Home >Documents >Ingrijirea Pacientilor Cu Otita Medie Supurata Lucrare

Ingrijirea Pacientilor Cu Otita Medie Supurata Lucrare

Date post:04-Jul-2015
Category:
View:6,103 times
Download:20 times
Share this document with a friend
Transcript:

PARTEA TEORETIC

Introducere

Otologia este una din ramurile Otorinolaringologiei si Chirurgiei cervico-faciale care se ocup cu studiul si explorarea analizatorului acustico-vestibular, precum si cu diagnosticarea si tratamentul bolilor regiunii auriculotemporopetroase. Importanta practic a studiului otologiei rezult din urmtoarele: urechea, prin functia ei auditiv are un rol foarte important n viata social fiind un canal de comunicare informational de prim rang, iar prin functia sa vestibular contribuie la mentinerea echilibrului static si dinamic alturi de proprioceptie si vedere urechea, prin plasarea sa n craniobasis, prezint afectiuni deosebit de grave prin complicatiile pe care le pot genera frecventa mare a afectiunilor supurate otice prezint important pentru medicul otorinolaringolog, dar n acelasi timp constituie si un indice al strii economice si al nivelului de trai al populatiei respective. Otologia necesit un personal calificat, cu experient si aptitudini speciale, instrumentar operator si de consultatie, aparatur complicat si costisitoare (surs de lumin, microscop, aspirator, frez, laser etc.) att pentru explorare, ct si pentru terapie. Otologia este acea ramur a medicinei umane care are meritul de a fi introdus prima microchirurgia. Plasarea urechii n prelungirea craniobasisului, la granita dintre neurocraniu, splanhnocraniu si cervix, explic relatia si evolutia unor afectiuni cu alte segmente craniocervicale, precum si necesitatea colaborrii interdisciplinare ntre otologie si neurochirurgie.

1

Capitolul IURECHEADin punct de vedere anatomic, urechea este mprtit n dou mari componente: 1. Urechea periferic alctuit din: A) urechea extern (pavilionul si conductul auditiv extern) B) urechea medie (cutia timpanului, trompa lui Eustachio si mastoida) C) urechea intern (labirintul osos si membranos) 2. Urechea centrala formata din caile si centrii acustici si vestibulari. A. Urechea extern a) Pavilionul urechii este situat ntre apofiza mastoid si articulatia temporomandibular. n 4/5 superioar prezint o serie de reliefuri caracteristice, care difer de la individ la individ si care sunt determinate de scheletul fibrocartilaginos de sustinere. Aceste reliefuri sunt: helix, antehelix, tragus, antitragus, incizura intertragiana, foseta navicular sau scafoid si conca. Ele au semnificatia amprentelor digitale, servind n medicina legal la identificarea indivizilor. n 1/5 inferioar exist lobul auricular, moale, rotunjit si format din grsime. La exterior pavilionul este acoperit de tegumente, care se continu cu cele din jur (fat, gt, craniu). b) Conductul auditiv extern continu pavilionul, n profunzime pn la timpan, ncepnd printr-un orificiu numit meat auditiv extern. Conductul auditiv extern este sinuos, turtit antero-posterior si prezint o dubl concavitate, care priveste n sus si nainte, la sugar si n jos si napoi, la copil si adult. n 1/3 extern are o structur fibrocartilaginoas si este acoperit cu piele bogat n glande sebacee, ceruminoase si foliculi pilosi. n 2/3 intern, conductul este osos, n alctuirea sa intrnd: scuama temporalului- n sus, mastoida- napoi si osul timpanal- n jos si nainte. ntre cele dou portiuni exist o ngustare numit istm. Conductul se nvecineaz cu cutia cranian- n sus, cu parotida- n jos, cu mastoidanapoi si cu articulatia temporo-mandibular - nainte.

