a molidului, StaŃiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc (238 pag.);

14. Bălăceanu V., Taină Şt., Crăciun C. (2002) Solurile brune acide din România. Studiu monografic, Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată, I (serie nouă), p. 3-98;

15. Bălteanu D., Ozenda P., Kuhn M., Kerschner H., Tranquillini W., Bortenschlager S. (1987) Impact analysis of climate change in the Central European mountain ranges, Volume G. European Workshop on interrelated bioclimatic and land use changes, Olanda;

16. Bălteanu D. (1997) Romania. Geomorphological Hazards of Europa, Elsevier, Amsterdam;


290

17. Bălteanu, D. (1998) Present-day geomorphological processes and environmental change in the Romanian Carpathians, in, Geomorphology of the Carpatho-Balcan Region (D. Bălteanu, M. Ielenicz şi N. Popescu editori), Editura Corint, Bucureşti, p.123-128;

18. Bălteanu D., Popescu Claudia (1994) Dezvoltarea durabilă - de la concept la o posibilă strategie de dezvoltare a României. ConsideraŃii geografice, Studii şi Cercetări de Geografie, t. XLI, p. 11-18;

19. Bălteanu D. (2002) Cercetarea interdisciplinară a modificărilor globale ale mediului, Modificările globale ale mediului. ContribuŃii ştiinŃifice româneşti, Editura ASE;

20. Bălteanu D., Şerban Mihaela (2005) Modificările globale ale mediului. O evaluare interdisciplinară a incertitudinilor, Editura Coresi, Bucureşti (232 pag.);

21. Beldie A. (1979) Caracterizarea ecologică şi fitogeografică a speciilor forestiere din R.S.România, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, Bucureşti;

22. Bell, P.D., Quine, C.P., Wright, J.A. (1995) The use of digital terrain models to calculate windiness scores for the windthrow hazard classification, Scottish Forestry, 49, p. 217-225;

23. Bellu R. (2007) Istoria ilustrată a căilor ferate forestiere din România, EdiŃia I, Editor Pro Corona S.R.L., Braşov;

24. Beniston M., Tol S.J.R.; Watson R., Zinyowera M., Moss R., Editori (2007) The Regional Impacts of Climate Change, A Special Report of Intergovernmental Panel on Climate Change Working Group II, WMO, UNEP, Cambridge University Press, New York, p. 151-185;

25. Beniston M. (2000) Environmental Change in Mountains and Uplands, Arnold, London, United Kingdom;

26. Beniston M. (2003) Climatic change in mountain regions: A review of possible impacts. Climatic Change, 59, p. 5-31;

27. Bereziuc R., OpriŃa V., Olteanu N. (1987) ReŃele de drumuri forestiere, Editura Ceres, Bucureşti (246 pag.);

28. Botnariuc N., Vădineanu V. (1982) Ecologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 29. Briceño-Elizondo E., Garcia-Gonzalo J., Peltola H., Matala J., Kellomäki S. (2006)

Sensitivity of growth of Scots pine, Norway spruce and silver birch to climate change and forest management in boreal conditions, Forest Ecology and Management, Nr. 232, p. 152-167;

30. Broadmeadow M.S.J., Ray D., Samuel C.J.A. (2005) Climate change and the future for broadleaved tree species in Britain, Forestry, Vol. 78, Nr. 2, p. 145-161;

31. Brockmann-Jerosch H. (1919) Baumgrenze und Klimacharackter, Rascher, Zürich (255 p.);

32. Canham C.D., Papaik M.J., Latty E.F. (2001) Interspecific variation in susceptibility to windthrow as a function of tree size and storm severity for northern temperate tree species, Canadian Journal Forest Ressources, vol. 31;

33. Călinescu R. sub redacŃia (1969) Biogeografia României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti (410 pag.);

34. Călinescu R., Bunescu A., Pătroescu Nardin Maria (1972) Biogeografie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti (342 pag.);

35. ChiriŃă C., Tufescu V., Beldie A., Ceuca G., Haring P., Stănescu V., Toma G., Tomescu Aurora, Vlad I. (1964) Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staŃionale forestiere, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti (301 pag.);

36. ChiriŃă C. (1974) Ecopedologie cu baze de pedologie generală, Editura Ceres, Bucureşti (590 pag.);


291

37. ChiriŃă C., Vlad I., Păunescu C., Pătrăşcoiu N., Roşu C., Iancu I. (1977) StaŃiuni forestiere, EdiŃia a II-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti (518 pag.);

38. ChiŃa Gh. (2000) Câmpulung şi JudeŃul Muşcel. Monografia ilustrată cu 300 de cărŃi poştale vechi, Editura Ars Docendi, Bucureşti;

39. Constantinescu N. (1973) Regenerarea arboretelor, EdiŃia a II-a, Editura Ceres, Bucureşti (667 pag.);

40. Constantinescu-Mirceşti C. (1976) Păstoritul transhumant şi implicaŃiile lui în Transilvania şi łara Românească în secolele XVIII-XIX, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti (170 pag.);

41. Delannoy J.-J., Rivéra G. (1996) L'érosion dans les Alpes occidentales: contribution à un bilan des mesures et des méthodes. Revue de géographie alpine, 84, p. 87-101;

