Hans Bergel

iNro,q,RCEREA tuP[oR

(Vol. II)

- roman istoric -

Traducere din limba germani

de George Gufu qi Octavian Nicolae

momBucureqti 2015

CUPRINS

Capitolul I. Intermezzo Ia Paris in august 1940 ;i artaconfeclionata din shnge de om ........................7

Capitolul Il. Cvintetul de istorici, ckinii de luptd ;i prelio-sul aur negru...:............... ...........39

Capitolul IlI. ,,Hitler dsta sd fe bucuros cd are o gaurd incur" ........,.. ......,......,... 97

Capitolul IV. Castelana cu pdrul de chihlimbar,prezicdtoarea ligancd;ifeti;cana ............... 153

Capitolul Y. Ora pumnalului s;6razin;i lipdtul de moartedin Carpalii Rdsdriteni ................. ............... 183

Capitolul YI. Iohannes, fratele Spaniolei, ;i dansulRuxandrei pe morminte ...........209

Capitolul VII. Despre poporul stramo;ilor, despreamfib iul rah at ;i de spre ras a st dp hnilor ......................... 24I

Capitolul Ylll. Despre dorinla de a fi de fa[d unde se

hotdrdsc luuurile ;i despre piedicile care tmi stdteau lncale ........... .............279

Capitolul IX. Doamna cu lornieta, templul phngdrit ;iparada de tancuri ....................315

Capitolul X. Par;ivele rdzboaie ale lumii, podul de laFete;ti-Cernavodd, chinele galic ................. ....................339

Capitolul XI. Despre shngele de la Porlile de Fier ;i de pe

tkmpla Adelinei ...... 383

Capitolul XII. Varialiunile pe tema Zupfenhilgler,Rebecca;i urmdrile ...................407

Capitolul X[lI. Lutz Klepper, candelabrul sphnzuralilordin Odesa ;i cantata ,,Tatdl nostru" .............443

Capitolul XIY. Vi ol o ni st ul m o r I i i ; i r e m ar c a b un i cului cu

privire la identificarea lui Hitler cu poporul german .... 483

Capitolul XV. Decizia de la trecdtoare .......................... 531

Capitolul XYl. Armeanul sovietic Arpiar, partida de

caldrie cu Frauke ;i mortul de la Stalingrad ..................593

Capitolul XVII. ,,Ucid ;i rkd' ........... ..........6L9

CapitolulXVIII. intoarcerealupilor ........645

Ceprrorur IIntermezzo la Paris tn august 1940 gi artaconfeclionatd din shnge de om

Ajuns la Paris venind de la Roma, dupi ce avuseseo convorbire la Basel, Waldemar Taucher igi dlduseintAlnire cu Yvonne Marchant in aceast[ dupd-amiaz|deaugust laCafe Procope. Veniti inizitl,la o rudi a sa dininvecinata stradi Danton, Yvonne propusese cafeneauaProcope, situatl in rue dAncienne Comddie gi devenitd,in ultimii ani, punctul de intilnire a celor doi. Taucherle zimbi celor doi chelneri din fundul inciperii lungi,pustii. Se opri dus pe gdnduri, inainte de a-qi pune bloculde schile gi mapa de carton plinl, legati cu un gnur alb,pe masa din stinga ugii. Contempli un timp aceastlimagine familiari. Am fost acum un an aici sau doaraseari? se intrebd el.

De parci lumea rlmlsese neschimbati de la ultimalui viziti la Paris, lumina soarelui de dupi-amiazd cildea9i acum prin sticla geamului in interiorul cafenelei. Eafacea ca oglinzile de pe perefi sd striluceasci qi inviluiaramele ovale ale tablourilor intunecate, atirnate intreoglinzi, intr-o auri castaniu-aurie care, datoritl vechimiisile, emana un aer de oboseald. in ciuda luminii dezi, becurile liptoase, mate, indreptate spre tavan, alepolicandrului ardeau. Si asta e o imagine cunoscutidintotdeauna, se gindi el.

