INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI
U R B A N P R O I E C Tstr. Nicolae Filipescu 53-55, 70136 Bucuresti 2, ROMANIA tel. 01.211 78 42, 01.211 78 43, fax 01.211 49 06, e-mail [email protected]
M E T O D O L O G I E
DE ELABORARE A DOCUMENTAŢIILOR PRIVIND ZONELE DE RISC LA INUNDAŢII
PR. NR.: 235/2002
REDACTAREA a III - a FINALĂ – BUN DE TIPAR
MAI 2002
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI
M E T O D O L O G I E
DE ELABORARE A DOCUMENTAŢIILOR PRIVIND ZONELE DE RISC LA INUNDAŢII
REDACTAREA a III - a FINALĂ – BUN DE TIPAR
Elaborat de: INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI URBANPROIECT – BUCUREŞTI
Director general Arh. Gabriel Pascariu Director ştiinţific Dr. arh. Cătălin Sârbu ŞEF SECŢIE AMENAJAREA TERITORIULUI
Arh. Şerban Nădejde
Şef lucrare: Ing. Mariana Dorobanţu Colaboratori: UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI
Profesor Dr. Ing: Radu Drobot
INSTITUTUL NAŢIONAL DE METEOROLOGIE, HIDROLOGIE ŞI GOSPODĂRIRE A APELOR
Dr. Ing: Ion Tecuci Dr. Ing: Viorel Al. Stănescu Dr. Ing: Ecaterina Oprişan Coordonat de: DIRECŢIA DE AMENAJARE A TERITORIULUI ŞI URBANISM ŞI HABITAT
Director: Responsabil de lucrare:
Arh. Gheorghe Pătraşcu Arh. Georgeta Găitan
MAI 2002
CUPRINS
REDACTAREA A III-A FINALĂ
CAPITOLUL 1 DISPOZIŢII GENERALE
CAPITOLUL II ETAPE DE ELABORARE A HĂRŢILOR DE RISC LA INUNDAŢII
− Acţiuni premergătoare şi obligatorii:
Et.I - Identificarea şi inventarierea zonelor expuse riscului la inundaţii.
Et.II - Ierarhizarea cursurilor de apă din punct de vedere al sensibilităţii la inundaţii.
Et.III - Procurarea pentru fiecare bazin hidrografic a hărţilor topografice în zona potenţial inundabilă şi a caracteristicilor lucrărilor hidrotehnice.
Et.IV - Culegerea de informaţii, crearea şi încărcarea bazei de date cu elemente privind utilizarea şi amenajarea terenului din zonele inundabile de pe cursurile principale şi afluenţi identificate în etapa II.
Et.V - Construirea modelului digital al terenului pentru zonele
Et.VI - Efectuarea calculelor hidrologice şi hidraulice.
Et.VII - Determinarea zonelor vulnerabile la inundaţii pentru cursul mijlociu şi inferior al râurilor.
Et.VIII - Determinarea zonelor vulnerabile la inundaţii corespunzător cursului superior al râurilor.
Et.IX - Elaborarea şi interpretarea hărţilor de risc la inundaţii.
CAPITOLUL III DISPOZIŢII FINALE
Anexa nr. 1 GENERAREA MODELULUI DIGITAL AL TERENULUI (MDT)
Anexa nr. 2
NORME DE INUNDABILITATE - VARIANTE
Anexa nr. 3 CALCULE HIDROLOGICE ŞI HIDRAULICE
Anexa nr. 4
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FENOMENUL DE INUNDAŢIE
Anexa nr. 5 DEFINIREA TERMENILOR UTILIZAŢI
Anexa nr. 6
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
METODOLOGIE DE ELABORARE A DOCUMENTAŢIILOR
PRIVIND ZONELE DE RISC LA INUNDAŢII
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale Art. 1 (1) Prezenta documentaţie intitulată "METODOLOGIE DE ELABORARE A
DOCUMENTATIILOR PRIVIND ZONELE DE RISC LA INUNDATII" realizată de URBANPROIECT în colaborare cu UTCB şi INMHGA constituie o etapă premergătoare în procesul de implementare al prevederilor legii nr.575/2001 privind aprobarea „Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a V-a - Zone de risc natural".
(2) Urmează ca după discutarea şi aprobarea acestei documentaţii să fie elaborate în conformitate cu prevederile articolului 6 din legea menţionată "Norme metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărţilor de risc la inundaţii".
Art. 2 (1) Documentaţia pune la dispoziţia tuturor celor care vor fi implicaţi în problema gestionării riscului de inundaţii, un "manual" de informare şi de formare a unei viziuni cât mai clare asupra fenomenului de inundaţii:
- tipuri, cauze, efecte;
- definirea zonelor inundabile (criterii);
- vulnerabilitate şi risc;
- modele de calcul;
- baze de date necesare (topografice, climatice, hidrologice etc.);
- gestionarea riscului la inundaţii;
- conştientizarea publicului;
- aranjamente instituţionale necesare transpunerii în practică a prevederilor legale.
(2) Realizarea acestei Metodologii înaintea Normelor metodologice s-a impus ca o necesitate, în principal, din următoarele considerente:
a) a uşura acţiunea de elaborare a normelor metodologice prevăzute de legea 575/2001 şi mai ales cea de aplicare a acestor norme;
b) inundaţiile reprezintă un fenomen complex cu efecte economice, sociale şi de mediu deosebite;
c) realizarea hărţilor de risc la inundaţii a teritoriului României este o acţiune de anvergură, care va necesita foarte mult timp (10-15 ani) şi un volum mare de cheltuieli apreciat la circa 400 milioane dolari SUA;
d) în ţările cu probleme de inundaţii există diferite metode şi metodologii de determinare a vulnerabilităţii şi riscului la inundaţii. În România astfel de metode nu există, iar abordările existente în literatură nu sunt unitare;
e) în furnizarea datelor de bază în elaborarea, în interpretarea hărţilor de risc, în transpunerea lor în practică ca parte a strategiei de apărare a populaţiei şi a bunurilor împotriva inundaţiilor, a planurilor viitoare de amenajare a teritoriului naţional, în gestionarea riscului la
inundaţii vor fi implicate numeroase instituţii, administraţia locală, publicul larg, din care multe nu au o viziune clară şi comună privind anvergura problematicii inundaţiilor;
f) necesitatea utilizării unei terminologii unitare de către cei implicaţi în problematică.
Art. 3 (1) Harta de risc la inundaţii este documentul principal care stă la baza declarări unui areal, ca zonă de risc la inundaţii, de către Consiliul Judeţean , conform Legii 575/2001, articolul 3, alin. 2.
(2) Metodologia se adresează:
-organelor de gospodărire a apelor care dispun de un sistem informaţional adecvat în măsură să elaboreze avertizări şi prognoze hidrologice şi de un sistem de măsuri structurale (lacuri de acumulare, derivaţii de ape mari) care permit intervenţia activă în gospodărirea apelor mari;
-sucursalelor judeţene de îmbunătăţiri funciare care au în administrare şi lucrări cu caracter de apărare împotriva inundaţiilor;
-organelor de administraţie locală care deţin şi exploatează lucrări cu caracter de apărare împotriva inundaţiilor;
-organelor administrative cu rol de planificare şi gestionare a utilizării teritoriului, care au îndatoriri referitoare la autorizarea dezvoltării economice şi sociale, în concordanţă cu diversele restricţii de mediu (poluarea resurselor de apă subterană prin poluare difuză) sau de vulnerabilitate la diverse evenimente periculoase (inundaţii, alunecări de teren);
-publicului în sens larg sau altfel spus utilizatorilor terenurilor din zonele vulnerabile la inundaţii (populaţie din zonele urbane sau rurale, unităţi industriale, ferme zootehnice sau agricole, reţele de comunicaţie sau de transport al unor resurse sau produse, alte activităţi). Utilizatorii încep să aibă în condiţiile actuale ale introducerii comitetelor de bazin un rol tot mai important în stabilirea obiectivelor şi strategiei din domeniul gospodăririi apelor.
Art. 4 Scopul metodologiei este acela de a pune la dispoziţia participanţilor în stabilirea deciziilor o documentaţie (hartă de risc) pe baza căreia să se poată realiza:
- eficientizarea intervenţiei directe în timpul viiturilor, pe bază de informare mai bună prin sistem informaţional şi prin planificarea măsurilor în funcţie de mărimea şi severitatea fenomenului;
- gestionarea utilizării teritoriului în viitor, organele administrative urmând să autorizeze dezvoltarea economică şi socială în zonele fără risc sau cu risc redus la inundaţii;
- gestionarea riscului în sensul schimbării strategiei organelor de gospodărire a apelor prin introducerea, în timp, a unor lucrări sau măsuri bazate pe concepte noi (îndepărtarea digurilor de mal acolo unde condiţiile o permit, prevederea unor zone inundabile în lungul râurilor, măsuri nestructurale de prevenire a inundaţiilor cu efect favorabil asupra zonelor vulnerabile);
- reevaluarea gradului de apărare a lucrărilor existente în conformitate cu clasa de importanţă a obiectivelor social-economice pe care le apără;
- conştientizarea publicului asupra limitelor măsurilor structurale clasice (îndiguirile în special) şi necesitatea acceptării unui risc a cărui valoare să constituie obiect de negociere între diferiţii participanţi la procesul decizional
Art. 5 (1) Evaluarea riscului la inundaţii implică existenţa evenimentului hidrologic aleator şi a vulnerabilităţii zonelor inundate.
(2) Prezenta metodologie are ca obiective :
- definirea zonelor inundabile şi a caracteristicilor viiturii;
- determinarea vulnerabilităţii la inundaţii;
- definirea zonelor de risc la inundaţii.
