Home >Documents >Ingrijirea Pacientilor Cu Apendicita Acuta

Ingrijirea Pacientilor Cu Apendicita Acuta

Date post:25-Nov-2015
Category:
View:290 times
Download:19 times
Share this document with a friend
Description:
Termenul de hernie denumeşte, în general, ieşirea în exteriorul abdomenului a unui organ sau a unei porţiuni de organ printr-o zonă mai slabă a peretelui abdominal. În cazul herniei ombilicale, această zonă slabă este cicatricea ombilicală, locul pe unde a fost cordonul ombilical, la naştere. El se închide în mod normal, dar rămâne ca o zonă potenţial slabă. Acest inel, la un moment dat, din diverse motive, se lărgeşte în aşa fel încât organele intraabdominale au tendinţa să iasă la exterior şi să bombeze, într-o măsură mai mică sau mai mare, realizând o hernie ombilicală.
Transcript:
  • UNIVERSITATEA DIN PITESTI

    Facultatea de Stiinte

    Specializarea: Asistenta Medicala

    LUCRARE DE LICENTANURSINGUL PACIENTILOR CU

    APENDICITA ACUTA

    CUPRINS

    Date istorice

    Motivatia lucrari

    PARTEA TEORETICA

    1. Notiuni de anatomie si fiziologie a apendicelui vermiform

    2. Apendicita acuta

    Epidemiologie

    Etiopatogenie

    Fiziopatologie

    Anatomie patologica

    Formele edogene

    Formele exogene

    Simptomatologie

    Forma acuta tipica

  • Semne generale

    Examenul general

    Examenul paraclinic

    Evolutie

    Forme clinice dupa gravitate

    Forme dupa evolutie

    Forme clinice dupa situatie topografica

    Incidenta

    Diagnostic

    Diagnostic pozitiv

    Diagnostic diferential

    Tratamentul apendicitei acute

    Complicatii postoperatorii

    Avantajele si dezavantajele apendicectomiei laparoscopice

    Diagnostic de nursing

    Rolul nursei

    PARTEA SPECIALA

    Materiale si metoda de lucru

    Plan de ingrijire preoperator

    Plan de ingrijire postoperator

  • Cazuistica

    Cazul 1

    Cazul 2

    Cazul 3

    Administrarea medicamentatiei (medicamente utilizate)

    Concluzii

    Studiul statistic

    BIBLIOGRAFIE

    MOTIVATIA LUCRARI

    Am abordat aceasta tema deoarece in zilele noastre leziunile inflamatorii ale apendicelui, manifestate sub variate aspecte de evolutie acuta sau cronica, reprezinta azi una din cele mai frecvente cauze de suferinta abdominala fiind considerata urgenta chirurgicala abdominala in copilarie, adolescenta si la adultul tanar, fapt ce ma determinat sa imi aleg aceasta teme de studiu si pentru instruirea mea profesionala.

    .Dealungul acestei teme am ingrijit bolnavi operati de aceasta afectiune si ca pe viitor doresc sa lucrez in aceasta sectie. Consider ca este o tema interesanta, avand bibliografie vasta pe care am studiat-o, iar cunostintele teoretice le-am putut completa cu cele practice.

    Mi-am structurat lucrarea in doua capitole, in care am caracterizat Apendicele vermiformdin punct de vedere general, detaliind pentru cazul apendicitei acute unde am prezentat formele clinice, tabloul clinic, diagnosticul diferential, examenul fizic si paraclinic, tratamentul si complicatiile acestei boli punand accentul pe rolul asistentei medicale in pregatirea preoperatorie si postoperatorie a bolnavilor cu aceasta afectiune.

  • Am ales un numar de 10 de pacienti pentru studiul practic, la care am avut acces la foile de observatie, la buletinele de analize si am participat la examinarea lor. Pe baza acestor date si din interviul cu pacientii si apartinatorii acestora, am putut realiza o analiza statistica privind incidenta bolii ca: varsta, sex, mediu de provenienta, pregatire scolara, forme clinice, zile de spitalizare, probleme de dependenta si diagnostice secundare la externare.

    Aceasta lucrare va reprezenta o inbunatattrii a intregii mele activitati si desfasurarea in cadrul Corpului Asistentilor Medicali si in acelasi timp un punct de plecare spre viitoarea mea cariera.

    Noi fiintele umane, privim la aceeasi luna,

    dar nenumarate sunt drumurile prin care putem ajunge pe culmea cea mai apropiata de ea

    Eiji Zoshikawa

    Date istorice

    Desi inca la sfarsitul erei premergatoare secolului I, in lucrarea De arte medica, Cornelius Celsus a mentionat suferinte ale regiunii cecale, apendicele nu este cunoscut ca entitate anatomica decat in secolul XVI, cand in lucrarile anatomistului Berangario de Carpi din Bologna, apare citat apendicele cecal; in secolul XVIII Morgagni descrie anatomic, complet atat apendicele cat si valvula ileo-cecala; a trebuit sa mai treaca inca un secol pentru a fi izolate din cadrul asa ziselor supuratii pericecale sau peritiflite inflamatiile proprii apendicelui si sa se intrevada posibilitatea profilaxiei si vindecarii acestora prin extirparea apendicelui.

    In anul 1886 chirurgul american Reginald Fitz, bazat pe constatari anatomo-patologice si clinice, statueaza filiatia inflamatia apendiculara-peritonita localizatasi foloseste prima oara pentru definirea acestei leziuni notiunea de apendicita, termen care va fi adoptat de catre toate scolile medicale din lume.

