Informatica aplicata

INFORMATICĂ APLICATĂ

1

NOTE DE CURS – INFORMATICĂ APLICATĂ

CUPRINS CAPITOLUL I. .......................................................................................................................................3 NOŢIUNI INTRODUCTIVE ................................................................................................................3

1.1 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII CALCULATOARELOR................................................3 1.2 SISTEME INFORMATICE............................................................................................................4 1.3 ARHITECTURA UNUI SISTEM DE CALCUL...........................................................................7 1.4 NOTIUNI DE BAZA PENTRU WINDOWS ................................................................................8

CAPITOLUL II.....................................................................................................................................13 PROCESOARE DE TEXTE: MICROSOFT WORD.......................................................................13

2.1 Noţiuni de tehnoredactare .............................................................................................................13 2.2 Elementele ecranului Word...........................................................................................................14 2.3 Comenzi si operaţii fundamentale.................................................................................................16

2.3.1 Introducerea textului ...........................................................................................................16 2.3.2 Selectarea textului ................................................................................................................17 2.3.3 Formatarea avansată a textului .........................................................................................18 2.3.5 Operaţii de intrare - ieşire...................................................................................................19

2.4 Formatarea textului .......................................................................................................................22 2.4.1 Formatarea caracterelor .....................................................................................................22 2.4.2 Formatarea paragrafelor ....................................................................................................23 2.4.3 Formatarea paginii ..............................................................................................................25

2.5 Lucrul cu tabele.............................................................................................................................25 2.5.1. Crearea unui tabel ...............................................................................................................25 2.5.2 Modificarea unui tabel .......................................................................................................27 2.5.3 Formatarea unui tabel ..........................................................................................................29 2.5.4 Convertirea unui text in tabel .............................................................................................29 2.5.5 Despartirea unui tabel .........................................................................................................30 2.5.6 Table AutoFormat ...............................................................................................................30

2.6. Meniul Insert ................................................................................................................................30 2.6.1 Inserarea unui final de pagina ...........................................................................................30 2.6.2 Numerotarea paginilor ........................................................................................................31 2.6.3 Inserarea antetelor şi a notelor de subsol ..........................................................................31 2.6.4 Inserarea simbolurilor..........................................................................................................32

2.6.5 Inserarea notelor de picior si de sfarsit de document.......................................................32 2.6.6. Inserarea imaginilor intr-un document ............................................................................32 2.6.7 Inserarea unei zone de text in Document...........................................................................33 2.6.8 Inserarea unui document in alt document ........................................................................33 2.6.9 Inserarea unei hiperlegaturi şi a unui semn de carte .......................................................33

2.7 Lucrul pe coloane..........................................................................................................................34 2.8 Lucrul cu documente lungi ...........................................................................................................35

2.8.1 Crearea cuprinsului .............................................................................................................35 2.8.2 Crearea unui index ..............................................................................................................36

2.8.3 Creearea bibliografiei.............................................................................................................37 2.8.4 Crearea unui cuprins al desenelor......................................................................................38

2.9 Spell Checker ................................................................................................................................38 2.10 Obiecte legate sau împăturite ......................................................................................................39


2

CAPITOLUL III ...................................................................................................................................40 UTILIZAREA MEDIULUI DE LUCRU MICROSOFT EXCEL ...................................................40

3.1 Registrul de calcul tabelar.............................................................................................................40 3.2 Tabele Pivot .................................................................................................................................58 3.3 Utilizarea pachetului Data Analysis..............................................................................................63 3.4 Tendinţe şi prognoze .....................................................................................................................65 3.5 Utilizarea SOLVER-UL în MS EXCEL.......................................................................................66

Bibliografie .............................................................................................................................................73


3

Capitolul I.

Noţiuni introductive

1.1 Scurt istoric al dezvoltării calculatoarelor

În ultimii 70 de ani calculatoarele au evoluat continuu, specialiştii în domeniu împărţind

această perioadă în cinci etape, denumite generaţii de calculatoare. Criteriile care au stat la baza

acestei clasificări includ: arhitectura sistemelor; tehnologia de construcţie a componentelor,

modalităţile de procesare a programelor, caracteristicile sistemelor de operare, limbajele de programare

folosite.

Prima generaţie în evoluţia calculatoarelor (1938-1953) a fost caracterizată de utilizarea

tuburilor electronice iar calculatoarele erau destinate calculelor ştiinţifice şi comerciale. În această

perioadă se încadrează calculatoarele Harvard Mark 1 şi ENIAC.

Generaţia a doua (1954 - 1963) a fost caracterizată de folosirea tranzistorului pentru realizarea

circuitelor logice. Calculatoarele din cea de-a doua generaţie aveau în jur de 100 de instrucţiuni

complexe, memorie de tip magnetic şi dispozitive periferice.

Limbajul de programare Fortan a apărut în anul 1956 iar limbajele Algol şi Cobol (Common

Business Oriented Language - limbaj orientat spre aplicaţiile de afaceri) au apărut după anul 1960. În

anul 1955 a devenit operaţional primul calculator cu tranzistori, denumit TRADIC (Transistor Digital

Computer).

Generaţia a treia de calculatoare (1964 - 1980) se caracterizează prin utilizarea circuitelor

integrate pe scară mică (SSI - Small ScaleIntegration) şi medie (MSI - Medium Scale Integration).

Generaţia a patra de calculatoare (1981 - prezent) se caracterizează prin construcţia de

calculatoare ce utilizează circuite integrate pe scară mare(LSI -Large Scale Integration) şi foarte mare

(VLSI - Very Large Scale Integration). Folosirea microprocesorului şi a microprogramării a oferit

calculatoarelor posibilitatea utilizării unui set complex de instrucţiuni şi asigură un grad sporit de

flexibilitate.

În această perioadă a fost scos pe piaţă primul calculator personal (PC- Personal Computer) de

către firma IBM în anul 1981. Toate calculatoarele personale ce au fost construite ulterior şi au păstrat

arhitectura originală IBM au fost denumite calculatoare compatibile IBM-PC. Primul IBM-PC avea

următoarele caracteristici: Microprocesor pe 16-biţi 8088, Memorie ROM BASIC; Floppy-disc de

360KB; Sistem de operare DOS 1.0. În 1985 Intel introduce microprocesorul 80386 (primul membru

pe 32-biţi din familia 80x86). În 1986 firma Compaq introduce primul sistem bazat pe 80386. În 1989

Intel introduce microprocesorul 80486, ce includea coprocesor matematic. În 1992 apar procesoarele

Intel Pentium (cu 64-biţi pentru magistrala de memorie), AMD şi Cyrix (procesoare compatibile -


4

„clone”). În 1996 apare Intel Pentium Pro. În 1998 apare Intel Pentium II. În 2000 apare Intel Pentium

IV la 1.5 GHz. În 2003 este depăşită graniţa de 3 Ghz de funcţionare a procesoarelor comerciale.

Calculatoarele din cea de-a cincea generaţie (prezent - viitorii ani), sunt încă în faza de

dezvoltare. Ele se bazează pe utilizarea inteligenţei artificiale, a circuitelor integrate specializate şi a

procesării paralele. Există unele aplicaţii ale celei de-a cincea generaţii de calculatoare care sunt deja

utilizate astăzi, cum ar fi recunoaşterea vorbirii. Utilizarea procesării paralele şi a superconductorilor

face viabilă inteligenţa artificială. Scopul principal al celei de-a cincea generaţii de calculatoare este

acela de a dezvolta echipamente capabile să răspundă limbajului natural uman şi să fie capabile de

învăţare şi organizare proprie.

Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem

economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte şi sisteme pentru prelucrarea

automată a informaţiei. Din acest punct de vedere informatica este definită ca fiind ştiinţa care se

ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de

calcul. În accepţiunea curentă, informatica cuprinde toate activităţile legate de proiectarea, realizarea şi

exploatarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, în scopul creşterii eficienţei activităţilor

umane.

1.2 Sisteme informatice

Conceptul de sistem desemnează un ansamblu de elemente dependente între ele, formând un tot

organizat care pune ordine în gândirea teoretică sau activitatea practică dintr-un domeniu sau altul. Un

sistem economic reprezintă un ansamblu de elemente interdependente, prin intermediul cărora se

realizează obiectul de activitate al unei unităţi economice. În analiza structurii organizatorice şi

funcţionale a unui sistem economic se disting următoarele componente: sistemul decizional; sistemul

operaţional; sistemul informaţional.

Sistemul decizional este format din ansamblul de specialişti care, prin metode şi tehnici

specifice prognozează şi planifică, decid, organizează, coordonează, urmăresc şi controlează

funcţionarea sistemului operaţional, cu scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.

Sistemul operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane, materiale şi financiare precum şi

întregul ansamblu organizatoric, tehnic şi funcţional, care asigură realizarea efectivă a obiectivelor

stabilite prin deciziile transmise de sistemul decizional.

Sistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor

informaţionale, precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi tehnicilor, prin care se asigură

prelucrarea datelor necesare sistemului decizional. Sistemul informaţional asigură gestiunea tuturor

informaţiilor din cadrul unui sistem economic, folosind toate metodele şi procedeele de care dispune.

Ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut, frecvenţă, calitate, volum, formă,


5

suport), necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi

de lucru, formează un flux informaţional.

Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume, acea parte a

acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere, stocare şi prezentare a

datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional,

sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor, prin care se

asigură prelucrarea automată a datelor. Resursele sistemului informatic se grupează în următoarele

categorii:

· cadrul organizatoric al activităţii supuse informatizării, deci activitatea care face obiectul

sistemului informatic şi datele primare vehiculate în cadrul acesteia;

· metodele şi tehnicile de proiectare a sistemului informatic;

· ansamblul de echipamente prin intermediul cărora se realizează culegerea, verificarea,

prelucrarea, memorarea şi transmiterea datelor, respectiv redarea rezultatelor prelucrării,

reunite sub denumirea generică de HARDWARE;

· sistemul de programe care asigură utilizarea eficientă a resurselor hardware precum şi

rezolvarea unor clase de probleme specifice unui anumit domeniu, programe reunite sub

denumirea de SOFTWARE;

· baza informaţională;

· ansamblul de resurse umane implicate.

Procesul de prelucrare automată a datelor în cadrul unui sistem informaţional constă în operaţii de

culegere, transmitere, prelucrare şi stocare.

Culegerea datelor constă în sesizarea lor la locurile unde sunt generate şi transpunerea lor pe

suporturi adecvate prelucrării automate. La acest moment datele se numesc date primare.

Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în rezultate finale, în

urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor, specificul

echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.

Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare,

către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrărilor către beneficiari.

Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) lor pe suporturi de memorie

specifice, în scopul unor consultări şi prelucrări ulterioare.

Sistemele informatice moderne utilizează reţelele de calculatoare ca suport hardware şi

sistemele de gestiune a bazelor de date ca suport software, baza de date fiind nucleul informaţional al

oricărui sistem informatic.

Deschiderea largă oferită de Internet face din utilizarea bazelor de date distribuite pe reţele de

calculatoare implementate la nivelul firmei şi interconectate în reţele mai mari, soluţia cea mai viabilă


6

şi cea mai des aplicată pentru valorificarea eficientă în procesul de manangement a performanţelor

remarcabile oferite de performanţele PC-urilor de astăzi.

Marea varietate a calculatoarelor a impus clasificarea lor după diferite criterii: cost, capacitate,

complexitate, aplicaţii.

Calculatoarele sunt, în general, grupate în patru categorii de bază: microcalculatoare,

minicalculatoare, calculatoare mainframe şi supercalculatoare. Tipul calculatorului se determină

după următoarele criterii:

· tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP) sau al microprocesorului – cele mai mari

calculatoare tind să utilizeze unităţi centrale de prelucrare constituite separat, de mare viteză, cu

componente complexe;

· cantitatea de memorie principală pe care microprocesorul opoate utiliza – un calculator

echipat cu o memorie principală de mare capacitate poate memora programe mai complexe şi

chiar mai multe programe diferite în acelaşi timp;

· capacitatea de stocare a memoriei auxiliare – sistemele de calcul tind să fie echipate cu

dispozitive periferice de memorare de mare capacitate;

· viteza perifericelor de ieşire este o altă caracteristică – cele mai mari calculatoare sunt dotate

cu dispozitive de ieşire rapide, a căror viteză se măsoară, de exemplu, în sute de mii de linii

care pot fi tipărite pe minut;

· viteza de prelucrare exprimată în milioane de instrucţiuni pe secundă (MIPS - Millions of

Instructions Per Second) variază de la 3 - 4 MIPS la cele mai mici calculatoare, până la mai

mult de 200 MIPS pentru supercalculatoare;

· numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp – calculatoarele

personale admit numai un singur utilizator, alte tipuri acceptă mai mult de doi sau trei

utilizatori în acelaşi timp, iar cele mai mari calculatoare suportă sute de utilizatori simultan;

· costul sistemului care poate varia foarte mult.

Microcalculatorul, numit adesea calculator personal (PC – Personal Computer), reprezintă tipul

de calculator care utilizează un microprocesor ca unitate centrală de prelucrare (UCP) şi care poate fi

folosit numai de o singură persoană la un moment dat. Există un mare număr de variante, în ceea ce

priveşte dimensiunea, de la calculatoare personale portabile (laptop) la puternice staţii de lucru

(desktop workstations) care sunt utilizate pentru calcule inginereşti şi ştiinţifice. Staţiile de lucru

utilizează sistemele de operare UNIX sau Windows NT/2000/XP şi sunt echipate cu procesoare

puternice (cum ar fi Digital Alpha, PowerPC sau MIPS) sau cu procesoare Intel Pentium.

Calculatoarele personale lucrează folosind sistemul de operare Windows sau un alt sistem de

operare similar, fiind folosite pentru aplicaţii standard. Microcalculatoarele pot fi folosite cu uşurinţă

de neprogramatori datorită numărului mare de pachete de programe de aplicaţii disponibile.


7

1.3 Arhitectura unui sistem de calcul

Sistemul de calcul dispune pe lângă componenta fizică (hardware) şi o componentă logică

(software) alcătuită din ansamblul programelor şi procedurilor care asigură îndeplinirea funcţiilor

sistemului de calcul şi din programele aplicative care asigură prelucrarea automată a datelor

(software). Mulţimea datelor care urmează a fi prelucrate este organizată în fişiere sau baze de date.

Principalele componente ale unui sistem de calcul pot fi sistematizate astfel:

La nivelul unui sistem de calcul există două categorii de programe:

· programe de sistem care coordonează activitatea componentelor fizice ale sistemului şi asistă

utilizatorul la dezvoltarea programelor de aplicaţii (software de bază), cel mai important fiind

sistemul de operare;

· programe de aplicaţii care sunt destinate să rezolve probleme specifice unei clase de probleme

(software de aplicaţii).

Sistemul de operare constă dintr-o colecţie integrată de programe de sistem, ce oferă

utilizatorului posibilitatea folosirii eficiente a resurselor sistemului de calcul (memorie internă, timp

UCP, control magistrală, dispozitive periferice), concurând la dezvoltarea programelor de aplicaţie.

Arhitectura unui sistem de calcul se defineşte ca fiind ansamblul integrat de unităţi

funcţionale, în conformitate cu un set de principii şi reguli standardizate, formând un tot unitar şi

având ca scop realizarea funcţiilor sistemului la un anumit standard de performanţă.

Componentele funcţionale ce formează arhitectura unui sistem de calcul sunt:

· unitatea centrală (UC) care cuprinde: unitatea de comandă-control (UCC), unitatea aritmetico-

logică (UAL), memoria internă (MI);

· unităţi de memorie (memoria externă);

· unităţile de intrare- ieşire.


8

Unităţile de intrare, unităţile de ieşire şi unităţile de memorie externă se mai numesc şi unităţi

periferice. La calculatoarele personale, unitatea standard de intrare este tastatura, iar unitatea standard

de ieşire este monitorul. Hard-discul şi floppy-discul fac parte din unităţile de memorie externă.

Unitatea aritmetico- logică (UAL) efectuează operaţiile aritmeticologice, iar unitatea de

comandă-control dirijează şi controlează toate operaţiile efectuate de calculator. Cele două unităţi

alcătuiesc împreună unitatea centrală de prelucrare (UCP)- denumită şi procesor. Tehnologia actuală

de fabricaţie într-o formă miniaturizată, i-a conferit acestuia denumirea de microprocesor.

1.4 Notiuni de baza pentru Windows

În mod normal taskbar este asezata la marginea de jos a desktop-ului. Poti face clic pe taskbar

si tinand apasat misti mouse-ul la o alta margine si taskbar se va muta acolo. In taskbar se gaseste

butonul Start, diferite icon-uri pentru accesare rapida a programelor respective, precum si cat este ora

(eventual data).

Icon-ul My Computer iti da acces la continutul computerului. Poti ajunge la drive-re (=discuri)

si la altele, facand dublu clic pe acest icon.

Cand stergi un obiect (fisier, dosar, etc) Windows XP il trimite in acest dosar (Recycle Bin = Cosul de

gunoi). Poti reface (restore) aceste obiecte sau, daca le stergi de aici, le vei pierde permanent.

Icon-urile programelor, dosarelor (folderelor) si documentelor care nu au sageata in coltul

dreapta reprezinta obiectul respectiv, avand astfel acces direct la el.

(Obs.: Daca stergi un shortcut icon, obiectul respectiv ramane nesters, el fiind in alta parte in computer

(va dispare doar icon-ul shortcut de pe desktop), dar daca stergi un icon al unui obiect atunci se va

sterge obiectul respectiv, deoarece acesta este salvat aici pe desktop si nu in alta parte ca in cazul icon-

ului shortcut (cu sageata stanga-jos)).


9

Icon-uri cu o sageata in coltul stanga-jos reprezinta shortcut (scurtatura = o cale mai rapida sa

accesezi obiectul respectiv (program, document, dosar, etc)).

Drive-rele sunt folosite pentru stocarea de informatii, de date. In general toate computerele au

cel putin doua: un hard drive (hardisc), folosit pentru stocarea unui volum mare de date, si un CD

drive, care stocheaza un volum mai mic de date, dar acesta poate fi transportat de la un computer la

altul. Hard drive-ul este de obicei C:\ (este notat astfel), iar drive-ul CD este notat cu D:\ (obs. de

multe ori hard drive-ul este impartit in doua, adica C:\ si cu D:\ vor constitui hard drive-ul, iar E:\ va

fi pentru drive-ul CD. Daca exista un floppy drive (pentru discheta) acesta va fi notat A:\, iar daca

exista un DVD drive (acesta poate citi un CD, la fel ca si CD drive-ul, dar poate sa si inregistreze

informatie pe CD si pe DVD), acesta va fi notat cu urmatoarea litera F:\, etc. Drive-rele sunt folosite

pentru stocarea de informatii, de date. In general toate computerele au cel putin doua: un hard drive

(hardisc), folosit pentru stocarea unui volum mare de date, si un CD drive, care stocheaza un volum

mai mic de date, dar acesta poate fi transportat de la un computer la altul. Hard drive-ul este de obicei

C:\ (este notat astfel), iar drive-ul CD este notat cu D:\ (obs. de multe ori hard drive-ul este impartit

in doua, adica C:\ si cu D:\ vor constitui hard drive-ul, iar E:\ va fi pentru drive-ul CD. Daca exista

un floppy drive (pentru discheta) acesta va fi notat A:\, iar daca exista un DVD drive (acesta poate citi

un CD, la fel ca si CD drive-ul, dar poate sa si inregistreze informatie pe CD si pe DVD), acesta va fi

notat cu urmatoarea litera E:\, mamory stick-ul va fi notat cu F:\, etc.

Dosarele (folders) sunt folosite pentru a organiza informatia pe drive-re. Toate fisierele ce formeaza

un program sunt stocate impreuna in dosarul lor special. Fisierele pe care tu le faci vei dori, de

asemeni, sa le salvezi in mod organizat folosind dosarele. Tu vei dori sa pastrezi fisiere care au aceeasi

tematica, de exemplu, in acelasi dosar.

Pentru a crea un nou folder:

1. In partea stanga faci clic pe drive-ul sau dosarul in care vrei sa creezi un nou dosar.

2. Clic dreapta in orice zona libera din partea dreapta. Va apare un meniu.

3. Alege New.

4. Clic Folder.

5. Tipareste un nume pentru dosarul acesta.

Pentru a sterge un fisier sau un dosar:

1. Clic dreapta pe fisierul sau dosarul pe care vrei sa-l stergi. Va apare un meniu.

2. Clic Delete. Windows Explorer te va intreba Are sure you want to send this object to the

recycle bin? (Esti sigur ca vrei sa trimiti acest obiect la Cosul de Gunoi?)

3. Clic Yes.

Pentru a copia un fisier sau un dosar:

1. Clic dreapta pe fisierul sau dosarul pe care vrei sa-l copii. Va apare un meniu.

2. Clic Copy. Acum fisierul sau dosarul respectiv va fi in memoria Clipboard.


10

Windows Explorer este un loc unde tu poti vedea driver-ele (discurile C:\.(eventual D:\, care

reprezinta hardiscul computerului) discheta A:\, discul E:\ si poti manipula dosarele si fisierele (adica

sa vezi unde sunt, si eventual sa le muti in alta parte. Folosind Windows Explorer, tu poti taia (Cut),

copia (Copy), lipi (Paste), shimba numele (Rename), si sterge (Delete) dosarele sau fisierele.

Windows XP te poate ajuta sa gasesti rapid un fisier sau dosar aflat in driver-ele computerului (pe hardiscul

computerului ( C:\ eventual si D:\ ) sau pe CD-ul care il pui tu in computer). Pentru o cautare rapida a unui

fisier sau a unui dosar:

1. Clic butonul Start. Va apare meniul Start.

2. Clic optiunea Search.

3. Se va deschide fereastra de dialog Search Results.

4. Alege o optiune (Files or Folder, Computers, People sau Internet - vezi imaginea de mai sus).

5. Tipareste in casutele respective criteriile tale de cautare. Pentru ajutor vezi tabelul de mai jos.

6. Clic Search. Rezultatele cautarii vor apare in partea dreapta (initial acest spatiu este gol).

Pentru a schimba data si/sau ora:

1. Clic butonul Start. Va apare meniul Start.

2. Dublu clic pe Control Panel.

3. Se deschide fereastra Control Panel in care cauti si faci clic pe icon-ul Date and Time.

4. In zona Date , alege ziua, luna si anul, alegand optiunile dorite.

5. Alege ora dorita.

Un shortcut pe desktop, reprezentat de obicei ca un icon, este un mic fisier care face trimitere la un program,

dosar sau fisier. Facand dublu clic pe icon-ul shortcut se va deschide obiectul pe care-l reprezinta. Icon-ul

shortcut contine o mica sageata in partea stanga-jos. Icon-urile shortcut sunt ca niste indicatoare care te duc

direct la obiectul pe care-l reprezinta – deci stergandu-le (delete) de pe desktop nu inseamna ca se va sterge si

obiectul reprezentat de acestea, ci doar acel indicator de pe desktop

Pentru a face un shortcut pentru un obiect aflat intr-un meniu:

1. Clic Start. Va apare meniul Start.

2. Localizeaza obiectul caruia vrei sa-I faci un shortcut. Daca se afla intr-un submeniu mergi acolo.

3. Clic si, tinand butonul mouse-ului apasat, misti mouse-ul cu obiectul respectiv la dreapta, pana ajungi

pe desktop. Acolo eliberezi butonul mouse-ului.

Pentru a face un shortcut pentru obiecte aflate in Windows Explorer:

1. Deschide Windows Explorer (apasa simultan tasta Windows si E daca iti amintesti).

2. Micsoreaza fereastra Windows Explorer (astfel incat sa vezi desktop-ul).

3. Localizeaza in Windows Explorer obiectul caruia vrei sa-I faci un shortcut.

4. Clic buton dreapta si tinand apasat misti mouse-ul cu obiectul respectiv pe desktop. Va apare un meniu.

5. Clic Create Shortcuts Here.

O fereastra este o arie de pe desktop in interiorul careia programele pot lucra.

Daca ai cateva ferestre deschise in acelasi timp, fereastra de deasupre este fereastra activa. Tu poti lucra numai

in fereasta activa. Pentru a schimba fereastra activa, urmeaza una din caile de mai jos:

1. Clic oriunde pe fereastra care vrei sa o faci activa.


11

2. Tinand apasata tasta ALT, apasa tasta Tab (de pe tastatura) pana ce selectezi fereastra dorita.

3. Toate ferestrele deschise sunt afisate pe taskbar. Faci clic pe butonul cu numele ferestrei ce vrei sa o

faci activa.

Meniurile iti ofera o cale sa trimiti comenzi computerului (sa-i spui ceea ce sa faca). Cand deschizi o

fereastra meniurile sunt listate de la stanga la dreapta sub bara de nume, in bara de meniu. Cand faci clic pe un

anumit meniu apare un meniu cu o lista de optiuni. Aici selectezi o optiune (o comanda) facand clic pe ea. Daca

se deschid alte submeniuri mergi pana gasesti ce doresti. In cazul in care in lista mai sunt si alte optiuni care nu

sunt afisate, in partea de jos a listei este o sageata (un v suprapus) si facand clic pe ea, se vor afisa toate

optiunile din meniul respectiv. Cand faci clic pe o optiune iti poate apare o fereastra de dialog unde tu trebuie sa

dai eventual niste detalii pentru comanda ta.

Daca in dreptul anumitor optiuni vezi niste caractere inseamna ca apasand pe tastele caracterelor respective

in acelasi timp, poti da computerului comanda respectiva. Deci e un mod mai rapid de a lucra.

Comenzile Cut, Copy si Paste sunt comenzi aproape universale. Acestea sunt aproape in toate programele

care lucreaza pe computer si au aceleasi functii. Le poti folosi cand lucrezi cu discuri, programe, dosare, fisiere,

text,etc.

Cut (a taia): Cand folosesti Cut la ceva tu stergi acel ceva din locatia respectiva si pui in memoria

Clipboard. Aceasta informatie va sta in memoria Clipboard pana cand folosesti din nou comanda Cut sau

Copy. De fiecare data cand tu folosesti comanda Cut sau Copy tu inlocuiesti informatia din Clipboard cu ceea

ce, cu o clipa mai inainte, tu ai folosit Cut sau Copy asupra ei. Tu poti sa Paste (lipesti) informatia din

Clipboard ori de cate ori doresti.

Copy (a copia):

Copy este similara cu Cut, doar ca originalul nu este sters ci ramane in continuare in locatia respectiva si in

acelasi timp aceeasi informatie este pusa in memoria Clipboard. Aceasta informatie va sta in memoria

Clipboard pana cand folosesti din nou comanda Cut sau Copy. De fiecare data cand tu folosesti comanda Cut

sau Copy tu inlocuiesti informatia din Clipboard cu ceea ce, cu o clipa mai inainte, tu ai folosit Cut sau Copy

asupra ei. Tu poti sa Paste (lipesti) informatia din Clipboard ori de cate ori doresti.

Paste (a lipi):

Tu poti pune informatia din Clipboard oriunde vrei tu. Folosind comanda Paste (se citeste peist)

informatia asupra careia tu ai folosit ultima data comanda Cut sau Copy se poate pune oriunde este pozitionat

cursorul.

Clipboard:

Clipboard este o memorie in care este stocata informatia asupra careia s-a folosit comanda Cut sau

Copy. De fiecare data cand executi Cut sau Copy tu inlocuiesti informatia veche din Clipboard cu ceea ce, cu

o clipa in urma, tu ai executat Cut sau Copy. Poti folosi Paste de cate ori doresti. Informatia din clipboard se

pierde odata cu oprirea calculatorului.

Intotdeauna cand vezi trei puncte (...) in continuarea unei optiuni dintr-un meniu, inseamna ca selectand

optiunea respectiva se va deschide o fereastra de dialog. Tu folosesti aceasta fereastra sa trimiti comenzi

computerului. In general toate ferestrele de dialog au un buton Ok si unul Cancel (anuleaza).


12

Campurile (Field) cu meniu drop-down (cade jos) au in partea dreapta un buton (cu o sageata in jos).

Cand faci clic pe acest buton iti va apare o lista de optiuni unde tu poti alege. In cazul in care nu sunt afisate

toate optiunile, va apare in partea dreapta, a acestui tip de meniu, o bara de derulare pe verticala. Derulezi in sus

sau in jos pana gasesti optiunea dorita si faci clic pe ea. Meniul se va inchide si optiunea aleasa de tine, ramane

vizibila in acest camp.

Windows XP precum si alte programe folosesc butoanele radio pentru a putea alege anumite optiuni

in mod exclusiv, adica tu poti alege una dintre optiunile prezentate (ca la aparatele radio unde nu poti asculta pe

lungimi de unde scurte si in acelasi timp si pe lungimi de unde lungi). Butoanele radio sunt in general rotunde.

Pentru a selecta o optiune faci clic in interiorul cercului respectiv si iti apare un punct in cerc aratand care este

optiunea selectata.

Casutele Checkbox reprezinta o alta metoda de a selecta optiuni. In acest caz potem alege in acelasi timp

mai multe optiuni. Sunt reprezentate in general sub forma de un patratel gol. Daca faci clic in interiorul lui apare

acel semn v, eventual x aratand ca optiunea este selectata. Poti apasa din nou in patratel si optiunea nu mai este

selectata.


13

CAPITOLUL II

Procesoare de texte: Microsoft Word

2.1 Noţiuni de tehnoredactare

Prin tehnoredactare se înţelege pregătirea tehnică şi grafică a unui manuscris înainte de a

începe operaţia de tipărire. Editoarele de texte permit, pe lângă tehnoredactare, combinarea textului cu

imagini, stabilirea de antete şi subsoluri, editarea de tabele, editarea de ecuaţii, etc. Documentul

reprezintă ansamblul de texte, imagini, grafice, etc, aparţinând aceleiaşi lucrări, deci cu legătură logică

între ele.

Tehnoredactarea se realizează pe trei nivele:

1. Nivelul document: se stabilesc caracteristici globale (formatul paginii, margini, antete şi

subsoluri);

2. Nivelul paragraf: prin paragraf se înţelege textul cuprins între două <Enter>-uri succesive.

La acest nivel se stabilesc caracteristicile paragrafului: indentări, deplasări spre interior, modul de

aliniere al paragrafului;

3. Nivelul caracter: se lucrează asupra caracterelor din interiorul paragrafelor pentru obţinerea

unor efecte: cuvinte cheie, citate, sublinieri, îngroşări, înclinare, introducerea unor caractere speciale

(figuri, semne speciale) .

În etapa de tehnoredactare există şi operaţii care nu se încadrează în nici una dincele trei nivele:

încărcarea imaginilor, realizarea index-ului, a cuprinsului. Acestea se realizează, de obicei, după

trecerea prin cele trei nivele.

În cursul tehnoredactării trebuie avute în vedere elementele prin care se caracterizează o

porţiune de text: font, stil de afişare, efecte speciale, indici, dimensiune caractere, spaţiul dintre

caractere.

Un paragraf se caracterizează prin: aliniere, indentare (deplasare spre interior sau exterior) faţă

de marginea paginii, coloanei, cadrului, alineatul (pozitiv sau negativ) – deplasarea primei linii a

paragrafului spre interior sau exterior, spaţiul dintre liniile paragrafului, spaţiul de deasupra şi de

dedesubtul paragrafului, caracteristici suplimentare (încadrarea în chenar, umbrire, aranjarea, pe

coloane, etc).

După terminarea tehnoredactării se fac corecturile pe document, apoi urmează etapa de tipărire.


14

2.2 Elementele ecranului Word.

Principalele elemente ale interfetei sunt:

Dintre toate barele de lucru, bara standard şi respectiv de formatare sunt cel mai des folosite:

Bara standard

Bara de formatare

New

Open

Close

Save

Print

PrintPreview

Spelling

Cut

Copy

Paste

Painter

Undo

RedoFormat

InsertHyperlink

WebToolbar

Tables& Borders

Insert Table

InsertExcelWorksheet

Columns

Drawing

DocumnetMap

Show/Hide

Zoom

OfficeAssistant

Stilul

Fontul

Marimeafontului

Bold

Italic

Subliniat

Superscript

Subscript

Aliniatstanga

Centru

Aliniatdreapta

Justify

Listanumerotata

Listanenumerotata

Descresteindent

Creste indent

Borduraexterioara

Marcare

Culoarefont

Zona de lucru

Bara de meniu

Bara standard

Bara de formatare

Bara de desenareBara de stare


15

Bara standard şi respectiv de formatare ofera posibilitatea de a da comenzi programului pe o cale mai scurta (deci nu trebuie sa mai cauti optiunea dorita in bara de meniuri, ci facand doar clic pe o unealta din aceasta bara reprezentata de un icon). In cazul in care tu nu ai afisate bara de unelte standard si cea pentru text, urmeaza urmatorii pasi:

1. Clic meniul View. 2. Selecteaza optiunea Toolbars. Va apare un submeniu. 3. Verifica ca optiunile Standard si Formatting sa fie bifate (au un V in fata lor). Daca deja sunt

bifate apasa tasta Esc de trei ori (aflata in stanga-sus pe tastaturii), pentru a iesi din acest meniu.

4. Daca nu sunt bifate, clic Customize 5. Clic fila Toolbars 6. Pune cursorul in patratelul din fata optiunii nebifate si faci clic pentru a selecta acea optiune.

(Fasand clic in patratelul unei optiuni deja selectate, semnul bifat va disparea si optiunea nu va mai fi selectata.)

7. Clic Close pentru a inchide fereastra de dialog.

Rigla

Rigla este in general aflata sub bara de unelte si este folosita pentru a putea schimba rapid formatul documentului. Daca rigla nu este afisata urmezi urmatorii pasi:

1. Clic meniul View 2. Daca optiunea Ruler (rigla) este deja bifata, apasa tasta Esc sa iesi din acest meniu. 3. Daca Ruler nu este bifata, clic pe aceasta optiune. Acum rigla va apare in fereastra ta sub bara

de unelte.

Moduri de afisare

In Word, tu poti afisa un document in cinci feluri: Normal, Web Layout, Print Layout, Reading Layout sau Outline Layout.

Normal View – daca textul este pe mai multe coloane, in acest caz afisarea va fi pe o singura coloana, Web Layout – afisarea este ca si cum ar apare intr-un browser (Internet Explorer) Print Layout – afiseaza documentul cum arata cand este tiparit (optiunea mea preferata) Reading Layout – afisare mai confortabila cand vrem sa citim documentul

Verifica daca esti in Normal View:

1. Clic meniul View 2. Icon-ul din fata optiunii Normal ar trebui sa aiba marginea colorata. Daca este asa, apasa tasta

Esc sa iesi din meniu. 3. Daca acel icon nu are marginea colorata, clic pe optiunea Normal. Acum, documentul este in

Normal View.


16

2.3 Comenzi si operaţii fundamentale

2.3.1 Introducerea textului

Textul se introduce folosind tastatura. Tasta "Caps Lock" vă permite să comutaţi între modurile

de scriere cu litere mici/mari. Tastele "Alt" si "Control" sunt folosite in combinatie cu o litera, de

obicei pentru a deschide un meniu, respectiv pentru a efectua o comanda (shortcut).

Combinaţia Alt+Shift (uneori Ctrl+Shift) vă permite să comutaţi intre scrierea în engleză şi

scrierea cu litere româneşti (sau o alta limbă selectată în computer).

În scrierea cu litere româneşti, acestea pot fi gasite pe tastatură, de obicei, astfel:

[ ® ă ]®î ;®ş ‘®ţ \® â

În scrierea cu litere româneşti, simbolurile (, ), {, }, [, ], @, %, . , ; : “ ‘ z, y - îşi schimbă

poziţia pe tastatură.

Elementele principale ale unui text sunt: caracterul, cuvântul (orice şir de caractere delimitat

de spaţiu), rândul, paragraful (orice şir de caractere delimitat de două apăsări ale tastei "Enter") şi

pagina.

Optiuni de setare

Inainte de a continua vei activa bara de stare, bara de derulare verticala, bara de derulare orizontala,

caracterele ce nu se tiparesc si lista cu ultimile documente deschise. Urmeaza urmatorii pasi:

1. Clic meniul Tools (=unelte).

2. Clic Options (=optiuni).

3. Clic fila View (=vedere).

4. In sectiunea Show (=arata), verifica daca sunt bifate (semnul v in interiorul patratelului din fata

fiecarei optiuni) Status Bar (=bara de stare), Horizontal Scroll Bar (bara de derulare

orizontala) si Vertical Scroll Bar (bara de derulare verticala).

5. Daca nu sunt bifate, pune cursorul in interiorul patratelului din fata fiecarei optiuni si faci clic.

(Daca faci clic in mod repetat semnul bifat va dispare si apoi apare din nou)

6. In sectiunea Formatting Marks (=caractere formatare), verifica sa fie bifata optiunea All

(=toate).

7. Daca nu este bifata aceasta optiune, faci clic in patratelul din fata pentru a o bifa (selecta).

8. Clic fila General.

9. Verifica sa fie bifata optiunea Recently Used File List (=lista ultimilor documente deschise).

Daca nu este bifata, faci clic in interiorul patratelului din fata, sa alegi aceasta optiune. In

dreapta verifica casuta Entries (=intrari) sa fie de minim 4 (cate documente sa arate in lista).

Nota: In cazul in care aceasta optiune apare scrisa in culoarea gri (scrisa mai “sters”) inseamna

ca nu se poate activa, deoarece este oprita in programul WindowsXP. Vezi in pagina


17

WindowsXP cum se activeaza acolo lista cu ultimele fisiere deschise (acolo se face in general,

pentru toate programele). Apoi revenim in pagina noastra si folosind pasii de mai sus bifam

aceasta optiune pentru programul Word.

10. Verifica in casuta Measurement Units (= unitati de masura) sa fie Centimeters (= centimetri).

Daca nu, faci clic pe sageata de deschidere a meniului pull-down (= cade-jos) si clic

Centimeters.

11. Clic OK si fereastra se va inchide.

2.3.2 Selectarea textului

Pentru a efectua o operatie asupra unui text, acesta trebuie întâi selectat. Selectarea

textului se poate face cu ajutorul tastaturii sau a mouse-ului. Selectarea textului folosind tastatura se

face folosind aceleaşi combinaţii de taste ca pentru deplasarea în document, dar ţinând apăsată şi tasta

SHIFT+săgeţi. De exemplu, combinaţia SHIFT+HOME selectează textul de la poziţia cursorului, până

la începutul rândului.

Selectarea cu ajutorul mouse-ului se face urmand regulile de mai jos:

Pentru a selecta

Orice portiune de text Trageti mouse-ul peste text

Un grafic Clic pe grafic

O propoziţie Ţineţi apăsat CTRL, apoi faceţi clic oriunde în propoziţie

Un bloc larg de text Faceti clic la inceputul textului de selectat, derulaţi până la sfârşitul

selecţiei, ţineţi apasată tasta SHIFT şi faceţi clic.

Operaţii simple asupra textului selectat:

· Comenzile Cut, Copy, şi Paste.

Perechea de comenzi Cut-Paste are ca efect tăierea textului selectat şi inserarea lui în alt loc

din document. Perechea Copy-Paste funcţioneaza analog, dar are ca efect copierea textului selectat şi

inserarea lui în alt loc din document, cu păstratea textului selectat la locul iniţial. Butoanele

corespunzatoare acestor comenzi se gasesc în bara de formatare şi au shortcut-urile respectiv Ctrl-X,

Ctrl-C, Ctrl-V.

· Comenzile Undo şi Redo

Comanda Undo are rolul de a anula ultima operaţie efectuată. Comanda Redo reface comanda

anterior anulată. Ele se pot aplica succesiv anulând, respectiv refăcand nu doar ultima comanda ci şi

comenzi mai vechi.

Comenzile se gasesc fie in meniul Edit, fie in bara standard.

· Comenzile Bold, Italic, Underline


18

Se pot aplica asupra unui text selectat în prealabil şi apăsarea butoanelor corespunzatoare din

bara de formatare sau se pot aplica asupra unui text ce urmează a fi introdus, caz în care se activează

(se apasă) butoanele corespunzatoare înainte de începerea scrierii. Efectul comenzilor ramâne activ

până la o nouă apăsare (pentru dezactivare) a acestor butoane.

2.3.3 Formatarea avansată a textului

Toate comenzile descrise mai jos se pot aplica fie asupra unui text selectat în prealabil, fie

asupra unui text care urmează a fi introdus:

· Schimbarea fontului

Un set de caractere se numeste font, iar pentru a putea deosebi fonturile intre ele, acestea au

primit nume, de exemplu Times New Roman sau Arial, etc.

· Mărimea caracterelor

Unitatea folosită pentru a desemna mărimea unui caracter este punctul (point, prescurtat pt).

Această unitate nu aparţine sistemului metric, dar se poate da o corespondenţă între această unitate de

măsur si sistemul metric: un inch (1") = 2.54 cm = 72 pt.

Mărimea de scriere a unui text obisnuit este de 12 pt = 4.23 mm.

· Stiluri de caracter

Stilul de character este definit de o combinatie de stiluri simple (bold, italic sau underline, un

font si o marime asociata, o culoare a textului, etc). Folosirea stilurilor de caracter este utilă atunci

când dorim să aplicăm în mod repetat această combinaţie. Efectuarea comenzii: Se apasa mica sageata

cu varful in jos din stanga zonei "Style" (Stil), iar din lista derulata se alege stilul dorit.

· Liste numerotate şi nenumerotate

Folosirea unei liste este utilă în cazurile în care se doreşte efectuarea unei numerotări.

Pentru aceasta, se apasă butonul corespunzator listei simple sau numerotate din bara de formatare.

Comanda este activă atât timp cât este apasat butonul, şi se deactivează la o nouă apăsare a acestuia.

· Aranjarea textului in rand; comenzile Left, Center, Right, Justify

Comanda Left aliniaza textul in rand faţă de marginea stângă a rândului.

Comanda Center aliniaza textul faţă de mijlocul rândului şi este utilă în special în scrierea

titlurilor.

Comanda Right aliniaza textul faţă de marginea dreaptă a rândului şi se foloseşte de obicei la

introducerea antetelor, datelor, semnaturilor, etc.

Comanda Justify se foloseste pentru alinierea simultană a textului, atât faţă de marginea din

stânga, cât şi faţă de cea din dreapta.


19

2.3.4 Vizualizarea unui document

Un document poate fi vizualizat la diferite scări de mărime. Scara obişnuită este de 100%,

indicată în bara standard, în casuta "Zoom". Această scară poate fi uşor modificată în modul următor:

se face clic pe săgeata ataşată acestei căsuţe, apoi din lista derulată se alege procentul dorit. Alte trei

opţiuni utile sunt :

a. opţiunea "Page Width" prezintă pagina în întreaga sa lăţime pe ecran.

b. opţiunea "Whole Page" prezintă pe ecran întreaga pagină,

c. opţiunea "Two Pages" prezintă pe ecran două pagini simultan.

2.3.5 Operaţii de intrare - ieşire

Salvarea unui document (Save) Salvare a unui document constă în depozitarea acestuia pe un mediu (de regulă un mediu

magnetic -discheta, disc hard, etc) astfel încât să poată fi regăsit, modificat, tipărit, etc, la o dată

ulterioară datei creării. Comanda respectivă poate fi găsita în meniul File, sau în bara standard. La

apelarea ei se deschide o fereastră de dialog cu utilizatorul, pentru a- i permite acestuia să specifice

parametrii salvării: numele fişierului, calea (litera unitatii de disc şi directorul unde este stocat), tipul

documentului. Fereastra are urmatorul aspect:

La sfârşit se apasă butonul "Save" şi se incheie operaţiunea.

Această procedură nu se repetă la fiecare salvare a documentului. Calculatorul are nevoie de

datele anterioare doar la prima salvare, ele ramânând implicite pentru urmatoarele salvări. Dacă se

Calea unde se salveaza

Numeledocumentului

Tipul documentului


20

doreste salvarea documentului cu unul dintre parametrii anteriori modificaţi (ex: salvarea sub alt nume

sau în alt director) se foloseşte comanda "Save As" din meniul File.

Deschiderea unui document existent (Open)

Dacă se doreşte încărcarea pentru lucru a unui document salvat anterior pe disc, se foloseşte

comanda Open din meniul File. Se pot deschide mai multe documente deodată, dar doar unul este

documentul curent. Documentele deschise pot fi gasite pe bara cea mai de jos.

Inchiderea unui document (Close)

Apelarea comenzii Close din meniul File provoacă închiderea documentului. Dacă acesta nu a fost în

prealabil salvat, înaintea închiderii apare o fereastră care interoghează utilizatorul în acest sens. Se

apasă butonul corespunzător efectului dorit. Apăsarea butonului "Cancel" determina anularea comenzii

Close şi întoarcerea în document.

Creearea unui nou document (New)

Creearea unui nou document se realizeaza cu comanda New din meniul File. Apare o fereastra

din care se poate alege tipul documentului ce se doreste creat. Tipurile de documente ce pot fi create

sunt: General, Scrisori si faxuri, Memo, Legal Pleadings, Publicatii, Alte documente, Pagini Web, etc.

Tiparirea unui document

Tiparirea unui document reprezintă punctul final în elaborarea unui document. Comanda

propriu-zisă de tipărire este precedată de o serie de comenzi care au ca scop pregatire documentului

pentru tiparire in condiţii optime. Aceste comenzi sunt previzualizarea lui (Print Preview),

modificarea marginilor paginii, a distanţei dintre rânduri, etc.Tiparirea propriu-zisă se apeleaza cu

Numele imprimantei Parametriiimprimantei

Optiunile de tiparire

Domeniulpaginilortiparite

Numarulde copii

Toate paginilecele pare sauimpare


21

comanda Print… din acelasi meniu File sau din bara standard. Ea deschide urmatoarea fereastra de

dialog cu utilizatorul. Aceste comenzi se aplica la fel, la multe programe, dar pentru a fi sigur verifica

eventual inainte de a le folosi.

Icon Tastatura Cale Meniu Descriere Comanda

Ctrl-n File > New Creaza un nou.

Ctrl-o File > Open Deschide un fisier existent.

Ctrl-s File > Save Salveaza modificarile facute la fisierul

curent.

Ctrl-p File > Print Tipareste (la imprimanta) fisierul

curent.

Ctrl-f Edit > Find Gaseste textul dorit in documentul

curent.

Ctrl-x Edit > Cut Cut (sterge si pune in Clipboard)

selectia curenta.

Ctrl-v Edit > Paste Paste (pune) informatia din Clipboard

in documentul curent in locul unde este

pozitionat cursorul.

Ctrl-c Edit > Copy Copy (copie) selectia curenta in

Clipboard.

Ctrl-z Edit > Undo Anuleaza ultima comanda data.

Programul va fi ca inaintea executiei

ultimei comenzi.

Ctrl-y Edit > Redo Reface. Anuleaza ultima comanda

Undo

Format > Font Aplica un model de font pentru selectia

curenta.

Format > Font Aplica o marime de font pentru selectia

curenta.


22

Ctrl-b Format > Font Face Bold selectia curenta.

Ctrl-i Format > Font Face Italic selectia curenta.

Ctrl-u Format > Font Subliniaza selectia curenta.

Ctrl-l Aliniaza la stanga selectia curenta.

Ctrl-r Aliniaza la dreapta selectia curenta.

Ctrl-e Aliniaza la centru selectia curenta.

Ctrl-j Face Justify pentru selectia curenta.

2.4 Formatarea textului

2.4.1 Formatarea caracterelor

Dacă alegeti comanda Font din meniul Format, fereastra care apare conţine trei secţiuni: Font,

Character Spacing, Animations.

Secţiunea Font-Font

Sectiunea Font conţine zonele: Font, Font Style, Size, Underline, Color, Effects. Primele trei

zone ale ferestrei vă permit schimbarea fontului, a stilului si a marimii, asemanator cu barele de stare.

În plus, puteţi să:

· alegeţi modul de subliniere a cuvintelor: subliniat simplu, subliniat doar cuvintele, sublinierea cu

linie dubla sau intrerupta

· stabiliti culoarea textului (zona Color);

· aplicati diverse efecte, etc.

Sectiunea Font-Character Spacing

Alegeţi acum zona Character Spacing, a aceleiasi ferestre. De aici puteţi să:

· alegeţi spaţierea cuvintelor, folosind opţiunile: Normal, Expanded, Condensed;

· alegeţi poziţia literelor în rând, cu ajutorul opţiunilor Normal, Raised (urcat) sau Lowered

(coborat), etc.


23

2.4.2 Formatarea paragrafelor

Spaţierea liniilor unui paragraf

Spaţierea liniilor determină cantitatea de spaţiu dintre liniile de text. În mod implicit, Word

foloseşte spaţierea single. Spaţierea aleasă va afecta întreg textul selectat, sau doar paragraful ce

contine cursorul. Iata in continuare opţiunile de spaţiere:

Single Este spaţierea pentru fiecare linie care se potriveste celui mai mare font din

linie, plus o cantitate mică de spaţiu ce depinde de fontul utilizat.

1.5 linii Este o spatiere de 1 şi jumătate din spaţierea pentru single.

Double (dublu) spaţierea va fi dublă pentru fiecare linie faţă de cazul Single

Multiple Spaţierea liniilor este incrementată sau decrementată cu un procent specificat de

utilizator. De exemplu, stabilirea unui coeficient de 1.2 inseamna o crestere a

spaţierii cu 20%, iar un coeficient de 0.8 inseamna o descreştere a spatierii cu

20%.

At Stabileste cantitatea de spaţiere aleasa. Aceasta optiune este valabila doar pentru

opţiunile At least, Exactly sau Multiple.

Dacă o linie conţine un caracter mai mare, grafic sau formula, Word-ul măreşte spaţierea

pentru acea linie. Pentru a avea toate liniile egal spaţiate, selectaţi Exactly in zona Line spacing si

apoi in zona At alegeţi acea spaţiere care este destul de mare pentru a se potrivi cu cel mai larg

caracter sau grafic din linie. In cazul in care caracterul tot mai apare tăiat, selectaţi o valoare mai mare.

Spaţierea unui paragraf

Dacă se doreşte spaţierea unui paragraf (sau a mai multor paragrafe, în

prealabil selectate) se deschide fereastra de dialog Paragraph a meniului

Format şi se alege secţiunea "Indents and Spacing". Pentru a adăuga spaţiu

înainte sau după un paragraf, se introduce spaţierea dorită în zonele Before şi

After.

Indentarea unui paragraf

Exista trei moduri de a indenta un paragraf, descrise in figura urmatoare:

- Text cu indent al primei linii

- Text cu indent neagtiv: puteti micsora indentul sau introduce o valoare negativa in zona By a cutiei

de dialog Paragraph (meniul Format).

- Text cu paragraf "hanging" (atarnat). Indentul "atarnat" se foloseste frecvent pentru referinte

bibliografice, definitii, liste, etc.

Indentarea se stabileşte deschizând cutia de dialog Paragraph a meniului Format.


24

First Line Indent

Hanging Indent

Left Indent

Un alt mod mai simplu şi rapid de a indenta un

paragraf este prin folosirea liniarului. Daca el nu este vizibil,

se pune in pagină deschizand meniul View şi alegând

opţiunea Ruler. Apoi se localizeaza în partea din stânga a

liniarului markerii de indent. Folosirea markerilor este foarte

simplă: se prinde cu mouse-ul de markerul respectiv, şi se

trage la stanga sau la dreapta, în funcţie de tipul paragrafului

dorit şi de lungimea indent-ului. Un indent odată stabilit, el

poate fi modificat în cutia de dialog Paragraph a meniului Format. Un paragraf poate fi indentat şi la

dreapta, prin folosirea markerului din partea dreapta a liniarului.

Controlul "ruperii" unui paragraf

Dacă dorim ca un paragraf să nu se rupă în două părţi la inceputul unei noi pagini, avem cateva

optiuni posibile in cutia de dialog Paragraph a meniului Format, sectiunea "Line and Page Breaks".

Aceste optiuni sunt:

· Widow/Orphan control - previne Word de la a lasa ultima linie a unui paragraf la inceputul paginii

urmatoare (Widow - Vaduva) sau ca prima linie a unui paragraf sa inceapa in ultima linie a unei

pagini (Orphan - Orfan).

· Keep lines together - previne un început de pagina in mijlocul unui paragraf.

· Keep with next - previne un inceput de pagina intre paragraful selectat si cel urmator.

· Page break before - insereaza fortat o pagina inaintea paragrafului selectat.

Chenarul şi umbra unui paragraf

Dacă utilizatorul doreşte să marcheze într-un mod mai deosebit o anumită porţiune de text, (de

ex. o definiţie) poate apela la opţiunile de adăugare de chenar sau umbra unui text. Pentru aceasta se

deschide cutia de dialog Borders and Shading a meniului Format. Aceasta fereastra contine trei

sectiuni: Borders, Page Border si Shading.

· Secţiunea Borders

Principalele zone ale acestei ferestre sunt: Setting (stabileşte tipul bordurii), Style (stabileşte tipul

liniei), Color (stabileşte culoarea), Width (stabileşte grosimea liniei).

· Secţiunea Page

Această fereastră are aproape aceleaşi zone ca şi sectiunea precedentă, dar chenarul se aplică paginii

intregi.

· Secţiunea Shading

De aici se poate alege un model şi o culoare de umplere (umbrire) a chenarului respectiv.


25

2.4.3 Formatarea paginii

Modificarea marginilor

Deschideţi fereastra de dialog Page Setup din meniul File. Modificarea marginilor se face

alegând secţiunea Margins şi introducând în zonele Top, Bottom, Left, Right, valorile dorite pentru

marginea de sus, jos, stanga respectiv dreapta a paginii. Unităţile de măsură implicite sunt in inch (1

inch=2.54 cm). In zona From edge se alege distanţa faţă de marginea paginii la care dorim să apară

eventualele antete, respectiv note de subsol. Domeniul de aplicare a modificării respective se poate

alege din zona Apply to: întregului document, secţiunii (paginii) considerate sau doar de la punctul în

care se află cursorul în continuare.

Modificarea dimensiunii paginilor

Dimensiunea paginii se alege din sectiunea Paper Size a ferestrei de dialog Page Setup. Se

deschide lista din zona Paper size şi se alege una din marimile predefinite: A4, A5, Letter, Legal, etc.

De asemenea, se poate da o dimensiune stabilită de utilizator, alegând optiunea Custom Size. In zonele

Width (latime) si Height (inaltime) se trec dimensiunile paginii. O alta optiune utila este orientarea

paginii, tip Portrait (portret), cu dimensiunea maxima orientata vertical, sau Landscape (peisaj), cu

dimensiunea maximă a paginii orientată orizontal.

2.5 Lucrul cu tabele

2.5.1. Crearea unui tabel

Un tabel poate fi creat în trei moduri

diferite, în funcţie de complexitatea sa.

· Crearea unui tabel simplu

Se apasa butonul Insert table din bara standard şi

se trage mouse-ul peste zona apărută în funcţie de

dimensiunea tabelului.

· Crearea unui tabel din meniu.

Se apelează ferestrei de dialog Insert Table… din

meniul Table. În zonele respective se introduce

numărul de coloane şi de linii din care dorim să fie

constituit tabelul. Opţiunea Auto din zona

Column width face ca tabelul să aibă coloane

egale între marginile paginii.

· Crearea unui tabel complex


26

Se apasa butonul Tables and Borders din bara standard si apare bara de lucru cu acelasi nume, bara

dedicata lucrului cu tabele şi chenare.

Aceeaşi bară poate fi apelată din meniul View - Toolbars…Se alege instrumentul creion - Draw Table

si se pozitioneaza in pagina in locul unde se doreste aparitia tabelului, apoi se trage mouse-ul in

pagina. Cu ajutorul acestui instrument se pot trasa tabele complexe, cu celule inegale sau taiate in

doua, etc. Daca se doreşte stergerea unei linii se activează instrumentul alaturat - Eraser.

Deplasarea prin tabel şi operaţii de selecţie în tabel se pot face cu ajutorul mouse-ului sau cu

ajutorul tastaturii.

Crearea unui tabel, folosind meniul:

1. Alege Table > Insert > Table (=tabel). Se va deschide o fereastra de dialog.

2. Pune 4 in casuta Number of columns (=nr. de coloane)

3. Pune 5 in casuta Number of Rows (=nr. de randuri)

4. Selecteaza Auto in casuta Column width (=latimea coloanei). Alegand optiunea Auto, Word

va determina automat latimea coloanei. De asemeni, tu poti pune o valoare a latimii pe care o

doresti.

5. Clic OK. Tabelul tau ar trebui sa arate astfel:

Crearea unui tabel, folosind bara de unelte:

1. Clic icon –ul Insert Table (=introduce tabel) din bara de unelte

2. Selecteaza nr. de coloane pe vericala si orizontala pe care le doresti

3. Apasa Enter sau faci clic pentru a crea tabelul.


27

Folosind tasta Tab ne putem misca de la o celula la alta, de la stanga la dreapta. Daca apasam tasta

Shift+Tab ne miscam de la dreapta la stanga in celule. Exemplu:

1. Clic in prima celula din stanga-sus.

2. Apasa tasta Tab de 9 ori. Cursorul se muta de 9 ori.

3. Apasa Shift+Tab de 6 ori. Cursorul se misca inapoi 6 celule.

Nota: Tu te poti muta intr-o celula daca faci clic in celula respectiva. Deasemeni te poti muta

in alte celule folosind tastele sageti.

Introducerea textului intr-un tabel

Pentru a intruduce text intr-un tabel doar faci clic in celula si apoi tiparesti textul dorit, apoi te muti in

alta celula si incepi sa tiparesti acolo, etc.

Creaza un tabel si apoi introdu text astfel rezultatul sa fie ca acest tabel.

2.5.2 Modificarea unui tabel

I. Adaugarea de linii sau coloane

1. Selectati linia deasupra careia doriţi să inseraţi o nouă linie sau coloană în stânga căreia doriţi

să introduceţi noua coloană. Dacă doriţi să introduceţi mai multe linii sau coloane, selectaţi tot

atâtea linii, respectiv coloane, câte doriţi să inseraţi.

2. Alegeti comanda Insert Rows sau Insert Columns din meniul Table.

II. Modificarea lăţimii unei coloane (sau inălţimii unei linii)

1. Selectati coloanele (sau liniile) ale carei latimi (înălţimi) doriţi sa le ajustati

2. Din meniul Table alegeti Table properties din care alegeţi Cell Height sau Width

III. Ruperea unui tabel in doua tabele

1. Faceti clic in linia care doriti sa fie prima linie a celui de-al doilea tabel

2. Din meniul Table, alegeti comanda Split Table.

IV. Spargerea unei celule in mai multe celule

1. Selectati celula sau celulele ce doriti sa le spargeti

2. Din meniul Table alegeti comanda Split Cells…

3. Alegeti modul de rupere: in linii sau coloane si numarul de linii sau coloane in care doriti sa

rupeti celula respectiva.

Adaugarea unui rand de celule in interiorul tabelului

Pune cursorul oriunde in tabel - Alege Table > Insert > Rows Above (rand deasupra)


28

Schimbarea latimii coloanei

Vei selecta intregul tabel si vei modifica latimea coloanelor:

1. Clic oriunde in tabel

2. Alege Table > Select > Table. Tabelul este selectat.

3. Alege Table > Table Properties (=proprietatile tabelului)

4. Alege fila Column

5. Scrie 3 cm in casuta Preferred width (=latimea preferata). Word va pune toate coloanele sa

aiba latimea de 3 cm.

6. Clic OK.

Nota: In cazul in care textul are mai multe cuvinte intr-o celula, si nu incape pe lungime in celula,

atunci textul se va scrie in mai multe randuri in celula.

Daca, punem latimea unei coloane sa fie mai mica decat lungimea unui singur cuvant din celula,

atunci Word va modifica latimea coloanei respective astfel sa fie egala cu lungimea celui mai lung

cuvant din coloana de celule respective.

Pentru a modifica latimea unei singure coloane:

1. Clic oriunde in coloana

2. Alege Table > Select > Column. Coloana este selectata.

3. Alege Table > Table Properties (=proprietatile tabelului)

4. Alege fila Column

5. Scrie valoarea dorita in casuta Preferred width (=latimea preferata).

6. Clic OK.

Modificarea latimii coloanei folosind indicatorul latime

Tu poti modifica latimea unei coloane punand cursorul pe linia ce separa doua coloane. Cand esti exact

deasupra acelei linii cursorul se transforma in indicator de latime. Dupa ce apare acest indicator faci

clic si tinand apasat in jos misti mouse-ul in directia dorita (stanga sau dreapta). Latimea coloanei se

va modifica.

Tabele - adaugarea unei noi coloane

Adaugarea unei noi coloane la tabel

Pentru a adauga o noua coloana intre 2 coloane ale tabelului:

1. Pune cursorul oriunde in coloana

2. Alege Table > Insert > Columns to the Left (=adauga coloana la stanga). Va apare o noua

coloana care o completezi cu cu urmatoarele date.


29

2.5.3 Formatarea unui tabel

I. Formatarea automată a unui tabel

1. Faceţi clic în tabel

2. Din meniul Table alegeţi comanda Table AutoFormat.

3. Alegeţi formatul dorit din cutia Formats.

II. Schimbarea orientării unui text în tabel

1. Selectaţi (faceti clic) în celula care conţine textul

2. Din meniul Format alegeţi comanda Text Direction…

3. Faceţi clic pe tipul de orientare dorită.

III. Adăugarea unui chenar la tabel

1. Pentru a adauga chenar unui tabel sau doar la anumite celule, selectaţi- le.

2. Deschideti fereastra Borders and Shading din meniul Format şi alegeţi secţiunea Borders.

3. Selectaţi opţiunile dorite şi apăsaţi butonul OK.

IV Prevenirea ruperii unei linii la sfârşit de pagina

1. Selectaţi întregul tabel sau doar coloanele ce doriti sa le aliniati

2. Din meniul Table alegeţi comanda Table properties

3. Decuplati optiunea Allow row to break across pages.

V Sumarea unei linii sau coloane de numere

1. Faceti clic in celula in care doriţi sa apară rezultatul sumei

2. Din meniul Table alegeti Formula…

3. Word propune =SUM(ABOVE). Faceti OK daca formula este corectă, altfel, alegeţi formula

dorită din casuţa Paste function

2.5.4 Convertirea unui text in tabel

Poti converti un text in tabel, cu conditia sa existe un delimitator precum virgula, apasarea tastei

Enter (face un nou paragraf) sau apasarea tastei Tab. In exemplul de mai jos folosesti un text care are

virgula ca delimitator:

1. Scrie urmatoarele:

Tara, Continent, Masina

Japonia, Asia, Toyota

Franta, Europa, Citroen

Coreea, Asia, Hunday

Italia, Europa, Fiat

2. Selecteaza textul

3. Alege Table > Convert > Text to Table (=text in tabel)

4. Tipareste 3 in casuta Number of columns (=nr. de coloane)


30

5. Alege optiunea Auto in casuta Column width (=latimea coloanei)

6. Alege optiunea Commas (=virgula) in zona Separate Text At (=separare text la)

7. Clic OK.

2.5.5 Despartirea unui tabel

Despartirea unui tabel in doua tabele se face astfel:

1. Pune cursorul oriunde pe un rand din interiorul tabelului (ex. Pune in celula Franta)

2. Alege Table > Split Table. Acum ai doua tabele.

2.5.6 Table AutoFormat

Poti folosi Table AutoFormat sa aplici margini (border), culoare de fond, efecte speciale, etc. Cand

se deschide fereastra de dialog AutoFormat tu poti alege un model de tabel pe care Word il are (vezi

ca are o lista lunga la dispozitie) si in partea de jos a ferestrei vezi cum arata tabelul respectiv. In zona

Apply special format to alegi ce vrei pentru a face schimbari la modelele de tabeluri existente.

Aplicarea AutoFormat la tabelul tau:

1. Clic oriunde in tabel

2. Alege Table> Table AutoFormat

3. Clic optiunea Table Clasic2 in casuta Table Styles (=modeluri de tabele)

4. In zona de jos la Aplly special Formats to (=aplica formate speciale), clic in patratelul din fata

optiunii Last Row (=ultimul rand) si Last Column (=ultima coloana) astfel incat sa nu fie

bifate.

5. Clic Apply.

2.6. Meniul Insert

2.6.1 Inserarea unui final de pagina

Se numeste "Page Break" punctul in care se termina o pagina si incepe alta. In momentul in

care o pagina este umpluta, Word insereaza automat un PB (Page Break). Dacă dorim să terminăm o

pagină într-un anumit punct, putem insera forţat un PB, numit si "hard" PB, procedând în felul

următor:

1. Pozitionam cursorul in punctul unde dorim sa inceapa noua pagina

2. Din meniul Insert, alegem Break

3. Facem clic pe Page break.


31

Inserarea unui final de secţiune 1. Poziţionăm cursorul în punctul unde dorim să înceapă noua pagină

2. Din meniul Insert, alegem Break

3. In zona Section breaks alegem tipul de secţiune pe care o dorim.

Next page inserează un final de secţiune, rupe pagina şi începe noua secţiune pe pagina urmatoare.

Continuous inserează un final de secţiune şi începe noua secţiune pe aceeaşi pagină.

Odd page sau Even page inserează un final de secţiune şi începe noua secţiune pe următoarea

pagină numerotată par sau impar.

O secţiune este o delimitare din punct de vedere logic a unui document, de exemplu, un capitol,

subcapitol sau o zona de text cu optiuni de formatare deosebite faţă de restul documentului. O nouă

secţiune se crează atunci când dorim să schimbăm proprietăţi ca de exemplu numarul de coloane, sau

antetele şi notele de subsol.

2.6.2 Numerotarea paginilor

1. Din meniul Insert, alegem Page Numbers.

2. In cutia Position decidem daca numarul de

pagina dorim sa apara in partea de sus sau

de jos a paginii, iar in cutia Alignment

selectam alinierea numarului de pagina: la

stanga, centru, dreapta, in interiorul sau

exteriorul paginii.

2.6.3 Inserarea antetelor şi a notelor de subsol

Un antet sau o notă de subsol este text sau grafică. Un antet este tiparit de obicei in partea de

sus iar o nota in partea de jos. Antetele sau notele pot cuprinde de exemplu numarul de pagina, data,

numele documentului sau capitolul, numele autorului, un desen, etc.

Pentru a crea un antet sau o nota de subsol:

1. Din meniul View, alegeti Header and Footer.

2. Pentru a crea un antet, introduceti textul sau grafica in zona antetului sau folositi butoanele din

bara de lucru respectiva, ce se deschide odata cu darea comenzii.

3. Pentru a crea o nota de subsol, apasati butonul de comutare intre header si footer, apoi se repeta

pasul anterior. La terminare, apasati butonul Close.


32

2.6.4 Inserarea simbolurilor

Pentru a insera un simbol se procedeaza in modul urmator:

1. Din meniul Insert alegeti comanda Symbol;

2. In fereastra aparuta, alegeti sectiunea Symbol;

3. Deschideti lista derulanta Font si alegeti fontul dorit. Aceste fonturi nu sunt fonturi in sensul

intalnit pana acum, ci sunt simboluri impartite in grupe diverse;

4. Selectati simbolul dorit din grupul ales de simboluri si apasati butonul Insert;

5. Pentru eventuala marire a caracterului, selectati- l si schimbati- i dimensiunea.

2.6.5 Inserarea notelor de picior si de sfarsit de document

O nota de picior este o nota (explicatie) care poate aparea in josul paginii, atasata unui numar.

Inserarea unei note de picior se face alegand

comanda Reference - Footnote… din meniul

Insert. Se deschide urmatoarea fereastra:

De aici se alege tipul de nota dorita: de picior

(Footnote) sau de sfarsit de document

(Endnote), cat si tipul numerotarii: automata sau

utilizator. Apasarea butonului Options…

deschide fereastra Note Options, de unde se pot

stabili urmatoarele:

· Pozitia notei in pagina sau in document

· Formatul numerelor

· Numarul de start

· Tipul de numerotare: continua, cu repornirea numerotarii la fiecare pagina sau la fiecare sectiune.

2.6.6. Inserarea imaginilor intr-un document

Pentru a insera o imagine de un tip sau altul, alegeti

comanda Picture din meniul Insert. La alegerea comenzii

se va deschide un submeniu ce contine diverse comenzi, in

Insereaza numarde pagina

Insereaza numarulde pagini

Formateazanr. de pagina

Insereazadata

Insereazaora

Formateazapagina

Arata/ascundetextul documentului

Comuta intreHeader/Footer

Arataprecedentul

Arataurmatorul


33

functie de tipul imaginii si de modul de introducere a acesteia. Aceste comenzi sunt:

· Clip Art vine cu imagini de tip Clipart gata create si pregatite pentru a fi introduse in

document.

· From File deschide o fereastra de dialog prin care utilizatorul poate cauta pe hard-disc-ul

calculatorului un fisier imagine de un anumit tip. Imaginea respectiva este apoi inserata in

Documentul curent.

· Autoshapes deschide o bara de lucru din care utilizatorul isi poate alege o serie de elemente

grafice simple, gata create. Iata ca exemplu cateva asemenea elemente:

· WordArt permite utilizatorului sa creeze efecte de caracter speciale.

· Optiunea From Scanner permite inserarea unei imagini in Document direct de la scanner, cu

conditia ca acest periferic sa fi fost in prealabil inserat.

· Chart permite introducerea in Document a unui grafic creat cu programul Microsoft Excel.

2.6.7 Inserarea unei zone de text in Document

Inserarea unei zone de text se face cu comanda Text Box din meniul Insert. Se creeaza cu

ajutorul cursorului o zona dreptunghiulara in care se poate introduce un textoarecare. Aceasta comanda

poate fi folosita in cazul in care se doreste introducerea unui text intr-o cutie pentru a- l marca intr-un

mod deosebit, ca de exemplu rotirea.

2.6.8 Inserarea unui document in alt document

Uneori este necesara concatenarea (lipirea) a doua sau mai multe documente intr-unul singur.

Aceasta operatie se realizeaza co ajutorul comenzii Insert - File. Se deschide o fereastra de dialog in

care utilizatorul cauta fisierul ce doreste sa- l insereze in documentul curent. Documentul căutat va fi

inserat în punctul în care se află cursorul în momentul efectuării operaţiei.

2.6.9 Inserarea unei hiperlegaturi şi a unui semn de carte

Pentru a intelege ce este o legatura (hiperlink), respectiv un semn de carte (bookmark),

trebuie sa luăm în discutie un concept înrudit, şi anume cel de hipertext. Hipertextul se mai numeste

şi text cu legături (noţiune foarte cunoscută pentru cine a navigat prin Internet), deoarece acesta este

modul în care este organizată informaţia în Internet. Contrar modului de citire a unui text obişnuit, de

la inceput la sfarşit, hipertextul este un text organizat neliniar, în care cititorul poate sări cu uşurinţă de

la o secţiune la alta a documentului, folosindu-se în acest scop de semne de carte şi de hiperlegături.

Un semn de carte se foloseste pentru a marca un cuvânt, paragraf, etc, iar o hiperleagtura se

foloseste pentru a sări dintr-un punct dat al documentului la acea legătura. Legaturile pot fi făcute către

părţi ale aceluiaşi document, dar şi către alte fişiere. Textul marcat ca legatura are alta culoare fata de


34

restul textului, iar dupa folosirea unei legaturi aceasta işi schimba din nou culoarea pentru a arata

faptul ca a fost folosită.

· Inserarea unui semn de carte:

1. Pozitionati cursorul in locul unde doriti sa fie semnul de carte

2. Din meniul Insert alegeti comanda Bookmark…

3. In zona Bookmark name dati un nume ancorei, apoi apasati butonul Add

· Inserarea unei hiperlegaturi:

1. Selectati textul ce doriti sa fie marcat ca şi legatura

2. Din meniul Insert alegeti comanda Hyperlink…

3. In zona Link to file or URL introduceti numele fişierului la care doriti să se facă saltul

4. In zona Named location in file introduceti numele ancorei unde doriti să se faca saltul in

cadrul fisierului specificat la punctul trei. Dacă nu s-a specificat nici un fisier, saltul se face in

cadrul documentului curent.

2.7 Lucrul pe coloane

În unele documente (ex: ziare,

reviste) este necesara formatarea textului

pe doua sau mai multe coloane. Pentru a

realiza aceasta, se alege comanda

Columns… din meniul Format, urmata

de deschiderea urmatoarei ferestre:

Stabilirea numarului de coloane

Primul parametru care trebuie stabilit este

numărul de coloane pe care dorim să

scriem textul. In acest scop se

incrementeaza numarul de coloane din

dreapta zonei Number of columns. In

zona Presets avem predefinite una, doua

sau trei coloane, iar optiunile Left respectiv Right ofera aranjamentul in care coloana din stanga,

respectiv dreapta este mai ingusta decat cealalta.

Alegerea domeniului de formatare

Formatarea textului sub forma de coloane se poate aplica intregului document sau doar din punctul

unde se afla cursorul inainte. Alegerea uneia sau alteia dintre optiuni se face in casuta din partea

stanga-jos a ferestrei, in zona Apply to:. Daca se alege Whole document (intregul document), tot


35

textul este reformatat şi impartit pe atatea coloane cate au fost alese la punctul anterior. In cazul al

doilea, este impartit pe coloane textul aflat de la cursor in jos. O coloana este umpluta pana cand se

ajunge la sfarsit de pagina, apoi se incepe cealalta coloana. Daca se doreste trecerea fortata la o noua

coloana, se alege comanda Break din meniul Insert şi apoi optiunea Column break. Cursorul va trece

pe coloana urmatoare. Optiunea Line between face ca intre coloane sa fie trasa o linie, pentru a face

vizibila separatia lor.

Fixarea lăţimii coloanelor şi a spaţiului dintre ele

În zona Width and Spacing se poate stabili pentru fiecare coloană lăţimea sa şi spaţierea între

coloane. Opţiune Equal column width face toate coloanele egale între ele.

2.8 Lucrul cu documente lungi

Documentele lungi au deseori o împărţire pe capitole, secţiuni cu formatare diferită, trimiteri

bibliografice, note de subsol, un cuprins, o bibliografie, un sumar al figurilor, etc.

2.8.1 Crearea cuprinsului

Pentru a crea un

cuprins, aplicaţi stilurile

heading (din meniul Format

– Styles and Formatting)

titlurilor pe care doriţi să le

includeţi în cuprins. Odată

aplicate stilurile, Word-ul le

va căuta prin întregul

document, le va sorta după

nivelul heading-ului,

introducând referinţele la

numarul de pagină şi va afişa

cuprinsul.

Pentru a crea un cuprins:

1. Aplicati stilurile dorite la

titlurile pe care vreţi să le prindeţi în cuprins;

2. Pozitionaţi cursorul în locul unde doriţi să apară cuprinsul;

3. Din meniul Insert alegeţi Reference - Index and Tables şi apoi secţiunea Table of Contents

4. Pentru a folosi unul dintre formatele prestabilite, alegeţi unul din zona Formats.


36

Pentru a aduce la zi un cuprins, pozitionati cursorul in zona indexului sau cuprinsului şi apasati F9.

2.8.2 Crearea unui index

Un index este o listă a cuvintelor sau frazelor discutate într-un document, impreuna cu paginile

unde apar. Pentru a crea un index, intai trebuie sa marcam intrarile indecşilor – cuvinte, fraze,

simboluri – în document. Word-ul va colecta toate intrăile, le sortează în ordine alfabetică, introduce

paginile unde apar, elimină duplicatele care apar pe aceeaşi pagină apoi afişează indexul.

Pentru creearea unui index

· Marcaţi intrările indecşilor în document (aşa cum se specifică în secţiunea anterioară)

1. Selectaţi textul pe care doriţi să- l folositi ca o intrare in index

2. Apasati ALT+SHIFT+X

3. Pentru a crea o intrare principala, introduceti sau editati textul din cutia Main

entry. Pentru a crea o subintrare, introduceti textul in cutia Subentry.

4. Pentru a marca intrarea în index, apăsaţi butonul Mark. Butonul Mark All se

foloseşte dacă dorim să marcăm toate apariţiile textului respectiv în document.

5. Pentru a marca alte intrari adiţionale, selectaţi textul, faceti clic in cutia de

dialog Mark Index Entry şi repetati pasii 3 şi 4.

· Pozitionati cursorul in zona unde doriti sa apara indexul final

· Din meniul Insert alegeti Reference + Index and Tables apoi secţiunea Index.

· Puteti alege unul din formatele prestabilite in zona Formats.


37

Pentru a aduce la zi un index , pozitionati cursorul in zona indexului sau cuprinsului şi apasati F9.

2.8.3 Creearea bibliografiei

Pentru a crea o bibliografie, întâi trebuie marcate citatele în document. După ce toate citatele sunt

marcate, Word-ul le cauă, le organizează în categorii, introduce numărul paginii unde apar şi afişează

bibliografia.

· Marcarea citatelor

Atunci cand marcam citatele,

intai trebuie sa specificam citatul

lung utilizat in document (de

exemplu: nume autor, carte,

editura, an apariţie, numărul

paginilor utilizate), apoi Word va

căuta prin document şi va marca

fiecare apariţie a acestui citat,

inclusiv versiunea sa scurtă.

Pentru acesta, procedaţi astfel:

1. Selectaţi primul citat lung al documentului;

2. Apasaţi ALT+SHIFT+I;

In cutia Selected text editati citatul lung asa cum doriti sa apară in bibliografie;

3. In cutia Category alegeti categoria in care se incadreaza citatul

4. In cutia Short citation editati textul astfel încât să se potrivească cu citatul scurt după care

doriţi să caute Word prin document

5. Pentru a marca un singur citat, apăsaţi Mark. Pentru a marca toate citatele lungi şi scurte care

se potrivesc cu cele listate în cutia Mark Citation, apăsaţi Mark All.

6. Pentru a găsi următorul citat in document, apăsaţi Next Citation.

Dacă mai tarziu adaugaţi alte citate documentului, puteţi marca citatele suplimentare selectând citatul

original lung, apăsând ALT+SHIFT+I, apoi apăsând Mark All.

· Crearea listei bibliografice

1. Marcaţi citatele in document;

2. Poziţionaţi cursorul în punctul în care trebuie să apară lista bibliografică;

3. Din meniul Insert alegeţi Referene - Index and Tables şi apoi secţiunea Table of

Authorities;

4. In cutia Category alegeti categoria de note care trebuie incluse în lista bibliografică. Pentru a

include toate categoriile, apasati All.


38

2.8.4 Crearea unui cuprins al desenelor

In cazul in care documentul conţine multe desene, grafice sau ecuaţii, poate fi util un cuprins al

acestora. Pentru a-l crea, figurile trebuie intâi etichetate folosind comanda Caption din meniul Insert.

La crearea unei liste a figurilor, Word cauta etichetele, le sortează după număr, le adaugă numarul

paginii pe care apar şi apoi listează cuprinsul.

Pentru a crea un cuprins al figurilor:

1. Etichetaţi figurile din document folosind comanda Caption din meniul Insert.

2. Pozitionaţi cursorul în punctul unde doriţi să inseraţi lista figurilor.

3. Din meniul Insert alegeti Index and Tables şi apoi sectiunea Table of Figures.

4. In zona Caption label, alegeti tipul de eticheta ce doriti sa apara in cuprins (ecuaţie, figură, tabel).

2.9 Spell Checker

Pentru a corecta un document mai intai trebuie sa alegem limba in care sa- l corectam. Se poate

intampla ca limba curenta de corectat sa fie alta decat cea in care a fost documentul. Pentru a alege

limba corecta, din meniul Tools se alege comanda Language – Set Language. Din fereastra aparuta

se defileaza pana la gasirea limbii dorite apoi se selecteaza si se apasa butonul Default…Apasarea

acestui buton determină setarea limbii selectate ca limbă implicită.

Verificarea de erori la finalul scrierii documentului

1. Din meniul Tools alegeti Options apoi sectiunea Spelling & Grammar.

2. Activati check-box-urile Check grammar with spelling and Show readability statistics

3. Apasati Ok.

4. Apasati butonul Spelling de pe bara standard.

5. Cand Word gaseste o posibila eroare afiseaza fereastra de dialog Spelling and Grammar cu

ajutorul careia puteti modifica greseala.

· Apasarea butonului Ignore provoaca ignorarea cuvantului presupus gresit si trecerea la

urmatorul doar la acea parcurgere a documentului

· Apasarea butonului Ignore All provoaca ignorarea cuvantului la toate parcurgerile

ulterioare ale documentului.

· Butonul Add adage cuvantul la dictionarul din care se face corectarea, in cazul in care

cuvantul e corect dar calculatorul nu- l cunoaste (nu e cuprins in dictionar).

· Butonul Change schimba cuvantul cu unul din cele propuse in lista iar Change All provoaca

schimbarea tuturor aparitiilor acelui cuvant.

Verificarea automata pe masura scrierii

1. Din meniul Tools alegeti Options apoi sectiunea Spelling & Grammar.

2. Activam check-box-urile Check spelling as you type si Check grammar as you type.


39

3. Dezactivati check-box-urile Hide spelling errors in this document si Hide grammatical errors

in this document.

4. Apasati OK. Liniile roşii ondulate sunt utilizate pentru a indica posibilele greşeli ortografice, iar

linii verzi ondulate indică posibilele greşeli gramaticale.

5. Pentru a corecta o greşeală, faceţi clic-dreapta pe cuvântul subliniat cu linie ondulată iar din meniul

deschis selectati corecţia dorită.

Pentru a gasi rapid urmatoarea greseala, faceti dublu-clic pe iconita Spelling and Grammar Status

din bara de stare. Puteti ascunde temporar aceste linii ondulate din sectiunea Spelling and Grammar

selectati check-box-urile Hide spelling errors in this document si Hide grammatical errors in this

document.

2.10 Obiecte legate sau împăturite

Intr-un document Word se poate introduce un obiect care nu a fost creat in Word. Numim

document-sursa documentul in care a fost creat obiectul ce dorim sa- l introducem si care a fost creat

de regula in alt program decat Word, si numim document-destinatie documentul Word in care

introducem obiectul creat in documentul sursa.

Exista doua moduri in care obiectul poate fi adus in documentul sursa: ca obiect legat (linked)

sau impaturit (embedded). Un obiect legat mentine o legatura intre documentul sursa si documentul

destinatie. Daca se modifica obiectul cu ajutorul programului in care a fost creat, ele este automat

“adus la zi” si in documentul Word in care a fost introdus. In cazul unui obiect impaturit, acesta devine

parte integranta din documentul destinatie in care a fost introdus si nu reflecta aici eventualele

schimbari produse in documentul sursa. Pentru a-l modifica se face dublu clic pe obiect si se deschide

programul in care a fost creat, unde se poate modifica. Diferenta principala intre obiecte legate

respectiv impaturite este in privinta locului unde este stocata informatia si cum este adusa la zi

obiectul dupa ce a fost inserat in documentul destinatie.

Crearea unui obiect legat sau impaturit din un fisier existent.

1. Pozitionati cursorul in documentul destinatie in locul unde doriti sa apara obiectul legat sau

impaturit.

2. Din meniul Insert alegeti Object si sectiunea Create from File.

3. In cutia File name introduceti numele fisierului-sursa de unde doriti sa creati obiectul legat sau

impaturit, sau apasati butonul Browse pentru a- l selecta dintr-o lista.

4. Pentru a crea un obiect legat, selectati check-box-ul Link to file. Un obiect este impaturit daca nu

se selecteaza aceasta optiune

5. Pentru a impiedica obiectul sa fie afisat ca un desen ce poate fi pozitionat inaintea sau in spatele

altor obiecte, decuplati optiunea Float over text.

6. Pentru a afisa obiectul ca un icon selectati optiunea Display as icon.


40

CAPITOLUL III

UTILIZAREA MEDIULUI DE LUCRU MICROSOFT EXCEL

3.1 Registrul de calcul tabelar

Registrul de calcul tabelar (Workbook) este principalul document folosit în Excel pentru

stocarea şi prelucrarea datelor. Atunci când se lansează în execuţie programul Excel, pe ecran apare o

fereastră care conţine un registru de calcul nou. Un registru este format din foi de calcul individuale,

fiecare din acestea putând conţine date. În configuraţia prestabilită, fiecare registru de calcul creat

conţine 3 foi de calcul (Sheet1, Sheet2, Sheet3), dar ulterior se pot adăuga mai multe foi (până la

255).

Foile de calcul pot conţine diverse tipuri de informaţii. În mod obişnuit foile dintr-un registru

de calcul conţin informaţii legate între ele. De exemplu, la un buget, fiecare foaie poate conţine

bugetul pentru un anumit departament din cadrul companiei.

Fereastra Excel are numeroase elemente comune cu ferestrele Windows:

1. o bară de meniuri - de unde se pot selecta comenzi;

2. o bară de stare – care indică starea activităţii curente;

3. bare de instrumente – care conţin butoane şi liste derulante prin care se obţine acces

la comenzile utilizate rapid.


41

În partea de jos a registrului există o bară de derulare a foilor de calcul. În această bară sunt afişate

numele foilor de calcul. Dacă această bară nu apare, din meniul Tools se selectează comanda Options.

În caseta de dialog Options se selectează butonul View şi se marchează caseta Sheet Tools). La un

registru nou, foaia de calcul curentă este Sheet1. Se poate trece la o altă foaie făcând clic pe numele ei.

De exemplu pentru a trece pe foaia Sheet 2 se face clic pe deasupra numelui ei. Într-o foaie de calcul

informaţiile sunt prezentate în cadrul unei interfeţe grafice formate din linii şi coloane. Coloanele au

ataşate litere, iar liniile sunt numerotate cu cifre. O foaie de calcul conţine 256 coloane şi 65536 de

linii. Coloanele au etichetele dispuse în partea superioară a ferestrei documentului şi sunt notate cu

litere (A, B, ..., Z), apoi combinaţii de două litere (AA, AB până la IV). Liniile sunt numerotate de la 1

la 65536 în partea stângă a ferestrei documentului.

La intersecţia dintre o coloană şi o linie se găseşte o celulă. Celula este unitatea fundamentală

pentru stocarea datelor. Ea poate fi referită folosind litera coloanei şi cifra liniei la intersecţia cărora se

află (de exemplu A5, B7). Într-o celulă se pot introduce mai multe tipuri de informaţii:

• Texte - capete de tabel, etichete, note, texte explicative;

• Valori – numere, date calendaristice şi ore, valori logice;

• Formule – formule de calcul cu ajutorul cărora este calculată o nouă valoare în funcţie de

informaţiile din alte celule.

Celula activă este celula care este marcată. Informaţiile tastate apar în celula activă. Pentru a

introduce date în altă celulă, mai întâi se activează celula respectivă. După introducerea datelor se iese

din celulă cu <Enter>, altfel există posibilitatea ca următoarele comenzi să nu poată fi aplicate.


42

Utilizarea barelor de instrumente

În Excel există mai multe bare de instrumente. Este bine să fie vizualizate doar barele care

conţin comenzi ce trebuie folosite. Există mai multe bare de instrumente predefinite care pot fi afişate

selectând din meniul View comanda Toolbars.

Afişarea/ascunderea barelor de instrumente: pentru a avea acces la alte comenzi sau pentru a mări

spaţiul de lucru, barele de instrumente pot fi afişate sau ascunse.

Paşii care trebuiesc efectuaţi pentru afişarea/ascunderea barelor de instrumente sunt:

1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize.

2. Pe ecran este afişată caseta de dialog Customize care este alcătuită din trei secţiuni: Toolbars,

Commands şi Options. Aceste secţiuni sunt activate la

apăsarea butoanelor corespunzătoare din partea

superioară a ferestrei. Se selectează butonul Toolbars.

În lista Toolbars sunt afişate numele tuturor

barelor de instrumente din Excel. Vor fi

afişate numai barele de instrumente care sunt marcate.

Marcarea/demarcarea se face aplicând un clic în dreptul

casetei din dreptul numelui barei. Se aplică un clic pe

butonul Close.

Componenţa unei bare de instrumente se poate

modifica. Există situaţii în care la o bară de instrumente

trebuie adăugat un buton nou sau trebuie şters un buton. Aceste modificări se pot face în secţiunea

Commands a casetei Customize. Această secţiune conţine:

- lista Categories. În această listă apar toate titlurile de meniuri verticale.

- lista Commands. La selectarea unui meniu din lista Categories, în lista Commands apar toate

comenzile care pot fi aplicate din meniul respectiv.

Pentru a adăuga un buton nou pe o bară de instrumente:

1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize

2. Se activează secţiunea Commands, prin selectarea butonului Commands

3. Se selectează din lista Categories comanda asociată butonului

4. Ţinând butonul stânga al mouse-ului apăsat, se trage mouse-ul în poziţia în care trebuie inserat

butonul.

5. Se eliberează butonul mouse-ului şi se selectează butonul Close

Pentru a şterge un buton de pe o bară de instrumente:


43

1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize

2. Se activează secţiunea Commands, prin selectarea butonului Commands

3. Se aplică un clic pe butonul care trebuie şters dintr-o bară de instrumente

4. Ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat, se trage de mouse în interiorul casetei Customize

5. Se eliberează butonul mouse-ului şi se selectează butonul Close

Introducerea şi editarea datelor

Pe măsură ce datele sunt introduse de la tastatură, ele apar în celula activă, dar şi într-o zonă de

deasupra foii de calcul, numită bară de formule. Dacă bara de formule nu este afişată, din meniul

View se selectează comanda Formula Bar. Introducerea datelor se termină fie apăsând tasta <Enter>,

fie activănd o altă celulă (cu mouse-ul, cu săgeţi, cu <Tab> etc.).

Introducerea textelor: datele de tip text includ caractere alfabetice, numere şi simboluri.

Pentru a introduce text într-o celulă se selectează celula, se scrie textul şi apoi se validează prin

apăsarea tastei <Enter>. Într-o celulă se pot introduce cel mult 255 caractere. Textul introdus este

aliniat în celulă la stânga.

Dacă textul este prea lung şi nu încape în celula activă, partea în exces va fi afişată în celula

adiacentă dreaptă, dacă aceasta este liberă; dacă nu este liberă, va fi afişat doar textul care încape în

celula activă. Pentru a putea afişa textul în întregime trebuie mărită dimensiunea coloanei active.

Pentru a modifica dimensiunea unei coloane se poziţionează cursorul mouse-ului pe marginea

din dreapta a etichetei coloanei. Se trage de acest cursor şi se eliberează butonul mouse-ului când se

ajunge la dimensiunea dorită. O altă metodă este aplicarea unui dublu clic când apare acest cursor; în

acest mod coloana va avea dimensiunea textului de lungime maximă din coloană. Pentru introducerea

unei fracţii, trebuie scris numărul întreg, urmat de un spaţiu şi fracţia respectivă. Dacă trebuie

introdusă numai partea fracţionară, se scrie zero, spaţiu şi fracţia. Astfel, Excel poate interpreta datele

introduse ca fiind în format dată. Într-o celulă numerele sunt aliniate la dreapta.

Selectarea celulelor cu mouse-ul: pentru a selecta un domeniu de celule alăturate, se vor

efectua următorii paşi:

1. Se aplică un clic pe celula din colţul din stânga-sus al domeniului.

2. Ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat, se trage de mouse spre colţul din dreapta-jos al

domeniului. Celulele selectate apar în video- invers. Excepţie face prima celulă selectată.

3. Se eliberează butonul mouse-ului.

Pentru a selecta celule care nu sunt alăturate se ţine apăsată tasta Ctrl în timp ce se aplică un

clic de mouse pe celulele individuale.

Pentru a selecta un rând întreg sau o coloană de celule se aplică un clic pe eticheta de rand sau

de coloană.


44

Copierea datelor: prin copiere, datele originale rămân la locul lor, copia lor fiind plasată în

locul indicat de utilizator. Pentru a realiza operaţia de copiere, se vor efectua următorii paşi:

1. Se selectează celula sau domeniul de celule care trebuie copiate.

2. Se aplică comanda Edit, Copy.

3. Se selectează prima celulă din zona unde se va plasa copia.

4. Se aplică comanda Edit, Paste.

Pentru a copia date în celule alăturate, se poate utiliza şi o altă metodă, mai rapidă:

1. Se selectează celula care trebuie copiată.

2. Se poziţionează cursorul mouse-ului în colţul din dreapta-jos al celulei.

3. Când cursorul mouse-ului ia forma unei cruci subţiri, se apasă butonul stâng al mouseului

şi se trage de mouse peste celulele în care se vor copia datele.

Mutarea datelor: prin mutare datele sunt luate din poziţia iniţială şi sunt plasate în noua

locaţie.

Pentru a realiza operaţia de mutare, se vor efectua următorii paşi:

1. Se selectează celula sau domeniul de celule care trebuie mutate.

2. Se aplică comanda Edit, Cut.

3. Se selectează prima celulă din zona unde se va plasa copia.

4. Se aplică comanda Edit, Paste.

O altă metodă, mai rapidă, este următoarea:

1. Se selectează celula care trebuie mutată.

2. Se poziţionează cursorul mouse-ului pe conturul celulei.

3. Când cursorul mouse-ului ia forma unei săgeţi, se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se

trage de mouse în noua poziţie a datelor.