CAPITOLUL II
Etape de elaborare a hărţilor de risc la inundaţii
Art. 6 Documentaţiile privind zonele de risc la inundaţii se elaborează numai pe baza unei teme întocmită de instituţii de specialitate autorizate de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi se avizează, după caz, în comun de către organele de gospodărire a apelor şi preşedintele Consiliului Judeţean sau Local al unităţii administrativ teritoriale respective.
Art. 7 Acţiuni premergătoare si obligatorii:
1. Realizarea unui ghid privind conţinutul şi modul de elaborare a hărţilor de risc la inundaţii (norme metodologice).
2. Evaluarea necesarului de hărţi de risc la inundaţii (hărţi preliminare, hărţi definitive);
3. Stabilirea coordonatorului (lor) procesului de elaborare a hărţilor de risc (la nivel: naţional, regional, bazinal etc.);
4. Stabilirea elaboratorilor hărţilor de risc;
5. Stabilirea participanţilor la elaborarea hărţilor de risc (în afara elaboratorilor);
6. Implicarea comunităţilor locale în realizarea hărţilor de risc (proceduri, rol);
7. Stabilirea suportului tehnic şi administrativ în procurarea datelor şi elaborarea hărţilor de risc;
8. Stabilirea principiilor de constituire şi exploatare a bazei de date;
9. Recepţionarea hărţilor şi modul de raportare a realizării activităţii de elaborare a hărţilor de risc la inundaţii;
10. Stabilirea condiţiilor de revizuire a hărţilor de risc.
Art. 8 Etapa I - Identificare şi inventarierea zonelor expuse riscului la inundaţii (durata estimată: 3 luni)
Această etapă constă în identificarea cursurilor de apă şi a zonelor în care s-au produs inundaţii, respectiv în trasarea aproximativă pe hărţi a zonelor inundate la cea mai mare viitură cunoscută pe baza datelor existente .Informaţiile privesc:
- extinderea zonelor inundabile şi nivelul maxim atins;
- debitul maxim în diverse situaţii;
- adâncimea stratului de apă la debitul maxim;
- durata inundaţiei;
- capacitate de transport a albiei minore;
- zonele de eroziuni şi cele de depunere, eventual şi grosimea stratului depus;
- se vor reconstitui pagubele fizice produse, zonând teritoriul inundat în funcţie de mărimea acestora;
- se vor stoca informaţii referitoare la durata şi cantitatea de precipitaţii care au generat viitura;
- se vor stoca informaţii privind variaţia viiturii în timp.
Art. 9 Etapa II - Ierarhizarea cursurilor de apă din punct de vedere al sensibilităţii la inundaţii (durată minimă estimată – 3 luni ).
Gravitatea fenomenului de inundaţie este diferită de-a lungul unui râu,fiind în principiu mai accentuată în zona cursului mijlociu şi inferior - acolo unde dezvoltarea ecomomică şi socială este mai importantă – şi mai redusă în zona cursului superior.
Considerând extinderea lungimii cadastrate a cursurilor de apă (cca 79.000 km) şi timpul redus de definire a zonelor de risc la inundaţii, în această etapă se analizează zonele cu potenţial important de pagube materiale şi umane. Ca urmare, pentru fiecare din cele 11 bazine hidrografice se delimitează sectoarele de interes atât de pe râul principal cât şi de pe afluenţii principali folosind datele istorice privind extinderea zonelor inundate.
Art. 10 Etapa III - Procurarea pentru fiecare bazin hidrografic a hărţilor topografice în zona potenţial inundabilă şi a caracteristicilor lucrărilor hidrotehnice (durata minima estimată: 3 luni)
Procurarea se face de la :
- Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie;
- Direcţia Topografică Militară;
- Oficiile Judeţene de Cadastru;
- Alţi deţinători de hărţi şi planuri;
- Direcţiile de Ape - pentru informaţii privind cadasrul apelor şi al lucrărilor hidrotehnice sau al lucrărilor inginereşti de pe cursurile de apă (poduri, podeţe).
Scara hărţilor utilizate va fi cuprinsă între 1:100.000 - 1:200.000. până la 1:50.000
Art. 11 Etapa IV – Culegere de informaţii, crearea şi încărcarea bazei de date cu elemente privind utilizarea şi amenajarea terenului din zonele inundabile de pe cursurile principale şi afluenţi identificate în etapa II (durata minima estimată: 15 luni)
(1).Date generale :
a) zona inundată la viitura istorică (de preferinţă în absenţa îndiguirilor sau lucrărilor hidrotehnice din amonte);
b) planuri cu curbe de nivel şi cote de teren în zona potenţial inundabilă;
c) zonele de cotă înaltă care pot fi folosite ca refugiu, diferenţiate funcţie de debitul maxim al râului în perioada de viitură precum şi căile de acces către acestea;
d) amplasarea instituţiilor responsabile cu gestionarea crizei (primării, apărare civilă, pompieri, jandarmerie, armată) precum şi a depozitelor cu mijloace tehnice, hrană, apă potabilă, medicamente;
e) utilizarea generală a terenului (păduri, păşuni, terenuri agricole, zone industriale compacte, zone locuite);
f) căi de comunicaţie existente în zonă (traseu în plan, date caracteristice);
g) reţele regionale de alimentare cu apă (traseu în plan, date caracteristice);
h) reţele de alimentare cu energie electrică (traseu în plan, date caracteristice).
(2) Date privind lucrările hidrotehnice:
a) amplasamentul lucrării;
b) deţinătorul sau administratorul lucrării;
c) funcţiunea, clasa de importanţă (inclusiv modul de stabilire şi modificările suferite pornind de la corespondenţa clasei de importanţă cu situaţia actuală) ;
d) caracteristici constructive,hidraulice;
e) regulamente de exploatare.
(3) Date privind lucrările inginereşti de pe cursurile de apă:
a) curba capacităţii de evacuare în cazul podeţelor;
b) volume acumulate şi cote ale apei amonte de podeţe la depăşirea capacităţii de evacuare a acestora, pentru diferite valori ale debitului amonte;
c) volume acumulate şi cote ale apei în amonte de poduri, pentru diferite ipoteze de debite maxime în amonte.
(4). Date privind obiectivele social-economice:
a) poziţionarea principalelor obiective social-economice ;
b) hărţi de detaliu cu valoarea estimată a clădirilor, numărul locuitorilor pe categorii de vârstă, numărul clădirilor cu valoarea estimată a bunurilor din interiorul acestora;
c) pentru zonele industriale se va înregistra valoarea clădirilor, valoarea echipamentelor industriale, valoarea probabilă a materiilor prime sau a produselor finite ; se vor marca distinct unităţile industriale a căror inundare provoacă distrugeri grave (explozii, poluări accidentale de mare intensitate);
d) pentru obiectivele zootehnice importante se va înregistra tipul obiectivului (crescătorii de păsări, porci, cornute), mărimea producţiei, valoarea acesteia;
e) se vor localiza zonele de stocare a deşeurilor menajere şi industriale.
(5) Pentru zonele speciale, cu dezvoltări urbane importante sau cu valori materiale şi umane deosebite se vor face ridicări topografice clasice, fotogrametrice, pe baza de teledetecţie sau utilizând GPS.
(6) Scara hărţilor utilizate va fi cuprinsă între 1:50.000 - 1:10.000 sau chiar mai detaliată unde este necesar.
Rezultatul etapei IV îl constituie hărţile digitale ale zonei potenţial inundabile pe care sunt trecute toate informaţiile referitoare la utilizarea terenului şi dezvoltarea social-economică a acesteia.
Art. 12 Etapa V - Construirea modelului digital al terenului pentru zonele potenţial inundabile folosind hărţile digitale elaborate în etapa anterioară (durata minima estimată: 12 luni) – a se vedea anexa 1
Construirea modelelor digitale ale terenului reprezintă o procedură complexă, realizată de un program specializat de calculator (frecvent din clasa GIS), prin care pe baza unor date primare digitale se generează, prin diverşi algoritmi, o suprafaţă teoretică care încearcă să reprezinte cât mai fidel suprafaţa terestră reală.
Art. 13 Etapa VI - Efectuarea calculelor hidrologice şi hidraulice (durata minimă estimată: 36 luni)
(1) Subetapa VI -a: Determinarea intrărilor hidrologice din sub-bazine în cursurile principale, corespunzător probabilităţilor de calcul stabilite: 1%, 5% si 10%. (6 luni);
(2) Subetapa VI -b: Determinarea profilelor transversale în lungul cursurilor de apă pe baza modelului digital al terenului (3 luni);
(3) Subetapa VI -c: Selecţionarea modelului hidraulic pentru un bazin hidrografic pilot (3 luni);
(4) Subetapa VI -d: Aplicarea generalizată a modelului ales pentru cursurile de apă selecţionate la etapa II, obţinând cota suprafeţei libere a apei pentru probabilitaţile de depăşire stabilite (24 luni).
Art. 14 Etapa VII - Determinarea zonelor vulnerabile la inundaţii pentru cursul mijlociu şi inferior al râurilor (durata minimă estimată: 6 luni)
Admiţând că în zonele cu valori umane sau materiale importante riscul maxim corespunde adâncimilor maxime, într-o primă fază se realizează intersectarea suprafeţei libere a apei cu modelul digital al terenului, rezultând adâncimea apei din zona inundabilă.
In faza următoare, din suprapunerea hărţii digitale a utilizării teritoriului (localităţi, zone industriale, complexe zootehnice, lucrări edilitare, căi de comunicaţii etc.) cu harta adâncimii apei (la care se poate adauga şi harta timpilor de stagnare a apei în zona inundată) vor rezulta clase ale zonelor de vulnerabilitate la inundaţii.
Art. 15 Etapa VIII - Determinarea zonelor vulnerabile la inundaţii corespunzător cursului superior al râurilor (durata minimă estimată: 24 luni)
Se vor determina pe baza unei metodologii aproximative, folosind modele hidrologice simple, procesele de formare şi propagare a viiturilor din zonele montane.