    Apendicita cronica, desi mai greu de identificat, sta la baza multor suferinte abdominale pentru care sunt incriminate presupuse alte leziuni ale organelor digestive; asa de pilda, intre cauzele care provoaca discutatul sindrom de dispepsie secundara alaturi de suferinta veziculei biliare se situeaza si inflamatia cronicaapendiculara (Chevalier).

  • NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

    ANATOMIE

    Apendicele vermiform uman este considerat adesea ca un organ vestigial, fara functie cunoscuta. De fapt este prezent la om, la maimutele antropoide si la iepuri. La fat si nou-nascut apendicele prelungeste distal cecul, asemanandu-se cu o piramida; doar dupa cativa ani cecul devine sacular, dar cu apendicele in varf. Cresterea in continuare inegala a cecului determina situarea postero-mediala a apendicelui la 2-3 cm sub valva ileo-cecala, in pozitia sa definitiva, pe cand baza apendicelui se gaseste la unirea celor trei tenii cecale, iar restul apendicelui poate fi orientat in orice directie.

    Lungimea apendicelui este variabila, cu media de 8-9 cm la adult, dar cu extreme de 3-33 cm. Diametrul exterior este de 5-8 mm iar al canalului interior de 1-3 mm. Lumenul apendicular este inegal si comunica cu cecul in mod normal, prin ostiumul apendicular, prevazut cu un pliu mucos, valvula Gerlach.

    Structura peretelui apendicular este asemanatoare cu a cecului. in submucoasa apare, la 2 saptamani dupa nastere, tesut limfoid. Numarul foliculilor limfoizi creste treptat pana la aproximativ 200, situatie prezenta la 20-30 ani. Ulterior cu varsta numarul foliculilor limfoizi se reduce. Apendicele este denumit si amigdala abdominala'. Lumenul apendicular contine mucus clar secretat de glandele sale si uneori fecale aduse de undele antiperistaltice de la cec; normal continutul apendicelui dreneaza spre cec.

    Irigatia peretelui apendicular este asigurata de o mica artera apendiculara, care provine din artera ileo-ceco-apendiculara, ramura terminala a arterei mezenterice superioare. Artera apendiculara se gaseste in mezoui apendicelui. Venele apendicelui dreneaza spre vena mezenterica superioara. Drenajul limfei se face spre ganglionii duodeno-pancreatici (conexiuni evidentiate de profesorul timisorean Dan Berceanu) sau ovarului. Topografia apendicelui este variabila in cavitatea abdominala, fiind dependenta in ceea ce priveste baza sa de situatia cecului. Daca baza apendicelui este de obicei in fosa iliaca dreapta, varful poate fi orientat in orice directie (ca aratatorul pe cadranul ceasului').

    Apendicele are probabil rol in maturarea limfocitelor si in productia de imunoglobuline. Apendicele este deci util in anumite situatii; nu este insa un organ indispensabil si prezenta sa este chiar foarte periculoasa cand este inflamat.

    Situarea apendicelui

  • 1-Esofag 2-Stomac 3-Duoden(parte fixa a intestinului subtire)

    4-Intestin subtire 5- Cec 6-Apendice 7-Colon 8-Rect 9-Anus

    APENDICITA ACUTA

    Termenul de apendicita a fost propus de R. Fitz, care a sustinut ideea de apendicectomie (articol publicat in 1886).

    Frecventa

    Apendicita acuta este denumita boala tineretii, deoarece survine cu precadere intre 10-40 ani, perioada de maxima dezvoltare a aparatului limfatic si a bolilor infectioase. Este mai frecvent intalnita la populatia cu alimentatie predominant camata sau exclusiv vegetala. Poate fi prezenta si la batrani sau adulti, dar are o

  • frecventa foarte redusa la nounascuti si sugari. Este cea mai frecventa urgenta abdominala (1/50-60 din locuitori prezinta in timpul vietii apendicita acuta). Nu are predispozitie rasiala. Apendicectomia constituie 1-2% din toate operatiile chirurgicale.

    Frecventa pe sexe este considerata egala cel putin in ceea ce priveste numarul de apendicectomii. Se pare ca la pubertate si adolescenta ar predomina sexul feminin, dar de fapt la femei numarul de apendicectomii neconfirmate anatomopatologic este mai mare decat la barbati; astfel incat se pare ca totusi apendicita acuta ar fi ceva mai frecventa la barbati (raportul barbati/ femei este de 1:1 inainte de pubertate, 2:1 la pubertate, 1:1 la adulti).

    Etiopatogenie

    Cauza determinanta a apendicitei acute este infectia microbiana (teoria infectioasa a lui Aschoff). De la nivelul foliculilor limfatici, infectia se propaga in toate straturile si in formele complicate depaseste peretele apendicelui. in apendicite pot fi identificati anumiti germeni, de obicei cei prezenti in colon, uneori asociati. Escherichia Coli este prezenta aproape constant, asociata uneori cu streptococ, stafilococ sau anaerobi (Clostridium perfringens si Baccilus funduliformis). Mai ales la tinerii sub 15 ani apendicita acuta poate fi cauzata de agentii infectiosi.

  • Teoria enterogena. Microbii provin din lumenul apendicelui, strabat mucoasa lezata si infecteaza peretele. Factorii favorizanti ai difuzarii infectiei sunt cei care ingusteaza sau obstrueaza lumenul apendicelui (cavitatea inchisa Dieulafoy) cuduri, bride, aderente, edem al mucoasei, coproliti prezenti in 30-50% din cazuri, corpi straini (diferiti samburi) prezenti in 20-30%, lungimea excesiva a apendicelui, cicatrici fibroase dupa un puseu anterior de apendicita acuta sau hipertrofia limfoida la tineri, tumori, rareori di

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended