Infiintarea si intretinerea culturilor de legume Infiintarea culturilor de legume se poate realiza prin: semanat direct in camp (mazare, fasole etc.), plantarea rasadurilor (tomate, vinete, varzoase etc.) cat si prin plantarea de parti vegetative (cartof, ceapa de arpagic). Alegerea corespunzatoare a metodei de infiintare depinde de specie si de sistemul de cultura ( in camp, in solarii, sere). 1. SISTEME DE CULTURI LEGUMICOLE Principalele sisteme de culturi legumicole sunt legate de tehnologiile care se folosesc. Diferentele care apar in functie de locul unde se face cultura, de perioada de cultura si de destinatia productiei. Astfel, dupa locul de cultura avem: - culturi in camp - culturi protejate (in solarii si tunele) - culturi fortate (in sere si rasadnite) Culturile in camp ocupa ponderea cea mai mare atat ca suprafata cat si ca volum al productiei. Acestea pot fi: extratimpurii, timpurii, semitimpurii sau de vara, de toamna (tarzii) si intarziate.
Transcript
Infiintarea si intretinerea culturilor de legume
Infiintarea culturilor de legume se poate realiza prin: semanat direct in camp (mazare,
fasole etc.), plantarea rasadurilor (tomate, vinete, varzoase etc.) cat si prin plantarea de parti
vegetative (cartof, ceapa de arpagic). Alegerea corespunzatoare a metodei de infiintare depinde
de specie si de sistemul de cultura ( in camp, in solarii, sere).
1. SISTEME DE CULTURI LEGUMICOLE
Principalele sisteme de culturi legumicole sunt legate de tehnologiile care se
folosesc. Diferentele care apar in functie de locul unde se face cultura, de perioada de cultura si
de destinatia productiei. Astfel, dupa locul de cultura avem:
- culturi in camp
- culturi protejate (in solarii si tunele)
- culturi fortate (in sere si rasadnite)
Culturile in camp ocupa ponderea cea mai mare atat ca suprafata cat si ca volum al
productiei. Acestea pot fi: extratimpurii, timpurii, semitimpurii sau de vara, de toamna
(tarzii) si intarziate.
La culturile extratimpurii si timpurii in camp sortimentul este destul de restrans, si
anume: verdeturi, legume din grupa verzei, radacinoase, tomate timpurii. Productiile obtinute
sunt destinate consumului proaspat.
Culturile de vara ocupa ponderea cea mai mare dintre culturile de camp. Sortimentul
este foarte larg (lipsesc verdeturile). Productia este destinata consumului proaspat sau pentru
industrializare.
Culturile de toamna in camp au o pondere mare, sunt constituite dintr-un sortiment
bogat, iar productiile obtinute se folosesc fie pentru industrializare (tomate), fie pentru depozitare
si pastrare (ceapa, radacinoase).
Culturile protejate in tunele si solarii se practica in 2 cicluri: ciclu scurt (primvara-
vara) si ciclul prelungit (primavara-toamna); se infiinteaza cu 2-3 saptamani mai devreme decat
in camp; productiile se realizeaza cu un avans de 2-3 saptamani fata de cele din camp.
Sortimentul este asemanator cu cel de la culturile timpurii din camp: verdeturi, varza timpurie,
conopida timpurie, tomate timpurii.
Daca practicam culturi protejate pentru toamna, atunci se pot folosi aceste spatii pana
in decembrie; sortimentul fiind mai larg: castraveti de toamna, verdeturi pentru consum de
toamna.
Destinatia productiei: consum in stare proaspata.
Culturi fortate - culturi in sere si rasadnite incalzite. La culturile in sere deosebim:
culturi in ciclul I (iarna-vara), ciclul II (vara-iarna), culturi in ciclul I decalat (primavara-vara sau
primavara-toamna). Acestea asigura consumul de legume in perioadele reci ale anului,
sortimentul este mai restrans decat in camp si anume: tomate, castraveti, ardei si vinete - culturi
de baza si verdeturi, ardei iute, gulioare - culturi asociate. Se folosesc soiuri specifice, adaptate
conditiilor climatice din sera. Tehnologiile de cultura sunt mai complexe, incat permit obtinerea
unor productii foarte mari.
Destinatia productiei: pentru consum in stare proaspata.
2. FOLOSIREA INTENSIVA A TERENULUI IN LEGUMICULTURA
Asigurarea cu legume proaspete o perioada cat mai mare de timp din an si obtinerea
productiilor sporite de legume, presupune organizarea mai multor cicluri de cultura pe aceeasi
suprafata, prin culturi succesive, asociate, duble si intercalate.
Asolamentele si rotatia culturilor. Prin asolament se intelege stabilirea structurii
speciilor in cadrul unei ferme legumicole si modul de repartizare a acestora pe suprafata de teren
(in anul de cultura), iar rotatia reprezinta repartizarea speciilor din cadrul asolamentului, pe
aceeasi suprafata de teren, timp de mai multi ani.
In cadrul unui asolament rational, speciile legumicole sunt repartizate pe baze
stiintifice. Astfel, la stabilirea structurii culturilor, speciile sa fie diferite din punct de vedere
sistematic, pentru a preintampina transmiterea bolilor si daunatorilor specifici plantelor din
aceeasi familie botanica. Revenirea pe acelasi teren trebuie sa aiba loc dupa cel putin 3-4 ani.
Monocultura este daunatoare legumelor.
Legumele cu sistem radicular profund (morcov, patrunjel etc.) vor alterna cu cele
care au un sistem radicular superficial (ceapa, castraveti etc.).
Modul de valorificare a ingrasamintelor organice si minerale este de asemenea
foarte important in stabilirea asolamentului, respectiv a rotatiei. Legumele mari consumatoare de
ingrasaminte (varza, ardeiul, vinetele) se planteaza in solele ingrasate in primul an sau dupa
plantele care amelioreaza fertilitatea solului.
Durata de vegetatie a speciilor prezinta un rol deosebit, deoarece in asolament si
respectiv in rotatie trebuie sa fie plante care elibereaza terenul diferit. Speciile legumicole care se
seamana primavara devreme (morcov, patrunjel etc.) vor urma dupa culturi care elibereaza
terenul toamna devreme (tomate, ardei, vinete etc.), pentru a putea fi pregatit terenul. Culturile
timpurii se amplaseaza pe sole pe care in anul anterior au fost plante care se recolteaza devreme
(de exemplu, fasole). Pentru legumele radacinoase se recomanda ca premergatoare foarte bune
solanaceele, cucurbitacee, bune premergatoare cerealele si contraindicate, radacinoasele,
bulboasele, verdeturi.
Durata de vegetatie are rol important si in combaterea buruienilor, deoarece
buruienile nu au timp sa creasca si semintelor sa ajunga la maturitate.
Structura culturilor din asolament, destinatia productiei, modul de infiintare a
culturilor (prin semanat direct sau prin plantare) si lucrarile de intretinere determina stabilirea
unui anumit tip de asolament si o rotatie corespunzatoare.
Speciile legumicole cu desime mare si cu tendinta de imburuienare trebuie sa urmeze
celor prasitoare, care lasa terenul mai curat de buruieni.
Se pot intocmi asolamente legumicole pentru culturi in camp cu 4-5 culturi de baza si
o sola saritoare de lucerna, ce dureaza 3-4 ani, de trifoi de 2 ani sau de cereale paioase. Dupa
lucerna se obtin rezultate foarte bune cultivand tomatele, castravetii, varzoasele.
Numarul solelor din cadrul asolamentului trebuie sa fie egal cu numarul anilor de
rotatie. In cadrul asolamentului se stabilesc 2-4 culturi de baza ce ocupa fiecare cate o sola, iar
speciile cu pondere mica, dar cu tehnologii asemanatoare se grupeaza in cadrul aceleasi sole,
pentru o mai buna rotatie. Numarul culturilor de baza poate fi micsorat (pentru productie
destinata industrializarii) sau marit (in fermele mici, familiale).
Cele mai bune rotatii se obtin atunci cand suprafetele solelor sunt egale.
In tabelul 4 este prezentata orientativ o schema de asolament a culturilor, de 4 ani, iar
in tabelul 5 o schema de asolament din gradinile de langa case.
Tabelul 4
Schema de asolament legumicol cu suprafete egale ale solelor
Sola Anul 2014 2015 2016 2017
I SolanaceaeRadacinoase
sau bulboaseVarzoase
Bostanoase sau
pastaioase
IIRadacinoase
sau bulboaseVarzoase
Bostanoase sau
pastaioaseSolanaceae
III VarzoaseBostanoase sau
pastaioaseSolanaceae
Radacinoase
sau bulboase
IVBostanoase sau
pastaioaseSolanaceae
Radacinoase
sau bulboaseVarzoase
Tabelul 5
Scheme de asolament in gradinile de langa casa si microferme
ParcelaAnul
1 2 3
ITomate, ardei,
patlagele vinete
Legume pentru
radacini tuberizate si
pentru bulbi
Varza timpurie +
culturi succesive
II
Legume pentru
radacini tuberizate
si pentru bulbi
Varza timpurie +
culturi succesive
Tomate, ardei,
patlagele vinete
IIVarza timpurie +
culturi succesive
Tomate, ardei,
patlagele vinete
Legume pentru
radacini tuberizate si
pentru bulbi
Culturi succesive, asociate, duble si intercalate - reprezinta un mijloc de
diversificare si esalonare a productiei legumicole, precum si o folosire mai rentabila a terenului,
concretizata in productii mari, fara costuri suplimentare deosebite. De asemenea aceste culturi ne
dau posibilitatea folosirii cat mai rationale a fortei de munca.
Prin culturi succesive se intelege cultivarea a 2-3 specii legumicole succesiv, pe
acelasi teren, in acelasi an.
In cadrul lor distingem o cultura de baza sau principala (care ocupa terenul o
perioada mai lunga de timp si da productii mai ridicate) si o cultura secundara sau succesiva
(cultura care are o durata de vegetatie mai mica si o pondere mai redusa). Cand se succed doua
culturi cu durata de vegetatie si importanta asemanatoare cea in ogor propriu este cea de baza.
Cultura secundara (asociata) are pretentii mai mici fata de lumina si se poate infiinta inainte, in
acelasi timp sau dupa infiintarea culturii de baza.
Prin culturi asociate se intelege sistemul de cultivare a doua sau mai multe culturi de
legume deodata, pe acelasi teren si in acelasi an.
Cele doua culturi asociate pot fi reprezentate de specii din aceeasi familie botanica
(tomate asociate cu ardei iute) sau soiuri ce apartin aceleiasi specii (tomate cu port inalt cu
tomate cu port pitic).
In vederea asocierii cultura secundara se intercaleaza pe intervalul dintre randurile
culturii de baza; momentul plantarii poate fi in acelasi timp sau decalat.
Culturile succesive si asociate din legumicultura se folosesc in toate sistemele de
cultura.
In alcatuirea schemelor pentru culturile succesive si asociate se are in vedere
perioada de vegetatie, particularitatile sistemului radicular, talia plantelor, pretentiile fata de
temperatura, apa, lumina si substante nutritive, destinatia productiei, gradul de mecanizare a
lucrarilor.
Exemple de culturi asociate: - tomate cu salata; - castraveti cu salata; - vinete cu
spanac, tomate cu ardei etc.
Culturile asociate sunt mult folosite in sere. Tomatele se asociaza bine cu salata si
unele verdeturi (marar, patrunjel, ardei iute). De asemenea, pe marginea aleilor principale din
sere se pot produce rasaduri pentru cultura legumelor in camp.
Exemplu de culturi succesive cu 2, 3 culturi: pentru folosirea sezonului rece din
toamna, la aceste culturi, prima se poate infiinta in toamna (spanac sau ceapa verde - in prima
decada a lui octombrie) si se recolteaza in primavara (sfarsitul celei de a doua decada a lui
aprilie), dupa care se planteaza tomate timpurii, iar dupa recoltarea acestora, la sfarsitul decadei a
doua a lui iulie, se poate infiinta a treia cultura (conopida), care se va recolta in toamna; spanac-
ardei gogosar-spanac; varza timpurie cu castraveti de toamna etc.
In horticultura se mai practica sistemul culturilor duble (plante legumicole dupa
furaje sau cereale, care se recolteaza vara devreme) si intercalate (in plantatiile tinere de pomi si
vita de vie care in primii ani nu folosesc intreg spatiul dintre randuri si acesta se poate cultiva cu
salata, spanac, mazare, varza sau fasole oloaga.
3. INFIINTAREA CULTURILOR LEGUMICOLE
Pregatirea terenului pentru infiintarea culturilor
Alegerea terenului pentru o ferma legumicola trebuie sa tina seama de factorii
climatici, pedologici si social-economici existenti.
Este recomandabil ca terenurile sa fie dintre cele cu grad ridicat de fertilitate, cu
continut in humus de 4-5 %, plane, cu textura luto-nisipoase, nisipo-lutoase, cu structura buna,
care se lucreaza usor, adapostite de vanturi si curenti reci de aer, in apropierea unei surse de apa
pentru irigat, cu panza de apa freatica la adancime mai mare de 2 m.
La alegerea terenului se va tine seama si de apropierea de pietele de desfacere
precum si de caile de comunicatie practicabile.
Lucrarile de pregatire a terenului sunt:
-toamna: desfiintarea culturilor anterioare; mobilizarea solului cu grapa cu discuri
sau cu cultivatorul, la adancimea de 10-15 cm; nivelarea de intretinere, ce are drept scop
indepartarea denivelarilor ramase de la cultura anterioara; fertilizarea de baza, care se efectueaza
cu ingrasaminte organice sau verzi si cu ingrasaminte chimice greu solubile; aratura de baza se
executa imediat dupa nivelarea terenului si concomitent cu fertilizarea de baza.
-primavara: pregatirea patului germinativ in care urmeaza sa se semene este foarte
importanta si consta in asigurarea caldurii, oxigenului si umiditatii necesare germinarii
semintelor si se asigura prin afanarea stratului de sol la adancimea la care se introduce samanta;
administrarea ingrasamintelor chimice cu azot, lucrare urmata de grapat sau discuit pentru
incorporarea acestora in sol; erbicidarea inainte de modelare cand se folosesc erbicide volatile,
ce necesita incorporarea imediata in sol; modelarea terenului, lucrare prin care se realizeaza un
profil al solului sub forma de straturi inaltate, despartite prin rigole pentru apa necesara irigarii
legumelor.
b. Semanatul legumelor
Semanatul legumelor in camp se face manual sau mecanizat. Pentru semanatul
mecanizat a fost realizata recent o semanatoare de precizie pentru infiintarea culturilor
legumicole care asigura o distributie uniforma pentru toate tipurile de seminte (Neagu si Valcu,
1999). De asemenea, se folosesc diverse masini, ca: SPC-6 pentru sfecla, fasole, pepeni; Stanhay
(pentru seminte calibrate si granulate), Nibex (pentru seminte necalibrate si nedrajate).