Determinarea zonei inundabile se va face admiţând cheile limnimetrice din regim permanent. Adâncima apei din zona inundată se va obţine în mod similar ca la Art. 14.
Art. 16 Harta de vulnerabilitate este însoţită de un memoriu explicativ privind:
a) date referitoare la inundaţiile cunoscute (amploare, cauze, efecte economico-sociale);
b) detalierea informaţiilor de la Art.11;
c) încadrarea zonei în următoarea scară de vulnerabilitate:
- vulnerabilitate redusă;
- vulnerabilitate medie-mare;
- vulnerabilitate mare-foarte mare.
d) metode şi modele utilizate la redactarea hărţii de vulnerabilitate.
Art. 17 Etapa – IX- Elaborarea şi interpretarea hărţilor de risc la inundaţii.
Harta de risc la inundaţii reprezintă rezultatul unei analize în care intervine atât probabilitatea de producere a inundaţiei cât şi vulnerabilitatea zonei inundate. Harta de risc la inundaţii oferă informaţii cu privire la:
a) identificarea zonelor inundabile dintr-un areal;
b) valoarea pagubelor materiale.
Art. 18 Cu ajutorul hărţii de risc se pot stabili:
a) - zonele unde frecvenţa inundaţiilor, mărimea adâncimii apei, viteza acesteia şi durata inundaţiilor fac din aceste zone o cale de scurgere a apelor mari şi ca urmare în aceste zone trebuie interzisă realizarea construcţiilor definitive.Dacă în aceste zone există construcţii sau alte obiective ele trebuie mutate sau abandonate în timp; se vor figura pe hartă cu culoarea roşie.
b) - zonele construite care prezintă risc major la inundaţii şi care urmează justificat, să fie apărate prin măsuri structurale şi nestructurale; se vor figura pe hartă cu culoarea verde.
c) - zonele supuse inundaţiilor cu o frecvenţă de o dată la o sută de ani, situate la marginea apelor mari; construcţiile din aceste zone vor fi protejate împotriva inundaţiilor prin măsuri minime; se vor figura pe hartă cu culoarea roz.
Art. 19 Harta de risc la inundaţii este o bază de date digitală şi permite adoptarea unor decizii şi categorii de măsuri referitoare la:
a) modificări în producerea fenomenului de inundaţii prin: baraje şi lacuri de acumulare, diguri, derivaţii de debite ,împăduriri, schimbarea culturilor;.
b) modificarea structurii construcţiilor prin ridicarea cotelor acestora;
c) modificări în utilizarea terenurilor: introducerea de restricţii de utilizare şi dezvoltare, introducerea de taxe pentru construcţii amplasate în zone inundabile;
d) asigurări de bunuri şi persoane: elaborarea de programe de asigurare pentru cazuri de inundaţii;
e) sisteme de prognoză , avertizare şi alarmare: monitorizarea viiturilor, sisteme de alertă, planuri de evacuare şi salvare, adăposturi de salvare pentru cazuri de urgenţă.
Art. 20 Hărţile de risc la inundaţii favorizează îmbunătăţirea cadrului legislativ necesar protejării vieţii şi sănătăţii oamenilor precum şi a bunurilor acestora după cum urmează:
a) cadrul legislativ privind regimul construcţiilor în zonele inundabile;
b) cadrul legislativ privind reamplasarea construcţiilor existente în zonele inundabile;
c) norme privind proiectarea structurilor construcţiilor în zonele inundabile;
d) cadrul legislativ privind integrarea apărării împotriva inundaţiilor în măsurile de gestionare a apelor pe bazine hidrografice;
e) cadrul legislativ privind protecţia populaţiei şi a bunurilor împotriva inundaţiilor care să exprime politica statului în acest domeniu;
f) elaborarea unei strategii sau a unui plan naţional de apărare împotriva inundaţiilor;
g) elaborarea unui plan naţional de cercetare în domeniul prevenirii şi reducerii efectelor inundaţiilor;
h) elaborarea unui plan naţional de educaţie a populaţiei în vederea reducerii vulnerabilităţii acesteia la inundaţii;
i) instituirea unui program naţional de asigurări la inundaţii, rolul lui fiind acela de a încurajara asigurarea voluntară a comunităţilor locale pentru cazurile de inundaţii.
Art. 21 Hărţile de risc constituie documentaţii care sprijină completarea cadrului instituţional cu :
A. Agenţie naţională pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă cu următoarele atribuţii:
a) fundamentarea strategiei naţionale de apărare împotriva dezastrelor;
b) asigurarea aplicării unitare pe întreaga ţară a strategiei de apărare împotriva dezastrelor;
c) evidenţa resurselor disponibile;
d) coordonarea elaborării hărţilor de risc;
e) acordarea de subvenţii şi suportarea unei părţi a dobânzilor la creditele destinate realizării lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor, scutirea de anumite taxe;
f) elaborarea planurilor de prevenire, intervenţie şi atenuare a efectelor dezastrelor;
g) asigurarea efectivă a intervenţiei prin componentele sale organizate sub forma unor grupuri de intervenţie specifice, antrenate şi echipate în acest scop;
h) cooperarea cu apărarea civilă, forţele armate şi alte organizaţii de intervenţie;
i) formarea personalului specializat în intevenţii şi educarea populaţiei;
j) organizarea periodică a simulărilor în caz de dezastru;
k) organizarea unor grupe de voluntari pentru a fi pregătite să intervină în situaţiile de dezastru;
l) evidenţa pagubelor şi elaborarea metodologiilor pentru determinarea pagubelor potenţiale.
B. Comitet interdisciplinar de specialişti pentru coordonarea şi orientarea activităţii de studii şi cercetări în domeniul apărării împotriva inundaţiilor.
C. Centru naţional pentru culegerea şi întocmirea bazei de date necesară elaborării hărţilor de risc la inundaţii.
Capitolul III
Dispoziţii finale
Art. 22 Redactarea hărţilor de risc se face de către persoane juridice abilitate de către Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului pe baza competenţei testată de o comisie de specialitate.
Art. 23 Factorii responsabili - MLPTL şi MAPM - adoptă decizia de trecere la etapa următoare, elaborarea "Normelor metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărţilor de risc natural la inundaţii".
Art. 24 Finanţarea studiilor şi cercetărilor necesare elaborării hărţilor de risc natural se face potrivit legii 575/2001, articolului 5.
Art. 25 Baza de date este în continuă completare.
Art. 26 Revizuirea hărţilor de risc la inundaţii se face obligatoriu o dată la 10 ani, iar la nivel local revizuirea se face în corelaţie cu creşterea gradului de dezvoltare al unităţilor administrativ teritoriale
Anexa nr. 1
GENERAREA MODELULUI DIGITAL AL TERENULUI (MDT)
Construirea modelelor digitale ale terenului reprezintă o procedură complexă, realizată de programe specializate de calculator (din clasa GIS), prin care pe baza unor date primare digitale se generează, prin diverşi algoritmi, o suprafaţă teoretică care încearcă să reprezinte cât mai fidel suprafaţa terestră reală.
1. Surse primare de date.
Aceste surse oferă informaţia necesară pentru generarea modelelor sub forma altitudinilor unui teritoriu, localizate cât mai corect în spaţiu (coordonate x, y, z).
Informaţia privind altitudinile unui teritoriu poate fi obţinută din diferite surse clasice sau moderne de date :
- hărţi topografice – în care această informaţie se regăseşte sub forma curbelor de nivel şi a punctelor de cotă;
- ridicări precise topogeodezice;
- ridicări GPS;
- ridicări ale topografiei terestre pe baza tehnologiilor radar (interferometrie radar),
2. Generarea MDT.
Indiferent de sursa primară de date utilizarea informaţiei topografice în scopul generării de modele digitale ale terenului se poate face numai dacă această informaţie a fost convertită în prealabil într-un format digital.
Concret, în cazul folosirii hărţilor topografice este necesară “extragerea”şi construirea corectă a datelor primare digitale ce vor fi utilizate în construirea MDT, procedură ce presupune următorii paşi :
- scanarea /vectorizarea sau digitizarea hărţilor topografice în scopul obţinerii vectorilor relevanţi pentru informaţia referitoare la altitudinea unui teritoriu - vectori de tip linie pentru curbele de nivel sau punct pentru punctele de cotă;
- construirea corectă a formatului topologic (în special pentru vectorii de tip linie);
- alocarea atributului Z pentru fiecare vector (linie sau punct);
- definirea unui sistem de coordonate în care vor fi generate datele vectoriale (se poate face de la bun început prin georeferenţierea planşelor de hartă scanate sau ulterior generării vectorilor – sistemul de coordonate primar este cel al hărţii topografice sursă).
Celelalte surse de date menţionate pot fi facile din punctul de vedere al obţinerii unui format digital uşor abordabil în procedurile de generare a MDT: datele GPS care se reduc la puncte descrise prin valori x, y, z cu o precizie ridicată, profile ridicate clasic şi care pot fi reduse la succesiuni de puncte caracterizabile prin valori x, y, z, etc.
