INFLUENTA AGENTILOR DE SOCIALIZARE ASUPRA CONDUITELOR DEVIANTE ALE MINORILOR SI TINERILOR.RESOCIALIZAREA

Prof. Psiholog : Tatiana SUSANU

1

CUPRINS

CAP.I PROCESUL DE SOCIALIZARE.SOCIALIZAREA MORALA CA PROCES DE FORMARE A PERSONALITATII ADOLESCENTULUI1. Procesul de socializare2. Conformitate-conformism-

3. Forme principale ale socializarii1. Socializarea morala ca proces de formare a personalitatii

Adolescentului-2. influenta agentilor de socializare asupra conduitelor deviante

(predelincvente ) aler adolescentilor si tinerilor3. Disfunctionalitati socializatoare la nivelul familiei

7. Tipologia proivind familia-problema si corelatia cu tipologia faptelor antisociale comise

8. Disfunctionalitati educative la nivelul scolii9. Grupurile si tipologia lor

CAP.II RESOCIALIZAREA MINORILOR SI TINERILOR DELINCVENTI --------------------------------------------------35Bibliografie -------------------------------------------------------41

2

I. Procesul de socializare.Socializarea morala ca proces de formare a personalitatii adolescentului

1. PROCESUL DE SOCIALIZARE

In conceptia structural-functionalista a lui T.Parson ,stabilirea si conservarea sistemului social in conceptia structural-functionalista a lui T.Parson ,este asigurata de existenta unui consens al membrilor societatii asupra valorilor si normelor fundamentale care determina sistemul de motivatii al actiunii umane.

Institutiile sociale exercita presiuni normative orientate pe traiectoria realizarii scopului de conformare a indivizilor la exigentele rolurilor sociale impuse spre a fi indeplinite in viata sociala(20,p.234).

In situatia in care sunt incalcate cerintele rolurilor sociale, subiectii umani ajung sa aiba comportamente deviante nedezvoltandu-se conduite conforme cu asteptarile colectivitatii,cu necesitatile institutionalzate de ordine si stabilitate ale acesteia.In situatia in care ei adopta modele de comportament compatibile cu standardele culturale,societatea ii recompenseaza prin faptul ca le recunoaste un anumit statut social,dreptul la identitate sociala.

Geneza sociabilitatii este determinata de formarea culturala a personalitatii,de aparitia constiintei conformarii la regulile si simbolurile grupului din care face parte individul(T.Parson).Acest proces poarta numele de socializare,in raport cu care individul interiorizeaza normele,valorile si preceptele grupului social devenind actor al sistemului.

Sanctiunile,prin ele insele,nu asigura conformitatea indivizilor,socializarea intervenind ca un mecanism de control social care determina ca normele si valorile sociale sa fie invatate sau asimilate,constituindu-se in poarte integranta a personalitatii indivizilor.

T.Parson considera ca esecul conformitatii este echivalent cu esecul procesului de socializare a indivizilor.

Procesul de socializare este definit de sociologul Sorin M. Radulescu ca ,,transmitere si insusire a unor modele cultural-normative prin intermediul carora indivizii dobandesc conduite socialmente dezirabile si isi insusesc procedurile sau regulile necesare pentru a dezvolta actiunidezirabile,normale,predictibile pentru asteptarile colectivitatii”(20,p.236).

Sub influenta sitematica a normelor grupurilor socialwe,indivizii indivizii dobandesc constiinta propriei lor identitati,asimiland exigentele conformarii la ordinea sociala.

3

Finalitatile continutului procesului de socializare sunt urmatoarele:1. psihice – prin fixarea unor trasaturi psihice stabile ce asigura

maturizarea copilului;2. sociale – exercitarea adecvasta a rolurilor sociale prin

respectarea exigentelor impuse de ele;3. culturale – internalizarea valorilor culturale si a simbolurilor

nornmative. Modelul cultural pe care se sprijina formarea personalitatii sociale,ca rezultanta a procesului de socializare este asa numita personalitate de baza(sociotip),care reprezinta o configuratie psiho.-socio-culturala comuna membrilor unei societati,fiind un ,,tip de personalitate exemplara si in raport cu care indivizii pot manifesta variante particulare ale propriei lor personalitati”.Exemple de modele ideale consacrate:a) in antichitatea greaca – idealul armonizarii virtutilor morale cu

frumusetea fizica;b) latinitatea romana – virtutile civice;c) capitalism – (self-made-man-ul) – omul care se autorealizeaza;d) socialism – comunistul de omenie.

2.CONFORMITATE-CONFORMISM Conformitatea desemneaza tendinta comportamentului individului de a fi in concordanta cu modelul cultural-normativ dezirabil social oferit de sociopat,cu normele, regulile si cu asteptarile grupului de apartenenta. Spre deosebire de conformitate,conformismul se refera la acceptarea mecanica a validitatii normelor si valorilor unui grup,fara insa a avea convingeri personale. Dobandirea conformitatii constituie rezultatul procesului de socializare.In acest sens,socializarea difera de urmatoarele procese:

- imitatia- ca reproducere a conduiteloir celorlalti;- adaptarea sociala- ca ajustare a trasaturilor de personalitate

intr-un anumit cadru de interactiune sociala;- integrarea sociala- ajustarea si asamblarea reciproca a unei

totalitati de indivizi la niverlul unui sitem organizat care presupune interdependenta actiunilor si rolurilor,precum si consensul asupra normelor si valorilor comune;

- integrarea culturala- apartenenta si participarea inidivizilor la o cultura sau la o subcultura,definite de un ansamblu de stiluri de viata, simboluri,norme,valoiri distincte fata de altele care concura la realizarea solidaritatii morale si sociale.

4

Socializarea nu se poate identifica cu aceste procese,insa ea se poate identifica cu aceste procese,insa ea se afla in multiple legaturi de interdependenta cu acestea.

3.FORME PRINCIPALE ALE SOCIALIZARII

Socializarea implica trei forme principale:2. socializarea primara,de baza;3. socializarea secundara;4. socializarea continua(a adultului).

a) Socializarea primara(de baza) are loc in timpul copilariei,atunci cand copilul internalizesaza profund modelele formative exercitate de painti,la nivelul structurii sale de personalitate aflate in formare; copilul invata sa distinga elemente ale lumiii obiectuale si a celei relationale,dezvoltandu-si treptat constiinta propriei identitati.

b) Socializarea secundara se produce prin activitatea de invatare a normelor care reglementeaza relatiile copilului cu egalii sai(frati,surori,prieteni,colergi);acest tip de socializare il determina pe copil sa constaste ca rolurile sociale pe care le indeplineste nu au loc intotdeauna intr-un climat afectiv si protector,astfel in vreme ce familia socializeaza copilul intr-un climat afectiv,scoala si relatiile impolicate de ea presupun un tip de socializare de bazat pe neutralitate afectiva.

c) Socializarea continua(a adultului) intervine in tot cursul schimbarilor din viata adultului in masura in care acestea isi schimba valorile,atitudinile,comportamentele,dobandind noi experiente de viata si asumandu-si noi roluri sociale.Socializarea poate avea o ttaiectorie conforma cu normele si valoirile socialmente admise si dezirabile (socializare pozitiva)sau o tiectorie contrara primei,de cele mai multe ori marginala in raport cu societatea,dar in concordanta cu exigentele unor grupuri sau subculturi-socializare negativa.

Relatia dintre socializarea negativa realizata in grupurile marginale prin negarea permanenta a valorilor pozitive,si socializarea pozitiva constituie fundamentul prin care sociologia isi aduce aportul la clarificarea sau explicarea cauzelor fenomenelor deviante sau anomice.

5

Nu intotdeauna devianta este un proces al unei socializari negative si aceasta pantru ca negarea unor alori traditionale si crearea altora noi(prin inventie) constituie o cale de schimbare sociala si de progres. Sorin Radulescu-in situatia in care procesul de socializare pozitiva esueaza,prediominand socializarea negativa,individul apare ca fiind deviant in raport cu modelul cultural-normativ al asocietatii globale,dar perfect normal fata de subcultura care l-a socialzat in mod negativ(20,p.239). E.Sutherland-comportamentul devianteste invatat in procesul de comunicare si interactiune sociala pe parcursul caruia indivizii invata tehnicile deviante,asimiland motivatiile si atitudinile asociate carierei de deviant. Basil Bernstein- procesul de socializare reprezinta procesul incursul caruia copii capata identitate culturala determinanta,reactionand la aceasdta identitate si trasnsformandu-se intr-un subiect al unei culturi specifice.

4. SOCIALIZARE MORALA CA PROCES DE FORMARE A PERSONALITATII ADOLESCENTULUI

Raportul dintre individual si social a fost in practica si teoria educationala prin abordari variate a caror esenta este reductibila la doua conceptii fundamentale:

a) Conceptia antropocentrica-copilul situandu-se in centru procesului educational,avand avand drept scop pregatirea omului de a duce o viata cu adevarat umana in care el va gasi FERICIREA.Intemeietorul acestei doctrine pedagogice este J.J. Rousseau.

Dezvoltarea libera a copilului in conformitate cu natura sa proprie,neangradita de comunitate va reprezenta premisa tuturor orientarilor care au considerat copilul ca scop ultim al educatieri.

b) Conceptia sociometrica- acorda prioritate socialului si re ca finalitate fundamentala a educatiei integrarea adecvata a tanarului in societatea adulta cu toate laturile sale specifice,educationaler,profesionale,politice etc.

Socializarea reprezinta un proces in care tot ce nu este inascut este necesar a fi asimilat prin invatare;prezinta rimuri diferite,dar se desfasoara pe parcursul intregii vieti. Dobandirea capacitatii de exercitiu este de fapt,scopul demersului socilizator,iar acesta se realizeaza prin:

6

a) dobandirea unei capacitati de discernamant puternice pentru a putea deosebi intre comportamentele permise si prohibite,intre mijloacele legitime si nelegitime.

b) Abilitatea de a exercita in mod constant si adecvat rolurile sociale dupa reguli si norme specifice.

c) Participarea activa in cunostinta de cauza la scopurile si idealurile societatii.

Pentru a fi eficient, orice proces de socializare trebuie sa incurajeze creativitatea prin formarea capacitatii de adiscerne intre bine si rau,intre atitudinile imorale sanctionate de societate si cele morale evaluate pozitiv de comunitatea umana. Nonconformismukl nu reprezinta de fiecare data un efect al socializarii negative deoarece contestarea unor valori conservatoare sau inventarea altora noi poate insemna o actiune de schimbare sociala,de progres,cu efecte favorabile asupra grupurilor sociale. Procesul de socializare nu poate avea loic fragmentar,ci implica o coordonare riguroasa a eforturilor agentilor socializatori intr-o directie unica.

5. INFLUENTA AGENTILOR DE SOCIALIZARE ASUPRA CONDUITELOR DEVIANTE (PREDELICVENTE) ALE ADOLESCENTILOR SI TINERILOR..

Datorita actiunilor comune intreprinse de principalele instante sociale cu rol socializator (scoala,familia,grupul de munca,alti factori educativi),cea mai mare parte a adolescentilor isi insusesc exigentele conformitatii de grup manifestandu-se in concordanta cu valorile sociale dezzirabile.exista insa si adolescenti, care se indeparteaza de la modelele de conduita dezirabile,adoptand compoortamente deviante,non-conformiste. In societate,exista mai multe instante de socializare specifice fiecareia din aceste institutii,de exenplu,familia,indeplineste functia de socializare intr-un anumit climat afectiv,promovand un stil educatic specific,un anumit tip de control si de sanctiuni parentale asupra conduitei adolescentilor;scoala,intrebuinteaza alte modalitati si mijloace de socializare mai fundamentale si mai sistematizate decat cele utilizate de familier; grupurile de referinta,realizeaza o socializare informala cu efect uneori mult mai puterrnic decat scoala sau familia.