Semanatul se poate face prin imprastiere, in randuri simple sau in benzi, precum si in cuiburi.
Cel mai raspandit sistem este semanatul in randuri, deoarece permite mecanizarea lucrarilor de
semanat si de intretinere a culturii. La culturile cu seminte mici, pe terenurile usoare, se
recomanda tavalugirea inaintea semanatului, pentru realizarea unei adancimi constante si un
contact bun al semintelor, conditii esentiale pentru o rasarire uniforma. La stabilirea metodelor
de semanat se tine seama de asigurarea densitatii optime de plante la unitatea de suprafata si de
spatiul necesar efectuarii lucrarilor de intretinere si recoltare.
Epoca de semanat a legumelor direct in camp variaza in functie de: particularitatile
agrobiologice ale speciilor (temperatura minima pentru germinarea semintelor si a temperaturilor
care pot survine dupa rasarirea plantelor), zona, perioada dorita sa se obtina productia.
Fata de zonele de cultura, intre cele din sudul si vestul tarii si cele din nord si sud est,
in ceea ce priveste epoca optima de insamantare in camp, pot fi diferente de pana la 3 saptamani.
Din punct de vedere calendaristic, semanatul direct in camp se face incepand cu luna martie. In
tabel 6 sunt redate epocile de semanat pentru principalele specii legumicole. Pentru speciile
rezistente la temperaturi scazute se recomanda semanatul cat mai timpuriu.
Temperatura necesara incoltirii semintelor este diferita de la o specie la alta, dar sa
nu fie sub 00 C si nici peste 350C.
Pentru unele specii se recomanda esalonarea semanarii pe o perioada de timp mai
lunga, chiar la alte epoci decat cele normale, cum este cazul mazarii si fasolei pastai, in scopul
asigurarii cu legume a fabricilor de conserve.
Tabelul 6
Epoca de infiintare a culturilor de legume in camp
Perioada
calendaristica
Temperaturi
minime necesare
in sol
Speciile
1-15 martie 2-40C
Mazare, ceapa, usturoi, salata,
spanac, pastarnac, patrunjel,
morcov, ridichi
15-30 martie 4-60C Varzoase timpurii, sfecla
15-30 aprilie 8-100CTomate semanate direct si timpurii,
varza de vara, fasole, dovlecei
1-10 mai 10-120CArdei, vinete, tomate de vara-
toamna, castraveti
15-25 mai 14-150CPepeni, ceapa de apa, praz, telina,
bame
Legumele pretentioase la caldura (tomate, ardei, vinete, castraveti) se planteaza dupa
10 mai, cand a trecut pericolul brumelor tarzii de primavara. Legumele rezistente la frig (varza,
conopida, gulia, salata) se planteaza in jurul datei de 15 III; dar aceleasi specii destinate
consumului de toamna se planteaza la sfarsitul lunii iunie sau la inceput de iulie.
Adancimea de semanat depinde de marimea semintelor, textura solului, umiditatea
solului, epoca de semanat. Cu cat semintele sunt mai mici cu atat adancimea de semanat este mai
mica, semintele mici (salata, patrunjel) se seamana la 1-2 cm adancime, cele mijlocii (ardei,
castraveti etc.) la 2-3 cm, iar cele mari (pepeni, fasole etc.) la 3-5 cm; pe solurile grele, semintele
se seamana mai la suprafata. Toamna semintele se seamana mai adanc decat primavara.
c. Producerea rasadurilor de legume
Majoritatea culturilor de specii legumicole se infiinteaza prin intermediul rasadului.
Dintre acestea mentionam: tomatele, ardeiul, vinetele, telina, legumele varzoase, castravetii s.a.
Aceasta veriga tehnologica prezinta multiple avantaje: permite largirea ariei de cultura a speciilor
pretentioase la caldura si micsoreaza consumul de seminte, scurtarea perioadei de folosire a
terenului, practicarea culturilor succesive, obtinerea productiilor timpurii de legume, asigurarea
unui material viguros, liber de boli si daunatori etc.
Rasadurile sunt plante legumicole tinere produse in sere, solarii, rasadnite, adaposturi si
teren neprotejat si care atunci cand conditiile permit, se planteaza la loc definitiv, in teren
protejat sau neprotejat (V. Popescu, 1997).
Rasadurile se produc fie pentru cultura in camp descoperit, fie pentru cultura protejata din
tunele, solarii si sere. Modul de producere a lor depinde de destinatie si de perioada de infiintare
a culturii.
Verigile tehnologice in producerea rasadurilor de legume sunt urmatoarele: pregatirea
spatiilor pentru producerea rasadurilor de legume, pregatirea stratului necesar producerii
rasadurilor, semanatul pentru producerea rasadului, lucrarile de ingrijire aplicate rasadurilor
(Elena Florescu si colab., 1988).
