INFLUENTA SAU GRIPA PORCULUI

• Definitie

• Examen epidemiologic

• Tabloul clinic al bolii

• Tabloul anatomopatologic

• Diagnosticul

• Tratament

• Profilaxie si combatere

• Bibliografie

• Influenta (gripa) porcina este o boala nedeclarabila, care poate sa contamineze efectivele de porci. Boala este cauzata de diferite tulpini de Influenza virus tip A si se suspicioneaza pe baza examenului epidemiologic si a evolutiei clinice, confirmarea facandu-se prin diverse examene de laborator

Examenul epidemiologic• La infectia naturala sunt receptivi porcii, indiferent de varsta sau de rasa.

Sursele de infectie sunt animalele bolnave sau trecute prin boala in urma cu cel mult 2-3 luni, care poarta virusul in pulmon si in limfonodurile aferente, pe care il elimina odata cu jetajul sau cu picaturile de secretii nazofaringiene rezultate in urma tusei. Aparitia bolii este favorizata de sezoanele reci si umede, in care exista fluctuatii mari de temperatura intre zi si noapte (toamna si inceputul iernii). In adaposturile reci si umede, cu pardoseala de ciment, in care exista curenti de aer si sunt aglomerate un numar mare de animale, boala cuprinde la inceput animalele cu rezistenta scazuta. La scurt timp, aceasta se raspandeste, afectand si restul animalelor din efectiv. Daca boala reapare in sezonul rece urmator, forme evolutive drastice vor fi semnalate numai la tineretul in varsta de peste 2-4 luni, care nu mai dispune de imunitate colostrala

• Evolutia bolii este de tip enzootic, cu contagiozitate ridicata in cadrul focarului si cu tendinta limitata de difuzare in afara lui. Influenta porcina prezinta importanta din punct de vedere economic, producand pierderi prin scaderi in greutate si prin mortalitate crescuta la purceii sugari. Al doilea aspect al importantei bolii consta in posibilitatea transmiterii interspecifice a virusului influentei si de implicatiile fenomenului in epidemiologia bolii la om si la alte specii de animale. Sunt cunoscute doua mecanisme genetice prin care pot aparea variante sau subtipuri antigenice noi, in mod natural: mutatii genetice

si recombinari genetice.

Tabloul clinic al bolii• Perioada de incubatie este de 3-6 zile. Boala debuteaza brusc cu febra (41-

41,5oC), lipsa poftei de mancare si abatere. Animalele stau in decubit sterno-abdominal sau adopta pozitia cainelui sezand, pentru usurarea respiratiei care devine accelerata, de tip abdominal. Starea de abatere este foarte pronuntata, animalele reactionand greu la stimulii externi. Din cauza durerilor musculare si articulare, animalele prefera starea de imobilitate. Chiar de la inceput apare conjunctivita si jetajul muco-purulent, care prin uscare formeaza cruste in jurul orificiilor nazale. Dupa 1-2 zile, apare tusea dureroasa, profunda care se accentueaza dupa efort. Frecvent, insuficienta cardiaca cauzeaza cianoza extremitatilor si a regiunilor corporale declive, fiind posibila si hemoragia nazala. Redresarea clinica se produce dupa aproximativ o saptamana la 97-99% din cazuri

Tabloul anatomopatologic• Leziunile produse de actiunea directa a virusului influentei porcului, in

formele acute, pot fi observate numai in situatia sacrificarii animalelor, deoarece leziunile observabile la cadavre sunt rezultatul actiunii conjugate a bacteriilor, care complica modificarile initiale produse de virus. La necropsia porcilor sacrificati in faza acuta a bolii se observa o congestie a mucoasei cailor respiratorii anterioare si acoperirea acestora cu o secretie vascoasa, abundenta. Bronhiile si bronhiolele sunt obstruate cu un exsudat vascos. Se mai constata o inflamatie catarala a pulmonului. Zonele afectate pot prezenta focare de densificare de culoare bruna sau cu caracter emfizematos de culoare rosu deschis, imprimand pulmonului aspect marmorat

Diagnosticul• Elementele revelatoare de diagnostic sunt aparitia brusca a bolii in sezoanele

reci la un numar mare de animale, boala care in decurs de 1-2 zile poate cuprinde aproape tot efectivul, indiferent de varsta, producand abatere, febra si predominanta simptomelor respiratorii. Faptul ca animalele se redreseaza clinic rapid, asociat cu prezenta modificarilor anatomopatologice mentionate, intareste suspiciunea de influenta. Pentru confirmare, diagnosticul de laborator este indispensabil. Diagnosticul retrospectiv se stabileste prin tehnica Elisa sau prin reactia de inhibare a hemaglutinarii, pe probe de seruri perechi, recoltate in timpul fazei acute si dupa 21 de zile, urmarindu-se cresterea titrului de anticorpi. Diagnosticul diferential trebuie facut fata de pneumonia enzootica, pleuropneumonia porcului, pasteureloza si forma respiratorie a bolii lui Aujeszky

Tratament• In forma uşoară a afecţiunii se administrează remantadină cate 0,05 g de 3

ori pe zi în primele 2 zile. In forma medie şi gravă preparatul se administrează cîte 0,3 g în prima zi (prima doză — 0,2 g şi a doua — 0,1 g) şi cîte 0,05 g de 2 ori pe zi în următoarele 2 zile. Se recomandă de asemenea a administra în meaturile nazale cu ajutorul unei meşe de vată de 2—3 ori pe zi unguent oxo-linic 0,25% şi interferon leucocitar, care se instilează cîte 3 picături în fiecare meat nazal cu interval de 1—2 ore timp de 2—3 zile şi sub formă de inhalaţii în 2 prize de aerosol de interferon în doză de 3000 U şi peste. In cazurile de obstrucţie a nasului şi de guturai cu 5—10 min. înainte de administrarea oxoli-nei sau interferonului se administrează o soluţie de efedrina 5% cîte 5 picături în fiecare meat nazal sau preparate cu efect similar — sanorin, naftizin, hala-zolin, care, însă, sînt contraindicate în hipertensiune, tahicardie, ateroscleroză pronunţată. Din remediile patogenetice şi simptomatice (analgezice şi anti-piretice) se administrează aspirină, amidopirină (piramidon), analgină, feno-barbital (luminai), barbamil etc.

Profilaxie si combatere• Cu toate ca au fost create si experimentate numeroase vaccinuri, atat

inactivate, cat si vii atenuate, profilaxia specifica nu a intrat in practica larga de teren. Este mai bine ca profilaxia sa fie bazata pe masuri generale sanitare veterinare (biosecuritate, carantina, dezinfectii etc.) care previn in acelasi timp si aparitia altor boli infectioase. Datorita faptului ca nu exista un tratament specific, este indicat ca pe toata durata epizootiei sa se asigure conditii optime de zooigiena, cu evitarea schimbarilor bruste de temperatura si a curentilor de aer. Hranirea se face cu furaje echilibrate in principii nutritivi, microelemente si in vitamine. Pe toata durata epizootiei, se recomanda ca animalele sa fie cat mai putin perturbate. Administrarea de antibiotice sau de sulfamide inca din primele faze ale bolii la tot efectivul, cu scopul prevenirii infectiilor secundare suprapuse, este o metoda eficienta, dar costisitoare

• https://www.scribd.com/doc/207816416/10-Gripa

• http://www.revista-ferma.ro/articole-medicina-veterinara/sindromul-cu-tulburari-de-reproductie-si-respiratorii-la-suine.html