ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR VITICOLE

Înfiinţarea plantaţiilor viticole este o problemă de maximă importanţă care necesită cheltuieli mari de investiţie, de aceea ea se face pe baza unor studii complexe care vizează următoarele aspecte:

- stabilirea sistemului de cultură şi a tipului de plantaţie viticolă;

- alegerea terenului în vederea plantării;- proiectarea lucrărilor hidroameliorative;- organizarea terenului în unităţi de exploatare care să

permită folosirea raţională a pământului şi mecanizarea lucrărilor;

- amenajarea antierozională a terenului;- pregătirea terenului în vederea plantării;- alegerea şi amplasarea judicioasă a soiurilor;- stabilirea distanţelor de plantare;- plantarea viţei de vie.

 

Sisteme de cultură a viţei de vieSistemul de cultură a viţei de vie se stabileşte în

funcţie de factorii de mediu, de soi, de formele de conducere practicate şi de lucrările de întreţinerec a r e s e a p l i c ă î n p l a n t a ţ i e .

L a n o i î n ţ a r ă s e p r a c t i c ă 3 s i s t e m e d e c u l t u r ă : neprotejată, semiprotejată şi protejată.

Sistemul de cultură neprotejată se  practică în acele zone climatice în caretemperaturile minime din timpul iernii care afectează cultura viţei de vie au ofrecvenţă foarte redusă apărând în 1-2 ani din 10. Se consideră temperaturi dereferinţă cele de –180 C pentru soiurile de masă şi de –20 0C în cazul soiurilor pentru vin. La aceste temperaturi, în aceste zone , pierderile de muguri nu depăşesc 20-40% şi pot fi  compensate prin atribuirea unor încărcături de rodire mai mari. În cazul acestui sistem  butucii sunt conduşi pe

tulpini semi înalte sau înalte,elementele de rod fiind plasate la 80-200 cm faţă de sol.

Sistemul de cultură semiprotejată este practicat în acele zone climatice încare frecvenţa temperaturilor nocive pentru viţa de vie este 2-4 ani din 10. În aceste cazuri pierderile de muguri sunt mai mari (40-60%) şi nu mai pot ficompensate în totalitate prin tăieri. La acest sistem de cultură se folosesc soiurirezistente la ger, butucii se conduc în forme semiînalte şi înalte dar se lasă labaza tulpinii 1-2 cepi de siguranţă. Coardele care cresc de pe aceşti cepi seconduc toamna pe direcţia rândului şi se protejează peste iarnă prin acoperire cupământ. Primăvara, la tăiere în cazul în care nu au suferit pierderi mari dem u g u r i ş i n u a u f o s t a f e c t a t e e l e m e n t e l e l e m n o a s e a l e b u t u c u l u i c o a r d e l e r e s p e c ti v e s e d e z g r o a p ă ş i s e t a i e l a c e p i . Î n c a z d e n e v o i e d i n c o a r d e l e respective se pot reface tulpinile afectate de ger. Sistemul de cultură protejată este practicat în zonele în care temperaturileminime din timpul iernii periclitează cultura viţei de vie cu o frecvenţă mare depeste 4 ani din 10. În aceste zone temperaturile minime pot afecta şi elementelemultianuale ale butucilor. Acest sistem de cultură utilizează forma joasă deconducere a butucilor astfel încât aceştia să poată fi acoperiţi total cu pământ peste iarnă. Este un sistem de cultură care necesită cheltuieli mari şi multă forţăd e m u n c ă a s tf e l î n c â t î n p r e z e n t e l e s t e p u ţ i n r ă s p â n d i t , n u m a i î n a c e l e microzone în care se înregistrează temperaturi nocive viţei de vie.

TIPURI DE PLANTAŢII VITICOLETipurile de plantaţii sunt determinate de panta terenului, densităţile deplantare, forma de conducere , gama de măsuri existentă

în dotare, fertilitateaterenului şi soiurile din culturi. Se cunosc mai multe tipuri de plantaţii:Plantaţii vit icole obişnuite, se întâlnesc pe terenuri cu pante reduse şi soluri  cu fertilitate mijlocie. Distanţele de plantare utilizate sunt de 2-2,2 m

 între rânduri şi 1-1,4 m pe rând. Sunt plantaţiile cele

mai răspândite în care secultivă atât soiuri de struguri pentru masă cât şi soiuri pentru vin.Plantaţii viticole cu distanţe mari se înfiinţează pe terenuri relativ plane pesoluri cu fertilitate ridicată şi sunt recomandate pentru soiurile viguroase cumsunt soiurile pentru masă şi cele pentru vinuri curente de masă. Distanţele deplantare utilizate sunt de 3-3,6 m între rânduri şi 1,2-1,4 m pe rând rezultânddensităţi reduse de 2315-3333 butuci/ha. În acest caz investiţia este mai mică şinecesarul de forţă de muncă mai scăzut.Plantaţii viticole pe terase se întâlnesc pe terenuri cu pante mai mari de12%, care au fost terasate şi care au soluri cu o fertilitate mai scăzută. Distanţelede plantare utilizate sunt de 2 m între rânduri şi 1m între butuci pe rând. Astfelde plantaţii se înfiinţează cu soiuri pentru vinuri de calitate superioarăPlantaţii le viticole pe nisipuri  au un caracter zonal  întâlnindu-se penisipurile din sudul Olteniei, nord-vestul Transilvaniei şi în Banat la Teremia.Plantaţiile se caracterizează prin distanţe mari de plantare de 2,5 m între rândurişi 1-1,4 m între butuci pe rând. Se cultivă soiuri de struguri pentru vinuri deconsum curent şi soiuri de struguri pentru masă.Plantaţii viticole de tip familial se înfiinţează pe suprafeţe reduse de teren,de regulă în jurul locuinţei, pentru satisfacerea consumului propriu. Distanţelede plantare sunt mici de 1,4-1,8 m între rânduri şi 1-1,2 m între butuci pe rând.Se cultivă atât soiuri pentru masă cât şi soiuri pentru vin. De regulă

acesteplantaţii  se  lucrează  manual  dar  se  pot  lucra  şi mecanizat  cu  ajutorulmotocultoarelor.

TEHNOLOGIA DE ÎNTREŢINERE A PLANTAŢIILOR TINERE DE VIŢĂ RODITOARE

În primii 3-4 ani după plantare, lucrările care se aplică în noile plantaţiiurmăresc  asigurarea  unor  condiţii  cât  mai favorabile  pentru  dezvoltareasistemului radicular şi a celui aerian, astfel încât să se obţină plantaţii cu viţeuniforme, fără goluri şi care să intre la timp pe rod.

Lucrările de întreţinere în anul I de la plantareÎn primul an de la plantare se execută o serie de

lucrări de întreţinere,unele asupra solului iar altele asupra viţelor.

Lucrările soluluiau rolul de a menţine solul afânat de buruieni.

Imediatdupă plantare, datorită tasării solului cu ocazia plantării se execută o lucrare deafânare a solului la 15-16 cm adâncime. În perioada de vegetaţie sunt necesare3-4 praşile mecanice între rânduri şi 2-3 praşile manuale pe rând. Toamna dupăcăderea frunzelor se execută arătura de toamnă, cu răsturnarea brazdei sprerândul de viţe formându-se în lungul rândului un bilon care va urma astfellucrarea de muşuroire.O u l t imă lucrare a so lu lu i pr in care se as igură ş i pro te jarea v i ţe lor   împotriva gerurilor din timpul iernii este muşuroirea care constă în formarea cusapa a unui muşuroi de jur împrejurul viţelor care să protejeze baza coardelor sau a cordiţelor.

Controlul apariţiei lăstarilor din muşuroaiese execută per iod ic în lunile mai şi iunie pentru a

urmări pornirea lăstarilor. Dacă lăstarii întârzie săapară se desface cu atenţie muşuroiul pentru a constata cauza întârzierii. Dacă seconstată atac de viermi sârmă, larve ale cărăbuşului de mai , etc. se presară înjurul altoiului 3-4 g/viţă

insecticid. În cazul în care apariţia lăstarilor esteîmpiedicată de bulgări sau de o grosime prea mare a muşuroiului, se înlăturăaceste cauze după care se reface muşuroiul.

Copcitulse execută pentru a evita separarea  altoiului de portaltoi şi

de afavoriza dezvoltarea sistemului radicular în profunzimea solului pentru a fi feritde secetă şi îngheţ. Lucrarea constă în efectuarea unei copci cu sapa până subpunctul de altoire, după care cu ajutorul briceagului se îndepărtează rădăcinilepornite din altoi şi de la nodul superior al portaltoiului şi eventualii lăstariporniţi din portaltoi. În acest an lucrarea este necesar de a se executa de douăo r i . P r i m u l c o p c i t s e e x e c u t ă î n l u n a i u n i e ş i î n u r m a a c e s t u i a s e r e f a c e muşuroiul pentru a evita necrozarea lăstarilor nou porniţi. Al doilea copcit seexecută după mijlocul lunii august, ocazie cu care nu se mai reface muşuroiul,lăstarii rămânând expuşi la lumină pentru a favoriza maturarea ţesuturilor.

Legatul lăstarilors e e x e c u t ă î n a c e s t a n d e 1 - 3 o r i î n

f u n c ţ i e d e intensitatea creşterii. Primul legat se face când lăstarii au 30-40 cm şi constă înlegarea acestora în poziţie cât mai verticală de pichet sau tutore. Lucrarea estenecesară deoarece lăstarii au ţesuturile mecanice slab dezvoltate, nu se pot

 automenţine şi se întind la suprafaţa solului împiedicând

executarea lucrărilor deîntreţinere şi fiind expuşi la atacul de mană.Lucrarea se repetă când lăstarii ating lungimea de 80 cm. Pentru legat sefolosesc rafia sintetică, liberul de tei sau deşeurile textile, iar legăturile trebuie săfie lejere pentru a evita strangularea lăstarilor.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor

este o verigă tehnologică foarteimportantă deoarece viţele tinere sunt foarte sensibile la atacurile bolilor şidăunătorilor (în special la mană şi făinare).Împotr i va  mane i   t ra tamente le   se  execută  săptămâna l   sau  ma i   rar ,   în funcţie de condiţiile  climatice, începând din a doua jumătate a lunii mai şi pânăla sfârşitul lunii august. Produsele care se pot utiliza sunt: Ridomil 48 WP – o,15%, Captadin 50 PU –0,2%, Dithane M-45-0,2%, Mikal –0,3%, etc. Serecomandă să se facă ultimele tratamente cuprice (zeamă bordeleză –0,5-0,7%sau Turdacupral 0,4%) care au şi efect pozitiv asupra maturării ţesuturilor lăstarilor.Făinarea se combate prin produse pe bază de sulf (sulf muiabil 0,3-0,4%,Kumulus, Karathane, Rubigan, etc.), care se pot adăuga în soluţiile pentrucombaterea manei, ţinând cont de compatibilitatea pesticidelor folosite.

Irigarea şi fertilizareasunt lucrări necesare  nu atât datorită consumuluiviţelor

tinere cât mai ales sistemului radicular în formare. Se recomandă ca înperioadele de secetă să se aplice o udare locală cu 10-15 l apă pentru fiecarev i ţă .   În   ceea  ce  pr iveş te fe r t i l i zarea ,  pentru  a  ev i ta  p ierder i l e   inut i l e  de îngrăşăminte, în primul an se recomandă fertilizarea locală, la groapă o dată cuplantarea. În cazul apariţiei unor carenţe se poate interveni cu o fertilizare foliară.

Completarea golurilorare drept scop obţinerea unor plantaţii fără golurişi este o

lucrare care trebuie făcută obligatoriu în primul an. În acest scop o datăcu plantarea se asigură o rezervă de viţe de 4-6% din totalul viţelor plantate, carevor fi fortificate la ghivece şi vor servi pentru completarea golurilor în lunaaugust.

Lucrările de întreţinere în anul II de la plantareLucrările solului.

O primă lucrare a solului estedezmuşuroitulcare seexecută primăvara foarte  devreme când

temperatura aerului nu mai scade sub 8-10oC. Lucrarea se execută cu sapa prin descoperirea viţelor de

pământ până subpunctul de altoire. Urmeazăarătura de primăvarăla 15-16 cm adâncime curăsturnarea brazdei spre mijlocul

intervalului. Restul lucrărilor solului se executăîn acelaşi mod ca şi în anul I.

Tăierea în uscatse execută începând cu aces t an ş i es te o

tă iere de formare care se face în mod diferit în funcţie de tipul de tăiere ales. Dacă s-auales tipuri de tăiere în care butucii se conduc în forme joase, cu ocazia tăierii înuscat se lasă la fiecare viţă 1-2 cepi a 2-3 muguri. În cazul tipurilor de tăiere careimpun conducerea viţelor în forme semiînalte şi înalte se lasă la fiecare viţă ocordiţă de 5-6 ochi sau o coardă în cazul viţelor care prezintă creşteri viguroase,

 care se va conduce cât mai vertical şi se va lega de

tutore. Lucrarea se executădupă dezmuşuroit şi trebuie încheiată înainte de declanşarea plânsului.

Copcitulse execută o dată cu tăierea în uscat în acelaşi

scop ca şi înprimul an.Plivitul lăstarilorse face când aceştia au 8-10 cm lungime îndepărtându-i pe

cei de prisos reţinând pe fiecare butuc între 2 şi 4 lăstari.Legatul lăstarilorse face pe măsura creşterii acestora în lungime

şiconstă în dirijarea lor printre sârmele spalierului şi legarea acestora din loc înloc.

Completarea golurilorîn acest an se face primăvara, în cazul în

carelucrarea nu a putut fi executată în primul an. Se folosesc în acest scop viţe STASv i g u r o a s e . Î n c a z u l î n c a r e ş i î n a c e s t a n m a i a p a r g o l u r i , a c e s t e a p o t f i completate în luna august de viţe fortificate la ghivece sau toamna după cădereafrunzelor cu viţe STAS.

Fertilizareaeste necesară atunci când viţele prezintă creşteri

slabe şiconstă în aplicarea în primăvară a 60-100 kg/ha azot, iar în toamnă a 60-120kg/ha P

2O5, respectiv 50-100 kg/ha K 2O.Instalarea mijloculuide susţinere este o lucrare foarte importantă care deregulă

se execută în primăvara anului doi. Mijlocul de susţinere era format întrecut din araci de 1,5-2,5 m lungime. Acest mijloc de susţinere a fost treptatînlocuit astfel încât astăzi viţa de vie este susţinută pe diferite tipuri de spaliere.Spalierele au o durată de viaţă mare, permit atribuirea unor încărcături mari derod, expunerea foarte bună la soare a frunzişului şi implicit îmbunătăţireacalităţii  strugurilor şi facilitează efectuarea lucrărilor de întreţinere din timpulvegetaţiei.În funcţie de forma de conducere, tipul de tăiere practicat şi numărul desârme, în prac t i că se în tâ lnesc ma i mul te t ipur i de spa l ie r i . În genera l serecomand folosirea spalierului cu sârme duble care uşurează mult efectuarealucrărilor în verde.În cazul viţelor conduse în forme joase se foloseşte spalierul verticalmonoplan cu trei rânduri de sârme duble. Primul rând

de sârme se fixează la 0,6m înălţime faţă de sol, al doilea la 1 m faţă de sol, iar al treilea la 1,5 m faţă desol.În cazul viţelor conduse în formă semiînaltă primul rând de sârme (sârmaportantă) se fixează la 0,75 m faţă de sol, al doilea la 1,1 m iar al treilea la 1,6 m.La viţele conduse în formă înaltă sârma portantă se amplasează la 1,0 mfaţă de sol, al doilea rând de sârme la 1,3 m iar al treilea la 1,6 m.Pentru instalarea spalierului sunt necesare următoarele materiale:- stâlpi (bulamaci) care pot să fie din beton precomprimat, din lemn saumetal. Cei mai utilizaţi sunt stâlpii din beton care au 2,4 m lungime, 35 kggreutate, secţiunea la bază de 10,3/7 cm, iar la vârf de 7/6,3 cm;- sârme galvanizate cu diametrul cuprins între 2,3 şi 3mm;