42. Demetrescu I. (1942) Temeiuri de economie forestieră generală; cu deosebită privire a împrejurărilor româneşti, Editura SocietăŃii „Progresul Silvic”, Bucureşti (337 pag.);

43. Dengler V. (1935) Waldbau und ökologischer Grundlage, Editura Springer, Berlin; 44. Dissescu R. (1953) InfluenŃa reliefului asupra vitezei şi direcŃiei vânturilor, ICES, Seria

I, vol. IV, Bucureşti; 45. Dissescu R. (1960) Studiul rupturilor produse de vânt în arboretele din bazinul superior

al Someşului Cald, manuscris ICEF, Bucureşti; 46. Dissescu R. (1962) Doborâturile produse de vânt în anii 1960-1961 în pădurile din

R.P.R., Editura Agro-Silvică, Bucureşti; 47. Dissescu R. (1962) FrecvenŃa daunelor produse de vânt şi eşalonarea măsurilor

amenajistice de protecŃie, Revista Pădurilor, 77, nr. 10, Bucureşti, pag. 611-614; 48. Dohrenbusch A., Bartsch N., Editori (2002) Forest Development: Succession,

Environmental Stress and Forest Management. Case Studies, Springer, Berlin (220 pag.); 49. Drăcea M. (1938) ConsideraŃii asupra domeniului forestier al României, Editura

Bucovina, Bucureşti; 50. Dullinger S., Dirnböck T., Grabherr G. (2003) Patterns of shrub invasion into high

mountain grasslands of the northern calcareous Alps, Austria, Arctic, Antarctic and Alpine Research, Nr. 35, p. 434-441;

51. Dullinger S., Dirnböck T., Grabherr G. (2004) Modelling climate chgange-driven treeline shifts:Relative effects of temperature increase, dispersal and invasibility. Journal of Ecology, Nr. 92, p. 241-252;

52. Dumitrescu P. (1974) Cercetări privind doborâturile de vânt în păduri, Teză de doctorat, Braşov;

53. Feranec J., Suri M., Otahel J., Cebecauer T., Kolar J., Soukup T., Zdenkova D., Waszmuth J., Vijdea V., Vijdea A.M., Nitica C. (2000) Inventory of major landscape changes in the Czech Republic, Hungary, Romania and Slovack Republic 1970s-1990s. International Journal of Applied Earth Observation and Geoinformation, 2, p. 129-139;

54. Florea N., Munteanu I., Rapaport C., ChiŃu C., Opriş M. (1968) Geografia solurilor României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti (510 pag.);

55. Florea N., Munteanu I. (2003) Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS), Editura Estfalia, Bucureşti (182 pag.);

56. Florea N., Buza M. (2004) Pedogeografie cu noŃiuni de pedologie (Compendiu), Editura UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu (335 pag.);

57. Florescu I. (1981) Silvicultură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti (294 pag.);


292

58. Gardiner A.B., Quine C.P. (2000) Management of forests to reduce the risk of abiotic damage – a review with particular reference to the effect of strong winds, Forest Ecology and Management, 135, p. 261-277;

59. Gardiner A.B., Suárez J.C., Achim A., Hale S., Nicoll B. (2004) ForestGALES – A PC-based wind risk model for British Forests, User’s Guide Version 2.0, Forestry Commision;

60. Gava E., Gava M. (1961) Doborâturile de vânt de pe Valea Timişului, Revista Pădurilor, 76, nr. 10, pag. 619-625;

61. Geambaşu N. (1970) ImportanŃa jnepenişurilor în conservarea potenŃialului staŃional din etajul subalpin al MunŃilor Rodnei, Maramureşului şi Călimani, Studii şi comunicări de ocrotirea naturii, Suceava, p. 157-165;

62. Geanana M. (1973) PrezenŃa formelor steag şi masă la arborii din CarpaŃii româneşti, Terra, Nr. 5, p. 60-62;

63. Geanana M. (1975) Limita superioară a pădurii în MunŃii Retezat, manuscris, Bucureşti (160 pag.);

64. Geanana M. (1977) InfluenŃa omului asupra limitei superioare a pădurii în MunŃii Retezat, Revista Pădurilor – Industria Lemnului, Celuloză şi Hârtie; Silvicultură şi Exploatarea Pădurilor, Anul 92, Nr. 4, octombrie-decembrie, Bucureşti, p. 197-200;

65. Geanana M. (1978) Contributions concernant lìnfluence du substrat lithologique et du sol sur la limite supérieure de la forêt dans les monts Retezat, Revue Roumaine de Géologie Géophysique et Géographie, Tome 22, No. 1, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, p. 83-94;

66. Geanana M. (1978) ContribuŃii privind dinamica limitei superioare a pădurii din MunŃii Retezat, Studii de Geografie, Bucureşti, p. 275-284;

67. Geanana M. (1996) InfluenŃa antropică asupra limitei superioare a pădurii în MunŃii Retezet, Analele UniversităŃii din Bucureşti, Anul XLV, Bucureşti, p. 39-44;

68. Geanana M. (1997) ContribuŃii privind dinamica limitei superioare a pădurii din MunŃii Retezat, Analele UniversităŃii din Bucureşti, Geografie, Anul XLVI, Editura UniversităŃii din Bucureşti, p. 69-74;

69. Geanana M. (2004) Limita superioară a pădurii în MunŃii Retezat, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti (151 pag.);

