Curs 2Sl.dr.ing. Adelina Bordianu

Informatică Aplicată I

Punctaj:

Punctaj:

50 puncte laborator (20p Test1; 10p Test2; 20p Test3)

10 puncte prezență laborator

20 puncte test final

20 puncte proiect curs

Date contact:

Titular curs: Sl.dr.ing. Adelina Bordianu

Locaţie: Facultatea de Inginerie Electrica - sala EB223

E-mail: adelina.bordianu@upb.ro

Site: http://elth.pub.ro/~abordianu

POSTA ELECTRONICA

Posta electronica – notiuni generale

• Poşta electronică sau e-mail-ul este o metodă electronica de

corespondenta in care una sau mai multe persoane schimba mesaje in

format text si in unele cazuri se ataseaza de fisiere.

• Iniţial, email-ul insemna transmiterea directă de la un utilizator la un

calculator. Aceasta necesita ca ambele calculatoare să fie conectate online

în momentul transmiterii mesajului.

• E-mail-ul din ziua de azi se bazează pe modelul store-and-forward

(înmagazinează şi transmite). Serverele de e-mail acceptă, trimit şi

înmagazinează mesajele, fără ca cei doi utilizatori să fie conectaţi simultan.

• E-mail-ul se bazeaza pe tehnologia client-server. Programul client

faciliteaza interactiunea dintre utilizator si serverul de e-mail si poate fi:

- gen aplicatie (de exemplu Microsoft Outlook)

- gen pagina web (de exemplu Gmail, Yahoomail etc).

Componentele e-mail-ului

Un mesaj electronic are două componente importante:

• antet (header)

• corpul mesajului (body).

Antetul mesajului este o secventa standard de informatii:

• autorul (From) - contine adresa expeditorului

• destinatarul (To) – o singura adresa sau mai multe adrese ale destinatarilor.

• copie la indigo (Cc – carbon copy) – adresele destinatarilor secundari care vor

primi o copie a mesajului trimis

• copie confidentiala (Bcc – blind carbon copy) – adresele destinatarilor

secundari care vor primi o copie a mesajului trimis, diferenta fiind ca destinatarii

primari si secundari nu vor sti ca mesajul este primit si de acesti corespondenti

• titlul mesajului (subject)

.

Corpul mesajului conţine textul propriu-zis, la care se pot adăuga şi diverse

fişiere ataşate, semnături, etc.

Securitate

Principalele probleme privind securitatea sunt:

• spoofing - falsificarea adresei IP. Se realizeaza foarte usor deoarece in

general nu sunt folosite masuri de autentificare a expeditorului.

• spam

• virusii

INTERNETUL

Internetul – date şi fapteCe este

internetul?

Internetul este un sistem global de reţele de calculatoare interconectate care schimbă date

folosind comutaţia de pachete şi stiva standardizată de protocoale Internet TCP/IP –

Transport Control Protocol / Internet Protocol.

• Inter(connected)net(works) - retea mondiala de comunicaţii de date. Reprezintă o

infrastructură hardware şi software care furnizează interconectivitate între calculatoare.

• www ( World Wide Web) - una din aplicatiile internetului. Reprezintă totalitatea

documentelor şi informaţiilor interconectate care pot fi accesate folosind internetul.

Documetele pot fi regăsite folosind un localizator uniform de resurse (URL).

Internetul – date şi fapteCe oferă

internetul?

• afișarea de informații sub formă de text, imagini și sunete

• e-mail, mesagerie instant

• forumuri, chat online

• transfer de fişiere

• televiziune

• jocurile online

• bloguri

• comerț electronic

• sondaje de opinie

• operaţiuni bancare

• cloud-computing (stocare și aplicații pe Internet)

• etc.

• Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale

secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică.

• La 4 octombrie 1957, URSS a trimis în spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului -

Sputnik.

• La mijlocul anilor „60 este înfiinţată DARPA (Defence Advanced Research Projects Agency),

un departament de cercetare din cadrul Pentagonului care avea ca misiune „Menținerea

superiorității tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în

domeniul securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri

științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între

cercetarea științifică și implementarea tehnologică militară a acesteia.”

Internetul – date şi fapte

Internetul – date şi fapte

• dupa anul 1957 apare notiunea de terminal care se conecteaza la calculatorul principal

• în anul 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, găsește soluția de a

conecta mai multe terminale la un singur calculator central: “time-sharing” (un calculator /

mai multi utilizatori)

• calculatoarele foloseau “batch-processing” (cate o sarcina o data)

• calculatoarele trebuiau stocate in camere speciale, bine ventilate

• utilizatorii transportau datele catre calculatoare folosind cartele

•1966: apar IMP (Interface Message Processor) = dispozitiv de interfata între calculatoare si

TIP (Terminal Interface Processor) - prima generaţie de routere

• calculatorul principal executa doar o parte din sarcini

• doar un minimum de informaţii era cerut de la computerele client în reţea

• oricând transmisia de date întâlnea un obstacol, sau una dintre adrese era de negăsit, se

găsea o altă cale către adresa căutată.

Internetul – date şi fapte

Internetul – date şi fapte

•Comutatia de circuite : calea dintre

sursa si destinatie este fixa, datele sunt

trimise secvential (octet cu octet)

•Comutatia de pachete : datele

sunt impartite in pachete are pot

avea rute diferite in retea.

Pachetele sunt reasamblate la

destinatie.

Internetul – date şi fapte

•în 1967 (proiect, apare efectiv in anul 1969) apare ARPANET – reţea de calculatoare

descentralizată.

• Inițial ARPANET asigura doar 3 servicii: telnet (conectare virtuală la alte calculatoare),

transferul de fișiere (file transfer protocol - FTP) și tipărirea la distanță.

• Iniţial se zvonea că ARPANET a fost creat pentru a rezista în eventualitatea producerii unui

război nuclear. În realitate, la început, a fost o rețea simplă între patru instituții academice

care făceau parte din DARPA.

Internetul – date şi fapte

•Primul calculator ataşat a fost al Universităţii California

din Los Angeles (UCLA), apoi Institutul de Cercetări din

Stanford (primele 2 noduri 29 October 1969 ), urmat de

Universitatea California din Santa Barbara şi

Departamentul de Ştiinţa calculatoarelor al Universităţii

din Utah (5 December 1969 data la care toate cele 4

instituţii au fost conectate).

• Primul mesaj trimis este cuvântul login

At the UCLA end, they typed in the 'l' and asked SRI if they received it;

'got the l' came the voice reply. UCLA typed in the 'o', asked if they got it,

and received 'got the o'. UCLA then typed in the 'g' and the darned system

CRASHED! Quite a beginning. On the second attempt, it worked fine!

- Leonard Kleinrock, The Birth of the Internet.

În curând, cercetători din alte instituţii de stat au devenit interesaţi.

Deoarece folosirea computerelor era costisitoare, ei au văzut imediat

avantajele folosirii în comun a unei reţele.

• la sfârşitul lui 1971 existau 15 noduri ale retelei ARPANET, Internetul număra în jur de 50

de computere

• s-au dezvoltat primele dintre servicii, folosite încă şi azi pentru transferul informaţiei:

- File Transfer Protocol pentru trimiterea şi regăsirea fişierelor;

- Telnet pentru accesarea şi folosirea bazelor de date, a bibliotecilor şi a cataloagelor din

toată lumea;

- E-Mail pentru trimiterea mesajelor personale.

Retea - grup de calculatoare interconectate care partajeaza informatiile

(date) si interactioneaza prin intermediul unor legaturi de comunicatie. Sistemele trebuie

sa respecte un set comun de reguli (protocoale) pentru ca informatia sa ajunga intacta la

destinatar.

• in urmatorii zece ani Internetul a crescut la o reţea de 200 de computere.

Internetul – date şi fapte

Internetul – date şi fapte

•1972

- ARPANET avea deja aproximativ 40 de calculatoare gazdă (în termenii de astăzi, o rețea

locală LAN mică). În acel an Ray Tomlinson, membru al firmei Bolt, Beranek and

Newman, Inc., a schimbat modul de comunicare în rețea. Tomlinson a creat poșta

electronică (E-mail).

- In cadrul Conferinței Internaționale de la Washington, ARPANET este prezentat publicului

larg.

1973 - ARPANET propune sistemul TCP/IP.

1975- ARPANET era o rețea complet funcțională. Bazele fuseseră puse și era timpul ca guvernul

Statelor Unite să o revendice. În acel an, controlul ARPANET a fost încredințat unei organizații

denumită pe atunci United States Defense Communications Agency, care a devenit mai târziu

Defense Information Systems Agency.

1983

ARPANET asigura conectarea a 500 de centre.

Parte militară a ARPANET se separă sub denumirea de MILNET.

1990 - ARPANET se desființează datorită apariției unor rețele de calculatoare mai performante.

• 1975 apariţia calculatoarelor personale (ALTAIR anunţase

microcalculatorul încă din August 1974)

• 1975 apar primelor reţele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN, ca

urmare a restricţiilor în conectarea la ARPAnet impuse de Agenţia militară

de comunicaţii (DARPA).

• 1975 apare Microsoft. Paul Allen şi Bill Gates, pornind de la experienţele

cu Altair, dezvoltă BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor.

• 1976 CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia şi telefonia

internaţională) anunţă X.25 ca standard de comunicaţie (tot comutare de

pachete).

Bill Gates la Convenţia World Altair

Computer, 1976

Internetul – date şi fapte

În sectorul academic au apărut, de asemenea, diferite reţele.

USENET (User Network) – apare in 1980 pornind de la ideea

(1979 Universitatea Duke) de a conecta impreuna cateva

computere ce foloseau sistemul de operare Unix. Este un

serviciu public folosit ca grup de discutii si/sau pentru a download

diverse fisiere.

Alte reţele s-au dezvoltat de-a lungul USENET-ului. Toate

formeaza baza unui spaţiu de comunicaţie radical democratic (se

poate cere vot de accept înaintea crearii unei noi discuţii).

Grupurile de discuţii joacă încă un rol mare pe Internet. Există mii

şi zeci de mii în întreg Internetul.

Netiquette – set de reguli (do‟s si don‟ts) referitoare la

comunicarea online. Exista mai multe documente pe

aceasta tema, unele dintre ele fiind chiar contadictorii

intre ele.

Internetul – date şi fapte

Internetul a început să fie un factor de luat în considerare în politică. Internetul a devenit o

importantă infrastructură pentru transportul unor bunuri vitale - informaţiile. În anii 80 şi

începutul anilor 90, când Internetul era folosit doar de un număr mic de cercetători, arată mult

diferit faţă de prezent. Principalele aplicaţii erau atunci poşta electronică şi grupurile de discuţii

(Newsgroups) plus diverse rutine de căutare şi mecanisme de transfer al fişierelor. Aceasta era

o lume UNIX, în care toate comunicaţiile existau doar ca text sau numere, şi liniile de comandă

trebuiau memorate şi tipărite.

Când poşta electronică, dar mai ales programele de căutare şi de transfer al fişierelor au

trebuit să facă faţă unor cerinţe mai complexe, s-au dezvoltat noi navigatoare. Software-ul

pentru fiecare trebuia să fie obţinut şi configurat separat. Folosirea fiecăruia trebuia să fie

învăţată. Pe scurt: datorită metalimbajului foarte dificil, folosirea Internetului în acea perioadă

era restrânsă la un mic grup de oameni din universităţi şi institute de cercetare.

Internetul – date şi fapte

1984 – este introdus DNS (Domain Name System) .

Acesta foloseste notatii ce pot fi retinute usor. Numele reprezinta un corespondent

al adreselor numerice.

Un domeniu poate sa contina la randul lui mai multe niveluri (subdomenii)

Exemplu de domenii standardizate:

.com – initial pentru companii, acum folosit de scara larga

.net - siteuri ce au ca si activitate internetul

.org – organizatii

.gov – domenii guvernamentale

.edu - educatie

Internetul – date şi fapte

In 1987, Fundaţia pentru Ştiinţă (National Science Foundation), crează NSFNET

pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrală de viteză mare (56Kbps -

la acea vreme). Ca organizaţie necomercială, NSFNET permite conectarea la Internet fără

restricţiile cu caracter militar ale ARPAnet.

In 1990 ARPAnet dispare (dupa ce toate organizaţiile care erau conectate au trecut

la NSFNET).

La rândul său NSFNET îşi încetează activitatea în 1995 când accesul la Internet

ajunge să fie asigurat de firme comerciale pentru întreaga lume.

Internetul – date şi fapte

Soluţia de bază era ideea de a face legătura între documente via "hipertext". Hipertext

înseamnă a marca şirurile de text sau alte obiecte şi de a le lega cu alte obiecte, care ar

putea fi din punct de vedere fizic la mare distanţă de obiectul original. Când legătura este

selectată, cineva poate "sări" la documentul legat. În acest fel este posibil de a lega un număr

nelimitat de documente între ele într-o structură web neierarhică. Pentru a putea deosebi

aceste documente şi pentru a le regăsi, fiecare are o adresă unică. Aceasta este Uniform

Resource Locator (URL). URL-urile constau într-un protocol de transmitere (în cazul WWW-

ului acesta este Hyper Text Transfer Protocol - http), urmat de www (în cele mai multe cazuri) şi

de domeniu (de exemplu numele serverului şi numele paginii).

Internetul – date şi fapte

Prima versiune a programelor pentru a naviga pe

www, aşa numitele "browsere" urmau încă tradiţia

originală a Internetului - erau numai text. De aceea,

sistemul a rămas, în principiu, neprietenos cu

utilizatorii. În septembrie 1992 nu existau mai mult de

20 de servere web în întreaga lume. Schimbarea

radicală s-a produs când NCSA (National Center for

Supercomputing Applications) din SUA a scos

"Mosaic" - Browser în 1993, care era bazat pe o

interfaţă grafică (Windows). Enorma creştere a web-

ului a început virtual dintr-o dată: in iunie 1993, 130

servere Web erau înregistrate, în 1994 erau deja

11.576 servere. Posibilităţile de a prezenta datele au

crescut dramatic. Curând au apărut poze şi animaţii pe

situri web, urmate de sunete. Doar un mic pas mai era

necesar pentru a aduce cataloage, directoare şi

formulare de comandă pe situri web. Câţiva ani mai

târziu s-a născut E-Commerce.

Internetul – date şi fapte

Protocoale

• protocol = set de reguli prin care doua sau mai multe entitati comunica

• IP = Internet Protocol - protocolul care sta la baza Internetului (nivel retea)

• furnizeaza sisteme de adresare (adrese IP) – numar unic de identificare atribuit unui

calculator legat la internet. Poate fi folosit si de imprimante, routere etc.

• Adresele IP statice nu se schimba niciodata furnizând astfel foarte usor locatia. Adresele

IP dinamice sunt temporare si sunt furnizate atunci când dispozitivul acceseaza Internetul

• IPv4 a fost proiectat pentru 4.3 miliarde de adrese, dar in 2011 s-a ajuns la epuizarea

adreselor. Exemplu adresa IP : 141.85.48.36. Pentru reprezentarea datelor se foloseste ca

unitate de baza pentru memorarea informatiei Bit-ul (Binary digIT). In 1964 s-a stabilit ca

unitatea de baza a memoriei calculatorului este octetul (byte sau 8 biti). Prin urmare

dispozitivele din retea vad adresa IP ca fiind ca un flux de 32 biti, fiecare din cele patru

parti ale adresei fiind desemnate printr-un octet – pentru exemplul de mai sus avem:

10001101.01010101.00110000.00100100

• la mijlocul anilor 1990 apare IPv6 care poate aloca mult mai multe adrese – au 128 biti.

Exemplu: 2001:000:0000:85BA:CDBF:1B25:000:30AB (grupuri de cate 4 cifre

hexazecimale), echivalent cu 2001:85BA:CDBF:1B25:30AB

Protocoale - exemple

• PSF (Open Shortest Path First), IGRP (Interior Gateway Routing Protocol),

EIGRP (Enhanced IGRP) - nivel retea (fac parte din protocolul IP – Internet

Protocol) – protocol de rutare

• TCP (Transmission Control Protocol) - asigura transferul exact al datelor,

protocol orientat pe conexiune. – protocol de transport

• TELNET (Terminal virtual – calculatorul local poate fi conectat la un calculator

aflat la alt amplasament), FTP (Transfer de fisiere), SMTP (Posta electronica),

DNS (Sistem de nume de domenii), HTTP (HyperText Transfer Protocol =

Protocol de transmitere a hipertextului) – protocoale de aplicatie

• Protocol care reglementeaza transmisia de date pe Internet

• TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu HP sau Mac,

folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows etc. să se "înţeleagă"

unele cu altele.

• Protocolul TCP asigura partea de transport a informatiei sub forma de pachete

astfel incat sa ajunga la destinatie. Pentru fiecare pachet de date transmis in retea se

primeste o confirmare de primire, iar daca nu este primita pachetul este retransmis.

Protocolul IP se ocupa de transportul datelor de la sursa la destinatie, fiecare

calculator din retea avand o adresa unica prin care poate fi identificat.

TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol)

Ce înseamnă TCP – IP?

Modelul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) a fost

creat de US DoD (US Department of Defence - Ministerul Apărării Naționale al

Statelor Unite) din necesitatea unei rețele care ar putea supraviețui în orice

condiții. DoD dorea ca, atâta timp cât funcționau mașina sursă și mașina

destinație, conexiunile să rămână intacte, chiar dacă o parte din mașini sau

din liniile de transmisie erau brusc scoase din funcțiune. Era nevoie de o

arhitectură flexibilă, deoarece se aveau în vedere aplicații cu cerințe

divergente, mergând de la transferul de fișiere până la transmiterea vorbirii în

timp real.

Dacă vrei să accesezi o adresă oarecare,

protocolul TCP-IP va face următoarele:

1. O cerere de IP de la serverul DNS (domain

name system) pentru adresa someserver.com;

2. Serverul răspunde prin adresa IP

(192.5.6.111);

3. Protocolul TCP/IP stabileşte legătura cu

serverul someserver.com folosind adresa de

IP anterioară;

Aceste cerințe au condus la alegerea a patru niveluri pentru modelul

TCP/IP: Aplicație, Transport, Rețea (sau Internet) și Acces la Rețea.

•1953 - calculatorul cu tuburi electronice al lui Victor Toma

•1957 - Grigore Moisil - primul calculator IBM (la Institutul de Fizica Atomica)

•1964 - primele calculatoare românesti cu tranzistori

•1967 - se înfiinteaza Institutul de Tehnica de Calcul (ITC)

•1970 - primul calculator Felix C (scos din fabricatie in 1978)

• 1982 - experimentul UNIREA: pe baza CORAL-ului a fost pusa la punct prima retea

româneasca. Primele puncte conectate au fost la Bucuresti, Cluj-Napoca si Bacau.

Experimentul a fost realizat prin linie telefonica.

• 1983: CORA (CORespondeţă Automată,) un serviciu similar poştei electronice de astăzi.

Netul Românesc – inainte de 1989

Pentru Unirea, a fost însă nevoie de un mic şiretlic. „S-a

luat un minicalculator DEC, american, iar acesta a fost

copiat de Institut. Aşa au făcut CORAL. Dar au fost copii

bune, deoarece sistemele de operare de la DEC

mergeau pe ele”, îşi aminteşte Stăicuţ.

Socotit un succes (în 1983, proiectul a fost distins cu

premiul „Traian Vuia”, înmânat de Academia Română),

proiectul a fost extins, acoperind într-un final

aproximativ 30 de judeţe.

Calculatoarele Coral. Cât un dulap de înalte şi cu casete, acestea au

stat la baza primei reţele, realizată cu ocazia Experimentului Unirea.

Netul Românesc

•1991: Academia Română, Ministerul Învăţământului şi Comisia Naţională de Informatică

cer Guvernului României sa aprobe conectarea României la „reţeaua academică şi de

cercetare internaţională de calculatoare”, BITNET.

• vara lui 1992: inginerul Eugeniu Stăicuţ, de la Institutul de Cercetare în Informatică,

trimitea un e-mail unui profesor austriac. Este probabil primul email trimis vreodată din

România în străinătate, de la o adresă construită special de austrieci, pe un domeniu .at.

• 1992 România a primit dreptul să aibă domeniu .ro. Pana atunci României îi era

interzis să aibă propriul său domeniu de internet.

• in urma intervenţiei unui american, dr. Steven Goldstein, ţara noastră a primit acest

drept. Ia naştere primul site: ici.ro.

• începutul lui 1993, se conectau la reţea Institutul de Fizică Atomică (ifa.ro), Institutul

Politehnic din Bucureşti (ipb.ro), Universitatea Tehnică din Timişoara (utt.ro) şi

Institutul de Matematică al Academiei Române (imar.ro).

• următorul mare pas: conexiunile prin dial-up (conectare simplă, prin modem şi linie

telefonică).

• s-au conectat alte instituţii, cele mai multe universităţi din Bucureşti şi provincie, dar şi

Biblioteca Centrală Universitare sau Institutul Astronomic.

• în luna februarie 1993, s-au trimis, în medie, 400 de email-uri şi 100 de mesaje

interactive pe zi. Într-o săptămână, erau descărcate circa 500 de fişiere din arhivele de

programe Bitnet şi Internet.

• octombrie 1995 : 180 de institutii conectate

Netul Românesc - continuare

World wide web

World wide web (www) - o retea globala de documente, imagini si alte resurse legate

logic prin hyperlink-uri si adresate prin URI-uri (Uniform Resource Identifier).

• Browserele pentru WWW precum Internet Explorer, Mozilla Firefox, Opera, AppleSafari si Google Chrome permit utilizatorilor sa navigheze de la o pagina web la altaprin intermediul hyperlink-urilor incluse în documente.

• Aceste documente pot contine orice combinatie de date: grafica, sunete, text, video,multimedia si continut interactiv.

• Comparativ cu mediul tiparit, World Wide Web-ul a permis descentralizarea informatieila scara mare

Motoare de căutare

• Motorul de cautare este un program care acceseaza internetul in mod automat si frecvent sistocheaza anumite informatii (titlul, cuvinte cheie, uneori chiar fragmente ale continutuluipaginilor web intr-o baza de date. In momentul in care un utilizator doreste sa gaseasca uncuvant sau o fraza motorul de cautare utilizeaza respectiva baza de date si in functie deanumite criterii de prioritate creeaza si afiseaza o lista de rezultate.

• 1993: apare conceptul de web-crawler (indexare automata a paginilor web)

• ianuarie 1994: ia fiinta Yahoo

• 1994: ia fiinta Lycos, concurenta lui Yahoo

• decembrie 1995: se înfiinteaza Excite

• decembrie 1995: apare Altavista (dispare in 2013)

• iunie1996: apare Askjeeves - cautarile se faceau sub forma de întrebari

• septembrie 1998: apare Google – interfata simpla, fara bannere de publicitate

Cele mai utilizate motoare de căutare

Cele mai utilizate browsere

1978 - Primul sistem BBS (Bulletin Board System) online din America –

software de logare cu parola

Momente memorabile de “Început”

1984 – fondarea Cisco

1985 – introducerea domeniului .uk (al 4-lea domeniu ca utilizare în aprilie

2010, după .com, .de şi .net)

1981 – Hayes Communications creează Smartmodem

Momente memorabile de “Web cablat”

1994 – Primul banner cu trimitere către altă pagină a fost folosit

1995 – a apărut Internet Explorer 1.0

1982 - Dr Jonathan Postel propune SMTP (Simple Mail Transfer Protocol)

este un protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format

electronic pe Internet.

Momente memorabile despre “E-mail”

1989 – este lansat Lotus Notes email software

1996 - Microsoft lansează Internet Mail and News 1.0

1998 – e lansat BlackBerry 850

1991 - prima reţea video în campusul universitar Cambridge

Momente memorabile despre “Online Media”

1995 – se lansează RealAudio versiunea 1.0

2007 – se lansează BBC iPlayer

2005 (23 aprilie) - primul videoclip este uploadat

pe YouTube – Me at the Zoo

1994 – World Wide Web Consortium fondat de Tim Berners-Lee

Momente memorabile ale proprietăţilor internetului

1995 – se lansează motorul de căutare AltaVista

1997 – prima intervenţie live pe site-ul BBC News

1996 – descoperirea dublului-click

1995 – porneşte Heat.net reţeaua de jocuri (oprit în 2000)

2006 - Google în mod accidental îşi şterge propriul blog

Momente memorabile “Cele mai mari eşecuri”

2007 - iTunes permite în mod accidental pirateria pe internet - Stargate

Atlantis

Interntul de maine

Interntul de maine

• CISCO: pâna în 2020 vor fi conectate la Internet 50 de miliarde de echipamente.

Aceasta pune probleme dificile pentru stiva TCP/IP (volumul datelor, arhitectura de

rutare)

• Solutii:

– Mesh-networks (orice nod din retea sa contina si un element de rutare)

– Protocoale "inteligente", de exemplu: controler autonom - bucle MAPE (Monitors,

Analyzes, Plans, Execute) , controler cognitiv - bucle OOPDAL (Observes,

Orients, Plans, Decides, Acts, Learns)

MULTUMESC PENTRU ATENTIE!