7

Fiecare instanta sociala dispune de modele,paradigme educative diverse,unele eflate in divergenta cumodelul normativ-cultural al societatii,altele fiind in consens cu acestea.

6. DISFUNCTIONALITATI SOCIALIZATOARE LA NIVELUL FAMILIEI

Primul, mediu social in care indivizii se comporta in fapt ca fiinte umane este FAMILIA;ea reprezinta un grup social omogen ,un cadru fundamental,in care,datorita procesului de socializare tinerii asimileaza primele notiuni cu privire la datorie,responsabilitate,interdictie. Agentii socializatori care actioneaza la nivelul familiei au rolul de a stimula integrarea sociala a tanarului,la insusirea normelor,atitudinilor permisive,interdictiilor cerute de viitoarele roluri sociale. GRUPELE DE FACTORI CARE CONTRIBUIE LA EXPLICAREA COMPORTAMENTELOR DEVIANTE

GRUPA I GRUPA II GRUPA IIIFACTORI INDIVIDUALI-dezechilibre afective,tulburari caracteriale,agresivitate,non-conformism,teribilism;-revolta contra interdictiilor educative si a normelor moraleimpuse de adult;afirmarea modelelor contestatare de conduita.

FACTORI MICROSOCIALIFamiliadezorganizarea,disolutia si descompletarea cuplului familial,cresterea divortiialitatii;Scoala- evaziune si abandon scolar,indisciplina,mediocritate,lipsda educatiei morale;Grupurile stradale-socializarea negativa,influenta subculturilor deviante;Organe de control social(disfunctii)-Politie,justitie,procuratura,autoritate tutelara(atitudini permisive,tolerante,etichetarea drept conduite deviante a unor

FACTORI MACROSOCIALI-anomia(la nivelul structurilor sociale);-mari aglomerari urbane,comunitati sociale eterogene,miscari masive de populatie;-criza economica(somaj,inflstie,saracie);-disfunctionaslitati in sistemul mass-media(presa si programe TV cu impact national,care fac apologia modelelor comportamentale4 agresive,imorale);-indulgenta comunitatii locale.

8

comportamente normale adolescentine).

PERSOANA CU CONDUITE DEVINATE

Realizarea functiei socializatoare a familiei are rol in patru situatii specifice:

a) situatia de comunicare psihologica care contribuie la dezvoltarea afectivitatii,cu rol important in echilibrarea moral-psihologica a copilului;

b) situatiile de educatie morala relatiile de autoritate impun respectarea de catre tanar a regulilor morale;

c) situatia de dezvoltare cognitiva copilul deprinde ansamblul de cunostinte,aptitudini si obisnuinte indispensabile convietuirii in societate;

d) situatiile ce angajeaza inventia sai imaginatia cu ajutorul lor sunt dezvoltate capacitatile creative si gandirea participativa.

Constatam ca in ultimul timp functia socializatoare a familiei se diminueaza,redistribuindu-se altor institutii sociale cu rol formativ specialzant(scoala,mass-media etc),producand efecte :trecerea de la tipul afectiv de educatie ,la tipul instrumental;slabirea coeziunii familiale cas urmare a solicitarilor fizice si nervoase ale serviciului,absenta parintilor indalungata de acasa caurmare a programului profesional.astfel stilul de viata al parintilor ii determina pe tineri sa adere la la grupuri caracterizate de orientare socializatoare negativa. Diana Baumrind a identificat opt modele de stiluri de viata comune parintilor si copiilor pa casre le-a grupat in doua categorii principale:inalt si scazut din punct de vedere al responsabiulitatii sociale. Principalele caracteristici ale adolescentilor care au un stil ridicat de viata pe scara responsabilitatii sociale:

- comportamente cooperante,prietenosi,relatii adecvate cu ceilalti tineri si cu adultii;

- preocupare pentri altii,umanisti,increzatori,neafectati de crize de identitate;

- selectarea unor valori similare cu cele ale parintilor si alegerea viitoarei profesii le ofera un sentiment de siguranta si un anumit sens al contiunitatii,identitatii sociale.

9

Acesti tineri sutn definiti ca fiind ,,agenti sociali traditionalisti,socialzati sau umanisti”. Principalele caracteristici ale tinerilor care au un stil de viata scazut pe scara responsabilitatii sociale:

- sunt definiti ca fiind ,,victime sociale”,alienati,delincventi au antiumanisti;

- tineri ,,in deriva,indecisi,frustrati,lipsiti de nazuinte realiste si de sentimentul unei lumi ordonate;

- tineri care au multe in comun cu proprii parinti dezamagiti de esecurile vietii,cu puternice sentimente de disperare,anomie,incapabili de a se ocupa adecvat de trebuintele si educatia copiilor,neputinciosi in fata obstacolelor vietii cotidiene.

Diferenta dintre cele doua categorii de tineri se datoreaza unor practici educationale diferite. Familii definite de un stil de viata ridicat pe scara responsabilitatii sociale: parintii recurg la disciplina ferma,dar insotita de afectiune puternica;copii in situatia in care gresesc,sunt pedepsiti,dar sunt stimulati si laudati atunci cand situatia o cere;Perntru a accentua autoritatea lor,pasrintii recurg la folosirea unor vsalori cu caracter patriotic si religios. Familii cu responsabilitate sociala scazuta- parintii practica un stil de viata dezordonat si anomic de educatie;lipsesc codurile morale de conduita,disciplina este arbitrara(cand severa,cand absenta)-efect: copiii se asteapta sa fie tratati inechitabil. Familia reprezinta spatiul protector al celor mai profunde relatii afective,cadru de afirmare a adolescentilor,dar si un adevarat centru de agresivitate,pentru ca aici membrii familiei isi dezvaluie adevarata personalitate. In functie de stilul educativ practicat,sunt putem identifica urmatoarele tipuri de familie:

a) familii care realizeaza o socializarea negativa a tinerilor,practicand modele de conduita aflate in conflict cu valorile si normele dezirabile social,incurajand manifestarile deviante ale acestora:

b) familii care practica un stzil educativ autoritar,privandu-l pe adolescent de afectivitate,ceea ce determina aparitia tendintelor de evaziube familiala,a actelor de agresivitate;

c) familii care nu-si realizeaza obierctivele educative,infaptuind i ,,subsocializare” morala,lipsind pe tanr de un model cultural adecvat;

10

d) familii care exercita un stil educativ deficitar,lipsit de valente morale si care adopt a atitudini permisive si tolerante fata conduitelke deviante ale adolescentilor;

e) fgamilii care realizeaza o suprasolicitare a tanarului,oferindu-i o supraprotectie contra dificultatilor vietii sociale,determinand,in felul acesta,scaderea telerantei la frstrare.

7. TIPOLOGIA PRIVIND FAMILIA-PROBLEMA SI CORELATIA CU TIPOLOGIA FAPTELOR ANTISOCIALE COMISEA.Tipologia familiilor problemaa) familii cu probleme grave datorita disolutiei grupului familial sau

nefunctionalitatii ei;de regula sunt familii in care ambii parinti sau unul sufera cronic(fizic,mintal) sau sunt imorali,alcoolici,cu antecendente penale;

b) familii cu probleme in privinta realizarii functiilor,ca urmare a descompletarii sau dezorganizarii grupului familial 8prin deces,divort,abandon) sau disolutiei acestuia(certuri,agresiuni,tensiuni);

c) familii cu probleme educative create de dteriorarea relatiilor inter-familiale si nerealizarii functiilor principale;includem in acesta categorie familiile orgasnizate care exercita ,,aparent” organizate si cele dezorgenizate care exercita un stil educativ deficitar,lipsit de actiuni socializatoare pozitive pentru tineri si care nu realizeaza un control efectiv asupra preocuparilor extrascolare si a petrecerii timpului liber in grupul de prieteni sau de joaca.

B. Corelatia dintre tipologia familiei-problema si tipologia faptelor antisociale comise de tineri

a) acte delincvente savarsite de adolescenti care provin din familii descompletate sau dezorganizate,unde asemenea fapte au un grad foarte ridicat de periculozitate(omoruri,violuri,ultraje,talharii etc) fiind efectuate de regula,in grpuri bine structurate si organizate special pentru comiterea de acte antisociale;

b) acte deviante organizate comise de tineri cu deficiente serioase de integrare sociala,culturala si profesionala cu multiple tulburari de comportament avand deja anumite antecedente(fuga de la scoala si de acasa,vagabondaj,consum de droguri si de alcool);

11

c) acte deviante ocazionale,intamplatoare,comise de tineri care prezentau aspecte legate de realizarea socializarii morale,familiale si scolare.Asemenea acte deviante nu prezinta pericol social,ele se declanseaza spontan din spirit de teribilism si de bravada,de solidaritate cu alti adolescenti,incitate de terte persoane,sau datorita consumului de alcool. Principalii factori care influenteaza comportamentul adolescentului in comiterea abaterilor cu caracter deviat sau delincvent la nivelul vietii de familie sunt urmatorii:

- deteriorarea climatului conjugal;- deficientele stilului educativ al familiei,lipsa unitatii

parentale in aplcarea sanciunilor sau recompenselor fata de copil;

- lipsa unui program si a cunoasterii activitastii copiulului;- atitudinile antisocoale ale uni sau ambilor parinti (conduite

agresive,alcoolism,parazitism,infractiuni comise etc.)

8. DISFUNCTIONALITATI EDUCATIVE LA NIVELUL

SCOLII Alaturi de familie,scoala reprezinta un factor educativ primordial a carei menire este sa faciliteze invatarea si interiorizarea de catre tineri a normelor de conduita recunoscute in societate.Scoala realizeaza ,dupa programe integratoare,activitati de socializare sitematice.In ce priveste socializarea individualizata in functie de caractreristicile de varsta,scoala scapa de sub control pe acei elevi ,,problema” proveniti din medii familiale precare.De asemenea exista in soatiul scolar disfunctionalitati educativ-socializatoare.

8.1. Disfunctionalitati educativ-socializatoare Se constata ca un numar important de educatori sau de profesori-diriginti prefera sa lucreze cu elevi care provin din familii normale,in care exista un climat moral corespunzator si nu cu acei elevi care au mari probleme familiale sau care manifesta ei isisi probleme educative. In ce priveste socializarea morala ,procesul educativ al unui dascal nu trebuie sa se reduca numai la transmiterea de informatii,

ci si in formarea unor deprinderi si trasaturi morale cu rol de anihilare a comportamentelor imorale asimilate de adolescent in grupul familial sau stradal.

12

In foarte multe cazuri unii dascali prefera sa-i trateze discriminatoriu pe elevii cu ,,probleme’’ proveniti din familii dezorganizate,recurgand atunci cand sanctiunele nu dau rezultate,la marginalizarea acestora si la recomandari pentru scoli speciale cu profil de reeducare.Reactia este urmatoarea:elevii problema vor continua seria abaterilor educative,comportandu-se in concordanta cu aprecierile negative ale profesirilor. Lipsa de supraveghere sistematia de catre cadrele didactice, necunoasterea conditiile socio-familiale si anturajul duc la amplificarea tendintelor negative la tineri. Scolarizarea incompleta si abandonul scolar au drept efect imposibilitatea dobandirii uni status socio-economic adecvat,ceea ce-i determina pe adolescenti sa se complaca intr-o viata parazitara bazate pe acte antisociale,pe venituri ilicite. Abandonul si evaziunea scolara,nu au loc spontan ele fiind precedate de alte abateri etichetate de unii educatori ca ,,nevinovate”,cum ar fi: absentele repetate,randamentul scolar scazut,vagabondajul sau sustragerea de la activitatile extrascolare. Prin urmare,esecul si abandonul scolar,dar si inadaptarea tinerilor la rigorile procesului de intruire si educatie constituie premise in parcurgerea rutei delincvente a acestora. Din practica in urma rapoartelor anuale am constatat ca elevii problema au urmatoarea situatie scolara:

- mai mult de jumatate din tinerii cu comportamente deviante au avut rezultate slabe si foarte slbe la invatatura,unii repetand doua sau trei clase;

- mare majoritate a lor lipseau frecvent de la scoala;- cei mai multi dintre elevii problema in momentul in care au

fost sancionati pentru diferite abateri scolare,au reactionat impulsiv sau negativ prin chiul de la ore,fuga de la scoala;

- in general elevii-problema manifestau indiferenta fata de cadrele didactice respingand autoritatea lor.

8.2. Abordarea paternalista – prin care manifestarile normale ale acestei perioade de varsta sunt privite ca niste conduite patologice,ceea ce poate conduce la apritia unor comportamente delincvente. Crearea unei legaturi permanente intre scoala si familie in toate ciclurile scolare primar,gimnazial,si liceal conduce la actiunea de accelerare a socializarii morale a adolescentului. Erori ce trebuie evitate pentru a NU intarzia dezvoltarea personalitatii adolescentilor:

13

- lipsa unui echilibru intre influentele exercitate asupra lor prin intermediul stiintelor exacte si a celor umaniste;

- preocuparea superficiala pentru cunoasterea si dezvoltarea intereselor tinerilor;

- tinerea lor departe de societate si natura. Cauze scolare care pot determina inadaptarea scolara si aderarea la unele grupuri cu caracter infractional (Rudica Tiberiu):- supraincarcarea programei si a orarului scolar care determina

aparitia fenomeului de saturatie fata de obligatiile scolare;- stilurile didactice si educative deficitare;- subaprecierea si supraaprecierea capacitatilor reale ale

elevilor,dezorientandu-l pe elev in fata cerinteloir reale ale vietii si muncii;

- neconcordanta asupra motivatiilor conduitei elevului din partea cadrelor didactice are ca efect conduita de respingere a autoritatii scolare;

- tensiunile,conflictele din interiorul clasei de elevi.In timpul scolarizarii inadaptabilitatea se poate instala ca urmare a urmatoarelor probleme:

- cand are loc o prelungire a duratei scolarizarii pentru tinerii cu intelect de limita;

- cand familia si scoala intervin superficial in orientarea profesionala a elevilor,netinandu-se cont de capacitatile si aptitudinile lor;

- cand predarea unor notiuni depaseste nivelul intelectual si capacitatea de asimilare.Un mare deserviciu s-a adus si se aduce elevilor deoarece orele de CONSILIERE SI ORIENTARE VOCATIONALA se confunda cu ora de DIRIGENTIE.Aceste ore de Consiliere si orientare vocationala ar trebui sa se realizeze la modul real mai cu seama punandu-se accent in anii terminali cand se realizeaza tranzitia de la o etapa de educatie si formare profesionala la alta pentru a-i ajuta pe tineri sa aleaga ruta de profesionalizare (liceu,facultate,postliceale etc.) corespunzator cu aptitudinile , trasaturile de personalitate si tipurilor constitutionale reale si nu imaginare,preantampinandu-se astfel alegerea gresita a profesiei si desigur esecul scolar si profesional.S-au scos acestre ore motivandu-se faptul ca nu sunt specialisti in domeniu.

9.GRUPURILE SI TIPOLOGIA LOR

14

Grupurile presupun desfasurarea unor procese de interactiune umana,precum si exercitarea unor multiple influente de la unitatea grupului catre individualitatile grupate. Grupul consta din doua sau mai multe persoane care impart aceleasi norme,atitudini fata de anumite situatii si aler caror roluri sunt bine sincronizate. Grpurile sociale presupun urmatoarele elemente:

a) existenta uni numar minim de indivizi;b) fixarea rolurilor in grup si distribuirea statusurilor;c) interactiunea dintre membri;d) norme si valori stabile comune tuturor membrilor;e) influenta puternica asupra membrilor.

A. GRUPURILE PRIMARE SI SECUNDARE- a. Cracteristicile grupurilor primare sunt:

- formeaza si consolideaza natura sociala si ideile indivizilor;- influenta mare asupra copiilor si adultilor;- asociatie intima,fata in fata si in cooperare;- fuziunea individualkitatii intr-un intreg comun;- constiinta de ,,noi”,identificarea reciproca;- puternic spirit si sentiment de solidaritate. Exista patru tipuri de grupuri primare universale care se regasesc in toate stadiile de dezvoltare ale societatii.Acestea sunt:a) familia (primul grup primar cunoscut de civilizatia umana);b) grupul de joaca al copiilor,caracterizat prin

cooperare,spontaneitate si prin sentimente de onoare si ambitie;

c) grupul de vecinatate(grup primordial in comunitatile rurale traditionale);

d) comunitatea de batrani imbraca forma,,societatilor”,,,cluburilor”,predominante sunt relatiile de afectiune,intelegere si apreciere

b. Caracteristicile grupurilor secundare sunt: - relatii reci,impersonaleformale,lipsite de intimitate si

afectiune,relatii de ,,roluri”;- sunt grupuri mari,cu o organizare bazate pe principii si reguli

formale;- comunicarea este de tip mediat si social;- coezine slaba,nepersonalizate creata de diviziunea rolurilor

si sarcinilor,

15

- indivizii isi dezvaluie numai anumite aspecte ale persoanlitatii lor;

- asemenea grupuri sunt:marile organizatii,consiliile de administratie,comitetele scolare de parinti,asociatiile profesionale.