70. Georgescu F. (2003) ConsideraŃii cu privire la strategia de dezvoltare durabilă a fondului forestier din România, AlocuŃiune prezentată la seminarul „Gestionarea durabilă şi conservarea diversităŃii pădurilor” organizat de Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor şi Ambasada Suediei în data de 9 decembrie 2002, Revista Pădurilor, Anul 118, Nr. 1, Bucureşti, p. 1-4;

71. Giurescu C. (1975) Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, Editura Ceres, Bucureşti (388 pag.);

72. Giurgiu V., Pătrăşcoiu N., Purcelean Şt. (1977) Gospodărirea polifuncŃională a pădurilor şi tratamentele, Revista Pădurilor – Industria Lemnului, Celuloză şi Hârtie; Silvicultură şi Exploatarea Pădurilor, Anul 92, Nr. 4, octombrie-decembrie, Bucureşti, p. 190-196;

73. Giurgiu V. sub red. (1995) Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilor României, Editura Arta Grafică, Bucureşti (399 pag.);

74. Giurgiu V. (1995) Protejarea pădurii împotriva vântului şi zăpezii, Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilor României, Editura Arta Grafică, Bucureşti;

75. Giurgiu V. (1995) Marin Drăcea în istoria, prezentul şi viitorul silviculturii româneşti, Editura Ceres, Bucureşti (158 pag.);


293

76. Giurgiu V., Drăghiciu D. (2004) Modele matematico-auxologice şi tabele de producŃie pentru arborete, Editura Ceres, Bucureşti (607 pag.);

77. Giurgiu V. sub red. (2005) CompoziŃii optime pentru pădurile României, Editura Ceres, Bucureşti (263 pag.);

78. Giurgiu V. (2007) Codul Silvic şi gestionarea durabilă a pădurilor, Revista Pădurilor, Anul 122, Nr. 4, p. 45-51;

79. Gherasi N., Dimitrescu R. (1964) Structura geologică a Masivului Ezer-Păpuşa, Com. Geol. XLIX, p. 13-25, Bucureşti;

80. Gherasi N., Dimitrescu R., Manilici V. (1966) Studiul geologic şi petrografic al Masivului Ezer-Păpuşa, Com. Geol. XXXV, p. 47-104, Bucureşti;

81. Glade T., Anderson M.G., Crozier M.J. (2005) Landslide Hazard and Risk, Wiley (824 pag.);

82. Grigore M. (1979) Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief, Editura Academiei, Bucureşti;

83. Grigore M. (1981) MunŃii Semenic. PotenŃialul reliefului, Editura Academiei, Bucureşti (143 pag.);

84. Grigore M. (1989) Defileuri, chei şi văi de tip canion în România, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti;

85. Grigore M. (1994) Aerofotointerpretare geografică, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti;

86. Grigore M. (1994) Cartografie fizico- şi economico-geografică. Note de curs şi de lucrări practice. Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti;

87. Guzzetti F. (2008) Measuring Vulnerability to Natural Hazards, Edited by Jörn Birkmann, United Nations University Press, Tokyo (524 pag.);

88. Hamilton L.S., Gilmor D.A., Cassels D.S. (1999) Forêts et silviculture en montagne, In: Messerli B., Ives J.D. Les montaănes dans le monde. Une priorité pour un développement durable. Grenoble, France, Glénat, p. 249-278;

89. Haner F. (1972) Extinderea răşinoaselor în arealul fagului, Revista Pădurilor, Anul 87, Nr. 1, p. 35-36;

90. Haynes-Young R. (2000) TeledetecŃia modificărilor mediului înconjurător. Schimbări majore ale mediului, Editor Roberst N., Schimbări globale ale mediului, Editura All, Bucureşti, p. 20-38;

91. Hijmans R.J., Cameron Susan, Parra J.L., Jones P.G., Jarvis A. (2005) Very high resolution interpolated climate surfaces for global land areas, International Journal of Climatology, 25: 1965-1978 (2005), Published online in Wiley InterScience (www.interscience.wiley.com);

92. Hoersch Bianca, Braun G., Schmidt U. (2002) Relation between landform and vegetation in alpine regions of Wallais, Switzerland. A multiscale remote sensing and GIS approach, Computers, Environment and Urban Systems, 26, p. 113-139;

93. Iancu I. coord. (1982) Mică enciclopedie a pădurii, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti;

94. Ianculescu M. (2007) ConsideraŃii pe marginea proiectului noului Cod Silvic, Revista Pădurilor, Nr. 6;

95. Ichim R. (1976) Doborâturile de vânt din pădurile JudeŃului Suceava, ICAS, Seria II-a, Bucureşti;


294

96. Ichim R. (1990) Gospodărirea raŃională pe baze ecologice a pădurilor de molid, Editura Ceres, Bucureşti;

97. Ielenicz M. (2004) Geomorfologie, Editura Universitară, Bucureşti (344 pag.); 98. Ielenicz M., Pătru Ileana, Ghincea Mioara (2003) SubcarpaŃii României, Editura

Universitară, Bucureşti; 99. Ionică I. (1896) Pădurile din Făgăraş şi zăpăda din iarna trecută (1895), Revista