Pregatirea spatiilor pentru producerea rasadurilor de legume
Inaintea fiecarui ciclu de productie, serele, solariile si rasadnitele se verifica in vederea
asigurarii conditiilor optime pentru obtinerea unui rasad de buna calitate. Aceasta pregatire
consta in verificarea si repararea elementelor de constructie si a instalatiilor, mobilizarea solului
din sere si solarii, dezinfectia solului si a scheletului, instalarea rasadnitelor sau a solariilor cu
biocombustibil.
Verificarea constructiilor consta in repararea si consolidarea scheletului serelor si
solariilor, etanseizarea spatiilor, inlocuirea geamurilor sparte la sere sau la ramele de rasadnite si
se acopera solariile cu polietilena. La instalatiile termice, hidrice din sera se face revizia tehnica.
Mobilizarea solului se face mecanizat, cu masini speciale sau manual, cu cazmaua; iar
maruntirea se executa cu freza.
Dezinfectia solului se face atat preventiv, cat si curativ. Se poate face pe cale termica (cu
aburi) si pe cale chimica cu diferite insecto-fungicide, in functie de gradul de infestare a solului
si natura acestora. Dezinfectia constructiilor, a uneltelor si ghivecelor se face prin stropiri cu
diferite produse chimice.
Instalarea rasadnitelor. In cazul folosirii rasadnitelor cu incalzire biologica, lucrarile de
pregatire a acestora constau in: procurarea si pastrarea biocombustibilului pana la folosire
(principalul biocombustibil il reprezinta gunoiul de grajd, care se pastreaza in platforme, astfel
incat sa nu intre in fermentatie), pregatirea acestuia (presupune declansarea fermentatiei),
instalarea rasadnitelor, care cuprinde asezarea tocurilor si geamurilor si se lasa 4-5 zile, apoi se
introduce un strat de pamant gros de 10-12 cm sau 14-16 cm, dupa cum rasadul se repica sau nu.
Pregatirea substratului necesar producerii rasadurilor de legume
Pentru producerea rasadurilor se pregateste un substrat afanat, permeabil, bogat in
elemente nutritive, cu un pH corespunzator, liber de boli si daunatori care sa permita obtinerea
unor rasaduri viguroase si sanatoase. Amestecul de pamant se pregateste din toamna, din mai
multe componente: pamant de telina sau de gradina, mranita, turba, nisip de rau, compost. Exista
o serie de retete folosite de practica legumicola ce tin cont de specia la care se produce rasadul
(tomate, ardei, vinete, varza) si de destinatia acestuia (pentru semanat, repicat in strat sau cuburi
nutritive).
La pregatirea amestecurilor de pamant se adauga ingrasaminte pentru sporirea fertilitatii
substratului si praf de var pentru neutralizarea reactiei turbei, daca turba este acida.
In scopul pregatirii amestecurilor nutritive se executa operatiile: maruntire, cernere,
masurare in volume, dezinfectie, omogenizare.
Introducerea substratului in diferitele spatii se face cu 3-4 zile inainte de semanat sau
repicat, pentru a se incalzi. Grosimea substratului difera in functie de scop (pentru semanaturi
dese, care se repica sau nu) si spatiu (in sere, solarii sau rasadnite).
Componentele care alcatuiesc substratul se pot folosi in diferite proportii si la umplerea
ghivecelor de material plastic si la confectionarea cuburilor nutritive. Ghivecele din plastic
destinate repicatului se umplu integral cu amestecuri nutritive, in timp ce ghivecele destinate
semanatului se umplu doar 2/3. Cuburile nutritive se confectioneaza manual cu ajutorul preselor
sau mecanizat cu masini de mare productivitate.
Semanatul pentru producerea rasadurilor
Semanatul se face diferentiat in functie de spatiul folosit, epoca, densitate, suprafata etc.
Perioada de semanat se stabileste in functie de cerintele plantelor fata de caldura si de
epoca de plantare a rasadurilor (in sere, in solarii, in tunele sau in camp) , dar se tine cont si de
varsta rasadului la plantare.
Semanatul se poate face in rasadnite, sere, solarii sau afara pe brazde reci. Se executa fie
manual, fie mecanizat. Semanatul manual in vederea producerii rasadurilor de legume se face in
randuri la 4-5 cm in cazul cand se repica si 8-10 cm cand acestea nu se repica sau prin
imprastiere. Dupa semanatul manual, stratul de acoperire a semintelor se taseaza cu o scandura,
apoi se uda si se acopera cu diverse materiale. Rasadnitele se acopera cu geamuri si rogojini, iar
in sere si solarii cu o folie de polietilena pana la rasarirea plantelor. Semanatul manual se mai
poate face si in ladite (pentru suprafete mici) sau direct in ghivece (castraveti, dovlecei, pepeni,
pentru culturi timpurii in camp). Pentru culturile de toamna se poate face semanatul pe brazde
reci.
Adancimea de insamantare este conditionata de dimensiunile semintelor, fiind intre 0,5
si 1,5 cm. Cantitatea de samanta folosita si data semanatului se stabilesc in functie de specie,
felul culturii si se prezinta in tabelul
Tabelul 7
Date privind semanatul pentru producerea rasadurilor
Cultura Data semanatului: Cantitatea de
samanta la m2, in
g/m2
Necesar
de
samanta la
100 m2de
cultura, in
g
In sereIn
solariiIn camp Repicat
Nerepi-
cat
Ardei 10 X-30
XI
20 I-10
II1-10 III 13-15 5-7 10-12
Castraveti 25 IX-5
XII
10-20
III- 40-50
-8-10
Conopida - 1-10 I 15-25 II 8-10 3-4 3
Tomate
timpurii
15 X-30
XI
21 I-5
II5-10 III 7-8 3-4 3-4
Tomate de
toamna-
20 III-
20 IV
20 III-
20 IV12-15 5-7 3-4
Varza
timpurie- 10-15 I
15 II-1
III8-10 3-4 4-5
Varza de
vara- -
15-20
III8-10 4-5 4-5
Varza de
toamna- -
20-30
IV8-10 4-5 4,5
Vinete 15 X-30
XI1-5 II
25 II-10
III15-17 7-8 8-9
Lucrarile de ingrijire aplicate rasadurilor
Lucrarile care se aplica in scopul obtinerii unui rasad de buna calitate (sanatos, viguros)
sunt: repicatul, dirijarea factorilor de vegetatie, combaterea buruienilor, a bolilor si daunatorilor,
calirea rasadurilor (dupa Elena Florescu si colab., 1988).
Repicarea este lucrarea prin care rasadurile inca mici, rezultate din semanatura deasa, se
transplanteaza la distante mai mari pentru a le crea conditii mai bune de lumina si hrana in
scopul cresterii si dezvoltarii.
In practica, repicatul se executa dupa 8-10 zile de la rasarire sau cand plantele au formate
primele 2 frunze adevarate (tomate, ardei, vinete) ori 3-4 frunze adevarate (varza, conopida,
salata, telina, praz).
Repicatul se face direct pe stratul de amestec sau in ghivece. Inainte de repicat rasadurile
se uda pentru a putea fi scoase mai usor si se planteaza apoi cu 1-2 cm mai adanc, exceptie
facand rasadurile de telina si de salata. Lucrarea se executa manual, cu ajutorul plantatorului.
Repicatul pe strat nutritiv (fig. 16) se practica cu prioritate pentru culturile de vara, in
rasadnite sau solarii, iar repicatul in ghivece pentru culturile timpurii in camp si pentru culturile
fortate si protejate.
Fig. 16. Repicatul in strat
Repicatul la ghivece este mai costisitor, dar, asigura obtinerea de plante de buna calitate,
prinderea este mai buna si mai rapida, ceea ce duce la obtinerea de productii mai timpurii.
Ghivecele folosite la repicat pot fi cuburile sau ghivecele nutritive, ghivecele din material plastic,
sau de alte tipuri.
Lucrarea de transplantat se executa cu ajutorul plantatorului de lemn, prin introducerea
radacinilor rasadului in orificiul facut cu ajutorul plantatorului.
Dirijarea factorilor de vegetatie (temperatura, lumina, apa, aerul, hrana) se face de la
semanat si pana la plantarea rasadurilor, in functie de spatiul unde se produce rasadul, de specie,
faza de vegetatie.
Combaterea bolilor si daunatorilor in timpul vegetatiei rasadurilor se face periodic prin
tratamente la sol si foliare, cu solutii insectofungicide la momentele indicate si in dozele
corespunzatoare sau prin tratamente termice.
Combaterea buruienilor se face preventiv prin dezinfectia termica sau chimica si curativ
prin erbicidare sau prin plivitul manual. Pentru suprafete mari se recomanda folosirea
erbicidelor, cu respectarea dozei si a momentului de aplicare. Plivitul se executa cand buruienile
sunt inca mici, dupa o udare, pentru usurarea smulgerii buruienilor, fara a deranja rasadurile.
Calirea rasadurilor consta in pregatirea acestora pentru conditiile care le vor intalni
dupa plantare; se realizeaza prin intreruperea fertilizarilor, aerisiri repetate pana la descoperirea
totala a rasadnitelor atat ziua cat si noaptea, cat si reducerea udarilor. Lucrarea se incepe cu 6-10
zile inainte de plantare. Un rasad bine calit are tulpina groasa si scurta, iar in cazul unor specii
coloratie specifica violacee-rosietica (tomate sau varza).
Tratarea cu substante bioactive pentru accelerarea sau inhibarea cresterii rasadurilor.
Dintre acestea mentionam: produsele cu efect retardant: Cycocel, iar dintre cele cu efect
stimulator: Radistim, Procaina.
d. Plantatul legumelor
Plantarea partilor vegetative. Acest mod de infiintare se practica in cazul speciilor
care se inmultesc vegetativ: cartof, usturoi, ceapa, leustean, tarhon, revent s.a.). Pentru infiintarea
culturilor se folosesc diferite parti vegetative (bulbi - la ceapa, bulbili - la usturoi, tuberculi - la
cartof, portiuni de tufa - tarhon, revent, anghinare, rizomi - la revent etc.) care puse in conditii de
inradacinare, asigura formarea unor noi plante.
Plantarea rasadurilor. Culturile legumicole care se infiinteaza prin producere de
rasad sunt: tomatele timpurii, de vara-toamna, ardeiul, vinete, varza alba, gulia, conopida, telina,
ceapa de apa, prazul, salata timpurie, castravetii timpurii.
Epoca de plantat este diferita pentru fiecare specie in functie de cerintele lor fata de
caldura, durata perioadei de vegetatie a soiurilor si de perioada de obtinere a productiei.
Tomatele timpurii se planteaza dupa 20 aprilie in S tarii si pana la 5 mai in zonele
nordice. Legumele pretentioase la caldura (tomate, ardei, vinete, castraveti) se planteaza dupa 5-
10 mai, cand a trecut pericolul brumelor tarzii, iar in sol avem 10-140C.
Legumele rezistente la frig (varza, salata, conopida, gulia) se planteaza la 1/2 lui III,
cand in sol avem cca 70C; aceleasi specii, dar destinate consumului de toamna se planteaza la
sfarsitul lui iunie si inceput de iulie.
Salata pentru toamna se planteaza in august, iar cea destinata productiei timpurii de
primavara in septembrie-octombrie.
Pregatirea rasadului pentru plantat consta in eliminarea plantelor bolnave, vatamate
sau slab dezvoltate, dezinfectarea acestora, mocirlirea radacinilor rasadurilor, fasonarea
radacinilor sa unele specii si indepartarea a 1/3 sau 1/2 din limbul foliar la varza, conopida, ceapa
de apa, telina, plantate vara.
Metode de plantat: manual, semimecanizat, mecanizat si automatizat.
Plantatul manual - se face cu plantatorul, cu sapaliga sau cu lingura de plantat.
Rasadurile produse direct in strat de pamant se planteaza cu plantatorul, cele produse in cuburi
sau ghivece se planteaza in cuiburi deschise cu sapa sau sapaliga. Tehnica plantarii cu
plantatorul: vezi laborator 'Infiintarea culturilor de legume'.
Plantatul semimecanizat - deschiderea rigolelor se face mecanizat, iar plantatul
manual.
Plantatul mecanizat, se face cu masina de plantat MPR-6 (8) EM, care odata cu
plantatul executa si udarea rasadurilor. Se face pe suprafete mari. Ea este posibila daca rasadul a
fost produs corect si are talie corespunzatoare (lungimea de la colet 15-25 cm, grosimea tulpinii
4-8 mm). Daca rasadul nu a fost produs in cuburi sau ghivece nutritive, acesta se mocirleste si se
fasoneaza (vezi laborator). Dupa plantare, se uda imediat rasadurile.
Distanta minima intre plante pe rand este de 10-12 cm.
Plantarea automatizata a rasadului consta intr-o banda dubla de hartie dispusa sub
forma de rola in care au fost introduse semintele la anumite distante. Aceste benzi au fost depuse
in conditii optime pentru incoltirea semintelor si dezvoltarea rasadului, iar la momentul plantarii
rolele au fost transportate in camp la o masina de plantat cu 5 sau 6 sectii, actionata de tractor.
Adancimea de plantat depinde de particularitatile fiecarei specii. Tomatele pot fi
plantate la adancimi mai mari, deoarece pot emite radacini adventive, cand rasadurile sunt
alungite pot fi plantate culcat. Rasadurile de vinete, ardei, castraveti se planteaza cu 1-2 cm mai
adanc, iar cele cu tulpina scurta: salata, telina se planteaza la aceeasi adancime cu cea la care au
fost produse.
Schemele de infiintare (distanta intre randuri si intre plante pe rand) difera cu specia
si soiul cultivat, tipul culturii si tehnologia aplicata, textura si fertilitatea solului, crearea
conditiilor necesare mecanizarii culturii. Distantele de plantare determina densitatea culturii, deci
spatiul necesar nutritiei plantelor.in camp, la majoritatea speciilor se planteaza 2 randuri pe
strsatul de 94 cm sau 104 cm la distanta de 50-70 cm sau 80 cm pe 12-30 cm. La salata se
planteaza 4 randuri, in benzi a cate 2 randuri.
Infiintarea culturilor de legume in spatii protejate (rasadnite, solarii si sere)
Metode: aceste culturi se infiinteaza prin plantarea rasadurilor produse in cuburi sau
ghivece, cu exceptia culturilor de verdeturi care se seamana direct.
Epoci: 1. In solarii acoperite se poate planta: - cu 2-3 saptamani mai devreme decat
in camp, deoarece acestea fiind acoperite , temperaturile sunt mai ridicate decat cele de afara. De
exemplu, tomatele se planteaza la inceputul lui aprilie, ardeii, vinetele, castravetii in decada a
doua a lui aprilie;
- in cazul semanaturilor sau plantarilor din toamna epoca este aceeasi ca si in
camp, deoarece solariile se acopera doar primavara cat mai timpuriu;
- la culturile succesive epoca este mai tarzie cu 3-4 saptamani, solarul urmand a fi
acoperit atunci cand timpul se raceste.
