Este alcatuita dintr-o lentila convergenta cu distanta focala de cativa centimetri. Lupa se foloseste pentru a mari obiece. Ea da o

imagine virtuala, dreapta si marita a obiectului. Acesta se afla intre lentila si focar. Lupa trebuie tinuta ca.t mai aproate de ochi

Microscopul utilizeaza doua lentile convergente: obiectivul (cu o distanta focala de sub un centimetru) si ocularul (cu o distanta focala de cativa centimetri). Cele doua lentile convergente sunt separate de o distanta L, mult mai mare decat distantele focale.

Lupa este adeseori numita microscop simplu, ca este utila in observarea obiectelor mici.

Pentru o marire accentuata cu un minimum de deformare a imaginii este folosit un sistem de doua sau mai

multe lentile. Un astfel de dispozitiv este numit microscop compus.

Cel mai simplu microscop compus contine doua lentile convexe. Imaginea marita de lentilele

obiective este marita mai departe de lentilele ocheanului. Ca si la telescopul astronomic, imaginea este rasturnata, dar

acest lucru nu este important la vizualizarea unor monstre minuscule. Multe microscoape compuse au o gama de

lentile obiective de diferite puteri.

Cand lupele au ajuns la indemana oricui s-a incercat sa se foloseasca cate doua lupe, una peste alta, pentru a obtine o marire mai mare. In timp ce se experimenta acest lucru, cineva a descoperit ca o distanta corespunzatoare intre lentile pot determina imagini marite ale obiectelor de la distanta. Un asemenea aranjament de lentile a pus baza primului telescop. Inventia telescopului se datoreaza filozofului englez Roger Bacon, care a trait in anii 1200. Dar este posibil ca aceasta inventie sa fi fost facuta mai devreme de oameni de stiinta arabi. Telescopul este de doua feluri: de refractie (lumina este captata de obiectivul aflat la capatul unui tub optic ce formeaza imaginea in planul sau focal. Aceasta imagine devine obiect pentru ocular care va forma imaginea finala, virtuala marita) si de reflexie (este utilizata ca principalelement optic o oglinda concava. Lumina nu traverseaza lentilele, ci este reflectaata de un sistem de oglinzi)

Diaproiectoarele proiecteaza pe un ecran imaginile aflate pe un support transparent. Spre a obtine imagini cat mai

luminoase, proiectoarele sunt prevazute cu becuri foarte puternice a caror supra-incalzire este eviatata printr-o

instalatie de racire. Pentru o iluminare uniforma a diafilmului sau a foliei lumina retroemisa a lampii este

focalizata cu ajutorul unei oglinzi concave, iar apoi este transformata in fascicul paralel utilizand o lentila condensor. Unele diaproiectoare permit asezarea orijontala a foliei : in fata lentilei obiectiv, razele sunt deviate cu 90º cu ajutorul

unei oglinzi.

Cand lupele au ajuns la indemana oricui s-a incercat sa se foloseasca cate doua lupe,

una peste alta, pentru a obtine o mariremai mare. In timp ce se experimenta acest lucru,

cineva a descoperit ca o distanta corespunzatoare intre lentile pot determina imagini mariteale obiectelor de la distanta. Un asemenea aranjament de lentile a pus

baza primului telescop. Inventia telescopului se datoreaza filozofului englez Roger

Bacon,care a trait in anii 1200. Dar este posibil ca aceasta inventie sa fi fost facuta mai devreme de oameni de stiinta arabi.

Formarea imaginii

Mersul razelor de lumină pentru un obiect îndepărtat şi pentru unul apropiat. Forma cristalinului se modifică pentru a menţine imaginea pe retină. (Această diagramă este simplificată şi exagerată pentru

claritate.) Pentru ca razele de lumină să se poată focaliza, trebuie să se

refracte. Cantitatea de refracţie depinde de distanţa de la care este văzut obiectul. Un obiect situat la distanţa necesită mai puţină refracţie decât unul situat în apropiere. Cea mai mare

parte a procesului de refracţie se desfăşoară în cornee, la interfaţa cu aerul. Restul refracţiei necesare, în raport cu

distanţa la care se află obiectul, are loc în cristalin. La înaintarea în vârstă, omul pierde această capacitate de a-şi

ajusta focalizarea, deficienţă cunoscută sub numele de prezbitism sau vedere obosită.