DECEFLOR S.R.L. Tg. Mureş Str.Remetea nr.47 ap.II. jud. Mureş cod poştal :540266 Cod CAEN 4778 CUI RO 15179908 J26/65/30.01.2003

INSTRUCŢIUNI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

În conformitate cu prevederile statutului societaţii ,cu prevederile legii nr.307/2007,Prvind apărarea împotriva incendiilor,administrator,dispun prin prezenta instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi sarcinile ce revin personalului pe locurile de muncă astfel; Art .1.Apărarea împotriva incendiilor,constituie o problemă de interes major şi permanent facând parte integrantă a activitaţi desfaşurată pe teritoriul societăţii. Art.2. Activitatea de apărare împotriva incendiilor se efectuează în conformitate cu prevederile ; -Legii nr.306/2006 privind apărarea împotriva incendiilor. –Ordinului nr.163/2007 al Ministerului de Interne pentru aprobarea Normelor Generale de apărare împotriva incendiilor. – Hotărâri nr.678/1998 a Guvernului României; -Decretului nr. 400/1981; Art nr.3 Elaborarea instructiunilor generale şi specifice de prevenire si stingere a incendiilor,pentru fiecare loc de muncă sau serviciu de activitate se bazează pe prevederile; -Ordinul M.A.I. nr.163/2007 Norme generale de aparăre împotriva incendiilor; -Dispoziţilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă Ordinul M.A.I. nr.712/2005; -Dispoziţilor generale privind echiparea si dotarea construcţiilor,instalaţiilor tehnologice cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor Ordinul M.A.I.136/2007 - Dispoziţilor generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice D.G. P.S.I.-004/2001. – Dispoziţiilor generale privind organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilorDG P.S.I.-005/2001. –Reguli si dispoziţii specifice de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi privat al judeţului Mureş,aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Mureş nr.43/2001

1

STINGEREA INCENDIILOR ÎN MAGAZINELE COMERCIALE

1. CARACTERISTICILE CONSTRUCTIVE ALE MAGAZINELOR

COMERCIALE

Clădiri cu dimensiuni din ce în ce mai mari,cu multe etaje,cu activităţi diferite,cu personal şi public numeros şi unde se efectuează expunerea mărfurilor şi vânzarea cu amănuntul a unui număr mare de obiecte,materiale şi materii prime foarte diferite,în majoritatea lor deosebit de combustibile,inflamabile sau chiar explozive,magazinele comerciale prezintă o importanţă deosebita din punct de vedere al intervenţiei pentru stingerea incendiilor. Mai întotdeauna incendiile izbucnite la magazinele comerciale şi alimentare au produs pierderi destul de mari. Deseori la magazine,pe o suprafaţă relativ redusă se concentrează valori materiale mari care pe timpul incendiilor sunt expuse distrugerii sau degradării din cauza incendiului şi a refulării unei mari cantităţi de apa pe timpul intervenţiei. Clădirile magazinelor adăpostesc în incinta lor săli de comerţ,de prezentare şi expunere,încăperi pentru primire,păstrare şi pregatire a mărfurilor pentru vânzare,încăperi auxiliare şi tehnice (tablouri electrice,instalaţii de încălzire,secţii de maşini etc)încăperi administrative şi grupuri sociale.Suprafaţa magazinelor şi încăperilor pentru pregătirea mărfurilor de vânzare,în multe cazuri se apropie de suprafaţa sălilor de comerţ,mai ales la magazinele de mobilă,produse chimice şi vopseluri. Sarcina termică din magazinele comerciale se ridică până la 100 Kgf/mp iar încăperile de depozitare a diferitelor mărfuri depăşeşte de 2-3 ori valoarea indicată. Pe timpul producerii incendiului în magazine pot să se distrugă diferite categorii de produse,inclusiv materialele sintetice ale căror ardere şi descompunere termică,în majoritatea cazurilor sunt însoţite de formarea abundentă de fum şi degajare de gaze toxice. Propagarea incendiului şi ridicarea temperaturii la incendiile de materiale sintetice se face foarte rapid şi cu degajare de fum dens. Construcţiile metalice ale unor depozite deasupra focarelor de ardere se pot prăbuşi în timp de aprox.20 minute. Recunoaşterea operativă a incendiului şi punerea în funcţiune a ţevilor la incendiile izbucnite la magazinereclamă,deseori,să se spargă uşi,sisteme de încuietori,gratii masive metalice etc.

2

2.ORGANIZAREA STINGERII INCENDIILOR

Pentru organizarea în bune condiţii a stingerii incendiilor izbucnite la magazine comerciale este necesar să se stabilească:

Caracteristicile constructive ale magazinului ; Stabilirea numărului persoanelor existente în magazine şi principalele căi de

evacuare ale lor ; Mijloacele existente şi metodele potrivite pentru aceasta operaţiune ; Natura ,cantitatea,ordinea de aşezare şi caracteristicile materialelor depozitate ; Proporţiile şi direcţiile principale de propagare a incendiului ; Pericolul de explozie şi intoxicare pentru oameni ; Posibilităţile de descompunere termică a mărfurilor cuprinse de incendiu şi de

degajare şi răspândire a fumului şi gazelor toxice ; Ce anume arde şi ce mărfuri periculoase se mai găsesc în zona expusă ; Necesitatea evacuării materialelor neincendiate,locul de depozitare a lor şi modul

de aducere la îndeplinire a acestei acţiuni(conform planului de evacuare ; Necesitatea desfacerii şi demolării unor elemente de construcţie ; Codiţiile care favorizează şi cele care îngreuiază acţiunea de stingere ; Existenţa şi amplasarea ascensoarelor şi persoanelor imobilizate în acestea ; Căile de acces care se pot utiliza pentru evacuarea persoanelor şi bunurilor

materiale ; Necesitatea şi posibilitatea practicării unor deschideri pentru pătrunderea în

clădire în vederea salvării persoanelor şi bunurilor materiale ca şi a introducerii tevilor de refulare destinate stingerii incendiilor ;

Verificarea în subsoluri şi în podul construcţiei dacă există sau nu depozitate marfuri ;

Întreruperea alimentării cu energie electrică ; Sursele de apă disponibile,distanţele până la acestea ; Forţele şi mijloacele necesare pentru stingere,căile de introducere a lor în

dispozitivul de luptă ; Substanţele stingătoare cele mai indicate în raport de materialele combustibile

existente în interior. Densităţile mari de persoane în magazine şi situaţiile complexe care survin în caz de incendiu,obligă la luarea unor măsuri speciale pentru evacuarea în bune condiţii a personalului din interior.Din cercetările efectuate a reieşit că la magazine în general la intrarea şi ieşirea persoanelor se produc timpi critici.În zilele de lucru,în general,acestea sunt orele 10,30 şi 11,30 şi ora 16,30 şi 17,30sâmbăta între ora 10,30 şi 11,30). Calculele făcute pentru desfăşurarea evacuării într-un magazin,au confirmat în afară de aceasta,că în cazuri de evacuare,în majoritatea situaţiilor se produc aglomerări de persoane în faţa ieşirilor de la etaje,precum şi stagnări ale mişcării în casele scărilor,atunci când se întâlnesc fluxuri de persoane.

3

Pentru asigurarea evacuării într-un timp scurt trebuie să se evite încrucişarea căilor principale pentru a se înlătura concentraţia de persoane prin congruenţa fluxurilor din direcţii diferite,pe căile principale de circulaţie. De asemenea,trebuie efectuată marcarea vizibilă a ieşirilor şi casei scărilor.Inscripţiile obişnuite din comerţ,pentru ieşiri,au în general o eficienţă funcţională relativ redusă în condiţii normale.Dacă se efectuează o evacuare în condiţii de pericol,când se produce o degajare puternică de fum şi se ia în consideraţie înălţimea stelajelor de mărfuri de aproximativ 2 m şi materiale decorative existente în magazinele

comerciale,inscripţiile amintite mai înainte nu-şi mai indeplinesc funcţiunea.De asemenea este necesar să se folosească indicatoare din materiale luminiscente.Prin iluminarea ieşirilor de evacuare se asigură orientarea fluxului de persoane care se scurge în mod corespunzator.Pentru asigurarea unei evacuări rapide a clădirii,ţinând cont de vitezele diferite de deplasare pe căi de acces şi scări este necesar ca lăţimea uşilor de la casa scării de la etaje să corespundă cu lăţimea utilă a treptelor.Realizarea evacuării după un plan stabilit impune asigurarea unor posibilităţi tehnice,de asemenea trebuie elaborate planuri de evacuare concrete,personalului i se va stabili obligaţii specifice depozitelor şi magazinelor comerciale.Alarmarea este necesară să fie codificată,luându-se în consideraţie şi comunicările care urmează să fie făcute în limbi straine. Personalul trebuie instruit săptămânal cu regularitate,în privinţa sarcinilor şi periodic executate exerciţii practice de evacuare.La instruirea personalului un rol deosebit îl are comportarea acestuia faţă de reacţia psilogică a persoanelor aflate în pericol.Acţiunea calmă şi corectă a personalului,în caz de evacuare,constituie cea mai importanţa sarcina. Specificul oricăror localuri cu mare densitate de public este posibilitatea apariţiei panicii care poate avea urmări deosebit de grave,chiar şi în cazul când incendiul are proporţii reduse.Densitatea de la care panica prezintă pericol pentru evacuarea personalului este de ordinul a 0,28 mp/om.Fenomenul panicii se poate produce şi fără existenţa unei situaţii de pericol. La densitatea de 0,626mp/persoană când oamenii aflaţi unii lângă alţii se ating între ei şi nu mai pot evita contactul,se creează starea de stres care poate degenera în panica,fără nici o altă cauză.Căile de evacuare trebuie să conducă la suprafeţe în aer liber. Din experienţa constatată reiese că în caz de pericol,persoanele după ce au părăsit obiectivul incendiat,se depărtează de acesta şi după o anumită distanţă îşi reduc viteza de mişcare.O asemenea situaţie ar duce la formarea unui avantaj,forma cea mai apropiată faţă de situaţia de pericol.Din acest motiv este necesar,ca înainte de toate,ieşirile să fie astfel coordonate,încât să se asigure scurgerea nestingherită a persoanelor în aer liber,sub forma de sectoare de evacuare,care trebuie considerate ca suprafeţe dispuse ca unghi la centru de 45 şi 60 grade.

4

3.STINGEREA INCENDIILOR LA MAGAZINELE COMERCIALE

Principiile tactice de stingere variază în funcţie de specificul magazinului şi de caracteristicile materialelor care ard,fapt care impune de la început,luarea unor măsuri care să ducă la desfăşurarea,unei bune intervenţii în caz de incendiu. Personalul trebuie instruit săptămânal cu regularitate,în privinţa sarcinilor şi periodic executate exerciţii practice de evacuare.La instruirea personalului un rol deosebit îl are comportarea acestuia faţă de reacţia psihologică a persoanelor aflate în pericol.Acţiunea calmă şi corectă a pesonalului,în caz de evacuare,constituie cea mai importantă sarcină.

Un incendiu la un magazin comercial se propaga foarte repede cu degajare mare de fum şi caldură ca urmare a existenţei în magazin a produlor pe bază de materiale plastice, a ţesăturilor din fibre şi fire sintetice care îngreunează acţiunea de

intervenţie.Incendiul se propagă pe verticală şi orizontală,din cauza curenţilor puternici care se formează. De la început, în caz de incendiu, trebuie să se acţioneze cu mijloace iniţiale de stingere,planul primei intervenţii pe locul de muncă se pune în totalitate în practică.În afară de mijloacele iniţiale de stingere se va acţiona imediat cu ţevi de refulare de la hidranţii interiori de către personalul magazinului(acolo unde există în dotare hidrnti interiori de incendiu) În vederea obţinerii succesului pe timpul intervenţiei încă de la început trebuie să se realizeze :

Marcarea, în prealabil, a căilor de acces pentru pompieri; Fixarea locurilor de staţionare a maşinilor şi utilajelor de salvare ; Stabilirea direcţiilor de oprire şi intrare în dispozitiv a maşinilor în faţa şi în jurul

magazinelor comerciale ; Marcarea deschiderilor de acces pentru pompieri pe faţadele magazinelor

comerciale,care sunt prevăzute cu draperii ; Marcarea posibilităţilor de intrare în magazinele mai vechi(ferestre,balcoane) ; Amenajarea de suprafeţe marcate pentru instalarea maşinilor şi utilajelor de

salvare în faţa clădirilor în apropierea nemijlocită a parţii carosabile. Este recomandabil ca o bună parte din aceste cerinţe ale unei bune intervenţii pentru stingerea incendiilor poate fi inclusă şi în planurile de intervenţie. Acţiunea de intervenţie pentru stingerea incendiilor trebuie să înceapă cu evacuarea persoanelor din încăperile incendiate sau blocate de incendiu.Pentru aceasta,forţele principale se vor dirija în acest scop încă de la începutul intervenţiei,având în vedere ca acţiunea să fie îndreptată pe direcţiile căilor prin care se organizează evacuarea bunurilor materiale aflate în magazin sau în depozit. Luarea la timp a măsurilor de evacuare a marfurilor din încaperile incendiate ale magazinelor şi depozitelor constituie una dintre sarcinile cele mai importante ale conducerii unitaţii.Pentru conducerea acestei operaţii se desemnează o persoană competentă care să fie în măsură să mobilizeze personalul de serviciu şi alte forţe chemate în sprijin.Acolo unde este posibil se vor folosi mijloace mecanizate(cărucioare,moto şi electrostivuitoare,macarale şi elevatoare) 5

Stingerea incendiilor se va organiza pe sectoare,pe paliere,pe perimetrul cladirii (când există un singur cat)sau pe verticală,în raport de caracterul constructiv respectiv. Ţinând seama de caracteristicile mărfurilor se vor folosi ţevi cu diametre mari – tip B – cu ajutaje de 20-24mm,precum şi ţevi tip C,în mod combinat cu ajutaje de 14-16mm,cu misiunea de a proteja materialele şi încăperile necuprinse de flăcări ;ţevile tip B vor mai fi folosite pentru apărarea elementelor de construcţie de pe direcţiile principale şi lucru din exterior.La nevoie se vor folosi şi ţevi pulverizatoare.Ţevile se introduc prin uşi,ferestre şi alte deschideri,gratiile de la ferestre se taie cu dispozitive speciale. Concomitent cu acţiunea de stingere a materialelor care ard,se execută şi protecţia celor care se evacuează sau a celor care pot duce la propagarea incendiului sau exploziilor şi în mod special a celor care prezintă pericol de explozii şi degajări mari de fum.Pentru evacuarea bunurilor materiale în ordinea importanţei şi valorilor,se vorconcentra numărul necesar de persoane şi utilaje şi se va organiza depozitarea lor într-un loc sigur sub pază.La locul incendiului se va creea o rezervă de forţe şi mijloace cu ajutorul cărora să se poată interveni la apariţia unor noi focare de ardere. O atenţie deosebită trebuie acordată stingerii incendiilor izbucnite la magazinele situate la parterul imobilelor de locuinţe,în acest caz se verifică cu minuţiozitate apartamentele de la primul etaj,iar dacă există instalaţii de ventilaţie şi conducte tehnico-sanitare,care trec prin magazin la etajele superioare,atunci la primul etaj se instalează ţevi de rezervă. Experimentările arată că viteza de propagare a flăcării pentru cutiile de carton,în care se găseşte încălţăminte,depozitate pe stive,chiar în perioada de evoluţie a incendiului ajunge la 8-10m/min.Din cauza vitezei mari de propagare a incendiului intensitatea de degajare a căldurii creşte foarte rapid. Pe timpul intervenţiei pentru stingerea incendiilor la magazinele comerciale,o grijă deosebită trebuie acordată asigurării persoanelor care participă la stingere,se vor lua măsuri de evacuare a fumului şi a celorlalte produse de ardere prin ventilare naturală sau mecanică.La nevoie se vor practica deschideri în planşee şi acoperiş,precum şi utilizarea iniţială a jetului de apă sub forma pulverizată pentru decantarea particulelor de fum aflate în suspensie.Personalul care lucrează la intervenţie,în funcţie de misiuni,vor folosi măşti şi aparate izolante.Se vor lua măsuri ca cei ce lucrează la înalţimi să fie dotaţi cu corzi şi cordiţe,centuri de siguranta,iar cei care evacuează mărfuri în situaţii dificile se vor proteja cu jeturi de apă pulverizată.Cei care evacuează produse cu pericol de explozie,vor fi atentionaţi,pregătiţi şi supravegheaţi,luându-se toate măsurile pentru a nu fi supuşi unor accidente. ORICE INCEPUT DE INCENDIU SAU INCENDIU VA FI ANUNŢAT DE URGENŢĂ LA DETAŞAMENTUL DE POMPIERI MILITARI .

6

1.Instalaţii aferente construcţiilor (electrice, de apă, încălzire, ventilare,condiţionare canalizare, paratrăznet, etc.):

-instalaţiile de mai sus se proiectează,se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de izbucnire a incendiilor şi/sau de propagare a focului. -instalaţiile de la pct.1 trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiilor, nivelului de risc de incendiu şi să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din normele generale şi specifice de P.S.I. -exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie, cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţie corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă. - la utilizarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie este obligatorie respectarea instrucţiunilor de exploatare, folosire şi înreţinere, precum şi normelor şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii. -pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice se interzice: - utilizarea necorespunzătoare a sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi echipamentelor sau solicitarea lor peste limita admisă ; - funcţionarea peste programul stabilit sau neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare; - funcţionarea fără sisteme, aparate şi echipamente necesare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind situaţia în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate; - întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare; - depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora; - executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat şi calificat necorespunzător.

2.Instalaţii electrice: -la folosirea instalaţiilor electrice de forţă şi iluminat se vor respecta prevederile Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.,indicative 1-7/2002. -instalaţiile electrice şi consumatorii electrici se vor verifica înainte de punerea lor în funcţiune şi se vor înlătura defecţiunile constatate. -tablourile electrice vor avea carcase metalice, iar la siguranţele folosite vor fi numai din cele dimensionate conform normelor în vigoare.

7

-se interzice folosirea în stare defectă a instalaţiilor şi echipamentelor electrice, suspendarea corpurilor de iluminat direct în conductori, pozarea cablurilor electrice pe materiale combustibile, supraâncărcarea instalaţiilor electrice cu consumatori peste puterea admisă. -nu se vor amplasa consumatori electrici în apropierea materialelor şi substanţelor combustibile. -la terminarea lucrului instalaţiile electrice se vor scoate de sub tensiune cu excepţia instalaţiilor de iluminat pe timpul nopţii.

3.Centrala termică

Pe timpul exploatării instalaţiilor de încălzire centrală se interzice : -depozitarea în spaţiul centralei a unor utilaje sau materiale care nu au legătură cu exploatarea centralei; -neechiparea sau nefuncţionarea aparatelor de măsură şi control ale centralei, a supapelor de siguranţă; -folosirea instalaţiilor de încălzire defecte, supraalimentate cu combustibil, nesupraveghiate, aprinderea focului folosind lichide inflamabile; -lipsa mijloacelor de stingere a incendiilor din centralele termice(stingătoare portabile cu pulbere de minim 6 kg.); -se interzice folosirea în stare defectă a sistemelor şi instalaţiilor de încălzire(cazane, calorifere, etc.); -cazanele folosite pentru încălzire vor fi supraveghiate pe timpul funcţionării lor, iar la terminarea programului de lucru se vor opri; -la trecera conductelor şi instalaţiilor de încălzire prin pereţi şi planşee se vor lua măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu materiale rezistente la foc; -se interzice depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile în sala cazanelor; -se va asigura ventilarea mecanică sau naturală, astfel încât să nu provoace amestecuri preiculoase de gaz metan şi aer; Coşul de evacuare a gazelor arse(fumului) de la centrala termică va fi izolat corespunzător STAS 6793 faţă de elementele combustibile ale construcţiilor, verificat reparat şi curăţat periodic.

4.Utilizarea gazului metan şi GPL:

La utilizarea gazului metan şi GPL se vor respecta următoarele: -verificarea şi menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiilor: instalaţii tehnologice, butelii GPL, conducte, robinete, arzătoare, etc; -când se constată prezenţa gazelor în încăperi se procedează la aerisirea acestora iar aprinderea focului se face doar atunci când există certitudinea că în încăperi nu sunt acumulări periculoase; La folosirea gazului metan şi GPL se interzice încercarea etanşeităţii instalaţiilor cu flacără deschisă, verificarea făcându-se numai cu emulsie de apă şi săpun.

8

5.Instalaţii de ventilare şi exaustare:

-paletele ventilatoarelor de la instalaţiile de ventilaţie pe care se vehiculează vapori combustibili sau inflamabili vor fi executate din materiale neferoase(bronz, alamă); -se interzice evacuarea prin instalaţiile de ventilaţie a materialelor combustibile sau inflamabile, asubstanţelor care pot provoca în amestec unele cu altele amestecuri explosive; -întreţinerea, verificare şi curăţarea ventilatoarelor de depunerile de praf şi alte materiale combustibile se face periodic; - ventilatoarele şi motoarele electrice de la instalaţiile de ventilaţie vor fi astfel montate şi exploatate încăt să se evite producerea scânteilor sau apariţia unor scurtcircuite; - instalaţiile de ventilaţie se vor curăţa şi revizui periodic, conform graficului de lucrări profilactice; - pornirea şi oprirea instalaţiei de ventilaţie în încăperile cu pericol de explozie se face cu cel puţin 10 minute înainte de începerea lucrului şi menţinut în funcţiune 15 minute după terminarea lucrului.

6. Spaţii civile (vestiare, birouri, grupuri sanitare, etc.) :

- se interzice curăţarea pardoselilor cu substanţe inflamabile; - asigurarea în stare liberă a căilor de acces şi evacuare (aceste nu vor fib locate); - respectarea prevederilor Dispoziţiei privind reglementarea focului deschis, fumatului şi a colectării deşeurilor şi ambalajelor; - căile de acces şi evacuare a personalului în caz de incendiu se marchează cu indicatoare de securitate, amplasate vizibil;- la părăsirea încăpreilor în care se folosesc aparate electrice, acestea vor fi scoase din funcţiune; -se interzice depozitarea pe coridoare, pe traseele de evacuare şi în podul clădirilor a materialelor sau a mobilierului; - depozitarea sub orice formă a lichidelor combustibile şi recipienţilor cu substanţe inflamabile în birouri şi alte încăperi este interzisă; - la terminarea programului de muncă se va verifica obligatoriu dacă sau înlăturat toate cauzele de incendiu.

7. Depozite şi magazii :

-depozitarea materialelor solide, lichide sau gazoase şi a altor materii sau substanţe, precum şi a deşeurilor şi ambalajelor se face în raport cu natura, forma, dimensiunile, modul de ambalare şi de proprietăţile lor fizico-chimice; - materialele cu caracteristici diferite se vor depozita în compartimente sau magazii separate, în funcţie de gradul de pericol la incendiu sau explozie pe care îl prezintă;

9

- se interzice depozitarea în aceaşi magazie sau compartiment a materialelor care dau naştere la reaţii periculoase la incendii sau explozie (recipiente de gaze sub presiune, substanţe care degajă gaze toxice sau vătămătoare, corozive la un loc cu cele combustibile); - materialele din aceiaşi clasă de combustibilitate cu forme geometrice şi diminsiuni similare, cele ambulate în lăzi, saci, baloturi se depozitează în stive, grupe de stive cu respectarea distanţelor de siguranţă dintre ele sau faţă de vecinătăţi şi faţă de instalaţiile electrice, de încălzire sau cele tehnologice; - se interzice depozitarea în spaţiile de depozitare a unor cantităţi mai mari de materiale solide, lichide sau gazoase peste capacitatea acestor spaţii; - în depozitele de materiale tehnice generale se admite păstrarea a maxim 200 l lichide combustibile şi 200 kg carbid cu respectarea normelor specifice de P.S.I. pentru aceste substanţe ; Depozitarea gazelor tehnice comprimate în aceste depozite este interzisă. - vor fi păstrate libere căile de acces spre mijloacele de stingere. -se vor supraveghea în mod permanent materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii cu alte materiale sau substanţe. -ambalajele vor fi evacuate zilnic din magazii şi depozitate în locurile stabilite. -la fiecare magazie se va afişa planul de evacuare şi de depozitare a materialelor.

8.Depozite de lichide combustibile(soluţii)

-se interzice lucrul cu foc deschis la o distanţă mai mică de 40m de orice instalaţie sau recipient de lichide combustibile; - se interzice folosirea sculelor care produc prin lovire scântei la instalaţiile depozitului de lichide combustibile ; -nu se admite utilizarea ambalajelor din material plastic penteu păstrarea, manipularea, sau transportul produselor inflamabile; -se vor lua măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor solare a recipientelor cu lichide inflamabile, iar geamurile depozitelor se vor vopsi în culori care reflectă radiaţiile termice; -în locurile unde există emanaţii sau concentraţii de vapori şi gaze inflamabile se interzice folosirea înbrăcămintei, lenjeriei confecţionată din fire sintetice, utilizarea pieptenilor din material plastic sau purtarea încălţămintei care poate produce scântei prin lovire sau frecare, capabile să producă aprinderea amestecurilor explozive; -etanşeitatea recipienţilor cu soluţii va fi controlată şi asigurată permanent; -orice scurgere de lichid inflamabil va fi îndepărtată imediat prin acoperire cu nisip sau ştergere cu cârpe (fără conţinut sintetic) iar materialele folosite pentru curăţenie vor fi depozitate în cutii metalice închise şi evacuate în locuri special amenajate.

10

9.Recipiente transportabile cu gaze comprimate sau lichefiate:

-recipientele folosite pentru transportul gazelor tehnice comprimate vor fi verificate, depozitate, manipulate şi exploatate conform normelor I.S.C.I.R.; -depozitarea buteliilor se face numai în construcţii parter, şoproane sau platforme exterioare; -este interzisă depozitarea buteliilor de oxigen în aceaşi încăpere cu butelii încărcate cu gaze combustibile; -buteliile care posedă postament se păstrează în poziţie verticală, aşezate grupat în boxe, stelaje şi asigurate cu lanţuri sau alte dispozitive, cu spaţii de acces între ele; -buteliile pline se depozitează separat faţă de cele goale, grupate în raport cu tipul lor şi cu natura substanţelor pe care le conţin; -buteliile fără postament se păstrează în poziţie orizontală pe rame sau stelaje din lemn, fără ca buteliile să fie sprijinite direct între ele, iar robinetele vor fi îndreptate în aceaşi direcţie la toate buteliile; -păstrarea buteliilor încărcate sau cu încărcătura consumată se face numai cu capacele de protecţie a robinetelor montate; -se interzice păstrarea buteliilor în locuri umede sau în medii cu acţiune corozivă.

10. Ateliere electrice, mecanice, de prelucări mecanice, etc.:

-încăperile vor avea ventilaţie forţată şi naturală eficientă şi corect dimensionată, pentru evitarea acumulării concentraţiilor periculoase de gaze explosive; -instalaţiile electrice trebuie să fie etanşe, în protecţie antiex, fără întrerupătoare,prize sau alte elemente care pot produce scântei; -pardoselile camerelor de acumulatoare vor fi din materiale incombustibile, rezistente la acţiunea acizilor şi care să nu producă scântei prin lovire sau frecare; -lunar se verifică starea bornelor şi a conexiunilor dintre elemente şi se vor elimina cauzele unor supraâncălziri la contacte; -legăturile la bornele acumulatoarelor se execută numai prin intermediul cleştilor de fixare, fără a se executa improvizaţii; -se va evita depăşirea tensiunii de 2,7V/element, la care începe degajarea intensă de gaze ; -exploatarea, întreţinerea şi repararea acumulatoarelor se face numai de personal autorizat în acest scop; -bateriile de acumulatoare vor fi asigurate prin fixare pentru evitarea răsturnării lor; -ciocanele de lipit când sunt în funcţiune vor fi supraveghiate şi păstrate pe suporturi inconbustibile, la distanţă de materiale combustibile; -se interzice amplasarea de materiale combustibile în apropierea maşinilor, instalaţiilor sau utilajelor; -se va evita suprasolicitarea reţelei electrice prin folosirea unor aparate şi utilaje care necesită puteri superioare celor pentru care a fost dimensionată instalaţia;

11

-la executarea operaţiunilor de prelucrare a materialelor cu scule aşchietoare se va evita încălzirea excesivă a maşinilor unelteşi aruncarea şpanului sau aşchiilor încinse pe elemente sau materiale combustibile; -bumbacul şi cârpele de şters, cutiile cu unsoare vor fi ţinute în recipiente metalice cu capace şi care la terminarea lucrului vor fi evacuate din încăpere; -pentru prevenirea descărcărilor electrostatice, părţile metalice ale maşinilor-unelte vor fi legate la pământ; -se interzice instalarea polizoarelor şi a altor maşini care produc scântei în locuri în care se pot produce degajări de gaze sau vapori combustibili sau praf combustibil; -degresarea pieselor se face numai cu soluţii neinflamabile.

11.Executarea lucrărilor de sudură în ateliere a) sudură oxiacetilenică:

-fiecare post de sudură din ateliere va fi deservit numai de câte o singură butelie de acetilenă şi oxigen; -recipientele folosite pentru gazele tehnice comprimate vor fi verificate, manipulate şi exploatate conform normelor I.S.C.I.R.; -buteliile de acetilenă şi oxigen se păstrează în poziţie verticală şi asigurate cu lanţuri sau alte dispozitive, cu spaţii de acces între ele; -în ateliere se vor asigura vase cu apă rece pentru răcirea becului arzătorului în caz de supraâncălzire, precum şi cu suporturi cu cârlig pentru agăţarea arzătorului în timpul întreruperii lucrului; -arzătoarele de sudură se vor controla înainte de începerea şi la terminarea lucrului, pentru ca robinetele de oxigen şi acetilenă să se închidă perfect; -se vor închide robinetele de oxigen şi acetilenă la întreruperea lucrului care depăşeşte 10 minute; -în cazul şocurilor produse de întoarcerea flăcării se iau următoarele măsuri: - închiderea robinetelor de oxigen şi acetilenă; -introducerea becului într-un vas cu apă rece; -purjarea furtunului pentru acetilenă; -desfundarea becului cu sârmă din metal moale sau schimbarea lui. -lucrările de sudură în locuri cu pericol de explozie sau incendiu se va executa numai pe baza ,,permisului de lucru cu foc”; - lucrările de sudură la rezervoare, conducte de alimentare cu carburanţi la autovehicule se vor efectua numai după golirea, aerisirea, spălarea, umplerea cu apă, etc.; -locurile unde se sudează sau se taie cu oxigen şi care prezintă pericol de incendiu, vor fi înconjurate cu paravane de protecţie din material rezistent la foc cu înălţime de 2m; -materialele şi substanţele combustibile vor fi îndepărtate până la o distanţăde cel puţin 10m de locul sudurii; - materialele şi substanţele combustibile care nu pot fi îndepărtate de locul sudurii, elementele de construcţie combustibile vor fi umezite cu apă sau protejate cu panouri incombustibile pentru a fi ferrite de scântei,flăcări sau material incandescent;

12

-periodic şi la terminarea lucrului se va cerceta cu atenţie dacă nu s-au creat focare de incendiu; -la executarea sudurii sau tăierii la piese vopsite, acestea se vor curăţa de vopsea pe o porţiune de cel puţin 10cm în jurul punctului de sudură; -se interzice executarea concomitentă a lucrărilor de sudură electrică şi de sudură sau tăiere cu flacără oxiacetilenică; -recipientele de oxigen şi acetilenă se vor amplasa la o distanţă de cel puţin 1m faţă de corpurile şi elementele de încălzire centrală şi la 10m de sobe; -furtunurile de cauciuc se vor folosi fără deformări, răsuciri sau îndoituri, ferrite de scântei, stropi de metal topit, piese încălzite sau materiale care pot să cadă peste ele; -înainte de folosire furtunurile pentru sudură trebuie purjate pentru îndepărtarea eventualelor impurităţi interioare, probate sub presiune şi trecute printr-un vas cu apă pentru a se asigura că nu există pori sau fisuri; -se interzice utilizarea furtunurilor murdare de ulei sau grăsimi.

b)sudarea sau tăierea electrică: -corpurile agregatelor pentru sudură, transformatoarele, carcasele tablourilor de distribuţie, mesele de sudare şi piesele supuse sudării trebuie legate la pământ; -se interzice lucrul cu agregate care au cablurile electrice şi cleştele electrod defecte sau cu izolaţia deteriorată; -legarea cablurilor electrice la utilajele şiaparatele electrice se va efectua numai prin capete lipite sau papuci; -capetele electrozilor în stare caldă se vor depune în vase metalice sau pe platforme incombustibile; -se vor lua măsuri ca scânteile să nu ajungă pe materialele combustibile; -la întreruperea operaţiei de sudură, aparatele se vor scoate de sub tensiune.

12.Staţia de compresoare: -compresoarele vor funcţiona numai cu aparatele de măsură şi control a presiunii şi temperaturii, iar aparatele de măsură şi control vor fi marcate la parametric limită de funcţionare; -înainte de pornirea compresoarelor se va verifica nivelul uleiului, funcţionarea corectă a instalaţiei de ungere şi a răcitorului intermediar; -pentru ungere se folosesc numai uleiuri omologate pentru tipul compresorului respective, cu vâscozitatea şi punctual de aprindere bine stabilite; -în scopul evitării cocsificării depunerilor de ulei şi aprinderii acestora pe conducta de refulare a aerului comprimat este necesară răcirea continuă a aerului şi asigurarea unei bune funcţionări a supapelor; -este interzisă curăţarea compresoarelor şi conductelor cu solvenţi sau dezgheţarea traseelor cu foc deschis; -se va verifica legarea la centura de împământare a părţilor mecanice ale instalaţiei de comprimare. 13

16. Instalaţii şi utilaje care în timpul funcţionării pot produce electricitate statică

-se vor respecta prevederile Ordinului ministrului de interne nr.108 din 01.08.2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice –D.G.-P.S.I.-004; - se interzice folosirea îmbrăcămintei şi încălţămintei confecţionate din materiale care se încarcă electrostatic. În zonele în care există pericolul formării atmosferei explozive personalul trebuie să utilizeze echipament special de protecţie. Este obligatoriu să fie legate la pământ: a) construcţiile metalice, echipamentele, rezervoarele, conductele, utilajele şi instalaţiile (pentru amestec, valţurile, calandrele, maşinile de extrudare sau injecţie etc.) care vehiculează materiale şi substanţe care produc electricitate statică; b) elementele bune conducătoare de electricitate care nu participă direct la procesul tehnologic; c) părţile metalice ale echipamentelor electrice (carcase, motoare, aparataj, tablouri etc.), ale instalaţiilor, utilajelor, încărcătoarelor şi cisternelor, inclusiv ale şinelor de cale ferată de la rampele de încărcare-descărcare. În timpul încărcării cu gaze petroliere lichefiate a vaselor tip termos trebuie introdusă în acestea o sârmă sau tijă metalică, în vederea realizării contactului dintre lichidul din vas şi racordul de încărcare legat la pământ. Pentru a se evita pătrunderea în interiorul rezervoarelor a corpurilor străine, acumulatoare de sarcini electrice, în circuitele de transvazare trebuie să se utilizeze filtre. Înainte de spălarea cu apă sau spumă a rezervoarelor, autocisternelor, tancurilor petroliere sau a şlepurilor trebuie să se asigure evacuarea amestecurilor inflamabile, utilizându-se în acest scop gaz inert sau abur. Furtunurile pentru spălarea cu apă a depunerilor din rezervoare, vase sau utilaje, precum şi cele pentru abur trebuie să fie prevăzute cu inserţie sau armare metalică şi legate la pământ, înainte de începerea operaţiunilor de aburire şi curăţare.

