Ingrijirea Bolnavului Cu Boala Parkinson

Centru de Studii , Scoala Post Liceala “Vasile Alecsandri – IASI” Focsani

PROIECTExamenul de absolvire a scolii postliceale

Calificarea profesională: asistent medicina generala

Profesor indrumator:

Absolvent: Mocanu Georgiana

- 2010 -

Tema:

Îngrijirea bolnavului cu boala

Parkinson

2

MOTTO:“ Organismul uman este un

sistem cibernetic.”-(Norbet Wiener)

3

CUPRINSUL LUCRARII

CAPITOLUL I

ISTORIC SI DEFINITIE

CAPITOLUL II

1.2.1- ETIOPATOGENIE

1.2.2- TABLOU CLINIC

1.2.3- NOTIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

1.2.4- STRUCTURA NEURONULUI

1.2.5- METODE DE INVESTIGARE

CAPITOLUL III

SIMPTOMATOLOGIE

CAPITOLUL IV

TRATAMENT

CAPITOLUL V

FIŞE TEHNICE

4

1.5.1- CAZURI

1.5.2- CONCLUZII DESPRINSE DIN CAZURILE REZOLVATE

CAPITOLUL VI

ANEXE

1.6.1- EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

1.6.2- INJECŢIA INTRAVENOASĂ

1.6.3- RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE

1.6.4- ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SOLIDE PE CALE ORALA

BIBLIOGRAFIE

5

CAPITOLUL I

ISTORIC

JAMES PARKINSON a descries boala Parkinson in 1817 sub denumirea de “Paralizie agitata”

boala ce-i poartă numele si care este mai frecventă la bărbati, după vârsta de 40-50 de ani, având

o evolutie lentă, progresivă.

Definitie:

Este o afecţiune extrapiramidală de cauză necunoscută, caracterizată prin tremurături

rigiditate bradikinezie (mişcări lente), faţa îşi pierde mobilitatea şi expresivitatea devine rigidă,

mersul are mişcări încete şi paşi mici (mers stepat).

Nu de multe ori in stagiile de neurologie am observat dependenţa acestor pacienţi de cei din

jur, în special in stadiile avansate ale bolii, ceea ce face o dramă socială a existenţei acestor

bolnavi care sunt abadonaţi in suferinţă, atât de familie cât şi de prieteni.

Bolnavii de Parkinson nu trebuie considerati o povară ci trebuie ajutaţi şi înteleşi deoarece

handicapul lor este involuntar, tremurătura si hipertonia reprezentand simptomatologia de temut

a acestei afecţiuni. Nu de multe ori conflictele acestor bolnavi cu cei din familie se leagă chiar de

aceste simptome care determină pacientul de a-si pierde fineţea miscărilor si de a deveni “mari

neîndemanatici”.

INCIDENTA

Boala Parkinson debutează dupa varsta de 40 ani şi are o incidentă maximă in jurul vârstei de

60 de ani.

6

După multi autori maladia Parkinson detine unul dintre primele locuri între bolile care

produc invaliditate permanentă.

CAPITOLUL II

Etiopatogenie

Sindromul parkinsonian poate fi cauzat de:

-intoxicaţii cu oxid de carbon, mangan, sulfuri de carbon;

-afectiuni vasculare cerebrale: ateroscleroza cerebrală;

-traumatism cranian;

Tumorile cerebrale;

-nu se consideră a avea caracter ereditar, dar există o predispozitie familială.

Mecanismul patologic este reprezentat de procesele degenerative ale nucleelor si căilor

extrapiramidale.

Anatomia patologică

Leziunile de la nivelul lui locus niger sunt constante şi caracteristice. Degenerescenţa este

vizibilă adesea macroscopic.

Examenul histologic arată dispariţia unui mare număr de neuroni pigmentaţi cu atrofia

neuronilor rămaşi. Pigmentul melanic eliberat se găseşte răspândit în ţesutul învecinat, fie

extracelular, fie fagocitat de celulele gliale.

7

TABLOU CLINIC

Sindroame parkinsoniene de altă etiologie

1. Sindroame parkinsoniene post-encefalice

Tabloul parkinsonismului postencefalic prezintă câteva particularităţi. Apariţia sa la o vârsta

tânară nu este rară, debutul situându-se în general în jurul vârstei de 40 ani.

2. Sindroame parkinsoniene vasculare

Etiologia vasculară a unui sindrom parkinsonian este discutabilă. La bolnavii ateromatosi şi

hipertensivi, simptomatologia parkinsoniană este frecvent atipică şi asimetrică, putându-se asocia

cu semne neobişnuite, cum ar fi un semn al lui Babinski sau un sindrom pseudo-bulbar.

3. Sindroame parkinsoniene tumorale

Etiologia tumorală este rară. Meningeoamele parasagitale, tumorile frontale, septale şi de

ventricol III pot produce un asemenea sindrom.

8

4. Sindroame parkinsoniene traumatice

Etiologia traumatică a unui sindrom parkinsonian va fi admisă cu prudenţă. În majoritatea

cazurilor, traumatismul joacă doar un rol revelator.

5. Sindroame parkinsoniene toxice

Sindromul parkinsonian ce poate surveni în urma unei intoxicaţii cu oxid de carbon

îmbracă un aspect hipertonico - hiperkinetic. Examenul histopatologic evidenţiază leziuni

necronice bilaterale ale palidului.

NOTIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos, împreună cu cel endocrin, reglează

majoritatea funcţiilor din organism.

Sistemul nervos este alcătuit din tesut nervos, având la baza,

funcţia reflexă, asigura legătura organismului cu

mediul ,realizând unitatea organism-mediu, Iar pe de alta

9

parte coordoneaza activitatea tuturor organelor şi aparatelor corpului, asigurând unitatea

funcţională a organismului.

1. Creier

2. S.N.C. (creier + măduva spinării)

3. Măduva spinarii

Sistemul nervos este diferenţiat în organe receptoare, care culeg stimuli din mediul intern si

extern:

-exteroceptorii ; în care intră şi organele de simţ, ce culeg stimuli:

1. Tactili;

2. Termici;

3. Dureroşi;

4. Vizuali;

5. Auditivi, olfactivi, gustative,

6. din mediul extern

- proprioceptorii, culeg stimuli de la nivelul aparatului locomotor, legat de starea de tensiune a

muşchilor, de poziţia segmentelor corpului etc.

-interoceptorii, care culeg informaţii de la nivelul organelor interne.

Acesti stimuli sunt transmişi prin: fibre sensitive si prin căile de conducere ale sensibilităţii

(tactile,termice etc.), până la centrii superiori de integrare şi în ultima instanta la scoarţa

cerebrală. Aceasta îi supune la analiză si sinteză şi elaborează comenzi pe care le transmite

organelor efectoare (muşchi,organe interne,glande etc.)

10

Pe considerente morfologice si funcţionale, sistemul nervos poate fi împărţit în:

sistemul nervos central sau cerebrospinal (SNC), cuprinzând encefalul si

măduva spinării;

sistemul nervos periferic(SNP) –conţine prelungirile neuronilor care constituie nervii pe

traiectul cărora se pot găsi şi ganglioni (corpii neuronali). Sub raport histologic, sistemul

nervos este alcătuit in principal din neuroni.

Structura neuronului

11

Neuronul este unitatea anatomo-funcţională a sistemului nervos fiind format din: corpul celular

si prelungirile sale. Acestea sunt:

Axonul, prelungire de obicei unică şi lungă prin care influnxul nervos pleacă de la celula;

Dendritele, prelungiri scurte, prin care influxul vine la celulă.