Waldemar Taucher venise cu un sfert de ori maidevreme. $tia, din experien{l, ci Yvonne va intdrzia, caintotdeauna. StAnd inci in picioare, comandi ,,un caf6au lait, s'il vous plait". Puse mAna pe blocul de schile9i lgi potrivi un scaun. Picior peste picior, cu blocul pe

HANS BERGEL

genunchi gi cu privirea indreptati mereu spre fereastradinspre strad6, el lncepu si deseneze cu migciri rapidedin incheietura mAinii.

Aici putea si lucreze fird si fie deranjat. Nimeninu-i didea atenlie. Cafeneaua Procope era frecventati, nudoar din epoca lui Wattau gi Chardin, pe lAngi birbalii cuimbriciminte buni gi cu preocupdri onorabile, qi de uniiartigti gi literafi. Imaginea unor creaturi carc deseneazisau scriu, uitdnd de sine, era 9i aici la fel de obiqnuiti caqi la Deux Magots de pe bulevardul Saint Germain sau,in imediata apropiere, de la Flore, acolo unde se ducea qiel ori de cite'ori ie aflala Paris.

Nu, iqi zise el, la Paris nu s-au prea schimbatmulte... Ca intotdeauna cind desena sau picta, se g6ndeanumai la lucruri lipsite de importanfd. ,,subcongtientulmeu se concentreazS. doar asupra lucrului'l ii sptrsese elcAndva Yvonnei, ,,el mi domini, conducdndu-mi mdna- ca rezultat al antrenamentului de zi cu zi - incd, de pevremea copiliriei melel'Nu mai percepea nimic din totce se petrecea in jurul lui.

Waldemar Taucher iubea Parisul. Dar nicidecumdatorit[ splendorilor napoleoniene sau a]e altora,existente aici. il iubea intr-un chip intim. igi aduceaaminte de ziua de acum gase ani, in care o cunoscuse pestudenta in gtiinlele artei Yvonne Marchant. in timp'ceschila cu linii repezi chipul zbdrcit al femeii cu pirul albcare se oprise l6ngi ugi gi, ugor lncovoiati, citea lista debucate afigati acolo, se gdndea cd era unul dintre acelechipuri tipice de locuitori ai marilor oraEe pe care ledesenase cu citeva zile in urmi in Pia{a de Quirinalegi care, in ciuda semnelor de decSdere, prezintl nigtetrisituri regulate sub efectul luminii de dup6-amiaz6....

Ah, desigur, fusese o zi caldd de iunie pe AvenueKldber. Trecdnd repede, ea ii atinsese cu pogeta gevaletul

ryobll, ugor, agezat la marginea trotuarului, llngi coloanade afigaj, aproape dirimAndu-i-1. Cum oricum avusesede gdnd si pund capit lucrului, merseserl impreuni dela Etoile pAnd la Trocad6ro. A trebuit si-i arate cele douiduzini de schile pe care tocmai le executase. Mai intAi

intoarcerea lupilor

se amuzase auzindu-i sentinla pronunfate ferm, dar se

amlJzegi mai mult auzind cum repeta mereu,,C'est cela!"- pini cAnd se limuri ci aprecierile ei fbceau nu numaidovada cunogtinfelor ei, ci qi pe aceea a unei incoruptibileputeri de judecati. Firi ocoliguri, l-a numit ,,Toch6",dupi ce el iqi scrisese numele cu cirbunele, cu literemari, pe coperta blocului slu de schile, adiugAnd apoi,,un allemand 6gard aux Balkans". Ea avu imediat ideeade a scrie sub numele ei urm[torul rind: ,,une bretonne6.gar6e ir Paris". RAseseri amAndoi de satul acesta numitlume in momentul in care au constatat ci sora mai marea Yvonnei Marchant, Mireille, era cisitoritd cu un medic,,intr-o regiune greu de pronunlat a continentului", ,,dela celilalt capit al continentului'l din care se trlgea giTaucher, iar el il cunogtea pe lndepSrtatul ei cumnat, unromin, un vestit medic de {ar[. ,,Acolo, in mod misterios,to{i se cunosc intre ei", zisese el ,,este o regiune mitici, pecare nu o infelege decit cel care s-a nlscut acolo. Plind deeroi, sfinfi gi neinernici..i'

Dou[ zile mai lirziu se intAlniri din nou. Lapropunerea Yvonnei porniri din Rue de Temple, trecAndprin vechile cartiere, pAn[ la Bastiiia - Yvonne voia s[-iarate caraghioasele denumiri ale strizilor: Rue de PetitMusc, Rue du Roi Dord - strada Micul Bou-Moscat gistrada Regelui Aurit. CunoscAnd bine Parisul, ea i-aoferit detalii delicioase cu privire la toate astea.