În cazul activităţilor domestice (gospodăreşti) principalele măsuri de prevenire a incendiilor, destinate reducerii riscurilor generate de electricitatea statică, se referă la: a) interzicerea spălării sau curăţării îmbrăcămintei cu benzine, solvenţi şi alte lichide inflamabile; b) interzicerea utilizării bidoanelor, canistrelor şi a altor recipiente din mase plastice la transportul, stocarea sau manipularea benzinei, petrolului şi a altor lichide inflamabile; c) interzicerea folosirii pâlniilor din materiale plastice la transvazarea lichidelor inflamabile; d) legarea la pământ, pe durata încărcării cu produse petroliere sau cu alte lichide inflamabile a butoaielor şi canistrelor metalice, prin aşezarea acestora pe o placă metalică legată la pământ, respectiv prin conectarea la recipientul legat la pământ de la care se realizează încărcarea. 14

17.Disciplina în muncă :

-încă de la încadrare, personalul este obligat să-şi asume răspunderea pentru respectarea în mod strict a disciplinei, respectând toate dispoziţiile şi indicaţiile date de conducerea şi de conducătorii locurilor de muncă, precum şi prevederile legale, ale regulamentelor şi instrucţiunilor în vigoare pe linie profesională şi P.S.I. ; -persoanele care conduc activitatea trebuie să asigure prin măsurile luate, respectarea riguroasă a disciplinei în muncă, neadmiţând nici o abatere şi aplicând sancţiuni,după caz disciplinare ; -este strict interzisă încălcarea regulilor de exploatare, prevenire şi stingere a incendiilor care pot duce la urmări deosebit de grave, ca de exemplu : -fumatul în locurile interzise ; -consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă ; -lucrul sub influenţa alcoolului sau în stare de oboseală ; -efectuarea de lucrări de sudură, alte lucrări cu foc deschis sau de intervenţii periculoase fără stabilirea şi luarea tuturor măsurilor de prevenire, prevăzute în norme, regulamente şi instrucţiuni ; -nerespectarea altor prevederi ale normelor, regulamentelor şi instrucţiunilor, care pot afecta securitatea personalului şi a instalaţiilor ; -este strict interzis personalului să efectueze anumite operaţii(în special anumite intervenţii la utilaje şi la instalaţii) din proprie iniţiativă, fără informarea prealabilă a şefilor ierarhici,fără ca restul colectivului care se află la locul respectiv de muncă să cunoască operaţiile ce trebuie executate şi fără luarea măsurilor de pregătire a operaţiilor, precum şi a măsurilor de prevenire necesare ; -în cazul în care se produce un început de incendiu, alt eveniment sau în cazul unor comportări de indisciplină din care rezultă suspiciuni privind consumul anterior de alcool al personalului, se va efectua de urgenţă şi obligatoriu, un test de alcoolemie şi dacă acesta este pozitiv se vor lua măsurile stabilite prin prevederile legale în vigoare.

SARCINI CE REVIN PERSONALULUI PE LOCURILE DE MUNCĂ

Art.1. Întreaga activitate de apărare împotriva incendiilor este condusă, coordonată şi verificată de cadrul tehnic P.S.I. al societăţii. Art.2. Cadrul tehnic P.S.I.instruieşte şefii de producţie, gestiuni, maiştrii în scopul asigurării organizării, îndrumării şi coordonăriitehnice corespunzătoare a activităţii, a gestionării riscurilor de incendii şi explozii, care pot afecta securitatea personalului şi a instalaţiilor, stabilirea soluţiilor tehnice şi măsurilor de remediere a acestora, a stabilirii măsurilor pentru realizarea corespunzătoare a altor probleme aferente activităţii P.S.I. ,

15

a exercitării controlului asupra modului în care se desfăşoară această activitate. Art.3. Personalul are următoarele obligaţii generale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, conform Legii nr.307/2006 : -să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor stabilite ; -să întreţină şi să folosească în scopul pentru care au fost realizate dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, asigurate pentru locurile de muncă ; -să respecte normele de apărarea împotriva incendiilor specifice activităţilor pe care le desfăşoară ; -să respecte regulile şi măsurile de apărarea împotriva incendiilor aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de conducerea punctului de lucru sau cadru tehnic P.S.I. la locurile de muncă unde-şi desfăşoară activitatea ; -să utilizeze potrivit instrucţiunilor date de şeful locului de muncă sau responsabilul P.S.I., substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele de lucru ; -să comunice imediat conducerii punctului de lucru ori persoanelor împuternicite de acesta orice situaţie pe care o consideră un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele de protecţiesau de intervenţie pentru stingerea incendiilor ; -să nu efectueze manevre şi modificări nepermise ale mijloacelor de protecţie sau de intervenţie pentru stingerea incendiilor ; -să coopereze cu salariaţii desemnaţi de conducerea punctului de lucru atât cât îi permit cunoştinţele şi sarcinile sale, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor ; -să acorde ajutor, atât cât esre raţional posibil, oricărui alt salariat aflat într-o situaţie de pericol.

OBLIGAŢII ŞI RĂSPUNDERI ALE PERSONALULUI PUNCTULUI DE LUCRU

1.Obligaţiile şefilor de producţie, secţie, ateliere, gestiune, schimb, etc.

a) Organizează, îndrumă şi controlează zilnic respectarea normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor desfăşurată la toate locurile de muncă dinsectorul de activitate pe care îl conduc ; b) Organizează şi asigură instruirea întregului personal din subordine, pe baza procedurilor de instruire, potrivit dispoziţiilor în vigoare, asigură testarea anuală a acestuia şi verifică sistematic modul în care se realizează instruirea şi eficienţa acestea ; Verifică dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor şi verifică respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa; c) Asigură identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi asigură corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor; Asigură dotarea, conform normelor în vigoare, a tuturor locurilor de muncă din sectorul coordonat ; 16

d) Elaborează instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi stabileşte atribuţiile responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, le actualizeză ori de câte ori apar modificări şi le aduc la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;

e) Permit, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor, prezintă documentele şi informaţiile solicitate şi nu îngreuneză sau obstrucţioneză, în nici un fel, efectuarea acestora; f) Asigură şi răspund de luarea tuturor măsurilor pentru ca instalaţiile, utilajele şi maşinile din dotare să fie exploatate în deplină siguranţă, scop în care au următoarele obligaţii: - în limitele competenţei, îndeplinesc la termen, măsurile şi sarcinile P.S.I. ce le revin în urma controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor organizate de organele de specialitate. -întocmesc, în colaborare cu cadrul ethnic P.S.I. planul de organizare P.S.I. pe locurile de muncă , evacuare a personalului şi materialelor combustibile de la locurile de muncă, îngrijindu-se ca acest plan să fie afişat la loc vizibil şi cunoscut de personalul ce activează în perimetrul respective. -nu permit folosirea focului deschis în incintă, fără permis de lucru cu foc. -răspund de respectarea disciplinei la locul de muncă de către personalul din subordine, sancţionează sau propun pentru sancţionare pe cei vinovaţi de abateri de la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, în limita drepturilor ce le revin. -iau măsuri ca permanent, căile de acces să fie libere, iar în caz de incendiu intervin conform organizării P.S.I. pe locul de muncă. - iau măsuri pentru asigurarea fiecărui loc de muncă cu instrucţiunile tehnice şi de P.S.I. specifice, stabilesc măsurile ce trebuie luate în caz de dereglări, întreruperi, sau avarii. -asigură stabilirea şi aducerea la cunoştinţa fiecărei personae din subordine a atribuţiilor şi răspunderilor ce-i revin la locul de muncă, dau dispoziţii clare şi precise, asigură condiţiile necesare pentru executarea lor, controlează systematic modul cum acestea au fost însuşite şi aduse la îndeplinire de întregul personal. g) Să urmărească realizarea sarcinilor din Planul de măsuri de apărare. h) În caz de avarii sau alte accidente similare,sânt obligați să participle nemijlocit la lichidarea urmărilor acestora, la cercetarea cauzelor și stabilirea măsurilor pentru repunerea în funcțiune a instalațiilor și la conducerea operațiilor pentru intrarea în regim normal de funcționare.

17

2.Obligațiile șefului de atelier de întreținere:

a) asigurarea executării la timp și de calitate a lucrărilor de întreținere, revizii, reparații tehnice, a verificărilor la instalațiile, mașinile și utilajele tehnologice și a celor de P.S.I.b) stabilirea măsurilor specifice de P.S.I. ce trebuiesc luate la executarea lucrărilor de întreținere, revizii și reparații tehnice, la instalații, mașini, utilaje asigură condiții pentru realizarea lor și verifică modul de îndeplinire.c) stabilirea, împreună cu șeful de producție a măsurilor P.S.I. ce trebuie luate pe timpul probelor mecanice și de rodaj, precum și la repunerea în funcțiune a utilajelor.d) asigurarea Normelor P.S.I. la executarea lucrărilor de sudură, tăiere, lipire cu flacără.e) urmăresc aprovizionarea tuturor mijloacelor de protecție împotriva incendiilor la noile investiții.f) asigură funcționarea corespunzătoare a aparatelor de măsură și control, verifică dacă această aparatură asigură funcționarea în condiții de siguranță a utilajelor și instalațiilor.g) întocmesc grafice de control la instalații.h)organizează controale commune împreună cu cadru ethnic P.S.I..

3.Obligațiile personalului muncitor cu funcții operative și de execuție: Personalului muncitor cu funcții operative și de execuție au următoarele obligații principale în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor:a) respectarea măsurilor de prevenire a incendiilor ce le revin, respectarea și executarea dispozițiilor,regulilor și măsurilor stabilite pentru stingerea începuturilor de incendiu;b)cunoașterea și respectarea prevederilor din Normele P.S.I., specifice unității și locului respectivde muncă, a regulilor de prevenire și stingere a incendiilor prevăzute în instrucțiunile P.S.I. și de lucru, cunoașterea modului de utilizare corectă a dispozitivelor și mijloacelor de primă intervenție în caz de incendiu;c) participarea la instructajele pe linie P.S.I. precum și la exercițiile practice de stingere a incendiilor conform organizării situațiilor de urgență pe locul de muncă;d) sesizarea imediată a șefului formației de lucru asupra apariției sau existenței unor pericole, a unor cause sau împrejurări de natură să provoace incendii;e) anunțarea de îndată, despre începuturile de incendiu izbucnite, efectuarea operațiilor de primă intervrnție, prin utilizarea mijloacelor de primă intervenție aflate în dotarea locului de muncă, în conformitate cu regulile stabilite;f) să nu blocheze culoarele și scările de acces cu materiale ce ar împiedica intervenția pentru stingerea incendiilor și evacuarea bunurilor;g) să nu intervină sub nici un motiv, la instalații, aparate sau tablouri electrice, orice fel de defecțiune va fi adusă imediat la cunoștința șefului ierarhic;h) să nu lase în depozite, locul de muncă, cârpe de șters îmbibate cu ulei sau alte materiale care se pot autoaprinde și declanșa lncendii;i) să nu folosească inprovizații la corpurile de iluminat și aparatele electrice;j) întreținerea în bună stare de funcționare atât a instalațiilor, utilajelor, cât și a mijloacelor de prevenire și stingere a incendiilor, aflate în dotarea locului de muncă. 18

REGULI ŞI MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR LA DEPOZITE

1. Prevederi generale 1.1. Construcţiile de depozitare şi în general depozitele de materiale şi substanţe vor avea stabilite categoriile de pericol de incendiu funcţie de natura activităţii desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate, manipulate şi a densităţii sarcinii termice. 1.2. Categoriile de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate se stabileşte pe zone şi încăperi precum şi independent pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, menţionându-se obligatoriu în documentaţia tehnico-economică. 1.3. La realizarea depozitelor aferente clădirilor civile se respectă şi prevederile specifice acestor clădiri. 1.4. Înglobarea încăperilor de depozitare a materialelor substanţelor combustibile în construcţii de producţie şi în clădirile civile este admisibilă atunci când considerentele funcţionale o impun, cu condiţia să fie îndeplinite condiţiile şi măsurile specifice prevăzute în normative. 1.5. Este admisă depozitarea diferitelor materiale şi substanţe în aceeaşi încăpere, dacă amestecul lor sau al vaporilor respectivi nu prezintă pericol de autoaprindere sau explozie iar în caz de incendiu se pot utiliza aceleaşi produse de stingere. 1.6. Depozitele de materiale şi produse pot fi amplasate independent, grupate sau comasate atunci când sunt în construcţii închise şi amplasate numai independent când sunt depozite deschise. 1.7. Construcţiile independente de depozitare se amplasează faţă de obiective învecinate la distanţe de siguranţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate, sau vor fi compartimentate conform normelor. 1.8. Construcţiile depozitelor pe care beneficiarul le consideră importante sau de mare valoare, se recomandă să fie amplasate independent. 1.9. La amplasarea depozitelor se are în vedere limitarea posibilităţilor ca un incendiu produs în depozit să pună în pericol construcţii sau instalaţii vecine importante, centre populate, precum şi aprinderea depozitului datorită unui incendiu la un obiectiv învecinat. 1.10. Depozitele de materiale şi substanţe combustibile se amplasează în zone astfel situate încât, pe cât posibil, direcţia vântului dominant să nu fie spre construcţiile vecine, iar când nu este posibil, se măsuri de protecţie corespunzătoare. 1.11. Depozitele de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos decât construcţiile vecine astfel încât să nu fie posibilă deversarea sau scurgerea lichidelor şi propagarea incendiului la vecinătăţi, sau se asigură măsuri de protecţie corespunzătoare (diguri, ziduri de protecţie). De asemenea prin amplasarea acestor depozite se vor asigura măsuri şi distanţe de protecţie faţă de cursuri de apă, lacuri, iazuri, situate în vecinătate. 1.12. Depozitarea materialelor combustibile solide împreună cu lichide sau gaze combustibile, de regulă, nu este admisă. Fac excepţie situaţiile admise în normativ. 19

1.13. La depozitarea de materiale şi substanţe care prezintă pericol de autoaprindere, este obligatorie stabilirea duratei de depozitare a acestora şi luarea măsurilor de verificare a creşterii temperaturii lor. 1.14. Nu se permite trecerea prin depozite de materiale sau lichide combustibile sau încăperi de depozitare, a conductelor care transportă fluide combustibile (gaze, lichide), a celor de încălzire şi ale reţelelor electrice aferente altor consumatori. Atunci când soluţia se justifică tehnic aceste treceri vor fi realizate în canalizări proprii închise, cu pereţi incombustibili CO (CA1) având o rezistenţă la foc corespunzătoare cu condiţiile de separare impuse de depozit. 1.15. Pozarea conductelor de apă, a produselor care conţin apă ori pe care poate condensa apa în depozite pentru materiale sau substanţe care reacţionează periculos cu apa, este interzisă. 1.16. Materialele şi substanţele combustibile se pot păstra în spaţiile şi încăperile de producţie, numai în cantităţile minime necesare fluxului tehnologic pentru un singur schimb. Depozitarea în cantităţi mai mari se realizează în clădiri proprii, alcătuite şi realizate conform normelor în vigoare. 1.17. Depozitele vor avea asigurate căi de acces, dimensionate şi. realizate încât să asigure limitarea posibilităţilor de propagare a focului şi să permită intervenţia de stingere. Pentru depozitele fără locuri permanente de lucru (vizitabile de max. 8 ori/schimb), nu sunt obligatorii asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu. 1.18. Depozitele de materiale sau substanţe combustibile se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor corespunzătoare materialelor şi substanţelor depozitate, precum şi a cantităţii şi importanţei acestora, potrivit prevederilor tehnice de specialitate. 2. Depozite închise 2.1. Construcţiile închise pentru depozitele de materiale şi substanţe pot fi de gr. I-IV de rezistentă la foc, în funcţie de categoria de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate a materialelor, prevăzute în actele normative de specialitate. 2.2. Dacă depozitul este amplasat în construcţii de tip monobloc sau blindate, este obligatorie şi respectarea prevederilor corespunzătoare acestor tipuri de clădiri. 2.3. Construcţiile închise stabilite de beneficiar, în care sunt depozitate materiale, substanţe, produse, obiecte de valoare sau cu risc mare de incendiu, trebuie să fie compartimentate în arii construite de max. 750 m2 şi echipate cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor. 2.4. Construcţiile închise de depozite etajate trebuie realizate cu planşee pline rezistente la foc, astfel realizate încât să împiedice propagarea incendiilor între nivelurile construcţiei. Podurile funcţionale se protejează cu elemente de închidere corespunzătoare.Fac excepţie depozitele cu platforme de stocare mecanizate, fără locuri permanente de lucru, la care platformele pot fi din materiale incombustibile CO (CA1) rezistente la foc 15 min. dacă sunt prevăzut cu instalaţii automate de stingere la fiecare nivel. 2.5. Depozitele cu stive mai înalte de 6 m trebuie să îndeplinească condiţiile şi nivelele de performanţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate corespunzător densităţii sarcinii tehnice şi pericolului de propagare a focului. De regulă, aceste depozite trebuie echipate cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor. 20