In momentul de faţă generarea MDT cu programe specializate se face uzual în două formate standard :
1. Formatul TIN (acronim englez pentru Triangulated Irregular Network – Reţea Neregulată de Triangulaţie) – format generat pe baza unui algoritm specific (ecuaţia Delaunay) care “aproximează” suprafaţa terestră în triunghiuri variabile ca formă, dimensiuni şi densitate în funcţie de complexitatea locală a suprafeţei topografice (densitatea mai mare a triunghiurilor în zonele cu relief mai accidentat şi variat);
Prezintă posibilitatea integrării pe lângă informaţia vectorială cu componenta Z (curbe de nivel şi cote, puncte GPS, linii de profil etc.) a informaţiei non-Z (diferite accidente topografice reprezentate prin vectori de tip linie şi poligon – linii de talveg, culmi, rupturi de pantă pe versanţi foarte abrupţi etc.) în scopul măririi gradului de acurateţe a suprafeţei rezultate;
2. Formatul de tip GRID – reprezintă un format raster particular în care suprafaţa topografică este descrisă printr-o reţea de pătrate egale cu localizare 2D precisă (centrul sau colţurile unui pătrat pot fi uşor localizate prin perechi de coordonate x, y), fiecărui pătrat fiindu-i alocată o valoare Z. Dimensiunea laturii unui pătrat descrie rezoluţia gridului, parametru calitativ principal pentru o astfel de structură.
Generarea GRID - ului se poate face prin diferiţi algoritmi, precizia structurii rezultate depinzând în mare măsură de aceşti algoritmi, rezoluţia aleasă şi calitatea informaţiei digitale primare (curbe de nivel, cote).
3. Observaţii privind caracteristicile modelelor digitale ale terenului.
- modelele digitale ale terenului constituie reprezentări teoretice ale suprafeţei terestre, care încearcă pe baza unui model matematic să “aproximeze” cât mai bine această suprafaţă;
- nu există până în momentul de faţă nici o variantă de model (algoritm de construcţie) care să permită realizarea unui model digital al terenului identic cu suprafaţa terestră reală pe care acesta o reprezintă;
- indiferent de algoritmul utilizat şi tipul de model generat (TIN, GRID) posibilităţile de apropiere ale acestor modele de situaţia reală (cu alte cuvinte precizia modelelor) cresc odată cu precizia şi densitatea datelor primare de intrare; cu alte cuvinte cu cât informaţia topografică primară este mai exactă în ceea ce priveşte precizia orizontală (xy) şi verticală (z) şi este mai densă în suprafaţă cu atât precizia modelelor este mai mare;
- până în prezent se consideră că modele de tip TIN oferă cele mai bune posibilităţii de reprezentare a terenului ; chiar şi în cazul solicitării pentru modele de tip GRID varianta generării acestora din formate de tip TIN este preferabilă din punctul de vedere al preciziei structurii GRID (care va fi mai bună în cazul acestei variante decât cea a unei structuri GRID generate direct din surse primare).
CONSTRUIREA BAZEI DE DATE GIS
Etapele obligatorii pentru construirea şi întreţinerea unei baze de date GIS :
- alegerea surselor de date se face în funcţie de scară, precizie, conţinut, actualizare
- construcţia propriu-zisă care constă în :
a) realizarea corectă a hărţii digitale – care presupune ca operaţii principale:
- scanarea / vectorizarea sau digitizarea surselor;
- construirea corectă a formatului topologic;
- definirea corectă a sistemului de coordonate al hărţii digitale.
b) completarea bazei de date alfanumerice aferente hărţii digitale (aşa numitele atribute geografice);
- actualizarea continuă a informaţiei cartografice şi a celei descriptive;
- generarea de noi informaţii spaţiale pe baza funcţiilor de analiza şi modelare specifice mediului GIS.
EVALUARE NECESITĂŢI PENTRU CONSTRUIREA MODELULUI DIGITAL AL TERENULUI – ALBII ZONE INUNDABILE
Sursa datelor : hărţi topografice scara 1:50.000 sau 1:25.000
Suprafaţă acoperită: cca. 20.000 km2
Durata execuţiei : 1 an
Număr de persoane recomandat :
- minim 10 persoane instruite în construcţia şi integrarea corectă a datelor digitale de intrare (curbe de nivel, cote, puncte GPS, profile) ; aceste persoane trebuie să fie familiarizate cu proceduri GIS de construcţie a datelor vectoriale 2D (scanare/vectorizare sau digitizare, construire corectă a formatului topologic, încărcare atribute) şi de generare a formatelor de tip model digital al terenului TIN, GRID (funcţie de calitatea datelor de intrare); aceste persoane ar trebui să muncească efectiv măcar 6 ore dintr-un program de 8 ore zilnic (procedură recomandată de conversie în format digital – scanare /vectorizare)
Rezoluţia recomandată : deşi o rezoluţie 50/50m este compatibilă cu scara şi precizia surselor primare (1:50.000 sau 1:25.000) este posibil ca pentru probleme de inundabilitate aceasta să nu asigure întotdea
una precizia dorită (aceasta pornind chiar de la informaţia topografică oferită de hărţile 1:50.000, 1:25.000). Pentru o rezoluţie mai detaliată sunt necesare surse topografice mai detaliate sau completarea informaţiei topo din sursele menţionate cu informaţie obţinută din alte surse (GPS, ridicări topogeodezice de profile, ridicări interferomertice).
Anexa nr. 2
NORME DE INUNDABILITATE –VARIANTE
Sunt prezentate două variante de norme de inundabilitate deduse din practica
mondială curentă:
Varianta I.
Nr. crt. Obiectivul
Probabilitatea de depăşire a debitului de calcul (%)
Adâncimea apei (m)
Durata inundării (zile)
1. Păşuni exploatate în regim natural 50 0.2 1 2. Terenuri forestiere 20 0.5 2 3. Terenuri agricole (funcţie de
cultură) 5 - 20 0.1 1
4. Locuinţe dispersate 5 0 0 5. Aglomerări umane (funcţie de
numărul populaţiei) 1 – 0.1 0 0
6. Obiective speciale Se stabileşte după caz
0 0
Aceste norme deşi frecvent utilizate sunt stabilite oarecum arbitrar motiv pentru care se pot introduce şi alte tipuri de norme de inundabilitate bazate direct pe conceptul de pagubă limită acceptabilă sau risc remanent acceptat, care în această variantă nu apar în mod explicit.
Varianta II.
Deoarece elementul esenţial în producerea fenomenului de inundaţii este debitul
cursului de apă şi probabilitatea lui de apariţie se pot introduce două noţiuni:
• Noţiunea de debit corespunzător pagubei limită admise, Qpa;
• Noţiunea de debit corespunzător riscului remanent acceptabil, Qra.
Având în vedere aceste două noţiuni se poate alcătui un set de norme de inundabilitate, similar celui utilizat în prezent în Elveţia (introdus chiar în legea federală de protecţie împotriva inundaţiilor, lege apărută ca urmare a inundaţiilor dezastruoase din anii 1987 şi 1993) din care să rezulte debitul de calcul la care vor trebui să fie apărate obiectivele respective. Acest debit de calcul va avea probabilitatea de depăşire situată între probabilitatea de depăşire a debitului care provoacă paguba limită acceptabilă şi probabilitatea de depăşire corespunzătoare debitului ce provoacă riscul remanent acceptabil.
Nivelurile de referinţă ale probabilităţilor de depăşire ale debitelor de calcul sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Obiectivul Viitura de calcul/debitul cu probabilitatea de depăşire p%
100 10 5 2 1 Viitura extrema
Viitura maxima probabila
Fără apărare
Zonă nelocuită, necultivată
Qpa Qra
Terenuri agricole cultivate extensiv
Qpa Qra
Terenuri agricole cultivate intensiv
Qpa Qra
Clădiri izolate, infrastructuri izolate
Qpa
Qra
Infrastructuri de importanţă naţională
Qpa Qra
Zone dens construite, zone industriale
Se stabileşte de la caz la caz
Obiective speciale
Protecţie completă Qpa - debit corespunzător
pagubei limită admise Zona de alegere a debitului
de calcul (limita pagubei acceptabile)
Qra - debit corespunzător riscului limită rămas acceptabil
Fără protecţie (pagube acceptabile)
Se face observaţia că probabilitatea debitului de calcul poate creşte sau reduce în
funcţie de natura obiectivului ca urmare a unei analize de detaliu.
Pentru stabilirea unor norme de inundabilitate pe o bază reală este necesară elaborarea unor studii speciale care să stabilească care sunt pagubele limită admise precum şi riscul remanent limită admis pentru fiecare tip de obiective. Pe baza acestor studii Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului poate stabili norme specifice de inundabilitate precum şi metodologiile de aplicare ale acestora.
Anexa nr. 3
CALCULE HIDROLOGICE ŞI HIDRAULICE
1. Date necesare efectuării calculelor hidrologice şi hidraulice
1.1.Date topografice
1.1.1. Planuri de situaţie
Planurile de situaţie, în format clasic pe hartă sau în format electronic (hartă digitală), permit atât împărţirea fiecărui bazin în sub-bazine cât şi definirea modelului topologic al reţelei hidrografice. De asemenea, cu ajutorul lor este posibilă identificarea zonelor omogene, care pot fi modelate cu ajutorul unor modele hidrologice cu parametri globali. Se pot determina o serie de elemente geometrice ca: aria sub-bazinelor sau resturilor de bazin, panta bazinului, panta râului, lungimea cursurilor de apa etc. În sfârşit, modelul digital al terenului are la baza planuri de situaţie pe care sunt figurate curbele de nivel sau niveluri determinate prin diverse procedee (măsurători topografice clasice sau determinări de cote cu aparatură GIS).
1.1.2. Date privind reţeaua de comunicaţii
Reţeaua de transport, datorită rambleului pe care este aşezată calea de rulare, constituie un obstacol în calea undelor de viitura. Reţeaua de comunicaţii împarte teritoriul în „celule”, care în situaţii de ape mari sunt inundate succesiv, la depăşirea cotei superioare a rambleului. Ca urmare, este necesară cunoaşterea traseului în plan a acestor lucrări, a profilului în lung ca şi a volumului care poate fi înmagazinat în fiecare „celulă”.