16

B.GRUPURILE FORMALE SI GRUPIRILE INFORMALE(NEFORMALE)

Relatiile in cadrul grupurilor formale sunt relatii de apropiere,de indiferenta sau relatii conflictuale.Legaturile relationale dintre membri sunt reglementate institutional;normele de conduita,organizarea ierarhica sunt inscrise in legi,regulamente si acte institutionale. Paralel cu grupurile formale se dezvolta si functioneaza grupurile informale(neformale).In functie de anumite contexte,grupurile formale nu obstructioneaza activitatatea institutionalizata,inda,dimpotriva,in anumite situatii intra in conflict cu acestea.Acfeste grupuri sunt de dimensiuni mici (grupuri de colegi in cadrul unui grup institutionalizat de elevi sau de studenti.Grupurile neformale se constituie spontan,sunt bazate pe afinitati si contacte personale,urmarind scopuri,obiective consonante,diferite dsau chir opuse grupurilor formale in cadrul carora se formeaza.Ele pot actiona inmod orgsanizat dupa norme si reguli proprii,sunt in buna masura grupuri de opinie,reunind persoane care au aprecieri comune asupra activitatilor institutionale si asupra problemelor vietii sociale.Se reunesc in jurul unor lideri fara un statur oficial si recunoscuti in mod spontan. C. GRUPUL DE REFERINTA SI DE APARTENENTA Grupul de referinta in acceptiunea lui R.Merton reprezinta,,Un numar de oameni care interactioneaza unii cu altii in conformitate cu anumite modele stabilite anterior”.Normele stabilite anterior sunt de fapt relatiile sociale,seturile de statuduri si roluri.Atunci cand regulile si normele lui sunt adoptate de grupul de referinta este pozitiv,in timp ce el devine negativ in situatia in care normele grupului sau respinse in favoarea altora. Apartenenta de grup este data prin nastare(familie),prin alegere (organizare politica,profesiune),prin dispozitii facute de conducatorii organozationali(grupul institutionalizat).Baza obiectiva a apartenentei de grup este data de acceptarea si asimilarea modelelor valorico-morale,ideologice si de conduita,identificarea psihopsihologica cu aspiratiile si idealurile grupului .

a) Grupurile de referintaa.1. Anturajul- grupul de adolescenti ca urmare a existentei acelorasi intereese si a problemelor de viata identice reprezinta o ,,comunitate de suflet” care priveste lumea din aceeasu perspectiva folosind criterii similare in aprecierea unor actiuni sau conduite. In iunteriorul acestor grupuri se realizeaza o socializare ,,secundara” cu rezultate favorabile asupra dezvoltarii armonioase a personalitatii adolescentului.

17

a.2.Grupurile stradale- exista anumite ,,grupuri stradale” constituite spontan sau oraganizate,formate din persoane fara ocupatie,unele recidiviste sau cu antecedente penale,preocupate de afdaceri ilicite,care atrag in anturajul lor tineri cu mari deficiente de socializare morala,scolara si familiala;acestea infaptuiesc o influenta negativa,antrenendu-i pe tineri in fapte sau acte deviante sau delincvente cu mare periculozitate sociala(viol,furt,trafic si consum de droguri,talharii). Serviciile oferite de bandele stradale sunt:

- ofera confort psihic si securitate mai mult decat grupurile scolare ,,conformiste”,sau decat grupul familial;

- adolescentul,inbanda,descopera ca aprtine cu adevarat unei comunitati ce gandeste la fel ca si el;

- i se da sentimentul importantei sociale(am grupul meu) si posibilitatea de evadare din cotidianul plictisitor;

- ii furnizeaza iluzia ca este ,,cineva” si il orienteaza catre invingerea unui obstacol-adult,norma,institutie.

D.SUBCULTURILE ADOLESCENTINE- reprezinta un sistemprorpriu de norme,vaslori,sanctiuni,in mare masura aflat in contradictie cu sistemul valorico- normativ impus de parinti,profesori,preoti-ca reprezentanti oficiali ai lumii adultilor. Notiunea de subcultura a tineretului constituie un ansamblu de norme si valori care caracterizeaza modul de viata al adolescentilor conturand trasaturile esentiale ale societatii adolescentine;reglementeaza raporturile dinttre tineri ca membri egali ca varsta si status social,ofera prestigiu,securitate,afectiune reciproca,in opozitie cu societatea adultilor care i-a marginalizat social. Subculturile delincvente apar ca o reactie de respingere a valorilor si normelor acceptate social,grupand persoane care traiesc sentimentul inutilitatii sociale si care sunt frustrate de posibilitatile si mijloacele de acces spre valorile si bunurile societatii.Compotamentele delincvente sunt invatate si transmise in grup prin intermediul socializarii negative. Tinerii frustrati se asociaza in bande-aceasta este o forma de organizare sociala negativa a tinerilor,datorita esecului actiunilor unor ionstitutii sociale,coruptiei,idiferentei fata de situatia tinerilor,somajului,saraciei si a posibilita6ilşor tot mai restranse de distractie si recreere.