Formatarea foilor de calcul

Aspectul informaţiilor din celulele unei foi de

calcul poate fi modificat prin utilizarea comenzii

Format, Cells. La lansarea acestei comenzi pe ecran

apare caseta de dialog Format Cells

Conţinutul casetei variază în funcţie de butonul

selectat în partea superioară a

ferestrei. Opţiunile posibile sunt:

Number – pentru modificarea formatului numerelor


45

Alignment – pentru modificarea tipului de aliniere din celulă

Font – pentru modificarea fonturilor

Borders – pentru adăugarea de chenare în jurul celulelor

Patterns – pentru stabilirea culorii de fond în celulă

Protection – pentru protejarea informaţiilor din celulă

După ce se stabileşte formatul numeric adecvat, se efectuează paşii următori:

1. Se selectează celula sau domeniul de celule ce conţine valorile care trebuie formatate.

2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Format Cells

3. Se aplică un clic pe butonul Number.

4. Din lista Category, se selectează formatul numerelor care va fi folosit.

5. În partea dreaptă a casetei se efectuează modificările dorite pe formatul selectat. De

exemplu se poate stabili numărul de zecimale cu care va fi afişat numărul.

La introducerea datelor într-o foaie de

calcul din Excel, acestea sunt aliniate în mod

automat: textul este aliniat la stânga, iar

numerele la dreapta. Atât textul cât şi numerele

sunt plasate iniţial la baza celulelor. În Excel se

poate modifica alinierea datelor din celule atât

pe verticală cât şi pe orizontală. Modul de

aliniere a informaţiilor se poate modifica din

secţiunea Alignment a casetei de dialog Format

Cell.

Pentru a schimba modul de aliniere a

informaţiilor, trebuie efectuaţi următorii paşi:

1. Se selectează celula sau domeniul de celule

care conţine datele care trebuie aliniate

2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe ecran va apărea caseta de dialog Format Cells.

3. Se aplică un clic pe butonul Alignment. Pe ecran vor apărea opţiunile pentru aliniere

Elementele acestei casete sunt:

· Secţiunea Text alignment care conţine:

1. caseta Horizontal - în care se specifică modul de aliniere pe orizontală. Opţiunile cele mai folosite

sunt: General – modul de aliniere implicit, Left – aliniere la stânga în celulă Center – centrare în

celulă, Right – aliniere la dreapta în celulă, Center Across Selection – centrare într-un domeniu de

celule.


46

2. caseta Vertical - în care se specifică modul de aliniere pe verticală în celulă. Opţiunile cele mai

folosite sunt: Top – textul se aliniază faţă de marginea de sus a celulei, Bottom – textul este centrat pe

vericală, Center - textul se aliniază faţă de marginea de jos a celulei,

· Secţiunea Orientation. În această secţiune se specifică unghiul sub care va fi afişat textul în

celulă.

· Secţiunea Text control. Această secţiune conţine trei opţiuni:

1. Wrap Text. În mod normal Excel afişează textul dintr-o celulă pe un singur rând. Cu opţiunea

Wrap Text, textul dintr-o celulă poate fi afişat pe mai multe rânduri, fără a modifica lăţimea celulei.

2. Shrink to Fit. Aceată opţiune adaptează fontul textului la lăţimea celulei curente. Dacă se modifică

lăţimea celulei, mărimea fontului creşte sau se micşorează în mod corespunzător.

3. Merge Cells. Cu aceată opţiune se unesc mai multe celule.

Adaugarea de chenare la cellule

În mod normal liniile de reţea din

jurul celulelor nu sunt tipărite. Excel oferă

facilitatea de a adăuga chenare celulelor

selectate sau unui întreg domeniu de celule.

Chenarul poate apărea pe cele patru laturi ale

celulei sau numai pe laturile specificate.

Pentru a adăuga chenare la o celulă sau unui

domeniu de celule, trebuie efectuaţi

următorii paşi :

1. Se selectează celula (celulele) în jurul

căreia (cărora) se va trasa chenarul.

2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe

ecran va apărea caseta de dialog Format

Cells din care se selectează butonul Borders.

Elementele din această secţiune sunt:

1. lista Line. Din această listă se selectează tipul liniilor cu care va fi trasat chenarul.

2. lista Color. Din această listă se selectează culoarea liniilor cu care va fi trasat chenarul.

3. zona Presets. În această zonă există trei butoane:

· None. Dacă în jurul unei celule sau a unui domeniu există un chenar, acesta este anulat cu

opţiunea None.

· Outline. În cazul în care a fost selectat un domeniu de celule, liniile de reţea vor fi trasate doar

în jurul zonei selectate. Nu sunt trasate liniile din interiorul domeniului.


47

· Inside. Acest buton este activ doar dacă este selectat un domeniu de celule.

Efectul obţinut este trasarea liniilor de reţea în interiorul zonei selectate.

4. zona Border. În această zonă există mai multe butoane, cu ajutorul cărora se poate modifica

aspectul chenarului. Simbolul fiecărui buton sugerează linia din chenar asupra căreia se vor efectua

modificări. Dacă butonul este apăsat linia va fi trasată, dacă nu este apăsat linia nu va fi trasată. Pentru

a modificarea culorii sau a tipului de linie se selectează din listele Style şi Color aceste atribute, după

care se foloseşte butonul corespunzător din zona Border. La sfârşitul selecţiei se aplică un clic pe

butonul OK sau se apasă tasta Enter.

Copierea înregistrărilor

Putem copia o înregistrare sau un grup de înregistrări în cadrul aceleiaşi foi de calcul sau în foi

diferite. Operaţiile de copiere implică folosirea a două butoane: Copy (Copiază) şi Paste (Lipeşte).

Putem executa clic pe aceste butoane din bara cu instrumente Standard sau să alegem

comenzile echivalente din meniul Edit.

Parcurgeţi următorii paşi:

1. Selectaţi celula sau domeniul de celule pe care doriţi să- l copiaţi.

2. Alegeţi comanda Copy din meniul Edit. Programul Excel va memora conţinutul selecta în

memoria temporară (Clipboard).

3. Selectaţi celula, unde doriţi să efectuaţi copierea.

4. Alegeţi comanda Paste din meniul Edit. Programul va muta conţinutul memorat în memoria

temporală în celule respective. Nu este neapărată nevoie să selectaţi tot domeniul unde doriţi să

lipiţi conţinutul, ci doar o celulă de bază.

În cazul în care dorim să folosim meniurile contextuale, procedaţi astfel:

1. Selectaţi celula sau domeniul de celule pe care doriţi să- l copiaţi.

2. Executaţi un clic - dreapta pentru a afişa meniul contextual şi selectaţi comanda Copy.

3. Selectaţi celula, unde doriţi să efectuaţi copierea.

4. Executaţi un clic - dreapta pentru a afişa meniul contextual şi selectaţi comanda Paste.

Programul va muta conţinutul memorat în memoria temporală în celule respective.

Dacă aţi efectuat o greşeală, programul Excel pune la dispoziţie comanda Undo (Anulează)

care permite să reveniţi la situaţia anterioară copierii.

Mutarea înregistrărilor

De nenumărate ori suntem nevoiţi să reorganizăm registrele de lucru, foile din ele sau datele

conţinute în acestea. Operaţia cea mai frecventă este mutarea datelor dintr-o celulă în alta. A muta


48

datele dintr-o celulă sau domeniu de celule înseamnă a le plasa într-o altă poziţie, în acelaşi fişier sau

într-altul. La sfârşitul mutării datelor, celule sursă vor fi şterse. O metodă de mutare a înregistrărilor

este următoarea:

1. Selectaţi celula /domeniul sursă.

2. Poziţionaţi indicatorul mouse-ului pe chenarul selecţiei.

3. Trageţi (antrenaţi) chenarul până la noua poziţie. Dacă celulele destinaţie conţin date, acestea

vor fi înlocuite cu datele sursă.

În caz special de mutare prin antrenare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date

existente. Această manevră o numim inserare. Pentru inserarea conţinutului unei selecţii prin antrenare

şi depunere:

1. Selectaţi celula /domeniul sursă.

2. Poziţionaţi indicatorul mouse-lui pe chenarul selecţiei.

3. Apăsaţi şi ţineţi apăsată tasta SHIFT.

4. Antrenaţi selecţia până la noua poziţie.

5. Eliberaţi butonul mouse-ului şi apoi tasta. În acest fel, putem introduce conţinutul unei

selecţii între celulele deja existente.

Pentru mutarea conţinutului celulelor cu comenzile Cut şi Paste.

1. Selectaţi celula/celulele pe care dorim să le mutăm.

2. Excutaţi comanda Cut, din meniul edit sau din meniul contextual. Domeniul sursă va fi

înconjurat cu un chenar punctat, iar conţinutul va fi transferat în Clipboard.

3. Selectaţi celula din colţul stânga sus al domeniului destinaţie sau întregul domeniu

destinaţie.

4. Executaţi comanda Paste, din meniul Edit sau din meniul contextual.

Această ultimă procedură este recomandabilă dacă mutarea se face la mare distanţa, în altă foaie din alt

registru, în timp ce prima metodă este aplicabilă în cazul deplasării pe distanţe mici în acelaşi

document.

Combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie

O altă facilitate oferită de Excel este posibilitatea de a combina conţinutul domeniului sursă cu

conţinutul domeniului destinaţie, prin folosirea comenzii Paste Special.

Pentru combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie:

1. Selectaţi domeniul sursă.

2. Copiaţi domeniul sursă cu comanda Copy, din meniul Edit sau butonul cu acelaşi nume din

bara de unelte Standard.

3. Selectaţi domeniul destinaţie.


49

4. Executaţi comanda Paste Special, din meniul Edit. În caseta pentru dialog Paste Special

putem să precizăm:

- ce elemente din domeniul sursă vor fi implicate în operaţie (în caseta de grup Paste);

- în ce fel se va face combinarea cu conţinutul domeniului destinaţie (în caseta de grup

Operation); !

- dacă dorim să se omită celulele goale din domeniul sursă (în caseta de control Skip Blanks); !

- să se efectueze combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie prin transpunerea

rândurilor şi coloanelor (în caseta de control Transpose);

5. Acţionaţi butonul OK.

Inserarea unor celule, rânduri sau coloane

Dacă este necesară reorganizarea foii de lucru prin adăugarea unor celule, rânduri sau coloane,

vom folosi comenzile din meniul Insert. Acestea vor introduce, în poziţia indicată de dumneavoastră

din cadrul foii de lucru, numărul de coloane, de linii sau de celule solicitat. Elementele introduse nu

vor avea nici un conţinut (elemente vide). În momentul în care vom insera elementele noi, cele vechi

sunt deplasate pentru a le face loc.

Pentru inserarea unei celule:

1. Selectăm domeniul în care dorim să fie introduse celulele noi.

2. Executăm comanda Cells, din meniul Insert. În caseta de dialog Insert, precizăm

următoarele: în ce direcţie dorim să fie deplasate celulele care înconjoară domeniul (dreapta

- Shift Cells Right, în jos - Shift Cells Down). ! Dacă dorim să inserăm un rând sau o

coloană întreagă (butoanele de opţiune Entire Row sau Entire Column).

3. Acţionăm butonul OK.

Pentru inserarea unor rânduri sau coloane, procedaţi astfel:

1. Selectaţi numărul de coloane /rânduri pe care doriţi să le inseraţi sau ţinând apăsată tasta

CTRL selectaţi numărul necesar prin acţionarea antetului coloanei sau rândului respectiv.

2. Executaţi comanda Rows sau Columns, din meniul Insert.

Eliminarea unor celule, rânduri sau coloane

Comanda Delete din meniul Edit ne permite să eliminăm celulele dorite, rândurile şi coloanele

care nu mai sunt necesare în structura foii de lucru. Spre deosebire de comanda Clear, care şterge doar

conţinutul acestora, la execuţia comenzii Delete celulele care înconjoară domeniul eliminat sunt

deplasate şi ocupă locul rămas vacant.

Pentru eliminarea unui domeniu de celule:


50

1. Selectaţi domeniul dorit.

2. Executaţi comanda Delete, din meniul Edit. În caseta de dialog Delete precizăm: în ce

direcţie dorim să fie deplasate celulele care înconjoară domeniul: spre stânga (butonul de

opţiune Shift Cells Left), în sus (butonul de opţiune Shift Cells Up); ! dacă dorim să

eliminăm un rând sau o coloană întreagă (butoanele de opţiune Entire Row şi Entire

Column).


Căutarea (find) şi înlocuirea (replace) în foile de lucru

În Excel este posibilă

căutarea unor valori de tip

numeric sau de tip text. Valorile

de acest tip pot fi căutate şi

eventual înlocuite cu altele.

Astfel de căutări ale valorilor se

pot efectua în toate tipurile de

foi Excel. Dacă dorim putem efectua căutarea în mai multe foi sau chiar în întregul registru de lucru.

Pentru aceasta, selectăm foile de interes sau executăm comanda Select All Sheets, din meniul

contextual al etichetei foii.

Pentru căutarea şi înlocuirea valorilor:

1. Selectaţi grupul de foi în care vom efectua operaţia.

2. Executaţi comanda Replace, din meniul Edit.

3. În caseta de dialog Replace, introducem: datele căutate (în caseta Find What); datele care vor

substitui vechiul conţinut (în caseta Replace With); ! Metoda de căutare: pe rânduri sau coloane.

4. Acţionăm butonul Replace, pentru a înlocui doar prima apariţie a valorii căutate sau butonul

Replace All, pentru a înlocui toate apariţiile acesteia.

În cazul când doriţi doar să căutăm o anumită valoare, selectaţi comanda Find din meniul Edit,

care va deschide fereastra de dialog Find. În afară de căutarea şi /sau înlocuirea valorilor, Excel

permite să se caute şi să se selecteze celulele care au un anumit tip de conţinut: anumite valori,

formule, note sau care nu au nici un conţinut. Pentru căutarea şi selectarea celulelor cu un anumit

conţinut:

1. Selectăm grupul de foi în care vom face operţia.

2. Executăm comanda Go To, din meniul Edit.

3. În caseta de dialog Go To, acţionăm butonul Special.

4. În caseta de dialog Go To Special, selectăm opţiunile dorite în vederea realizării căutării.

5. Acţionăm butonul OK


51

Modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor

Pentru a da posibilitatea vizualizării complete a valorilor din foaia de lucru sau pentru a aduce

formatul la o formă acceptabilă, putem să modificăm dimensiunile rândurilor şi a coloanelor. Practic,

această modificare implică lăţimea coloanelor şi/ sau înălţimea rândurilor.

Pentru a modifica dimensiunea coloanelor:

1. Plasaţi indicatorul mouse-ului pe antetul de coloană şi anume pe linia de la dreapta antetului.

2. În momentul în care indicatorul mouse-ului a luat forma <-||->, antrenaţi linia de la dreapta

acesteia. Se poate observa animaţia la deplasarea marginii coloanei.

Pentru redimensionarea automată:

1. Selectaţi rândurile / coloanele pe care dorim să le redimensionăm.

2. Executaţi comanda Row, respectiv Column, din meniul Format.

3. În caseta pentru dialog Row Height, respectiv Column Width introducem valoarea numerică

pentru înălţimea rândului, respectiv lăţimea coloanei.

4. Acţionăm butonul OK.

Un caz tipic, în care avem nevoie să modificăm lăţimea unor coloane, este acela în care după

formatarea unor valori numerice, acestea nu mai pot fi afişate în spaţiul oferit de celule şi se afişează o

serie de caractere #. Rezolvarea este simplă, prin una din următoarele două metode: ! Acţionaţi dublu cu

mouse-ul marginea din dreapta a antetului coloanei, sau

1. Selectaţi respectivele coloane.

2. Executaţi subcomanda AutoFit a comenzii Column, din meniul Format.

Aceasta va ajusta, automat, lăţimea coloanei în aşa fel încât ea să poată cuprinde valoarea cu cea mai

mare lungime.

Efectuarea calculelor în Excel

O formulă Excel este un enunţ, compus din operatori şi operanzi.

Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia/ acţiunea pe care Excel o va efectua asupra

operanzilor. Unii operatori acţionează asupra unui singur operand (operatori unari) alţii asupra a doi

operanzi (operatori binari). Programul Excel recunoaşte următoarele 4 categorii de operatori:!

· Operatorii aritmetici, care acţionează asupra valorilor numerice şi au ca rezultat tot valori

numerice sunt: + (adunare), - (scădere), * (înmulţire), / (împărţire), % (procent, trebuie plasat

după o valoare) şi ^ (ridicare la putere).

· Operatorul pentru texte &, care combină prin concatenare, două sau mai multe valori de tip

text într-o singură valoare de tip text.


52

· Operatori relaţionali, care compară două valori de acelaşi tip şi au ca rezultat o valoare logică

TRUE (adevărat) sau FALSE (fals), sunt următorii: = egal cu..., < mai mic decât..., > mai mare

ca..., <= mai mic sau egal decât..., >= mai mare sau egal ca..., <> diferit de...

· Operatorii pentru referinţe la celule sau domenii de celule, care combină două referinţe la

celule într-o singură referinţă compusă, sunt următorii: domeniu (produce o referinţă la toate

celulele dintre cele două referinţe - inclusiv), spaţiu intersecţie (produce o referinţă la celulele

comune celor două referinţe sau o valoare de eroare #NULL! Atunci când cele două referinţe

nu au nimic în comun);

Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori constante, referinţe la celule sau

domenii de celule, nume şi funcţii predefinite sau definite de utilizator.

Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Ele

precizează locul unde va căuta Excel valorile pentru evaluarea formulelor. Referinţele sunt

asemănătoare cu adresele din memorie. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de lucru are la

bază antetul rândului şi coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Referinţele acceptate de Excel

sunt de 6 tipuri: absolute, relative, mixte, 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceluiaşi

registru), externe (care adresează date din alt

registru) şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii):

· Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia folosită pentru

a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta coloanei sau/şi a rândului (de

exemplu $F$11 indică celula aflată la intersecţia coloanei F cu rândul 11).

· Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită celula adresată plecând de la celula

care conţine formula. Se foloseşte notaţia: literă coloană, număr rând. Este recomandată când

dorim să păstrăm distanţa faţă de celula referinţă.

· Referinţe mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă şi referinţe relative

pentru cealaltă. De exemplu: $B1 este o referinţă mixtă, în care referinţa coloanei este absolută

şi cea a rândului este relativă.