1.1.3. Profile longitudinale
Permit definirea cursului de apă principal şi a afluenţilor de diferite ordine ale acestuia. Pe aceste profile se figurează: cota talvegului, linia malurilor, cota coronamentului digurilor pe sectoarele îndiguite, precum şi cota suprafeţei libere a apei la diferite probabilităţi de depăşire. Permit determinarea pe sectoare de calcul a pantei suprafeţei libere a apei, egală în mişcare permanentă cu panta fundului albiei.
1.1.4. Profile transversale
Sunt necesare pentru calculele hidraulice. Cota talvegului poate fi exprimată în valori absolute pentru toate secţiunile transversale sau atribuind valoarea zero (sau o altă valoare arbitrară) cotei minime a talvegului din profilul longitudinal. Acest lucru este posibil întrucât în calcule intervin valori H∆ şi nu cote absolute. Secţiunea transversală în albia minoră se obţine pe bază de măsurători de adâncimi raportate la nivelul apei din momentul măsurătorii.
Profilele transversale din albia majoră se pot obţine în 2 moduri:
- prin măsurători topografice, reprezentând date primare, nealterate de prelucrări ulterioare;
- utilizând baze de date spaţiale, realizate cu soft GIS.
1.2.Date meteorologice şi hidrologice
Fiecare curs de apă principal primeşte o serie de afluenţi, care îşi colectează debitul maxim în zona montană sau subcarpatică ca urmare a unor procese preponderent hidrologice: topirea zăpezii, scurgere de suprafaţă, hipodermică şi de bază.
Datele necesare depind de tipul de model hidrologic utilizat: model cu parametri globali, model cu parametri semi-distribuiţi sau model cu parametri distribuiţi. Se apreciază că pentru situaţii de ape mari, la care scurgerea de suprafaţă joacă un rol foarte important, modelele cu
parametri distribuiţi şi chiar cele cu parametri semi-distribuiţi nu sunt necesare. Sporul de precizie pe care îl aduc impune utilizarea unui mare număr de parametri, care pot fi obţinuţi cu un cost ridicat (măsurători de teren suplimentare, calare mai dificilă).
1.2.1. Date meteorologice
Multe unde de viitură se produc ca urmare a unei combinaţii de factori meteorologici: încălzire bruscă, ceea ce antrenează topirea stratului de zăpadă, la care se asociază precipitaţii torenţiale.
Pentru modelul de topire a zăpezii sunt necesare date primare ca: temperatura medie a zilei, extinderea zonei acoperite cu zăpada şi grosimea stratului de zăpada. Aceste elemente sunt asociate unei probabilităţi de depăşire, care poate fi de aceiaşi valoare sau diferită de a celuilalt factor declanşator: precipitaţiilor lichide
Ca model matematic, se poate folosi metoda grad-zi aplicată în doua variante: o variantă globală (care necesită doar 2 parametri: coeficientul de topire al zăpezii şi temperatura de baza, de la care începe topirea acesteia) sau o variantă cu zonare în teritoriu, funcţie de diverse etaje de altitudine, cu valori diferite pentru stratul de zăpada, temperatură, radiaţie sau precipitaţiile declanşatoare.
Pentru bazinele mici (de până la câteva sute de ), precipitaţiile lichide sunt determinate ca valori medii pe suprafaţă (metoda izohietelor, metoda poligoanelor Thiessen sau metoda grilei pătrate), pe paşi de timp
2km
t∆ cuprinse între 1-3 ore de regulă. Mărimea pasului de timp este impusă de rapiditatea cu care se dezvoltă fenomenul, în multe cazuri timpul de concentrare fiind mai redus de 1 zi. Deoarece la multe staţii se dispune doar de pluviometre, care permit determinarea precipitaţiilor cumulate pe 12 sau 24 ore, este necesară utilizarea unor corelaţii cu staţiile dotate cu pluviografe, pentru a obţine precipitaţiile estimate la nivelul pasului
. Valorile pentru paşi de timp la staţiile cu măsurători zilnice se obţin prin corelare cu valorile precipitaţiilor de la staţiile cu frecventă ridicată.
t∆ t∆
1.2.2. Date hidrologice
I. Cazul în care hidrografele de viitură se obţin prin determinarea funcţiei de producţie şi integrarea ploii nete.
Pentru funcţia de producţie a bazinului:
1. Dacă modelul este de tip scurgere: umiditatea iniţială a bazinului la producerea precipitaţiei declanşatoare a inundaţiei, curbele SSARR sau parametrii unei curbe globale de tip Horton pentru a evalua valoarea infiltraţiei, respectiv a stratului scurs.
2. Dacă modelul este de tip rezervor, sunt necesare condiţiile iniţiale de umiditate din diferitele rezervoare: rezervorul de zăpada, rezervorul de suprafaţă care include şi zona scurgerii hipodermice, rezervorul corespunzător stratului radicular şi rezervorul aferent zonei saturate, precum şi o serie de valori prag, de la care se declanşează diferitele componente ale scurgerii.
Pentru funcţia de transfer: parametrii Hidrografului Unitar (n şi k).
Cu aceşti parametri se determină, funcţie de precipitaţia cu o anumită probabilitate de depăşire, hidrograful debitelor la ieşirea din micile bazine; aceste hidrografe reprezentă intrări în cursul principal, pentru care se efectuează calcule hidraulice.
II. Cazul în care hidrografele de intrare de pe afluenţi în cursul principal se determină utilizând modelul QdF.
Parametrii hidrografelor tip (caracterizând într-o secţiune data nu numai debitul ci şi volumul undei de viitură), notaţi prin , permit determinarea cuantilelor pentru 921 ,....,, xxx ),( TdV
toate duratele şi perioadele de revenire d T . Probabilitatea de depăşire a debitului maxim este luată în considerare prin perioada de revenire.
III. Cazul în care hidrografele de viitură de pe afluenţi sunt definite prin debitul de vârf cu o probabilitate de depăşire fixată.
În acest caz, se selecţionează din hidrograful debitelor valorile maxime anuale, iar şirul astfel obţinut este prelucrat statistic, admiţând o anumită lege de repartiţie (de regulă Pearson III). Trebuie menţionat că ceilalţi parametri ai undelor de viitură (timp de creştere, durată totală, coeficient de formă ) sunt definiţi prin valorile lor medii pe baza viiturilor înregistrate la staţiile de pe afluenţi..
1.3. Date hidraulice
Debitele de intrare în râul principal se compun în secţiunea de confluenţă cu debitul venit din amonte şi apoi se propagă. Ţinând cont de scopul urmărit (determinarea nivelurilor în lungul râului principal cu un pas de discretizare extrem de fin) se vor folosi modele hidraulice de propagare, bazate pe sistemul de ecuaţii Saint-Venant. În mod normal, se apelează la modelul complet (unda dinamică), doar în cazuri speciale putând fi utilizate unda de difuzie sau unda cinematica, care reprezintă simplificări ale modelului complet. Unda dinamică se utilizează obligatoriu pentru cursuri de apă cu pantă mică şi cu rezistenţă hidraulică redusă. În cazul undei de difuzie, termenii inerţiali lipsesc din ecuaţia energiei. în sfârşit, în cazul undei cinematice lipseşte şi termenul de presiune; acest model este adecvat pentru râuri cu panta mare.
Indiferent de modelul utilizat, următoarele date hidraulice sunt necesare:
- Rugozitatea, definită fie sub forma coeficientului lui Manning, fie sub forma coeficientului lui Chézy. Rugozitatea poate fi diferită de la secţiune la secţiune sau constantă pe sectoare de râu, diferită pentru albia minora şi majora sau cu variaţie pe verticală în secţiunea curentă.
- Cheia limnimetrică în secţiunea cea mai din aval, pentru a fi utilizată drept condiţie de margine.
2. Calcule hidraulice.
2.1.Determinarea nivelurilor, vitezelor, adâncimii şi direcţiei de curgere
După cum s-a mai precizat, modelul hidraulic este bazat pe sistemul de ecuaţii Saint-Venant, format din 2 ecuaţii cu derivate parţiale de tip hiperbolic, care exprimă conservarea masei, respectiv a cantităţii de mişcare.
Se reaminteşte că toate modelele hidraulice utilizează ecuaţia de continuitate, ceea ce le diferenţiază fiind numărul de termeni din ecuaţia energiei.
Cuplarea ecuaţiei de continuitate cu ecuaţia dinamică, în diversele ei forme, va conduce la modelul undei dinamice, modelul undei de difuzie sau la modelul undei cinematice.
Dacă modelul de propagare este de tipul undei cinematice, relaţia dintre Q şi h este biunivocă (unui h îi corespunde o valoare unică a lui Q şi invers).
Dimpotrivă, în cazul undei dinamice, cheia limnimetrică prezintă o buclă, deoarece în perioada de creştere a undei de viitură panta suprafeţei libere este mai mare decât în faza de descreştere, ceea ce face ca pentru acelaşi h, debitele pe râu să fie mai mari în faza de creştere decât în faza de descreştere a hidrografului; invers, pentru acelaşi Q în secţiune nivelurile sunt mai mari în faza de descreştere decât în faza de creştere.
Prin rezolvarea celor 2 ecuaţii, pentru condiţiile de margine specificate (debite în secţiunea cea mai din amonte, debite laterale datorate afluenţilor şi aport de debit difuz
reprezentând contribuţia resturilor de bazin – toate aceste elemente corespunzând unei probabilităţi de depăşire fixate apriori) rezultă debitul şi adâncimea curentului corespunzător poziţiei talvegului din fiecare secţiune de calcul. Cu ajutorul acestor elemente se obţin o parte din caracteristicile căutate:
Q h
- niveluri în lungul râului;
- variaţia adâncimii în profil transversal pentru fiecare secţiune de calcul;
- aria de curgere şi viteza medie în fiecare secţiune de calcul; viteza medie rezultă divizând debitul la secţiunea de curgere.