Pădurilor, pag. 297-304; 100. Ivănescu D. (1972) Din istoria silviculturii româneşti, Editura Ceres, Bucureşti (324

pag.); 101. Kotarba A. (2005) Geomorphic precesses and vegetation pettern changes. Case study in

the Zelené Pleso valley, high Tatra, Slovakia, Studia Geomorphologica Carpatho-Balcanica, Nr. 39, p. 39-48;

102. Kellomäki S., Kolström M. (1994) The influence of climate change on the productivity of Scots pine, Norway spruce, Pendula birch and Pubescent birch in southern and northern Finland, Forest Ecology and Management, Nr. 65, p. 201-217;

103. Körner C., Ohsawa M. coord. (2005) Mountain systems, Millennium Ecosystem Assessment. Current State and Trends: Findings of the Condition and Trends Working Group. Ecosystem anh Human Well-being, Vol.1, Chapter 24, Washington DC, Island Press, p. 681-716;

104. Lillesand Th., Kiefer R., Chipman J.W. (2004) Remote Sensing and Image Interpretation Wiley, New York;

105. Manea Gabriela (2008) Elemente de biogeografie, Editura Universitară, Bucureşti (221 pag.);

106. Manea Gabriela, Matei Elena, Tişcovschi A. (2008) Some aspects concerning the life quality and the environment quality in the Romanian rural rudimentary communities. (Case study), nepublicat;

107. Manu I. (1988) Valea Superioară a DâmboviŃei. Studiu geomorfologic cu privire specială asupra organizării teritoriului , Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie, Geografie şi Geologie, SecŃia Geografie, Bucureşti;

108. Marcu Gh., Stoica C., Beşleagă N., Stoian R., Ceianu I., Dissescu R., Petrescu I., Pavelescu I. (1968) Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România, Editura Agrosilvică, Bucureşti (210 pag.);

109. Marcu Gh. coord. (1974) Cercetări privind extinderea culturii molidului în R. S. România, Editura Ceres, Bucureşti (524 pag.);

110. Marcu M. (1967) Meteorologie şi climatologie forestieră, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti (317 pag.);

111. Marcu M. (1983) Meteorologie şi climatologie forestieră, Editura Ceres, Bucureşti; 112. Marey Pérez M.F., Rodríguez Vincente V., Crecente Maseda R. (2006) Using Gis to

measure changes in the temporal and spatial dynamics of forestland: experiences from north-west Spain, Forestry, Vol. 79, Nr. 4, p. 409-423;

113. Martonne Emm. de (1907) Recherches sur lèvolution morphologique des Alpes des Transylvanie, Rev. Geogr. (1906-1907) şi în Lucrări geografice despre România, Editura Academiei, Bucureşti;

114. Maruşca T. (2002) Gradientica montană în sprijinul stabilirii handicapurilor naturale şi economice din CarpaŃii României, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti, Braşov;


295

115. MândruŃ O. (2003) Relieful SubcarpaŃilor dintre Argeş şi Argeşel. Studiu geomorfologic, Editura Corint, Bucureşti (133 pag.);

116. Mihai B. (2005) MunŃii din bazinul Timişului. PotenŃialul geomorfologic şi amenajarea spaŃiului montan, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti;

117. Mihai B., Săvulescu I., Şandric I. (2006) Applications de la méthode Change Détection pour lìnvestigation de la dynamique des étages végétaux dans les Monts de Bucegi. Approche comparative, Teledetection, Vol. 6, Nr. 3;

118. Mihai B., Săvulescu I., Şandric I. (2007) Change detection analysis (1986/2002) for the alpine, subalpin and forest landscape in Iezer Mountain (Southern Carpathians, Romania), Mountain Research and Development, Vol. 27, Nr. 3, p. 205-257;

119. Mihai B. (2007) TeledetecŃie. Vol. I Introducere în procesarea digitală a imaginilor, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti;

120. Mihai B. (2009) TeledetecŃie. Vol. II NoŃiuni şi principii fundamentale, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti (189 pag.);

121. Mihăilescu V. (1957) O schiŃă de hartă topoclimatică a Republicii Populare Române, Buletinul ŞtiinŃific al Academiei Republicii Populare Române, SecŃia Geologie-Geografie, 3-4, Bucureşti;

122. Mihăilescu V. (1963) CarpaŃii sud-estici de pe teritoriul Republicii Populare Române. Studiu de geografie fizică cu privire specială asupra reliefului, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti;

123. Mihăilescu V. (1969) Geografia fizică a României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti; 124. Milescu I. (1990) Pădurile şi omenirea, Editura Ceres, Bucureşti (199 pag.); 125. Milescu I., Alexe A., Nicovescu H., Suciu P. (1967) Fagul, Editura Agro-Silvică,

Bucureşti, (581 pag.); 126. Milescu I., Simionescu A., Roşianu Gh., coord. (1997) Carea Pădurarului, Regia

NaŃională a Pădurilor, Bucureşti; 127. Millette Th., Tuladhar A.R., Kasperson R.E., Turner B.L. (1995) The use and limits of

remote sensing for analyzing environmental and social change in the Himalayan Middle Mountains of Nepal. Global Environmental Change, 5, p. 367-380;

128. Minghetti P., Sartori G., Lambert Karine (1997) Relations sol-vegetation dans les pinedes a Pinus mugo turra du Trentin (Italie), Revue D'ecologie Alpine, Tome 4, Grenoble, p. 23-34;