18

RESOCIALIZAREA MINORILOR SI TINERILOR DELINCVENTI

Continutul procesului de recuperare,practic,nu poate depasi nivelul de educatie,cultura,aspiratii si civilizatie al intregii societati. Finalitatea spre care se tinde,adica aceea ca detinutul sa traverseze pedeapsa fara a i se altera personalitatea si coportamentul,iar la liberare sa-si manifeste optiunea de a duce o viata in respect fata de lege si normele morale,constituie astazi o problema a modelului de educatie in societate,iar solutionarea ei nu sta doar in fata sistemului penitenciar,ci si a intregii societati. Vechiul dicton intelept ,,Este mai bine sa previi decat sa pedepsesti”,se adreseaza subiectilor structurilor si sbstructurilor institutionale implicate in activitstea de reeducare a individului.Abordand problema reintegrării persoanelor deviante si efectuand diverse studii,specialistii straini se pronunta impotriva metodelor general folosite de tratare a infractorilor,argumentandu-si pozitia prin insuficienta cunostintelor stiintifice in domeniul dat.Cu toate acestea trebuie sa tinem cont ca indiferent de infractiunea pe care o savarseste un individ,oricat de grava ar fi aceasta,nu este si nu poate fi considerat ca irecupoerabil si situat i afara procesului educativ,ci, dimpotriva,trebuie implicat cu mai multa amploare in acest proces.Problema capata o intensitate mai aparte cand ne raportam la recuperarea delincventilor minori si tineri. Eficenta procesului de resocializare este determinata de o multitudine de factori,generali si particulari.Factorii generali se determina in raport cu situatia social-economica din tara (realizarea dreptului la munca,asigurarea unei locuinte,primirea unui ajutor de somaj),iar factorii particulari,specifici- in raăport cu sitautia prezenta a sistemului corectional-penal.Educatia prin munca si instruirea generala,elemente de baza ale procesului de reeducare,sunt atat de sarace si formale incat pot atenua pe toata viata,dorinta de a munci cinstit sau de a invata. Lacunele procesului de resocializare a minorilor si tinerilor delincventi se completeaza si prin concluziile echipelor mobile de avocati,asistenti sociali si psihologi din cadrul evaluarilor desfasurate de catre Institutul de Reforme Penale:rata marita a recidivei minorilor se datoreaza informatiilor insuficiente acordate de catre organele judiciare cu privire la pedeapsa cu eliberarea conditionata,iar ca efect minorii nu constientizeaza caracterul antisocial al faptei savarsite si riscul pe care il vor avea in cazul incalcarii repetate a legii;lipsa unui cadru adecvat de resocializare a minorilor in urma procesului de judecata(minorii fiind categorizati si marginalizati da catre comunitate); abseenta unei persoane

19

specializate care sa-i supervizeze pe parcursul ispasirii pedepsei conditionate. In spatele activitatilor formal-reglementate ale institutiilor specializate in tratarea tinerilor delincventi gasim o fenomenologie umana diversa care uneori ajuta,alteori impiediva procesul de reeducare a minorilor..Intre acestea,este afectata foarte grav imaginea si experienta minorilor cu adultul: multi minori provernind din familii cu tensiuni acute intre parinti,fiind timp indelungat martori ai unor conduite la limita moralitatii din partea acestoara,au suportat pedepse si privatiuni arbitrare sau chiar au fost indermnati sa comita infractiuni.Cunoasterea personalitatii minorilor nu este suficienta atata timp cat influentele masive si chiar hotaratoare pentru destinul lor,vin din partea vietii de grup,a relatiilor interpersonale ce se stabilesc intre ei pe timpul executarii masurii. In vederea realizarii reinsertiei sociale a minorilor reeducati si pentru a se evita recidivele,actoiunile de reeducare trebuie sa se bazeze pe anumite principii stiintifice,indeosebi pe cele de nuanta psihosociologica si pedagogica,stipulate si in actele internationale de baza pentru activitastea procesului de resocializare:

Principiul interventiei precoce,unul dintre principiile de baza,sustine ideea ca un delincvent ocazional sau un predelincvent poate fi reeducat mai usor decat un recidivist;

Principiul individualizarii masurilor ,actiunilor si metodelor de reeducare;

Principiul coordonarii si continuitatii actiunilor de reducare si reinsertie sociala a minorilor si tinerilor;

Principiul continuarii actiunilor educative si de sprijinire psihosiciala a minorilor si tinerilor reeducati.

Prgramele reducative ce se desfasoara in institutiile speciale trebuie sa ia ion seama o mare diversitate de categorii de minori,astfel fiind posibila satifacerea exigentelor ,,principiului personalitatii” prevazute de Regulile de la Beijing,sanctiunile pentru orice minor delinvâcvent fiind modelaste conform gravitatii delictelor comise,circumstantelor personale si atitudinii relevate de minor.

Metodele si tehnicile de lucru cu minorii, pe langa cele caracteristice intregului proces de resocializare(educatia prin munca,munca educativamorala,juridica,religioasa) lucrul individual,instruirea generala,justita de reabilitare,sunt grupate uneori dupa scopul urmarit,toate impreuna constituind un instrument de interventie.Printre principalele tehnici utilizate de lucrul cu minorii-autoevaluarea,consilierea,influenta pozitiva;terapia cognitiva-este necesar a stsatua o serie de modalitati de recuperare a minorilor infractori bine

20

determinate si argumentate,in activitatea de de aplicare un loc aparte il ocupa psihologul,asistentul social,specializati in psihologie si asistenta penitenciara,dat fiind faptul ca anume ei ar puteas oferi explicatii si rezolva probleme frecvente din mediul impus.In acest sens putem evidentia:

O forma ampla de lucru-programul de terapie sociala se porneste de la cunoasterea si combaterea cauzelor generatoare si favorizante a delincventei la nivel macrosocial,psihosocial si individual.In procesul de reeducare trebuie inclusa si formarea pozitiei active-in conditiile izolarii,arta si capacitatea de a trai se manifesta nu prin planificarea si pregatirea unor evenimente importante realizarii unor scopuri,dar prin capacitatea de a trai si fara nplaceri.

O directie de actiune este realizarea unor expuneri si dezbateri despre lume si viata,valori,special concepute pentru minori. Se contureaza pe faptul ca insusirea lor de catre minorii delincventi va permite formarea mai rapida a conceptiei morale despre conduita de fiecare zi,dupa ce acesatia vor fi pusi in libertate. Trebuie sa mentionam ca aceasta actiune este in plina desfasurare in scolile speciale din Romania ,temele fiind prevzute intre orele de activitati saptamanale.

Alte directii de actiune: identificarea,construirea si mentinerea relatiilor interpersonale pozitive intre minorii din grupele formale.In acest proces trebuie sa fie antrenat tot personalul didactic,utilizandu-se principiile sociometriei si ale testului corespunzator,precum si caracteristicile psihosociale ale grupurilor mici,accentuandu-se astfel importanta modelarii raporturilor dintre minorii internati pentru intregul proces reeducativ.