2.2. Confruntarea rezultatelor cu datele istorice existente
Utilizarea oricărui model matematic presupune două etape:
- calibrarea parametrilor;
- exploatarea modelului pentru simulări previzionale.
In sistemul de ecuaţii Saint-Venant intervin parametri ca rugozitatea din fiecare secţiune de calcul; aceşti parametri sunt diferiţi pentru albia minoră, respectiv pentru albia majoră sau pot fi consideraţi chiar variabili pe verticală. Ei sunt de regula aproximaţi pe bază de experienţă pentru calcule locale, într-o secţiune dată funcţie de caracteristicile patului albiei.
Calibrarea parametrilor presupune ajustarea valorilor acestora (în limite acceptabile) până la reproducerea cu acurateţe a nivelurilor înregistrate pentru situaţii care au fost foarte bine monitorizate.
De regulă, pentru calibrarea parametrilor din albia minoră se foloseşte regimul de ape mici; după evaluarea acestora, pentru identificarea parametrilor din albia majoră se utlizează o situaţie de debite maxime. Calibrarea ideală, pentru situaţii de ape mari, se obţine utilizând viitura istorică şi reproducând nivelurile acesteia. În acest mod este sigur că parametrii determinaţi prin calare nu sunt utilizaţi în afara domeniului lor de valabilitate. În lipsa unor date certe privind viitura istorică, orice viitură din zona probabilităţilor de depăşire mici a debitului maxim este acceptabilă pentru calibrare.
Anexa nr. 4
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FENOMENUL DE INUNDAŢIE
Inundaţii. Forme de manifestare
Inundaţiile fac parte din categoria generică de dezastre naturale. Un eveniment periculos produs pe cale naturală devine un dezastru natural atunci când efectele sale asupra vieţii şi proprietăţii oamenilor şi asupra mediului reprezintă consecinţe de severitate majoră.
Regimul hidrologic al râurilor, în decursul unui an se caracterizează printr-o variaţie continuă a debitelor a căror amplitudine depinde de particularităţile fizico-geografice şi de magnitudinea elementelor meteorologice generatoare ale scurgerii apei. Creşterea bruscă a debitelor şi implicit a nivelurilor râurilor reprezintă viituri.
Elementele care caracterizează o viitură, căreia i se asociază o zonă inundabilă sunt:
• durata, debitul maxim şi volumul undei de viitură;
• gradientul de creştere al undei de viitură;
• extinderea areală a inundaţiei şi în special a suprafeţelor care în mod normal nu sunt acoperite de apă
• adâncimea apei şi variaţia spaţială a acesteia în zona inundabilă;;
• durata inundaţiei;
• viteza de curgere a apei în albiile minoră şi majoră;
• capacitatea de erodare şi de depunere de aluviuni;
Pe cursurile de apă de mărime medie şi mare (cu suprafeţe ale bazinelor de recepţie care depăşesc câteva mii de km2) viiturile provoacă inundaţii lente pentru că submersarea albiei majore are loc în mod gradual în timp relativ îndelungat, funcţie de gradienţii de creştere ai undei de viitură până la atingerea culminaţiei acesteia. Inundaţiile de acest tip durează mult timp şi ocupă suprafeţe întinse de teren. Sunt produse, de cele mai multe ori, de căderi masive de ploi cu intensitate relativ mare şi de lungă durată, coroborate cu topiri rapide ale straturilor de zăpadă care au un conţinut mare de apă.
Pe cursurile de apă cu suprafeţe bazinale mici, până la câteva sute de km2, viiturile provoacă inundaţii rapide. Acestea au un impact local deosebit de sever asupra bunurilor materiale şi produc adesea pierderi de vieţi omeneşti. Timpul de creştere al viiturii este foarte scurt, durata lor este foarte mică, iar vitezele apei deosebit de mari.
Condiţiile în care acestea se produc sunt:
• Ploile au caracter torenţial, având intensităţi deosebit de mari;
• Durata ploilor torenţiale este scurtă (de ordinul a 2-6 ore ), fiind de regulă mai mare decât timpul de concentrare al bazinului;
• Versanţii au pante mari şi fragmentare morfologică de relief puternică;
• Terenul are o capacitate de infiltrare redusă, ca urmare a unor ploi anterioare sau prezintă un grad ridicat de impermeabilitate, aceasta fiind în special cazul zonelor urbanizate.
Gradul de severitate al viiturilor rapide este amplificat în cazurile în care versanţii au suferit despăduriri masive, terenurile agricole sunt lucrate în lungul pantei sau în situaţiile în care în bazine cu teren accidentat au intervenit urbanizări pe suprafeţe foarte mari
Tipuri de inundaţii
Analizarea fenomenului de inundaţie a pus în evidenţă următoarele tipuri de inundaţii:
(1) Inundaţii provocate de revărsarea cursurilor de apă datorată capacităţii insuficiente de transport a albiilor minore.
Reprezintă forma cea mai frecventă de producere a inundaţiilor şi are drept cauză debitele mari rezultate din ploi abundente şi/sau topirea zăpezii şi capacitatea limitată de transfer a albiei minore.
Revărsarea în albia majoră are pe de altă parte un rol favorabil în limitarea fenomenelor de inundaţie în aval prin deplasarea lentă a unei părţi a viiturii printr-o zonă cu rugozitate ridicată. Dimpotrivă îndiguirea albiei, agravată eventual de apropierea exagerată a digurilor de linia malurilor conduce la fenomene de dezatenuare, deoarece curgerea are loc zona corespunzătoare albiei minore, caracterizată de rugozităţi mici.
(2) Inundaţii provocate de blocarea cu zăpoare sau plutitori a cursului de apă, a secţiunilor subdimensionate a podurilor şi podeţelor.
Inundaţiile se produc în urma obturării albiei râurilor cu diverse materiale. Se poate aminti astfel acumularea de gheaţă dislocată în special în perioadele de sfârşit de iarnă, când podul de gheaţă se dezagregă datorită creşterii temperaturilor Aceste baraje de gheaţă produc supraînălţări deosebit de mari ale nivelurilor apei, care se revarsă în albiile majore. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de zăpor şi este des întâlnit în zonele puternic meandrate ale cursului de apă. Uneori prin simpla creştere a grosimii podului de gheaţă se produc supraînălţări de niveluri, care dau naştere la inundaţii dar cu caracter limitat ca amplitudine. Sectoarele de râu în care se produc zăpoare au în general caracter endemic.
(3) Inundaţii provocate de ploi locale în mediul construit (urban sau rural) ca urmare a modificării condiţiilor de scurgere.
Mediul construit înseamnă în primul rând creşterea suprafeţelor impermeabilizate sau cvasi-impermeabilizate (acoperişul caselor şi anexelor gospodăreşti, drumuri pietruite sau asfaltate, locuri de parcare etc.) Ca urmare coeficientul de scurgere pe suprafeţele afectate creşte, ceea ce conduce la micşorarea cantităţilor de apă infiltrate în sol, respectiv la creşterea scurgerii de suprafaţă.
În al doilea rând, mediul construit înlocuieşte reţeaua de drenaj natural cu reţeaua de canalizare, caracterizată prin rugozităţi mai mici decât cele din regim natural, ceea ce duce la creşterea vitezei de scurgere a apei. Ca urmare, se micşorează durata de concentrare a apei pluviale, cresc debitele maxime ale viiturilor produse pe ariile urbane (cu depăşirea capacităţii de transport a reţelei de canalizare), creşte frecvenţa viiturilor în perioada de vară, lucru care nu se întâmplă în regim natural când precipitaţiile sunt absorbite în mare parte de sol.
În zonele locuite se constată de asemenea o creştere a cantităţilor de ploi şi a gradului de torenţialitate al acestora ca urmare a modificării bilanţului termic şi radiativ, a anomaliilor de aerosoli care constituie nuclee de condensare a vaporilor de apă ca şi a efectului de cupolă al oraşului. Un element de care nu se ţine seamă de regulă este necesitatea readaptării reţelei de canalizare la creşterea suprafeţelor de pe care se colectează debite, odată cu dezvoltarea urbană.
La aceste elemente obiective care explică apariţia inundaţiilor în zonele construite (din mediul urban şi rural) se adaugă şi elemente care ţin de menţinerea precară a capacităţii de preluare a debitelor pluviale de către gurile de scurgere, adesea înfundate.
(4) Inundaţii în zone fără drenaj natural sau cu drenaj natural insuficient, respectiv prin depăşirea capacităţii de tranzitare a acviferelor.
Inundaţii se pot produce pe suprafeţe întinse în zone fără drenaj natural sau cu drenaj natural insuficient. Tot în această clasă intră şi inundaţiile care se pot produce prin creşterea nivelului apelor freatice până la intersectarea suprafeţei terenului; acest fenomen este cunoscut sub denumirea de subinundare.Subinundarea poate fi produsă în mod natural ca urmare a ploilor de lungă durată şi însemnate cantitativ sau ca urmare a aplicării excesive a irigaţiilor, în condiţiile unui sistem de drenaj de suprafaţă insuficient sau incorect dimensionat.
(5) Inundaţii accidentale provocate de distrugerea lucrărilor hidrotehnice (baraje, diguri), respectiv de exploatarea lor incorectă.
Distrugerea barajelor provoacă unde de inundaţie a căror debit de vârf poate depăşi de câteva zeci de ori debitele maxime corespunzătoare regimului natural
Avarierea lucrărilor hidrotehnice, care nu conduce totuşi la cedare, poate genera de asemenea unde de viitură cu caracteristici deosebite.
În sfârşit, digurile reprezintă măsuri structurale de apărare împotriva inundaţiilor deosebit de vulnerabile. Dimensionarea acestora la grade de asigurare de 5% reprezintă în fond un risc tehnic ca în medie o dată la 20 de ani digurile să fie deversate. În realitate, intervalul dintre două momente succesive de deversare poate varia în limite destul de largi, de la câţi va ani până la câteva zeci de ani.