Ah, plimbbrile acelea prin Paris, igi zise el, desprecare nu se putea spune ci fuseserd simple plimbiri, pentruc[ la fiecare pas descoperea motive noi, oprindu-se gipunAnd mdna ca hipnotizat pe blocul de schi{e. CurioasiEi totodatl amuzatd si-l priveasci lucrAnd, acceptase dela bun inceput acele intreruperi. El iEi aminti de chipurilecurioase, fascin.ante, de pe faladele Ei ugile caselor de pedrumul de la Etoile pAnn la Cascade Ei mai apoi pAnila Suresnes, cheiurile variate ale Senei, amintind decaruselul unor infinite culori, gi aleile nipidite de copacigi tufe inundate de forfota verde a luminilor din galeriiledin Bois. Oragul acesta, isi spuse el,lmi devenise familiarde la prima mea plimbare, de parcl vizusem lumlna zilei

l0 HANS BERGEL

aici. Si fie asta oare din cauzanumeroaselor sale chipuri?Sau a simultaneitifii inconqtiente a marilor gesturi gi acotloanelor infi mei fericiri ?

Dintr-o migcare rapidi, Taucher scoase o foaiedin bloc qi incepu si schifeze pe hdrtie, cu dexteritate,chipul unui biiefandru care se profdpise cu picioareleindeplrtate, cu mlinile in buzunare, holbAndu-se lafirma care at?rna deasupra trotuarului, buchisind cu vocetare inscriplia de pe fundalul negru: ,,Le Procope, fond6a 1668:'Bdiatul scoase un fluierat plin de admiralie. Apoidispiru dintr-odati. Ce bine mi-a reugit! iqi zise Taucher.Da, da, se gAndi, cea mai veche cafenea din Paris, ba,spun unii, chiar de pe continent.

Anul trecut, spre sfArgitul primiverii, igi aminti el...Moara de vAnt din fardin Beaujon cu crenelurile createde Pierre-Adrien, preferatul sirmanului Ludovic al XVI-lea, pe care il omorAseri in 1793 impreuni cu austriacaMarie-Antoinette... Yvonne intrase gi ea in Beaujon;citea din recent apiruta carte ,,Nouvelle nourritures"de Gide, rAdea uneori ugor, dind din cap, in timp ce eupictam moara de vint pentru a zecea oari,, ud pe ud.Parcul era invadat de parfumul teilor viratici. Dar foilepe care tocmai mi rugase s[ i le dau ca sd le arate unorprieteni, ii fuseseri furate in metrou * nu i-am pututalina crisparea decdt iegind din nou afar[ gi revenind cualte zece acuarele, pe care i le-am fbcut cadou.

Chiar din prima ori petrecutd la Paris l-a convinsc[, in timpul celor doui luni de ocupafie german6,oragul nu se schimbase decAt foarte pulin, iar cafeneauaProcope chiar deloc. ,,Trupele gi ofilerii se comportidiscret in contactele lor ca francezii, ba chiar sunt deo surprinzitoare amabilitate'l imi goptise Charles dePrince. Taucher iqi mirturisi ci se simlea linigtit atzindaceasti veste.

Iar splendida panorami in ulei dinspre Pont desArts in josul fluviului, igi aminti el, pe care am vAndut-oacum doi ani chiar de pe gevalet! Rue de Rivoli, seara, cindluminile lampioanelor par s[ ajungi pAni la Vincennes- da, qi asta trebuie s-o mai pictez o dati, mai bine