129. Mitchell S.J., Hailemariam T., Kulis Y. (2001) Empirical modeling of cutblock edge windthrow risk on Vancouver Island, Canada, using stand level information, Forest Ecology and Management, 154, p. 117-130;

130. Mohan Gh., Ielenicz M., Pătroescu M. (1986) RezervaŃii şi monumente ale naturii din Muntenia, Editura Sport-Turism, Bucureşti;

131. Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M. (1993) RezervaŃii şi monumente ale naturii din România, Casa de Editură şi ComerŃ „Scaiul”, Bucureşti (359 pag.);

132. Muică Cristina, Pătroescu Maria, Popova-Cucu Ana (1981) Tipuri de mediu în CarpaŃii româneşti, A.U.B., Geografie, t. 30, Bucureşti;

133. Nedelcu E. (1965) Culoarele intracarpatice ale DâmboviŃei şi Bârsei, Studii şi cercetări de geologie-geografie, Seria geografie, t. XII, nr. 2, Bucureşti;

134. Nedelcu E. (1967) Trasăturile morfostructurale ale MunŃilor Iezerului, SCGGG, Seria Geografie, t. XIV, nr. 2, Bucureşti, p. 183-191;

135. Nedelea A., Mihai B. (1999) ImplicaŃii geografice ale activităŃilor pastorale pe versantul sudic al Masivului Făgăraş (Bazinul Argeşului), Geografia în contextul dezvoltării contemporane, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca;


296

136. Negulescu E., Ciumac Gh. (1959) Silvicultura, Editura Agro-Silvică, Bucureşti; 137. Negulescu E., Săvulescu A. (1965) Dendrologie EdiŃia a II-a, Editura Agro-Silvică,

Bucureşti (511 pag.); 138. Niculescu Gh., Roată S. (1995) Culoarul Rucăr-Bran-Dragoslavele. ConsideraŃii

geomorfologice, Studii şi cercetări de geografie, t. XLII, Editura Academiei, Bucureşti, p. 33-46; 139. Oană Rodica, Oană I. (2004) Istorie şi cultură în Lereşti – Muscel, Editura Ars Docendi,

Bucureşti; 140. Obrejanu Gr., Puiu Şt. (1978) Pedologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti (476

pag.); 141. Paşcovschi S. (1967) Succesiunea speciilor forestiere, Editura Agro-Silvică, Bucureşti

(318 pag.); 142. Pătroescu Maria (1987) Succesiunea zonelor şi etajelor de vegetaŃie din R. S. România,

Sinteze geografice – Lucrări practice pentru perfecŃionarea profesorilor, Tipografia UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, p. 191-198;

143. Pătroescu Maria (1987) Indici ecometrici climatici şi raportul lor cu învelişul biotic în spaŃiul SubcarpaŃilor dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, Analele UniversităŃii din Bucureşti, Seria Geografie;

144. Pătroescu Nardin Maria (1996) SubcarpaŃii dintre Râmnicu-Sărat şi Buzău. PotenŃialul biologic şi exploatare biologică, Editura Carro, Bucureşti;

145. Pătroescu Maria, Nancu Daniela (1996) Influences anthropiques sur les limites des étages de végétation des Monts Iezer (Carpates Méridionales), Geographical International Seminares – Carpates Méridionales et Stara Planina (Balkan) Études Géographiques, Comptes rendus des Colloques Roumain-Bulgare, No. 3, Bucharest, p. 98-101;

146. Pătru Ileana Georgeta (2001) Culoarul transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele. Studiu de geogafie fizică, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti (215 pag.);

147. Pârvu C. (2001) Ecologie generală, Editura Tehnică, Bucuerşti (587 pag.); 148. Petrescu L. (1964) ConcepŃii actuale în îngrijirea molidişurilor în vederea măriri

rezistenŃei lor la doborâturi de vânt, Revista Pădurilor, 79, nr. 2, pag. 67-69; 149. PiŃigoi R. (2007) Studiul fizico-geografic al Bazinului hidrografic Râul Târgului, cu

privire specială asupra reliefului, Teză de doctorat, Bucureşti (235 pag.); 150. Plesnik P. (1971) Horna hranica lesa vo Vysokych a v Belanskych Tatrách, Bratislava; 151. Popescu Gh., Pătrăşcoiu N., Georgescu V. (2004) Pădurea şi Omul, Editura Nord Carta,

Suceava; 152. Popescu I. Zeletin (1951) Mărirea rezistenŃei la vânturi a arboretelor prin măsuri

amenajistice, Buletin Ştiintific, Academia R.P.R., nr.3, Bucureşti; 153. Popova-Cucu Ana (1975) Rolul jnepenişurilor şi arinişurilor de munte în menŃinerea

echilibrului natural din CarpaŃi, Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător; t. 19, nr. 1, Bucureşti, p. 47-51;

154. Popp Mara (1934) ContribuŃiuni la vieaŃa pastorală din Argeş şi Muscel (Origina urgurenilor), Buletinul SocietăŃii Regale Române de Geografie, Anul LII, 1933, Bucureşti, p. 229-282;

155. Posea G., Popescu N., Ielenicz M. (1974) Relieful României, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti;

156. Posea G., Badea L. (1984) România. Harta unităŃilor de relief (Regionarea geomorfologică), Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti;