(6) Inundaţii provocate de vânturi puternice în zona litorală sau a malurilor unor lacuri.
Inundaţiile se pot produce de asemenea prin acoperirea zonelor costiere de către apele mării în perioadele de furtuni puternice care bat dinspre larg antrenând apa către uscat. Dacă acest fenomen are loc în dreptul gurilor de vărsare ale râurilor în mare, apa mării penetrează adânc de-a lungul râurilor pe zeci de kilometri, producând inundaţii pe suprafeţe mari, adiacente acestor sectoare.
Acelaşi fenomen se poate produce pe lacuri foarte întinse şi relativ puţin adânci în condiţii de vânt puternic, care bate pe direcţia celei mai lungi diagonale a luciului de apă.
(7) Alte situaţii care conduc la inundaţii
Alunecările de teren determinate de precipitaţii deosebite, cutremure şi erupţii vulcanice, obstruând albiile râurilor pot produce de asemenea inundaţii.
Pe lângă factorii genetici, inundaţiile depind de topografia locală sau regională, suprafeţele de teren supuse inundaţiilor putând fi determinate pe această bază.
Cauzele producerii inundaţiilor.Efecte.
Principalele cauze care favorizează apariţia fenomenului de inundaţii sunt:
(1) Factori meteorologici declanşatori:
• Precipitaţiile (lichide) de mare intensitate în general (cantităţi mari de precipitaţii produse într-un timp scurt) sau precipitaţiile de lungă durată, dar cu o valoare ridicată a stratului total precipitat determină viituri pluviale. Acestea se produc în România de obicei în lunile mai-iunie-iulie când la nivelul întregii ţări se înregistrează cca 36% din cantitatea anuală de precipitaţii;
• Topirea bruscă a stratului de zăpadă, ca urmare a advecţiei unei mase de aer cald tropical sau oceanic, apa rezultată scurgându-se rapid pe versanţi fără a se infiltra în solul îngheţat determină viituri nivale;
• Suprapunerea precipitaţiilor abundente cu topirea bruscă a stratului de zăpadă din munţi, în condiţiile unei evaporaţii reduse, datorită umidităţii mari din aer şi a cerului noros determină apariţia viiturilor mixte.
(2) Factorii morfologici influenţează modul în care pentru un volum dat al scurgerii are loc formarea debitelor de vârf. Se pot menţiona astfel:
• Caracteristicile scurgerii superficiale pe versanţi, ale scurgerii hipodermice şi în albiile deschise ale râurilor;
• Forma secţiunii transversale şi rezistenţa hidraulică a albiei (rugozitatea);
• Prezenţa sau absenţa curgerii peste maluri,
• Morfologia în plan orizontal a albiei, care prin meandrele sale modifică rezistenţa la curgere a curentului de apă;
• Variaţia în timp a ploii nete (precipitaţia din care s-a scăzut pierderea prin infiltraţie);
• Durata producerii scurgerii raportată la timpul de concentrare al bazinului şi chiar modificarea duratei de concentrare prin micşorarea rezistenţelor la curgerea pe versanţi datorată urbanizării.
(3) Factori care influenţează volumul scurs pentru o aceeaşi cantitate şi distribuţie spaţio-temporală a precipitaţiei:
•
•
•
Umiditatea iniţială a solului la momentul anterior producerii fenomenului meteorologic declanşator;
Nivelul apei subterane;
Intensitatea procesului de infiltraţie la suprafaţa terenului, influenţată de starea de îngheţ a solului sau de modul în care solul a fost lucrat în scopuri agricole;
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Modificări ale folosirii terenului, cele mai semnificative fiind urbanizarea (care măreşte suprafaţa impermeabilă) precum şi împăduririle sau despăduririle masive din bazin.
Efectele producerii inundaţiilor sunt:
Pierderi de vieţi omeneşti;
Perturbarea vieţii economice şi sociale: distrugeri de valori şi bunuri materiale (locuinţe, unităţi industriale, zone agricole), distrugerea căilor de comunicaţie (şosele, căi ferate, poduri) şi a infrastructurii zonei afectate (alimentare cu apă şi energie electrică în primul rând);
Punerea în pericol a stabilităţii lucrărilor hidrotehnice;
Poluări accidentale;
Declanşarea unor epidemii (boli hidrice etc.).
Zone inundabile
Zonele inundabile care au cel mai mult de suferit în cazul viiturilor sunt evident cele aflate în imediata apropiere a râurilor.
În regim natural inundarea se produce prin deversarea malurilor, iar în regim îndiguit pentru debite cu probabilităţi de depăşire mai mici decât cele de dimensionare prin deversarea şi distrugerea digurilor.
Inundarea terenurilor joase mai are loc şi la coada lacurilor de acumulare sau în zona malurilor/versanţilor.
În cazul oraşelor, viituri rapide şi distrugeri importante se pot produce pe străzile lungi, orientate după linia de cea mai mare pantă în zona bazei versantului.
În regim natural, zonele din apropierea râului sunt inundate la fiecare viitură anuală, mărimea zonei inundate depinde de mărimea debitului maxim anual al viituri.
O clasificare grosieră a terenurilor riverane cursurilor de apă din punct de vedere al probabilităţii de inundare cuprinde :
Calea viiturii, corespunde unor viituri anuale cu probabilităţi de depăşire mai mari de 50%;
Zonă frecvent inundabilă corespunde unor viituri ale căror debite maxime anuale au probabilităţi de depăşire între 10-50%;
Practic, în aceste zone nici un fel de dezvoltare urbană sau de infrastructură nu trebuie autorizată în regim natural, fiind necesară păstrarea lor ca zone de preluare a viiturilor pentru prevenirea inundaţiilor majore în aval.
Zonă potenţial inundabilă în regim natural poate fi la rândul ei divizată în subclase: subclasa 5-10%, respectiv subclasa 1-5%. Introducerea unei subclase mai mici de 1% nu are sens, deoarece ar micşora foarte mult posibilitatea de utilizare a terenurilor din apropierea surselor de apă. Sub probabilitatea de depăşire de 1% se intră practic în categoria
riscului acceptat, măsurile de combatere a inundaţiilor (structurale: lacuri de acumulare sau non-structurale: prognoze, avertizare etc.) asigurând un nivel acceptat de inundabilitate sau de pagube.
Cele prezentate anterior sugerează ideea că pericolul de inundare nu poate fi eliminat complet şi că societatea trebuie să se adapteze unui anumit nivel de risc.
Definiţia riscului la inundaţii
Noţiunea de risc este un concept intuitiv pe care un individ îl percepe ca o expunere mai mult sau mai puţin voluntară la o situaţie care îl pune în dificultate, care se produce rar şi a cărei apariţie îi pune în pericol securitatea bunurilor, a stării normale a psihicului său şi chiar a vieţii.
Dincolo de această noţiune intuitivă, se defineşte un model conceptual al riscului, prin dezagregarea factorilor care îl compun. Această definiţie, acceptată în prezent aproape unanim, care se aplică şi în cazul riscului la inundaţie, rezultă din combinarea celor două componente: probabilitatea factorului hidrologic aleator şi vulnerabilitatea zonei inundate.
In acest sens, prin definiţie RISCUL = PROBABILITATE x CONSECINŢE.
•
•
•
În cazul producerii inundaţiilor, evenimentul periculos (numit în literatura străină şi hazard) este caracterizat prin probabilitatea de depăşire a debitului maxim. Acest eveniment care marchează debordarea apei din albia râului în albia majoră este considerat imprevizibil la scară temporală mare (luni, ani), chiar dacă pe termen scurt, la nivel de zile sau săptămâni, imprevizibilitatea sa se poate reduce prin prognoza hidrologică. Oricum, există viituri catastrofale şi viituri de mai mică amploare, care nu pot fi cunoscute cu mult timp înainte. Acest factor aleator se asociază cu o lege de distribuţie de probabilitate, astfel încât, deşi nu se poate preciza momentul apariţiei sale, se poate spune că magnitudinea inundaţiei corespunde unei perioade de revenire care în medie este inversul probabilităţii sale de a fi egalată sau depăşită. Se subliniază faptul că dacă un eveniment cu magnitudinea dată are o perioadă de revenire, de exemplu o dată la 50 ani, aceasta nu înseamnă că în mod periodic la fiecare 50 ani se va produce o asemenea viitură sau una mai mare ca aceasta.
Vulnerabilitatea indică faptul că, dacă are loc un fenomen hidrologic aleator care generează inundaţie, aceasta va produce pagube directe şi pagube indirecte, însoţite eventual de pierderi de vieţi omeneşti. Această noţiune este direct legată de natura ocupării terenului din vecinătatea râului, expus la factorul aleator hidrologic. Cu alte cuvinte, vulnerabilitatea reflectă pagubele cuantificabile printr-o valoare economică produse la folosinţele de pe o parcelă de teren (care sunt sensibile şi deci vulnerabile la aceste fenomene de inundaţie) precum şi faptul că pe această suprafaţă poate avea loc un impact negativ asupra mediului natural şi al celui social, inclusiv pierderi de vieţi omeneşti. Funcţia de vulnerabilitate este extrem de complexă, ea reflectând un ansamblu de variabile, unele dintre ele fiind adesea foarte dificil de determinat.
Riscul reprezintă produsul dintre valoare mediului natural, economic şi social care este vulnerabil la factorul aleator şi probabilitate de producere a acestuia din urmă. În consecinţă, nivelul de risc va depinde de gradul de ocupare al terenului cu entităţi social-economice şi de mediu înconjurător, care sunt vulnerabile la factorul aleator precum şi de percepţia sociologică a utilizatorilor acestor terenuri.