2.6. Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasa P4 şi P5 de periculozitate, cu aria desfăşurată peste 36 m2 se separă de restul construcţiei cu pereţi incombustibili având rezistenta la foc în funcţie de densitatea sarcinii tehnice (între 1 oră şi 7 ore). Atunci când sunt amplasate în clădiri cu mai multe niveluri, planşeele incombustibile vor avea o limită de rezistenţă la foc de 1 oră şi 30 min.Golurile se protejează corespunzător în funcţie de elementul de construcţie străpuns (perete, planşeu) asigurându-se aceeaşi rezistenţă la foc. 2.7. Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasa P2 şi P3 de periculozitate, cu aria desfăşurată peste 36 m2 se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee incombustibile având limita de rezistenţă la foc de minim 1oră şi 30 min., respectiv 1 oră. 2.8. Golurile de circulaţie sau funcţionale se protejează cu elemente având rezistenţa la foc de minim 45 min., echipate cu dispozitive de închidere automată în caz de incendiu. 2.9. Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor din clasa P1 de periculozitate se separă faţă de restul construcţiei cu pereţi şi planşee incombustibile iar golurile de circulaţie sau funcţionare se protejează cu elemente de închidere incombustibile. În încăperile de depozitare a materialelor combustibile din clasele de periculozitate P3, P4, P5 nu sunt admise spaţii libere pentru birouri, pentru finisarea, încercarea sau repararea produselor depozitate precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile.Asemenea spaţii se amenajează separat, compartimentate special, iar spaţiile pentru recepţie-expediţie, de regulă se separă în acelaşi mod. 2.10. Nu este obligatorie separarea spaţiilor de recepţie-expediţie a depozitelor din clasele P3, P4, şi P5 faţă de depozit dacă se asigură aceleaşi măsuri de siguranţă la foc ca la încăperile de depozitare aferente şi de asemenea, nici la depozitele din clasele de periculozitate P1 şi P2. 2.11. Construcţiile supraterane închise pentru depozitarea lichidelor combustibile se realizează din materiale incombustibile, asigurându-se compartimentarea antifoc sau antiex, după caz, pentru încăperile de depozitare cu capacitate maximă 50 m3 de lichide din clasele L I, sau L II (respectiv echivalentul acestora pentru L III şi L IV). 2.12. Încăperile pentru depozitarea a maximum 20 m3 lichide combustibile necesare consumului funcţional al instalaţiilor utilitare aferente construcţiei (centrală termică, grup electrogen etc.) precum şi a celor aferente funcţionării unor echipamente (ascensoare, platforme etc.) se separă de restul construcţiei cu elemente incombustibile având o rezistenţă la foc de minimum 2 ore. 2.13. Încăperile prevăzute anterior pot avea un gol de acces practicat în elemente de construcţie protejat cu element de închidere rezistent la foc, 45 de minute şi prevăzut cu un prag care să aibă înălţimea stabilită încât să nu fie posibilă scurgerea lichidului în afara încăperii în caz de avarie.Rezervoarele se prevăd cu preaplin şi conducta de aerisire cu opritor de flăcări dispus la exterior.Nu este obligatorie prevederea suprafeţelor de decomprimare sau a dispozitivelor de evacuare a fumului iar dacă se prevede iluminat, acesta va corespunde mediului de montaj.

21

2.14. Depozitele închise cu aria desfăşurată peste 36 m2 pentru materiale şi substanţe combustibile se prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului asigurându-se 1 % din aria pardoselii, iar atunci când încăperile sunt de categorie A, B, C şi clase de periculozitate P3, P4, PS cu aria liberă (fără pereţi interiori) de peste 10.400 m2 se prevăd sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi conform reglementărilor în vigoare. 2.15. Depozitele închise pentru materiale şi substanţe combustibile se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor conform reglementărilor tehnice de specialitate, asigurându-se şi dotarea corespunzătoare cu mijloace tehnice de stingere în caz de incendiu.

3. Depozite deschise 3.1. Amplasarea şi realizarea depozitelor deschise de materiale şi substanţe combustibile solide, lichide sau gazoase se realizează potrivit prevederilor în vigoare, asigurând limitarea pierderilor în caz de incendiu şi condiţii de intervenţie corespunzătoare. 3.2. În cazul depozitării pe aceeaşi platformă a materialelor şi substanţelor combustibile din sorturi diferite se va asigura dispunerea organizată a acestora astfel încât să nu favorizeze propagarea incendiilor pe suprafeţe mari. 3.3. Depozitele deschise de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone mai joase decât obiectele învecinate. Dacă sunt amplasate mai sus, se iau măsuri care să împiedice pătrunderea lichidelor combustibile la obiectele vecine. 3.4. Rezervoarele fără pereţi dubli sau grupurile de astfel de rezervoare supraterane sau semiîngropate se prevăd cu cuvă de retenţie mărginită de diguri sau pereţi incombustibili continui, care să reziste la solicitările mecanice şi termice survenite la avarii sau incendii. Cuvele de retenţie se dimensionează să nu permită deversarea lichidelor în afara lor. 3.5. Depozitarea lichidelor combustibile în ambalaje sau recipiente se face pe platforme executate din materiale incombustibile, situate deasupra nivelului terenului înconjurător şi prevăzute cu rigole de scurgere. 3.6. Depozitele deschise de materiale şi substanţe combustibile se dotează cu mijloace de primă de intervenţie şi se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor corespunzător reglementărilor tehnice de specialitate. 3.7. Pentru accesul şi intervenţia operativă în caz de incendiu, la depozitele deschise se va asigura accesul pe toate laturile. 4. Depozite de mărfuri en-gross 4.1. La depozitarea materialelor se va ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora (gradul de periculozitate, sensibilităţi la căldură, fum sau la umezeală, reacţia faţă de alte materiale, posibilitatea de aprindere etc.) . 4.2. Mărfurile, materialele şi ambalajele depozitate în interiorul spaţiilor de depozitare sau pe suprafeţele de teren aferente, vor fi organizate pe stive, grupe, secţii sau sectoare în aşa fel încât să se asigure spaţiile de siguranţă şi acces între stivele de mărfuri, căile de acces pentru folosirea maşinilor şi utilajelor de intervenţie în caz de incendiu. 4.3. Culoarele de acces între stivele de mărfuri din interiorul încăperilor de depozitare vor fi delimitate şi marcate.

22

4.4. Stivele de mărfuri şi rafturile pentru depozitarea mărfurilor vor fi dispuse astfel încât spaţiile de siguranţă sau acces să corespundă cu poziţia pe verticală a corpurilor de iluminat. Acolo unde nu este posibil acest lucru se va păstra un spaţiu de siguranţă de cel puţin 0,50 m de la limita superioară a stivelor de mărfuri şi până la nivelul corpurilor de iluminat.Rafturile combustibile trebuie ignifugate. În interiorul spaţiilor de depozitare se va păstra în permanenţă ordine şi curăţenie perfectă. 4.5. Toate deşeurile provenite din ambalaje (scânduri, talaş, rumeguş, hârtie, sticlă, textile etc.), vor fi adunate imediat şi evacuate în locuri special amenajate şi asigurate împotriva incendiilor. 4.6. Ferestrele depozitelor de mărfuri şi materiale situate la parter, demisol sau subsol vor fi asigurate cu gratii de fier şi plasă de sârmă rezistentă, pentru împiedicarea pătrunderii în interior a resturilor de ţigări sau chibrituri. 4.7. Operaţiile scriptice, în afara celor stricte pentru gestiune, se vor executa în încăperi separate sau izolate faţă de spaţiul de depozitare. 4.8. Utilajele şi aparatele electrice sau mecanice folosite în depozite pentru descărcarea, încărcarea sau preambalarea mărfurilor vor fi verificate cel puţin o dată la începutul fiecărui trimestru, conform instrucţiunilor tehnice respective. 4.9. Se interzice folosirea în depozite a reşourilor şi radiatoarelor electrice precum şi a lămpilor electrice defecte sau. neasigurate cu globuri şi grătare de protecţie. 4.10. Se interzice păstrarea lichidelor inflamabile destinate curăţeniei, (motorină, petrol, petrosin) în depozite sau în încăperile unde există pericol de incendiu. Personalul depozitului va supraveghea în permanenţă materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii în contact cu alte materiale. 4.11. Se va interzice cu stricteţe aprinderea şi utilizarea focurilor de orice natură, precum şi fumatul cu excepţia locurilor special amenajate. 4.12. Lucrările de sudură se vor executa doar în cazuri excepţionale, pe bază de permis de lucru cu foc şi numai cu indicarea persoanelor răspunzătoare de măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. 4.13. Instalaţiile electrice de forţă şi iluminat ale depozitelor de mărfuri vor fi executate conform normelor în vigoare. 4.14. Corpurile de iluminat din depozitele de mărfuri combustibile vor fi asigurate cu globuri, iar acolo unde există pericolul loviturilor mecanice, corpurile de iluminat vor fi prevăzute şi cu grilaje de protecţie. 4.15. Se interzice compartimentarea spaţiilor sau suprafeţelor de depozitare prin despărţituri improvizate din ambalaje sau alte materiale combustibile. 4.16. Este interzisă încălzirea spaţiilor de depozitare cu sobe fără acumulare de căldură, şemineuri cu foc deschis, reşouri şi radiatoare electrice sau cu gaze.. 4.17. Este interzisă blocarea căilor de evacuare cu mărfuri sau ambalaje.

23

REGULI ŞI MĂSURI LA EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ŞI MIJLOACELOR DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

1. Instalaţii de semnalizare a incendiilor 1.1. Echiparea cu instalaţii de semnalizare a incendiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la foc elaborate se asigură, după caz, la următoarele construcţii, compartimente de incendiu şi încăperi:a. toate categoriile de construcţii prevăzute, conform reglementărilor, cu instalaţii automate de stingere cu apă, tip drencer sau pulverizare cu gaze inerte, spumă, abur, pulberi;b. construcţiile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită A, B, încadrate conform legislaţiei în vigoare, neechipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor sau cele echipate la care este necesară asigurarea semnalizării incendiului, înainte de intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere;c. clădiri înalte şi foarte înalte, cu excepţia locuinţelor; clădiri cu săli aglomerate;d. construcţiile pentru producţie şi depozitare încadrate în categoriile A, B (BE3) sau C (BE2 ) de pericol de incendiu, cu aria desfăşurată de cel puţin 600 m2, precum şi depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime) ;e. construcţiile destinate activităţilor turistice (hoteluri, moteluri, cabane, restaurante, baruri, video - discoteci etc.), cu mai mult de patru nivele sau care adăpostesc peste 150 de persoane;f. construcţiile pentru spitale, cămine de copii, cămine de bătrâni, sau persoane care nu se pot evacua singure cu capacitate de peste 150 locuri. 1.2. În funcţie de categoriile de pericol de incendiu, riscurile de incendiu, combustibilitatea şi valoarea construcţie, investitorii pot stabili necesitatea echipării şi în alte cazuri, cele prezentate mai sus fiind minimale. 1.3. Instalaţiile de semnalizare incendiu se prevăd doar cu butoane de semnalizare manuale, numai acolo unde observarea izbucnirii incendiilor se asigură un timp util. În rest instalaţiile de semnalizare incendiu se prevăd cu detectoare automate. 1.4. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor menţine în permanenţă în stare de funcţionare. Execuţia, exploatarea, întreţinerea, revizia şi repararea acestora se vor face de către personal autorizat, respectându-se prevederile de execuţie, instrucţiunile furnizorului şi normele de prevenire şi stingere a incendiilor. 1.5. La fiecare centrală de avertizare a incendiilor se vor afişa schema circuitelor şi avertizoarelor (detectoarelor), precum şi instrucţiunile de folosire. 1.6. Centralele de avertizare a incendiilor vor fi în permanenţă supravegheate. Se va asigura posibilitatea de anunţare a incendiilor de la centrală la pompieri. 1.7. Pentru fiecare tip de instalaţie este obligatoriu să se asigure avertizoare şi detectoare de rezervă. 1.8. Este interzisă blocarea accesului la avertizoare şi a zonei de acţiune a detectoarelor cu diferite materiale.

24

1.9. În cazul unor defecţiuni (semnalizări accidentale, scurtcircuite, lipsa de alimentare cu energie etc.), se vor lua măsuri imediate pentru înlăturarea urgentă a acestora şi a cauzelor care le-au generat. Pe timpul cât, din cauza unor defecţiuni, instalaţia este scoasă parţial din funcţiune, se vor lua măsuri suplimentare de securitate. 1.10 Toate instalaţiile de semnalizare a incendiilor vor fi date în primire unor cadre tehnice de specialitate autorizate pentru executarea verificărilor, întreţinerilor, reviziilor şi reparaţiilor conform normelor specifice.Constatările făcute cu prilejul acestor operaţii, măsurile luate, semnalizările şi cauzele acestora vor fi menţionate în caietul (registrul) instalaţiilor de semnalizare a incendiilor.

2. Instalaţiile şi mijloacele de stingere a incendiilor 2.1. Toate instalaţiile fixe, semifixe sau mobile pentru stingerea incendiilor cu apă, spumă, bioxid de carbon etc., vor fi întreţinute în bună stare de funcţionare, conform anexei 2 din partea a II-a, asigurându-se în mod permanent debitele şi presiunile necesare pentru stingere şi dotare corespunzătoare cu accesorii de intervenţie, în caz de incendiu. 2.2. Întreţinerea şi repararea instalaţiilor speciale de stingere a incendiilor se vor face de către echipele de revizie specializate, care vor face verificări periodice pe baza unui grafic stabilit, consemnându-se într-un registru toate defecţiunile ivite şi remedierile efectuate. 2.3. Este interzis a se face modificări în construcţia instalaţiilor de către persoane necalificate şi fără acordul proiectantului. 2.4. Utilajele şi materialele din dotarea serviciului de pompieri civili vor fi menţinute permanent în bună stare de folosire şi vor fi echipate cu accesoriile necesare. 2.5. Este interzisă utilizarea în alte scopuri a instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor, accesoriilor şi materialelor pentru stingerea incendiilor. 2.6. La sursele naturale de apă (râuri, lacuri, iazuri etc.) din apropierea unităţilor se vor amenaja rampe pentru alimentarea maşinilor şi utilajelor de stins incendii. 2.7. În timpul iernii, la punctele de alimentare cu apă din râuri, lacuri, iazuri, bazine descoperite, se vor amenaja copci. Ele vor fi verificate periodic şi menţinute în stare corespunzătoare. 2.8. Rezerva de apă pentru stingerea incendiilor, care se păstrează în rezervoare şi castele de apă, nu va fi utilizată în alte scopuri. Rezervoarele şi castele de apă trebuie să fie prevăzute cu indicatoare de nivel. 2.9. Se va asigura în permanenţă accesul la sursele de alimentare cu apă (rezervoare, bazine, hidranţi interiori şi exteriori, copci etc.), precum şi la celelalte instalaţii şi mijloace pentru stingerea incendiilor. Locul acestora va fi marcat cu indicatoare, conform STAS 297. 2.10. Rezerva intangibilă de apă pentru stingerea incendiilor, care se păstrează în rezervoare şi castele de apă, nu va fi utilizată în alte scopuri. Aceste rezervoare şi castele de apă trebuie să fie prevăzute cu indicatoare de nivel, precum şi cu posibilităţi de racordare a maşinilor de intervenţie pentru stingerea incendiilor; ele trebuie menţinute în stare bună de funcţionare, în vederea controlării permanente a existenţei rezervei de apă .Pe rezervorul de apă pentru incendiu se va fixa inscripţia "REZERVOR DE APĂ PENTRU INCENDIU". 25

2.11. Sursele şi reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor trebuie astfel întreţinute şi exploatate, încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii să se poată face cu uşurinţă şi în cel mai scurt timp, fără să se scoată din funcţiune întreaga instalaţie.Pentru evitarea îngheţării apei în rezervoarele de apă pentru incendiu, în timpul iernii se va proceda la recircularea apei la rezervoare, controlându-se în permanenţă această recirculare. 2.12. Elementele instalaţiilor de apă de incendiu, ca guri de apă, hidranţi etc., care conţin apă şi sunt expuse îngheţului în timpul iernii şi care nu sunt prevăzute cu posibilitate de încălzire cu abur sau cu apă caldă, vor fi protejate împotriva îngheţului. . 2.13. Căminele în care sunt montate robinetele de închidere de la instalaţiile de apă vor fi protejate, de asemenea, cu materiale izolatoare termice. 2.14. Pe conductele instalaţiilor de stingere a incendiilor nu se vor suspenda sau rezema diverse obiecte, materiale şi dispozitive. În apropierea acestor instalaţii nu se vor monta conductoare sau cabluri electrice care vin în contact cu conductele de apă.Pompele şi hidrofoarele instalaţiilor de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor precum şi agregatele de acţionare (electromotoare, motoare cu ardere internă etc.), vor fi menţinute în perfectă stare de funcţionare, având asigurate atât alimentarea continuă cu energie sau carburanţi, cât şi încălzirea încăperilor în care sunt adăpostite pe timp de iarnă. 2.15. Apa folosită pentru stingerea incendiilor trebuie să conţină produse combustibile. 2.16. Se vor întocmi instrucţiuni cu privire la modul de funcţionare, utilizare şi întreţinere a instalaţiilor, aparatelor, materialelor etc. pentru stingerea incendiilor, din dotarea unităţii. În instrucţiuni se va include şi schema de funcţionare a diverselor instalaţii de intervenţie în caz de incendiu, pe secţii şi instalaţii tehnologice. Ele vor fi cunoscute de către personalul de întreţinere al instalaţiei. 2.17. Se va verifica în fiecare săptămână modul de funcţionare pompelor care refulează apa de incendiu în reţele, ca şi a conductelor respective, prin ridicarea presiunii în sistem la presiunea necesară. În cazul în care se constată anumite defecţiuni la pompe, manometre, conducte etc., se vor lua măsuri pentru repararea lor. Dacă se va constata la manometre o pierdere de presiune în timpul efectuării probei, se vor lua măsuri de remediere a cauzelor care au provocat pierderea de presiune respectivă. 2.18. Conductele instalaţiilor fixe de stins incendii, prin care se transportă soluţii spumogene corozive, vor fi golite de soluţie şi spălate cu apă imediat după întrebuinţare. 2.19. Se va face trimestrial verificarea substanţelor chimice destinate stingerii incendiilor, luându-se măsuri de înlocuire a celor alterate. Păstrarea substanţelor chimice pentru stingerea incendiilor se va face în condiţii care să nu permită alterarea lor. 2.20. Pentru accesul la bazine şi la rezervoare a maşinilor de intervenţie la stingerea incendiilor trebuie să se asigure drumuri şi platforme de acces, astfel încât distanţele de la marginea carosabilă până la sursa de alimentare cu apă să fie de maximum 2 m.