297

157. Primack B.R., Pătroescu Maria, Rozylowicz L., Iojă C. (2008) Fundamentele conservării diversităŃii biologice, Editura Agir, Bucureşti (668 pag.);

158. Proe M.F., Allison S.M., Matthews K.B. (1996) Assessment of the impact of climate change on the growth of Sitka spruce in Scotland, Canadian Journal of Forest Research, Nr. 26, p. 1914-1921;

159. Puiu Şt., Teşu C., Şorop G., Drăgan I., Miclăuş V. (1983) Pedologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti (308 pag.);

160. Pukkala T., Editor (2002) Multi-objective Forest Planning. Managing Forest Ecosystems, Vol. 6, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht (207 pag.);

161. Puşcariu-Soroceanu E., Popova-Cucu A. (1965) Geobotanica. Metode de cercetare a vegetaŃiei cu aplicaŃii la teritoriul Republicii Socialiste România, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti (349 pag.);

162. Quine C.P., Bell P.D. (1999) Monitoring of windthrow occurrence and progression in spruce forests in Britain, Forestry Commission Research Agency, http://forestry.oxfordjournals.org/cgi/content/abstract/71/2/87;

163. RăuŃescu I. (1943) Câmpulung Muscel. Monografie istorică, (426 pag.); 164. RăvăruŃ M., Turenschi E. (1973) Botanica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

(599 pag.); 165. Rees W.G., Williams M., Vitebsky P. (2003) Mapping land cover change in a reindeer

herding area of the Russian Arctic using Landsat TM and ETM+ imagery and indigenous knowledge, Remonte Sensing and Environment, 85, p. 441-452;

166. Rigina O., Baklanov A., Hagner O., Olson H. (1999) Monitoring of forest damage in the Kola Peninsula, Northern Russia due to smelting industry. The Science of the Total Environment, 229, p. 147-163;

167. Roşu A. (1973) Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 168. Roşu C. (1977) Zonalitatea vegetaŃiei forestiere în Masivul Făgăraş, Comunicări de

Botanică, Consfătuirea NaŃională de Geotanică, EdiŃia a X-a, MunŃii Făgăraş 22-27 iulie 1974, Bucureşti;

169. RubŃov Şt. (1965) Laricele. Ecologic şi cultura, Editura Agro-Silvică, Bucureşti (218 pag.);

170. Rucăreanu N. (1962) Amenajarea pădurilor, Editura Aro-Silvică, Bucureşti (368 pag.); 171. Rucăreanu N., Leahu I. (1982) Amenajarea pădurilor, Editura Ceres, Bucureşti (438

pag.); 172. Ruel J.C. (2000) Factors influencing windthrow in balsam fir forest: from landscape

studies to individual tree studies, Forest Ecology and Management, 135, p. 169-178; 173. Ruel J.C., Pin D., Cooper K. (2001) Windthrow in riparian buffer strips: effect of wind

exposure, thinning and strip width, Forest Ecology and Management, 143, p. 105-113; 174. Ruel J.C., Mitchell S.J., Dornier M. (2002) A GIS based approach to map wind exposure

for windthrow hazard rating, Northern Journal of Applied Forestry, Society of American Foresters, vol. 19, nr. 4, p. 183-187;

175. Săvoiu A. (2008) Câmpulungul în mărturiile vremii, Editura Ars Docendi, Bucureşti (256 pag.);

176. Săvulescu I., Mihai B., Şandric I. (2005) Dinamica peisajului alpin şi subalpin în Masivul Iezer. Analiză change detection, Comunicări de Geografie, volumul IX, Editura UniversităŃii din Bucureşti;

177. Schroeter C. (1926) Das Pflanzenleben der Alpen, Editura A. Raustein, Zürich;


298

178. Simionescu A. (1990) ProtecŃia pădurilor prin metode de combatere integrată, Editura Ceres, Bucureşti (284 pag.);

179. Simionescu A., Daia M., LiŃescu M., Vlădescu D., Vlăduleasa A. (2003) Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001, Revista Pădurilor, Anul 118, Nr. 1, p. 27-34;

180. Sîrcu I. (1971) Geografia fizică a Republicii Socialiste România, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

181. Short N.M. (2004) The remote sensing tutorial. NASA. Goddard Space Flight Center; http://rst.gsfc.nasa.gov;

182. Solomon Susan, Qin D., Manning M., Marquis Melinda, Averyt Kristen, Tignor M.B. Melinda, LeRoy Miller H. Jr, Chen Z., Editori (2007) Climate Change 2007. The Physical Science Basis, Working Group I Contribution to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change, WMO, UNEP, Cambridge University Press, New York (996 p.);

183. Sultana Viorica (1975) Masivul Leaota. Studiu de geografie fizică cu privire specială asupra vegetaŃiei şi solurilor, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie şi Geologie, SecŃia Geografie, Bucureşti;

184. Stanciu N. (1981) Probleme de ecologie forestieră aplicată, Editura Ceres, Bucureşti (148 pag.);

185. Stinghe V. (1921) Pădurile şi legea păşunilor comunale, Tipografia Gutenberg, Bucureşti;

186. Stoiculescu C. (1987) PotenŃialul furajer din cadrul fondului forestier şi raŃionalizarea păşunatului în pădure, Buletinul informativ al Academiei de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice, Nr. 17, Bucureşti, p. 217-239;