Anexa nr. 5
DEFINIREA TERMENILOR UTILIZAŢI
glomerări umane Zone dens construite în care locuiesc mari comunităţi umane.
Alarmare Acţiunea de atenţionare şi anunţare a populaţiei privind desfăşurarea unui fenomen natural periculos.
Alerta Acţiunea de a atrage atenţia asupra unui anumit fenomen periculos.
Apărare Ansamblu de măsuri structurale şi nestructurale ce vizează protecţia vieţilor omeneşti şi a bunurilor.
Asigurare Operaţie financiară prin care asiguratorul în baza unui contract se obliga să despăgubească pe asigurat pentru cazul producerii unor pierderi provocate de anumite fenomene.
Asistenta Acţiunea de a asigura expertiza necesară pentru depăşirea unei situaţii dificile.
Atenuare Diminuarea debitelor fată de valorile lor naturale prin lucrări inginereşti.
Autoritate bazinală Autoritatea care administrează şi gestionează resursele de apă dintr-un bazin hidrografic.
Avariere Deteriorarea unor lucrări hidrotehnice.
Avertizare Acţiunea de a atrage atenţia asupra producerii unui fenomen natural şi a consecinţelor sale.
Baraj Construcţie hidrotehnica transversala pe un curs de apă în vederea formarii unui lac de acumulare sau ridicării nivelului apei.
Bazin hidrografic Suprafaţa de pe care un curs de apă îşi colectează apele.
Bunuri Ansamblu de obiecte necesare individului şi societăţii pentru a le asigura existenta, bunăstarea.
Cadru legislativ Ansamblu de acte normative care reglementează organizarea şi funcţionarea unei activităţi.
Curba de inundabilitate Linia ce marchează pe hartă sau pe teren limita nivelului apelor care provoacă inundarea teritoriului.
Date hidrologice Ansamblu de date necesare efectuării calculelor hidraulice (debite, probabilităţi, niveluri, rugozităţi etc.).
Debit de calcul Debitul la care se calculează elementele caracteristice ale unei construcţii (hidrotehnice, poduri, clădiri etc.)
Debit maxim Valoarea maximă a debitului unui curs de apă.
Derivaţie de debit Construcţie hidrotehnică destinată dirijării unei părţi a debitelor unui râu către alt râu din acelaşi bazin
hidrografic sau din afara acestuia.
Dezastru Consecinţe rezultate ca urmare a producerii unor fenomene naturale periculoase.
Drenaj Construcţie hidrotehnică destinată colectării apelor subterane sau de suprafaţa.
Eroziune Proces de săpare a terenului natural de către un curent de apă.
Evacuare Acţiunea de scoatere a populaţiei din perimetrul unei zone afectate de un fenomen natural periculos.
Eveniment periculos (sinonim hazard)
Eveniment ce poate produce pierderi de vieţi omeneşti sau pagube materiale si care poate fi caracterizat prin probabilitatea sa de depasire
Gestionare Ansamblu de acţiuni şi măsuri întreprinse pentru atingerea unui anumit scop.
Harta de inundabilitate Harta pe care sunt figurate zonele potenţial inundabile.
Harta de risc Harta pe care sunt figurate zonele inundabile pentru diverse probabilităţi de depăşire şi mărimea pagubelor probabile medii anuale.
Îndiguire Măsură structurală de apărare (cu diguri).
Infrastructuri Ansamblu de elemente ale bazei tehnico - materiale (drumuri, cf, poduri, construcţii etc) şi organizatoric -funcţionale.
Inundabilitate Posibilitatea de inundare a unei suprafeţe ca urmare a producerii unui fenomen natural sau a distrugerii/avarierii unei construcţii hidrotehnice.
Inundaţie Fenomenul de acoperire cu apă a unei suprafeţe de uscat.
Lac de acumulare Lac artificial realizat prin intermediul unui baraj.
Lucrare hidrotehnica Ansamblu de lucrări care au ca scop utilizarea apei sau apărarea de efectele distructive ale acesteia.
Măsură nestructurală Măsură care nu implică realizarea de lucrări de construcţii (norme, normative, reglementari etc.)..
Măsură structurala Măsură care implică realizarea de construcţii de apărare (baraje, diguri, canale etc.).
Măsuri fiscale Parte a măsurilor nestructurale care are ca scop descurajarea construirii în zone inundabile.
Model hidraulic Model pentru calculul mişcării apei în lungul râului.
Model hidrologic Model pentru determinarea caracteristicilor scurgerii apei în cadrul ciclului hidrologic.
Pagubă limita Pagubă a cărei valoare se apreciază că poate fi acceptată în procesul de producere a inundaţiilor.
Perioada de revenire Inversul probabilitatii de depasire; reprezinta perioada medie, în ani, la scara timpului geologic în care un debit natural de o anumită valoare este egalat sau depasit.
Plan de evacuare Plan pentru scoaterea populaţiei din perimetrul inundabil
în caz de producere a fenomenului de inundare.
Plan de salvare Plan cuprinzând acţiunile şi măsurile necesare salvării populaţiei şi bunurilor personale în timpul producerii unei inundaţii.
Pregătire Ansamblu de acţiuni şi măsuri întreprinse anticipat producerii unui fenomen natural periculos.
Prevenire Ansamblu de acţiuni şi măsuri necesare reducerii efectelor inundaţiilor.
Proiect structural Proiect pentru realizarea unor lucrări structurale (baraje, diguri, derivaţii, drenuri etc.).
Regim de construcţie Ansamblu de norme şi normative care arată unde şi cum trebuie construit.
Regularizare Activitate de reorganizare a scurgerii apelor unui curs de apă prin măsuri inginereşti (tăieri de coturi, apărări de maluri, praguri etc.).
Risc Reprezintă estimarea matematica a pierderilor umane şi materiale probabil a fi produse într-o perioadă de referinţa şi într-o zonă dată, de un anumit dezastru.
Risc limitat acceptabil Riscul asumat, altfel măsurile de reducere a lui ar fi prea costisitoare.
Scara de vulnerabilitate Gradul de sensibilitate a unei zone ca urmare a producerii inundaţiilor.
Sisteme informatice geografice
Sistem conceput pentru colectarea şi gestionarea datelor spaţiale terestre.
Situaţie de urgenta Situaţie generata de apariţia unui fenomen care impune adoptarea altor măsuri decât cele din situaţiile normale.
Subinundare Inundarea terenului ca urmare a ridicării nivelului pânzei freatice.
Vârf Valoarea maximă a debitului unei viituri.
Viitura Creşterea bruscă a debitului şi nivelului apei dintr-un râu ca urmare a precipitaţiilor, ruperii podurilor de gheaţă, distrugerii construcţiilor hidrotehnice etc.
Vulnerabilitate Sensibilitatea unui anumit teritoriu faţă de un anumit tip de dezastru; se exprimă prin costuri financire sau pierderi de vieţi omeneşti
Zăpor Îngrămădirea de sloiuri de gheaţă pe cursul unui râu care provoacă ridicarea nivelului apei şi deci inundarea.
Anexa nr. 6
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Office of the United Nations Disaster Relief Coordinator. National Disasters and Vulnerability Analysis, Report of Expert Group Meeting (July 9-12, 1979).
2. Disaster Prevention and Mitigation: Land Use Aspects (New York: United Nations, 1978).
3. Benson, M. A., 1967, Uniform Flood-frequency Estimating Methods for Federal Agencies, Water Resources Research, U. S. Geological Survey, Volume 4, Number 5, pp. 891-908.
4. Federal Emergency Management Agency, 1983, The 100-year Base Flood Standard and the Floodplain Management Executive Order: A Review Prepared for the Office of Management and Budget: U. S. Government Printing Office, Washington, D. C.
5. Federal Emergency Management Agency, 1987, Reducing Losses in High Risk Areas: A Guidebook for Local Officials, FEMA 165: U. S. Government Printing Office, Washington, D. C.
6. Federal Emergency Management Agency, 1995, Flood Insurance Guidelines and Specifications for Contractors, FEMA 37: U. S. Government Printing Office, Washington, D. C.
7. Galloway, G. E., 1995, New Directions in Floodplain Management: Water Resources Bulletin, American Water Resources Association, Volume 31, Number 3, pp.351-357.
8. Interagency Advisory Committee on Water Data, 1982, Guidelines for Determining Flood Flow Frequency, Bulletin 17B: Hydrology Subcommittee, U. S. Geological Survey, Office of Water Data Coordination.
9. Interagency Floodplain Management Review Committee, 1994, Sharing the Challenge of Floodplain Management into the 21st Century: Administration Floodplain Management Task Force: U. S. Government Printing Office, Washington, D. C.
10. L. R. Johnson Associates, 1992, Floodplain Management in the United States: An Assessment report. Volume 2, Full report: Federal Interagency Floodplain Management Task Force, FIA 18.
11. U. S. Water Resources Council, 1967, A Uniform Technique for Determining Flood Flow Frequency: Hydrology Committee, Bulletin Number 15, U. S. Government Printing Office, Washington, D. C.
12. U. S. Water Resources Council, 1977a, Guidelines for Determining Flood Flow Frequency: Bulletin 17A, Washington, D. C.
13. Flood Forecasting Warning and Response Systems" Chp 6 in Floods Across Europe (EUROflood), 1994 (ed. Edmund Penning-Rowsell & Maureen Fordham).
14. The Benefits of Flood Alleviation: A manual of assessment techniques" (Blue Manual) 1977 (E.C. Penning-Rowsell & J.B. Chatterton) Pub. No. 18.
15. Federal Emergency Management Agency, "Guidelines and specifications for flood hazard mapping partners" - Draft, Ooctober2001, Vol. 1- 3. U. S. Government Printing Office, Washington, D. C. U. S. Government Printing Office, Washington, D.C.