intoarcereq lupilor 11

decit ultima oari. Ah, da, gi acea frumoasi vinzitoarede antichitifi cu o pisici galbeni de Angora in poal6!Afipise in fotoliu, in fala qirului de foliante legate in pieleroqie. O observasem in trecere, aruncindu-mi o privire gio zugrivisem intr-o acuareli privind-o prin uqa deschisi.Ce imagine! Cu pirul ei lung, pisica semina cu un bulgirede foc intre coapsele tinerei blondine care dormea, cupleoapele tremurdnd ugor, pe fundalul somptuosuluirogu-carmin al volumelor legate in piele, de parcl stiteala umbra unui piersic, intr-un colf paqnic din Provencegi nu in centrul freamdtului oragului.;. Iati, acestea suntimagini pe care nu le pofi vedea decdt aici, numai aici, igispuse Taucher. Am l[sat acuarela la picioarele blondineigi-am dispirut. Dar Yvonne, care, intr6nd trei zile maitirziuin anticariatul din strada Tournon ca sb intrebe deo carte, o vdzu intimplltor, n-a vrut s-o creadi nici pevdnzdtoarea de c[r]i nici pe mine cind i-am spus in ceimprejuriri se n[scuse portretul. ,Si bate]i joc de mine'la zls ea, furioasi. Am s-o lrrai pictez o dati gi pe aceastdblondind cu pisica de foc, igi propuse el. Vreau s6-i vldculoarea ochilor.

Oragul acesta are tot atit de multe chipuri cAt pagiipe care trebuie si-i faci pentru a-l strdbate de sute de ori,iqi spuse el, indepirtindu-gi plrul negru de pe frunte giincepind si schi{eze pe o foaie propriul portre^t, duplimaginea din oglinda de pe peretele din fala lui. In oricecotlon al oragului descoperi istoria pe care orice pariziano cunoa$te. De pe oricare dintre podurile sale a siritun om disperat in Sena, dind nagtere pe aceasti caleunor legende. lin fiecare cartier plutegte izul familiar allocuitorilor sii. In fiecare dintre pielele sale risunaserideja chemirile la libertate gi strigitele revolulionarilor.Iar din sentimentele oamenilor acestui oraq rizbate 9iacum mAnia lui Mirabeau fali de reprezentanfii stlrilorpe care regele ii trimisese acas[, de parci toate acesteanu s-ar fi petrecut acum o suti cincizeci de ani, ci s-arpetrece chiar acum, in clipa de faf[...

Ce-ar fi oare, ii veni lui Taucher in minte, fard,s[ observe ci Yvonne Marchant intra in clipp aceea

t2 HANS BERGEL

la Procope, ce-ar fi si md stabilesc la Paris? Yvonne seoprise. Apoi il ocoli gi se opri in spatele lui. El tocmaiinlocuise creionul cu un cdrbune, cilciprefera si lucrezecu acesta. Niciieri nu mi simfisem, in viala mea, maiimpicat cu mine insumi decAt in acest orag. Parci ierifusese momentul cdnd Heinrich Neugeboren aliasHenri Nouveau, prietenul siu bragovean, sau ,,omul dinCarpafi" cum il numeau cei de aici, ii spusese in cameralui comodd gi simpli de hotel si faci acest lucru! ,,Nimeninu se amesteci aici in via{a ta'] spusese Henri, gezAnd pepianul inc[rcat de partituri scrise de mina lui, ,,nimeninu strAmbi din nas dac[ triiegti altfel, pretutindeniintdlnegti oameni incitan[i..]' Henri mi-a ardtat schilelelimpezi, clasice, pentru o sculpturi monumentaliconceputi in calupuri pitrate, reprezentAnd muzica luifohann Sebastian Bach. La rugimintea mea, se aqezl lapian gi cAnti Sonatina Buffa, care il fbcuse vestit printreparizieni, gi mi-a citit la o cafea din eseui siu desprelegiturile dintre arti gi religie.

,,Nu mai plec niciodati de aici in sud-estul bucolic",mai spusese el, zimbind,la despirfire, ,,cine triiegte aicio vreme mai indelungati, nu poate s[ mai facd aqa ceva]'

,,$i nemlii nogtri? Mi refer la militarii nogtri'lintrebase Taucher.

,,Ah', ficu el, zimbind din nou, ,,dqtia vor dispireatot aga cum au venit. $i vor in{elege gi ei la fel de pu}in, cade altfel to{i cuceritorii, ci victoria armelor asupra uneinafiuni nu-i aduce nici un folos culturii invingitoruiui...Dar asta a zis-o, de altfel, Nietzsche'l mai adiugi omulacesta sublirel, sfios.

Da, desigur, igi spunea Taucher, imi place felulrapid, sigur de a fi. al francezilor,promptitudinea, preciziaironiei lo4 nepisarea lor rece, care se poate transformarapid in revolti, imediat ce incearc[ cineva si-i calce pepicioare sau s^5le subaprecieze soliditatea fidehtnlii fafi deaceasti fard. Imi place geniul continuitifii loa iEi spuneael, atagamentul lor fa{6 de istorie, felul lor de a o infelege:prezenla imperativi a trecutului in clipa de-acum, adiciexact ceea ce-i deosebegte pe cei culli de barbari.

intoarcerea lupilor 13

Ce le-o fi trecut oare prin minte, se gAndea el, cAndin ziua de 14 iunie, in ,,vinerea neagrdi' cum numesc eiaceazi,{inAnd palma la gurl, avusese loc parada trupelorstrdine pe sub Arcul de Triumf gi pe Avenue de Champs-Elys6es? Sau, in ziua urmitoare, cAnd ascultaseri laradio relatarea laconici a comandamentului supremal Wehrmacht-ului german, pe care eu il ascultasem laRoma: ,,Ieri, Parisul a fost ocupat fbri lupte, trecindu-seprin el mai departe. Deasupra castelului de la Versailles,in care a fost fburit|la I87l soarta Germaniei gi s-a decisla l9l9 ruginea Germaniei, fluturi drapelul de rdzboial Reich-uluil'Pe cledirea prim[riei amvlzut fluturdndsteagul cu zvastici, iar in piala din fafa Notre Dame, subfalada compusl din portale gi rozete, ferestre gi turnurica o minune a arhitecturii, a mirgiluit dupi vechiulmarq prusac,,Hohenfriedberger'] in pas cazon, o fanfarddisciplinati.- F[r[ si-gi intrerupi munca, Taucher scuturl dincap. Pentru numele lui Dumnezeu, ce le-o fi trecindprin cap unor indivizi care trimit o trupl de suflltori inuniformd sd mirgiluiasci prusac in fala acestei catedrale,in care bate inima unei na{iuni mdndre?...

Da, da, Arc de Triomph, igi spunea Taucher,vdzut din diverse unghiuri, i-a stat drept model in oriceanotimp. Flerul inaccesibilului, care iradia din severitateaverticalelor, din argintiul patinat al zidurilor, mi cucerisede la prima privire. CAt de suv€ran uneqte el, in acel punctculminant din Plu.. de'Etoile, axa Avenue'de la GiandeArm6e - Champs-Elys6es, intr-o unitate bine gdnditi,formind astfel un ansamblu viabil!

Ah, igi zise el aruncindu-gi repede privirea Eiincepdnd si schileze pe o alti foaie portretul dublu carei se oferea acum intr-o oglindi. Iat6, e o femeie! Am s-odesenez imediat. Sper s[ nu fugi din razaprivirii mele. Teimplor, rlmAi acolo, nemiEcati, a$a cum stai acum! VArigrabit mAna murdari de cirbune in buzunarul halatului$i scoase de acolo un alt creion... Capul de b[rbat de acolo,de pe hArtie, sunt eu, igi zise - dar capul de femeie situatdealupra, spre dreapta, cu pirul tuns scurt, blond inchis,

t4 HANS BERGEL

gi cu o capricioasl croiall sarazinh in jurtil ochilor...Nu, chipul nu este frumos, este incitant: capul expresiv,gura plini, imperioasi, privirea scrutitoare... Imagineade pe plangi incepu si prindi contur gi profunzime.Dumnezeule,' ce ochi are aceasti femeie, igi spuseTaucher, in timp ce m6na lui se migca pe hArtie in toatedirecfiile. Niciodati n-am mai vlzut un asemenea chip.Oare s-o rog si nu se migte din loc?... Lumina soarelui semai inmuiase pufin, sticla oglinzii se intunecase. Lucrucare ii plicu, deoarece atenua duritatea liniilor sale.