- Fibra nervoasă este continuarea axonului şi este constituită dintr-un fascicul de neurofibrile,

numit cilindrax, învelit sau nu de o teacă de mielină.

- Prin intermediul fibrelor nervoase se realizează legătura dintre doi neuroni, legătura care se

numeste sinapsă.

- Energia care circulă de–a lungul fibrei nervoase se numeste influx nervos.

- După sensul impusului nervos se deosebesc:

1. neuron afferent care conduce impulsul de la periferie către centru (calea senzitivă);

2. neuron eferent, care conduce impusul de la centru spre periferie (calea motoare).

Corpii neuronali formează substanta cenusie a sistemului nervos, iar prelungirile acestora

substanta albă.

Encefalul este format din: două emisfere cerebrale;

formaţiunile de la baza creierului;

trunchiul cerebral;

cerebelul.

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos, învelite în cele

trei foite meningiene.

Fiecare dintre ele cuprinde câte patru lobi:

- frontal;

- parietal;

12

- temporal;

- occipital;

Coordonând functionarea sistemului nervos, scoarţa cerebrală controlează întreaga activitate

a organismului.

Ea deţine în primul rând funcţia de reprezentare si selectionare, de elaborare a ideilor, gândirea

(rationamentul), denumită de Pavlov activitate nervoasă superioară.

Spre deosebire de reflexele necondiţionate, care sunt înnăscute, reflexele condiţionate sunt

dobândite, apar pe parcursul existentei individului, determinate de diferite condiţii ale mediului

extern.

La nivelul scoartei se realizează integritatea superioară, cu alte cuvinte adaptarea

organismului la schimbările mediului extern, înregistrate cu precizie precum şi legătura dintre

diferitele părti ale organismului.

13

Metode de investigare

-Notiuni de semiologie

Examenul unui bolnav cu o afectiune neurologică cuprinde interogatoriul, examenul fizic şi

examene paraclinice.

*Interogatoriu trebuie să cerceteze sistematic simptomele funcţionale de care se plânge

bolnavul:

tulburări de mers;

tulburări de sfinctere

de limbaj

şi psihice: afectivitate;

atentie;

rationament.

*Examenul fizic este examenul neurologic propiu-zis, se face de obicei într-o anumită ordine:

14

Examenul sensibilităţii este legat de colaborarea bolnavului. Se incepe cercetând

tulburările subiective putând să existe: senzatii de înţepături; furnicături; dureri spontane.

Examenul sensibilitătii se completează cu cercetarea simţului stereognostic care constă în

recunoaşterea unui obiect prin atingere cu ochii închişi.

Examenul mobilităţii voluntare urmăreşte depistarea deficitului motor prin studiul

mişcărilor spontane si al forţei musculare segmentare. Se realizează prin colaborare cu

pacientul si i se cere să execute mişcări de flexie; extensie; abductie; rotatie, observâdu-se

daca acesta le execută cu usurinta sau nu.

Examenul tonusului muscular se realizează spunându-i bolnavului să-si relaxeze complet

membrul examinat, în timp ce examinatorul mobilizează pasiv fiecare membru cercetând

rezistenţa musculara si amplitudinile miscării.

Examenul contracţiilor si al miscarilor involuntare cum ar fi clipitul, pendularea membrelor

în mers sunt diminuate sau abolite în sindromul Parkinson.

Examenul stationării si al mersului implică nu numai coordonarea mişcărilor dar şi

echilibrarea acestora. Se examinează observând bolnavul in ortostatism; pe varful

picioarelor sau pe calcaie; precum si caracterul mersului.

Examenul echilibrului se face în ortostatism cerând bolnavului să îşi lipească picioarele.

Examenul reflexelor comportă cercetarea: -reflexelor cutanate;

-de postura;

-patologice

-osteotendinoase.

Examenul troficităţii permite de asemenea informaţii importante. Atrofiile musculare sunt

in general de origine periferică.

Examenul limbajului constă în punerea în evidenţă a tulburărilor de vorbire. Tulburările de

vorbire pot interesa întelegerea limbajului:

15

-afazie (imposibilitatea exprimării şi înţelegerii cuvintelor);

-disartrie (articularea cuvintelor);

-disfazia (bâlbâiala);

-dislalia (imposibilitatea de a pronunţa anumite sunete);

Coordonarea miscărilor este facultatea de a pune în actiune cât mai mulţi muşchi pentru a

efectua o mişcare si este tot o metodă de investigare. Ea se realizează prin mecanisme complexe

la care participa: cerebelul; aparatul vestibular; trunchiul cerebral şi scoarţa cerebrală.

CAPITOLUL III

Simptomatologie

16

Debutul bolii este insidios. Simptomele bolii apar când nivelul de dopamina din creier scade

cu circa 20%.

Primele semne sunt adesea puţin evocatoare:

dureri nesistematizate

oboseală rapidă

reducerea activităţii

Nu rareori aceste manifestări iniţiale conduc la un diagnostic eronat (reumatism, stare

depresivă). Adesea, apariţia tremurăturii este aceea care atrage atenţia bolnavului şi anturajului

său conducând la diagnostic. Chiar înaintea apariţiei acestui semn, care poate fi tardiv sau chiar

să lipsească, există un ansamblu de semne ce permit recunoaşterea sindromului parkinsonian.

Hipochinezia, caracterizată prin sărăcia şi lentoarea mişcărilor, este un semn fundamental

şi precoce al tabloului clinic.

Simptomele se manifestă numai pe o jumătate a corpului extinzându-se apoi si la cealaltă

jumătate.

Bolnavul observă o greutate în efectuarea miscarilor, o întepenire a membrelor mişcările

devin mai încete, mai puţin îndemânatice.

Parkinsonianul este un bolnav puţin mobil, a cărui expresie gestuală este remarcabil redusă.

La nivelul extremităţii cefalice, raritatea clipitului fixitatea privirii şi sărăcia mimicii conferă

faciesului un aspect de mască rigidă, inexpresivă, impasibilă, pe care nu se reflectă emoţiile.

În această boală există o tulburare importantă a iniţiativei motorii, bolnavul pare că îşi

economiseşte mişcările care sunt rare, lente, uneori doar schiţate. Timpul necesar îmbrăcării,

alimentaţiei durează foarte mult.

17

Tremurătura parkinsoniană este o tremuratură de repaus care dispare in timpul mişcărilor

voluntare şi în somn.

Aceasta este foarte evidentă la nivelul extremităţilor membrelor.

Tremurătura mâinilor seamănă cu mişcarea de numărare a banilor.

La nivelul picioarelor, tremurătura imită mişcarea de pedalare.

Tremuraturile cuprind si muschii mimicii, ai limbii, ai masticaţiei – sincron, iar odată cu

trecerea anilor devin mai ample, sunt exagerate la emoţii sau oboseală si dispar în timpul

somnului.

Rigiditatea musculara – este un alt semn caracteristic acestei afecţiuni, este datorată unei

hipertonii cu caracter particular, al musculaturii si poate fi pusă în evidenţă în timpul mişcărilor

pasive (flexia sau extensia antebratului pe brat), avem impresia ca îndoim –dezdoim un baston de

ceara sau plumb.

Alteori miscarile de flexie – extensie se fac sacadat, dând impresia că mişcăm o roată

dinţata, semnul “roţii dinţate”.

Ca si tremuraturile, rigiditatea musculaturii cuprinde treptat musculatura mimicii, limbii,

masticatiei – bolnavul are fata imobilă, rigidă, înghetată, seamană cu o mască tristă sau

indiferentă.

18

Vorbirea devine monotonă, lentă, dizartritică, din ce în ce mai greu de inteles, astfel încât în

stadiile avansate ale bolii, bolnavul este complet mut.