Formulele sunt memorate în celulele foilor de lucru. Excel afişează în aceste celule rezultatele

evaluării formulelor. Un calcul poate fi simplu (suma unei coloane de numere) sau complex

(financiar, statistic sau stiintific), dar intotdeauna este introdus ca o formula ce incepe cu semnul egal

(=). Daca se schimba numere din celule care asigura valorile pentru formula, rezultatul calcului se

modifica instantaneu.

În timpul construirii unei formule, puteti introduce valorile sau selecta referintele de celule

din orice loc al unui registru de lucru. Pentru a construi o formula simpla:

1. În celula destinata formulei scrieti semnul egal

2. Dati click pe prima celula a carei adresa o doriti in formula


53

3. Scrieti un operator (+, -, *, /)

4. Dati click pe urmatoarea celula a carei adresa o doriti in formulă, etc.

În concluzie, atunci când introduceţi o formulă, trebuie să respectaţi următoarele reguli:

· Introduceţi formulele, la fel ca şi datele primare, în bara de formule sau direct în celulă;

· Începeţi întotdeauna formulele cu semnul egal (=) sau cel puţin cu caracterul (+);

· Folosiţi operatorii două puncte (:), spaţiu ( ) şi virgulă (,) pentru construcţia referinţelor la

celule şi domenii de celule; Formula apare în bara de formule pe măsură ce este introdusă de la

tastatură.

· În momentul confirmării, prin acţionarea tastei ENTER, introducerea este efectuată. Excel-ul

evaluează formula şi produce automat rezultatul sau modifică rezultatul anterior.

Pentru a insuma o coloana sau un rand:

1. Dati click in celula goala de sub ultima intrare in coloana, ori in dreapta ultimei intrari din rand

2. Dati click pe butonul AutoSum ( ) aflat pe bara de instrumente Standard

3. Apasati tasta Enter pentru a valida formula ce apare in celula

Pentru a insera o funcţie într-o formulă:

1. Scrieţi semnul egal în celula în care doriţi să apară rezultatul, apoi scrieti numele funcţiei şi

deschideti o paranteză;

2. Selectaţi cu mouse-ul coloana (sau linia) de numere care trebuie însumate;

3. Apasati tasta Enter pentru a incheia formula.

Nu este necesar sa scrieti paranteza de inchidere inainte de a apasa tasta Enter, deoarece Excel

o va face automat. Daca formula utilizeaza doar o portiune dintr-un domeniu, dati click pe marcajul de

eroare (triunghiul verde), aflat in coltul din stanga sus al celulei pentru a vedea optiunile Trace Errors(

urmarirea erorilor) pentru formula.

Pentru a construi o formula prin inserarea unei functii:

1. Dati click pe celula destinata formulei;

2. Din meniul Insert, alegeti comanda Functions;

3. In caseta de dialog Insert Functions selectati categoria şi apoi funcţia dorită şi faceţi click pe

OK;

4. Utilizati caseta de dialog Function Arguments pentru a va asista in completarea formulei;

5. Dati click pe OK cand aţi terminat.

Copierea formulelor in celule adiacente

Pentru a copia o formula in celule adiacente:


54

1. Dati click pe celula care contine formula;

2. Trageti reperul de manevrare de ce completare din coltul din dreapta jos al celulei peste

celulele adiacente in care doriti sa copiati formula

Funcţiile Excel utilizate în statistică:

a. SUM - Suma

b. AVERAGE - Media aritmetică.

c. MEDIAN - Mediana

d. MODE - Modulul

e. VARP - Variaţia populaţiei

f. VAR - Variaţia de selecţie

g. STDEVP - Abaterea standard a populaţiei

h. STDEV - Abaterea standard de selecţie

i. STDEVP/AVERAGE - Coeficientul de variaţie

j. QUARTILE- Cvartila 1,2,3,4

k. AVEDEV – media deviaţiei de la media aritmetică

l. CONFIDENCE – intervalul de confidenţă pentru media aritmetică

m. DEVSQ – suma de pătrate a deviaţiilor valorilor de la media aritmetică

n. GEOMEAN- media geometrică

o. HARMEAN – media armonică

p. KURT- boltirea sau kurtosis-ul

q. LARGE – returnează al k-lea element mai mare

r. MAX – maximul

s. MIN – minimul

t. PERCENTILE – returnează a k-a percentilă

u. SKEW – asimetria

v. SMALL – returnează al K-lea element mai mic

În cazul în care intenţionăm să prevenim modificarea anumitor formule importante, putem să le

ascundem, în aşa fel încât ele să nu fie afişate în bara pentru formule. Astfel, pentru ascunderea unei

formule:

1. Selectaţi celula gazdă.

2. Executaţi comanda Cells, din meniul Format.

3. În caseta pentru dialog Cells, în fila cu eticheta Protection, selectaţi caseta de control Hidden.



55

După ce am selectat, în acest fel, toate celulele care urmează să fie ascunse, activăm ascunderea lor

efectivă, prin folosirea următorului procedeu:

1. Executaţi subcomanda Protect Sheet a comenzii Protection, din meniul Tools.

2. În caseta pentru dialog Protect Sheet, selectaţi butonul de opţiune Contents şi eventual specificăm

o parolă.

Depistarea erorilor: atunci cand aplicaţia Excel sesizează o eroare într-un calcul, afişeaza un

indicator de eroare în colţul din stânga sus al celulei care conţine calculul respectiv. Dacă doriti să

găsiţi erorile din toată foaia de calcul, utilizati optiunea Trace Error. Pentru a depista erorile dintr-o

foaie: in meniul Tools alegeti comanda Error Checking. In caseta de dialog Error Checking, vi se ofera

optiuni de reparare pentru prima eroare gasită.

Crearea unei diagrame folosind utilitarul de asistenta Chart

O diagramă este o reprezentare grafică a datelor dintr-o foaie de lucru. Diagramele convertesc datele

din rândurile şi coloanele foii de lucru într-un limbaj vizual. Utilitarul de asistenţă Chart vă ajuta in

luarea unor decizii generale in timpul configurarii unei diagrame – de exemplu, sa alegeti tipul de

diagrama, sa- i adaugati un titlu si sa determinati plasarea legendei si a etichetelor.

Pentru a crea o diagrama folosind utilitarul de asistenta Chart:

1. Selectati datele din viitoarea diagrama

2. Dati click pe butonul Chart Wizard aflat pe bara de instrumente standard şi urmaţi cei patru

paşi ai utilitarului de asistenta Chart, pentru a selecta un tip de diagramă, a confirma sursa

datelor, a adauga

3. Specificati daca diagrama este inglobata in foaia de lucru existenta sau este creata intr-o foaie

separata

4. Dati click pe butonul Finish

Modificarea unei diagrame

1. Dati click pe diagrama

2. Din meniul Chart, alegeti comanda Chart Type

3. In caseta de dialog Chart Type selectati un tip de diagrama

4. Dati click pe OK

Optiunea Chart Type din meniul Chart ofera mai multe optiuni decat lista Chart Type aflata

pe bara de instrumente Chart.

Pentru a modifica suprafaţa diagramei:

1. Dati dublu-click pe suprafata diagramei


56

2. In caseta de dialog Format Chart Area, dati click pe tabul Patterns si introduceti valori noi

pentru a modifica elemente ca bordura ce inconjoara suprafata diagramei, culoarea ei si orice

efecte de umplere, cum ar fi utilizarea unui gradient, a unor texturi sau chiar a unei imagini

3. Dati click in tabul Font si introduceti valori noi pentru a modifica atributele fonturilor din

etichetele axelor, din legende si titlul diagramei.

4. Dati click pe OK

După ce o diagrama a fost creata, este posibil sa doriti s-o extindeti pentru a include mai multe

date. Pentru a adauga date la o diagrama:

1. Selectati diagrama şi daţi click dreapta pe ea

2. Alegeti comanda Source Data

3. Adaugati mai multe randuri utilizand tabul Series sau extindeti domeniul de date, pentru a

include mai multe coloane, utilizand tabul Data Range

4. Dati click pe OK

Schimbarea tipului de grafic

O dată efectuat un grafic, putem să alegem unul din celelalte tipuri de grafice existente, fără a mai

parcurge toate etapele şi formatările efectuate, pe care dorim să le menţinem. Pentru aceasta selectăm,

având activat graficul în cauză, din meniul contextual comanda Chart Type, ceea ce va duce la

apariţia ferestrei de dialog Chart indentică cu fereastra ca apărea la pasul 1/4 din Chart Wizard.

În majoritatea cazurilor, butoanele paletei Chart Type, vă oferă orice tip de grafic de care aveţi

nevoie. Uneori, s-ar putea să căutaţi un tip de grafic diferit. Înainte de a consuma timp cu ajustarea

formatului unui tip de grafic existent, ar trebui să vedeţi care sunt subtipurile afişate în pagina Custom

Type a casetei de dialog Chart Type. Parcurgeţi următorii paşi:

1. Graficul fiind selectat, alegeţi Chart Type din meniul contextual şi executaţi clic pe eticheta

Custom Type

2. Parcurgeţi lista, executând clic pe oricare dintre opţiunile prezente şi care vi se par interesante,

observând efectul în caseta Sample din partea dreaptă a ferestrei.

3. Când aţi terminat de explorat, selectaţi opţiunea dorită şi executaţi butonul OK.

Sortarea bazei de date

Informatiile dintr-o baza de date pot fi sortate alfabetic si numeric, utilizand pana la trei campuri

pentru sortare. Pentru a sorta o baza de date:

1. Dati click in orice celula din baza de date

2. Din meniul Data, alegeti comanda Sort

3. In caseta de dialog Sort, alegeti un nume de camp din lista autoderulanta Sort By


57

4. Pentru a sorta in continuare datele utilizand intrarile din al doilea si al treilea camp, alegeti alte

campuri din cele doua liste autoderulante Then By

5. Pentru fiecare lista autoderulanta Sort By, dati click pe optiunea Ascending pentru a sorta de la

mic la mare, de la vechi la nou sau de la A la Z. Dati click pe optiunea Descending pentru a

sorta de la mare la mic, de la nou la vechi, sau de la Z la A

6. Dati click pe OK pentru a vedea datele sortate

Sortarea după mai mult de trei câmpuri

Cu toate că în caseta de dialog Sort se pot specifica doar trei nivele de sortare, sortarea se poate face

după oricâte câmpuri. Se poate face o resortare după câmpuri suplimentare oricât de des este necesar,

fără a pierde rezultatul ordonării sortărilor precedente. Regula de sortare după mai mult de trei chei

este de a sorta întâi după nivelurile inferioare mergând în sus către nivelul superior.

De exemplu, să presupunem că avem de făcut o sortare pe 6 nivele în care coloana A este

folosită ca primă cheie de sortare, B ca a doua, C ca a treia, D ca a patra, E ca a cincea şi F a şasea

cheie. Deşi Excel permite specificarea doar a trei chei de sortare se pot sorta toate cele şase coloane. Se

sortează mai întâi coloanele de nivel inferior: D, E ,F. Coloana D va fi prima cheie de sortare, E a

doua, F a treia. O a doua sortare fectuează operaţia după coloanele de nivel superior A, B, C. Coloana

A va fi prima cheie de sortare, B a doua şi C a treia.

Filtrarea datelor

Filtrarea datelor dintr-o listă

Filtrarea datelor dintr-o listă este o operaţie prin care sunt afişate doar acele înregistrări din listă care

corespund unor criterii specificate şi ascunderea celorlalte înregistrări care nu mai sunt afişate. În

Excel există două metode de filtrare: comanda Auto Filter pentru a efectua o filtrare rapidă a datelor

din listă =i comanda Advenced Filter pentru a filtra pe baza unor criterii suplimentare.

Pentru a filtra o listă cu comanda Auto Filter se execută următorii paşi:

1. Se selectează o celulă din lista ce trebuie filtrată.

2. Din meniul Data se aplică comenziile Filter, Auto Filter.

Excel va insera săgeţi de derulare în dreptul fiecărei celule din capul de tabel.

3. Se aplică un clic pe săgeata de derulare din coloana în care se va introduce criteriul. Se selectează

criteriul pentru coloana respectivă. Sunt posibile următoarele opţiuni: All Permite afişarea tuturor

înregistrărilor cu acest câmp. (Top 10) Permite selectarea unui subset de înregistrări pornind de sus sau

de jos într-o listă. Se poate specifica fie numărul de elemente, fie procentul de elemente ce vor fi

filtrate. La selectarea acestei opţiuni apare caseta de dialog Top 10 Autofilter.


58

Din prima listă derulantă se selectează Top /Bottom, în funcţie de direcţia în care se va face filtrarea

de sus (Top) sau de jos

(Bottom). În a doua listă

derulantă se introduce sau

se selectează un număr care

indică câte înregistrări

(dacă în a treia listă

derulantă este selectată opţiunea Items) sau ce procent din numărul total de înregistrări (dacă în a treia

listă derulantă este selectată opţiunea Percent) vor rezulta din filtrare.

Custom Permite crearea unor criterii definite cu condiţii şi/sau. La selectarea acestei opţiuni apare

caseta de dialog Custom AutoFilter

Pentru a introduce criterii

comparative se selectează un

operator din prima listă derulantă,

apoi se introduce o valoare în

caseta alăturată.

Dacă există un al doilea criteriu

se selectează una din opţiunile

AND (şi) sau OR (sau) şi se introduce în mod similar al doilea criteriu.

Blanks Afişează toate înregistrările cu spaţii în acest câmp. Non Blanks afişează toate înregistrările

care nu conţin spaţii în acest câmp

(înregistrări ce conţin date). În plus apare o listă cu toate valorile distincte din coloana curentă.

3.2 Tabele Pivot

Tabelul pivot este folosit pentru rearanjarea, filtrarea, rezumarea şi analizarea interactivă a

datelor din liste şi tabele. El este foarte util atunci când aveţi un volum mare de date pe care

este greu să le sintetizaţi.

Etape de creare ale unui tabel pivot

În prima etapã se indicã tipul de date de care se dispune, şi anume: date dintr-o singurã bazã

de date Excel, date dintr-o sursã externã cum ar fi Microsoft Acces, date care urmeazã a fi adunate la

un loc din mai multe foi de lucru sau alte surse, sau un tabel pivot ori o diagrama pivot deja existenta.


59

De asemenea, se specificã dacã se doreşte crearea unui tabel pivot sau a unei diagrame pivot

(PivotChart) cu un tabel pivot.

În această etapă se efectuează următoarele operaţii:

1. se selectează datele din listă.

2. din meniul DATA se alege comanda Pivot Table and PivotChart Report se va deschide o

fereastră de dialog ce va permite selectarea opţiunii: listă sau bază de date Microsoft Excel şi

tipul de raport creat: PivotTabel

3. pentru a trece mai departe apăsăm butonul NEXT (URMĂTORUL)

În cea de-a doua etapã se verificã domeniul bazei de date. În jurul domeniului de celule

sugerat va apãrea o linie clipitoare. Se vor folosi barele de derulare pentru a verifica dacã este selectatã

intreaga bazã de date (inclusiv numele câmpurilor). Dacã nu este selectat nici un domeniu, sau dacã

domeniul selectat este incorect, se selecteazã domeniul corect înainte de a efectua clic pe butonul Next.

Fiind de ja poziţionaţi în tabelul pe care îl folosim la realizarea tabelei Pivot, acesta va fi

completat automat în fereastra de dialog următoare.

Pentru a trece mai departe apăsăm butonul NEXT (URMĂTORUL) din partea de jos a

ferestrei, se va obţine o altă fereastră de dialog. Ultimul pas către rezultatul final presupune, în

principal, stabilirea locului unde va fi amplasat rezultatul, precum şi cum se doreşte să arate tabelul

rezultat.

Tabelul folosit.


60

Destinaţia prestabilitã este o foaie de lucru nouã. Dacã se doreşte amplasarea tabelului pivot

într-o foaie de lucru existentã se efectueazã clic pe butonul Existing Worksheet (foaie de lucru

existentã). Apoi se introduce în caseta de text (care devine activã) o adresã de celulã pentru colţul din

stânga – sus al tebelului pivot, dupã care se executã clic pe butonul Finish şi Microsoft Excel va genera

tabelul pivot.

Acţionarea butonului Layout ne oferă posibilitatea stabilirii coloanelor, liniilor şi valorilor din

tabelul rezultat, deci se defineşte structura tabelului pivot. Un tabel pivot conţine patru regiuni:

numãrul de pagina (Page), etichetele de coloanã (Column), etichetele de linie (Row) şi datele (Data).

Fiecare regiune are o zonã corespunzãtoare în caseta de dialog.

Această fereastră este utilizată pentru a răspunde cerinţelor din enunţ. În partea dreaptã a

casetei de dialog se aflã un grup de butoane de câmp, câte unul pentru fiecare nume de câmp din baza

de date. Se va proiecta structura tabelului pivot prin tragerea butoanelor de câmp, folosind tehnica

Drag and Drop, într-una dintre cele patru secţiuni ale zonei de proiectare. Se confirmă cu OK.

Se obţine următoarea interfaţă,

Rezultatul este plasat într-un nou sheet pe care-l crează

automat.

Foaia de calcul

curentă.

Adresa celulei de început.

1

2

3

4


61

care conţine Listă de câmpuri PivotTable şi tabelul pivot cu cele 4 zone. Câmpurile din listă sunt

introduse în tabelul Pivot cu mouse-ul prin glisare.

Zonele tabelului pivot sunt:

· Zona paginii – conţine câmpurile cu care construiţi un criteriu de filtrare. Articolele

acestor câmpuri se găsesc în listele ascunse.

· Zona rândurilor – conţine câmpuri ale căror articole vor deveni etichete pentru rânduri, iar

informaţiile de pe un rând se vor referi la articolul respectiv.

· Zona coloanelor – conţine câmpuri ale căror articole vor deveni etichete pentru coloane,

iar informaţiile de pe coloană se vor referi la articolul respectiv.

· Zona datelor - conţine câmpurile pentru care se calculează.

Pentru a reprezenta datele din tabelul pivot sub formă de grafice ne alegem comanda Diagramă

din meniul Inserare.

Dacă doriţi să răspundeţi la o nouă întrebare după ce aţi creat un tabel pivot, după parcurgerea

paşilor 1 şi 2 va apare un mesaj care ne avertizează că pe baza aceluiaşi tabel s-a mai făcut o tabelă

pivot. Alegeţi butonul "NO" pentru a crea o nouă tabelă pivot separată de prima.


62

Perntru a realiza o analiză prin grafic a numărului de unităţi se realizează histogramele:

La primul pas alegem Pivot Chart report :

Fiind de ja poziţionaţi în tabelul pe care îl folosim la realizarea tabelei Pivot, acesta va fi

completat automat în fereastra de diaolog următoare:

După parcurgerea paşilor 1 şi 2 va apare un mesaj care ne avertizează că pe baza aceluiaşi tabel s-a

mai făcut o tabelă pivot. Alegeţi butonul "NO" pentru a crea o nouă tabelă pivot separată de prima.