Cum zisese acum trei zlle Georges Braque, un omla cincizeci gi opt de ani, cind l-am vizitat in linigtitul siuatelier din Square de Montsouris, de unde puteai admiravdrfurile copacilor din parcul din apropiere? ,,Linia nutrebuie si desparti, sarcina ei este de a uni ceea ce estesituat dincoace Ei dincolo de ea. Doar aga pot fi inlelese,in conexiunea lor, din care facem gi noi parte, lucrurilepe care le desenim qi le pictdm. Numai astfel forma poatedeveni vizibili. Numai aga! Forma este spiritul artei'lspusese omul acela cu un cap expresiv, cu pdrul alb.Stituse infalamea cu pipa in mina dreapt6, imbrScat cupantaloni de catifea reiati, cu papuci de plug in picioare,cu o haini de in comodi, deschisi, abordind imediatlucririle pe care le adusesem cu mine. ,,splendid'l zise elde mai multe ori, ridicAnd mina ugor.

Incitat pAni in vdrful degetelor de senzualitateafemeii care continua si stea in spatele lui, preocupat maimult si-i faci portretul decit si-gi schileze propriul cap,se gindea ci Georges Braque face Ei el parte din istoriaacestui orag: omul care avusese inspirafia de a reduceforma la ideea ei de bazd.,linearS, astfel incAt privireasi poate percepe liber esenfialul... in atelierul inlesat detablouri, pe scaunele, fotoliile qi mdsufele ciruia se aflauvaze, miqti, scoici remarcabil de mari, toate in formestranii, gi o sumedenie de farfurii multicolore, Braque illuase la bra{, conducindu-l spre fereastri gi aritdndu-icopacii din parcul din apropiere. ,,Privifi cu atenlie'lzisese, ,,nici una dintre linii nu este o limit6. Toate unescceea ce le inconjoari. in ceea ce desparte subzisti Ei ceea

intoarcerea tupilor

ce unegte. Dar trebuie si vezi acest lucrul'Pe'parcursul intregii zIIe de dupi viziti, Taucher

simfise in apropierea sa calmul acelui om de pe Squarede Montsouris.

in momentul acela Yvonne Marchant spuse inspatele lui: ,,Monsieur Taucher, cred cd-ji este clar ci, de-acum incolo, orice linie diuneazd lucririi..."

Taucher se intoarse brusc. ,,Yvonne!" strigi el.,...qi ci aceasti tinctura dizgralioasil, care cAndva

a fost o cafedl adiugi Yv^onne, ,,este o jignire adusioricirui chelner din Parisl'Inainte ca Taucher s1-gi agezepe masi cirbunele gi blocul de schife, Yvonne comandasedeja ,,deux petits noirs" ;i se aqezase. Era preocupati destudierea foilor pe care le culesese de pe parchet. Thuchero slruti pe frunte, gest comentat de ea cu un ,,C'est cela!"

,$oi artigtii avefi ceva inuman in voi", zise eaprivind cu atenlie o plangd cu un cap de fati, ,,voi nuvedeli omul, nu vedefi decAt modelul care sti in fa{avoastrl. Nu suntefi conqtienfi deloc de vulnerabilitateaacestuia."' ,Ba vedem omul'l zise Taucher agezAndu-se in fa{aYvonnei.

,,Nu mai spune'] r6se ea, ,,vede{i omul ca vehicul alscopurilor voastre, ca obiect al intenliei voastre artistice.Pin[ la omenie este o distanli ca de la cer la pimdnt...Iati, stau de un sfert de or[ in spatele lui. Se uiti deseorila chipul meu, il deseneazi, dar ii scapi esenfialul:perceperea omului cir-uia ii aparfine acel chip... Apropo,mi s-a ftcut foame. Inainte de cafea o si-mi permitun steak frites. Carnea este proaspitd gi slab6, nu-i aqamonsieur?" il lntrebi ea pe chelner, trigAnd lAng[ eamapa de carton plind cu desene.

,,Evidemment, madame'] rispunsese chelnerul.Yvonne deschise mapa,luAnd prima foaie.,,Acesta este prelul pe care trebuie si-l flitim noi'l

zise Taucher.,Aga'i zise Yvonne, ,,preful pentru ce?",,Pentru cl trebuie s[ v[ privim pref de o clipi in

suflet'l rispunse Taucher.

l5