187. Stoiculescu C. (1989) Cercetări privind tehnologiile de sporire de masă verde furajeră în fondul forestier, Revista Pădurilor, Nr. 1, p.51-54;

188. Suárez J.C., Gardiner B.A., Quine C.P. (2002) Windthrow risk management in Scottish forests. A computer-based model to calculate wind risk for forestry, Forestry Commission Northern Research Station Roslin, http://www.metla.fi/org/sms/paiva/esit/02-suarez.htm;

189. Szepesi A. (1997) Studiu fizico-geografic cu privire specială asupra proceselor de modelare actuală, Teză de doctorat, Bucureşti (160 pag.);

190. Szepesi A. (2007) Masivul Iezer. Elemente de geografie fizică, Editura Universitară, Bucureşti (208 pag.);

191. Talkkari A., Hypén H. (1996) Development and assessment of a gap-type model to predict the effects of climate change on forest based on spatial forest data, Forest Ecology and Management, Nr. 83, p. 217-228;

192. Teodoreanu Elena (1980) Culoarul Rucăr-Bran. Studiu climatic şi topoclimatic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti (165 pag.);

193. Teodoreanu Elena (2007) Se schimbă clima? O întrebare la început de mileniu, Editura Paideia, Bucureşti (319 pag.);

194. Tkacenko M. E. (1955) Silvicultură generală, EdiŃia a II-a, postumă, completată şi revizuită, Editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti (795 pag.);

195. Toutoubalina O.V., Rees W.G. (1999) Remote sensing of industrial impact on Arctic vegetation around Noril'sk, northern Siberia. Preliminary results. International Journal of Remote Sensing, 20, p. 2979-2990;


299

196. Tømmervik H., Høgda K.A., Solheim I. (2003) Monitoring vegetation changes in Pasvik (Norway) and Pechenga in Kola Peninsula (Russia) using multitemporal Landsat MSS/TM data. Remote Sensing of the Environment, 85, p.370-388;

197. Ulanova G. Nina (2000) The effects of windthrow on forests at different spatial scales: a review, Forest Ecology and Management, 135, p. 155-167;

198. Ungur A. (2008) Pădurile României. Trecut, prezent şi viitor. Politici şi strategii, Editura Devadata, Bucureşti (378 pag.);

199. Voiculescu M. (1996) RepartiŃia altitudinală a vegetaŃiei forestiere în Masivul Făgăraş, Geographica Timisiensis, Vol. 5, Timişoara, p. 77-89;

200. Voiculescu M. (2000) Tipuri de limită superioară pădurii în Masivul Făgăraş, Geographica Timisiensis, Vol. 8-9, 1999-2000, p. 157-174;

201. Voiculescu M. (2002) Studiul potenŃialului geoecologic al Masivului Făgăraş şi protecŃia mediului înconjurător, Editura Mirton, Timişoara (376 pag.);

202. Vlad I., Petrescu L. (1977) Cultura molidului în România, Editura Ceres, Bucureşti (359 pag.);

203. Vlad I. şi colab. (1997) Silvicultură pe baze ecosistemice, Editura Academiei Române, Bucureşti;

204. Vuia R. (1980) Studii de etnografie şi folclor II, Editura Minerva, Bucureşti (610 pag.); 205. Wagner R.G., Little K.M., Richardson B., McNabb K. (2005) The role of vegetation

management for enhancing productivity of the world's forests, Forestry, Vol. 79, Nr. 1, p. 57-79; 206. Walshe J., Dhubhain Á.Ní. (1998) The development of a GIS-based windthrow risk

model, Crop Science, Horticulture and Forestry, http://www.ucd.ie/agri/html/homepage/research_96_99/research_1998_99/Crop/Crop6.html;

207. Wohlgemuth T., Bürgi M., Scheidegger C., Schütz M. (2002) Dominance reduction of species through disturbance – a proposed management principle for central European forests, Forest Ecology and Management, 166, p. 1-15;

208. Woodcock C., Macomber S., Pax Leney M., Cohen W. (2001) Monitoring large areasfor forest change using LANDSAT: Generalization across space, time and LANDSAT sensors. Remote Sensing of the Environment, 78, p. 194-203;

209. Young A. R., Giese L. R., Editors (2003) Introduction to Forest Ecosystem Science and Management, Third Edition, John Wiley & Sons (560 pag.);

210. *** (1960) Monografia geografică a Republicii Populare Române, Vol.I, Geografie fizică, Editura Academiei, Bucureşti;

211. *** (1967) Harta geologică a României; scara 1:200.000; Foaia 28 Braşov, L-35-XX, Institutul Geologic, Bucureşti;

212. *** (1967) Harta geologică a României; scara 1:200.000; Foaia 35 Tîrgovişte, L-35-XXVI, Institutul Geologic, Bucureşti;

213. *** (1968) Harta geologică a României; scara 1:200.000; Foaia 27 Sibiu, L-35-XIX, Institutul Geologic, Bucureşti;

214. *** (1968) Harta geologică a României; scara 1:200.000; Foaia 34 Piteşti, L-35-XXV, Institutul Geologic, Bucureşti;

215. *** (1970) Harta solurilor României; scara 1:200.000; Foaia 35 Tîrgovişte, L-35-XXVI, Institutul Geologic, Bucureşti;

216. *** (1971) Harta geologică a României; scara 1:50.000; Foaia 109 c Rucăr, L-35-87-C, Institutul Geologic, Bucureşti;


300

217. *** (1971) Harta solurilor României; scara 1:200.000; Foaia 27 Sibiu, L-35-XIX, Institutul Geologic, Bucureşti;

218. *** (1974) Harta geologică a României; scara 1:50.000; Foaia 110 a Bîrsa Fierului, L-35-87-A, Institutul Geologic, Bucureşti;

219. *** (1975) Harta solurilor României; scara 1:200.000; Foaia 28 Braşov, L-35-XX, Institutul de Geologie şi Geofizică, Bucureşti;

220. *** (1975) Harta solurilor României; scara 1:200.000; Foaia 34 Piteşti, L-35-XXV, Institutul de Geologie şi Geofizică, Bucureşti;

221. *** (1978) Harta geologică a României; scara 1:50.000; Foaia 109 d Nucşoara-Iezer, L-35-86-D, Institutul de Geologie şi Geofizică, Bucureşti;

222. *** (1983) Harta geologică a României; scara 1:50.000; Foaia 128 a Cîmpulung-Muscel, L-35-99-A, Institutul de Geologie şi Geofizică, Bucureşti;

223. *** (1983) Geografia României, vol. I, Geografie Fizică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti;

224. *** (1987) Geografia României, vol. III, CarpaŃii româneşti şi Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti;

225. *** (1991) Studiu pedologic. Cartare staŃională la scara 1:10000 pe teritoriul comunal Albeştii de Muscel, JudeŃul Argeş, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş, Piteşti;

226. *** (1992) Studiu pedologic. Cartare staŃională la scara 1:10000 pe teritoriul oraşului Câmpulung, JudeŃul Argeş, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş, Piteşti;

227. *** (1994) Studiu pedologic. Cartare staŃională la scara 1:10000 pe teritoriul comunal Valea Mare-PravăŃ, JudeŃul Argeş, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş, Piteşti;

228. *** (1994) Amenajamentul; Ocolul Silvic Domneşti. Studiul General, Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva SA, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

229. *** (1994) Amenajamentul; Ocolul Silvic Domneşti. U.P. II Corbi, Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva SA, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

230. *** (1994) Amenajamentul; Ocolul Silvic Domneşti. U.P. IV Păpău, Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva SA, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

231. *** (1995) Amenajamentul; Ocolul Silvic Aninoasa. Studiul General, Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva SA, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

232. *** (1995) Amenajamentul; Ocolul Silvic Aninoasa. U.P. III Râuşor, Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva SA, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

233. *** (1995) Amenajamentul; Ocolul Silvic Aninoasa. U.P. V Plaiul Lung, Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva SA, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

234. *** (1995) Amenajamentul; Ocolul Silvic Aninoasa. U.P. VI Brătioara, Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva SA, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

235. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. Studiul General, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

236. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. U.P. II Bughea, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

237. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. U.P. III Lereşti, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

238. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. U.P. IV Râuşor, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

239. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. U.P. V Voina, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;


301

240. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Câmpulung. U.P. VI Argeşel, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

241. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Rucăr. Studiul General, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

242. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Rucăr. U.P. I Dragoslavele, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

243. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Rucăr. U.P. II Râuşor, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

244. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Rucăr. U.P. III Cascoe, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

245. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Rucăr. U.P. IV Tămaş, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

246. *** (1996) Amenajamentul; Ocolul Silvic Rucăr. U.P. V Izvoarele DâmboviŃei, Regia NaŃională a Pădurilor, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice;

247. *** (1996) Studiu pedologic. Cartare staŃională la scara 1:10000 pe teritoriul comunal Nucşoara, JudeŃul Argeş, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş, Piteşti;

248. *** (1997) Studiu pedologic. Cartare staŃională la scara 1:10000 pe teritoriul comunal Rucăr, JudeŃul Argeş, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş, Piteşti;

249. *** (2002) Studiu pedologic pentru realizarea şi reactualizarea sistemului naŃional şi judeŃean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. Teritoriul comunei Dragoslavele, JudeŃul Argeş, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş, Piteşti;

250. *** (2003) Global Land Cover Facility. University of Maryland, http://glcfapp.umiacs.umd.edu:8080/esdi/index.jsp;

251. *** (2004) Studiu pedologic pentru realizarea şi reactualizarea sistemului naŃional şi judeŃean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. Teritoriul comunei Lereşti, JudeŃul Argeş, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş, Piteşti;

252. *** (2008) Clima României, Editura Academiei Române, Bucureşti (365 pag.); 253. *** Legea Nr. 26/24 aprilie 1996; Codul Silvic; Publicată în M.O. Nr. 93/8 mai 1996; 254. *** Legea Nr. 46/19 martie 2008; Codul Silvic; Publicată în M.O. Nr. 238/27 martie

2008; 255. http://www.worldclim.org.

Date post:	29-Nov-2015
Category:	Documents
Upload:	matei-ioan
View:	216 times
Download:	9 times

Interrelatiile Dintre Componentele Fizicageografice Si Etajarea Padurii in Muntii Iezer

Documents