Această fereastră se prezintă astfel:

Pasul 3. Ultimul pas către rezultatul final presupune, în principal, stabilirea locului unde va fi

amplasat rezultatul, precum şi cum se doreşte să arate tabelul rezultat.

Tabelul folosit.


63

3.3 Utilizarea pachetului Data Analysis

Pentru prelucrarea unui set de date memorat într-un document Excel se pot utiliza atât funcţiile

statistice ale aplicaţiei, cât şi procedurile obţinute prin Tools – Data Analysis.

Pentru a folosi pachetul Data Analysis acesta

trebuie mai întâi instalat. Pentru aceasta deschideţi meniul

Tools. Dacă opţiunea Data Analysis nu apare în meniul

Tools atunci: se alege opţiunea Add-Ins şi se va bifa

prima opţiune Analysis ToolPak. Confirmaţi cu Ok. Apoi

alegeţi opţiunea Data Analysis din meniul Tools.

Comanda Tools – Data Analysis va

deschide dialogul Data Analysis din care sunt accesibile o

serie de prelucrări statistice conduse de dialogurile asociate.

Astfel Descriptive Statistics va produce indicatorii statistici

ai unei variabile continue, Random Number Generation va

genera secvenţe de numere aleatorii repartizate după o

funcţie precizată, Rank and Percentile realizează atribuirea

de ranguri, Sampling produce un eşantion din înregistrările

oferite etc.

De asemenea, Comanda Tools – Data

Analysis va deschide dialogul Data

Analysis din care se poate realiza o

histogramă. Din fereastra care apare clic

pe Histogram. Apoi Ok.

La Input Range selectaţi domeniul unde

se găsesc valorile variabilei pe care doriţi

să o reprezentaţi

La Bin Range selectaţi domeniul pe care se găsesc capetele intervalelor pe care dorim să se facă

tabelul de frecvenţă .

Bifaţi Labels dacă cele două domenii selectate conţin şi titlurile.

Opţiunile Output se referă la locul amplasării tabelului de frecvenţă.

Pareto Histogram ordonează crescător apariţia barelor în funcţie de frecvenţe.

Bifaţi Cumulative Percentage pentru a afişa în tabelul de frecvenţă şi frecvenţele cumulate.

Bifaţi Chart Output pentru a se afişa Histograma (graficul). Clic pe Ok.


64

Mai jos aveţi fereastra Histogram cu setările descrise

În pagina Histograma Greutatii va fi afişat un tabel de frecvenţă şi o histogramă:

Pentru ca graficul să fie o histogramă trebuie ca între barele verticale să nu mai existe spaţii. Pentru aceasta clic dreapta pe una dintre bare. Va apărea următorul meniu contextual. Alegeţi opţiunea Format Data Series.

Se selectează tab-ul Options. Se modifică mărimea spaţiului dintre bare (Gap width) la 0.


65

3.4 Tendinţe şi prognoze

MS Excel ne oferă posibilitatea creării unor serii de valori care să ilustreze tendinţele unor

fenomene despre care deţinem date sau care să permită să formulăm prognoze ale evoluţiei acestora.

Putem crea două tipuri de astfel de serii: liniare şi de creştere. Primul tip se poate crea prin metoda

antrenării mânerului unei selecţii, iar ambele se pot obţine cu subcomanda Series a comenzii Fill, din

meniul Edit.

Prima metodă nu modifică datele din selecţia iniţială, în timp ce o serie care ilustrează o

tendinţă creată cu comanda Series va produce o serie de tipul "cea mai potrivită" pentru domeniul

selectat şi va modifica datele selecţiei iniţiale. Pentru crearea acestei tendinţei, Excel foloseşte metoda

celor mai mici pătrate.

Pentru realizarea unei prognoze liniare:

1. Selectaţi domeniul de valori numerice pe care ne vom baza prognoza.

2. Antrenaţi mânerul selecţiei (cursorul de umplere) în direcţia în care dorim să extindem seria. Datele

iniţiale nu vor fi modificate.

Pentru sesizarea unei tendinţe de tipul "cea mai potrivită":

1. Selectaţi domeniul de valori numerice pe care dorim să ne bazăm tendinţa.

2. Executaţi subcomanda Series a comenzii Fill, din meniul Edit.

3. În caseta de dialog Series, precizăm parametrii seriei. În caseta de grup Series In, precizăm poziţia

seriei. În caseta de grup Type selectaţi tipul seriei

4. Dacă doriţi o serie de creştere precizaţi şi pasul de creştere în caseta Step.

5. Selectaţi caseta de control Trend. Apoi OK


66

3.5 Utilizarea SOLVER-UL în MS EXCEL

În continuare vom prezenta modul în care pot fi rezolvate problemele de programare liniară utilizând

foile de calcul (Microsoft Excel) folosind facilitatea SOLVER.

Un model de programare liniară transpus într-o foaie de calcul va conţine următoarele

elemente:

1. Celulele care conţin datele problemei.

2. Celulele pentru variabilele de decizie.

3. O celulă care conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv.

4. Celulele care conţin formulele pentru calcularea părţii stângi a restricţiilor.

5. Celulele care conţin valorile părţii drepte a restricţiilor.

Transpunerea problemei într-o foaie de calcul presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Introducerea datelor problemei în foaia de calcul.

2. Definirea celulelor care vor conţine variabilele de decizie.

3. Definirea celulei care conţine formula pentru funcţia obiectiv.

4. Definirea celulelor care conţin formulele din partea stângă a resticţiilor.

5. Definirea celulelor care conţin valorile din partea dreaptă a restricţiilor.

Pentru a putea fi folosit Solver-ul din MS EXCEL, trebuie mai întâi instalat. Pentru aceasta,

procedaţi astfel:

1. Se aplică comanda Tools, Add-Ins. Pe ecran apare caseta Add-Ins.

2. Se marchează opţiunea Solver.

3. Se selecteză butonul OK. Comanda Solver va aparea în meniul Tools.

Cu Solver-ul se pot rezolva tot felul de probleme de programare liniară şi neliniară: probleme

de maximizare a câştigurilor, probleme de transport, probleme de amestec, probleme de minimizare a

costurilor. Pentru utilizarea Solver-ului se vor efectua următorii paşi:

Pas 1. Se configurează foaia de calcul şi se stabileşte care sunt celulele care conţin variabilele

de intrare şi rezultatul.

Pas 2. Se aplică comanda Tools, Solvers. Pe ecran apare caseta de dialog Solver Parameters

În caseta text Set Target Cell se specifică celula care conţine formula cu rezultatul care trebuie

analizat (funcţia obiectiv). În secţiunea Equal To se specifică ce se urmăreşte pentru funcţia obiectiv:

- Dacă trebuie maximizată se selectează opţiunea Max.

- Dacă trebuie minimizată se selectează optiunea Min.

- Dacă funcţia obiectiv trebuie să atingă o anumită valoare se selectează opţiunea Value of, iar în

caseta text alăturată se introduce valoarea respectivă.


67

Caseta de dialog Solver Parameters

În caseta text By Changing Cells se vor indica celulele sau domeniul de celule pe care Solver-

ul le va modifica pentru a obţine valoarea optimă.

Caseta Subject to the Constraints va conţine restricţiile problemei. Pentru a adăuga o

restricţie se aplică un clic pe butonul Add. Pe ecran apare o nouă casetă de dialog, Add Constraint în

care se pot introduce restricţiile problemei:

Caseta de dialog Add Constraint

Pas 3: Pentru a stabili o restricţie:

- În caseta text Cell Reference se va specifica celula care conţine formula pe care se bazează restricţia.

- Se aplică un clic pe săgeata de derulare pentru a vedea lista cu operatori pentru restricţii şi se

selectează operatorul corespunzător.

- În ultima casetă text se scrie valoarea restricţiei ce trebuie respectată.

- Se aplică un clic pe butonul Add pentru a introduce şi alte restricţii.

- Pentru a reveni în caseta de dialog Solver Parameters se aplică un clic pe butonul OK.

Restricţiile definite vor fi afişate în caseta Subject to the Constraints.

Pas 4. Se aplică un clic pe butonul Solver. Solver-ul va începe efectuarea calculelor pentru

soluţiile optime. După ce găseşte o soluţie, pe ecran apare casetă de dialog Solver Results:


68

Excel introduce soluţiile în foaia de calcul:

- Dacă se alege opţiunea Keep Solver Results Excel va păstra în foaia de calcul soluţia calculată.

- Dacă se selectează opţiunea Restore Original Values, se va reveni la valorile iniţiale

Utilizatorul poate specifica tehnica utilizată de programul Solver pentru găsirea răspunsurilor, precizia

răspunsurilor şi perioada de lucru a programului Solver. Pentru a realiza acest lucru din caseta de

dialog Solver Parameters se selectează butonul Options. Pe ecran apare caseta de dialog Solver

Options

Folosind opţiunile din această casetă de dialog se poate stabili modulul în care va lucra Solver-ul:

- În caseta Max Time se specifică timpul maxim (în secunde) pe care programul Solver poate să

îl folosească pentru găsirea unei soluţii. În caseta Iterations se specifică numărul maxim de

iteraţii pe care le poate face Solver-ul.

- În caseta Precision se specifică cât de apropiate trebuie să fie două încercări de soluţie, înainte

de a declara găsită cea mai bună soluţie.

- În caseta Tolerance se specifică (în procente) cât de aproape de cea mai bună soluţie trebuie să

fie răspunsul, atunci când se lucrează cu probleme cu numere întregi. Stabilirea unei toleranţe

mai mari poate mări considerabil viteza de calcul atunci când se lucrează cu probleme

complexe cu numere întregi

- Opţiunea Assume Linear Model configurează Solver-ul să utilizeze o metodă de programare

liniară pentru găsirea soluţiei. Dacă foaia de calcul conţine o problemă neliniară, apare un

mesaj de avertisment.


69

- Opţiunea Show Iterations Results permite afişarea soluţiilor intermediare. Continuarea se face

apăsând pe butonul Continue, oprirea pe butonul Stop.

- Opţiunile Tangent sau Quadratic sunt metode adiţionale folosite pentru găsirea soluţiei. Se

recomandă utilizarea opţiunii Quadratic dacă foaia de calcul conţine formule complexe care

sunt neliniare.

- Opţiunile din secţiunea Derivatives permit specificarea metodei de derivare parţială folosite.

- Opţiunile din secţiunea Search permit specificarea metodei de căutare folosită.

Exemplu

S.C. Solventul S.R.L produce o varietate de produse chimice. În cadrul unui proces de

producţie,

pentru a produce două produse (un aditiv şi un solvent) sunt necesare trei tipuri de materii prime.

Aditivul este vândut fabricilor de ulei şi este folosit la producerea a diverse tipuri de combustibil.

Solventul este vândut combinatelor chimice şi este utilizat la fabricarea detergenţilor.

Necesarul de materii prime pentru obţinerea unei tone de adidiv/solvent este:

- Pentru a obţine o tonă de aditiv se amestecă 0,4 tone din Substanţa 1şi 0,6 tone din substanţa 3.

- O tonă de solvent poate fi obţinută prin amestecarea a 0,5 tone de sustanţa 1, 0,2 tone din substanţa 2

şi 0,6 tone din substanţa 3.

Producţia este limitată de disponibilitatea celor trei materii prime. În prezent firma dispune de

20 tone de substanţa 1, 5 tone de substanţa 2 şi 21 tone de substanţa 3.

Prin natura procesului de producţie, materiile prime care nu sunt utilizate în procesul de

producţie curent sunt considerate deşeuri.

Fiecare tonă de aditiv aduce un profit de 40$, iar fiecare tonă de solvent aduce un profit de 30$.

După analiza cererii de pe piaţă, managementul firmei a decis că preţurile stabilite vor

determina vânzarea întregii cantităţii produse (aditiv şi sovent).

Pentru a fabrica aditivul şi solventul cele trei materii prime sunt amestecate în proporţiile

indicate în tabelul următor:

PRODUS MATERIALE:

ADITIV SOLVENT

Total

Disponibil (tone)

Substanţa 1 0,4 0,5 20

Substanţa 2 0 0,2 5

Substanţa 3 0,6 0,3 21

Profit ($) 40 30

Formularea problemei sau modelarea reprezintă procesul de transpunere a problemei într-un

model matematic. Primul pas este identificarea obiectivului şi a restricţiilor.


70

În cazul exemplului anterior obiectivul este maximizarea profitului total. Restricţiile se referă

la cantităţile de materii prime disponibile, care limitează cantităţile de aditiv şi solvent ce pot fi

produse.

Restricţia 1: cantitatea de substanţă 1 utilizată trebuie să fie mai mică sau egală cu cantitatea de

substanţă 1 disponibilă.





Următorul pas este definirea variabilelor de decizie. Cele două variabile de decizie sunt: numărul de

tone de aditiv produse şi numărul de tone de solvent produse. Notăm cu A = cantitatea de aditiv

(tone) şi cu S = cantitatea de solvent (tone), unde A şi S sunt variabile de decizie.

Se scrie obiectivul utilizând variabilele de decizie. Profitul total provine din vânzările de aditiv şi

vânzările de solvent. Dacă profitul obţinut prin vânzarea unei tone de aditiv este de 40$, atunci prin

vânzarea a A tone profitul va fi 40*A. La fel, dacă profitul obţinut prin vânzarea unei tone de solvent

este de 30$, atunci prin vânzarea a S tone profitul va fi 40*S.

Profitul total este P = 40A + 30S. Expresia matematică a obiectivului se numeşte funcţie

obiectiv. În cazul nostru obiectivul este maximizarea profitului total: Max ( 40A + 30S )

Se scriu restricţiile utilizând variabilele de decizie.

Pentru ca variabilele de decizie să nu aibă valori negative mai sunt necesare două restricţii:

A >=0 şi S >=0

Modelul matematic al problemei este acum complet. Atât obiectivul cât şi restricţiile au

fost transformate într-un set de relaţii matematice, set de relaţii definit ca model matematic.

PRODUS MATERIALE:

ADITIV SOLVENT

Total

Disponibil (tone)

Substanţa 1 0,4*A + 0,5*S <= 20

Substanţa 2 0*A + 0,2*S <= 5

Substanţa 3 0,6* A + 0,3*S <= 21

Profit ($) 40* A + 30* S se maximizează

Cantitate produsă A S


71

Modelul matematic complet al problemei este:

(40 30 )

0,4 ,5 20

0,2 5

0,6 0,3 21

0

0

Max A S

A a S

A

A S

A

B

+

+ £ìï £ïï

+ £íï ³ï

³ïî

Pentru rezolvarea problemei trebuie găsită combinaţia optimă (de A şi S) care să satisfacă toate

restricţiile şi în acelaşi timp să conducă la o valoare a funcţiei obiectiv care să fie mai mare sau egală

decât orice valoare calculată cu o altă soluţie posibilă.

Dacă funcţia obiectiv şi restricţiile sunt funcţii liniare în raport cu variabilele de decizie

(variabilele de decizie apar numai la puterea I), atunci avem o problemă de programare liniară.

Pentru a determina soluţia optimă a problemei propuse ca exemplu, se va folosi Solver-ul din Excel:

Pasul 1. Se introduc datele din ipoteza problemei.

Se selectează meniul Tools şi se aplică comanda Solver.

Se defininesc celulelor care vor conţine variabilele de decizie. Iniţial scriem valoarea 0 în aceste

celule. După aplicarea solver-ului aceste celule vor conţine numărul de tone de aditiv şi solvent

produse.

Caseta Solver Parameters se completează în modul următor:

- Set Target Cell: dăm clic pe celula are conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv

- Se selectează opţiunea Max.

- By Changing Cells : se selectează celulele care conţin variabilele de decizie.

Completăm celulele care conţin formulele din partea stângă a restricţiilor.

Completăm celulele care conţin valorile din partea dreaptă a restricţiilor. În problema analizată

valorile din partea dreaptă a restricţiilor reprezintă cantităţile de material disponibile

Pasul 2. Stabilim celula care conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv: = profiul unitar

pe tona de aditiv * producţia de aditiv + profiul unitar pe tona de solvent * producţia de solvent.

Pasul 3: Se selectează butonul Add. Caseta Add Constraint se completează astfel:

- Cell Reference: selectăm celulele care conţin formulele de calcul a cantităţiilor consumate din

fiecare substanţă pentru producerea de aditiv (respectiv de solvent)

- Se selectează operatorul <=

- la Constraint: selectăm celulele care conţin formulele de calcul a cantităţiilor disponibile din

fiecare substanţă pentru producerea de aditiv (respectiv de solvent)

Se selectează butonul OK şi apare caseta Solver Parameters din care se selectează butonul Options.

În caseta Solver Options se selectează: Assume Linear Model şi Assume Non- Negative.

Apoi apăsăm butonul Ok.

Pasul 4. .Din caseta Solver Parameters apare din nou se selectează butonul Solve.


72

În caseta Solver Results se selectează Keep Solver Solution. Se selectează butonul Ok pentru a

genera soluţia optimă, afişată în celulele care conţin variabilele de decizie.

Rezultatul obţinut este:

Soluţia optimă este: 25 tone de aditiv şi 20 tone de solvent şi profitul maxim este de 1600 lei.

Pentru sintetizarea rezultatelor găsite, Solver-ul permite generarea a trei tipuri de rapoarte :

1. Answer - în care sunt prezentate valorile iniţiale şi finale pentru celula rezultat;

2. Sensitivity - în care este prezentată o analiză a variabilelor de intrare şi modul în care variază

rezultatul la diferite modificări ale variabilelor de intrare;

3. Limits - se specifică între care valori pot varia limitelele impuse în restricţii astfel încât rezultatul

final să nu sufere modificări.

Pentru a crea un raport se selectează denumirea lui din lista Reports din caseta Solver Results. Pentru

a selecta mai multe rapoarte din listă, se alege primul raport, se ţine apăsată tasta Ctrl şi se aplică un

clic pe unul sau ambele rapoarte rămase. Se aplică un clic pe butonul OK. Excel va crea fiecare raport

într-o foaie de calcul separată.


73

Bibliografie

1. Glenn Brookshear - Introducere în informatică, Editura Teora; 2. Gabriela Dima – PC - ABC-ul utilizăriii, Editura Teora; 3. Dan Marinescu, George Dimitriu – PC – manualul începătorului, ediţia II, Editura Teora; 4. JoAnne Woodcock – PC pentru începători, Editura Teora; 5. Winn Rosch – Totul despre hardware, ediţia II, Editura Teora; 6. Joe Habraken – Microsoft Office 8 în 1, Editura Teora.

Date post:	16-Feb-2015
Category:	Documents
Upload:	spy2o
View:	95 times
Download:	8 times

Informatica aplicata

Documents