2

B. Urechea medie Ureche medie este interpus ntre urechea extern si cea intern, fiind spat n portiunea petro-mastoidian a osului temporal. a) Cutia timpanului este o cavitate acrat, de forma unei lentile biconcave, care prezint trei etaje suprapuse: - etajul superior- atica sau epitimpanul - etajul mijlociu- atrium sau mezotimpanul - etajul inferior- hipotimpanul sau recesul hipotimpanic, care se afl sub nivelul conductului auditiv extern. Epitimpanul este compartimentat n mai multe cmrute, numite pungile lui Prussack, Troeltch si Kretschmann, datorit prezentei la acest nivel a oscioarelor si a ligamentelor lor. De accea, supuratia aticei (aticita sau epitimpanita), este mai favorizat la cronicizare si complicatii. Cutia timpanului are sase pereti: - Peretele extern sau timpanic este reprezentat la nivelul atriumului de pars tensa a timpanului, iar la nivelul aticei de peretele osos al lojetei si sub el de membrana lui Schrapnell (pars flaccida a membranei timpanului); pars tensa este o membran fibroas, elastic si rezistent, de form rotund si ndreptat oblic, de sus n jos si din afar nuntru (cu att mai oblic, cu ct vrsta este mai mic) si care este alcatuit din trei straturi: un strat extern, superficial, epidermic, continuare a pielii conductului; altul intern, mucos sau epitelial (mucoasa casei timpanului) si un strat intermediar, fibros, fomat din fibre conjunctive, radiare si circulare. La periferie stratul intermediar se ngroas, formnd bureletul inelar al lui Gerlach, prin care membrana timpanic se inser pe margiea inferioar a osului timpanal, ntr-un sant (sulcus timpanicus). n partea antero- superioar, unde osul timpanal lipseste (incizura lui Rivinius), bureletul lui Gerlach formeaz ligamentele timpano- maleolare anterioare si posterioare, care se insera pe baza scurtei apofize a ciocanului, deasupra acestora se gseste pars flaccida sau membrana lui Schrapnell, care este lipsit de stratul fibros, intermediar si deci are o rezistent mai mic. - Peretele intern sau labirintic prezint o proeminent central (promontoriu), care corespunde primului tur de spira al nucleului, deasupra si napoia promontoriului se afl fereastra ovala, iar sub aceasta, fereastra rotund. Deasupra ferestrei ovale se gseste canalul lui Fallope, cu nervul facial si deasupra acestuia, canalul semicircular extern. - Peretele superior, cerebral sau tegmen timpani este subtire, uneori dehiscent si separ cutia timpanului de endocraniu. - Peretele inferior sau jugular vine n raport cu golful venei jugulare, fiind si deseori dehiscent. - Peretele anterior sau tuba - carotidian prezint n partea superioar orificiul tubar, iar deasupra acestuia se afl canalul muschiului ciocanului, iar dedesupt canalul carotidei interne. - Peretele posterior sau mastoidian stabileste, n partea superioar, legtura dintre atice si antrul mastoidian printr-un canal (aditus ad antrum); sub acesta exist o proeminent osoas (piramida), pe care se insera tendonul muschiului scritei. Continutul cutiei timpanului este format din lantul osicular, ligamentele osiculare si muschii osiculari. Tot acest ansamblu constituie sistemul timpano - osicular cu rol n transmisia undelor sonore, de la urechea extern la urechea intern. Lantul osicular este alctuit din ciocan, nicoval, scrita si se ntinde de la timpan la fereastra ovala, fiind acoperit de mucoasa casei. 3

Ciocanul, cel mai extern, este inclus n pars tensa a membranei timpanice, iar scrita cel mai intern, este inclavat n fereastra oval, prin palatin si cu ajutorul unui ligament inelar. Nicovala este interpus ntre capul ciocanului si capul scritei. Articulatiile dintre oscioare se solidarizeaz ntre ele, permitnd buna lor functionare. Articulatiile dintre ciocan si nicoval se anchilozeaz din primii ani de viat, formnd un bloc unic ciocan - nicovala, n schimb, articulatia dintre nicoval si scrita ramne mobil tot restul vietii, fiind functional. Ligamentele osiculare sunt n numr de patru: trei pentru ciocan (ligamentul suspensor sau superior, ligamentul extern ce se ntinde ca un evantai la marginea inferioar a zidului atical si ligamentul anterior fixat pe scurta apofiz a ciocanului) si unul singur pentru nicoval- posterior. Muschii osiculari sunt: muschiul ciocanului care se prinde pe fata intern a mnerului, apropiindu-l de peretele intern al casei (este inervat de trigemen) si muschiul scritei pe care l trage napoi si nafar (este inervat de facial). b) Trompa lui Eustachio sau tuba este un conduct care leag csuta timpanului cu rinofaringele. Prezint dou segmente tronconice, turtite transversal si opuse prin vrf: un segment postero-extern osos, mai mic (protimpan) si altul antero-intern, mai mare, sau segment fibrocartilaginos, care se deschide n timpanul deglutitiei, sub actiunea muschilor peristafilini, care se inser n jurul su, spre deosebire de trompa fibrocartilaginoas, cu rol fundamental n patologia urechii medii, trompa osoas sau prototimpanul exercit doar un rol pasiv n aerarea casei timpanului, avnd pereti rigizi, nefunctionali. Locul de unire al celor dou segmente este mai ngustat si se numeste istm. Trompa este cptusit de o mucoas cu epiteliu ciliat, n continuitate cu mucoasa casei si a rinofaringelui.

4

c) Mastoida este un masiv osos al osului temporal, de forma triunghiular, cu vrf inferior, situat napoia conductului auditiv extern. La exterior prezint pereti formati din os compact (tablele mastoide), ntre care se gsesc celule pneumatice, veritabile funduri de sac aerice ale cutiei timpanice. Sistemul pneumatic mastoidian nu are nici un rol n fiziologia auzului, mastoidectomia neproducnd surditate. Dintre celulele mastoidiene, una este constant, mai mare (antrul mastoidian) si comunic cu casa timanului printr-un mic canal (aditus ad antrum). Structural, mastioda este denumit diferit n functie de volumul si numrul celulelor pneumatice. Cnd celulele sunt mari si numeroase, mastoida se numeste pneumatic; atunci cnd sunt mici este vorba de mastoida diploic, iar cnd celulele sunt aproape diprute, mastoida este eburnat sau scleroas. n peretele anterior al mastiodei se afl portiunea a treia a apeductului lui Fallope cu segmentul vertical al nervului facial, iar n partea posterioar a peretelui intern exist amprenta sinusului venos lateral. Peretele extern situat sub tegumente, este peretele chirurgical de abordare a mastoidei. C. Urechea intern Urechea intern contine aparatul cohlear, destinat auzului si aparatul vestibular, destinat echilibrului, organe senzoriale situate n cavitti membranoase (labirint membranos), la rndul lor asezate n cavitti osoase de forme, directii si di