26

3. Hidranţi de incendiu 3.1. Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori a construcţiilor compartimentelor de incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la foc elaborate, se asigură, după caz, la:a. construcţiile închise din categoriile de importanţă excepţională deosebită (A şi B ), încadrate conform legislaţiei în vigoare, indiferent de arie şi număr de niveluri;b. construcţii publice, administrative şi sociale, cu aria construită de cel puţin 600 m.p. şi mai mult de 4 niveluri;c. clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi construcţii cu săli aglomerate, indiferent de ariile construite şi numărul de niveluri;d. construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, cu arii construite de minimum 600 m.p., precum şi depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime);e. construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi de producţie sau depozitare subterane, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m.p.;f. parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20 autoturisme şi cele supraterane închise cu mai mult de două niveluri. 3.2. În funcţie de categoriile de pericol sau riscurile de incendiu, de combustibilitatea şi valoarea construcţiei şi a bunurilor, investitorii pot stabili necesitatea echipării şi în alte cazuri, enumerarea de mai sus fiind minimală. 3.3. Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încât fiecare punct din interiorul încăperilor să fie protejat de cel puţin:- două jeturi: în încăperi sau grupuri de încăperi industriale ce comunică prin goluri neprotejate atunci când acestea se încadrează în categoriile A, B sau C de pericol de incendiu şi au un volum de peste 1000 m.c., în clădirile civile cu înălţimi mai mari de 45 m, în depozite comerciale sau industriale, în magazine sau expoziţii cu exponate combustibile, la săli spectacole (numai în sală, scenă, depozite şi atelierele anexe);- un jet, în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu instalaţie automată de stingere.Aceste jeturi trebuie obţinute din hidranţi situaţi pe acelaşi palier şi în acelaşi compartiment de incendiu. 3.4. Reţelele interioare care servesc mai mult de 8 hidranţi pe nivel se proiectează inelare sau cu circuitul închis cu ajutorul a două racorduri la reţeaua exterioară. 3.5. Reţelele interioare de hidranţi, având timpul teoretic de funcţionare de 60 minute şi mai mare, se prevăd cu racorduri fixe, amplasate în exteriorul clădirilor pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu. 3.6. Accesul la hidranţi nu va fi blocat cu materiale, mobilier sau utilaje, iar cutiile hidranţilor trebuie să se deschidă uşor. 3.7. Persoanele care lucrează în secţiile prevăzute cu hidranţi interiori trebuie să cunoască poziţia şi modul de folosire a acestora. 3.8.Hidranţii interiori amplasaţi în locurile unde se desfăşoară activităţi la lumină artificială şi pe timp de noapte se vor marca prin iluminat de siguranţă.

27

3.9. Alimentarea hidranţilor exteriori se face din reţelele de distribuţie a apei a localităţilor când se asigură permanent debitele şi presiunile necesare pe timpul normat de funcţionare al instalaţiei.Hidranţii interiori de incendiu se echipează cu furtun tip C ( O 50 mm) flexibil sau tip B, flexibil, cu o lungime de maximum 20 m şi, după necesităţi, cu dispozitive de refulare a apei sub formă de jet compact, pulverizat sau mixt.Dispozitivele de refulare a apei pot fi:ţevi de refulare simple;ţevi simple prevăzute cu ajutaj pulverizator;ţevi de refulare universale.Presiunea minimă la ţeava de refulare – în cazul utilizării dispozitivelor de pulverizare şi a ţevilor de refulare universale – va fi minimum 2,5 bari. 3.10. Alimentarea cu apă a reţelelor hidranţi exteriori se face din gospodăriile proprii de apă alcătuite şi dimensionate corespunzător pentru:a) construcţii închise de importanţă excepţională şi deosebite (A şi B), indiferent de volum; b) construcţii şi ansambluri de construcţii civile cu mai mult de două niveluri şi volum construit mai mare de 5000 m.c.; c) clădiri înalte, foarte înalte şi construcţii cu săli aglomerate;d) construcţii subterane civile, de producţie, depozitare, parcaje sau garaje;e) construcţii de producţie sau depozitare cu volum mai mare de 5000 mc;f) depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile cu aria mai mare de 2000 m.p.;g) depozite cu stive înalte. 3.11. Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoarele şi alte surse naturale cu ajutorul pompelor mobile de stins incendii (autopompe sau motopompe) din dotarea serviciului propriu de pompieri pentru:a) construcţii şi instalaţii industriale din categoriile C, D şi pericol de incendiu, cu suprafaţa incintei mai mică de 20 ha şi care necesită pentru stingerea din exterior un debit de apă de cel mult 20 l/sec;b) depozite de material lemnos situate în afara incintelor industriale sau a centrelor populatecare necesită pentru stingerea din exterior un debit de apă de maxim 35 1/sec;c) grupuri de clădiri cu maximum 5000 locuitori; d) colonii de cazare temporară pentru maximum 1000 locuri. 3.12. Alimentarea cu apă prin reţelele de hidranţi se poate face prin unul din următoarelesisteme:a. reţele la care presiunea poate asigura intervenţia la stingere direct de la hidranţi la debitele de calcul;b. reţele la care presiunea disponibilă la hidranţii exteriori nu poate asigura stingerea directă pentru intervenţie folosindu-se pompe mobile. La aceste reţele presiunea nu trebuie să fie mai mică de 0,7 bari.

28

3.13. Hidranţii exteriori trebuie să permită servirea tuturor punctelor sau obiectelor ce trebuie protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în raport cu lungimea furtunului:a. maximum 120 m la reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi;b. 150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii autopompelor. 3.14. Hidranţii se amplasează la o distanţă de minimum 5 m de zidul clădirilor pe care le deservesc şi la 15 m de obiectele care radiază intens căldură în caz de incendiu. 3.15. Hidranţii exteriori vor fi dotaţi complet cu accesorii şi materiale necesare, în funcţie de ipotezele de stingere stabilite.Hidranţii reţelelor de înaltă presiune vor fi dotaţi cu furtun B în role de 20 m, cu racorduri şi garnituri de asamblare, ţevi de refulare tip B, chei pentru hidranţi şi hidranţi portativi tip BAceste materiale vor fi păstrate în cutii fixate pe stâlpi lângă hidranţi, pe pereţii construcţiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite de intemperii. 3.16. Amplasamentul hidranţilor exteriori va fi marcat prin indicatoare, conform STAS 297/2. 3.17. Hidranţii trebuie să fie vopsiţi în culoare roşie şi feriţi de lovituri, iar locul din jurul lor trebuie să fie liber pentru a fi accesibil în caz de nevoie. Capacele şi flanşele hidranţilor vor fi gresate cu regularitate. Filetul trebuie să păsuiască etanş. 3.18. Hidranţii exteriori se vor păstra în stare de curăţenie, iar pe timp friguros se vor proteja împotriva îngheţului, fiind goliţi de apă după întrebuinţare. Este interzisă menţinerea apei în aceşti hidranţi, mai ales în timp de iarnă.În cazul în care golirea hidrantului nu se produce după închiderea robinetului său, se va proceda la desfundarea orificiului de golire, de la partea inferioară a hidrantului, precum şi la eliminarea cauzei care a produs înfundarea orificiului de golire respectiv. 3.19. Înainte de începerea perioadei de îngheţ se va controla şi asigura buna funcţionare a robinetului interior şi a orificiului de golire de la baza hidrantului.Nu este permisă folosirea soluţiei de apă sărată pentru a împiedica îngheţul la hidrant, din cauza efectului coroziv al acestei soluţii. 3.20. Reţelele de conducte prin care sunt alimentaţi cu apă hidranţii interiori şi exteriori vor fi menţinute în permanenţă pline cu apă la presiunea de regim a reţelei de apă pentru incendiu. 3.21. Vanele (robinetele) de pe conductele care alimentează hidranţii de incendiu vor fi sigilate în poziţie deschisă, pentru asigurarea în permanenţă a debitului de apă şi a presiunii necesare la stingerea incendiilor. În caz de avarii, când este necesară închiderea acestor vane, se va scoate din circuit un număr cât mai mic de hidranţi de incendiu. 3.22. Periodic se va face verificarea modului de funcţionare a robinetelor de închidere şi de golire a hidranţilor exteriori, luându-se măsuri de reparare sau înlocuire a celor defecte.

4. Instalaţii de stingere cu apă pulverizată 4.1. Instalaţiile de apă pulverizată se prevăd pentru:- stingerea incendiilor de materiale combustibile, solide (lemn, hârtie, textile, materiale plastice); 29

- protejarea obiectelor(structuri şi echipamente ale instalaţiilor tehnologice, recipiente pentru lichide combustibile cu temperatură de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 600 C şi gaze inflamabile etc.) împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat;- prevenirea formării unor amestecuri explozive în spaţii închise sau spaţii deschise. 4.2. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu apă pulverizată şi echipamentele aferente trebuie controlate de către persoane desemnate de conducerea unităţii, care să cunoască întregul sistem, defecţiunile curente să fie în măsură a stabili fără întârziere cauza acestora, luând, în consecinţă, măsuri de remediere. Controlul va fi planificat şi executat riguros, constatările respective şi măsurile luate consemnându-se în scris în evidenţele destinate verificărilor profilactice. 4.3. Vanele instalaţiilor vor fi sigilate în poziţie normală de funcţionare prevăzută în schemă. 4.4. În cazul în care sigiliul este rupt, vana trebuie să fie controlată şi sigilată în poziţie normală. Pentru sigilare se va folosi sârmă subţire. 4.5. Pe vane trebuie să fie marcat clar sensul în care ele deschid. La vanele subterane acest semn trebuie marcat în căminul vizitare sau pe placa indicatoare. 4.6. Toate vanele trebuie să fie numerotate pentru identificare şi pentru facilitarea inspectării şi marcate cu indicarea tronsonului sau a instalaţiei pe care o deservesc. 4.7. Vanele instalaţiilor trebuie să fie accesibile în orice moment. 4.8. Dacă vanele sunt montate la înălţime, trebuie prevăzute scări de acces.

5. Instalaţii de stingere cu abur 5.1. Orificiile de refulare a aburului de pe conductele pe stingerea incendiului vor fi verificate lunar, pentru a nu fi obturate sau blocate cu diferite materiale. 5.2. Robinetele de acţionare ale acestor instalaţii vor fi uşor accesibile şi prevăzute cu tăbliţe pentru indicarea locului în care se distribuie aburul prin robinetele şi conductele respective.Conductele de abur pentru incendiu şi robinetele de pe acestea vor fi vopsite în roşu şi inscripţionate. 5.3. Robinetele de acţionare vor avea roţi de manevră montate în locuri uşor accesibile. 5.4. La instalaţiile de stingere cu abur, furtunurile flexibile vor fi racordate permanent la robinetele de acţionare şi menţinute în bună stare de utilizare, iar ţevile de difuzare a aburului vor fi prevăzute cu mânere izolate termic. 5.5. Furtunurile flexibile trebuie astfel racordate la robinete, pentru a asigura jeturi de abur la toate punctele vulnerabile, în caz de incendiu. Ele vor fi păstrate pe suporturi. 5.6. Este interzisă punerea în funcţiune a instalaţiilor tehnologice, dacă dispozitivele de abur pentru prevenirea şi stingerea incendiilor sunt descompletate sau defecte. 5.7. Înainte de folosirea aburului pentru stingerea incendiului se va proceda la scurgerea condensului din conductele de abur respectiv.

30

6. Instalaţii de stingere cu bioxid de carbon 6.1. Instalaţiile de stingere cu bioxid de carbon se vor verifica la darea în folosinţă de către constructor, în prezenţa proiectantului, furnizorului şi a beneficiarului.Se vor verifica toate elementele instalaţiei, pentru a se asigura etanşeitatea acestora şiacţionarea elementelor de comandă în timpii prevăzuţi în documentaţia respectivă.Proba se va face numai cu o singură butelie cu bioxid de carbon, urmărindu-se dacă elementul detector automat de incendiu acţionează asupra dispozitivului de deschidere a buteliei pilot. Descărcarea trebuie să asigure în distribuitor suficientă presiune, pentru a se putea acţiona butelia din poziţia cea mai depărtată în raport cu distribuitorul. 6.2. Pentru sistemele multiple, probele trebuie făcute pentru fiecare ramură în parte, pentru a controla funcţionarea bună a vanelor selectoare şi a dispozitivelor de interblocare.În afară de elementele detectoare automate se vor mai proba şi dispozitivele manuale de declanşare. 6.3. Probele de concentraţie cu descărcarea întregii cantităţi de gaze trebuie să asigure, după un minut de la începerea descărcării, o concentraţie de 30% pe timp de 20 de minute. 6.4. Probele de concentraţie mai sunt necesare la sistemul de inundare totală cu gaze şi acolo unde necesarul de gaze nu este sigur. Concentraţia necesară se va determina pe baza conţinutului de oxigen maxim permis pentru materialul care creează pericol de incendiu. Mostrele de gaz trebuie luate la cel puţin 60 cm deasupra celui mai înalt punct al spaţiului cu pericol de incendiu. 6.5. Zilnic, sistemul se va verifica vizual, dacă toate comenzile , sunt în poziţie de acţionare şi dacă nu a apărut un defect fizic evident la nici o parte a sistemului. Orice defect constatat va fi imediat remediat. 6.6. Periodic, conform graficului de verificări, buteliile vor fi , cântărite şi, în cazul în care se constată o scădere netă a conţinutului mai mare de 10% vor fi înlocuite. 6.7. Periodic, sistemul va fi controlat în amănunt, făcându-se proba tuturor dispozitivelor de comandă şi control. 6.8. Sistemul va fi prevăzut cu un mijloc de alarmare acustică, care intră în funcţiune înaintea sistemului de stingere şi are ca scop înştiinţarea personalului ce trebuie evacuat şi a celui care supraveghează funcţionarea sistemului. Acest sistem se va controla săptămânal. 6.9. Buteliile vor fi amplasate cât mai aproape de zona care trebuie protejată, într-un loc uşor accesibil în timpul incendiului.Se va păstra în depozit un număr de 30% din totalul buteliilor bateriei, pline cu bioxid de carbon, ca rezervă. 6.10. La darea în folosinţă a acestor instalaţii, societatea executantă şi beneficiarul vor face instructajul personalului de deservire pe baza "Instrucţiunilor de funcţionare", care se întocmesc de către proiectant şi se predau odată cu proiectul de execuţie.

31

7. Instalaţii de stingere cu spumă 7.1. Instalaţiile de stingere cu spumă trebuie să fie menţinute stare etanşă şi să asigure conducerea spumei până la luciul lichidelor combustibile. Pentru aceasta se vor asigura accesoriile necesare (tuburi prelungitoare, deversoare etc.). 7.2. Substanţele stingătoare sub formă de praf se vor păstra în încăperi uscate şi în condiţii care să nu ducă la degradarea acestora. Substanţele stingătoare degradate se vor înlocui. 7.3. Presiunea şi debitul de apă pentru instalaţiile de stingere cu spumă trebuie să asigure realizarea spumei corespunzătoare şi cu coeficientul de înfoiere stabilit. 7.4. Electrogeneratoarele şi motogeneratoarele pentru spumă cu coeficient mare de înfoiere trebuie să fie în permanentă stare de funcţionare. Verificarea funcţionării lor se face conform instrucţiunilor de folosire. 7.5. Încăperile deservite de instalaţii de stingere cu spumă cu coeficient mare de înfoiere trebuie să aibă în permanenţă uşile, ferestrele şi alte goluri închise. Înainte de declanşarea instalaţiilor se va verifica închiderea tuturor golurilor. 7.6. Instalaţiile de stingere cu spumă se vor verifica şi întreţine în stare de funcţionare iar pe timp de iarnă vor fi prevăzute cu posibilităţi de încălzire şi golire a apei şi spumei. 7.7. Încăperile vor fi echipate cu instalaţii pentru iluminat de siguranţă, fiind interzisă depozitarea altor materiale în spaţiile respective. 7.8. Substanţele stingătoare se vor depozita în încăperi ferite de umezeală iar periodic se vor lua şi executa probe de eficacitate în laboratoare atestate pentru astfel de operaţiuni., 7.9. Ventilele vor fi numerotate şi sigilate în poziţie închis, şi inscripţionate cu rezervoarele pe care le deservesc şi sensul de deschidere. . 7.10. Claviaturile instalaţiilor amplasate în apropierea rezervoarelor cu produse petroliere vor fi protejate împotriva temperaturii prin parapete, ecrane, pereţi incombustibili etc.

8. Mijloace de stingere 8.1. Mijloacele de stingere a incendiilor (stingătoare, lopeţi, târnăcoape, căngi, vase cu apă, prelate ignifugate sau din azbest, lăzi cu nisip, etc.) trebuie să fie în stare permanentă utilizare, amplasate în locuri vizibile, uşor accesibile, la îndemâna personalului care le foloseşte şi ferite de intemperii şi de alţi factori distructivi. 8.2. Se interzice amplasarea mijloacelor de stingere a incendiilor în locuri în care pot fi cuprinse de incendiu imediat după izbucnirea acestuia. 8.3. Stingătoarele şi rezervoarele cu apă trebuie ferite de îngheţ. 8.4. Încărcătura stingătoarelor se verifică periodic, conform instrucţiunilor fabricantului. Pe ele sau pe etichete se marchează data verificării, cine a executat-o şi tipul încărcăturii. 8.5. Se interzice utilizarea unor stingătoare deteriorate, corodate, fără supapă de siguranţă, cu supapa spartă, precum şi cu încărcătură necorespunzătoare. 8.6. Substanţele pulverulente din stingătoare nu trebuie să fie întărite.

32

8.7. Buteliile cu gaze inerte comprimate trebuie să fie încărcate în permanenţă şi bine închise, iar ventilele acestora sigilate.11.8.8. Nisipul destinat pentru stingerea incendiilor trebuie să nu fie umed sau să nu conţină materiale cu dimensiuni mari (balast, pietriş etc.). Lăzile cu nisip se vor acoperi cu capace.

DISPOZIŢII GENERALEprivind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 (1) Dispoziţiile generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004 stabilesc măsurile tehnico-organizatorice, principiile, cerinţele şi condiţiile tehnice necesare în vederea prevenirii formării scânteilor produse de descărcarea sarcinilor electrostatice, care în anumite împrejurări pot iniţia incendii sau explozii. (2) Prevederile prezentelor dispoziţii se aplică şi sunt obligatorii indiferent de titularul dreptului de proprietate. ART. 2 Măsurile tehnico-organizatorice se stabilesc, se realizează şi se menţin în exploatare de către proiectanţii, executanţii sau proprietarii (utilizatorii) construcţiilor şi amenajărilor, echipamentelor, utilajelor şi instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor legale ce le revin, pe timpul desfăşurării proceselor tehnologice, precum şi al manipulării, transportului şi al depozitării materialelor. ART. 3 În sensul prezentelor dispoziţii, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii: a) aditiv antistatic - substanţă solidă (praf, pulbere) sau lichidă care, introdusă într-un volum de lichid combustibil, are rolul de a reduce efectul difuziei turbulente datorat pulsaţiilor de viteză, în cazul transvazării, transportului etc. lichidelor prin conducte cilindrice şi de a limita astfel riscul datorat încărcărilor electrostatice; b) antistatic - caracteristică intrinsecă a materialului de a nu se încărca cu electricitate statică; în mod obişnuit această caracteristică este avută în vedere la materialele care se utilizează în medii cu risc de incendiu sau explozie; c) corp electrostatic la pământ - substanţă, material, circuit, aparat, maşină, recipient sau instalaţie a cărei rezistenţă de scurgere a sarcinilor electrostatice nu depăşeşte 10^6 ohmi, rezistenţa fiind măsurată între pământ şi un punct oarecare al elementului considerat;

33

d) descărcare corona - descărcare electrică incompletă (nu se dezvoltă pe toată distanţa dintre electrozii configuraţiei) care apare în zone ale conductoarelor cu rază de curbură mică; descărcarea corona se dezvoltă numai dacă intensitatea câmpului electric în zonă depăşeşte o valoare determinată; e) descărcare electrostatică - proces de realizare a unui canal conductor între două corpuri aflate la potenţiale diferite faţă de pământ; în funcţie de valoarea medie a câmpului electric între cele două corpuri, descărcarea poate fi incompletă (corona) sau completă (străpungere); f) dispersie - fenomen de împrăştiere, răspândire, risipire; în sensul prezentelor dispoziţii, definiţia se referă la pulberi, prafuri, gaze, ceţuri, care se pot aprinde; de exemplu, praful este o formă dispersă a substanţelor solide, iar ceaţa este o formă dispersă a lichidelor combustibile; g) electricitate statică - energie de natură electrică ce apare datorită unor fenomene electrochimice, frecări, încălziri şi de deformare a corpurilor, plasării acestora într-un câmp electric, precum şi ca urmare a altor acţiuni fizice care presupun schimbarea relativă a suprafeţelor de contact; energia acumulată rămâne practic constantă sau prezintă variaţii foarte lente; energia acumulată, dacă se disipează într-o descărcare electrică, poate iniţia explozia unor amestecuri inflamabile, dacă este mai mare decât energia minimă de aprindere a acestora; h) influenţă electrostatică - fenomen de separare a sarcinilor electrice pe un conductor neutru izolat sau modificarea repartiţiei sarcinilor electrice pe un conductor încărcat şi izolat, sub acţiunea unui câmp electric exterior; i) încălţăminte antistatică - încălţăminte încercată în conformitate cu metoda 5.7 din SR EN 344; rezistenţa electrică trebuie să fie cuprinsă între 100 kOhm şi 1.000 MOhm; j) încărcare electrostatică - proces fizic prin care, pe corpuri solide, lichide sau vapori, apar sarcini electrice datorită unor acţiuni mecanice (frecare, ciocnire, vibraţii), termice, chimice etc; k) legare la pământ - legătură electrică a unui corp conductor la priza de pământ, pentru a asigura acestuia, în mod permanent, potenţialul pământului (considerat nul); l) legătură de echipotenţializare - legătură electrică realizată între diferite puncte pentru a asigura acestora acelaşi potenţial faţă de pământ; m) pardoseală izolantă electric (electroizolantă) - pardoseală realizată din materiale izolante electric (lemn, cauciuc, bachelită etc.), care acoperă întreaga suprafaţă a pardoselii, sunt lipite pe suport, nu prezintă crăpături, iar rosturile nu depăşesc 3 mm; n) priză de pământ - instalaţie care asigură o legătură electrică directă cu pământul a unei instalaţii electrice sau a unor echipamente electrice; o) rezistenţa electrică de dispersie a unei prize de pământ - rezistenţa electrică echivalentă a prizei de pământ; p) scânteie electrostatică - descărcare bruscă de electricitate, printr-un interval, între două corpuri; r) transvazare - operaţiune de trecere a unui fluid (lichid, gaz etc.) sau a unui material pulverulent dintr-un vas în altul prin curgere gravitaţională, pompare etc.; s) zonă cu pericol de explozie - spaţiul în care, în condiţii normale de funcţionare, se pot acumula, accidental sau permanent, gaze, vapori sau praf în cantităţi suficiente pentru a da naştere unei atmosfere explozive în amestec cu aerul sau cu oxigenul. 34

CAP. 2 Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice

ART. 4 Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice reprezintă fenomene de sistem sau de asociaţie cu apariţia unei sarcini electrice pe suprafaţa unui corp izolant sau izolat din punct de vedere al conductibilităţii electrice. ART. 5 Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt: frecarea, contactul direct, influenţa, acţiunea electrochimică şi acţiunea fotoelectrică. ART. 6 (1) Principalele materiale şi substanţe utilizate frecvent şi pe scară largă, susceptibile să formeze şi să acumuleze sarcini electrostatice, sunt: a) solide: cauciucul natural şi sintetic, masele plastice, fibrele artificiale, textilele pe bază de lână, fibrele artificiale, hârtia, sticla, sulful, răşinile sintetice, unele răşini naturale (chihlimbarul); b) lichide: sulfura de carbon, eterul, benzina, hidrocarburile, esterii, hidrocarburile clorurate, cetonele inferioare şi alcoolii; c) gaze (vapori): dioxidul de carbon, metanul, propanul, etanul, butanul, acetilena şi hidrogenul. (2) Principalele operaţiuni cinetice în care sunt prezente materiale şi substanţe menţionate la alin. (1), pe timpul cărora pot să apară încărcări electrostatice, sunt: a) încărcare, descărcare, umplere, golire, transvazare, alimentare; b) amestecare, malaxare, agitare, barbotare, omogenizare; c) filtrare, separare, sortare, cernere, centrifugare; d) ventilare, exhaustare, desprăfuire, aerisire, vacuumare; e) pulverizare, injectare, dispersare, stropire, purjare, refulare; f) frecare, angrenare, transmisie; g) spălare, curăţare, purificare, ambalare; h) transport, vehiculare, manipulare; i) polizare, şlefuire, sablare; j) rulare, derulare, lipire, dezlipire; k) măcinare, concasare, sfărâmare. (3) Principalele procese tehnologice în care sunt prezente materialele şi substanţele prevăzute la alin. (1), cu capacitate ridicată de încărcare electrostatică, sunt: a) fabricarea fibrelor şi firelor textile; b) fabricarea foliilor de polietilenă sau de policlorură de vinil; c) fabricarea pulberilor pentru explozivi; d) egrenarea bumbacului; e) fabricarea hârtiei şi imprimarea acesteia; f) fabricarea cauciucului şi produselor de cauciuc. (4) Exemplele de operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice sunt prezentate în anexa nr. 1 iar aspectele referitoare la pericolul de explozie şi/sau incendiu, în cazul unor operaţiuni şi procese tehnologice care generează electricitate statică, sunt prezentate în anexa nr. 2. 35

ART. 7 Electricitatea statică poate provoca incendiu sau explozie urmată sau nu de incendiu, în cazul îndeplinirii simultane a următoarelor condiţii: a) existenţa materialului combustibil sau a atmosferei explozive; b) deplasarea sarcinilor cu apariţia descărcărilor disruptive; c) energia eliberată prin descărcare să fie mai mare decât energia minimă pentru aprinderea materialului combustibil sau a atmosferei explozive. ART. 8 În cazul în care atmosfera din spaţiile închise este uscată artificial, prin sisteme de încălzire sau ventilare cu aer uscat, apar condiţii favorizante astfel încât încărcările electrostatice pot provoca incendiu sau explozie.

CAP. 3 Riscuri sau pericole de explozie şi/sau de incendiu determinate de electricitatea statică

ART. 9 Pericolul de explozie poate să apară la manipularea substanţelor combustibile sau oxidabile, dacă acestea se prezintă sub formă de dispersie fină de gaze, vapori, ceaţă (particule fine de lichid, aerosoli) sau prafuri (particule fine de solid, respectiv aerosoli), atunci când concentraţia acestora în amestec cu aerul se află între limitele de explozie şi când există un potenţial electrostatic egal sau mai mare decât energia minimă de aprindere a unor substanţe combustibile din mediul respectiv. ART. 10 Scânteile electrice care provin din diferenţe de potenţial inferioare nivelului de 350 volţi sunt considerate nepericuloase datorită insuficienţei căldurii la vârfurile scânteilor. ART. 11 Nivelul riscului generat de încărcările electrostatice într-o zonă de lucru se apreciază în funcţie de energia minimă de aprindere, astfel: a) foarte redus >/= 100 mJ b) redus 50 - 100 mJ c) mediu 10 - 50 mJ d) mare 0,1 - 10 mJ e) foarte mare =/< 0,1 mJ. ART. 12 Pericolul de explozie şi/sau incendiu depinde de viteza şi de modul de manipulare a lichidelor prin conducte sau instalaţii pe timpul desfăşurării operaţiunilor de alimentare, golire, transport şi distribuţie. ART. 13 Stratul de praf combustibil se comportă diferit la descărcările electrostatice, în funcţie de natura produsului de aprindere.

CAP. 4 Măsuri generale de prevenire a incendiilor determinate de electricitatea statică

36

SECŢIUNEA 1 Soluţii pentru dispersia electricităţii statice

ART. 14 În funcţie de caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de reacţie a operatorilor se pot adopta soluţii care să conducă la dispersia electricităţii statice. Soluţiile cele mai eficiente sunt: a) legarea la pământ (sisteme echipotenţiale); b) neutralizarea sarcinilor; c) reducerea frecărilor; d) umidificarea atmosferei; e) mărirea conductivităţii corpurilor izolante. ART. 15 (1) La o valoare a rezistenţei de scurgere a sarcinilor electrice mai mică de 10^6 ohmi, pentru majoritatea substanţelor inflamabile se elimină posibilitatea formării sarcinilor electrostatice mari şi se consideră realizată legarea la pământ. (2) În locurile în care se manipulează substanţe explozive valorile limită care se aleg sunt de ordinul 10^4 - 10^5 ohmi pentru rezistenţa de curgere a sarcinilor electrice. ART. 16 Legarea la pământ a obiectelor metalice asigură reducerea diferenţei de potenţial dintre obiecte şi pământ, până la limite nepericuloase, iar conductibilitatea materialelor utilizate trebuie să fie suficient de mare, astfel încât să permită scurgerea fără descărcare disruptivă a încărcărilor electrostatice. ART. 17 (1) Este obligatoriu să fie legate la pământ: a) construcţiile metalice, echipamentele, rezervoarele, conductele, utilajele şi instalaţiile (pentru amestec, valţurile, calandrele, maşinile de extrudare sau injecţie etc.) care vehiculează materiale şi substanţe care produc electricitate statică; b) elementele bune conducătoare de electricitate care nu participă direct la procesul tehnologic; c) părţile metalice ale echipamentelor electrice (carcase, motoare, aparataj, tablouri etc.), ale instalaţiilor, utilajelor, încărcătoarelor şi cisternelor, inclusiv ale şinelor de cale ferată de la rampele de încărcare-descărcare. (2) Conductibilitatea electrică a legăturilor se asigură prin: a) fixarea demontabilă (strângere); b) fixarea nedemontabilă (sudare, lipire etc.). ART. 18 (1) Atunci când continuitatea tubulaturii metalice este întreruptă prin burdufuri din materiale textile sau plastice, se prevăd sisteme de echipotenţializare între tronsoanele bune conducătoare de electricitate. (2) Legături echipotenţiale se prevăd la racordurile şi flanşele cu garnituri izolatoare de pe traseele de conducte, tuburi şi furtunuri pentru vehicularea fluidelor generatoare de electricitate statică şi, după caz, la dispozitivele (capetele) de pulverizare, refulare sau debitare a acestora.

37

ART. 19 Conductele şi recipientele racordate la gurile de aspiraţie, fixe sau mobile, precum şi filtrele sau ciururile care intră în contact cu o substanţă capabilă să acumuleze sarcini electrostatice în timpul unui proces de fabricaţie, stocare sau al operaţiunii de transvazare trebuie să fie legate între ele (pentru a se asigura echipotenţialitatea), precum şi la pământ. ART. 20 Legăturile la pământ trebuie verificate astfel: a) zilnic, vizual; b) periodic, prin personal specializat se măsoară valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ, precum şi asigurarea continuităţii la instalaţiile electrice. ART. 21 Legarea la pământ a bobinelor, cilindrilor şi a tamburelor metalice ale căror extremităţi se rotesc în lagăre prevăzute cu ungere se asigură prin sisteme speciale cu perii alunecătoare pe arbore, tangenţiale şi de capăt. ART. 22 Reducerea frecărilor între corpurile (suprafeţele) aflate în contact se poate realiza prin diminuarea presiunii exercitate pe corpuri. ART. 23 Neutralizarea sarcinilor electrostatice înmagazinate pe corpurile neconducătoare se realizează prin: a) ionizarea permanentă a atmosferei; b) inducţie electrostatică; c) umidificarea atmosferei. ART. 24 (1) Ionizarea atmosferei se realizează cu: a) generatori de câmpuri electrostatice foarte intense, create în apropierea mediului încărcat electrostatic; b) neutralizatori radioactivi cu radiaţii tip alfa sau beta. (2) Neutralizatoarele radioactive se recomandă pentru procesele tehnologice de fabricare a foliilor de plastic, de cauciuc sau a hârtiei, precum şi la prelucrarea firelor şi fibrelor sintetice, ionizarea aerului realizându-se de-a lungul materialului. ART. 25 Inducţia electrostatică se realizează cu dispozitive care formează un câmp electrostatic autoindus, ele constând dintr-un fir metalic fix legat de o bară prevăzută cu un capăt mişcător sau o tijă terminată prin vârfuri. Legată la pământ, bara trebuie să fie aşezată foarte aproape de suprafaţa materialului (obiectului) încărcat cu sarcini electrostatice, fără să o atingă însă, fapt pentru care nu este recomandată utilizarea dispozitivelor în atmosfere inflamabile sau explozive. ART. 26 (1) Umidificarea atmosferei se recomandă să fie utilizată în cazul operaţiunilor de fabricaţie sau de manipulare care permit acest procedeu. (2) Pentru împiedicarea formării sarcinilor electrostatice se recomandă umidităţi relative ale aerului peste 70% . (3) Măsura devine sigură atunci când este combinată cu utilizarea eliminatorilor inductivi sau radioactivi. 38

ART. 27 Mărirea conductivităţii corpurilor izolante (textile, cauciuc, materiale plastice, hârtie, lichide pure etc.) poate fi făcută, în masa lor sau superficial, prin adaosul sau aplicarea pe suprafaţa acestora a unor produse antistatice cum sunt compoziţiile organice azotate (aminele, sărurile de amoniu cuaternare, amidele etc.), derivaţii acidului fosforic sau fosforos.