În ortostatism, corpul bolnavului are o atitudine tipică, cu trunchiul aplecat inainte.

Tonusul postural este notabil modificat la parkinsonieni în sensul unei atitudini generale în

flexie. Această tendinţă la flexie apare precoce la nivelul cotului. Bolnavul este înţepenit, fixat în

această atitudine anormală pe care o păstrează în toate activităţile, mai ales în mers care se face

fără supleţe, cu paşi mici, ce uneori se accelerează până la fugă şi nu se poate opri decât atunci

când se loveşte de o rezistenţă.

Tremurătura, fără a fi constantă, se observă într-o bună parte din cazuri. Este o

tremurătură de repaus ce apare la un anumit grad de relaxare musculară, dispărând în timpul

mişcărilor voluntare şi adeseori la menţinerea unei atitudini. Este exagerată de emoţii, oboseală

şi dispare în somn.

Bradikinezia sau seipokinezia un alt semn caracteristic: miscarile sunt lente, mersul devine din

ce in ce mai dificil, mai lent, cu pasi mici taraiti, fara balansul membrelor superioare.

În cele din urma, bolnavul nu mai poate merge.

Forme clinice

Dacă diferitele simptome ale sindromului parkinsonian - tremurătura, hipochinezia,

rigiditatea - sunt reunite în mod obişnuit, este posibil însă şi disocierea lor, dând loc la forme în

care predomină fie tremurătura, fie sindromul hiperton - hipochinetic; acestea din urmă sunt

cele mai grave sub raport funcţional.

Evolutie

Boala are o evolutie lent – progesivă care se poate desfăşura pe durata a 10-20 de ani si

chiar peste.

Prognostic

19

Din punct de vedere al supravietuirii prognasticul este bun. Din păcate însă, tulburarile

extrapiramidale descrise progresează, astfel încât dupa trecera anilor, bolnavul nu mai poate

depune nici un fel de activitate devenind un invalid permanent.

Rigiditatea se accentuează şi în final bolnavul zace la pat, imobil ca “o statuie” nu se mai

poate misca, nu se mai poate hrani, nu poate vorbi.

În aceasta stare survine moartea prin infectii respiratorii, urinare sau ale pielii (ecarele de

decubit).

CAPITOLUL IV

TRATAMENTUL

Nu exista nici un tratament care sa oprească distrugerea celulelor nervoase ce duce la

aparitia acestei afectiuni.

Tratamentul medicamentos:

s-a bazat pâna în ultimii ani pe antiparkinsonienele de sinteză, care au înlocuit aproape

total alcaloizii de solanacee (atropina, hioscina, scopolamina).

20

Anticolinergicele de tip: ROMPARKIN, AKINETON, METIXEN la care se adauga L-DOPA

(NAXON, MADOPAR, SINEMET) având în vedere că în cursul acestei boli, dopamine (metabolit

intermediar al catecolaminelor de la nivelul celebral) scade în nuclei de la baza creierului. Alte

medicamente ce se pot administra sunt VIREGIT sau SELEGIN.

Tratamentul chirurgical :

constă în producerea printr-o intervenţie stereotoxică a unei leziuni, fie în partea internă a

palidului, fie în nucleul latero-ventral al talamusului. Rezultatul constă în suprimarea

tremurăturii şi diminuarea rigidităţii, hipokinezia, nefiind influenţată uneori chiar

agravată.

Interventia neuro-chirurgicală asupra talamusului duce la ameliorarea rigiditatii si/sau a

tremuraturii în special când acestea sunt unilateral (hemiparkinson). Dieta echilibrată este foarte

importantă în cadrul tratamentului. În perioadele terminale, bolnavul imobilizat la pat trebuie să

primească aceleasi ingrijiri ca si bolnavii comatosi.

Tratamentul fizic :

are o importantă considerabilă. Se va căuta ca bolnavii să-şi conserve cît mai mult timp

posibil, toate activităţile profesionale şi extraprofesionale, şi pentru aceasta o

psihoterapie de susţinere este adesea utilă.

Tulburătorilor de mers, hipokineziei şi tendinţei de distonie în flexie, trebuie să li se opună

metode de reeducare activă şi gimnastică funcţională.

Aplicate chiar într-un stadiu foarte avansat al bolii, aceste metode au dat rezultate

remarcabile, permiţând bolnavului o anumită autonomie.

21

CAPITOLUL V

Prezentarea cazurilor

CAZ I

PREZENTAREA PACIENTULUI H.I

Date identificare : Nume -H

Prenume - I

Varsta -69 ani

Nationalitate - romana

22

Profesie - inginer mecanic, actualmente pensionar

Data internării : 6 .12. 2010 -SECTIA NEUROLOGIE FOCSANI

Data externării: 18.12.2010

Diagnostic internare: BOALA PARKINSON

Motivele internării: hipertonie musculara cu alterarea gravă a mişcării posturii, tulburări

echilibru, oboseală marcată, dizartrie, depresie, inapetenţă, constipaţie cronică, risc crescut de

accidente, nu poate vorbi, nu se poate hrăni.

Antecedente personale: nesemnificative

Antecedente heredo-colaterale: – fără importantă

Situatie familială şi socială: pacientul este căsatorit, a lucrat ca inginer mecanic la o mare

uzină, este pensionar, locuieste cu soţia, fostă profesoară, pensionară.

Conditii de viata: bune, locuieste cu sotia la bloc, nu fumează, nu consuma alcool, duce o

viata echilibrata si in bună armonie.

Istoricul bolii: Este diagnosticat cu boala Parkinson de aproximativ 15-20 ani, dispensarizat

la cabinetul de neurologie din ambulatoriul de specialitate, unde lunar vine pentru a primi

tratamentul medicamentos si i se face evaluarea stării de sănătate. Face tratament

continuu, conform prescriptiei, dar simptomele se agravează progresiv: rigiditatea se

accentuează tot mai mult, tremuraturile devin violente (scutura patul), pacientul este

imobil, nu se poate hrăni, spăla, nu se poate întoarce în pat, întepeneste în ortostatism, nu

se poate odihni, manifestă comunicare deficitară (verbal si in scris), incapacitate totală de

autoîngrijire si accentuarea stării depresive.

Simptome subiective: fata este rigidă, imobilă, încremenită, îngheţată, vorbire

neinteligibilă, tremuratură de repaus accentuate, capul si trunchiul sunt aplecate înainte,

merge sustinut bilateral, cu pasi mici rigizi, târâiţi, se blochează în mers şi se

23

dezechilibrează. Tegumentele sunt palide, unsuroase (hipersecretie sebacee), prezintă o

salivaţie excesivă ca urmare a tulburarilor de deglutiţie, este depresiv.

Simptome obiective:

TA = 150/90mmHg;

puls=80-90p/min;

temp.=36,5°C

resp.= 15-25r/min;

gr.sangv.= AB IV, fără alergii.

T= 170 cm ;

G=74 kg

Explorări paraclinice:

VSH= 16mm/h (VN=2- 10mm/h)

Hb=11,2 g (VN=13- 15g)

L= 6500 mmc (VN=3500- 8000 mmc)

Glicemie= 1g/100 ml (VN=0,8- 1,1G/100 ml)

Trigliceride=800mg% (VN= 250- 500mg%)

Uree= 50 mg% (VN= 20- 40 mg%)

Colesterol= 400 mg% (VN=150- 280 mg%)

TGO= 30 UI/L (VN= 15-20 UI/L)

TGP= 26 UI/L (VN=10- 40 UI/L)24

NURSING - Manifestari de dependenta in satisfacerea celor

14 nevoi fundamentale

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi

fundamentale, cu componente biologice, psihologice, sociale, culturale si spirituale ale

individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este defapt

ţelul profesiei de asistentă medicală.

O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esentială fiintei umane pentru a-şi asigura

starea de bine, în apararea fizică si mentală.

25

Articol I. Ca să-si mentină un echilibru fiziologic si psihologic, pacientul trebuie să

atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.

Independenţa în satisfacerea nevoilor reprezintă atingerea unui nivel acceptabil în

satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic si psihologic) prin acţiuni pe care le îndeplineste

individul însusi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau

mai multor nevoi prin actiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi.

Dependenţa în satisfacţia nevoilor reprezintă în capacitatea persoanei de a adopta

comportamente sau de a indeplini singur, fara ajutorul unei persoane, actiuni care sa-i permita un

nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent.

Manifestari de dependenta in satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Probleme de dependenta in satisfacerea nevoiei de a respira: Alterarea vocii

Manifestări de dependenţă:

Disfonie/ Afonie/ Senzatia de sufocare/Dispnee


Ortopnee/ Bradipnee/ Tahipnee/ Tuse/ Hemoptizie/ Mucozităţi

26

Amplitudine modificata/ Hipoventilatie/ Dispnee de tip Cheyene Stockes, Kusmaul/ Zgomote

respiratorii/ Cianoza/Obstructia cailor respiratorii


Respiratie dificila pe nas/Prezenta unor secretii abundente/ Epistaxis/ Deformări ale nasului/

Stranutul/ Aspiratia pe nas sau sforaitul/ Cornaj/ Tirajul

Probleme de dependenta in satisfacerea nevoi de a avea o circulatie buna se manifesta prin

circulatie inadecvata, care are sursa de dificultate de ordin fizic (alterarea muschiului cardiac,

alterarea peretilor arteriali, alterarea debitului cardiac sau supraincarcarea inimi sau obstructiile

arteriale), psihologic (anxietate, stres, situatii de criza, alimentatia, sedentarismul, etc.).

Manifestari de dependenta:Tegumente modificate (reci, palide,

cianotice)/Tahicardie/Bradicardie/Aritmii cardiace, puls filiform, asimetric, aritmic,

dicrot/Hipertensiunea arteriala/Hipotensiunea arteriala/Hipoxia si hipoxemia

2. Nevoia de a te alimenta si hidrata

Apar doua probleme de dependentă în cadrul nesatisfaceri acestei nevoi:

Alimentaţie si hidratare inadecvată prin deficit


Anorexie alimentară/ Disfagie/ Conditia cavitătii bucale (ulceraţii, glosite , carii, gingivite,

etc.). /

Dificultăti în digestie si malabsorbtie/ Greaţa, vărsături, aerofagie/ Pirozis/ Recurgitare/

Eructare/ Hidratare insuficienţă – cantitati mici/

Dezechilibru fizic (slăbiciune, tegumente si mucoase uscate)/ Gustul şi valoarea

alimentelor (obiceiuri greşite)

Alimentatie inadecvată prin surplus

27

Manifestari de dependenta:

Indice ponderal peste 10-15 %/ Greturi, varsaturi/ Bulimie/ Polifagie/ Dificultate de

a se alimenta si hidrata/ Dificultate de a urma dieta/. Greturi sau varsaturi/Refuz de a se

alimenta si hidrata

3. Nevoia de a elimina

Probleme de dependenţă :

1. Eliminare urinara inadecvată:

2. Manifestări de dependenţă : Cantitativa : poliurie/oligurie/anurie

3. Manifestări de dependenţă : Calitativa :Polakiuria/Nicturia/Disuria

4. Alte manifestări: Hematuria/ Albuminuria/ Glicozuria / Hiperstenuria/ Hipostenuria/

Izostenuria/ Urina tulbure/ Retenţia de urina (ischiuria)/ Glob vezical/ Ischiuria

paradoxala/ Polakiuria/

- Incontinenţă urinară si de materii fecale.

Probleme de dependentă :

Enurezis

Incontinenţă urinară şi materii fecale

- Diareea


frecvenţa, consistenţa, cantitate, culoare, miros, aspect,

crampe, colica, durere locală, semne de deshidratare

- Constipaţia

28

Manifestări de dependenţă :

- frecvenţa, orar cantitate, consistenţă, formă, culoare,

- crampe, meteorism, flatulenţă, tenesme, fecalom, anorexie, cefalee,

iritabilitate.

- Vărsăturile

Se urmăreşte: frecvenţa, orarul, cantitatea, conţinutul, culoarea, mirosul, forţa de

proiectie si simptomele ce o însotesc (dureri, cefalee, greaţă, transpiraţii)

Pot fi: Ocazionale/ Frecvente/ Incoercibile

- Menstra

- Diaforeza (transpiratii abundente)

Se manifesta în funcţie de orar, cantitate, miros, dupa localizare poate fi:

Generalizată

Localizată

- Expectoratia

Manifestari de dependenta, în functie de:

Culoare

Miros

Consistenta

Forma sputei, Aspect, Cantitate

4 .Nevoia de a se misca şi a avea o postura bună


Imobilitate

29


Absenţa sau diminuarea miscărilor/ Atonie, musculară, atrofie, hipertrofie musculara/ Escare

de decubit/ Contractura musculara/ Râs sardonic (in tetanie)/ Anchiloza/ Crampe/ Diminuarea

interesului pentru miscare.

Hiperactivitate :

Manifestari de dependenţă :

Vorbire caracteristică/ Reactie la toti stimuli/ Spasme, ticuri, manie, euforie/ Miscări

caracteristice.

Necoordonarea miscarilor

Tulburări prin lipsa sau diminuarea miscărilor normale (ataxie, convulsii, tremuraturi, tulburari

de mers, etc.)

Postura inadecvată

Manifestari de dependenta :

Oboseala musculara/ deformări ale coloanei vertebrale/ deformări ale soldului/ poziţii

inadecvate date de boală/ dificultate în schimbarea poziţiei/ torticolis/ bătături

Circulaţie inadecvată

5. Nevoia de a dormi si a se odihni


Insomnia

Vorbim de somn perturbat: - initial/- insomnie terminala

Tipuri de insomnie : - Insomnie dormiţională ;

30

- Insomnie predormiţională ;

- Insomnie postdormiţională ;


- Aţipiri în timpul zilei/ Coşmaruri/ Somnambulism/ Apatie/ Pavor nocturn/

Nelinişte/ Confuzia/ Iritabilitate/

- Sentiment de tristeţe, depresie/ Concentrare scăzută, oboseală

Hipersomnia

Manifestări de dependenţă : - somn modificat ;

- somnolenţă ;

- letargie ;

- narcolopsie ;

- oboseală ;

Disconfort


- iritabilitate ; - stare de disconfort ;

-diaforeza ;

- dureri musculare ;

Dificultate sau incapacitate de a dormi

6. Nevoia de a se îmbrăca, de a se dezbraca

31

Manifestări:

Dificultate sau incapacitatea de a se îmbraca si a se dezbrăca

- Dezinteres fată de tinuta- stare de apatie ;

- Dezinteres sau refuz faţă de a se îmbraca/ dezbraca ;

- Alegere neadecvată de îmbrăcăminte/Dezbracare continua ;

7. Nevoia de a fi curat, de a proteja tegumentele


Carenţă de igienă la nivelul:

- părului/ unghiilor/ nas/ cavitate bucală/ piele/ deprinderi igienice

Alterarea tegumentelor si a fanerelor

- eritem ,acne , hemoroizi , excoriaţii , furunculul ,ulcere varicoase ,

cruste ,inpetigo ,alopecia ,vezicule ,vitiligo ,pustule, ulceraţii ,papule ,escare ,

fisuri ,edeme ,descuamaţii ,varice

Dezinteres faţă de igienă

Dezinteres de a urma prescriptiile de igienă

Alterarea mucoaselor

8. Nevoia de a mentine temperatura corpului la limite normale


Hipertermia

32


frisoane/ subfebrilitate/ sindrom febril/ Piele rosie, umedă, caldă

Tipuri de curbe febrile :

Febra intermitentă ; Febra continuă ;Febra remitentă ; Febra recurentă; Febra ondulată

Hipotermia


-hipotensiune arterială/ cianoză /eritem/ edeme/oboseală/tulburări de

vorbire/somnolenţă/ degerături/

9.Nevoia de a evita pericolele

Probleme de dependenta:

Vulnerabilitate în faţa pericolelor


o Risc de accidente, răniri, căderi ;

o Risc de infecţii ;

o Risc de imbolnăvire, fatigabilitate, surmenaj ;

o Comportament agresiv sau depresiv ;

11.Nevoia de a comunica


Comunicare ineficienţă la nivel senzorial si motor


Tulburări senzoriale (cecitate, anosmie, hipoestezie,hiperestezie, surditate)

33

Tulburări motorii (pareze, paralizi, )

Tulburări de limbaj (afazie, dizartrie,bâlbâială, dislalia, mutism)

Reacţii afective - insuficienţă sau exces senzorial (neliniste, inactivitate, anxietate,

halucinatii, izolare)

Comunicare ineficientă la nivel intelectual


o Dificultate de a-şi aminti evenimente (amnezie)

o Dificultate de a face o judecata, vorbire incoerentă

o Comportament neadecvat

o Confuzie, obnubilare

Comunicare ineficienta la nivel afectiv

-(agresivitate, devalorizare, apatie, egocentrism, fobie, agorafobie, claustrofobie, nozofobie,

euforie, delir, idei de suicid, halucinatii, etc.)

- Confuzie/Singurătate/Atingerea integritatii funcţiei si rolului sexual

-Izolare socială/Perturbarea comunicării familiale

11.Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri si valori, de a

practica religia

Probleme de dependenţă: Culpabilitate


- Sentiment de vinovăţie/Depresie;

-Anxietate/Tegumente reci si umede, respiraţie accelerate;

34

-Frustrare;


Sentiment de pierdere, de inutilitate/ Supunerea la un regim/ Incapacitate de a exercita practica

religioasa/ Tulburări de gândire/ Ignoranta fata de sensul propriei sale existente/ Dificultate de a

actiona dupa credintele si valorile sale/ Dificultate de a participa la activitati religioase;

Neliniste fata de semnificatia propriei existente

12.Nevoia de a fi ocupat si util


Devalorizarea


Sentiment de inferioritate, descurajarea, incapacitate de a trece unele dificultăţi,

somnolenţa, agresivitate, diminuarea motivatiei

Neputinţa


Conflict personal, eşec professional

Dificultate in luarea deciziilor

Retragere, resumarea

Fatigabilitate

Agasare, lipsa de ambitie, oboseala

Dificultate de a se realiza

Dificultate de a-si asuma roluri sociale

35

13.Nevoia de a te recrea


- Neplăcerea de a efectua activităţi recreative ;

- Dificultatea de a îndeplini activitaţi recreative ;

- Refuz de a îndeplini activitati recreative ;


o Inactivitate

o Plictiseala

o Tristete

14.Nevoia de a invaţa cum să-ti păstrezi sănătatea

Probleme de dependenţă:

- Ignoranţa

- Dificultate de a invaţa

- Cunoştiinţe insuficiente

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE BOLNAVULUI H.I

Nr curent Nevoia fundamentala Manifestari de

dependenta

Sursa de dificultate

36

1 Nevoia de a respira si de a

avea o buna circulatie

Sialoree Hipersalivatie

2 Nevoia de a bea si de a

manca

Alimentatie si hidratare

prin deficit

Tremuraturi ale

membrelor superioare

3 Nevoia de a elimina Incotinenta urinara Relaxare sfincteriana

4 Nevoia de a se misca si de

a avea o buna postura

Restrictie in miscare Rigiditate musculara

5 Nevoia de a dormi si a se

odihni

Insomnie In decubit dorsal capul

ramane ridicat de pe

perna/”perna psihica”

6 Nevoia de a se imbraca si

a se dezbraca

Dificultate de a se

imbraca dezbraca

Diminuarea mobilitatii

necoordonarea miscarilor

active voluntare

7 Nevoia de a mentine

temperatura corpului in

limite normale

Racirea extremitatilor Vasoconstrictie periferica

8 Nevoia de a fi curat;ingrijit

.

Dificultate in autoingrijire Imposilitatea unei bune

igiene corporale

9 Nevoia de a evita

pericolele

Risc de accidente casnice Tremuraturi ;necoordonar

ea miscarilor

37

10 Nevoia de a comunica Comunicare ineficienta la

nivel afectiv

Anxietate

11 Nevoia de a actiona

conform propiilor

convingeri si valori,de a

practica religia

Frustare Neacceptarea bolii

12 Nevoia de a fi preocupat in

vederea realizarii

Diminuarea

motivitatii;interesu-lui

Depresie

13 Nevoia de a se recreea Dificultate de a se angaja

intr o activitate recreativa

Vorbire

monotona;dizartrie

14 Nevoia de a invata cum sa

–ti pastrezi sanatatea

Cunostinte insuficiente

despre boala

Lipsa de interes

Plan de ingrijire

Obiective pentru pacient

să se străduiască să-şi amelioreze mobilitatea fizică

38

să-şi controleze parţial coordonarea mişcărilor

să ştie să preîntâmpine accentuarea posturii inadecvate

să-şi câştige şi să-şi păstreze, pe cât posibil, autonomia în autoîngrijire

să exprime sentimente pozitive

să-şi păstreze capacitatea de vorbire

să nu rănească

să nu prezinte depresie, să-şi exprime interesul pentru activităţi zilnice

Intervenţiile asistentei

Planifică :

program zilnic de exerciţii fizice, care cresc forţa musculară, atenuează rigitatea

musculară şi menţin funcţionalitatea articulaţiilor

mersul, înotul, grădinăritul, bicicleta ergonomică

exerciţii de extensie şi flexie a membrelor; de rotaţie a trunchiului, asociate cu

mişcarea braţelor (exerciţii active şi pasive)

exerciţii de relaxare generală, asociate cu exerciţii de respiraţie

exerciţii posturale.

Asistenta sfătuieşte pacientul:

să meargă ţinându-se drept, asigurându-şi o bază de susţinere mai mare (mersul cu

picioarele îndepărtate la 25 cm)

să facă exerciţii de mers în ritm de muzică

să forţeze balansarea membrelor superioare şi să-şi ridice picioarele în timpul

mersului

să facă paşi mari, să calce mai întâi cu călcâiul pe sol şi apoi cu degetele

39

să-şi ţină mâinile la spate, când se plimbă (îl ajută să-şi menţină poziţia verticală a

coloanei şi previne căderea rigidă a braţelor lateral).

în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziţie de

decubit ventral (aceste poziţii pot ajuta la preîntâmpinarea aplecării coloanei în faţă)

când este aşezat în fotoliu, să-şi sprijine braţele pe fotoliu, putându-şi, astfel, controla

tremurul mâinilor şi al braţelor.

Pentru câştigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire :

să folosească îmbrăcăminte fără nasturi, încălţăminte fără şireturi, lingură mai adâncă

pentru supă, carne tăiată mărunt, cana cu cioc.

Pentru a evita căderile

în locuinţă se recomandă parchet nelustruit, fără carpete, linoleum antiderapant,

W.C.-uri mai înalte, balustrade de sprijin

înainte de a se ridica din pat, să stea aşezat câteva momente pe marginea patului .

Pentru a-şi păstra capacitatea de a vorbi, să facă exerciţii de vorbire.

Pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică:

program de activităţi zilnice (să lucreze cât mai mult posibil)

obiective realiste

discuţii cu membrii familiei pentru a găsi metodele care să-i asigure pacientului o

viaţă normală şi sprijin psihologic.

Plan de îngrijire –pacient H.I.

Diagnostic nursing Obiective Interventii Evaluare

Tulburari ale

circulatiei datorita

rigiditatii musculare

Realizarea unei bune

mobilitatii

Recomand si ajut

pacientul sa mearga

cu cadrul de sustinere

largita pentru a

preveni eventualele

traumatisme ii explic

cum sa si coordoneze

miscarile la trecerea

Obiectiv realizat

40

peste obstacole

Alimentatie

ineficienta prin deficit

datorita imposibilitatii

alimentelor pe cale

bucala

Pacientul sa fie

alimentat si echilibrat

hidro-electrolitic

Ajut pacientul sa se

hraneasca sau in

imposibilitate il

hranesc cu alimente

usor digerabile cu un

grad crescut de

vitamine

Institui perfuzii cu

glucoza si solutii

electrolitice (la

indicatia medicului)

Obiectiv realizat

Comunicare

ineficienta datorita

anxietatii

Pacietul trebuie sa fie

linistit sa colaboreze

Asigur un mediu

linistit placut ii explic

pacientului ca trebuie

sa colaboreze si sa

comunice cu cadrele

medicale si cu cei din

jurul sau

Administrez

medicamente

sedative anxiolitice la

indicatia medicului si

respect concentratia

si doza recomandata

Obiectiv realizat

Pacientul comunica si

colaboreaza cu echipa

medical si cu cei din

jur

41

Evaluare la sfârsit:

-pacientul respecta tratamentul , nu acuza efecte secundare

-mobilitate si postura ameliorate

-manifesta confort fizic si psihic

-pacientul este ameliorat din punct de vedere al mobilitatii si posturii

-este echilibrat hidro-electrolitic

-are tonus psihic echilibrat

-nu a facut complicatii

-comunicare eficienta la nivel afectiv

-a invatat cum sa respecte tratamentul medicamentos si recuperator

CAZ II

Prezentarea pacientului C.V

Date de identificare: Nume: C

Prenume: V

Vârsta: 73 ani

Sex: masculin

Naţionalitate: română

Domiciliu: Focsani

Profesie: lucrător commercial

42

Data internării: 15.03.2010 – SECTIA NEUROLOGIE FOCSANI


Diagnostic de internare: BOALA PARKINSON

Motivele internării: rigiditate musculara cu alterarea mişcării posturii, oboseală marcată,

inapetenţă, scădere marcată în greutate, deteriorare psihicâ, incapacitate de autoîngrijire,

tremurătura de repaus.

Antecedente personale: meningoecenfalită la varsta de 22 ani (anamnestic)

Antecedente heredo-colaterale : nesemnificative

Situaţie familială si socială: casatorit, ambii pensionari, locuiesc la casă, toate utilităţile,

sunt ajutaţi de cele doua fiice.

Conditii de viata: fumator pana la 10 tigarete pe zi, bine îngrijit de familie

Istoricul bolii: suferă de aceasta maladie de aproximativ 15 ani. Face tratament permanent

cu antiparkinsoniene, anticolinergice, miorelaxante şi tranchilizante. În ultimii ani a neglijat

miscarea, exercitiile de postură, activităţile recreative, motiv pentru care boala a evoluat.

Pacientul este aproape “blocat”, prezinta depresie, anorexie, scădere în greutate, dificultăţi

majore de autoîngrijire.

Internarea prezentă este datorată de accentuarea simptomatologiei, evaluarea starii de

sanatate si ajustarea schemei de tratament.

Simptome subiective: pacient cu privire fixă, faţă rigidă, imobilă, încremenită, vorbire

lentă, monotonă, nearticulată, mers dificil, spastic, cu paşi mici, târâiti, fara acompaniamentul

membrelor superioare, trunchiul si capul cu uşoară aplecare înainte (fuge dupa centrul de

43

greutate), tremurătura intensă la nivelul membrelor superioare şi inferioare, depresie, idei

pesimiste.

Simptome obiective:

- TA= 160/90 mmHg;

- puls= 68p/min;

- temp= 36,2 ° C;

- resp.= 18r/min;

- gr.sang.= 0 I; nu prezintă alergii.


- L= 3800/mmc (VN= 3500 – 8000/mmc)

- Hb = 11 gr % (VN = 13 – 15 gr %)

- Ht = 38 gr% (VN = 32 – 40 gr%)

- Colesterol = 600 mg (VN = 150 – 280 mg)

- Glicemie = 120 mg/l (VN = 0.8 – 1,1g / 000)

- Uree = 40 mg% (VN = 20 -40 mg)

- TGO = 26 UI/l (VN = 15 -20 UI/L)

- TGP = 62 UI/L (VN = 10 -40 UI/L)

Plan de ingrijire –pacient C.V. 24.03.2010


44

Tulburari ale




mobilitatii

Recomand si ajut

pacientul sa meraga


largita pentru a

preveni eventualele




peste obstacole

recomand un

program de miscari si

exercitii postural,

combinand miscari

pasive, active in

vederea prevenirii

contracturilor si

deformarilor

articulare si pastrarii

unui grad minim de

independenta in

miscare si postura

Obiectiv realizatt

Alimentatie



alimentelor pe cale

bucala

Pacientul sa fie


hidro-electrolitic


hraneasca sau in

imposibilitate il

hranesc cu alimente


grad crescut de

vitamine-ajut sa-si

faca baia zilnica si ii

ofer materiile

Obiectiv realizat

45

necesare, lenjerie de

pat si corp curate

-ajut pacientul sa-si

spele picioarele, sa-si

taie unghiile, sa se

imbrace, sa-si

igienizeze cavitatea

bucala

-il stimulez sa

manifeste interes

pentru aspectul fizic

sis a-si schimbe

atitudinea fata de

ingrijirile igienice


glucoza si solutii

electrolitice (la


Comunicare


anxietatii



Asigur un mediu



sa colaboreze sis a

comunice cu cadrele


jurul sau

Obiectiv realizat




jur

46

Administrez

medicamente

sedative anxiolitice

VIREGYT 3 cp/zi;

NAKOM 3 cp/zi;

ROMPARKIN 3

cp/zi;DIAZEPAM 10

mg -1 cp./zi

la indicatia medicului

si respect

concentratia si doza

recomandata

Risc de autolezare Pacientul sa fie

protejat si insotit la

examinarile medicale

Asigur siguranta si

insotirea pacientului

Obiectiv realizat

Evaluare la sfârşit:

-mobilitatea şi postura ameliorate

-pacientul se deplaseaza singur nesustinut

-isi coordonează parţial coordonarea miscărilor

-pacientul şi-a ameliorat starea afectivă

-nu a suferit accidentări, răniri

-nu a facut complicaţii

47

-pacientul a acumulat cunostintele si deprinderile noi privind ingrijirile pentru pastrarea

sanatatii

CAZ III

PREZENTAREA PACIENTULUI D.V

Date de identificare: Nume: D

Prenume : V

Varsta: 61 ani

Sex: masculin

48

Nationalitate: română

Domiciliu : Focsani

Profesia: mecanic auto

Data internării: 22.01.2010 SECTIA NEUROLOGIE FOCSANI


Diagnostic internare: BOALA PARKINSON

Motivele internării: rigiditate musculara cu dificultate in deplasare si postura, vorbire

lentă, mişcări lente, tremurătura la degetele mâinilor, moderată sub tratament.

Antecedente personale : neogastric operat in 1985

Antecedente heredo - colaterale: nesemnificativ

Situaţie familială şi socială: pensionat pe caz de boală. Locuieste cu sotia într-un

apartament cu două camere. Sotia pensionară.

Conditii de viaţa: bune, nu fumează, nu consumă alcool. Are un regim de viata echilibrat.

Istoricul bolii:

În urmă cu doi ani, constată instalarea unei oboseli musculare, nejustificative, încetinirea

miscărilor si tulburări de coordonare a mişcărilor, o inţepenire a membrelor care devin mai puţin

îndemânatice.

Se prezintă la neurolog, care îl trimite în clinică pentru investigaţii şi conduită terapeutică. În

ianuarie 2007 se internează în clinica de neurologie din Focşani, unde in urma investigaţiilor este

diagnosticat cu boala Parkinson si se stabileşte un tratament cu REQUIP 3 mg/zi, MADOPAR de

250 mg x 3 /zi si ROMPARKIN 3 cp/zi.

49

Internarea actuală este motivată de o evoluţie rapidă a simptomatologiei parkinsoniene

sub tratament.

Simptome subiective:

- pacient iritat, nemultumit, cu fata rigida, fara miscari ale mimicii, vorbire lenta, miscari lente,

greoaie, putin ample, fara balansul membrelor superioare, tremuratura de repaus, evidenta la

nivelul extremitatilor membrelor, paliditate, astenie marcata.

- TA= 130/70 mmHg;

- puls= 72p/min;

- temp= 36,5°C;

- resp= 20r/min;

- gr.sang.= AB IV;nu prezinta alergii;

- T= 180 cm;

- G= 86 kg.


Hb= 10gr % (VN= 13- 15 gr % )

HT= 28 mg %

Trombocite= 210 000/mmc (VN= 15 000- 350 000/mmc)

VSH= 16 mm/h (VN= 2- 10 mm/h)

Glicemie= 100 mg% (VN= 80- 100 mg/%)

Colesterol= 500 mg% (VN=150-250mg/%)

50

Uree= 40 UI/L (VN= 20- 40 UI/L)

TGO= 20 UI/L (VN= 12- 20 UI/L)

TGP= 18 UI/L (VN= 14- 22 UI/L)

Rx.pulmonar: hiluri ingroşate (raceli repetate)

EKG: morfologie normală

Plan de îngrijire –pacient D. V 24.01.2010


Tulburari ale



Igiena deficitara


mobilitatii

O buna igiena

Recomand si ajut

pacientul sa mearga


largita pentru a

preveni eventualele




peste obstacole

efectuez masaj al

membrelor si

toracelui asigur

confortul fizic si psihic

sa mearga cu mainile

la spate pentru

corectarea posturii,

tinutei.

-efectuarea toaletei:

Obiectiv realizatt

51

covor antiderapant,

baie si in cada, statul

pe scaun la dus, la

chiuveta, inaltarea

scaunului de la

toaleta.

Alimentatie



alimentelor pe cale

bucala

Pacientul sa fie


hidro-electrolitic


hraneasca sau in

imposibilitate il

hranesc cu alimente


grad crescut de

vitamine dieta bogata

in fibre, celuloza,

vitamine, minerale,

proteine, saraca in

lipide, glucoza.

Servirea mesei la ore

regulate, in liniste cu

inghitituri mici, lente,

hidratare

corespunzatoare


glucoza si solutii

electrolitice (la


Obiectiv realizat

52

Comunicare


anxietatii



Asigur un mediu



sa colaboreze si sa

comunice cu cadrele


jurul sau-

constientizez

pacientul asupra

importantei

mentinerii curate a

tegumentelor si

fanerelor, pentru

prevenirea

imbolnavirilor, pentru

respectarea de sine si

pastrarea relatiilor

interumane.

Administrez

medicamente

sedative Diazepam

1tb. anxiolitice la

indicatia medicului si

respect concentratia

si doza recomandata

Obiectiv realizat




jur

Risc de autolezare Pacientul sa fie

protejat

Asigur siguranta si

insotirea pacientului -

la examinarile

Obiectiv realizat

53

medicale

Evaluare

-mobilitate si postura ameliorate

-pacientul se deplaseaza singur sustinut de balustrade sectiei

-isi coordoneaza partial coordonarea miscarilor

-depresia a fost combatuta prin medicatie si incurajarea pacientului prin activitati

recreative si intalnirea cu alti pacienti cu un tonus pshic mai bun

-pacientul prezinta tegumente si mucoase curate

-prezinta respect fata de sine si interes pentru ingrijirea igienica;nu prezinta sursa de

infectie nosocomiala

-pacientul manifesta o ameliorare psihica, optimista

-manifesta interes pentru adaptarea la situatia data

-pacientul este ameliorat din punct de vedere al mobilitatii si posturii

-este echilibrat hidro-electrolitic

-are tonus psihic echilibrat

-nu a facut complicatii

Concluzii desprinse din caracteristicile

de ingrijire a celor trei bolnavi

54

Cazul I

H.I., 69 ani, inginer de profesie, actualmente pensionar, s-a internat intr-o stare avansată

de decompensare parkinsoniană, aproape blocat, rigid, faţa incremenită, cu alterarea gravă a

miscării si posturii, cu tremuratura accentuate, adevarate crize de “zgaltaire”, deshidratat cu piele

unsuroasă, hipersalivatie, dureri musculare si articulare, alterarea respectului de sine şi o

accentuată stare depresivă.

Interventiile au fost complexe, laborioase si au necesitat multă rabdare si timp, dar in final

fenomenele s-au ameliorat, pacientul fiind reechilibrat fizic si psihic, tratamentul s-a reconsiderat.

Atât pacientul cât şi familia au primit cunoştinte noi privind îngrijirile acordate bolnavului suferind

de Parkinson.

Cazul II

C.V., 73 ani, s-a internat pentru alterarea accentuata a mobilitatii, posturii, vorbirii,

nutriţiei si psihicului, pierderea respectului de sine, devalorizarea si scăderea interesului pentru

păstrarea sanatatii.

L-am ajutat să-şi satisfacă nevoile de care era dependent si am insistat în ameliorarea

starii afective. L-am încurajat, am reliefat aptitudinile si realizarile pacientului inainte de

imbolnavire, am constientizat pacientul asupra responsabilităţii privind sănătatea.

Cazul III

55

D.V., 61 ani, cu o veche suferinta digestivă, s-a internat pentru fenomene parkinsoniene

accentuate sub tratament, în vederea reconsiderarii tratamentului.

Pe langa rigiditate musculara, vorbire sacadată, pacientul prezinta o stare afectată,

reprezentată prin iritabilitate, nemultumire, discomfort.

L-am ajutat în satisfacerea nevoilor de care era dependent, l-am încurajat si i-am

furnizat cunostinte importante legate de tratamentul recuperator.

Pacientul a recepţionat mai greu, dar a colaborat.

Pacientii ingrijiti au avut acelasi diagnostic, dar cu probleme si reactivitate fizica si psihica

diferite.

Am aplicat îngrijiri individualizate pe persoana şi rezultatele au fost cele asteptate.

CAPITOLUL VI

56

ANEXE

EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

Injecţia intramusculară – constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase sau a unei

substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.

Scop : introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

Locuri de elecţie - regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trochanter; faţa supero-

externă a coapsei în treimea mijlocie, faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

Materiale necesare:

- Tăviţă renală

- Casoletă cu tampoane sterile sau comprese de tifon, alcool

- Seringi de unică folosinţă de mărime corespunzătoare cantităţii substanţei de

administrat

- 2 – 3 ace de unică folosinţă

- fiole cu solutia medicamentoasa

Acul folosit pentru injectia intramusculara are o lungime intre 4-8cm si diametrul cuprins intre 7-10

pana la 10-10 cu bizon lung

Tehnica:

asistenta îşi spală mâinile cu apa si sapun

pregătirea psihică si fizica a bolnavului

se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, poziţie sezândă sau în picioare

se dezinfectează locul injectiei cu un tampon de vata cu alcool medicinal

se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea linistit

57

se înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă

se verifică poziţia acului prin aspirare

se injectează lent soluţia medicamentoasa

se retrage brusc acul cu seringa şi se maseaza locul injectat cu un tampon de vata cu alcool pentru a

activa circulatia favorizand rezortia

după injecţie bolnavul se aşează în poziţie comodă, râmânând în repaus fizic 5-10 minute.

Incidente şi accidente:

durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale

paralizie prin lezarea nervului sciatic

hematom prin lezarea unui vas : - ruperea acului- extragerea acului pe cale chirurgicala, supuraţia

septică

embolie, prin injectarea accidentală într-un vas de sânge a unei substante uleioase sau în suspensie

DE ŞTIUT !!!

poziţia acului se controlează, în cazul soluţiilor colorate, prin detaşarea seringii de la ac, după

introducerea acului în masa musculară

infiltraţia dureroasă a muşchilor se previne prin alterarea locurilor injecţiilor.

INJECŢIA INTRAVENOASĂ

Injecţiea intravenoasă – introducerea unei soluţii medicamentoase în ciculaţia venoasă. Pe această

cale se introduc soluţii izotonice sau hipertonice (care nu sunt caustice pentru tesutul muscular sau

subcutanat).

Nu se introduc soluţii uleioase – produc embolii gazoase şi consecutiv moartea.

58

Injecţia intravenoasă se efectuează prin puncţia venoasă şi injectarea medicamentului intravenos.

Locul de elecţie – venele de la plica cotului.

− venele antebratului

− venele de pe fata dorsala a mainii

− venele epicraniene

Materiale necesare:

fiole, flacoane cu substanţe de administrat

1-2 seringi de unică folosinţă (sterile) cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie

medicamentoasa

tampon de vata cu alcool medicinal

ac gros pentru aspiratia solutiilor si altul pentru injectare

garou.

Tehnica :

asistenta îşi spală mâinile cu apa si sapun

se aşează bolnavul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, pe o mică pernă protejată de muşama,

aleză sau prosop

aplicam garoul

alegem locul pentru punctie

dezinfectam cu vata si alcool locul de electie si punctionam vena

se controlează dacă acul este în venă

se îndepărtează usor cu mana stanga garoul

se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă pe piston

se verifică, periodic, dacă acul este în venă, prin aspirare

se retrage brusc acul, când injecţia s-a terminat, la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat in alcool,

compresiv pentru hemostaza

se menţine compresiunea la locul puncţiei câteva minute de catre bolnav

59

se supraveghează în continuare starea generală .

Incidente şi accidente:

injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor, durere

flebagita produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante

valuri de caldură, senzaţia de uscăciune în faringe

hematom prin străpungerea venei sau retragerea acului fara a indeparta garoul

ameţeli, lipotomie, colaps.

Intervenţii:

injectarea lentă

se întrerupe injecţia

se anunţă medicul

DE ŞTIUT!!!

în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei si starea generală(respiraţia, culoarea feţei)

vena are nevoie pentru refacere de repaus de cel puţin 24 de ore, de aceea nu se vor repeta injecţiile

in acea venă în intervale scurte

dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete, punctiile se vor face

întotdeauna mai central faţă de cele anterioare

DE EVITAT!!!

încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului, pentru ca aceasta, prin volumul său,

deplasează traiectul obişnuit al venei

60

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE

IONOGRAMA –apreciază funcţia renală de menţinere constantă a concentraţiei de ioni

Metode de recoltare:

Bolnavul nu mănâncă înainte.

Se recoltează prin puncţie venoasă 5 ml de sânge simplu.

GLICEMIE

Metoda de recoltare:

Prin puncţie venoasă pe clorura de natriu cu 2-3ml de sânge

EXPLORAREA SINDROMULUI DE HEPATOCITOLIZA

urmăreşte alterarea integrităţii hepato-celulare.

În acest scop se recoltează TGP(transominaza gutamico-prinvica)

se recoltează 2-3 ml sânge simplu prin puncţie venoasă.

BILURUBINA

Metode de recoltare : prin puncţie venoasă sânge simplu 2ml

VN:

BILT-0,7-1mg%

BILD-0-0,25mg%

CREATININA

Metoda de recoltare : dimineaţa pe nemâncate prin puncţie venoasă 2-3 ml sânge

VN-0,5-1,2mg%

61

TESTE DE COAGULARE

TIMP QUITICK

Metoda de recoltare - sânge venos 4,5 ml 0,5 oxalat dee Na

VN 12-16 sec.

TIMP HOWEL

Metoda de recoltare – sânge venos 4,5 ml;0,5 oxalat de Na

VN 60 –120 minute

Administrarea medicamentelor solide pe cale orală

Definiţie – calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea

putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.

Scop :Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

efecte locale: - favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive

protejează mucoasa gastrointestinală

înlocuieşte fermenţii digestivi,secreţia gastică în cazul lipsei acestora

dezinfectează tubul digestiv

- efecte generale: - medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul mucoasei

digestive,pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor

organe sisteme,aparate (antibiotice, vasodilatatoare si sedative) .

Administrarea medicamentelor solide:

tabletele,

62

drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare.

Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se aşează sub limbă.

granulele se măsoară cu linguriţa

pulberile divizate în casete amilacee, se înmoaie înainte caseta în apă şi se aşează pe limbă pentu

a fi înghiţită.

pulberile nedivizate se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit.

63

Tomograf

Tomografie (evoluţie boală)

64

BIBLIOGRAFIE

1.Voiculescu I.C. –Anatomia si fiziologia omului

Petricu I.C. Ed.Medicala Bucuresti 1971

2.Pendefunda Ghe. –Semiologie neurologie, Ec.Contact international

Bucuresti 1992

3.Cezar I. -Compendiu de neurologie, Ed.Medicala 1997

4..Chiru F. -Neurologie, Ghid practice,Ed.Cisou 1998

5.Titirca L. -Ghid nursing,Ed.Viata medicala romaneasca

Bucuresti 1997

6.Titirca L. -Manual de ingrijiri special acordate pacientilor de

65

Asistenti medicali,Ed.Medicala romaneasca

Bucuresti 1998

7.Henderson V. –Principii fundamentale ale ingrijirii bolnavului,

1991

8.Serbanescu T. –Neurologie, psihiatrie, endocrinologie,

Ed.Medicala –ed.a 2-a Bucuresti 1997

9.Titirca L. -Nursing- Tehnici de evaluare si ingrijire a

nevoilor fundamentale

10.Vuzitas Ghe. –Neurologie si psihiatrie –Manual- Societatea

Anghelescu A. Stiinta si Tehnica,Bucuresti 1996

11.F.O.521/2010 - SPITALUL NEUROLOGIE Focsani

12.F.O.16/2010 - SPITALUL NEUROLOGIE Focsani

13.F.O.29/2010 -SPITALUL NEUROLOGIE Focsani

66

Date post:	29-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	mariana-ganea
View:	617 times
Download:	22 times

Ingrijirea Bolnavului Cu Boala Parkinson

Documents