2. In rasadnite epocile de infiintare a culturilor depind de sursa de caldura, de
conditiile climatice ale zonei, de modul de folosire anterior al rasadnitei;
3. In sere, epoca depinde de ciclurile de productie din timpul anului, astfel: ciclul I
(iarna-vara) cu infiintarea culturilor in ianuarie si ciclul II (vara-toamna), cu infiintarea culturilor
la sfarsitul lui iunie.
Tehnica de plantare este asemanatoare cu cea din camp, cu mici particularitati
(culturile asociate se pot planta dupa cultura principala, sau odata cu aceasta, deschiderea
cuiburilor se poate face si cu lingura de plantat etc.).
4. INTRETINEREA CULTURILOR LEGUMICOLE
In camp, dupa semanatul sau plantatul legumelor se aplica o serie de lucrari care au
ca scop asigurarea conditiilor optime de crestere si dezvoltare.
Lucrarile cu caracter general aplicate culturilor legumicole sunt:
- afanarea solului;
- raritul sau completarea golurilor, dupa caz;
- combaterea buruienilor prin prasit, plivit, erbicidare, mulcire;
- tratamentele pentru combaterea bolilor si daunatorilor;
- irigarea si fertilizarea faziala;
Afanarea solului. In legumicultura exista pericolul batatoririi si formarii crustei
datorita irigarii prin aspersiune si a lucrarilor de intretinere mecanizate, motiv pentru care in
scopul usurarii patrunderii aerului in sol, pentru buna dezvoltare a sistemului radicular, pentru
spargerea crustei care ingreuneaza germinatia semintelor (in cazul culturilor infiintate prin
semanat direct) se executa lucrarea de afanare a solului. Aceasta se face prin prasile mecanice si
manuale repetate, care contribuie si la combaterea buruienilor. Se executa manual intre plante pe
rand si mecanizat intre randuri, cu grape, freze, tavalugul inelar, cultivatorul. Efectul negativ al
crustei, in cazul in care semintele sunt incoltite se combate prin udari aplicate prin aspersiune, cu
norme mici si dese.
Raritul - se aplica unor culturi infiintate prin semanat direct in camp in vederea
asigurarii densitatii necesare formarii partii comestibile la: radacinoase, ceapa etc. Se poate face
de 2 sau 3 ori/an. Momentul optim de efectuare a primului rarit este la formarea primelor frunze
adevarate. Celelalte lucrari de rarit se executa la intervale de 3 sau 6 saptamani. Lucrarea se
efectueaza manual, prin smulgerea plantelor de prisos, lasand pe cele viguroase, sau se executa
mecanizat. Plantele cazute la primul rarit se pot folosi ca rasad pentru plantarea in goluri. In
cazul radacinoaselor, plantele eliminate de la cel de al treilea rarit se pot da la consum.
Neefectuarea la timp a lucrarii de rarit duce la obtinerea de productii
necorespunzatoare din punct de vedere cantitativ, dar mai ales calitativ; iar la radacinoase partile
comestibile se deformeaza.
Lucrarea este costisitoare si obositoare, motiv pentru care s-au cautat diferite metode
pentru eliminarea ei: amestecarea semintelor mici cu nisip sau rumegus, drajarea semintelor,
reglarea normei optime la semanat.
Completarea golurilor se face in scopul realizarii unor densitati optime, cu samanta
umectata sau preincoltita, pentru a grabi pornirea in vegetatie; iar in cazul culturilor infiintate
prin rasad, cu fire din acelasi soi si de aceeasi varsta cu rasadurile folosite la infiintarea culturii,
lucrarea efectuandu-se manual.
Combaterea buruienilor se realizeaza prin prasile mecanice, plivit manual, mulcirea
solului si erbicidare.
Prasitul se executa cand buruienile sunt mici; se realizeaza manual (de obicei, intre
plante pe rand) sau mecanizat (intre randuri). De regula se executa doua prasile manuale pe rand
si 3-4 prasile mecanizate intre randuri.
Plivitul consta in smulgerea buruienilor din imediata apropiere a randului de plante.
Se executa in culturile cu densitate mare (ceapa, radacinoase) si pe suprafete mici.
Mulcirea inseamna acoperirea solului pe intervalele dintre randuri, cu paie tocate,
pleava, hartie, folie de culoare neagra. Pe langa combaterea buruienilor, prin impiedicarea
aparitiei lor, mulcirea este folosita si pentru a impiedica formarea crustei, pentru mentinerea
umiditatii solului si incalzirea mai rapida a acestuia. Se aplica la unele specii, ca: tomate de vara,
ardei, varzoase timpurii s.a.
Erbicidarea este cea mai eficienta metoda de combatere a buruienilor. Reusita
acestei lucrari depinde insa de alegerea celui mai bun erbicid in raport cu specia si faza de
vegetatie, precum si de doza corespunzatoare si felul echipamentului utilizat la erbicidat.
Erbicidarea se poate aplica: - inainte de infiintarea culturii;
- preemergent, intre semanat si rasarit;
- postemergent, pe cultura.
Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor se face prin folosirea rotatiei,