SECŢIUNEA a 2-a Măsuri tehnico-organizatorice

ART. 28 Stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice de prevenire a producerii scânteilor electrostatice trebuie să se bazeze pe o analiză detaliată care vizează: a) identificarea operaţiunilor şi instalaţiilor care conduc la formarea şi acumularea sarcinilor electrostatice; b) cunoaşterea proprietăţilor fizico-chimice ale materiilor prime şi materialelor folosite; c) evaluarea valorilor tensiunilor de încărcare; d) evaluarea mediului în care se lucrează; e) modul de manipulare a materialelor; f) controlul eficacităţii acestor măsuri. ART. 29 Măsurile tehnico-organizatorice rezultate în urma analizei, conform art. 28 trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie în concordanţă cu caracteristicile specifice ale construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, utilajelor pentru care sunt adoptate; b) să aibă la bază calcule, determinări, metode şi experimentări ştiinţifice; c) să aibă cea mai mare eficienţă pentru limitarea acumulării sarcinilor electrostatice; d) să fie în concordanţă cu noutăţile în domeniu. ART. 30 Reducerea riscurilor determinate de electricitatea statică se realizează prin acţiuni de prevenire care vizează: a) locul de muncă; b) legăturile la pământ; c) îmbrăcămintea sau echipamentul de protecţie a personalului; d) operaţiunile şi procesele de fabricaţie; e) conductorii electrici; f) izolanţii. ART. 31 Acţiunea asupra locului de muncă are în vedere, în primul rând, controlul amestecurilor, respectiv crearea unei atmosfere care să fie în afara intervalului cuprins între limitele inferioare şi superioare de explozie ale amestecului. Principalele metode utilizate sunt: a) inertizarea incintelor închise (rezervoare, reactoare etc.) pentru produsele cu niveluri de risc mare şi foarte mare; 39

b) ventilarea mecanică forţată a spaţiilor sau a incintelor de lucru. ART. 32 Protecţia împotriva electricităţii statice se realizează prin conectarea la priza de pământ, care în mod uzual poate avea şi alte funcţionalităţi cum ar fi, legarea la pământ a instalaţiilor şi utilajelor din motive de securitate a muncii sau legarea la pământ a instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului. ART. 33 Legarea la pământ trebuie realizată cu ajutorul unor conductoare din oţel zincat, cu aria secţiunii transversale de minimum 10 mm^2. ART. 34 Elementele de contact cu solul şi circuitul de legare la pământ trebuie să fie protejate împotriva deteriorărilor mecanice, termice, chimice etc. ART. 35 Rezistenţa între obiectul legat la pământ şi sol se compune din rezistenţa conductorului de legătură şi a electrodului din sol. ART. 36 Elementele conducătoare ale unui obiect, aparat, utilaj sau ale unei instalaţii susceptibile să acumuleze sarcini electrostatice ca urmare a procesului de fabricaţie sau a procedeului de manipulare trebuie să fie legate la pământ. ART. 37 Se interzice folosirea îmbrăcămintei şi încălţămintei confecţionate din materiale care se încarcă electrostatic. ART. 38 În zonele în care există pericolul formării atmosferei explozive personalul trebuie să utilizeze echipament special de protecţie. ART. 39 În procesele de producţie în care se produce electricitate statică trebuie să se aibă în vedere: a) înlocuirea, pe cât posibil, a elementelor izolante cu elemente conducătoare de electricitate; b) mărirea conductibilităţii electrice a benzilor transportoare, curelelor de transmisie şi a tubulaturilor prin realizarea punţilor echipotenţiale sau tratarea acestora cu adezivi buni conducători de electricitate; c) efectuarea proceselor de fabricaţie în încăperi cu atmosferă controlată şi inertizată; d) limitarea vitezelor de curgere a lichidelor şi a materialelor pulverulente; e) legarea la pământ pe toată durata desfăşurării operaţiunilor generatoare de sarcini electrostatice, inclusiv a celor care se desfăşoară ocazional sau pentru a căror efectuare se folosesc sisteme demontabile; f) evitarea mişcărilor suplimentare ale persoanelor care execută ori supraveghează activităţile prevăzute la art. 6 alin. (2). ART. 40 Acţiunea asupra conductorilor vizează: a) asigurarea echipotenţialităţii între materialele şi obiectele legate la pământ; b) realizarea unor contacte sigure, de bună calitate.

40

ART. 41 Acţiunea asupra izolanţilor se referă la utilizarea selectivă, în funcţie de procesele tehnologice, a limitatorilor de sarcini electrostatice prin ionizări inductive, electrice sau radioactive, precum şi a substanţelor antistatice. ART. 42 Descărcarea electricităţii statice din baloturile de textile, materiale sintetice, hârtie etc. se realizează eficient prin ionizare, cu vârfuri, ace metalice, perii de descărcare, benzi metalice sau prin umezirea locală a aerului. ART. 43 Pentru îmbunătăţirea conductibilităţii părţilor în mişcare, în cazul lagărelor care folosesc lubrifianţi, se utilizează adaosuri de grafit sau sulfat de molibden. ART. 44 În procesele de uscare, prin pulverizare sau în strat fluidizat a substanţelor pulverulente, pentru limitarea acumulărilor de sarcini electrostatice atât în uscătorul propriu-zis, cât şi în separatorul de praf, pe lângă legarea la pământ trebuie asigurată inertizarea uscătoarelor pe toată durata desfăşurării operaţiunilor de uscare. ART. 45 La spălarea recipientelor de produse petroliere, viteza apei nu trebuie să depăşească 1 m/s, iar presiunea aburului 3 atm. ART. 46 La descărcarea din cisterne a gazelor petroliere lichefiate (GPL) se limitează viteza acestora la 1 m/s. ART. 47 Sunt interzise: a) pomparea unor produse grele (petrol, motorină, ulei, păcură etc.) într-un rezervor care a conţinut anterior benzină sau alte produse inflamabile, înainte de golirea completă a conductei de încărcare şi a rezervorului de produsele anterioare sau înainte de evacuarea din rezervoare a gazelor rezultate; b) desfundarea cu apă a robinetelor prin care s-au vehiculat lichide combustibile; c) spălarea cu apă a conductelor aferente rezervoarelor, înainte de asigurarea unui strat de apă, care să depăşească cu minimum 3 cm cota racordului conductei; d) vopsirea prin stropire sau pulverizare cu aer sau alte gaze a recipientelor deschise care conţin produse volatile şi care pot genera gaze inflamabile; e) încărcarea recipientelor cum ar fi: rezervoare, vagoane, autocisterne etc., cu produse combustibile lichide prin curgere gravitaţională sau fără utilizarea pentru încărcare a pâlniilor sau prelungitoarelor, care trebuie să ajungă la cel mult 30 cm deasupra părţii inferioare a recipientului; f) accesul personalului pe rezervoare pe durata unor operaţiuni cum ar fi, pompare, amestec etc.; în cazul în care necesităţile tehnologice impun totuşi executarea unor măsurători sau luarea probelor în timpul operaţiunilor de pompare sau amestecare se vor lua măsuri corespunzătoare pentru asigurarea legării la pământ a utilajelor sau dispozitivelor utilizate; g) executarea de reparaţii în timpul funcţionării instalaţiilor tehnologice; h) utilizarea transmisiilor cu curele în medii unde apar frecvent amestecuri explozive; 41

i) utilizarea încărcătoarelor cu găuri sau neetanşeităţi, prin care produsul inflamabil pompat se poate răspândi sub formă de stropi, generând suplimentar sarcini electrostatice; j) scurgerea bruscă, sub formă de jet, a produselor inflamabile şi volatile, prin legăturile de luat probe, pe la sticlele de nivel etc.; k) desfundarea robinetelor de scurgere aferente aparatelor sau vaselor sub presiune prin lovire sau prin alte operaţiuni mecanice; l) transportul şi manipularea produselor petroliere în ambalaje din material plastic, cu excepţia celor antistatizate şi special destinate în acest scop; m) folosirea indicatoarelor de nivel cu plutitor în rezervoare de produse inflamabile, dacă nu sunt luate măsuri de punere la pământ a plutitorului; n) agitarea sau omogenizarea în rezervoare, vase etc. a lichidelor uşor inflamabile; omogenizarea poate fi făcută numai prin recirculare sau cu amestecătoare mecanice având palete situate sub nivelul lichidului; o) utilizarea unor instalaţii pentru exhaustarea prafului de materiale combustibile sau a vaporilor inflamabili, comune cu cele pentru evacuarea materialelor pulverulente provenite de la utilajele de şlefuit, polizat, strunjit etc.; p) folosirea aerului comprimat pentru alimentarea reactoarelor; aceasta se face în circuit etanş, mecanizat (automatizat) atât pentru încărcarea, cât şi pentru descărcarea reactoarelor; r) deschiderea capacului reactorului în timpul procesului tehnologic fără asigurarea în prealabil a pernei de gaz inert şi punerea în funcţiune a sistemului de ventilare; s) luarea probelor în timpul proceselor de cristalizare din reactor; t) deschiderea capacului reactorului în care au fost efectuate diferite operaţiuni, fără programarea prealabilă a unei faze de liniştire cu durata cel puţin egală cu timpul de relaxare pentru substanţele din reactor. ART. 48 Vasele metalice portabile, butoaiele, canistrele metalice etc., care urmează să fie încărcate cu produse petroliere lichide, trebuie să fie aşezate, pe durata încărcării lor, pe o placă metalică legată la pământ şi conectate, prin intermediul unei legături electrice, la recipientul sau racordul din care se face încărcarea. ART. 49 Furtunurile flexibile de descărcare sau încărcătoarele trebuie prevăzute cu armături din bronz şi garnituri etanşe. ART. 50 Operaţiunile de transvazare a lichidelor combustibile, cum ar fi alimentarea cu carburant, trebuie să se întrerupă pe durata fenomenelor meteo însoţite de furtuni cu descărcări sub formă de trăsnet, dacă aceste fenomene se produc în zone apropiate. ART. 51 În cazul GPL, pentru egalizarea potenţialelor cisterne şi rezervorului se utilizează cablul de şuntare, aflat în dotarea cisternei. ART. 52 Este obligatorie instruirea personalului operator asupra modului de formare şi acumulare a sarcinilor electrostatice, asupra metodelor de combatere a acestora, precum şi asupra riscurilor determinate de încărcările electrostatice.

42

CAP. 5 Unele măsuri specifice de prevenire a incendiilor determinate de electricitatea statică

SECŢIUNEA 1 Măsuri de prevenire la vehicularea şi depozitarea lichidelor inflamabile

ART. 53 (1) Încărcarea rezervoarelor cu lichide inflamabile se face pe la baza acestora, sub nivelul lichidului. (2) Viteza de curgere poate fi mărită numai după ce nivelul lichidului în recipient depăşeşte cu 2 cm gura conductei de intrare, iar în cazul rezervoarelor cu capac plutitor numai după ce capacul pluteşte pe lichid. ART. 54 (1) La umplerea rezervoarelor trebuie luate măsuri pentru evitarea stropirii sau pulverizării lichidului. (2) În cazul pâlniilor confecţionate din materiale izolante, înainte de începerea operaţiunii de umplere, prin pâlnie trebuie introdus un conductor legat la pământ, până la partea inferioară a rezervorului. ART. 55 În timpul încărcării cu gaze petroliere lichefiate a vaselor tip termos trebuie introdusă în acestea o sârmă sau tijă metalică, în vederea realizării contactului dintre lichidul din vas şi racordul de încărcare legat la pământ. ART. 56 Pentru a se evita pătrunderea în interiorul rezervoarelor a corpurilor străine, acumulatoare de sarcini electrice, în circuitele de transvazare trebuie să se utilizeze filtre. ART. 57 Înainte de spălarea cu apă sau spumă a rezervoarelor, autocisternelor, tancurilor petroliere sau a şlepurilor trebuie să se asigure evacuarea amestecurilor inflamabile, utilizându-se în acest scop gaz inert sau abur.

ART. 58 Furtunurile pentru spălarea cu apă a depunerilor din rezervoare, vase sau utilaje, precum şi cele pentru abur trebuie să fie prevăzute cu inserţie sau armare metalică şi legate la pământ, înainte de începerea operaţiunilor de aburire şi curăţare. ART. 59 Furtunurile flexibile ale pompelor de distribuţie a carburanţilor trebuie să fie omologate, antistatizate, lungimea lor nedepăşind valoarea specificată de normativele în vigoare; ele trebuie menţinute în stare de utilizare, iar dispozitivele de închidere trebuie realizate din materiale neferoase. ART. 60 Fiecare sortiment de carburant se depozitează în rezervoarele sau compartimentele stabilite, fiind interzisă schimbarea destinaţiei acestora de la un sortiment de produs la altul, fără asigurarea tuturor măsurilor de pregătire necesare (golire, curăţare a pereţilor interiori etc.). 43

ART. 61 La gurile de descărcare a carburanţilor în rezervoare se prevăd borne de legare la pământ pentru conectarea autocisternelor.

SECŢIUNEA a 2-a Măsuri de prevenire la separarea substanţelor lichide şi solide

ART. 62 La operaţiunile de separare prin filtrare a suspensiilor din lichidele inflamabile se impun următoarele măsuri: a) utilizarea numai a filtrelor metalice conectate la priza de pământ; b) conectarea la pământ a tuturor elementelor metalice ale instalaţiei de separare; c) mărirea conductivităţii lichidelor prin adăugare de aditivi cu proprietăţi antistatice. ART. 63 La operaţiunile de separare prin centrifugare a substanţelor lichide şi solide se vor avea în vedere următoarele: a) utilizarea unor instalaţii de centrifugare care să aibă în construcţie partea interioară din materiale bune conducătoare de electricitate; b) asigurarea inertizării recipientului înaintea începerii operaţiunii de separare; c) confecţionarea cicloanelor în care sunt separate substanţele pulverulente din materiale bune conducătoare de electricitate; d) legarea individuală la pământ a utilajelor de amestec, valţurilor, calandrelor, filtrelor, uscătoarelor cu aer.

SECŢIUNEA a 3-a Măsuri de prevenire la vopsirea şi/sau la lăcuirea prin pulverizare

ART. 64 În zonele de lucru pentru operaţiuni de vopsire şi/sau lăcuire prin pulverizare trebuie să se asigure umezirea locală a aerului. ART. 65 În camerele de pulverizat vopsea şi/sau lac trebuie asigurate funcţionarea la parametri normali a instalaţiilor de ventilaţie generală, interblocarea dintre sistemul de ventilaţie şi cel de admisie a aerului comprimat la pistolul de pulverizare, precum şi funcţionarea perdelelor cu apă. ART. 66 Pentru operaţiunile de vopsire şi/sau lăcuire prin pulverizare se va utiliza numai aer comprimat fără impurităţi, iar temperatura acestuia, în cazul pulverizării nitrolacului la cald, nu trebuie să depăşească 50 grade C. ART. 67 La alimentarea utilajelor pentru turnarea lacului trebuie să se utilizeze numai recipiente cu structură metalică, etanşe în raport cu mediul de lucru.

44

SECŢIUNEA a 4-a Măsuri de prevenire specifice vopsirii în câmp electrostatic

ART. 68 La vopsirea în câmp electrostatic se respectă regulile şi măsurile precizate la art. 64 - 67, precum şi următoarele: a) curentul maxim de scurtcircuit nu trebuie să depăşească 0,2 mA; b) distanţa de siguranţă prevăzută în reglementările tehnice specifice se menţine strict, pentru a nu se produce străpungeri ale dielectricului dintre pistolul/duza de pulverizare şi piesele supuse vopsirii; c) instalaţia de vopsire prin pulverizare în câmp electrostatic se prevede cu sisteme de protejare împotriva căderilor bruşte de tensiune.

SECŢIUNEA a 5-a Măsuri de prevenire la ansambluri şi subansambluri aflate în mişcare

ART. 69 În cazul transmisiilor prin curele trebuie să se utilizeze materiale bune conducătoare de electricitate, obţinute prin aplicarea unui tratament antistatic pe toată suprafaţa acestora. ART. 70 Legarea la pământ a benzilor transportoare este obligatorie şi se poate realiza cu sisteme tip pieptene metalic, cu dinţi ascuţiţi şi îndreptaţi spre partea interioară a benzii, în punctul în care aceasta se desparte de tambure (role). ART. 71 Pentru scurgerea electricităţii statice generate de lagărele cu cuzineţi din materiale izolatoare (teflon, nailon etc.) sau de cele care lucrează pe pernă de ulei sunt necesare realizarea legăturii electrice între arborele şi carcasele lagărului, precum şi legarea la pământ a întregului sistem.

SECŢIUNEA a 6-a Măsuri de prevenire la prelucrarea cauciucului şi a maselor plastice

ART. 72 Toate elementele aflate în mişcare ale utilajului tehnologic prin care se prelucrează cauciuc şi/sau mase plastice trebuie legate la pământ prin intermediul unor perii metalice sau din cărbune. ART. 73 Instalaţiile şi utilajele de prelucrare a cauciucului şi/sau a maselor plastice trebuie prevăzute cu ventilaţie mecanică locală şi sisteme de umidificare a atmosferei, iar încăperile în care sunt amplasate se prevăd în mod obligatoriu cu pardoseală antistatică. ART. 74 (1) Reducerea nivelului de încărcare electrostatică în procesele de prelucrare a maselor plastice se obţine prin introducerea în material a unor substanţe antistatice, cum sunt: 45

a) eter sau poliglicol multimolecular pentru polistiren, polietilenă sau polivinilclorid; b) combinaţie de stearină-amoniac (18 - 50%), pentru cele mai multe dintre masele plastice; c) fosfaţi de alcool gras pentru materialele plastice şi fibrele sintetice. (2) Suprafeţele din materiale izolante ale utilajelor trebuie să fie acoperite cu substanţe antistatice.

SECŢIUNEA a 7-a Măsuri de prevenire la prelucrarea celulozei şi hârtiei

ART. 75 Formarea şi acumularea sarcinilor electrostatice trebuie diminuate semnificativ prin reducerea presiunii dintre cilindri şi modificarea unghiului sub care intră hârtia la presare. ART. 76 Pornirea maşinilor de fabricat hârtie este permisă numai după verificarea sistemelor de colectare a sarcinilor electrice care se montează pe întreaga lăţime a cilindrului de imprimare. ART. 77 Instalaţiile de fabricaţie a celulozei şi hârtiei trebuie menţinute în stare de curăţenie, după fiecare schimb de lucru personalul de deservire procedând la îndepărtarea deşeurilor şi materialelor combustibile şi la curăţarea acestora de praf, scame şi ulei. ART. 78 La fabricarea sortimentelor de hârtie trebuie să se aibă în vedere următoarele: a) asigurarea funcţionării instalaţiei de ventilaţie generală pentru introducerea aerului proaspăt şi evacuarea aerului viciat din compartimentele de fabricaţie; b) asigurarea permanentă a operaţionalităţii instalaţiilor automate de stingere a incendiilor.

SECŢIUNEA a 10-a Măsuri de prevenire la umplerea rezervoarelor din benzinării şi la alimentarea cu carburanţi a autovehiculelor

ART. 87 Personalul benzinăriilor trebuie să urmărească permanent menţinerea în bune condiţii a capacelor şi a ramelor chesoanelor rezervoarelor, pentru a evita formarea straturilor izolante electric. ART. 88 (1) Furtunurile flexibile ale pompelor de distribuţie a carburanţilor trebuie să fie omologate, antistatizate, lungimea lor nedepăşind valoarea specificată de normativele în vigoare. (2) Dispozitivele de închidere trebuie realizate din materiale metalice care nu produc scântei. (3) Se interzice livrarea de carburanţi în vase din mase plastice.

46

ART. 89 Fiecare sortiment de carburant se depozitează în rezervoarele sau în compartimentele stabilite, fiind interzisă schimbarea destinaţiei acestora de la un sortiment de produs la altul fără asigurarea tuturor măsurilor de pregătire necesare (golire, curăţare a pereţilor interiori etc.). ART. 90 La gurile de descărcare a carburanţilor în rezervoare se prevăd borne de legare la pământ pentru conectarea autocisternelor.

SECŢIUNEA a 11-a Măsuri de prevenire specifice activităţilor domestice (gospodăreşti)

ART. 91 În cazul activităţilor domestice (gospodăreşti) principalele măsuri de prevenire a incendiilor, destinate reducerii riscurilor generate de electricitatea statică, se referă la: a) interzicerea spălării sau curăţării îmbrăcămintei cu benzine, solvenţi şi alte lichide inflamabile; b) interzicerea utilizării bidoanelor, canistrelor şi a altor recipiente din mase plastice la transportul, stocarea sau manipularea benzinei, petrolului şi a altor lichide inflamabile; c) interzicerea folosirii pâlniilor din materiale plastice la transvazarea lichidelor inflamabile; d) legarea la pământ, pe durata încărcării cu produse petroliere sau cu alte lichide inflamabile a butoaielor şi canistrelor metalice, prin aşezarea acestora pe o placă metalică legată la pământ, respectiv prin conectarea la recipientul legat la pământ de la care se realizează încărcarea.

SECŢIUNEA a 12-a Verificarea la recepţia şi darea în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ

ART. 92 În vederea recepţiei şi dării în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ executantul trebuie să întocmească şi să predea beneficiarului: a) documentaţia tehnică de execuţie; b) procesul-verbal de lucrări ascunse pentru elementele îngropate; c) buletinele de verificare. ART. 93 Buletinele de verificare trebuie să cuprindă: a) data efectuării verificării; b) funcţia, calitatea şi numele persoanei care a efectuat verificarea; c) denumirea instalaţiei sau a părţii din instalaţie la care s-au efectuat verificări; d) rezultatul verificării continuităţii conexiunilor electrice între utilaje şi priza de pământ; e) valoarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ, măsurată la utilajul cel mai îndepărtat de priza de pământ; 47

f) metoda de măsurare folosită, tipul şi clasa de precizie a aparatelor utilizate în acest sens; g) aprecieri asupra gradului de umiditate a solului (umed, uscat, foarte uscat); h) observaţii asupra defectelor constatate şi înlăturate. ART. 94 Măsurarea rezistenţei de dispersie pentru instalaţia de legare la pământ se face: a) în instalaţii subterane şi în instalaţii locale de legare la pământ, cel puţin de două ori pe an; b) la reţelele generale de legare la pământ, cel puţin o dată pe an.

CAP. 6 Dispoziţii finale

ART. 95 Îmbrăcămintea, încălţămintea şi echipamentul de protecţie a persoanelor care supraveghează activităţile prevăzute la art. 6 alin. (2) se aleg astfel încât să îndeplinească condiţiile de prevenire a formării electricităţii statice stabilite în prezentele dispoziţii. ART. 96 (1) În vederea aplicării prezentelor dispoziţii factorii de decizie (patron, utilizator, administrator etc.) vor stabili, prin actele de autoritate prevăzute de lege, aspectele de natură organizatorică şi tehnică specifice şi vor lua măsuri de elaborare a procedurilor şi instrucţiunilor proprii, pentru detalierea anumitor prevederi. (2) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor dispoziţii patronii vor analiza situaţia existentă în raport cu prevederile prezentelor dispoziţii şi vor stabili, după caz, măsurile de reabilitare necesare, specifice fiecărei instalaţii, fiecărui utilaj, echipament sau produs, capabile să producă încărcări electrostatice. ART. 97 Unele date privind valorile tensiunilor de încărcare, ale energiilor minime de aprindere, pentru amestecuri inflamabile sau pulverulente, pulberi metalice, la prelucrarea unor produse agricole, precum şi ale rezistivităţii lichidelor inflamabile vor fi cuprinse într-un îndrumător care va fi publicat în Revista "Pompierii Români" cu scopul de a veni în sprijinul specialiştilor care doresc să aprofundeze unele aspecte privind riscul generat de electricitatea statică. ART. 98 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele dispoziţii.

ANEXA 1 la dispoziţiile generale

EXEMPLEde operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice

48

Principalele operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice sunt: - vehicularea lichidelor combustibile sau a solvenţilor cu viteze relativ mari (peste 0,7 m/s) prin elemente sau porţiuni de conducte; - încărcarea şi/sau descărcarea lichidelor combustibile aflate la presiunea atmosferică în/din rezervoare (cisterne); - vehicularea lichidelor inflamabile prin elemente care determină reducerea secţiunii transversale a traseului, cum ar fi ajutaje, ventile, diafragme etc.; - pulverizarea produselor combustibile (lichide, pulberi etc.) prin utilizarea principiului lui Bernoulli; - purjarea sau încălzirea lichidelor inflamabile vâscoase utilizându-se aburul; - transportul şi manipularea produselor lichide inflamabile în ambalaje din materiale plastice; - operaţiunile de încărcare/descărcare în dane a navelor petroliere destinate transportului lichidelor combustibile; - spălarea prin agitare, frecare etc. a ţesăturilor şi hainelor, utilizându-se substanţe inflamabile; - separarea prin centrifugare a substanţelor solide şi lichide inflamabile; - operaţiunile cum ar fi umplerea, golirea, agitarea lichidelor inflamabile, efectuate în vase emailate; - operaţiunile de filtrare a suspensiilor din lichide inflamabile; - uscarea prin pulverizare sau în strat fluidizat; - vacuumarea lichidelor inflamabile; - alimentarea aeronavelor cu carburanţi la sol; - procesele de măcinare, amestecare etc. a unor produse combustibile; - procesele de filtrare prin site, materiale poroase etc. a unor pulberi (prafuri) combustibile; - măcinarea materialelor combustibile; - procesele de producere a pulberilor (prafurilor) combustibile; - operaţiunile de şlefuire şi polizare a metalelor, maselor plastice, lemnului, plutei etc.; - transportul pneumatic prin conducte al produselor pulverulente; - sortarea, cernerea, ambalarea, măcinarea, malaxarea şi amestecarea produselor pulverulente; - procesele de fabricaţie a firelor şi fibrelor în industria textilă; - fabricarea pulberilor explozive în industria de armament; - operaţiunile de sablare a structurilor metalice; - filtrarea aerului sau a altor gaze impurificate cu pulberi metalice, pulberi (prafuri) agricole; - desprăfuirea suprafeţelor metalice de diferite forme, utilizându-se aer sau alte gaze sub presiune; - transportul unor amestecuri de pulberi în flux de aer (uscare cu aer sau cu alte gaze); - procesele locale şi generale de ventilare, aerisire, desprăfuire etc.; - egrenarea bumbacului;

49

- antrenarea cu curele de transmisie din materiale izolante, dispuse pe roţi dinţate sau fulii, în procese care utilizează produse combustibile; - frecarea îmbrăcămintei şi încălţămintei confecţionate din materiale izolante (mătase, fibre sintetice sau artificiale etc.) de corpul operatorului pe durata utilizării acestora în procesul de producţie; - descărcarea accidentală, la presiune atmosferică, a unui recipient care a conţinut gaze inflamabile; - transmisiile utilizând curele realizate din cauciuc izolant electric; - spălarea cu jet pulverizant de apă şi/sau abur supraîncălzit a recipientelor (cazane, rezervoare, cisterne etc.) care au conţinut produse volatile şi care mai pot conţine vapori ai acestor produse; - operaţiunile de omogenizare în rezervoare a produselor combustibile prin agitarea cu aer, diverse alte gaze sau prin utilizarea de dispozitive mecanice; - operaţiunile de lăcuire şi vopsire a materialelor prin procedeul pulverizării; - pulverizarea electrostatică utilizând vopseluri, pulberi etc.; - procesele de imprimare utilizându-se procedeul gravării; - operaţiunile de imprimare în instalaţii tipografice (litografiere, vopsire etc.); - detenta gazelor comprimate sau lichefiate; - fabricarea foliilor de polietilenă; - procesele tehnologice de producere a hârtiei; - derularea unor filme sau pelicule, benzi din hârtie şi textile; - manipularea foliilor din materiale plastice; procese de ambalare în saci din materiale izolante; - transvazarea aburului, aerului sau a altor gaze, prin conducte sau furtunuri, când aburul este umed, iar aerul sau gazul conţine particule din materiale care se pot electriza uşor; - operaţiunile de umplere sau golire cu jet sau prin cădere liberă a unor utilaje, rezervoare etc.; - purificarea gazelor conţinând particule coloidale; - formarea cristalelor de gheaţă; - zgârierea, comprimarea, întinderea structurilor din cuarţ; - deformarea mecanică a unor materiale (de exemplu, mica); - dezintegrarea radioactivă; - efectul fotoelectric; - purificarea gazelor de particule lichide şi solide în suspensie etc. Corpul uman intervine în acest fenomen în 3 moduri: - ca generator de electricitate statică (acumulare-descărcare) datorită mişcării corpului operatorilor (îndeosebi cei cu îmbrăcăminte de nailon sau plastic) ori prin frecarea materialelor în timpul deplasării; - în transportul sarcinilor electrostatice de la un material încărcat la corpul uman; - la descărcarea electrostatică de la corpul uman la pământ, mai rapid la cei cu pielea umedă.

50

ANEXA 2 la dispoziţiile generale

ASPECTEreferitoare la pericolul de explozie şi/sau incendiu în cazul unor operaţiuni şi procese tehnologice care generează electricitate statică

Încărcarea electrostatică a materialelor sau conductelor din vecinătatea celor prin care se vehiculează lichide inflamabile se produce prin influenţă, în acest caz având loc descărcarea prin scânteie între părţile metalice aflate în apropiere. La vehicularea hidrocarburilor prin pompare în/din recipiente apare o încărcare electrostatică a lichidului şi a conductelor, respectiv a furtunurilor (curgere în conductele de legătură, turbulenţă mare în pompă) cu producerea de descărcări prin scânteie între părţile metalice ale conductelor şi recipientelor, în special la intrarea şi ieşirea din funcţiune a pompei. La umplerea sau golirea mijloacelor de transport auto pot apărea descărcări electrostatice prin scânteie între părţile bune conducătoare de electricitate ale sistemelor de alimentare cu combustibil şi mijlocul de transport, precum şi între şofer şi autovehicul sau sistemul de alimentare. La recipientele din materiale izolatoare (sticlă, mase plastice etc.) cu capacitate sub 5 litri sarcinile electrostatice formate sunt nepericuloase, excepţie făcând sulfura de carbon. La încărcarea rezervoarelor mari din materiale izolatoare, datorită curgerii şi turbulenţei se pot produce descărcări prin scânteie între părţile conducătoare ale conductelor de alimentare (flanşele de metal) şi personalul de deservire. Pe timpul încărcării cu hidrocarburi a vaselor prevăzute cu agitatoare pot avea loc descărcări electrostatice prin scântei între lichid şi vas cu consecinţe grave (explozii, incendii). Pe timpul manevrelor de la o gură de vizitare deschisă a unui reactor plin cel mai mare pericol de descărcare prin scânteie este în zona gurii de vizitare datorită amestecării vaporilor inflamabili cu aerul. Pe timpul încărcării cu substanţe solide (pulberi) a reactoarelor care conţin hidrocarburi, în special la încărcarea vasului cu substanţe solide concomitent cu funcţionarea sistemului de agitare-omogenizare se încarcă electrostatic substanţele solide şi lichidul inflamabil şi pot avea loc descărcări prin scânteie atât la suprafaţa lichidului, cât şi în zona gurii de vizitare. La filtrarea suspensiilor din lichidele inflamabile sarcinile electrostatice preluate de pe materialele izolatoare ale filtrelor de către conductele sau terminaţiile metalice ale furtunurilor din material sintetic pot produce descărcarea prin scânteie la apropierea unei astfel de părţi de un obiect legat la pământ, descărcările fiind cu atât mai mari cu cât lichidul are polaritatea mai mică. În situaţia în care rezervorul este izolat faţă de sol, potenţialul format între rezervor şi sol poate să creeze o descărcare electrostatică prin scânteie atât la operaţiunile de umplere, cât şi la cele de golire a rezervorului (izolat de sol prin pneurile autovehiculului).

51

Scânteile de aprindere din interiorul rezervoarelor conectate la sol nu pot fi oprite şi nici evitate în totalitate prin simpla punere la pământ şi nici prin scurgerea sarcinilor electrostatice. În exteriorul rezervorului însă formarea unei scântei de aprindere nu este probabilă, cu excepţia cazului în care rezervorul este prevăzut cu o izolaţie faţă de sol mai mare de 10^6 ohmi. În cazul turbionării substanţelor pulverulente, la prelucrare, transport şi depozitare pot apărea descărcări puternice care conduc la aprinderea pulberii, prima explozie având loc în zona turbionară, după care pot avea loc şi explozii secundare. La operaţiunile de uscare (prin pulverizare sau în strat fluidizat) descărcările disruptive pot să apară între materialele pulverulente şi părţile conducătoare care vin în contact cu pulberea (cum ar fi cicloanele, separatoarele de praf, filtrele etc.), precum şi între corpurile încărcate electrostatic şi personalul de deservire din imediata apropiere. În cazul operaţiunilor de prelucrare a cauciucului şi materialelor plastice electricitatea statică poate constitui o sursă de aprindere. La trecerea materialelor prin valţuri, pentru omogenizare şi plastifiere, acumularea sarcinilor electrostatice este însoţită de degajarea vaporilor de plastifianţi, aceştia putând forma cu aerul amestecuri explozive. Maşinile de formare a colilor de hârtie (în procesul de presare, dimensionare, tăiere), precum şi operaţiunea de imprimare a colilor (ca urmare a tehnicii imprimării rapide şi folosirii unor solvenţi, cerneluri inflamabile cu uscare rapidă) generează sarcini electrostatice care pot duce la apariţia descărcărilor disruptive între materialele şi părţile conducătoare de electricitate din zona de lucru. La lucrările policrome procesul tehnologic se desfăşoară în atmosferă inflamabilă, electricitatea statică acumulată fiind influenţată de umiditate. La viteze mari presele de policromie dezvoltă sarcini electrostatice care pot aprinde vaporii inflamabili formaţi deasupra rezervorului cu solvenţi (cerneluri) sau în mediul înconjurător. În cazul preselor pentru heliogravură sarcinile electrostatice se formează pe materiale şi cilindri de cauciuc şi de cupru, descărcările disruptive care pot apărea având energia suficientă pentru aprinderea vaporilor inflamabili formaţi în zona de lucru. La operaţiunile de aplicare a lacurilor, vopselelor sau materialelor de impregnare se pot produce acumulări electrostatice apărând totodată şi descărcările disruptive. În cazul metodei de vopsire sau lăcuire prin pulverizare sarcinile electrostatice acumulate pe suprafaţa supusă pulverizării pot produce doar un punct de aprindere care poate fi însă suficient pentru a ridica temperatura până la punctul de aprindere a solvenţilor inflamabili, antrenând şi o reacţie în lanţ care poate avea urmări grave. Sarcinile electrostatice produse pe timpul funcţionării cu viteze mari a curelelor plate din piele sau din cauciuc, precum şi în cazul benzilor transportoare utilizate pentru materiale încălzite sau foarte uscate produc descărcări disruptive la zonele de contact între părţile aflate în mişcare. Şi materialele care sunt vărsate la capătul unui transportor cu bandă pot produce descărcări disruptive ale căror energii sunt capabile să aprindă amestecuri explozive de pulberi cu aer.

52

Cantitatea de electricitate ce poate fi acumulată pe corpul uman, care se comportă ca un capacitor, poate fi suficientă pentru a da naştere unei descărcări disruptive la contactul corpului omenesc cu o masă legată la pământ. În cazul în care persoanele (operatorii) sunt echipate cu încălţăminte izolantă, acestea se pot încărca şi prin influenţă de la vehiculele încărcate electrostatic, iar la atingerea unui corp (obiect) legat la pământ descărcarea se face prin scânteie. Energia maximă susceptibilă să fie eliberată printr-o descărcare disruptivă poate să atingă valoarea zecilor de milijouli, valoare suficientă pentru aprinderea mediilor explozive.

53