- bride (coliere) confecţionate din sârmă şi prevăzute cu ochiuri prin carese trec sârmele orizontale;- ancore (contraforţe) pentru asigurarea stabilităţii stâlpilor fruntaşi.Instalarea  mijlocului  de  susţinere  cuprinde următoarele operaţii:pichetatul,  executarea gropilor, transportul şi distribuirea stâlpilor la gropi,fixarea ancorelor sau a contraforţelor, fixarea bridelor pe stâlpi, întinderea şifixarea sârmelor.Prin pichetat se marchează locul pe care trebuie să-l ocupe fiecare stâlp.Prima dată se fixează stâlpii fruntaşi care se amplasează la jumătatea distanţeidintre primii doi butuci de la capetele rândurilor în cazul spalierului cu ancore şila 40 cm în afara butucilor marginali în cazul folosirii contraforţelor. După ce aufost fixaţi stâlpii fruntaşi se vor fixa stâlpii mijlocaşi la 6-9 m unul de altul, lajumăta tea d i s tanţe i d in t re do i butuc i . În cont inuare se f i xează ş i se în t ind sârmele.

Lucrările de întreţinere în anul III de la plantareCu excepţia tăierii de formare, lucrările de întreţinere

din anul al III-leasunt asemănătoare cu cele executate în anul precedent.La butucii conduşi în forme joase în acest an

se pot lăsa, în funcţie devigoare 1-2 verigi de rod alcătuite din coarde de 8-10 ochi şi cepi de 2-3 ochi.La viţele conduse în forme semiînalte sau înalte, în anul trei se formeazăîn mod obligatoriu trunchiul sau dacă vigoarea butucului o permite se pot formaşi cordoanele. Pentru formarea trunchiului se alege coarda cea mai dreaptă şimai  viguroasă, se conduce  vertical  pe lângă tutore sub sârma portată aspalierului. Dacă această coardă are o grosime de minim 8 mm în diametru pe olungime mai mare, se poate orizontaliza pe sârma portantă putându-se formaîncă din acest an şi o parte a cordonului.

Folosirea culturilor intercalate în plantaţiile de vii tinereÎn primii 3-4 ani de la plantare, datorită faptului că

viţa de vie nu poateexploata întreg spaţiul de nutriţie proiectat prin stabilirea distanţelor de plantare,pentru folosirea economică a terenului este recomandată folosirea culturilor intercalate. Se pot cultiva atât specii legumicole cu perioadă scurtă de vegetaţiecare eliberează rapid terenul pentru a evita concurenţa din lunile secetoase (ceapa pentru stufat, salata, spanacul, mazărea), specii legumicole cu talia mică(usturoi, morcov, pătrunjel) cât şi plante leguminoase care vor fi utilizate ca şiîngrăşământ verde, contribuind la ameliorarea solului.Pentru reuşita culturilor intercalate trebuie să se ţină seama de uneleaspecte cum ar fi:- resursele pedoclimatice ale zonei să permită cultivarea acestor culturiintercalate astfel încât să nu se creeze o concurenţă între acestea şi viţe;- să nu stânjenească efectuarea lucrărilor de întreţinere şi de combatere abolilor şi dăunătorilor. Pentru aceasta între banda cultivată cu legume şi rândulde viţe trebuie să rămână o distanţă de minim 60-80 an;

 -   cu l tur i l e   in terca la te   să  nu  neces i te   che l tu ie l i  

mar i  de   în f i in ţare   ş i întreţinere şi să nu fie afectate de

tratamentele fitosanitare afectate viţei de vie;- la administrarea îngrăşămintelor şi a apei de udare să se ţină seama atâtde cerinţele viţei de vie cât şi de cele ale culturilor intercalate.