Metoda relatiilor de grup. Metoda de resocializare,care are succese mari in tarile dezvoltate,dar nu cunoaste o practica in tara noastra..Ea se bazeaza pe teoria asociatiilor diferentiate si consta in punerea infractorului in contact cu grupuri sociale care respecta legea,aplicandu-se in general in perioada de probatiune sau de eliberare conditionata in cadrul proiecte parteneriale incheiate intre penitenciare si anumite institutii (ex. scoli de masa normale)pe anumite teme teme date.

O problema cu aspecte practice reale si imediate in analiza procesului de resocializare este ilustrata prin limitele si implicatiile calitatii vietii de detentie asupra resocializarii infractorilor,precum si corelatia standardului de viata al detinutilor din penitenciare cu normele internationale privind tratamentul detinutilor.Criminologul F.List a conchis:,,Cu cat mai tanar este condamnatul privat de libertate,cu atat este mai mare probabilitatea ca el va repeta actul

21

delincvent”.Altfel spus,cu cat indivizii ajung mai devreme sa fie incarcerati in institutiile penitenciare,cu atat mai puternic si intensiv ei absorb moralitatea comunitatii deviante si cu atat mai dificil este de a-i reantoarce pe calea unei vieti normale.Un individ care a comis un delict si pentru prima data este condamnat,dar care nu are inclinatie spre activitate criminala,se adapteaza la situatie devenind cu timpul un infractor cronic.Statistica arata ca circa 80%dintre cei condamnati a doua oara comit crime mult mai grave.Persoanele anterior judicirizate comit aproape o treime din omoruri,o patrime din violuri si mai mult de o treime din furturi. Penalistul A.Prins spunea:,,Sociabilitatea omului,resocializarea lui se invata inchizandu-l pe condamnat in solitudinea si formalismul inchisorii”.Or practica demonstreaza ca nu are rost de a-i constrange pe cei rai prin pedeapsa,daca nu-i faci mai buni prin aceasta.In acelasi timp,se accepta ideea ca mediul penitenciar este incapabil de a influenta pozitiv personalitatea celor incarcerati.Reusita procesului de resocializare si de reinsertie sociala depinde de capacitatea structurilor extrapenale nerepresive, credem si suntem convinsi ca activitastea de reintegrare a minorilor si tinerilor delincventi se realizeaza mai bine atunci cand reeducarea lor are loc in institutii cu regim de semilibertate sau chiar sub forma libertatii,cu conditia ca si metodele de reeducare sa fie elaborate in mod diferentiat si individualizat,pe baza unei abordari interdisciplinare-juridice,psihopedagogice si sociologice. Recuperarea sociala a condamnatilor ramane scopul suprem al oricarui sistem penal-executiv.Astazi,foarte frecvent detinutii de toate categoriile fac realatari de tipul:,,viitorul este prea nesigur pentru a-mi face proiecte serioase” sau ,,timpul pierdut nu-mi permite sa ma mai fac om de treaba”,,,am o eticheta pe frunte,nu mai sunt acceptat de comunitate,mai ales la angajare”.Lacunele resocializarii condamnatilor prezinta un real pericol pentru interesele umanitare ale societatii in sfera securitatrii umane si impune o analiza si prelucrare stiintifica a acestei probleme.Gradul de elaborare a aceteia-atat in limitele juridice generale,cat si in cele procedural-penale in particular este insuficient.Devine tot mai evident faptul ca justitia nu poate fi administrata in afara comunitatii pe care trebuie s-o serveasca.Institutiile statului trebuie sa se ocupe de toate nevoile infractorului,fiind necesara implicarea comunitatii.Este important ca activitatea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere sa se desfasoare cu atragerea si implicarea comunitatii in procesul de reintegrare sociala a persoanelor condamnate la detentie si sanctiuni neprivative de libertate,prin aceasta cooperarea fiind transformata in parteneriat cu societatea civila.Astfel realizandu-se un transfer partial

22

nu doar al posibilitatii de actiiune,ci si al responsabilitatii fata de societatea civila,care devine un participant real in procesul de resocializare. In cadrul procesului de resocializare,reinsertia sociala a minorilor delincventi poate fi considerata cea mai complexa componenta,deoarece de reusita aceteia depinde statutul social al tanarului redat societatii. Actualmente,realizarea reintegrării sociale pentru infractorii tineri si cei aflati la prima abatere reprezinta cheia progresului si competentei in justitia penala.Este necesara unirea eforturilor spcialistilor juristi,psihologi,pedagogi, asistenti sociali,sociologi,pentru a elabora programe viabile de recuperare sociala a unui numar cat mai mare de delincventi,iar institutiile speciale de reeducare cu o activitate bine conceputa sa devina,, un loc unde se renaste”. Astazi,problema,,readaptarii” tinde sa fie completata cu tema mult mai difuza a ,,readaptarii sistemului exceptional-penal” la ritmurile si orizonturile teoretice actuale.

BIBLIOGRAFIE

1. Florian Gh. Modalitati specifice de recuperare a minorilor infractori in scolile speciale subordonate.Ministerul Justitiei-Revista de stiinta penitenciara,1994,nr.1-2.

2. Giles Graham W. Administrarea justitiei in comuni-Tate.Standarde si reglementari internationale.-Bucuresti.Expert,2001.

23

3. Basiliade,G.- Socializare,integrare sociala si coportament deviant in Integrarea socio-profesionala a tinretului,Bucuresti,C.C.T.,1976.

4. Dragomirescu,V.-Psihologia coportamentului deviant.Ed. Stiintifica si enciclopedica,Bucuresti,1975

5. Socializarea,controlul social si prevenirea delincventei,in Buletin documentar.Criminologie,II,Bucuresti,1981.

6. Adolescentii-lumea lor spirituala si activitatea educativa.Editura Scrisul Romanesc,Craiova,1980.

7. Neculau.A.- A fi elev.Ediura Albatros,Bucuresti,1983.

8. Paunescu,C. Agresivitatea si conditia umana.Editura tehnica,Bucuresti,1994.

9. Radulescu,S.M.;Banciu.D.- introducere in sociologia delincventei juvenile.Editura Medicala,Bucuresti,1990.

24

25