Home >Documents >Ingrijirea Pacientilor Cu Pionefroza

Ingrijirea Pacientilor Cu Pionefroza

Date post:03-Jul-2015
Category:
View:534 times
Download:17 times
Share this document with a friend
Transcript:

PIONEFROZA

PLANUL CUPRINS Cap.11.1

LUCRRII

1.2

Noiuni generale de anatomie a sistemului renal Fizionomia aparatului renal

Cap.2 PIONEFROZA 2.1 Definitie 2.2 Simtomatologie 2.3 Etiopatologie 2.4 Tablou clinic 2.5 Anatomie patologica 2.6 Diagnostic 2.7 Tratament 2.6.1 Tratament chirurgical 2.6.2 Tratament medicamentos 2.8 Evolutie, complicatii, prognostic Cap.3 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU PIONEFRITA 3.1. Rolul propriu 3.1.1. Rolul asistentei medicale in examinarea pacintului 3.1.2. Participarea asistentei medicale la Educatia sanitara 3.2. ROL DELEGAT 3.2.2. Participarea asistentei medicale la acte terapeutice 3.3. Descrierea tehnicilor efectuate de asistenta medicala in cazul pacienti cu PIONEFRITA Cap. 4 STUDIU DE CAZ Bibliografia

CAPITOLUL I 1.1 NOIUNI GENERALE DE ANATOMIE A APARATULUI RENAL Aparatul renal este reprezentat de organele abdominale retroperitoneale producatoare de urina. Rinichii au forma de boabe de fasole, situati in lojele renale, de o parte si de alta a coloanei verebrale. Rinichiul are forma caracteristica, circa 300 grame, are doua fete (anterioara si posterioara) si doua margini (laterala convexa si mediala concava). Rinichiul mai are si alte activitati: prin secretia de renina contribuie la reglarea tensiunii arteriale, prin eritropoietina controleaza eritropoieza, prin schimbarile ionice contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic APARATUL SECRETOR se compune din: rinichi, orgene de excreie, ci urinare: calice-mici calice-mari pelvis renal uretere vezic urinar uretr. 1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL Structura rinichiului Rinichiul este aclatuit dintr-o capsula renala fibroasa si parenchimul renal, cu doua zone: zona medulara, formata din 7 14 piramide renale si zona cortical acare cuprinde glomerulii si tuburile urinifere ale nefronilor. Nefronul reprezinta unitatea anatomica si functionala a rinichiului. n alcatuirea unui nefron intra doua parti: corpusculul renal si un sistem tubular. Corpusculul renal e format din capsula Bowman si glomerulul renal. In zona centrala a rinichiului se gasesc calicele mici si mari si pelvisul renal cai urinare intrarenale. Rinichiul mai are i alte activiti: prin secreia de renin contribuie la reglarea tensiunii arteriale, prin eritropoietin controleaz eritropoieza, prin schimbrile ionice contribuie la meninerea echilibrului acido-bazic.

NEFRONUL,Este unitatea structurala si functionala a rinichiului; ndeplinete toate procesele complexe care au ca rezultat formarea urinii. Nefronul este alctuit duntr-o capsul i un tub unifer lung. Capsula Bowman, cu extremitatea pronimal, nchis dilateral a nefronului, are forma unei cupa cu pereti dubli care inconjoara glomerulul renal. Capsula are o foita interna, viscerala, care inconjoara glomerulul si este permiabila pentru ultrafiltratul glomerular, si o foita externa, parietala, care delimiteaza o cavitate capsulara. In adncitura capsular se afl un ghem de 4-12 bucle capilare (glomerul), care rezult prin diviziunea arteriolei aferente i care se reunesc la ieirea din capsul, n arteriola aferent. Capsula mpreun cu glomerulul alctuiesc capsulul renal Malpighi.

Cap. 2 PIONEFROZA

2.1.DEFINIIE: PIONEFRZ s.f. (Med.) Formare de puroi n cavitatea renal. [< fr. pyonphrose, cf. gr. pyon puroi, nephros rinichi]. Infectie supurativa a rinichiului obstrurat cu distrugerea morfo functionala a unitatii renale respective. Similar unui abces, pionefroza este asociata in mod tipic cu aparitia clinica a febrei, frisoanelor si durerii in flanc, desi exista si situatii in care pacientii, desi aveau boala, nu prezentau simptome. Pionefroza este o afectiune de natura infectioasa, care poate sa apara fie ca urmare a complicarii unei infectii urinare, fie prin diseminarea hematogena a bacteriilor dintr-un focar infectios aflat la distanta. 2.2. SIMTOMATOLOGIE -

-

Febra ridicata, Frisoane Stare generala alterata Piurie Lombalgii Nefromegalie Sensibiltate generalizata spontana si la palpare a abdomenului Disurie, mictiuni dureroase (daca exista infectie urinara acuta).

2.3. ETIOPATOGENIE: Pionefroza apare ca urmare a combinarii obstructiei si hidronefrozei cu infectii urinare inalte. Acestea pot evolua si spre formarea de abcese renale si perirenale. In procesul patologic sunt esentiale doua etape: cea de infectie si cea de obstructie. Germenii cei mai frecveni ntlnii sunt: E. coli; Specii de Enterococcus; Specii de Candida si alti fungi; Specii de Enterobacter; Specii de Klebsiella; Proteus; Pseudomonas; Bacteroides; Specii de Stafilococ; Salmonela; Mycobacterium tuberculosis, in cadrul tuberculozei genitourinare. Al doilea factor esential dezvoltarii pionefrozei este obstructia, care poate fi cauzata de: Litiaza (la peste 75% din pacienti); Fungi; Fibroza metastatica retroperitoneala (ce apare in urma unor tumori renale, cancerului testicular sau cancerului colonic); Carcinomul obstructiv cu celule de tranzitie; Sarcina; Ureterocelului obstructiv; Obstructiei jonctiunii ureterovezicale; Staza urinara cronica si hidronefroza secundara vezicii neurogene; Structuri ureterale; Necroza papilara; Tuberculoza genitourinara; Vezica neurogena. 2.4. TABLOU CLINIC Tabloul clinic al pacientilor cu pionefroza variaza foarte mult, de la bacteriurie asimptomatica (15%) la semne de soc septic. Adesea simptomele sunt nespecifice, ceea ce face ca diagnosticul sa fie stabilit cu intarziere. Totusi, specialistii sunt de parere ca pionefroza ar trebui suspectata la pacientii care descriu urmatoarele simptome (mai ales daca exista si factorii de risc amintiti): - Febra ridicata, - Frisoane - Stare generala alterata - Piurie - Lombalgii - Nefromegalie - Sensibiltate generalizata spontana si la palpare a abdomenului - Disurie, mictiuni dureroase (daca exista infectie urinara acuta). PROBLEME: Alterarea ritmului cardiac i circulator; Alimentaie inadecvat cantitativ i calitativ; Eliminare urinar insuficient calitativ i cantitativ; Dificultatea de a se odihni; Deficit de autongrijire;

Alterarea imaginii de sine; Comunicare insuficient la nivel afectiv; Dificultatea de a aciona conform propriilor credine i valori; Nelinite fa de semnificaia propriei existene; Dificultate n a ndeplini activiti recreante; Lipsa cunotiinelor fa de afeciunea sa.

2.5

ANATOMIE PATOLOGIC:

Rinichi mare Parenchim distrus cu continut purolent Ureter obstruat Cavitati dilatate si deformate Suprafata neregulata 2.6. DIAGNOSTIC Diagnostic Urocultura este pozitiva n pionefroza deschisa. RRVS+ UIV - rinichi mare, mut urografic, calculi renali sau ureterali. Ecografic - parenchimul nlocuit cu cavitati lichidiene transonice. Cistoscopic - eliminare de puroi prin orificiul ureteral de partea bolnava. Ureteropielografia retrograda (UPR) evidentiaza obstacolul. Diagnostic diferential : - hidronefroza; - pionefroza bacilara; - tumori renale. 2.7 TRATAMENT 2.7.1. Tratamentul chirurgical Tratamentul este exclusiv chirurgical - nefrectomie. 2.7.2 Tratamentul medicamentos Tratamentul medical starea toxico-septicza : antibiotice, reechilibrare hidroelectrolitica, tonice generale. Tratamentul actual al pionefrozei a evoluat foarte mult comparativ cu cel care se practica acum 3 decenii, cand se prefera nefrectomie de urgenta. Procedura avea insa o rata foarte crescuta a morbiditatilor si complicatiilor, inclusiv infectarea plagii, sepsis, peritonite si fistule.

Tratamentul actual recomanda administrarea unei antibioticoterapii intravenoase adecvate. Aceasta poate contine gentamicina (sau alte aminoglicozide) si un antibiotic ce acopera spectrul germenilor gram pozitivi (de exemplu, ampicilina). Tratamentul medicamentos se administreaza anterior realizarii procedurilor diagnostice si terapeutice. Uneori, in functie de contextul clinic al debutului pionefrozei, se poate recomanda si un antibiotic impotriva germenilor anaerobi. Administrarea agentilor antimicrobienei si antifungici se face initial empiric, si abia ulterior in functie de rezultatele antibiogramei. Unii pacienti pot dezvolta sepsis si pot avea indicatie de reechilibrare volemica cu fluide si solutii cristaloide. In vederea mentinerii tensiunii arteriale in parametri normali se poate administra dopamina.

2.7. EVOLUIE, PROGNOSTIC, COMPLICAII PIONEFROZA Evolutii: -generale - soc toxico-septic; -locale - extindere spre teritoriile sau organele nvecinate. - bloc fibro-lemnos care nglobeaza rinichiul.

Prognostic Prognostic - favorabil = ndepartatea obstacolului si eradicarea infectiei duc la vindecarea pacientului Ca urmare a tratamentului prompt, majoritatea cazurilor se vor ameliora in 24 - 48 de ore, starea generala imbunatatindu-se dupa efectuarea unei nefrostome sau dupa montarea unui stent pentru drenarea retrograda a infectiei. Prognosticul este deci favorabil in cazul pacientilor care primesc tratament corespunzator. Prognosticul este insa foarte rezervat daca pionefroza nu este recunoscuta si tratata corect cat mai rapid. Pacientul poate dezvolta insuficienta renala acuta, sepsis, iar pe un teren imunodeprimat, astfel de complicatii pot fi fatale

Complicatii Complicatiile pionefrozei apar ca urmare administrarii tratamentului. Cele mai frecvente complicatii sunt: a temporizarii

- Leziuni ireversibile ale nefronilor; - Abcese; - Fistule: cel mai adesea fistulele sunt renocolice (comunicarea este intre rinichi si colon), renoduodenale (intre rinichi si duoden) si renocutanate (colectia purulenta se deschide la piele). Astfel de complicatii ar trebui suspicionate la pacientii care prezinta in continuare anomalii hidroelectrolitice, diaree si infectii urinare recurente, chiar si dupa tratarea aparenta a pionefrozei; - Cicatrizari ale parenchimului renal; - Insuficienta renala; - Peritonita generalizata: poate sa apara ca urmare a rupturii rinichiului hidronefrotic. Au fost descrise chiar si abcese splenice care au aparut in urma un

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended