Introducere:

Coruptia exista din antichitate ca unul dintre componentele cele mai grave si cele mai raspandite ale functionarilor publici, in anumite perioade istorice oferirea si primirea de foloase de catre functionari fiind chiar acceptate ca ceva firesc, tinand de o anumita curtuazie. Cuvantul coruptie vine de termenul latin coruptio caracterizand o anumita comportare a functionarului care isi comercializeaza, isi vinde atributele functiei si increderea acordata de societate, primind in schimb bani sau alte foloase.O foarte buna caracterizare social-morala si etica o contine definitia data acestei notiuni de catre Dictionarul explicativ al limbii romane care o defineste ca o stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie, definire care pune un accent deosebit pe elementul moral, etic. Potrivit unei alte opinii cuvantul coruptie provine de la verbul latin rumpere a rupe, care desemneaza deci o fractura, o fisura, o infractiune.CAPITOLUL I: Noiunea i trsturile fundamentale ale infraciuniiSECIUNEA I: Accepiunile noiunii de corupie n dreptul penal romanConceptul de infractiune in stiinta dreptului penal este folosit sub mai multe acceptiuni.Intr-o acceptiune - infractiunea este o fapta a omului prin care se infrange o norma imperativa, se aduce la atingere(se vatama ori se pericliteaza) unei anumite valori sociale si pentru cel ce a savarsit o astfel de fapta urmeaza sa suporte o pedeapsa. In aceasta acceptiune infractiunea imbraca forme concrete de: tradare comisa de x, ucidere comisa de y, furt comis de z.

Fapta savarsita in realitatea sociala este infractiune numai in masura in care corespunde normei prevazute in legea penala, adica indeplineste conditiile cerute de norma de incriminare pentru a fi socotita ca atare (infractiune).Intr-o alta acceptiune, conceptual de infractiune, desemneaza fapta descrisa,prevazuta de legea penala cu elementele sale componente si care defines o anumita infractiune. Este acceptiunea ce o are in vedere legiutorul care observand faptele periculoase pentru valorile sociale ale societatii, le interzice sub sanctiuni specific pentru a preveni savarsirea lor in viitor.

In aceasta acceptiune data conceptului de infractiune intalnim un prim grad de generalizare, fiindca legiutorul creeaza notiunile iferitelor infractiuni prin retinerea aspectelor commune si specific ale faptelor diverse ce se savarsesc in realitatea sociala.

Conceptul de infractiune este examinat ca institutie fundamentala a dreptului penal care alaturi de alte doua institutii tot fundamenatale raspunderea penala si sanctiunile de drept penal formeaza structura dreptului penal.

Intre acceptiunile conceptului de infractiune nu se poate pune semnul egalitatii, el fiind o reflectare a unghiului diferit de abordare a gradului mai restrains ori mai intins de generalizare.

Notiunea legala. Avand in vedere importanta deosebita a institutiei infractiunii in cadrul dreptului penal, legiutorul a definit pentru prima data notiunea generala de infractiune prin trasaturile ei esentiale.

Potrivit art 17 C. pen. Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.

Prin definirea notiunii generale de infractiune, legiutorul pune in evidentaspectele :material, uman, social, moral-politic si juridic ale acesteia, confera cu alte cuvinteconceptului general de infractiune un character realist, stiintific.

Intr-adevar, infractiunea ca fenomen ce se petrece in realitatea sociala, imbraca aspectele de afi : materialul in sensul ca reprezinta o manifestare exterioara a individului; uman pentru ca reprezinta o activitate omeneasca, social fiindca reprezinta atitudinea morala si politica a faptutorului fata de valorile sociale; juridic pentru ca reprezinta o incalcare a unei norme juridice penale.

Prin definirea infractiunii se stabileste regula de dreptpotrivit careia orice fapta care va fi incriminata trebuie sa intruneasca trasaturile caracteristice care o deosebesc de alte fapte care pot fi combatute prin alte miljloace nepenale.

Notiunea de infractiune data de dispozitiile art. 17. C. pen., reprezinta o maxima generalizare la care s-a ajuns prin abstragerea trasaturilor fiecarei fapte prevazute in partea speciala a Codului penal.

SECIUNEA II: : Noiunea de infraciune

Codul penal roman intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969, cu modificari ulterioare, cat si legile special nu dau o definitie termenului de coruptie.Cuvantul coruptie deriva din latinescul coruptio,-onis si inseamna stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie si de asemenea desfranare, depravare.Totusi, intalnim doua situatii, in care, fara a fi definit, termenul este consemnat ca atare. Astfel, art. 202 avand ca denumire marginala (nomen juris)Coruptia sexualaincrimineaza actele cu characterobscene savarsite asupra unui minor sau in prezenta unui minor. De asemenea, art. 261, intitulat Incercarea de a determina marturia mincinoasa, foloseste termenul in cuprinsul alin. 1, care pedepseste incercarea de a determina o persoana prin constrangere sau corupere sa dea declaratii mincinoase intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori. Termenul coruptie apare si in titlul Legii Nr. 83 din 21 iulie 1992 privind procedura urgent de urmarire si judecare pentru unele infractiuni de coruptie a carei sfera de aplicare este limitata, in mod exclusiv, la infractiunile de luare de mita(art. 254 C.pen), dare de mita( art. 255 C.pen), primire de foloase necuvenite( art 256, C.pen) si trafic de influenta( art. 257 C.pen).

Incercari de delimitare a notiunii de coruptie se fac sip e plan international, desi problema este tratata interdisciplinar si nu doar penal.Astfel, John A.Gardiner, subliniaza ca fenomenului coruptiei nu i se poate da o singura definitie, deoarece coruptia este o problema nationala si international cu multiple forme de manifestare si ca atarenare si ea multiple acceptiuni iar dupa cum afirma E. Hirsch Ballin fenomenul coruptiei se manifeta pe diferite cai, fiind un monstru cu mai multe capete.Din aceasta cauza, juristii cauta, la noi, sa identifice acele infractiuni care presupun coruptia, adica obtinerea de foloase pe cai ilegale.

Alti cercetatori accepta, ideea ca fenomenului de coruptie nu I se poate da o definitie unibersal valabila pentru toate societatile, specialistii dreptului penal fiind de accord ca acest concept este, de cele mai multe ori, evaziv si ambiguu.Astfel, pentru majoritatea sistemelor penale, coruptia este un concept prioritar normative, desemnand incalcarea sau transgresiunea ilegala si imorala a normelor referitoare la indatoririle functionarului public agentilor economici sau persoanelor care efectueaza diferite operatii financiare si bancare. O asemenea viziune asupra coruptiei o au Codurile penale ale S.U.A. si Franta.

Pentru alte sisteme de drept penal, notiunea de coruptie desemneaza diferite acte sau fapte ilicite prin utilizare abuziva si frauduloasa a puterii(politice, administrative , judecatoresti), in scopul obtinerii unor avantaje personale de catre agentii publici dar si alte fapte care privesc alte forme de obtinere de folose. Pe aceasta linie se inscriu Codurile penale spaniol, portughez, german.SECTIUNEA III:Trsturile fundamentale ale infraciunii

1. Fapta care prezinta pericol social.Savarsirea unei fapte.O prima trasatura esentiala a infractiunii ce se degaja din definitia data in art. 17 Cod.pen., este aceea de a fi o fapta care prezinta pericol social. Aceasta trasatura esentiala a infractiunii releva aspectul material si social al infractiunii. Fapta este o manifestarea individului in sfera realitatii, in cadrul realatiilor sociale.Fapta reprezinta o activitate a unui membru al societatii incadrul relatiilor sociale , in cadrul realtiilor cu semenii lui.2.Fapta savarsita cu vinovatie. Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infractiunii si cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si de urmarile acesteia.

Ca atitudine psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si fata de urmarile acesteia vinovatia- este rezultatul interactiunii a doi factori:constiinta si vointa. Intr-adevar, vinovatia presupune o atitudine constienta in sensul ca faptuitorul isi da seama, are reprezentarea actiunilor si inactiunilor sale, alrezultatului acestora.

Formele vinovatiei.Ca trasatura esentiala a infractiunii. Vinovatia imbraca doua forme principale:intentia si culpa. La acestea se mai adauga si o forma mixta-praeterintentia sau intentia depasita specifica unor infractiuni.

Intentia si culpa au fost retinute in codul penal si reflecta adoptarea de catre legiutorul penal roman, dintre teoriile cunoscute in doctrina penala privind continutul vinovatiei , a teoriei psihologice.

Intentia este o forma principal de vinovatie definite in art. 19 pct. I Cod penal si reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului rezultand din prevederea rezultatului faptei sale si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei, ori numai prin acceptarea acelui rezultat.

Intentia este cunoscuta in doctrina si in legislatie sub doua modalitati: directa si indirecta.

Intentia directa (prevazuta in art. 19 pct.I lit. A C. pen) se caracterizeaza prin prevederea rezultatului faptei si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei.

Intentia indirecta (art. 19 pct. I lit. B, C.pen) se caracterizeaza prin prevederea rezultatului de catre faptuitor, rezultat care nu mai este urmarit ci acceptata eventualitatea producerii lui.

Culpa ca firma a vinovatiei estedefinite prin dispozitiile art. 19 pct. 2 C.pen., si consta in atitudinea psihica a faptuitorului care prevede rezultatul faptei sale, nu-l accepta, socotind fara temei ca aceasta nu se va produce , ori nu prevede rezultatul faptei sale desi putea si trebuia sa-l prevada.Culpa este cunoscuta in doctrina si in legislatie sub doua modalitati:culpa cu prevedere si culpa simpla.

Culpa cu prevedere se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul prevede rezultatul faptei sal , rezultat pe care nu-l urmareste , nu-l accepta si considera fara temei ca acesta nu se va produce. Culpa cu prevedere mai este denumita in doctrina penala, culpa cu previziune, cu usurinta ori temeritate.II:Coninutul infraciunii

SECIUNEA I:Definirea corupiei n general

Coruptia, ca fenomen social, a atras atenia spre studiul ei, inc din antichitate. Conform Dicionarului limbii romne cuvntul corupie deriva din latinescul coruptio-onis i inseamn stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.n materia dreptului penal, termenul caracterizeaz o anumit comportare a funcionarului care ii comercializeaz, ii vinde atributele funciei i increderea acordat de societate, primind in schimb bani ori alte foloase. Corupia reprezint un pericol social pentru societate prin vtmarea sau punerea in pericol a desfaurrii activitii statului i a tuturor sectoarelor vieii sociale.

Coruptia nseamn, evident, o abatere de la moralitate, de la corectitudine, de la datorie, dar ceea ce ne intereseaz n primul rnd este c ea reprezint o abatere de la lege. Coruptia mbrca aspecte penale- cum ar fi luarea si darea de mit, traficul de influenta, primirea de foloase necuvenite-, dar nu ntotdeauna are asemenea incidente. Faptele de coruptie presupun, de regul, obtinerea de foloase patrimoniale de ctre cel care se las corupt, sau chiar de ctre altcineva, de o tert persoan; dar nu ntotdeauna pot fi n discutie foloase patrimoniale, pentru c pot fi n joc si foloase de alt natur: politic, administrative, de putere etc., mai importante uneori dect cele patrimoniale. Dac ar fi s ne gndim la cte feluri de coruptie exist, lista ar fi interminabil. Coruptie exist si atunci cnd fapt este svrsit n interesul altuia, nu numai n interesul autorului dar si atunci cnd de exemplu- se fac promovri nu pe criterii profesionale, ci pe cel al apartenentei sau nu la un anumit partid . Cu toate acestea, legislatia penal privind coruptia nu a fost modificat n esenta, deoarece ea reflect principii si prevederi ce reprezint constante ale dreptului penal, care si mentin valabilitatea oricnd si oriunde. Chiar Codul penal intrat n vigoare la 1 ianuarie 1969 si care se dorea de ctre puterea politic a fi o schimbare fundamental a dreptului penal, a pstrat continutul infractiunilor de coruptie

Pentru a combate corupia la nivel European i comunitar, ct i prentru eficientizarea demersurilor i instrumentelor de combatere a ei, au fost adoptate o serie de acte normative:

Astfel, amintim: -Legea nr. 78/2000 pentruprevenirea, descoperirea i sancionarea faptelor de corupie, cu modificrile icompletrile ulterioare;

-O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcia NaionalAnticorupie, cu modificrile i completrile ulterioare5; Legea nr. 39/2003 pentru prevenirea i combaterea criminalitii organizate; -Legea nr. 161/2003 privindunele msuri pentru asigurarea transparenei n exercitarea demnitilor publice, afunciilor publice i n mediu de afaceri, prevenirea i sancionarea corupiei, cumodificrile i completrile ulterioare. Cele mai semnificative manifestri iatitudini ale comunitii internaionale, cu privire la corupie: ConferinaNaiunilor Unite care a avut loc la Haga n decembrie 1989; Congresul al VIII-leaal Naiunilor Unite cu privire la prevenirea crimei i tratarea infractorilor, inut nCuba n august - septembrie 1990, care a adoptat o Revoluie special cu privire la,,Corupia la nivel de guverne"; Conferine internaionale mpotriva corupieiorganizate la interval de doi ani( Washington 1983; New York 1985; Hong Kong1987; Sidney 1989, Amstardam 1992 i Caucum-Mexic 1994); Seminarulinternaional inut la Budapesta n februarie 1994; Conferina interdisciplinarFriburg - Elveia intre 3-5 februarie 1994 i cea de-a 19-a Conferin a minitriloreuropeni ai Justiiei ce a avut loc n Malta ntre 14-15 iunie 1994, referitor la,,Aspectele administrative, civile i penale; precum i rolul puterii judectoreti nlupta contra corupiei.Numrul infraciunilor nregistrate n ultimii ani a crescut simtitor fat de perioada anilor 1990 si aproape c s-a dublat fat de anul 2007. Potrivit MAI, n anul 2012 au fost nregistrate 36,6 mii infraciuni sau cu 4,3% mai mult fa de anul precedent.n medie la 10 mii locuitori revin 103 infraciuni fa de 68 infraciuni n anul 2007, noteaz Unimedia. n conformitate cu datele prezentate de Biroul Naional de Statistic, cea mai mare rat a infracionalitii rmne a fi nregistrat n mun. Chiinu, la 10 mii de locuitori- 167 infraciuni, ceea ce depete nivelul mediu pe ar de 1,6 ori.

SECTIUNEA II:Formele coruptiei

A.Dup nivelul i implicaiile pe care le are, corupia poate fi:

mic;

medie;

mare.

Corupia mic se manifest la nivelul funcionarilor publici care desfoar activiti directe cu cetenii i beneficiaz de foloase necuvenite pentru exercitarea unor atribuii pentru care sunt pltii i pe care le vor executa oricum; este vorba despre urgentarea unor autorizaii, despre obinerea de informaii privind factorii implicai n anumite decizii, de promovarea unui dialog amabil etc.

Corupia medie este asociat funciilor de nivel mai ridicat i se refer la interpretarea legii n propriul beneficiu, sau cu alte cuvinte exercitarea atribuiilor prin nclcarea legii sau la limita legii cu fapte grave de fraud, delapidri etc.

Corupia mare se manifest prin implicarea demnitarilor n elaborarea de acte normative n folos propriu, ceea ce aparent le-ar conferi sigurana legalitii.

B. Dup natura corupiei, aceasta poate cuprinde:

abuzul de putere n exercitarea atribuiilor de serviciu;

frauda;

utilizarea unor fonduri ilicite pentru finanarea partidelor politice;

favoritismul;

abuzul de putere n domeniul privatizrii;

orientarea pe criterii subiective a deciziei privind achiziiile publice;

conflictul de interese.

C. Dup domeniile de manifestare, corupia poate fi:

administrativ;

economic;

politic.

Corupia administrativ se manifest n activitatea administraiei publice locale i centrale, n domeniul sntii i asistenei sociale, culturii i nvmntului, aprrii i ordinii publice, siguranei naionale i justiie etc.

Corupia economic const n manifestarea unor abuzuri i nereguli n domeniul financiar-bancar, agricol, industrial, comercial etc.

Corupia politic se refer la abuzul de putere din domeniul activitii parlamentare i a partidelor politice precum imunitatea parlamentar, influenarea iniiativelor legislative, finanarea partidelor politice i a campaniilor electorale etc.

D. Dup natura activitilor infracionale la nivel european, corupia poate mbrca urmtoarele forme:

activitatea antreprizelor;

contrabanda cu igri fabricate n strintate;

evaziunea fiscal;

splarea banilor;

comercializarea ilegal a alcoolului;

falsificarea crilor de credit;

transferurile frauduloase de bani prin mijloace electronice;

traficul de deeuri i infraciunile asupra mediului nconjurtor;

traficul de arme, materiale nucleare, droguri sau fiine umane;

deturnarea i schimbarea destinaiilor subveniilor.CAPITOLUL III:Dinamica, structura si tendintele coruptiei

SECTIUNEA I:Aspecte generale i comune ale infraciunii de corupie n sens restrns

Importanta cunoasterii criminalitatii, indeosebi a starii de coruptie nu mai trebuie demonstrata. Devianta prin coruptie prezinta periculozitate pentru statul de drept si pentru societate in ansamblul ei, astfel ca reprezentarea cat mai exacta a dimensiunilor, dinamicii si structurii fenomenului este absolut indispensabila pentru stabilirea si punerea in practica a celor mai eficiente masuri de aparare sociala.Imaginea acestei noi realitati interne este intregita deci de amploarea fara precedent a actelor de coruptie, a numarului tot mai mare de persoane, unele cu functii de conducere in institutiile statului, care sunt atrase sau promoveaza actiuni de coruptie. Recent, personalitati de prestigiu ale lumii politice afirmau ca fenomenul coruptiei costa Romania peste 2 miliarde dolari anual .

Deci, se poate constata, ca in ultimii ani in Romania actele de coruptie au sporit considerabil, cuprinzand functionari din toate domeniile vietii economice si sociale, faptele lor producand prejudicii enorme patrimoniului public, in unele cazuri chiar cu consecinte deosebit de grave, pagubele fiind uneori ireparabile sau aproape imposibil de evaluat.

Avand ca radacina cauzala saracia, coruptia devine extrem de periculoasa in circumstantele perioadei de tranzitie, deoarece infractorii actioneaza fara teama de a fi eventual supravegheati.

Majoritatea faptelor de coruptie la care facem referire, au fost descoperite dupa infintarea in anul 1993, a formatiunilor de politie specializate in acest domeniu. De pilda, prin actiunile si masurile pentru prevenirea si combaterea coruptiei si criminalitatii economico-financiare, in cursul anului 1994 au fost descoperite un numar de 12.464 acte de coruptie savarsite de peste 12.000 de persoane. Este de remarcat in mod special, proliferarea faptelor de coruptie ca infractiuni-mijloc, pentru savarsirea unor infractiuni-scop de mare anvergura, mai ales din categoria celor specifice economiei de piata: evaziune fiscala, marea contrabanda, bancruta frauduloasa.SECIUNEA II:Factorii corupiei

Factorii corupiei sunt numeroi: politici, economici i sociali, ntre acetia remarcndu-se urmtoarele grupe de factori:

nivelul de dezvoltare economic;

motenirea de ordin politic i instituional;

caracteristicile naturale i sociale;

alternativele de natur politic i instituional;

competiia politic.

Alturi de aceste grupe, pot fi identificai drept factori generatori ai corupiei:

imoralitatea funcionarilor;

dorina de mbogire;

birocraia;

nivelul salariilor;

nclcarea legii;

nivelul educaiei;

comportamentul colectiv din instituie.

CAPITOLUL IV:Combaterea coruptiei

SECTIUNEA I:Principaleletipuri de infractiune de coruptiePrincipalele infraciuni de corupie sunt:

luarea/darea de mit;

primirea de foloase necuvenite;

traficul de influen.Luarea de mit (art. 254 C.P.)

Fapta funcionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primete bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accept promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, n scopul de a ndeplini, a nu ndeplini ori a ntrzia ndeplinirea unui act privitor la ndatoririle sale de serviciu sau n scopul de a face un act contrar acestor ndatoriri, se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 12 ani i interzicerea unor drepturi.

Dac a fost svrit de un funcionar cu atribuii de control, fapta se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 15 ani i interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fcut obiectul lurii de mit se confisc, iar dac acestea nu se gsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor n bani.

Pe lng modalitatea tip, prevzut de art. 254 C.P., infraciunea de luare de mit are i o modalitate agravat, determinat de calitatea special impus subiectului activ, aceea de funcionar cu atribuii i competene de controlsau de constatare i sancionare, respectiv constatare, urmrire i judecare a infraciunilor.

Prima modalitate de svrire a infraciunii const n fapta (aciunea) de a pretinde bani sau alte foloase necuvenite. A pretinde nseamn a cere, a formula o anumit pretenie.

Pretinderea, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a lurii de mit, nseamn pretenia, cererea formulat de ctre subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, n mprejurrile i scopurile prevzute de lege. Ea poate fi realizat prin cuvinte, scrisori prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comportare de asemenea natur nct s fie neechivoc, neleas de cel cruia i este adresat, putnd fi aadar expres, fi sau ocolitoare, aluziv, insidioas.

A doua modalitate alternativ de svrire const n aciunea de primire de bani sau alte foloase. Primirea nseamn luarea n posesie, n stpnire, cptarea de ctre subiectul activ, a banilor sau foloaselor necuvenite, care i se ofer, i se dau, i se remit. Spre deosebire de pretindere, primirea implic o predare efectiv a banilor sau bunurilor care nu este realizat din iniiativa funcionarului, ci a coruptorului sau a altuia.

Ea trebuie s fie voluntar i presupune o relativ simultaneitate, concomiten cu acceptarea care o precede n mod logic. Primirea nu poate fi conceput fr acceptarea prealabil de ctre funcionar a banilor sau foloaselor, ns ntre acestea exist un interval de timp extrem de scurt, care determin relativa lor concomiten, simultaneitate, care astfel comprimat nu ngduie acceptrii s devin ea nsi relevan penal, din punctul de vedere al elementului material al laturii obiective a infraciunii de luare de mit.

Acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase este cea de a treia modalitate de svrire a infraciunii de luare de mit.

Prin acceptare se nelege atitudinea funcionarului de a fi de acord, a consimi, a se nvoi cu promisiunea de bani sau alte foloase, ce i-a fost fcut n schimbul serviciilor sale. Acceptarea poate fi expres sau tacit, rezultat din comportarea, gestica subiectului activ, aceasta trebuind s fie nendoielnic, n sensul c a acceptat promisiunea de mituire care i s-a fcut.

Prin nerespingere se nelege atitudinea pasiv, omisiv a funcionarului care nu-i realizeaz obligaia stabilit n sarcina sa i nu d la o parte, nu refuz promisiunea coruptorului.

n reglementarea prevederilor art. 254 C.P., nerespingerea ofertei de mituire nseamn mai mult dect acceptarea tacit a acesteia, ea semnificnd nerealizarea obligaiei de respingere impus funcionarului i nu acceptarea ei.

Darea de mit (art. 255 C.P.)

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, n modurile i scopurile artate n art. 254, se pedepsesc cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta nu constituie infraciune atunci cnd mituitorul a fost constrns prin orice mijloace de ctre cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepsete dac denun autoritii fapta mai nainte ca organul de urmrire s fi fost sesizat pentru acea infraciune.Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat.

Subiect activ al infraciunii de dare de mit poate fi orice persoan careare capacitatea de a rspunde penal fr vreo alt condiionare.

Calitatea de autor al infraciunii de luare de mit sau a celei de dare de mit exclude pentru cel care o realizeaz, posibilitatea de a fi considerat ca participant instigator sau complice la cealalt infraciune.

Promisiunea const n fgduiala pe care fptuitorul o face funcionarului cu privire la banii pe care-i va primi sau folosul pe care-l va obine n viitor ntr-un termen determinat sau nedeterminat dac va aciona n scopurile prevzute de art. 254 C.P. Ea poate fi fcut verbal sau n scris, poate fi expres sau implicit, aluziv i fiind un act unilateral almituitorului este independent de atitudinea funcionarului de a accepta sau nu.

Oferirea, ca modalitate de svrire a infraciunii de dare de mit, const n aciuneamituitorului de a propune funcionarului s-i dea bani ori alte foloase, nsoit de prezentarea acestora sau de punerea lor la dispoziia acestuia, dac va aciona n scopurile prevzute.

Oferta trebuie s fie precis, neechivoc i s ajung la cunotina funcionarului indiferent de modurile n care este realizat.

Oferta presupune prezentarea, artarea banilor sau a altor foloase pe care funcionarul urmeaz s le primeasc n schimbul serviciilor sale i aceasta o deosebete esenial de promisiune, care este i rmne o simpl fgduial fcut n acest sens.

Promisiunea de bani sau alte foloase este mai puin dect oferta fiind absorbit de aceasta. Prin natura ei oferta presupune promisiunea pe care o absoarbe i o depete, cele dou activiti suprapunndu-se, fiind simultane.

Acceptarea ofertei nu nseamn aa cum s-a susinut, i primirea de ctre funcionar a banilor sau altor foloase aceasta din urm putnd fi realizat sau nu, fr a mai influena existena infraciunilor de dare de mit.

Darea nseamn aciunea de predare efectiv, nmnarea, pune-rea la dispoziia funcionarului a banilor sau altor foloase necuvenite.

Acceptarea de ctre funcionar a promisiunii, primirea banilor sau a altor foloase este lipsit de relevan n ceea ce privete existena infraciunii de dare de mit.

Primirea de foloase necuvenite (art. 256 C. P.)

Primirea de ctre un funcionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dup ce a ndeplinit un act n virtutea funciei sale i la care era obligat n temeiul acesteia, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisc, iar dac acestea nu se gsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor n bani.

Primirea are aceleai determinri i definiri ca n cazul infraciunii de luare de mit, ea constnd n luarea n posesiune, n stpnire, cptarea efectiv, de ctre funcionar, a banilor sau altor foloase care i se dau, i se remit.

Prin noiunea de a ndeplini un act n virtutea funciei sale se nelege executarea unei activiti, aciuni care intr n atribuiile de serviciu ale funcionarului, iar prin aceea obligat n temeiul funciei sale, trebuie s nelegem c realizarea acestuia constituie o obligaie de serviciu a subiectului activ.

Spre deosebire de infraciunea de luare de mit, actul ndeplinit de ctre funcionar trebuie s fie totdeauna licit i obligatoriu de realizat.

Noiunile de bani, alte foloase, direct sau indirect sunt identice cu cele care definesc infraciunea de luare de mit, la ale crei explicaii trimitem.

Traficul de influen (art. 257 C. P.)

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, svrit de ctre o persoan care are influen sau las s se cread c are influen asupra unui funcionar pentru a-l determina s fac ori s nu fac un act ce intr n atribuiile sale de serviciu, se pedepsete cu nchisoare de la 2 la 10 ani.

Infraciunea de trafic de influen poate avea ca autor orice persoan care are capacitatea de a rspunde penal, fr nicio alt condiionare.

Trecerea real sau presupus pe care subiectul activ al infraciunii de trafic de influen o are sau las s se neleag c o are asupra funcionarului, nu este o condiie impus subiectului activ, cum s-a afirmat, ea constituind mijlocul prin care acesta svrete elementul material al laturii obiective.

Iniiativa svririi infraciunii de trafic de influen, poate s aparin traficantului, cumprtorului acesteia sau unui ter. Ea nu nseamn prin ea nsi c este un act de instigare, aceasta din urm trebuind s constea n aciunea de determinare, cu intenie, la svrirea unei infraciuni, de ctre o alt persoan.

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, acceptarea de promisiuni, de daruri sunt noiuni identice cu cele ntlnite i examinate deja n cadrul infraciunii de luare de mit, la ale cror explicaii trimitem.

n toate i oricare dintre modalitile alternative primire, pretindere ori acceptarea promisiunii de daruri elementul material al laturii obiective a infraciunii poate fi realizat direct de ctre autor, sau indirect, mijlocit, printr-o persoan interpus, printr-un intermediar care particip astfel la svrirea acesteia n calitate de instigator sau complice, dup caz.

Existena infraciunii nu este condiionat de cunoaterea de ctre cumprtorul de influen a faptului dac banii, ori alte foloase, sau darurile, au fost primite, pretinse ori acceptate de ctre traficant pentru sine sau pentru altul.

mprejurarea c traficantul a primit sau pretins bani ori alte foloase sau a acceptat promisiunea de daruri, susinnd i pretextnd c acestea sau parte din ele urmeaz s le ntrebuineze pentru a cumpra serviciile funcionarului, nu nltur existena traficului de influen.

Pentru existena infraciunii de trafic de influen, nu intereseaz dac trecerea fptuitorului pe lng funcionar este real sau presupus, dac intervenia pe lng acesta a avut loc sau nu i nici dac prin aceasta se urmrete determinarea unui act licit ori ilicit.

La acestea, unii analiti ai fenomenului corupiei adaug:

abuzul n serviciu;

infraciunile de folos;

deturnarea de fonduri.

Din punctul de vedere al actelor legislative care prevd infraciunile de corupie, acestea pot fi:

prevzute de codul penal;

a) specifice corupiei (luarea de mit, darea de mit, primirea de foloase necuvenite, traficul de influen);

b) conexe corupiei (abuzul n serviciu, cutarea intereselor persoanei sau interesul public, n form calificat sau neglijena n serviciu, purtare abuziv, neglijena n prestarea serviciilor de stat etc.).

prevzute de alte legi speciale (privind statutul funcionarilor publici, finanele publice, patrimoniul public etc.).

Caracterizarea infraciunii:

obiect (juridic i material);

subiect;

aspecte obiective i subiectve.

SECTIUNEA II:Masuri de combatere a coruptiei

Combaterea corupiei are la baz urmtoarele direcii de aciune:

a) mbuntirea conducerii muncii n administraie prin schimbri la nivelul mediului de munc i a politicii de salarizare;

b) restructurarea relaiilor politico-administrative;

c) stabilirea unor noi elemente de control i acordare de stimulente pentru funcionarii publici;

d) identificarea unei noi atitudini a reprezentanilor politici fa de funcionarii publici prin conlucrare direct;

e) redarea ncrederii cetenilor fa de serviciile publice.

Din punct de vedere al reglementrilor juridice se deosebesc msurile de prevenire a corupiei de cele de combatere.

La nivel european au fost definite mai multe grupe de msuri pentru combaterea corupiei, un rol important avndul msurile adoptate de Consiliul Europei. ntre acestea se afl Rezoluia Comitetului de Minitri al Consiliului Europei nr. 24/97 care cuprinde 20 de principii i anume:

1. luarea msurilor celor mai eficiente pentru prevenirea corupiei i contribuia la educaia public i la promovarea bnei conduite (etice);2. asigurarea n legislaia naional a codificrii cazurilor de criminalitate n ar i n strintate;3. asigurarea ca toi cei responsabili de prevenirea, investigarea, urmrirea i adjudecarea cazurilor de corupie s se bucure de gradul necesar de autonomie i independen, pentru a-i putea ndeplini funciile lor corespunztoare;

4. asigurarea mijloacelor potrivite pentru identificarea i sancionarea oricror contravenii administrative, calificate drept corupie;5. asigurarea msurilor adecvate pentru prevenirea utilizrii persoanelor juridice n scopul acoperirii contraveniilor legate de corupie;6. limitarea imunitii n cazul investigaiilor iniiate, urmririi ori adjudecrii contraveniilor legate de corupie pn la nivelul considerat a fi drept minim pentru o societate democratic;7. promovarea specializrii persoanelor sau a organelor responsabile de lupta mpotriva corupiei i asigurarea cu mijloace adecvate i instruire corespunztoare, pentru a-i ndeplini sarcinile statutare;8. asigurarea ca legislaia fiscal i autoritile responsabile de implementarea acesteia s contribuie la combaterea corupiei ntr-un mod ct mai eficient i coordonat, n special prin neacordarea facilitilor fiscale, prin legi sau practici administrative, care ar putea fi utilizate pentru extragerea de mit i alte avantaje neloiale i contravenionale;9. asigurarea ca organizarea, funcionarea i procesul de luare a deciziilor n administraia public, s in cont de necesitatea stringent a combaterii corupiei, n special prin stabilirea unei ct mai mari transparene consistente cu nevoia de a asigura mai mult eficien instituional;10. asigurarea ca reglementrile care privesc drepturile i responsabilitile oficialilor publici s se inspire i s ia n considerare cerinele generale cunoscute pentru lupta mpotriva corupiei, asigurnd o serie de msuri disciplinare adecvate, promovarea dezvoltrii ncadrrilor juridice foarte specifice n ceea ce privete comportamentul care se ateapt din partea oficialilor publici prin mijloacele cele mai potrivite, dup cum ar fi Codurile de conduit;11. asigurarea folosirii pe scar larg a procedurilor corespunztoare de audit, aplicabile tuturor activitilor din domeniul administraiei publice i al sectorului public;12. susinerea rolului esenial pe care l au procedurile de audit n ceea ce privete prevenirea i depistarea corupiei n afara organelor administraiei publice;13. asigurarea sistemului rspunderii publice sau de responsabilitate a funcionarilor publici n a ine cont de consecinele comportamentului corupt al oficialilor publici;14. adoptarea procedurilor cele mai potrivite pentru asigurarea transparene procedurilor la achiziiile publice, necesare s asigure o concuren ct mai cinstit i prevenirea tentaiei pentru corupie;15. ncurajarea adoptrii de ctre reprezentanii alei a diferitelor coduri de conduit i promovarea regulilor stricte pentru finanarea partidelor politice i de organizare a campaniilor electorale, care s previn corupia;16. asigurarea libertii presei de a obine i de a difuza informaie relevant asupra chestiunilor legate de corupia n societate, fiind pasibil de anumite restricii sau limitri numai n cazurile care sunt acceptabile pentru o societate democratic;17. asigurarea ca legislaia civil s ia n considerare necesitatea luptei mpotriva corupiei i oferirea de remedii eficiente pentru a proteja drepturile i interesele care sunt afectate de corupie;18. ncurajarea cercetrii fenomenului de corupie;19. luarea n considerare a oricrei conexiuni posibile cu crima organizat i splarea de bani;20. dezvoltarea cooperrii internaionale n toate domeniile care au tangen cu obiectivele de lupt mpotriva corupiei.SECTIUNEA III: Strategii de combatere a coruptiei in Romania

n Romnia au fost adoptate mai multe msuri de combatere a corupiei n diverse documente legislative, cum ar fi:

HG nr. 667/1991 privind asigurarea prestigiului social al funcionarului public; Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale; Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputailor i Senatului; HG nr. 473/1992 privind obligativitatea funcionarilor publici de a-i declara averea n 10 zile de la numire; HG nr. 29/1993 privind constituirea unei comisii de anchet la nivel parlamentar privind actele de corupie sesizate de mass-media; Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale; Legea nr. 188/1999 privind statutul funcionarilor publici; Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea i sancionarea faptelor de corupie; Legea nr. 656/2002 privind prevenirea i sancionarea splrii banilor, etc.n acest moment n Romnia sunt implicate mai multe organisme n combaterea corupiei i anume:

agenii de monitorizare;

justiie;

parlamentul;

societatea civil;

presa;

administraia public;

agenii economici.CAPITOLUL V:Reflectarea textului in hotararile judecatoresti

n acest capitol am evideniat una din infraciunile de corupie i anume, infraciunea de dare de mit, art.255 C.pen. Spea a fost preluat de pe site-ul www.jurisprudenta.comcusentina penal nr. nr. 7442/P/2007 a Judecatoriei Bacau.Infractiunea de delapidare -prev de art. 2151 alin 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lnga Judecatoria Bacau nr. 7442/P/2007 din 16.06.2009 nregistrat pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. 10312/180/ 14.09.2009 s-a dispus punerea n miscare a actiunii penale si trimiterea n judecata a inculpatei LS pentru savrsirea infractiunii de delapidare fapta prev de art. 2151 alin 1 Cpen cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen.

n fapt , prin actul de sesizare s-a retinut ca n perioada ianuarie septembrie 2007 inculpata avnd calitatea de gestionar de facto si de iure la CS .. SRL si-a nsusit n interes propriu bunuri , bani si valori pe care le gestiona cauznd societatii anfajatoare un prejudiciu n suma de 26 070,24 lei.

n cursul cercetarii judecatoresti legal citata inculpata nu s-a prezenat pentru a fi audiata n conformitate cu dispozitiile art 323 C.pen si art 69-74 Cprpen.

Instanta a procedat la audierea martorul FH, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar.

Analiznd ntregul material probator administrat n cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

n perioada ianuarie-septembrie 2007, inculpata LS avnd calitatea de gestionar de facto si de iure la SC , si-a nsusit n interes propriu bunuri, bani si valori pe care le gestiona cauznd societatii angajatoare un prejudiciu n suma de 26.070,24 lei.

n urma cercetarilor effectuate s-a stabilit rumatoarea situatie de fapt:

Prin plngerea formulata la data de 7.12.2007, numitul VD administrator al SC Elasis, a reclamat faptul ca n urma efectuarii unui inventar la gestiunea numitei LS, a rezultat o lipsa de 26.070,27 lei.

Se retine faptul ca LS, a fost angajata la standul de produse de carne congelate din cadrul CCB, apartinnd SC..n baza unui contract individual de munca, ocupnd functia de gestionar.

n urma unei solicitari a inculpatei LS pentru a I se acorda 2 zile libere la data de 21.09.2007, s-a decis de catre conducerea societatii efectuarea unui inventar la gestiunea acestuia pentru ca o alta persoana sa o nlocuiasca ct timp lipseste, inventar care a valorificat ulterior prin procesul verbal nr.215/03.12.2007. La acest inventar a participat si LS . Ca urmare a lipsei c onstatate inculpatei I s-a desfacut contractul de munca prin decizia nr.221/01.2007, emisa de reprezentantii societatii angajatoare.

Cu ocazia audierii, LS precizeaza faptul ca la standul la care lucra a fost singura gestionara, cheia de acces de la stand avnd-o doar ea. Totodata, inculpata arata faptul ca nu si explica de unde provine aceasta lipsa.

n cauza a fost dispusa efectuarea unei expertise contabile judiciare, din concluziile raportului de expertiza rezultnd faptul ca acesta avea calitatea de gestionara, a semnat cu privire la intrarea de marfuri n gestiunea SGS, apartinnd SC Elasis, intrarile facndu-se pe baza document telor legale, iar ncasarile din vnzarea marfurilor la stand fiind predate la casieria societatii pe baza de monetar zilnic. Totodata expertiza contabila a constatat faptul ca prejudicial n suma de 26.070,24 lei fost cauzat de gestionara LS, fara a identifica modalitatea producerii lipsei.

Situatia de fapt retinuta de instanta se probeaza cu:

- act de sesizare (plngere penala)-contract individual de munca si fisa postului ,

- proces verbal de inventar ,fisa analitica a conturilor pentru anul 2007;

- declaratie inculpata, raport de expertiza contabila judiciara ,declaratii martori.

In drept fapta inculpatei care n perioada ianuarie septembrie 2007 inculpata avnd calitatea de gestionar de facto si de iure la SC Elasis si-a nsusit n interes propriu bunuri , bani si valori pe care le gestiona cauznd societatii angajatoare un prejudiciu n suma de 26 070,24 lei, ntruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare fapta prev de art. 2151 alin 1 Cpen cu aplic. art. 41 alin 2 Cpen.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului instanta va avea n vedere criteriile generale de individualizare prev .de art 72 C.pen si anume: gradul de pericol social al faptei, mprejurarile concrete in care a fost comisa fapta, urmarile produse sau care s-ar fi putut produce, prejudicial cauzat si nerecuperat. Instanta va avea in vedere si circumstantele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine sincera de recunoastere a faptei, prezentnde-se in fata organelor judiciare , mprejurari n temeiul carora instanta va aplica o pedeapsa spre minimul special.

In consecinta instanta in baza art. 2151 alin 1 Cpen cu aplic. art. 41 alin 2 Cpen. va condamna inculpata la pedeapsa de 2 ani nchisoare.

n baza art. 71 alin 2 C.pen. va interzice inculpatei drepturile prevazute de art.64 lit. a teza a II-a,b Cpen pe durata executarii pedepsei principale.

Apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, n baza art. 81 C.pen. va suspenda conditionat executarea acesteia pe o durata de 4 ani, termen de ncercare stabilit n conditiile art. 82 Cpen.

Pentru aplicarea acestei masuri, instanta a avut n vedere comportarea sincera a inculpatei n cursul procesului penal, faptul ca nu este cunoscut cu antecedente penale.

n consecinta, savrsirea infractiunii are un caracter accidental , astfel nct ndreptarea inculpatei , n sensul conformarii dispozitiilor legii penale , se poate realize si fara privare de libertate.

n baza art. 359 C..pr.pen. va atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 Cpen a caror nerespectare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Instanta constata ca prin Legea nr. 278/04.07.2006 a fost introdus un nou aliniat la art. 71 C.pen. respective alin 5, potrivit caruia pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei nchisorii (), se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

Prin introducerea dispozitiei legale mentionate, legiuitorul a clarificat unele aspecte, n sensul ca pedepsele accesorii pot nsoti si o pedeapsa suspendata conditionat, nsa, n acest caz , si executarea acestora este suspendata, pe toata durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.

O interpretare contrara n sensul ca s-ar impune doar suspendarea executarii pedepselor accesorii, automat , n virtutea alineatului 5 al art. 71 Cpen, fara ca n prealabil instanta sa-l fi aplicat, nu poate fi primita , ntruct nu se poate dispune suspendarea unor pedepse care anterior nu au fost aplicate.

n consecinta, instanta va dispune aplicare pedepselor accesorii, urmnd ca ulterior sa dispuna suspendarea executarii acestora, avnd n vedere ca si executarea pedepsei principale a fost suspendata conditiont.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizata att n baza art. 71 si art. 64 Cpen., ct si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului , a Protocoalelor aditionale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului care, n conformitate cu dispozitiile art. 11 alin 2 si art. 20 din Constitutia Romniei, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificarii acestei Conventii de catre Romnia prin Legea nr.30/1994.

Asfel, n cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotarrea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor detinute aflate n executarea unei pedepse, constatnd ca n legislatia britanica interzicerea dreptului de a vota se aplica tuturor detinutilor condamnati, indiferent de durata condamnarii sau natura ori gravitatea infractiunii (aceiasi conceptie a legiuitorului reflectndu-se si n legislatia romna actuala,n.inst). Curtea a acceptat ca exista o marja nationala de apreciere a legiuitorului n determinarea faptului daca restrngerea dreptului de vot al detinutilor poate fi justificata n timpurile moderne si a modului de mentinere a justului echilibru, nsa a concluzionat ca articolul 3 din Primul Protocol aditional a fost ncalcat, ntruct legislatia nationala nu analizeaza importanta intereselor n conflict sau proportionalitatea si nu poate accepta ca o interzicere absoluta a dreptului de vot, pentru orice detinut, n orice mprejurare, intra n marja nationala de apreciere; reclamantul din prezenta cauza si-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restrictii automate impuse detinutilor condamnati si se poate pretinde victima a acestei masuri.

n consecinta, o aplicare automata , n temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasa nici o marja de apreciere judecatorului national n vederea analizarii temeiurilor care ar determina luarea acestei masuri, ncalca art. 3 din Primul Protocol aditional.

Prin urmare, n aplicarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului , instanta nu va plica n mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit,a reza I, ci va analiza n ce masura, n prezenta cauza , acesasta se impune fata de natura si gravitatea infractiunii savrsite sau de comportamentul inculpatului,

Astfel, circumstantele personale ale inculpatului si lipsa antecedentelor sale penale determina instanta a aprecia ca aplicare acestei pedepse accesorii nu se impune, si n consecinta, n baza art. 71 Cpen si art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional CEDO, va interzice inculpatului dreptirile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cpen.

n baza art. 71 alin 5 Cpen va suspenda executare pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile:

Partea vatamata SC s-a constituit parte civila n procesul penal cu suma de 26 070,24 lei reprezentnd prejudiciu cauzat prin nsusirea bunuri, bani si valori pe care le gestiona.

La dosarul cauzei exista o expertiza contabila care a concluzionat ca prejudiciul cauzat prin nsusirea bunuri, bani si valori pe care le gestiona, se ridica la suma de 26 070,24 lei..

Instanta constata ca sunt ntrunite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv: exista fapta ilicita (infractiunea), exista prejudiciu cert si nereparat, exista raport de cauzalitate ntre fapta si prejudiciu si exista vinovatia inculpatului sub forma intentiei.

Pentru considerentele expuse anterior, instanta n baza art.14 si 346 alin 1 C.pr.pen, art. 998 C.civ. va obliga inculpata la plata sumei de 26 070,24 lei catre partea civila SC, cu titlul de daune material.

Concluzii:

n cuprinsul prezentei lucrri am tratat infractiunea de coruptie.

Corupia reprezint abuzul de putere svrit n exercitarea funciei publice de un angajat al administraiei publice, indiferent de statut, structur sau poziie ierarhic, n scopul obinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, persoan fizic ori persoan juridic.

De asemenea, corupia mai poate fi definit ca fiind folosirea abuziv a puterii ncredinate, fie n sectorul public, fie n cel privat, n scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.

Corupia n administraia public exprim o ameninare serioas la adresa valorilor fundamentale, drepturilor omului i statului de drept. Ea const n folosirea n mod abuziv a puterii publice n scopul obinerii de foloase necuvenite.

Aadar, o fapt de corupie presupune ca elemente definitorii:

existena unui ,,funcionar ori a unor teri care se afl n relaie cu acesta;

existena unui ,,act ori a unui potenial act ce intr n atribuiile de serviciu ale funcionarului i cu privire la rezolvarea cruia este interesat o persoan;

scopul faptei s fie acela de a obine sau de a oferi un ,,folos ilegal, material sau nematerial (sume de bani, bunuri, cadouri, servicii sau orice alte foloase) de ctresau ctre funcionar ori cel care se afl n relaie cu el, n schimbul nerespectrii atribuiilor de serviciu de ctre respectivul funcionar.

Bibliografie A. Boroi Dreptul penal , Partea special , Editura C.H. Beck, Bucureti , 2006 A. Boroi, Drept procesual si drept penal; curs selectiv pentru licen, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2006

C. Bulai, A. Filipa, C-tin Mitrache, Instituii de drept penal, Ed. Trei, Bucureti, 2001

D. Banciu, S. M. Radulescu, Corupia i crima organizat n Romnia, Bucureti, 1994

Dicionarul limbii romne moderne , Ed Academiei, Bucureti, 1958

G.Antoniu, M. Popa, t. Dane, Codul penal pe nelesul tuturora, Ed. Politic, Bucureti, 1970 M. Platis, Teoria Administratie Publice, Ed. Credis, Bucureti, 2003 V. Dobrinoiu ,Corupia n dreptul penal romn, Ed. Atlas Lex, Bucureti, 1995 V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, I. Pascu, C. Paun, I. Chis, Noul Cod Penal comentat. Partea speciala, Bucureti, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2012

V. Dongoroz i autorii Noul cod penal i codul penal anterior, prezentare comparativ Ed. Politic, Bucureti 1968;Legislatie

Codul penal adoptat la 21 iulie 1968 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969 Legea nr. 78 din 8 mai 2000, pentru prevenirea, descoperirea i sancionarea faptelor de corupie, publicat n M. Of. al Rom., P. I, nr. 219 din 18 mai 2000 cu modificrile i completrile ulterioare.

Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 pentru prevenirea i combaterea criminalitii organizate,publicat n M. Of. al Rom., P. I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003. Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele msuri pentru asigurarea transparenei nexercitarea demnitilor publice, a funciilor publice i n mediu de afaceri, prevenirea i

sancionarea corupiei, cu modificrile i completrile ulterioare T. S. , S.Pen. , dec. nr. 3082/1986, in Revista romana de drept, nr. 10/1987 Transparency International Romnia, Ghid anticorupie n justiie pentru ceteni i oameni de afaceri, 2006

http://unimedia.info/stiri/grafic-bns-numarul-infractiunilor-in-tara-a-crescut-in-ultimii-ani-58397.html http://www.jurisprudenta.com/speta/dare-de-mit-evvz/ G. Antoniu, Reflectii asupra conceptului de infractiune, in SCJ., nr. 2/1908, pag. 143

G. Antoniu,Noul C. pen, vol I(ART 1-56) Ed. Ch.. Beck, Bucuresti, 2006, p 146

I. Oancea, i Explicatii teoretice ale codului penal roman , vol. I, Ed.Academiei, Bucuresti, 1969, p.99

V. Dongorez, Sinteze asupra noul cod penal, in SCJ. Nr.1/1969, p.15

I.Oancea, op.cit. , p.104

Dictionarul limbii romane moderne, Ed. Academiei, Bucuresti , 1958, p. 190

Adrian Angheni, A cincea conferinta internationala anticoruptie, Buletin de criminology si de criminalistica nr. 1-2 /1992, p 108-113

Dan Banciu, Sorin M. Radulescu , Coruptia si crima organizata in Romania , Ed. Continent XXI, 1994, p. 16

C. Bulai, Manual de drept penal, parte generala , Ed. Universul juridic , Bucuresti 2007, p. 157

I. Oancea, op. cit., p. 185, A.Dincu, Unele aspect privind culpa penala in Analele Universitatii Bucuresti , 1966, p.185

Dicionarul limbii romne moderne , Ed. Academiei, Bucureti 1958, p. 190.

Gh. Nistoreanu i col., Drept penal parte special, Ed..Europa Nova, Bucureti 1997, p..345.

O. A. Sabau-Pop, Coruptia si combaterea fenomenului prin mijloace juridice, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2011, p.42-44

V. Dongoroz i autorii Noul cod penal i codul penal anterior, prezentare comparativ Ed. Politic, Bucureti 1968, p. 186 170.

Legea nr. 78 din 8 mai 2000, pentru prevenirea, descoperirea i sancionarea faptelor de corupie,

publicat n M. Of. al Rom., P. I, nr. 219 din 18 mai 2000.

Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 pentru prevenirea i combaterea criminalitii organizate,

publicat n M. Of. al Rom., P. I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003.

Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele msuri pentru asigurarea transparenei n

exercitarea demnitilor publice, a funciilor publice i n mediu de afaceri, prevenirea i

sancionarea corupiei, cu modificrile i completrile ulterioare, publicat n M. Of. al Rom., P. I,

nr. 279 din 21 aprilie 2003.

http://unimedia.info/stiri/grafic-bns-numarul-infractiunilor-in-tara-a-crescut-in-ultimii-ani-58397.html

M. Platis, op.cit. , p.75

M. Platis, op.cit. , p.76

M.Platis, Teoria Administratiei publice, Buucresti, 2005, p. 75

M.Platis, op. cit., p. 74

Art. 7 Legea 78/2000:

(1) Fapta de luare de mit, prevzut la art. 254 din Codul Penal, dac a fost svrit de o persoan care, potrivit legii, are atribuii de constatare sau de sancionare a contraveniilor ori de constatare, urmrire sau judecare a infraciunilor, se sancioneaz cu pedeapsa prevzut la art. 254 alin. 2 din Codul Penal privind svrirea infraciunii de ctre un funcionar cu atribuii de control.

(2) Fapta de dare de mit svrit fa de una dintre persoanele prevzute la alin. (1) sau fa de un funcionar cu atribuii de control se sancioneaz cu pedeapsa prevzut la art. 255 din Codul Penal, al crei maxim se majoreaz cu 2 ani.

(3) Dac infraciunile prevzute la art. 256 i 257 din Codul Penal, precum i infraciunile prevzute la art. 61 i 82 din prezenta lege au fost svrite de una dintre persoanele menionate la alin. (1) i (2), maximul special al pedepsei se majoreaz cu 2 ani.

V. Dobrinoiu, Corupia n dreptul penal romn, Editura Atlas Lex, Bucureti, 1995, p.209

Gh. Drng i D. Lucinescu, Codul Penal comentat i adnotat, Editura tiinific, Bucureti, 1972, p.94

Gh. Drng i D. Lucinescu, op.cit., p.94; Trib. Suprem, CodPen., dec. nr. 1357/1965, n C.D.1965, p. 356

Idem, p.210

Ibidem

V. Dobrinoiu, op.cit., p.217

H. Diaconescu, op.cit., p.520.

M.Platis, op. cit., p. 85

Transparency International Romnia, Ghid anticorupie n justiie pentru ceteni i oameni de afaceri, 2006, p.4

M. Platis, op.cit. ,, Ed. Credis, Buc., 2003, p.73

4